Anuarul Şcolii Doctorale

„Istorie. Civilizaţie. Cultură”

VII

1
 Referenți științifici
Prof. univ. dr. Avram Andea
Prof. univ. dr. Mihai Bărbulescu
Prof. univ. dr. Nicolae Bocșan
Prof. univ. dr. Ioan Bolovan
Prof. univ. dr. Csucsuja István
Prof. univ. dr. Florin Drașovean
Prof. univ. dr. Kovács András
Prof. univ. dr. Rudolf Gräf
Prof. univ. dr. Sorin Mitu
Prof. univ. dr. Simona Nicoară
Prof. univ. dr. Toader Nicoară
Prof. univ. dr. Pál Judit
Prof. univ. dr. Ioan Piso
Prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop
Prof. univ. dr. Doru Radosav
Prof. univ. dr. Romsics Ignac
Prof. univ. dr. Nicoale Sabău
Prof. univ. dr. Cornel Sigmirean

Editor
Toader Nicoară – Directorul Școlii Doctorale

Redactor responsabil
Gheorghe Negustor

Colegiul redacțional
Andra Maria Armean-Dinescu, Andrei Crișan,
Dan Matei, Romeo Moldovan, Gheorghe Negustor,
Iulia-Maria Puie, Alexandru Rusu

În acest volum sunt publicate majoritar prezentări susținute

în cadrul celei de-a șaptea sesiuni de comunicări științifice
a doctoranzilor în istorie, organizată de Școala Doctorală
„Istorie. Civilizație. Cultură” în data de 31 mai-1 iunie 2013,
la Cluj-Napoca.

2
 Universitatea Babeş-Bolyai
Facultatea de Istorie şi Filosofie
Şcoala Doctorală „Istorie. Civilizaţie. Cultură”

A N U A R U L ŞC O L I I D O C T O R A L E
„ISTORIE. CIVILIZAŢIE. CULTURĂ”

VII

Cluj-Napoca
2013 (2016)

3
© Autorii. Toate drepturile rezervate. Reproducerea parţială sau integrală a textului,
prin orice mijloace, fără acordul scris al autorilor, se pedepseşte conform legii.

ISSN 1841-5717

Editura Accent
Cluj-Napoca
www.accentpublisher.ro

Rezumatele în limbă străină aparţin în exclusivitate autorilor. Colectivul de redacţie

nu îşi asumă responsabilitatea pentru calitatea acestora.

Imagine coperta 1: Frontonul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

4
 Cuprins

Toader NICOARĂ
Doctoratul, în legislația românească actuală,
între birocratizarea excesivă și frica de plagiat............................................................. 9

I. ISTORIE ANTICĂ ŞI ARHEOLOGIE

Monica GUI
Subtextul social al diplomelor militare.
Implicațiile pentru armata auxiliară din Dacia........................................................... 19

Dragoș BLAGA
Aedificium – oecus – domus.
Pluralitatea funcțională a spațiului domestic antic .................................................... 41

Dan MATEI
Kurt Horedt and the Post-Roman life in the former castra of Dacia ........................ 47

II. ISTORIE MEDIEVALĂ, PREMODERNĂ ŞI ISTORIA ARTEI

Matei CIURICĂ
Mecanisme cruciate în a doua jumătate a secolului XIII.
Sfântul Scaun, Ungaria și problema cumană .............................................................. 67

KÓSA Alexandru
Campanii militare antiotomane
conduse de comiții bănățeni în secolul al XV-lea ....................................................... 76

Carmen FLORESCU
Patrimoiul vernacular religios din Țara Maramureșului .......................................... 92

Floarea Elena TRIȘCAȘ

Implicarea clerului ortodox și greco-catolic în lupta de stopare
a epidemiilor din regiunea Bistriței, în a doua jumătate a secolului
al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea ................................................. 99

5
 III. ISTORIE MODERNĂ, ARHIVISTICĂ ŞI ETNOLOGIE

Alexandra ANDOR
Primii ani ai reformismului Iosefin reflectați
în circularele Episcopiei ortodoxe de la Arad ........................................................... 117

Georgiana ALEXE
Pelerinajul ortodox român ........................................................................................... 131

Cosmina GÎNȚA
Motivațiile pelerinajului creștin .................................................................................. 143

Andra Maria ARMEAN-DINESCU

Muzica cultă din Transilvania, Țara Românească și Moldova
în secolul al XIX-lea ...................................................................................................... 150

Norbert Medan Claudiu COMAN

De la Slavoj Žižek la o abordare psihanalitic-lacaniană
a istoriei: Mihai Bravu ................................................................................................... 162

Sandra HIRSCH
La pas prin Timișoara secolului al XVIII-lea.
Relatări și impresii de călătorie .................................................................................... 173

Laurențiu MĂNĂSTIREANU
Ctitori, meșteri și biserici nord-dobrogene (1878-1918)........................................... 188

Tudor-Valentin NEAMȚU
Imaginea Vienei și a Habsburgilor în mentalitatea românilor
transilvăneni din perioada Primului Război Mondial............................................. 204

Ana-Maria NENIȚOIU
Problematica conferințelor vicariale (1882-1914)...................................................... 216

Octavian-Dumitru FRINC
Predarea dreptului canonic la Colegiul Urban între anii 1818-1869 ........................ 232

Roxana Dorina POP

Artă și propagandă în perioada stalinistă.
Studiu de caz – arhitectura urbană .............................................................................. 246

6
 Valer Simion COSMA
Preoția în tradiția iudaică............................................................................................. 265

Bogdan-Vlad VĂTAVU
„Nu un tâlhar de rând”
– Parcursul haiducului în istoriografia românească ................................................ 278

Ionela ZAHARIA
Lectura soldaților din Imperiul Austro-Ungar
în timpul Primului Război Mondial ........................................................................... 296

IV. STUDII INTERNAŢIONALE ŞI ISTORIE CONTEMPORANĂ

Crucița-Loredana BACIU
Aspecte ale crizei din 1929-1933 reflectate
în paginile ziarului „Gazeta Transilvaniei” .............................................................. 313

Romulus Călin BLANARI

Regiunea Cluj în context istoriografic ........................................................................ 324

Dragoș URSU
Viață cotidiană și supraviețuire politică în penitenciarul Aiud.
Studiu de caz: deținuții legionari în perioada antonesciană .................................. 331

Cosmina-Georgeta OPREA (PAȘCAN)

Biserica și elitele clericale ............................................................................................. 346

Mircea PROZAN
Problema agrară în istoria României moderne – reforma
agrară din 1921 – rațiuni economice, sociale și naționale.
Cazul Târnava Mică, Plasa Dumbrăveni ................................................................... 357

Flaviu Vasile RUS

António de Oleveira Salazar și Francisco Franco
în politica internațională a secolului XX .................................................................... 368

Ileana SAULIUC
Deportarea evreilor din Săpânța în memoria colectivă.
Relatări de istorie orală ................................................................................................ 381

7
 Viață cotidiană și supraviețuire politică
în penitenciarul Aiud.
Studiu de caz: deținuții legionari
în perioada antonesciană

Dragoș URSU
dragos.ursu@hotmail.com

Abstract. The January 1941 events had thrown the legionary organization into illegality; however,
the Iron Guard continued to fuel its political expectations by developing a „subversive” activity in pri-
sons during the 1941-1944 Antonescu regime, particularly inside the Aiud penitentiary. Since the spring
of 1941, once the first groups of legionary political prisoners arrived at Aiud, the Iron Guard members
started to re-organize and be active politically, to show the German ideological ally that the Antonescu
regime encountered a strong opposition, and that the legionary movement would prove itself as a
viable political solution. As time passed, the „unanimous” view of the legionary group scattered, for-
ming different ideological groups whose positions varied from affiliation to Antonescu’s politics to open
resistance towards the prison administration. Amidst this political slough, a small group of prisoners,
condescendingly called `mystics`, stood out of the political struggle and assumed an intense spiritual
life. The August 23rd moment had no consequences in ameliorating the prisoners’ condition, since the
new government’s amnesty was not extended to legionaries. For the most part, they would continue
serving detention during the communist regime.
Keywords: Romania, the Iron Guard, Antonescu regime, detention, the Aiud penitentiary.

Ideologiile secolului XX au agresat societatea românească confruntând-o cu o

nouă experiență, detenția politică. Instituționalizată de regimul antonescian, repri-
marea adversarilor politici a fost perfecționată de către comuniști, care au transfor-
mat România într-un imens Gulag.
Studiul își propune să abordeze istoria penitenciarului Aiud în perioada 1941-
1947, focalizându-se asupra vieții cotidiene a deținuților. Valorificând surse inedite
de arhivă (dosarele din fondurile Arhivelor Naționale și Arhivei Consiliul Nați-

331
onal pentru Studierea Arhivelor Securității) alături de literatura memorialistică,
analize este structurată pe următoarele coordonate: dimensiunea instituțională și
evoluția represiunii; organizarea și preocupările deținuților; intersectarea activită-
ții deținuților cu „marea istorie” (regimul Antonescu);

Scurt istoric al penitenciarului până în 1941;

În peisajul carceral din România secolului XX temnița Aiudului s-a individu-
alizat prin dimensiunea și amploarea represiunii care au caracterizat-o. Aiudul a
fost o închisoare a detențiilor de lungă durată, deopotrivă ca ani de condamnare1,
dar și ca perioadă de recluziune a deținuților.2 Regimul de detenție precar (foamea,
frigul, izolarea) alături de supravegherea și presiunile omniprezente ale adminis-
trației au particularizat Aiudul în universul concentraționar românesc, transfor-
mând-o într-o cetate a morții.
Atestat documentar ca loc de detenție încă din 1786, Aiudul a funcționat ca în-
chisoare-tribunal. Inițial, penitenciarul (compus din corpuri de celule și cel pentru
birouri) nu era foarte extins. Datorită creșterii numărului deținuților s-au demarat
lucrări de amenajare și extindere a penitenciarului, care au continuat până la jumă-
tate secolului XX, când au fost anexate o serie de terenuri utilizare ca grădini. În
anii 1881-1882 s-a construit temuta Zarcă (62-64 celule) pentru izolarea deținuților
recalcitranți. La mai puțin de un deceniu, între 1889-1892, s-a construit celularul în
forma literei „T” cu 312 celule.3
În perioada 1856-1872, închisoarea a fost destinată femeilor, capacitatea fiind de
aproximativ 210 persoane. Începând cu 1880, Aiudul a fost catalogat ca închisoare
districtuală, având o capacitate de peste 1000 de deținuți, pentru ca în perioada
interbelică să fie considerată „unitate principală” și rezervată deținuților de drept
comun, dar și celor politici cu condamnări mari.4

1 Într-un raport din martie 1960 al administrației penitenciarului sunt menționați 103 deținuți
având condamnare de muncă silnică pe viață, 329 între 20-25 de ani, 515 între 15-20 de ani și
783 între 10-15 de ani, din totalul celor 2810 deținuți, cf. Arhiva Consiliului Național pentru
Studierea Arhivelor Securității (ACNSAS), fond Documentar, doar 13483, vol. 1, f. 28.
2 Într-un raport din octombrie 1959 sunt menționați 624 deținuți încarcerați începând cu anii
1941-1954, dintre care 46 aflați în detenție din perioada 1941-1948, cf. ACNSAS, fond Docu-
mentar, dosar 13484, vol. 10, f. 136.
3 Muraru, Andrei (coord.), Dicţionarul penitenciarelor din România comunistă: (1945-1967), Iași,
Editura Polirom, 2008, pp. 73-74.
4 Ibidem, p. 75.

332
Perioada antonesciană. Situația Mișcării Legionare.
Preluarea totală a puterii de către generalul Antonescu în urma evenimentelor
din 21-24 ianuarie 1941 a scos Mișcarea Legionară în afara legii, membrii aceste-
ia activând în clandestinitate. Conducerea organizației a fost luată sub protecția
Serviciului German de Securitate (SD) și transferată în Germania. Transporturile,
efectuate în loturi, au avut loc în perioada februarie-martie 1941, cuprinzând li-
derii: Horia Sima, Corneliu Georgescu, Ilie Gârneață, Vasile Iasinschi, Constantin
Papanace, Constantin Stoicănescu, Nicolae Petrașcu, Viorel Trifa ș.a.5
Până la sfârșitul anului 1942, „Comandamentul din Germania”6 a reușit să în-
trețină legături cu legionarii din țară rămași fideli lui Horia Sima și organizați în
„Comandamentul nr. 1 de prigoană”.
Pe lângă „Comandamentul de prigoană”, legionarii rămași în țară, ostili sau cri-
tici față de Horia Sima, s-au constituit în diferite grupări care încercau împăcarea
cu mareșalul Antonescu. Printre acestea s-au numărat: gruparea din jurul familiei
Codreanu7; gruparea Noveanu-Bidianu8; gruparea Radu Mironovici9;
Comandamentul I de prigoană s-a constituit după refugierea conducerii în Ger-
mania, înglobând majoritatea legionarilor. Primul lider a fost preotul Vasile Bol-
deanu, adjunct al lui Nicolae Petrașcu, secretar general al Mișcării Legionare în
timpul Statului Național - Legionar.
Principalele misiuni ce-i reveneau „Comandamentului” au fost apărarea legi-
onarilor în procesele „rebeliunii” și ajutorarea celor închiși și a familiilor acestora.
Comandamentul urmărea de asemenea menținerea unei atitudini ostile genera-

