TULBURARI DE ATASAMENT Introducere Tulburarea reactiva de atasament este o afectiune rara, dar severa in care copiii nu stabilesc legaturi

sanatoase cu parintii sau persoanele de ingrijire. Copiii cu tulburare reactiva de atasament de cele mai multe ori au fost neglijati sau abuzati in copilaria mica, au trecut prin mai multe familii adoptive sau provin din orfelinate unde nevoile lor emotionale nu au fost implinite. Deoarece nevoile lor de baza pentru afectiune, alinare si stimulare nu au fost satisfacute, acesti copii nu au invatat cum sa realizeze un atasament plin de afectiune cu alti oameni. Ei nu pot primi sau oferi afectiune. Tulburarea reactiva de atasament este deseori controversata. Atat diagnosticul cat si tratamentul sunt dificile, iar parintii sunt deseori tulburati si depasiti de situatia de a ingriji un copil care nu raspunde la afectiune. Unele metode de tratament neconventionale au fost asociate cu moartea unor copii, de aici aparand noi controverse. In ciuda tuturor acestor probleme tratamentul psihiatric ii poate ajuta pe acesti copii sa aiba o viata implinita si sa dezvolte relatii stabile. Semne si simptome Tulburarea reactiva de atasament prezinte doua tipuri: tipul inhibat si tipul dezinhibat. In timp ce unii copii pot avea simptomele unui singur tip, exista si copii care prezinte simptome ale ambelor forme. Tipul inhibat In tulburarea de atasament de tip inhibat, copiii evita a forma relatii si atasamente cu aproape oricine. Acest lucru se intampla cand sugarul nu are sansa de a dezvolta atasament cu nici o persoana de ingrijire. Semnele si simptomele tipului inhibat pot include: - nu raspunde afectiunii oferite de parinti sau alti ingrijitori - evita contactul vizual - pare sa caute contactul, dar apoi intoarce capul - dificultati in a fi alinat - prefera sa se joace singur - evita contactul fizic - nu reuseste sa stabileasca contact cu alte persoane - pare sa fie tot timpul in garda sau ingrijorat - se implica in comportamente de autolinistire. Tipul dezinhibat In tulburarea de atasament de tip dezinhibat, copiii formeaza atasamente nepotrivite si superficiale cu aproape orice persoana, inclusiv cu strainii. Acest lucru se poate intampla cand sugarul are multe persoane de ingrijire sau schimba frecvent persoana care il ingrijeste. Semnele si simptomele tipului dezinhibat pot include: - deseori merge dupa straini, in loc sa dezvolte teama de straini - cauta alinare din partea strainilor - solicita mai mult ajutor decat are nevoie in rezolvarea sarcinilor - comportament copilaros inadecvat - pare nerabdator. De retinut!

