Concepiile

ontologice
fundamentale
Ermurachi Marina
 Existena
Existenta este in calitatea ei de concept fundamental al ontologiei , el
mai larg ca sfera dar mai sarac in continut. Fundamentul existentei
constituindu-l in ontologia aristotelica substanta sau materia care
atesta materialitatea in toate conceptiile materialiste . Existenta
prezinta dincolo de asmenea interpretari diverse nivele diferite de
structurare si forme concrete cu proprietati generale dar cu unele
specifice . Existenta este deci o unitate in diversitate . Diversitatea ei
este de structura de nivel , de relatii si proprietati , de legitati specifice
dar ea ramane unitara ca existenta .
Doomeniile fundamentale ale existentei sunt

Natura
Domeniul biologic
Universul socio-uman
 Naura este anterioara si independenta de om , neconditionata de o alta
realitate , infinita in timp si spatiu . Viata ca nivel al existentei este
intermediara intre nivelul fizico-chimic si cel socio-uman. Omul ca
existenta este in acelasi timp si natura biologica dar isi depasesete o
asemenea conditie comuna cu celelalte soecii transformand natura ,
modul sau de viata din obiect in sine in obiect pentru sine , in obiect al
actiunii si cunoasterii sale . Omul modifica mediul ambiant si creeaza
pornind de la acesta o alta lume , un nou nivel al existentei constand
din unelte , tehnica , infrastructura , organizatii si relatii sociale ,
institutii , civilizatie , cultura .
 Substana
Substana este o categorie filosofic pentru desemnarea realitii n
planul unitii ei interioare i a formelor ei de manifestare i dezvoltare.
Substana este neschimbtoare spre deosebire de permanenetele
scimbri ale nsuirilor i strilor, ea este ceea ce exist n sine i
datorit sie nsi, ea este cauza primar a ceea ce are loc. Anume
substanei i atribuie libertatea ca posibilitate de a se determina pe sine
nsi prin fundamentele proprii. Deci ea nu poate avea o putere din
afar care ar aciona asupra ei. Tradiional se disting dou tipuri de
substan: materia i spiritul.
 Cuvntul latin substantia vine de la latinul substare (substrat), ceea ce este de
desubt, suport i este traducerea termenului grec esen (ousia).
n filosofia antic substana se trateaz drept substrat, primul fundament al
tutoror lucrurilor.
Substrat (prima materie, prima substan, prima stihie, primul element, nceputul
unic) n sens larg fundamentul a tot ce exist. Obinuit substratul l identific cu
materia. n sens ngust prin substrat se nelege structurile i formaiunile simple
care rmn stabile, neschimbate la oriicare transformare a lucrului i determin
nsuirile ei concrete (de ex. atomii n reaciile chmice).
Conceptele de substan, substrat deschid calea spre nelegerea unui alt concept
filosofic important materia. Iniial materia vom mcerca s-o prezentm ca
substrat material al lumii materiale, adic a lucrurilor, fenomenelor naturale
 Spaiul i timpul

Sunt concepte fundamentale ale ontologiei ce surpind i generalizeaz

proprieti importante a realitii obiective i ale sistemelor ei componente.
Astfel spaiul este categoria filosofic ce surprinde ntinderea sistemelor reale,
precum i relaia reciproc de coexisten dintre elemente componente ale
unui sistem real. Timpul este categoria filosofic ce caracterizeaz sistemele
fenomenele i procesele sub aspectele duratei, succesiunii i coexisten ei.
Spaiul i timpul au o structur comun evinden iat prin anumite trsturi,
surprinse i n definiiile anterioare, anumeobiectivitatea, caracterul absolut i
relativ, infinitattea, continuitatea i discontinuitatea. Caracteriznd spa iul i
timpul n general prin ea nsi spa iul i timpul sunt i ele infinite. Bun oar
spaiul este infinit att n adncime datorita faptului c nu exist particule
ultime ct i n extensiune n sensul c nu exist o limit a universului,.