TULBURARI DE ATASAMENT Introducere Tulburarea reactiva de atasament este o afectiune rara, dar severa in care copiii nu stabilesc legaturi

sanatoase cu parintii sau persoanele de ingrijire. Copiii cu tulburare reactiva de atasament de cele mai multe ori au fost neglijati sau abuzati in copilaria mica, au trecut prin mai multe familii adoptive sau provin din orfelinate unde nevoile lor emotionale nu au fost implinite. Deoarece nevoile lor de baza pentru afectiune, alinare si stimulare nu au fost satisfacute, acesti copii nu au invatat cum sa realizeze un atasament plin de afectiune cu alti oameni. Ei nu pot primi sau oferi afectiune. Tulburarea reactiva de atasament este deseori controversata. Atat diagnosticul cat si tratamentul sunt dificile, iar parintii sunt deseori tulburati si depasiti de situatia de a ingriji un copil care nu raspunde la afectiune. Unele metode de tratament neconventionale au fost asociate cu moartea unor copii, de aici aparand noi controverse. In ciuda tuturor acestor probleme tratamentul psihiatric ii poate ajuta pe acesti copii sa aiba o viata implinita si sa dezvolte relatii stabile. Semne si simptome Tulburarea reactiva de atasament prezinte doua tipuri: tipul inhibat si tipul dezinhibat. In timp ce unii copii pot avea simptomele unui singur tip, exista si copii care prezinte simptome ale ambelor forme. Tipul inhibat In tulburarea de atasament de tip inhibat, copiii evita a forma relatii si atasamente cu aproape oricine. Acest lucru se intampla cand sugarul nu are sansa de a dezvolta atasament cu nici o persoana de ingrijire. Semnele si simptomele tipului inhibat pot include: - nu raspunde afectiunii oferite de parinti sau alti ingrijitori - evita contactul vizual - pare sa caute contactul, dar apoi intoarce capul - dificultati in a fi alinat - prefera sa se joace singur - evita contactul fizic - nu reuseste sa stabileasca contact cu alte persoane - pare sa fie tot timpul in garda sau ingrijorat - se implica in comportamente de autolinistire. Tipul dezinhibat In tulburarea de atasament de tip dezinhibat, copiii formeaza atasamente nepotrivite si superficiale cu aproape orice persoana, inclusiv cu strainii. Acest lucru se poate intampla cand sugarul are multe persoane de ingrijire sau schimba frecvent persoana care il ingrijeste. Semnele si simptomele tipului dezinhibat pot include: - deseori merge dupa straini, in loc sa dezvolte teama de straini - cauta alinare din partea strainilor - solicita mai mult ajutor decat are nevoie in rezolvarea sarcinilor - comportament copilaros inadecvat - pare nerabdator. De retinut!

schimbarea frecventa a familiei adoptive sau a ingrijitorilor . si chiar si cei care au fost neglijati. cand un sugar plange. Teoria traditionala a atasamentului spune ca pentru a se simti in siguranta si a dezvolta incredere copilul are nevoie de un mediu stabil si afectuos. sugarul invata ca nu se poate baza pe adult pentru ingrijire si afectiune. nu exista date statistice despre aceasta afectiune. Prin definitie. Bebelusii care cauta alinare la persoana care ii ingrijeste si primesc ostilitate si abuz devin confuzi . Unii terapeuti folosesc chestionare ce contin numeroase semne si simptome nespecifice care merg mult mai departe decat definitia internationala a acestei tulburari. Cauze Majoritatea copiilor sunt rezilienti in mod natural. Unele teorii ale atasamentului sugereaza ca interactiunile emotionale dintre sugari si persoanele care ii ingrijesc modeleaza dezvoltarea neurologica a creierului. Dar mai multe teorii ale atasamentului pot explica unele procese emotionale care sunt implicate in aparitia acestei tulburari. nevoia sa de hrana sau schimbarea scutecului trebuie satisfacuta prompt impreuna cu un schimb emotional care poate include contact vizual. Spre exemplu.depresia postpartum la mamele sugarilor . La sugarii care nu sunt ingrijiti cu dragoste.spitalizarea prelungita . Astfel sugarul devine dificil si neatasat. fara un cuvant bun si o expresie faciala calda se poate simti respins si nesigur. Mai mult. trebuiesc satisfacute in mod constant. desi radacinile sale sunt in perioada de sugar. Factorii de risc Tulburarea reactiva de atasament este considerata o afectiune rara. sexual sau emotional .abuzul fizic. dar apoi o refuza de teama sa nu fie respinsi sau raniti. tulburarea reactiva de atasament debuteaza inaintea varstei de 5 ani.trauma familiala semnificativa.ingrijirea de tip institutional .cresterea intr-un orfelinat . nu severa sau negativa. au trait in orfelinate sau au avut mai multi ingrijitori dezvolta relatii sanatoase si legaturi puternice. poate afecta orice copil.Nu toti specialistii sunt de acord cu aceste semne si simptome ale tulburarii reactive de atasament. Un sugar caruia i se da biberonul sa se hraneasca singur sau al carui scutec este schimbat mecanic. Factori care pot creste riscul de aparitie al acestei tulburari sunt: . emotionale si fizice.saracia extrema . Nevoile lor de baza. determinand aparitia problemelor de atasament. cum ar fi decesul sau divortul . Cand aceste lucruri se petrec in mod repetat. Consult de specialitate .parintii care au o boala mintala. zambet si mangaieri. Nu se stie de ce unii sugari si copii dezvolta tulburare reactiva de atasament.parintii fara experienta . aceste retele neuronale nu se formeaza adecvat. interactiunea cu sugarii trebuie sa fie afectuoasa si pozitiva.isi doresc apropierea. Totusi.mutarea fortata dintr-o familie care neglijeaza sau abuzeaza copilul . probleme de control al maniei sau abuz de alcool sau droguri. Acestea afirma ca interactiunile determina formarea de sinapse la nivelul creierului care vor influenta personalitatea copilului si formarea de relatii de-a lungul vietii.

probleme relationale in perioada de adult . Complicatiile si conditiile coexistente includ: . relatii sociale tulburate sau nepotrivite din punct de vedere al dezvoltarii aparute inainte de varsta de 5 ani 2.somaj sau schimbarea frecventa a locului de munca .intarzieri in crestere . dar si cu alte persoane cum ar fi alti membri ai familiei.intarzieri in dezvoltare .anxietate . Diagnostic Sunt necesare un consult medical si o evaluare psihologica pentru a diagnostica tulburarea reactiva de atasament. Pentru a se putea pune diagnosticul de tulburare reactiva de atasament. esecul in ingrijirea timpurie de a satisface nevoile fizice ale copilului.copilul prefera sa nu fie tinut in brate .de obicei ii place sa se joace singur . esecul ingrijirii timpurii in a-i satisface copilului nevoile emotionale de afectiune si siguranta. copilul trebuie sa indeplineasca niste criterii.depresie . Cele mai importante criterii de diagnostic ale tulburarii reactive de atasament sunt: 1. comportamentul sugarului sau al copilului de-a lungul timpului 2.isi evita mama sau alta persoana de ingrijire . O evaluare completa si atenta include: 1.In cazul suspicionarii acestei afectiuni sau daca nu se dezvolta o legatura stransa intre parinte si copil. Acest lucru se impune daca: . De fapt. dezvoltarea sociala si emotionala a copilului cu tulburare reactiva de atasament poate fi afectata permanent. profesori 4. relatia copilului cu parintii sau ingrijitorii. fobia sociala. stilul educational si abilitatile de parinte ale parintilor sau persoanei de ingrijire. Complicatii Fara tratament de specialitate.nu cauta contactul fizic . Tulburarea poate fi asemanatoare cu alte afectiuni: autism. exemple de comportament in situatii deferite 3.probleme scolare .lipsa empatiei . sau schimbarea frecventa a figurii principale de ingrijire. sau este nepotrivit de prietenos si familiar cu strainii 3. tulburarea de conduita si ADHD. se recomanda consult medical si evaluarea psihologica. copii de aceeasi varsta. situatia familiala 5.comportament sexual nepotrivit . un copil cu tulburare reactiva de atasament poate avea si o alta afectiune. tulburari de dezvoltare.malnutritie . esecul in a raspunde sau initia interactiuni sociale.nu pare interesat de mama sau de persoana care il ingrijeste.prefera sa mearga dupa straini .agresivitate .probleme de alimentatie .

