Plumb

De George Bacovia

1. Apariție

Poezia simbolistă ,,Plumb” deschide volumul cu același titlu și îl definește în

totalitate. Volumul apare în 1916. Textul se înscrie în lirica simbolistă prin
folosirea simbolurilor, tehnica repetițiilor, cromatică, dramatismul trării.
Dramatismul este sugerat prin corespondența ce se stabilește între materie și
spirit.

2. Temă

Tema poeziei o constituie condiția poetului într-o societate lipsită de aspirații

și artificială. Apar următoarele motive literare: singurătatea, trecerea timpului,
moartea. Lumea ostilă și stranie, conturată de câteva pete de culori, este
proiecția universului interior.

3. Titlul

Simbolul ,,Plumb” sugerează apăsarea, angoasa, greutatea sufocantă,

universul monoton și chiar moartea. Spațiul existențial este închis definitiv, fără
soluții de ieșire.

4. Structura textului poetic

Textul este alcătuit din două catrene, construite în jurul cuvântului ,,plumb”,
cuvânt reluat de șase ori în poezie. Cele două strofe corespund celor două
planuri: realitatea exterioară, obiectivă, simbolizată de cimitir și cavou și
realitatea interioară, subiectivă (singurătatea și disperarea eului liric).

5. Strofa I

Strofa I cuprinde elemente ale cadrului spațial închis în care eul liric se simte
sufocat: un cavou. Elementele decorului funerar sunt: sicriele de plumb,
vestmântul funerar, florile de plumb, coroanele de plumb. Repetarea
termenului ,,plumb” sugerează o existență mohorâtă, anostă. Înălțarea nu este
posibilă. Chiar și florile sunt marcate de împietrire. Vântul este singurul
element care sugerează mușcarea, însă produce efecte reci, amintind de
moarte: ,,Stam singur în cavou...și era vânt”, ,,Și scârțâiau coroanele de plumb”.
Timpul nu este precizat, dar atmosfera macabră poartă sugestia
nocturnului: ,,Dormeau adânc sicriele de plumb”.

6. Strofa a II-a

Strofa a II-a debutează sub semnul tragicului existențial: ,,Dormea întors

amorul meu de plumb”. Este vorba, cum spune Blaga, despre întoarcerea
mortului cu fața spre apus. ,,Aripile de plumb” sunt o metaforă pentru zborul în
jos, căderea surdă și grea, moarte. Strigătul eului liric (,,Și-am început să-l
strig”) sugerează disperarea și imposibilitatea de a se salva.

Starea de solitudine a eului liric este sugerată de repetarea sintagmei ,,Stam

singur”, care accentuează senzația de pustietate sufletească.

Elementele naturii primordiale sunt, în poezie, frigul și vântul, care produc

disoluția materiei: ,,Stam singur lângă mort...și era frig”.

7. Lirismul subiectiv

Mărcile lirismului subiectiv sunt: verbele de persoana I singular (,,stam”, ,,am

început”) și adjectivul posesiv ,,meu” din structura ,,amorul meu”.

8. Trăsături simpoliste
- Tema: condiția poetului într-o societate care nu-l înțelege și nu-l
apreciază, poezia putând fi considerată artă poetică
- Folosirea simbolului (simbolul ,,plumb” care ne trimite cu gândul la
apăsare sufletească, monotonie, moarte)
- Prezența sinesteziei (,,flori de plumb”-imagine vizuală și
olfactivă, ,,scârțâiau coroanele de plumb”-imagine auditivă și vizuală)
- Prezența corespondențelor: universului exterior reprezentat de cimitir și
cavou îi corespund în plan interior stările de angoasă, disperare,
nefericire
- Importanța acordată cromaticii: în poezia simbolostă fiecărei clori îi este
atribuit un sentiment, în poezia ,,Plumb” întâlnim următoarele culori:
cenușiul plumbului sigerează monotonia, plictiseala; negrul hainelor de
doliu ne trimite cu gândul la moarte, iar galbenul pe care îl intuim
în ,,Plumb” este culoarea deznădejdii (,,Plumbul ars e galben, sufletul ars
e galben”, George Bacovia)
 - Muzicalitatea este realizată prin folosirea refrenului: ,,flori de plumb” și a
paralelismului sintactic realizat între prima și a doua strofă: ,,Dormeau
adânc sicriele de plumb/ Dormea întors amorul meu de plumb”. Întâlnim
de asemenea laitmotivul: singurătatea este prezentă în ambele
strofe: ,,stam singur în cavou” respectiv ,,stam singur lângă mort”
- Griul sugerează monotonia, cenușiul existențial.
9. Nivel fonetic

Repetarea cuvântului ,,plumb” presupune folosirea unor consoane grele care

sugerează o închidere a spațiului (p,b). Sonoritățile lugubre sunt obținute prin
aglomerarea de consoane dure: s,t,p,b,m. În restul poeziei predomină vocalele
o,i,u, dând sentimentul golului existențial, al absenței, al vidului lăuntric.

10. Nivel morfologic

Ca timp verbal, predomină imperfectul, ceea ce sugerează permanența unei

stări de angoasă: stam, dormeau, era.

Versul al doilea din prima strofă sugerează permanentizarea stării de spaimă

în fața morții.

Cele două verbe la perfect compus (,,am început”) și respectiv la conjunctiv

(,,să strig”), sugerează disperarea poetuluiatunci când constată că universul
înconjurător este cuprins de atmosfera sumbră a morții. Adverbul ,,adânc”
așezat lângă verbul ,,dormeam” sugerează somnul veșnic, moartea.

11. Nivel lexical

În poezia ,,Plumb” predomină termenii din câmpul semantic al morții: sicrie,

coroane, flori, mort. Repetarea acestor termeni are ca efect monotonia.

12. Nivel stilistic

Limbajul este predominant metaforic și din acest motiv ambiguu: ,,aripi de

plumb” se referă la imposibilitatea înălțării sufletești, cădere surdă și
grea, ,,amor de plumb”-prăbușire sufletească, lipsa speranței, ,,flori de plumb”-
metafora sugerează deznădejdea, devenind termen ce aparține câmpului
lexical al morții. Sintagmele care au în compoziție cuvântul ,,plumb” se referă la
apăsarea sufletească și la lipsa oricărei speranțe. Se remarcă expresivitatea
epitetului din versul ,,Dormea întors amorul meu de plumb” care ne trimite ci
gândul la moarte.

13. Concluzie

În concluzie, poezia ,,Plumb” de George Bacovia se înscrie în lirica simbolistă

modernă prin folosirea simbolurilor, a repetiției, prin valorificarea cromaticii, a
sugestiei și prin exprimarea propriei concepții despre condiția artistului într-o
lume monotonă și sufocantă. Din lumea bacoviană nu se poate fugi, este o
lume închisă, fără iluzia salvării, existența devenind sinonimă cu vidul. Traseul
discursului liric bacovian este chiar drumul poeziei moderne.