Sunteți pe pagina 1din 21

1

Educaia copilului cu ADHD







Pentru a intelege copilul trebuie sa ne amintim ca si noi am fost copii.

Imaginea de sine reprezinta ceea ce crezi despre tine. Daca obisnuim
sa spunem unui copil ca este mofturos, slab sau ca este neastamparat
sau vorbaret vom putea observa cum se identifica cu aceasta imagine
ca in exemplul urmator:

- "De ce l-ai lovit pe Ionut?"
- "Pentru ca eu sunt rau", spune copilul.
- "De unde stii?"
- "Mi-a spus mama".

Foarte importante sunt asteptarile parintilor referitoare la proprii
copii. Copiii care sunt iubiti si valorizati -pentru ceea ce sunt se
descurca mai bine decat copiii pe care parintii ii analizeaza prea mult.


Copiii sunt pozitivi, veseli, calmi, curajosi.

Studiile demonstreaza ca un concept sanatos despre sine depinde de
interrelatiile sociale ale copilului. Copiii care au o imagine sanatoasa
despre sine sunt pozitivi, veseli, calmi, colaboreaza cu ceilalti cu mare
placere, au curaj spre deosebire de copiii care nu au incredere in
fortele proprii, si vorbesc incet, nu accepta observatii, nu le place sa
se joace in jocul de rol decat daca sunt liderii grupului, nu au prieteni,
sunt suparaciosi si agresivi.

Pentru formarea respectului de sine este nevoie de o imagine de sine
cat mai pozitiva, de o intarire pozitiva a activitatilor (activitati de joc
ale copiilor), obisnuirea copiilor cu responsabilitati si cu deprinderea
2

de a lua anumite decizii, stimularea oricarei initiative ce vine din
partea copilului.


Copilul trebuie stimulat si incurajat sa se exprime pozitiv

Atat rolul mamei cat si al educatoarei in gradinita devine crucial prin
aceea ca activitatile copilului mic au nevoie de mult pozitivism, de
exemplu, copilul care pune intrebari tot timpul nu trebuie sanctionat
sau certat, ci stimulat prin raspunsuri tintite. Sau daca la gradinita a
realizat din plastilina o masinuta si nu o casuta cum i-a spus
educatoarea acesta trebuie sa fie un prilej pentru educatoare sa afle
motivatia activitatilor lui si nu sa strice "mica opera".

Aparitia respectului de sine la copii este evidentiat de urmatoarele
comportamente: se simte valorizat, se simte capabil, se simte iubit,
stie sa iubeasca, isi face prieteni, cand greseste are puterea sa
recunoasca si reia activitatea gresita.

Este foarte important sa ne acceptam copiii asa cum sunt

A-l accepta asa cum este presupune o atitudine pozitiva in fata
dificultatilor lui de adaptare. Copilul nu trebuie etichetat ca fiind rau,
nepriceput, indisciplinat. Parintii trebuie sa tina seama de efortul
copilului, de dorintele lui chiar daca rezultatul nu este cel asteptat de
mama.

Chiar daca un copil greseste, mama sau educatoarea trebuie sa
gaseasca un ton potrivit de a explica fara
a-l jigni sau minimalizandu-i eforturile. Este de preferat sa avem o
formulare de genul "Este bine si asa, dar ..." decat "Nu este bine".


E mai bine sa nu compari copiii.

Un alt aspect foarte important este acela care ne subliniaza ca nu
trebuie facute comparatii intre copiii. Copilul trebuie sa-si castige
increderea in fortele proprii decat sa se faca o clasificare a copiilor,
de exemplu: "Fratele tau cand era ca tine nu ma supara". O astfel de
formulare da copilului neincredere si altereaza relatiile intre frati.

3

Daca tot dorim o comparatie este recomandat sa comparam copiii cu
ei insisi in perioade diferite pentru a le sprijini eforturile, de exemplu
"Cu ceva timp in urma erai mult mai cuminte. Hai sa vedem ce s-a
intamplat de s-a produs aceasta transformare cu tine". In felul acesta,
prin intrebari si explicatii aflam ceea ce l-a deranjat pe copil de s-a
produs transformarea si ce masuri putem lua


Un copil invata in special din ceea ce traieste

Comportamentele persoanelor din jurul lui isi pun amprenta pe
modul lui de reactie. B.Wolfe, in 1989 a formulat o lista de principii
extrase din modul de viata al copilului:

- daca copilul este criticat el invata sa condamne
- daca copilul este tratat cu ostilitate el devine bataus
- daca copilul este ridiculizat el devine timid
- daca copilul este certat in permanenta el se simte vinovat

- daca copilul se simte tolerat el invata sa fie rabdator
- daca copilul este incurajat el invata sa fie increzator
- daca copilul este pretuit el invata sa aprecieze
- daca copilul traieste in spiritul dreptatii el invata sa fie cinstit
- daca copilul traieste intr-un mediu care il aprecieaza el invata sa se
placa pe sine
- daca copilul traieste intr-un mediu in care exista acceptare si
prietenie, el invata sa iubeasca si sa ofere iubire celor din jur.

