Istoria Universităţii „Babeș-Bolyai”

Istoria Universităţii
„Babeș-Bolyai”
coordonator
Ovidiu Ghitta

autori
Ioan-Aurel Pop
Doru Radosav
Ionuţ Virgil Costea
Judit Pál
István Csucsuja
Cornel Sigmirean
Marcela Sălăgean
Emilia Cismaș
Szilárd Tóth
Attila Gábor Hunyadi
Mihai Teodor Nicoară
Tamás Lönhárt
Vasile Vese
Ana-Maria Stan

E ditur a MEGA
Cluj-Napoca, 2012
Referenţi ştiinţiici: Prof. dr. Nicolae Bocșan
Prof. dr. Toader Nicoară

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

ISTORIA Universităţii „Babeş-Bolyai” / autori: Ioan-Aurel Pop, Doru Radosav,

Ionuţ Virgil Costea, …; coordonator Ovidiu Ghitta. – Cluj-Napoca : Mega, 2012.
ISBN 978-606-543-222-2

I. POP, Ioan-Aurel
II. RADOSAV, Doru
III. COSTEA, Ionuţ Virgil
IV. GHITTA, Ovidiu

327.4 (498.4 Cluj-Napoca) (091)

© Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca

Foto supracopertă: © Ştefan Socaciu (din Colecţia Szabó Dénes)

Secretar ştiinţiic al volumului: cerc. șt. III dr. Ana-Maria Stan

DTP: Ovidiu Vlad

Ilustraţiile volumului au fost furnizate de următoarele instituţii şi persoane: Muzeul istoric

al Universităţii „Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca; Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”,
Cluj-Napoca; Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca; Arhiva foto a Memo-
rialului Victimelor Comunismului și al Rezistenţei Anticomuniste, Sighet; Arhivele istorice
ale Universităţii „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca; Universitatea din Szeged, Ungaria; familia
Nicolae Mărgineanu; lector dr. Adrian Papahagi; prof. univ. dr. Liviu Maliţa; prof. univ. dr.
Ioana Both, conf. dr. Maria Crăciun. Le adresăm și pe această cale mulţumirile noastre.

ISBN 978-606-543-222-2

Editura Mega | www.edituramega.ro

e-mail: mega@edituramega.ro
 cuprins

cd
Autori ........................................................................................................................................... 7
Relevanţa istoriei universitare clujene ................................................................................... 9
Andrei Marga
O istorie ilustrată a Universităţii „Babeș-Bolyai” ................................................................. 11
Ovidiu Ghitta
Începuturile: Colegiul iezuit din 1579–1581 ......................................................................... 15
Ioan-Aurel Pop
Repere ale învăţământului superior din Cluj în secolul al XVII-lea .................................. 31
Doru Radosav
Învăţământul academic la Cluj în secolul al XVIII-lea ....................................................... 43
Ionuţ Costea
Perioada 1800–1872 ................................................................................................................. 59
Judit Pál
Universitatea „Ferenc József” între anii 1872–1919 .............................................................69
István Csucsuja (în colaborare cu Cornel Sigmirean)
Universitatea din Cluj între 1919 și 1944 .............................................................................127
Marcela Sălăgean
(în colaborare cu Ana-Maria Stan, Emilia Cismaș, Szilárd Tóth).........................
Universitatea Regală Maghiară „Ferenc József” din Cluj (1940–1944) ...........................185
Attila Gábor Hunyadi
Universitatea din Cluj în anii 1945–1959 ............................................................................ 201
Mihai Teodor Nicoară
Universitatea „Bolyai” din Cluj (1945–1959) ........................................................................ 231
Tamás Lönhárt
Universitatea „Babeș-Bolyai” în perioada regimului comunist, 1959–1989 ...................261
Vasile Vese
Universitatea „Babeș-Bolyai” în perioada 1990–2010 ......................................................299
Ana-Maria Stan (în colaborare cu Szilárd Tóth și Emilia Cismaș)
Bibliograie selectivă ...............................................................................................................385
 Autori