aceste retele neuronale nu se formeaza adecvat.ingrijirea de tip institutional . Un sugar caruia i se da biberonul sa se hraneasca singur sau al carui scutec este schimbat mecanic. La sugarii care nu sunt ingrijiti cu dragoste.isi doresc apropierea. Unele teorii ale atasamentului sugereaza ca interactiunile emotionale dintre sugari si persoanele care ii ingrijesc modeleaza dezvoltarea neurologica a creierului.depresia postpartum la mamele sugarilor . determinand aparitia problemelor de atasament. nevoia sa de hrana sau schimbarea scutecului trebuie satisfacuta prompt impreuna cu un schimb emotional care poate include contact vizual. trebuiesc satisfacute in mod constant. fara un cuvant bun si o expresie faciala calda se poate simti respins si nesigur. si chiar si cei care au fost neglijati. cum ar fi decesul sau divortul . probleme de control al maniei sau abuz de alcool sau droguri. Consult de specialitate . au trait in orfelinate sau au avut mai multi ingrijitori dezvolta relatii sanatoase si legaturi puternice. Prin definitie. Nu se stie de ce unii sugari si copii dezvolta tulburare reactiva de atasament. Factori care pot creste riscul de aparitie al acestei tulburari sunt: . zambet si mangaieri.parintii fara experienta . poate afecta orice copil. desi radacinile sale sunt in perioada de sugar. Acestea afirma ca interactiunile determina formarea de sinapse la nivelul creierului care vor influenta personalitatea copilului si formarea de relatii de-a lungul vietii. Factorii de risc Tulburarea reactiva de atasament este considerata o afectiune rara. Astfel sugarul devine dificil si neatasat. Cauze Majoritatea copiilor sunt rezilienti in mod natural. Dar mai multe teorii ale atasamentului pot explica unele procese emotionale care sunt implicate in aparitia acestei tulburari.spitalizarea prelungita . sugarul invata ca nu se poate baza pe adult pentru ingrijire si afectiune. emotionale si fizice.parintii care au o boala mintala. Totusi. Nevoile lor de baza. Unii terapeuti folosesc chestionare ce contin numeroase semne si simptome nespecifice care merg mult mai departe decat definitia internationala a acestei tulburari.trauma familiala semnificativa. sexual sau emotional .cresterea intr-un orfelinat . Teoria traditionala a atasamentului spune ca pentru a se simti in siguranta si a dezvolta incredere copilul are nevoie de un mediu stabil si afectuos. nu severa sau negativa. Spre exemplu. Cand aceste lucruri se petrec in mod repetat. dar apoi o refuza de teama sa nu fie respinsi sau raniti. cand un sugar plange. tulburarea reactiva de atasament debuteaza inaintea varstei de 5 ani.abuzul fizic.schimbarea frecventa a familiei adoptive sau a ingrijitorilor . Mai mult.saracia extrema . Bebelusii care cauta alinare la persoana care ii ingrijeste si primesc ostilitate si abuz devin confuzi .mutarea fortata dintr-o familie care neglijeaza sau abuzeaza copilul .Nu toti specialistii sunt de acord cu aceste semne si simptome ale tulburarii reactive de atasament. interactiunea cu sugarii trebuie sa fie afectuoasa si pozitiva. nu exista date statistice despre aceasta afectiune.

depresie . sau este nepotrivit de prietenos si familiar cu strainii 3.probleme de alimentatie .probleme relationale in perioada de adult .intarzieri in dezvoltare . relatii sociale tulburate sau nepotrivite din punct de vedere al dezvoltarii aparute inainte de varsta de 5 ani 2. Pentru a se putea pune diagnosticul de tulburare reactiva de atasament. relatia copilului cu parintii sau ingrijitorii.intarzieri in crestere . O evaluare completa si atenta include: 1.probleme scolare .malnutritie .comportament sexual nepotrivit . exemple de comportament in situatii deferite 3. dar si cu alte persoane cum ar fi alti membri ai familiei.de obicei ii place sa se joace singur . Acest lucru se impune daca: . profesori 4. tulburarea de conduita si ADHD. sau schimbarea frecventa a figurii principale de ingrijire. Tulburarea poate fi asemanatoare cu alte afectiuni: autism.In cazul suspicionarii acestei afectiuni sau daca nu se dezvolta o legatura stransa intre parinte si copil. dezvoltarea sociala si emotionala a copilului cu tulburare reactiva de atasament poate fi afectata permanent.anxietate . Complicatii Fara tratament de specialitate. Complicatiile si conditiile coexistente includ: .lipsa empatiei .prefera sa mearga dupa straini . esecul ingrijirii timpurii in a-i satisface copilului nevoile emotionale de afectiune si siguranta.nu pare interesat de mama sau de persoana care il ingrijeste.copilul prefera sa nu fie tinut in brate . comportamentul sugarului sau al copilului de-a lungul timpului 2.nu cauta contactul fizic . copilul trebuie sa indeplineasca niste criterii. tulburari de dezvoltare. Diagnostic Sunt necesare un consult medical si o evaluare psihologica pentru a diagnostica tulburarea reactiva de atasament. fobia sociala. De fapt. Cele mai importante criterii de diagnostic ale tulburarii reactive de atasament sunt: 1.somaj sau schimbarea frecventa a locului de munca . situatia familiala 5. un copil cu tulburare reactiva de atasament poate avea si o alta afectiune. stilul educational si abilitatile de parinte ale parintilor sau persoanei de ingrijire. esecul in ingrijirea timpurie de a satisface nevoile fizice ale copilului.agresivitate . se recomanda consult medical si evaluarea psihologica.isi evita mama sau alta persoana de ingrijire . copii de aceeasi varsta. esecul in a raspunde sau initia interactiuni sociale.

