Sunteți pe pagina 1din 15

LOGOPEDIE.dap.

ro

ELEMENTE DE NEUROFIZIOLOGIE
A LIMBAJULUI
Dragomir Diana Corina, Trif Diana, Ursateanu Teodora
Psihopedagogie Speciala, Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei
UBB Cluj Napoca

Limbajul este un sistem de semne manuite dupa anumite reguli in vederea fixarii,
prelucrarii si transmiterii de informatii.
Limbajul are la baza mecanisme nervoase reflexe; el incepe intotdeauna cu
stimularea neuronilor eferenti (motori) sub influenta impulsurilor aferente (auditive,
vizuale, kinestezice, tactile, etc.) la nivelul scoartei cerebrale.
La realizarea normala a vorbirii participa o serie de centri nervosi situati la nivelul
encefalului si care pun in miscare, pe baza impulsurilor, musculatura organelor fonatoare.
Avem o zona verbo-motorie, o zona motorie, una auditiva si o zona a auzului verbal.
In ceea ce priveste receptarea mesajelor informationale toti analizatorii in functie
sunt in stare sa influenteze intr-o masura mai mare sau mai mica functionarea celorlalti.
In receptarea mesajelor un rol important il are auzul, cea mai mare implicare a auzului
fiind in dezvoltarea si mentinerea limbajului. Observatiile au aratat ca vorbirea chiar si cu
intensitate prag este de departe cel mai bun stimul de trezire (activare). Astfel, cel
adormit se trezeste chiar si la vocea soptita, iar mamele se trezesc la scancetele propriilor
copii. Aceste exemple fac parte din capacitatile receptive care atesta validitatea
credintelor populare in eficacitatea superioara a unei voci familiare pentru trezirea unui
pacient aflat in coma.
Perceptia semnalelor auditive depinde de structura psihologica si de expectatia
subiectului, bazata pe experientele anterioare, stocate in memorie. Interpretarea diferitelor
tipuri de limbaj variaza cu contextul acustic care-l precede si-l urmeaza. Conceptul de
semnificatie a sunetului implica recunoasterea lui de catre un detector. Odata recunoscut,
prin modalitatile innascute sau invatate, sunetul poate fi utilizat pentru modificarea
vorbirii proprii printr-un control de tip feed-back.
Achizitia limbajului vocal este afectata serios de surditatea congenitala.
Experientele efectuate prin stimularea acustica dihotomica au indicat ca la
persoanele dreptace sunetele recrutate de urechea dreapta (conduse la emisferul stang)
sunt mai bine percepute pentru sunetele vorbirii, atat pentru cele inteligibile cat si pentru
cele neinteligibile, decat sunetele care sunt captate de urechea stanga, la persoanele care
sunt cunoscute ca avand dominanta limbajului in emisfera drept. Sunetele nonverbale
inclusiv muzica sunt mai bine percepute de cealalta emisfera. Ambele emisfere au
capacitatea sa extraga si sa analizeze patternurile sunetelor verbale, dar interpretarea lor
lingvistica este posibila doar la nivelul emisferei dominante.
Fibrele provenite din nucleii auditivi urca in creierul mediu (in corpul geniculat
median si pulvinar) – fac sinapsa la nivelul capsulei interne a cortexului auditiv primar
(A41 ). Se face in paralel analiza aspectului sunetului (intensitate, timbru, inaltime). Planul

1
LOGOPEDIE.dap.ro

temporal trimite proiectii la jonctiunea dintre girusul temporal superior (A22 ) si girusul
angular (A39 ), in aria Wernicke (vezi anexa 1).
In emisfera dreapta are loc prelucrarea sunetelor corespunzatoare muzicii. In
emisfera stanga se trimit proiectii la aria Wernicke, iar apoi prin banda arcuata (vezi
anexa2) la aria Broca, la portiunea inferioara a ariei premotorii (A6) care activeaza
miscarile necesare vorbirii alaturi de aria 4. Planul temporal contine cortexul auditiv de
asociatie. El se extinde pe suprafata laterala a portiunii posterioare a primului girus
temporal (A22), inapoia cortexului auditiv primar din girusul transvers al lui Heschl.
S-a observat asimetria planului temporal, mai mare in stanga la cei mai multi
oameni, cu o dominanta emisferica stanga pentru vorbire. Mai exact, 65% din creierele
umane au planum temporale mai mare pe stanga si doar 11% pe dreapta. Leziuni ale
planumului temporale in emisfera stanga determina afazia Wernicke.
Activarea, filtrarea si facilitarea proceselor psihofiziologice corticale depind de
sistemul reticulat de la nivelul trunchiului cerebral si diencefalului. In stransa legatura cu
filtrarea informatiei senzoriale se afla sistemul reticulat activator ascendent.
Un caz: o fetita de 10 ani si jumatate. La 8 ani nu putea executa comenzi verbale
insa copia imediat actiunile. I s-a pus diagnosticul de surditate cu pragul minim de 90dB.
A fost integrata intr-o scoala de surdomuti insa avea mari greutati in receptarea
labiolecturii. Scorul la W.I.S.C. a fost de 94 ceea ce releva faptul ca inteligenta era medie
si nu avea nici un fel de deficienta mintala. S-a utilizat EEG/audiograma in somn. S-a
observat faptul ca raspundea la 30-35 dB. Rezultatul la care s-a ajuns a fost faptul ca
fetita avea tulburari in dezvoltarea limbajului.
Emotiile joaca un rol important in distinctia dintre procesare constienta si cea
inconstienta. Ele au un rol esential in selectarea procesarii informationale. In cazul
balbismului un rol important il au emotiile.

(un rol in explicarea acestui fapt il are CIRCUITUL MENTINERII SI AMPLIFICARII


BALBAIELII).
Reprezentarea
negativa a actului Teama de esec
vorbirii

Dereglare a
respiratiei circulatiei:
inrosire, transpiratie

Modul de codare a informatiei


Modelele cognitive ale procesarii lexicale considera ca perceptia vizuala si cea
auditiva a cuvintelor implica modalitati de codare diferite, cu acces in paralel ia sistemele
de articulare (output) si semantice.
In contrast, modelul cel mai acceptat de literatura neurologica clinica se refera la
procesarea seriala, cu o recodare imediata a impulsului vizual in cod auditiv si abia apoi
are loc codarea semantica si procesul articulator.

