A N U A R U L

INSTITUTULUI DE ISTORIE NAŢIONALĂ

1926 — 1927
B.A.L.
UNIVERSITATEA REGELE FERDINAND I, CLUJ
P.42 ~ ~ ~

fíNüñRüL

PUBLICAT

DE

ALEX. LAPEDATU IOAN LUPAŞ

Profesori de Istoria Românilor la Universitate

Membri ai Academiei Române.

IV
1926 — 1927

BUCUREŞTI
„CARTEA R O M Â N E A S C Ă " S. A .
1929
 Apariţia acestui volum — al lV-lea, pe 1926/27 — din
Anuarul Institutului de Istorie Naţională va fi urmată, în scurt
timp, de apariţia voi. V, pe 1928/29. Căci condiţiile de ordin
tehnic în care a trebuit să continuăm publicaţia noastră ne-au
silit să tipărim, simultan, ambele volume — unul la Bucureşti,
celălalt la Cluj.
Dar, pe lângă dificultăţile aceste tehnice, ceia ce a mai în­
greunat imprimarea volumului de faţă, a fost şi redactarea biblio­
grafiei istorice, pe care, ca şi în anii trecuţi, am căutat, nu numai
să o continuăm, dar să o şi perfecţionăm, atât sub raportul unei
cât mai complecte informaţii, cât şi sub raportul unei cât mai
sistematice întocmiri.
In adevăr, redactorul acestei bibliografii, d-l Ioachim Crăciun,
care, între timp, a făcut, un an de zile, studii speciale la Paris
şi Bruxelles (la Institutul Internaţional de Bibliografie) a ţinut
să aplice cunoştinţele câştigate şi experienţa dobândită pe urma
acestor studii la întocmirea repertoriului său bibliografic.
In acest scop, d-sa a grupat materialul pe alte baze (după
fazele principale ale desvoltărli noastre istorice) şi a adoptat, ca
tehnică a tipăriri, metodele preconizate în Apus, apropindu-se
astfel de publicaţiile similare din străinătate. In plus, ca intro­
ducere la repertoriul său «Istoriografia română în anii 1925 şi
1926->\ d-l Crăciun a dat şi un studiu asupra lucrărilor biblio­
grafice de până acum în România, în care a acordat, fireşte, o
atenţiune mai deosebită bibliografiilor istorice. E cea diniăiu
bibliografie a bibliografiilor româneşti.
*
* *
Ce priveşte celelalte lucrări pe cari Institutul nostru şi le-a
fixat dela început ca program de activitate ştienţifică şi didactică,
ţinem să arătăm că pentru tipărirea lucrărilor mai întinse ori
prea speciale pentru cadrul Anuarului nostru, am făcut toate
sforţările să putem edita o «Bibliotecă a Institutului de Istorie
Naţională», în care am tipărit până acum publicaţia d-lui coleg
Drăganu: Toponimie şi Istorie (Cluj 1927, pp. 178) şi publi­
caţia d-lui asistent al Institutului Ioachim CrăciunCronicarul
Szamoskozy si însemnările lui privitoare la Români. (Cluj 1928,
PP- 214).
VI

Tot la acest loc trebuie să menţionăm că pe lângă premiul

acordat acestei din urmă scrieri, Institutul nostru a mai acordat
un premiu d-lui Eliseu Sighearteu, fost asistent al Institutului
de Geografie de pe lângă Universitatea din Cluj, pentru partea
istorică a lucrării sale: Colinele şi cetatea Ciceului, publicată în
Biblioteca secţiunii geografico-etnogrfică a Asociaţiunii {No. 3 ,
Cluj 1928, pp, 68).

Biblioteca Institutului a crescut, în aceiaşi măsură, ca şi

anii trecuţi, prin achiziţii şi donaţiuni noi. La ea s'a adăugat
fondul revenit Institutului nostru din biblioteca mult regreta­
tului coleg Vasile Bogrea, pe care marele învăţat a testat-o Fa­
cultăţii de Filosofie şi Litere şi care, în ultimul timp, s'a îm­
părţit, după specialităţi, Institutelor acestei Facultăţi. Astfel,
biblioteca noastră cuprinde azi 12.000 volume, broşuri şi publi-
caţiuni periodice (reviste şi ziare).
Din nefericire, localul în care suntem acum adăpostiţi —
două săli în edificiul Universităţii — a devenit cu totul insu­
ficient. Nu mai avem loc nici pentru cărţi, nici pentru studenţi.
O parte a bibliotecii a trebuit să o aşezăm, din această cauză,
în două camere ce ne au fost puse la dispoziţie, în mod provi­
zoriu, de P. Sf. Episcop al Clujului Nic. /van, în localul Aca­
demiei teologice ortodoxe, din apropierea Universităţii.
Aici însă nu vom putea rămâne mai multă vreme. Secesitatea
unui local propriu pe seama institutului se impune imperios.
Personalul Institutului: asistenţi, bibliotecar, secretar şi scriitori
pentru bibliografie nu au putinţa să lucreze într'o singură sală,
în care trebue să vină, spre a-şi pregăti lucrările de seminarii,
şi studenţii noştri.
Aducând aceasta la cunoştinţa celor în drept — Universi­
tatea şi Ministerul Instrucţiunii — solicităm tot sprijinul pentru
a pune Institutul nostru în condiţiuni materiale de a-şi putea or-
ganisa şi desvolta mijloacele de studii şi activitatea sa ştiinţifică.
îndreptăm acest apel şi cătră Fundaţiunea culturală Regele
Ferdinand, c re, după moartea augustului nostru Fondator, ră­
mâne să ne fie patronul şi protectorul bine voitor şi înţelegător,
care să urmărească realizarea până la capăt a gândurilor şi inten-
Hunilor nobile şi patriotice, pe care gloriosul şi generosul Ctitor
le a exprimat la înfiinţarea Institutului.
 CUPRINSUL

/. Lupaş, Regele Ferdinand Pag. XI

Silviu Dragomir, Documente nouă privitoare la relaţiile Ţării
Româneşti cu Sibiul în sec. XV. şi XVI Pag. 3
Gen. R. Rosetti, Un episod din anii 1 8 4 8 - 4 9 în Transilvania
Apărarea Munţilor. Apuseni în primăvara şi vara
anului 1849 „ 81
N. Bănescu, Adaos la relaţiile bailului Marco-Venier cu privire
la campania din 1595 a Domnilor noştri. . . . „ 127
\irgil Şoiropa, Zavera din 1821 şi regimentul nâsăudean . . . „ 135
/. Marţian, Bejenari din Ardeal „ 147
Jh. Capidan, Macedoromânii. Vechimea şi însemnătatea lor is­
torică în Peninsula Balcanică „ 175
Aurel A. Mureşianu, Clădirea şcoalei româneşti din Braşov de
cătră popa Mihai în anul 15^7 „ 195
Sextil Puşcăria, Douăzeci de scrisori ale lui Moise Grozea
din războiul dela 1877 „ 229
Ştefan Manciulea, Scrisori şi acte privitoare la mişcarea revolu­
ţionară a Românilor din Ardeal şi Ungaria în
1 8 4 8 - 4 9 . (Din archiva lui Ladislau Csânyi) . . „ 251
G. Oprescu, Cinci acuarele inedite de Ch. Doussault privitoare
la Ţara Românească „ 287
A. Lăpedatu, Antecedenţele istorice ale Independenţii române . „ 293
G. G. Mateescu, Două lecţii de epigrafie ţinute la Universitatea
din Cluj în Iunie 1927 „ 311
/. Lupaş, Doi umanişti români în sec. al XVI-Iea „ 337
Gen, R. Rosetti, Câteva extrase din presa engleză 1877—78 „ 365
/. Moga, Documente privitoare la domnia lui Constantin Movilă „ 391
N. Drăganu, Cei dintâi studenţi români ardeleni la Universită­
ţile apusene „ 419
„ Un nou exemplar din Mântuirea păcătoşilor „ 423
Ioachim Crăciun, Inscripţii de la Mănăstirea Neamţului . . . . „ 429
A. Mureşianu, Un inventar românesc de haine şi scule din 1778 „ 435
/. Marţian, Contribuţii la eraldica vechiului Ardeal „ 441
l- L. Cum a scăpat Nicolae Bălăşescu din mâna Ungurilor ia 1849? „ 446
VIII

St. Bezdechi, Christian Schesaeus despre Români pag. 448

Valeria L. Bologa, Note bibliografice „ 451

Dări de s e a m ă :
C. Daicovici, Ozolimna de N. Grămadă ., 455
N. Buta, Le Prince D Cantemir et Ie mouvement intellectuel
russe sous Pierre le Grand de P. i\ Panaitescu • „ 455
C. Daicovici, Beiträge zur Völkerkunde von Südosteuropa de
Carl Patsch „ 466
„ Die Traianssäule de Lehmann Hartleben . . . ,, 468
„ Influenţa elenismului asupra lumei traco-dacice
de F. Horovitz ., 460
/. Lupaş, Cetatea Tighina de St.Ciobanu „ 461
„ Mohâcsi Emlekkönyv 1526 „ 462
„ Date din trecutul judeţului Caras de Jakabbfy Elerner „ 464
„ Antecedenţele dietei ungare din 1790—91 „ „ „ 464
N. Buta, Contribuţii la studiul marilor dregători în sec. XIV şi
XV de C. Giurescu „ 465
„ La Bessarabie et les relations russo-roumains de Alex.
Boldur „ 467
C. Daicovici, Gli Illiri dell' Italia Imperiale Romana de Radu
Vulpe „ 470
N. Buta, Conrad von Hötzendorf et Tisza de Louis Eisenmann „ 476
O. Boitoş, Omagiu lui I. Bianu „ 476
N. Buta, Contribuţii la monografia comunei Pianul de jos de
pr. Ioan Bena „ 477
„ Sighişoara de Ioan Medrea „ 478
loachim Crăciun, Istoriografia Română în 1925 ţi 1926, repertoriu
bibliografic. Cu un studiu introductiv asupra
Bibliografiei la Români . » 481
Introducere „ 483
Bibliografia la alţii . . . „ 484
Bibliografia la noi „ 492
a) Bibliografii istorice „ 496
b) Bibliografii de istorie literară . . . „ 502
c) Alte bibliografii „ 504
d) Periodice bibliografice „ 506
Istoriografia Română în 1925 şi 1926 . . . „ 515
Câteva lămuriri preliminarii „ 515
Bibliografia „ 539
Supliment la Istoriografia Română în 1921
şi 1922- „ 666
Supliment la Istoriografia Română în 1923
şi 1924 . . ,. 670
Indice de autori, recenzenţi, traducători „ 694
Indice de nume, lucruri şi materii . . „ 706
Tabla de materii a Bibliografiei ,, 721
Addenda — Corrigenda 730
Tabla numelor . . 7 3 1
 REGELE FERDÎNAND I
— Discurs c o m e m o r a t i v rostit în Sibiu la 4 D e c e m v r i e 1927 cu prilejul
adunării generale a „Asociaţiunii"—

de I. LUPAŞ

1
Invitat de cătră comitetul central al „Asociaţiunii ' să rostesc
în această adunare generală un cuvânt comemorativ despre per­
sonalitatea decedatului Rege Ferdinand I, evident că nu puteam
lipsi dela îndeplinirea acestei datorii de pietate ţaţă de Regele
desrobirii noastre, care a fost în acelaş timp şi cel dintâi Pre­
şedinte de onoare al „Asociaţiunii pentru literatura română şi
11
cultura poporului român .
Imaginea lui este vie în sufletul tuturor membrilor acestei
adunări festive. Nu s'a stâns încă doliul naţional, care se mar
nifestase în forme impresionante în clipa despărţirii Regelui de
ţară şi de popor, la sfârşitul lunei Iulie, când trupul său istovit
de boală s'a coborât spre odihnă de veci în strălucita necropolă
a Basarabilor şi a Hohenzollernilor României.
A înfăţişă, în astfel de împrejurări, profilul personalităţii
Regelui Ferdinand — cum cere adresa comitetului central — nu
este lucru uşor. 'Cel ce încearcă totuş să-l facă, va trebui să fie
călăuzit de grija cuvenită, ca simţul pietăţii să nu întunece, nici
să micşoreze pe acela al adevărului şi al obiectivitătii istorice.
Personalitatea Regelui Ferdinand este deosebit de complexă.
Construit din contraste — cum îl înfăţişează un bun cunoscător —
toate scăderile inerente „pumnului de ţărână" precum şi toate
manifestările sale de o înaltă valoare morală, sunt rezultatul înfră-
ţirei acestor contraste. Nu poate avea nimeni pretenţia să des­
cifreze în clipa de faţă toate trăsăturile intime, adânci ale perso­
nalităţii lui. Pentru aceasta va trebui să treacă o bună distanţă de
timp, ca să se poată destăinui arhivele, să-şi spună cuvântul
lămuritor corespondenţele oficiale şi particulare, să-şi adauge ele­
mentul lor pitoresc amintirile personale, cari au şi început a-şi
toarce firele multiple, scoţând la iveală amănunte abia bănuite.
Astfel chiar organul literar al „Asociaţiunii" revista Transilvania
X

ni-l înfăţişează pe Regele Ferdinand ca „Suveranul botanist", care

„ardea de dorul florilor" şi „ţinea să fie pururea între flori al­
pine". Nu este nici timpul, nici locul să cercetăm acum cauzele mai
adânci ale acestei predilecţiuni pentru flori din partea Suveranului,
care avea suficiente motive sâ-şi caute refugiul în împărăţia florilor,
când sufletul său se simţea „foarte obosit" de aceea a oamenilor.
Ne vom mulţumi să arătăm de astă dată, că Regele Ferdinand
nu a fost numai sprijinitorul devotat al tendinţelor noastre de
unitate şi întregire naţională politică. Nu a fost numai personifi-
catorul şi reprezentantul de căpetenie al epocei lor de realizare.
Ci a fost în acelaş timp şi o individualitate pregnantă, pururea
gata a-şi pleca urechia să asculte şi să înţeleagă freamătul clipelor
istorice, ţinând pas cu ritmul grăbit al vieţii contemporane, care se
cere trăită în larg şi din plin, nu în izolarea trufaşă a celor ce au
ca normă cuvântul horaţian „odi profanum vulgus", ci într'o cât
mai apropiată şi neîntreruptă atingere spirituală cu mulţimile spre
a le putea pipăi pulsul simţirii şi a le înţelege din bun timp
direcţia pornirilor şi acţiunilor, creatoare sau destructive, încura.-
fând. pe cele dintâi şi împiedecând sau atenuând pe cele din urmă.
Pătruns de conştiinţa, că regalitatea este o necesitate istorică
în consolidarea statului naţional-român, şi de importanţa misiunii
morale—educative, ce rezultă din însuş principiul monarhic,
Regele Ferdinand a avut chiar dela începutul domniei înţele­
gerea lămurită a situaţiei şi a datoriei sale de suveran.
Şi-a dat seama din primul moment al urcării tronului, că
„onestitatea unui rege" pretinde să fie îndrumate actele domniei
spre binele poporului înainte de toate, iar nu spre al său personal
sau spre al familiei sale. Deaceea s'a manifestat adeseori în mod
spontan voinţa lui hotărâtă şi nu s'a lăsat strâmtorată, totdeauna,
în formele rigide, sever etichetate ale convenţionalismului pro­
tocolar.
In viaţa constituţională modernă a statelor şi a naţiunilor
elementul personal poate deveni factor determinant — unul dintre
numeroşii factori determinanţi ai progresului — numai în măsura,
în care se ştie adapta ritmului general al vremii, valorificând
rostul tainic al legăturii, al potrivirii depline cu spiritul timpu­
lui, care îndrumă, şi accelerează înfăptuirile epocale — după
cuvântul Scripturii — numai „la plinirea vremii".
In acest înţeles poate fi considerat Regele Ferdinand -- şi
istoria sperăm că nu va întârzia să-l eternizeze astfel — ca un
spirit clar văzător, ca o expresiune credincioasă a timpului, în
 XI

care a trăit şi în serviciul căruia s'a pus fără preget. Inaugju-

răndu-şi domnia tocmai „la plinirea vremii" aspiraţiunilor noa­
stre de unitate naţională-politică, Regele Ferdinand apare la
conducerea neamului şi statului românesc într'unul din cele
mai hotărîtoare momente ale istoriei noastre naţionale. In gra­
iul străbunilor săi: Der rechte Mann zur rechten Zeit.

II

Descendent al dinastiei Hohenzollern, care a contribuit esen­

ţial la îndeplinirea operei de unificare naţională a Germaniei,
Regele Ferdinand s'a născut la Sigmaringen (24 August 1865)
ca fiu al prinţului Leopold — fratele Regelui Caro! — şi al
Antoniei, sora lui Don Pedro al V-lea de Braganza, Regele Por­
tugaliei. Cum se întâmplă adeseori, însuşirile sufleteşti ale mamei
s'au perpetuat în făptura morală şi în caracterul fiului. Alături de
sentimentalitatea blajină, de religiositatea adâncă, de timiditatea şi
delicateţa, rămase de-alungul vieţii lui întregi ca neşterse moşteniri
maternele, s'a afirmat însă de timpuriu şi buna îndrumare a tatălui
său Leopold şi a bunicului său Carol-Anton, care a ştiut sădi în
sufletul fiilor şi nepoţilor săi un puternic sentiment al datoriei,
precum şi iubirea muncii continue spunându-le în cuvinte răspicate,
să nu se mulţumească cu origina lor princiară, ci prin muncă
neîntreruptă sa caute a dovedi tuturor, că-şi merită titlul şi rangul
social, în care s'au născut. Principele Carol-Anton apare din tot ce
ştim despre dânsul ca un educator cu deplină înţelegere pentru
exigenţele democratice ale timpurilor moderne, cari se împacă tot
mai puţin cu vechia concepţie, că descendenţa dintr'o familie înaltă
ar fi de a/uns să poată asigura cuiva o situaţie tot atât de înaltă
în viaţa socială. De aci continua lui silinţă de a priveghia, ca
educaţia fiilor şi nepoţilor săi să fie potrivită cu spiritul timpului,
în care urma să se desfăşoare munca vieţii lor. Această sănătoasă
atmosferă familiară, de care fusese străbătută, în anii copilăriei şi
ai tinereţii, educaţia viitorilor regi ai României, ne poate explică şi
atitudinea profesorului, al cărui sfat categoric şi-l reamintea Regele
Carol până la sfârşitul vieţii: ai ca primă datorie, să faci să se
uite în relaţiile cu alţii, că eşti prinţ!
La îngrijită educaţie din casa părinţilor săi, unde era in­
struit de doi pedagogi — unul civil şi altul militar— s'a adaos
apoi buna îndrumare a şcoalelor solide, pe cari le-a urmat tânărul
Ferdinand la Dusseldorf, unde a terminat cursurile secundare
XII

trecând cu laudă examenul de ,/ibiturient" şi la Cassel, unde a

urmat cursurile şcoalei de răsboiu. Serviciul militar activ şi-l în­
cepuse la regimentul de gardă imperială din Potsdam, pentru ca
după doi ani să-l întrerupă luând din nou drumul şcoalei, spre
Universitatea din Tubingen şi spre cea din Lipsea, unde a ascultat
cursuri de economie politică, de ştiinţe financiare, de drept roman
şi drept bisericesc. Un interes multilateral şi o continuă silinţă l-a
ajutat, ca din varietatea îmbelşugată a studiilor universitare să-şi
poată însuşi tocmai cunoştinţele necesare şi de netăgăduit folos
pentru cel ce avea să îndeplinească mai târziu o chemare aşa de
înaltă şi de grea. înainte de a se apropia de pragul acestei în­
depliniri, individualitatea lui Ferdinand s'a putut cristaliza deplin
din tainele adeseori nepătrunse ale eredităţii, din îmbinarea obâr­
şiei germane a tatălui său cu sângele latin al mamei sale, din
influenţele hotărâtoare ale educaţiei familiare, din contribuţiile
anilor de studiu şi din acelea ale mediului, în care şi-a pe­
trecut anii tinereţlţ active şi ai maturităţii virile.

III

In timpul acesta unchiul său Carol, înfruntând vicisitudinile

unui greu început de Domnie, a izbutit să ridice România din
umilinţa vasalităţii turceşti şi, participând victorios Ia răsboiul
ruso-tarc, să-i asigure independenţa şi înălţarea la rangul de Regat.
Pentru consolidarea statului român modern ştia, că este de nea­
părată necesitate statornicirea unei succesiuni dinastice, care să
înlăture din capul locului orice pofte profane de ascensiune spre
tronul regal, când acesta s'ar întâmplă să devină vacant.
Regele Carol neavând descendenţi direcţi, în sensul consti­
tuţiei din 1866 dreptul de succesiune la tron ar fi revenit fratelui
său mai mare Leopold şi urmaşilor săi în linie bărbătească.
Leopold a renunţat însă în favoarea fiilor săi, dintre care cel mai
în vârstă Wilhelm urma să devină moştenitorul presumtîv al
tronului României. La 1886 însă renunţă şi acesta în favoarea
fratelui său mai tânăr Ferdinand, care fu declarat cu trei ani în
urmă moştenitor al tronului. Mulţumind prin o scrisoare trimisă
din Cannes la 27 Martie 1889, Ferdinand exprimă speranţa, că
va putea răspunde cu vrednicie încrederii şi aşteptărilor poporului
român. Iar mai târziu venind în ţară şi participând ca membru
de drept la o şedinţă a senatului (9 Maiu 1889) făcu promisiunea
solemnă, că va căută să contopească existenţa sa cu existenţa
 XIII

ţării, promisiune pe care a reuşit s'o îndeplinească cu prisosinţă

până la sfârşitul zilelor sale.
In calitate de moştenitor al tronului, avu fericitul prilej de a
face, sub povăţairea şi privegherea continuă a unchiului său Carol,
cea mai bună şcoală practică, cea mai folositoare pregătire pentru
viitoarea sa misiune monarhică. Pe lângă interesul permanent, ce
acordă chestiunilor de organizare militară, a urmărit cu atenţiune
şi problemele de ordin politic economic, social şi cultural. Aca­
demia Română l-a ales între membrii săi de onoare (1890). Mul­
ţumind pentru această distincţie, Ferdinand mărturisea (în şedinţa
dela 16 Martie) câa învăţat cu drag „ f r u m o a s a l i m b ă r o m â n e a s ­
c ă " , pentrueă \ea ia înlesnit cunoaşterea de aproape a literaturii
populare, a datinelor, obiceiurilor, dar ntai ales a bogatei istorii a
neamului românesc". Şi adăuga: ,Jubitul meu profesor, d. P ă u n ,
mi-a insuflat neîncetat d r a g o s t e p e n t r u istoria naţională, încredinţat
fiind că, spre a putea şti bine, cine e şi cât preţueşte an popor,
trebue negreşit şi mai presus de toate să se cunoască trecutul său.
De aceea m ' a m îndeletnicit a ceti cu m u l t ă l u a r e a m i n t e m o n u m e n ­
t e l e n o a s t r e istorice... Câte lucruri de cel mai mare interes nu am
găsit, cu o firească şi o iertată mirare pentru mine, în toţi cro­
nicarii, dar mai cu seamă în cei doi mai de frunte, Miron Costin
şi loan Neculcea! Cu deosebire Neculcea m'a fermecat, cu limba-i
curată, cu stil împodobit, cu icoane pipăite şi cu aşa de sănătoase
poveţe. Cele patruzeci şi două de cuvinte — cum le numeşte
el — dela începutul cronicei sale sunt ca o galerie de cadre mici,
dar cu măestrie zugrăvite, pe care ochiul nu se mai poate sătura
privindu-le. Câte chipuri vii, fapte, legende, cugetări înţelepte în
fiecare din ele.'... Când privesc înapoi la şirul atâtor fapte măreţe,
pilde şi dovezi vii ale puterilor neamului românesc, cum să nu fia
mândru, că soarta m'a adus în această frumoasă ţ a r ă , înzestrată
cu atâtea daruri şi cu m a r e viitor! Mă voiu sili dar neîncetat a
învăţă, a mă lumină şi a asculta poveţe bune, spre a putea fi
folositor noii mele patrii, care m'a întâmpinat cu căldură, arătân-
du-mi atâta iubire"...
La sfârşitul anului 1892 s'a căsătorit cu principesa Maria
de Coburg, înrudită în linie bărbătească cu dinastia engleză, iar In
linie femeească cu ţarul Rusiei. Această legătură, la încheierea
căreia au prezidat în primul rând consideraţiuni de ordin politic-
diplomatic, avea să creeze principelui Ferdinand în scurtă vreme
un cămin de viaţă conjugală, binecuvântată de 3 fii şi 3 fiice.
Iar pentru România, Maria de Coburg urma să îndeplinească, cu
XIV

