TULBURARI DE ATASAMENT Introducere Tulburarea reactiva de atasament este o afectiune rara, dar severa in care copiii nu stabilesc legaturi

sanatoase cu parintii sau persoanele de ingrijire. Copiii cu tulburare reactiva de atasament de cele mai multe ori au fost neglijati sau abuzati in copilaria mica, au trecut prin mai multe familii adoptive sau provin din orfelinate unde nevoile lor emotionale nu au fost implinite. Deoarece nevoile lor de baza pentru afectiune, alinare si stimulare nu au fost satisfacute, acesti copii nu au invatat cum sa realizeze un atasament plin de afectiune cu alti oameni. Ei nu pot primi sau oferi afectiune. Tulburarea reactiva de atasament este deseori controversata. Atat diagnosticul cat si tratamentul sunt dificile, iar parintii sunt deseori tulburati si depasiti de situatia de a ingriji un copil care nu raspunde la afectiune. Unele metode de tratament neconventionale au fost asociate cu moartea unor copii, de aici aparand noi controverse. In ciuda tuturor acestor probleme tratamentul psihiatric ii poate ajuta pe acesti copii sa aiba o viata implinita si sa dezvolte relatii stabile. Semne si simptome Tulburarea reactiva de atasament prezinte doua tipuri: tipul inhibat si tipul dezinhibat. In timp ce unii copii pot avea simptomele unui singur tip, exista si copii care prezinte simptome ale ambelor forme. Tipul inhibat In tulburarea de atasament de tip inhibat, copiii evita a forma relatii si atasamente cu aproape oricine. Acest lucru se intampla cand sugarul nu are sansa de a dezvolta atasament cu nici o persoana de ingrijire. Semnele si simptomele tipului inhibat pot include: - nu raspunde afectiunii oferite de parinti sau alti ingrijitori - evita contactul vizual - pare sa caute contactul, dar apoi intoarce capul - dificultati in a fi alinat - prefera sa se joace singur - evita contactul fizic - nu reuseste sa stabileasca contact cu alte persoane - pare sa fie tot timpul in garda sau ingrijorat - se implica in comportamente de autolinistire. Tipul dezinhibat In tulburarea de atasament de tip dezinhibat, copiii formeaza atasamente nepotrivite si superficiale cu aproape orice persoana, inclusiv cu strainii. Acest lucru se poate intampla cand sugarul are multe persoane de ingrijire sau schimba frecvent persoana care il ingrijeste. Semnele si simptomele tipului dezinhibat pot include: - deseori merge dupa straini, in loc sa dezvolte teama de straini - cauta alinare din partea strainilor - solicita mai mult ajutor decat are nevoie in rezolvarea sarcinilor - comportament copilaros inadecvat - pare nerabdator. De retinut!

