AO SOS AUTISM

Curs: Terapie logopedică

Formator: Tatiana Blaga
Auzul fonematic si educarea lui
        In activitatea logopedica un rol foarte
important il are educarea auzului fonematic.
Inca din momentul evaluarii logopedice,
logopedul identifica daca cel evaluat are dificultati
la acest nivel. Mai apoi, in terapia logopedica,
educarea auzului fonematic constituie o etapa a
procesului de stimulare verbala si de corectare a
dificultatilor de vorbire, in fiecare sedinta de
logopedie, realizandu-se si exercitii specifice in
acest sens.
 Ce este auzul fonematic?                                                                                                                  

                                                                                         
Auzul fonematic este acel tip de auz care se
manifesta prin capacitatea de a discrimina
intre diferitele sunete ale limbii. Este diferit
de auzul fizic, motiv pentru care exista
persoane care au un auz fizic bun, dar un
auz fonematic deficitar. Auzul fonematic
deficitar se poate intalni si pe fond de
hipoacuzie (deficiente de auz mai mult sau
mai putin grave).                        
Semnele unui auz fonematic deficitar
•   Inca din anteprescolaritate (1-3 ani), puteti depista dificultatile de auz
fonematic prin exercitii simple de tipul "Ghiceste vocea" (copilul este
intrebat al cui este glasul auzit), "Cine face asa?" (se folosesc onomatopee
- sunetele pe care le scot diferite animale sau diferite zgomote din natura),
"Spune la ce am cantat" (se folosesc inregistrari cu instrumente muzicale
recognoscibile de catre copil), jocuri de tipul "Am spus bine?" (i se spune
copilului un anumit cuvinte si el trebuie sa spuna daca aceea e forma
corecta a cuvantului sau nu) sau chiar forme ale jocului "Telefonul fara
fir".                                              
• In prescolaritate, auzul fonematic deficitar se poate observa la nivelul
pronuntiei deficitare, atunci cand copilul face confuzii intre anumite
sunete atunci cand vorbeste, pentru ca mai tarziu, in perioada scolara,
aceleasi confuzii sa apara si la nivelul limbajului scris.                                
                              
 Educarea auzului fonematic
  Educarea auzului fonematic este una dintre
conditiile unei pronuntii corecte a sunetelor.
Trebuie sa-l invatam pe copil sa asculte, sa
identifice ceea ce aude, dar si sa-si identifice
propriile greseli de pronuntie.
Sugestii pentru imbunatatirea auzului
fonematic:
• Folosirea onomatopeelor;
a) recunoaşterea şi imitarea diferitelor zgomote
din natură:

– vântul: vâjjjjjjjj, şşşşşş;

– telefonul: ţârrr;
– la doctor: aaaa;
– ceasul: tic-tac;
– clopoţelul: cling-cling;
– puşca: pac-pac;
– mitralierea: trrrr-trrrr.
b) vocea animalelor/insectelor (recunoaşterea
şi imitarea diferitelor animale/insecte):
– pisica: miau-miau, piss-piss; – şoricelul: chiţ-chiţ;

– câinele: ham-ham; – ursul: mor-mor;

– vaca: muuu; – broasca: oac-oac;

– calul:dii-diii; – lupul: auuu;

– măgarul: i-aa; – şarpele: sssss;

– porcul: guiţ-guiţ; – cucul: cu-cu-cu;

– găina: cotcodac-cotcodac; – ciocănitoarea: cioc-cioc;

– puiul: piu-piu; – pupăza: pu-pu-pu;

– cocoşul: cucurigu; – pasărea: cip-cip;

– raţa: mac-mac, lipa-lipa; – cioara: cra-cra;

– gâsca: ga-ga, ssss; – papagalul: crrr-crrr;

– capra: meee-meee; – albina: zum-zum;

– oaia: beee-beee; – musca: bâzz-bâzz;

– iepuraşul: ţup-ţup; – greierul: cri-cri.

c) recunoaşterea sunetelor produse de diferite
instrumente muzicale: toba (bum-bum),
xilofonul, pianul, vioara, trompeta (ta-ta);
d) diferențierea sunetelor produse de
instrumente muzicale diferite după
intensitate.
e) recunoaşterea sunetelor produse de mijloacele de transport:
–        trenul: şşşşş-uuuu;
–        motocicleta: bârrrr;
–        poliţia: nino-nino;
–        avionul: vvvvvv;
–        maşina: brum-brum. j) acţiuni:
–        a bea: gâl-găl;
–        a adormi: nani-nani;
–        sare mingea: ping-pong (Jurcău şi Jurcău, 1999);
–        a tremura: brrr-brrrr;
–        a sforăi: sforrr-sforrr;
–        a tăia cu foarfeca: ţac-ţac;
–        linişte: şşşş;
–        oprirea cailor: pârrr (Vrăjmaş, 2007);
–        crăparea lemnelor: prr-prr;
–        a strănuta: hapciu.
 Exerciţii de analiză fonetică:

–        Unde se aude litera aceasta, la început, la mijloc sau la sfârşit?

–        Câte silabe are cuvântul?
–        pronunţarea în şoaptă a cuvintelor;
–        repetarea unor silabe pentru diferenţierea sunetelor surde de cele
sonore (de exemplu: Pa-ba, să-ză, fi-vi, şa-ja, te-de);
–        diferenţierea fonematică a cuvintelor paronime (de exemplu:
scoală-şcoală, lac-rac, barză-varză, şoc-joc, muscă-muşcă, paie-baie);
–        frământări de limbă (Vrăjmaş, 2007, p. 142):
„Capra calcă piatra,
Piatra crapă-n patru,
Crape capul caprei
Precum piatra în patru.”
f) recunoaşterea vocii care-l strigă;
g) repetarea unui ritm bătut de logoped cu degetele în
masă;
h) repetarea unui ritm bătut de logoped cu ajutorul unei
tobe;
j) repetarea unui cântecel;
k) exteriorizarea trăirilor emoţionale:
–        fericire: Oleee!, Yupiii!, Ura!, Ieee!, Ha-ha!;
–        supărare: Măi-măi!, Of!, Oh!, Ah!, Vai!, Ptiu!, Ohooo!;
–        uimire: Ooo!, Oau!, Ups!;
–        încântare: Oauuu!.
www.youtube.com/watch?v=Ulr7Qzp9E0c&feature=share
 Evaluarea auzului fonematic
Propunem copilului:
1. Să repete silabe: ta-da; sa-șa; la-ra, po-bo ș.a.
(printr-o mișcare, de ex: să bată din palme);
2. Să aleagă imaginea cerută din câteva propuse:
Casă-masă-pasă; coș-moș-roșu ș.a.;
3. Să explice sensul cuvintelor: pară-bară ș.a.;
4. Să repete silabele: pa-ba-pa; co-go-co ș.a.;
5. Să repete cuvintele: lac-rac-sac-vacă ș.a.
Cu copii mai mari începem lucrul cu sunete,
silabe, cuvinte paronime ș.a.m.d.
- poezioare;
- frământări de limbă;
- exercitări în scris.
 Logoritmica
Logoritmica – jocuri orientate spre dezvoltarea
motricității și pronunției.
Forme:
• Muzicală (mersul în tactul muzicii, mișcări
după muzică; repede – încet; tare - încet);
• Motorii (gimnastică de respirație cu pronunția
vocaler);
• Ludică (jocuri - poezii)