cd

Ovidiu Ghitta
conf. univ. dr., decanul Facultăţii de Istorie și Filosoie a Universităţii „Babeș-Bolyai”
Ioan-Aurel Pop
academician, prof. univ. dr., Facultatea de Istorie și Filosoie a Universităţii „Babeș-
Bolyai”; directorul Centrului de Studii Transilvane, Academia Română, Cluj-Napoca
Doru Radosav
prof. univ. dr., Facultatea de Istorie și Filosoie a Universităţii „Babeș-Bolyai”;
directorul Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca
Ionuţ Virgil Costea
conf. univ. dr., Facultatea de Istorie și Filosoie a Universităţii „Babeș-Bolyai”
Judit Pál
conf. univ. dr., Facultatea de Istorie și Filosoie a Universităţii „Babeș-Bolyai”
Csucsuja István
prof. univ. dr., Facultatea de Istorie și Filosoie a Universităţii „Babeș-Bolyai”
Cornel Sigmirean
prof. univ. dr., Facultatea de Ştiinţe și Litere, Universitatea „Petru Maior”, Târgu-Mureș
Marcela Sălăgean
conf. univ. dr., Facultatea de Istorie și Filosoie a Universităţii „Babeș-Bolyai”
Emilia Cismaş
Arhivele istorice ale Universităţii „Babeș-Bolyai”
Szilárd Tóth
lector dr., Facultatea de Istorie și Filosoie a Universităţii „Babeș-Bolyai”
Atilla Gábor Hunyadi
lector dr., Facultatea de Istorie și Filosoie a Universităţii „Babeș-Bolyai”
Mihai Teodor Nicoară
dr., Universitatea „Babeș-Bolyai”
Tamás Lönhárt
lector dr., Facultatea de Istorie și Filosoie a Universităţii „Babeș-Bolyai”
Vasile Vese
prof. univ. dr., Facultatea de Istorie și Filosoie a Universităţii „Babeș-Bolyai”
Ana-Maria Stan
cerc. șt. III dr., Muzeul istoric al Universităţii „Babeș-Bolyai”