Deoarece simptomele tulburarii reactive de atasament pot dura mai multi ani. Scopurile tratamentului sunt oferirea unui mediu sigur si stabil si ajutarea copilului sa dezvolte interactiuni pozitive cu parintii sau ingrijitorii. Poate fi necesara implicarea unei echipe medicale si de ingrijiri in sanatatea mentala cu experienta in tulburarile de atasament. Totusi.. medicatie si educatie despre aceasta tulburare. tratamentul poate sa creasca stima de sine a copilului si sa imbunatateasca relatiile cu cei de-o varsta.educarea parintilor si a ingrijitorilor despre aceasta tulburare .cursuri de invatare a abilitatilor parentale . Tratament Tratamentul tulburarii reactive de atasament este multimodal si implica psihoterapie. se recomanda educarea acestuia despre atasament si dezvoltarea abilitatilor specifice pentru a ajuta copilul sa formeze atasament . tratamentul poate fi pe termen lung. Nu exista un tratament standard pentru tulburarea reactiva de atasament.psihoterapie individuala .probleme de relationare cu copiii de aceeasi varsta. comprimarea sau tratamentul prin imbratisare si de multe ori implica restrictionare fizica. pentru a-i ajuta sa se descurce cu stresul determinat de copilul cu tulburare de atasament.spitalizare pentru copiii cu probleme mai serioase sau care prezinta risc de a se autoleza . Tratamente neconventionale Exista cateva tratamente neconventionale care sunt controversate mai ales dupa decesul catorva copii. deseori include: .medicatie pentru alte conditii medicale care pot fi prezente: depresie. vorbirea cu ei. deces atribuit acestor metode. Comunitatea stiintifica le considera periculoase si fara eficacitate dovedita.daca parintele nu are experienta in cresterea sugarilor sau a copiilor. Prevenire Desi nu se stie sigur daca aceasta tulburare poate fi prevenita.servicii de educatie speciala.terapie recreationala sau terapie ocupationala . anxietate sau hiperactivitate . spre exemplu . exista cateva cai de reducere a aparitiei ei: . Acestea includ: re-nasterea.terapie de familie .probleme de temperament sau manie . Parintii sau ingrijitorii pot cauta tratament profesional sau consiliere pentru ei sau pentru alti membrii ai familiei.daca copilul a trait in orfelinat sau in familii adoptive. De asemeni. se recomanda sa urmeze cursuri sau sa lucreze voluntar cu copii astfel incat sa invete cum sa interactioneze si sa ingrijeasca intr-o maniera afectuoasa .implicarea activa cu sugarii si copiii din ingrijire in jocul cu ei. Tratamentul include atat copilul cat si parintele sau ingrijitorul. realizarea contactului vizual si a zambetului.

