Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
124
tel./fax 021/3245135 e-mail: şcoala58@yahoo.com
Copilului hiperactiv
Un copil dotat intelectual, si totusi hiperactiv, care este tot timpul in miscare si pare a fi
neatent, uneori impulsiv, evita actiunile din „centre” unde este necesara autoexigenta,
autocontrolul, concentrarea maxima si lucrul in liniste. El are nevoie de explicatii detaliate,
repetarea instructiunilor, oferire de responsabilitati si stimularea aptitudinilor.
Pentru a reusi munca cu un copil hiperactiv trebuie sa tinem seama de natura
comportamentului copilului hiperactiv si sa respectam anumite cerinte. Sa nu cerem
copilului lucruri pe care el nu le poate face (sa stea cuminte, linistit atat timp cat el se agita
tot timpul). Copilul hiperactiv are tendinta de a intretine certurile. Este bine sa se evite
certurile cu un astfel de copil, incat rascolesc sentimentele si se termina fara nicio rezolvare.
Desi sunt necesare concesii fata de comportarea dezorganizata a unui copil hiperactiv, odata
ce am stabilit in mod ferm ca un lucru trebuie facut sau nu, vom insista in mentinerea unei
comportari constante.
Este bine sa stimulam orice aptitudine sau talent al copilului hiperactiv, pentru a-l face sa
aiba succese, astfel succesul obtinut intr-o activitate il ajuta sa suporte mai usor greutatile si
socurile din alte domenii.
Exemplu R.A. este mereu in miscare, vorbeste neintrebat, deoarece are impresia ca a raspuns
mai putin decat ceilalti copii, se incrunta, ciupeste colegii de langa el, se incurca cand
raspunde, pentru ca se grabeste ca si cand nu i s-ar acorda timp suficient, in schimb este
talentat la muzica, si intr-un timp scurt ajunge la performante nebanuite pentru varsta lui (6
ani), dand dovada de mult interes pentru pian.
Laudat si incurajat pentru activitatea desfasurata, s-au mai diminuat comportamentele
problema.
Copilul hiperactiv trebuie stimulat sa realizeze lucrurile pe care si le propune dar la nivelul
capacitatilor sale. M.A. doreste sa rezolve un puzzle cu piese multe si mici. La inceput tipa
2
in dreapta si in stanga sa nu-l deranjeze nimeni, nu accepta niciun sfat, nu aude, nu vede dar
dupa cateva incercari da semne de neliniste si este gata sa abandoneze jocul. Atunci intervine
educatoare care ii sugereaza sa isi cheme prietenii, si sa se „consulte” cu ei pentru realizarea
puzzle-ului, iar apoi sa ii ajute si el la o alta activitate. Bucuria lui este mare cand vede
imaginea realizata, iar educatoarea il fotografiaza impreuna cu colegii cu care a lucrat,
motivand ca va face un album cu „reusitele lor”.
Adesea, copilul hiperactiv este tentat sa abordeze mai multe actiuni fara un plan, acestea
ducand la nereusite, de aceea trebuie sa ii invatam sa isi organizeze actiunile si sa le
finalizeze.
Pentru fiecare reusita sa-l laudam, sa-l recompensam in felul acesta mentinandu-i interesul
pentru activitatea desfasurata.
Este bine sa evitam pedepsele si sa explicam de ce este bine si de ce nu este bine sa faca un
anumit lucru. Sa stabilim inca de la intrarea in gradinita obiceiul de a saluta cand intra in
clasa si cand pleaca, sa multumeasca, sa ceara permisiunea de a iesi din sala de clasa, sa-si
ceara scuze fata de colegi cand a deranjat.
Constientizarea punctelor tari identificate ale copilului, precum si experientele pozitive,
neetichetarea lui pot fi utilizate in ameliorarea comportamentului unui hiperactiv si
ameliorarea situatiei sale.
Pentru a reusi avem nevoie de ajutorul fiecarei persoane din mediul copilului hiperactiv.
Aceasta include familia, educatoarea, invatatoarea, profesorii, colegii, prietenii, vecinii, care
intra in contact cu copilul. Toti acestia pot fi utili daca inteleg natura comportamentului
copilului hiperactiv.
Iata cateva directii formulate de Dr. Ginotti:
„Atunci cand copilul are o problema, trebuie sa te adresezi mai intai sentimentelor, abia dupa
aceea poate fi imbunatatit comportamentul”;
„Lauda trebuie sa se refere doar la eforturile si faptele copiilor, nu la caracterul si
personalitatea lor”;
„Cand indrumam, formulam problema si o posibila solutie, nu-i spunem copilului nimic
despre el personal”.
In concluzie, educatia reprezinta un proces anevoios, care cere multa rabdare, dragoste
nesfarsita si mai ales intelepciune.
Bibliografie:
- „Hiperactivitatea” - Carmella, Editura Polimark 2003;
- „Copilul hiperactiv si incapatanat” - Manfred Dopfner, Stephanie Schurmann, Gerd
Lehmkuhl, Editura Medicala, 2004.
- Ghid de interventie pentru copiii cu tulburari hiperchinetice si opozitionale.
3
- „Intre parinte si copil”, Dr. H. G. Ginott, Editura Humanitas, 2006.