TULBURARI DE ATASAMENT Introducere Tulburarea reactiva de atasament este o afectiune rara, dar severa in care copiii nu stabilesc legaturi

sanatoase cu parintii sau persoanele de ingrijire. Copiii cu tulburare reactiva de atasament de cele mai multe ori au fost neglijati sau abuzati in copilaria mica, au trecut prin mai multe familii adoptive sau provin din orfelinate unde nevoile lor emotionale nu au fost implinite. Deoarece nevoile lor de baza pentru afectiune, alinare si stimulare nu au fost satisfacute, acesti copii nu au invatat cum sa realizeze un atasament plin de afectiune cu alti oameni. Ei nu pot primi sau oferi afectiune. Tulburarea reactiva de atasament este deseori controversata. Atat diagnosticul cat si tratamentul sunt dificile, iar parintii sunt deseori tulburati si depasiti de situatia de a ingriji un copil care nu raspunde la afectiune. Unele metode de tratament neconventionale au fost asociate cu moartea unor copii, de aici aparand noi controverse. In ciuda tuturor acestor probleme tratamentul psihiatric ii poate ajuta pe acesti copii sa aiba o viata implinita si sa dezvolte relatii stabile. Semne si simptome Tulburarea reactiva de atasament prezinte doua tipuri: tipul inhibat si tipul dezinhibat. In timp ce unii copii pot avea simptomele unui singur tip, exista si copii care prezinte simptome ale ambelor forme. Tipul inhibat In tulburarea de atasament de tip inhibat, copiii evita a forma relatii si atasamente cu aproape oricine. Acest lucru se intampla cand sugarul nu are sansa de a dezvolta atasament cu nici o persoana de ingrijire. Semnele si simptomele tipului inhibat pot include: - nu raspunde afectiunii oferite de parinti sau alti ingrijitori - evita contactul vizual - pare sa caute contactul, dar apoi intoarce capul - dificultati in a fi alinat - prefera sa se joace singur - evita contactul fizic - nu reuseste sa stabileasca contact cu alte persoane - pare sa fie tot timpul in garda sau ingrijorat - se implica in comportamente de autolinistire. Tipul dezinhibat In tulburarea de atasament de tip dezinhibat, copiii formeaza atasamente nepotrivite si superficiale cu aproape orice persoana, inclusiv cu strainii. Acest lucru se poate intampla cand sugarul are multe persoane de ingrijire sau schimba frecvent persoana care il ingrijeste. Semnele si simptomele tipului dezinhibat pot include: - deseori merge dupa straini, in loc sa dezvolte teama de straini - cauta alinare din partea strainilor - solicita mai mult ajutor decat are nevoie in rezolvarea sarcinilor - comportament copilaros inadecvat - pare nerabdator. De retinut!

