REZUMAT

.
Hiperactivitatea a devenit un fenomen ce se manifesta tot mai des in randul prescolarilor si al elevilor: el fiind studiat
de specialisti din domenii diferite: medici de diverse specialitati, psihologi, psihoterapeuti, pedagogi, asistenti soaciali. Multi
parinti, interesati de aceasta problema, solicita informatii si metode de rezolvare a dificultatilor pe care le intampina in viata
alaturi de copiii lor hiperactivi. Acesti copii, in afara starii initiale de agitatie, pot avea temperamente, personalitati diferite, grad de
dezvoltare a inteligentei diferit si pot avea sau nu inabilitati specifice la invatatura.
Cei mai multi parinti spun ca este specific copiilor mici sa fie vioi, in continua miscare, neatenti, nerabdatori. Dar
daca aceste manifestari sunt intense, frecvente si persistente, devenind problematice, ele sunt caracteristice copilului hiperactiv.
In cazul copiilor hiperactivi cu varste cuprinse intre 3 si 6-7 ani, manifestarile specifice sunt nelinistea si agitatia psihomotorie,
fiindu-le greu sa se joace in liniste si sa aiba rabdare. Pentru ca la gradinita actioneaza asupra copilului mai multi stimuli
distractori decat in familie, manifestarile hiperactive devin mai evidente. Prescolarii se remarca prin crize de furien exagerate,
nerespectarea regulilor, regresii la nivelul limbajului si in coordonarea miscarilor. Mediul familial si cel din gradinita influenteraza
manifestarea simptomelor si evolutia ulterioara a comportamentului unui copil hiperactiv. Din cauza impulsivitatii si a nelinistii,
copiii hiperactivi chiar daca inteleg regulile si limitele, nu sunt capabili sa le respecte. Ei nu reactioneaza ca si ceilalti copii la
masurile educationale obisnuite, motiv pentru care parintii, cadrele didactice ajung intr-o situatie dificila. Deseori, se naste un cerc
vicios datorita avertismentelor si a limitelor impuse de catre parinti, limite pe care copilul nu le ia in seama sau le respecta pentru
o perioada scurta de timp. Astfel, experientele pozitive din familie si de la gradinita devin tot mai putine, iar manifestarile
hiperactive devin din ce in ce mai intense. Copilul ajunge sa se simta singur impotriva tuturor, sa simta ca nu este inteles, sa
creada ca intr-adevar este un copil ,,rau”, un copil fara valoare, ajunge sa nu mai aiba incredere in el, intelegand ca singura
modalitate prin care mai poate primi atentie din partea celorlalti,este sa provoace in continuare situatii neplacute.
Profilul manifestarilor avand atasate valorile ,,negative”, mai evidente la nivelul acestui tip de comportament
,,problema” ( cu cerinte educationale speciale ), manifestat mai de timpuriu in dezvoltarea copilului, poate fi identificat in zona
cumulului de;
- dificultati de invatare, cu efecte ceva mai grave ( esec scolar ), daca nu sunt luate masuri de tratare diferentiata:
- disfunctionalitati ale socializarii in grupul de apartenenta si chiar de referinta;
- stare tensionala la nivelul relatiilor copil-famili, copil-vecini, copil-colegi de joaca, etc;
Toate acestea conduc la idea abordarii si unui tratament aparte al copilului, la aplicarea unor strategii didactice care-l
plaseaza in perimetrul copiilor cu cerinte educationale speciale.
In consecinta, acesti copii evita, de regula, ori au o puternica aversiune fata de activitatile care necesita autoexigenta si
efort mental sau care necesita capacitate organizatorice ori o concentrare sustinuta. Deprinderile de baza sunt adesea
dezorganizate iar materialele necesare pentru indeplinirea sarcinilor sunt adesea imprastiate, pierdute sau manuite neglijent si
deteriorate. Ei sunt usor de distras de stimuli irelevanti si in mod frecvent intrerup sarcinile in curs de efectuare pentru a se ocupa
de zgomote sau evenimente banale, care sunt uzuale si usor de ignorat de catre ceilalti. Sunt frecvent uituci referitor la activitatile
cotidiene. Hiperactivitatea se poate manifesta prin ,,foit” sau rasucit, prin a nu ramane asezati cand este de dorit sa o faca, prin
alergat sau catarat in situatii in care acest lucru este inadecvat, prin a avea dificultati in a se juca ori in a se angaja cu calm in
activitati distractive, prin a parea adesea ca se afla in ,,continua miscare” sau prin a vorbi excesiv de mult. Ei prezinta dificultate in
formularea raspunsurilor, ,,trantirea”raspunsurilor inainte ca intrebarile sa fie complet formulate, dificultati in a-si astepta randul si
intreruperea sau deranjarea altora pana pe punctul de a cauza dificultati in situatii scolare sau sociale; nu asculta indicatiile,
initiaza conversatii in momente inoportune, intrerup in mod excesiv si deranjeaza pe altii, smulg diverse obiecte de la altii si fac pe
clovnii in fata tuturor.
Manifestarile comportamentale apar de regula in multiple contexte incluzand casa, gradinita, scoala si situatii
sociale. De regula, simptomele se agraveaza in situatiile care solicita atentia sau efortul mental sustinut ori care sunt lipsite de
atractivitate sau de noutate intrinseca.
In concluzie, un copil hiperactiv isi epuizeaza parintii, acestia avand nevoie de suport si indrumare, mai ales ca uneori
comportamentul copilului este dificil de strunit.Educatorii copilului au nevoie de sfaturi despre cum sa se ocupe de copil, de aceea
sunt necesare dezbateri orientate, mai aprofundate, interdisciplinare in acest domeniu corelate cu introducerea in programele de
pregatire /formare initiala si continua a cadrelor didactice a unor teme pe o astfel de problema.
Cum poate fi ajutat un copil hiperactiv ? In procesul terapeutic, e nevoie sa fie implicati toti cei care relationeaza
constant cu copilul : parinti, cadre didactice, pediatru, psihologi, etc. Se impune un acord in privinta principiilor pedagogice si
educationale vizate de cele doua medii : gradinita/scoala si familia.
Sfaturi pentru parinti – evitarea etichetelor verbale (copilul este rau, dezordonat lenes). In acest fel se evita formarea unei imagini
de sine negative a copilului si se asigura eficienta disciplinarii la care va recurge parintele.
formularea clara a regulilor, mai ales daca este realizata in colaborare cu copilul, faciliteaza respectarea lor
de catre copil. Nu trebuie sa existe prea multe reguli, care ingradesc libertatea copilului, trebuie alese acele reguli care sunt cu
adevarat importante.
parintele sa ii ofere copilului un exemplu pozitiv legat de comportamentul dorit si sa il incurajeje tot timpul
pe copil atunci cand are un comportament corect.
Parintii trebuie sa fie fermi si categorici, fara sa se enerveze, fara sa ezite, ci cu calm si buna dispozitie. Un ton ferm,
categoric ar trebui sa transmita calm, siguranta si buna dispozitie. Un ton iritat trezeste resntimentele copilului ( dusmania, ura ) si el poate
raspunde cu o alta provocare. Nu in ultimul rand, este importanta constientizarea punctelor tari ale copilului, ale parintilor si ale intregii
familii. In acelasi timp, trebuie mentionate problemele fiecaruia si modul in care punctele tari identificate pot fi utilizate in rezolvarea sau
ameliorarea acestora.
Desi sugestiile mentionate sunt valabile pentru toti copiii, ele sunt foarte importante in educarea si disciplinarea
copiilor cu hiperactivitate. De asemenea, parintii acestor copii trebuie sa depune un efort mai mare pentru punerea lor in aplicare si au
nevoie de mai multa rabdare, deoarece rezultatele apar dupa foarte multe incercari. De aceea, nu trebuie sa uitam ca nu doar copiii, ci
si parintii au nevoie de incurajare.
 Albert nascut la data de 16 mai 2009 a frecventat gradinita de la varsta de 3ani ( este in clasa I ? )

BIBLIOGRAFIE
DOFNER; SCHURMANN; LEHMKUHL,- Copilul hiperactiv si incapatanat, Editura RTS, Cluj, 2000
CUCU-CIUHAN GEANINA, - Psihoterapia copilului cu hiperactivitate, 2001
MONICA DELIA AVRAMESCU – Psihologia persoanelor cu nevoi speciale, Editura Fundatiei Romania Mare, Bucuresti, 2007

ALEGE CE DORESTI DE LA BIBLIOGRAFIE. IN LUCRARE CRED CA MAI SUNT GRESELI DE SCRIS. DACA MAI AI INTREBARI …
LA TELEFON! Rezumat doar prima pagina, sper ca e bun !

In cadrul unui grup de prescolari in care se afla si un copil hiperactiv, acesta poate ajunge sa distruga armonia grupului provocand in
permanenta conflicte. Copilul hiperactiv, avand o cantitate foarte mare de energie, simte nevoia de actiune aproape tot timpul Din
acest motiv trebuie adaptat mediul clasei ( asezarea in banca,apropierea fata de educatoare, orientarea fata de colegi sau fata de
fereastra), precum si instrumentele, sarcinile de lucru, curriculumul si strategiile dse predare la copillul cu ADHD. Cu acesti copii
trebuie sa comunicam intr-o maniera simpla, clara, concreta si usor de inteles;sarcinile vor fi prezentate pe secvente mici de
comportament evitand sa dam mai multe instructiuni in acelasi timp. El trebuie sa fie responsabilizat mai mult decat ceilalti copiii, in
acest fel consumandu-si energia intr-un mod constructiv, aceasta metoda contribuind si la cresterea stimei de sine. Copilul hiperactiv
trebuie ajutat sa invete sa-si mareasca capacitatea de concentrare a atentiei, iar acest lucru se poate realize prin implicarea lui intr-o
serie de activitati si jocuri care au un astfel de obiectiv. O alta modalitate de disciplinare pozitiva folosita este cea a acordarii de
recompense, laude si aprecieri verbale in public pentru comportamente adecvate si pedepse categorice pentru comportamente
negative. Implicarea copilului in activitati sportive care sa-i faca placere si care sa-i ocupe timpul intr-un mod atractiv constituie o
abordare potrivita in cazul unui copil hiperactiv. O supraveghere atenta a dietei, un ritm de viata constant, multa rabdare, perseverenta
si fermitate din partea parintilor si a cadrelor didactice, sunt de asemenea aspecte importante in interactiunea cu un copil hiperactiv.
STUDIU DE CAZ - Copilul C.A., in varsta de 5 ani
DESCRIEREA CAZULUI
Familia
Copilul C.A. este nascut la data de frecventeaza gradinita de la varsta de trei ani – an scolar . Are un aspect fizic placut, este normal
dezvoltat pentru varsta lui, nu este un copil bolnavicios, dar este exploziv in miscari.
Acasa
La gradinita – are un comportament impulsive in clasa in cadrul activitatilor de invatare, precum si in cele de joc, dublat de
hiperactivitate si neatentie. Intrerupe frecvent activitatile prin interventii necontrolate, afectand grupa de copii. Trece usor de la o
activitate la alta, fara motiv, neavand rabdare sa duca la bun sfarsit o sarcina data. Poseda o deosebita imaginatie creatoare, spirit de
observatie, fantezie, reusind sa compuna povesti, sa relateze intamplari din viata lui pe care le transforma………………..
Prezinta abilitati la activitatile practice si plastice dand dovada de foarte multa creativitate, dar nu finlizeaza lucrarile. Este foarte
sociabil, isi face cu usurinta prieteni, dar adesea este nemultumit de ei si, frecvent ii jigneste si chiar ii loveste, generand situatii de
conflict in cadrul grupullui de copii. In cadrul jocurilor, nu accepta si nu respecta regulile jocului, nu are rabdare, isi impune propriile
reguli, paraseste jocul daca nu I se face pe plac.
PLAN DE INTERVENTIE EDUCATIVA
Ca urmare a observariii repetate si a cunosterii comportamentului acestui copil, avand si sprijinul mamei, am incercat sa corectez
comportamentul acestuia prin diferite strategii si metode educationale:
l-am asezat in fata grupului de copii in timpul activitatilor, sub pretextul ca el este ajutorul meu si impreuna trebuie sa asiguram
controlul celorlalti copii si solicitarea copiilor la activitati;
executarea unor exercitii de focalizare a atentiei pentru asigurarea stabilitatii atentiei – jocuri ,,Potriveste corect” , ,,Gaseste
greseala’, ,,Ghici ce lipseste?’
incurajarea, evidentierea si stimularea faptelor bune prin acordarea bulinelor rosii si expunerea la panou a lucrarilor reusite.
exemplificarea faptelor pozitive cu exemple din viata reala sau din povesti si compararea lor cu cele rele subliniind consecintele
acestora.
evidentierea calitatilor acestui copil si incurajarea progresului in activitatea personala.
atribuirea anumitor resposabilitati in colectivul de copii – impartirea gentutelor, distribuirea materialului didactic copiilor din grupa,
sa ajute colegii din grupa mica, etc.
evidentiere verbala si acordare de recompense la orice prodres, fie el cat de mic.
Acordand o atentie deosebita acestui copil, impreuna cu mama si beneficiind de intelegerea celorlalti parinti ai copiilor din grupa
am reusit pe parcursul celor trei ani de gradinita sa rezolv o mare parte din problemele comportamentale cu care se confrunta, astfel
incat sa fie apt pentru frecventarea scolii.