5 Ilarion Țiu, Mişcarea Legionară după Corneliu Codreanu, vol. II, București, Vremea, 2007, p. 41.
6 Grupul legionar din Germania număra 400 de membri. Aceștia au fost internați succesiv în
diferite stațiuni sau lagăre germane: Berkenbruck, Rostock, Buchenwald sau Dachau. Inter-
narea la Dachau a reprezentat momentul ruperii legăturii cu legionarii din țară, din cauza
interdicțiilor de comunicare impuse de autoritățile germane (Ilarion Țiu, op .cit., p. 126).
7 În prima jumătate a anului 1941, cea mai importantă grupare a „moderaților” – cei care se
opuneau lui Horia Sima - a fost constituită în jurul familiei Codreanu. Ion Codreanu le-a
propus legionarilor care nu au participat la rebeliune să depună declarații de supunere față
de Conducătorul Statului. Aceste tentative au eșuat, neavând susținerea necesară în rândul
legionarilor (Ilarion Țiu, op .cit., pp. 69-70).
8 Guvernul a încercat să inițieze o regrupare a aripii pacifiste a Mișcării Legionare. Acțiunile
lui Vasile Noveanu și Augustin Bidianu au eșuat din cauza lipsei adeziunii legionarilor (Ilari-
on Țiu, op .cit., p. 71).
9 Radu Mironovici, comandant al „Bunei Vestiri”, a primit o pedeapsă de 10 ani închisoare, în
urma procesului din iunie 1941, fiind eliberat în octombrie 1941 și pus sub domiciliu obliga-
toriu. Datorită prestigiului în Mișcare avea contacte atât cu moderații cât și cu nucleul dur
subordonat lui Horia Sima. A inițiat contacte cu Ion Antonescu pentru o amnistie pentru cei
închiși, fără prea mari succese (Ilarion Țiu, op .cit., p. 72).

333
lului Antonescu, cu scopul susținerii imaginii lui Horia Sima de lider al Mișcării
Legionare. Au fost organizate în acest sens incidente, printre care s-a numărat și
manifestația din 10 mai 1941 de la ANEF10, când, din ordinul lui Vasile Boldeanu o
parte din legionarii garnizoanei București, mai ales centrul studențesc și Frățiile de
Cruce, au strigat lozinci legionare.11
După arestarea lui Vasile Boldeanu în iunie 1941, la conducere ajung Radu
Greceanu, urmat de Iosif Costea și Grigore Baciu. De notat este faptul că după
condamnare, Vasile Boldeanu își schimbă tactica, militând pentru o împăcare cu
mareșalul Antonescu.12

Acțiunile represive ale regimului Antonescu

Deși inițial Antonescu, la presiunile Reich-ului, a fost de acord să-i absolve pe
legionarii simpli, a extins apoi atributul de lider și asupra șefilor de cuiburi13, pen-
tru ca debutul războiului și mai ales înfrângerile de pe front să radicalizeze atitu-
dinea regimului, apartenența sau contactul cu legionarii fiind incriminate penal.
Imediat după evenimentele din ianuarie 1941, au început arestările legionarilor.
Din ianuarie până în august 1941 au fost arestați aproximativ 134000 de legionari.
Jumătate din aceștia au fost eliberați imediat, pentru ca 4172 să ajungă în fața com-
pletelor de judecată, fiind condamnați 2774, cu pedepse variind în 6 luni închisoare
și muncă silnică pe viață.14
În iunie 1941 au loc procesele „capilor rebeliunii”, în care au fost judecați: Mi-
hail Sturdza, Traian Brăileanu, Victor Biriș, Petre P. Panaitescu – rector al Universi-
tății București în timpul guvernării legionare, Radu Mironovici, Ștefan Zăvoianu,
Ion Nicolau, C. Greceanu, Constantin Maimuca, Alexandru Ghica, gen. Mehedinți,
Zoe Sturdza, Șerban Milcoveanu.15
Alături de condamnările la închisoare, Tribunalul Militar București a pronunțat
și sentințe la moarte, fiind vizați Dumitru Groza, Romulus Opriș, Traian Boieru și
Ștefan Zăvoianu ș.a. Deoarece primii trei nu se aflau în țară, au fost executați colo-
nelul Zăvoianu și alți 6 legionari pe 28 iulie 1941.16

10 Academia Națională de Educație Fizică.

11 Arhiva Consiliului Național pentru, Studierea Arhivelor Securității (ACNSAS), fond Infor-
mativ, dosar 375778, vol. 1, f. 273 v.
12 ACNSAS, fond Documentar, dosar 13484, vol. 8, f. 145.
13 Ilarion Țiu, op. cit., p. 36.
14 Ibidem, pp. 46-47.
15 Ibidem, p. 51.
16 Ibidem, p. 54.

334
Penitenciarul Aiud
La sfârșitul lunii martie 1941 au ajuns în penitenciarul Aiud primii deținuți legi-
onari17, director al penitenciarului fiind inspectorul Moldovan18. În ceea ce privește
apartenența politică și recensământul populației concentraționare, în Aiud alături
de legionari au fost încarcerați și 143 de comuniști, printre care Gheorghiu Dej sau
Alexandru Nicolschi.19
În privința numărului legionarilor închiși la Aiud, datele preliminare confirmă
existența 600 de legionari în vara anului 1941.20 La sfârșitul lunii noiembrie 1941
în Aiud se găseau aproximativ 800 de legionari, jumătate dintre ei fiind transferați
la închisoarea Ocnele Mari pe parcursul lunii decembrie21, pentru ca la data de 23
decembrie 1941 în penitenciar să fie închiși 356 legionari.22 Un an mai târziu, în oc-
tombrie 1942, în Aiud se aflau 644 legionari23, iar în mai 1943, efectivul deținuților
crescuse la 2073 deținuți, dintre care 1400 legionari.24 În prima parte a anului 1944
numărul deținuților legionari se stabilizase la aproximativ 800.25

Regim celular
Regimul celular, sub aspectul condițiilor de detenție și a alimentației, în aceas-
tă perioadă este redat de Nicolae Orbulescu: „deținuții, prin natura pedepsei –
muncă silnică, erau tratați ca și deținuții de la dreptul comun. Dimineața scoteau
tinetele în fața ușii, iar evacuarea lor o făceau plantoanele etajului. Plimbarea era
de o jumătate de oră înainte de masă și după masă iar o jumătate de oră, în regim
de tăcere, cu capul jos și mâinile la spate. O scrisoare pe lună (și expediat și de pri-
mit), un pachet sau un vorbitor cu alimente, 500 lei pe lună pentru cumpărături de
la cantină.[…] În ceea ce privește viața materială, mâncarea de la penitenciar era
foarte slabă. Era un fel de mălai, cu făină de porumb de orz, ceva tărâțe de grâu,
cam de 1 kg.”26
Pe parcursul anului 1941 regimul de detenție se ameliorează progresiv, fiind
permisă libertatea de mișcare între celule deținuților. De asemenea, în peniten-

17 ACNSAS, fond Documentar, dosar 13484, vol. 8, f. 135.

18 Ibidem, f. 136.
19 Andrei Muraru, op. cit., p. 75.
20 ACNSAS, fond Informativ, dosar 375778, vol. 2, f. 9.
21 Arhivele Naționale Istorice Centrale (ANIC), fond Ministerul de Interne, dosar 87/1941, f. 19.
22 Ibidem, f. 268.
23 Ioan Scurtu (coord.), Ideologie şi formaţiuni de dreapta în România, vol. 7, București, INST, 2000,
p. 404.
24 ANIC, fond Ministerul de Interne, dosar 94/1941, f. 32.
25 Ibidem, f. 48.
26 ACNSAS, fond Documentar, dosar 13484, vol. 8, f. 135.

335
ciarul Aiud existau trei capele, ortodoxă, greco-catolică și reformată, în care era
permis accesul deținuților.27
Percheziția din decembrie 1941 și schimbarea conducerii penitenciarului prin
numirea magistratului militar Aurel Munteanu au condus la înrăutățirea condiții-
lor de detenție – interzicerea vizitării altor celule, reducerea drastică a plimbărilor,
izolarea în Zarcă și pedepse corporale pentru deținuții recalcitranți, dar mai ales
deteriorarea regimului alimentar: mămăliga din porumb, ovăz și tărâțe de greu de
1 kg fiind înlocuită cu o bucată de pâine de 250 gr.28
La sfârșitul anului 1942 condițiile de detenție se ameliorează, fiind permisă o
carte poștală pe lună, un pachet până la 25 kg, iar cei cu pedepse sub 10 ani aveau
dreptul la vorbitor.29
La începutul lui martie 1943 s-a instituit un regim sever: un singur deținut în ce-
lulă, supraveghere riguroasă, hrană înrăutățită, ieșire la aer întâmplătoare, la cinci
pași distanță unul de altul, cu capul în jos, obloane la ferestre și izolări în camerele
de pedeapsă de la subsol sau la Zarcă, pedepse corporale (lovituri cu vâna de bou)
pentru „insulte” aduse organelor de pază.30
Momentul 23 august 1944 găsește penitenciarul într-un haos instituțional, care
se va reflecta și în condițiile de detenție. Imposibilitatea asigurării hranei a deter-
minat conducerea penitenciarului să permită scoaterea deținuților la munci agrico-
le, iar apoi transferarea deținuților în coloniile de muncă – Galda de Jos, Gârbova,
Unirea, unde cei închiși se puteau auto-gospodări.31

Organizarea și activitatea deținuților

Primul legionar care ajunge în penitenciarul Aiud a fost profesorul Preotu
Eugen.32 La scurt timp (martie-aprilie) încep să sosească în Aiud și alți legionari
condamnați, printre care se număra și Ilie Niculescu – șef al Corpului Răzleți în
timpul guvernării legionare – care a început organizarea deținuților, fiind șef al
garnizoanei legionare din detenție33, aflată sub coordonarea „Comandamentului I
de prigoană” condus de Vasile Boldeanu. Alături de Ilie Niculescu, din comanda-
ment făceau parte: Iulie Stănescu, Gheorghe Boiangiu, Ernest Crăciun, Dragomir
Străinu, Ștefan Straja, Traian Marian – îndrumător al unităților FDC, Vasile Tarno-
vschi – șef al FDC34.

27 Virgil Maxim, Imn pentru Crucea purtată, București, Antim, 2002, p. 83.
28 ACNSAS, fond Documentar, dosar 13484, vol. 8, f. 136.
29 Virgil Maxim, op. cit., p. 76.
30 Ibidem, p. 86.
31 ACNSAS, fond Informativ, dosar 375778, vol. 2, f. 11 Cf. Virgil Maxim, op. cit., p. 121 sqq.
32 Ibidem, vol. 1, f. 363.
33 Ibidem, f. 271.
34 Ibidem, ff. 364-367.

336
 Obiectivele inițiale ale comandamentului au fost: „1) refacerea unității legio-
narilor; 2) Instrucție intelectuală, pregătirea examenelor în special pentru tinerii
F.D.C.-iști și pentru muncitori; 3) reintroducerea disciplinei între legionari pentru
a evita în special zilnicele și numeroasele conflicte cu organele de pază; 4) cultul
personalității lui Horia Sima, considerat cel de al doilea factor de polarizare al or-
ganizației legionare, după Corneliu Codreanu; 5) Cercetarea activității tuturor le-
gionarilor din timpul rebeliunii pentru depistarea celor care comiseseră infracțiuni
de drept comun. 6) asigurarea unui sistem de legături cu conducerea legionară din
București pentru coordonarea activității; 7) Asistența morală și materială a celor
din închisoare.”35
Pentru o mai bună coordonare a activității, Ilie Niculescu i-a organizat pe legio-
nari în funcție de dispunerea pe etaje și laturi, numind șefi pentru fiecare comparti-
ment36, aceștia având misiunile: „a. Depistarea nelegionarilor strecurați în celular;
b. depistarea celor care au luat parte la jaf, la rebeliune; c. Depistarea agenților
informatori trimiși eventual de Siguranță, în penitenciar; d. a alege oamenii de
încredere, cu care s-ar putea ține ședințe legionare; e. respectarea programului ad-
ministrativ și cel impus de Nicolescu Ilie.”37
Programul realizat de Comandament era structurat pe trei componente: 1) șe-
dințe de cuib în celule38, coordonate de șefii cuib, care aveau la dispoziție literatura
legionară39 procurată în mod clandestin. Ședințele se țineau după tipicul obișnuit
din libertate, fiind adăugat un raport simbolic, adresat lui Horia Sima40; 2) De do-

35 Declarație Ilie Niculescu, ACNSAS, fond Informativ, dosar 375779, vol. 1, f. 271.
36 Parter – Ștefan Straja; Etaj I – Gabriel Popescu, schimbat cu Gheorghe Boiangiu; Etaj II –
Tănase Alexandru, schimbat cu C. Măntăluță; Etaj III – C. Alexandrescu, schimbat cu ing.
Ștefan Iacobescu; Șefii pe latură – parter: Crișan Augustin, Tărăbuță Ion, Pele Gheorghe; Șefii
de latură – etaj I: Merceanu Grigore, Popovici Nicolae, Cristescu Nicola, Vasile Jacota; Șefii de
latură – etaj II: Vasile Pentru, Feldmery Alexandru, Crișu Constantin, Micu Alexandru; Șefii
de latură – etaj III: Pârvu Nicolae, Roșca Nicolae, lt. Duminica Florea, Raiculescu (ACNSAS,
fond Informativ, dosar 375779, vol. 2, f. 4-5, ANIC, fond Ministerul de Interne, dosar 23/1940, f.
4).
37 Ibidem, f. 5.
38 Programul ședinței de cuib, ținută la 25 aprilie 1941, în închisoarea Aiud: Deschiderea șe-
dinței; Minutul Legiunii; Însemnătatea ședinței; Paștele Căpitanului 1938; Exerciții de cor;
Instrucție; Minutul Prieteniei; Cazul Bebe. Dragoste și disciplină; Hotărâri. Fiecare să caute
să stea de vorbă cu cei mai mari; Pentru ședința viitoare. Text biblic – Pătrulescu – Matei,
10-16; Bebe, Despre comandantul nostru; Încheierea, (ANIC, fond Ministerul de Interne, dosar
87/1941, f. 252).
39 Printre lucrări se numărau: Cărticica şefului de cuib, Pentru Legionari, Testamentului lui Ion
Moţa, Circulări ale lui Corneliu Zelea Codreanu, (ANIC, fond Ministerul de Interne, dosar
23/1940, f. 11).
40 Raportul avea următorul ritual și formulă: Un legionar comandă drepți cu fața la Răsărit,
apoi pentru onor și rostește: „Domnul comandant al Mișcării, legionarii din celula Nr… tem-