2 2 de ani mai târziu, un rol din cele med binefăcătoare alături de

augustul ei soţ. Nu ar fi fost cu putinţă, în împrejurările date,
să-şi găsească Ferdinand o mai iscusită tovarăşă de viaţă, nici
România o mai devotată Regină de cum a reuşit să fie Măria de
Coburg în clipe aşa de grele şi decisive pentru soarta naţiunii
române.
Tânăra pereche a fost neobosită în năzuinţa de a cunoaşte ţara
şi poporul, de a-i preţui însuşirile şi comorile sufleteşti, de a-i
cercetă aşezămintele străbune şi datinile pitoreşti, deschizând în
sufletul lor din an în an loc tot mai larg admiraţiunii şi entusias-
mului, de care amândoi erau cuprinşi. Condeiul iscusit al Reginei
Măria a ştiut să exprime admiraţia entusiastă în cuvinte ca acestea:
,J)ela un capăt al României la altul afli frumuseţă: frumuseţă
a şesului şi a muntelui, frumuseţă a pădurii şi a râului, frumuseţă
de vaste perspective şi de minunate apusuri, frumuseţă de coloare
şi de linie, de viaţă simplă, de vechi obiceiuri. Şi frumseţâ şi în
domeniul cugetării, al poeziei, al simţirii, al cântecului". In cursul
răsboiului scria Regina la Iaşi, tălmăcind de sigur şi sentimentul
Regelui, că nimic nu este în ţara aceasta românească pe care să
nu-l fi iubit, că mai adânc şi decât copiii născuţi pe brazda eţ
s'au împărtăşit sufleteşte cu şesurile ei întinse, cu nesfârşitele-i
drumuri, cu apusurile de soare, cu pajiştele-i umede de roua zorilor,
cu pădurile-i adânci şi câmpiile de grâu copt luminând ca aurul".
Prin iubirea entusiastă a ţării şi a poporului, prin nobila
stăruinţă de a se indentifica sufleteşte cu toate aspiraţiile neamului
românesc, contopindu-şi existenţa — cum promisese principele
Ferdinand chiar dela început — cu existenţa ţării, a izbutit moş­
tenitorul tronului să-şi deschidă calea spre inima acestui popor
bun şi primitor. Ca dovadă de ataşare sufletească emoţionantă
a poporului faţă de viitorul său suveran vom reaminti îngrijorarea
profundă a mulţimii de soarta principelui Ferdinand, când acesta
se îmbolnăvise greu de tifos, în vara anului 1897. Titu Maiorescu
scrie, că în acele împrejurări grele pentru prinţul Ferdinand,
pentru dinastie şi pentru ţară „s'a arătat atâta grife în toate
straturile sociale, atâta simpatie sinceră cu nesfârşite propuneri de
leacuri şi rugăciuni, încât de-odată poporul român, cel cu aparenţa
de nepăsare, s'a dovedit pătruns de un adânc simţimânt omenesc
şi patriotic".
Alipirea poporului a ştiut Ferdinand s'o preţuiască şi s'a
valorifice ca un mifloc de afirmare a sentimentului dinastic, necesar
pentru a întări şi adânci tot mai mult legăturile între ţară şi tron.
 XV

Dar a înţeles în acelaş timp să tragă şi concluziile, cari impuneau

viitorului suveran datoria de a priveghiâ, să nu scape nici un
prilej potrivit pentru a îmbunătăţi soarta şi condiţiile de traiu ale
ţărănimii, despre care nu ezita să afirme că trebue considerată ca
temelia cea mai sigură a întregii noastre alcătuiri de stat. Fer-
dinand îşi dădea seama, că situaţia ei înapoiată sub raportul vieţii
culturale şi strâmtorată în laturea materială până la desnădejdea,
care izbucni în primăvara anului 1907 în flăcările răscoalei ţără­
neşti, nu mai poate dăinui decât cu periclitarea gravă a intereselor
statului român. Pentru a aşeză pe temelii sănătoase viitoarea
desvoltare a acestui sta$, i se înfăţişa ca o neapărată necesitate
de ordin social, politic şi cultural atât o reformă agrară, cât şi
una constituţională, care să dea poporului dreptul şi putinţa de a
participă real la trebile vieţii de stat.
Amândouă aceste postulate, îndelung cercetate şi adeseori
subliniate în primele trei decenii ale Regatului, erau sortite să
devină şi ele realităţi sociale-politice în timpul Domniei Regelui
Ferdinand. Sosise şi pentru introducerea lor în viaţa statului
român „plinirea vremii".
Evenimentele războinice, cari le-au precedat, au pregătit şi
mai bine terenul astfel, încât şi în acest domeniu al vieţii constitu-
ţionale-politice avu Ferdinand norocul, să-şi vadă intenţiunile sale
în cea mai desăvârşită potrivire şi consonanţă cu postulatele
isvorîte din însuş spiritul timpului.

IV

înainte de a proceda însă la înfăptuirea acestor reforme

importante, datoria de ostaş l-a chemat pe câmpul de lupta, la
1913, ca comandant suprem al oştirii române, care prin expediţia
sa în Bulgaria a accelerat încheierea păcii dela Bucureşti, mendă
să pună sfârşit războiului balcanic, acestui preludiu al războiului
mondial.
In vara anului 1914 atentatorul dela Sarajevo a dat numai
un pretext pentru deslănţuirea conflictelor de interese ostile, cari
timp de câteva decenii, în epoca aşa numitei „păci înarmate^
făcuseră vaste pregătiri pentru o răfuială radicală.
Izbucnirea războiului între puterile, triplei alianţe şi între ale
Ententei nu putea să lase indiferentă nici dinastia, nici opinia
publică a României. Faptul că pe tronul României se găsea un
XVI

Hohenzollern, ser via şi la Berlin şi la Vie na ca teme iu al speranţei

amăgitoare, că în cele din urmă forţele armate ale acestei ţări
vor fi determinate să sprijinească acţiunea militară a puterilor
centrale. Regele Carol, după aproape jumătate de secol de domnie
rodnică, putea să aibă satisfacţia de a lăsă urmaşului său un
Regat pornit pe calea progresului, în toate domeniile vieţii de
stat, şi cu teritorul sporit în sudul Dunării, prin pacea dela Bu­
cureşti. Eră însă neîmpăcat văzând, că nu izbuteşte să determine
factorii politici ai ţării la o intervenţie armată alături de puterile
centrale.
In opinia publică românească s'a accentuat chiar dela înce­
putul războiului un curent puternic în favoarea Ententei. Din
ciocnirea celor două curente ostile, germano-fil şi francofil, a
rezultat deocamdată deciziunea consiliului de coroană din 1914
pentru neutralitate provizorie şi expectativă armată, ca stadii pre­
gătitoare pentru a face să triumfe, în momentul oportun, politica
instinctului naţional, preconizată cu multă putere de expresiune,
în cuvântările răposaţilor N. Filipescu şi T. Ionescu.
Când închise Regele Carol, la 28 Sept. 1914, ochii pentru
odihna de veci, povara celei mai grele răspunderi şi lupte sufle­
teşti căzu asupra nepotului său, asupra lui Ferdinand, pentru care
bătuse atunci ceasul să păşească la îndeplinirea integrală a făgă­
duinţei solemne din 1889 de a-şi contopi existenţa cu a ţării.
Dintre marii Domnitori ai trecutului românesc nici Mircea, nici
'Alexandru, nici Ştefan, nici Mihai, nici Matei Basarab, nici Con­
stantin Brâncoveanu n'au fost norocoşi să lase în locul lor succesori
în stare, dacă nu să-i egaleze, măcar să-i apropie în faimă şi
vrednicie. Regele Carol este, în privinţa aceasta, până acum unica
excepţie fericită în istoria noastră naţională. Coborând din castelul
străbunilor săi dela isvoarele Dunării spre a întemeia Regatul
României la gurile acestui fluviu, el a reuşit să consolideze aci o
dinastie nouă şi să creeze, în cursul celor 48 de ani de domnie, o
tradiţie de ereditate monarhică, în care succesorul său putea să
găsească nu numai un sprijin al tronului, dar şi o îndrumare cate­
gorică, un testament moral-politic impunător prin conştiinţa ne­
clintită a datoriei de suveran şi a devotamentului cătră tară.
Oricât de apăsătoare eră povara acestui program moştenit dela
întemeietorul Regatului şi al dinastiei, Ferdinand a dovedit că are
şi înţelegerea clară a situaţiei şi voinţa fermă de a învinge toate
obstacolele, cari se ridicau formidabile în calea înfăptuirii lui.
Lupta, care s'a dat atunci intre conştiinţa datoriei lui de monarh
 XVII

constituţional şi între toate legăturile de ordin sufletesc-personal,

de familie şi de rasă, a culminat la sfârşit în hotărîrea eroică de
a le subordona pe cele din urmă celei dintâi, sacrificând datoriei
de suveran toate îndemnurile ancestrale de rasă şi de sânge. Cu
un accent de justificată conştiinţă a valorii sacrificiului său su­
fletesc, dar şi de încredere în viitorul ţării, putea să spună Regele
Ferdinand cu prilejul consiliului de coroană din 1916, care a
decis intrarea României în războiul pentru întregirea naţională,:
sunt sigur că voia învinge, fiindcă am început prin a m ă în­
vinge pe mine însumi!
Dupăce tratatul de alianţă cu Franţa, Anglia, Italia şi Rusia
fusese încheiat la 4 August 1916, cu 11 zile mai târziu armata
română se ivi pe crestele Carpaţilor să desrobească din subjugarea
seculară a „sfintei coroane" ungare şi a pajurei habsburgice bi­
cefale, milioanele de Români, cari aşteptau cu înfrigurare clipa
izbăvirii. Se împlineau tocmai 317 ani, de când oştenii lui Minai
Viteazul porniseră pe aceeaş cale a desrobirii, pornire încoronată
atunci cu biruinţă fulgerătoare la început, dar cu dezastrul ostăşesc
şi cu uciderea lui Mihai, la urmă. De astădată însă cursul istoriei
avea să fie invers: dezastrul iniţial al oştirii române, asupra căreia
tăbăriseră cu nestăpânită furie cele mai oţetite divizii germane,
austro-ungare, bulgare şi turceşti, urma să fie preschimbat în
cursul celor doi ani de suferinţe şi sacrificii ale războiului într'o
desăvârşită biruinţă finală, simultan cu biruinţa decisivă a marilor
aliaţi asupra puterilor centrale.
Regele a stat neclintit în vârtejul celor mai grele încercări,
fără a şovăi o clipă şi fără a regreta pasul făcut pentru întregirea
naţională-politică a României. De curând decedatul membru al
Academiei Franceze, Robert de Flers a redat în panegiricul scris
cu prilejul morţii Regelui Ferdinand câteva declaraţii categorice
ale acestuia, rostite în cuvinte semnificative, vrednice de relevat
tocmai fiindcă ne dau putinţa să înţelegem lupta cumplită a unui
suflet, care se destăinuia destul de rar.
„In trista dimineaţă — scrie de Flers — când trupele austro-
germane, victorioase pe Argeş, intră în Bucureşti, îl revăd (pe
Regele Ferdinand) în pragul primăriei din Buzău, cum se'ndreaptă
spre unul din ofiţerii noştri şid aud:
— Colonele, ai să te'ntâlneşti cu generalul Berthelot?
— Da, Sire.
— Ei bine! Spune-i, te rog, că nu regret nimic şi că încre­
derea mea rămâne neschimbată!
2
Anuarul InBt. de Ist. N a ţ
XVIII

,lCele mai grozave nenorociri: înfrângerea, molima, foametea

nu izbutiră să doboare hotărîrea Regelui, nici să-i inspire vre-o
părere de rău.
— Vedeţi, binevoi Regele să-mi spună, în cele mai grele zile
oricât ar fi de grele încercările, pe cari le îndurăm, tot ce am
făcut — auziţi-mă bine — aş face din nou!
Stătusem pe gânduri întâi, nu zărisem o vreme, care eră
adevărata, greaua mea datorie; dar când am căpătat convingerea
că România, fiind de rasă şi de chemare latină, îşi are locul alături
de puterile Ententei, că interesul ei, nu interesul provizoriu, ci
interesul ei permanent istoric, trebuia s'o aşeze lângă aceste po­
poare, că nesocotind această misiune, ea ar deveni din nou ceeace
fusese timp îndelungat, vasala altei puteri şi că ar renunţa la
ceeace constitue mai presus de toate mândria şi nobleţă unei ţări
— independenţa — atunci am găsit un mare sprijin, fiindcă vedeam
cu siguranţă drumul de urmat. Germanii spun: Germania mai
presus de toate... Eu, eu am zis: D a t o r i a mea mai p r e s u s d e
toate".
Astfel a vorbit şi astfel a lucrat Regele Ferdinand, izbutind
atât în cursul războiului, cât şi în alte împrefurări sbuciumate, la
răspântiile tragice, — de cari n'a putut să rămână scutit sufletul
său de părinte nici în anii din urmă ai vieţii — să p u n ă d a t o r i a sa
d e suveran mai presus de orice altă consideraţiune.
Aceasta va face, ca personalitatea lui să continue a trăi în
amintirea neamului nostru înfăşurată în aureola unui mucenic al
datoriei, acţionând în sens moral-educativ ca un simbol şi ca un
îndemn de urmat pentru generaţiunile cari se succedează. Concepţia
creştină, din care isvorăşte postulatul îndeplinirii datoriei, în orice
împrejurări, cu orice sacrificiu, este nota caracteristică fundamen­
tală pentru întreagă mentalitatea Regelui F e r d i n a n d . Aceasta l-a
îndeninat să nu dea nici o clipă uitării făgăduinţa, ce făcuse la
1914 înaintea reprezentanţei naţionale, că va fi bun R o m â n . Şi
tot în concepţia aceasta, de care era străbătută înţelepciunea lui
regală, a aflat isvorul tăriei morale, care l-a afutat să se învingă
adeseori pe sine, ca să poată învinge la vreme de nevoie şi pe
alţii, oricât de puternici şi numeroşi duşmani i-ar fi fost aceşti
„alţii" lui sau ţării, pentru a cărei întregire n'a stat la îndoiala
să aducă întreg sacrificiul său sufletesc.
Răsplata dreaptă a urmat pentru Rege şi pentru întreg nea­
mul românesc la sfârşitul anului 1918, când delegaţia adunării
naţionale dela Alba. lulia i-a prezentat hotărîrea de alipire
 XIX

vecinică a Ardealului, Banatului, Crişanei şi Maramureşului la

Regatul României, cu care Basarabia şi Bucovina se uniseră
ceva mai înainte. Atunci rostea Regele Ferdinand cu satisfacţie
legitimă următoarele cuvinte: „In frumoasa sa cuvântare d.
Vasile Goldiş a spus astăzi, că unirea tuturor Românilor eră o
necesitate istorică. Această necesitate a fost înţeleasă de toţi
oamenii cu inimă patriotică de dincoace şi de dincolo de Carpaţi,
dela Nistru până la Tisa. Dar, dacă aşa fusese scris în destinele
neamului românesc, evoluţia istorică avea nevoe de instrumente.
Dumnezeu, care a ocrotit necontenit în cursul veacurilor pe
poporul Românilor, i-a dat bărbaţi cari ţinând sus stindardul
ideii naţionale, au ştiut să ducă barca românismului prin toate
vijeliile până la limanul dorit".
Intre aceşti bărbaţi dăruiţi neamului nostru de provedinţă,
cel chemat în primul loc să ţină sus stindardul ideii naţionale,
în vârtejul războiului de întregire, a fost regele Ferdinand,
care ă reuşit sâ-l înalţe cu credinţă şi statornicie nezdruncinată
făcând să se împlinească în viaţa neamului din nou cuvântul
evlaviosului Neagoe Basarab: „toată oastea caută la steag şi
pană când stă steagul în râzboiu, nu se chiamă că acel războiu a
biruit, măcar de are şi năvală grea spre sine; ostaşii toţi caută
steagul şi se adnuă împrejurul lui". Oricât de grea a fosi
năvala oştirilor duşmane cutropitoare, oricât de slab ajutorul
pretinşilor aliaţi ruşi, oricât de dureros şi catastrofal exodul în
Moldova, steagul întregirii naţionale a stat neclintit în mâna
Regelui Ferdinand şi împrejurul lui s'au adunat, fizic sau
spiritual, toţi fiii p o p o r u l u i n o s t r u , capabili să lupte cu braţul
sau cu cuvântul, cu spada sau cu condeiul pentru izbândirea-
dreptăţii.
In zilele crunte ale anilor 1916—18, când romănimea de
pretutindeni părea pironită pe crucea răstignirii, însuş Regele
pătimea alături de poporul, cu soarta căruia se contopise. Această
contopire deplină îşi primi atunci consacrarea definitivă, împo-
dobindu-se cu frumuseţea morală, pe care suferinţa comună e
în stare a o pecetlui durabil, cu vestigii neşterse depe „lespedea
inimilor". Dupăcum neamul românesc a trebuit să-şi poarte
atunci crucea suferinţelor, ca prin purificare în focul lor să se
învrednicească de realizarea unităţii naţionale-politice, tot astfel
şi Regele său a purtat întâi cununa de spini a muceniciei, ca
să se învrednicească apoi a-şi împodobi fruntea cu coroana de
oţel, pe care la Alba Iulia naţiunea recunoscătoare i-o oferiă
 XX

lui Ferdinand, ca celui dintâi R e g e al t u t u r o r Românilor (15

Oct. 1 9 2 2 ) .
Dacă războiul a dat Regelui Ferdinand prilejul pentru con­
topirea desăvârşită a fiinţei sale cu sufletul neamului românesc,
a contribuit în acelaş timp să iasă la iveală calităţile sale .de
fin şi iscusit diplomat, de monarh cu vederea limpede şi cu
voinţa hotărîtă. Aceste calităţi le apreciază fostul ministru al
Franţei în România, contele Ulric de Saint Aulaire scriind despre
„ A d e v ă r a t a figură a u n u i r e g e m a r e : F e r d i n a n d I al R o m â n i e i "
(în La Revue H e b d o m a d a i r e ) . Intre altele iată ce destăinuiri face
contele Saint Aulaire: „Am avut adesea... schimburi de vederi
cu Regele Ferdinand, care era gata să pue la dispoziţia alia­
ţilor armata sa reconstituită, pentru a-i ajută să potolească
Rusia sau să consolideze o ordine nouă în Europa centrata.
Această vedere limpede şi această generositate au atras asuprări
fulgerile consiliului suprem (din Paris) când a ferit E u r o p a ,
fără voia ei, de bolşevism, nimicind focarul cel mai ameninţător,
aprins de către Bela Kuhn la Budapesta. Admirând prevederile
lui Ferdinand I, simţul său profund european şi constatând
identitatea evidentă a intereselor vitale ale poporului său cu
g acelea ale păcii generale, adesea am plăsmuit visul—, foarte
cuminte după planul raţiunii pure şi cu atât mai absurd după
acela al politicei contemporane, — de a-i încredinţa un coman­
d a m e n t unic interaliat, pentru a evită sau a repara greşatele
Păcii"... Regele Ferdinand îşi dădea în adevăr seama de gra­
vitatea situaţiei, în care ajunsese România, în primăvara anului
1919, înconjurată de bolşevici şi la Nistru şi Tisa. Deaceea
spunea în cuvinte răspicate: „Dacă resistenţa noastră nu este
eficace, existenţa Europei întregi este ameninţată".
Vedem în mărturisirea contelui francez expresiunea încrederii
desăvârşite, ce-i inspirase iscusinţa diplomatică a Regelui Fer­
dinand, încredere care reaminteşte cuvintele similare scrise odi­
nioară de istoricul polon loan Dlugosz în legătură cu biruinţa
secerată asupra Turcilor de contemporanul său Ştefan cel Mare,
căruia socotea că ar fi în interesul creştinătăţii să i se dea
„cinstea de c o m a n d a n t împotriva Turcilor, cu sfatul, înţelegerea
şi hotărîrea tuturor creştinilor, câtă vreme ceilalţi principi şi
regi catolici îşi petreceau timpul numai în trândăvii sau războaie
civile"-
 XXI

V.

In vârtejul războiului, pe pământul de ultim refugiu al Mol­

dovei nebiruite, Regele Ferdinand a prins momentul potrivit
spre a-şi rosti limpede şi răspicat intenţiile sale relative ta îmbu­
nătăţirea condiţiilor de viaţă materială şi politică a poporului.
Dupăce într'o cuvântare adresată ostaşilor armatei a Il-a pe
frontul de luptă, la 22 Martie 1917, le pusese în vedere „păV
mănt şi o largă participare la treburile Statului", reveni în
ordinul de zi de ta 5 Maiu 1917 în formă şi mai precisă expri­
mând prin următoarele cuvinte de plastică legătură a prezentului
cu trecutul voinţa sa regală: „Urmând pilda lui Ştefan Vodă,
cel blând şi milostiv, întăresc încăodată făgăduinţa mea de
Rege că, precum după biruinţele lui se întindea praznic pentru
vite fi şi ei erau ridicaţi în rândul fruntaşilor, tot astfel după,
izbânda pe care o aşteptăm, se va realiză pentru voi legitima
stăpânire asupra ogoarelor câştigate cu sângele vostru şi prin vot
obştesc veţi luă o parte activă la alcătuirea unei Românii nouă;
şi mai mari, pe care o vom fi făptuit împreună"• Revenind
asupra acestei promisiuni regale în proclamaţia dela 24 Octom­
brie 1918 Suveranul încredinţa din nou pe toţi că guvernul său
va înfăptui reformele constituţionale privitoare la votul obştesc
şi va asigură ţăranilor proprietatea a două milioane de hectare
din proprietatea mare particulară, precum şi moşiile domeniilor
Coroanei, Statului şi aşezămintelor de binefacere. Pe temeiul
acesta se va asigură viaţa socială şi economică cu mai multiă
dreptate şi mai mult spor p e n t r u toţi cei cari m u n c e s c "
Făgăduinţa regală s'a îndeplinit; reformele anunţate pe fron­
tul de luptă s'au înfăptuit în mod provizoriu nu numai pentru
vechia ţară, ci şi pentru provinciile alipite: pentru Basarabia
prin Sfatul Ţării, pentru Bucovina prin organele de autonomie lo­
cală, iar pentru Transilvania prin legile votate în marele sfat na­
ţional aici în Sibiu la începutul lui August 1919, tocmai când
armata română, spărgând frontul bolşevicilor lui Beta Khun
pe Tisa, înainta triumfătoare spre capitala Ungariei şi înfigea
tricolorul român pe edificiul pompos al parlamentului de pe
malul Dunării. Ele au fost apoi din nou examinate în parla­
mentul României întregite şi aprobate cu câteva modificări, cele
privitoare la chestiunea agrară, în timpul guvernării (1921)
generalului Averescu, iar cele privitoare la dreptul electoral prin
legea votată la 1926 în timpul guvernului prezidat de I. I. C.
Brătianu.
XXII

Aceste rezultate epocale ale Domniei Regelui Ferdinand sunt

apreciate de un temeinic cunoscător al relaţiilor politice dela
noi, de profesorul din Anglia R. W. Seton-Watson (Scotus
Viator) în modul următor: „Războiul a adus trei schimbări
fundamentale: unitatea naţională, reforma agrară şi sufragiul
universal. Dintre acestea prima a ridicat România dela o putere
mică la una de rangul al doilea în Europa, urmând imediat
după Polonia şi Italia; a doua satisfăcând foamea de pământ
â ţăranilor, a înlăturat orice pericol al unei revoluţii din jos
şi a imunizat România contra bolşevismului, cu, toată apropierea
ei de Rusia; a treia a înzestrat naţiunea cu mijloacele unei
autoexprimări democratice. Dar un vot electoral este de foarte
mic folos până ce alegătorii nu şi-au câştigat experienţa po­
litică necesară".
Dela votarea şi sancţionarea unor legi până la pătrunderea
deplină a literei şi spiritului lor în realitatea vieţii, spre a face
cu putinţă o bună şi conştiincioasă aplicare a tuturor dispo-
siţiunilor cuprinse în textul lor, este o distanţă mare. Nu numai
la noi; pretutindeni. Dacă distanţa aceasta n'a putut fi simţitor
micşorată, dacă aplicarea acestor reforme epocale în viaţa nea­
mului şi a Statului nostm a lăsat în multe prvvinţi de dorit, lucrul
este explicabil nu numai prin imperfecţiunile inerente firii ome­
neşti, prin lipsa organelor tehnice şi administrative suficient
pregătite pentru deslegarea unor probleme aşa de grele, ci şi
prin anume moşteniri ale trecutului. Deprinderile tradiţionale
nu au putut fi desrădăcinate din viaţa politică şi administrativă
a ţării simultan cu promulgarea nouilor legi. Rămâne totuş un
fapt istoric de netăgăduit, că atitudinea democratică a Regelui
Ferdinand a promovat înfăptuirea acestor reforme, în temeiul
cărora cetăţenii României au putut intră în exerciţiul dreptu­
rilor constituţionale lărgite prin legea votului universal şi în
beneficiul isvor'it din aplicarea legilor privitoare la reforma
agrară.
Atitudinea Regelui Ferdinand în privinţa acestor reforme
constituţionale democratice a fost dela început clară, categorică.
Ea isvora din convingerea mărturisită fără înconjur că ţăranii
constituesc din punct de vedere numeric şi moral „cea mai
importantă parte a popalaţiunei, sunt capabili de toate ener­
giile, iar purtarea lor în timpul războiului a fost mai presus de
orice laudă".
Atitudinea lui hotărîtă a impresionat adânc pe noii cetăţeni
 XXIII

ai României libere şi a contribuit la trezirea unui nou dinasti-

cism în sufletele lor. Unul dintre voluntarii ardeleni, Dr. Pom pil
Nistor spunea cu drept cuvânt la 1919: „Este o mare deosebire
între dinasticismul nostru de azi şi de mâne şi între cel din
trecut, deoarece am învăţat să cunoaştem pe Regele nostru din
faptele sale. L-am văzut în zilele de restrişte ca şi în zilele de
glorie, rămânând acelaş, nedesminţându-se niciodată. Am învăţat
să vedem în el pe înţelegătorul vremurilor, care iese înaintea
curentelor, ce nu se pot stăvili, pentru a le îndrumă în alvia
înfăptuirii lor. Am aflat în el pe omul plin de credinţă, care nu
şovăeşte şi nu coteşte când i se pun stavile în drumul drept
ce şi-a impus. Am aflat în el, în aceste vremuri de făţarnică
democraţie, pe d e m o c r a t u l , care prin fapte şi atitudini învaţă ce
e democraţia pe atâţia falşi profeţi ai ei"...
E regretabil că pasiunile politice şi vanităţile personale ade­
seori exagerate au făcut să răsune cu glasul celui ce strigă în pustie
apelul Regelui Ferdinand cătră şefii partidelor politice, pe cari îi
îndemna să niveleze asperităţile, să întindă între ei o punte a
păcii, căutând să micşoreze, iar nu să lărgească prăpastia, pe
care conştient sau inconştient o săpau luptele lor fratricide, în
corpul naţional abia reîntregit. N'a pierdut Regele Ferdinand
nici un prilej spre a-i sfătui pe toţi, să colaboreze în armonie
frăţească la opera de închegare şi unificare desăvârşită a pa­
triei întregite. Cu toate stăruinţele sale în această direcţie sa­
lutară n'a putut să aibă cel dintâi Rege al tuturor Românilor,
nici măcar la încoronarea dela Alba lulia — 15 Oct. 1922 —
satisfacţiunea de a vedea pe toţi factorii politici ai ţării strâns
uniţi împrejurul tronului, care simboliza restaurarea patriei stră­
bune într'o unitate impunătoare, cum istoria nu o mai putuse
înregistra din zilele îndepărtatului monarh Burebista Keltoch-
tonul şi ale lui Decebal decât abia pentru scurtă vreme în zi­
lele de efemeră înălţare a lui Mihaiu Viteazul.
Insuş Regele Ferdinand dăduse cu prilejul încoronării sale
dela Alba lulia un program politic, cultural şi economic aşa de
vast şi de potrivit cu cerinţele timpului, încât toate partidele
politice ale ţării ar fi putut să şi-l însuşească şi să colaboreze
pentru înfăptuirea lui căi mai urgentă şi mai deplină, dacă
conducătorii acestor partide ar fi fost în stare să urmeze pilda
suveranului învingându-se pe sine şi subordonând intereselor ge­
nerale patriotice ambiţiile şi vanităţile lor personale. Atât în
politica internă, cât şi în cea externă Regele Ferdinand a avut
XXIV

ca sfetnic permanent pe răposatul Ion I. C. Brătianu, acordând

acestui bărbat de stat o neclintită încredere, după cum a măr­
turisit însuş prin următoarele cuvinte rostite în momente dificile:
„prefer să cad cu Brătianu, dacă va fi să se întâmple, dar este
11
singurul în care am încredere . Este prin urmare uşor
de înţeles pentruce răposatul Brătianu, în calitate de prim
ministru, îşi încheia în şedinţa Camerei de la 28 Iulie
1927 discursul comemorativ pentru Regele Ferdinand astfel:
,JSlu pot sfârşi aceste cuvinte fără a exprimă cu nestăpânită
emoţiune durerea noastră adâncă, atunci când ne despărţim de
Suveranul înţelept şi bun, care în marea, dar prea scurta lui
Domnie, ne-a cinstii pe colaboratorii mei şi pe mine, cu aţâţa
încredere şi ne-a îngăduit să-i stăm alături în cele mai de cum­
pănă şi hotărîtoare vremuri". Când rostea aceste cuvinte, sfet­
nicul nedespărţit al Regelui Ferdinand, nu putea să pătrundă
taina destinului, care-şi acceleră pasul să-i deschidă curând şi
lui mormântul, spre a-i face cu putinţă să fie împreună cu
Regele întregitor de ţară, şi dincolo de graniţele înguste ale
acestei vieţi trecătoare, întocmai ca în timpurile de eroism antic,
când cei mai credincioşi servitori erau sortiţi a fi înmormântaţi
împreună cu stăpânii lor.

VI.

Punctele esenţiale ale programului regal dela Alba lulia au

următorul cuprins:
„Vreau ca ţ ă r ă n i m e a stăpână pe veci pe ogoarele, ce le-a do­
bândit, să le dea t o a t ă p u t e r e a d e r o d i r e în folosul ei şi al
binelui obştesc.
Vreau ca muncitorimea credincioasă p a t r i e i să-şi afle soarta
tot mai prosperă într'o viaţă de a r m o n i e şi d e d r e p t a t e socială.
Vreau ca în hotarele României întregite toţi fiii b u n i ai ţării,
ţară deosebire de religie şi de n a ţ i o n a l i t a t e să se folosească
d e d r e p t u r i e g a l e cu ale tuturor Românilor, ca să ajute cu
toate puterile Statul, în care Cel-de-Sus a rânduit să trăiască
împreună cu noi.
Vreau ca Românii din toate straturile sociale, însufleţiţi de
năzuinţa unei d e p l i n e înfrăţiri naţionale, să se folosească toţi
de legitima ocrotire a Statului.
Vreau ca în timpul Domniei mele, printr'o întinsă şi înaltă
 XXV

d e s v o l t a r e c u l t u r a l ă , patria noastră să-şi împlinească menirea

de civilizaţie, ce-i revine în renaşterea Orientului european, după
atâtea veacuri de cumplite sbueiumări".
Acest program dela Alba Iulia n'a avut darul să unească la
muncă comună constructivă partidele politice nici cel puţin în
vederea lucrărilor pregătitoare pentru constituţia, ce arma să-şi
dea România întregită, cu concursul firesc al tuturor provin­
ciilor, cari erau acum părţile ei integrante. Deşi mulţi credeau
că lucrarea aceasta ar trebui săvârşită valorificând toate ele­
mentele în concordanţă cu desvoltarea istorică a poporului nostru
astfel, ca în ea să-şi recunoască Românii din toate provinciile
sintetizarea aspiraţiilor naţionale seculare, la 1923 s'a votat
totuş o constituţie, care nu eră decât constituţia exotică dela
1866 cu câteva modificări impuse de prefacerile însemnate,
prin cari a trecut ţara mărită. înverşunatele lupte parlamentare
şi extraparlamentare nu au fost în stare să dea altă direcţia
legislaţiei române. Aceasta sub Influenţa covârşitoare a răposa­
tului Ion I. C. Brătianu, a rămas statornică în năzuinţa de a
desfiinţa din teritoriile alipite vestigiile străine, cari prin puterea
tradiţiei şi a inerţiei aveau oarecuni rolul de a perpetua în sufletul
populaţiei amintirea personalităţii juridice şi constituţionale a
imperiilor prăbuşite.
In baza constituţiei dela 1923 a urmat apoi întreaga operă
legislativă, dând în câţiva ani o serie considerabilă de legi funda­
mentale, organice, elaborate în cea mai mare parte după aceeaş
metodă, fără a ţine seamă de eventuala contribuţie positivă,
acceptabilă şi folositoare a provinciilor alipite. Ca excepţie
merită să fie amintită legea pentru unificarea constituţională şi
administrativă a bisericii ortodoxe-române, elaborată prin în­
şişi reprezentanţii autorizaţi ai organizaţiilor bisericeşti pro­
vinciale, cari au înţeles că legile de unificare trebuesc întocmite
prin concurs unanim şi prin coordonarea binefăcătoare a tuturor
elementelor chemate să vieţuiască împreună, iar nu prin subor­
donarea silită, care poate să supere şi indispună de o parte, să
privilegieze de alta, pe nedrept. Ei au înţeles să ţină seamă de
îngrijorarea, pe care o exprimase la începutul secolului XlX-lea
I. Portalis faţă de tendinţele de unificare legislativă ale Franţei,
în următoarele cuvinte vrednice şi azi de toată atenţiunea: „Cum
s'ar putea da aceleaşi legi unor oameni cari — deşi supuşi ace-
luiaş regim,—au obiceiuri aşa de diferite? Cum s'ar putea stârpi
obiceiurile, datinele de care oamenii erau legaţi ca de nişte
XXVI

privilegii şi pe cari le priveau ca tot atâtea bariere împotriva

voinţelor schimbăcioase ale unei puteri arbitrare? S'ar fi temut
cineva să nu slăbească sau chiar să distrugă prin măsuri violente
legăturile comune dintre stăpânire şi dintre supuşi"....
Un singur moment s'a părut, că pasiunile politice pot ceda
pasul unei înţelegeri superioare a datoriilor faţă de neam şi
de interesele lui permanente.
Când s'a votat legea pentru înălţarea bisericii ortodoxe-ro-
mâne la rangul de patriarhie, aceasta s'a făcut cu adeziunea entu­
ziastă a tuturor partidelor politice (1925). Eră un semn de bun
augur: pe cei învrăjbiţi de politica militantă cotidiană a reuşit
să-i apropie autoritatea spirituală a bisericii, a cărei misiune
de căpetenie este propoveduirea păcii şi a frăţiei: „să ne iubim
unii pe alţii, ca într'un gând să mărturisim".
In împlinirea acestei misiuni trebue să dea mână de ajutor şi
feluritele instituţiuni culturale, sociale şi economice, cari toate
se întemeiază pe postulatul solidarităţii creatoare, exprimate în
cuvântul: unul pentru toţi şi toţi pentru unul.

VII.

Cetăţenii României s'au obicinuit să aştepte dela Regele Ţării

mai mult decât împlinirea datorinţelor împreunate cu conducerea
Statului. In deosebi dela reluarea Domniilor naţionale, Capul
Statului şi-a făcut o normă de procedare să participe cu viu
interes pretutindeni, unde se putea înregistra vre-un pas de
progres în domeniul vieţii publice. Regele Ferdinand a continuat
cu râvnă şi cu tot sufletul tradiţia aceasta monarhică, nelipsind
dela nici unul din numeroasele momente de afirmare şi bucurie
obştească a neamului şi a ţării. Memorabile vor rămâne, în
analele diferitelor instituţiuni cercetate şi încurajate prin deo­
sebita solicitudine a suveranului, cuvintele regale, ce au răsunat
adeseori impresionând adânc asistenţa.
„Destinele popoarelor sunt în mâna Atotputernicului — spu­
nea Regele cu prilejul investirii I. P. S. Miron Cristea, ca mi-
tropolit-primat al României. Prin urmare credinţa la un popor
este singura temelie trainică, pe care se poate răzima viitorul
său".
La jubileul de o jumătate secol dela înfiinţarea Academiei
Române accentua că: „Dumnezeu a binecuvântat munca rodi­
toare pe terenul istoric, ştiinţific şi literar. Seminţele aruncate
 XXVII

cu credinţă şi cu dragoste în ogorul înţelenit al culturii româ­

neşti... şi-au adus rodul însutit. Iar lupta pentru unitatea limbii
ne-a condus, prin vitejia ostaşului român, la sfărîmarea grani­
ţelor vitregi dintre fraţi şi la întregirea Statului Român în hâ-
tarele sale fireşti, până la marginile graiului românesc".
Ideea. exprimată aci o complectează mai târziu Regele Fer­
dinand, cu ocazia semicentenarului Societăţii Române de Geo­
grafie, în altă formă, prin o sugestivă comparaţie între situaţia
geografică din trecut şi de astăzi a României. ,Jn chip firesc —
spunea el atunci — ne vine îndemnul de a face o comparaţie între
situaţia României din vremea, când această societate şi-a luat fiinţă,
şi între situaţia României de astăzi. Pe atunci două Principate încă
vasale, de curând unite, în luptă cu mari greutăţi externe şi interne.
România eră un pământ pândit şi râvnit de împărăţiile vecine,
iar noi cu inima sfâşiată trebuia să ne uităm peste hotarele puse
cu sila între fraţii de acelaş sânge. Corpul nostru naţional era
atât de greu şi de adânc ciuntit, încât cu drept cuvânt spunea un
geograf francez că, dacă s'ar putea aplica în geografie definiţiile
mecanicei, s'ar zice că România este o ţară, al cărei centru...
cade în afară de teritoriul, în care evenimentele istorice au ho-
tărît-o; cu alte cuvinte România aşa cum era înainte de 1918
făcea impresia unei ţâri cu echilibrul geografic instabil". Şi
Regele constată cu profundă mulţumire, că am ajuns „la acel
echilibru geografic statornic, care cu toate greutăţile, ce ne stau
în cale, ne poate îngădui, să păşim cu încredere la desăvârşirea
organizării şi cunoaşterii amănunţite a întregului pământ ro­
mânesc".
Dintre aşezămintele culturale-ştiinţifice, din cuprinsul Tran­
silvaniei, ne vom opri numai la două, asupra cărora s'a revăr­
sat cu îmbelşugare munificenţa regală a Părintelui României
întregite.
Este aşezământul mai vechiu al „Asociaţiunii" de o parte şi
cel mai recent: ,Institutul de Istorie Naţională" al Universităţii
din Cluj, de alta.
„Asociaţiunea pentru literatura română şi cultura poporului
român", pătrunsă chiar deta începutul activităţii sale (1861)
de importanţa decisivă a culturii naţionale ca isvor de putere
creatoare şi împăciuitoare, a făcut tot ce i-au permis mijloacele
modeste şi împrejurările vremii, spre a-şi împlini misiunea spre
binele şi în folosul poporului. După adunarea de/a Alba lulia
XXVIII

(1 Dec. 1918) împrejurările i-au îngăduit să facă mai mult,

fiindcă şi mijloacele au sporit.
Când a făcut Regele Ferdinand în vara anului 1919 călătoria
sa cea dintâi prin Ardeal, fiind primit de mulţimea poporului
pretutindeni cu entusiasm, cum nu s'a mal pomenit pe aceste
plaiuri, eră lucru firesc, să nu lipsească nici „Asociaţiunea"
dela praznicul de împărtăşanie al negrăitei bucurii obşteşti.
A fost o fericită idee aceea dd a i 'sie oferi Regelui Ferdinand
p r e s i d e n ţ i a de o n o a r e a „Asociaţiunii" noastre. In această ca­
litate a urmărit cu viu interes părintesc toate lucrările ei, pre­
zidând şedinţa festivă comună] a Academiei Române şi a „Aso­
ciaţiunii" la Bucureşti (1924) participând la adunarea generală
din acelaş an, comemorând împreună cu noi întâiul centenar
al eroului Avram Iancu la Ţebea, unde a rostit aceste neuitate
cuvinte lângă gorunul lut Floria şi mormântul lui Iancu: „Ai
murit chinuit pe roată tu, nefericitule Horia, cu ai tăi. Iar tu,
viteazule între viteji, Avram Iancu, închis-ai ochii rătăcitori pe
drumuri, singur numai cu fluerul tău, cu sufletul întunecat şi
nemângâiat, pentru că îţi vedeai zădărnicită ţinta faptelor tale...
Credinţa în sufite, răbdarea în muncă şi cinstea în viaţă au
adus biruinţa voastră, iubit popor al munţilor apuseni. Păstraţi
cu sfinţenie aceste frumoase virtuţi!"
Iar prin cuvântarea, rostită cu acelaş prilej, în adunarea dela
Câmpeni, Regele Ferdinand s'a înscris printre cei dintâi ctitori
ai instituţiunii noastre spunând: „Ca un semn al dragostei mele
pentru „Asociaţiunea transilvană" şi în amintirea acestor serbări
înălţătoare, în cursul cărora am fost înconjuraţi cu atâta sinceră
iubire şi cald entusiasm, dăruesc suma de u n a sută mii lei,
din care „Asociaţiunea" să înfiinţeze un fond pe numele nostru,
iar venitul să se întrebuinţeze pentru ajutorarea tinerimii la
învăţarea meseriilor şi a industriei casnice".
Nici în testamentul său generos, prin care dispune] a se di­
stribui suma de cincizeci milioane lei pentru scopuri culturale şi
caritabile, nu a dat Regele Ferdinand uitării „Asociaţiunea pentru
literatura română şi cultura poporului român".
Astfel se poate afirma, că la 1919 a fost un ceas binecu­
vântat, când Regele Ferdinand fu ales ca cel dintâi p r e ş e d i n t e de
o n o a r e al „Asociaţiunii", dupăcum binecuvântată fusese şi la
1861 clipa alegerii lui Andrei Şaguna ca întâiul p r e ş e d i n t e
al acestei instituţiuni. Atât restauratorul mitropoliei ardelene
istorice, cât şi restauratorul patriei străbune daco-romane, au
 XXIX

înţeles şi au reuşit să lase urme neperitoare despre activitatea lor

nu numai în ogorul obştesc al neamului, dar şi în brazda mai
îngustă a „Asociaţiunii", membrii căreia vor şti să se închine
totdeauna cu pietate şi recunoştinţă atât în faţa mormântului
dela Curtea de Argeş, cât şi a celui păzit de leii de lângă bi­
serica din Răşinari.
*
* *
Cu prilejul naţionalizării Universităţii din CI ij s'a demon­
strat într'o lecţiune inaugurală necesitatea şi utilitatea înfiinţării
unui institut special, în cadrele acestei Universităţi, cu menirea
de a îndrumă şi intensifică studiile istorice relative la trecutul
Românilor.
La 1 Februarie 1920, Regele Ferdinand inaugurând solemn
Universitatea Românească din Cluf, care-i poartă numele,
rosti un discurs de înaltă valoare educativă, morală şi naţională.
Pe lângă îndemnurile de ordin didactic, adresate profesorilor şi
studenţilor de o potrivă, discursul acesta are şi valoarea istorică
a unui act de fundaţiiune, d e ctitorie regală'.
„Ca un semn vădit al preţuirei şi iubirei Mele — zicea Regele
Ferdinand — faţă de această Universitate şi faţă de ţinutul, care
o adăposteşte, am hotărit în amintirea acestei serbări a dărui un
fond de p a t r u s u t e mii lei, a căror dobândă se va întrebuinţa
pentru înfiinţarea, pe lângă această universitate, a unui institut
pentru s t u d i u l istoriei r o m â n e , atât de v i t r e g t r a t a t s u b stă>-
pânirea t r e c u t ă " .
Odinioară voevozii ţărilor române, când se întorceau victo­
rioşi din războaie, clădeau biserici şi mănăstiri, chemând credin­
cioşii la rugă şi închinare. '
Cu netăgăduită menire educativă a întemeiat şi Regele Fer­
dinand lângă Universitatea din Cluf la 1920, — ca şi lângă cea
din Iaşi la 1926 fundaţia care-i poartă numele, — un templu
al ştiinţii: institutul pentru istoria naţională. Este, fără îndoială,
o indicaţiune preţioasă în această ctitorie, care răspundea unei
mari necesităţi a vieţii naţionale, demonstrând fără belşug de
cuvinte, că valoarea educativă a istoriei trebue să fie în stare
a se apropia de incontestabila putere educativă a religiei. Un
templu pentru religia trecutului românesc a voit Regele Fer­
dinand să fie institutul de istorie naţională din Cluj. Şi aşa va
fi. Dovada s'a făcut prin felul de muncă şi prin rezultatele de
până acum ale acestei munci tăcute, devotate, religioase. Condu­
cătorii şi membrii institutului de istorie naţională înţeleg să
XXX

treacă pragul acestui templu de ştiinţă cu smerenia, seninătatea

şi curăţenia sufletească, cu care e dator să oficieze preotul con­
ştient, în cuprinsul altarului şi al bisericii sale.
Ei vor căută, fără preget, toate mijloacele potrivite spre a
sădi în sufletul generaţiilor tinere respectul ştiinţei şi entu-
siasmul pentru cercetarea adevărului, cultul patriei, iubirea trecu­
tului şi simţul istoric, despre care Mihail Emlnescu spunea cu
drept cuvânt că este „singurul care întăreşte împărăţiile".
*
* *

Alături de aceste înfăptuiri, în domeniul cultural —- ştiinţific,

Regele Ferdinand s'a gândit şi la clădirea unei catedrale impu­
nătoare în Capitala României întregite. Dovadă scrisoarea, pe
care la 10 Maiu 1920 o adresase cătră preşedintele şi cătră
membrii Sf. Sinod spunând că se cuvine ,^lavă nesfârşită Atot­
puternicului Dumnezeu, care nu ne-a părăsit în necazuri, ci ne-a
întărit inima şi gândul ducându-ne la izbândă. Astăzi, mai mult
ca oricând, suntem datori să-l preamărim din toată inima cu cân­
tarea: Cu noi este Dumnezeu, înţelege-ţi neamuri şi vă plecaţi,
căci cu noi este Dumnezeu. Această cântare însă trebue să răsune
în Biserica M â n t u i r i i pe care suntem datori să o ridicăm în Capi­
tala tuturor Românilor, ca semn de mulţumită pentru afutorul celui
Preaînalt şi ca simbol al unităţii sufleteşti a întregului neam şi
spre veşnică pomenire celor răposaţi pentru înfăptuirea României
întregite".
In răspunsul Sf. Sinod la această scrisoare regală se exprimă
dorinţa de a vedea biserica ortodoxă română înălţăndu-se din nou
spre gloria, pe care o atinsese în timpul domniei lui Constantin
Brâncoveanu, când răspândea lumina credinţii şi a culturii la
multe neamuri din Răsărit şi, invocându-se câteva cuvinte inspirate
ale mitropolitului Antim Ivireanul, se făcea urarea „ca şi creşti­
neasca însufleţire a Regelui Ferdinand să devină an râu cu
curgerile de aur, — cum fusese dărnicia lui Constantin Brânco­
veanu — pentru înălţarea sfintei noastre biserici ortodoxe române,
pentru consolidarea patriei întregite, pentru slava lui Dumnezeu
şi gloria neperitoare a dreptcredinciosului nostru popor".
Biserica M â n t u i r i i nu s'a putut încă înălţa, dar rămâne ca o
datorie imperioasă a conducătorilor de azi şi de mâne ai patriei
şi biserkeî noastre să ducă la îndeplinire şi gândul acesta cre­
ştinesc al Regelui Ferdinand, care în nestănsa lui dragoste şi
 XXXI

solicitudine n'a lăsat nici un domeniu al vieţii naţionale ne­

fructificat cu îndemnurile şi iniţiativele sale regale.
Deaceea amintirea lui va fi păstrata de-a lungul veacurilor
şi înconjurată cu sentimentele de gratitudine ale tuturor gene­
raţiilor, ca aceea a unui bun Părinte al României întregite.
Când a împlinit Regele Ferdinand vârsta de 60 ani, corpurile
legiuitoare au votat, ca semn de recunoştinţă suma de 200 mi­
lioane lei punând fondul acesta la dispoziţia Suveranului, care a
decis a se înfiinţa pe lângă Universitatea din Iaşi o instituţie
asemănătoare cu „Fundaţia Regelui Carol" pe lângă cea din
Bucureşti precizând prin un Statut special modul de înfăptuire
şi organizare al acestei instituţiuni, precum şi normele de chi-
vernisire a tuturor veniturilor ei destinate pentru scopuri cul­
turale şi educative.

VIII.

In ultimii doi ani ai vieţii sale n'a fost cruţat Regele Ferdi­
nand de sbuciumări şi lupte sufleteşti, pe cari i le-a pricinuit
renunţarea la tron a fiului său întâi născut, a principelui moşte­
nitor Carol. In urma acestei renunţări, prin hotărîrea repre­
zentanţei naţionale dela 4 Ianuarie 1926, succesiunea la tron a
revenit fiului său minor Miliaiu, instituindu-se totodată şi o
Regenţă, căreia să i se încredinţeze cârma Statului până va
împlini el vârsta de 18 ani.
Sbuciumările sufleteşti i-au fost agravate şi prin durerile
fizice în cursul unei boale incurabile (cancer), care i-a istovit
puterile, până în dimineaţa zilei de 20 Iulie 1927, când a murit
în castelul Pelişor, la Sinaia. Ultimele cuvinte, ce a rostit
înaintea morţii, au fost acestea: „sunt foarte obosit". Suferin­
ţele de ordin fizic şi moral de o parte, succesele epocale de
ordin naţional-politic, biruinţele înregistrate în cursul Domniei
sale scurte, dar aşa de însemnate, îl îndreptăţeau să rostească
aceste cuvinte.
Rămăşiţele lui pământeşti au fost înmormântate la Curtea de
Argeş, în necropola marilor săi înaintaşi (24 Iulie).
Prin testament a dispus Regele Ferdinand ca din averea sa
personală să fie distribuită suma de 50 milioane lei între diferite
instituţiuni religioase, culturale, ştiinţifice şi de ocrotire socială
din cuprinsul Ţării.
Cu câteva zile înaintea morţii făcea într'o scrisoare parti-
XXXII

culurâ următoarea mărturisire — „dragostea mea nu mă lasă

să consider că datoria îmi încetează cu această viaţă şî nu pot
să nu mă gândesc la ce va ţi în urma ei. Dumnezeu a voit ca
Coroana, de care e atât de indisolubil legată soarta ŢărM, să
treacă pe capul nepotului meu nevârstnic Mihaiu. Rog cerul, să-l
ocrotească şi să-i hărăzească binecuvântarea, ca sub Domnia lui
să se întărească şi să sporească România clădită cu atâtea jertfe.
Fac apel la toţi bunii şi cinstiţii cetăţeni ai Ţării, să ajute din
toate puterile lor, ca să înlesnească liniştita propăşire a Sta­
tului". (Mon. Oficial din 22 Iulie 1927).
Prin acest ultim apel Regele Ferdinand se înfăţişează şi în
pragul morţii aşa, cum a fost în tot cursul vieţii şi al Domniei,
ca om al datoriei depline, ca suflet înţelegător şi îngrijorat de
soarta Ţării, pe care vrea s'o ajute, s'o sfătuiască şi s'o îndrume
chiar şi de pe tărâmurile veşniciei dându-şi seama, că destinele
popoarelor nu sunt conduse numai de către cei vii, ci adeseori
în măsură însemnată şi de înţelepciunea lăsată ca moştenire de
către cei trecuţi la viaţa de veci. Şcoala mormintelor e şcoala
virtuţii. Cei ce-şi dau silinţa să înţeleagă rostul ei, rămân scu­
tiţi de multe rătăciri.
Sacrificiile de ordin uman, pe cari a ştiut Regele Ferdinand
să le închine cu suflet eroic pe altarul patriotismului şi pentru
biruinţa definitivă a românismului, îl aşează alături de cei mai
glorioşi Domnitori, cari s'au perindat în cursul secolelor la
cârma ţării şi a neamului românesc.
 DOCUMENTE NOUA
PRIVITOARE LA

RELAŢIILE ŢARII ROMÂNEŞTI

CU SIBIIUL
IN SECOLII XV Ş! XVI
PUBLICATE DE

SILVIU DRAGOMIR

Printr'o fericită întâmplare colegul I. Lup aş a descoperit

în arhiva baronului Bruckenthal din Sibiiu un maldăr de acte şi
scrisori româneşti şi slave, cari au rămas până acum necunoscute
cercetătoriloK Documentele româneşti, de mare importanţă, le-a
Hpărit D sa în Anuarul Institutului de Istorie Naţională a Uni­
versităţii din Cluj, iar asupra scrisorilor slave a atras atenţia
subsemnatului. Astfel apar aci documentele slavo-române, cari
constituie o nouă contribuţie pentru cunoaşterea relaţiilor dintre
Ţara-Românească şi Ardeal în răstimp de aproape un secol
(c. 1454—1550).
<2olecţia de faţă cuprinde 70 de scrisori, dintre cari 50 sunt
dela domni munteni, iar 20 dela mitropoliţi, boieri, oraşe etc.
două chiar dela Despina, doamna lui Neagoie Basarab, adresate
toate către Sibiieni. Pare verosimil, că şi oraşul Sibiiu a
păstrat odinioară, în arhiva sa, o comoară tot atât de bogată
pentru istoriografia română, ca şi Braşovul şi nu-i exclus să se
mai găsească şi alte documente, ce au aparţinut acestei arhive.
Socotelile Sibiiului, atât cele mai vechi, cât şi cele din sec. XVI
publicate de, D-l Iorga, dovedesc, de fapt, că. legăturile domnilor
români cu Sibiiul au fost cultivate cu aceeaş stăruinţă, ca şi cu
Braşovul. In deosebi ne surprinde frecuenţa misiunilor trimise de
către Sibiieni în Muntenia, pentru a lua informaţiuni. Însărcinaţi
cu aceste misiuni erau cnejii din satele aparţinătoare Sibiiului,
intre cari s'a distins mai ales Dumitru din Sălişte. Se pare chiar
că Saşii din Sibiiu, unde era centrul organizaţiei lor, erau mai
4 s. DR/GOM;E

zoriţi să afle ştiri politice, decât. Braşovenii, ca cari s'aa desvoltăt

relaţii comerciale mai intense. De aceea presupunem că viitorul
ne rezervă încă descoperirea unor ///semnate stocuri de scrisori
de/a domnii munteni, ascunse astăzi poate printre hârtiile unor
particulari saşi din Sibliu sau printre actele arhivei care se aran­
jează acum din nou.
(Colecţia noastră sporeşte considerabil numărul scrisorilor
slave din Muntenia adresate către Sibiiei/i. Cele 22 scrisori află­
toare încă în arhiva oraşului au fost publicate de I)-l Stoica
Nicolaescu (Documente s/avo-române, Buc. 1905). la cari acum.
se mai adaugă 70 de scrisori din aceeaş epocă. Bogata recoltă de
documente publicată de D-l N. lorga în colecţia fiurmuzaki A'Ti')
se întregeşte deasemenea, cum, de altfel, scrisorile de faţă cont-
plectează, intr'o anume măsură, şi preţiosul fond de documente
slavo-române de/a Braşov.
M'am nizuit să urmez, întru-cât c posibil, metoda marelui
nostru măiestru, a regretatului profesor han Bogdan, la publi­
carea documentelor slave. Studiul scrisorilor de faţă n/i-a dovedit
cu prisosinţă, cât de indispensabile sunt esce/eute/e sale publi­
caţii şi în ce măsură ne facilitează munca de pildă studiul său
despre peceţile domnilor munteni. Dacă, totuşi, nu am izbutit a
data unele scrisori mai precis, cum aşi fi dorit, pot aduce drept
justificare faptul că deocamdată nu dispunem de tot materialul
necesar, pentruca din comparaţia lui, sub raport istoric şi paleo­
grafie, să ne. orientăm mai bine.
Am căutat să fiu cât mai exact la îngrijirea copiilor si
traducerilor, ceea-ce o uşurează împrejurarea cu scrisorile din
Sibiiu, cu puţine escepţii, s'au păstrat Intr'o stare destul de bună.
Când, în două sau trei locuri, am rămas totuş nedumerit asupra
lecturei sau a înţelesului, am făcut observaţia cuvenită in notă.
In fine e locul să spun aici, că limba medio-bulgara Între­
buinţată si în scrisorile, pe cari le tipăresc, o cunosc nu numai din
publicaţiile noastre româneşti, cât, mai ales, din ten/einicele studii,
cari precedează colecţiile de documente slavo-romăi/e ale învăţa­
ţilor bulgari L. Miletii şi D. IX Agura (Sbon/ik za narodni
umotvorenija, i/auka 1 kniz/w/a IX) şi L. Miletii (Sbon/ik XIII),
Facsimilele cele dau, cred, că vor satisface nu numai interesul
paleografie, ci vor da posibilitate şi filologilor de-a controla
exactitea textului, pentru a pune anume coi/cluzii.
 Documente privitoare la relaţiile cu Sibiiul

Cuprinsul Documentelor
I. SCRISORI DOMNEŞTI.
Radu III cel Frumos.
1467—1470, 29 Iulie, Didrih. Radu scrie Sibiienilor cu privire
la săracii, cari au trecut în Muntenia şi la întoarcere au fost pră­
daţi. N o . 1 p. 13.
c. 1469. Radu scrie Sibiienilor cu privire la Stoica alui Laiotă
şi cu privire la vama dela T u r n u şi trimite p e omul său Mihaiu la
Sibiiu şi la voevodul Ardealului. N o . 2 p . 13—14.
1462—1474. Radu scrie Sibiienilor cu privire la datoria lui
Martin Rembser către un T u r c . N o . 3 p . 1 4 — 1 5 .
1462—1474. Radu scrie Sibiienilor cu privire Ia boierii Radul
Vistierul şi Vlaicul Pârcălabul, cărora le-a iertat capetele. No. 4 p . 15.

Basaraba II cel Bătrân.

c. 1414. Basaraba cel Bătrân scrie Sibiienilor cu privire la
circulaţia oamenilor dintr'o ţară în cealaltă şi trimite la Sibiiu pe
Chiica alui Marin, pe G i u r c a şi pe Mihnea s ă i cumpere arcuri,
scuturi, postav şi de altele. N o . 5 p . 1 6 — 1 7 .

Basaraba III cel Tânăr.

1478. Basaraba cel Tânăr scrie Sibiienilor că a trimis soli la
regele Ungariei şi îi roagă să creadă trimisului său, jupan Petru.
No. 6 p . 17.
c. 1479, Octomvrie-Decemvrie. Basaraba cel T â n ă r scrie, după
sosirea Logofătului Vintilă din Constantinopol, despre pregătirile
turceşti şi-i r o a g ă să înştiinţeze şi p e Ştefan Batori. No. 7 p . 1 8 — 1 9 .
1481 Martie—April. Basaraba scrie Sibiienilor cu privire la
Pacea cu Ungurii, la conversaţiunea dintre Sultanul M a h o m e d II şi
voevodul român şi la relaţiile negustorilor săi cu Ardealul. Le
trimite pe omul său Marcu. N o . 8 p. 1 9 — 2 1 .
1478—1482. Basaraba scrie Sibiienilor cu privire la omul său,
Dumitru, a cărui marfă i-a p ă g u b i t - o femeia lui Paul. No. 9 p . 2 1 — 2 2 .
1478—82. Basaraba scrie Sibiienilor pentru omul său, Achim.
No. 10 p. 2 2 — 2 3 .
 S. DRAGOMIR

Vlad Călugărul.
1482—83. Vlad Călugărul trimite la Sibiiu pe sluga sa Şimon
în chestiuneasoliei turceşti, care merge la regele Ungariei. No. 11 p . 2 3 .
c. 1494 Vlad Călugărul scrie Sibiienilor cu privire la datoria
lui Mihnea şi Vâlcan şi la o daraveră între Stoica din Slatina şi
Şerban. No. 12 p . 2 4 - 2 5 .
1492—96. Vlad Călugărul scrie Sibiienilor pentru datoria,
ce-o reclamă Mihnea (negustor în Târgovişte). No. 13 p . 2 5 — 2 6 .
1482—96. Vlad Călugărul scrie Sibiienilor p e n t r u oamenii
săi Frâncu, Badea şi Deatco, cărora nişte hoţi din Găinari şi Coîun
le-au furat caii. N o . 14 p . 2 6 — 2 7 .
1482—1496. Vlad Călugărul trimite ..la Sibiiu pe sluga sa
O p r e a . No. 15 p . 2 7 — 2 8 .

Radul IV cel Mare.

c. 1504—1508. Radu răspunde Sibiienilor prin Dumitru (din
Sălişte) cu privire la pagubele, ce le-au suferit în Muntenia.
N o . 16 p . 2 8 - 2 9 .
1496—1508.Radu trimitela Sibiienipe boierul Badea. No 17 p. 29
1496—1508. Radu trimite la Sibiiu pe omul său Manea. No ÎS p. 3.0

Mihnea I.
1509. Mihnea trimite la Sibiiu pe boierii săi Ivan Spătarul şi
Albu Vistierul. N o . 19 p . 3 0 — 3 1 .
1508—1510. Mihnea permite liberă trecere la omul Sibiienilor,
Băilă şi porunceşte lui O p r e a din Câneni să-1 însoţească până la
frontieră. No. 20 p . 3 1 .

Vlad IV cel Tânăr.

1510—1511. Vlad cel T â n ă r intervine la Sibiieni pentru mă­
tuşa sa, doamna văduvă alui Mihnea. N o . 21 p. 3 2 — 3 3 .

Basaraba IV Neagoie.
1514—16. Neagoie r ă s p u n d e Sibiienilor prin omul lor, D u ­
mitru (din Sălişte) la misiunea, ce a avut-o. N o . 22 p . 3 3 — 3 4 .
1514—1516. Neagoie scrie Sibiienilor cu privire la neplăcerile,
cari le-au făcut vameşii saşi lui Roman Diacul, care a c u m p ă r a t o
majă de fier pentru Domn. N o . 23 p. 3 4 — 3 5 .
1520—1521. Neagoie trimite la Sibiiu pe Coman P o r t a r u l , ca
să cumpere aramă pentru un clopot. No. 24 p . 3 5 — 3 6 .
 DOCUMENTE PUIVITOARE LA RELAŢIILE CU SIBIIUL

1512—21. Neagoie scrie Sibiienilor cu privire la sechestrarea

niarfei lui Tatul şi Sarghiz, în valoare de două sute galbeni p e n t r u
datoria lui Ştefina din Râmnic către un Sibiian. N o . 25 p. 3 6 — 3 8 .
1521—21. Neagoie trimite la Sibiiu pe boierul Barbut D i a c
No. 26 p, 38.
1512—21. Neagoie scrie Sibiienilor cu privire la sechestrarea
vitelor unui om pentru datoria călugărului Ştefin către A g ă ţ a Hanăş.
No. 27 p. 3 9 — 4 0 .
1512—21. Neagoie scrie Sibiienilor p e n t r u marfa oamenilor
săi Sarchiz, Stanciul, O p r e a şi Stan, oprită din pricina datoriei lui
Ştefin. No. 28 p . 4 0 — l l .
1512—21, 16 Iunie. Neagoie trimite pe Roman Diacul la
regele Ungariei şi roagă pe Sibiieni să-i dea un însoţitor.
No. 29 p. 4 1 - 4 2 .
1512—21. Neagoie trimite la Sibiiu pe Chirca din T â r g o v i ş t e ,
ca să-i cumpere postav şi intervine pentru el la vameşi. N o . 30 p. 42.

Radul dela Afumaţi.

1523, 3 Decemvrie. Radu scrie Sibiienilor cu privire la ştirile
despre T u r c i , cari s'au oprit la Giurgiu şi le cere bani de chel­
tuială pentrn Săcui şi Drabanţi. No. 3 1 p. 4 3 — 4 4 .
1524—26, 4 Iunie. Radu răspunde Sibiienilor prin Dumitru
din Sălişte la misiunea, ce-a adus-o. No. 32 p. 4 4 — 4 5 .
c. 1526, 19 Iulie. Radu recomandă Sibiienilor p e Stoica
Goltev din Câmpulung, care are nişte datorii la oamenii lor. No. 33 p . 45
c. 1526—1528, 12 Ianuarie. R a d u trimite la Sibiiu pe boierul
său O p r e a Pârcălabul. No. 34 p. 4 6 .
Moisi Vodă.
1529. Moisi Vodă provoacă pe Sibiieni să se închine lui loan
Zâpolya, căci de nu-1 vor asculta va năvăli asupra lor, iar Sultanul
va veni deasemenea în Ardeal. N o . 35 p . 4 6 — 4 8 .
Vlad V.
1530, 22 Iunie. Vlad intervine la Sibiieni pentru a încheia
bună pace cu ei, dacă vor omorî pe Moisi Vodă, care s'a refugiat
!a ei. No. 36 p. 4 8 — 5 0 .
1530, 22 Iunie. Vlad trimite la Sibiieni pe Stan pârcălabul
cetăţii Poienari, No. 37 p. 50—51.
Vlad VI.
1532 - 35, 28 August. Vlad scrie Sibiienilor cu privire la relaţia
dintre ei şi cu privire la un incident dela vamă. No. 38 p. 5 1 — 5 2 .
 8 S. DRAGOMIR

Radul VI Paisie.
1535—1545. Radu Paisie roagă pe Sibiieni să-i dea un în­
soţitor omului său Dracea până la Vinţi. No. 39 p. 5 2 — 5 3 .
7 5 3 5 — 4 5 , 23 Februarie. Radu scrie Sibiienilor cu privire la
nişte hoţi, cari au furat unui boier al său 51 porci şi acum i-a
prins. No. 40 p . 53 - 5 4 .
1535—45, 2 Februarie. Radu trimite la Sibiiu p e Ilea Gră­
măticul, s ă i aducă un meşter. No. 41 p. 54 — 5 5 .
1535—45, 14 Ianuarie. Radu scrie Sibiienilor cu privire la
prohibirea exportului de cereale în ţara sa şi ameninţă că va în­
chide şi el vama pentru exportul porcilor, boilor etc. No. 42 p. 5 5 — 5 6 .
7535—45. 25 Octomvrie. Radu trimite la Sibiieni pe omul
său Manea. No. 43 p. 56.
1540—-45. 2 Octomvrie. Radu trimite la Vinţi pe boierul său
Danciul Vătaf şi îi r o a g ă pe Sibiieni a-i da un însoţitor până la
Vinţi. N o 44 p. 5 6 — 5 7 .
1535—1545, 2 lanuar. Radu trimite la Sibiieni pe boierul
său D r a g o m i r Vătaf. No. 45 p . 5 7 — 5 8 .
7535—1545, 20 Martie. Radu recomandă Sibiienilor pe arhi­
episcopul sârbesc Pavel, care a venit din Rusia şi Polonia, unde a
umbiat pentru milă. No. 46 p . 5 8 — 5 9 .
7535—45, 21 Octomvrie. Radu trimite la Sibiiu pe boierul
său Stanul Clucerul, ca să-i aducă un diac, bun caligraf şi căr­
turar. No. 47 p. 59 — 60.
Mîrcea II Ciobanul.
75-75—52, 14 Iunie. Mircea Ciobanul scrie Sibiienilor pentru
doi oameni ai săi O p r e a şi Sarchiz, cari au suferit p a g u b ă în Sibiiu.
N o . 48 p . 60 — 6 1 .
1545—52, 1558—59, 3 Septemvrie. Mircea scrie Sibiienilor
să plătească omului său H o t a datoria. No. 49 p . 6 1 .
1547—52, 18 Februar. Mircea recomandă Sibiienilor pe Tihan
omul boierului său Barbul, Marele Vornic. N o . 50 p . 62.

Doamna Despina.
7 5 / 3 . Doamna Despina recomandă burghermeşterului Mateiaş
< din Sibiiu pe omul ei H r a t n i . No. 51 p . 6 2 - 6 3 .
1521—22. Doamna Despina, văduva lui Neagoie Basarab
mulţumeşte Sibiienilor, pentru-că i-au dat ştire, că fiul ei a ocupat
scaunul Ţării Româneşti. N o . 52 p . 6 3 — 6 4 .
 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE CU SIBIIUL 9

II. SCRISORI D E BOIERI, M I T R O P O L I T ! , OBŞTII M Ă N Ă S T I ­

REŞTI ŞI O R Ă Ş E N E Ş T I .

Mitropolitul Macarie.
c 1480—82, 10 Martie. Mitropolitul Macarie scrie burgher-
meşterului T o m e ş , că trimite la Sibiiu pe p o p a Dumitru. N o . 53 p . 64.

Mitropolitul Ananie.
1545—47, 5. Aprilie, Mitropolitul Ananie trimite la Sibiiu pe
jupan Stoica şi comandă patru candelabre mici. N o . 54 p. 6 5 .

Banii Stan şi Crăciun din Tismana.

1454 sau 1456. Banii Stan şi Crăciun din Tismana scriu bur-
ghermeşterului din Sibiiu şi judeţului jupan Melcher pentru nişte
furturi de cai. No. 55 p. 65 — 66.

Banul Barbut.
1504—1508. Barbul, Banul Craiovei scrie Sibiienilor cu pri­
vire la misiunea lui D u m i t r u din Sălişte şi face elogiul acestuia
N o . 56 p . 6 6 — 6 7 .
Banul Pârvu.
1523—28. Pârvul, banul Craiovei scrie Sibiienilor răspuns la
misiunea adusă de O p r i ş . No. 57 p . 6 8 — 6 9 .

Banul Mareea.
c. 1520—30. Banul Mareea trimite la Sibiieni pe omul său
Micul. No. 58 p . 69.

Oprea Vistierul.
1514—15. Oprea Vistierul intervine la Sibiieni pentru un om
din Râmnic, care zace în temniţă. N o . 59 p. 6 9 — 7 0 .

Stan Pârcălabul:
c. 1529—34. Stan, pârcălabul din Poienari scrie Sibiienilor cu
privire la nişte dar-avere de cai şi altele. N o . 60 p . 7 0 — 7 1 .

Albu Vistierul.
c. 1507 — 1509. Albu Visteriul intervine la judele crăiesc Iohann
Lulav pentru nişte cară, ce le are la Sibiiu. N o . 61 p . 72.
10 S. DBAGOMIK

Standul Postelnicul.
1538—1544. Stanciul Postelnicul intervine pen'ru un om al său
cu numele Roman, care a fost arestat la Sibiiu. N o . 62 p . 7 2 — 7 3 .

Sin Logofătul
1501—1512. Sin Logofătul roagă pe Sibiieni să-i facă scri­
soare de jurământ ca celorlalţi boieri. N o . 63 p . 7 3 — 7 4 .

Ţalapi Logofătul.
7530—75-7S. Ţalapi Logofătul trimite la Sibiiu si recomanda
pe omul său Stanciul. N o . 64 p . 75.

Obştea călugărilor din Cotmeana.

1470 — 79,1481—90, 7 Maiu. Călugării din Cotmeana răspund
burghermeşterului T o m e ş prin Petre, omul trimis de acesta, pentru
a stabili legături de prietenie. N o . 05 p . 76.

Judeţul şi pârgarii din Râmnic.

c. 1480 —1500. Orăşenii din Râmnic roagă p e Sibiieni sa
nu silească pe omul lor, Bogdan Hancov, să plătească de două ori
datoria la Jupan Benedic. N o . 66 p . 7 6 — 7 7 .

Judeţul şi pârgarii din Câmpulung.

c. 1500. Orăşenii din C â m p u l u n g scriu Sibiienilor cu privire
la unele afaceri ale lui Buda Creasteş. N o . 67 p . 7 7 — 7 8 .

Negustori din Târgovişte.