se recomanda educarea acestuia despre atasament si dezvoltarea abilitatilor specifice pentru a ajuta copilul sa formeze atasament .cursuri de invatare a abilitatilor parentale . se recomanda sa urmeze cursuri sau sa lucreze voluntar cu copii astfel incat sa invete cum sa interactioneze si sa ingrijeasca intr-o maniera afectuoasa .psihoterapie individuala .terapie de familie . deces atribuit acestor metode.servicii de educatie speciala. tratamentul poate sa creasca stima de sine a copilului si sa imbunatateasca relatiile cu cei de-o varsta.medicatie pentru alte conditii medicale care pot fi prezente: depresie. Poate fi necesara implicarea unei echipe medicale si de ingrijiri in sanatatea mentala cu experienta in tulburarile de atasament. vorbirea cu ei. comprimarea sau tratamentul prin imbratisare si de multe ori implica restrictionare fizica. Comunitatea stiintifica le considera periculoase si fara eficacitate dovedita. Prevenire Desi nu se stie sigur daca aceasta tulburare poate fi prevenita.implicarea activa cu sugarii si copiii din ingrijire in jocul cu ei. realizarea contactului vizual si a zambetului. anxietate sau hiperactivitate . tratamentul poate fi pe termen lung. Scopurile tratamentului sunt oferirea unui mediu sigur si stabil si ajutarea copilului sa dezvolte interactiuni pozitive cu parintii sau ingrijitorii.educarea parintilor si a ingrijitorilor despre aceasta tulburare . Acestea includ: re-nasterea.daca parintele nu are experienta in cresterea sugarilor sau a copiilor.spitalizare pentru copiii cu probleme mai serioase sau care prezinta risc de a se autoleza . Tratament Tratamentul tulburarii reactive de atasament este multimodal si implica psihoterapie. Nu exista un tratament standard pentru tulburarea reactiva de atasament. Deoarece simptomele tulburarii reactive de atasament pot dura mai multi ani.daca copilul a trait in orfelinat sau in familii adoptive. Tratamentul include atat copilul cat si parintele sau ingrijitorul. medicatie si educatie despre aceasta tulburare.probleme de relationare cu copiii de aceeasi varsta. De asemeni.probleme de temperament sau manie . spre exemplu . pentru a-i ajuta sa se descurce cu stresul determinat de copilul cu tulburare de atasament. exista cateva cai de reducere a aparitiei ei: .terapie recreationala sau terapie ocupationala . Tratamente neconventionale Exista cateva tratamente neconventionale care sunt controversate mai ales dupa decesul catorva copii.. Parintii sau ingrijitorii pot cauta tratament profesional sau consiliere pentru ei sau pentru alti membrii ai familiei. deseori include: . Totusi.

dar am nevoie să mă ţii în braţe. poate simti ca acesta nu-l iubeste . sensibil. iar cel rezistent.Prin procesul de ataşare. de teama de a nu fi rănit. Tulburarea de ataşament se rezolvă doar dacă copilul găseşte o altă figură de atasament. zi de zi… Adulţii cu tulburare de ataşament ajung frecvent la terapie de cuplu.Acest tip de părinte asigură suportul dezvoltării psihice sănătoase a copilului său. copilul va deveni un adult cu „foame afectivă“. de calmare şi reasigurare. nevoia de securitate. dezamăgirea. Părintele securizant este previzibil. Abilitati de "coping" Pentru parintele sau ingrijitorul unui copil cu tulburare reactiva de atasament este usor sa devina manios. frustrat. Va răspunde cu furie şi resentimente. la un moment dat. disponibil şi responsiv. la rândul său.daca copilul a fost adoptat se recomanda ajutorul agentiei de adoptii pentru informatii despre atasament. Sfaturi pentru parinti: .implicarea intr-un grup de suport cu parinti sau ingrijitori care se confrunta cu aceeasi problema . cum ar fi tipurile diferite de plans. Un copil cu tulburare de ataşament a ajuns la concluzia că nu se mai poate baza pe anumite persoane. adică o persoană care să-l securizeze. anxietatea. chiar nu mă înţelegi“ la „mi-e aşa greu să-ţi spun. căci răpunsurile emoţionale primare sunt evitate sau neconştientizate: frica. La maturitate. o anumită persoană va reprezenta pentru copil o bază sigură de confort fizic şi psihic.Dacă acest lucru nu se întâmplă.- intelegerea comportamentului copilului. altă prioritate. Orice om în care ar putea avea încredere îl va dezamagi şi va ajunge să rănească primul. va căuta mereu persoane sigure şi se va supăra dacă celălat va avea. astfel incat sa-i poata fi satisfacute nevoile repede si eficient oferirea de interactiuni calde si afectuoase copilului in timpul mesei. Ei nu-şi conştientizează emoţiile primare şi le este greu să se simtă securizaţi într-o relaţie.un părinte imprevizibil. nu ştie să spună „mi-e frică să nu te pierd“.rezervarea de timp pentru activitati placute sau sport . Se va trece de la „chiar nu-ţi pasă. acestea sunt răspunsuri emoţionale secundare. lucru pe care îl simte ceas de ceas.un părinte sensibil.si uneori ii poate fi greu sa-si iubeasca copilul. poti?“ . să mă asiguri de grija ta.gasirea de persoane care pot supraveghea copilul pentru ca parintele sa aiba momente de liniste si relaxare.Copilul evitant va deveni un părinte ce respinge.constientizarea ca sentimentele ambivalente pe care le poate simti parintele la un moment dat sunt normale . Pornind de la această bază.Terapia focalizată pe emoţii se bazează pe identificarea răspunsului emoţional primar şi facilitează exprimarea sa în faţa partenerului. ataşamentul crează fundalul pentru o dezvoltare mentală sănătoasă. copilul poate să înceapă explorarea mediului şi se poate întoarce la ea ştiind că va fi oricând bine primit.copilul securizat va deveni. Se vorbeşte azi despre un ataşament securizant şi despre unul insecurizant (anxios-evitant şi anxios-rezistent). baitei sau al schimbarii scutecului invatarea copiilor despre cum sa-si exprime emotiile in cuvinte se recomanda ca adultii cu tulburare de atasament sa solicite ajutor specializat.mentinerea contactelor sociale si a prieteniilor . mai ales cand situatia devine critica . Protecţia este sentimentul care le-a lipsit toată viaţa. Acest ajutor poate preveni aparitia problemelor de atasament la copiii acestora care altfel ar avea si ei risc. Aşadar. accesibil. De fapt. Va trăi o continuă nevoie afectivă. El nu a avut niciodată ocazia să vorbească despre emoţiile sale. vulnerabilitatea.solicitarea de ajutor medical de urgenta daca copilul devine violent .

chiar hiperactiv. -un pattern de socializare nediscriminata. -tulburarile de atasament sunt definite prin pattern-uri specifice si anormale de comportament social in context de ingrijire patogena.Atasamentul: organizarea comportamentelor pentru copilul mic. ingrijire. care reciproc determina expresia functionarii cognitive. 10. □ Are relaţii slabe cu cei de vârsta lui. □ Doreşte să obţină controlul oricărei situaţii. iar dacă nu se-ntâmplă asta. 5. 2. 11. Definitia atasamentului: -este o componenta centrala a dezvoltarii emotionale si sociale in copilaria precoce. . -ameliorarea relatiilor de atasament peturbate cu ingrijitorii. satisfacerea nevoilor sale (nevoi de ingrijire primara si emotionale) si protectie. E foarte vigilent. Acesta urmăreşte interacţiunea dintre copil şi părinte.Tipic atasamentele preferate apar in ultima parte a primului an de viata evidentiate prin aparitia protestului de separare si vigilenta fata de straini. 8. 6. □ Are cerinţe extrem de insistente şi câteodată nepotrivite. Subtipuri de tulburari de atasament. □ Poate avea probleme de limbaj.Cum recunoaştem tulburarea de ataşament? A fost dezvoltat un sistem foarte eficient de evaluare a ataşamentului. modul de reacţie la intrarea şi ieşirea părintelului sau a unei persoane străine în sau din cameră. 7. □ Poate manifesta probleme de alimentaţie (poate mânca prea mult sau prea puţin sau poate ascunde mâncarea). 3. cand acestia exista. pe scurt. complexitatea si profunzimea schimbarilor de dezvoltare. Istoric . care sunt desemnate pentru a realiza proximitatea fizica spre un ingrijitor preferat la care copilul gaseste confort. Evaluare: -observarea directa a copilului in contextul relatiilor cu ingrijitorii primari. □ Ştie să manipuleze. Tulburarea de atasament Perioada de la conceptie pana la varsta de 3 ani este unica in ciclul vietii omenesti pentru rapiditatea. □ Contactul vizual cu părinţii este redus. emotionale si comportamentale. -un pattern emotional de tip inhibat (retragere manifestata de catre copil). □ Nu-şi poate controla impulsurile. care sunt dovada manifestă a nevoii de iubire. 1. Tratamentul: -stabilirea unei relatii de atasament pentru copil atunci cand atasamentul nu a existat. . □ Se opune afecţiunii parentale. suport. Evaluarea interactiunilor dintre mama si copil si a dezvoltarii acestuia este in primul rand terapeutica si permite interventia precoce stiind ca experientele timpurii modeleaza neurobiologic creierul (neuroplasticitate). □ Face mici furturi sau minte şi nu dă înapoi nici dacă e prins. 4. 12. 9. preferând compania celor mai mari. □ Nu are remuşcări. □ Are comportament distructiv. devine furios.

. internalizare si simptome disociative.dupa institutionalizare. profesor. intre acesta si un necunoscut. incluzand separatii si reuniuni. desi el poate fi in general linistit si de un adult nefamiliar. Evolutie: . De notat: 1. Odata aceste comportamente aparute. -dificultati in reglarea emotionala. 1993 afirma ca tulburarile de atasament devin clinice cand emotiile si problemele de comportament prezentate in relatia de atasament sunt atat de perturbatoare incat indica substantial o crestere a riscului de determinare a unei tulburari persistente sau a unei dizabilitati pentru copil. Concluzii: Clasificarile atasamentului din situatia straina nu sunt diagnostice clinice si nici indicatori de psihopatologie. copilul se considera a fi atasat. dar fac progrese prin adoptie. pot forma atasamente. -stres posttraumatic. 3. Observarea trebuie sa fie seriata pentru pattern-urile comportamentului de atasament cu persoane semnificative. lipsa atasamentului catre o figura semnificativa este extrem de rara in conditiile unui mediu de ingrijire rezonabil de responsiv. 1999) . Definitia tulburarii de atasament (Zeanah. in jurul varstei de 7-9 luni. adulti straini plus istoria pe larg de ingrijire precoce cu surse colaterale (pediatru. . evitant. Deci semnele de RAD (Reactive Attachment Deprivation/Maltreatment Disorder Of Infancy& Early Childhood) nu apar niciodata in absenta unei neglijari semnificative. prin adot ie. nesigure sau dezorganizate. -stereotipii comportamentale de interese si activitati. Recomandari: 1.tulburarea de atasament duce la tulburari de comportament. Comorbiditate -intarziere mental (reversibila mai mult decat semnele de RAD.Exista 4 tipuri de atasament:securizant. rezistent si dezorganizat. copiii adoptati din foster sau din institutii formeaza repede atasamente catre noii lor ingrijitori.Intre a 2-a si a 7-a luna de viata sugarii sunt motivati sa interactioneze social cu o varietate de parteneri familiari si nefamiliari. care sunt specifice unei relatii specifice. Cel dezorganizat este legat de psihopatologie si simptome de tip externalizare.Capacitatea de atasare la diferite persoane este limitata (situatia copiilor crescuti in institutii. iar atasamentul securizant este un factor protectiv pentru psihopatologie.nu exista date despre perioade critice in formarea atasamentului. tulburari in relationarea interpersonala. asistent social). In timpul acestei perioade copilul poate fi mai usor linistit de un ingrijitor familiar. . evidente in toate tipurile de culturi din lume. -tulburari de limbaj asociate cu neglijarea. cu numar mare de ingrijitori) (Smyke si colaboratorii.Paradigma cunoscuta din situatia straina implica o serie de interactiuni intre copil si figura de atasament. 2002) .Atasamentele catre ingrijitorii preferati se pot dezvolta oricand dupa varsta de 7-9 luni daca acestia sunt suficient de implicati in interactiunea cu copiii. copiii incep sa exprime o reticenta catre adultii nefamiliari (vigilenta fata de straini) si sa protesteze la separari fata de ingrijitorii familiari (protest de separare). . Copiii devin atasati de catre ingrijitorii cu care au dezvoltat interactiuni in mod semnificativ(Boris. in variatii diferite.Figurile de atasament se pot clasifica ierarhic (Bowlby. desi calitatea acestor atasamente ulterioare este uneori compromisa. atasamentul rezistent sau evitant este un factor de risc. 1982) . Totusi. - . 1993): Zeanah. etc. 2. in jurul a 12 luni este posibila evaluarea calitatii atasamentului copilului de a discrimina figura de atasament. dar ele sunt totusi frecvent atipice. nereprezentand tipul general de atasare a copilului cu toate persoanele.

care trebuie sa fie identificata. cel putin sa fie tinut cat mai mult in contact corp la corp in timpul hranirii. Copiii cu RAD si comportament agresiv si opozitionist necesita terapii suplimentare. Acest attachment parenting presupune crearea unor legaturi puternice de atasament intre copil si mama. in virtutea bunei comunicari emotionale dintre copil si mama lui. se vor asigura interactiuni pozitive pentru tratament: tratement individual pentru ingrijitori. prin mularea pe nevoile copilului. 3. . 4. deci nu intro alta camera (totusi. cand scanceste. daca se poate. 5. etc. are o nevoie. adica sa nu fie lasat sa planga nici o secunda. 2. un copil. psihoterapie parinte-copil individuala cu copilul.subsistemele familiale trebuie sa fie functionale inca de pe acum! 5. Trebuie asigurata copilului o figura de atasament disponibila emotional 3. nu obligatoriu (dar e esential in aceasta metoda. nu se recomanda sa fie asezat copilul intre parinti . raspuns prompt la toate nevoile copilului. Atasamentul parintesc are urmatoarele elemente definitorii: 1. alaptat la cerere. dormitul impreuna in acelasi pat sau in aceeasi incapere cu patutul langa. purtarea copilului in brate. Se presupune ca modelele interne sunt perturbate. eventual anticiparea nevoilor lui.2. evitarea separarii in mod repetat sau prelungit de mama sau persoane cu rol de figura de atasament. Atasamentul parintesc se practica toata viata! Contactul fizic ofera intarirea puternica a dreptului de a exista. 4.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful