LIMBAJUL 2

Prof. univ. dr. Mihai Anitei

4.1. Dezvoltarea limbajului
 Plansul: forma de exprimare
verbala, vocalizare prelingvistica
 Ganguritul: este mai articulat,
se utilizeaza vocalele
 Bolboroseala: prima vocalizare
ce se aseamana cu vorbirea
umana
 Conversatia timpurie
influenteaza capacitatea de
relationare si intelegere
paraverbala
 Comprehensiunea precede
producerea
 Dezvoltarea limbajului
1. Dezvoltarea
vocabularului
 Pentru a dezvolta un
vocabular de 10 cuvinte
dupa primul cuvant rostit,
copilului ii poate lua 3-4
luni;
 Fenomenul de ultra-
extensie: extind
semnificatia unui cuvant
referindu-se la lucruri ori
actiuni pentru care nu
dispun de cuvinte
 Dezvoltarea limbajului
2. Dezvoltarea sintaxei
 Vorbirea telegrafica: expresii scurte ce
contin semnificatia propozitiei (substantive,
verbe, si modificatoare);
 Holofraze: cuvinte unice utilizate pentru a
exprima sensuri complexe
 Propozitiile telegrafice: apar la aproximativ
aceeasi varsta in cadrul oricarei limbi (Fodor,
1975)
 Succesiunea elementelor lingvistice in
propozitia telegrafica este identica in limbi
diverse
 4.2. Funcţiile limbajului
 K. Buhler (1933):
- Functia emotional- expresiva:
se obiectiveaza trairile si
atitudinile subiectului
- Functia conativa: se exercita
influenta asupra celor din jur
- Functia referentiala,
designativa/ cognitiva:
cuvintele desemneaza continutul
activitatii de cunoastere
Funcţiile limbajului
 Ombredane (1951): propune o ierarhizare
a functiilor limbajului de la primitiv,
spontan catre elaborat si voluntar,
asociindu-le cu nivelurile sale integrative;
- Functia afectiva
- Functia ludica
- Functia practica
- Functia reprezentationala
- Functia dialectica
Funcţiile limbajului
 Roman Jakobson: propune un model
al functiilor limbajului pornind de la
modelarea factorilor constitutivi ai
actului de comunicare
- Functia emotionala:
- Functia persuasiva:
- Functia empatica:
- Functia de metalimbaj:
- Functia poetica:
 Funcţiile limbajului
Context
Expeditor Mesaj Destinatar
Contact
Cod
Factorii constitutivi

Referentiala
Emotionala Poetica Persuasiva
Empatica
Metalimbaj
Functiile limbajului
Funcţiile limbajului
 Abravanel & Ackerman raportandu-se la
efectele produse identifica:
- Functia creatoare
- Functia reglatoare a intentiilor
- Functia de structurare a intelectului
 Gerard Wackenheinm - in clasificarea functiilor
limbajului se raporteaza la individ si la grup:
- Functia de integrare a individului in mediul sau;
- Functia de dezvaluire si de autodezvaluire
- Functia valorizatoare
- Functia de reglare a conduitei altora
- Functia terapeutica
Funcţiile limbajului
Functiile generale ale limbajului:
- Functia de comunicare
- Functia cognitiva
- Functia simbolic reprezentativa
- Functia expresiva
- Functia persuasiva
- Functia reglatoare si autoreglatoare
- Functia ludica
- Functia dialectica
 Funcţiile limbajului
Categorii de functii ale limbajului
I. Functia de comunicare: transmiterea unui mesaj cu
continuturi diversificate, de tip formal sau emotional
II. Functia cognitiva: limbajul reprezinta instrumentul de
lucru al gandirii
- Operatiile gandirii se realizeaza prin mijloace verbale;
- Structura logica a gandirii are un caracter
propozitional;
- Intelegerea si rezolvarea de probleme dobandesc forma
discursiva;
III. Functia reglatorie:
- autoreglare constienta (limbaj intern);
- comenzi de dirijare, conducere si comanda (plan
extern)
 4.3. Formele limbajului
Forma activa a limbajului - forma pasiva
- Forma pasiva: componenta de receptionare si de
decodificare a intelesurilor;
- Forma activa: angajarea capacitatilor de
elaborare a unui mesaj si transmiterea prin
intermediul limbajului
Limbajul intern - limbajul extern
• Limbajul extern: forma orala si forma scrisa
 Limbajul oral

 Prima forma activa a limbajului

 Intrucat sunt investite toate
disponibilitatile sistemului verbal,
iar subiectul este angrenat activ in
comunicare, in limbajul oral sunt
evidentiate toate caracteristicile
comunicarii verbale
 Vorbirea este inseparabila de
atitudinile corporale si faciale
Limbajul oral