7-^97—92. Cores, Mihnea şi H r u s scriu către burghermeşterul
din Sibiiu şi scuză pe Mihnea, dacă va fi greşit. No. 6S p . 7 8 — 7 0 .
1495. C o r e s , Mihnea, H r u s , Saica şi Oancea din T â r g o v i ş t e
cu privire la nişte stofe vândute lui Agata Hanâş. N o . 69 p . 79—S0,

O scrisoare neiscălită.
c. 1500. Un boier neiscâlit scrie Sibiienilor pentru un român,
anume Petru, care are o datorie în Sibiiu. N o . 7 0 . p . 5 0 — 8 1 .
 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE CU SIBI1UL II

Radu III cel Frumos.

1.

Iw Pa^oSAK KOIIKOAA 11 r»cn»^iiiik KX«h 3IAV\h oSrrpw-

KAax"iHCKOII, nilUJCT rOCIlOACTKO AVII AVHOrO 3^paB'lt A1©HA\ A*KpUA\

w
npiiaTfaiAA W T ctAkAt CTOAOBE, csah«' " naprapo.H. H w ct,v\ KM

AaKaa\ 8 3HM'ii KAKO AIOHA\ npiuTiatAA, KAKO W T A U I CTS ,\aa\i

S 3HANU 3a pdKOTtî C H p O M a j f l U U , KOH CS A M U Z A I ! W T RaiJlf AP^K-lIlf
S A\OH» 3{A\AS, TAKO ce RpaujaT IIJKH NaTpar' cxra, ra roBopHT

liama A\HaocTk KAKO HV^ w v \ n p a w T M IIAEH&T AVOH AIOA"*, 8 TOA\

a3k HfC/Uk 3Haa a * c x

™ 3a T 8 H PAEOTS, a wv cxra HariptA. A''
3HatT Kdllja AtHAOCTk KAKO l|HA\ HAIIpAKHT \A CS KAIIIH AK>AHf C A W -
KOAHII cx CREM, Aa cf Kpai|jaT, TWKA\O &a C H naai|iaK>T KoakpcAi

Cil AdîKAS, UIO KTk 3AK0H 110 C8 AAKOBJAH. Ho AAHOI'O HHI|ld.

H KoPk A 4
RiCtAHT K<uua AVHAOCTK. HHC. WAI'A A\(CH1A RX

A»AP"\"-

Io Radul voevod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, scrie domnia

mea multă sănătate bunilor mei prietini din cele şapte j u d e ţ e ,
judeţilor şi pârgarilor. Şi despre aceasta vă dau de ştire ca unor
prietini ai mei, că din ceea-ce mi-aţi făcut cunoscut, pentru săracii
cari au trecut din ţara voastră în ţara noastră, să se întoarcă iarăşi
acum şi graţia voastră spune, că-i lovesc şi prădează oamenii mei.
Eu nu am ştiut până acum de lucrul acela. D a r deacum înainte să
ştie g r a ţ i a voastră, că voiu face să fie liberi oamenii voştri cu d e
t o a t e să se întoarcă, numai să-şi plătească boierilor, după lege,
dajdia, p e unde au locuit. Mai mult nimic. Şi Dumnezeu să bucure
pe graţia voastră. Scris în luna Iulie 29, în Didrih.

Monogram; pecete rotundă, aplicată în lăuntrul scrisorii, de c. 3 cm.

in diametru, cu legenda illsibilă ; adresa lipseşte.

1467 — 1470. Scrisoarea datează din epoca ostilităţilor dintre Radu

şi Ştefan cel Mare, când voevodul muntean era avizat să facă concesiuni
Ardelenilor. Cu privire la Didrih, vezi explicaţiile ce le dă D-l lorga î n
Hurmuzaki XV] p. 214, n. 1.

2.
Iw PaA$A K0HR*A d
" l'OCIIOAI'Nk IIIIUICT A\N0I'0 .HAPaKi'f,
npH(TfACA\ rocnoACTRa A M I nSprap \«iiitpS h npkrapWA\ CHKHHCKHAI.

II W CdW AaKAA\ 3NATH K A LII O H A M I A O C T H , KAKO Ci 8TkKA\H\"M0 Ck

l'OCIIOAMHWAV KpAACAt II 3AKA<YM0 Cf II Ck KAA4H TAKO?KA*. KAKO

12 S. DRAG0MTR

ahu. \d CAKJKHAA rocno,vHH8 KpdAic II SrphCKU'MÍ wpearS. fi M O H

KJL.UKHAIIIH iWCTA ,\A H F H A A A T 8 3ÍAAAÍ ri>CflOAHH4 KpAAA. GkrA

t ^stuíA W T Kor,\aHHH GTOiiKa AaiTfR TAAAO 8 flpA*A. Torc pa\,i
ÎISCTHY ¡wttrá MaoK'kKa A o Rac, M H \ M H ; a s a m a M M A O C T K aa A\S

A,ACTI luiiifra HAOK-fcKa aa IIOHAC IIIHHA\ A C KeeRCvyfc apA'kakCKora.

fi I | J O AVI t nopSMHAa K a n i a AWAOCTk .sa KAAAS W T T8pNd d3k i u *

nScTHT . M O í r a "•AOK'ki-a a* rocnoAHNA Kpaaa, ,\a luiipaniM'. TSH

PAKOTS. H Korh KH KÎC-AHT.

Io Radul voevod şi domn, scrie multă sănătate prietinilor

domniei mele, burghermeşterului şi pârgariior din Sibiiu. Şi d e s p r e
aceasta dau d e ştire graţiei voastre, că ne-am învoit cu domnul
craiul şi am jurat şi cu voi deasemenea, ca eu să slujesc domnului
craiului şi Ţării Ungureşti. Iar duşmanii-mei să n u aibă loc în ţara
domnului craiului. Acum a venit acolo în Ardeal dela Moldoveni
Stoica alui Laiotă. D e aceea am trimis până la voi p e omul m e u
Mihaiu, iar graţia voastră să-i daţi p e u n o m al vostru, să meargă
cu dânsul până la voevodul Ardealului. Iar ceea-ce mi a lăsat vorbă
g r a ţ i a voastră pentru vama dela T u r n u , voiu trimite p e u n o m al
meu până la domnul craiul, să isprăvesc acel lucru. Şi D-zeu să
vă bucure.

Monogram , pecetea rotunda, de c. 3 cm. în diametru, ruptă, adresa ;

ii.iHfri.tiM r»cn«Aci'Ki <uu npKraiOAi CHKHIICKHAÎ : prietinilor domniei mele, pârga­
riior din Sibiiu.

c. 1469. O scrisoare latinească alui Radu-Vodă către Sibiieni, vezi la

Bogdan, Relaţiile 1. p. 328 şi lorga în .Hurmuzaki XV[, p. 70, No. CXXII, în
care se face pomenire de misiunea lui Mihaiu la Sibiiu şi la voevodul Ar­
dealului. Documentul nostru confirmă părerea d-lui lorga, că trimiterea era
în legătură cu pregătirile lui Ştefan cel Mare împotriva lui Radu.

3.
IlV Pa\$A K*fK*,\<> H rOCHOA,HNk I I H III C I * AUIOI'O 3APAKÎC AWHAA

AORPHM lipil<lTfAÍ,U ll^pr*p/l\{ip(p II KKCfAV liapi'ApOAY W T (ÎHKHH.

H w cm ,vaKd,w s 3NANÎC TC>CÍIOA, TK8 C

B H . KAKO ÎCTK tJ3fa ittapTHii
P-fcH3(i\ H'kKOW KSnrtW W T Í ^ H C T a TÜpHHHa. T A ( C T k 8 A O J K H A fAlUA

HSpKA H KpaT Al» ,\HA\HTPK WT T p k l ' » M I H I | l í . H Cp«>K A A $ f C T k M H -

l C tT
H$i\, A W . 1 Hi JfTf ,i,a l l S C T H T ( C T k ,\,<\kM'fII. fi TSpiţH A< \" 'A
Ta SAABHT A*©H A»AÍI T«r© paA,H KH npocna\ KAKO j\a ÜAATHT

UJO fCTk AAk>KíH H KAKO C ( ICTk 8llkHIIA. WTM MOII AlOAHf ÜATHT

CKAH^aa8 3 A 0 3A p d K O T S iltdpTHHOKg, TA A,A H A A T H T . H Koi'k BH

KtCÍAH'V
 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE CU SIBIIUL 13

Io Radul voevod şi domn, scrie multă sănătate bunilor mei

prieteni, burghermeşterului şi t u t u r o r p â r g a r i l o r din Sibiiu. Şi des­
pre aceasta d a u de ştire domniei voastre, că Martin Renzel a luat
nişte marfă dela un T u r c şi a p u s de chizeş p e Ciurca şi pe fratele
său Dumitru din T â r g o v i ş t e . Si sorocul i a trecut, i a r dânsul nu
vrea să trimită ceea-ce este dator. Şi Turcii vin şi s u g r u m ă p e oamenii
mei. D e aceea vă r o g să plătească ceea-ce e d a t o r şi după cum s'a
preţuit, căci oamenii mei sufer scandal rău pentru lucrul lui
Martin şi să plătească. Şi D-zeu să vă bucure.
Monogram, pecetea rotundă, acoperită, de c. 3 cm. în diametru, legen­
da ilisibilă: adresa: a»OHAI AOKPHM npHia-ri.«*» n*i>r*?AUi|ii(>$ H rkîs/H naprajiWAi i v r
(/HBHH ; prietinilor mei buni, burghermeşterului şi tuturor pârgarilor din Sibiiu.

1462—1474. Legăturile lui Martin Rembser cu Radu-Vodä din anul

1467 sunt cunoscute din Quellen zur Geschichte Siebenbürgens aus sächsischen
Archiven I B. Rechnungen aus dem Archiv der Stadt Hermannstadt und der
sächsischen Nation, I. 1380—1516 (Sibiiu 1880) p. 9.

4.
H H H K
V Iw PaA*8ax BOfROA' 1
roocn©A HHIU«T rccncACTRo M H

AORpH.u npi/ÄTfAt/M rocnoACTBd .vui iipxrh|v\wi|ifpS H npzrapwa\ wr

GHBHH. H ccro paA'i' mh KOPK BpaKMauju H©a HO3H ,V«OH. il

PaAOb-vv; KHCTiap H EaaHKäa iipXK.waR 11^ CXAA npocTHa raaRKi.
G e r o paAi KH npocA KAKTO AACH A^ K
P" npHATMH, JKJHH II a^U^H

Rapt I U 0 II MAT CÄT TJMO TA /A WCTABHTf p d ^ ' î KOrt-fc I'ÖCIIOACTBa

a
,VHIA npiHAcr C A O E O A H « B X 3tMM rocnoACTBa M H , \A H)f m t

BaHT^KaT. fl I | I 0 HiH CÜ 8 3 I A I I A d
' f l C B p a T H T . II RCTk BH BCCCAHT.
H w

Io Radul voevod şi domn, scrie domnia m e a bunilor prieteni

ai domniei mele, burghermeşterului şi pârgarilor din Sibiiu. Şi de
aceea îmi dete D-zeu p e duşmani s u b picioarele mele. Iar la Radul
vistiar şi Vlaicul pârcălab le-am iertat capul. D e aceea vă r o g , ca
pe unii buni prieteni ai mei, femei şi copii şi orice au acolo, lăsaţi-i
de dragul domniei mele, să vină liber în ţara domniei mele, să nu-i
supăraţi. Iar ceea-ce le-au luat, să le restitue. Şi D-zeu să vă bucure.

Monogram ; pecetea rotundă, c. 3 cm. în diametru, ruptă, din legendă

se cunoaşte numai mah S r . . . ; adresa: ~\ A*k(>K« iipIatia«m r e c n o j v c T u mh
n j x r x i i A t i i i i i p S H n p x r a p i v A t UIT GHKHM : bunilor prietini ai domniei mele burgher­
meşterului şi pârgarilor din Sibiiu.

1462—1474. Scrierea, monogramul, formula adresei, dar mai ales restul

din pecete ne îndreptăţeşte a atribui această scrisoare lui Radul cel Frumos.
Pe cei doi boieri menţionaţi aici nu mi-a fost cu putinţă a-i identifica.
14 S. DRAGOMIR

Basaraba II cel Bătrân

5.

MHAOCTIIVAA KOJKIlVA\ llV EdCApaKA ROfKOAA H rOCflOAHNh

K'ACfli 3IA\AH oSrrpwRAa\"ÎHCKOH. IIHIUCT rOCHOACTBO A \ H A\HOI'SĂPĂ­

K H M
RII A^ P ' IlpiUT«A«A\ IIAUIHAX llpXrApA«L|itp8 H CA^AH^ KpdAfKS H

j\RAHAji,tc(Tt npxrap«a\ wr GHKHH. \i W C « A \ J^ARAM S HHAHU npiaTfA-

CTKS K H , tpi 3HAA4 HA A\H CTt npYUTIAH II U ' T CXA<* HAlipCA »M* A<*

MH CTt n p i ' Q T f A H . li IIAKII Tt).?H RH A*'^'" 3HAHH! flpîtJTfACTB8

BH 34 pAKOTS HailIHAV H RAUIHAI, KAKO RApf KTO U'T Raill1l\'

AWA'l'f M«T A 0
" ™ ) A U'H A,A A^HA"' CAOK©A ( H
" CAOBOAfH A''
H T H
WTHA*T. II U ' T HaiUH\- TdKO^CpC KTO IjIfT A" T ! J
K a U'H CAOE0-
c
A*H fi,A A*»W" TSKa II CAOKOA*N A<* « K p a T H T (îpf CAtO nHTAAH 3d

TOH ii Haiutra npirdTfAta Ran'px Hip^aiia KAKO <\A \-OAHT AK>a"

ACKAt \-TtT \;OAHTH aiioKAiicdpM Ha rocnoAHHa HH KpAAId, T A KAKO

\'TJT SMHHHT BOI'k H rOCHOAHHK HH KpaA W H O l|KT K H T H TAKOH.

H naKii TSKA C7„U IIOCAAA HAIUH ^ospu AMA'IC KnpKa A\apHHOK8 n

l"iopi;a H AlurN-fc A,A M H

KSIIHT A&KORC H IIIHTOBI II IIOCTAK II

«AHO AP^'"^ 'M* ' M H

"rpiKo K T K rocnoACTKS AIH. T o r paA' KH npo-
H S t a
CHiW K A K O ' AAOH A ^ K p H npTlîlTJA!! KAKO ,\& A * A CAOKOA*" , \ »•«

IIAAAT HH fA ^ H
34EaB8. H KCTK KH KfCfAHT.

Din mila lui Dumnezeu Io Basaraba voevod şi domn a toată

ţ a r a Ungrovlahiei. Scrie domnia mea multă sănătate bunilor noştri
prieteni burghermeşterului şi judeţului crăiesc şi celor doisprezece
p â r g a r i din Sibiiu. Şi dau de ştire despre aceasta prietiniei voastre,
c ă c i ştiu că î m i sunteţi prietini şi că şi deacum înainte îmi veţi fi

prietini. Şi iarăş v ă d a u de ştire prietiniei voastre pentru t r e a b a

oamenilor noştri şi ai voştri, că oricare din oamenii voştri va veni,
să vină liber şi liber să plece, ş i deasemenea dintre ai noştri, cine
v a m e r g e acolo, să meargă liber şi să se întoarcă liber. Căci am
întrebat p e n t r u aceasta şi pe prietinul nostru Batăr Iştvan, să
m e a r g ă oamenii până se v o r duce solii la regele, domnul nostru,
şi p e u r m ă c u m va rânduî D-zeu şi regele, domnul nostru, a ş a se va

î n t â m p l a . Şi iarăş a m trimis pe oamenii noştri buni C h i r c a alui

M a r i n şi G i u r c a şi Mihnea, să mi c u m p e r e arcuri şi scuturi şi
p o s t a v şi u n a a l t a , de ce a r e nevoie domnia m e a . D e a c e e a v ă
r o g , c a p e u n i i buni prietini ai mei, să se ducă liber, să nu aibă
nici o zăbavă. Şi Dumnezeu să vă îmbucure.

Monogram; pecete rotundă, 35 cm. In diametru, acoperită, legenda:

y IiVHk K,i<MiiKd Koi(KOA< MHI\»CTIK« K e a î i i K i ; adresa: A»I;P«M n p Î H T i i H M recn«,\cTRj
 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE CU S1BIIUL 15

,»• ¡1 (IR/,j-a,iAi(I|i<,î^S M C.KAUS t:iai«K5 H AsjHiAfceri n0xrii,i«M U T OHKIIH : prietinilor

buni ai domniei mele burghermeşterulut şi judeţului crăiesc şl celor doispre-
z-:. •_• pârgari din Sibtiu.
c. 1474. Scrisoarea pare a fi din anul prim al domniei lui Laiotă.
Pecetea e fără îndoială a lui Basaraba cel Bătrân.

Basaraba III cel Tânăr

6.
| MiiACCTiu'.H EO;K'I'WA\ Iw A\A4,\,T KacApAK RocKO,v<t i i r o c n e
AHHk IIHIUfT rOCIIOACTKC' AU1 A U K T 3A,pAKIIf npHlC'IXT»IN«M\8 HpX-

IApA\ll|Up8 II C/*,\,llS KpJAtRS H A K A l M A E C f T k npXI'dpOA\ U'T (ÎIIKIIH.

lî W CEA* AaKA.VV 8 3HANÎE l'OCIIO-VC rKi> Kll,
r
EpE IIJK CH C"AA\ IICCAAA

HACK'IsKA A* rCCn«J\HHA KpAAId KAK© lltKOAE II IIOAEIIIUE ,\â Cil HA-

T < A
lipAKHAAO pAKOrS H ,\A CH Sl'AKAUiAK", \ă ţ ECTb A* P< A'kK l
'VWriO

HilIIHiUA 3EAVAIAU, l ' C C I k W I H S HH KpdAlO II HAINII. ,\A ECTk ÎKHROKA-

II l'f tl nplIMTiACTKO. m TCAt ,\A 3HA* rOCIIOACTIW Kll.fpECS IIOCAAAH

II KpAlllOK'kHH CUM ,\K\<t C X C ItAllIErA HAOK'klCA A* 1

rSCtlCAHNA IIII
1
NjUAW. C i r o p A A TPEKSE ii I'OCIIOACTKO K H \At cu MOCACTE AIICKAII-

CApH CKC IIAU1II A"? rOClUJAJINA KpdAM. llAK II 3AJ1AA' RA11IOH A^P*"

A^TfAH KA l|IC H.SpCHCT KK rOCIIOAXTKO Kll HAUIA li'lvjHIA CASrd ÎKi>-

IIAH l!(Tpk A' 1

RtpStTf Ipf Ci* I I A L I M I p ' k ' I H . 11 KOIk l'.ll KECEAHT.

Din mila lui Dumnezeu lo Tânărul Basarab voevod şi domn

serie domnia mea multă sănătate preacinstitului burghernieşter şi
judeţului crăiesc şi celor doisprezece p â r g a r i din Sibiiu. Şi dau de
ştire domniei voastre despre aceasta, că am trimis iarăş un om la
domnul, craiul, pentru a isprăvi luciul mai bine şi mai frumos şi
pentru a negocia să fie bine între ţările noastre, a domnului craiului
si a noastră. Să fie traiu bun) şi prietinie. Şi aceasta să ştie domnia
voastră, căci au trimis şi Braşovenii p e toţi oamenii cu omul nostru
până la domnul nostru craiul. D e aceea trebue ca şi domnia voastră
să vă trimiteţi solii cu omul nostru până la domnul craiul. Iarăş,
chiar pentru binele vostru, ceeace va s p u n e către domnia voastră
siuga noastră credincioasă jupan Petru, să credeţi, căci sunt cu­
vintele noastre. Şi D-zeu să vă îmbucure.

.Monogram fără MM^I ; pecetea rotundă, 38 cm. in diametru, pierdută.

e K I H A t
1 dresa: A ? n j I c a T i A i M njUirajiAtiiiJijS H c«AUi> KjaAiBS H ARJHJA'CTJ njxrapeM
» T OHEHH : bunilor prietini, burghermeşterulul şl judeţului crăiesc şi celor
doisprezece pârgari din Sibiiu.
1478. Scrisoarea c dela începutul domniei lui Ţepeluş. Vezi Bogdan,
Relaţiile, p. 139-4(1, No. CXIL Despre Petru, trimis alui Basarab III şi al
doamnei sale, ibidem pp. 160—1, 102,279.
1G S. DRAG0M1K

f Iw AA/UA/I' KacapaKa KOfKO^a II rocno t,HHh r KXCtH 3f,H\ll

v K
SrpOBrta\ IHCKOH riHUJIT rOCIIC,\,<"l'KO A H I /HNOT 3 A P A K U IMIIIII/U A * "

pHAV CSCf^OiH II I l p H O T C A W i U ll$AHKpX/ViH|lfp$ II C/KA,ll$ KpdACRV II K~l

fipZiapW/» U I T GHKHH. IF W CIA\ ,\AKAA\ H SHAHtt rOCIIC,\,CTKi> KH

spt i\\n ^ o H ^ f KIINTHA Aoro,o,fT IVT TSpcKorj iţapa cx va. r epe HC

0 | | E C
3Haa\ KAKO HA\ A A ™ » ' " M'* -NHCAIT, N8 C I I ecTk riocaaa na-

np«A CROHM EtrMpuivA HJ® /u8 ICTK KAIIIA H CA BOHCKS II HAUT

cxyi,a r \ K I
ut\iMi II r" a » " w r KXIM ECTK H3/U3;&A UIT Hapurpa.v,.
ii napk caA\ cx npHroTOBA'ktT II3C3/WCTH II3K IţapnrpaA<i f'pfA
PdJKAfCTKO XpurroKO ,\ ,\hm. \i nocaaa tcTk n p ( 3 a\*pi ,\a A \ S
ACHAST II w u a ckiiioiîf n ,\a a\S A H I
'HIT P <»34iif n«un i« THiVtap-
n o h k , K H
HHMHH CKOII CK«A\ A A
A , 1 C T K
<icnpn Ha a« - H "'
Kapf KO/UIKO f IIIIHApH fCTk HA\AA no CKEV; CK0H\- l'pdAC>Kf. CKf\- A' 1

H)f H3KaAf A<* C

^ KOH Hfra, H I V T WKJH crpaHf A\cpa CK(\' ,\a Hy

AHJKS. Tanc A' 1

aiiari' rocnoACTKo K I I tpe HH fA" '!'8
WTKoae ICTK

WH napk hi ci iCTh HaiipaKiia KAKO CXAA. Ta A A K A < M S

3 H A H u
CT(
rocnoAcTKS KII a rccnoACTBo BH a<* A < * sHamt POAÎTMIO aut
KaTpx lj[f<f)aii8, fpi H'kcTk HHaKo kako t ( t H4HTH H rocnoAcrKO

B H . G t r o paA/i j\,araa\ 8 3HdNîe rocno/^cTBi? B H . fpe a s k cxAa h e

D C ( H J L I F A
H/ua/Vi 8 Kora A HACACUHAV noHKK ne RHA«Jf HH s a P A *

CXAA H H H f\HA K/ICTXBN4 KNHI'd W T l'A« C8 H/HAAH KAAIIJKII rOC-

n o A ^ p H . epc c8 HAU,ui K«pa Kpa,«K8 H inHCKo(no)A\ H U'KAHÎIAX

Srpxciioii aiMAH. Tai;o I V T CXA<» npocna\ r o c n c A ^ T E O BH KAKO ,\a

BHAHiH H A<» KfpSfM CX R X C ( M CpXAU«A\ H A l | J C CS I | 1 I A \ HAKrtOHHT.

IIOH«>K M H c8 anoKAHcapn T 8 H . Ta sape H A I H O I|J«T COKOTHT rec

riOACTBO K H . j\A IVCT4BHTC 110 Hll\'. 3A paKOT« TSpiţt/H C I IIASH-

Tl, ipi CS l'OTOKH, H r\A ,\ACTl 8 3H4HÎC II KaTpX I|l(<f>ail8 3 a /HOW

pasoTS.