- intelegerea comportamentului copilului. Va răspunde cu furie şi resentimente.solicitarea de ajutor medical de urgenta daca copilul devine violent . vulnerabilitatea. Părintele securizant este previzibil.copilul securizat va deveni. Un copil cu tulburare de ataşament a ajuns la concluzia că nu se mai poate baza pe anumite persoane. La maturitate. poate simti ca acesta nu-l iubeste .implicarea intr-un grup de suport cu parinti sau ingrijitori care se confrunta cu aceeasi problema . cum ar fi tipurile diferite de plans. Orice om în care ar putea avea încredere îl va dezamagi şi va ajunge să rănească primul. la un moment dat.Acest tip de părinte asigură suportul dezvoltării psihice sănătoase a copilului său. copilul va deveni un adult cu „foame afectivă“. căci răpunsurile emoţionale primare sunt evitate sau neconştientizate: frica. sensibil.un părinte imprevizibil.mentinerea contactelor sociale si a prieteniilor . Sfaturi pentru parinti: . ataşamentul crează fundalul pentru o dezvoltare mentală sănătoasă. dar am nevoie să mă ţii în braţe.rezervarea de timp pentru activitati placute sau sport . acestea sunt răspunsuri emoţionale secundare. frustrat. dezamăgirea. lucru pe care îl simte ceas de ceas. de teama de a nu fi rănit. să mă asiguri de grija ta. de calmare şi reasigurare.Dacă acest lucru nu se întâmplă. De fapt. astfel incat sa-i poata fi satisfacute nevoile repede si eficient oferirea de interactiuni calde si afectuoase copilului in timpul mesei. Ei nu-şi conştientizează emoţiile primare şi le este greu să se simtă securizaţi într-o relaţie. zi de zi… Adulţii cu tulburare de ataşament ajung frecvent la terapie de cuplu. baitei sau al schimbarii scutecului invatarea copiilor despre cum sa-si exprime emotiile in cuvinte se recomanda ca adultii cu tulburare de atasament sa solicite ajutor specializat.si uneori ii poate fi greu sa-si iubeasca copilul.Prin procesul de ataşare. accesibil. El nu a avut niciodată ocazia să vorbească despre emoţiile sale. nevoia de securitate. Protecţia este sentimentul care le-a lipsit toată viaţa.gasirea de persoane care pot supraveghea copilul pentru ca parintele sa aiba momente de liniste si relaxare. mai ales cand situatia devine critica .constientizarea ca sentimentele ambivalente pe care le poate simti parintele la un moment dat sunt normale .daca copilul a fost adoptat se recomanda ajutorul agentiei de adoptii pentru informatii despre atasament. Aşadar. Tulburarea de ataşament se rezolvă doar dacă copilul găseşte o altă figură de atasament. o anumită persoană va reprezenta pentru copil o bază sigură de confort fizic şi psihic. Se va trece de la „chiar nu-ţi pasă.un părinte sensibil. anxietatea. chiar nu mă înţelegi“ la „mi-e aşa greu să-ţi spun. copilul poate să înceapă explorarea mediului şi se poate întoarce la ea ştiind că va fi oricând bine primit.Copilul evitant va deveni un părinte ce respinge. la rândul său.Terapia focalizată pe emoţii se bazează pe identificarea răspunsului emoţional primar şi facilitează exprimarea sa în faţa partenerului. nu ştie să spună „mi-e frică să nu te pierd“. Acest ajutor poate preveni aparitia problemelor de atasament la copiii acestora care altfel ar avea si ei risc. altă prioritate. disponibil şi responsiv. poti?“ . adică o persoană care să-l securizeze. Va trăi o continuă nevoie afectivă. iar cel rezistent. Pornind de la această bază. Abilitati de "coping" Pentru parintele sau ingrijitorul unui copil cu tulburare reactiva de atasament este usor sa devina manios. va căuta mereu persoane sigure şi se va supăra dacă celălat va avea. Se vorbeşte azi despre un ataşament securizant şi despre unul insecurizant (anxios-evitant şi anxios-rezistent).