Cu alte cuvinte nu este neaparat suficient ca un copil sa fie genial, cel
mai important este ca cei din jurul sau sa-l ajute sa-si construiasca o
imagine de sine in mod pozitiv. Un copil fara calitati de exceptie poate
avea performante bune daca priveste lumea pozitiv.


Copilul dvs. a fost diagnosticat cu ADHD

Atunci cnd copilul lor este diagnosticat cu ADHD, prinii au reacii
i sentimente diferite. n general, acetia se simt uurai c exist o
explicaie pentru comportamentul pe care, pn atunci, nici ei i nici
copilul nu l-au putut nelege.

4

Odat ce prinii ajung s accepte diagnosticul, vor constata c, n
condiiile aplicrii tratamentului adecvat, activitile colare i
sociale ale copilul cu ADHD se mbuntesc, iar viaa de familie
poate deveni mai linitit i mai fericit 1. De fapt, intervenia
precoce poate prentmpina apariia dificultilor academice i
sociale specifice ADHD.

Exist numeroase moduri de a trata simptomatologia copilului
dumneavoastr cu ADHD, iar prinii trebuie s stabileasc opiunile
optime pentru copilul lor. Primul pas const n acumulare a ct mai
multe informaii posibile privitoare la ADHD.


Simptome prezente n copilarie

Familiarizarea cu simptomele ADHD poate fi de mare ajutor n
discuiile despre ADHD cu educatorii i cu specialitii n asisten de
sntate.


Ce este ADHD?

ADHD nseamn Deficit de Atenie / Tulburare Hiperkinetic i este
una dintre cele mai frecvente afeciuni comportamentale ntlnite la
copii i adolesceni. Studiile arat c un procent de 5% din copiii de
vrst colar prezint simptome ADHD (1-2 din copiii dintr-o clas
de 30).
ADHD debuteaz n copilrie i poate persista i la vrsta adult. Dei
la unii copii simptomele ADHD dispar odat cu naintarea n vrst, n
jur de 60% pot prezenta simptome i la vrsta adult.

Conform Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-
IV-TR), simptomele ADHD se mpart n trei categorii: inatenie ,
hiperactivitate i impulsivitate , putnd surveni i n form
combinat.


Tipul inatent (neatent)

Diagnosticul este stabilit n condiiile n care copilul prezint ase sau
mai multe simptome de inatenie .

5

Copilul inatent nu se poate concentra, face adesea greeli din
neglijen, nu ascult pn la capt atunci cnd i se adreseaz cineva,
nu finalizeaz sarcinile, nu respect instruciunile, evit efortul
intelectual susinut.


Tipul hiperactiv-impulsiv

Diagnosticul este stabilit n condiiile n care copilul prezint ase sau
mai multe simptome de hiperactivitate -impulsivitate .
Simptomatologia include neastmpr, vorbire excesiv, agitaie fizic
n momente nepotrivite, ntreruperea persoanelor care vorbesc i
dificultatea n a-i atepta rndul.


Tipul combinat

Diagnosticul este stabilit n condiiile n care copilul prezint ase sau
mai multe simptome de inatenie sau ase sau mai multe simptome
de hiperactivitate - impulsivitate .
Toi copiii se comport n moduri care ar putea fi interpretate ca
inatenie, hiperactive sau impulsive , simptome centrale ale ADHD.
De fapt, toi vism cu ochii deschii, i ntrerupem pe alii, rspundem
nentrebai, ne pierdem rbdarea sau suntem agitai, dar nu toi
suferim de ADHD.

Specialitii stabilesc diagnosticul de ADHD numai atunci cnd un
copil:

- A manifestat comportamente inadecvate nivelului su de
dezvoltare.
- Manifest cel puin ase astfel de comportamente n mod
constant, timp de cel puin ase luni.
- A prezentat unele simptome nainte de vrsta de apte ani.
- Este afectat de aceste simptome n activitile curente, n mai
mult dect un singur context, de exemplu la coal i acas.
- Prezint simptome care nu sunt explicate mai bine de o alt
boal.




6

Cum se manifest ADHD la copii?

Simptomele ADHD se mpart n dou categorii principale: inatentie i
hiperactivitate - impulsivitate . Diagnosticul de ADHD se bazeaz pe
numrul, persistena i istoricul simptomelor ADHD, i totodat pe
msura n care acestea produc modificri ale comportamentului
copilului, n mai mult dect un singur context.