337
uă-trei ori pe săptămână, se organiza „ora legionară”41, în care cei prezenți audiau
tratarea unui subiect legionar sau interpretarea în manieră legionară a unei teme,
conferințe ținute de gradele legionare din „Comandament”; 3) Săptămânal aveau
loc în biserica penitenciarului cateheze ortodoxe, susținute de preoți sau licențiați
în teologie.42
O coordonată importantă a activității „Comandamentului” a fost organizarea
ajutorului deținuților. Pachetele (alimente, haine, diverse obiecte) ajungeau în pe-
nitenciar prin intermediul rudelor care veneau la vizită. Ajutoarele erau distribuit
de șefii legionari din penitenciar. Alături de această susținere, deținuții au obținut
dreptul de a munci în Fabrica penitenciarului, arendată inginerului Stoica. Cei care
lucrau primeau un plus de alimente alături de un modest salariu lunar, care se
vărsa în fondul de ajutorare al deținuților.43
Prima directivă trasată de „Comandamentul I de prigoană” lui Ilie Niculescu
a fost organizarea unui „proces” al deținuților, cu scopul de a descoperi legionarii
condamnați pentru acțiuni de jaf în timpul rebeliunii44. Miza acestui demers era
reprezentată de dorința liderilor legionarilor de a-i demonstra lui Antonescu că
Mișcarea Legionară se dezice de cei acuzați de huliganism.
Ilie Nicolescu a dispus formarea unei comisii de revizie a tuturor legionarilor
din Aiud, compusă din: Comisia I pentru parter și etaj I: C. Măntăluță, G. Popescu,
Munteanu Dumitru, Bira Ilie, Sănătescu Mihai; Comisia II: Ștefan Straja, Gh. Bo-
iangiu, Dragomir Străinu, Cristescu Nicolae, Ștefan Iacobescu.45
Circulara nr. 1 din 12 aprilie 1941 către acești șefi cuprindea: „întocmirea fișelor
pentru toți legionarii, cu următoarele capitole: situația membrilor familiei, situația
materială, studii, profesiune; funcțiunea în mișcarea, gradul în Legiune, activitatea
anterioară lui 1 septembrie 1940, articolele în care a fost încadrat sau calificarea
faptului, instanța de judecată, completul de judecată, data începerii și terminării
procesului, sentința, închisori, informațiuni, observații.”46
În urma „procesului” s-au descoperit 12 deținuți legionari care comiseseră ja-
furi și tâlhării în timpul rebeliunii. „Comandamentul” a făcut o cerere către admi-

nița Aiud, sunt gata și așteaptă ordinele dumneavoastră. Trăiască Legiunea și Căpitanul”,
(ANIC, fond Ministerul de Interne, dosar 23/1940, f. 5).
41 Exemple de teme dezvoltate în cadrul orelor legionare: „Mlaștina deznădejdii”, „Jertfa legio-
nară”, „Porunca a 7-a”, „Suferința legionară”, „Comunismul”, „Morții noștri”, (ANIC, fond
Ministerul de Interne, dosar 87/1941, f. 253).
42 ACNSAS, fond Documentar, dosar 13484, vol. 8, f. 138.
43 ACNSAS, fond Informativ, dosar 375778, vol. 1, f. 272-v.
44 Ibidem, f. 272.
45 Ibidem, vol. 2, f. 6.
46 ANIC, fond Ministerul de Interne, dosar 23/1940, f. 4.

338
nistrația penitenciarului, cu rugămintea ca acești deținuți să fie trecuți la dreptul
comun. Întregul dosar cu declarații a fost trimis lui Vasile Boldeanu.47
Legătura deținuților cu exteriorul se realiza prin intermediul unui debit de tu-
tun din centrul orașului. Când deținuții mergeau sub escortă la munci, treceau pe
lângă debit și sub pretextul cumpărării de țigări, primeau sau trimiteau corespon-
dența cu ajutorul vânzătoarei.48
Prima activitate a deținuților a fost organizarea slujbei de Paști din 1941. Cir-
culările nr. 2 și 3 din 13/18 aprilie 194149 precizau detaliile: alături de un program
zilnic pentru săptămâna Patimilor, erau date instrucțiuni speciale pentru noaptea
de Înviere – fiind constituit un cor, dirijat de preotul Ion Florea50, și desemnați pre-
oții care vor oficia Sfânta Liturghie.
În plan cultural, este editată revista „Academia Eroică”51, din care apar 10 nu-
mere în câte un singur exemplar, căror dimensiune varia între 50 și 80 de pagini.
„Redactor-șef” era Zaharia Marineasa52, iar colaboratori: Sandu Mazilu, Stere Mi-
halexe, Ștefan Straja, Tudor Goilov, Gheorghe Boiangiu, Tănase Alexandru, Gabriel
Popescu, Ștefan Iacobescu. Concepția grafică era realizată de Nicolae Rotaru și Ion
Savu53.
Conținutul revistei era extrem de variat: alături de reeditări ale ordinelor,
circulărilor și articolelor liderilor legionari (Codreanu și Moța), în paginile pu-
blicației se găseau creații literare: poezii54 (Aiud – despre condamnarea legiona-
rilor și regimul din închisoare, Un an – despre lupta lui Horia Sima și biruința
legionară, 21 ianuarie – apologia rebeliunii, Epopee legionară – glorifică misiunea
Legiunii, Ultimul îndemn, Din depărtare, Ne-au nituit tiranii visul, Când Umbra-nse-
rării, Închinare, Maramureșul, Dreptatea, Primi-vă-veți pedeapsa, Când neamul sânge-
rează, Vis, În viața aspră de Aiud, De-o săptămână, Cărarea pierdută, Alcazarul, Pistolul,
Doina închisorilor55); cântece (Horia Sima va da alarma, Căpitane, Căpitane, Cântecul

