În Umbra pașilor tăi

De Vitalii Cipileaga

Lumea lui Theodor se prăbușește în momentul în care o pierde pe Paula într-un accident rutier. De
aici încolo totul își pierde orice rost. Lasă cariera în advertising, se mută cu traiul și începe o nouă
viață. Însă fără Paula aceasta e o suferință continuă.Într-o căutare interioară profundă, Theodor
învață să nu mai gândească doar la timpul trecut și acceptă noile provocări ale vieții. Însă ce va face
atunci când noile realități se contopesc prea mult cu trecutul său? Iar gândurile și amintirile sunt
tulburate de un șir nesfârșit de întâmplări? Un roman psihologic despre pierderi, secrete și căutări.
O poveste care te strânge puternic la piept, amintindu-ți încă o dată de adevărata putere a dragostei.

Autorul m-a surprins de data asta cu delicatețea vorbelor lui, cu puritatea poveștii pe care a creat-o,
cu ideile pe care le-a așternut atât de frumos și de natural. Căci totul mi s-a părut de
o naturalețe aparte, nicio exagerare, nicio idealizare... Totul a venit în cel mai firesc mod și cât mai
aproape de suflet.
Autorul a reușit să creeze niște personaje enigmatice, care ajung într-un final să-și dezgolească
sufletul și să ne surprindă prin tandrețea lor. Ai spune că totul se petrece pe un fundal întunecat, căci
Theo suferă după moartea iubitei ce urma să-i devină soție, însă, de fapt, totul a fost construit pe
baza iubirii și aceasta a fost foarte frumos pusă în lumină, lăsându-ne s-o întoarcem pe toate părțile
și să ne dăm seama că e pretutindeni în viața noastră, atâta timp cât suntem dispuși să ne deschidem
sufletul către ea.

Theo, deși au trecut doi ani de la moartea Paulei, încă o poartă în suflet și în amintiri și nu poate trăi
cu gândul că ea, ființa pe care a adorat-o, singura femeie pe care a iubit-o, l-a părăsit și l-a lăsat într-
o lume în care nu mai speră că va cunoaște sentimentul de iubire.
Închise în el durerea, o purta pe brațe în dormitor, o tăinuia în baie și o cocea la bucătărie, o machia
laPariso și o plimba printre gânduri când mergea cu mașina.
În scenă apar pe parcurs încă două femei, misterioase amândouă, care contribuie la evoluția lui
Theo. Laura este femeia care-l vrăjește, cu care-și petrecere nopțile, dar care într-un final îl
dezamăgește.
Adormiră îmbrățișați și Theo așeză pe pernă un ultim gând – viața e plină de imprevizibil și mereu e
loc de surprize plăcute.
Scrisori în plicuri albe ajung în cutia poștală a lui Theo, toate anonime, dar care au scopul să-l ajute
pe acesta să-și regăsească drumul în viață, să se bucure de prezent și să retrăiască sentimentul de
iubire. Theo însă crede că Laura este implicată și se distanțează treptat de ea...
Ești un fricos. Și ce fac fricoșii? Spun că nu pot, nu vor, nu îndrăznesc, nu știu cum. Dar ai o groază
de motive să știi și să vrei. Privește în jur, lasă-te surprins de minunile mici ale acestei lumi mari.
Nu te învinovăți pentru ceea ce nu poți duce.
Apoi, în viața lui apare Carla, o puștoaică pe care am îndrăgit-o tare mult și care mi-a dat mult de
gândit. Este o tânără gingașă, care împrăștie în jurul ei numai vibrații pozitive, în ciuda faptului că
ea suferă de o anumită boală. Theo reușește să treacă peste aceast lucru, pe care mulți l-ar fi găsit un
impediment în crearea unei relații și, încet-încet se apropie de ea, crezând că o va ajuta să-și
depășească fricile, dar dându-și apoi seama că de fapt ea a fost hrană pentru sufletul lui, ajutându-l
să se vindece de suferință.
Mă doare uneori discriminarea și antipatia oamenilor, dar îi accept pe toți. Nu e vina lor că poartă
virusul nefericirii în sânge.
Cartea este neașteptat de misterioasă, căci personajele nu se deschid atât de mult încât să ne spună
povestea lor, astfel că nu știm cine sunt cu adevărat. Pe de altă parte, sunt scrisorile, care întrețin
suspansul și care ne fac să ne întrebăm cine e în spatele tuturor acestor lucruri..

Toamna trecută m-am acoperit și eu cu frunze. Mă gândeam la cei din jur, cum văd ei lumea fără
mine? Oare dacă voi sta mai mult, își va da seama cineva că lipsesc? Dacă frunzele ar fi avut voce,
ar fi căzut într-o criză profundă de râs la auzul gândurilor mele.

Cartea este despre iubire și despre regăsirea într-o lume în care totul pare pierdut. Despre iubirea
eternă, ce nu dispare niciodată, nici măcar după moartea sufletului. Ea va rămâne întotdeauna pe
pământ și ne va da o gură de aer când vom simți că ne sufocăm. Este cea care ne va ține sufletul viu
și frumos, cea care ne va motiva să fim fericiți...
Încearcă să simți fericirea unei păsări atunci când este eliberată din colivie. Încearcă să trăiești viața
unui fluture, știind că ea durează numai o zi.