UNIVERSITATEA DIN PITESTI

PIPP, RAMNICU VALCEA

ANUL III

EDUCATIA COPIILOR CU CES

INTEGRARE SI INCLUZIUNE LA
VARSTELE TIMPURII

Student: Serseniuc Bianca Maria

Profesor: Ionescu Eduard

2022/2023
 ADHD (Tulburarea de hiperactivitate si deficit de
atentie)

Tulburarea de hiperactivitate si deficit de atentie (ADHD) este cea mai frecventa tulburare
de neurodezvoltare aparuta in copilarie. Frecvent, boala este diagnosticata la copii in jurul varstei de
6-7 ani (cand simptomele devin mai evidente odata ce copilul intra in colectivitate) si continua
adesea in timpul adolescentei si al maturitatii. Copiii cu ADHD pot avea dificultate in mentinerea
atentiei, in controlul comportamentelor impulsive (pot actiona fara sa se gandeasca care va fi
rezultatul) sau pot sa fie excesiv de activi. Cel mai frecvent, copilul prezinta toate cele trei
componente ale acestei tulburari (neatentie, impulsivitate, hiperactivitate), intr-o combinatie
variabila de severitate. Cauza exacta este necunoscuta. Este important ca diagnosticul sa fie unul
corect si sa fie excluse alte boli neurologice sau psihiatrice care au simptome asemanatoare.
Diagnosticul este pus de catre un medic psihiatru care evalueaza comportamentul copilului pe o
perioada mai lunga de timp in contexte variate de viata: acasa, la scoala, cu prietenii, la locul de
joaca, etc. Tratamentul optim consta intr-o combinatie de medicamente si terapie comportamentala
in care sunt implicate toate persoanele semnificative din viata copilului: parintii, bunicii, bonele si
profesorii.

Cauze

ADHD nu are o cauza clara, in ciuda eforturilor majore de cercetare in acest sens din ultimii
ani cu scopul de a gasi modalitati mai bune de tratament si de a reduce sansele ca o persoana sa faca
aceasta boala. Desi cauza exacta nu este cunoscuta, cercetarile recente efectuate pe copiii gemeni
sustin ca genele joaca un rol important in determinarea ADHD.

Factori de risc

In plus, urmatorii factori de risc ar putea avea un rol ca urmare a afectarii creierului copilului
in timpul dezvoltarii fetale, la nastere sau imediat dupa nastere:
• Leziuni cerebrale (encefalopatii ischemice, infectii ale sistemului nervos central, leziuni sau
traumatisme cerebrale)

• Expunerea la factori din mediu (de exemplu, plumb) in timpul sarcinii sau la o varsta frageda
• Consumul de alcool si fumatul in timpul sarcinii

• Nasterea prematura

• Greutate mica la nastere

Studiile nu sustin opinia populara conform careia ADHD este cauzat de consumul in exces
de zahar si dulciuri sau junk-food, de uitatul prea mult la televizor, de stilul de parenting sau de
disciplinare adoptat de parinti sau de factori sociali si de mediu, cum ar fi saracia sau o familie
dezorganizata. Desigur, o serie de conditii, incluzand si astfel de exemple, ar putea agrava
simptomele, mai ales la anumiti copii. Insa nu exista suficiente dovezi in acest sens ca acestea ar
cauza ADHD.
De asemenea, ADHD nu depinde de nivelul inteligentei copilului: copii cu inteligenta
superioara si chiar supradotati pot fi afectati de ADHD, iar copiii cu deficit intelectual pot avea, pe
langa retard cognitiv, si aceasta tulburare.

Epidemiologie

ADHD este cea mai frecventa tulburare de neurodezvoltare a copiilor si adolescentilor.

Un studiu epidemiologic efectuat de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii (World Health
Organization World Mental Health Surveys) in 20 de tari a constatat ca in tarile cu venituri mari,
medii si cu venituri medii-mici, prevalenta ADHD la copii si adolescenti a fost cea mai mare in
SUA si cea mai scazuta in Irak (0,1%), Polonia (0,3%) si Romania (0,4%). In Norvegia, Germania
si Spania prevalenta ADHD la copiii < 6 ani este de 1.9%, 1.8%, respectiv 5.4%. In Statele Unite, se
estimeaza ca 9.4% dintre copiii cu varsta 2-17 ani sunt diagnosticati cu ADHD. Unul din 10 copii
de varsta scolara are aceasta boala. Baietii au risc crescut de a face ADHD.
Candva considerata a fi o tulburare a copilariei, acum se cunoaste ca ADHD poate persista la
maturitate la aproximativ 50-65% din pacienti. Predictorii persistentei in timp includ factori precum
severitatea simptomelor, adversitatea psihosociala si asocierea cu alte afectiuni psihiatrice.

Simptome

Este normal ca in anumite momente din viata un copil sa aiba probleme de concentrare si de
comportament. De exemplu, comportamentul hiperactiv si o durata mica de concentrare a atentiei
sunt adesea specifice copilului mic, in special baietilor, fiind o etapa normala a dezvoltarii. Insa in
cazul copiilor cu ADHD, acestia nu depasesc aceste comportamente: simptomele continua, pot fi
severe si provoca dificultati la scoala, in familie sau cu prietenii.
Un copil cu ADHD:
• viseaza foarte mult

• uita sau isi pierde lucrurile frecvent

• este agitat si nu are „stare”

• vorbeste prea mult si neintrebat

• nu poate sa asculte pana la capat ce spun altii, adesea intrupand conversatia in momente
nepotrivite

• nu poate purta o conversatie

• este neatent, neglijent si face greseli

• trece repede de la o activitate la alta

• are dificultati in a-si organiza activitatile sau sarcinile

• isi asuma riscuri inutile

• rezista greu ispitei

• nu poate tolera frustarile, vrea sa primeasca pe loc ceea ce isi doreste

• nu poate sa-si astepte randul si nu poate ceda in favoarea celorlalti

• are dificultati in a-si face prieteni si a se intelege cu ceilalti si ii este dificil sa participe la
activitatile si sporturile de grup

Tipuri

Exista 3 tipuri de ADHD, in functie de ce simptome sunt predominante:

ADHD in care predomina neatentia
Este mai frecvent in cazul fetelor. Copilului ii este greu sa se organizeze sau sa termine o
sarcina, sa acorde atentie detaliilor, sa inteleaga sau sa urmeze instructiuni verbale complexe, sa
ramana la subiect in timpul unei conversatii sau sa povesteasca coerent o intamplare. Copilul este
usor distras, superficial si neglijent in privinta bunurilor personale si uita detaliile activitatilor
simple, de zi cu zi, pe care le are de realizat, inclusiv ale activitatilor scolare.
ADHD in care predomina hiperactivitatea si impulsivitatea
Este mai frecvent la baieti. Implica o activitate motorie excesiva, o stare permanenta de
agitatie si vorbit excesiv. Copilului ii este greu sa stea nemiscat mai mult timp (de exemplu, in
timpul masei sau pentru a-si face temele). Copiii mai mici pot alerga, sari sau se catara constant.
Copilul nu are rabdare  si nu poate amana gratificarea, vrea sa primeasca pe loc ceea ce isi doreste.
Are probleme de control al impulsivitatii, ii intrerupe pe ceilalti, vorbeste in momente nepotrivite, ii
este greu sa-si astepte randul sau sa ascute indicatiile unei alte persoane. Isi asuma comportamente
riscante fara o anticipare corecta a consecintelor sau a pericolului. De aceea, poate suferi mai multe
raniri si accidente decat alti copii.
ADHD forma combinata
Toate cele trei elemente descriptive ale acestei tulburari - hiperactivitate, impulsivitate si
neatentie sunt reprezentate in mod egal.
Deoarece simptomele se pot schimba in timp, tipul de ADHD se poate schimba, de
asemenea.

Diagnostic

ADHD este una dintre afectiunile mintale frecvent diagnosticate gresit, intrucat simptomele
bolii sunt comune cu simptomele multor alte afectiuni neurologice si psihiatrice, cum ar fi:
sindroame epileptice, tulburari metabolice sau endocrinologice, tulburarea anxioasa, depresiva sau
bipolara. In plus, adesea, sunt diagnosticati eronat cu ADHD copiii supradotati cognitiv si copiii cu
tulburari specifice de invatare (dislexie, disgrafie, discalculie), al caror comportament este gresit
interpretat.
In plus, diagnosticul corect este ingreunat de faptul ca nu exista o investigatie medicala
specifica (analiza de sange sau investigatie imagistica) care sa confirme prezenta ADHD, astfel ca
diagnosticul este pus de medicul psihiatru exclusiv pe observatia clinica directa si pe baza
declaratiilor parintilor si a profesorilor, care pot fi mai mult sau mai putin subiective.
Ajungerea la concluzia ca un copil are ADHD este un proces care presupune mai multi pasi:
• Urmarirea comportamentului copilului pe o perioada mai lunga de timp si in contexte variate de
viata: in famile, la scoala, la locul de joaca etc, precum si aflarea istoricului comportamentului
copilului pe baza declaratiilor parintilor, bonelor, bunicilor, profesorilor si uneori, ale copilului.
 Un diagnostic de ADHD implica un copil disfunctional in toate domeniile de viata: familial,
scolar si social. In plus, tulburarea de comportament trebuie sa se manifeste aproximativ la fel,
indiferent de persoana cu care interactioneaza copilul sau care il disciplineaza. Un copil care
este agitat numai acasa sau numai la scoala sau care are manifestari de tip ADHD numai in
prezenta bunicilor, dar nu si a parintilor, este cel mai probabil un copil fie rasfatat, fie cu alte
probleme emotionale si de comportament care trebuie sa fie corect identificate.

• Efectuarea unor investigatii medicale, inclusiv evaluarea auzului si a vederii, pentru a exclude
alte afectiuni.

• O interventie comportamentala minima, ca de exemplu, modificarea stilului parental de

disciplinare a copilului, inainte de a trage o concluzie finala.
Pentru un diagnostic corect, medicul psihiatru va folosi criteriile definitiei tulburarii ADHD
din Manualul de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale - DSM 5 (ultima editie).
Aceste criterii sunt prezentate mai jos pe scurt, doar pentru informare. Retine insa ca numai medicul
specialist poate diagnostica si trata ADHD.
Persoanele cu ADHD prezinta un model persistent de neatentie si/sau hiperactivitate-
impulsivitate care interfera cu functionarea sau dezvoltarea lor:
Neatentie
>/= 6 simptome in cazul copiilor cu varsta < 16 ani sau >/= 5 simptome in cazul
adolescentilor > 17 ani si a adultilor; simptomele sunt prezente de cel putin 6 luni si nu sunt in
concordanta cu nivelul de dezvoltare si au un impact negativ direct asupra activitatilor sociale si
academice/ocupationale:
• Frecvent nu reuseste sa acorde atentie detaliilor sau face greseli din neatentie in activitatile
scolare, la locul de munca sau alte activitati (de exemplu, nu remarca sau pierde din vedere
detalii, lucrul este efectuat incorect).

• Deseori intampina dificultati in mentinerea atentiei in efectuarea sarcinilor sau a activitatilor de

joaca (de exemplu, are dificultati in a-si pastra concentrarea in timpul cursurilor, conversatiilor
sau lecturii indelungate).

• De multe ori pare ca nu asculta cand i se vorbeste direct (de exemplu, mintea pare ca este in alta
parte, chiar in absenta unei distrageri evidente).

• Adesea nu respecta instructiunile si nu reuseste sa termine sarcinile scolare, treburile de zi cu zi

sau indatoririle la locul de munca (de exemplu, incepe sarcinile, dar isi pierde curand
concentrarea si este usor de distras).
• Deseori are probleme in organizarea sarcinilor si a activitatilor (de exemplu, dificultati in
gestionarea sarcinilor secventiale; dificultatea in a pastra materialele si obiectele in ordine;
munca dezordonata; gestionarea proasta a timpului; nu reuseste sa respecte termenele limita).

• Frecvent evita, nu-i place sau este reticent in a face sarcini care necesita efort mintal sustinut pe
o perioada lunga de timp (cum ar fi sarcinile scolare sau temele).

• Pierde adesea lucrurile necesare pentru realizarea sarcinilor si activitatilor (de exemplu, notitele
de la scoala, creioane, carti, unelte, portofelul, cheile, ochelarii de vedere, telefonul mobil).

• Este adesea distras usor de stimuli externi.

• Uita adesea sa efectueze activitatile zilnice de rutina (de exemplu, treburi casnice sau sa mearga
undeva; in cazul adolescentilor si adultilor - returnarea apelurilor telefonice, plata facturilor,
participarea la intalniri).
Hiperactivitate si impulsivitate
>/= 6 simptome in cazul copiilor cu varsta < 16 ani sau >/=5 simptome in cazul
adolescentilor > 17 ani si adultilor; simptomele sunt prezente de cel putin 6 luni si nu sunt in
concordanta cu nivelul de dezvoltare si au un impact negativ direct asupra activitatilor sociale si
academice/ocupationale:
Hiperactivitate:
• Adesea se agita sau framanta din maini sau din picioare si nu-si gaseste locul pe scaun.

• Frecvent se ridica de pe scaun in situatii in care ar trebui sa ramana asezat (de exemplu, pleaca
de la locul sau din sala de clasa, de la birou sau de la alt loc de munca).

• Deseori alearga sau se catara excesiv in situatii cand nu este adecvat (la adolescenti sau adulti se
poate exprima prin agitatie interioara).

• Adesea este incapabil sa se joace sau sa se implice in activitati de agrement linistite.

• Este deseori "in miscare", actionand ca si cum ar fi "condus de un motor" (de exemplu, nu este
in stare sau se simte inconfortabil sa stea linistit pentru o perioada mai lunga de timp, cum ar fi
la restaurant sau la o intalnire); alte persoane il pot considera ca fiind nelinistit sau dificil de a
tine pasul cu el.

• Adesea vorbeste excesiv.

 Impulsivitate:
• Deseori raspunde grabit, inainte de finalizarea unei intrebari (de exemplu, sfarseste propozitiile
spuse de ceilalti; nu isi poate astepta randul intr-o conversatie).

• Adesea intampina dificultati cand trebuie sa astepte la rand (de exemplu, sa stea la coada).

• Frecvent intrerupe sau intervine peste ceilalti (de exemplu, in conversatii, jocuri sau activitati;
utilizeaza lucrurile altor persoane fara a le cere sau a primi permisiunea).
Pentru stabilirea diagnosticului de ADHD trebuie indeplinite in plus urmatoarele conditii:
• Simptomele de neatentie sau hiperactivitate si impulsivitate au fost prezente inainte de varsta de
12 ani.

• Simptomele sunt prezente in cel putin doua contexte (cum ar fi acasa, la scoala sau serviciu; cu
prietenii sau rudele; in alte activitati).

• Exista dovezi clare ca simptomele interfera sau reduc calitatea functionarii sociale, scolare sau
profesionale.

• Simptomele nu sunt mai bine explicate de o alta tulburare mintala (cum ar fi o tulburare de
conduita si comportament opozitionist, tulburare de dispozitie, anxietate, tulburare disociativa
sau o tulburare de personalitate, schizofrenie sau alte tulburari psihotice).

Tratament

In majoritatea cazurilor, ADHD este tratat cu o combinatie de terapie comportamentala si

tratament medicamentos. In plus, terapia de reeducare a abilitatilor de invatare, consilierea
psihologica pentru imbunatatirea abilitatilor sociale si masurile specifice de sprijin educational la
scoala ajuta foarte mult in managementul acestei tulburari. Scopul tratamentului este
ameliorarea/disparitia simptomelor si imbunatatirea performantelor scolare.
Ceea ce functioneaza cel mai bine depinde de copil si de familia lui. Un plan optim de
tratament va include o monitorizare atenta, controale frecvente si daca este necesar, ajustari pe
parcurs.
Exista diferite forme de interventii comportamentale folosite pentru copiii cu ADHD, ca de
exemplu psihoterapia, terapia cognitiv-comportamentala, formarea deprinderilor sociale, grupuri-
suport si formarea parintilor si a educatorilor. Scopul terapiei comportamentale este de a-i invata pe
parinti si educatori cum sa stabileasca si sa aplice reguli si asteptari clare de comportament pentru
copil. Se folosesc recompense pentru a intari comportamentele pozitive ale copilului si penalizari
care sa elimine comportamentele nedorite sau problematice. In plus, parintele trebuie sa structureze
si sa organizeze cat mai mult mediul de viata al copilului prin stabilirea unor rutine de viata, care
sa-i ofere acestuia predictibilitate si stabilitate. Toti adultii implicati in ingrijirea copilului cu ADHD
trebuie sa fie consecventi in aplicarea terapiei. Treptat, ordinea si structura exerioara sunt
internalizate, devenind un nou mod de functionare a creierului copilului cu ADHD.
Este un proces lung, care presupune mult efort din partea parintilor.
Tratamentul medicamentos este indicat in cazurile de ADHD cu simptome moderate sau
severe care nu raspund la terapia comportamentala.
In cazul copiilor de varsta prescolara (4-5 ani) cu ADHD, terapia comportamentala, in
special formarea parintilor, este recomandata ca prima linie de tratament inainte de inceperea
medicatiei. Educarea parintilor urmareste intelegerea naturii bolii, a problemelor de comportament
pe care le asociaza si a problemelor de dezvoltare a copilului. De asemenea, terapia
comportamentala implica implementarea unor strategii menite sa imbunatateasca activitatea scolara
si sa ajute la formarea unor comportamente pozitive.
Pentru copiii cu varsta mai mare de 6 ani, se recomanda un tratament combinat - medicatie
si terapia comportamentala (formarea parintilor in gestionarea comportamentului pentru copiii < 12
ani si alte tipuri de terapie comportamentala si formare in cazul adolescentilor). De asemenea,
invatatorii si profesorii pot face parte din tratament.
Adultii cu ADHD pot beneficia de medicatie, psihoterapie si strategii comportamentale care
sa imbunatateasca structura si organizarea.

Studiu de caz ADHD

Serseniuc Bianca Maria

Pedagogia invatamntului prescolar si primar
4 Ianuarie, 2023

IDENTIFICAREA CAZULUI
În urma observațiilor efectuate din timpul anului școlar, am sesizat că la clasa I A, de la
Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”, Ramnicu Valcea, care are un număr de 23 de copii, se află
un caz special și anume elevul R.E.
DATE BIBLIOGRAFICE
Numele şi prenumele: R.E.
Vârsta: 7 ani
Clasa: I A
Școala: Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”, Ramnicu Valcea
Numele şi prenumele părinților: R.B. și R.B.
Ocupația părinților: director ONG, medic
Frați şi surori (numele şi vârsta): nu.
Alte persoane care locuiesc cu copilul: doar mama și tata
Condiții de locuit: foarte bune, apartament trei camere și implicit spațiu dedicat copilului.
Condiții materiale şi igienico – sanitare ale familiei: foarte bune
Nivelul cultural al familiei: studii superioare
Relațiile dintre părinți: relații bune
Relațiile dintre părinți şi copii: relație bună, mama mai permisivă, tata destul de autoritar. Timpul
petrecut cu copilul este destul de redus.
Atitudinea părinților față de educația copilului: un interes manifestat pentru integrarea în școală
și pentru educația copilului în general. Din resurse financiare proprii familia asigură un profesor de
sprijin pe tot parcursul activității școlare, inclusiv acasă.
Atitudinea părinților față de problemele copilului: au acceptat diagnosticul copilului, dar parcă
minimalizează oarecum realitatea aceasta.
Influențe din afara familiei (vecini, prieteni, colegi ): profesorul de sprijin are o influență foarte
bună asupra copilului și o relație aproape familială.
Alte informații relevante: băiatul a fost înfiat la vârsta de 1 an, nu este copilul lor biologic.

DATE CU PRIVIRE LA SANATATE SI EVOLUTIA FIZICA

Sarcina: pe parcursul sarcinii se știe că mama a consumat alcool și a fumat, precum și condițiile de
viață au fost precare.
Nașterea: a fost naturală, dar imediat după naștere a fost abandonat la spital
Greutate la naștere: 3 kg
Alimentația: artificială, încă din primele zile Boli ale copilăriei: doar viroze ușoare
Boli de care suferă în prezent: a fost diagnosticat cu ADHD și elemente din spectru autismului
Starea sănătății părinților: foarte bună
Alte informații relevante: diagnosticul a fost pus atât în România, cât și în Anglia
DATE CULESE DIN CONVORBIRILE CU PARINTII:
Vorbind cu profesorul de sprijin, am constatat că acest copil are și acasa un comportament
similar celui de la școală. Are tendința de a încălca regulile, chiar dacă sunt foarte puține. Figura
autoritară este tatăl, pe care îl ascultă, dar față de care are și o frică destul de mare. Are un
comportament foarte agitat în special atunci când are emoții: înainte de ziua lui, când trebuie să
meargă undeva, înainte de sărbători, etc. De asemenea acasă își descarcă deseori furia agresând
pisica. Are un sistem de întărire a comportamentelor pozitive prin care se evaluează fiecare zi atât
acasă, cât și la școală primind o steluță pentru comportamentele adecvate.

DATE CULESE PRIN OBSERVATII:

De cele mai multe ori cooperează foarte greu, are tendințe agresive și de rebeliune. Este un
copil neliniștit, foarte agitat, care se concentrează greu. La nivelul limbajului are o ușoară întârziere
în dezvoltare. Este destul de pasiv atât la reproșurile din partea profesorului de la clasă, cât și la
calificativele primite. Subiectul este greu de motivat pentru a putea fi inclus în activitățile de la
clasă, are tendința să întrerupă foarte des, vorbește tare, râde din orice motiv. În același timp este
perfecționist și dorește să facă foarte bine un lucru, de și nu poate și de aici apar frustrări și implicit
manifestările unor crize, unor episoade de furie ridicată.
Își dorește foarte mult să se joace cu colegii, dar de cele mai multe ori ajunge să fie agresiv,
nu înțelege regulile jocului, dorește să fie primul, se enervează ușor. Foarte des se întâmplă să
întrerupă activitatea prin diverse gesturi necontrolate (imitând chiar și unele animale), afectând
atenția întregii clase.
Este destul de pasiv atât la reproșurile din partea profesorului de la clasă, cât și la
calificativele primite. Subiectul este greu de motivat pentru a putea fi inclus în activitățile de la
clasă, are tendința să întrerupă foarte des, vorbește tare, râde din orice motiv. În același timp este
perfecționist și dorește să facă foarte bine un lucru, de și nu poate și de aici apar frustrări și implicit
manifestările unor crize, unor episoade de furie ridicată. Își dorește foarte mult să se joace cu
colegii, dar de cele mai multe ori ajunge să fie agresiv, nu înțelege regulile jocului, dorește să fie
primul, se enervează ușor. Foarte des se întâmplă să întrerupă activitatea prin diverse gesturi
necontrolate (imitând chiar și unele animale), afectând atenția întregii clase.
Face trecerea foarte ușor de la un exercițiu la altul, de la o activitate la alta, neavând răbdare
să ducă la bun sfârșit sarcina primită. Prezintă abilități în cadrul activităților de educație fizică și
educație muzicală. Pe parcursul procesului instructiv-educativ își găsește alte ocupații: face tot felul
de gesturi nepotrivite, râde fără motiv, vorbește neîntrebat, deranjează colegii, se întoarce la colegii
din spate, se ridică și se plimbă prin clasă, vorbește cu voce tare, se ridică și merge la profesorul de
sprijin în spatele clasei, încercând să atragă atenția asupra lui.
 Are prieteni fiind destul de carismatic, dar se poate spune ca doar temporar deoarece foarte
des are tendința de a le vorbi urât, jignindu-i sau chiar lovindu-i, provocând astfel conflicte la
nivelul clasei. Nu întotdeauna înțelege mesajul transmis de învățătoare și nu manifesta interes
pentru multe activități.

DATE CULESE PRIN CONVORBIRI CU COPILUL

Dorește să fie ca ceilalți copii, ba mai mult își dorește să fie un elev cu rezultate foarte bune.
Deseori simte o agitație foarte mare și cere ajutorul disperat ca să se liniștească. Mărturisește că deși
îi place și se înțelege bine cu profesorul de sprijin uneori și-ar dori să nu mai fie cu el. Își iubește
mama și familia și i-ar plăcea să petreacă mai mult timp cu ei și să nu-i mai supere. De asemenea își
iubește colegii și ar vrea să se poată joaca toată ziua la școală, dar să nu învețe și să facă ore sau
teme.

CONCLUZIE
Discutând cu părinții specificul acestui copil, s-a constatat pe baza informațiilor obținute că
are nevoie de o atenție sporită din partea familiei și din partea școlii. Continuarea susținerii
copilului prin oferirea profesorului de sprijin este foarte benefică și chiar esențială. Părinții celorlalți
copiii din clasă au acceptat mult mai ușor datorită faptului că are profesor de sprijin și atenția
învățătoarei nu mai e excesiv asupra lui, așa cum era nevoie. Cadrul didactic a știut să educe copiii
din clasă astfel încât ei l-au acceptat și în ciuda faptului că elevul R.E. era chiar agresiv uneori, sau
vorbea urât, ei îl iubeau și încercau să îl ajute foarte mult. O permanentă comunicare cu profesorul
de sprijin și implicit cu familia a dus la o îmbunătățire a comportamentului.

Integrarea școlară a copiilor cu ADHD

ADHD reprezintă abrevierea în limba engleză a “Attention Deficit Hyperactivity Disorder”

(deficit de atenţie cu tulburare hiperkinetică) şi este una dintre cele mai frecvente afecţiuni
psihiatrice întâlnite la copii şi adolescenti. ADHD este o tulburare neurobiologică care afectează
între 3% şi 5 % din populaţia de copii şi adolescenti a lumii. ADHD debutează în copilărie şi poate
persista şi la vârsta adultă (în jur de 50% pot prezenta simptome şi la vârsta adultă). Incidenţa
cazurilor este mai mare la sexul masculin.
 ADHD nu este o afecţiune diagnosticată recent. De-a lungul timpului, afecţiunea a primit
mai multe denumiri: lipsa controlului moral, disfuncţie cerebrală minimă, sindrom hiperactiv,
deficit de atenţie cu sau fără hiperactivitate. Nediagnosticat şi netratat la timp, ADHD poate avea
consecinţe grave asupra vieţii copilului: rezultate şcolare slabe, depresie, dificultăţi în a-şi face
prieteni, dar şi probleme în dezvoltarea sa ulterioară ca adolescent şi ca adult. De asemenea,
impactul este puternic şi asupra părinţilor şi fraţilor, fiind uneori cauza apariţiei problemelor în
familie.

Cadrele didactice joacă un rol central în succesul sau eşecul elevilor,

deoarece ei funcționează drept modele şi au o mare influenţă asupra lor.

Profesorii au observat că elevii cu ADHD au şi multe însuşiri pozitive. Între timp, părinţii se
confruntă cu dificultăţi acasă atunci când doresc să îşi ajute şi să îşi sprijine copiii. Uneori, atât
părinţii cât şi profesorii pot încerca un sentiment de frustrare, de oboseală şi de dezamăgire şi s-ar
putea să li se pară dificil să găsească soluţii. Însă integrarea copiilor cu ADHD reprezintă un
obiectiv fundamental al învăţământului de astăzi, Aceşti copii trebuie integraţi şi ajutaţi pentru ca
potenţialul lor să fie valorificat pe deplin.

Problema majoră este să identificăm acest copil la timp. Cum ne dăm seama că avem în
clasă un copil cu ADHD ?

Elevul nostru are un comportament diferit faţă de colegii lui. Ne gândim la posibilitatea ca
acesta să aibă ADHD. Nu putem spune că un elev care se comportă diferit are ADHD decât dacă
sunt prezente fie cel puţin 6 simptome pentru deficit de atenţie, fie cel puţin 6 simptome pentru
hiperactivitate şi impulsivitate luate împreună, fie dacă sunt prezente simptome de tipul combinat,
adică din cele două categorii numite anterior.

Reţinem cel puţin 6 aspecte comportamentale:

•Se foieşte în permanentă, se ridică şi se plimbă prin clasa în timpul orei

•Sfidează colegii şi cadrele didactice
•Se opune oricărei reguli, instrucţiuni sau sarcini date
•Îşi ameninţă colegii, este crud cu aceştia
•Se uită pe fereastră, se caţără, încearcă să sară pe geam
•Nu îi este frică de nimeni, nici părinţii, nici profesorii nu reprezintă pentru el autorităţi
•Este agresiv, sare în permanentă la bătaie.
 În acest caz, avem în faţă noastră un elev cu ADHD. Nu avem în clasă un elev bolnav sau un
elev cu retard. Avem un elev hiperactiv, cu o energie imensă care trebuie consumată şi cu un
potenţial care trebuie valorificat. Pentru început, vom enumera simptomele ADHD asupra
activităţii şi rezultatelor şcolare ale elevului nostru:

•Uită caiete, cărţi, nu îşi face temele

•Nu ascultă instrucţiunile, răspunde înainte de a fi terminată întrebarea
•Are conflicte cu colegii din cauza sfidării, permanentei opuneri
•Nu respectă nicio regulă, niciun regulament şcolar

Se pune întrebarea ce putem face în acest caz ? Trebuie să găsim soluţii – trebuie păstrată
ordinea în clasă şi trebuie să avansăm cu toţii.

Copiii cu ADHD pierd foarte multe informaţii în timpul orelor, din cauză că atenţia le este
distrasă de diverşi factori, de la zgomote, până la propriile gânduri. Le este greu să se concentreze
asupra unor cerinţe care presupun un efort mental susţinut. Aparent par că te ascultă, dar de fapt
există mereu ceva care îi face să nu reţină informaţia. Pentru a îndepărta factorii de distragere a
atenţiei, copilul trebuie plasat în clasă departe de ferestre şi de uşă.

Mişcarea trebuie să fie inclusă subtil în cadrul lecţiei, astfel încât să i se creeze impresia că
este firesc să se mute de ici colo. Informaţiile esenţiale trebuie scrise pe tablă, astfel încât să poată fi
văzute uşor şi este esenţial să îi fie amintit copilului unde găseşte informaţiile. Sarcinile complexe
trebuie împărţite în sarcini mici, după fiecare dintre ele, permiţându-i-se copilului să facă pauză,
chiar şi câteva secunde. Suntem, aşa cum am precizat, în faţa unui elev sănătos, energic, sfidător,
pus pe harţă tot timpul.

Iată câteva exemple de bune practici pentru sprijinirea elevului cu ADHD la şcoală şi la
lecţii de către cadrul didactic.

•Implicarea elevului cu ADHD în lecţie (joc de rol, învăţarea prin cooperare, experimente).
Orice lucru nou îl atrage. Îi place să fie pus în valoare, să “iasă în faţă”. Elevul cu ADHD
trebuie antrenat în activităţi în care excelează.
•Folosirea unui sistem de recompensare pentru comportamente sau acţiuni pozitive (steluţe,
buline, puncte, care pot fi ulterior convertite în privilegii). I se va citi bucuria pe chip atunci
când este lăudat sau când primeşte un punct pentru o acţiune dusă la bun sfârşit.
 •Organizarea unui mediu calm, suportiv, pozitiv în sala de clasă. În desfăşurarea lecţiei
trebuie să variem vocea, tonul, volumul şi metodele de predare.
•În cazul activităţii de citire, profesorul îi poate încuraja să pună degetul sau o riglă pentru a
urmări rândurile. Şi simpla prezenţă a cadrului didactic lângă el, îi va menţine atenţia
concentrată.
•Încercarea de a le menţine atenţia prin întrebări şi instrucţiuni scurte şi clare, pauze de
gândire, activităţi interesante. Întrebările trebuie să fie clar formulate şi să nu conţină
răspunsul aşteptat. Mai mult, se va evita folosirea aceloraşi întrebări pentru a menţine vie
atenţia elevilor. Menţinem contactul vizual cu clasa!
•Evitarea etichetărilor: – fără “prost”, “nesimţit”, “nebun”. Evităm critică în faţa clasei.
Oferim ajutor din timp, înainte că elevul să trăiască insuccesul !
•În cazul activităţii de scriere, profesorii pot utiliza exerciţii speciale pentru îmbunătăţirea
coordonării (aruncarea şi prinderea mingii, mişcarea degetelor).
•Copiii cu ADHD au tendinţa să gândească concret. Simt nevoia să atingă, să simtă, să ia
parte la tot ceea ce înseamnă experienţă concretă. De aceea, matematica se învaţă cel mai
bine cu ajutorul jocurilor şi al obiectelor, care o pot transforma într-o disciplină amuzantă.
•Folosim obiecte : cărţi de joc, piese de domino, monede sau pur şi simplu degetele, pentru a
le capta atenţia.
•Folosim ilustraţiile : desenăm ceea ce exprimă cuvintele dintr-o problemă, pentru a-l ajuta
pe copil să înţeleagă mai bine. De exemplu, dacă într-o problemă se spune că sunt 12 maşini,
ajută-l pe copil să le deseneze. Va dura mai mult, dar îţi vei atinge scopul – acela de a-l face
să-şi dorească să rezolve problema.

Nu putem vorbi în cazul unui copil cu ADHD numai despre “necazurile” pe care le produce
această dizabilitate. Să privim şi partea pozitivă!

Care sunt calităţile unui elev cu ADHD?

Este afectuos, creativ, intuitiv, altruist, vizionar, sensibil, original, exuberant, amuzant,
inventiv. Oamenii care au astfel de calităţi şi ştiu să le folosească în beneficiul lor, pot ajunge sus,
sus de tot! Dacă credeţi că oamenii celebri pe care îi cunoaştem astăzi s-au născut inteligenţi şi au
crescut având comportamente normale, am putea fi surprinşi să aflăm faptul că o parte dintre aceştia
au suferit de ADHD în copilărie. Din moment ce ei au reuşit având această problemă de sănătate şi
s-au dovedit a fi cei mai buni în domeniul lor, aceştia ar putea fi surse de inspiraţie perfectă pentru
copiii şi părinţii care consideră această situaţie o problema.

Abraham Lincoln, Albert Einstein, Bill Gates, John F. Kennedy, Ludwig van Beethoven,
Will Smith, Jim Carrey sunt exemple de personalităţi care au suferit de ADHD. Acest lucru nu i-a
împiedicat să se remarce în anumite domenii ale vieţii sociale şi să fie cunoscuţi pentru realizările
lor pe tot mapamondul.

Adevărul este că suntem cu toţii diferiţi şi, din aceasta cauză, fiecare dintre noi are talente
diferite. Uneori, faptul că nu te poţi adapta doare şi creează probleme, dar, atunci când îţi dai seama
prin ce faci diferenţa şi cum poţi transforma defectele în calităţi, totul este privit într-o altă lumină.

Prin urmare, ADHD nu trebuie perceput ca o condamnare pe viaţă în plan social, intelectual
sau profesional, ci ca un mod diferit de viaţă. Fiecare copil contează! Trebuie să învăţăm să trăim cu
ADHD.

PROGRAM DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT

(ADHD)

INFORMAŢII GENERALE:
Numele elevului: R.E.
Școala: gimnaziala "Mihai Eminescu" Ramnicu Valcea
Vârsta: 7 ani
Clasa: a I-a
Durata de desfăşurarea a programului: pe parcursul anului școlar
Domeniul de intervenție: educațional
Diagnostic: tulburare hiperkinetică de conduită, tulburare de tip opoziție-sfidare, deprinderi
nevrotice, ADHD, dificultăți de învățare, randament școlar scăzut

INFORMATII DESPRE SUBIECT:

Elevul prezintă dificultăţi de învăţare, lipsa motivației școlare, tulburări mixte emoționale și
de conduită; motricitatea generală şi fină este în limite normale; memoria preponderent mecanică,
volum redus, atenţia deficitară, distras de orice stimul. Gradul de concentrare, stabilitatea şi
distributivitatea atenției sunt reduse; capacitate redusă de mobilizare a proceselor cognitive.
Motivaţie extrinsecă, afectivă, învață pentru recompensă și mulțumirea părinților, dar numai când
dorește. Vocabular sărac, limitat, decalaj între vocabularul activ şi pasiv. Imaturitate psiho-socială,
nu e preocupat de evoluția sa școlară și comportamentală. Emotiv, impulsiv, iritabil, agresiv, instabil
psihomotric, cu tendinţe de dominare, atitudini de bravare, relaţiile intercolegiale afectate din cauza
incapacității sale de adaptare la norme școlare.
Incapacitatea de a face faţă activitatilor şcolare, incapacitatea sau refuzul de a învăţa (elevul
refuză să se pregătească pentru școală, îi lipseşte motivaţia), tendința de a evita eșecul școlar.
- conduite şi atitudini sociale dominate de imaturitate afectivă şi stări contradictorii (stări exagerate
de veselie sau tristeţe fără motiv); manifestă uneori comportament agresiv, atunci când este
provocat sau forțat să facă ceva, sau nu agreează o anumită persoană;
- familia manifestă o atitudine suportivă pentru elev, cooperantă, mama solicită periodic informaţii
despre evoluţia elevului, receptivă la sugestiile date de cadrele didactice;
- lipsă de încredere în sine; stimă de sine redusă; a urmat tratament psihiatric.
- disciplinat doar în condiţii de supraveghere, abateri de la normele școlare repetate, lipsă de răbdare
în realizarea sarcinilor didactice;
- nevoie de atenţie, afecţiune, integrare în grup, de modele comportamentale şi sprijin permanent;
tulburările emoționale și de conduită îl conturba în procesul de învățare și determină dificultăți de
învățare
- frecventează un centru de asistență socială, unde își face temele cu ajutor, părinții nu știu să-l
ajute, frații mai mari dezinteresați. aici servește și o masă zilnic.

Obiective Activitati Metode si mijloace Criterii minimale

de realizare pentru evaluarea
progresului
Prevenirea eşecului Informarea elevului Monitorizarea Inţelege semnificaţia
şcolar parțial și despre semnificația regimului zilnic, al explicațiilor date,
generalizat succesului/insuccesului programului de studiu solicită lămuriri
școlar pe teren scurt, în colaborare cu suplimentare
Diminuarea
mediu și lung familia, consilieri
dificultăților de
Identificarea stilului de individuale observaţia
învățare
învățare propriu și directă şi indirectă a
transmiterea unor elevului, în particular și
reguli privind în mediul educațional;
activitatea de învățare
în funcție de stilul său Utilizarea fişelor de
(vizual); recomandări lucru; analiza
privind organizarea calificativelor şcolare
învățării pentru cei cu la obiectele de studiu la
un stil de învățare care întâmpină
vizual (ex. sublinierea dificultăţi de învăţare
informațiilor (cunoasterea mediului,
fundamentale, încadrări stiinte, educatie
în text, folosirea plastica)
culorilor, simbolurilor
personalizate ș.a.)
Transmiterea unor
procedee de învățare și
tehnici (asocierea,
imaginarea, localizarea,
 reflecția)
Rolul mediului fizic și
psihic în învățare – Creșterea
discuții cu elevul randamentului școlar în
despre organizarea semestrul II
învățării în diverse
situații (locație,
complexitatea
materialului de învățat,
tipul de evaluare)
Creșterea stimei de De ce învățăm? Observaţia directă şi Dispoziția elevului se
sine, formarea unei Exerciții şi jocuri de indirectă a elevului îmbunătățește. Crește
atitudini pozitive față identificare a diferitelor stima de sine și
de școală și procesul stări sufleteşti; Descoperirea motivația învățării
didactic, creșterea Exerciţii şi jocuri de
motivației învățării recunoaştere a stărilor Explicaţia
sufleteşti exprimate de
figura umană; Conversaţia
Ce simt când reușesc,
ce simt când nu reușesc Demonstraţia
la școală și în alte
situații (Chestionarul Fişe de lucru
emoțiilor)
Calitățile și defectele Sarcini didactice în
mele (Exerciții de echipă
autocunoaștere)
Exemplul

Povesti terapeutice

Socializarea prin jocuri

de rol pentru
identificarea
trăsăturilor personale,
antrenarea în activităţi
ludice, responsabilizare
și feedback pozitiv în
clasă
Cooperarea cu familia Părinţii vor primi Conversația Explicația Părinții să observe
elevului pentru sarcini precise privind Exemplul Exercițiul evoluția pozitivă a
monitorizarea acestuia modul de comunicare, Analiza frecvenței și comportamentului și
de implicare în reușitei școlare cu atitudinii elevului față
program şi vor asigura învățătoarea și familia de necesitatea pregătirii
un sprijin în evoluţia școlare
copilului. Progresele
vizibile înregistrate vor
încuraja familia în a
oferi un suport afectiv
ridicat copilului.
Păstrăm legătura,
colaborăm Regimul
 zilnic al elevului – este
monitorizat acasă de
părinți, la fel
comunicarea cu frații
(familie numeroasă)
integrarea armonioasă a Coeziunea grupului Jocuri de grup – prin Implicarea elevului în
Comunicarea asertivă, atribuirea de calităţi activitățile școlare și
elevului în colectivul
diminuarea violenței colegilor; jocuri cu extrașcolare
școlar,
școlare reguli fixe –respectarea Integrarea lui într-un
având în vedere faptul Consilieri de grup – cu regulilor este grup de prieteni de la
că este elevi din clasă și din obligatorie; școală
în clasa a IV-a școală cu care elevul
are contacte mai Povestirea
frecvente
Managementul Explicația
conflictelor
Toleranța reciprocă Problematizarea
Jocuri de
intercunoaștere
Responsabilizarea Consiliere individuală Explicația Își asumă
elevului în raport cu și de grup, împreună cu responsabilitățile
pregătirea școlară alți elevi care Demonstrația școlare, mai puţine
întâmpină aceleași absenţe nemotivate și
dificultăți Analiza de caz întârzieri dimineața
Dezbateri pe tema
utilității temelor de Conversația Imbogățirea
casă cunoştinţelor,
Consiliere colectivă pe Planșă atitudinilor şi
tema abilităţilor de învățare
Factorii reușitei școlare Evaluarea formativă a
activităţi de distribuire elevului
de sarcini în clasă și
acasă – cine udă florile,
cine şterge tabla, cine
gătește, face
cumpărăturile etc. -
stabilirea regulilor în
clasă/acasă
Recompensarea
simbolică a îndeplinirii
sarcinilor acasă și la
școală
Ameliorarea deficitului Consilierea individuală Jocuri senzoriale de Creșterea capacității de
atențional, a – care sunt cauzele care stimulare a atenției concentrare a atentiei
instabilității determiă deficitul Comportamentul la
psihomotrice atențional (stresul, Fișe de muncă lecții să demonstreze
oboseala, frica de eșec independentă dacă e atent
școlar, de evaluare, Rezolvarea de sarcini
emoțiile) Exerciții de dezvoltare didactice în timpul
Cum să-mi gestionez a atenției orelor de curs
emoțiile? Elevul a conştientizat
 Raportul gândurile interdependenţa dintre
mele – emoțiile mele – comportament şi
conduita mea îmbunătăţirea situaţiei
la învăţătură
S-au produs schimbări
relevante la nivelul
grupului

Bibliografie

Mara Daniel (coordonator), Mentorat educaţional al persoanelor cu dizabilităţi, Editura

Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2015
Mara Daniel (coordonator), Daniela Creţu, Mentorat educaţional al persoanelor cu
dizabilităţi, ADHD – Deficitul de atenţie cu tulbuurare hiperkinetică, pag 31-48, Editura
Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2015

Gherguț, A. (2013), Sinteze de Psihopedagogie Specială, ed. III revizuită și adăugită,

Polirom, Iasi

Kieran, E., Popenici, Ș., (2007), Educația elevilor hiperactivi şi cu deficit de atenție; Ed.
Didactica

Press;
http://www.scritube.com/sociologie/psihologie/ADHD-si-tulburarile-de-conduit51996.php