IN UMBRA

PASILOR TAI
Vitali Cipileaga
 PERSONALITATEA AUTORULUI
Vitali Cipileaga este unul dintre cei mai cititi si
cautati autori din Republica Moldova. In mediul
online el a reusit sa devina in scurt timp unul din
cei mai buni si apreciati bloggeri. Este fondatorul
site-ului "De vorba cu tine", o pagina de internet
unde sunt publicate articole, fotografii si interviuri
motivationale despre viata de cuplu, familie, carti,
calatorii, sanatate, istorii de succes, ganduri etc.
Prima sa carte, intitulata "De vorba cu Emma", a
vazut lumina tiparului in 2015, fiind o carte de
reflectii, despre dragoste si viata, si care a reusit
sa ajunga la inimile a zeci de mii de cititori. In
anul 2016 a aparut si romanul "In umbra pasilor
tai", un roman psihologic despre pierderi, secrete
si cautari, care a fost premiat la Salonul
International de Carte din Chisinau, editia XXI.
Vitali Cipileaga este casatorit si are doua fetite.
 GANDURI PROVOCATE DE CITIREA TITLULUI

Auzisem titlul cartii de cativa ani, dar nu

am avut curajul sa o citesc in intregime. De
fiecare data, credeam ca este povestea
plictisitoare a unor tineri indragostiti care
sfarseste prin suferinta. Credeam ca este
printre putinele carti in care barbatul sufera
dupa jumatatea sa si incearca sa scape de
sechelele trecutului, fragmentate si
ascunse adanc in dulapul inimii. O carte
ce ne vorbește despre gândurile unei ființe
complet distruse, de întâmplările ce l-au
marcat, agatandu-se de visul frumos de
iubire pe care il traise cu ea. Uitând astfel
să-și trăiască prezentul, ancorându-se
mereu în amintiri.
 AMINTIRI PERSONALE PROVOCATE DE LECTURA CARTII
Un roman în care dragostea ia multe forme, începe cu
inocența unei iubiri din tinerețe, care dictează că nimic rău nu
se poate întâmpla, apoi răul își desface aripile negre și iubirii i
se alătură frica. Mai târziu dragostea apare din nou, dar de
data aceasta este respinsă din cauză că temerile și fricile fac
echipă pentru a nimici iubirea. Imi place sa imi imaginez ce se
poate intampla si să intuiesc anumite deznodăminte, însă în
cartea de față, mi-a fost destul de greu, pentru că autorul a
reușit să-mi alunge gândurile, de la certitudine la incertitudine,
de la natural la supranatural…și într-un final m-a făcut să mă
las pradă hazardului adică să citesc fără să încerc să intuiesc
și mai apoi am fost surprinsă de final.L-am îndrăgit, compătimit
și încurajat pe Theodor și am găsit în el, multe asemănări cu
câțiva apropiați, dar și cu mine însămi. Chiar daca nu mai avea
niciun motiv sa mearga mai departe, a dus o lupta cu el pentru
a-si gasi fericirea, sa invete sa nu se mai gandeasca doar la
timpul trecut, sa accepte noile provocari ale vietii, sa-si
gaseasca calea spre refacerea a sufletului zdrobit. Speranța
nu moare niciodată, nici atunci când totul pare fără cale de
întoarcere.
 CUM A RASPUNS CARTEA ASTEPTARILOR MELE?

Această carte nu se citeşte,ea se trăieşte.

Theodor nu îşi poate regăsi locul după ce
si-a pierdut iubita si cei mai buni prieteni
într-un accindent rutier. Prin fiecare
femeie pe care o intalnea, Paula reaparea
in mintea lui. Pierderile sunt grele pentru
orice om, însă Theo pare să nu se mai
regăsească, iar teama lui de a se deschide
mai mult în fața oamenilor și mai ales a
femeilor este mereu prezentă. A inceput
sa se iubeasca, pentru a putea iubi si pe
altcineva, iar asta mi se pare cel mai bun
inceput pe care il putea avea. Parcurgand
romanul, am inteles ca dragostea este
puternica, chiar si dupa moarte. Am plans,
ras si trait fiecare cuvant.Atât de profund ă
şi plină de viață. Aş citi-o iar şi iar.
 REZUMATUL
In roman este prezentata viata lui Theodor, un barbat
de 24 de ani, care sufera dupa iubita sa. Paula isi
pierde viata intr-un accident rutier. Incercand sa isi
refaca viata, se ocupa de cafeneau sa, Pariso. Acolo o
intalneste pe Laura, fata misterioasa de care se
indragosteste. O intalneste dupa ce primeste prima
scrisoare anonima, ce il indeamna sa isi traiasca viata.
Din nefericire, îndoielile şi neincrederea lui Theo,
scrisorile anonime pe care le primeşte, vor face ca
povestea de dragoste care se naşte între ei, să se
termine înainte să înceapă cu adevărat. In fiecare
duminica merge la cimitir, apoi ia pranzul cu Mara,
mama Paulei. Theo isi da seama ca Mara stie de
scrisorile anonime, doar ca acesta refusa sa il ajute. In
drum spre Bucuresti, dupa incercarea de a se impaca
cu Laura, o intalneste pe Carla. Oara Theo isi va regasi
linistea? Daca da, langa cine? Un roman psihologic
despre pierderi, secrete si cautari. O poveste care te
strange puternic la piept, amintindu-ti inca o data de
 FRAGMENTE CARE M-AU IMPRESIONAT

‘‘Râseră zgomotos. Mașina se îndrepta spre București

pe Autostrada A1, înaintând pe asfaltul încă umed
după o ploaie zdravănă. Tinerii, patru la număr, se
întorceau entuziasmați din Franța, unde se
aventurară într-o călătorie pe care nu aveau s-o uite
atât de ușor. [...] Stefan, soferul, luă mâna stângă de
pe volan și deschise geamul. Își rezemă apoi cotul de
margine, pornind să caute o piesă potrivită. Se opri
la un post de radio ce transmitea muzică electronică.
Mulțumit, întoarse privirea spre oglinda din stânga,
când ochii i se măriră de spaimă. Înlemni pe loc
câteva secunde, apoi brusc porni să rotească
volanul spre dreapta.
Era prea târziu... În clipa următoare automobilul se lovi frontal de o furgonetă ce venea
cu viteză dinspre București. Încurcase benzile și trecuse pe contrasens. Impactul a fost
atât de puternic, că mașina se rostogoli de câteva ori, oprindu-se într-un sfârșit de
marginea parapetului. Airbag-ul se deschise în față, după care urmă o liniște totală.’’
 Deși nu voia să recunoască, i se părea uluitor
cât de asemănător era textul scris și cuvintele pe
care i le spusese cu doi ani în urmă Paula, chiar
cu câteva zile înainte de călătoria la Paris.
Așezați pe o bancă din parcul IOR, planificau
ultimele detalii ale marelui eveniment ce urma
să aibă loc în luna aprilie. Paula era culcată în
brațele lui, când brusc se ridică și privi în
depărtare. Ochii ei erau stinși.
— De ce ești tristă, Paula? Ea îl privi lung, apoi îi
atinse cu palma obrazul drept.
— Theo, de multe ori lacrimile noastre nu au
nimic în comun cu tristețea...’’

‘‘Sunt furioasă pe tine. Îți bați joc de viața ta, sperând că se va găsi cineva să te salveze din fața prăpastiei.
Dar nu înțelegi că ai săpat-o cu mâinile tale luni bune, ani la rând, refuzând să trăiești cu adev ărat. E ști un
fricos. Și ce fac fricoșii? Spun că nu pot, nu vor, nu îndrăznesc, nu știu cum. Dar ai o groază de motive să știi și
să vrei. Privește în jur, lasă-te suprins de minunile mici ale acestei lumi mari. Nu te învinov ăți pentru ceea ce nu
poți duce. Am fost și eu secătuită de puteri. Am crezut că nu mai am nicio cale de ieșire. Plângeam, crezând
că așa puteam arăta lumii întregi cât de tristă sunt. Dar mai târziu am înțeles că nu plângi pentru că ești trist.
De multe ori lacrimile noastre nu au nimic în comun cu tristețea. Plângi pentru c ă te aștepți să fie mai
frumoasă acea despărțire și mai frumoasă acea dragoste. Poate cea mai frumoas ă dragoste. [...]
 PERSONAJE-PREZENTARE SINTETICA
Theodor Onciu- protagonistul cartii, proprietarul cafenelei
Pariso
Paula- fosta sa iubita, isi pierde viata intr-un accident
Andreea si Stefan- prietenii cu care Theodor si Paula
calatoreau, si-au pierdut viata odata cu fosta iubita a lui Theo
Mara- mama Paulei
Marius- prietenul lui Theo
Laura-iubita lui Theodor
Bogdan- prietenul lui Theo, mai in varsta
Carla- fata care a primit inima Paulei
Amalia- o veche prietena a lui Theodor, o ajuta pe Carla sa-si
traiasca visul de a fi designer
Rafael Navarro- tatal Paulei
MULTUMESC PENTRU ATENTIE!
VA RECOMAND CARTEA!!