abuzul fizic. fara un cuvant bun si o expresie faciala calda se poate simti respins si nesigur.trauma familiala semnificativa.mutarea fortata dintr-o familie care neglijeaza sau abuzeaza copilul . Unii terapeuti folosesc chestionare ce contin numeroase semne si simptome nespecifice care merg mult mai departe decat definitia internationala a acestei tulburari. zambet si mangaieri. probleme de control al maniei sau abuz de alcool sau droguri. emotionale si fizice. Consult de specialitate . La sugarii care nu sunt ingrijiti cu dragoste.spitalizarea prelungita .parintii fara experienta . desi radacinile sale sunt in perioada de sugar. Nevoile lor de baza. au trait in orfelinate sau au avut mai multi ingrijitori dezvolta relatii sanatoase si legaturi puternice.saracia extrema . determinand aparitia problemelor de atasament. Prin definitie. Acestea afirma ca interactiunile determina formarea de sinapse la nivelul creierului care vor influenta personalitatea copilului si formarea de relatii de-a lungul vietii. Cand aceste lucruri se petrec in mod repetat. tulburarea reactiva de atasament debuteaza inaintea varstei de 5 ani. nu severa sau negativa. poate afecta orice copil. Unele teorii ale atasamentului sugereaza ca interactiunile emotionale dintre sugari si persoanele care ii ingrijesc modeleaza dezvoltarea neurologica a creierului.isi doresc apropierea. Mai mult.parintii care au o boala mintala. aceste retele neuronale nu se formeaza adecvat. Cauze Majoritatea copiilor sunt rezilienti in mod natural. Bebelusii care cauta alinare la persoana care ii ingrijeste si primesc ostilitate si abuz devin confuzi . nu exista date statistice despre aceasta afectiune. si chiar si cei care au fost neglijati. Nu se stie de ce unii sugari si copii dezvolta tulburare reactiva de atasament.depresia postpartum la mamele sugarilor . cand un sugar plange.ingrijirea de tip institutional . Astfel sugarul devine dificil si neatasat. dar apoi o refuza de teama sa nu fie respinsi sau raniti.Nu toti specialistii sunt de acord cu aceste semne si simptome ale tulburarii reactive de atasament.cresterea intr-un orfelinat . Factorii de risc Tulburarea reactiva de atasament este considerata o afectiune rara.schimbarea frecventa a familiei adoptive sau a ingrijitorilor . Un sugar caruia i se da biberonul sa se hraneasca singur sau al carui scutec este schimbat mecanic. nevoia sa de hrana sau schimbarea scutecului trebuie satisfacuta prompt impreuna cu un schimb emotional care poate include contact vizual. Factori care pot creste riscul de aparitie al acestei tulburari sunt: . Totusi. cum ar fi decesul sau divortul . sugarul invata ca nu se poate baza pe adult pentru ingrijire si afectiune. interactiunea cu sugarii trebuie sa fie afectuoasa si pozitiva. Teoria traditionala a atasamentului spune ca pentru a se simti in siguranta si a dezvolta incredere copilul are nevoie de un mediu stabil si afectuos. Dar mai multe teorii ale atasamentului pot explica unele procese emotionale care sunt implicate in aparitia acestei tulburari. trebuiesc satisfacute in mod constant. sexual sau emotional . Spre exemplu.

In cazul suspicionarii acestei afectiuni sau daca nu se dezvolta o legatura stransa intre parinte si copil.de obicei ii place sa se joace singur . stilul educational si abilitatile de parinte ale parintilor sau persoanei de ingrijire. Complicatii Fara tratament de specialitate. relatii sociale tulburate sau nepotrivite din punct de vedere al dezvoltarii aparute inainte de varsta de 5 ani 2.somaj sau schimbarea frecventa a locului de munca .comportament sexual nepotrivit . copii de aceeasi varsta.agresivitate . fobia sociala.copilul prefera sa nu fie tinut in brate . exemple de comportament in situatii deferite 3. Diagnostic Sunt necesare un consult medical si o evaluare psihologica pentru a diagnostica tulburarea reactiva de atasament.isi evita mama sau alta persoana de ingrijire .intarzieri in dezvoltare .malnutritie . Cele mai importante criterii de diagnostic ale tulburarii reactive de atasament sunt: 1.depresie . Tulburarea poate fi asemanatoare cu alte afectiuni: autism. profesori 4. O evaluare completa si atenta include: 1. comportamentul sugarului sau al copilului de-a lungul timpului 2. Complicatiile si conditiile coexistente includ: .prefera sa mearga dupa straini . De fapt. esecul in ingrijirea timpurie de a satisface nevoile fizice ale copilului. tulburarea de conduita si ADHD.probleme de alimentatie .intarzieri in crestere . sau este nepotrivit de prietenos si familiar cu strainii 3.probleme relationale in perioada de adult . tulburari de dezvoltare. situatia familiala 5. un copil cu tulburare reactiva de atasament poate avea si o alta afectiune. se recomanda consult medical si evaluarea psihologica. esecul in a raspunde sau initia interactiuni sociale. dar si cu alte persoane cum ar fi alti membri ai familiei.anxietate .nu pare interesat de mama sau de persoana care il ingrijeste. relatia copilului cu parintii sau ingrijitorii. copilul trebuie sa indeplineasca niste criterii.probleme scolare . dezvoltarea sociala si emotionala a copilului cu tulburare reactiva de atasament poate fi afectata permanent.nu cauta contactul fizic . esecul ingrijirii timpurii in a-i satisface copilului nevoile emotionale de afectiune si siguranta. sau schimbarea frecventa a figurii principale de ingrijire. Pentru a se putea pune diagnosticul de tulburare reactiva de atasament.lipsa empatiei . Acest lucru se impune daca: .

implicarea activa cu sugarii si copiii din ingrijire in jocul cu ei. Tratamentul include atat copilul cat si parintele sau ingrijitorul. Acestea includ: re-nasterea.probleme de temperament sau manie . Comunitatea stiintifica le considera periculoase si fara eficacitate dovedita.servicii de educatie speciala.medicatie pentru alte conditii medicale care pot fi prezente: depresie. realizarea contactului vizual si a zambetului. Scopurile tratamentului sunt oferirea unui mediu sigur si stabil si ajutarea copilului sa dezvolte interactiuni pozitive cu parintii sau ingrijitorii.probleme de relationare cu copiii de aceeasi varsta. deseori include: . vorbirea cu ei.. Prevenire Desi nu se stie sigur daca aceasta tulburare poate fi prevenita. Totusi. anxietate sau hiperactivitate . Poate fi necesara implicarea unei echipe medicale si de ingrijiri in sanatatea mentala cu experienta in tulburarile de atasament. Nu exista un tratament standard pentru tulburarea reactiva de atasament. tratamentul poate sa creasca stima de sine a copilului si sa imbunatateasca relatiile cu cei de-o varsta.daca parintele nu are experienta in cresterea sugarilor sau a copiilor.daca copilul a trait in orfelinat sau in familii adoptive. se recomanda educarea acestuia despre atasament si dezvoltarea abilitatilor specifice pentru a ajuta copilul sa formeze atasament . Deoarece simptomele tulburarii reactive de atasament pot dura mai multi ani. medicatie si educatie despre aceasta tulburare.terapie recreationala sau terapie ocupationala .cursuri de invatare a abilitatilor parentale .spitalizare pentru copiii cu probleme mai serioase sau care prezinta risc de a se autoleza .terapie de familie . comprimarea sau tratamentul prin imbratisare si de multe ori implica restrictionare fizica. Tratament Tratamentul tulburarii reactive de atasament este multimodal si implica psihoterapie. exista cateva cai de reducere a aparitiei ei: . se recomanda sa urmeze cursuri sau sa lucreze voluntar cu copii astfel incat sa invete cum sa interactioneze si sa ingrijeasca intr-o maniera afectuoasa . Tratamente neconventionale Exista cateva tratamente neconventionale care sunt controversate mai ales dupa decesul catorva copii. spre exemplu . pentru a-i ajuta sa se descurce cu stresul determinat de copilul cu tulburare de atasament. tratamentul poate fi pe termen lung. De asemeni.educarea parintilor si a ingrijitorilor despre aceasta tulburare . Parintii sau ingrijitorii pot cauta tratament profesional sau consiliere pentru ei sau pentru alti membrii ai familiei. deces atribuit acestor metode.psihoterapie individuala .