 Caracteristica principala: caracterul

situativ (Neveanu,1977)
-gesturile si faptele percepute pot inlocui
expresiile verbale (economia de cuvinte)
 Constructie dinamica: cuvantul este
corelat cu acele cuvinte care il preced,
dar si cu restul corelatelor situationale
 Adresativitatea: vorbirea este orientata
catre cineva anume
Limbajul oral

 Se integreaza intr-un anumit ritm,

avand continuitate si coerenta
-ritmul mediu:5 silabe/secunda
 Exprimarea este mai libera, si are o
tendinta spre predicativitate
-constructiile gramaticale sunt mai simple, si
exista si o anumita toleranta fata de erori
sintactice
 Limbajul oral
 Expresivitatea: limbajul oral beneficiaza cel
mai mult de toate tipurile de expresivitate
nonverbala

-fonetice: -intensitatea vorbirii

-accentul
-intonatia
-pauza
-semantice: -alegerea celor mai potrivite cuvinte
-utilizarea propozitiilor lungi sau scurte
-folosirea particularitatilor de topica ale limbii
romane
 Forme ale vorbirii
 Dialogul: forma bazala a vorbirii:
 reprezinta calea cea mai importanta de elaborare a
limbajului
 Un limbaj social alcatuit dintr-un lant de replici
sustinut prin cooperare (Neveanu, 1977)
 Este o alternanta de replici, partenerii translatandu-si
in continuu rolurile de emitator si receptor
 Limbajul colocvial-studiat de psihologia sociala
-relatiile de comunicare sunt dependente de relatiile
interpersonale si de distributia ierarhica a rolurilor de
grup (Slama-Cazacu, 1968)
Forme ale vorbirii

 Monologul: grad de dificultate sporit

 Este mai elaborat si mai sistematizat (in
comparatie cu dialogul)
 Apare prin interiorizarea dialogului, si prin
dezvoltarea scris-cititului
Tipuri de monolog:
 primar sau superior elaborat
 Comunicativ, ori pentru sine
 Cu continut descriptiv
 Narativ sau explicativ
 Normal sau patologic
Forme ale vorbirii-monologul

 Monologul are caracter adresativ.

 Monologul interior= solilocviul, este
prezent la copii pana la 5 ani;la adulti
apare in situatii exceptionale, doar in
starile patologice fiind mai des intalnit
 LIMBAJUL SCRIS
 Scrisul si cititul reprezinta o forma
secundara a limbajului, in
corespondenta cu vorbirea, dar avand si
o structura particulara si complexa
 Implica stapanirea deprinderilor grafice
corespunzatoare (se consolideaza de-a
lungul scolaritatii mici)
 Dificultati in elaborarea limbajului scris:
elaborarea unui plan prealabil;
ierarhizarea ideilor; realizarea unui text
unitar.
 Limbajul scris
 In mecanismele scris-citit sunt adaugate (cu titlu
de componente specifice) motricitatea generala si
perceptia vizuala; scrisul apare si ca mijloc al
memoriei
 Necesita organizare in baza unor analize si reglaje
constiente
 Implica grija pentru selectia termenilor si a
expresiilor, pentru corectitudinea gramaticala si
ortografica
 Scrisul apare ca un produs intelectual si artistic
 Caracteristici ale citirii
 Cititul precede scrisul, in urma dezvoltarii ca limbaj pasiv
 In citire se porneste de la sinteza la analiza
 Scrisul si cititul se afla in relatii complementare
 Invatarea scrisului si cititului poate fi considerata o
interiorizare si perfectionare a actiunilor verbo-motrico-
vizuale
 Formarea deprinderilor citirii presupune aproximativ
aceleasi etape ca in cazul scrierii
 Cercetarile moderne considera lectura drept predictie;
asteptarile de baza ale predictiei rezida din context. Iar
indicele de predictibilitate al cuvintelor in lectura este
dependent de inteligibilitatea/ accesibilitatea textului
(Neveanu, 1977)
 Limbajul intern
 Modalitate a limbajului in care functiile acestuia
sunt cel mai strans legate
 Reprezinta modalitatea centrala, caracteristica
vietii spirituale, a existentei mentale, atat prin
forma cat si prin continut
 Este veriga centrala a activitatii intelectuale,
modalitate de elaborare , anticipare si declansare a
vorbirii si scrierii (Taylor,1995)
 Indeplineste o functie de selectie si decizie
 Actiunile verbale interne servesc pentru
decodificarea constienta- interpretarea actiunilor si
stimulilor externi
Limbajul intern
 Reprezinta un principiu de organizare a
constiintei dar si inconstientului
 Se considera ca limbajul intern se elaboreaza in
cadrul perceptiei verbale (consta in reprezentarile
auditive ale cuvintelor/ frazelor)
 In jurul varstei de 7 ani, vorbirea pentru sine a
copilului se converteste in limbaj intern propriu-
zis
Forme ale limbajului intern:
-forma automatizata
-forma pasiva
-forma anticipativa
 Limbajul intern- concluzie
 Caracterizat functional prin predominanta
semnificatiilor cognitive si a impulsurilor,
intentiilor si planurilor reglatorii
 Structural, este caracterizat prin
asonoritate, reductionism si viteza mare de
desfasurare
 Poate fi considerat un limbaj esentializat,
intrucat este semnificativ pana la
identificarea cu sistemele de semnificare si
designare ale constiintei (Neveanu,1977)
 4.4. Relatia gandire-limbaj
Idei:
• Gândirea - formă de vorbire interioară (Watson)
• Gândirea este pur lingvistică (Wittgenstein)
• Limbajul determină gândirea (Whorf)
• Gândirea determină dezvoltarea limbajului
(Piaget)
• Gândirea și limbajul reprezintă procese
independente, ambele influențând dezvoltarea
intelectuală (Vigotski)
 Teorii explicative
J.B.Watson (1913): cand gandim,
micromiscari inconstiente sunt efectuate la
nivelul gatului si al laringelui
• Gandirea nu se reduce la limbaj

Ex.: Studiu (Smith, Brown, Toman ,

Goodman): subiectii erau capabili sa
gandeasca fiindu-le paralizat prin anestezie
laringele.
 Teorii explicative
 Wittgenstein: gandirea este pur
lingvistica
 Tipurile de procese mentale ce se pot
identifica la animale sau la copiii mici nu
reprezinta forma a gandirii
 Diferenta intre om si animal : capacitatea de
a gandi (Decartes)
 Teorii explicative
 Whorf (1956)- Ipoteza relativitatii
lingvistice
 Limbajul structureaza maniera in care
percepem lumea, relatiile pe care le utilizam
pentru a o intelege
 Vorbitorii diverselor limbi conceptualizeaza
realitatea in maniere diferite
Contestari:
- Adultii utilizeaza drept unitati cognitive imagini si
propozitii abstract logice (cognitivistii);
- Vocabularul unei limbi sugereaza raza de concepte
pe care vorbitorii limbii le-au gasit importante
Teorii explicative
 Piaget (1952)
 Limbajul reprezinta forma de manifestare externa
a procesului de gandire al copilului mic;
 Vorbirea este folosita de catre copil datorita
necesitatii de organiza si restructura problemele
aparute in interactiunea cu mediul
 Vigotski (1962)
 Vorbirea interioara: notifica si controleaza
gandurile persoanei
 Vorbirea exterioara: maniera de transmitere a
gandurilor catre celelalte persoane
 4.5. Comunicarea nonverbala
 In cadrul comunicarii orale 55 % din
informatie este perceputa si retinuta
prin intermediul limbajului nonverbal
(expresia fetei, gesturi, postura);
 Rolurile limbajului nonverbal:
- Sprijin;
- Suplinire;
- Contrazicerea comunicarii
 Comunicarea nonverbala
Precizari conceptuale
 Comunicarea nonverbala- procesul de
comunicare prin transmitere si receptare de
mesaje nonverbale
 Directii in studiul comunicarii nonverbale:
- Conditiile de mediu ale desfasurarii comunicarii;
- Caracteristicile fizice ale comunicatorilor;
- Comportamentele comunicatorilor in timpul
interactiunilor.
Comunicarea nonverbala
 Tipuri de canale
senzoriale prin care se
realizeaza comunicarea
nonverbala: vizual,
auditiv, olfactiv, tactil
sau gustativ.
 Comunicarea nonverbala
Precizari conceptuale
 Caracteristici ale formei de comunicare
nonverbala (Chelcea, Chelcea si Ivan, 2005):
- Poate forma un sistem lingvistic universal;
- Insoteste in permanenta comunicarea verbala;
- Precede limbajul verbal in evolutia umana;
- Poate exprima ceea ce prin cuvinte nu se poate
exprima;
- Conduce la intelegerea situatiilor, cat si la
neintelegerea acestora.
Functiile comunicarii nonverbale
 P. Ekman (1965):
1. Repetarea/ dublarea comunicarii
2. Substituirea/inlocuirea mesajelor verbale
3. Completarea/ colaborarea la transmiterea
mesajelor verbale
4. Accentuarea/ moderarea mesajelor verbale
5. Contrazicerea/ transmiterea semnalelor de
opozitie cu mesajele verbale
Functiile comunicarii nonverbale
 M. Argyle (1975):
1. Exprimarea emotiilor;
2. Transmiterea atitudinilor
interpersonale;
3. Prezentarea personalitatii;
4. Acompanierea vorbirii (feedback)
Functiile comunicarii nonverbale
 DeVito (1983):
1. Accentuarea anumitei parti a mesajului
verbal;
2. Intarirea tonului general sau atitudinii
transmise prin mesajul verbal;
3. Contrazicerea deliberata a mesajului
verbal;
4. Reglarea transmiterii mesajelor verbale;
5. Repetarea mesajelor verbale;
6. Inlocuirea unor cuvinte sau mesaje verbale
Kinezica – studiul miscarilor corpului
 Kinezica: “studiul miscarilor corpului in relatie
cu aspectele nonverbale ale comunicarii
interpersonale” (S. Jolly, 2000)

 Clasificare (R. L. Birdwhistell)

- pre-kinezica: studiul bazelor fiziologice ale
miscarilor corpului;
- micro-kinezica: studiul sistematic al kinemelor
reunite in clase morfologice
- kinezica sociala: studiul constructelor
morfologice in relatie cu interactiunile sociale
Kinezica – studiul miscarilor
corpului
 Kinemele: cele mai mici
unitati de semnificatie ale
miscarilor corpului
 Diferentele culturale in
comunicarea nonverbala
consta in variatia interna
a kinemelor
Kinezica – studiul miscarilor corpului
 Sistem de pictograme cu scopul descrierii
miscarilor corpului (R. L. Birdwhistell)
- Marcatori kinezici: rol de evidentiere a
aranjamentului sintactic al kinemelor in
vorbire (pronume, forma de plural,
adverbe, prepozitii)
- Stres kinezic: rol in organizarea diferitelor
combinatii lingvistice
- Semne de legatura: rol de conectare a
kinemelor separate
Proxemica- perceperea si utilizarea
spatiului (E. T. Hall, 1959)
 Distantele interumane pe baza  Tipuri de spatii:
masuratorilor pragurilor de - Spatii fixe –
receptare a vocii: comunitatea umana;
- Distanta intima: 40-50 cm- - Spatii semifixe;
exprima o apropiere - Spatii dinamice
psihologica;
- Distanta personala: 50-75
cm- defineste limita contactului
fizic cu ceilalti;
- Distanta sociala: 1,5-3 m-
distanta de desfasurare a a
interactiunilor sociale obisnuite;
- Distanta publica: 3-6m-
individul se simte protejat
Proxemica- perceperea si
utilizarea spatiului
Cronemica: studiul utilizarii
timpului
- Punctualitatea;
- Dorinta de a astepta;
- Viteza discursului;
- Timpul rezervat ascultarii
Postura
 Determinarea gradului de
atentie sau de implicare a
unui participant la
comunicare fata de celalalt
comunicator
 Descifrarea posturii:
- Directia orientarii;
- Inclinarea capului;
- Deschiderea corporala.
 Gesturile
 Gesturile: miscari coroprale carora li se
ataseaza o semnificatie
 Categorii de gesturi (Ottenheimer,2007)
- Emblemele- gesturi cu traducere verbala;
- Ilustratorii – gesturi ce subliniaza ceea ce este
prontat verbal;
- Expresiile faciale- gesturi ce traduc emotii;
- Reglatorii – gesturi ce controleaza interactiunea;
- Adaptorii- gesturi ce faciliteaza reducerea
tensiunii corporale, gesturi stereotipe .
 HAPTICA
 Haptica: studiul atingerilor
in comunicarea nonverbala
 Comunicari ce includ:
strangeri de mana, batai
amicale pe spate, mangaieri
pe umar
 Comportamentele transmit
mesaje ce se refera la
intentiile sau sentimentele
comunicatorilor
 OCULEZICA
 Oculezica: studiul privirii in
comunicarea nonverbala
 Privirea indica interes,
atentie, implicare
 Comportamentele pot fi
evaluate prin:
- Intensitatea privirii;
- Frecventa privirii;
- Dilatarea pupilelor;
- Durata privirii.
 PARALIMBAJUL
 Paralimbajul: studiul indicatorilor nonverbali ai
vocii
 Indicatori paraverbali: tonul vocii, accentul vorbirii
 Sistem de clasificare a paralimbajului (G.
Trager):
- Elementele referentiale (contextul): situatia,
genul, dispozitia, vocea , varsta
- Calitatile vocii: volumul , tempoul, ritmul,
articularea, rezonanta, nazalitatea si accentul;
- Vocalizarea: caracterizatori (emotii exprimate in
timpul discursului); calificatorii (elementele ce dau
sens mesajului); segregatele (anunta vorbitorul ca
receptorul asculta)