Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție –

Deficitul de atentie si hiperactivitate (ADHD) devine vizibil la unii copii de la varste fragede. Copilului care
sufera de aceasta tulburare ii este foarte greu sa-si controleze comportamentul, sa-si mentina atentia si
concentrarea la ceea ce se intampla in jurul lui. Jocurile potrivite pentru acesti copii sunt cele distractive, usor
de inteles, care se pot juca din nou si din nou, astfel incat copilul sa poata invata si imbunatati abilitatile
personale. Prea multe reguli sau strategii complicate, probabil vor frustra sau demotiva un copil cu ADHD.

Observând copiii dintr-o grupă de preșcolari, se poate să ne ”sară” în ochi un copil anume. De ce acest lucru ?
Pentru că, spre deosebire de colegii săi, acesta nu reușește să ducă la capăt o sarcină de lucru, se ridică în
mod frecvent de pe scaun sau se mișcă permanent, vorbește neîntrebat sau îi deranjează pe cei din jur în
toate modurile.

Acest comportament nu se manifestă doar în mediul școlar, ci și acasă cu familia, în locurile de joacă sau în alte
contexte sociale. Manifestările respective pot să apară și la ceilalți copii de vârstă apropiată, însă ceea ce
diferențiază copiii cu hiperactivitate de cei cu o dezvoltare normală este frecvența și intensitatea cu care apar
problemele (se concentrează greu, este ușor distras, este agitat etc.).

Copilul cu ADHD atrage atenția prin manifestările sale și prin deficiențele sale în trei domenii importante
pentru dezvoltarea sa armonioasă:

 Dificultăți de atenție si concentrare

 Comportamente impulsive
 Hiperactivitate (agitație evidentă).

Deficitul de atenție și hiperactivitate (ADHD) este o tulburare cronică care se caracterizează printr-un nivel
ridicat de neatenție, impulsivitate și hiperactivitate. Determină serioase disfuncții în mai multe domenii de
funcționare, afectând copiii, familia, școala și grupul de prieteni.

Simptomele ADHD sunt:

 Incapacitatea copilului de a-și menține atenția. Aceasta este ușor perturbată de stimulii din jur;
 Hiperactivitatea, ducând la un comportament neadecvat;
 Impulsivitatea (afectarea ariilor cerebrale de inhibiție) care îl determină pe copil să se implice în diverse
activități chiar foarte riscante fără a putea evalua gravitatea riscurilor.

Dificultăți de atenție si concentrare

Copiilor sau adolescenților le este foarte greu să finalizeze activitățile începute, capacitatea lor de concentrare
este scăzută, iar atenția este foarte ușor de distras. Problemele apar mai ales când aceste activități sunt
impuse de alte persoane. La preșcolari și la școlarii mici aceste probleme apar și în activitățile alese de ei (în
joc). Chiar dacă la început copilul arată interes față de sarcină, acesta dispare în scurt timp, iar copilul se
orientează spre o altă activitate.

Comportamente impulsive

1
 Copii sau adolescenții cu ADHD sunt predispuși să acționeze brusc, fără a se gândi la consecințele
comportamentului lor. Dacă își încep temele, trec la rezolvare fără să citească cu atenție cerințele,
renunțând repede la încercarea lor, oferă răspunsuri înainte ca interlocutorul să termine de formulat
întrebarea și îi întrerup frecvent pe ceilalți.

Hiperactivitatea

Este caracterizată printr-o neliniște motrică. Copilul, mai ales preșcolarul sau școlarul mic, nu poate să stea
liniștit pe scaun decât o perioadă scurtă de timp. Acesta se ridică mereu, scapă lucrurile pe jos, mută lucrurile pe
masă sau le răvășește. La adolescent acest gen de manifestări sunt mai puțin pregnante, dar există și la el o
tendință de mișcare (bâțâie piciorul pe sub masă, se joacă cu creionul sau pixul, se întoarce la bancă etc.)

Cine pune diagnosticul ?

În cazul în care părinții identifică anumite probleme la copil, atât prin observare personală, cât și din feed-back-
urile primite de la cadre didactice, este important ca aceștia să apeleze întâi la medicul de familie. Diagnosticul
de hiperactivitate poate fi stabilit doar de către un specialist. Specialiștii pot fi medicii psihiatrii sau psihologi
care lucrează în domeniul clinic. După cum s-a văzut neliniștea, impulsivitatea și capacitatea limitată de
concentrare sunt caracteristice copiilor mici, motiv pentru care, când se răspunde la întrebările din fișa de
apreciere a specialistului trebuie să se țină cont de vârsta copilului. Astfel de manifestări pot apărea și la copii
cu tulburări psihice, cu dificultăți de învățare și la cei cu deficiență mintală, dar în cazul acestora din urmă
manifestările sunt cauzate de nivelul scăzut de inteligență și nu de tulburarea de hiperactivitate.

Ce se poate face?

Cele mai importante aspecte țin de alegerea căilor de ajutorare a copilului / adolescentului cu ADHD și a
măsurilor care se cer, în funcție de problemele apărute: asupra copilului sau adolescentului, în familie, la
grădiniță sau la școală. Aceste principii sunt importante pentru că cele mai multe măsuri de asistență au o
funcționalitate specifică. De exemplu nu trebuie să existe așteptări la diminuarea manifestărilor
comportamentale neadecvate la școală dacă se face o terapie de mișcare. La fel de puțin este de așteptat ca
măsurile întreprinse acasă să aibă un efect spectaculos la școală sau la grădiniță. Măsurile întreprinse trebuie să
fie combinate, coerente, să existe conlucrare între familie, școală și specialiștii implicați.

(informații din: ”ADHD – intrebări și răspunsuri”, Manfred Dopfner, Gerd Lehmkuhl, Medice – Iserholn)

2
 Jocuri pentru copiii cu ADHD:
1. Prinde-ma!
Copilul va alerga si noi vom incerca sa-l prindem. Daca am reusit sa-l atingem, copilul „va ingheta” si va trebui
sa ramana nemiscat 10 secunde. Apoi, poate fugi din nou. Jocul este distractiv si antreneaza autocontrolul.
2. Tine sacul bine!
Avem nevoie de un mic saculet umplut cu fasole ce se poate aseza pe capul copilului. Vom folosi si noi un astfel
de saculet, iar copilul va imita miscarile noastre: plimbare, ne aplecam usor in fata, ne lasam pe genunchi, fara a
scapa sacul de pe cap.
3. Printesa din padurea adormita
Copiii au dificultati in mentinerea atentiei in sarcinile date sau la joaca. Aceasta activitate le ofera posibilitatea
de a-si antrena capacitatea de concentrare. Avem nevoie de o bagheta magica si daca reusim sa atingem copilul
acesta va adormi ca si personajul din poveste. Copilul va sta intins, fara sa se miste, pana cand va simti pupicul
salvator al printului (parintele). Pe parcursul jocului copilul isi va focusa atentia pentru a evita atingerea
baghetei magice, apoi isi va exersa capacitatea de autocontrol pentru a ramane nemiscat. In final, va mentine
atentia activa pentru a simti pupicul eliberator.
4. Jocuri cu mingea
Aruncam mingea de la unul la altul, ii explicam copilului ca in momentul in care spunem „Rosu!” va trebui sa
ridice mingea deasupra capului. Jocul solicita concentrarea si viteza de reactie a copilului.
5. Pamant, apa, cer
Stabilim cu copilul locatiile: la dreapta este apa, la stanga cerul, iar in mijloc pamantul. Parintele va indica o
directie cu mana, iar copilul va trebui sa se aseze in locul potrivit. Uneori parintele va indica eronat: le va arata
alt loc decat a strigat. Jocul il va ajuta pe copil in operarea cu informatii de mai multe tipuri, la dezvoltarea
memoria de lucru si concentrarea atentiei.
6. Construieste modelul
Pentru acest joc, putem utiliza nasturi sau creioane. Vom realiza un model: 2 creioane rosii, 3 creioane verzi, 2
creioane rosii. Punem deoparte creioanele si cerem copilului sa repete modelul. Copiii cu deficit de atentie, nu
reusesc intotdeauna sa urmeze instructiunile date. In acest caz, formularea instructiunilor concomitent cu
demonstrarea il va ajuta pe copil sa se concentreze asupra ce are de realizat.
7. Twister pentru degete
Pregatim copilului o foaie cu cercuri colorate de diferite dimensiuni. Ii oferim diferite instructiuni: pune un
deget pe un cerc rosu, pune aratatorul pe un cerc albastru, etc. Putem creste complexitatea jocului, daca vedem
ca reuseste sa urmeze instructiunile (pune inelarul de la mana stanga pe un cerc verde mic). Jocul poate
contribui la imbunatatirea concentrarii, memoriei si sa incurajeze controlul asupra comportamentului impulsiv.
8. Unde canta toba?
Copilul va inchide ochii, apoi vom bate intr-o toba. Trebuie identificat din care colt al camerei a auzit sunetul
tobei.
9. Spune dupa mine!
Aruncam o jucarie de plus copilului si rostim un nume cu o anumita intensitate. Copilul ne va arunca jucaria,
reproducand intensitatea numelui (tare sau incet).
10. Gaseste diferentele
Vom folosi un set de obiecte (cate doua din fiecare) si le vom aseza intr-o anumita ordine cu mici diferente.
Copilul va analiza obiectele si va identifica diferentele.
Activitatea permite copilului sa maximizeze atentia acordata detaliilor.
Cel mai important lucru pentru copii este sa aiba parte de experienta succesului, sa se bucure de reusita in
cadrul jocurilor. Ei sunt la fel de inteligenti si capabili ca ceilalti copii. Acest sentiment va conduce la intarirea
stimei de sine si a autoeficacitatii !