6. 11. 7. □ Contactul vizual cu părinţii este redus. suport. 10. cand acestia exista. care reciproc determina expresia functionarii cognitive. care sunt dovada manifestă a nevoii de iubire. Evaluare: -observarea directa a copilului in contextul relatiilor cu ingrijitorii primari. -ameliorarea relatiilor de atasament peturbate cu ingrijitorii. Definitia atasamentului: -este o componenta centrala a dezvoltarii emotionale si sociale in copilaria precoce. . devine furios. □ Se opune afecţiunii parentale. complexitatea si profunzimea schimbarilor de dezvoltare. 8. Subtipuri de tulburari de atasament. iar dacă nu se-ntâmplă asta. □ Doreşte să obţină controlul oricărei situaţii. □ Are cerinţe extrem de insistente şi câteodată nepotrivite. modul de reacţie la intrarea şi ieşirea părintelului sau a unei persoane străine în sau din cameră. □ Face mici furturi sau minte şi nu dă înapoi nici dacă e prins. . 1. □ Poate manifesta probleme de alimentaţie (poate mânca prea mult sau prea puţin sau poate ascunde mâncarea).Cum recunoaştem tulburarea de ataşament? A fost dezvoltat un sistem foarte eficient de evaluare a ataşamentului. -un pattern de socializare nediscriminata.Atasamentul: organizarea comportamentelor pentru copilul mic. Acesta urmăreşte interacţiunea dintre copil şi părinte. emotionale si comportamentale. -un pattern emotional de tip inhibat (retragere manifestata de catre copil). □ Ştie să manipuleze. pe scurt.Tipic atasamentele preferate apar in ultima parte a primului an de viata evidentiate prin aparitia protestului de separare si vigilenta fata de straini. Tulburarea de atasament Perioada de la conceptie pana la varsta de 3 ani este unica in ciclul vietii omenesti pentru rapiditatea. chiar hiperactiv. □ Are relaţii slabe cu cei de vârsta lui. □ Are comportament distructiv. Evaluarea interactiunilor dintre mama si copil si a dezvoltarii acestuia este in primul rand terapeutica si permite interventia precoce stiind ca experientele timpurii modeleaza neurobiologic creierul (neuroplasticitate). 5. Istoric . E foarte vigilent. □ Poate avea probleme de limbaj. -tulburarile de atasament sunt definite prin pattern-uri specifice si anormale de comportament social in context de ingrijire patogena. care sunt desemnate pentru a realiza proximitatea fizica spre un ingrijitor preferat la care copilul gaseste confort. 4. 12. 2. satisfacerea nevoilor sale (nevoi de ingrijire primara si emotionale) si protectie. preferând compania celor mai mari. ingrijire. 9. 3. □ Nu-şi poate controla impulsurile. Tratamentul: -stabilirea unei relatii de atasament pentru copil atunci cand atasamentul nu a existat. □ Nu are remuşcări.

cu numar mare de ingrijitori) (Smyke si colaboratorii. in jurul varstei de 7-9 luni. . De notat: 1.Paradigma cunoscuta din situatia straina implica o serie de interactiuni intre copil si figura de atasament. atasamentul rezistent sau evitant este un factor de risc. care sunt specifice unei relatii specifice. Definitia tulburarii de atasament (Zeanah. Concluzii: Clasificarile atasamentului din situatia straina nu sunt diagnostice clinice si nici indicatori de psihopatologie. internalizare si simptome disociative. in variatii diferite. - . copiii adoptati din foster sau din institutii formeaza repede atasamente catre noii lor ingrijitori. nesigure sau dezorganizate. iar atasamentul securizant este un factor protectiv pentru psihopatologie. copilul se considera a fi atasat. desi calitatea acestor atasamente ulterioare este uneori compromisa. dar ele sunt totusi frecvent atipice.Capacitatea de atasare la diferite persoane este limitata (situatia copiilor crescuti in institutii. intre acesta si un necunoscut. Comorbiditate -intarziere mental (reversibila mai mult decat semnele de RAD. nereprezentand tipul general de atasare a copilului cu toate persoanele. 