7
 Relevanţa istoriei
universitare clujene
cd
Clujul are cea mai lungă tradiţie aca-
demică în România. De la Colegiul Iezuit,
îniinţat de o misiune pontiicală și deschis
în oraș în anul 1581, trecând prin Academia
Claudiopolitană de mai târziu, prin proiec-
tul Mariei Tereza și „Liceul” lui Iosif al II-
lea, prin Universitatea maghiară îniinţată
în 1872 de Franz Josef, prin Universitatea
românească inaugurată oicial în februa-
rie 1920 de Ferdinand I al României, prin
Universităţile „Babeș” și „Bolyai” de după
al Doilea Război Mondial, la Universita-
tea „Babeș-Bolyai” de astăzi s-a scurs o isto-
rie complexă, complicată uneori, bogată, în
orice caz. Istoria aceasta include contribu-
ţii românești, maghiare, germane, evreiești,
aportul altor comunităţi din Transilvania.
Suntem mândri de această istorie, de con-
tribuţiile iecăruia. A capta într-o carte isto-
ria universitară clujeană este datoria iecărei
generaţii de lideri ai Universităţii clujene.
De câteva decenii, istoria știinţe-
lor este recunoscută, pe drept, ca o dis-
ciplină relevantă pentru formarea noilor
specialiști, chiar pentru cercetările experi-
mentale. Şi în România s-ar cuveni să spo-
rească preocupările de istoria știinţei, mai
cu seamă că unul dintre pionierii proilării
disciplinei, Petru Sergescu, a funcţionat ca
9
profesor la Cluj și București. Treptat, chiar
cunoașterea istoriei universitare a devenit
indispensabilă celor care vor să conducă
cu succes facultăţi și universităţi. Trăim
într-o cultură, cea europeană, care nu poate
i înţeleasă și asumată, la propriu, fără a-i
cunoaște istoria. Nietzsche nu avea până la
capăt dreptate atunci când opunea cunoaș-
terea istoriei și asumarea cu succes a vieţii,
căci istoria se poate scrie nu numai în mani-
era istorismului, ci și într-o altă manieră, în
care istoria inspiră, nu paralizează iniţia-
tive. Se scrie istorie și citim istorie pentru
că istoria inspiră.
Suntem încântaţi să observăm că noi
generaţii de istorici s-au aplecat asupra Uni-
versităţii noastre și i-au scris istoria. La scri-
erile autohtone consacrate și la cele apărute
în alte ţări, se adaugă de acum, cu volumul
de faţă, o nouă încercare de a-i sintetiza
și sistematiza datele, într-o interpretare
articulată. Exprim gratitudine Decanului
Facultăţii de Istorie și Filosoie a Universi-
tăţii „Babeș-Bolyai” și colegilor săi, care ne
oferă acum prilejul lecturii într-un teritoriu
fascinant.
Andrei MARGA
Rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai”
 O istorie ilustrată
a Universităţii „Babeş-Bolyai”
cd
Istoria universităţilor este, la noi, un gen
cultivat de regulă în împrejurări festive.
Celebrarea periodică de către instituţiile de
învăţământ superior cu tradiţie a momen-
telor lor fondatoare n-a încetat să consti-
tuie principalul imbold pentru scrierea unor
lucrări cu caracter monograic, priviri de
ansamblu asupra metamorfozelor suferite
în timp de aceste înalte școli. Aniversările
academice, ca orice exerciţiu de memo-
rie cu funcţie identitară, reclamă bilan-
ţuri, comparaţii și evaluări concludente, în
măsură să reliefeze valoarea și speciicitatea
instituţiei. De aici și izionomia particulară
a unor astfel de abordări, nevoite să se adec-
veze – printr-o croială tematică selectivă și
un discurs prevalent sintetic – imperative-
lor contextului sărbătoresc.
Despre cartea de faţă s-ar putea spune
că nu reprezintă o excepţie de la pomenita
regulă. Proiectul întocmirii ei a prins con-
tur în ambianţa pregătirilor făcute în vede-
rea aniversării, în anul 2009, a nouă decenii
de la îniinţarea Universităţii românești din
Cluj. Era momentul pentru un nou efort
de înţelegere și prezentare a istoriei acestei
instituţii, la zece ani distanţă de preceden-
tul. În plus, intervalul de timp ce ne despăr-
ţea de căderea regimului comunist ajunsese
să aibă aproape dimensiunea perioadei
interbelice, pretându-se prin urmare, ca un
răstimp distinct, la propria evaluare. Venise
totodată vremea pentru o istorie univer-
sitară în ton cu gustul contemporan mai
larg în domeniu: o istorie amplu ilustrată,
11
o carte-album, de citit, dar și de privit, în
care imaginile, prin forţa lor evocatoare, să
secondeze textul în prezentarea situaţiilor,
a atmosferei de epocă, a oamenilor și a rea-
lizărilor lor.
Începută cu atare elanuri și într-o ase-
menea atmosferă, cartea n-a fost inalizată
la termenul stabilit iniţial. Planul s-a dove-
dit a i prea ambiţios în raport cu timpul
alocat. Din ratarea momentului aniversar
a rezultat totuși și un beneiciu. Ieșirea de
sub presiunea evenimentului a oferit răga-
zul necesar deinitivării în tihnă a manus-
crisului, mai ales sub aspectul combinării