SURSA: http://jucarii-vorbarete.ro/jocuri-pentru-copii-cu-deficit-de-atentie-si-hiperactivitate-
adhd/

3
 Simptomele autismului la copilul mic

Autismul este o tulburare de neurodezvoltare care afecteaza modul in care o persoana comunica si relationeaza
cu cei din jur.

Potrivit estimarilor realizate de Autism and Development Disabiliteis Monitoring, 1 din 68 de copii este
diagnosticat cu tulburare de spectru autist, la nivel international.

Persoana cu tulburare de spectru autist prezinta dificultati pe partea de comunicare si limbaj, interactiune
sociala, comportament si cognitie.

Pe aria de comunicare si limbaj, studiile arata ca pana la 50% din copii cu tulburare de spectru autist raman
fara limbaj, iar cand ne referim la acest aspect includem dificultatea copilului de a intelege ce i se spune ori de
a intelege fara a reusi sa raspunda, aceste date fiind oferite de Dr. Dobrescu Iuliana in lucrarea Manual de
Psihiatrie a Copilului si Adolescentului (2010) .

4
Neputinta copilului in a intelege si a se exprima prin intermediul limbajului reprezinta cea mai frecventa
nemultumire a parintilor acestia fiind ingrijorati ca nu se pot intelege cu copii lor si cer ajutor din partea
specialistilor. Chiar daca in urma terapiei copilul dobandeste limbaj receptiv si expresiv, in continuare vor exista
dificultati pe partea de comunicare, pe decodificarea emotiilor si a notiunilor abstracte, pe a sustine o
conversatie, pe a utiliza metaforele si a intelege ironia.

Primele semne observate sunt prezente inca de la varsta sugara cand, asa cum subliniaza Dr. Dobrescu, au loc
urmatoarele:

 copilul este “foarte cuminte’’,

 nu zambeste cand adultul face acest lucru,

 nu realizeaza contact vizual,

 nu incearca sa atraga atentia adultului prin zgomote ori gesturi,

 atentia este scazuta si nu este deranjat de situatiile in care trebuie sa petreaca un timp indelungat singur,
fara compania altora,

 parintii deseori se plang ca nu pot sa isi mangaie ori alinte copilul deoarece acesta pare deranjat si se
elibereaza din imbratisare.

Se manifesta cu precadere o intarziere ori chiar lipsa a capacitatii de imitare. Daca un copil tipic reuseste
sa imite spontan adultul inca de la varsta de 6 luni si astfel sa preia din mediu, la copilul cu autism abilitatea de
a imita nu exista la aceasta varsta si astfel procesul de invatare este diminuat in cazul acestor copii.

Lipsa abilitatii de a imita face ca un copil cu autism sa se integreze cu dificultate in mediu, apar momente de
respingere din partea copiiilor si situatii de frustrare in randul celui respins.

Copilul cu autism da in multe cazuri impresia celor din jur ca “este surd’’ deoarece nu reactioneaza la
sunete ori la schimbarile din mediu, nu reuseste sa raspunda cand este strigat. Din aceste motive, parintii
deseori isi duc copilul la un examen medical afland in urma acestuia ca nu exista probleme pe partea
capacitatilor senzoriale. In discutiile purtate cu parintii au existat insa si situatii in care copilul prezenta o
sensibilitate anormala la zgomote (desincronizare senzoriala).

Sunt prezente dificultati si pe urmatoarele arii:

in a arata cu degetul (pointing) ori in a spune ceea ce isi doreste,
in a privi in directia indicata de cealalta persoana,
in a fi atent cand cineva ii vorbeste si in general nu pare ca este interest de ceea ce se intampla in jurul sau, pare
mai degraba ca traieste intr-o lume a lui, separata de lumea celorlaltor persoane. In aceasta lume se simte
confortabil iar atunci cand apar schimbari pot aparea comportamente de protest si opozitie.

La varsta de 18-24 luni, copilul cu autism are un limbaj receptiv si verbal intarziat ori chiar absent, se observa
o intarziere si deseori un regres pe partea de cuvinte folosite, vocabularul activ este inexistent ori limitat, iar
atunci cand este bogat nu este si functional.

Dupa varsta de 2 ani, printre semnele prezente se numara detasarea emotionala pe care copilul o are fata de
membrii ai familiei. Copilul nu isi exprima emotiile cu usurinta, se poarta de parca nu ar observa daca cineva
paraseste camera, nu decodifica emotiile celorlalti si astfel nu reusesc sa ii inteleaga iar cei mai multi dintre
acestia nu au o nevoie pentru a fi alintati . De multe ori copilul pare ca se uita in gol, nu reuseste sa pastreze
contact vizual cu interlocutorul aceasta fiind una dintre primele semne de ingrijorare observate de catre parinti.

5
Copiii cu autism nu reusesc sa interactioneze adecvat cu ceilalti copii. Atunci cand interactioneaza cu
persoane de aceeasi varsta cronologica o fac de cele mai multe ori in mod neadecvat, ii imping pe acestia,
alearga nefunctional in jurul lor, ii privesc indelungat de la distanta avand o atitudine pasiva.

In cazul in care copilul dobandeste limbaj verbal, acesta pare ca nu are functie de comunicare si socializare, ca
nu este deci functional.

Majoritatea copiiilor cu autism au dificultati in intelegerea pronumelui, in intelegerea si folosirea prepozitiilor si

nu reusesc sa inteleaga ironiile si limbajul metaforic. De cele mai multe ori copilul are nevoie de un mod de
invatare treptata, pas cu pas, pentru a dobandi notiuni aparent simple pentru copiii cu dezvoltare tipica: culorile,
numerele, pozitiile spatiale, numarat etc.

Copilul cu autism prezinta si dificultati in a generaliza notiunile invatate si are nevoie de multa expunere pentru
a decodifica si a intelege notiunile prezentate.

Comportamente stereotipice si autostimulatoare apar cu o frecventa ridicata la copiii cu tulburare de

spectru autist.

Ivar Lovaas acorda o atentie deosebita comportamentelor cu functie de autostimulare, in lucrarea sa, ‘’Educarea
persoanelor cu intarzieri de dezvoltare’’. In cadrul terapiei comportamentale, exista patru functii ale
comportamentului: functia de a obtine ceva, functia de a atrage atentia, de a scapa de ceva si de autostimulare.
Daca primele 3 functii vizeaza o alta persoana/obiect, functia de autostimulare este strans legata de individ si
presupune si o stimulare a circuitelor neuronale, o satisfactia aflata mereu la indemana.

Majoritatea persoanelor cu tulburari de spectru autist manifesta o gama complexa de comportamente

autostimulatoare, repetitive si stereotipice: apare frecvent ‘’falfaitul mainilor’’, ‘’datul din cap’’, ‘’leganatul
bratelor’’,’’invartitul obiectelor’’,’’mersul pe varfuri’’, rotirea ochilor’’,’’fixarea unui obiect pe o perioada lunga
de timp’’, ‘’miros si ling suprafete’’, aliniaza obiecte’’, vocalizeaza fara sens’’, ‘’ecolalia’’ , ‘’pipaie frecvent
diverse texturi’’, ‘’folosirea sau manipularea obiectelor necorespunzator pentru a produce stimulare senzoriala
auditiva’’, ‘’miscari cu limba’’ (mai multe in lucrarea lui Lovaas).

Pe planul dezvoltarii intelectuale, 70% dintre copiii cu TSA prezinta un deficit cognitiv, conform Dr. Iuliana
Dobrescu.

Reactiile emotionale puternice reprezinta o alta caracteristica a persoanelor cu tulburare de spectru autist. Orice
fel de modificare a ritualurilor zilnice, a pattern-urilor acestora poate declansa o reactie emotionala
puternica manifestata inclusiv prin comportamente agresive la adresa altora ori la propria persoana.

Un alt simptom important il reprezinta modul in care copilul se joaca cu jucariile si obiectele din mediu.