47 ACNSAS, fond Informativ, dosar 375778, vol. 1, f. 272.

48 ANIC, fond Ministerul de Interne, dosar 50/1942, f. 37.
49 ANIC, fond Ministerul de Interne, dosar 23/1940, f. 5.
50 ACNSAS, fond Informativ, dosar 375778, vol. 1, f. 363.
51 Ibidem, vol. 2, f. 7.
52 ACNSAS, fond Documentar, dosar 13484, vol. 8, f. 142.
53 ACNSAS, fond Informativ, dosar 375778, vol. 2, f. 7.
54 ANIC, fond Ministerul de Interne, dosar 23/1940, ff. 14-16.
55 I. Foaie verde iasomie, Doamne de mi-a fost dat mie, Ca să zac în pușcărie/ II. Nimeni de
mine nu știe, N-are cin’să mă mângăie, Căci mi-e inima pustie/ III. Plânge țara, plânge, plân-
ge, Plânge cu lacrimi de sânge, Inima în piept se frânge/ IV. A început prigoana mare, Legi-
onari și legionare, Stau cu lanțuri la picioare/ V. Rabdă Doamne dacă poți, Legionarii închiși
cu toții, Cu tâlharii și cu hoții/ VI. Doamne să facă parte, Horia e dus departe, Căci dușmanii
i-au vrut moarte/ VII. Iar pe drumul zorilor, Gândul lui e călător, Să ne-aline al nostru dor/

339
Trădătorului56); fabule („Bunul Conducător” – despre rolul Mareșalului Antonescu
în evenimentele din perioada ianuarie-iulie 1941, Dihonia - continuare a primei,
pentru perioada august-sept 1941 și face aluzie la încercările de reconciliere a unor
legionari, trăgând la învățăminte: „Vrem trăire legionară și perfectă unitate”. Am-
bele fabule erau ilustrate cu schițe57).
În septembrie 1941 titlul revistei se schimbă în „Început de lumină”, redactor
fiind Traian Comănescu. Au apărut doar numere, instalarea magistratului Mun-
teanu în decembrie 1941 sistând orice formă de activitate.58
Vara anului 1941 aduce schimbări în organizarea deținuților. Pe 10 iunie 194159
este arestat Vasile Boldeanu, iar după condamnare acesta ajunge în penitencia-
rul Aiud. Odată ajuns în închisoare, Boldeanu își schimbă atitudinea60, preluând
comanda legionarilor, în lipsa lui Ilie Niculescu, transferat la București pentru
„procesele rebeliunii”61. În ziua declarării războiului împotriva URSS, preotul Bol-
deanu a adunat pe toți legionarii la parterul celularului, a făcut o slujbă religioasă
și vorbind despre „războiul sfânt” din răsărit a arătat legionarilor obligația de a
participa în orice condiții la „cruciada anticomunistă”. La sfârșit, s-a făcut o ce-
rere colectivă ca legionarii să fie trimiși pe front, „chiar și în lanțuri”. O parte din
deținuți au refuzat să semneze această cerere, pe considerentul că este nedemnă.
Obiecția era următoarea: „Noi nu suntem vinovați. Să se dea mai întâi un decret de
amnistie și numai după aceea, ca oameni liberi, vom participa la război.”62
Poziția și acțiunile lui Boldeanu au reprezentat debutul sciziunii deținuților
legionari, fiind constituite mai multe grupuri. O primă împărțire are loc între le-
gionarii (2/3 din totalul deținuților) care au rămas fideli lui Ilie Niculescu63 și cei

VIII. Horia va auzi măi, Jalea care a jeluit, Doinele ce le doiniră/ IX. Și-o să vie legendar, Pe-un
cal alb de căpitan, Să ne scape de dușmani (ANIC, fond Ministerul de Interne, dosar 23/1940,
f. 159).
56 ANIC, fond Ministerul de Interne, dosar 23/1940, ff. 15-16.
57 Ibidem, f. 16.
58 ACNSAS, fond Informativ, dosar 375778, vol. 2, f. 7.
59 Ilarion Țiu, op. cit., p. 76.
60 Vasile Boldeanu și-a motivat astfel schimbarea atitudinii: „Evenimentele ne-au depășit. Tre-
buie cu orice preț o apropiere de Antonescu – această apropiere nu o mai poate face Horia
Sima. Trebuie s-o facem noi. Eu, ca grad sunt cel mai mare între dvs., iar ca funcție, în urma
plecării lui Horia Sima și Pătrașcu, eu reprezint cea mai înaltă autoritate în țară. Așa că îmi
revine integral inițiativa, pe care mi-o asum. De aceea dispun ca în toate închisorile să încete-
ze orice activitate, făcută sub orice formă, chiar catehizarea pe care o fac teologii Boiangiu și
Straja trebuie să înceteze.” (ACNSAS, fond Informativ, dosar 375778, vol. 2, ff. 7-8).
61 ACNSAS, fond Informativ, dosar 375778, vol. 1, f. 273.
62 Ibidem.
63 Din grupul lui Ilie Niculescu făceau parte: C. Măntăluță, Al. Ghica, C. Alexandrescu, Ștefan
Iacobescu, G. Popescu, Ion Tarnoschi, Traian Marian, Traian Trifan, Iuliu Stănescu, Zoze

340
care l-au urmat pe Șerban Rogojanu, desemnat de Vasile Boldeanu să preia șefia
comandamentului.
Grupul Ilie Niculescu a rămas fidel lui Horia Sima și organizației simiste din li-
bertate, condusă de Radu Greceanu.64 Pentru a demonstra fidelitatea față de Horia
Sima și opoziția vizavi de „colaboraționiști”, Ilie Niculescu, cu ocazia onomasticii
– 20 iulie 194165, trimite în Germania un tablou cu numele legionarilor din Aiud
care-și exprimau atașamentul față de Horia Sima.
Gruparea Rogojanu era coordonată din exterior de grupul disident legionar,
format din Vasile Noveanu, Augustin Bidianu, Dumitrescu Borșa, care încercau să
inițieze tratative cu mareșalul Antonescu în vedere reconcilierii66.
După arestarea lui Vasile Boldeanu și moartea pe front a lui Radu Greceanu,
șef al „Comandamentului I de prigoană” a ajuns Iosif Costea, fost prefect de Hu-
nedoara în timpul guvernării legionare. Acesta îl numește șef în Aiud pe Ilie Ghe-
nadie67, fost prefect de Timiș, care nu se bucura de susținere în rândul deținuților.
Disensiunile dintre grupuri, amplificate de problema legitimității șefilor și a
modalităților de raportare la principiile legionare, au determinat crearea a patru
grupări în rândul deținuților: 1. Gr. Ilie Niculescu; 2. Gr. Traian Trifan – Traian
Marian – care s-a detașat de Ilie Niculescu, motivând că se „declară mai întâi creș-
tini și pe urmă legionari”68. Membrii acestui grup, denumit în mod peiorativ al
misticilor, s-au dedicat în întregime efortului spiritual; 3. Gr. Ghenadie - Rogojanu;
4. Gr. Boiangiu – Palaghiță.

Percheziția din decembrie 1941

Vasta activitate a legionarilor din penitenciarul Aiud a îngrijorat conducerea
Statului, mareșalul Antonescu ordonând percheziții la închisorile Aiud și Brașov.
Acțiunile au avut loc pe 22 decembrie 194169, sub conducerea sub-directorului
general la Siguranței, Ion Stănescu și în prezența ofițerilor: col. Mateescu Matei,
inspectorul Jandarmilor Alba-Iulia, lt. Col. Ignat Ion, comandantul Legiunii de
Jandarmi Alba-Iulia și Grigore Petrovici, delegatul Serviciului Special de Infor-
mații, având concursul companiei I-a jandarmi Timișoara cu un efectiv de 150 de

Grigorescu, toți legionarii prahoveni, toți șefii CML: Munteanu Dumitru, Constantin Crișu,
Nicolae Pârvu, Ct. Manta, Roșca Nicolae; Schiau, Labeș, toți „răsleții” din București, (ACN-
SAS, fond Informativ, dosar 375778, vol. 2, f. 9).
64 Ibidem, f. 10.
65 Ibidem, vol. 1, f. 274.
66 Ibidem, vol. 2, f. 10.
67 Ibidem.
68 Ibidem.
69 ANIC, fond Ministerul de Interne, dosar 87/1941, f. 268.

341
oameni, 30 reangajați din județul Alba, 30 agenți și ofițeri de poliție de la Sigu-
ranța Generală.
În urma percheziției au fost descoperiți trei saci cu diverse notițe, caiete cu în-
semnări, circulări, ordine și corespondență legionară, care se aflau în penitenciar
fără știința Direcțiunii.70 Au fost confiscate de asemenea revistele „Academia eroi-
că” și „Început de lumină” alături de șapirograful care le edita.
În celula legionarului Gheorghe Bleotu s-a descoperit un manuscris, intitulat
„Lege pentru organizarea Mișcării Legionare”, cuprinzând 103 articole, împărțite
în 9 capitole (Cap. I – Scopul Mișcării Legionare; Cap. II – Organizarea Mișcării
Legionare71; Cap. III – Statutul membrilor Mișcării Legionare; Cap. IV. Stabilește
recompense și decorații; Cap. V. Conducerea și atribuțiuni; Cap. VI. Educația și șe-
dințele legionare. Cap. VII. Cotizații, donații și alte venituri; Cap. VIII. Retribuțiuni
și alte cheltuieli; Cap. IX. Dispozițiuni finale).72
În urma percheziției se iau măsuri radicale: 1. înlocuirea imediată a Directo-
rului Penitenciarului Aiud și trimiterea lui spre cercetarea Parchetului Militar.
Este instalat la conducerea penitenciarului căpitanul magistrat Aurel Munteanu;
2. Dublarea, până la selecționarea unui corp de gardieni, a tuturor gardienilor de
la închisorile unde se află deținuți legionari, cu jandarmi sub comanda unui ofițer;
3. Separarea deținuților politici în închisori distincte pe trei categorii: intelectuali,
muncitori-țărani și minori, pentru a se împiedica influența nefastă pe care intelec-
tualii Mișcării o exercită asupra celor din categoria a doua și a treia.; 4. Punerea
tuturor închisorilor unde se află deținuți politici, sub conducere și pază militară; 5.
Organizarea de perchezițiuni cât mai dese și inspirate la toate penitenciarele din
țară; 6. Măsuri speciale la Direcția Închisorilor din Ministerul Justiției pentru insti-
tuirea unui control efectiv și disciplină rigidă a personalului.73
După instalarea lui Aurel Munteanu la conducerea penitenciarului, regimul ce-
lular se înrăutățește, orice activitate fiind interzisă, iar Ilie Niculescu, considerat
principalul responsabil pentru organizare74, este transferat la închisoarea Lugoj în
ianuarie 1942.75
Materialul rezultat în urma percheziției a fost utilizat ca rechizitoriu în procesul
intentat șefilor legionari în 1942 pentru activitatea desfășurată76. Ilie Niculescu pri-

70 Ibidem.
71 Alături de diferitele corpuri împărțite în funcție de afilieri socio-profesionale se evidențiază
corpul „Tineretul Legionar”, cu subdiviziunile: 1. Pui de șoimi (7-11 ani); 2. Șoimi și șoimane
(11-15) (s.n.); 3. Lăncieri și surorile (15-18; 4. Vulturi și legionare (18-21), (ANIC, fond Minis-
terul de Interne, dosar 87/1941, f. 19).
72 Ibidem, ff. 19-21.
73 ANIC, fond Ministerul de Interne, dosar 23/1940, f. 20.
74 Ibidem, dosar 87/1941, f. 270.
75 ACNSAS, fond Documentar, dosar 13484, vol. 8, f. 139.
76 ACNSAS, fond Informativ, dosar 375778, vol. 1, f. 274v.

342
mește 25 ani condamnare, iar Vasile Boldeanu reușește să evadeze de sub escortă
în octombrie 1942.77

Înrolarea pe frontul de est

În primăvara 1942 penitenciarul este animat de o dispută acerbă între legionari
în privința plecării pe front. Prin ordinul Marelui Stat Major din 16 aprilie 1942 se
dispunea: „Condamnații de drept comun și cei politici aflați în prezent în diferitele
închisori din țară urmează a fi organizați în Batalioane de infanterie și trimiși pe
front pentru a se reabilita”78. În acest sens, a fost înființat „Centrul de instrucție nr.
5 Sărata”, pentru deținuții care urmau să se reabiliteze pe front.
Regimul organizează în penitenciarul Aiud, pentru a veni în întâmpinarea
deținuților, conferințe speciale în vederea înrolării: „Datoria către Patrie, Despre
Mareșalul Antonescu și destinele Țării Românești; Despre bolșevism-comunism și
pericolul acestor doctrine pentru omenire; Despre războiul sfânt; Despre erorii nea-
mului; Despre alianța româno-germană; Despre spiritul de sacrificiu; Despre rea-
bilitare; Despre consecințele dezertării și sustragerilor de la datorie către Patrie.”79
Cu excepția un grup restrâns din jurul lui Stere Mihalexe, majoritatea deținuți-
lor au refuzat înrolarea, o poziție fermă având Traian Trifan80: „Mergerea pe front
în bătălia contra comunismului este o onoare pentru orice legionar. Dar nu poate fi
condiționată de vreo obligație morală pentru noi. Traian Trifan are grad de căpitan
și își servește patria ca ostaș, dar comandantul legionar Traian Trifan nu are ce
reabilita în fața nimănui.”81
În acest context tensionat, comandantul Munteanu își recrutează agenți din
rândul deținuților, cel mai important fiind Vasile Tarnovschi, fost șef al grupului
FDC din închisoare, cu ajutorul căruia va monitoriza activitatea tinerilor deținuți.82
O altă încercare de reabilitare este inițiată de Șerban Rogojanu în primăvara
1943, când redactează un memoriu către Ion Antonescu în care îi cere să meargă pe
front alături de legionarii care-l susțin: Valeriu Pușcașu, Ilie Ghenadie, Dragomir
Străinu, Traian Blaj, Tiberiu Aron, Ion Boian, Aurel Niculescu.83
Tot în 1943, dar în luna august, 134 de legionari din penitenciarul Aiud depun
declarații prin care cer să fie înrolați în formațiunile SS, cereri care nu sunt aproba-
te de conducerea Ministerului de Interne.84

77 Ilarion Țiu, op. cit., p. 76.

78 Ibidem, p. 67.
79 ANIC, fond Ministerul de Interne, dosar 15/1942, f. 81.
80 ACNSAS, fond Informativ, dosar 375778, vol. 1, f. 379.
81 Virgil Maxim, op. cit., p. 87.
82 ACNSAS, fond Informativ, dosar 375778, vol. 1, f. 380.
83 Ibidem, f. 383.
84 ANIC, fond Ministerul de Interne, dosar 21/1943, f. 25.

343
Grupul „misticilor”
Dintre deținuții din penitenciarul Aiud se evidențiază grupul misticilor, care
face notă distinctă față de preocupările organizatorice și politice ale legionarilor.
Structurat în jurul lui Traian Trifan, în rândurile acestuia se aflau deținuți precum
Valeriu Gafencu, Arsenie Papacioc, Traian Marian, Marin Naidim, Nicu Mazăre,
Dumitru Uță, Iulian Bălan, Gheorghe Jimboiu, Virgil Maxim și alții.
În condițiile detenției deținuții îl (re)descoperă pe Hristos85, constituind o ve-
ritabilă comunitate, în care solidaritatea (ajutorul alimentar, asistența medicală,
suportul moral) și dezbaterile culturale (lecturi filosofice – Pascal, Bulgakov, Ber-
diaev, Papini86) au jalonat viața cotidiană a celor închiși, „pentru care preocuparea
de căpătâi era cea sufletească.”87
Noul context carceral determină o distanțare de lupta politică pentru membrii
grupului, care-și canalizează energiile spre desăvârșirea spirituală. Această atitu-
dine este semnalată și de Nicolae Orbulescu într-o declarație ce evidențiază în ca-
drul grupurilor formate în penitenciarul Aiud, grupul „Trifan-Marian” ale cărui
trăsături generale erau:
„a. aprofundarea învățăturii creștine; b. crearea „liniei” verticale, care voia să
denumească modul de activitate al grupului, constând din eforturi pentru desă-
vârșire spirituală realizată prin imitarea pustnicilor, studiați în biografiile consa-
crate.; c. repudierea „liniei orizontale” care indica preocupările politice, cu excepția
zelului anticomunist, omologat verticalei, din cauza ateismului activ al ideologiei
marxist-leniniste; d. față de administrație, conform „dați cezarului ce este al ceza-
rului”, purtare totală subordonată.”88
Efortul duhovnicesc89 era structurat pe trei coordonate: a) lecturi biblice și teologi-
ce: alături de studiul intensiv al Sfintei Scripturi se evidențiază lucrările unor Sfinți
Părinți – Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie Palama, Grigorie de Nazianz, Efrem
Sirul, Ioan Damanschin sau cărți - Patericul, Filocalia, Mântuirea Păcătoșilor, Viețile
Sfinților, Urmarea lui Hristos, Pelerinul Rus.90

85 „Atunci am descoperit duhovnicește pe Hristos.” (Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos”, Bu-

curești, Christiana, 2006, p. 40).
86 Ibidem, p. 43.
87 Ibidem, p. 40.
88 ACNSAS, fond Documentar, dosar 13485, vol. 10, f. 7.
89 Fundamentele patristice ale vieții spirituale sunt menționate și de către deținutul Orbulescu
Nicolae într-o declarație dată administrației penitenciarului: „Orientarea pe care se situau
Papacioc și Trifan este linia creștină a pustniciei, teoretizată de Dionisie Areopagitul, Maxim
Mărturisitorul și Evagrie Ponticul și statornicită ca instituție creștină cu canoanele respective
de Antonie cel Mare din Tebaida. Orientare direct monahicească și cărțile de căpătâi sunt cele
călugărești din mănăstire: Viețile sfinților, Patericul și Filocalia.” (ACNSAS, fond Documen-
tar, dosar 13484, vol. 7, f. 104).

344
 b) viața liturgică; În perioada antonesciană exista în penitenciarul Aiud o capelă
ortodoxă ce permitea săvârșirea săptămânală a sfintei Liturghii de către preoții-de-
ținuți. Slujbe se oficiau și în cadrul celulelor, un rol activ având părintele Arsenie
Papacioc91.
c) rugăciunea inimii; Aspectul central care a individualizat în universul concen-
traționar „grupul misticilor” a fost efortul isihast ce urmărea dobândirea rugă-
ciunea inimii. Catalizatorul acestui demers a fost Valeriu Gafencu, care în urma
unor îndelungi căutări, călăuzit fiind de lucrarea anonimă Pelerinul Rus, reușeș-
te să dobândească rugăciunea inimii într-un context extrem – izolarea în Zarcă92.
Evenimentul petrecut în 1943 a transfigurat viața întregului grup, „toate celelalte
preocupări au dispărut, pentru a fi înlocuite cu rugăciunea.”93

Concluzii
Sfârșitul regimului antonescian la 23 august 1944 nu a reprezentat și finalul
detenției pentru o bună parte a deținuților legionari închiși la Aiud. Amnistia din
29 august a noului ministru de Justiție, Lucrețiu Pătrășcanu, i-a exceptat pe legi-
onari94. Aceștia au continuat detenția în perioada de tranziție din anii 1944-1947,
fiind transferați (majoritatea) în colonii de muncă unde se auto-gospodăreau și
beneficiau de un regim semi-deschis.
Penitenciarul Aiud în perioada antonesciană surprinde prin eforturile perseve-
rente ale deținuților legionari de organizare și continuare a activității. Desfășurată
pe planuri multiple, politic - în special, cultural și educațional, intensitatea vieții
legionare se diminuează odată cu instalarea magistratului Aurel Munteanu la con-
ducerea închisorii, pentru ca declinul Germaniei naziste și victoriile Armatei Roșii
să spulbere speranțele eliberării și implicării în viața politică a țării.
În tot acest marasm politic se evidențiază misticii, ale căror preocupări spiri-
tuale s-au transferat, o dată cu membrii grupului, în toate închisorile comuniste,
reprezentând unul din fundamentele rezistenței deținuților în universul concen-
traționar comunist.

90 Ioan Ianolide, op.cit., p. 43.

91 ACNSAS, fond Informativ, dosar 375778, vol. 1, f. 364 și vol. 2, f. 6.
92 Ioan Ianolide, op. cit., p. 47.
93 Ibidem.
94 Ion Bălan, Regimul concentraţionar din România, București, Fundația Academia Civică, 2000, p.
44.

345