Dar mai multe teorii ale atasamentului pot explica unele procese emotionale care sunt implicate in aparitia acestei tulburari. zambet si mangaieri. Factori care pot creste riscul de aparitie al acestei tulburari sunt: . Totusi. nu exista date statistice despre aceasta afectiune. Factorii de risc Tulburarea reactiva de atasament este considerata o afectiune rara. Consult de specialitate . sugarul invata ca nu se poate baza pe adult pentru ingrijire si afectiune. au trait in orfelinate sau au avut mai multi ingrijitori dezvolta relatii sanatoase si legaturi puternice. Spre exemplu. Teoria traditionala a atasamentului spune ca pentru a se simti in siguranta si a dezvolta incredere copilul are nevoie de un mediu stabil si afectuos. Unele teorii ale atasamentului sugereaza ca interactiunile emotionale dintre sugari si persoanele care ii ingrijesc modeleaza dezvoltarea neurologica a creierului.trauma familiala semnificativa.depresia postpartum la mamele sugarilor . nevoia sa de hrana sau schimbarea scutecului trebuie satisfacuta prompt impreuna cu un schimb emotional care poate include contact vizual. Cauze Majoritatea copiilor sunt rezilienti in mod natural. Acestea afirma ca interactiunile determina formarea de sinapse la nivelul creierului care vor influenta personalitatea copilului si formarea de relatii de-a lungul vietii.schimbarea frecventa a familiei adoptive sau a ingrijitorilor . Nevoile lor de baza. probleme de control al maniei sau abuz de alcool sau droguri. desi radacinile sale sunt in perioada de sugar. determinand aparitia problemelor de atasament. sexual sau emotional . Prin definitie.abuzul fizic. si chiar si cei care au fost neglijati. poate afecta orice copil. Unii terapeuti folosesc chestionare ce contin numeroase semne si simptome nespecifice care merg mult mai departe decat definitia internationala a acestei tulburari. Cand aceste lucruri se petrec in mod repetat.parintii fara experienta . Bebelusii care cauta alinare la persoana care ii ingrijeste si primesc ostilitate si abuz devin confuzi . aceste retele neuronale nu se formeaza adecvat.mutarea fortata dintr-o familie care neglijeaza sau abuzeaza copilul . emotionale si fizice.Nu toti specialistii sunt de acord cu aceste semne si simptome ale tulburarii reactive de atasament. Un sugar caruia i se da biberonul sa se hraneasca singur sau al carui scutec este schimbat mecanic. trebuiesc satisfacute in mod constant. cand un sugar plange. dar apoi o refuza de teama sa nu fie respinsi sau raniti.parintii care au o boala mintala.cresterea intr-un orfelinat . nu severa sau negativa. cum ar fi decesul sau divortul .ingrijirea de tip institutional .saracia extrema . interactiunea cu sugarii trebuie sa fie afectuoasa si pozitiva. fara un cuvant bun si o expresie faciala calda se poate simti respins si nesigur.spitalizarea prelungita . tulburarea reactiva de atasament debuteaza inaintea varstei de 5 ani. Astfel sugarul devine dificil si neatasat. Mai mult.isi doresc apropierea. Nu se stie de ce unii sugari si copii dezvolta tulburare reactiva de atasament. La sugarii care nu sunt ingrijiti cu dragoste.

comportament sexual nepotrivit . esecul in ingrijirea timpurie de a satisface nevoile fizice ale copilului.depresie .isi evita mama sau alta persoana de ingrijire . Complicatiile si conditiile coexistente includ: . Pentru a se putea pune diagnosticul de tulburare reactiva de atasament. exemple de comportament in situatii deferite 3. situatia familiala 5. tulburari de dezvoltare. esecul ingrijirii timpurii in a-i satisface copilului nevoile emotionale de afectiune si siguranta.In cazul suspicionarii acestei afectiuni sau daca nu se dezvolta o legatura stransa intre parinte si copil. stilul educational si abilitatile de parinte ale parintilor sau persoanei de ingrijire. De fapt.copilul prefera sa nu fie tinut in brate . se recomanda consult medical si evaluarea psihologica.probleme relationale in perioada de adult . Diagnostic Sunt necesare un consult medical si o evaluare psihologica pentru a diagnostica tulburarea reactiva de atasament. un copil cu tulburare reactiva de atasament poate avea si o alta afectiune. dezvoltarea sociala si emotionala a copilului cu tulburare reactiva de atasament poate fi afectata permanent. relatia copilului cu parintii sau ingrijitorii. O evaluare completa si atenta include: 1.prefera sa mearga dupa straini . Cele mai importante criterii de diagnostic ale tulburarii reactive de atasament sunt: 1. fobia sociala.nu pare interesat de mama sau de persoana care il ingrijeste.intarzieri in crestere . comportamentul sugarului sau al copilului de-a lungul timpului 2.probleme de alimentatie . copii de aceeasi varsta.malnutritie . relatii sociale tulburate sau nepotrivite din punct de vedere al dezvoltarii aparute inainte de varsta de 5 ani 2. Complicatii Fara tratament de specialitate. tulburarea de conduita si ADHD.agresivitate . Tulburarea poate fi asemanatoare cu alte afectiuni: autism. sau este nepotrivit de prietenos si familiar cu strainii 3. profesori 4. dar si cu alte persoane cum ar fi alti membri ai familiei.somaj sau schimbarea frecventa a locului de munca . sau schimbarea frecventa a figurii principale de ingrijire.intarzieri in dezvoltare . copilul trebuie sa indeplineasca niste criterii.anxietate .lipsa empatiei . Acest lucru se impune daca: .probleme scolare .de obicei ii place sa se joace singur . esecul in a raspunde sau initia interactiuni sociale.nu cauta contactul fizic .

Tratamente neconventionale Exista cateva tratamente neconventionale care sunt controversate mai ales dupa decesul catorva copii. Acestea includ: re-nasterea.implicarea activa cu sugarii si copiii din ingrijire in jocul cu ei. Deoarece simptomele tulburarii reactive de atasament pot dura mai multi ani. tratamentul poate fi pe termen lung.educarea parintilor si a ingrijitorilor despre aceasta tulburare . comprimarea sau tratamentul prin imbratisare si de multe ori implica restrictionare fizica.terapie recreationala sau terapie ocupationala . Poate fi necesara implicarea unei echipe medicale si de ingrijiri in sanatatea mentala cu experienta in tulburarile de atasament.cursuri de invatare a abilitatilor parentale ..probleme de temperament sau manie .servicii de educatie speciala. realizarea contactului vizual si a zambetului.terapie de familie . medicatie si educatie despre aceasta tulburare. Parintii sau ingrijitorii pot cauta tratament profesional sau consiliere pentru ei sau pentru alti membrii ai familiei. anxietate sau hiperactivitate . deseori include: . Tratamentul include atat copilul cat si parintele sau ingrijitorul. deces atribuit acestor metode.spitalizare pentru copiii cu probleme mai serioase sau care prezinta risc de a se autoleza . Scopurile tratamentului sunt oferirea unui mediu sigur si stabil si ajutarea copilului sa dezvolte interactiuni pozitive cu parintii sau ingrijitorii. exista cateva cai de reducere a aparitiei ei: . Comunitatea stiintifica le considera periculoase si fara eficacitate dovedita. Prevenire Desi nu se stie sigur daca aceasta tulburare poate fi prevenita. Nu exista un tratament standard pentru tulburarea reactiva de atasament.probleme de relationare cu copiii de aceeasi varsta. Tratament Tratamentul tulburarii reactive de atasament este multimodal si implica psihoterapie. spre exemplu . Totusi. se recomanda sa urmeze cursuri sau sa lucreze voluntar cu copii astfel incat sa invete cum sa interactioneze si sa ingrijeasca intr-o maniera afectuoasa . tratamentul poate sa creasca stima de sine a copilului si sa imbunatateasca relatiile cu cei de-o varsta. se recomanda educarea acestuia despre atasament si dezvoltarea abilitatilor specifice pentru a ajuta copilul sa formeze atasament . pentru a-i ajuta sa se descurce cu stresul determinat de copilul cu tulburare de atasament.medicatie pentru alte conditii medicale care pot fi prezente: depresie. vorbirea cu ei.daca copilul a trait in orfelinat sau in familii adoptive.daca parintele nu are experienta in cresterea sugarilor sau a copiilor.psihoterapie individuala . De asemeni.

ataşamentul crează fundalul pentru o dezvoltare mentală sănătoasă. nevoia de securitate. poti?“ .rezervarea de timp pentru activitati placute sau sport . Se va trece de la „chiar nu-ţi pasă. Va răspunde cu furie şi resentimente. poate simti ca acesta nu-l iubeste . astfel incat sa-i poata fi satisfacute nevoile repede si eficient oferirea de interactiuni calde si afectuoase copilului in timpul mesei. cum ar fi tipurile diferite de plans. De fapt.constientizarea ca sentimentele ambivalente pe care le poate simti parintele la un moment dat sunt normale .mentinerea contactelor sociale si a prieteniilor . Părintele securizant este previzibil. chiar nu mă înţelegi“ la „mi-e aşa greu să-ţi spun. anxietatea.un părinte imprevizibil. Tulburarea de ataşament se rezolvă doar dacă copilul găseşte o altă figură de atasament. dar am nevoie să mă ţii în braţe. altă prioritate. Orice om în care ar putea avea încredere îl va dezamagi şi va ajunge să rănească primul. la un moment dat. căci răpunsurile emoţionale primare sunt evitate sau neconştientizate: frica. Ei nu-şi conştientizează emoţiile primare şi le este greu să se simtă securizaţi într-o relaţie. acestea sunt răspunsuri emoţionale secundare.copilul securizat va deveni.gasirea de persoane care pot supraveghea copilul pentru ca parintele sa aiba momente de liniste si relaxare. copilul poate să înceapă explorarea mediului şi se poate întoarce la ea ştiind că va fi oricând bine primit. copilul va deveni un adult cu „foame afectivă“. Acest ajutor poate preveni aparitia problemelor de atasament la copiii acestora care altfel ar avea si ei risc. Un copil cu tulburare de ataşament a ajuns la concluzia că nu se mai poate baza pe anumite persoane. o anumită persoană va reprezenta pentru copil o bază sigură de confort fizic şi psihic. baitei sau al schimbarii scutecului invatarea copiilor despre cum sa-si exprime emotiile in cuvinte se recomanda ca adultii cu tulburare de atasament sa solicite ajutor specializat. Va trăi o continuă nevoie afectivă. la rândul său.- intelegerea comportamentului copilului. mai ales cand situatia devine critica . Pornind de la această bază.Terapia focalizată pe emoţii se bazează pe identificarea răspunsului emoţional primar şi facilitează exprimarea sa în faţa partenerului.si uneori ii poate fi greu sa-si iubeasca copilul. lucru pe care îl simte ceas de ceas. să mă asiguri de grija ta. Aşadar. va căuta mereu persoane sigure şi se va supăra dacă celălat va avea. zi de zi… Adulţii cu tulburare de ataşament ajung frecvent la terapie de cuplu. Sfaturi pentru parinti: . vulnerabilitatea.Acest tip de părinte asigură suportul dezvoltării psihice sănătoase a copilului său. iar cel rezistent. adică o persoană care să-l securizeze.Dacă acest lucru nu se întâmplă. accesibil. La maturitate. Abilitati de "coping" Pentru parintele sau ingrijitorul unui copil cu tulburare reactiva de atasament este usor sa devina manios.Prin procesul de ataşare. de teama de a nu fi rănit. sensibil.daca copilul a fost adoptat se recomanda ajutorul agentiei de adoptii pentru informatii despre atasament. disponibil şi responsiv. El nu a avut niciodată ocazia să vorbească despre emoţiile sale. Se vorbeşte azi despre un ataşament securizant şi despre unul insecurizant (anxios-evitant şi anxios-rezistent).Copilul evitant va deveni un părinte ce respinge. dezamăgirea. nu ştie să spună „mi-e frică să nu te pierd“.un părinte sensibil. frustrat. de calmare şi reasigurare.solicitarea de ajutor medical de urgenta daca copilul devine violent . Protecţia este sentimentul care le-a lipsit toată viaţa.implicarea intr-un grup de suport cu parinti sau ingrijitori care se confrunta cu aceeasi problema .

