Sunteți pe pagina 1din 3

ATENTIA

Omul traieste si îsi desfasoara activitatea într-un mediu natural si social hipe
rcomplex, deosebit de bogat în informatii care, prin intermediul anaizatorilor,
se transmit creierului uman si se cifreaza la circa 100000 biti/sec. Din aceasta
avalansa de informatii se prelucreaza la nivelul codurilor psihice, în mod cons
tient, doar 25-100 biti/sec. Este important ca din mediul înconjurator sa recept
am cu claritate si sa prelucram informatiile care sunt indispensabile pentru ada
ptarea la cerintele concrete ale unei anumite situatii. Aceasta presupune o star
e de constienta, valorificata sub unghi conativ si cognitiv prin intermediul pro
cesului psihofiziologic numit atentie.
Atentia este procesul psihofiziologic care consta în orientarea si concentrarea
selectiva a activitatii psihice asupra unor stimuli sau sarcini, în vederea obti
nerii unei perceptii optime, rezolvari adecvate ale sarcinilor, a situatiilor-pr
oblema si adaptarii comportamentului sensorio-motor, cognitiv si afectiv la mobi
litatea conditiilor externe si la dinamica motivelor si scopurilor persoanei. At
entia apare ca o conditie primara, de fond, pentru desfasurarea proceselor de cu
noastere, a celor de autoanaliza si autoevaluare, prucum si a comportamentelor m
otorii.
Atentia nu dispune de un continut reflectoriu propriu, de un continut informatio
nal specific, ci ea asigura declansarea, mentinerea si optimizarea proceselor ps
ihice cognitive. Declansarea atentiei este concomitenta cu declansarea de catre
un obiect-stimul a perceptiei, sau prin reglare voluntara a reprezentari, memora
rii, reactualizarii, gândirii, imaginatiei, praxiilor etc. Deci, se poate spune
ca atentia este un nod-releu al vietii si al activitatii psihice.
Atentia se manifesta în plan subiectiv ca o stare de încordare, rezultata din co
ncentrarea activitatilor psihice asupra unui obict, fenomen, process sau evenime
nt, asupra unor idei, actiuni, stari psihice etc. În plan comportamental (sensor
ial, motor, intelectual) atentia se obiectiveaza prin selectivitate, orientare s
i activare. Subiectul atent raspunde selectiv la diferiti stimuli, sesizeaza, de
tecteaza si filtreaza informatii, concentrându-se asupra celor relevante si negl
ijându-le pe altele nesemnificative pentru o anumita situatie. "Criteriul interi
or" al selectiei informatiilor depinde în esenta de motivatie (trebuinte, motive
, interese), de emotiile si sentimentele cognitive.
Controlurile cognitive se interreleaza cu functionalitatea atentiei, permitând d
eclansarea, organizarea si reglarea unor procese si activitati psihice. În opini
a lui P. I. Galperin, atentia este o functie a controlului psihic. Activitatea d
e control nu are, desigur, un produs special. Odata declansata, atentia permite
reflectarea unor elemente din mediu care intra în câmpul perceptiv al subiectulu
i, precum si desfasurarea activitatii cognitive prin punerea în functiune si, to
todata, prin controlul realizat asupra proceselor cognitive si conative.
Atentia - arata R. Floru - este un process psihofiziologic cu valente cognitive
si conative în evolutia caruia se pot desprinde aspectele generale si particular
e ale trecerii de la orienterea neselectiva la atitudinea pregatitoare si la ate
ntia efectoare focalizata, selectiva, determinata de semnificatia obiectului pen
tru o anumita persoana. Legatura dintre reactia de orientare, atitudinea pregati
toare si atentia efectoare rezida în primul rând în aspectele lor procesuale - î
n trecerea unei faze în cealalta, în existenta unei succesiuni, a unei regularit
ati, chiar daca în cadrul acestei succesiuni fiecare poate sa se manifeste relat
iv independent si, deci, poate fi studiata ca atare prin metode ale psihofiziolo
giei. Ceea ce unifica diferitele faze ale atentiei este un mecanism neurofiziolo
gic comun, respectiv, activarea corticala datorata sistemului reticulat, cu aspe
ctele fazice si a celei tonice, urmata de filtrajul sensorial. Ponderea activita
tii difuze fazice si a celei tonice este diferita în cadrul evolutiei de la reac
tia de orientare la atitudinea pregatitoare, precum si în cadrul atentiei efecto
are, selective.
În functie de prezenta sau absenta intentiei de a fi atent, a scopului si a efor
tului voluntar, atentia poate fi voluntara, involuntara si postvoluntara.
Atentia involuntara se caracterizeaza prin faptul ca orientarea si concentrarea
se produc spontan, neintentionat si fara efort voluntar. Stimulii care declansea
za o reactie de orientare si trezesc sau comuta în chip spontan atentia au fost
numiti prosexigeni.Ocupându-se cu teoria activarii, D. E. Berlyne arata ca unele
caracteristici formale ale stimulilor duc la declansarea atentiei involuntare s
i la o crestere a nivelului de vigilenta mai durabila decât alte trasaturi ale s
timulilor. Declansarea atentiei se poate produce mai ales de stimuli eterogeni,
asimetrici, de stimuli incongruenti sau de cei complecsi. Valentele de apel ale
caracteristicilor de acest gen ale stimulilor au fost cercetate experimental, în
registrându-se durata fixarii si explorarii acestora. Durata activarii este mai
mare pentru stimuli complecsi, care comporta mai multe elmente eterogene, si pen
tru cei incongruenti, incoerenti. Într-adevar, caracterul neobisnuit, noutatea,
intensitatea relativ mare, contrastul în raport cu ambianta, modificarea sau int
ermitenta stimulului declanseaza atentia involuntara. Dupa cum spune M. Rosca, î
n general atrag atentia toti stimulii care au o influenta pozitiva sau negativa
asupra integritatii organismului, cei care au o legatura cu interesele si preocu
parile permanente ale unei persoane, cu activitatea sa actuala sau de perspectiv
a.
Orice modificare noua sau neasteptata în ambianta imedita declanseaza reactia de
orientare, care suspenda activitatea în curs de desfasurare si directioneaza ac
tivitatea perceptiva catre un stimul nou, pentru detectarea, discriminarea si id
entificarea acestuia.experienta dobândita în domeniul psihologiei reclamei doved
este rolul valentelor de apel ale stimulilor proxigeni. Dar pentru o eficienta m
ai mare este necesar sa se ia în considerare nu numai caracteristicile fizice al
e stimulilor, apte sa declanseze si sa atraga atentia, ci si conotatia lor afect
iva si motivationala semnificativa pentru individ.
Atentia voluntara, considerata nivelul superior al acestui proces psihofiziologi
c, se caracterizeaza prin faptul ca decizia, implicata în orientarea si concentr
area atentiei focalizate, selective, este mai importanta decât orientarea sponta
na. Caracterul selective al reflectarii, determinat de atentia focalizata este r
ezultatul aparitiei în scoarta cerebrala a unei zone de excitabilitate optima, î
ntarita prin fenomenul de inductie pozitiva. Deplasarea pe scoarta cerebrala a f
ocarului de excitabilitate optima se manifesta subiectiv prin modificarea orient
arii activitatii de reflectare, prin deplasarea atentiei, respective prin schimb
area obiectului atentiei focalizate.
Orientarea selectiva a activitatii cognitive si psihomotorii se realizeaza pe ba
za functiei reglatoare a limbajului, atentia focalizându-se prin comanda sau aut
ocomanda verbala si pe baza unui suport motivational adecvat. Cercetarile experi
mentale bazate pe tehnica înregistrarii miscarilor oculare au demonstrat rolul s
et-ului instructional în concentrarea si, de asemenea, în comutarea atentiei. În
mecanismele atentiei se includ set-urile pregatitoare precum si set-urile antic
ipatoare si operatorii care se constituie în structura functionala a proceselor
perceptive, mnezice, de gândire si al actelor motorii, ale praxiilor, pe baza in
teractiunii dintre continuturile experientei anterioare, starile de motivatie si
expentantele subiectului, pe de o parte, si particularitatile situatiei obiecti
ve sau a sarcinilor actuale, pe de alta parte.
Atentia postvoluntara desemneaza, mai întâi, acea forma a atentiei care este mij
locita de structuri operationale care au fost cândva elaborate voluntar. Este fe
nomenul ce intervine când efectuam diferite deprinderi senzoriomotorii sau intel
ectuele. În aceste cazuri atentia se mai numeste si habituala.
O alta semnificatie a atentiei postvoluntare se refera la situatia în care scopu
l activitatii si activitatea, sustinute voluntar a început, se desfasoara apoi f
ara nici un efort voluntar, subiectul fiind puternic angajat afectiv si motivati
onal în efectuarea unor secvente ale activitatii. O astfel de atentie este denum
ita atentie postvoluntara. Aceasta forma a atentiei devenita predominant involun
tara, datorita sustinerii ei de emotii si interese cognitive, trebuie considerat
a ca o forma aparte, si anume - atentia atitudinala. Aceasta întrucât ea presupu
ne selectii-orientari-concentrari dupa vectorii atitudinali proprii unei persoan
e, în privinta cunoasterii, valorilor stiintifice, valorilor estetice, activitat
ile profesionale etc., vectori sustinuti de o motivatie optima.Atentia voluntara
cât si cea involuntara, respectiv cea postvoluntara nu sunt strict delimitate î
n cadrul desfasurarii activitatilor umane, întrucât exista perioade în care se m
anifesta diverse grade de trecere de la o forma a atentiei la alta.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate