Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CURS 3
ADHD/ADD
ADHD/ADD – acronim – Attention Defficit/Hiperactivity Disorder
Un alt profil atipic, foarte frecvent întâlnit în practică
Există, probabil și o creștere a incidenței, dar și a conștientizării condiției, o extindere a criteriilor DSM,
mai ales a vârstei de debut!
5 – 10% în S.U.A.
O SUPRADIAGNOSTICARE a acestei condiții (231)
Sindrom hiperkinetic – denumirea utilizată în ICD
Hiperkinetic – etimologie grecească
Supraactiv – etimilogie latină
Hiperactiv – hibrid, a început a fi folosit de părinți în anii 70
Concepția cf căreia ADHD este de etiologie organică a avut la bază pandemia de gripă de după cel de al
doilea RM, apoi epidemia de encefalită apărută în urma ei.
Copiii care au supraviețuit au avut apoi grave tulburări de comportament.
Procesele afectate în această tulburare neurobiologică sunt – atenția, memoria, percepția – procese care
urmează o traiectorie simultană și sunt interdependente în decursul dezvoltării.
Dezvoltarea ontogenetică a atenției
- la nou născut – f.redusă
- la o lună poate fixa un stimul luminos sau poate reacționa în plan motor
- la 3 luni poate să se orienteze și să urmărească pt scurt timp deplasarea unor stimuli vizuali sau auditivi
După 5 -6 luni putem vorbi despre apariția unei atitudini active față de obiecte – treptat, spre 1 an putem
vorbi despre o atenție voluntară, care nu depășește însă 30 de secunde.
Treptat, se construiește atenția voluntară, dezvoltarea ei însemnând schimbări în următoarele dimensiuni:
- explorarea – copilul devine interesat de tot ce se întâmplă în jur, dornic să exploreze sistematic
împrejurările.
Dacă inițial sugarul are un comportament de explorare nedirecționat, treptat ajunge să scaneze mediul,
putându-se axa pe zona de interes.
Distractibilitatea
Copilul mic se caracterizează prin ușurința cu care i se poate deturna atenția
El rămâne deschis la stimuli, întocând capul de câte ori apare ceva nou
Pe măsură ce se dezvoltă, ajunge să ignore unii stimuli și poate rămâne atent pe perioade mai lungi de
timp.
Aceste abilități implică mecanismele centrale ale atenției, aflate acum în plin proces de neurodezvoltare
Concentrarea
Proces de menținere a atenției, care implică și alte procese psihice, precum voința.
Această abilitate se conturează pe tot parcursul micii copilării, pe măsură ce copilul beneficiază de
maturizarea intereselor, experienței și exercițiului în echilibrarea raportului dintre atenția
involuntară/voluntară.
ADHD/ADD - caz
Pentru a treia oară în ultimele 5 minute, învățătoarea a trebuit să-i spună lui J să stea locului și să își
țină mâinile acasă. Băiatul se poartă de parcă ar avea arcuri la picioare. Nu merge, sare. Nu stă jos, se
agită pe scaun. Vorbește în permanență. Nu rezistă tetației de a-și împărtăși ideile, fie că sunt bune sau nu,
în momentulîn care îi vin, chiar dacă nu e cazul să se exprime atunci.
J strigă răspunsurile la întrebări (chiar înainte ca acesteasă fie puse complet) , deranjează clasa și e un
d) adesea incapabili de a se angaja în activități de joacă/relaxare într-un mod tăcut, liniștit (sunt
zgomotoși, agitați)
e) este mereu pe picior de plecare, ca și cum ar avea un motor..
f) adesea vorbește fără oprire
Criteriile DSM V
g) adesea dă răspunsul la o întrebare care nu a fost pusă în întregime (nu așteaptă ca interlocutorul să
termine ceea ce are de spus)
h) are dificultăți în a-și aștepta rândul (jocuri, coadă la bilete etc)
i) adesea întrerupe sau dă buzna peste ceilalți (jocuri, conversații etc)
Criteriile DSM V
B. Mai multe dintre aceste simptome trebuie să fi fost prezente înaintea împlinirii vârstei de 12 ani
C. Mai multe dintre aceste simptome trebuie să fie evidențiabile în mai multe medii – acasă, la școală, la
joacă, timp liber petrecut cu familia etc
D. Simtomele trebuie să interfere sau să perturbe serios funcționalitatea insului
E. Simptomele nu sunt mai bine explicate de o altă condiție (tulburare de anxietate, intoxicație cu o
substanță, schizofrenie etc)
Diagnostic diferențial (cf DSM V)
A. Tulburarea opoziționismului provocator – în acest caz rezistența lor în ceea ce privește sarcinile de
la școală, muncă sau cele zilnice, din familie, sunt o consecință a faptului că întreg comportamentul lor se
caracterizează prin negativism, ostilitate și sfidare. Ei refuză să se conformeze ordinelor/comenzilor altora.
B. Alte tulburări de neurodezvoltare – activitatea motorie crescută trebuie diferențiată de patternurile
motorii repetitive care caracterizează conduitele stereotipe din cadrul TSA.
Atenție! Deseori TSA se află în relație de comorbiditate cu ADHD
Diagnostic diferențial (cf DSM V)
C. Tulburări specifice de învățare
Copiii cu tulburări de învățare pot părea neatenți din cauza frustrării, lipsei de interes, sau abilităților
limitate.
Aceasta (inatenția) nu este însă evidentă și în alte contexte decât cele școlare.
D. Tulburările de anxietate
ETIOPATOGENIE
La sarcinile de atenţie executivă indivizii cu ADHD au o performanţă diferită de loturile de control (după
Smaley, 2000).
Inhibiţia este o altă funcţie ce a fost intens studiată în ADHD. S-a observat că în general, subiecţii cu
ADHD au dificultăţi în a-şi inhiba mişcările când primesc comanda de a o face ( cum sunt sarcinile Go/No-
go, Stopsignal)