cand acestia exista. suport. 11. 9. preferând compania celor mai mari. 7.Cum recunoaştem tulburarea de ataşament? A fost dezvoltat un sistem foarte eficient de evaluare a ataşamentului. 8. □ Poate manifesta probleme de alimentaţie (poate mânca prea mult sau prea puţin sau poate ascunde mâncarea). 10. Acesta urmăreşte interacţiunea dintre copil şi părinte. Tratamentul: -stabilirea unei relatii de atasament pentru copil atunci cand atasamentul nu a existat. care reciproc determina expresia functionarii cognitive.Tipic atasamentele preferate apar in ultima parte a primului an de viata evidentiate prin aparitia protestului de separare si vigilenta fata de straini. -tulburarile de atasament sunt definite prin pattern-uri specifice si anormale de comportament social in context de ingrijire patogena. care sunt dovada manifestă a nevoii de iubire. . chiar hiperactiv. 1. □ Are cerinţe extrem de insistente şi câteodată nepotrivite. □ Are relaţii slabe cu cei de vârsta lui. emotionale si comportamentale.Atasamentul: organizarea comportamentelor pentru copilul mic. □ Are comportament distructiv. -un pattern de socializare nediscriminata. E foarte vigilent. 6. □ Face mici furturi sau minte şi nu dă înapoi nici dacă e prins. care sunt desemnate pentru a realiza proximitatea fizica spre un ingrijitor preferat la care copilul gaseste confort. □ Poate avea probleme de limbaj. 2. Tulburarea de atasament Perioada de la conceptie pana la varsta de 3 ani este unica in ciclul vietii omenesti pentru rapiditatea. complexitatea si profunzimea schimbarilor de dezvoltare. 5. □ Doreşte să obţină controlul oricărei situaţii. 4. 3. Istoric . satisfacerea nevoilor sale (nevoi de ingrijire primara si emotionale) si protectie. □ Contactul vizual cu părinţii este redus. 12. Definitia atasamentului: -este o componenta centrala a dezvoltarii emotionale si sociale in copilaria precoce. . Subtipuri de tulburari de atasament. Evaluare: -observarea directa a copilului in contextul relatiilor cu ingrijitorii primari. pe scurt. □ Nu are remuşcări. -un pattern emotional de tip inhibat (retragere manifestata de catre copil). Evaluarea interactiunilor dintre mama si copil si a dezvoltarii acestuia este in primul rand terapeutica si permite interventia precoce stiind ca experientele timpurii modeleaza neurobiologic creierul (neuroplasticitate). □ Nu-şi poate controla impulsurile. -ameliorarea relatiilor de atasament peturbate cu ingrijitorii. devine furios. iar dacă nu se-ntâmplă asta. ingrijire. modul de reacţie la intrarea şi ieşirea părintelului sau a unei persoane străine în sau din cameră. □ Se opune afecţiunii parentale. □ Ştie să manipuleze.

Recomandari: 1. 1993): Zeanah. Observarea trebuie sa fie seriata pentru pattern-urile comportamentului de atasament cu persoane semnificative. lipsa atasamentului catre o figura semnificativa este extrem de rara in conditiile unui mediu de ingrijire rezonabil de responsiv. care sunt specifice unei relatii specifice. dar fac progrese prin adoptie.nu exista date despre perioade critice in formarea atasamentului. cu numar mare de ingrijitori) (Smyke si colaboratorii. De notat: 1. desi el poate fi in general linistit si de un adult nefamiliar. 1993 afirma ca tulburarile de atasament devin clinice cand emotiile si problemele de comportament prezentate in relatia de atasament sunt atat de perturbatoare incat indica substantial o crestere a riscului de determinare a unei tulburari persistente sau a unei dizabilitati pentru copil. dar ele sunt totusi frecvent atipice. Concluzii: Clasificarile atasamentului din situatia straina nu sunt diagnostice clinice si nici indicatori de psihopatologie.tulburarea de atasament duce la tulburari de comportament. copiii incep sa exprime o reticenta catre adultii nefamiliari (vigilenta fata de straini) si sa protesteze la separari fata de ingrijitorii familiari (protest de separare). internalizare si simptome