LIMBAJUL

Definiții:
Limbajul este activitatea (sau funcția) de
utilizare a limbii sau a altui sistem de semne-
simbol în raporturile cu ceilalți oameni.

Limbajul este o activitate de comunicare

interumană realizată prin intermediul limbii și a
tuturor resurselor ei.
• Ce este limba?
LIMBA este suportul și instrumentul comunicării.

Ea este un sistem de semne și reguli logico-

gramaticale elaborat social-istoric, care servește
ca instrument de codificare și transmitere a
informației în procesul real al comunicării.
Forma de bază, naturală și concretă a limbajului
este vorbirea (limbajul oral).
Vorbirea presupune anumite mecanisme prezentând
trei serii de elemente componente:
- Energetice – aparatul respirator și sistemul muscular
aferent acestuia;
- Fonatoare – corzile vocale fixate în laringe;
- De rezonanță – mușchiul limbii, buzele, în general
cavitatea bucală și nazală.

Se mai adaugă și auzul fonematic care asigură însușirea

limbii (prin imitație) și realizează controlul și
coordonarea pronunțării cuvintelor.
Definiție:

Comunicarea este procesul de transmitere a

informațiilor.
Cea mai simplă schemă de comunicare , între
două persoane, cuprinde următoarele elemente:

a) emițătorul- cel care produce și transmite

mesajul;
b) Receptorul sau destinatarul – cel care
recepționează mesajul;
c) Canalul de comunicare- veriga care
mijlocește ajungerea mesajului de la emițător
la destinatar: aerul, apa, etc.;
 d) semnalul – entitate fizică prin care se
obiectivează mesajul: sunete, semne grafice,
lumini, etc.;
e)codul – un sistem de semne prin care se
semnifică ceva, adică se recepționează sau se
transmite un mesaj informațional.
Funcțiile limbajului
Limbajul îndeplinește următoarele funcții:
1. Funcția de comunicare - este cea de
transmitere a unui continut de la o persoana la
alta;
2. Funcția cognitivă- de întelegere, de integrare
a gândirii, cu ajutorul căreia ne clarificăm
cunoștințele;
3. Funcția expresivă – de exprimare a unui
conținut prin intermediul intonației, mimicii,
pantomimicii dar și prin alte cuvinte;
4. Funcția de convingere – limbajul ne ajută să
transmitem altor personae ideile noastre dar și
stările emoționale;
5. Funcția ludică – presupune asociații verbale
de efect, ritmică, ciocniri de sensuri etc.,
mergând până la combinații artistice(poezii,
piese de teatru);
6. Funcția reglatoare – instrucțiunile verbale
sporesc performanțele obținute la sarcinile
realizate;
7. Funcția dialectică – de formare și rezolvare a
contradicțiilor sau c.onflictelor problematice;
8. Funcția de detensionare nervoasă, cathartică
– se realizează prin modalități specifice care țin
cont de tipurile de personalitate implicate.
Formele limbajului
În funcție de procesele psihice implicate:
-limbaj activ( vorbire,scriere)
-limbaj pasiv( ascultare, citire)
• De regulă limbajul pasiv îl precede pe cel
activ și este mai bogat decât acesta.

Limbajul activ presupune exersare și cultivare sistematică

În funcție de contextul de comunicare:
-limbaj extern ( producerea unor semnale verbale perceptibile
pentru altii și receptionarea semnalelor de altii; el poate fi oral
sau scris);
- limbaj intern (dezvoltat și perfecționat special pentru a
îndeplini funcția cognitivă și de reglare – vorbirea realizată cu
propria persoană.)
• Limbajul oral. Este forma fundamentala a limbajului, forma de
baza, naturala fiind vorbirea.
• Cand incepem sa invatam limbajul oral?
• Primele cuvinte incep sa fie rostite in jurul varstei de 1an, ele
se insusesc treptat si se sistematizeaza prin multe exersari.
• Doar in copilarie insusim limbajul oral? De exemplu cuvintele
din domeniul psihologiei le invatam si achizitionam acum, dar
perioada in care acumulam cea mai mare cantitate de cuvinte
este copilaria.
• Limbajul oral poate fi de 3 feluri :
• colocvial
• dialogat
• monologat.
In limbajul colocvial exprimarea vorbirii are un
caracter adresativ, rolul de subiect-receptor si
initiator alterneaza continuu contribuind la
activarea fiecaruia si la imbogatirea continutului
discutiilor ( de exemplu- sedinta)

Si in cazul limbajului dialogat exista un caracter

adresativ insa pot interveni prescurtari, comutari
de sens. De asemenea mai are un caracter situativ,
neputand fi inteles decat daca te afli in situatia la
care se refera interlocutorul, este contextual.
Limbajul monologat presupune existent unui
destinatar extern fara a se realize conexiunea
inversa dupa fiecare propozitie ci doar la sfarsit.

Este centrat pe o anumita tema iar obiectivul

este informarea auditoriului intr-o problema
oarecare, convingerea acestuia de ceva
( discursuri politice) dar si relaxarea ( spectacole
de teatru, recital de poezii).Limbajul monologat
este mult mai dificil decat limbajul dialogat.