1.

Comunicare, limba, limbaj

Comunicarea conditie generala si necesara a aparitiei si manifestarii vietii psihice
umane (Cretu, 2005)
Semnificatii
Instiintare, aducere la cunostinta;
Contacte verbale in interiorul unui grup sau unui colectiv;
Prezentare, ocazie ce favorizeaza schimbul de idei ori relatii spirituale
(Van Cuilenburg, Scholten 2004)
Definitii ale procesului de comunicare
E. O. Wilson: actiune a unui organism sau a unei celule care altereaza modelele
probabile de comportament ale unui alt organism sau altei celule, intr-o maniera
adaptativa pentru unul sau mai multi participanti
L. Forsdale: procesul prin care un sistem este stabilit, mentinut si modificat prin
intermediul unor semnale comune, care actioneaza potrivit unor reguli
Definitii ale procesului de comunicare
COMUNICAREA: procesul de codare si transmitere a informatiilor, in forma unui
mesaj, de la un emitator la un receptor prin intermediul unui canal.

Mijloace de transmitere a informatiilor:

Verbale: vorbirea, cantatul, uneori tonul vocii;
Nonverbale: limbajul corporal, mimico gestual, atingerea, contactul vizual;
Grafice: scrisul
Comunicarea reprezinta o asignare si atribuire de semnificatii in incercarea de a
crea sensuri commune.

Niveluri ale regulilor semiotice:

Nivelul sintactic: proprietati formale ale semnelor si simbolurilor;
Nivelul pragmatic: relatiile dintre semne, expresii si utilizatorii sai;
Nivelul semantic: studiul relatiilor dintre semne.
Schema procesului de comunicare

Caracteristici ale procesului de comunicare

Scopul comunicarii: transmiterea, transferul sau deplasarea informatiei de la un
participant la altul;
- Dialogul: comunicarea realizata in ambele sensuri;
- Comunicarea mass-media, monologul: comunicare intr-un singur sens
Categorii de scopuri ale comunicarii:
- Achizitionarea de informatii;
- Procesarea de informatii;
- Generarea de informatii
- Diseminarea de informatii

Caracteristici ale procesului de comunicare

Perturbari ale procesului de comunicare
Natura interna: factori fiziologici, perceptivi, semantici, interpersonali;
Natura externa: poluare fonica, intreruperi succesive ale procesului de
comunicare
- Zgomote (M. Golu):
- situatia optima
- situatia ideala
- situatia critica
Procesul de comunicare prezinta un caracter dinamic, prezinta o anumita evolutie
Procesul de comunicare se desfasoara intr-un anumit context (spatiu psihologic, social,
cultural, fizic, temporal)
Procesul de comunicare prezinta un caracter ireversibil
In procesul de comunicare se urmareste, prin mesaj, realizarea unor scopuri si
transmiterea unor semnificatii
Mesajul presupune un continut manifest si un continut latent
Dimensiunile procesului de comunicare:
- Comunicarea exteriorizata
- Metacomunicarea
- Intracomunicarea
-

Nivele de comunicare
Comunicarea verbala: transmiterea si descifrarea mesajului
Comunicarea nonverbala: element de intarire a comunicarii verbale (mimica,
gestica, postura, atitudinea, vestimentatia, proxemica)
Comunicarea paraverbala: opereaza cu aspecte si forme ale comunicarii verbale si
nonverbale, maniera de exprimare
Metacomunicarea: se realizeaza operatia de control a comunicarii, reflexia
comunicarii
Teorii si modele ale comunicarii
Niveluri in studiul comunicarii C. Shannon, W. Weaver (1949):
Cu cata acuratete pot fi transmise simbolurile ? (probleme tehnice)
Cat de exact acopera simbolurile intelesurile care s-au vrut transmise?
(probleme semantice)

 In ce masura afecteaza intelesurile receptionate orientarea acestora in directia

dorita de emitator? (probleme de eficienta)
Modelul comunicarii
Shannon- Weaver

Concepte ale modelului comunicarii Shannon- Weaver

Sursa: locul in care decizia de selectie a mesajului si transmitere a acestuia este luata
Zgomotul: orice adaugire la semnal intre transmiterea si receptia mesajului, care nu a
fost intentionata de sursa.
Informatia: masura predictibilitatii semnalului; (cu cat predictibilitatea este mai mare,
cu atat este mai scazuta cantitatea de informatie).
Redundanta: ceea ce este previzibil sau conventional intr-un mesaj (rezultatul unei
predictibilitati inalte).
- Se asociaza cu posibilitatea sporita de detectare si inlaturare a erorilor.
Entropia: inalt grad informativ (rezultatul unei predictibilitati scazute); masura
numarului de alegeri de semnal care pot fi realizate si a caracterului aleatoriu
Canal: mijlocul fizic prin care este transmis semnalul
Codul: sistem de intelesuri, semne si reguli comun membrilor unei culturi/ subculturi
Mediul: mijlocul tehnic de convertire a mesajului in semnal, care sa poata fi transmis
prin canal
Modelul comunicarii Lasswell
H. Lasswell (1948): pentru a intelege procesele comunicarii in masa este necesar sa
intelegem fiecare dintre etapele acesteia
Modelul comunicarii G. Gerbner
Elaboreaza un model general al comunicarii

 Mesajul transmis este direct legat de realitatea despre care relateaza, ceea ce
faciliteaza perceperea si intelegerea;
Comunicarea: proces bidimensional
o Dimensiunea perceptiva (de receptie)
o Dimensiunea de comunicare (transmiterea si controlul)

Modelul comunicational a lui T. Newcomb

T. Newcomb concepe procesul comunicarii in context societal
A, B- participantii la comunicare; X participant al mediului social.
Daca A si B prezinta atitudini similare fata de X, sistemul este echilibrat
Modelul comunicational a lui Jakobson
Principiul modelului se refera la modelarea functiilor actului de comunicare
raportat la fiecare factor constitutiv
1. Functia emotionala (functia expresiva): mesajul transmite emotii, atitudini, , status
profesional
2. Functia persuasiva: descrie efectul mesajului asupra destinatarului;
3. Functia referentiala: descrie orientarea reala a mesajului;
4. Functia empatica: realizeaza elementul redundant al mesajelor
5. Functia de metalimbaj:identificarea codului utilizat in comunicare
6. Functia poetica: relatia mesajului cu el insusi.
LIMBAJUL delimitari conceptuale
Sistem de semne aranjate dupa anumite reguli in vederea fixarii, prelucrarii si
transmiterii de informatii (Radu, 1991);
Reguli ale sistemului de semne:
- reguli sintactice: relatiile dintre semne;
- reguli semantice: relatia dintre semne si semnificatii;

reguli pragmatice: reguli de utilizare a semnelor de catre agenti in comportamentul

lingvistic
Limbajul: activitatea de comunicare interumana realizata prin intermediul limbii
(M. Zlate, 2006)
Limbajul reprezinta cel mai important instrument al gandirii si constintei
Functia semiotica a limbajului: capacitatea de a utiliza semne, simboluri sau
semnificatii drept inlocuitori ai obiectelor si de a opera cu acestia in plan mental.
Vorbirea aspectul psihologic al limbajului;
Se achizitioneaza pe un suport neuropsihologic innascut , prin zonele specializate ale
creierului;
Comunicarea verbala se realizeaza cu ajutorul limbii; este de natura simbolica
Cuvantul se substituie atat imaginii cat si imaginii acestuia
Limba - totalitatea mijloacelor lingvistice (fonetice, lexicale, gramaticale)
dispunand de o organizare ierarhica potrivit unor reguli de ordonare (Zlate,
2006);
Limba sistem hipercomplex de comunicare sociala, indeplinind functii esentiale
in elaborarea si conservarea culturii (Neveanu, 1977);
Prezinta caracteristica de a fi extraindividuala
Se supune unui proces de evolutie sociala
Functia referentiala a limbii se realizeaza de catre subiectul constient, respectand
normele sistemului lingvistic

Limba delimitari conceptuale

Cuvantul- unitatea elementara de transmitere a unui inteles;
- In limba vorbita, cuvantul se compune prin siruri de foneme;
- In limba scrisa, cuvantul se compune din simboluri grafice, reprezentand fie sunete din
limba vorbita, fie intelesuri;
Analiza limbii se realizeaza la urmatoarele nivele:
- Vocabular
- Pronuntie (set de foneme, intonatie, ritm, accent);
- Gramatica (maniera de combinare si flexionare a cuvintelor);
- Ortografie (maniera de scriere)

Relatia limba- limbaj

Limba reprezinta un fenomen social, limbajul este o manifestare personala (Cretu,
2005);
Individualizarea limbajului se realizeaza atat in plan fiziologic cat si in plan
psihologic;
Limbajul reprezinta limba in actiune (Rubinstein);

Relatia limbaj- comunicare

Intre limbaj si comunicare exista relatii de coincidenta partiala
Comunicarea se realizeaza atat prin mijloace lingvistice, cat si prin mijloace
nonverbale;
Limbajul se desfasoara si atunci cand comunicarea interumana nu are loc;
Comunicarea depaseste limitele limbajului verbal, fiind implicata intr-o serie de
comportamente specifice vietii psihice a omului.

2.2. Mecanismele neurofiziologice ale limbajului

Determinanti limbajului: ereditari (aparatul fonator) si socio-culturali;
Componentele aparatului fonator intre care se stabilesc relatii complexe si
conexiuni inverse autoreglatoare
- componentele energetice: aparatul respirator si de musculatura aferenta;
- aparatul fonator propriu-zis: coardele vocale;
- componentele rezonatoare si modulatoare: cavitatea nazala, bucala,
muschiul limbii, mobilitatea mandibulei, modularea buzelor;
- componenta reglatoare: auzul fonematic
- componenta cerebrala: arii corticale
2.2. Mecanismele neurofiziologice ale limbajului
Limbajul verbal - functie ce ilustreaza principiul localizarii dinamice (M. Golu,
2004);
Prin studii experimentale s-a stabilit centrul limbajului - zonele Broca si Wernike
Mecanismul limbajului, organizat dupa principiul comenzii si principiul
controlului:
1. Veriga aferenta: subsisteme functionale specifice (auditiv si vizual)
- Lezarea ariilor conduce la afazia senzoriala de tip Wernicke (neintelegerea mesajelor
adresate oral)
2.Veriga interpretatoare: realizeaza medierea logica intre verigile aferente si cele
eferente
- Lezarea zonelor conduce la abolirea functiei designative a limbajului - (afazia
semantica)
3. Verigile eferente (motorii): fonoarticulare si manuale
- Centrul de comanda al aparatului fonoarticular este aria corticala 9 Brodmann
- Veriga efectorie este constituita din aparatul fonoarticular
- Lezarea centrului de comanda cortical afazia expresiva: incapacitatea de a vorbi
fluent;
4. Verigile autoreglatoare: asigura coordonarea secventelor in interiorul fluxului
fonoarticulatorsau al scrisului si adecvarea la specificul situatiilor curente
Producerea si intelegerea vorbirii
Intelegerea vorbirii proces cu desfasurare automata
-

Recunoasterea sunetelor: identificarea/perceperea sunetelor limbii

Perceperea vorbirii: recunoasterea cuvintelor alcatuite din sunete

Modelul recunoasterii vorbirii

Modelul recunoasterii vorbirii - TRACE (McClelland&Elman)
- Subliniaza rolul procesarii descendente (a contextului) in recunoasterea vorbirii;
- Reprezinta un model conexionist- unitatile sunt independente de procesare , legate
unele de altele;
Teoriile retelelor semantice explica legatura intre cuvant si sens
Sarcina verificarii propozitiei

 Participantilor le sunt prezentate propozitii uzuale. Trebuie sa apese pe buton daca

propozitia este falsa. Timpul de reactie va fi un indicator referitor la dificultatea
deciziei.
Participantii produc raspunsuri incepand de la nodurile retelei (subiectul intrebarii) si
inainteaza de-a lungul retelei pana gasesc informatiile necesare.
Exista o durata standard de explorare, pentru a recupera informatia, ce este
caracteristica patternurilor de recuperare a informatiei.
Producerea vorbirii
Zone ale procesului de producere a vorbirii:
1. Conceptualizarea: determinarea continutului ce va fi verbalizat
- Produsul conceptualizarii reprezinta un mesaj preverbal- constituie nivelul de
reprezentare al mesajului
- Macroplanificarea presupune elaborarea unui scop comunicational prin structurarea
unei serii de subscopuri si recuperarea informatiei adecvate
- Microplanificarea: asignarea celei mai bune forme propozitionale
2. Formularea implica traducerea reprezentarii conceptuale intr-o forma lingvistica
- Componentele formularii:
Lexicalizarea: selectarea cuvintelor individuale pe care dorim sa le
pronuntam
Planificarea sintactica: combinarea cu scopul formarii unei propozitii
3. Encodarea fonologica: presupune transformarea cuvintelor in sunete

3.3. Structura si componentele vorbirii

Limbajul sistem multinivelar: realizeaza legatura intre ganduri si vorbire prin
intermediul cuvintelor si propozitiilor (Chomsky, 1965);
Niveluri in folosirea limbajului:
Nivelul I: Unitatile propozitionale (propozitiile si termenii propozitionali)
Nivelul II: Cuvintele si partile cuvintelor (le sunt asociate sensurile)
Nivelul III: Sunetele
1. Sunetele vorbirii:
Fonem: unitatea sonora a unei limbi
2. Cuvintele:
Morfem: orice unitate lingvistica cu sens
Cuvintele exprima un anumit continut specific;
Morfemele gramaticale includ si cuvintele gramaticale (articole si prepozitii)
Sensul: numele unui concept
3. Propozitiile:
Unitatile propozitionale includ asertiuni si termeni propozitionali;
Asertiunea poate fi segmentata in subiect si predicat
Analiza sintactica: descompunerea unei asertiuni in subiecte si predicate
propozitionale si in unitati mai mici
3.4.Geneza limbajului
SISTEMELE LIMBAJULUI:
Fonologia: asimilarea corecta a repertoriului de sunete de care copilul dispune pentru
a forma cuvinte;

 Sintaxa: regulile de formare a propozitiilor si a frazelor;

Morfologia: analiza modalitatilor prin care cuvantul isi schimba forma in concordanta
cu functia sa in propozitie
Semantica: semnificatia cuvintelor

TEORII ALE INVATARII LINGVISTICE

Limbajul se dezvolta in concordanta cu legile invatarii

Skinner (1957) - rolul intaririi in dezvoltarea limbajului
Vocalizarea prelingvistica, ganguritul, bolborositul sunt de natura ereditara
Intarirea se realizeaza prin zambetul parintilor
Vocabularul lingvistic al copiilor se realizeaza prin intarire

TEORIA INTARIRII LINGVISTICE

Neobehaviorismul: copii retin sunetele din mediul lingvistic fiind motivati intrinsec
pentru a le invata.
Skinner: emisiile formate din mai multe cuvinte reprezinta inlantuiri complexe de tip
stimul- raspuns si sunt invatate prin intarire
Limite:
- Prin intarire nu se poate facilita invatarea semanticii, foneticii si sintaxei
- intaririle selective ale copiilor pot degenera;
- nu se poate explica secventa invarianta a dezvoltarii limbajului si eforturile bruste in
demararea acestuia
TEORIA NATIVISTA
Teoria nativista postuleaza existenta unei tendinte native de achizitionare a
limbajului- preprogramare a invatarii limbajului (Birch, Malim, 1988).
Teoria psiholingvistica (Chomsky) mecanismul de deprindere a limbajului MDL:
- interactiunea influentelor de mediu,
- expunerea la discursul parintelui,
- intarirea,
- tendinta innascuta de a achizitiona limbajul
- Bazele MDL in universalitatea abilitatilor limbajului uman si in secventele
invariabile ale dezvoltarii acestuia
- Presupune abilitatea sistemului nervos de a invata reguli gramaticale
- Gramatica universala structura de profunzime, set de reguli de a transforma ideile
in propozitii
- Lenneberg (1967): perioada sensibila pentru invatarea limbilor (18-24 luni preadolescenta) ce corespunde maturizarii neurale (plasticitatea sistemului neural);
TEORIILE COGNITIVE
Asumptii: dezvoltarea lingvistica se realizeaza prin intermediul abilitatilor cognitive
analitice;
Piaget (1952): dezvoltarea limbajului este subordonata dezvoltarii cognitive.
- Copiii invata cuvintele pentru a descrie clase sau categorii
Alte teorii cognitive subordoneaza dezvoltarea cognitiva dezvoltarii limbajului
- Copii creeaza clase cognitive in vederea intelegerii lucrurilor
TEORIILE SOCIALE

 Brown : limbajul provine din nevoia de comunicare a individului

Teoriile asupra dobandirii limbajului trebuie sa se axeze si asupra scopurilor si
semnificatiilor ce stau la baza utilizari acestuia de catre copil
PERSPECTIVA INTERACTIONISTA ASUPRA LIMBAJULUI
Asumptie: Comunicarea incepe la copii inainte de a ajunge la stadiul vorbirii
semantice
Trevarthen (1974): studiaza protoconversatiile - miscarile precoce ale gurii ce sunt
remarcate in timpul interactiunii sociale si ce par sa fie intr-o relatie de sincronizare cu
vorbirea adulta
Brunner (1975): functia sociala a comunicarii- se stabilesc astfel roluri predictibile si
verbalizarile predictibile ce insotesc actiunile comune parinte-copil
Se alcatuieste sistemul de suport al achizitionarii limbajului
4.1. Dezvoltarea limbajului
Plansul: forma de exprimare verbala, vocalizare prelingvistica
Ganguritul: este mai articulat, se utilizeaza vocalele
Bolboroseala: prima vocalizare ce se aseamana cu vorbirea umana
Conversatia timpurie influenteaza capacitatea de relationare si intelegere paraverbala
Comprehensiunea precede producerea
Dezvoltarea vocabularului
Pentru a dezvolta un vocabular de 10 cuvinte dupa primul cuvant rostit, copilului ii
poate lua 3-4 luni;
Fenomenul de ultra-extensie: extind semnificatia unui cuvant referindu-se la lucruri
ori actiuni pentru care nu dispun de cuvinte
2. Dezvoltarea sintaxei
Vorbirea telegrafica: expresii scurte ce contin semnificatia propozitiei
(substantive, verbe, si modificatoare);
Holofraze: cuvinte unice utilizate pentru a exprima sensuri complexe
Propozitiile telegrafice: apar la aproximativ aceeasi varsta in cadrul oricarei
limbi (Fodor, 1975)
Succesiunea elementelor lingvistice in propozitia telegrafica este identica in limbi
diverse

1.

4.2. Funciile limbajului

K. Buhler (1933):
- Functia emotional- expresiva: se obiectiveaza trairile si atitudinile subiectului
- Functia conativa: se exercita influenta asupra celor din jur
- Functia referentiala, designativa/ cognitiva: cuvintele desemneaza continutul
activitatii de cunoastere
Ombredane (1951): propune o ierarhizare a functiilor limbajului de la primitiv,
spontan catre elaborat si voluntar, asociindu-le cu nivelurile sale integrative;
- Functia afectiva
- Functia ludica
- Functia practica
- Functia reprezentationala
- Functia dialectica

 Roman Jakobson: propune un model al functiilor limbajului pornind de la modelarea

factorilor constitutivi ai actului de comunicare
- Functia emotionala:
- Functia persuasiva:
- Functia empatica:
- Functia de metalimbaj:
- Functia poetica:
Abravanel & Ackerman raportandu-se la efectele produse identifica:
- Functia creatoare
- Functia reglatoare a intentiilor
- Functia de structurare a intelectului
Gerard Wackenheinm - in clasificarea functiilor limbajului se raporteaza la individ si
la grup:
- Functia de integrare a individului in mediul sau;
- Functia de dezvaluire si de autodezvaluire
- Functia valorizatoare
- Functia de reglare a conduitei altora
- Functia terapeutica
Functiile generale ale limbajului:
- Functia de comunicare
- Functia cognitiva
- Functia simbolic reprezentativa
- Functia expresiva
- Functia persuasiva
- Functia reglatoare si autoreglatoare
- Functia ludica
- Functia dialectica
Categorii de functii ale limbajului
Functia de comunicare: transmiterea unui mesaj cu continuturi diversificate, de tip
formal sau emotional
II.
Functia cognitiva: limbajul reprezinta instrumentul de lucru al gandirii
- Operatiile gandirii se realizeaza prin mijloace verbale;
- Structura logica a gandirii are un caracter propozitional;
- Intelegerea si rezolvarea de probleme dobandesc forma discursiva;
III.
Functia reglatorie:
- autoreglare constienta (limbaj intern);
- comenzi de dirijare, conducere si comanda (plan extern)
I.

4.3. Formele limbajului

Forma activa a limbajului - forma pasiva
- Forma pasiva: componenta de receptionare si de decodificare a intelesurilor;
- Forma activa: angajarea capacitatilor de elaborare a unui mesaj si transmiterea prin
intermediul limbajului
Limbajul intern - limbajul extern
Limbajul extern: forma orala si forma scrisa
Limbajul oral

 Prima forma activa a limbajului

Intrucat sunt investite toate disponibilitatile sistemului verbal, iar subiectul este
angrenat activ in comunicare, in limbajul oral sunt evidentiate toate caracteristicile
comunicarii verbale
Vorbirea este inseparabila de atitudinile corporale si faciale
Caracteristica principala: caracterul situativ (Neveanu,1977)
-gesturile si faptele percepute pot inlocui expresiile verbale (economia de cuvinte)
Constructie dinamica: cuvantul este corelat cu acele cuvinte care il preced, dar si cu
restul corelatelor situationale
Adresativitatea: vorbirea este orientata catre cineva anume
Se integreaza intr-un anumit ritm, avand continuitate si coerenta
-ritmul mediu:5 silabe/secunda
Exprimarea este mai libera, si are o tendinta spre predicativitate
-constructiile gramaticale sunt mai simple, si exista si o anumita toleranta fata de erori
sintactice
Expresivitatea: limbajul oral beneficiaza cel mai mult de toate tipurile de expresivitate
nonverbala
-fonetice: -intensitatea vorbirii
-accentul
-intonatia
-pauza
-semantice: -alegerea celor mai potrivite cuvinte
-utilizarea propozitiilor lungi sau scurte
-folosirea particularitatilor de topica ale limbii romane
Forme ale vorbirii
Dialogul: forma bazala a vorbirii:
reprezinta calea cea mai importanta de elaborare a limbajului
Un limbaj social alcatuit dintr-un lant de replici sustinut prin cooperare (Neveanu,
1977)
Este o alternanta de replici, partenerii translatandu-si in continuu rolurile de emitator si
receptor
Limbajul colocvial-studiat de psihologia sociala
-relatiile de comunicare sunt dependente de relatiile interpersonale si de distributia
ierarhica a rolurilor de grup (Slama-Cazacu, 1968)
Monologul: grad de dificultate sporit
Este mai elaborat si mai sistematizat (in comparatie cu dialogul)
Apare prin interiorizarea dialogului, si prin dezvoltarea scris-cititului
Tipuri de monolog:
primar sau superior elaborat
Comunicativ, ori pentru sine
Cu continut descriptiv
Narativ sau explicativ
Normal sau patologic
Monologul are caracter adresativ.

 Monologul interior= solilocviul, este prezent la copii pana la 5 ani;la adulti apare
in situatii exceptionale, doar in starile patologice fiind mai des intalnit
LIMBAJUL SCRIS
Scrisul si cititul reprezinta o forma secundara a limbajului, in corespondenta cu
vorbirea, dar avand si o structura particulara si complexa
Implica stapanirea deprinderilor grafice corespunzatoare (se consolideaza de-a
lungul scolaritatii mici)
Dificultati in elaborarea limbajului scris: elaborarea unui plan prealabil;
ierarhizarea ideilor; realizarea unui text unitar.
In mecanismele scris-citit sunt adaugate (cu titlu de componente specifice)
motricitatea generala si perceptia vizuala; scrisul apare si ca mijloc al memoriei
Necesita organizare in baza unor analize si reglaje constiente
Implica grija pentru selectia termenilor si a expresiilor, pentru corectitudinea
gramaticala si ortografica
Scrisul apare ca un produs intelectual si artistic
Caracteristici ale citirii
Cititul precede scrisul, in urma dezvoltarii ca limbaj pasiv
In citire se porneste de la sinteza la analiza
Scrisul si cititul se afla in relatii complementare
Invatarea scrisului si cititului poate fi considerata o interiorizare si perfectionare
a actiunilor verbo-motrico-vizuale
Formarea deprinderilor citirii presupune aproximativ aceleasi etape ca in cazul
scrierii
Cercetarile moderne considera lectura drept predictie; asteptarile de baza ale
predictiei rezida din context. Iar indicele de predictibilitate al cuvintelor in
lectura este dependent de inteligibilitatea/ accesibilitatea textului (Neveanu, 1977)
Limbajul intern
Modalitate a limbajului in care functiile acestuia sunt cel mai strans legate
Reprezinta modalitatea centrala, caracteristica vietii spirituale, a existentei mentale,
atat prin forma cat si prin continut
Este veriga centrala a activitatii intelectuale, modalitate de elaborare , anticipare si
declansare a vorbirii si scrierii (Taylor,1995)
Indeplineste o functie de selectie si decizie
Actiunile verbale interne servesc pentru decodificarea constienta- interpretarea
actiunilor si stimulilor externi
Reprezinta un principiu de organizare a constiintei dar si inconstientului
Se considera ca limbajul intern se elaboreaza in cadrul perceptiei verbale (consta in
reprezentarile auditive ale cuvintelor/ frazelor)
In jurul varstei de 7 ani, vorbirea pentru sine a copilului se converteste in limbaj intern
propriu-zis
Forme ale limbajului intern:
-forma automatizata
-forma pasiva
-forma anticipativa

 Caracterizat functional prin predominanta semnificatiilor cognitive si a impulsurilor,

intentiilor si planurilor reglatorii
Structural, este caracterizat prin asonoritate, reductionism si viteza mare de
desfasurare
Poate fi considerat un limbaj esentializat, intrucat este semnificativ pana la
identificarea cu sistemele de semnificare si designare ale constiintei (Neveanu,1977)
4.4. Relatia gandire-limbaj
Idei:
Gndirea - form de vorbire interioar (Watson)
Gndirea este pur lingvistic (Wittgenstein)
Limbajul determin gndirea (Whorf)
Gndirea determin dezvoltarea limbajului (Piaget)
Gndirea i limbajul reprezint procese independente, ambele influennd
dezvoltarea intelectual (Vigotski)
Teorii explicative
J.B.Watson (1913): cand gandim, micromiscari inconstiente sunt efectuate la nivelul
gatului si al laringelui
Gandirea nu se reduce la limbaj
Ex.: Studiu (Smith, Brown, Toman , Goodman): subiectii erau capabili sa gandeasca
fiindu-le paralizat prin anestezie laringele.
Wittgenstein: gandirea este pur lingvistica
Tipurile de procese mentale ce se pot identifica la animale sau la copiii mici nu
reprezinta forma a gandirii
Diferenta intre om si animal : capacitatea de a gandi (Decartes)
Whorf (1956)- Ipoteza relativitatii lingvistice
Limbajul structureaza maniera in care percepem lumea, relatiile pe care le
utilizam pentru a o intelege
Vorbitorii diverselor limbi conceptualizeaza realitatea in maniere diferite
Contestari:
- Adultii utilizeaza drept unitati cognitive imagini si propozitii abstract logice
(cognitivistii);
- Vocabularul unei limbi sugereaza raza de concepte pe care vorbitorii limbii le-au
gasit importante
Piaget (1952)
Limbajul reprezinta forma de manifestare externa a procesului de gandire al
copilului mic;
Vorbirea este folosita de catre copil datorita necesitatii de organiza si restructura
problemele aparute in interactiunea cu mediul
Vigotski (1962)
Vorbirea interioara: notifica si controleaza gandurile persoanei
Vorbirea exterioara: maniera de transmitere a gandurilor catre celelalte persoane
4.5. Comunicarea nonverbala
In cadrul comunicarii orale 55 % din informatie este perceputa si retinuta prin
intermediul limbajului nonverbal (expresia fetei, gesturi, postura);

 Rolurile limbajului nonverbal:

- Sprijin;
- Suplinire;
- Contrazicerea comunicarii
Precizari conceptuale
Comunicarea nonverbala- procesul de comunicare prin transmitere si receptare
de mesaje nonverbale
Directii in studiul comunicarii nonverbale:
- Conditiile de mediu ale desfasurarii comunicarii;
- Caracteristicile fizice ale comunicatorilor;
- Comportamentele comunicatorilor in timpul interactiunilor.
- Tipuri de canale senzoriale prin care se realizeaza comunicarea nonverbala:
vizual, auditiv, olfactiv, tactil sau gustativ.
Precizari conceptuale
Caracteristici ale formei de comunicare nonverbala (Chelcea, Chelcea si Ivan,
2005):
- Poate forma un sistem lingvistic universal;
- Insoteste in permanenta comunicarea verbala;
- Precede limbajul verbal in evolutia umana;
- Poate exprima ceea ce prin cuvinte nu se poate exprima;
- Conduce la intelegerea situatiilor, cat si la neintelegerea acestora.
Functiile comunicarii nonverbale
P. Ekman (1965):
1. Repetarea/ dublarea comunicarii
2. Substituirea/inlocuirea mesajelor verbale
3. Completarea/ colaborarea la transmiterea mesajelor verbale
4. Accentuarea/ moderarea mesajelor verbale
5. Contrazicerea/ transmiterea semnalelor de opozitie cu mesajele verbale
M. Argyle (1975):
1. Exprimarea emotiilor;
2. Transmiterea atitudinilor interpersonale;
3. Prezentarea personalitatii;
4. Acompanierea vorbirii (feedback)
DeVito (1983):
1. Accentuarea anumitei parti a mesajului verbal;
2. Intarirea tonului general sau atitudinii transmise prin mesajul verbal;
3. Contrazicerea deliberata a mesajului verbal;
4. Reglarea transmiterii mesajelor verbale;
5. Repetarea mesajelor verbale;
6. Inlocuirea unor cuvinte sau mesaje verbale
Kinezica studiul miscarilor corpului
Kinezica: studiul miscarilor corpului in relatie cu aspectele nonverbale ale
comunicarii interpersonale (S. Jolly, 2000)
Clasificare (R. L. Birdwhistell)
- pre-kinezica: studiul bazelor fiziologice ale miscarilor corpului;
- micro-kinezica: studiul sistematic al kinemelor reunite in clase morfologice

kinezica sociala: studiul constructelor morfologice in relatie cu interactiunile

sociale
- Kinemele: cele mai mici unitati de semnificatie ale miscarilor corpului
- Diferentele culturale in comunicarea nonverbala consta in variatia interna a
kinemelor
Sistem de pictograme cu scopul descrierii miscarilor corpului (R. L. Birdwhistell)
- Marcatori kinezici: rol de evidentiere a aranjamentului sintactic al kinemelor in
vorbire (pronume, forma de plural, adverbe, prepozitii)
- Stres kinezic: rol in organizarea diferitelor combinatii lingvistice
- Semne de legatura: rol de conectare a kinemelor separate
Proxemica- perceperea si utilizarea spatiului (E. T. Hall, 1959)
Distantele interumane pe baza masuratorilor pragurilor de receptare a vocii:
- Distanta intima: 40-50 cm- exprima o apropiere psihologica;
- Distanta personala: 50-75 cm- defineste limita contactului fizic cu ceilalti;
- Distanta sociala: 1,5-3 m- distanta de desfasurare a a interactiunilor sociale
obisnuite;
- Distanta publica: 3-6m- individul se simte protejat
Tipuri de spatii:
- Spatii fixe comunitatea umana;
- Spatii semifixe;
- Spatii dinamice
Cronemica: studiul utilizarii timpului
- Punctualitatea;
- Dorinta de a astepta;
- Viteza discursului;
- Timpul rezervat ascultarii
Postura
Determinarea gradului de atentie sau de implicare a unui participant la
comunicare fata de celalalt comunicator
Descifrarea posturii:
- Directia orientarii;
- Inclinarea capului;
- Deschiderea corporala.
Gesturile
Gesturile: miscari coroprale carora li se ataseaza o semnificatie
Categorii de gesturi (Ottenheimer,2007)
- Emblemele- gesturi cu traducere verbala;
- Ilustratorii gesturi ce subliniaza ceea ce este prontat verbal;
- Expresiile faciale- gesturi ce traduc emotii;
- Reglatorii gesturi ce controleaza interactiunea;
- Adaptorii- gesturi ce faciliteaza reducerea tensiunii corporale, gesturi stereotipe .
HAPTICA
Haptica: studiul atingerilor in comunicarea nonverbala

 Comunicari ce includ: strangeri de mana, batai amicale pe spate, mangaieri pe

umar
Comportamentele transmit mesaje ce se refera la intentiile sau sentimentele
comunicatorilor
OCULEZICA
Oculezica: studiul privirii in comunicarea nonverbala
Privirea indica interes, atentie, implicare
Comportamentele pot fi evaluate prin:
- Intensitatea privirii;
- Frecventa privirii;
- Dilatarea pupilelor;
- Durata privirii.

PARALIMBAJUL
Paralimbajul: studiul indicatorilor nonverbali ai vocii
Indicatori paraverbali: tonul vocii, accentul vorbirii
Sistem de clasificare a paralimbajului (G. Trager):
- Elementele referentiale (contextul): situatia, genul, dispozitia, vocea , varsta
- Calitatile vocii: volumul , tempoul, ritmul, articularea, rezonanta, nazalitatea si
accentul;
- Vocalizarea: caracterizatori (emotii exprimate in timpul discursului); calificatorii
(elementele ce dau sens mesajului); segregatele (anunta vorbitorul ca receptorul
asculta)