Sunteți pe pagina 1din 2

e9n24nu

Educatia estetica reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii u-mane, proiectata si realizata prin
receptarea, evaluarea si crearea frumosului existent in natura, societate, arta.
Definirea educatiei estetice ridica doua dificultati majore, de ordin metodologic si de ordin practic.
Prima dificultate provine din actul determinarii valorilor estetice, care este influentat de subiectivitatea "receptorilor"
dar si a "creatorilor" de frumos. Ea poate fi depasita prin raportarea la "categoriile estetice" stabilizate la nivelul
"teoriei generale a frumosului", care ofera "criteriile obiective" de evalure confirmate la scara sociala ( Croce,
Benedetto, ; Hegel, G.W.F., ).
A doua dificultate provine din conceptia clasica, traditionalista, despre educatia estetica, redusa la nivelul educatiei
artistice. Ea poate fi depasita prin intelegerea educatiei artistice ca model de educatie estetica exemplar prin
capacitatile sale specifice de modelare a sensibilitatii, a rationalitatii si a creativitatii umane prin intermediul
frumosului, aplicabile insa si in alte domenii ale realitatii.
Ca dimensiune generala a educatiei, educatia estetica vizeaza formarea-dezvoltarea personalitatii umane prin
cultivarea frumosului existent la nivelul artei (autenticitate absoluta), dar si la nivelul societatii (organizare sociala,
relatii interumane, comportament uman, "design industrial", "design a! tehnologiei informatizate) si al naturii
(armonie, echilibru, calm, seninatate, justitie, proportionalitate, "totalitate") - Ralea, Mihail, , .).
Educatia estetica urmareste proiectarea si realizarea activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane prin
promovarea frumosului artistic, social si natural in
functie de urmatoarele categorii valorice specifice: a) ideal estetic: exprima modelul de frumos spre care tinde, in
general, comunitatea umana; b) simtul estetic: exprima capacitatea omului de a percepe, de a reprezenta si de a trai
frumosul; c) gustul estetic: exprima capacitatea omului de a explica, a intelege si de a iubi frumosul; d) spiritul de
creatie estetica: exprima capacitatea omului de a crea frumosul, la nivelul artei, societatii, naturii.
Procesarea pedagogica a acestor categorii permite delimitarea functiilor care determina obiectivele generale si
specifice ale educatiei estetice:
- receptarea frumosului din arta, societate, natura, prin mijloace senzoriale (perceptia estetica), rationale (cunoasterea
estetica), afective (sentimentele estetice), moti-vationale (interesele estetice), integrate la nivelul gustului estetic;
- evaluarea frumosului din arta, societate, natura, prin formarea atitudinilor estetice si a capacitatii de decizie estetica
("discernamant estetic"), rezultat al integrarii gustului estetic la nivelul structurii aptitudinale si atitudinale a
personalitatii umane;
- crearea frumosului in arta, societate, natura, la nivel de proces-produs-trasatura generala a personalitatii umane, cu
semnificatie individuala, particulara, sociala.
Educatia estetica reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii u-mane prin intermediul valorilor
frumosului din arta, societate, natura, receptat, evaluat si cultivat la nivelul sensibilitatii, al rationalitatii si al creativitatii
umane.
Principiile educatiei estetice indica regularitatea normativa a actiunii de receptare, evaluare si creare a frumosului
artistic, social, natural. Ele orienteaza circuitele reusitei formative, care concentreaza experienta pozitiva acumulata in
domeniu, reflectata la nivelul unor teze generale cu valoare teoretica si practica:
A) Principiul deschiderii educatiei estetice spre toate sursele si resursele de frumos existente in arta, societate,
natura, care vizeaza perfectionarea continua a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane in termeni de
produs estetic.
B) Principiul interdependentei dintre receptarea estetica, evaluarea estetica si creatia estetica, realizabila la nivelul
artei, societatii si al naturii care vizeaza perfectionarea continua a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii
umane in termeni de proces estetic.
C) Principiul intelegerii unitare si contextuale a raporturilor existente intre continutul si forma "obiectelor" estetice din
arta, societate, natura care vizeaza forma-rea-dezvoltarea personalitatii umane in termenii unor trasaturi aptitudinale
si atitudinale generale, valorificabile permanent in concordanta cu toate celelalte dimensiuni ale educatiei.
D) Principiul modelarii estetice a personalitatii umane vizeaza perfectionarea activitatii de formare-dezvoltare in sensul
integrarii valorilor superioare ale creativitatii i-novatoare si emergente integrate deplin la nivel atitudinal. in plan
afectiv, motivational si caracterial.
Obiectivele educatiei estetice pot fi prezentate in cadrul unui model pedagogic centrat pe continuitatea general-
particular, exprimata la nivel informativ-fonnativ:
A) Obiectivele generale ale educatiei estetice: a) formarea atitudinii estetice prin receptarea, evaluarea si practicarea
valorilor estetice; b) dezvoltarea aptitudinii estetice si integrarea ei in toate tipurile de activitati umane (arta. stiinta,
tehnologie, pedagogie etc).
B) Obiectivele specifice ale educatiei estetice particularizeaza elementele structurale ale atitudinii si ale aptitudinii
estetice prin: a) cultivarea gustului estetic, bazat pe integrarea perceptiei estetice, gandirii estetice, sensibilitatii
estetice, motivatiei estetice, b) cultivarea capacitatii de (auto)evaluare estetica, bazata pe integrarea gustu-
lai estetic la nivelul atitudinilor estetice; c) cultivarea capacitatii de integrare a atitudinii estetice la nivelul structurii
caracteriale a personalitatii, premisa a deciziei estetice ("discernamant estetic"); J) cultivarea aptitudinii estetice la
nivel de: aptitudine creatoare generala realizata in activitatea de invatare, in plan stiintific si tehnologic -aptitudine
creatoare artistica, realizata in domenii specifice (aptitudine literara, aptitudine muzicala, aptitudine plastica etc.) -
aptitudine creatoare sportiva, realizata in domenii specifice (corespunzator diferitelor discipline si programe sportive).
Obiectivele specifice ale educatiei estetice pot fi prezentate si din perspectiva finalitatilor psihologice angajate
progresiv intr-o "alternativa posibila ca forma si continut" ( Neacsu, loan, , .-): a) dezvoltarea receptivitatii estetice,
educarea sensibilitatii estetice; educarea gandirii estetice; echicaiea gustului estetic; educarea conduitei estetice; b)
dezvoltarea motivatiei estetice: educarea intereselor estetice; educarea stilului de viata estetic; educarea
competentelor estetice pentru atingerea unui ideal estetic interdisciplinar; c) dezvoltarea creativitatii estetice:
cultivarea aptitudinilor creative, generale si specifice; cultivarea atitudinilor creative, deschise (a-uto)perfectioarii.
Continutul si metodologia educatiei estetice solicita o abordare sistemica a activitatii At formar e-dezvoltare a
personalitatii, modelata dmtr-o perspectiva psihologica si sociala ( , Mircea, ).
Continutul educatiei estetice reflecta functionalitatea pedagogica a obiectivelor generale si specifice ale activitatii de
formare-dezvoltare a personalitatii prin intermediul valorilor "frumosului" existente la nivelul: artei (literatura, muzica,
pictura, sculptura, arhitectura, teatru, cinema); societatii (organizarea unor structuri sociale; relatii, comportamente
interumane; "design industrial"; "design" specific tehnologiei informatizate etc); naturii (exemplul formelor de relief,
armoniei si echilibrului unor fenomene naturale; spectacolul estetic al unor fenomene naturale etc).
Metodologia educatiei estetice valorifica (re)sursele existente in mediul scolar si extrascolar, prin: a) discipline scolare
care contribuie. in mod indirect, la realizarea o-biectivelor educatiei estetice prin ordinea si regularitatea definitorie
pentru continutul lor (matematica, fizica, biologie, chimie, informatica etc); b) discipline scolare care contribuie, in mod
direct, la realizarea obiectivelor educatiei estetice prin specificul continutului ior ; literatura, filosofie, stiinte socio-
umane, educatie estetica, educatie tehnologica; c) activitati de educatie nonformala, extradidactice si extrascolare, cu
continut prioritar estetic: cercuri si cluburi artistice si sportive; serbari, concursuri, excursii scolare tematice; vizionari
de spectacole, expozitii, filme etc. ( Vaideanu, George, ).
Metodologia educatiei estetice, operabila in conditiile societatii contemporane, trebuie raportata si la numeroasele
influente informale provenite din campul psihosocial al mediului inconjurator: strada, cartierul, familia, grupul de
prieteni, locul de munca; mass.media, in general, sistemele de televiziune prin cablu. in mod special.
Aceste influente, multiplicate de progresul tehnologic al mass-mediei, intretin un risc apreciabil la nivelul formarii-
dezvoltarii personalitatii. instrainarea sau falsificarea valorilor prin perpetuarea unor fenomene de "kitsh", produse de
economia de consum care poate aitera orice forma de arta si de sensibilitate estetica.
Metodologia educatiei estetice responsabilizeaza astfel mijloacele institutionale ale instruirii formale si nonformaie,
centrandu-lc asupra acelor elemente caracteristice frumosului din arta, societate, natura care asigura stabilitatea si
(auto)perfectionarea capacitatilor generale si specifice de receptivitate-evaluare-creatie estetica. - Continutul
educatiei, Dimensiunile educatiei

S-ar putea să vă placă și