disociative. profesor. etc. evitant. nesigure sau dezorganizate. -tulburari de limbaj asociate cu neglijarea. in jurul a 12 luni este posibila evaluarea calitatii atasamentului copilului de a discrimina figura de atasament. iar atasamentul securizant este un factor protectiv pentru psihopatologie. pot forma atasamente. -dificultati in reglarea emotionala. . rezistent si dezorganizat. Comorbiditate -intarziere mental (reversibila mai mult decat semnele de RAD. desi calitatea acestor atasamente ulterioare este uneori compromisa.Intre a 2-a si a 7-a luna de viata sugarii sunt motivati sa interactioneze social cu o varietate de parteneri familiari si nefamiliari. - . asistent social). copiii adoptati din foster sau din institutii formeaza repede atasamente catre noii lor ingrijitori. prin adot ie. -stereotipii comportamentale de interese si activitati. adulti straini plus istoria pe larg de ingrijire precoce cu surse colaterale (pediatru. Cel dezorganizat este legat de psihopatologie si simptome de tip externalizare. . evidente in toate tipurile de culturi din lume.Figurile de atasament se pot clasifica ierarhic (Bowlby. In timpul acestei perioade copilul poate fi mai usor linistit de un ingrijitor familiar. 2002) . Odata aceste comportamente aparute. nereprezentand tipul general de atasare a copilului cu toate persoanele. . in variatii diferite.Atasamentele catre ingrijitorii preferati se pot dezvolta oricand dupa varsta de 7-9 luni daca acestia sunt suficient de implicati in interactiunea cu copiii. Deci semnele de RAD (Reactive Attachment Deprivation/Maltreatment Disorder Of Infancy& Early Childhood) nu apar niciodata in absenta unei neglijari semnificative. Evolutie: .Capacitatea de atasare la diferite persoane este limitata (situatia copiilor crescuti in institutii.dupa institutionalizare. 2. Definitia tulburarii de atasament (Zeanah. atasamentul rezistent sau evitant este un factor de risc. intre acesta si un necunoscut. incluzand separatii si reuniuni. Totusi. 1982) . copilul se considera a fi atasat. Copiii devin atasati de catre ingrijitorii cu care au dezvoltat interactiuni in mod semnificativ(Boris. 3. in jurul varstei de 7-9 luni. . tulburari in relationarea interpersonala.Exista 4 tipuri de atasament:securizant. -stres posttraumatic. 1999) .Paradigma cunoscuta din situatia straina implica o serie de interactiuni intre copil si figura de atasament.

nu obligatoriu (dar e esential in aceasta metoda. are o nevoie. 3. . dormitul impreuna in acelasi pat sau in aceeasi incapere cu patutul langa. un copil. Atasamentul parintesc are urmatoarele elemente definitorii: 1.subsistemele familiale trebuie sa fie functionale inca de pe acum! 5. Atasamentul parintesc se practica toata viata! Contactul fizic ofera intarirea puternica a dreptului de a exista. Acest attachment parenting presupune crearea unor legaturi puternice de atasament intre copil si mama. cand scanceste. deci nu intro alta camera (totusi. cel putin sa fie tinut cat mai mult in contact corp la corp in timpul hranirii. care trebuie sa fie identificata. psihoterapie parinte-copil individuala cu copilul. daca se poate. 4. Trebuie asigurata copilului o figura de atasament disponibila emotional 3. 2. Copiii cu RAD si comportament agresiv si opozitionist necesita terapii suplimentare. raspuns prompt la toate nevoile copilului. Se presupune ca modelele interne sunt perturbate. 4. purtarea copilului in brate.2. evitarea separarii in mod repetat sau prelungit de mama sau persoane cu rol de figura de atasament. alaptat la cerere. 5. se vor asigura interactiuni pozitive pentru tratament: tratement individual pentru ingrijitori. eventual anticiparea nevoilor lui. etc. prin mularea pe nevoile copilului. nu se recomanda sa fie asezat copilul intre parinti . adica sa nu fie lasat sa planga nici o secunda. in virtutea bunei comunicari emotionale dintre copil si mama lui.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful