Modernismul se defineste ca fiind un curent literar care se opune traditiei,

teoretizat de Eugen Lovinescu a carui doctrina porneste de la ideea ca exista "un

spirit al veacului" care impune procesul de sincronizare a literaturii romane cu
literatura europeana, cunoscut si ca principiul sincronismului. Promovează
înnoirea literaturii prin folosirea unui limbaj ambiguu, utilizarea metaforei, prin
inovație formală și prin renunțarea la prozodia tradițională. Directia modernista
poate fi caracterizata ca fiind anticlasica, antiacademica, anticonservatoare si
impotriva traditiei. Se manifestă începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, iar în
literatura română ia o amploare deosebită în perioada interbelică având ca
reprezentanți pe Tudor Arghezi, Lucian Blaga si Ion Barbu.
Poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga este o
arta poetica modernista, care face parte din volumul “Poemele luminii” publicat
in anul 1919, volum ce deschide prima etapa de creatie a poetului, aflata sub
semnul expresionismului stihial, unde trairile sunt exacerbate si existenta este
esentializata.
Titlul este o metaforă revelatorie care exprimă pledoaria poetului pentru
cunoașterea luciferică. Metafora „corola de minuni a lumii” denumește universul,
imaginat ca o floare imensă șiavând toate însușirile acesteia: frumusețe,
gingășie, fragilitate, efemeritate dar și mister. Titlul este și element de recurență
pentru că se reia în primul vers. Pronumele personal „eu” așezat la început și
repetat în text accentuează caracterul confesiv și constituie și un element
specific expresionismului și anume exacerbarea eului.
Tema poeziei este reprezentata de cunoașterea lumii care, în planul
creației poetice este posibilă numai prin iubire. Discursul liric este de tip
confesiv, lirismul este subiectiv, apar mărci ale eului liric, verbe, pronume și
adjective pronominale la persoana I singular: „eu nu strivesc”, „lumina mea”.
Motive literare din poezie sunt: luna, taina, flori, ochii, buze, morminte, etc.
In prima secventa, poetul prezinta metaforic perfectiunea universala
vazuta prin vederea luciferica “corola de minuni a lumii” in diferite intrupari ale
misterului: “florile” reprezinta prospetimea si vegetalul, “ochii” sunt portile
sufletului si cunoasterea, “buzele” sunt expresia afectivitatii si reprezinta
sensibilitate, iar “mormintele” sunt porti catre lumea cealalta. Isi arata refuzul
pentru cunoasterea rationala, cu ajutorul verbelor la forma negativa “nu
strivesc” si “nu ucid”.
Secventa a doua este mult mai ampla, construita pe baza unor opozitii:
“eu versus altii” prin metafora “lumina mea versus lumina altora”, sugerand
cunoasterea. Pronumele personal “eu” si conjunctia “dar” intaresc atitudinea
poetului fata de misterele lumii. Tot aici, poetul face o comparatie intre modul
sau de cunoastere si lumina misterioasa a lunii.
A treia secventa are rol concluziv prin folosirea raportului de cauzalitate
“caci” exprimand atitudinea eului liric fata de misterele lumii prin cunoasterea
luciferica, care se poate face doar prin iubire: “Caci eu iubesc/ si flori, si ochi, si
buze si morminte.”
In concluzie, poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o arta
poetica modernista, deoarece apare aici conceptia despre rolul poetului, Blaga
optand pentru cunoasterea de tip luciferic, care potenteaza misterul. Astfel, prin
mijloacele ei specifice, miturile si simbolurile, poezia patrunde mai adanc tainele
universului. Opinia mea este ca “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o
poezie reprezentativa si pentru directia modernista, prin viziunea subiectiva
asupra lumii, prin elementele expresioniste precum exacerbare eului, prin
intelectualizarea emotiei, dar si prin prozodia moderna: ingambamentul, masura
metrica inegala si absenta rimei.