La copilul cu tulburare de spectru autist se observa ca aceasta prefera “sa se joace” cu obiecte si rar cu
jucarii. Acestia prefera sa tina in mana o rotita, sa manuiasca o furculita, sa poarte dupa ei piese din obiecte pe
care sa le foloseasca in mod repetitiv si neadecvat. Jocul copilului cu autism este deci lipsit de creativitate, sunt
dificultati pe aria de joc de rol si simbolic.

Copiii cu autism invata intr-un mod diferit si este necesar sa fie pregatiti sa faca fata mediului in care
traiesc iar responsabilitatea pregatirii lor revine adultilor.

Terapia comportamentala aplicata (ABA) este in acest moment terapia cu cele mai bune rezultate in recuperarea
copiilor cu autism.

6
 JOCUL COPILULUI CU AUTISM

Joaca este foarte importanta pentru dezvoltarea unui copil cu autism, deoarece il ajuta sa inteleaga realitatea
exterioara si sa se conecteze la aceasta, sa isi dezvolte limbajul, abilitatile cognitive si sociale.

Exista mai multe tipuri de jocuri, adaptate fiecarei etape de dezvoltare a copilului. La inceput, copilul descopera
lumea prin jocuri senzoriale, pe urma joaca se transforma intr-o forma de explorare care implica activitati de
construire, iar cea de-a treia forma de joaca este joaca simbolica prin imitare, care dezvolta imaginatia si
capacitatea de a se preface, considerata a fi cea mai dificila etapa pentru copiii autisti, deoarece acestia nu au
dezvoltata capacitatea de a imita.

Copiii cu autism au un mod aparte de a se juca, lucru care poate parea deseori ciudat celorlalti copii, deoarece
pot efectua o activitate monotona ore in sir sau li se poate parea interesant un lucru aparent banal. De aceea si
jocul trebuie sa fie adaptat in functie de nivelul de dezvoltare al fiecarui copil in parte si de abilitatile specifice
acestuia. Joaca va fi intotdeauna o placere pentru orice copil, indiferent de problemele cu care se confrunta
acesta.

Iata cateva sugestii de jocuri pentru a starni curiozitatea copiilor si a-i ajuta in dezvoltare:

1. Prefa-te ca esti…
Prin imitare, copilul invata sa cunoasca lumea inconjuratoare si sa o inteleaga. Imitati pe rand cate un animal,
un personaj, un lucru sau o stare emotionala.
2. Creeaza o masa senzoriala
Orice material poate deveni o resursa pentru a crea o masa de joaca special conceputa pentru dezvoltarea
simturilor motrice. Exemple de materiale: apa, pietricele, hartie, bilute, piese de lego, nasturi, materiale textile
etc.
3. Picteaza cu degetele – activitate pentru a-l ajuta sa invete culorile si pentru dezvoltarea motricitatii fine.
4. Cutia cu boabe de fasole
Umple o cutie de plastic cu boabe uscate de fasole, apoi asaza inauntru jucariile preferate ale copilului, lasandu-
l pe acesta sa sorteze din cutie jucariile. Activitatea dezvolta capacitatea de a selecta obiecte si simturile tactile.
5. Deseneaza-mi fata!
Prin desen, copilul isi dezvolta imaginatia si capacitatea de a reprezenta realitatea din jur. Rugandu-l sa iti
deseneze expresia fetei, il ajuti sa invete sa reprezinte expresiile emotionale si sa se familiarizeze cu acestea.
6. Sticlute senzoriale
Amestecati colorant lichid in sticlute transparente, adaugati sclipici, gel de par si apa putin fierbinte pentru a
mixa compozitia. Sticluta magica este extrem de utila pentru a le starni copiilor curiozitatea si a le mentine
atentia asupra unui lucru pentru mult timp, avand efect de calmare si de stimulare a imaginatiei.
7. Dansati!
Dansul il ajuta sa invete ritmul, sa numere si sa isi dezvolte coordonarea fizica. In plus, este o terapie excelenta
pentru oricine si o modalitate de distractie si de relaxare.
8. Sa pregatim micul dejun din plastilina!
O sugestie ar fi sa incercati sa modelati impreuna din plastilina alimentele pe care le consuma copilul dimineata,
activitate care, pe langa efectele de calmare si de dezvoltare a motricitatii fine, va va amuza pe amandoi.
9. Gaseste jumatatea!
Pentru acest joc aveti nevoie de foi de hartie si creioane colorate. Desenati forme geometrice, una pe cate o
bucata de hartie, colorati-le, apoi taiati formele in jumatati si amestecati-le. Jocul presupune asocierea corecta a
jumatatilor.