Io Tânărul Basaraba, voevod şi domn a toată ţara U n g r o -

vlahiei. Scrie domnia mea multă sănătate bunilor noştri vecini şi
prietini, b u r g h e r m e ş t e r u l u i şi judeţului crăiesc şi celor doisprezece
p â r g a r i din Sibiiu. Şi îţi dau de ştire domniei tale despre aceasta,
că a sosit aici Vintilă Logofăt dela împăratul turcesc, căci nu ştiu
cum i-a ajuns svon şi ce crede, d a r şi-a trimis înainte cu oaste p e
beglerbegul său, care-i este paşă, şi acum sunt două săptămâni şi
trei zile, de când a eşit din Constantinopol. Şi împăratul însuş se
p r e g ă t e ş t e a eşî din C o n s t a n t i n o p o l , patru zile înainte d e Crăciun.
Şi a trimis peste mare să-i vină amândoi fii şi să-i ridice o sută
de azapi pedeştri şi timarnici dându-le t u t u r o r câte 15 aspri pe zi.
 DOCUMENTE P R I V I T O A R E L A R E L A Ţ I I L E CU SIBIIUL 17

Şi iarăş oricâţi ieniceri are prin toate cetăţile sale, să-i scoată p e
toţi, să fie pe lângă dânsul şi pe cei d e dincoace de mare să-i
ridice p e toţi. Aşa să ştie domnia voastră, căci niciodată de când
e dânsul împărat, nu s'a pregătit ca de astădată. D e aceea fac de
ştire domniei voastre, iar domnia voastră să daţi veste lui Batăr
Ştefan, părintelui m e u , căci nu-i altminteri, cum va afla şi domnia
voastră. De aceea dau de ş t i r e domniei voastre, căci eu acum nu
am pe cine să mă sprijinesc, deoarece n ' a m văzut nici p credinţă
până acum şi nici o scrisoare cu jurământ, d e cari aveau domnii
români, căci aveau credinţa regelui şi a episcopUor şi iobagilor
din Ţ a r a Ungurească. Astfel r o g deacum p e domnia voastră şă văd
şi să cred din t o a t ă inima p e ce mă voiu sprijijjî, căci solii mei
sunt acolo şi orice veţi socoti domnia voastră să lăsaţi v o r b ă prin
ei. Iar d e treaba Turcilor să vă păziţi, căci sunt g a t a şi sa daţi
ştire şi lui Batăr Ştefan pentru lucrul m e u .

Monogram fără MA«A! ; pecete rotundă, 3.8 cm. in diametru, pierdută,

adresa ; AIOHM n p î i a T i A i A i i i j x r â ( i A > i i | j « ; i $ H C * A U 8 K p A A i n S M ARAH«A«MT« n p x i - 4 p » A i u»T
OHBHH : prietinilor mei burghermeşterului şi judeţului crăiesc şi celor doispre­
zece pârgari din Sibiiu.

Octomvrie—Decemvrie 1479. Ştirile cuprinse, în scrisoarea aceasta alui

Ţepeluş sunt probabil exagerate. Ele nu se pot verifica prin alte mărturii
Misiunea Logofătului Vintilă a avut loc probabil în acest an. ,In anul următor
merge însuşi Ţepeluş la Sultanul, iar pentru iarna anului 1481 nu şe potri­
veşte nicidecum tonul scrisorii, când de altfel ¡1 părăsise şi Logofătul Vintilă.
iVezi scrisorile lui Basarab III către Braşoveni la Bogdan, Relaţiile p. 131 şi
urm. în deosebi p. 148: „că eu mi-am fost trimes oamenii la Poartă". <€fr.
N. Iorga, Istoria lui Ştefan cel Mare, pp. 191—93 şi Al. Lăpedatu, Vlad Vodă
Călugărul pp. 3 0 - 3 1 .

8.
H k
ilYii.KX-TimuA KO;t;iif*u Iw HacapAEA ROHBOAA H rocnoA"
0 K u 0
IIHUIEAAO A,C i L i u j f i ' o pOAHTtA'k H A P' ' npHATta'k iipxrapA«!|itp

OIIKHHCKCr.l KSnaHA ToAta AAHWI" SApABHf H KJCtAHf A d

npiMHHIJI
H t > K A 1
IOCnOA TK° c
T H
A P* IIOMHCAS. H no CL&\ BkCEAt pt'iir TBOIRA

IlpHATfACTKA A^Kpf pasSAAf \-7MC» H KtlAEjfAAO fpf Cil ,K

A< P - A't' ' < , rf t

-
YpHCTHAHCKtMI pAA'l II flOKOH ,UHpS, T O r A H p J A H
3d)fKAA bA* rOCnOA,-
0 K F
CTK8 T H II A P " n o A W e a S I I PA.SSAAS. H8 W R OAAAKAM S 3HAHH«

rocnoAcrS TH, tpt M U I U O CAIO roBapnaii ...TOAI CTOI\-AAO H .WH

nfX*A\o pa A H A^P^A'kT'Ae jfpHCTiiaHCKO<M H Cki-a C M * paah H

Tpb'AHTH Cf KfAAO KOAHKO H H K S * , 6 T M01IIHC-. ?1AH WBOH HH fCTk

M H
HAC, ipf H H H I IVCTABA'KT IIAKH HAIIIH 3 A H WKIIHAH. fpf C I iejS,(M6

\*pNCTHdHf A«l'l* COKOM. <"-')TH A\Hf fCTk C Â M Udpk pfKkA CkC CKCfAt
 18 S. DRAGOMIR

f3HK0A\: KaKO 11p0CH111 T M A\Hp K+i'lfHk ,\A 8MHHHUI CkC S r p t , A ¿3

c
\-<>KfAA A<* * KHI/M CkC 8rp«, fpf AtH A ^ A * " " T/UCOBI W T (ţfc^dHa

KOHROA* KaKO HA8T 8rpt Ha AAOH s e « A » Ha KOCN8, W T T8j\,A HAC

Kpaa, a W T WR8a •« CHTH 8 ap...A ) 1

H EpoA 8rpoAA a<» H P H H A 8 T Aa
AAH nAFNET 3lMAt. O ' H A H Kfp8 IIAUIII Kk AAH-fc? 'fAKOH AUI fCTk

CAM UApk pfKKA. TAKO A3 l|IO CkA\ 8AUA TOH CkAA pfKkA. T a K O Ha

no peAM 2
) AKO H« K 8 a « T T H E
P T M H
HCTHHC U I O AAH tcTk O T ^ A H

KOHKCAa IlOpSMHA, AH T H K W WCT4RHT Ta Cf Ktlll SAAHpHTH. ToiMH

pdA" AA^AW 8 3HAHHJ l'OCriOACTRS TH, KHAHIII WTKSAd <«H (CTh

HfKOa'k, fpf W T KkAA ecTk Ort^saH KOHROAA 8 M O A A O K S rocn<>Aapk

J«H (A H < , R A
rocnoAapa R A A I I I K I H(A\M Hf AK>KHT. H H \ - O T ( A Aa JKHK8(T
H H C h C
CkC PAA8AOA\ ROHKOA*AA KacapaKOAA CTdpfAA, H H CkC AAHOAA.

H« 3HdAA KTO AAOÎKS CkC KHAA JKHR8RATH. 3AT0 | | rOROpHAA Kk

H C T H , , H I J M K F M
rocnoACTS Ţ I I , AH \*K<\t
r A\( KOI'K ji,pt>'.KHT WHR / YP '

IlpHfTH. HS TOÎI 1'AEAaH I'OCHOACTRS TH A° Tkl'AH RpfAUHA A^KAf

AA KCTk, T4 JIA S.SAlOîKtAAO 8HHHHTH AAHp T f A\f A H T . *î OHO W R ( H

c
ţlfMII qiO CAVO IIAAAAH, A«> " \**AHT AWIO HAA1H TpkrOKgH A<t

Tphrt'JT 8 A\Hp8, ,\A AtOÎKtTt H RH HAAATH 1'AdC 8 CRAKS K(lEA\f. H

l|IO TH pEMIT MapKO A < * f>'p8flll TOCnOACTRO TH. II MAOK'kK RtpiH

1
rocnoACTRA T H &A a^A»' "* A<* ™ KA>KIAAO TAAC HCTHHS 8 CRAKS

RpEME, a rocnoACTKS T H a<* Kd3 8 t u i rocnoAHHS 11 poAHTfA» A\H

4
KOHKOAf KdT*p ljlf<jiaH8. H Kork A 8AAHO>KH ASTA rocnoACTS T H .

H ,\A XtiA rOCnOACTRÎr" T H , t(« AAH fCTk RtAIIKA HfROA'k, AAH A^KAS

K8A*AA ÎKHR rOCnOAHH8 8rpA/HH H POAHTJAIO AAH G A T k p Lţlf^AH, fpf

B
CkAA AAH Ol' A* P* HAAAA WT TOCnOAHHA KOfKOA* KATkp IţlE^aua.

Din mila lui Dumnezeu Io Basaraba voevod şi domn, scriem

părintelui nostru şi bunului prietin, jupan T o m a , b u r g h e r m e ş t e r
din Sibiiu, multă sănătate şi bucurie să aibi domnia ta şi gând
b u n . Şi d u p ă toate cele (ce) le spune prietinia ta, bine le-am în­
ţeles şi văzut, căci eşti binefăcător p e n t r u (credinţa) creştină şi
p e n t r u liniştea păcii, d e aceea mulţumesc domniei tale pentru
gândul b u n şi înţelepciune. D a r aceasta o fac d e ştire domniei
tale, căci ce a m vorbit, într'aceea stăturăm şi că noi a m fi pentru
binele creştinătăţii şi acum suntem bucuroşi şi ne vom trudi în-
tru-cât ne va fi cu putinţă. D a r dintr'asta vine răul, căci nu ne
părăsesc obiceiurile noastre rele, deoare-ce ne mâncăm creştinii
între noi. C ă mi-a spus însuş împăratul, cu limba s a : «Cum ceri
tu să faci pace veşnică cu Ungurii, iar eu m ă voiu bate cu U n -

1) Ilisibil poate fi *?ah*.

2) Ilisibil. Bănuiesc că poate fi I^MIHŞT* i!i««s.
 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE CU SIBIIUL 19

gurii, căci mi-au venit ştiri dela Ştefan voevod, că Ungurii pornesc
asupra ţării mele, asupra Bosniei. D e acolo m e r g e regele, i a r din
partea astalaltă se v o r coborî în (Ardeal ?) şi vadul Ungurilor,
să vină pentru a-mi prăda ţara. Aşa ţii credinţa către m i n e ? »
Astfel mi-a spus însuş împăratul, iar eu a m zis ce a m ştiut.
«Astfel, (la urmă) dacă nu v o r fi adevărate vorbele, ce mi le-a
trimis Ştefan Vodă, t e voiu lăsa şi te vei împăca». D e aceea fac
de ştire domniei tale : vezi d e unde îmi vine nevoia ? Căci decând
e Ştefan Vodă domn în M o l d o v a nu iubeşte p e nici un domnitor
al Ţării Româneşti. N ' a vrut să trăiască cu Radul Vodă, nici cu
Basarab cel Bătrân, nici cu mine. N u ştiu cine p o a t e trăi cu el.
De aceea şi grăiesc către domnia t a : până mă va ţine D-zeu
viu, eu voiu sta p e lângă creştini. D a r caută domnia ta p â n ă ce
va da D-zeu să putem încheia pace temeinică, la vorbele aceste,
ce le-am avut, să comunice între noi negustorii, să târguiască în
pace, pentru-ca să puteţi şi voi avea veşti în fiece vreme. Iar
ceea-ce îţi v a spune Marcu să crezi domnia ta şi să vină un o m
credincios al domniei tale, să-ţi spunem, în fiece vreme, veste
adevărată. Şi domnia ta să dai de ştire domnului şi părintelui
meu, voevodului Batăr Iştvan. Şi D-zeu să înmulţească anii
domniei tale. Şi să ştii domnia t a , că sunt în mare nevoie,
d a r până când voiu fi viu (voiu fi credincios) domnului Ungurilor
si părintelui m e u Batăr Ştefan, căci am avut mult bine din partea
domnului voevod Batăr Ştefan.

Copie contemporană , pe dos următoarea notiţă: Copia litteratum Ba­

sarab vaivode missarum magistro et fratri ¡481 (cu cifre arabe, ultima
cifra foarte ştearsă, poate fi 1 sau 2).
1481, Martie sau April: Ţepeluş o scrie după întoarcerea sa dela
Sultanul şi înainte de moartea lui Mohamed II. Vezi lorga, Istoria lui Ştefan
cc). Mare, pp. 1 9 3 - 9 6 .
9.
t IIAHAOCTYWAA K©ÎKI[WA\] "Iw KacApar>d MAAAV BOSKOAA nHiupr

fOCIIOACTEO A\H -KCTHTHiM H KîpHHAV CAdAKHM H A*BpHA4 llpYA-

TCA[CA\] rocu©A< '' <> : ,K

AHI, n8prApAMiuep8 H KI npxrapEAt wr OHRHH-I;,

/«nor 3APAKÎt r©cri©ACTR$ KH. T 8 3 H np©[cHA\] r©cn©ACTR© MH HA

CT
MAOK'kKA r O C I ] O A K A AAH A A M « S l H N H T f npAK,\8 A ^ M H T p S , tpf
Î K H t
iCTh A d A
* IldSAORd KSnAW AA A\ A ©HA tCTK pA3KdAHAd

iRA HdnpABA KAfICRE H IHHdT A \ 8 , T A ( C T k 8 3 E A A I I lip©AdAd, TAK©

ă
i- ^©cne>A-" '- ^K , K M
A NEAAAT narSca n©cp-feA rocnoACTKd KH

KAKO H 6 \ - T f T H i U A T H Hll Kdlllf AWfl,1t l i a r S K A 8 3 f A U K ) l"©CnOACTKA A A H .

H K©rx A A 8A\HOÎKHT A'ETA rocn©ACTRa B H IIX KAarH); AH V» f
<*< W H
H.
20 S. ' D R A t r O M I K

Din mila Ini Dumnezeu Io Tânărul Basaraba voevod, scrie

domnia m e a cinstiţilor şi credincioşilor, dulcilor şi bunilor prietini
ai domniei mele, burghermeşterului şi celor doisprezece pârgari
din Sibiiu, rrrtlltă sănătate domniei voastre. Iată r o g domnia mea
pentru omul domniei mele, Dumitru, să-i faceţi dreptate. Căci a
dat tferneii lui Paul marfă să , iar dânsa a stricat toată cutia de
brad (?) şi pecetea i-a luat-o şi a vândut-o. D e aceea (rog) p e domnia
voastră să nu aibă p a g u b ă la domnia voastră, cum nu vor avea
p ă ^ b ă nici oamenii voştri în ţara domniei voastre. Şi D-zeu să
înmulţească anii domniei voastre cu zile bune, amin.

Monogram fără .«IUAI pecete rotundă, c. 3,8 cm. in diametru, ruptă, se

vede numai urma de ceară roşie; adresa: •UCTHTHM, C.UAKHAV II A*6(IH.M IIDHBTI-
AIA» r ' e c n e A c T i M AIH n S p r x f S A i i i | u p >i ITI n ( i x r a i i * A i U T (ÎHKHNI; ; cinstiţilor, dulcilor
şi bunilor prietini ai domniei mele burghermeşterului şi celor doisprezece
pârgari din Sibiiu.
Marginea dreapiă a documentului e deteriorată, iar partea
d r e a p t ă din j o s de text e r u p t ă de t o t .
1478-82.
10.
Ţ Iw A\i\Aj\, RaCApABA B0EB0A<1 H |-OCIIO \,HHk, r IIHUIfT . . . . * .

rxpMUUEp H K~I n p h r a p c . H IVT GHBHN / « H O P .%ypaKHf II AIOBOM... no

AOKpilA» CAa^KHMk. H IV CIAA BÎ AAOAIO H 11001118 BAIllirO

c,\8r8 roc AKHA\ KAKO ,\A ro ivcTABHTf

8 AAIIp, ipt KIIHOBAT Hă t'A

CMX fiSCTHA 8 CASXBS KAKO

rocnoA,HHk CB. . . 8ra TAKO W H «CTk iiouita . . W H M e HAXAA iţio

SMHHHT iiptA rocnoAHHS CH. KdK. . . H. . KII IISCTH ca8rt

Ai. . B. . . 3M4Tf. TaKO W. . . Alţii. . . HH. . llS K I I CA$2KfT . . .

A C»A- • • TaaCi CA\HA. . . ,l,*KpO,AJ'l"IA A\iriO HdMII TAKO T. . BAT

II H4UJC C A 8 n A a
HAUT Alllp IVT rOCIIOA,CTBO BÎ'. H KAlllf CASrt A' 1

HAAAT AlHp WT TOCnOACTBA AMI, Ep( MII l'OCIIOAAp" CX CASlf

MOXtiAAO ^pXSKaTH 3(AA IICCAAy 8 CA8>KK8 C KAAM1 II ,\A A\8

AA. . . - KtpS, A a
« KOH HIIKOia.

Io Tânărul Basaraba, voevod şi domn, scrie (domnia mea)

burghermeşterului din Sibiiu multă sănătate şi închinăciune cu
d r a g (prietinilor) buni şi dulci. Şi pentru aceasta r o g şi implor
domnia voastră pentru sluga domniei mele Achim, s ă i lăsaţi în
pace, căci (nu este) vinovat, că l-am trimis în slujbă, ca
domnul p e sluga sa, şi aşa a plecat dânsul, neavârid ce să facă
faţă de stăpânul său. Astfel vă serveşte (să fie) bine
 DOCUMENTE PRIVITOARE. LA RELAŢIILE CU 8IBIIUL 21

între noi şi slugile noastre să aibă pace de către domnia

voastră. Iar slugile voastre să aibă pace la domnia noastră, căci
noi domnii cu slugile putem ţine ţara l-am trimis la voi în
slujbă şi să-i daţi credinţă, să nu se teamă de nimenea.

Monogram cu MAAA! ,' pecetea ruptă ; adresa : (IOAÎT«,W MH n$Ar*»««p«/ i r

ifi n,ixiM^*iw u'r GHKHM: pmlntelui meu, burghermeşterului şi celor doisprezece•
pârgarl din Sibiiu.

1478—82. Documentul e foarte deteriorat. Numele omului trimis de

Ţepeluş mi-se pare sigur: Achim.

Vlad, Călugărul;.
11.
t AIHAOCTIIO K->/KVK> IU» KAAA K«*K*AA H r©ciicyi,HHk, HHUI«T

K
lOCHOACTEO i\\'î HAIIIHA\ MţCTHTHAV KpATÎiaA* H A ? P > V n
nfKTfAHYW,
KSi\!'ZpS<VMl|llp8 II K~l THM Il8prdp>\\\ W T GHKHW AXHOIO 3AJ>4KHf. H ţ

W C(A\ \AKAA\ 8 3IIAHIII0 l'OCnCACTKa KH, fpf A»H AOHA,< RECT KAKO
HAS noKAHcapii W T KHCOTE KpaacBE c x ncKAiicapii TSpcKH. TaK*
nSuuAi a* rocucACTKa RH IIAUI8 CA8I-8 INiiAţ<Mi8 BafŞAAi' P4 ŞŢŞ
k

H
Tt,\\ nciwxiicaptAv, AKO a * A S T TgAffii HAM AK© E H a ? U I A H H A fi«d-
V
UIOR, HAU K X< K O f i U H8TEAV, A r d C n « A , C T B « RH npOCMA\ KH H MOAHA^

KAK* 'IECTH lipiliaTEAH l'0Cn$A,CTR4 A\H, CKOpO fi,A AţIJ n8CTJHT« A<V
AMI ,\ATt 8 3IIAIIIIE. II KC>rk A a E
H, KECIAHT.
•

Din mila lui Dumnezeu Io Vlad voevod şi domn, scrie doritrife

mea fraţilor mei cinstiţi şi bunilor prietini, burghermeştertiluf şi
celor doisprezece pârgari din Sibiiu, multă sănătate. Şi dau de ştîre
despre aceasta domniei voastre, că mi-a venit veste, că solii înâlţâ^
tului craiu se duc cu solii turceşti. D e aceea trimit la domnişi
voastră pe sluga noastră Şimon, p e n t r u treaba acelor soli, d a c ă
vor sosi acolo sau dacă vor veni la Braşov sau pe orice cale. Tar
domnia voastră, vă r o g şi cer ca dela nişte prietini cinstiţi ai
domniei mele, să-mi trimiteţi de g r a b ă , să îmi daţi de ştire. Şi
Dumnezeu să vă bucure.
Monogram ; pecete rotundă, acoperită, de c. 3 5 cm. în diametru, li'
genda : Jiv 1>AAA K»««A<» AMCTHI» K;KH» II IOCHO.\HHK : adresa: Ţ H I C T H T I W E ^ T H U *
H AOB0HHAI npfaTIAHAt K$lM'S0Attl|!t)\ H K~l T H A l n$(H'«')OAI WT G H S I j l O ; citţSt'lţilor fcflţi.
bunilor prietini, burghermeşterului şi celor doisprezece pârgarl din Sibiiu.

1482—83. Cred, că e vorba despre tratativele dintre Sultan şi Regele

Mateiu Corvinul, care au dat pacea din 1483. Şimon sluga lui Vlad Călugărul
e menţionat şi la Bogdan, Relaţiile, p. 198.
22 S. DRAGOMIR

12.
1f A \ H A O C T Î ?
WAA KCOKIWAt I W KAAA KOCK©AA H r«iciioAHMx. c

IIHUJCT rocnoACTKO AAH rnuor SAPAUIC HAUIHM a* P k H H M

KPATHHAA*
5
II KAIIIKMIIM C8CCAC>11 H A 0 G
P H H
- U
lipHIS TI ACM llSpIMpAXCUJCp II B~i THAJl' -

NPXRAPOM W R CNIUIII. II 110 C C M , v > R A ( M S 3HAHH< BAIUOH A»HAOCTH

K
H A^ P« PA38/UC\* R©CII©ACTKfcî K H
HOp8HHA!l IMII CTC 3 A p 4 A H pAKOT*s
M
AVHYHFBS II lÎAKKaHOKS KAKO IU© K©A*8 C A'»X;KCH A d
' *> nAdTHT.
d j fT
GER© PAAÎ A 3HAICT r©Cn©ACTKC Bll KAK© l'A l|ICA1 IIOCAATII a 'M *
K d U , t
ACHTH a® r©cn©ACTB© TAK© ct UICT STAKAAHTM CS r©cn©A*
L J f T
CTB© RH A d C l
l HAATHT WTK©AHK© MIT A>©KH II IVT l|l© 4CT

HAVkTH T»H. »1 I1AKH KOAHKO CC NCMC AtOKM IIAATHTH TSH, A K O A* 8

4CT KHT WCTAA A ' ^ K f H , <* ^C>C^©A¿ ^ R >' , , , ,

K" '«TC IIOCAATII TCH AI©A'*!
TA H M MCM© fl,ATH AVlIVItflUI K X U H H KIIHOI'pAAÎ T A IIJ* M I T l i p O A d T H J

T4K0 CC JfTCT H WT TCH I1AATHT. ,\,A TAR© II ,\A 3HACTX KAUJI

l'©Cn©ACTRO. H riAKH 3d pAKOI'S TOAASH T©RAp8 l|l© CCTk 83CA

GT©HKA WT OAATHHS H IIIEPKAH, A lIJfpGAN (CTk S3CA T X I I T O R Ap

H CIUC CRC HAWIHHf GT©HK©R© TA CCTk EC2K4A 1X11311 HlfpKAll CX

CBCA\ HpCK© /V^HABA. TARO II A3X HC CA»A\ .3HAA HA T O I I T©KAp IH©

CCTk 83CA IIIEPKAH T A CCTk BOKAA. N8 \ A 3H4CT r©Cll©ACTKO RH

KdKO l|JC/U IIOCAATH 3A TXH IIMdHHC, TA U1CM npCTH II HA H©pT$.

