Investeşte în oameni!

ADHD SAU DEFICITUL DE ATENŢIE

PROBLEMA SOCIETĂŢII CONTEMPORANE

Autor: Molnár Hajnal-prof. înv. primar, Gimnaziul Dacia, Tg.Mureş

Definierea deficitului de atenţie - ADHD sau deficitul de atenție reprezintă o

tulburare neurologică, și se manifestă prin incapacitatea copilului de a se concentra pe o
sarcină sau activitate, hiperactivitate – este foarte dinamic și deseori acționează fără să
gândească, temperament dificil sau abilități sociale scăzute. Acest comportament este, în
general, observat înainte de vârsta de 7 ani. Simptomele trebuie să fie observate în cel puțin
două locuri, spre exemplu la școală, acasă, în comunitate, și pentru cel puțin 6 luni.
Simptomele ADHD-ului sau deficitului de atenţie se pot categoriza astfel:
Tulburări de atenţie:
 esuează în a acorda atenție detaliilor sau face greșeli din neatenție la temele
de la școală, în muncă sau alte activități;
 are dificultăți în susținerea atenției la sarcinile date sau la joacă
 nu ascultă când i se vorbește direct
 nu urmează instrucțiunile și eșuează în a-și termina temele la școală, treburile
sau îndatoririle la locul de muncă (nedatorându-se unui comportament
opozițional sau neînțelegerii instrucț iunilor)
 are dificulăți în organizarea sarcinilor și activităților
 evită, nu îi place sau e refractar la angajarea în sarcini care necesită efort
mental susținut (cum ar fi temele de la școală sau de acasă)
 pierde lucrurile necesare pentru sarcini și activități (de exemplu jucării, notițele
de la școală, creioane, cărți sau unelte)
 este ușor de distras de stimuli externi
 este uituc în activitățile zilnice.
Hiperactivitate:
 agită mâinile sau picioarele sau se răsuce ște pe scaun
 părăsește locul în clasă sau în alte situații în care ar trebui să stea așezat
 umblă dintr-un loc în altul (încoace și-ncolo) sau se cațăra excesiv în situații în
care nu este adecvat (la adolescent sau adult poate fi limitată la senzația
subiectivă de neliniște)
 are dificultăți la joacă sau în angajarea în activități libere în liniște
 este pe picior de plecare sau acționează ca și cum ar fi împins de un motor
Investeşte în oameni!
 vorbește excesiv.
Impulsivitate:
 răspunde grăbit, înainte de a se încheia întrebarea
 are dificultăți în a-și aștepta rândul
 întrerupe sau deranjează pe ceilați (de exemplu se bagă în conversație sau
jocuri).
Tratamentul copiilor cu ADHD - Psihiatrii tratează tulburarea cu diverse
medicamente, psihoterapeuţii lucrează cu copilul, cu familia, pot iniţia terapie de grup pentru
copii. Cei mai mulţi au nevoie de terapie pentru schimbarea comportamentului şi ajutor
special la şcoală. Intervenţia primară are în vedere dezvoltarea sentimentului că aparţine şi a
interesului social. Iar şcoala este locul potrivit pentru o astfel de intervenţie.
Terapia comportamentala - ajută copilul să se controleze și să își stabilească
obiective comportamentale realiste; implică învățarea unui comportament folosindu-se un
sistem ce pune accentul pe recompense și laude, dar totodată stabilește limite și consecințe
clare.
Terapia medicamentoasa – care trebuie individualizată de la caz la caz și se
asociază cu terapia comportamentală.
Psihoterapia - pentru tratarea situațiilor de anxietate sau depresie.
- Tehnica de tratament al lui Kendall
Psihoterapia experienţială – o cale de redobândire şi păstrare a sănătăţii mintale
Tehnici utilizabile în psihoterapie sunt artele. Unii specialiștii consideră că implicarea
copiilor în activități creative ca desenat, ascultat muzică sau dansat ajută copiii să se
relaxeze și să se concentreze mai bine. Explicația constă în faptul că artele sunt activități
care folosesc partea din creier ce controlează emoțiile. Copiii cu ADHD au probleme în a-și
controla eficient emoțiile. În plus, acestea îi ajută să își consolideze mai mult stima de sine.
- desenul – procesul terapeutic care se bazează pe executarea unor desene, ex.
desenul familiei, persoanei, omuleţul
- lutul, apa şi nisipul, lemnul, plastilina, ceara, săpunul, sârma, hârtia, cartonul
Jocul – o parte importantă în terapia copiilor hiperactivi; facilitează exprimarea
emoţională
Interviul clinic
Fişa de observaţie comportamentală este proiectată pentru a observa şi înregistra
simptomele hiperactivităţii cu deficit de atenţie în timpul muncii individuale în bancă.
Matrici Progresive Raven Color - probă aplicată cu scopul măsurării nivelului
intelectual al copiilor cuprinşi în studiu.
Testul Bender-Santucci – este un instrument de diagnostic bun pentru copiii cu
tulburari psihice şi in special cu leziuni cerebrale; se poate afla nivelul de dezvoltare a funcţiei
Investeşte în oameni!
perceptiv-motorii, adică aptitudinea de a percepe cu exactitate configuraţii spaţiale şi de a le
compara între ele.
Terapiile alternative - fac tot posibilul să asigure copiilor o viață cât mai calitativă prin
dietă, sport sau suplimente alimentare!
Dieta - Există câteva date științifice care atestă și promovează ideea că ADHD ar
putea fi provocat de anumite alimente care conțin unii aditivi alimentari. Din acest motiv
pentru copiii cu ADHD sunt recomandate alimentele bogate în acizi grași esențiali (semințe
de in, peste, nuci), vitaminele B (ficat, cereale integrale, orez, nuci, lapte, ouă, carne de
pasăre și peste, fructe, verdețuri, soia), proteine (în special la micul dejun si prânz), calciu și
magneziu (lactate si verdeturi), zinc si fier. Totodata evitati zaharul, aditivii alimentari,
grăsimile hidrogenate, cofeina și sarea.
  Ergoterapia – Presupune practicarea regulată a activităților sportive (echitație,
cățărat, judo,etc.), activitate fizică. Toată această energie a copiilor hiperactivi poate fi
utilizată în practicarea unui sport organizat sau a altor activități fizice.
Acupunctura – Deși metoda nu și-a dovedit științific utilitatea în controlul bolii,
specialiștii susțin că rezultatele de până acum sunt promițătoare: mai mult de jumătate dintre
copiii pe care s-a folosit metoda au arătat îmbunătățiri semnificative ale simptomelor.
Biofeedback-ul este o metodă care ajută copiii bolnavi să se relaxeze și să se
concetreze prin utilizarea unei mașinării speciale care controlează răspunsurile corpului la
stres, inclusiv puls, rata de respirație ți tensiune musculară. Atunci când copilul este conectat
la aparat specialiștii află exact când anume copilul este prea stresat, când gradul de
excitabilitate este mare, când este trist, supărat etc. Experții spun că prin mult exercițiu și prin
cunoașterea acestor momente copiii se pot autoeduca să își controleze stările și să se
calmeze singuri pentru a face față simptomelor ADHD.
Ținerea unui jurnal - este o modalitate excelentă de a-și limpezi gândurile și de a se
destăinui; zilnic să scrie cate o pagină sau două în jurnal, în funcție de vârstă, cu gândurile lui
personale. Aceste gânduri sunt o chestiune foarte personală și ar trebui să rămână private.
Trainingul părinţilor – educarea şi instruirea lorUn copil cu ADHD nu înseamnă
doar probleme - această boală nu afectează inteligența sau talentul. Mulți copii cu ADHD
sunt foarte creativi și au o imaginație foarte bogată. Simptomele acestei afecțiuni pot fi un
avantaj pentru copil: datorită faptului că iau în considerare mai multe lucruri deodată,
gândirea este foarte flexibilă; hiperactivitatea poate fi transformată în energie și motivație
pentru a face lucruri inedite; copiii cu ADHD sunt rareori plictisitori - de cele mai multe ori au
pasiuni diverse și au o personalitate colorată.
Concluzii