2
LOGOPEDIE.dap.ro

S-a utilizat tehnica PET pentru a masura modificarile la nivel cerebral in timpul
procesarii unui singur cuvant. Rezultatele indica o localizare a codurilor diferita in arii
separate ale cortexului cerebral. Cercetatorii, in urma acestor descoperiri, sustin ideea ca
arii separate ale creierului sunt implicate in codarea auditiva si cea vizuala a cuvintelor,
fiecare avand acces independent la sistemele de articulare si semantice.
Stimulii utilizati au fost substantive din limba engleza, prezentate auditiv (cu
ajutorul unor casti) si vizual (cu ajutorul unui monitor color).
Au existat trei tipuri de sarcini:
1. Senzoriala – fixarea unui singur punct se compara cu prezentarea unor cuvinte.
Nu se cerea nici un output motor, nici o procesare lexicala volitionala, era vorba
doar de procesare formei cuvantului, o procesare la nivel senzorial.
2. Output – prezentarea verbala a fiecarui cuvant se compara cu prezentarea
cuvantului intr-un alt mod decat folosind limbajul oral (in scris, spre exemplu). Se
urmarea controlul motor si codarea outputului.
3. Semantica – subiectii trebuiau sa spuna o utilizare a cuvantului prezentat care se
compara cu prezentarea verbala a cuvantului.
Rezultatele se pot desprinde si din anexa 3a si b.
Se observa ca procesarea vizuala tine de cortexul striat, iar o lezare a acestuia
duce la alexie si la incapacitatea de a citi cuvinte. In cazul procesarii auditive vorbim
preponderent despre cortexul auditiv primar, cortexul tempo-parietal stang (lezarea lui
ducand la deficite de tip fonologic), cortexul anterior temporal superior, cortexul cingulat
anterior – partea posterioara. Codarea articulatorie si outputul motor tin mai mult de
regiunea sylviana.
Aceste rezultate intaresc modelele procesarii paralele insa contrazic cele ni care se
sustine faptul ca in cazul codarii vizuale are loc imediat o recodare auditiva si modelele
ce sustin natura seriala a modelelor clinice neurologice.
Exista doua procese implicate in limbaj:
1. analiza semantica (sintaxa) – in functionarea careia este implicata zona inferioara
prefrontala stanga;
2. structura gramaticala (reguli) – structura care tine de invatarea gramaticii se afla
la nivelul corpilor striati.
Luz Amparo Fajardo Uribe sustine ca functiile emisferei stangi, implicate in
limbaj, sunt urmatoarele:
a. controleaza comportamentul lingvistic in duplicitatea sa senzorio-motorie
si audio-verbala;
b. elaboreaza limbajul propozitional si emitere de cuvinte;
c. controleaza abilitatile pentru expresiile scrise;
d. controleaza capacitatea de calcul numeric si de rationament matematic;
e. este dominanta in gandirea abstracta de tip verbal.
Functiile emisferei drepte sunt (dupa acelasi autor):
a. intervine in creativitatea literara;
b. intervine in elementele prozodice ale limbajului;
c. participa in elaborarea limbajului automatic, fiind capabil de a identifica
continuturi absurde;
d. identifica componentele lexice, precum substantive si adjective, desi este
incapabila de a identifica verbe;

3
LOGOPEDIE.dap.ro

e. dispune de putine abilitati pentru citit si nu dispune de nici una pentru


scris.
Tot dupa Luz Amparo Fajardo uribe:
Lobul frontal: partea posterioara este relationata cu limbajul motor;
Lobul temporal: partile mediene au fost asociate cu limbajul verbal;
Lobul occipital: este important in receptarea si interpretarea stimulilor vizuali si
discriminarea formelor, contururilor si culorilor, discrimineaza formele de
simbolurile lingvistice. Conexiunea lobului occipital cu zona corticala de asociatie
permite invatarea perceptiva.
Lobul parietal: aceasta zona este importanta in procesul lecturii datorita faptului
ca permite interpretarea spatiilor dintre textele scrise. Deasemenea face posibila
identificarea fiecarui grafem, la fel ca valoarea fonetica prin intermediul
conexiunilor cu zona Wernicke, Broca si Luria, face posibila intelegerea globala a
textului. Zonele secundare si tertiare au o capacitate importanta in procesul lecto-
tactil, si anume de a recunoaste si discrimina formele complete prin intermediul
palparii digitale si in procesul lecturii propriu-zise.
Zone corticale implicate in limbaj:
- Aria lui Wernicke (A41, A42 ) – implicata in legarea cuvintelor in propozitie;
- Aria 44, 45, 47 – implicate in analiza semantica a cuvintelor;
- Aria 6 - implicata in stocarea materialului verbal;
- Aria 40, 22 – implicate in decizia semantica;
- Aria 45, 47 – cu rol in reactualizarea si procesarea stimulilor verbali;
- Aria 45 – rol: encodarea stimulilor verbali;
- Aria 40 – implicata in memoria de lucru semantica;
- Aria 46, 47 – rol in generarea de verbe;
- Aria 47 – implicata in judecatile de ordin gramatical;
- Cortexul perisilvian si girusul superior temporal – rol in producerea si
perceptia vorbirii.
Sarcinile fonetice si semantice activeaza centrii semantici din zona prefrontala
stanga si duc la activarea cerebelului drept. Daca acesta este afectat, limbajul va fi afectat
si el. Aria Broca este importanta in intonatie si procesarea emotionala a discursului. S-a
constatat ca leziuni la nivelul acestei arii duc la dificultati in construirea propozitiilor
utilizand foneme gramaticale, cum ar fi: “is”, “can”. Putem doar specula ca functiile
memoriei care adesea sunt atribuit cortexului prefrontal si posibilitatea cortexului
prefrontal sa extraga categorii abstracte din experiente specifice implica si aria Broca.
Dezvoltarea creierului si a controlului motor complex sunt o prerechizita in
achizitia limbajului.
Structurile subcorticale (precum ganglionii bazali) sunt implicate in declansarea si
reglarea tempoului secventelor motorii, in structurile sintactice controland propozitiile si
generand foneme, cuvinte, fraze, in initierea miscarilor de articulare. Ganglionii bazali
impreuna cu talamusul si aria premotorie sunt implicati in controlul propozitiilor si
productia verbala a limbajului. Talamusul este implicat in limbaj in diferite moduri,
participand in gasirea cuvintelor pentru a fi pronuntate dupa semnificatia lor si mai este
implicat in perceptia auditiva.
Leziunea cortexului cingulat anterior si a structurilor subcorticale, precum
ganglionii bazali si cerebelul duc la un deficit de vorbire.

4
LOGOPEDIE.dap.ro

Producerea limbajului mai este controlata si de tractul piramidal, originar in


neuronii mari piramidali ai ariei lui Broca. Aceste tipuri de fibre sunt dirijate spre bulbul
rahidian, protuberanta si partea mediana a cerebelului, inerveaza bilateral nucleii nervilor
cranieni, exceptie facand nervii implicati in expresia faciala. Procesul de producere a
limbajului are nevoie si de o serie de adaptari musculare, respiratorii, nervoase care
permit articularea sunetelor produse cand aerul este fortat sa treaca prin diferitele regiuni
ale aparatului fonator.
S-a constatat ca dopamina, in functie de concentratia ei, poate afecta sau nu
limbajul (ex: in ADHD, autism, schizofrenie, etc.). Asa se explica de ce specii de
animale, cum ar fi papagalii, delfinii, care nu un creier foarte dezvoltat, detin un limbaj
destul de dezvoltat, deoarece au o concentratie mare de dopamina.
In scoarta cerebrala se pot distinge doua categorii de celule:
1. Eferentiale – localizate in A2 , A3 si A5 care sunt considerate poarta de iesire a
informatiilor;
2. Aferente – sunt interneuroni situati in toate ariile, dar au o concentratie majora
in A4 , poarta de intrare a informatiilor.
Leziuni in diferite zone ale creierului:
- Leziuni in lobul frontal, parietal si temporal superior duc la afazie completa,
subiectul avand o intarziere a limbajului, proasta intelegere a limbajului scris
si vorbit;
- Leziunea corticala sau subcorticala a regiunilor prefrontale si frontale duc la
afazia Broca, subiectul prezentand agramatism, proasta articulare,
disprozodie, posibil mutism;
- Daca este lezata structura perisilviana posterioara a lobilor parietal si temporal
– afazia Broca, subiectul prezentand limbaj fluent, neintelegerea completa a
limbajului vorbit, incapacitate de a citi sau de a repeta sunetele si cuvintele,
alexie, agrafie;
- Lezata marginea superioara a scizurii silviene, lobul parietal inferior – afazia
de conductie, subiectul prezentand dificultati in repetitia limbajului si a
lecturii cu voce inalta, neexistand sau sunt tulburari de intelegere a cuvintelor
auzite sau vazute, chiar daca apar neintelegeri acestea sunt foarte putine;
- Leziunile la nivelul operculului anterior si superior si al insulei – afazia
motorie minora, neaparand deficite semnificative sau durabile de vorbire;
- Leziuni profunde ale lobului temporal, circumvolutilor parahipocampice si
hipocampice – afazie amnestica anomica, subiectul prezentand o incapaciate
de a-si reaminti numele obiectelor sau al constituentelor acestora, tulburarea
memoriei de lucru;
- Leziuni parieto-occipitale – dislexie cu disgrafie, subiectul prezentand functia
vizuala a limbajului mai atinsa decat functia auditiva, lectura si scrisul fiind
imposibile.

Studii si cercetari

Paul Broca (1861) a facut o serie de studii pe afazie. A examinat post-mortem doi
pacienti afazici care prezentau deficite ale capacitatii de a produce si a intelege mesaje,

5
LOGOPEDIE.dap.ro

deficite produse de leziuni cerebrale. A fost primul care a demonstrat ca afazia este legata
de o leziune specifica la nivelul creierului, in lobul frontal (afazie expresiva).
Afazia lui Broca implica o lipsa a abilitatii de a produce limbaj coerent. Pacientii
sunt capabili sa foloseasca aparatul vorbirii, articularii, sa produca sunete si chiar cuvinte,
dar nu pot produce propozitii sau sa exprime ganduri (repetari de cuvinte la nesfarsit; pot
uneori comunica dar nu sunt capabili sa se exprime corect din punct de vedere
gramatical; ei pot desena dar nu pot scrie corect si coerent). Pot intelege vorbirea, si
adeseori pot forma idei pentru a comunica, dar nu pot pune cuvintele impreuna pentru a
comunica ideile. Exemplu: Ladies and gentelmens please come in the living-room; spun
ei: Ladies…gentelmens…room.
Wernicke (1874) – vorbeste despre diferenta dintre afazia datorata unor leziuni in
lobul frontal (Broca) si afazia Wernicke (lobul temporal stang) – afazia senzoriala.
Aceasta este caracterizata prin dificultati de intelegere a limbajului in orice forma; pot
vorbi fluent, pot forma propozitii lungi si complexe dar din insiruirea cuvintelor deseori
lipseste intelesul coerent.
Apraxia vorbirii (M1 – Mouth Area Disruptions) pot forma un discurs coerent in
capul lor, dar nu-l pot exprima verbal. Nu este vorba de deficite cognitive, ci nu pot
controla actiunea articulatorie (limba, buze, palatul moale, etc).
Geschwind. Daca intre regiunile vizuale si cele ale limbajului se rupe conexiunea,
aceasta da nastere la dificultati in comprehensiunea limbajului. Tinand cont ca abilitatile
lingvistice sunt situate in emisfera stanga si performantele lingvistice in emisfera dreapta,
putem trage concluzia ca in transmiterea informatiilor un rol important il are corpul calos.
Cercetatorii in neurostiinte au notat indelung comunalitatea in controlul neural al
vorbirii si manipularilor manuale. Atat vorbirea cat si indemanarea miscarilor mainii
drepte reflecta controlul emisferei stangi (Kimura, 1979). In mod consecvent, leziuni ale
creierului care cauzeaza deficite in vorbire pot creea deficite si in manipularea obiectelor.
Kempler – se centreaza pe deficitele gestuale si verbale la pacientii cu Alzheimer.
Atat afazia cat si apraxia (dificultate in executarea miscarilor intentionate ale bratului si
mainii ca gestul de manipulare obiectuala) pot reflecta leziuni in ariile asociate partilor
frontale si parietale stangi. Pacienti afazici care sufera deseori si de apraxie. Aceste
cercetari presupun un control neural comun al limbajului, gestului si manipulare
obiectuala. Pacientii cu Alzheimer sunt ideali pentru analizarea dintre tulburarile
lingvistice si cele praxice, pentru ca le etaleaza in stadiul timpuriu al bolii. In contrast, ei
dezvolta paralizii doar in stadiul final. Kempler a gasit corelatii statistice puternice intre
pierderea simbolismului verbal si simbolismului gestual (pantomima), la acesti pacienti,
dar mici corelatii intre pierderea altora din aceste indemanari si abilitati sintactice.
Aceasta semnifica faptul ca legaturile neurologice sunt mai apropiate (puternice) intre
simbolismul verbal si gestual, decat intre abilitatile semantice sintactice si alt domeniu
comunicativ. Disocieri intre disturbarile lexiconilor gestuali si verbali se intampla oricum
si pierderea simbolurilor specifice intr-un domeniu nu garanteaza pierderea in celalalt. In
opinia lui Kempler aceste cercetari sunt compatibile cu vederea modulara a vorbirii in
care cateva functii vocale si gestuale sunt independente si altele interdependente.
Liepmann (1908) a constatat intr-un studiu efectuat ca 14 din 20 de apraxici erau
si afazici.
Lobii frontali si parietali sunt implicati in majoritatea cazurilor de apraxie, in timp
ce lobii frontal, temporal si parietal sunt mai des implicati in afazie. In aceasta teorie,

6
LOGOPEDIE.dap.ro

corelatia dintre cele doua tulburari este un aciident anatomic: accidente vasculare
afecteaza arii care sunt importante pentru doua functii separate (vezi anexa 5).
Goldstein (1917), Geschwind si colab. au descris cazul urmator: o fata care repeta
perfect, articula normal propozitiile spuse de examinator insa cand era intrebata ce anume
a spus examinatorul raspundea astfel:
E: “Roses are red.”
R: “ Violets are blue, sugar is sweet and so are you.”
Ariile Broca si Wernicke erau intacte, insa regiunile ce inconjurau aria vorbirii
erau distruse.
Un alt caz: la palparea unui obiect cu mana dreapta, denumeau obiectul corect, la
palparea acestuia cu mana stanga il denumeau incorect. Era nevoie ca informatia sa fie
transmisa din emisfera dreapta spre ariile limbajului prin corpul calos – care era afectat la
pacient – sindrom de corp calos.
Kelley si colab in 1946 au efectuat studii pe o pisica. Au constatat ca leziuni ale
substantei cenusii periapeductale duceau la abolirea si diminuarea comportamentului
facio-vocal.
Landau, Goldstein si Klaffnr (1960), la examinarea necroscopica a unui creier (al
unui copil de 10 ani) au constatat o pierdere bilaterala de substanta corticala in regiunea
posterioara; circumvolutiunile posterioare ale lobului parietal, temporal si occipital erau
reduse in marime, iar sectiunile aratau atrofia substantei albe si cenusii din insula si
opercul.
Copilul (care se nascuse fara accidente, dar cu anomalii congenitale si care
prezentase crize de cianoza in perioada neonatala) avea, la varsta de 10 ani cand a murit,
o vorbire spontana satisfacatoare, folosind corect timpurile verbale regulate si neregulate;
singurul deficit era ca nu intelegea vorbirea la o viteza normala a fluxului conversational,
dar intelegea perfect daca I se vorbea mai rar.
La examenul necroscopic in trunchiul cerebral, structurile geniculate mediale erau
greu de identificat dar cei doi nuclei auditivi erau din punct de vedere histologic inapti.
Acest caz arata cat de ampla poate fi recuperarea limbajului pe langa apreciabilele
extensiuni ale leziunilor si face in ca o data evidenta constatarea ca nu exista un
paralelism intre gravitatea leziunilor cerebrale si amloarea tulburarilor de vorbire.
Existenta unor fibre cortico-talamice arata posibilitatea implicarii unei regiuni
diencefalice pentru unele situatii de nedezvoltare a vorbirii.
Penfield si colab (citati de Kertezz, 1994) – importanta ariei Broca in denumirea
cuvintelor; limbajul apare organizat in jurul scizurii lui Sylvius. Studii pe bolnavi de
epilepsie (stimulare corticala si inregistrari) au adus o contributie importanta la realizarea
localizarii cerebrale a limbajului.
Ganzzaniga (1995) a efectuat un studiu pe 117 pacient referitor la organizarea
corticala a limbajului; 90 dintre ei au avut harti cerebrale ale ambelor arii ce deservesc
limbajul, frontala si parieto – temporala; 15 aveau toate ariile esentiale ale limbajului in
parito-temporal; 17 aveau leziuni esentiale in lobul frontal. S-a constatat ca doar zona din
imediata vecinatate a cortexului motor facial contine arii esentiale pentru limbaj (97
cazuri). In alte zone ale cortexului perisilvian, chiar aria lui Wernicke, probabilitatea de a
gasi zone esentiale este mai mica (mai putin de 30% din cazuri).
Ullmann si colab (1997) – controlul motor usor, sarac al partii drepte a corpului la
pacientii cu Parkinson a fost asociat cu inabilitatea lor de a performa la sarcini sintactice;

7
LOGOPEDIE.dap.ro

autorii au speculat ca aceste deficite pot fi ambele relationate cu un deficit al sistemului


dopaminergic in ganglionii bazali (ce proiecteaza in regiunile frontale).
In general, se considera ca majoritatea functiilor lingvistice sunt localizate in
emisfera dominanta (stanga pentru dreptaci; dreapta pentru stangaci). Se citeaza insa si
cazuri de bilateralitate, in care functiile limbajului rezulta din emergenta ambelor
emisfere. Merita retinuta marea variabilitate individuala a bazei neurofiziologica aferente
limbajului. Numai zonele mari sunt identice la mai multi indivizi, elementele de detaliu
variaza in limite apreciabile (de exemplu, leziuni avand aproximativ aceeasi localizare si
intindere dau – in planul limbajului – efcte perturbatoare diferite).
Chiar specializarea diferitelor arii corticale in executarea unor verigi specifice
limbajului se realizeaza in cursul ontogenezei, ea nefiind predeterminata genetic. Daca o
leziune cerebrala in primii ani de viata duce la tulburari nesemnificative sau de scurta
durata ale limbajului, odata cu inaintarea in varsta specializarea este tot mai pronuntata,
iar consecintele lezarii unor arii cerebrale in planul limbajului sunt mult mai grave.

Bibliografie:
? ? Ellis, R.D. (2000): “The interdependence of counciousness and emotion”;
? ? Fajardo Uribe Luz Amparo (1999): “Fundamentes neuropsichologicos del
lenguaje”, Ediciones Universidad Salamanca, Santafe de Bogota: Instituto Caro y
Cuervo;
? ? Lascus, E. (1995): “Notiuni de logopedie”, Editura Genesis;
? ? Mogford, K.; Sadler, J. (1989): “Child Language disability”
? ? Olteanu, A.;Miu, A. (2001): “Neurofiziologia sistemelor senzitivo-senzoriale”,
Editura Presa, Universitara Clujeana
? ? Popa, Constantin (1997): “Neurologie”, Editura Medicala, Bucuresti
? ? Petersen, P.T.; Fox ; Raichle, M.E. (1988): “Positron emision tomographic
studies of the cortical anatomy of single word processing” in Nature, nr. 331
? ? Radu, I. (1991): “Introducere in psihologia contemporana”, Editura Sincron

8
LOGOPEDIE.dap.ro

ANEXA 1

9
LOGOPEDIE.dap.ro

ANEXA 2

10
LOGOPEDIE.dap.ro

ANEXA 3

11
LOGOPEDIE.dap.ro

ANEXA 3B

12
LOGOPEDIE.dap.ro

ANEXA 4

13
LOGOPEDIE.dap.ro

ANEXA 5

14
LOGOPEDIE.dap.ro

15