Eu nu strivesc corola de minuni a lumii și Gorunul

Lucian Blaga
L. Blaga a fost un fillosof, poet, dramaturg, traducător, academician și diplomat român. În 1919
publică la Sibiu, placheta de versuri ,,Poemele lumii”. În 1936 este ales membru titular al
Academiei Române.

Ambele poezii fac parte din volumele de debut ,,Poemele lumii”, 1919.

Tema poeziei ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” reprezintă atitudinea poetică

în fața marilor taine ale universului și este o poezie de tip confesiune. Tema poeziei ,,Gorunul”
este ilustrată de meditația poetului asupra morții pe care o percepe ca pe o mare trecere într-o altă
lume spirituală.

Titlul poeziei ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o metaforă revelatorie care
semnifică ideea cunoașterii luciferice. Pronumele personal ,,eu” arată influența curentului
expresionist. Verbul la forma negativă ,,nu strivesc” exprimă refuzul cunoașterii de tip rațional,
iar ,,corola de minuni a lumii” este o metaforă a perfecțiunii, a absolutului, prin ideea de cerc, de
întreg.

Titlul poeziei ,,Gorulul” reprezintă un simbol sacru al condiției omului în Univers, semnificând
ideea că viața și moartea cuprind deopotrivă ființa umană și copacul și între ei există o
comunicare spirituală.

Poezia ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este alcătuită din trei secvențe, iar poezia
,,Gorunul” este structurată în trei secvențe lirice, aflate într-o gradație evidentă atât din punct de
vedere ideatic, cât și d. p. d. v. spațial, ilustrând pregnant presimțirea morții.

În prima secvență a poeziei ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” verbele la forma
negativă ,,nu strivesc” și ,,nu ucid” arată refuzul eului liric de a accepta ca instrument de
cunoaștere rațiunea. Enumerația ,,căci eu iubesc și flori, și ochi, și buze și morminte” surprinde
domeniile cunoașterii: florile sugerează viața, ochii sunt simbol al cunoașterii, buzele simbol al
iubirii și comunicării, iar mormintele sunt sugestia morții și a eternității.

În prima secvență din poezia ,,Gorunul” debutează cu percepția auditivă a morții, idee la care
poetul cugetă încă din timpul vieții. Presimțirea neantului este în directă legătură cu natura,
poetul meditând într-un cadru propice ,,limpezi depărtări”.

A doua secvență a poeziei ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este mai amplă și se
constituie pe baza unor relații de opoziție ,,eu-alții – lumina mea-lumina altora”. Misterul este
conturat în secvența a doua cu ajutorul elementelor imaginarului poetic ,,luna”, ,,noapte”, ,,zare”,
,,fiori”, ,,mister”.
În a doua secvență a poeziei ,,Gorunul”, poetul se adresează direct copacului sacru printr-o
întrebare filozofică privind acceptarea morții cu senzația liniștii ce domină întreaga natură, cu
care poetul se simte într-o deplină armonie: ,,Gorunule din margine de codru, / de ce mă-
nvinge/cu aripi moi atâta pace/când zac în umbra ta/și mă dezmierzi cu frunza-ți jucăușă?”

Finalul poeziei ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” constituie a treia secvență și are rol
conclusiv ,,Căci eu iubesc și flori, și ochi, și buze și morminte”. Enumerația din prima secvență
este reluată în versul final, elementele acestuia fiind precedate de un ,,și” adverbial. Discursul
liric se organizează în jurul misterului și a motivului luminii.

Ultima secvență a poeziei ,,Gorunul” începe cu o întrebare filozofică tulburătoare care

potențează presimțirea morții prin verbul dubitativ ,,poate”. El ascultă ,,cum crește-n trupul tău
sicriul”și accentuează că ființa este supusă morții ,,trupul tău-sicriul meu”. Finalul acestei poezii
ilustrează ideea ca viața oricarei ființe se scurge cu fiecare clipă înspre moarte ,,cu fiecare clipă
care trece”. Cu toate acestea, moartea nu trezește spaimă, groază, ci se insinuează lent și liniștit
în sufletul poetului ca presimțire în ideea curgerii ireversibile a timpului.

În concluzie, poezia ,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o artă poetică modernă, o
definiție a poeziei, dar și un portret al artistului. Actul poetic convertește misterul, nu îl reduce,
iar în poezia ,,Gorunul” conceptul de ,,mister” este ilustrat în această elegie prin taina morții,
fascinantă pentru poetul căruia i se revelează treptat acest mister esențial din Univers.