Simptomele de inatenie

- Adeseori ignor detaliile; greete din neglijen.
- Adeseori i menine cu greutate concentrarea la lucru sau la joac.
- Adeseori pare s nu asculte atunci cnd cineva i se adreseaz direct.
- Adeseori nu respect instruciunile; nu termin ceea ce a nceput.
- Adeseori are dificulti n a-i organiza sarcinile i activitile.
- Adeseori evit activitile care necesit efort intelectual susinut.
- Adeseori pierde lucruri de care are nevoie.
- Adeseori este distras de zgomote exterioare.
- Adeseori este uituc n activitile cotidiene.


Simptomele de hiperactivitate-impulsivitate

Hiperactivitatea

- Adeseori se agit sau se foiete.
- Adeseori trebuie s se ridice de pe scaun.
- Adeseori alearg sau se car atunci cnd nu ar trebui.
- Adeseori are dificulti n desfurarea activitilor de timp liber
nezgomotoase.
- Adeseori este n micare, parc ar fi animat de un motor.
- Adeseori vorbete excesiv.


Impulsivitatea

- Adeseori rspunde nainte ca ntrebrile s fie complete.
- Adeseori are dificulti n a-i atepta rndul.
- Adeseori ntrerupe sau deranjeaz alte persoane.

7

Deoarece toi copii se comport uneori astfel, diagnosticul de ADHD
poate fi stabilit unui copil numai de ctre un specialist.


Cauzele ADHD

Uneori, prinii se consider adesea vinovai de comportamentul
copiilor cu ADHD dar nu este cazul. Cercettorii au demonstrat c
apariia simptomelor ADHD nu este legat de educaie sau familie.
Dei cauza exact a ADHD rmne necunoscut, cercetrile s-au
intensificat n ultimul deceniu. n momentul de fa, se consider ca
ADHD este cel mai probabil de natur genetic. Cercettorii au
evideniat ns i alte posibile cauze.


Date n favoarea transmiterii pe cale genetic

Cercetrile au demonstrat c ADHD se transmite genetic, de la prini
la copii. Datele publicate recent n Pediatric Annals arat c un copil
cu un printe care prezint simptome ADHD are anse in proporie
de aproximativ 25% de a avea ADHD 1. S-a demonstrat c tipul de
ADHD care persist la vrsta adult are un caracter genetic mai
pronunat dect tipul care dispare spre sfritul copilriei.

Istoricul familial de alcoolism i de tulburri afective pare s se
asocieze cu un risc crescut de ADHD. Acest fapt poate implica un
anumit model genetic comun al acestor dou afeciuni.

Dei cauza ADHD este necunoscut, unii cercettori consider c
aceast tulburare se datoreaz mai multor factori. n afara cauzelor
genetice exist i ali factori de mediu i medicali care pot produce
simptome asemntoare celor prezente n ADHD. Examinarea atent
evideniaz totui diferene importante ntre aceste afeciuni i
ADHD. Studii epidemologice au ajuns la concluzia c ereditatea
explic, n medie, majoritatea comportamentelor de tip ADHD pe care
le manifest copiii, n timp ce factorii de mediu nu explic dect
aproximativ 20% din acest tip de comportament .





8

Percepii greite

n trecut, incertitudinea legat de cauzele ADHD a creat un climat
fertil pentru diverse speculaii. Au fost emise numeroase teorii -
printre care unele i nvinoveau ntr-o anumit msur pe prini
pentru comportamentul necontrolat al copilului lor. Ulterior s-a
stabilit c aceste teorii sunt nefondate.

Iat cteva dintre cele mai frecvente percepii cu privire la cauzele
ADHD, dei acestea nu sunt documentate tiinific:

- Alimentaia/dieta
- Atitudinea parental deficitar
- Urmrirea excesiv emisiunilor TV sau preocuparea excesiv
fa de jocurile video
- Hormonii

Studiile riguroase, atent concepute, nu au reuit s stabileasc relaia
cauzal dintre aceti factori i ADHD i nici faptul c vreunul dintre
aceti factori influeneaz simptomele ADHD. De exemplu, contrar
convingerilor prinilor, zahrul nu i face pe copii semnificativ mai
hiperactivi. De fapt, s-a constatat c nici o diet nu amelioreaz
simptomatologia specific ADHD. Simptomele nu au fost ameliorate
prin aplicarea unor anumite tehnici parentale. S-a constatat c, de
fapt, frustrarea prinilor este un efect, i nu o cauz a ADHD. Excesul
n urmrirea programelor de televiziune i jocurile video reprezint
de fapt un simptom, i nu o cauz a ADHD. Acestea constituie o form
de stimulare care i ajut pe copiii cu ADHD s-i menin
concentrarea i s-i controleze sentimentul interior de agitaie prin
intermediul unui mecanism similar celui care acioneaz n cazul
medicaiei.

A devenit din ce n ce mai clar c ADHD este o tulburare
neurobiologic care necesit diagnostic i tratament medical.


Dificultile de comunicare

Copiii cu ADHD pot dobndi mai greu abilitile de limbaj, att n
privina nelegerii ct i n cea a exprimrii. Exist ns modaliti de
remediere a acestora, att la coal ct i acas. Ei se pot poticni la
unele cuvinte, pot nelege greit ceea ce li s-a spus i pot avea
9

dificulti n a-i aminti cuvinte, n nelegerea limbajului vorbit i n
a-i organiza gndurile.

Atunci cnd un elev cu ADHD nu poate rspunde n clas la o
ntrebare, profesorul i colegii i pot nchipui c nu tie rspunsul.
Cu toate acestea, exist posibilitatea ca elevul s nu aib nevoie dect
de puin mai mult timp pentru a-i aminti i exprima rspunsul
corect.


Capacitatea de concentrare redus

ADHD nu reprezint numai o incapacitate de a fi atent, ci i o
incapacitate de concentrare asupra unui singur lucru si de a
prioritiza aciunile. Copiii cu ADHD i pierd cu uurin concentrarea
atunci cnd o activitate nu i stimuleaz suficient. n aceste situaii ei
nu i pot inhiba rspunsul fa de factori care le distrag atenia,
motiv pentru care pierd adesea lecii, instruciuni sau indicaii
importante.

Copiii cu ADHD depun eforturi pentru a-i menine concentrarea
asupra prelegerilor lungi sau a sarcinilor plictisitoare care necesit
un efort psihic susinut. nvtorii i prinii i pot ajuta n acest
efort, n diverse moduri.


Sugestii utile

Colaborarea cu cadrele didactice ale copilului

Ca printe al unui copil cu ADHD, este recomadabil s le comunicai
cadrelor didactice ale copilului urmtoarele aspecte:

- Este foarte important locul din clas n care nvtorul aaz un
copil cu ADHD. ncercai s meninei copilul aproape de profesor i
departe de u i de ferestre.

- Pentru a preveni remarcarea n sens negativ a copilului cu ADHD,
oferii ntregii clase posibilitatea de a folosi plci separatoare pentru
intimitate, cti sau dopuri pentru urechi pentru a mpiedica
perturbarea de ctre elementele exterioare n cursul lucrului n clas
sau al testelor.
10


- Alternai activitile, de interes ridicat i sczut, utiliznd diferite
strategii pentru a cuprinde diversele stiluri de nvare din clas.

- ncercai s includei n toate leciile prezentri vizuale, auditive i
dinamice precum i momente de lucru n echip, cu sarcini
individuale i comune.

- Folosii perioade de predare scurte i variai ritmul de predare, de
la o lecie la urmtoarea.

- Elevii care devin neateni nu trebuie admonestai, ci trebuie
redirecionai ntr-un mod n care s nu se simt stingherii.

Colaborarea ntre prini si cadre didactice este esenial n
contracararea simptomelor afeciunii. Sprijinul i nelegerea oferit
de un cadrul didactic bine informat cu privire la ADHD pot fi extrem
de benefice pentru copil . Prinii trebuie s discute cu nvtorul
urmtoarele aspecte:

Realizai un acord secret cu nvtorul, ca acesta s nu i pun
niciodat ntrebri care necesit un rspuns rapid. Chiar i numai
acest lucru l va ajuta pe elev s se relaxeze.

Acordarea elevului un timp suplimentar pentru a rspunde la
ntrebri, cum ar fi ntreruperi pentru a scrie pe tabl.

Vorbirea fr grab i furnizarea informaiilor n volume mici sunt
utile oricnd, dar mai ales n clas.

Dublarea instruciunilor i predrii verbale cu materiale scrise sau
prin scrierea pe tabl.

Lucrul ndeaproape cu copilul, pentru a determina i a adapta nevoile
sale individuale.


Sprijin complet din partea familiei

Prinii sunt persoanele cele mai apropiate copiilor i cele care
cunosc cel mai bine trsturile de caracter i punctele sensibile ale
acestora. Pentru a fi cu adevrat eficient n misiunea dumneavoastr,
11

trebuie s dispunei de o bun nelegere a punctelor forte i a
slbiciunilor copilului dumneavoastr, att din perspectiv clinic
ct i personal. Dincolo de acestea, este vital s comunicai
educatorilor i altor specialiti cunotinele dumneavoastr despre
copil i despre nevoile sale.


A aciona cu adevrat eficient n interesul propriului copil
necesit urmtoarele:

- nelegerea deplin a punctelor forte, a slbiciunilor i a
nevoilor specifice ale copilului.
- Informarea n legtur cu drepturile educaionale, cu modul de
funcionare a sistemului i cu resursele care sunt disponibile.
- Comunicarea eficient i lucrul n cooperare cu educatorii
copilului.
- Implicarea copilului n procesul de planificare i de luare a
deciziilor, pentru a-i demonstra fr echivoc faptul c i suntei
alturi pn la capt.


Comunicai eficient

Susinerea cea mai eficient presupune un efort de colaborare i nu o
lupt ntre prini i educatori. Printele care se comport insistent,
cu tact i respectuos n comunicarea informaiilor i solicitarea de
servicii este mai probabil a progresa, n comparaie cu cel care
manifest o atitudine agresiv sau combatant.


Implicai-v copilul

Copilul este, n mod cert, persoana cea mai important din tot acest
proces. Pentru orice copil, de orice vrst, este neplcut s fie scos n
eviden prin intervenii speciale, dar este nc i mai ru dac
motivele nu i sunt clare iar copilul nu se simte inclus n procesul
respectiv. Prinii i profesorii realizeaz planuri speciale pentru
copil i i cer s fac lucruri pe care nici unul dintre prietenii si nu
este nevoit s le fac! Copiii mai mici pot s interiorizeze unele
sentimente de ruine i senzaia c sunt ri. Unii copii mai mari pot
s se simt etichetai sau stigmatizai i reacioneaz prin
resentimente i necomplian.
12


ntotdeauna este mai bine s simi c eti participant, nu pion. Chiar
i copiii foarte mici accept interveniile atunci cnd motivele i
beneficiile le sunt explicate ntr-un mod care pare raional pentru ei.

La fel de important este i atitudinea familiei fa de susinerea
copilului i fa de intervenii. Nu este suficient s oferim doar
disciplin i ndrumare. (E timpul s te-apuci s-i faci leciile;
nchide televizorul"!). Lsai copilul s vad n dumneavoastr rolul
de ncurajator i de cavaler cu armur strlucitoare (Am ncredere
n tine, vreau tot ce-i mai bun pentru tine, sunt alturi de tine pn la
capt). Interveniile educaionale dau ntotdeauna rezultatele cele
mai bune atunci cnd copiii i consider familia drept o surs de
sprijin permanent.

Copii cu ADHD au nevoie de un mediu prietenos i deschis spre
comunicare n familie. Ei trebuie ncurajai s interacioneze verbal i
nu trebuie niciodat fcui de ruine pentru ca ii formuleaz lent
ideile sau pentru c utilizeaz cuvintele incorect.

Prinii pot ncerca urmtoarele metode de incurajare a comunicrii
n cadrul familial:

- S asigure susinerea necesar construirea unei solide baze
lingvistice - cri, filme i programe de calculator - ca de asemenea i
membrii familiei i prietenii care interacioneaz cu copilul respectiv
i l ajut s exerseze abilitile de comunicare.

- S foloseasc orice experien ca pe o ocazie de mbogire a
limbajului - magazinele, benzinria sau cabinetul medicului, cernd
copilului s denumeasc obiectele pe care le vede.

- Copiii mai mari ar trebui ncurajai s i recapituleze experiena
zilei la fiecare mas de sear, ajutnd copilul s se simt confortabil
n utilizarea limbajului, fr a critica niciodat eforturile acestuia.

Intervenia precoce este esenial n cazul copiilor cu dificulti de
limbaj. Dac bnuii existena unei probleme, vorbii cu personalul
colii sau adoptai msurile necesare pentru corectarea limbajului.

13

Acas, trebuie s luai msuri pentru a v asigura c temele copilului
sunt duse la bun sfrit i c acesta se concentreaz asupra sarcinilor
pe care le-a primit. Exist diverse moduri de a realiza acest lucru:

- Stabilii o rutin zilnic pentru realizarea temelor. Copilul are
nevoie de o pauz ntre coal i efectuarea temelor.

- ncercai s identificai n mod corect cadrul adecvat efecturii
temelor. Unii copii au nevoie de un mediu lipsit de elemente care s
le distrag atenia, n timp ce alii lucreaz mai bine cu o muzic de
fond.

- Aezai-v lng copil i discutai cu acesta, pentru a v asigura c
i nelege sarcina primit.

- Cei mai muli copii cu ADHD necesit o supraveghere constant din
partea unui adult dar, pe msur ce situaia se mbuntete sau
copilul se maturizeaz, poate deveni suficient controlul ocazional al
acestuia.

- Micile pauze dintre diferitele sarcini i permisiunea de a se destinde
sau a servi o gustare fac adeseori mai accesibil sarcina primit.

- Atunci cnd copilul se simte copleit, ncercai s fragmentai tema
primit de copil n sarcini mai mici, mai uoare, cu un punct final clar
i cu pauz ntre sarcini.

Atenionai nvtorul atunci cnd copilul nu are aptitudinile
necesare pentru a efectua o tem sau dac pentru aceasta i este
necesar un timp neobinuit de lung.


Afeciuni ce pot aprea n paralel cu ADHD

Copiii cu ADHD sufer adesea alte afeciuni care pot complica
diagnosticul i tratamentul. Iat cteva dintre cele mai frecvente
comorbiditati (afeciuni care pot insoi ADHD).

Muli copii cu ADHD sufer i de alte boli care pot complica
diagnosticul i tratamentul. Cele mai frecvente afeciuni care pot
coexista cu ADHD sunt:

14


Dizabiliti de nvare

Dizabilitile de nvare includ dizabiliti de citire, probleme la
matematic i la formulrile scrise.
Pacienii cu dizabiliti de nvare obin scoruri sensibil mai mici
dect cele considerate normale n conformitate cu vrsta,
colarizarea i nivelul de inteligen. n plus, aceste caracteristici
includ autoapreciere i abiliti sociale reduse.

Tulburarea opoziionismului provocator (ODD , Oppositional Defiant
Disorder) i tulburarea de conduit (CD , Conduct Disorder)
Conform National Institute of Mental Health (NIMH) din SUA, copiii
cu ADHD, n special bieii, au un risc mai mare de a dezvolta dou
tulburri psihiatrice, tulburarea opoziionismului provocator i
tulburarea de conduit .

ODD se caracterizeaz printr-un comportament nesupus, sfidtor,
negativ i ostil fa de formele de autoritate, care persist timp de cel
puin ase luni.

CD se caracterizeaz printr-un comportament persistent de violare a
normelor sociale i a drepturilor altora.

Deoarece n prezent nu exist tratamente aprobate pentru ODD sau
CD, prinii pot avea nevoie o susinere suplimentar pentru a putea
controla aceste manifestri ale copiilor cu ADHD.


Tulburrile afective i anxioase.

Copiii cu ADHD au risc mai mare de a dezvolta probleme privitoare la
anxietate sau depresie , dei este posibil ca aceste tulburri afective
s nu se manifeste nainte de adolescen sau de vrsta adult.

Indiferent de originea tulburrilor, muli experi consider ca unele
consecine ale comportamentelor cauzate de ADHD pot s produc
prin ele nsele anxietate sau depresie i pot reduce stima de sine.

Atunci cnd sunt prezente, tulburrile afective sau anxioase necesit
tratament specific, suplimentar fa de ADHD.

15


Exist soluii pentru ADHD?

Practicile terapeutice curente n ADHD sunt orientate asupra
managementului simptomelor combinnd mai multe metode de
tratament:

- Terapie comportamentala (incluznd antrenament i terapie)
- Medicaia
- Terapia combinat (medicaie i terapie comportamental)


Terapia comportamental

Utilizarea unor tehnici de nvare de baz, cum ar fi condiionarea,
biofeedback-ul, consolidarea cunotinelor sau terapia aversiv,
pentru modificarea comportamentului uman.

Tratamentul trebuie individualizat pentru fiecare pacient.

Procesul terapeutic la copiii i adolescenii cu ADHD

Procesul terapeutic cuprinde trei etape de baz:

Evaluarea iniial: Ca parte a evalurii diagnostice, medicul sau
specialistul de asisten sanitar determin simptomele int i
gradul iniial de afectare

Strategia terapeutic: Medicul stabilete o strategie terapeutic
prioritiznd simptomele int i determinnd metodele terapeutice
cele mai potrivite pentru reducerea acestora

Monitorizarea simptomelor i adaptarea strategiei: Una dintre
componentele cele mai importante ale tratamentului ADHD este
monitorizarea simptomelor din diferite domenii (cum ar fi nvarea,
rezultatele colare, interaciunile familiale i relaiile cu persoanele
de aceeai vrst) i din diferite medii (de exemplu acas, la coal, n
afara programului colar).



Impactul ADHD asupra vieii copilului sau adolescentului
16


Tulburarea deficit de atenie i hiperactivitate/impulsivitate poate
afecta toate aspectele vieii unui copil. n plus, impactul este puternic
i asupra prinilor i frailor, fiind uneori cauza apariiei
problemelor n familie.

Copilul afectat de ADHD poate fi la fel de inteligent, creativ i iubitor
ca i ceilali.

Cu toate acestea, un copil cu ADHD care nu este diagnosticat la timp
se va confrunta cu multe probleme acas i n societate. Va ncepe sa
fie perceput ca diferit fa de ceilali copii, se va izola de grup, i va
pierde prietenii, fiind respins de ctre colegi. Cu timpul nu va mai
avea ncredere n el insui iar rezultatele colare se vor nruti.

Manifestrile ADHD sunt diferite n funcie de perioada de dezvoltare
a copilului, variind de la slaba concentrare, nivel ridicat de
agresivitate i impulsivitate la copilul precolar, pn la o percepie
distorsionat a sinelui i apariia unor comportamente antisociale i
agresive la adolescent.

Copiii cu ADHD prezint deseori o evoluie negativ pe termen lung,
cu afectarea niveluli educaional i mai trziu, gsirea unui loc de
munc.

