Plumb

de George Bacovia

Poezia simbolistă ,,Plumb” deschide volumul cu același titlu apărut în 1916.

Tema poeziei este moartea , dar și condiția poetului într-o societate lipsită de aspirație . Titlul poeziei
este simbolul Plumb care sugerează apăsarea , greutatea sufocantă și mai ales închiderea definitivă a
spațiului existențial fără soluții de ieșire .

Structural , poezia e alcătuită din două catrene , ce corespund celor două planuri ale realității :
realitatea exterioară obiectivă simbolizată de cavou , de cimitir și de realitatea interioară subiectivă
simbolizată de sentimentul iubirii a cărei invocare se face cu disperare .

Strofa I surprinde un spațiu existențial închis apăsător în care eul poetic se simte neputincios fiind
vorba de un cavou . Mediul înconjurător din cavou sunt sub greutatea apăsătoare a plumbului .
Elementele decorului exterior sunt metafore din câmpul lexical al morții ( sicrie de plumb , flori de
plumb , coroane de plumb ) . Repetarea epitetului de plumb are sugestii cromatice : gri , iar ca stare
interioară sugerează apăsarea și existența mohorâtă . Totul este împietrit , doar vântul element ce
sugerează mișcarea , produce efecte reci ale morții : ,,Și scârțâiau coroanele de plumb ”.

Strofa a II a sugerează dispariția sau chiar moartea iubirii . ,,Dormea întors amorul meu de plumb” în
care cuvântul întors constituie misterul poeziei . Este vorba probabil de întoarcerea mortului cu fața spre
apus . Ultima metaforă din strofa a II a ,, Și-i atârnau aripile de plumb ” presupune un zbor în jos , ca o
prăbușire psihică în care încercarea de salvare este iluzorie : ,,Și-am început să-l strig ”.

La nivelul artisic , poezia se încadrează întrutotul curentului modernist simbolism prin stările sufletești
confuze și neclare : înstrăinarea , împietrirea , izolarea . Starea de izolare este redată de repetarea
sintagmei ,, Stam singur ” care sugerează senzația de pustietate sufletească .

Folosirea verbelor la imperfect sugerează permanența stării de angoasă : dormea , stam . La nivel
poetic , repetarea de șase ori a cuvântului simbol plumb intensifică senzația de apăsare , iar folosirea
consoanelor dure : p , b , m , n , accentuează starea sufletească a eului liric care privește în sine ca-ntr-
un străin . Sunt folosite cuvinte din câmpul lexical al morții ce corespunde metaforelor : ,, sicriu de
plumb” , ,,coroane de plumb” , mort .

Un element specific simbolist este și prozodia care prin rima îmbrățișată , măsura fixă de zece silabe
sugerează prezența morții .

În concluzie , prin atmosferă , folosirea sugestiei și a simbolurilor prin stările de angoasă poezia
Plumb se încadrează în estetica smbolistă .