Comunicare lingvistică – linbaj in sens larg –facultatea omului de a vorbi capacitatea.

Linbaj in sens ingust- util limbii in domenii concrete de activitate umana.

La fel ca și la comunicațiile tehnice din cadrul informaticii și matematicii, comunicarea
dintre oameni are loc cu ajutorul unui limbaj, sistem de vorbire care folosește un anumit
sistem implicit de formule de comunicare.
Vorbirea și limba vorbită sunt elemente primordiale în comunicare; prin intermediul lor
putem transmite mai departe și o comunicare socială sau emoțională, aceasta decurgând
diferențiat, după gradul de cultură al partenerilor ce iau parte la convorbire.
Această transmitere de informații se produce de obicei într-o formă acustică (vorbirea), dar
există și alte forme (sau purtători de informație), cum ar fi forma scrisă, cea cu semnale
electrice sau optice ș.a.
În timpul vorbirii comunicarea nu se efectuează numai prin cuvinte, ci și prin intermediul
tonului vocii, al amplitudinii sau localizării respirației, al variației coloritului epidermei
(îndeosebi a celei faciale), al atitudinii noastre ș.a. De exemplu, pentru înțelegerea unui
mesaj, de cele mai multe ori este important și comportamentul interlocutorilor:

 pasiv
 asertiv
 agresiv
În funcţie de limbajul comunicării noi deosebim următoarele tipuri:

1. Comun. non-verbală –jesturi şi mimica

2. Comu. Verbal- direct prin vorbire.

Comun. verbal sînt de 2 forme- monolog(un sigur om vorbeste); Dialog- intre două
personae sau două grupuri de personae.