Retardul de limbaj Diagnosticul retardului de limbaj se pune atunci cand copilul nu reuseste sa atinga un nivel de dezvoltare a limbajului corespunzator

varstei sale cronologice. Dupa Francoise Estienne, retardul de limbaj este o denumire generica ce onglobeaza trei subgrupe in functie de gravitatea tulburarii de limbaj. Retardul simplu; Retardul complex (disfazic); Audimutitatea (alalia). In abordarea altor autori, audimutitatea este inclusa in categoria tulburarilor polimorfe. Bouton: intre dezvoltarea normala si ce patologica a limbajului, uneori este dificil de a trasa o granita. Dezvoltarea limbajului nu se face conform unui ritm identic pentru toti si ceea ce poate fi considerat un simplu retard, in alte cazuri poate fi un semn prevestitor pentru tulburari mai grave. In alte cazuri, absenta limbajului pana la 2-3 ani poate fi depasita. Diagnosticul nu se da in primii 2-3 ani de viata tocmai datorita diferentelor de ritm de dezvoltare. Tulburarile de limbaj pot fi un element prevestitor in cadrul unui sindrom. Dezvoltarea patologica a limbajului este inainte de toate un efect caruia trebuie sa-i cercetam cauza, in masura in care acest lucru este posibil. Retardul de limbaj poate sa apara ca fenomen asociat altor tulburari:deficienta mintala, deficienta de auz, infirmitatea motorie de origine cerbrala, dar poate sa apara si in afara altor dizabilitati: copii cu intelect normal dar cu perturbarea functiei lingvistice. Acest retard de limbaj se poate intalni la orice copil dezvoltat normal ce necesita doar stimulare lingvistica. Retardul simplu de limbaj: dificil de trasat granita pana la varsta de 5-6 ani. In general, se vorbeste de retard atunci cand copilul vorbeste mai putin (cantitativ si calitativ) sau vorbeste inexact in perioada 2-6 ani (perioada de maxima dezvoltare a limbajului). Criteriul cel mai simplu de a diferentia retardul simplu de disfazie este evolutia pozitiva a limbajului dupa 6 ani la copil. Progresele rapide pe care le face copilul diferentiaza cel cu disfazie. Daca dupa 6 ani nu se evidentiaza progresele, se pune problema unui retard mai complex. Forma cea mai simpla a retardului de limbaj este in.........retard de vorbire sau retard in organizarea articulatorie a secventelor complexe (.......). Se diferentiaza de dislalie deoarece in retard nu sunt afectate sunete izolate ci sunt deformate in cadrul cuvintelor (modificari per ansamblu). In dislalie, copilul nu imposteaza corec sunetul izolat.

In retard, copilul apar fenomene de omisiune a sunetelor, inversiune a silabelor in cuvintele complexe. Desi izolat copilul imposteaza corect sunetele, silabele, el nu reuseste sa le integreze corect in cuvinte. Persistenta aceost mutilari fonetice poate fi considerata ca o deficienta mai mult sau mai putin grava. De obicei, la retardul simplu, prin stimularea verbala aceste tulburari dispar usor. La mentinerea peste 5-6 ani, vorbim de disfazie. Cand copilul integreaza mai lent datele vorbirii adultului la propriile sale sisteme si se prelungesc dupa 5-6 ani, se vorbeste de disfazie (o tulburare mai complexa de limbaj). Vocabularul este redus, propozitiile sunt structurate defectuos. Cunoasterea perfecta a cuvantului (gnozia) cuprinde doua faze: - faza de fixatie a cuvantului ce permite recunoasterea cuvantului cand este auzit; - faza de evocatie ce-i permite posibilitatea folosirii lui. Un copil si-a insusit un cuvant atunci cand achizitioneaza ambele faze. La multi copii cu retard de limbaj vocabularul este afectat in intregime. La altii, numai evocarea este afectata. La evaluare, se urmareste si receptarea (gnozia), apetitul de a vorbi si evocatia. Un alt simptom al retardului de limbaj (pana la 5-6 ani) este saracia sintexei. Multi copii raman mult timp la nivelul cuvintelor juxtapuse fara legaturi gramaticale (mama dus tutu..) dar, daca progreseaza prin stimulare putem spune ca retardul a fost simplu. Alte semne ale retardului de limbaj: primele cuvinte nu apar inainte de 1,6-2 ani; asamblarea de doua cuvinte sau propozitii simple se schiteaza dupa 3 ani; limbajul telegrafic se prelungeste dupa 4 ani (peste 6 ani vorbim de retard complex); unii vorbesc abundent dar imprecis, altii putin dar cu tendinta de a compensa prin mimica si gesturi; intelegerea este mai buna fata de exprimare. La o evaluare mai complexa se pot constata dificultati in perceperea enunturilor ce fac apel la relatii temporare si spatiale (dificultati in intelegerea notiunilor abstracte). Unii copii stiu sa extraga din context prin mijloace extralingvistice; la probele de repetitie a cuvintelor sau propozitiilor, copilul cu retard de limbaj esueaza, desi reuseste pronuntia separata a silabelor. Dintr-o propozitie, copilul poate repeta doar un cuvant (trebuie facuta diferenta tulburarii de repetitie din cauza intelegerii sau problemele de evocare).

In general, retardul de limbaj este asociat cu: neindemanare motorie; lateralitatea; desenele copiilor cu retard prezinta multe erori. Surprinderea elementelor esentiale din desen (functia simbolica) este semn de progres in achizitia functiei lingvistice; tulburari afective. Tendinta spre normalizare este indiciul care este vorba de un retard simplu. Interventia precoce este asentiala, lacunele din alte domenii putand intretine si accentua acest retard. Diagnosticul diferential/retard simplu/ dsfazie/alalie este greu de stabilit inainte de 6 ani. Cauzele retardului de limbaj sunt mai multe si actioneaza izolat sau cumulat: de natura ereditara factori constitutionali: - genetici- se trasmite un teren genetic fragil; - relationali relatie afectiva proasta cu mama; - maladii ce determina un hospitalism prelungit al copilului; - insuficienta lingo-speculativa- dificultati de ase exprima verbal (ascendenti cu aceleasi dificultati: lipsa aptitudinii de a se exprima verbal). - factori neurologici (antecendente personale ce implica o afectiune cerebrala minima: prematuritate, dismaturitate, accidente la nastere (Leapidevski). Afectiunile cerebrale nu se evidentiaza neurologic, determinand intarzieri in maturizarea fibrelor nervoase, ducand la o intarziere temporara in achizitia limbajului, putand recupera problemele de limbaj pe masura maturizarii. de natura socio-culturala si familiali:mediul lingvistic nefavorabil, lipsa de stimulare lingvistica. factori afectivi si relationali: atitudinea mamei supraprotectoare (exigenta sau ambivalenta) infraneaza dorinta de invatare a copilului. Disfazia Este un termen mai putin folosit in literatura de specialitate romaneasca, fiind cel mai des folosit de francezi. Este o tulburare functionala a limbajului fara substrat lezional organic decelabil clinic si care se manifesta prin elaborarea tardiva si .......a limbajului; dupa 6 ani cedeaza mai greu la interventia logopedica, difenetiindu-se astfel de retardul simplu de limbaj.

Gerard defineste disfazia ca fiind un deficit durabil al performantelor verbale semnficativ in raport cu normele stabilite pentru varsta cronologica, deficit care nu este legat de afectiuni auditive. In cazul insuficientei intelectuale, vorbim de un retard de limbaj secundar. Intre retardul simplu de limbaj si disfazie: in primul este un limbaj simplu, retardat in evolutia sa, dar care isi urmeaza calea de dezvoltare; al doilea presupune o structurare a limbajului care nu depaseste un anumit stadiu si tinde sa contureze o personalitate imperfecta si limitata. Copilul disfazic nu are limbaj normal organizat pentru varsta sa si are tendinta de a trai intrun cadru lingvistic propriu care va fi greu de schimbat. Primul studiu si unul dintre cele mai complete este facut de Ajuriaguerra care distinge disfazia de audiomutitate (alalie) la care deficitul verbal este mai grav si disartrie unde sunt afectate caile centrale aflate in legatura cu organele articulatorii. Tot aici, se mentioneaza simptomele disfaziei: organele fonoarticulatoare normale, sistem fonologic bine achizitionat in privinta fonemelor izolate, nu exista tulburari articulatorii. Problemele apar la structurarea cuvintelor, propozitiilor sau frazelor si se prelungesc. nu exista deficienta auditiva, dar se intalneste o dezordine a perceptiei auditiv verbala inferioara unui copil de 2 ani la un disfazic de 5-6 ani. Copilul este incapabil sa reproduca corect mai mult de 2,3 silabe fara semnificatie (logatomi nesemnficativi) sau o propozitie purandu-se remarca: fie o proasta percepere a elementelor fonetice ale cuvintelor in timp ce copilul percepe bine elementele esentiale ale propozitiei (sensul); fie poate reproduce cuvant cu cuvant dar nu retine auditiv o propozitie (dezordine perceptiv auditiva). intelege cu dificultate notiunile abstracte ce fac apel la spatiu, timp sau proprietati; dificultati de sinteza ( nu surprinde esentialul, structura logica a povestirii).

Aceste dificultati nu sunt evidente in viata curenta unde suprotul extraverbal permite compensarea. Ele se evidentiaza in timpul achizitiilor scolare cand, copilul invata cu dificulate sa citeasca, are greseli de scriere (tulburari lexico-grafice). Intelegerea limbajului nefiind apoape niciodata normala din cauza dezorganizarilor in perceperea auditiv-verbala si realizarea limbajului este perturbata. Astfel, copiii vorbesc si se pot face intelesi dar cu

dificultate, dupa 6 ani vocabularul fiind sarac, imprecis, fara structuri gramaticale adecvate varstei. Din punct de vedere al organizarii verbale si al atitudinii privind comunicarea verbala se disnting doua tipuri de disfazici: economii masurati: rezervati pe plan verbal, cu propozitii simpe predominand enumerarile; prolexii putin controlati: cei care utilizeaza defectuos propozitii complexe, nu respecta ordinea cuvintelor, prezinta o slaba corerenta a discursului acesta depasind cadrul enumerarilor; Din punct de vedere al motricitatii, desis sistemul fono-articular este normal din punct de vedere anatomic, 40% dintre disfazici au tulburari de motricitate buco-faciala (dispraxii articulatorii) care se evidentiaza in probele de repetare a miscarilor faciale. tulburarile de lateralitate, ritm: copiii pot exercita bine sarcini cu caracter manipulator pana cand sunt introduse si sarcini de orientare temporo-spatiala. cauza esentiala: o constituie o tulburare a perceptiilor centrale auditiv-motrice rezultand o structurare patologica, particulara a codului verbal receptat si a celui exprimat. Retardul de limbaj specific autistului Retardul complex de limbaj manifesta printr-un deficit privind constructia limbajului/ dezvoltarea atipica a acestuia se intalneste si la autist dar acesta din urma prezinta si alte manifestari ce-l individualizeaza: incapacitatea de a dezvolta relatii interpersonale (izolare autista); nevoia de imuabilitate (mediu neschimbat).

Defintia clasica a autismului data de Leo Kannar: sunt numiti autisti copiii care au o inaptitudine in stabilirea relatiilor normale cu altii, un retard in achizitionarea limbajului si o incapacitate de a da limbajului o valoare de comunicare cand acesta se dezvolta. Copiii prezinta si stereotipii gestuale, o nevoie impetuoasa de a mentine mendiul inconjurator neschimbat si o memorie remarcabila. Ca si in disfazie (dezordinea centrala a limbajului), autismul prezinta asemanatoare, diferenta prezentand-o severitatea mai mare a tulburarilor la autist. manifestari

Ca manifestari asemanatoare: utilizarea rara a limbajului verbal, comunicarea interumana; utilizarea putin functionala; lipsa dorintei si a placerii de a comunica; dificultate de a se exprima in afara contextului situational imediat;\ dificultati de intelegere a limbajului cand enuntul contine o cantitate mare de informatii; vorbirea se insuseste cu intarziere si defectuos; tendinta de a schimba ordinea sunetului in cuvant, de a omite cuvinte de legatura, anomalii de constructie gramaticala, anomalii de simbolizare (absenta sau limitata), termenii abstracti nu sunt folositi. Ca manifestari deosebite de autist: disfazicul se exprima prin gesturi, poate juca jocuri imaginative (rol), cand invata sa vorbeasca manifesta dorinta de a participa la dialog; la autist, in functie de gravitatea autismului, vocabularul poate fi mai mult sau mai putin dezvoltat dar nu are valoare de comunicare. Manifestari ale retardului de limbaj specifice autistului limbaj deviant; prezinta reactie deviata la apelul numelui; raspunde cu intarziere si nu adresandu-se persoanei care la apelat; repeta propozitii stereotipe; cei care se por exprima verbal pun de o maniera stereotipa intrebarea la care asteapta raspuns identic.