Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

de Lucian Blaga
Poezia , ”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" este o artă
poetică modernistă, care face parte din volumul „Poemele luminii" publicat in
anul 1919, volum ce deschide prima etapă de creatie a poetului, aflată sub
semnul expresionismului stihial (unde trăirile sunt exacerbate, şi existenta
este esentializată).

Lucian Blaga a fost un mare poet român, filozof, traducător, profesor

universitar şi diplomat.

Poezia face parte din seria artelor poetice moderniste interbelice alături
de poezia Testament de Tudor Arghezi si poezia Joc secund de lon
Barbu.

Ideea poetică exprimă atitudinea poetului de a proteja misterele lumii prin

metafore, imagini artistice ce fac diferenta dintre cunoaşterea paradisiacă
şi cunoaşterea luciferică (găndirea raţională şi cea poetică).

Titlul poeziei este o metaforă revelatorie, care înseamnă de fapt alegerea

poetului pentru cunoaşterea luciferică. Pronumele personal „eu" arată
apartenenta poetului la expresionism, verbul la forma negativă „nu
strivesc" arată tipul de cunoaştere ales de poet, iar „corola de minuni a
lumii" este o metaforă care prezintă perfecţiunea absolutului.

Tema poeziei este reprezentată de cunoaşterea lumii care se poate face

doar prin iubire. Motive literare din poezie sunt: luna, taina, flori, ochii,
buze, morminte, etc.

Structura poeziei
Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" este alcătuită din
trei secvenţe.

În incipitul poeziei, titlul se reia arătănd intentia eului liric de a proteja

tainele lumii.

În prima secventă, poetul prezintă metaforic perfecţiunea universală vazută

prin vederea luciferică, „corola de minuni a lumii" in diferitele întrupări
ale misterului: „florile" reprezintă prospeţimea şi vegetalul, „ochii" sunt
porţile sufletului şi cunoaşterea, „buzele" sunt expresia afectivitaţii şi
reprezintă sensibilitatea, iar „mormintele" sunt porti către lumea cealaltă. Şi işi
arată refuzul pentru cunoaştera raţională, cu ajutorul verbelor la forma
negativă „nu strivesc" şi „nu ucid".

Secventa a doua este mult mai amplă, construită pe baza unor opoziţii: „eu
versus alţii" prin metafora „Iumina mea versus lumina altora" prin
care sugerează cunoaşterea, pronumele personal „eu" şi conjuncţia „dar"
întăresc atitudinea poetului faţă de misterele lumii. Tot aici, poetul face o
comparaţie intre modul său de cunoastere si lumina misteriosă a lunii.

A treia secvenţă are rol concluziv prin folosirea raportul de cauzalitate

„căci" exprimănd atitudinea eului liric faţă de misterele lumii prin cunoaşterea
luciferică, care se poate face doar prin iubire.

În concluzie, poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"

prezintă influenţe filozofice şi mistice, este o artă poetică modernă care are
în centru voinţa de conservare a tainelor lumii, incadrăndu-se în curentul
literar numit modernism.