textului cu bogatul și variatul fond de ilus-
traţii acumulat pe parcurs.
Ceea ce ajunge acum în faţa cititori-
lor constituie rodul muncii unui grup de
istorici, majoritatea din cadrul Facultăţii
de Istorie și Filosoie a Universităţii „Babeș-
Bolyai”. Din generaţii și cu experinţe pro-
fesionale foarte diferite, ei s-au subsumat
obiectivului de a oferi o expunere cât de cât
unitară a marilor etape din evoluţia învă-
ţămîntului universitar clujean, fără a preju-
dicia speciicul iecăreia. Cum se întâmplă
în astfel de ocazii, atenţia autorilor s-a con-
centrat asupra unui set de aspecte, conside-
rate a i relevante. În cazul nostru, au fost
avute în vedere: cadrul de epocă și cel nor-
mativ-organizatoric, dinamica instituţio-
nală internă și a patrimoniului universitar
mobil și imobil, personalităţile și perfor-
manţele lor știinţiice, raporturile cu lumea
academică externă, organizarea vieţii
studenţești. În ceea ce privește componenţa
echipei angajate în proiect, ar i de remarcat
și premiera realizată acum. E pentru prima
dată când atâţia istorici români și maghiari
lucrează împreună la o monograie a Uni-
versităţii din Cluj. Acest exemplu de nor-
malitate culturală arată că suntem în stare
să depășim faza perspectivelor unilaterale
și, inevitabil, parţiale asupra unui trecut ce
are încă o puternică încărcătură simbolică
și emoţională, cu înţelesuri adesea diver-
gente pentru cele două mari comunităţi
ardelene tradiţionale. Conlucrarea noastră
colegială mi se pare a i o bună dovadă că
spiritul multicultural profesat de Universi-
tatea „Babeș-Bolyai” în ultimele două dece-
nii n-a rămas la stadiul intenţiilor.
Cartea prezintă „istoria lungă” a aces-
tei universităţi. Ea nu se rezumă la cele
întâmplate din momentul în care institu-
ţiei i s-a dat numele ce-l poartă și azi. Nici
nu avea cum să se limiteze la atât. Ca în
orice lucrare istorică cu caracter monogra-
ic, abordarea e genealogică, atentă la iliaţii.
Mai ales la cele clare, demonstrabile, dar și
la cele simbolice, asumate ca atare. Au fost
avute în vedere toate etapele, toate vârstele
și avatarurile acestui venerabil stabiliment
de pregătire intelectuală și profesională.
Mai bine zis, toate formele organizatorice
pe care le-a îmbrăcat ideea universitară
încolţită pe „Platea Luporum” la sfârșitul
secolului al XVI-lea, ajunsă în modernitate
la anul 1872, pe aceeași stradă, gazda clă-
dirilor-simbol pentru tradiţia academică
clujeană. Universitatea „Babeș-Bolyai” își
declară astăzi deschis calitatea de descen-
dentă a majorităţii structurilor de învăţă-
mânt superior create în urbea de pe Someș
până în perioada interbelică. Ea își exprimă
astfel reverenţa faţă de un trecut de care
o leagă, de cele mai multe ori, ire directe,
valorizat ca pilon identitar fundamental în
actuala construcţie instituţională, atât de
particulară.
12
Așezată între limitele cronologice
care o fac inteligibilă – primul jalon tem-
poral iind inaugurarea la Cluj, în 1581, a
Colegiului iezuit –, istoria acestei uni-
versităţi învederează câteva semniicaţii
ce merită a i subliniate aici. Citind-o cu
atenţie de la un capăt la altul, nu poţi să
nu ai sentimentul că cele petrecute de-a
lungul ei seamănă în mod izbitor cu truda
lui Sisif. Nu-i deloc o poveste serenă, lini-
ară, cu acumulări progresive. Marile ei
etape înșirate până în anul 1989 par a i
tot atâtea capete de drum. Pasul următor
este făcut mereu cu ambiţia de a porni de
la zero, de a reconstrui din temelii, de a
surclasa trecutul. Discontinuităţile au în
spate, de regulă, mize politice și ideolo-
gice, așa cum s-a întâmplat și în alte locuri
din frământata Europă Centrală. Până în
veacul al XIX-lea, în condiţiile patronaju-
lui exercitat de Biserică asupra sistemului
de învăţământ, bătălia s-a dat între cato-
licism și protestantism, avantajată iind
confesiunea sprijinită de puterea seculară.
După ce statul modern și-a impus mono-
polul asupra instruirii universitare a laici-
lor, accentul a căzut pe nevoia de a pregăti
elite naţionale, idele și competente, în
limba oicială. Noul curs a vizat Transil-
vania și teritoriile învecinate, mai întâi ca
părţi ale Monarhiei Austro-Ungare, apoi,
după 1919 (cu modiicările de rigoare în
privinţa publicului ţintă și a limbii de pre-
dare), ca membre ale statului român. Cele
întâmplate între 1940 și 1947 oferă alte
exemple de schimbare radicală, de luxuri
și reluxuri, purtând amprenta evoluţii-
lor politice din epocă. În ine, instaurarea
regimului comunist în România a răvă-
șit la rându-i viaţa universitară clujeană,
atât prin eliminarea brutală a indezirabili-
lor din corpul didactic și studenţesc, cât și
prin impunerea unui cadru ideologic și, în
acord cu el, a unuia normativ de inspiraţie
sovietică. Era normal ca, după răsturnarea
politică din decembrie 1989, direcţia aleasă
să ie iarăși cea a reconstrucţiei, de data
aceasta cu scopul de a racorda Universi-
tatea „Babeș-Bolyai” la valorile, dinamica,
modelele organizatorice și performanţele
lumii academice occidentale. O istorie
secţionată așadar, așa cum a fost de altfel
și aceea a regiunii, marcată de schimbări
teritoriale și de sistem politic, de experi-
enţe totalitare.
Dar există și o altă faţă a lucruri-
lor. Rupturile n-au făcut imposibile con-
tinuităţile, supravieţuirea unor elemente
de legătură, ce capătă astfel o pregnantă
valoare simbolică. Patrimoniul material e
o dovadă în acest sens. Sunt clădiri, colec-
ţii știinţiice, fonduri de carte și chiar ele-
mente de mobilier care n-au încetat să-și
îndeplinească menirea, indiferent de cele
petrecute în sfera deciziei și a strategiei
universitare. Aceste exemple ţin de istoria
stabilă a Universităţii; o istorie deloc sta-
tică, ba dimpotrivă, una cu acumulări pro-
gresive, spectaculoase chiar. Din secolul al
XIX-lea, iecare etapă s-a străduit să spo-
rească zestrea materială a instituţiei, păs-
trând, desigur, ceea ce se adunase între
timp. Au fost apoi continuităţi și la nive-
lul corpului profesoral și de cercetare, mai
numeroase, e drept, între fazele ce se suc-
ced din perioada interbelică încoace. Cel
mai puternic liant îl constituie însă men-
ţinerea vie la Cluj a ideii de universitate,
de pregătire umanistă și știinţiică înaltă,
de învăţământ superior pus în slujba sis-
temului de administrare a regiunii și, mai
larg, în serviciul societăţii locale. Această
idee dă sens tuturor instituţiilor de pro-
il care au activat de-a lungul vremii aici,
făcându-le să ie, până la urmă, părţi ale
aceleași istorii.
Istoria cu pricina trebuie privită așa-
dar și din perspectiva amprentei lăsate de
universitate pe lumea înconjurătoare. Fap-
tele sunt lesne de observat. Universitatea
13
din Cluj, în diferitele sale ipostaze, a fost
implicată din plin în transformarea zonei.
Practic nu poţi înţelege modernizarea
acestui areal fără a ţine seama de rolul
jucat de ea, de interacţiunea ei cu socie-
tatea. Ajunge să urmărim evoluţia mode-
lelor de organizare academică îmbrăţișate
în timp și, îndeosebi, dinamica ofertei de
programe și specializări, pentru a realiza că
instituţia s-a alat în relaţie cu provocările
epocilor străbătute. La marile schimbări
petrecute aici (cu bune, cu rele) au contri-
buit și juriștii, profesorii, geologii, biolo-
gii, chimiștii, informaticienii, economiștii,
sociologii, psihologii sau medicii (până în
1948) pregătiţi în amiteatrele, seminariile
și laboratoarele ei. Aportul nu se rezumă la
gama tot mai largă de specialiști furnizaţi.
Așa cum reiese și din textul acestei istorii,
Universitatea a căutat mereu să-și respecte
și condiţia de spaţiu al cercetării de vârf,
al cunoașterii avansate, al relecţiei inte-
lectuale îndrăzneţe și rainate. Ea nu s-a
mulţumit să stea doar în siajul eforturilor
modernizatoare, ci le-a și provocat. Con-
diţia esenţială pentru realizarea perfor-
manţei a fost însă întotdeauna păstrarea
legăturilor cu marile curente și dezbateri
de idei ale timpului, cu ritmul alert al pro-
greselor știinţiice. Când a putut acţiona
astfel, în contorsionata ei istorie, Univer-
sitatea din Cluj a reprezentat un reper de
creativitate și un releu major de conectare
la valorile și spiritul lumii occidentale.
În ine, să observăm că istoria Univer-
sităţii „Babeș-Bolyai” nu relectă doar între-
pătrunderi irești cu trecutul regiunii și al
comunităţilor de aici. Din ea transpare, ine-
vitabil, și relaţia organică, foarte complexă a
instituţiei cu orașul care a găzduit-o. Când
Ştefan Báthory a decis să stabilească în Cluj
colegiul iezuit, urbea nu se putea lăuda cu
tradiţii școlare semniicative. Era un pros-
per centru economic și, mai ales, un puter-
nic bastion al protestantismului, inclusiv
de nuanţă radicală. A devenit mai apoi, la
sfârșitul secolului al XVIII-lea, chiar cen-
trul administrativ al Transilvaniei, jucând
acest rol până la pactul dualist. Oricâte
alte caracteristici i s-au adăugat între timp,
ceea ce orașul n-a încetat să deţină din 1581
încoace – și mai ales după deschiderea uni-
versităţii moderne - e statutul de capitală
culturală incontestabilă a Transilvaniei.
14
Universitatea nu numai că i-a creat și i-a
întreţinut acest nimb. A contribuit din
plin și la sporirea patrimoniului său edili-
tar, prin clădiri impunătoare, clinici și spaţii
de recreere. Dar mai ales a făcut Clujul de
neșters în suletul atâtor generaţii de foști
studenţi, drept simbolul tinereţii și leagă-
nul visurilor lor.
Ovidiu GHITTA