ADHD și îngrijirea copilului cu această afecțiune

ADHD-ul se caracterizeaza prin debutul precoce, inainte de varsta de 7 ani, a unei

combinatii intre hiperactivitate, comportament dezordonat si inatentie (lipsa de atentie).
Durata acestei tulburari trebuie sa fie de minim 6 luni, iar simptomele sunt grupate in cele
de inatentie si cele de hiperactivitate / impulsivitate.

Inatentia (lipsa de atentie) - copilul afectat de ADHD :

 nu poate da atentia cuvenita detaliilor, sau face greseli din neglijenta la efectuarea
temelor scolare, la serviciu sau acasa
 nu poate sa isi mentina atentia suficient de mult timp
 uneori pare a nu asculta pe cel care ii vorbeste
 nu respecta instructiunile sau regulile si nu este in stare sa isi termine temele,
sarcinile casnice sau obligatiile de la locul de munca, desi intelege instructiunile si
nu este opozitionist
 nu poate organiza sarcini sau activitati
 adesea evita sau nu este dispus sa efectueze sarcini care necesita un efort mintal
sustinut
 foarte des isi pierde lucrurile (jucarii, teme pentru acasa, rechizite )
 este usor de distras de stimuli fara importanta
 uita frecvent

Hiperactivitatea - copilul afectat de ADHD :

 se foieste pe loc, se joaca cu mainile sau picioarele

 se ridica de pe scaun atunci cand ar trebui sa fie asezat
 alearga in jur sau se catara excesiv de mult, atunci cand acest lucru nu este
potrivit, sau, in cazul adolescentilor, manifesta neliniste
 are dificultati in a se juca sau a efectua activitati distractive in liniste
 actioneaza ca si cum ar fi impins de un motor
 vorbeste excesiv de mult

Impulsivitatea - copilul afectat de ADHD :

 "tranteste" des raspunsuri inainte ca intrebarile sa fie complet formulate

 nu isi asteapta randul
 intrerupe sau deranjeaza pe altii, intervenind in discutiile sau jocul altora

Aceste simptome trebuie sa fie prezente in doua sau mai multe situatii (de exemplu :
scoala sau serviciu si acasa).
Epidemiologia ADHD

ADHD-ul este o afectiune des intalnita in cabinetele medicilor pedopsihiatri, frecventa

crescand de la an la an, mai mult de jumatate ramanand nediagnosticati.
Raportul baieti : fete este de 2,5 - 12 : 1, la baieti predominand la varsta scolara iar la fete
fiind constanta pe grupe de varsta.
Tipul de ADHD predominant cu inatentie reprezinta 10 - 15 %, cel cu hiperactivitate 5 %
iar cel combinat circa 80 % din totalul cazurilor.

Cauzele ADHD :

 genetice - aproximativ 80 % din cazuri

 afectarea cerebrala (leziuni dobandite) - are o pondere de 20 %
 ambele cauze
 factorii familiali si sociali, precum absenta mamei si plasarea in orfelinate, mediul
haotic de crestere, pot duce la aparitia ADHD

In marea majoritate a cazurilor, tulburarile sunt mostenite, dar pot fi si dobandite.

Aproximativ 1/3 din parintii copiilor cu ADHD sunt afectati de aceasta boala.

S-a constatat ca exista si o afectare a functiei unor neurotransmitatori (dopamina,

serotonina, noradrenalina) precum si micsorarea unor structuri cerebrale (volumului
cerebral total, lobului frontal, ganglionilor bazali, cerebelului, corpului calos).

Tulburari asociate cu ADHD : cele de limbaj, de invatare, intarzierile mintale, tulburarile

de somn sau apetit alimentar, de comportament, de coordonare motorie, epilepsia, abuzul
de alcool si droguri, frici, simptome asemanatoare autismului, suicidul sau criminalitatea
la varste mari.

Cum puteți ajuta copilul cu ADHD?

Copiii şi adolescenţii cu ADHD ignoră mai greu stimulii irelevanţi şi care îi distrag. Prin
urmare, este important să acordaţi atenţie mediului în care aşteptaţi performanţe
intelectuale de la copilul dumneavoastră, de exemplu în situaţii de învăţare. De obicei,
există un interval de timp maxim în care un copil cu ADHD poate să lucreze cel mai bine
înainte să aibă nevoie de o pauză sau de schimbarea sarcinii. O metodă eficace de a
preveni sentimentul eşecului este să propuneţi pauze regulate înainte de epuizarea
atenţiei.

Acasă, copilul are nevoie de sprijin şi de o structură. Aceasta poate lua forma planificării
săptămânale, prin care stabiliţi când şi unde se fac temele, care sunt lucrurile care trebuie
luate la şcoală sau pentru alte activităţi, care sunt hainele de purtat în ziua următoare.
Programele au efecte optime atunci când sarcinile se finalizează la aceeaşi oră în fiecare
zi.
Regulile simple creează sentimentul unei structuri, de exemplu temele trebuie terminate
înainte de joacă, televizor sau calculator. Este important ca, dimineaţa, copilul să aibă
suficient timp la dispoziţie în general şi să mănânce micul dejun. Seara, mulţi copii sunt
extrem de obosiţi şi au nevoie de programe stabilite pentru a putea să se relaxeze şi să
meargă la culcare la timp ca să doarmă suficient. Încercaţi să stabiliţi un program
împreună.

Un sistem de recompense cu timp petrecut în faţa ecranului „câştigat” după finalizarea

unei anumite sarcini poate fi o idee bună pentru copiii mai mici, în timp ce copiii mai
mari vor avea nevoie de alte forme de stimulente.

În vacanţă, copilul dumneavoastră se regăseşte în afara structurii zilnice a şcolii şi a

programului regulat, prin urmare este posibil să constataţi o înrăutăţire a
comportamentului. Din această cauză, folosirea programului regulat în astfel de perioade
este şi mai importantă.

Una dintre cele mai importante probleme este aceea că mulţi copii cu ADHD se confruntă
cu mari dificultăţi atunci când încearcă să finalizeze sarcini pe care le consideră dificile şi
plictisitoare. Pe de altă parte, chiar şi sarcinile dificile pot merge bine dacă sunt
distractive sau interesante. Pentru succesul copilului, este esenţial să implicaţi profesorii
şi să vă asiguraţi că aceştia primesc cât mai multe informaţii posibil.