3. -dificultati in reglarea emotionala.nu exista date despre perioade critice in formarea atasamentului.Intre a 2-a si a 7-a luna de viata sugarii sunt motivati sa interactioneze social cu o varietate de parteneri familiari si nefamiliari. . Odata aceste comportamente aparute. copiii incep sa exprime o reticenta catre adultii nefamiliari (vigilenta fata de straini) si sa protesteze la separari fata de ingrijitorii familiari (protest de separare). Observarea trebuie sa fie seriata pentru pattern-urile comportamentului de atasament cu persoane semnificative. 1999) . evitant. 2002) . adulti straini plus istoria pe larg de ingrijire precoce cu surse colaterale (pediatru. etc. . 1993 afirma ca tulburarile de atasament devin clinice cand emotiile si problemele de comportament prezentate in relatia de atasament sunt atat de perturbatoare incat indica substantial o crestere a riscului de determinare a unei tulburari persistente sau a unei dizabilitati pentru copil.tulburarea de atasament duce la tulburari de comportament. . incluzand separatii si reuniuni. -stres posttraumatic. Deci semnele de RAD (Reactive Attachment Deprivation/Maltreatment Disorder Of Infancy& Early Childhood) nu apar niciodata in absenta unei neglijari semnificative. prin adot ie. Recomandari: 1. tulburari in relationarea interpersonala.Exista 4 tipuri de atasament:securizant.dupa institutionalizare. desi el poate fi in general linistit si de un adult nefamiliar. Cel dezorganizat este legat de psihopatologie si simptome de tip externalizare. 1993): Zeanah.Figurile de atasament se pot clasifica ierarhic (Bowlby. Evolutie: . -stereotipii comportamentale de interese si activitati. profesor. Copiii devin atasati de catre ingrijitorii cu care au dezvoltat interactiuni in mod semnificativ(Boris. In timpul acestei perioade copilul poate fi mai usor linistit de un ingrijitor familiar. Totusi. pot forma atasamente. lipsa atasamentului catre o figura semnificativa este extrem de rara in conditiile unui mediu de ingrijire rezonabil de responsiv.Atasamentele catre ingrijitorii preferati se pot dezvolta oricand dupa varsta de 7-9 luni daca acestia sunt suficient de implicati in interactiunea cu copiii. in jurul a 12 luni este posibila evaluarea calitatii atasamentului copilului de a discrimina figura de atasament. 2. evidente in toate tipurile de culturi din lume. -tulburari de limbaj asociate cu neglijarea. 1982) . asistent social). rezistent si dezorganizat. dar fac progrese prin adoptie.

purtarea copilului in brate. daca se poate. evitarea separarii in mod repetat sau prelungit de mama sau persoane cu rol de figura de atasament. Atasamentul parintesc are urmatoarele elemente definitorii: 1. raspuns prompt la toate nevoile copilului. cand scanceste. 4. Se presupune ca modelele interne sunt perturbate. in virtutea bunei comunicari emotionale dintre copil si mama lui. . se vor asigura interactiuni pozitive pentru tratament: tratement individual pentru ingrijitori. nu obligatoriu (dar e esential in aceasta metoda. psihoterapie parinte-copil individuala cu copilul. eventual anticiparea nevoilor lui. un copil. Acest attachment parenting presupune crearea unor legaturi puternice de atasament intre copil si mama. nu se recomanda sa fie asezat copilul intre parinti . dormitul impreuna in acelasi pat sau in aceeasi incapere cu patutul langa. Atasamentul parintesc se practica toata viata! Contactul fizic ofera intarirea puternica a dreptului de a exista. 2. Copiii cu RAD si comportament agresiv si opozitionist necesita terapii suplimentare. Trebuie asigurata copilului o figura de atasament disponibila emotional 3. etc. alaptat la cerere. prin mularea pe nevoile copilului. 4. adica sa nu fie lasat sa planga nici o secunda. cel putin sa fie tinut cat mai mult in contact corp la corp in timpul hranirii. are o nevoie.subsistemele familiale trebuie sa fie functionale inca de pe acum! 5. care trebuie sa fie identificata. deci nu intro alta camera (totusi. 5. 3.2.