adică o persoană care să-l securizeze.- intelegerea comportamentului copilului.un părinte sensibil. Se vorbeşte azi despre un ataşament securizant şi despre unul insecurizant (anxios-evitant şi anxios-rezistent). chiar nu mă înţelegi“ la „mi-e aşa greu să-ţi spun.Copilul evitant va deveni un părinte ce respinge. zi de zi… Adulţii cu tulburare de ataşament ajung frecvent la terapie de cuplu. Sfaturi pentru parinti: .daca copilul a fost adoptat se recomanda ajutorul agentiei de adoptii pentru informatii despre atasament.Acest tip de părinte asigură suportul dezvoltării psihice sănătoase a copilului său. Va răspunde cu furie şi resentimente. anxietatea. de calmare şi reasigurare. sensibil.copilul securizat va deveni. Aşadar. acestea sunt răspunsuri emoţionale secundare. dar am nevoie să mă ţii în braţe. poate simti ca acesta nu-l iubeste . Un copil cu tulburare de ataşament a ajuns la concluzia că nu se mai poate baza pe anumite persoane. nu ştie să spună „mi-e frică să nu te pierd“. De fapt. la rândul său. va căuta mereu persoane sigure şi se va supăra dacă celălat va avea. altă prioritate.Prin procesul de ataşare.solicitarea de ajutor medical de urgenta daca copilul devine violent .gasirea de persoane care pot supraveghea copilul pentru ca parintele sa aiba momente de liniste si relaxare. poti?“ . copilul poate să înceapă explorarea mediului şi se poate întoarce la ea ştiind că va fi oricând bine primit. de teama de a nu fi rănit. accesibil. nevoia de securitate. Abilitati de "coping" Pentru parintele sau ingrijitorul unui copil cu tulburare reactiva de atasament este usor sa devina manios. copilul va deveni un adult cu „foame afectivă“. disponibil şi responsiv. Părintele securizant este previzibil. Orice om în care ar putea avea încredere îl va dezamagi şi va ajunge să rănească primul.implicarea intr-un grup de suport cu parinti sau ingrijitori care se confrunta cu aceeasi problema .Terapia focalizată pe emoţii se bazează pe identificarea răspunsului emoţional primar şi facilitează exprimarea sa în faţa partenerului.si uneori ii poate fi greu sa-si iubeasca copilul. La maturitate. Pornind de la această bază. vulnerabilitatea. El nu a avut niciodată ocazia să vorbească despre emoţiile sale. baitei sau al schimbarii scutecului invatarea copiilor despre cum sa-si exprime emotiile in cuvinte se recomanda ca adultii cu tulburare de atasament sa solicite ajutor specializat. căci răpunsurile emoţionale primare sunt evitate sau neconştientizate: frica. o anumită persoană va reprezenta pentru copil o bază sigură de confort fizic şi psihic. Se va trece de la „chiar nu-ţi pasă.Dacă acest lucru nu se întâmplă. dezamăgirea. la un moment dat. mai ales cand situatia devine critica .un părinte imprevizibil. Ei nu-şi conştientizează emoţiile primare şi le este greu să se simtă securizaţi într-o relaţie.mentinerea contactelor sociale si a prieteniilor . Acest ajutor poate preveni aparitia problemelor de atasament la copiii acestora care altfel ar avea si ei risc. Tulburarea de ataşament se rezolvă doar dacă copilul găseşte o altă figură de atasament. Protecţia este sentimentul care le-a lipsit toată viaţa.rezervarea de timp pentru activitati placute sau sport . astfel incat sa-i poata fi satisfacute nevoile repede si eficient oferirea de interactiuni calde si afectuoase copilului in timpul mesei. Va trăi o continuă nevoie afectivă.constientizarea ca sentimentele ambivalente pe care le poate simti parintele la un moment dat sunt normale . frustrat. să mă asiguri de grija ta. lucru pe care îl simte ceas de ceas. cum ar fi tipurile diferite de plans. iar cel rezistent. ataşamentul crează fundalul pentru o dezvoltare mentală sănătoasă.

□ Contactul vizual cu părinţii este redus. 5. Definitia atasamentului: -este o componenta centrala a dezvoltarii emotionale si sociale in copilaria precoce. 11. emotionale si comportamentale.Cum recunoaştem tulburarea de ataşament? A fost dezvoltat un sistem foarte eficient de evaluare a ataşamentului. 2. □ Doreşte să obţină controlul oricărei situaţii. 3. complexitatea si profunzimea schimbarilor de dezvoltare. ingrijire. Istoric . Tratamentul: -stabilirea unei relatii de atasament pentru copil atunci cand atasamentul nu a existat. care sunt dovada manifestă a nevoii de iubire. 7. □ Nu are remuşcări. Acesta urmăreşte interacţiunea dintre copil şi părinte. -un pattern de socializare nediscriminata. 9. □ Are relaţii slabe cu cei de vârsta lui. cand acestia exista. -tulburarile de atasament sunt definite prin pattern-uri specifice si anormale de comportament social in context de ingrijire patogena. Subtipuri de tulburari de atasament. -ameliorarea relatiilor de atasament peturbate cu ingrijitorii. □ Ştie să manipuleze. 4. . Tulburarea de atasament Perioada de la conceptie pana la varsta de 3 ani este unica in ciclul vietii omenesti pentru rapiditatea. suport. Evaluare: -observarea directa a copilului in contextul relatiilor cu ingrijitorii primari. □ Poate manifesta probleme de alimentaţie (poate mânca prea mult sau prea puţin sau poate ascunde mâncarea). □ Poate avea probleme de limbaj. devine furios.Tipic atasamentele preferate apar in ultima parte a primului an de viata evidentiate prin aparitia protestului de separare si vigilenta fata de straini. care reciproc determina expresia functionarii cognitive. iar dacă nu se-ntâmplă asta. □ Are comportament distructiv.Atasamentul: organizarea comportamentelor pentru copilul mic. modul de reacţie la intrarea şi ieşirea părintelului sau a unei persoane străine în sau din cameră. □ Nu-şi poate controla impulsurile. □ Face mici furturi sau minte şi nu dă înapoi nici dacă e prins. 6. . care sunt desemnate pentru a realiza proximitatea fizica spre un ingrijitor preferat la care copilul gaseste confort. chiar hiperactiv. 1. -un pattern emotional de tip inhibat (retragere manifestata de catre copil). □ Are cerinţe extrem de insistente şi câteodată nepotrivite. satisfacerea nevoilor sale (nevoi de ingrijire primara si emotionale) si protectie. 10. Evaluarea interactiunilor dintre mama si copil si a dezvoltarii acestuia este in primul rand terapeutica si permite interventia precoce stiind ca experientele timpurii modeleaza neurobiologic creierul (neuroplasticitate). 8. pe scurt. preferând compania celor mai mari. □ Se opune afecţiunii parentale. E foarte vigilent. 12.

tulburarea de atasament duce la tulburari de comportament. Recomandari: 1.Capacitatea de atasare la diferite persoane este limitata (situatia copiilor crescuti in institutii. 1982) . intre acesta si un necunoscut. in variatii diferite. profesor. Observarea trebuie sa fie seriata pentru pattern-urile comportamentului de atasament cu persoane semnificative. Odata aceste comportamente aparute. tulburari in relationarea interpersonala. Comorbiditate -intarziere mental (reversibila mai mult decat semnele de RAD. rezistent si dezorganizat.Exista 4 tipuri de atasament:securizant. -stereotipii comportamentale de interese si activitati. - . adulti straini plus istoria pe larg de ingrijire precoce cu surse colaterale (pediatru. . Definitia tulburarii de atasament (Zeanah. dar ele sunt totusi frecvent atipice. iar atasamentul securizant este un factor protectiv pentru psihopatologie. 3. evitant. copilul se considera a fi atasat. copiii adoptati din foster sau din institutii formeaza repede atasamente catre noii lor ingrijitori. . incluzand separatii si reuniuni. etc. nesigure sau dezorganizate. desi el poate fi in general linistit si de un adult nefamiliar. 