UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI

ALALIA

Studente:

Coordonator: Buțoiu Andreea-Elena

Lect. Dr. Camelia Voicu Vișan Ioana-Alexandra

Mihai Daniela

Constantin Paula

Anul II, grupa I

Târgoviște, 2019
 ALALIA

Termenul de alalie vine de la grecescul alalos – fără vorbire, mut.

Definiţie şi terminologie

E. Verza definește alalia ca fiind o tulburare gravă de vorbire determinată de factori

nocivi care afectează mai mult sau mai puțin zona centrală a vorbirii și se caracterizează prin
neputința alaliculului de a vorbi și a înțelege în totalitate sau suficient, vorbirea altora, cu toate
că organele de recepție sunt sănătoase și insuficiențele nu sunt de tip oligofren.

Deci, alalia este tulburarea cea mai profundă de elaborare, de organizare și de dezvoltare
a limbajului întâlnită la copiii care nu au vorbit niciodată și care nu se explică prin deficitul de
auz sau prin întârzierea mintală.

Cauzele alaliei sunt foarte complexe și greu de precizat:

Generale:
- alcoolismul părinților;
- sifilis;
- tuberculoză;
- rahitism;
- traume la naștere;
- ereditare (25% - 50%).
Psihice:
- lipsa imboldului în vorbire;
- teama patologică;
- tonus psihic scăzut.
Motorii:
- întârziere motorie;
- defecte generale de motricitate.

Simptomatologie

La copilul alalitic se menține un mutism prelungit până la vârsta de 5-7-11 ani, perioadă
în care copilul fie tace, fie emite sunete nearticulate, gângurite, fie pronunță unele sunete sau
cuvinte mono- și bisilabice, cu structură simplă, dominând vocalele.
 Se constată dificultăți în înțelegerea noțiunilor abstracte și sesizarea sensurilor unor
propoziții. De obicei, alaliticii prezintă întârziere în dezvoltarea fizică și mintală. Sunt cazuri
când alalia poate fi însoțită de debilitate mintală.

Copilul alalitic, neputând vorbi, nu obține cunoștințele necesare, ceea ce creează o

imagine falsă de întârziere mintală și determină suferințe psihice serioase: izolare, irascibilitate,
lipsă de comunicare cu cei din jur.

În timpul pronunției organele fonoarticulatorii sunt încordate și articulația este

hipertonă, nediferențiată, nereușind să pronunțe sunetele s, z, ț, sau hipotonă, articularea
sunetelor fiind foarte slabă, confuză, cu greutăți în pronunțarea sunetelor c, g, che, chi, ghe, ghi.

În perioada în care lipsește vorbirea, alaliticii folosesc foarte mult vorbirea prin mimică și
gesturi.

Clasificarea alaliei:

După aspectele lezate ale limbajului, alalia poate fi:

cu dominanță motorie (vorbirea spontană este absentă sau redusă la 3-4 cuvinte.
Vorbirea repetată este imposibilă. Copilul alalitic motor nu știe să vorbească);
Sinonimii: audiomutitate, dispraxie de limbaj

cu dominanță senzorială (vorbirea spontană este absentă sau redusă la 2-3

cuvinte. Vorbirea repetată poate fi imposibilă, aproximativă sau ecolalică. Vocea
alaliticului senzorial este sonoră. Poate pronunța unele sunete sau cuvinte mai
mult sau mai puțin corect dar nu înțelege vorbirea prin cuvinte);
Sinonimii: surditate verbală congenitală, agnozie auditivă congenitală, surditate
verbală prin impercepție auditivă

senzo-motorie (lipsește atât vorbirea impresivă cât și cea expresivă. Se datorează

unei vaste afecțiuni a creierului care s-a extins asupra zonelor verbale senzoriale
și motorii)
Confuzia cu alte sindroame ca: afazia, dizartria, mutismul electiv, autismul,
retardul de limbaj este posibilă datorită absenței limbajului.
 Obiective terapeutice generale şi operaţionale

În procesul terapeutic se constată o mare rezistență la învățarea limbajului, datorită:

- indiferenței față de vorbire;

- atitudinii negative față de vorbire ca urmare a eșecului;

- dificultăților de concentrare a atenției;

- dificultăților de colaborare;

- tulburărilor asociate.

Obiective terapeutice generale:

- elaborarea, organizarea și dezvoltarea limbajului ca sistem fundamental al vieții psihice;

- formarea funcției de comunicare a limbajului prin:

a) crearea necesității de a comunica pe cale verbală;

b) crearea unor raporturi emoționale favorabile comunicării;

c) integrarea achizițiilor verbale în experiența de viață a copiilor.

Obiective terapeutice operaționale:

- deblocarea aparatului fonoarticulator;

- pregătirea organelor fonoarticulatorii pentru învățarea pronunției;

- pregătirea copilului pentru receptarea vorbirii, prin centrarea privirii asupra vorbitorului și
formarea atenției auditive;

- învățarea limbii cu toate componentele sale: fonetică, vocabular și structură gramaticală;

- dezvoltarea și coordonarea motorie;

- orientarea în spațiu și gnozia corporală.

 Principii de organizare terapeutică

Dozarea progresivă a exigențelor în raport direct cu nivelul vorbirii și cu

personalitatea copilului;
Îmbinarea activității individuale cu activitatea de grup;
Învățarea limbajului în cadrul unei acțiuni (joc, dramatizare, desen, modelaj);
Asigurarea cooperării copilului prin crearea motivației progresive, suficientă într-
o etapă dată (bomboane, jucării, etc)
Dozarea progresivă a sarcinilor (ce poate, cum poate)
Instituirea terapiei la o vârstă mică (4 ani) – încă nu s-a format aversiunea față de
vorbire;
Formele de activitate vor fi alese în funcție de nivelul dezvoltării limbajului,
conținutul materialului de însușit, vârsta copilului, momentul terapeutic.

Etapele elaborării, organizării și dezvoltării limbajului

A. Etapa fonematică:
- întărirea sunetelor din repertoriu;
- imitația de sunete noi;
- emiterea de sunete onomatopeice.

Exercițiile de emitere a onomatopeelor se realizează în cadrul unor exerciții de mișcare

prin care se imită diverse fiinţe obiecte, fenomene, care produc sunete. Exemplu:

Vântul – vâjjjjj- vâjjjj – vâjjjj

Trenul – ș – ș – ș – ș

Ploaia – pic – pic

Gâsca – ga – ga – gaa.

Cu copiii alalitici senzorial aceste exerciții se pot realiza și în cadrul exercițiilor de

folosire a auzului. Profesorul (sau colegii) vor emite onomatopee, iar copilul va arăta pe imagini
sau jucării obiectul care emite onomatopeele respective.
 B. Etapa denumirii:

a) Alalia motorie
Activitatea începe cu cuvinte formate din sunete pe care copiii le pot pronunța.
- Cuvinte formate din silabe duble: mama, Mimi, baba, bebe, papa, tata, Titi etc
- Cuvinte formate din două silabe, în care consoanele se repetă dar vocalele
sunt diferite: mami, pupa, popa, Nina etc
- Cuvinte formate din două silabe, în care consoanele au locuri diferite de
articulare: toba, patu, fata, cana, vaca, vine etc
- Cuvinte formate dintr-o singură silabă, care încep cu o vocală și se termină cu
o consoană: am, an, un, ac etc
- Cuvinte formate dintr-o singură silabă, care încep și se termină cu o consoană:
C.V.C : cap, mic, lac, lup etc
- Cuvinte formate din 3 silabe deschise: păpușă, mașină etc
- Cuvinte formate din 3 silabe: camion, avion etc

b) Alalia senzorială
Activitatea începe cu acele cuvinte care au conținut concret, ordinea învățării
cuvintelor fiind relativă, iar dintr-o categorie se învață doar 3-4 cuvinte.
- Părțile corpului: cap, ochi, nas, gât, corp, mână, picior;
- Familia: mama, tata, fata;
- Jucării: tobă, balon, păpușă;
- Alimente: ou, pâine, lapte;
- Animale: vacă, oaie, cal, pisică etc

Învățarea denumirii se realizează pe bază de mulaje, jucării, imagini, desene realizate de

logoped. Se folosesc jocuri de vorbire, ca: loto cu imagini “Cine a strigat?”, “Ce am în mână?”,
“Unde e?” etc

C. Etapa sintezei

După învățarea a circa 30 cuvinte, se începe structurarea vorbirii în propoziții. Propozițiile

pot fi formate din două cuvinte: nume + verb. Vor fi învățate la început verbe cu o structură
fonetică mai ușor de pronunțat.

Exemplu: dă, pune, bea, cade, bate etc

Se execută acțiunea după care se arată imagini în care acțiunea este realizată de cât mai multe
persoane, sau alte ființe. Se cere copiilor să repete simultan cu logopedul primele propoziții.
Apoi, se realizează acțiunea în fața copiilor și ei verbalizează ceea ce văd.
 Exemplu: Fata bate. Ana bea. Cubu cade. Etc

Se cere copiilor să formuleze singuri cât mai multe propoziții cu un verb dat. Apare astfel
posibilitatea ca noțiunile învățate să fie integrate în experiența de viață a copilului.

Exemplu:

Mama

Tata

Fata bea.

Vaca

Pisica

D. Etapa extensiei propoziției

Se învață structura: subiect – complement: S – P – C.

Exemplu:
Fata bea apă.
Tata taie pâine.
Fata bea apă cu cana.
Tata taie pâine cu cuțitul.

Propoziția se dezvoltă prin introducerea cuvintelor care indică locul acțiunii:

Exemplu:
Mama vine acasă.
Fata merge afară.

În această perioadă se introduc și comenzi verbale, ca:

Du-te la loc!

Mergem afară!

La început, învățarea se va realiza prin imitarea modelelor verbale propuse de logoped

după mimarea acțiunii sau după imagini, dar copiii vor fi incitați permanent să formuleze
propoziții care se referă la experiența personală.
 E. Etapa limbajului expresiv lărgit

Ordinea introducerii categoriilor gramaticale poate fi următoarea:

- prepozitii: cu , pe, la;

- pronume personale (eu, tu , noi), la Nominativ;

- substantivul la plural;

- verbul la perfectul compus.

F. Limbajul dialogat

Întrebarea va fi pusă în condiții concrete de logoped , cu scopul de a facilita

înțelegerea sensului ( pentru alalici senzoriali).

La inceput răspunsul va fi dat tot de logoped . În cadrul acelorași modele se trece la

solicitarea răspunsurilor din partea copiilor .

Ordinea întrebărilor poate fi:

- Unde? (locația)

- Ce face? ( acțiunea)

- A cui? al cui? ( apartenența)

- Cine? ( subiectul acțiunii )

- De ce? ( cauza acțiunii )

- Cum? ( modul acțiunii )

G. Povestirea dupa imagini , diafilme

Etapele învățării povestirii pot fi:

- după modelul logopedului;

- după întrebări;
- independent.
 H. Conversația liberă

Copiii vor fi incitați să povestească întâmplări din viața de familie, din grădiniță sau din
spectacolele vizionate.

Etapele învățării limbajului nu sunt rigide. În cadrul unei etape este recomandat să se
revină asupra cuvintelor învățate datorită dificultăților de fixare a cuvintelor.

Chiar din prima etapă, când copilul nu știe decât câteva cuvinte, va fi încântat să
comunice evenimente din viața de familie. Sensul comunicării reiese din situația concretă.

Etapele dezvoltării limbajului nu sunt legate de vârsta copilului . Chiar la vârsta de 7 ani,
copilul alalitic va începe învățarea vorbirii tot cu primele elemente de comunicare.

Schema de terapie a alalicilor senzoriali:

1. Obiectul sau acțiunea se denumește: clar, rar, tare. (copilul repetă concomitent și
reflectat).
2. Copilul arată obiectul sau efectuează acțiunea denumită de logoped.
3. Alalicul numește el singur obiecte, ființe sau acțiuni învățate.
4. Alalicul preia conducerea grupei (rolul logopedului față de copii).

Tehnici recuperatorii

Paralel cu învățarea limbajului se fac exerciții care facilitează: receptarea și înțelegerea

mesajelor verbale, automatizarea anumitor componente ale vorbirii (structuri fonetice),
dezinhibarea și coordonarea voluntară a organelor fonoarticulatorii, educarea gesturilor,
organizarea temporo – spațială.

A. Exerciții de înțelegere a semnificației vorbirii

- să indice pe imagine cine emite anumite onomatopee;
- să arate părțile corpului;
- să arate obiectele denumite de profesor;
- să arate dintr-un șir de imagini pe cea denumită de logoped;
- să execute sarcini simple;
- să execute acțiuni cu jucării;
- să aleagă imagini după ce logopedul întreabă cu ce obiect se realizează acțiunea
(exemplu: Cu ce ne spălăm?)
- să execute sarcini complexe;
- să răspundă la întrebări.
 B. Identificarea stimulilor sonori
- recunoașterea după auz (stând cu spatele) a surselor sonore (instrumente muzicale etc);
- recunoașterea timbrului vocii umane (colegi, părinți);
- recunoașterea direcției de unde s-a produs sunetul.

C. Structuri fonetice
- exerciții cu vocale, cu înălțime, durată, intensitate diferite;
- exerciții cu silabe duble cu consoane, în ordinea: bilabiale, dentale, labiodentale, palatale,
africate, prepalatale;
- exerciții cu silabe, cu schimbarea locului de articulație a consoanelor: bilabiale cu
dentale, bilabiale cu labiodentale, dentale cu velare;
- exerciții de diferențiere a consoanelor surde de cele sonore;
- exerciții de diferențiere a sunetelor care se confundă: c-t, p-f, s-t, l-d-n; etc

Exercițiile se adaptează posibilităților și necesităților copiilor și pot fi însoțite de melodie și

bătăi din palme.

D. Dezinhibarea și educarea motorie

Exerciții cu dificultăți progresive: se începe cu mișcări mari, ușor de realizat, și se trece
la mișcări fine, complexe.
Exerciții realizate la început după comanda logopedului, apoi comandate de colegi și, în
cele din urmă, independent, cu reglare prin limbaj propriu.
Se va urmări:
- supunerea la comenzi;
- imitarea unor poziții;
- autocontrolul;
- eliminarea mișcărilor de prisos;
- efortul minim în timpul executării exercițiilor.
Exerciții pentru mobilitatea buco-linguo-facială:
- să închidă și să deschidă gura;
- să arate dinții;
- să sufle în hârtii;
- să bea cu paiul un lichid;
- să mestece;
- să înghită;
- să reproducă prin mimică: râsul, plânsul, mirarea;
- să scoată limba;
- să îndrepte limba către: nas, bărbie.
 Exerciții pentru educarea gesturilor:
- să arate ochii, nasul etc;
- să facă gestul de adio cu mâna;
- să se spele pe mâini, să spele un obiect;
- să prindă și să arunce mingia;
- să toarne apă, să umple recipiente;
- să înșire mărgele;
- să îmbrace păpușa sau să ajute un coleg să se îmbrace;

Programul de învățare a limbajului pentru alalici

1. Program de integrare fonetică

2. Program de învățare a vocabularului
3. Învățarea structurilor gramaticale
4. Povestire model după diafilm prezentată pe etape
 1. Program de integrare fonetică (exemple)

SILABE CUVINTE PROPOZIȚII

Silabe deschise
Pa, Da
Pa, po, pu, pe, pi, ba, bo, bu, be, Apa, Ana, Ada
bi, ma, mo, mu, me, mi
Cuvinte formate din silabe
Ta, to, tu, te, ti, da, do, du, de, di, duble:
na, no, nu, ne, ni, la, lo, lu, le, li, Papa, pipi, Pepe, baba, bebe,
fa, fo, fu, fe, fe, fi, va, vo, vu, ve, mama, Mimi, Meme, tata, Titi, Bebe papă.
vi, ca, co, cu etc tu-tu, Dudu, Didi, Nana, nene, Mama dă apă.
Lulu, Lili, Coco, cucu, Fifi, Tata pa.
Vivi, Cici, Gigi

Asociere a două silabe Cuvinte formate din două

silabe cu vocale diferite
Pa-pa, pa-pu, pa-pi, pa-pe, po-pa, Papa, pupă, pipa , bobu, buba, Mami pupă.
po-pu, po-pe, po-pi, pi-pa, pi-po mami, tati, Tita, Titu, Dida, Bebe – buba
Da-la, Le-li, la-la, Co-ca, Dodu, Dud, Nani, Nina, Nane, Coca nani.
Lala, Coca, Gogu

Silabe formate din diftongi Ou, bou, nou, ai, cai, vai, tai, Calul are coamă.
Au-ai oi, boi, noi, doi, boi, oala, oaia, Oaia are coadă.
Ou- oi coada, coama, eu, leu, băiatul, Mama taie ou.
Oa, ia maimuță, pâine, câine, mâine Mama taie pâine.
Ea, ea Eu am leu.
Îi
Cuvinte cu consoane care se
Silabe cu consoane care se confundă
confundă
Caută, tocu, cotu Fata caută tocu.
Ca-ta, co-to
Cu-tu Cătălin, cântă Cătălin cântă.
Gata, tigaie Mâncarea e gata.
Ga-ta
Gu-tu Vapor, vulpe Vulpea caută mâncare.
Va-pa, vo-po
Vu-pu
Ve-pe, vi-pi Lina, lene, Nelu Nelu taie lemne.
La-na, Lo-no Lemne, luna Noaptea e lună.
Le-ne, Lu-nu Sita Mi-e sete.
Sa-ta-so-to-su-tu Sete Mă joc cu sita.
2. Program de învățare a vocabularului (etape de învățare)

Etape I II III IV

Numele Noțiunea
Familia Mama ,tata Mamaia,tataia, membrilor integratoarea:
nene, frate sau familiei- soră sau familie și
soră frate enumerarea
membrilor
familiei
Ochi, nas, cap, Sprâncene,
Părțile corpului gură, limbă, dinți frunte, bărbie, Funcțiile
Corp – burtă, obraji, urechi, organelor Enumerare
spate, popou, gât, umăr – cot,
mână, picior palmă, deget.
Unghii,
Verbe: -arată, genunchi, talpă
- spală Verb: are

Jucării Toba, mingea, Tren, avion, Ce facem cu...? Noțiune

păpușa, mașina balon, cuburi, integratoare
trompete, Verbe: cumpără, enumerare
Verbe: ia, dă găleată, lopată suflă
Verb: se joacă

Animale domestice Calul, vaca, Oaia, capra, Descriere Noțiune

pisica porcul, câine, integratoare și
pisica Foloasele lui enumerare
Verb: a bea Verbe: merge,
fuge, stă

Păsări Pui, cocoș Găină, rață, Descriere Noțiune

gâscă curcan Foloasele lor integratoare și
enumerare

Obiecte din sala de Ușă, perete, Oglindă Noțiune

grupă masă, scaun Parchet integratoare
Covor La ce folosesc
Verb: Dulap
-du-te
 etc Întrebare:
Unde e?
3. Învățarea structurilor gramaticale

Etapa Categorii Mterial verbal

gramaticale

1. Denumirea Substantive proprii și comune Nume ușor de pronunțat

Nume de jucării, numele
colegilor, ale membrilor
familiei, animale etc

2. Sinteza S+V Verbe: ia, dă, pune, cade,

bate, taie

Cubu cade.
Dă mâna.
Ia cana.
Mama bate.

3. Extensia propoziției Subiect + predicat + complement Fata bea apă cu cana.

indirect, compl. de loc Copiii se joacă afară.

Adverbe de loc: aici, acolo,

sus, jos, afară, la loc
Prepoziția: cu

4. Extensia lărgită a Pronume posesiv: Al meu, a mea

propoziției Pronume personal: Eu, tu ,noi
Prepoziții: Cu, la, pe, în, sub
Substantive la plural articol
nehotărât singular Un, o
Adjective: Mare, mic, frumos, urât, bun,
rău, cuminte

Numeral cardinal Până la 10

Adverb de mod Bine, rău, rece, cald

5. Flexionarea Substantive la dativ, genitiv Ordonarea materialului verbal

gramaticală și Verbele la persoanele I și a II-a,
învățarea topicii singular, plural, timpul trecut și
corecte prezent,
Pronumele personal la cazurile Mie, mine, mă, ție, tine, te,
 dativ și acuzativ nouă, vouă, ne, va

4. Povestire model după diafilm prezentată pe etape

I II III IV

Scufița roșie
Fata Are căciulă roșie.
Copiii se joacă afară
cu mingea

Fata dă boabe la pui

Mama pune mâncare pentru bunica.
în coș

Fata a plecat la bunica cu coșul cu mâncare.

Fata adună flori un buchet de flori

pentru bunica.

Lupul bate la ușă

Bunica stă în pat Bunica întreabă:
Cine e acolo?
Lupul a mâncat-o pe bunica
Vânătorul taie burta lupului.
 Bibliografie

1. E. Vrăsmaș, I. Mușu, C. Stănică. Terapia tulburărilor de limbaj. Intervenții

logopedice. Ed. Didactică și pedagogică, R. A., București, 1997