TULBURAREA HIPERKINETIC CU DEFICIT DE ATENIE

ADHD (din engleza Attention Deficit Hyperactivity Disorder inseamna Deficit de Atentie /
Tulburare Hiperkinetica)
Definitie :
Tulburarea hiperkinetica este o tulburare neurobiologica cronica care incepe in copilarie si
care se caracterizeaza prin nivel de inatentie[concentrare, distractibilitate], de hiperactivitate si
de impulsivitate nepotrivite cu dezvoltarea si care pot sa se manifeste n diferite combinatii la
scoala, acasa si n contexte sociale.
Cercetarile au demonstrat ca ADHD se transmite genetic, de la parinti la copii. Pentru ca
predispozitia sa duca la aparitia ADHD, factorii genetici trebuie corelati cu factorii de mediu
(psihosociali), asa numitul context biopsihosocial. Un copil cu parinte care prezinta simptome de
ADHD are sanse in proportie de 25% de a avea ADHD.
Interactiunea parinte-copil este considerata ca fiind un factor favorizant. Un mediu familial
stresant (evenimentele din familie precum si aspectele particulare ale functionalitatii ei)
contribuie la instalarea simptomelor de ADHD.

ADHD este caracterizata printr-un debut precoce, inainte de varsta de 7 ani, si printr-o
combinatie intre hiperactivitate, comportament dezordonat si lipsa de atentie, incapacitate de
utilizare corecta a deprinderilor, neliniste, impulsivitate si un mare grad de distractibilitate.
Un procent de 5% din copiii de varsta scolara prezinta simptome ADHD (1-2 din copiii dintr-o
clasa de 30).ADHD debuteaza in copilarie si poate persista si la varsta adulta. Desi la unii copii
simptomele ADHD dispar odata cu inaintarea in varsta, in jur de 60% pot prezenta simptomome
si la varsta adulta.

Formele clinice ale ADHD :

1.Predominant inatent
- slaba concentrare asupra efectuarii unei sarcinii si usoara distractibilitate de catre stimulii
exteriori
2.Tipul combinat
- simptomatologia cuprinde elemente specifice atat timpului inatent cat si celui hiperactivimpulsiv.
3.Predominant hiperactiv-impulsiv
- simptomatologia include vorbire excesiva, agitatie fizica n momente nepotrivite, intreruperea
persoanelor care vorbesc si dificultatea n a-si astepta randul.
In perioada prescolara, cele trei simptome caracteristice, inatentia, hiperactivitatea si
impulsivitatea fac parte din comportamentul normal al copilului. De aceea, este greu de
diferentiat ADHD de comportamentul normal specific varstei. Simptomele devin evidente sau
sunt accentuate odata cu inceperea scolii, pentru ca mediul social si cerintele academice solicita
acele abilitati care in cazul copiilor cu ADHD nu sunt deloc punctele lor tari.

MANIFESTARE
Simptomele de inatenie
-Adeseori ignora detaliile; greseste din neglijenta.
-Adeseori isi mentine cu greutate concentrarea la lucru sau la joaca.
-Adeseori pare sa nu asculte atunci cand cineva i se adreseaza direct.
-Adeseori nu respecta instructiunile, nu termina ceea ce a inceput.
-Adeseori are dificultati in a-si organiza sarcinile si activitatile.
-Adeseori evita activitatile care necesita efort intelectual sustinut.
-Adeseori pierde lucruri de care are nevoie.
-Adeseori este distras de zgomote exterioare.
-Adeseori este uituc in activitatile cotidiene.

Simptomele de hiperactivitate-impulsivitate
Hiperactivitatea
-Adeseori se agita sau se foieste.
-Adeseori trebuie sa se ridice de pe scaun.
-Adeseori alearga sau se catara atunci cand nu ar trebui.
-Adeseori are dificultati n desfasurarea activitatilor de timp liber nezgomotoase.
-Adeseori este n miscare, parca ar fi animat de un motor.
-Adeseori vorbeste excesiv.
Impulsivitatea
-Adeseori raspunde inainte ca intrebarile sa fie complete.
-Adeseori are dificultati in a-si astepta randul.
-Adeseori intrerupe sau deranjeaza alte persoane.

Specialistii stabilesc diagnosticul de ADHD numai atunci cand un copil:

- a prezentat unele simptome inainte de varsta de 7 ani
- este afectat de aceste simptome in activitatile curente in mai mult decat un caz (la scoala ,
acasa).
- prezinta semnele unor tulburari mentale, precum depresia si anxietatea.
- prezinta esec scolar si probleme de comportament.
- simptomele nu apar exclusiv n cursul unei alte tulburari mintale.

Simptome in perioada adolescentei

In perioada adolescentei, intre 13-18 ani, tulburarea este relativ stabila. In schimb, daca nu se
intervine terapeutic problemele pot sa persiste sau sa se agraveze. Adolescentii cu inatentie vor
avea perfomante scolare slabe care vor fi evidente mai ales la schimbarea scolii sau la trecerea in
gimnaziu sau liceu.

Simptome la varsta adulta

In perioada adulta, simptomele se atenueaza, dar la unii pot persista producand dificultati de
concentrare, de planificare si finalizare a unei activitati. Multi adulti pot sa scape nediagnosticati
si netratati si prezinta probleme de inadaptare sociala (dificultati in pastrarea locului de munca)
sau tulburari afective (depresie).
Majoritatea adultilor cu ADHD vor avea diverse probleme atat in familie cat si la locul de
munca; prezinta mai frecvent o stima de sine scazuta si frustrare.

Multi copiii cu ADHD sufera i de alte boli care pot complica diagnosticul si tratamentul.
Cele mai frecvente afectiuni care pot coexista cu ADHD sunt:
- Tulburari specifice de dezvoltare a abilitatilor scolare
- Tulburarea de tip opozitie sfidare : copilul protesteaz la cererile adulilor, este nemulumit,
rzbuntor, d vina pe alii pentru propriile lui comportamente neadecvate, refuz s fac ce-i cer
adulii;
- Tulburarea de conduit : Copilul sau adolescentul manifest comportamente prin care ncalc
norme sociale sau drepturile celorlali hruiete, amenin, iniiaz ncierri fizice, folosete
arme prin care s produc leziuni altora, este crud cu animalele, fur, vagabondeaz, pune foc
intenionat, distruge proprietatea altora,

- Depresia : n cea mai mare parte a zilei, aproape n fiecare zi copilul este trist sau
irascibil,pofta de mancare este scazuta sau crescuta , doarme mai mult sau mai putin decat alta
data
- Probleme de coordonare.
- Ticurile- sindromul Tourette
- Sindromul obsesiv compulsiv
- Tulburarea bipolara maniaco - depresiva
- Tulburarile afective si anxioase

Tratament
Managementul terapeutic al ADHD cuprinde:
A. Interventia psihoterapeutica:
1. psihoterapia familiei; Consilierea parintilor este etapa cea mai importanta si mai
ales necesara la debutul tratamentului.
Parintii trebuie ajutati sa nteleaga tulburarea; li se vor furniza informatii privind
simptomele, etiologia, inclusiv ncarcatura genetica, atunci cnd este cazul; se vor elimina pe ct
posibil sentimentele de culpapilizare ale acestora; unii parinti se nvinovatesc reciproc pentru
atitudinea educationala, ceea ce creeaza confuzie n deciziile lor si creste dificultatea terapiei.
2. psihoterapia individuala; are ca obiective urmatoarele:
- antrenarea si formarea abilitatilor sociale;
- n grup, de preferinta la scoala se vor identifica comportamentele tinta si vor fi corectate
prin: imitatie, exercitiu, rentarire pozitiva - medierea conflictelor;
- nvatarea tehnicilor de cooping pentru reducerea agresivitatii;
- antrenarea abilitatilor de nvatare - este o forma speciala de ndrumare individuala sau
de grup si care-l nvata pe copil sa fie mai orientat, sa-si utilizeze timpul eficient, sa-si controleze
temele, sa ia notite;
3. psihoterapia de grup; principii generale de tratament si anume:
- pacientul si familia vor fi anuntati din vreme de alegerea medicamentelor, de efectele
secundare sau de schimbarea lor n caz de ineficienta;
- se ncepe cu doze mici, care se cresc treptat, pna la un compromis rezonabil ntre
eficacitate si efecte secundare;
- familia va fi avertizata de faptul ca medicamentele nu sunt "minune" si nu vor vindeca
deodata si rapid toate simptomele;

B. Interventia medicamentoasa;

Tratamentul trebuie individualizat pentru fiecare pacient

Medicii specialisti care pot pune diagnosticul sau aplica tratamentul medicamentos ADHD
sunt:
- medicul de familie
- pediatrul
- psihiatrul de copii sau de adulti
- neurologul de copii sau de adulti
Specialistii care nu sunt abilitati sa prescrie tratament medicamentos dar pot acorda servicii de
psihoterapie si consiliere psihologica sunt urmatorii:
psihologul,
care
specialistul
- terapeutul de familie

frecvent
poate
psihoterapeutul
asistentul
in

pune

diagnosticul
consiliere

de
ADHD
comportamental
social
psihologica

Diagnosticul nu poate fi pus in pripa, ci doar dupa o atenta examinare a copilului si un

interviu amanuntit cu parintii. Acuratetea diagnosticului si stabilirea tratamentului necesita o
observare atenta pe parcursul mai multor vizite repetate la specialist.

Bibliografie:
1.M. Dpfner, S. Schrmann, G. Lehmkuhl Copilul hiperactiv i ncpnat,
EdituraASCR, Cluj-Napoca, 2004
2. M. Dpfner, S. Schrmann, I. Frlich . Program terapeutic pentru copii cu
problemecomportamentale de tip hiperchinetic i opozant, Editura RTS, Cluj-Napoca 2006.3.Dr. C
Green, DR. K. Chee S nelegem ADHD Deficitul de atenie nsoit de tulburare
hiperkinetic, Editura Aramis,Bucureti 2009
4.www.adhd.ro