Relaiile cu familia se pot deteriora, copilul va comunica din ce n ce
mai puin cu cei din jur. Relaia cu fratele sau sora i va pierde
armonia i cldura iar atmosfera n cmin se va tensiona, aprnd din
ce n ce mai des conflicte.

n lipsa unor msuri terapeutice eficiente, ADHD poate evolua spre
alte manifestri n anii urmtori. A avea un adolescent cu ADHD
nseamn pentru prini noi confruntri cu lipsa de atenie i/sau
agitaie, dar care pot evolua spre depresie, agresivitate,
comportament antisocial.

Adolescena este n sine o perioad frumoas, de descoperiri i
evoluie, o perioad n care tinerii se maturizeaz i i lrgesc
orizonturile.

17

Un adolescent cu ADHD va percepe ns diferit aceast vrst - poate
deveni nesupus, violent chiar. Poate abandona studiile, ncepe s
consume droguri, se implic n activiti de risc.

Evoluia copilului este influenat de mai muli factori: familie,
mediul colar, abilitatea cognitiv, contiina de sine. Existena unui
mediu de suport, sensibil la cerinele copilului cu ADHD i care s
cunoasc implicaiile acesteia, este esenial pentru depirea
dificultilor.

Dumneavoastr ca parinte suntei cel mai n msur s contribuii la
urmrirea comportamentului copilului i s v adresai medicului
specialist n psihiatria i neurologia copilului i adolescentului, la
apariia primelor manifestri specifice.

Diagnosticul timpuriu mpreun cu un plan terapeutic adecvat pot
ajuta!


Ce nu trebuie sa spui copilului tau, NICIODATA

Limbajul este modul primar de manifestare al abuzului emotional
asupra copiilor. Elimina modul de comunicare abuziv fiind foarte
atent la maniera de adresare.Cand simti ca esti pe punctul de a
izbucni, OPRESTE-TE, inseamna ca ai nevoie de o pauza.Inspira
adanc. Mergi la o plimbare. Fa o baie fierbinte. Da-ti tie si copilului
tau timp sa va calmati si sa recapatati imaginea de ansamblu. Apoi ia-
o de la inceput amintindu-ti ca vorbele pot da putere sau ca vorbele
pot rani.

Iata cateva replici pe care nu trebuie sa le rostim niciodata in fata
copiilor nostri!

1. Daca nu te opresti, plec si te las aici!

Cea mai mare temere a unui copil mic este ca s-ar pierde sau ca ar fi
lasat singur si lipsit de aparare. Amenintand un copil folosindu-te de
teama sa de abandon in dorinta de a-l manipula catre un anumit
comportament este un semn clar ca ai nevoie de o pauza.

O solutie este aceea de a oferi copilului o altenativa. In loc sa il sperii,
spune-i: "Daca alegi sa te comporti asa in continuare vom merge
18

acasa. Daca alegi sa vorbesti cu voce normala vom sta si vom face
cumparaturi. Tu alegi!"

O alta solutie este sa te opresti si sa iei o pauza. Este foarte posibil sa
ai nevoie ori de odihna ori de un somn ori de amandoua.


2. Ar trebui sa iti fie rusine!

Acest mod de a te adresa copilului este o incercare de a da un
sentiment de vinovatie. Se crede ca daca un copil poate fi determinat
sa se simta vinovat, de rusine isi va schimba comportamentul si va
face ceea ce dorim noi.

Sunt situatii in care rusinea functioneaza si determina
comportamentul pe care il asteptam de la copilul nostru. Dar cu ce
pret? Impreuna cu rusinea si vinovatia apare si samanta credintei
"Ma insel", "Nu fac suficient", "Nu fac niciodata, nimic bine". Cand
copiii actioneaza in afara acestei credinte se simt si mai rusinati,
lucru care le intareste credinta si perpetueaza ciclul comportamental
ce produce si mai multe raspunsuri de care le este rusine.


3. Nu ne-am dorit niciodata sa te avem!

"Imi doresc sa nu te fi avut!", "Daca ar trebui sa o iau de la capat nu as
mai face niciodata copii" si "Nu ne-am dorit niciodata sa te avem"
sunt afirmatii de neiertat in discutiile parinte-copil. Indiferent de ce a
facut copilul si indiferent care este tonul vocii sale aceste raspunsuri
parintesti sunt total nepotrivite. Acest limbaj ar trebui sa fie un
semnal ca ceva lipseste in relatia parinte-copil. Folositi acest semnal
ca un imbold pentru a solicita ajutor, de la un psiholog, preot sau
consilier scolar. Fa-o acum! Tu si copilul tau meritati!


4. Tu esti cauza divortului nostru!

Nici un copil nu este cauza divortului dintre parinti, si nu este de
asteptat ca un copil sa duca o asemenea povara emotionala. Chiar si
cand explicam cu atentie si cu dragoste unui copil ca nu este in nici
un fel responsabil de decizia voastra de a va separa sau de a divorta
acesta pastreaza impresia ca este intr-un fel responsabil si poate
19

gandi: "Daca as fi fost diferit, parintii mei ar fi fost inca impreuna", iar
"Daca as fi fost mai bun, nu s-ar fi certat atat de mult" este un lucru pe
care, chiar daca nemarturisit, copiii il cred.