2. evidente in toate tipurile de culturi din lume. 1993 afirma ca tulburarile de atasament devin clinice cand emotiile si problemele de comportament prezentate in relatia de atasament sunt atat de perturbatoare incat indica substantial o crestere a riscului de determinare a unei tulburari persistente sau a unei dizabilitati pentru copil. cu numar mare de ingrijitori) (Smyke si colaboratorii. lipsa atasamentului catre o figura semnificativa este extrem de rara in conditiile unui mediu de ingrijire rezonabil de responsiv. De notat: 1. . . internalizare si simptome disociative. desi calitatea acestor atasamente ulterioare este uneori compromisa. 2002) .Atasamentele catre ingrijitorii preferati se pot dezvolta oricand dupa varsta de 7-9 luni daca acestia sunt suficient de implicati in interactiunea cu copiii.Figurile de atasament se pot clasifica ierarhic (Bowlby. pot forma atasamente. copiii incep sa exprime o reticenta catre adultii nefamiliari (vigilenta fata de straini) si sa protesteze la separari fata de ingrijitorii familiari (protest de separare). dar fac progrese prin adoptie. -dificultati in reglarea emotionala. prin adot ie. care sunt specifice unei relatii specifice. -tulburari de limbaj asociate cu neglijarea. asistent social). Concluzii: Clasificarile atasamentului din situatia straina nu sunt diagnostice clinice si nici indicatori de psihopatologie. 1993): Zeanah. Cel dezorganizat este legat de psihopatologie si simptome de tip externalizare. Deci semnele de RAD (Reactive Attachment Deprivation/Maltreatment Disorder Of Infancy& Early Childhood) nu apar niciodata in absenta unei neglijari semnificative. in jurul a 12 luni este posibila evaluarea calitatii atasamentului copilului de a discrimina figura de atasament.dupa institutionalizare. In timpul acestei perioade copilul poate fi mai usor linistit de un ingrijitor familiar. in jurul varstei de 7-9 luni. atasamentul rezistent sau evitant este un factor de risc.Intre a 2-a si a 7-a luna de viata sugarii sunt motivati sa interactioneze social cu o varietate de parteneri familiari si nefamiliari. -stres posttraumatic. Totusi.nu exista date despre perioade critice in formarea atasamentului. Copiii devin atasati de catre ingrijitorii cu care au dezvoltat interactiuni in mod semnificativ(Boris. nereprezentand tipul general de atasare a copilului cu toate persoanele.Paradigma cunoscuta din situatia straina implica o serie de interactiuni intre copil si figura de atasament. 1999) . Evolutie: .

subsistemele familiale trebuie sa fie functionale inca de pe acum! 5. prin mularea pe nevoile copilului. 5. Atasamentul parintesc are urmatoarele elemente definitorii: 1. . adica sa nu fie lasat sa planga nici o secunda. 3.2. se vor asigura interactiuni pozitive pentru tratament: tratement individual pentru ingrijitori. etc. deci nu intro alta camera (totusi. care trebuie sa fie identificata. nu se recomanda sa fie asezat copilul intre parinti . dormitul impreuna in acelasi pat sau in aceeasi incapere cu patutul langa. Copiii cu RAD si comportament agresiv si opozitionist necesita terapii suplimentare. Trebuie asigurata copilului o figura de atasament disponibila emotional 3. Atasamentul parintesc se practica toata viata! Contactul fizic ofera intarirea puternica a dreptului de a exista. alaptat la cerere. purtarea copilului in brate. nu obligatoriu (dar e esential in aceasta metoda. psihoterapie parinte-copil individuala cu copilul. eventual anticiparea nevoilor lui. Se presupune ca modelele interne sunt perturbate. 4. in virtutea bunei comunicari emotionale dintre copil si mama lui. cand scanceste. daca se poate. un copil. 2. are o nevoie. raspuns prompt la toate nevoile copilului. cel putin sa fie tinut cat mai mult in contact corp la corp in timpul hranirii. 4. Acest attachment parenting presupune crearea unor legaturi puternice de atasament intre copil si mama. evitarea separarii in mod repetat sau prelungit de mama sau persoane cu rol de figura de atasament.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful