Comunicare si limbaj

1.1.Definitii

Comunicarea reprezinta o conditie generala si totodata necesara a aparitiei si manifestarii vietii

psihice. Aceasta joaca un rol esential, prin comunicare individul umanizandu-se, formandu-si si
dezvoltandu-si personalitatea, dar totodata putand la randul sau exercita o influenta formativa,
transmitand experienta sociala. In lipsa comunicarii, individul nu paraseste nivelul dezvoltarii
biologice, ramanand izolat si privat de capacitatea sa de integrare in colectivitate. (Zlate, 2000)

Shannon & Waver (1949) – termenul de comunicare are un sens foarte larg, cuprinzand toate
procedele prin care un spirit poate afecta un alt spirit, acesta incluzand nu doar limbajul scris sau
vorbit, ci si muzica, artele vizuale, toate comportamentele umane.

In sens larg, putem defini comunicarea drept procesul de codare si transmitere a informatiilor, in
forma unui mesaj, de la un emitator la un receptor, prin intermediul unui canal. Ea presupune un
repertoriu vast de abilitati si procese, in special interpersonale, de tipul procesarii, ascultarii,
observatiei, vorbirii, emiterii de intrebari, analizei ori evaluarii, utilizarea acestora conducand la
structurarea colaborarii si a cooperarii (Brown, 73)

Comunicarea, vazuta drept proces de transmitere a informatiilor- nivel sintactic, pragmatic & semantic

In procesul comunicarii sunt implicate urmatoarele componente: emitator, cod, canal, mesaj, receptor
si feedback ( prin care emitatorul este informat asupra primirii mesajului, a intelegerii acestuia)..

Scopuri: achizitionarea, procesarea, generarea & diseminarea de informatii.

In timplul procesului de comunicare pot interveni perturbari de tipul zgomotelor, barierelor ce pot
vicia mesajul transmis. Perturbarile pot fi de natura interna (factori fiziologici, perceptivi, semantici,
inter/intrapesonali) si de natura externa (poluare fonica, intreruperi succesive).

M.Golu (2005)- situatia ideala, situatia optima, situatia de maxima nedeterminare, situatia critica.

2. Caractreristici

-prin intermediul continutului mesajului se urmareste realizarea unor scopuri si transmiterea unor
semnificatii. Caracter intentional= pentru ca transferul de informatie sa devina un proces de
comunicare, emitentul trebuie sa aiba intentia de a genera, la nivelul receptorului, un efect.

-tripla dimensiune: exteriorizata, metacomunicarea (ceea ce se intelege dincolo de cuvinte), intracom.

- se desfasoara intr-un anumit context cu care se afla in relatie de interdependenta

-caracter dinamic, avand o anumita evolutie, modificandu-se si schimband si persoanele implicate

-caracter ireversibil, odata transmis, mesajul nu poate fi oprit in drumul sau catre destinatar

-orice mesaj are un continut manifest si unul latent

3. Nivele de comunicare

 Comunicarea verbala presupune existenta unui limbaj, a unor coduri verbale ce ajuta la
transmiterea si descifrarea mesajului.
 Comunicarea nonverbala o insoteste pe cea verbala, apare ca un element de intarire a acesteia.
 Comunicarea paraverbala opereaza cu aspecte si forme ale comunicarii verbale si nonverbale
(inflexiunea vocii, tonul, postura mimica)- opereaza cu nuante si este factorul esential in
personalizarea comunicarii si in perceperea autentica a mesajului.
 Metacomunicarea realizeaza operatia de control al comunicarii dintre parteneri, reprezentand o
reflexie a comunicarii.

4. Teorii si modele ale comunicarii

C. Shannon & W. Weaver- Teoria matematica a comunicarii

Sursa- Mesaj-Transmitator- Semnal emis- Sursa de zgomot- Semnal primit- Receptor- Mesaj- Destinat

*Redundanta reprezinta ceea ce este previzibil sau conventional intr-un mesaj, fenomen opus- entropia

Lasswell (1948)- Cine? Spune ce? Prin ce canal? Cui? Cu ce efect?

5. Limba si limbajul

Limbajul reprezinta cea mai evoluata, mai rafinata si mai bogata forma de comunicare. D.p.d.v
al semioticii, limbajul reprezinta un sistem de semne folosite dupa anumite reguli in vederea fixarii,
precucrarii si transmiterii informatiei.

Limbajul reprezinta activitatea de comunicare interumana realizata prin intermediul limbii.

(Zlate, 06)

Aspectul psihologic al limbajului este indicat de vorbire. Aceasta se achizitioneaza pornind de la un

suport neurofiziologic innascut, de la un potential neuronal dat, prin zonele specializare ale creierului
in intelegerea si exprimarea limbajului, procesul vorbirii fiind coordonat de regulile gramaticale ce se
asimileaza odata cu insusirea limbii.

Comunicarea verbala se realizeaza cu ajutorul limbii, fiind o comunicare simbolica, intrucat cuvintele
simbolizeaza obiecte, imagini, persoane. Cuvantul este un instrument mintal, astfel, daca imaginea
poate substitui obiectul, cuvantul le poate substitui pe ambele.

Cuvantul se instituie inca de la insusirea limbajului intr-un instrument al gandirii. Prin intermediul
acestuia sunt dobandite capacitatea de a manipula in plan mintal obiectele si imaginea acestora, putand
sa clasificam, sa ordonam experientele noastre, sa grupam in categorii cunostintele dobandite, sa
acordam etichete verbale unor categorii. Dar mai ales prin cuvant reflectam, meditam, dialogam cu noi
insine intr-un plan al limbajului intern.

Limba reprezinta totalitatea mijloacelor lingvistice (fonetice, lexicale, gramaticale), dispunand

de o organizare iararhica potrivit unor reguli de ordonare (Zlate, 06). Aceasta reprezinta un
sistem inchegat de semne si de reguli gramaticale strabilite social- istoric, in raport cu individul
ea fiind un dat obiectiv, depinzand nu atat de experienta in sine a individului, ci de existenta
colectivitatii umane. Din acest punct de vedere se poate spune ca este extraindividuala.

6. Relatia limbaj- limba, limbaj- comunicare

In timp ce limbajul este al individului, limba este un fenomen social, avand o dezvoltare in timp,
depinzand de existenta unei colectivitati, iar fiecare individ trebuie sa si-o insuseasca.

Limbajul este, insa, o manifestare personala, punand amprenta individului, gradul de dezvoltare
psihica, inteligenta si cultura dobandite, existenta unor aptitudini literare. ( Cretu, 2005).

Comunicarea nu se realizeaza doar prin mijloace lingvistice, ci si prin mijloace nonverbale, avand o
sfera mai larga de cuprindere in comparatie cu limbajul. Limbajul depaseste limitele comunicarii
propriu-zise, desfasurandu-se si atunci cand comunicarea interumana nu are loc, la randul sau,
comunicarea depasind limitele limbajului verbal si fiind angajata intr-o serie de comportamente
specifice vietii psihice a omului. (Zlate, 06)

7. Bazele neurofiziologice ale limbajului

Afazia Broca- leziuni in partea frontaka a cortexului stang

Afazia Wernicke- leziuni in emisfera stanga, in zona lobului temporal- girus temporal.

Atunci cand auzim un cuvant, informatia este transmisa din acea parte a cortexului, responsabila cu
procesarea auditiva a informatiei, spre zona Wernicke. Daca apoi este pronuntat acel cuvant,
informatie este transmisa spre zona Broca, unde informatia articulatorie este activata, iar apoi
transmisa spre zona motorie responsabila cu vorbirea.

Gyrusul angular joaca un rol central in medierea dintre limbajul vizual si auditiv.

8. Diferentele de gen si limbajul

Fetele tind sa prezinte o mai mare abilitate verbala in comparatie cu baietii, in timp ce acestia tind sa
detina performante mai bune in sarcinile matematice si spatiale. (Kolb, 96)

9. Producerea si intelegerea limbajului

Procesul se desfasoara automatic, atunci cand se aud cuvintele, intelegerea realizandu-se fara efort si
cu putina dificultate. Ritm: 20 foneme/secunda, cuvintele fiind identificate la aprox. 200ms dupa
pronuntare.

Unul dintre modelele importante ale recunoasterii vorbirii este TRACE, subliniind rolul procesarii
descendente (a contextului).

Teoriile retelelor semantice tind sa explice in prezent legatura dintre cuvant si sens, fiind vorba despre
cuvinte ce denota categorii naturale, ce pot fi intalnite in viata reala.
Este relativ usor de controlat frecventa, caracterul imagistic si aparitia vizuala a meterialelor implicate
in recunoasterea cuvintelor, insa cuvintele si gandurile noastre interioare sunt mai dificil de controlat
experimentel. Procesul de producere a vorbirii se poate imparti in trei zone principale:

Conceptualizare- determinarea continutului ce va fi verbalizat, vorbitorii structurandu-si o intentie si

selectand informatia relevanta din memorie ori din cadrul mediului, ca pregatire pentru constructia
discursului.

Formularea- lexicalizarea (selectarea cuvintelor individuale) & planificarea sintactica (combinarea)

Ecodarea fonologica reprezinta procesul de transformare a cuvintelor in sunete.

10. Structura si componentele vorbirii

Sunetele- discursul unei persoane nu poate fi perceput drept o secventa de foneme

Cuvintele- in momentul ascultarii, sunt percepute cuvintele, care, spre deosebire de foneme, au sens.

Morfemele gramaticale includ ceea ce este cunoscut drept articole si prepozitii.

Propozitiile. Cuvintele sunt combinate uneori fara efort in cadrul unitatilor propozitionale, incluzand
atat asertiuni (judecati) cat si termeni propozitionali.

11. Geneza limbajului

Omul devine capabil de a vorbi, in copilarie, fara a depune eforturi neobisnuite, la varsta de 3-4 ani,
copilul exprimandu-se folosind cuvinte si elaborand propozitii corecte dpdv gramatical.

Fonologia= asimilarea corecta a repertoriului de sunete

Sintaxa= regulile dupa care sunt alcatuite propozitiile si frazele

Morfologia= modalitatile prin care cuvantul isi schimba forma in concordanta cu functia sa in prop.

Semantica= semnificatia cuvintelor

12. Teorii ale invatarii lingvistice

Invatare prin intarire. In comportamentul verbal este subliniata perspectiva asupra rolului intaririi in
dezvoltarea limbajului. Un copil dobandeste comportament verbal atunci cand vocalizari, intarite
selectiv, iau forme ce produc consecinte corespunzatoare intr-o succesiune verbala data. Vocalizarea
prelingvistica, precum ganguritul sau bolborositul sunt innascute- Skinner

Teoria nativista. Copii au o tendinta nativa de a invata limbajul, vorbindu-se despre o programare a
invatarii limbajului. (Birch &Malim, 1988). Chomsky- MDL (mecanismul de deprindere a limbajului)
& gramatica universala.
Teoriile cognitive pun accept pe relatia dintre dezvoltarea cognitiva si dezvoltarea limbajului.
Motivatia copiilor pentru a invata sintaxa si vocabularul emerg din dorinta de a exprima semnificatii
pe care dezvoltarea lor conceptuala le face posibile. – Piaget

Teoriile sociale evidentiaza laturile sociale ale dezvoltarii limbajului, pornind de la ideea ca limbajul
provine din dorinta copilului de a comunica. – Brown

Perspectiva interactionista asupra limbajului. Comunicarea incepe la copii inca inainte de a ajunge la
stadiul vorbirii semantice. Protoconversatii- miscarile precoce ale gurii ce sunt observate in timpul
interactiunii sociale.- Trevarthen (1974)

13. Dezvoltarea limbajului & vocabularului & sintaxei

Luna 1- nou-nascutii au o forma nativa de exprimare verbala: plansul.

Luna 2- Ganguritul (mai articulat)

Luna 5- Bolboroseala, prima vocalizare care seamana cu vorbirea umana

Luna 10- Intuirea fonemelor utilizate, cele straine fiind inlaturate

Comprehensiunea precede producerea,copilul demonstrand intelegerea prin intermediul act&gesturilor

Luna 3/4- 10 cuvinte, L18- 20 cuvinte

*Copii incearca sa vorbeasca despre mai multe obiecte decat numarul de cuvinte de care dispun-
ultraextensie.

*Cuvintele unice utilizate pentru a exprima sensuri complexe- holofraze.

An 2- utilizarea propozitiilor telegrafice alcatuite din 2 cuvinte.

An 3- structura propozitionala se extinde: articole, prepozitii, conjunctii *ultraregularizarea

An 4- pot formula intrebari, asteapta randul in conversatie.

An 6- vocabular de aprox 10.000 cuvinte.

14. Functiile limbajului . P.P.Neveanu (1977)

 Functia de comunicare (transferarea unui continut informational de la o persoana la alta)

 Functia cognitiva (implicarea limbajului in desfasurarea tuturor proceselor cognitive)
 Functia simbolic- reprezentativa (cuvintele reprezinta semnale mentale pentru clase de
obiecte pe care le substituie in vederea sporirii operativitatii gandirii)
 Functia expresiva (reflectarea afectelor, dispozitiilor, starilor curente)
 Functia persuasiva (inducere a unor stari si idei)
 Functia reglatoare si autoreglatoare (dirigarea si ajustarea comportamentelor umane)
 Functia ludica (stimularea creativitatii verbale prin asocieri de cuvinte)
 Functia dialetica (exprimarea unor raporturi complexe intre obiecte si fenomene)
  Functia referentiala vizeaza orientarea reala a mesajului, preocupata de adevat si acuratete
 Functia empatica mentine relatia dintre expeditor si adresant, pastrand canalele deschise
 Functia de metalimbaj – identificarea codului utilizat in comunicare
 Functia poetica- relatia mesajului cu el insusi
 Functia de integrarea a induvidului, de valorizare
 Functia terapeutica (comunicarea fiind un mijloc curativ)
 Functia rezolutiva

Limbajul reprezinta un ax al sistemului psihic uman, ce face posibil fenomenul de constiinta. Iar
raporturile constiente, voluntare ale omului cu lumea si dezvoltarea constiintei de sine sunt
posibile datorita limbajului. Astfel, prin intermediul limbajului, dialogam cu noi insine si cu
lumea, avand sentimentul prezentei in actualitate.

15. Formele limbajului

Limbajul oral

-Prima forma activa a limbajului, prima ce se desfasoara in ontogeneza

-Caracter situativ, gesturile si faptele percepute putand inlocui expresiile verbale

-Constructie dinamica, se raporteaza continuu la context

-Orientat catre cineva,se integreaza intr-un anumit ritm, asigurand continuitate si coerenta
(5silabe/sec)

Expresivitatea:

Intensitatea vorbirii- prin care se poate sugera caracterul deosebit, urgent, important al cuvintelor

Accentul- prin care se subliniaza cele comunicate

Intonatia- urcarea sau coborarea pronuntarii sunetelor

Pauza- avand rolul de a atrage atentia, de a avertiza in legatura cu continuarea mesajului

Mijloace semantice: alegerea celor mai potrivite cuvinte.

Dialogul

-Forma bazala a vorbirii, calea cea mai importanta de elaborare a limbajului

-Alternanta de replici, dezacordurile intervin firesc

-Functionarea echilibrata necesita ca partenerii sa consimta reciproc in a fi succesiv si in proportii

egale subiecti si obiecte ale comunicarii

Monologul

-Grad de dificultate sporit, fiind mai elaborat si mai sistematizat

-Vorbitorul trebuie sa-si rezolve toate problemele, sa precizeze scopul pentru care transmite un anumit
constinut, sa aleaga mijloacele cele mai potrivite de transmitere, sa isi aranjeze ideile, gandurile
coerent

-Are un caracter adresativ, emitatorul fiind nevoit sa urmareasca reactiile auditoriului

Limbajul scris

-Presupune stapanirea deprinderilor grafice, elaborrarea unui plan prealabil a celor ce vor fi redate in
scris, ierarhizarea ideilor si subordonarea faptelor si argumentelor astfel incat, la final, sa se realizeze
un text unitar.

-Daca limbajul oral este situational si expresiv, cel scris este preponderent contextual si minim
expresiv, fiind anticipat printr-o riguroasa planificare mentala.

- Caracteristicile citirii: se porneste de la sinteza la analiza; pragul identificarii si timpul de reactie in

lectura sunt legate de gradul de familizarizare a subiectului cu cuvintele.

Limbajul intern

-Reprezinta modalitatea centrala, caracteristica vietii spirituale, a existentei mentale, atat prin forma,
cat si prin continut, limbajul intern se implica in constituirea campului ori eferei mentale.

-Prin intermediul limbajului intern se unifica mijloacele verbale cu celelalte operatii intelectuale, in
acest sens, limbajului intern revenindu-i rolul de veriga centrala a activitatii intelectuale, de modalitate
de elaborare, anticipare si declansare a vorbirii si a scrierii.

-functie de selectie si decizie

-proces plurifazic (reflexie, meditatie, decizie si amanarea conduitei)

-izvoraste din limbajul egocentric

- preponderent semantic, prescurtarile si comprimarile cuvintelor fiind insotite de actualizarea

semnificatiilor si sensurilor.

16. Relatia dintre gandire si limbaj

 Gandirea reprezinta o forma de vorbire interioara. (Watson).

Watson este de parere ca gandirea nu se reduce doar la limbaj, considerand ca, atunci cand gandim,
micro-miscari inconstiente sunt efectuate la nivelul gatului si laringelui.

 Gandirea determina dezvoltarea limbajului (Piaget)

Acesta considera ca limbajul, cel putin forma utilizata de un copil foarte mic, reprezinta o manifestare
externa a procesului de gandire a copilului.
  Gandirea si limbajul reprezinta procese independente, ambele influentand dezvoltarea
intelectuala (Vigotsky)

17. Comunicarea non-verbala

 55% din informatie

 Gesturi, limbaj al corpului, postura, expresii faciale, contact vizual, vestimentatia, distantele

Limbajul nonverbal poate suplini, sprijini sau contrazice comunicarea verbala, iar mesajul nonverbal
se apropie cel mai mult de realitatea emitentului si este cel caruia i se acorda cel mai mare interes de
catre interlocutor.

Caracteristici (Chelcea)

-este omniprezent

-sistem lingvistic universal, utilizat si inteles dincolo de barierele geografice

-ontogenetic primordial, primordial in interactiunile umane, poate exprima ceea ce nu se poate prin cuvinte

Functii (P. Ekman): repetarea, substituirea, completarea, accentuarea, contrazicerea

Kinezica- Ray Birdwhistell- comunicarea prin miscarile corpului este sistemica si invatata social.

Proxemica- Edward T. Hall- transmiterea mesajelor prin utilizarea spatiului (di=40-50, dp=50-75,
ds=1.5-3m, dp=3-6m)

Cronemica- studiul utilizarii timpului. Perceptiile timpului includ punctualitatea, viteza discursului,
timpul pe care receptorii sunt dispusi sa-l acorde ascultarii.

Postura- determina gradul de atentie sau implicare a unui participant, diferenta dintre statusurile
comunicatorilor si nivelul de apreciere/ atasament pe care o persoana il are.

Gesturile-Ekman- miscari corporale carora li se ataseaza o semnificatie. (embleme, ilustratorii,

reglatorii, adaptatorii)

Haptica-studiul atingerilor (adaptatorii, transmitand mesaje ce releva intentii sau sentimente)

Oculezica- studiul privirii (indica interes, atentie si implicare)

Paralimbajul- indicatorii nonverbali ai vocii (George Trager): elemente referentiale (context,

dispozitie, varsta, nivel cultural), calitatile vocii (volum, tempo, ritm, articulare, accent, rezonanta),
vocalizarea (caracterizatorii- emotii, calificatorii- dau sens mesajului, segregatele- interjectii).