Tema Limba i limbajul

Uniti de coninut
1. Delimitri conceptule dintre limb i limbaj
2. Formele i funciile limbajului
3. Evoluia conceptului de limbaj n filosofie

1. Delimitri conceptule dintre limb i limbaj

Limba reprezint un ansamblu de mijloace lingvistice cu ajutorul carora se realizeaz
comunicarea interuman, adic limbajul. Limba reprezinta un fenomen extraindividual si social-
istoric,in sensul ca existenta ei nu depinde de existenta unui individ singular ci de existenta unei
natiuni, grup social vast care o foloseste ca mijloc de comunicare si gandire. Limba a aparut,
deci, in filogeneza si presupune existenta unei natiuni care o foloseste. Exista,insa limbi care
depasesc limitele unui stat (engleza, spaniola). Din punct de vedere structural,limba include trei
elemente fundamentale: fonetica vocabularul (ansamblul semnelor / cuvintelor cu valoare
simbol existente in acea limba) gramatica (ansamblul regulilor de combinare a acestor
simboluri in structuri cu sens) Doar impreuna cele doua constituie limba. In comunicare si
gandire utilizam cuvinte, corespondent mintal al realitatii. Vocabularul reprezinta elementul
static, nu este suficient pentru a putea comunica. Gramatica este mai importanta deoarece prin
intermediul ei aplicam o serie de reguli cuvintelor pe care le folosim. Regulile pot fi:
sintactice(de exemplu acordul subiectului cu predicatul), fonetice (de exemplu niciodata inainte
de litera P nu am litera N ci M ) , pragmatice si logice (de exemplu nu putem afirma si nega
acelasi lucru despre ceva in acelasi timp). Din multitudinea de cuvinte existente in memorie
extragem cuvintele pe care vrem sa le folosim dar lor le aplicam reguli. Un copil de 6 ani,insa
vorbeste corect limba romana fara a cunoaste regulile.Modalitatea prin care este insusita
gramatica in acest caz se numeste invatare implicita, un mecanism ce implica a prinde din zbor
reguli,mecanism ce functioneaza foarte eficient in primii ani de viata pana la aproximativ 7 8
ani. De exemplu,copiii invata o limba straina din joaca,insa un adult o invata mult mai greu.
Copii dispun de invatare implicita, dar nu dispun de invatarea explicita, invatare logica specifica
adultilor. Cand studiem gramatica la scoala redescoperim explicit ceea ce am invatat implicit.
Limbajul este o activitate psihica prin care, cu ajutorul limbii,se realizeaza comunicarea
interumana si gandirea verbal notionala. Se pune intrebarea daca limbajul este specific doar
omului.Unii zic ca da, desi exista dovezi ca si animalele comunica. Limbajul insa mai este
utilizat si in cadrul gandirii. Noi cand gandim operam cu cuvinte, deci limbajul e folosit de catre
oameni si in procesul gandirii. Daca acest lucru se manifesta si in gandirea animalelor nu se
poate spune. Caracteristici - Limbajul se constituie si se dezvolta in ontogeneza deci este un
fenomen psihic individual, subiectiv. - In ceea ce priveste mecanismele sale psihologice si
neurologice,limbajul implica doua dimensiuni ( laturi ): latura activa implicata in emiterea de
semnale ; Iatura pasiva responsabila de receptarea si interpretarea semnalelor; Doar impreuna
cele doua laturi pot sa constituie limbajul. In cazul limbajului oral latura activa este vorbirea,iar
cea pasiva este ascultarea. In ceea ce priveste limajul scris latura activa este scrierea,iar latura
pasiva este citirea. - Din punct de vedere anatomo fiziologic, producerea limbajului implica
doua categorii de mecanisme: mecanismul central situat la nivel neuronal (cortex);
mecanisme periferice ; Daca este vorba despre limbajul oral , mecanismele periferice ale acestuia
presupun trei componente: una energetica data de aparatul respirator si sistemul musculator
aferent acestuia (diafragma, muschi intercostali); una generatoare care cuprinde laringele ;
una de articuale si rezonanta cavitatea bucala si cavitatea nazala; Pentru a putea fi produs,
limbajul oral implica aceste elemente. Pentru a putea emite sunete este nevoie de circulatia
aerului,dar aerul nu produce sunete ci cel responsabil de acest lucru este laringele. Laringele
emite insa sunete brute, neprelucrate. Noi prelucram, nuantam sunetele in functie de intersele
noastre cu ajutorul cavitatii bucale. De exemplu,cand ne lipsesc dintii nu mai vorbim clar, cand
suntem infrigurati ne e greu sa articulam cuvintele.Sunetul pentru a putea dobandi volum este
amplificat la nivelul valului palatin.
 2. Formele i funciile limbajului
Functiile limbajului
In cadrul activitatii umane limbajul indeplineste mai multe functii, dintre care cele mai
importante sunt urmatoarele:
1. functia de comunicare desemneaza rolul primordial al limbajului de a servi ca mijloc
de transmitere si receptie a informatiilor. Actul comunicarii implica existenta urmatoarelor
elemente:
emitator ( E )
receptor ( R )
repertoriu al emitatorului ( R. E )
repertoriu al receptorului ( R. R )
canal de comunicare
eventualele perturbatii
Cand comunica oamenii isi transmit mesaje. Mesajul este convertit de emitator intr-o
anumita forma (ii da un cod scris, verbal sau nonverbal). Deci,emitatorul codifica informatia.
Receptorul primeste informatia, dar pentru a o intelege trebuie sa o decodifice. Comunicarea
exista doar daca emitatorul si receptorul utilizeaza acelasi cod. Intre emitator si receptor avem
canalul de comunicare, si anume mediul sau suportul fizic de comunicare. De exemplu limbajul
oral are un canal aerian, iar limbajul scris hartia, pixul etc. Dar esential este ca bagajul de
cunostinte pe care il detin emitatorul si receptorul sa se intersecteze (repertoriu comun). Un
contra-exemplu ar fi urmatorul: daca un individ vorbeste o limba iar interlocutorul lui vorbeste o
alta limba repertoriul comun este egal cu zero; repertoriile fiind distincte comunicarea nu exista.
Dar repertoriul poate sa se intersecteze mai mult sau mai putin. Cu cat este mai vasta intersectia
cu atat comunicarea este mai eficienta. Evenualele perturbatii implica bruiajele: galagie, vorbire
foarte inceata in cazul limbajului oral, iar in ceea ce priveste limbajul scris o perturbatie ar putea
fi scrisul ilizibil.
2. functia cognitiva prin care, dincolo de receptia informationala, limbajul este mijloc de
noi informatii. El se mai numeste, din acest motiv cel de-al doilea sistem de semnalizare.
Cunostintele noastre provin din experienta directa (mijloace senzoriale), prin limbaj (citind,
ascultand alte persoane) dar avem si cunostinte autogenerate pe baza rationamentelor. Prin limbaj
nu doar transmitem informatii ci si dobandim informatii. De asemenea,prin limbaj sunt fixate,
stocate in memoria noastra informatiile dobandite anterior care pot fi accesate ulterior in scopul
rezolvarii anumitor sarcini.
 3. functia emotional expresiva in baza careia, dincolo de transmiterea de informatii
limbajul permite exprimarea si identificarea starilor emotionale. Acest lucru se realizeaza prin
calitatea expresiilor verbale utilizate, dar mai ales printr-o serie de mijloace nonverbale si
paraverbale specifice. Dintre mijloacele nonverbale amintim :
mimica ( ansamblul modificarilor elementelor mobile de la nivel facial );
gestica ( elemente ca postura corpului, orientarea, miscarea mainilor etc);
modalitati de expresie de care e responsabil sistemul nervos parasimpatic
(activitatea glandelor sudoripare, tremurul, activitatea sistemului cardiac,
endocrin, etc);
Toate acestea au existenta independenta. In randul mijloacelor paraverbale intra
elementele care insotesc vorbirea si au o semnificatie doar impreuna cu aceasta,cum ar fi
intensitatea vorbrii, intonatia, ritmul acesteia, dificultatile de exprimare, topica etc. Deci,in afara
de transmiterea de informatii, noi transmitem si propria stare emotionala, atitudinea noastra.
Actorii valorifica mult aceste lucruri. Mare parte din modalitatile prin care transmitem
sentimente nu le putem controla. Exista studii care arata ca fiecare emotie are un pattern specific.
De exemplu, vorbirea tare exprima furia. ,vorbirea incet sugereaza timiditatea . In ceea ce
priveste ritmul, cand ne aflam intr-o situatie de stres, cand trebuie sa vorbim in fata unor
necunoscuti avem tendinta sa vorbim foarte repede. Deci, ritmul vorbirii este symptomatic (adica
spune ceva).
4. functia ludica desemneaza posibilitatea construirii unor asociatii verbale de efect care
pot merge de la rime, consonante, ciocniri de sensuri pana la constructia artistica de genul
poeziilor, proverbelor, zicatorilor, ghicitorilor, etc. Altfel spus, cu limbajul ne jucam, acesta
raspunzand nevoii de joc ce poate sa mearga de la jocul de cuvinte pana la creatia artistica. Deci
este dorinta de a spune ceva intr-o maniera mai placuta.
5. functia imperativ - persuasiva atesta capacitatea de a exercita, prin limbaj, a unor
influente asupra altor persoane, de a induce altora o idee sau o stare afectiva proprie. Aceasta
functie se realizeaza, in primul rand, prin continutul semantic al mesajului, prin latura expresiva
a acestuia, dar si printr-o serie de mijloace de persuasiune cum sunt:
modalitati prin care solicitam o persoana sa savarseasca un anumit act: rugamintea,
cerinta ferma, ordinul sau comanda etc. Toate acestea depind de raportul existent intre
emitator si receptor;
mijloace prin care solicitam intreruperea unor actiuni : rugaminte, repros, interdictie,
amenintare;
mijloace de convingere a interlocutorului : propunerea , invitatia, prevenirea, sfatuirea,
etc
 Toate aceste mijloace de persuasiune sunt importante in activitatea unor agenti
comerciali, actori, negociatori, etc.dar se pot manifesta si la adresa propriei persoane;
Formele limbajului
Dupa gradul de utilizare a limbii, limbajul poate fi :
verbal ( cuvinte);
nonverbal ( mimica , fara cuvinte);
paraverbal ( insoteste vorbirea dar fara a utiliza neaparat cuvintele);
Limbajul verbal, in functie de gradul de accesibilitate pentru cei din jur, poate fi :
extern accesibil celorlalti ;
intern accesibil doar propriei persoane;
Limbajul extern, in functie de natura suportului utilizat, poate fi:
oral;
scris;
Limbajul oral, dupa numarul de participanti (interlocutori) poate fi:
solilocviu
monolog;
dialog;
colocviu;
Limbajul oral consta in producerea unor semnale verbale soonore perceptibile pentru
alte persoane si receptarea unor asemenea semnale emise de catre altii.Este forma fundamentala
a limbajului fiind utilizata cel mai des. Limbajul oral este prima forma a limbajului care apare in
dezvoltarea ontogenetica, celelalte forme constituindu-se pe baza acesteia. Functiile principale
ale limbajului oral sunt cele de comunicare si de cunoastere. Are un caracter situational, in sensul
ca se desfasoara mereu intr-un context dat de interactiuni personale fiind dependent de acesta si
sustinut, orientat si directionat de reactiile interlocutorilor. In functie de numarul de interlocutori
limbajul oral poate imbraca forma monologului, dialogului si a colocviului.
Monologul are ca nota definitorie faptul ca un vorbitor se adreseaza unui public mai larg
care asculta doar.
Dialogul se distinge prin existenta a doi interlocutori intre care pozitiile de emitator si
receptor alterneaza succesiv.
Colocviul presupune mai multi participanti care comunica intre ei, fiecare adresandu-se
succesiv tuturor
Limbajul scris consta in elaborarea unor semnale grafice accesibile celorlalti si respectiv
receptarea si intelegerea unor astfel de semnale produse de alte personae. Limbajul scris deriva
din limbajul oral pe baza caruia se dobandeste. Ontogenetic apare mai tarziu decat limbajul oral,
in urma unei instruiri speciale bazata pe metoda fonetico analitico sintetica. Vorbirea,deci,o
invatam spontan,scrisul insa nu. Vorbirea,deci,precede scrierea. Limbajul scris este mai
pretentios decat limbajul oral pentru ca necesita o activitate de elaborare a frazelor conform unui
plan prealabil.Nu dispune de caracter situational nefiind sustinut prin dialog. Este strict
reglementat de reguli grafice, gramaticale si stilistice. Mijloacele de expresivitate sunt mult mai
sarac reprezentate decat in cadrul limbajului oral, iar cele mai neinsemnate omisiuni (erori)
putand denatura sensul comunicarii. De exemplu,intonatia nu o poti modera in scris. Deci
limbajul oral si cel scris au caractersitici distincte ce trebuie respectate. Inversarea acestora scade
in fiecare caz eficienta comunicarii. Limbajul scris are fraze lungi, pompoase, iar limbajul oral
are fraze scurte. Daca am scrie cum vorbim sau invers nici una din variante nu ar fi buna. Daca
scriem cum vorbim dam impresia de superficialitate. In cadrul limbajului oral cei care vorbesc
liber si nu citesc sunt mai usor de inteles.
Limbajul intern se desfasoara in sfera launtrica, mintala a individului, reprezinta o
vorbire cu sine si pentru sine. Limbajul intern reflecta cel mai bine structura actului gandirii.
Toate operatiile gandirii se realizeaza in limbajul intern
Limbajul nonverbal cuprinde ansamblul gesturilor, expresiilor mimico-faciale,
posturilor corporale,etc care insotesc, dubleaza sau substituie vorbirea. Elementele nonverbale nu
sunt manipulabile si pot completa, intari, inlocui sau contrazice informatia enuntata verbal.
Limbajul paraverbal este relationat exprimarii orale pe care o insoteste si contine
elemente ca:
intensitatea vorbirii
accentul
ritmul si pauzele
topica
repetitiile
dificultaile de exprimare etc
 3. Evoluia conceptului de limbaj n filosofie
Platon analizeaz problema ,,limbii originare,, derivate din logos. n viziunea filosofului
vorbirea este asemenea unei esturi care a rezultat ca urmare a mlitirii genurilor. Limbajul este
symploke structur, nrudare, ncruciare. Aceast este vorbirea ntemeiat pe gndire, ,,cci
dac am fi lipsii de ea, atuncinu amputea ntr-un fel spune ceva . Prin urmare limba asemnat
limbajului este concomitent creaia fiecruia, dar imitaia naturii, i model al acesteia. n
primul sens ea depinde de capacitatea i talentul propriei exprimri. Ct privete accepia
limbajului ca model al realitii, filosoful afirm ca i Aristotel c un enun lingvistic poate fi
adevrat i fals prin concordana sau neconcordana sau cu realitatea pe care o numete. Fiind un
model al realitii platonician, limbajul este sub raport ontologic, inferior realitii la care se
refer.
Filosoful identific dou funcii ale limbajului: imitnd lumea, limbajul o reproduce, apoi
ca model ca recreeaz. Conform lui Platon , n prima sa ipostaz, limbajul. Ademenai unei
monede, circul comunic, informeaz. n cea dea dou cuvntul integrat n limbaj urc dinspre
numit spre spre ne numit spre lumea ideilor.
Nevoia de cunoatere, asociat celei de comunicri este pentru Platon cauza i
posibilitatea de atribui cuvintelor o semnificie anumit, nemijlocit. Dar, dei semniifica ia
cuvintelor este arbitrar totui temenii trebuie s aib un neles general ,,cci este imposibil ca
obiectele partticulare s fie definite,, motiv pentru care numai noiunile generale se refer la clase
de obiecte.
G.W. Leibnitz apreciaz dimpotriv c limba vorbit de oameni are o dubl surs: limba
natural (data) iniial, instituit de divinitate, care exprim ,,acordul dintre sunete i efectele
produse n spirit de spectacolul lucrurilor,, i lumea convenional, nscutdin cea natural, prin
care omul ,, a imitat,, natura, aa cum Adam, sub inspiraia divin, a dat numele animalelor.
Fr. Nietzsche consider c prin denumirile date lucrurilor, omul a ps stpnire asupra
naturii. Cuvintele, sunetele ,,danseaz asupra lucrurilor,, , astfel spus exerci iul limbajului l
nstpnete pe om nu numai asupra lucrurilor ci i asupra semenilor. Scopul filosofului este de a
dovedi c geneza limbajului se conjug cu cea moralei. n aceast di urm dimensiunea a vieii,
limbajul se manifest prin metafore i este de preuit de cei cu voin slab, care substituie aceste
invenii propriei lor incapaciti de a fi puternici.
L. Wittgenstein admite c limbajul este ,,construcie logic,, i totodat, excprim bogia
universului gndirii fiecruia. n ,,Tractatus logico-philosophicus,, autorul desemneaz c strctura
limbii nu este identic cu funcia pe care acesta o are: de refelcare a realit ii. Domeniul de
referin al limbii este realitatea. Vorbirea limba este un model, un tablou. Limbajul nu
reproduce tabloul, ci l arat prin propoziii numite modele ale realitii. ,, Teoria tabloului,,
denot c obiectul filosofiei trebuie s fie limbajul , iar metoda filosofiei - metoda limbajului .
Prin concepia sa Wittgenstein respinge teza conform creia oricrui cuvnt i se asociaz o
semnificaie i propune n scimb teza c semnificaia cuvntului este n fond ntebuin area prin
limb vorbit a sensului unui cuvnt. Astfel spus cuvntul are semnifica ie doar dac descrie
realitatea la care se refer. n acest context filosofiase prezint ca o teorie a jocurilor de vorbire,
prin care se reduc rolul i funciile sale teoretice, explicative, la funia pragmatic a descrierii.