Plumb

Poezia „Plumb” de George Bacovia deschide volumul cu acelasi titlu aparut in 1916. Opera se
inscrie in lirica simbolista si este o arta poetica pentru lirica lui Bacovia. Arta poetica este opera
in care autorul isi exprima conceptia despre poezie si rolul poetului in societate. Simbolismul
este un curent literar aparut in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea, ca reactie impotriva
romantismului si parasianismului.

Titlul este simbolul „Plumb”, cuvant care are drept corespondent in natura metalul, ale carui
trasaturi sugereaza stari sufletesti. Greutatea lui sugereaza apasarea sufleteasca, duritatea
reprezinta lipsa sentimentelor, culoarea gri insemnand cenusiul existentei, monotonia, iar
toxicitatea moartea. Sonoritatea surda a cuvantului, patru consoane si o vocala la mijloc,
sugereaza inchiderea spatiului existential fara iesire.

Tema este conditia de damnat a poetului intr-o societate meschina, care nu il intelege, o
societate superficiala, incapabila sa aprecieze adevarata arta.

Lirismul este de tip subiectiv redat prin marcile lexico-gramaticare ale eului liric, si anume verbe
la persoana I si a II-a „stam”, „am inceput”, „sa strig” si adjectivul posesiv „meu”. Principalul
mod de expunere este monologul confesiv.

Poezia este alcatuita din doua catrene constituite pe baza cuvantului „plumb” care este reluat
in sase dintre cele opt versuri. Cele doua strofe corespund celor doua planuri ale realitatii, cea
exterioara si cea interioara, sufletul, reprezentata de sentimentul iubirii. Realitatii exterioare ii
corespund cuvintele „sicriu”, „flori”, „cavou”, „vant” si „coroanele”, iar celei interioare ”amor
intors” si „aripi”. Cavoul este o metafora a lumii inchise, fara posibilitatea de a evada. Poetul
este inchis intr-o lume lipsita de speranta. Trecerea in nefiinta sugereaza alt infern neutru din
care nu poate iesi.

Strofa I surprinde elemente din spatiul inchis, apasator, sufocant in care eul liric se simte
claustrat. Elementele decorului funerar sunt „sicriele de plumb”, „vesmantul funerar”, „flori de
plumb”, „coroanele de plumb”. Cuvantul „plumb” este asociat sicrielor, simbol al mortii, florilor,
simbol al vietii pe cale sa se stinga si coroanelor, simbol al mortii. „Funerar vesmant” izoleaza
spatiul aflat sub semnul iminentei morti in care nu poate patrunde decat vantul. Acesta este
singurul care sugereaza miscarea insa produce efectele reci ale mortii „scartaiau coroanele de
plumb”.

Strofa a II-a debuteaza cu moartea afectivitatii, „dormea intors amorul meu de plumb”.
Cuvantul „intors” sugereaza zadarnicia acestui sentiment pe care incearca inutil sa il salveze sau
intoarcerea spre apus, spre moarte. Sentimentul nu mai este posibil pentru ca aripile sunt de
plumb, ceea ce semnifica un zbor in jos, o cadere surda si grea, moartea. Incercarea de salvare
este iluzorie „si-am inceput sa-l strig”. Reflectarea sintagmei „stam singur” accentueaza
senzatia de pustietate sufleteasca.

La nivel morfologic, se remarca prezenta verbelor, majoritatea statice. Timpul imperfect

desemneaza trecutul, determinant prezenta unei stari de angoasa, „dormeau”, „stam”, „era”,
„scartaiau”, „atarnau”. Verbul la perfect compus „am inceput” si cel la conjunctiv „sa strig”
sugereaza disperarea eului liric atunci cand constientizeaza ca universul inconjurator este
cuprins de atmosfera sumbra a mortii. Adverbul „adanc” asezat langa verbul „dormeau”
sugereaza somnul vesnic, moartea.

La nivel sintactic, textul este alcatuit din propozitii principale. Se remarca topica inversa
„dormeau adanc sicriele de plumb”.

La nivel stilistic, simbolului central „plumb” ii sunt asociate metaforele „flori de plumb”,
„coroanele de plumb”, „aripi de plumb”, precum si epitetul din versul „dormea intors amorul
meu de plumb”.

La nivel prozodic, intalnim rima imbratisata si masura de zece silabe.

In conluzie, poezia „Plumb” de George Bacovia se incadreaza in simbolism prin folosirea

simbolurilor, tehnica repetitiilor, cromatica, muzicalitate si dramatismul trairilor eului liric.