5. De ce nu poti fi si tu ca fratele/sora ta?

Cand parintii compara verbal fratii intre ei, unul dintre ei va iesi in
dezavantaj. Ei trimit mesajul catre copil ca nu este destul de destept,
destul de bun, destul de rapid sau destul de meticulos. Mesajele gen
"Nu esti suficient de bun" se infiltreaza adanc in constiinta sa si vor
contribui la comportamentul indezirabil de mai tarziu.

Comparatiile fac sa creasca rivalitatile fratesti intensificand
rivalitatea naturala care deja exista si fac sa creasca tensiunile din
casa. Comparatiile dauneaza relatiilor dintre frati, facand sa creasca
sentimentul separarii.

Accepta fiecare copil din familia ta pentru persoana unica care
este.

Fiecare are propriile sale forte, capacitati si nevoi. Ajuta-ti copiii sa
descopere frumusetea unicitatii sale, focalizandu-te pe fiecare
individ, fara a folosi comparatii.


6. Lasa-ma sa fac eu asta pentru tine

Daca "Lasa-ma pe mine sa fac asta", "Lasa-ma pe mine sa ma ocup de
asta" si "O fac eu de data asta" sunt prezente curent in modul de a te
adresa copiilor este contributia ta la invatarea neputintei de catre ei.

Preluand intiativa si facand lucruri pentru un copil, lucruri pe care le
poate face singur, ii creezi sentimentul neputintei. Aceasta il
incurajeaza se se vada pe sine incapabil.

Preluand initiativa si facand acum, poti economisi niste timp, dar vei
avea mai mult de lucru in perspectiva. Daca faci un lucru in locul
copilului tau o data, nu e nici o problema. Daca o faci de doua ori, ai
creat un tipar. Daca o faci si a treia oara, Felicitari! Ai o noua slujba!

20


7. Pentru ca am zis eu, de aia!

Cuvintele sunt "Pentru ca am zis eu, de aia!", dar mesajul tacut este:
"Eu sunt mare, tu esti mic, eu sunt destept, tu esti prost, eu am
puterea si tu nu. Treaba mea este sa spun a ta este sa te supui".

Acest mod de a te adresa copilului da nastere resentimentelor si
creaza lupte pentru putere. Incearca sa te adresezi copilului tau astfel
incat sa ii comunici respect in acelasi timp cu sentimentele si
dorintele tale: "Este frustrant pentru mine, in timp ce tu continui sa
ma intrebi 'De ce?'. Ca parinte eu iau o parte din decizii. Asta este una
dintre datile cand decizia este a mea. Nu imi schimb parerea de data
asta..."

A, si nu folositi NICI O DESCURAJARE! Altfel, respectul de sine va fi
sub zero. Chiar daca nu sunteti multumiti, spuneti-i ca stiti ca poate
mai mult, stiti si aveti incredere ca data viitoare va fi mai bine.

Cuvinte care distrug
valoarea de sine

Cuvinte care zidesc
De ce ai facut asta?

- Daca vrei te ajut sa cureti aici.
Nu poti face niciodata ceva
bun?

- Spune-mi: ce simti?
Ma scoti din sarite.

- Ce-ai vrea sa faci azi?
De ce nu ma lasi in pace? - Acum sunt ocupat dar imediat ce
termin te ajut.

Ai primit ce ai meritat.

- Te-a lovit pentru ca si tu l-ai lovit
pe el. Ce poti face data viitoare ca
nimeni sa nu mai sufere?

Ai facut-o intentionat! - Data viitoare nu uita de regula sa
nu faci rau lucrurilor!

O sa-ti para rau! - Inainte de a face asa ceva
gandeste-te la ce s-ar putea
intampla!
21


Daca as putea s-o iau de la
inceput; n-as vrea sa mai fiu
parinte.

- Uneori obosesc si nu ma simt
bine; dar te iubesc foarte mult.

Vorbesti tot timpul n-ai de
gand sa taci?
- Este timpul sa faci liniste; dar te
voi asculta imediat ce programul
de somn se va incheia.

Daca vei continua sa te porti
asa oamenii iti vor spune
batausul.
- Oamenilor nu le place sa ii
bruschezi sau sa ii impingi. Data
viitoare incearca sa le vorbesti.

Daca nu te porti frumos; ai sa
stai la colt.
- Poti alege sa stai si sa asculti
povestea sau sa mergi sa te joci in
camera ta.


Acestea sunt din ciclul fi pozitiv cu copilul tau. Dect "nu f aa",
ncearc s i spui "mai bine f aa".