HHAK© HC l | H T KHTII, \ A 3HACT r©CII©ACTK© KH. $1 GTOHKA ICTk

WCTAA TdKOH 8K0I'X l|l© HA CCKI HH Rondai© HC H A I A T , T A K © H CCTk

d
TA A 3HAIT BA1UC l*©CriOACTB©. H IIAKI1 , 1 , * 3HACTX BAHIC r©Cn©A"
CTK© KAK© A A H C AAHOrO BOA"fc j\A ÎKHBSCAl© CX l ' © C I I © A C T E © EH KAK©

CAI© ;«HB0R4AH A* CXIA H n© A°BpC AUI B©A'k A a

CC IIA\AAVO. H RH

NA&HHŢ KORX, KApC KOII MAOR-FCKX HAA4T 8 HAUlS 3CA4AK> nAr*8K8 WT

x
A\©C)f AIOA'IC nSCT'KTI TA A* H a c
A A
HA\AT NPAKA» H 3AK©H A* P i G

AA AA8 CC n A A T H T . H HAKH U ' T AACCJf AIOAÎC KOII HAA4T IIARBBB' U'T

AK>A«X T©Cn©ACTKA KH. CUJC \ A KH H A S M H T X KORX, ApMKATt HM 3A-

KOH A° P* K H
"PaB T©H A4 BH Ha$MHT K©rX. H A\H\'HK UIO HAUT

T8H A A X / K H H i i n CI|JC A A A \ 8 nAATiT. H G©RX a* SMHOÎKHT A C T roc-

N©ACTR4 KH.

Din mila lui Dumnezeu Io Vlad V o e v o d şi domn. Scrie dom­

nia m e a multă sănătate fraţilor noştri buni şi vecinilor d e a p r o a p e
şi bunilor prietini, burghermeşterului şi celor doisprezece pârgari
din Sibiiu. Şi după aceasta dau de ştire graţiei voastre şi am
priceput bine (ceea-ce) aţi lăsat vorbă domnia voastră pentru treaba
lui Mihnea şi Vâlcan, să plătească cui e dator. D e aceea să ştie
domnia voastră, că-1 voiu trimite, să s e ducă Ia domnia voastră
pentru a se învoi cu domnia voastră, să plătească întru cât îi va
 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE CU SIB1IUL 23

fi cu putinţă şi din ceea-ce va avea acolo. Iar cât nu se va putea

desplăti acolo şi dacă-i va mai rămânea dator, domnia voastră
veţi trimite p e acei oameni, şi le vom da casele şi viile lui Mihnea,
ca să le vândă ; astfel se va desplăti şi d e aceea, aşa să ştie
domnia voastră. Iar cât pentru lucrul acelei marfe, ce a luat-o
Stoica din Slatina şi Şerban, apoi Şerban a luat marfa aceea
şi toată averea lui Stoica şi a fugit acel Şerban cu toate peste
Dunăre. Astfel nici eu nu am ştiut de acea marfă, p e care a
luat-o Şerban, de a fugit. D a r să ştie domnia voastră, că voiu
trimite d u p ă acea avere, şi voiu pâri şi la P o a r t ă . Altfel nu va fi.
să ştie domnia, voastră. Iar Stoica a rămas aşa de sărac, de nu a r e
nici cămaşă pe sine, aşa este, să ştie domnia voastră. Şi iarăş să
ştie domnia voastră, că am multă dorinţă să trăim cu domnia
voastră, cum a m trăit şi până acum şi mi-e voia chiar mai bine să
ne avem. Şi D-zeu să vă povăţuiască, ca oricare om va avea p a ­
gubă în ţara noastră din partea oamenilor mei, trimiteţi-1 la mine
să aibă d r e p t a t e şi lege bună, pentru-ca să i-se plătească. Şi iarăş
cine va avea dintre oamenii domniei mele p a g u b ă din p a r t e a oame­
nilor domniei voastre, D-zeu să vă povăţuiască, să le faceţi lege
bună şi dreaptă. Intr'asta să vă povăţuiască D-zeu. Şi Mihnea, ce
va avea datornici acolo, aşişderea să-i plătească. Şi D-zeu să în­
mulţească anii domniei voastre.

Monogram; pecetea rotundă, ruptă; adresa: ţ AUMAI ,\»KJ»IHAI GIUTIIMM ir

G A H X I I H A l CSC«A»AI H A O K ^ H A t I I Ş H m T I A I A I ll$(lr<ipAti!|lf I H R t THAI njXrA|WA» U T OHBHH T

fraţilor mei buni şi deaproape vecini şi bunilor prietini, burghermeştertdui şi

celor doisprezece părgari din Sibiiu.

c 1494. — Probabil pentru a aranja această datorie s'a dus Vâlcan la

Sibiiu, unde a fost arestat, după cum se vede din scrisoarea lui Vlad Călu­
gărul din 5 [anuar 1495, la Iorga, Hurmuzachi XV p. 143. :

13.

V I l V KAA,V K0IIK0,Y,4 H I'OCIlOAHHk H H U I f T rOCFIO,\,CTRO ,V\H M a -

UIH.M AOKpiHAA npi'tJTfAO/U ÎK8MAHO8 B8ArAp$A\a|icp$ II cjkah*» «pa

AfKS llpfCKfTAOCTH H KT T H / M llSpi'ApOAV UIT GHIîHN A W O r O 3A,l>AKHf.

H W CiM MCMIIAV rtSCnO,A,CTK<! K H 3 A p A K O T S ILUIIfA\8 llSpi'ApS 7K$-

nauS A\II\'HII W T TpxroRHiuc, ipe IIAAJ TSra or KAiiify MAOK^hh

a
AA'ArORf A M
$ c l
"AATIT. G f r o p a , \ H AtOAMAl I'OCIIOACTRO R H KAKO

HauiH r\«npH upHraTfAH, KAKO ,\a att* npaRii 3 A K O H , noK8,i,<

'MS cb* A A x r o K f , ,\a ,w8 ci IMATHT, 8 iiartteS \ a m K»a«. H m

l r R (
fdKOTtT rOCriOACTKO R H , f p f
RAIIIH HAOR'kll,H H O K 8 \ , f IhWAK A' * *
24 S. DRAG0MIR

HA Maum\- M.vciK-kun, MI HM 8MHHH<V\«Î iipaKH 3AKOH. H AasroK»

IIAK$a (
HiWa» W H H H i w ct naaTfT. AKO t HMÎTO H SavpxA. WHH

aaiuc HM pasAMtT a^KHTXK II,PVU;K<;AV. A O K A J a\8 H« n A A T r r HA npxfto

AaxroKi. IIOK5>\ (
«C' '*
1 r t
A *' K f H Î
*. '<- K <
* U
' R
T - t a M->
l K f
wrraTM A<*
« paaAwn" no UpxKKt. TAKO MOAHAI l•<>cll©A •- CTK , K H
MCXAA» MAIÎ-

K'kK» narSti» a * H * «SA**. H K C T K A A S.\\H«>>KHT A-kTA r o c n o A C T K S R I I .

Io Vlad voevod şi domn, scrie domnia mea prietinilor noştri

buni, lui jupan b u r g h e r m e ş t e r şi judeţului crăieştei L u m i n ă ţ i i şi
celor doisprezece pârgari din Sibiiu, multă sănătate. Şi m ă r o g
pentru aceasta domniei voastre, p e n t r u treaba pârgarului nostru,
j u p a n Mihnea din T â r g o v i ş t e , căci are să i-se plătească datorii de
către oamenii voştri. D e aceea r o g p e domnia voastră, ca p e pri­
etinii buni ai noştri, să-i faceţi lege dreaptă, să i-se plătească,
întru cât a r e datorii, să nu rămână d e p a g u b ă . Şi să socotiţi d o ­
mnia voastră, căci întru-cât au datorii oamenii voştri la oamenii
noştri, noi le facem lege d r e a p t ă . Şi datoriile câte le au li-se
plătesc, chiar dacă a murit cineva. Iar ei d e ce îi împărţesc averea
la biserici, până când nu i-se plăteşte mai întâiu, c â t are datorii.
Astfel ce va rămâne de acolo, să se împărţească la biserici. Aşa
r o g pe domnia voastră, să nu se facă p a g u b ă omului meu. Şi D-zeu
să înmulţească anii domniei voastre.

Monogram ; pecetea rotundă, neacoperită, de c. 3.3 cm. în diametru;

din legendă nu se mai poate ceti decât Mfic....şi....:iun H r... (vezi legenda...
acestei peceţi la Bogdan, Relaţiile I. R. cu Braşovul p. LXII); adresa: IMIIIHAI
,WG(IIHM n p l i a v i A e . M nS(ii\i|>A«i|i*i M CSAHS KMASRI n;i«CK«TA»CTH H R~I THAI nSpi-Ap»Ai U T
GHGHHIC :banilor noştri prietini, burghermeşteruhu şi judeţului luminatului
craiu şi celor doisprezece pârgari din Sibiiu.

1492— %. — E vorba de procesul negustorului Mihnea cu Elisabeta

văduva iui Nicolae Prol din Sibiiu, pentru care vezi şi corespondenţa lui
Radu IV cu Sibiienii în Hurmuzachi XV p. lo2 —154, Nrii CCLXX1X—XXXII. l

14.

t IW KrtA,*, KOtBOAd H
r*Cn*AHHk nHUUIT rOCilOAtTK* Mii
MOt\\$ KX3AI0KA<N0AA$ KpATS H AOBpOAtâ llplltAT«AK> E8ArXp$Attl|Up$
H K~l nSpraflQAA WT GHKHM, llpHtK*CHA\ MHCr 3AP4KÎC H AWKOBHO

H«KA«HEHH( KJIIIOH A4HA0CTH. H U' CfAI KH , \ J K a A \ 8 HUdn'il .iapa,*,'*

WKM3H CHfiOAUCH TOCnOACTRA AUI tlC HAAIH8 4>p'AHK'A H tlAA'k H

^•kTK*, MKO HA» fC$ !>Kpa,\H NfKOH KOHH, TAKO C 8 yOA-i'AH (IC TpArfc»

A©PH HJf CjJ NaillAH $ HlaAKOB. «1 TATf WHH Cfcî WT TxHHApH H

 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE C U SIBIIUL

U'T KOASH. TA ll\' C8 Iip\\\,AAH 8 HlAAKOK ,1, KCHH. TaKC lipOCHM

B.1II1E AIHAdCTH KdKC ,\A Hf HA\AK> lldl'8K8 CHflOMACM rOCHOACTBA MH

U'T KAC. NS ,\A IIMAIC npARA,S UIT KAlllf MHAOCTH ,\A HM RpATHTf

KOHH. H EOl'k liII SAANOÎKHT A'tlTA.

Io Vlad voevod şi domn, scrie domnia mea fratelui meu iubit

şi bunului prietin burghermeşterului şi celor doisprezece pârgari
din Sibiiu, poftim multă sănătate şi, închinăciune cu d r a g graţiei
voastre. Şi vă dau de ştire despre aceasta, pentru aceşti săraci ai
domniei mele, cu numele Frâncu şi Badea şi Deatco, că le-au
furat nişte cai şi s'au d u s p e urmă, până ce i-au aflat în Şalcău.
Iar hoţii sunt din Găinari şi din Colun, şi au vândut patru cai la
Şalcău. Astfel mă r o g de graţia voastră, să nu aibă p a g u b ă de la
voi oamenii domniei noastre, ci să aibe dreptate de la graţia
voastră, să le restituiţi caii. Şi D-zeu să vă înmulţească anii.

Monogram; pecetea rotundă, adresa: ţ' AIOIAI KX3IUCEIMH«<V$ KJMTS H A * S -

IK\«J n|iHTf,iH> KSAI-Z(I««I|I«I!? ii K~I ii$|ird|i«A« U>T f»»siiH : fratelui meu iubit şi bunu­
lui prieten, burghermeşterului şi celor doisprezece pârgari din Sibiiu. %

M8d—96. — Duetul scrierii şi monogramul sunt din sec. XV. De aceea,

dc şi lipseşte din titlu formula «din mila lui D-zeu» totuş atribuim lui Vlad
Călugărul această scrisoare.

15.

-;- MHAOCTÎIO KOKÎIO \W Y,A\,\ KOHKOA/' " r«cii©,\HNX 8rpc>-

KAA\*i'HCKOH 3EAXAH I1HI1IET rOCn«,.\CTB© MII MECTHTHM KpATHMAV H

XOSpî°HiV\ lipilld TfACnV

r ll$pl"ApA\EI|lfp H CA \II,8 V rOCriQ/VHNS A\H HflEC-
KfTA<M\8 KpAAtO II E~l TIIA*. n S p r A p O M W T GHKHHH, A\HOI'0 A^MLii.

H no CSA\ \AKAW 8 3HAHII rOCIIOACTKg K H

- UOHfîKt II0CA4£AA0 HAIUA

RcpHJ CASra Onp'k T\« KAIIIE rociiCA,CTRo. OEro pa^ii uio HE K X roc-
K H
IUWCTKO njoroBopHTH. A rocrio \cTR« t K H 4,a B E P S E T E , EpE c8 HAIUH

p'kmi urnitul, li Korx R I I KECEAHT.

Din mila lui Dumnezeu, Io Vlad voevod şi domn al ţării

L'ngrovlahiei, scrie domnia mea cinstiţilor fraţi şi bunilor prietini,
burghermeşterului şi judeţului prealuminatului meu domn craiul şi
celor doisprezece p â r g a r i din Sibiiu, multă sănătate. Şi dau de
ştire după aceasta domniei voastre, că am trimis p e sluga noastră
credincioasă O p r e a până la domniia voastră. D e aceea să credeţi
domnia voastră, ceea-ce va spune către domnia voastră, căci sunt
cuvintele noastre adevărate. Şi D-zeu să vă bucure.
 S. UKAGOMIK

Monogram; pecetea rotundă, acoperita c. 3. 3 cm. in diametru, legen­

1
da: Ţ lu Ji/idA k o h m a j «iicTHio s ; k h » ii i - * c n » A H H k . Adresa: «ICTHTHAI KjMTHMA» h

A-Ml'PÎH.H npilJTMOAl Bi:ll'XpAt(!|lf 1 II CSA'I.S I'^IMIO.VHHS A I HKflAA» I I K~i V I I A A llSpi'^KM U T

I'Ikhiik'cinstiţilor fraţi şi bunilor

: prietini, burghermeşterului şi judeţului
domnului meu craiul şi celor doisprezece pârgari din Sibiiu.

1482—1490. — Oprea, de care e vorba aici poate fi identic cu Oprea

trimis de Basarab ce) Tânăr la Braşov către sfârşitul anului 1481. la Bogdan,
Relaţiile, p. 169. Un ' iprea famulus e menţionat şi la ÎS April 1506 sub k.KÎu
cel Mare (Rechnungen I p. 42'J).

Radu IV cel Mare.

16.

-y tÎ9/KÎIK> AVHAOCTIk} Kv PA,\,SA KOtKC,\A II IOCIKV\UHX R'ACEU

3EAAAH OSrpOKAA^i'HCKOH IIHIIIET rOCriO l,CTK«*r MII AlNCfO 3\QARU CJ,

AKMJOKÎKt HdlllHAV 'IECTIITIIA4 BpATHfelA* II Ak>KHAAOA\ lip'lWTfAO,H H

K.UI^HII.W CSCt&SM llSAI'Ap \UWEp II C^,\U S

KpAAfES II lil T I I A \ U'Api'A-

pOAA W'T GHKHH. II W CIM £AKAA\ $ 3NAHÎE KAHJCII lipiMTEAhCTKO

pABcrS K(i|iKAy; nio /Vin C T E np-kii*pS>iHAii rocii» \cTK« t KH. I\>C-

IIO,\CTKO AUI Kapf l|IC> CXA\ 3HAA W\ IVKty CTpAllf, l<l CA,\\ llp'kflO-

p84i'U' rCCIIC>,\,CTKA KH li* MAOB'kKd IOCIK> V,CTl4A r KH ,\llA\IITpA. TKE

II3RKTH\" r<>CIK\\CTBS KH 3A B71CE\-. H l'IAKII r\A 3HAETE HplIMTfA-

CTKO KAIUOH 3A pAKO'l'S IIII^KA U 3.1 A ^ K H T ^ K i|IO CE E $HIW U'T

ApXIKAKE rOCHO \,fTllS

r Bll. rOCIU\l,CTKO AHI C"AA\ b'IIIHHA KHIII'A l'OC-

IIO,\CTKA AUI i;ai;o Ţ\A CE I I O K P A T H T CKS A X K i n v

> v K
Ah>,\îw'A\ rcciK-A-
C'I'EA KH, , \ 0 E,V,HH BAdC l'AAKV, l l p I M T f A C T K O pA V,î r HAIUEIM. *1 A» V'l'E
R

1'OCriOACTBA A \ H \A R IVCTAH8T S IIAI'SBS pd,V,l KOAW rOCIK\V,CTK.t IUI.

f
TdKOII A ' ' 3HAETE r o C f l O A K H . H l | I O 31'OKOpHT CA$r.\ rOCIK>ACTKA
K H
KH I V A Hac KX rocnc>AfTKS K H . rociiOACTKC KtpSHTE. EpE cS HAINII

P'llHH HCTHHHH. H KOrX SAAH02KI1T /VETA r C"CIK\\CTKb> KH.

Din mila lui Dumnezeu lo Radul voevod şi domn a toată

ţara Ungrovlahiei. Scrie domnia mea multă sănătate cu d r a g o s t e
fraţilor noştri cinstiţi şi iubiţi prietini şi deaproape vecini, bur­
ghermeşterului şi judeţului crăiesc şi celor doisprezece pârgari din
Sibiiu. Şi despre aceasta dau de ştire prietiniei voastre pentru
lucrurile, ce mi-le-aţi recomandat domnia voastră. Orice ani ştiut
domnia mea din partea aceasta, eu am recomandat domniei voastre
prin omul domniei voastre Dumitru şi am înştiinţat despre toate
pe domnia voastră. Şi iarăşi să ştiţi prietinia voastră pentru
pagubele averii, ce s'a luat din ţara domniei voastre, am făcut
scrisoare domnia mea, să se întoarcă oamenilor domniei voastre
 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE CU SIBIIUL -n

toată averea, până la un fir de p ă r , de dragul prietiniei n o a s t r e .

Iar oamenii domniei mele să rămână de p a g u b ă de dragul domniei
voastre. Astfel să ştiţi domnia voastră. Şi ceea-ce va spune dela
noi sluga domniei voastre, către domnia voastră, credeţi domnia
voastră, căci sunt cuvintele noastre adevărate. Şi D-zeu să înmul­
ţească anii domniei voastre.
Monogram; pecetea rotundă, de c. 3 cm. In diametru, ruptă; adresa :
+ IIAUIHA» HXCTHTHAl K,UTUU\ H A*E1II W I I I H M T M i A I (iSAiajlAlf H C$A'(!> K I A A I K S H K~l THAI

nSjrap»M u»v GHBHN : fraţilor noştri cinstiţi şi buni prieteni, burghermeşierului

şi judeţului crăiesc şl celor doispezece pârgari din Slbiiu.
c. 1504—1507, Misiunile cnezului Dumitru din Sălişte încep, după Rech-
nungen I. p 414 în anul 1504. Ele sunt frecuente mai ales în anii din urmă
ai domniei lui Radu. Astfel în 1506 Dumitru pleacă la Radu-Vodă, în 4 Fe­
bruar (Rechnungen p. 427), în 21 Martie (ibidem, p. 429), în 24 April (ibidem
p. 430), în 31 Maiu (ib. p. 431), în 21 Octomvrie (ib. p. 435), în 4 Noemvrie
(ib p. 435) ; iar în anul 1507 pleacă la 6 Iunie (ib. p. 466), la 30 Iulie (ib
p. 468), la 16 Noemvrie (ib. p. 331), la 24 Noemvrie iib. p. 483) şi în anul
următor, 1508, la 11 lanuar (ib. p. 495). Pentru politica lui Radul cel Mare
vezi studiul d-lui Al. Lăpedatu în Lui Ion Bianu Amintire, Buc. 1910 pp.191—223.

17.
A1HA*CTTI« KOKÎW Ivv PAASA KcxiiOAa n rociicvyiiHk minier
, h m
rocriOACTKO A U I HAIIIILU « K C T H ' I HAA spariidAt H a o k
P ' fip'iMTta«A\

fiSpraoAWtiifp II CAÎAUS B i THA» u8prapc>A\ IVT GHKHNK-, .«Horo

iApAKue npiiHocHT rc>cncAc'rK8 KII. llciifiK TSH iiocAayA\c< Haina

K(pHA CA8| A t
;t;8llAH KKA'k H C X ILillIIIAUl IICTpEEHHAMI p k ' I M . H KA|H

fAHKA IIBpiMCT KX l'OCriOACTK» RH, RfpSStTf, tpt Ci 5

HAI.UH p"klH

ncTHHHH. H KOix 8A\HO>KHT MT rocncACTKS RH.

' Din mila lui Dumnezeu Io Radul voevod şi domn, scrie

domnia mea fraţilor noştri cinstiţi şi bunilor prieteni, b u r g h e r m e ş -
terului şi judeţului şi celor doisprezece p â r g a r i din Sibiiu, multă
sănătate pofteşte domniei voastre. Căci a m trimis acolo p e sluga
voastră credincioasă jupan Badea şi cu vorbele noastre de trebu­
inţă. Şi orcâte va spune către domnia voastră, să-i credeţi deoare-ce
sunt cuvintele noastre adevărate. Şi D-zeu să înmulţească anii
domniei v o a s t r e .
Monogram; pecetea rotundă, ruptă, de c. 3 cm. iu diametru; adresa,
t MAUIHAI MICTHTHAI KpATlnAI II AOKJÎHA* npîlJTf.KVV llS|)ld;lMII|l(? H C.Y.AH.S H Kl TIIM

n S p r i p c ' M vi'-r OHKHHH : fraţilor noştri cinstiţi si bunilor prietini, burghermeşte-

rului şi judeţului şi celor doisprezece pârgari din Slbiiu.
1496—1507. Despre acelaş Badea la Braşoveni, vezi Bogdan. Relaţiile
pp. 216 şi 230.
 S. DRAC10MIR

18.

V IHHAOCTIHO KOîKIUI© Iw Pi,\i>i\ BOHKC.V » l'OCHOAHHk BXCOH

i V t H
3«M.«H oi'rrpsEAdri'HCKOH, miiiKT recnoACTB© HAIIIHA» 'UCTHT^W

KpATHAAt, A,t»Bp'lilAA UpMTEAtAA ll8ArApAUII|,tp8 II C/ÎSA",*» H K 7 ftpXI'A-

pOAA W T GHKHH, AAHOr© -SApaRHl lipilHOCHT rOCIIOAC'l'KS KH. H HO

CMV ,\,AF,AA\ s AHMi'n rocn©ACTR8 K H , IIONOK iiocaar rocnoACTK© <w

ca8rS rocnoACTRa '«» <W<»H-fc K X rocnoACTKa KH CX iidiiin.mi no-rpfK-
HtMH liinta.wii. titre paAi MHK© ;3KK£AHT CX I O C H O A C T K S KH j a

rocnoACTK© KH K « P $ H T ( , nonf>K C 8 T HAIIIH pciti MCTHHHH. H K©rx

RM WTKfCtAH rOCIIOACTKO K H .

Din mila lui Dumnezeu Io Radul voevod şi domn a toată

ţara Ungrovlahiei, scrie domnia mea fraţilor noştri cinstiţi, bunilor
prieteni, burghermeşterului şi judeţului şi celor doisprezece pârgari
din Sibiiu, multă sănătate pofteşte domniei voastre. Şi d a u de
ştire după aceasta domniei voastre, că am trimis pe sluga domniei
mele, pe Manea, la domnia voastră cu lucrurile noastre d e t r e ­
buinţă. De aceea câte va vorbi cu domnia voastră, să-i credeţi
domnia voastră, căci sunt cuvintele noastre adevărate. Şi D-zeu să
bucure pe domnia voastră.

Monogram ; pecetea ruptă, adresa : Ţ HAIIIMA\ 'KCTHTIM KPJTHLIAI H I^MI-CAIAI

nsiitr<i|iAMi|ri!i$ H C.KAUS M K"I n S | i r a , i » A i U T OHRIIH : fraţilor no.şt/i cinstiţi şi prieti­
nii"!; burghermeşterului şi judeţului şi celor doisprezece pârgari din Sibiiu.

149B — 1 5 0 7 . Despre misiunea lui Manea Ia Braşov, vezi Bogdan, Re­

laţiile pp. >-l - 11

M i h n e a I.

19.

liO>KH«M AXHAOCTHW llv' • MlirH'l; K0«K©A<< II rOCIIOAHHk,

1
HHIIUAVO MAlllHAV IIOMXTfIIHHAt H A^P' "'" HpHMTfAfAX II KAH/KHHAl

CSCEA^'W nSprapAUiin-p H C8au8 KPAAEKS II ifi' THA\ npxi'ApOA* u>T

r t K M
OHKHH. , W H W HApAKÎ't tlpIIHOCHAXO l'©CH©ACTK8 KH. H 110 C l l \ ' r \ '»'

8 (H.UIU rOCIIOAC'l'K8 K H , HOHCKf IIOCAd^MO II4<• 111 IIOMXTEHHIH II K f p -

MMH KOA'fcpt HîSndH HKAH criATAp II HtSlIAN rlAKk KHCTHMp, KAKO A ' 1

S n
A«-"HA 'l' * $ r O C n O A C T R A K H II CX HAIHHAUI HOTpfKHHAWI pivMAMI

A© r o c n o A T K A C
KH. Otro paa'I' Bapc SAIIKA H3pfK8T wr HAC KX

rocnoACTR8 KH, a IOCMOACTK8 KH iitpSHTi, «p« C S T HAIIIII p-kM

HCTHMMH. H KOI'k 8A\N05KHT ,U'I*A I'OCIIOACTRS KH.

 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE CC SIBI1UL 2»

Din mila lui Dumnezeu Io Mihnea voevod şi domn. Scriem

prietinilor noştri cinstiţi şi buni şi d e a p r o a p e vecini, b u r g h e r m e ş -
terului şi judeţului crăiesc şi celor doisprezece p â r g a r i din Sibiiu,
multă sănătate poftim domniei voastre. Şi d u p ă aceasta dau de
ştire domniei voastre, că am trimis p e ai noştri cinstiţi şi credin­
cioşi boieri /van Spătar şi Alba Vistier s ă se d u c ă la domnia
voastră, cu vorbele noastre de trebuinţă, până la domnia voastră.
De aceea oricâte v o r grăi delà noi către domnia voastră, domnia
voastră să credeţi, căci sunt cuvintele noastre adevărate. Şi D-zeu
să înmulţească anii domniei voastre.

Monogram; pecetea rotundă, de c. 3.5 cm. in diametru, legenda ilisibilă ;

adresa : f u j i i m , » n o ' m ' c m i H i u H .',CK|t»i,u «ÇHUTI/IIM H K.IHJKHHAI CSCIA»» iiS.ii-apAin|iin
II CSAUS KHJ.IIBS H K~I T H M wr OIIGHII : prietinilor noştri cinstiţi şt bilni
npxi-djii,u

şi deaproape vecini, burghermeştei Ului şi judeţului crăiesc şi celor doisprezece

pârgari'din Sibiiu.,

1509. Vistierul Albu petrece în Sibiu ca trimis alui Mihnea Vodă din
28 April până la 5 Maiu. Rechnungen 1 pp. 534 şi 536.

20.

V <MHAOCTHK> K02KHMO Iw diMX*H'fc KOIKOAA H rociioAMHx

a f c T K
rccncACTKc- MH IÎAUA8 CASI'S CIIKHMHCU « K * A KdAtH
H
H CAOEC-A*" AXHHSTH cKpc3f HtMAH r<ien<ixcrE,A M t
A°P *> GMKHH.

H NHJfTO \A VA HI CAX'kt KAHTOKATH. HTH Qnp-fc WT KAHCH, H

C T K C d d U
T4KOH TU rORCpHA\ l'C'CH*A ' A\H, A '"!> A l AWAÎ JS,A T A
H T r t f M f
lipOKOA A*K H3AICTH W T 3fMAK» rOCnOA^TKA Mti, KAKO

HHJfTO A a V A H l
t'WktT KAHTOKdTH. HlIAKO \ A H-fcCTk fl<> p f > » VOC-

IIOACTKd AHI.

Din mila lui Dumnezeu Io Mihnea voevod şi domn, dă

domnia m e a lui Băilă, sluga Sibiienilor, să-i fie voie şi slobozenie
a trece prin ţara domniei mele până la Sibiiu. Şi nimeni să nu
îndrăznească a-1 supăra. Iar ţie Oprea din Câneni, aşa îţi grăiesc
domnia m e a : să-i dai câţi-va oameni, să-1 însoţească, până va ieşi
din ţara domniei mele, ca nimeni să nu îndrăsnească a-1 supăra.
Altfel să nu fie după cuvintele domniei mele.

Monogram ; pecetea rotundă, ruptă ; fără adresă.

1508—1510.
 30 S. DRAGOMIR

Vlad IV cel Tânăr.

21.

V iMHAOCTl'lO EOJKÎEIO Iw BrtdA ROHKOAA 11 r O C H O A " H k KXCOH

3EA\AE S l T p © R A a \ î ' H C K O H HH11JET rOCriO,S,CTKO A\H HAllIHAX MkCTHTHAV

H
H A*KP 'M npiMTfASA\ n8prapA«ni«p C8ah> KpAAfKS H R"I TfA\ n8p-

TAPOA* U T GMKHH A w o r o 3ApaRÎ'e npHHOCHT KAIIIC AWAOCTK. Torau

pAA'l" A\«AHA\ II llpOCHAA E A 1116 AAHAOCTk flOTp^AHT* CE 3 4 AUHE pAA'l"

CXIIpÎMTEACTKi? H 34111.0 K H CXAA H 110 npEHÎAE H3A\0A1IW. H HAKH

d
AP*3ro A 3Hd4 K4IU4 AUlAOCTk, ((>( HAAAAA TA AH© rOCn©ACTK© A U I

«AHA TSTKA CECTpS AAATEpE rOCriOACTRA A M I . T A K O T A ECTk KHA 83fA

TOH lipOKA-kT MlirH'k 'HAlVErO KpAJKAMUIA TA CH TA ECTk KHA

APKKAA >KEH8. CfrO pAA'l W T KplA» ¡11.0 A\ti ,\A,\,l KOl'k H lipCMHCTA

KOrb" AAATEpE KAU1HHS rOCHOA^TRA AMI KAAU1K0AA 3EA\AI0A\ TSpf

S
lipiMAOr KA4IIIK0M 3EAIAE, TepE CH I'I0C4AH\" HA CTOA po^HTCAM H

Gp4TS rOCIIOACTKA AMI P A A ^ A A ROEROAE, A TOPAH HAUKI'O KpAWAUUJA

dlAHX'H'k. A U ' H A M I ECTk 83EA TSTK8 Ttyi ECTk BEWdA T4A10 CA H E A .

TOPAH pAA'l HASMII K H KOrk KAUIA AMIAOCTk. Ep£ RH A\OAHA\ KAKO

HAUJHAA A S K P W M npiHTEAHAA, KAKO A d

rAEAdTf KAUIA AAHAOCTk RApf

IHO K6 KHTH fK CKE KApE AIHOI'O, KApE A A A A O Hţ© ICE KHTII Et© \A
t .-«S

S3A4ETE. TEpE ,\A A\S A^KATf 8 610 p8lî8. TAKO A<< W HpOKOAHTE 8
:-HA»AI© rocnOA^TRA AUI 8 RAAIIIICOH 3EA\AE, h cxc MECTHI© h CXC
0 1 5
MAORknH rOCIIOACTKA KH, A '" K f
lipHHTH 8 3EAAAE I'OCIIOACI'KA A M I .

H j\,A r A m
WCTAKHTE HIKAKO A A IO TKAJfORAT HfKOII 8l'pH HAH HEKOII

jf AdllOKH A«> 83AMT I U , © KS IliHATH. fl»$ A' 1

"P©K©A H
rOCIlOA"

CTKA KH CX MAOK'klUI rOCNOACTKA KH, EpE AKO » 4ETE VVCT4KHTH

1'0CI!0ACTK> KH TEpE 10 KET KdfOKATH HEKOH 8rpli A rOCflOACTRS K H

CXMOTpHTE KOia fipTiaTSACTK© K( KHTII A M r » HAAAH. H KCTk K H KtCl-

AHT l'OCnOA,Cl'KS KH.

Din mila lui Dumnezeu Io Vlad voevod şi domn a toată ţara

Ungrovlahiei, scrie domnia mea prietenilor noştri cinstiţi şi buni,
burghermeşterului, judeţului crăiesc şi celor doisprezece p â r g a r i din
Sibiiu, multă sănătate pofteşte graţiei voastre Şi vă dau de ştire
după aceasta graţiei voastre pentru treaba, ce v'am fâcut-o cunoscut
graţiei voastre şi mai înainte. D e aceea r o g şi cer graţiei voastre,
o s t e n i ţ i v ă pentru mine de dragul prietiniei şi pentru-ce v ' a m
rugat şi mai înainte. Şi iarăş de alta să ştie graţia voastră, că
am acolo domnia mea o mătuşă, soră de a mamei domniei mele.
Pe dânsa a luat-o duşmanul nostru afurisitul Mihnea şi şi-a ţinut-o
d e nevastă. D e aceea decând mi a dat Dumnezeu şi maica prea-
 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE OU 8 I B I I U L 31

curată alui D-zeu Ţ a r a Românească d r e p t baştină a domniei mele

şi am venit în Ţ a r a Românească, de m ' a m aşezat în scaunul p ă ­
rintelui şi fratelui meu Radul voevod, acel duşman al nostru, Mihnea,
mi-a luat pe mătuşa şi a fugit acolo cu ea. D e aceea D-zeu să
vă povăţuiască pe graţia voastră, căci vă r o g ca p e bunii noştri
prietini, să căutaţi graţia voastră, să luaţi t o t ce va avea, fie
mult, fie puţin, să luaţi şi să-i daţi în mâna ei. Astfel să o însoţiţi
în ţara domniei mele, în Ţ a r a Românească cu cinste şi cu oameni
de ai domniei voastre, până ce va ajunge în ţara domniei mele.
Şi să nu o lăsaţi nicidecum să o jefuiască nescai U n g u r i sau nescai
hoţi, să-i iea ce va avea. Ci să-o însoţească domnia voastră cu
oamenii domniei voastre, căci dacă o veţi lăsa domnia voastră şi
o vor jefui oarecari Unguri, să socotiţi domnia voastră, ce fel de
prietinie va fi între noi. Şi D-zeu să b u c u r e p e domnia voastră-

Monogram ; perete rotundă, acoperită, cu c. 3 cm. în diametru, cu le­

gi !<da : + I u ' K / U A k R(*()K»A<» «MASCT-HIC E»;KH» H r « c n » A . adresa : ţ H a u i H / u i f c n i -
veIM ii A«B(IH,« njhartAiM n î | i r j p , « « i | j i | i ci-A.it!? K^aAfRS H R~I TIA* nSpmjeM U T GHEHII :
'prietinilor noştri cinstiţi şi buni, burghermeşteralui, judeţului crăiesc şi celor
doisprezece părgari din Sibiiu.

1510—1511. După omorârea lui Mihnea Vodă în Sibiiu, Doamna Voica

pitacâ la Braşov, !a începutul lui August 1511. (lorga în Hurmuzaki XV,
p. 212.).

Basaraba IV Neagoie.
22.
V ItV KACApAK K©£K©AA K0>KTS« MHAOCTIJO I-OCIIOAHNJI KAAUIKH

HHIlIfiMO HdUieAA© MfCTHTHM BpATHAM II A < > K

P K i V
- np'ldTEAOM IflKOK

n»ArhpA\Ein,Ep H KTI T H / U n $ p r a p e < u w GHKHH, ivuioro SAPABH* npî-

H*CHM KAIIICH AAHA©CTH. H H© CHJf KtJi,VM fi,A fCTk K.1UIOH AAHA©CTH

KNHI'S H p-kMH III© AAH CTf I10CAAAH I I riOpSlHAII II© RdUIA MAOR'kKd

AHAYHTPS A 0 K
P F R
H C
^'W pa3b'Mfa r©cn©ACTKt> A \ H . fl A\H I I A K H p-KMH

IU© CiUO HA\AAH ridKH CAI© nOpSillAII n© 1rt©K+.KA RAIMOII AlHA©CTk

n©j\8/HHTpb. T©rdH pAA'l" fAHKA W HACk Kk r©CIIC>ACTKS KH H3p(MfT

AA KipSiTf fp{ C 8 T HCTHNH IIAIIIf p'k«JH. H K©l'k 8AAH©JKHTk AITA

1-OCnOA^TRA KH

Io Basarab voevod din mila lui Dumnezeu domn al Ţării

Româneşti scriem fraţilor noştri cinstiţi şi bunilor prietini Iacob,
burghermeşter şi celor doisprezece pârgari dîn Sibiiu; multă să­
nătate poftim graţiei voastre. Şi după aceasta să ştie graţia voastră,
că am înţeles bine scrisoarea şi cuvintele, ce mi le-aţi trimis şi
 S. DPAUOMIR

lăsat prin omul vostru Dumitru. Iar noi cuvintele ce le-am a v u t

le-am trimis iarăş prin omul graţiei voastre, prin Dumitru. D e
aceea oricâte va spune către domnia voastră din partea noastră,
să le credeţi, căci sunt cuvintele noastre adevărate. Şi Dumnezeu
să înmulţească anii domniei voastre.
Monogram ; pecete rotundă, acoperită, de c. 3,'i cm. în diametru, cu
legenda: ţ I i v Kacj;i.ii;k KO(B6A'< A4HAOCTPIK. V
W . M * H racn^AHHk. Adresa: HAIIIHM
'IfCTHTHW EpATHAAl H A«K<1I1AI fipIdTiAOAl ISIKSK ESArkpMIIMH' " Kl llSjUAlll U'T OHKHII :

fraţilor noştri cinstiţi şi bunilor piietini lacob, burghermeşter şl celor doispre­

zece părgari din Stbiiu.
1514—16. Intre aceşti ani e din nou burghermeşter lacob Medwischer
(Archiv f. Sieb. Landeskunde X, 317). Trimisul Sibiienilor e cnezul Dumitru
din Sălişte.

23.

V IUHAOCTλ KOÎK'HO IW RacapAi; KOHKOA-I H I'OCIIOAHHK iiHUKT

IdCnOACTKC» AAH HAIIIIIAV 'ICCTIITHAt KpdTHUIAA II A*KpHA\ lipHMTtAH

CSA*U,8 KpaatK H tiSprapiYutiLip » B~I T.»A\ nSprapn W T ipAA (£HEHH».

H n © CMJf rOKOpHAX rOCIIOACTKO KH : tKO KAKO C&AI I'OCIIOACTBO A I W

AonocaAA caSr rocnoACTKa A \ HPOAIAH ,VHIHK a* îKSriaHA MKOKA

M
CXC H4KOH A$K4TII 111,0 tl(M KHJf I'OCIIOACTBO AVtl AAX/KEN II ,V* < "

KSnOKAT ,MAÎK8 WT yKtMH. TdKO A * 8 ICTk I I K A A \ I1AATHA T8H

8 BAA4UUH II MCIIpAKS HA\ C8TX r \ A A H

^ HfKOH KAlUEAl CA»!' HAM

111,0 ECTk, W H A»8 HCTOBApH TOKap 1'OCnOACTKO A\H CXC HCIIpAKS U'T

KAAMUItl CXC cpAAAOTS I I TfPAHA A\8 ( TOKApS r0CII*,\CTBA A\H II

CA8r rOCIIOACTKO AUI H U'CpAiUOTHA AIH l T0KAp8 II CRT8R rocnoA-

CTKO AAH. 3a TOM i'OKOpllA\ rOMldACTBO AAH KS I'OCIIOACTBO KM :

X8EAB0 ( TOH PAK0T8 HAU KAKO KH Ci A\NH ? (ÎKO WKA« AUIK8(Al8

CXC KpaUlOK'KHH KAKO KpATIIM H Hf IIAaKa]F8 CI HtiyTO HH K8IIIIII

C T K C H H
HH TXprOKtUH HM CASl'f rOCHOA ' M i l
HHJfTO. il WT TOII

KA.MJIIIH IUO C8T T 8 H S GlIKIlIO CB( Cf MAAKAT WT HIIV. tîKO KAKO

C8 T0BAp8 l'OCIIOACTKO . I U I CXTKOpHA. A CHpOAUVOAV II KSlIlţfAX KAKO

HM M£ S l H H M T H . 3a TOII \ A SHAHTf Kaillf I'OCIIOACTBO T $ tpf HAHIf

CHpOAAACH HfMf AL8 WCTaKHTH HA lldl'SKS, AH8 HA\ <tf A\8 BpATHTU

WT BAUJCiU AK>AH. flrtH Uf ICTk A^Kpo TAKOII A'* 8KIIHHA\, AH8 ,\A

/KHB8(A\8 KAKO CA\0 H lipXBO /KHROKAAH. T a i î O l'Af,V,4Tf KAlllf MHAOCTiv

BaAAf U1H ,\ ă C H
83H.UATX IIpAK8 BAi\L8. A ClipOAMCH rOCHOACTKA AVII

Aa Ci Hi TfTAHTX. <5K0 \A r SHAHTf I'OCIIOACTBO KH CpC CX,\\ l'OCIIO,\,-

H I , , , ; H 1 1 0
CTKO. A \ H WCTAKHA nO P o A U H A F8\"aTa KAKO \ A HIH,fl'
: T K S , M H
daEOTS CHpOA\A *OA» A i*OCIIOA< ' - f'aKO KOII Mf KIITII llp.H'.A

MAOK-fcKX &A i'A Uf WCTaBHT 8 HArSK. a MHO Aa 11« 8'IHHHT. ff

KOrX BH KECfAHTX POCIIOACTBC KH, A.MHH.

 DOCUMENTE PRIV1TOAKE LA RELAŢIILE CU SIBIIUL 33

Din mila lui Dumnezeu lo Basarab voevod şi domn, scrie

domnia mea fraţilor noştri cinstiţi şi prietini buni, judeţului crăiesc,
burghermeşterului, şi celor doisprezece pârgari din cetatea Sibiiului.
Şi vă vorbesc după aceasta domniei v o a s t r e : iată c u m am trimis
domnia mea p e sluga domniei mele, pe Roman diacul, până la
jupan Iacob, cu nescai ducaţi, ce i-am fost domnia mea dator şi
să îmi cumpere o maja de fier. Astfel v'a plătit şi vouă către
vameşi şi i-am d a t şi îndreptare (chitanţă). D a r unul dintre slugile
voastre, sau ce este, i-a descărcat cu ruşine marfa domniei mele
şi a slugilor domniei mele în ciuda hârtiei dela vameşi, şi i-a stricat
marfa domniei mele şi a slugilor domniei mele, făeându-mi de r u ­
şine marfa şi pe slugile domniei mele. D e aceea grăiesc domnia
mea către domnia v o a s t r ă : frumos e acel lucru sau cum vi se p a r e ?
lată trăim aici cu Braşovenii, ca fraţii şi nimeni nu s'a plâns, nici
negustorii, nici târgoveţii, nici slugile domniei mele, nici nimenea.
Şi d e vameşii aceia, cari sunt acolo în Sibiiu, toţi se plâng, lată
ce au făcut cu marfa domniei mele, cum v o r face deci cu săracii
şi cu negustorii. D e aceea să ştiţi domnia voastră, că săracii noştri
nu v o r rămâne d e p a g u b ă , ci se v o r despăgubi dela oamenii voştri.
Dar n u - i bine să lucrăm astfel, ci să trăim, cum am trăit şi mai
dintâiu. Socotiţi aşa graţia voastră, că vameşii să ia vamă dreaptă,
iar săracii domniei mele să nu fie supăraţi. Iată, să ştiţi domnia
voastră, căci am însărcinat pe Roman diacul şi pe Ruchata, să
apere lucrul săracilor domniei mele. Astfel cine va fi o m d r e p t ,
să nu-1 lase în p a g u b ă . Şi altfel să nu facă. Şi Dumnezeu să vă
bucure domnia voastră, amin.

Monogram ; pecetea rotundă, ruptă; adresa: f NAIIIHAI 'IICTII(TH)AI K p a -

'i'Hn/u H A^KJIHAI n n H M T i A H CSAHS K j i a . ţ f B ţ H n S p i u p M i i p i p II R"I THAI nSprapii IVT riuA
GHEHHK ; ftaţilor noştri cinstiţi şi bunilor prieteni, judeţului crăiesc şi burgher­
meşterului şi celor doisprezece pârgari din cetatea Sibiiului.

1514—10. Iacob Medwischer e burghermeşter în aceşti ani. Despre

Roman diacul vezi Hurmuzachi XI, 844—45. Ruhat poate fi identic cu Rohat,
omul lui Vlad Călugărul, venit la Sibiiu în anul 1495 (Rechnungen I, p. 195;.

24.

V rfilHACiCTHKi KOJKUiO Iw îîaCjpAEJ BOiBOAd H TC>CI10J..HHK

KAAIIIK» nillllfAAO ttd!JlllA\ Mf C T H T H A l II C

,\, ' P E I I M
npHMTfAII, ESrtrAp-

«WfULSp II Bl Tll ripki'dpdU WT OHKHW, MH©rC> 3APAKIU npHHfCHT

BAlllfAţS MHAOCTÎI. H 110 CHV Bll rOBOpilAA, IIONÎJK TbK> CA\C UOC.WIAU

Haujfra R'kpHora CASPA KOAUNA nopTapa pa,\V m HH KSriSfT A U A

 S. DRA00MIR
34
3a f A M " 3KOH. G«ro p a , \ î AAOAHA\ RAHII AAHAOCTH ,\A ct IIOTPSAI'TH

HcnakHHTH Hamt CASJKKS. T O I I AXOAHA^ RAUII AIHAOCTH. H Kork RH

&MHOÎKHT aivTa. IIHC. fllip. K~A A H H -

Din mila lui Dumnezeu Io Basaraba voevod şi domn al Ţării

Româneşti scriem prietinilor noştri cinstiţi şi buni, b u r g h e r m e ş t e -
rului şi celor doisprezece pârgari din Sibiiu. Multă sănătate aducem
graţiei voastre. Şi după aceasta vă grăiesc, căci am trimis acolo
pe sluga noastră credincioasă C o m a n portarul să ne cumpere aramă
pentru un clopot. D e aceea r o g p e graţia voastră să vă nizuiţi a
îndeplini slujba noastră. Aceasta o cer graţiei voastre. Şi D-zeu
să vă înmulţească anii. Scris în April 2 4 zile.

Monogram ; pecetea rotundă, acoperită, de c. 3 cm. In diametru, cu le­

genda: + M A T » O I M » IVI RACAIMEA ROHKOAA Adresa:
H +
THK.
HAUJHA» MICTHTHA» II

AospHA» n(i«BT«AH KSrti-Aţ>A»i|ji(i H K"I THA< n(ikrApoAi u'T G H K H H » : prietinilor noştri

cinstiţi şi buni, burghermeşterului şi celor doisprezece pârgari din Sibiiu.

1520—1521. In anii aceştia e întrebuinţat adesea Coman portarul în

misiuni şi la Braşoveni. Vezi Bogdan, Documente şi Regeşte p. 261. Nrii
LVIIl — LXII. Jn Iunie 1521 Coman trece prin Sibiiu într'o misiune la re­
gele Ungariei (lorga în Hurmuzaki XI, p. 844).

25.
H x
f lî©:KHfh> AIHAOCTHIO Io KacApaK KOHKOA4 H l ' O C n © A H 3tM«\ll

ŞrpoRAariHCKoH HHUIEAAC NAUJHAA M E C T H T H I H npîiaTcaEM H GAHSKHHM

C8C(A©A\ nSArapA\«iii£p H CSAIIS RHCOTI KpaacRf H K I THAA ri8prapo,H,

K H
a\Hor 3ApaRVc iipiuioaiM rocnoACTRiî - H no CHJT A K J A , W
8 3H4HY«

rocnoACTRS RII 3a p a K O T S WBIAX K«nu,fA\ H nSprapoA* rocnoACTBa

V
iMI WT RApOUI P H R H H K S IIAMHOAl TATSA H OaprH3 KAKO ripiuA©
H ă c T I f
rtpfA P 5K4AOR4UJI KAKO A \ 8 CTC 83fAH K4Uld MHAOCTk TORdp
8 K d T H H o r < 1 r t X 5 K H H K a
3A c~ A ΫHATH 3 a p a A ' i fA A ' H * « T k H-kTKO

rosopHW KX Rauja AAHAOCTK, tpf /MS trrk AAXKEH IJU^HNA WT

l'HKHHK. TAKO HEI'4 p A A Î HA\ CTI 83EAH IVREH3 TOKdp 3A TOAHKO

ASKATI Î K H A T H Ttpe CTE A^AH TOAA5> MAOR^KS. T a rea* &*X% h h

p-fcMH M T4KAUJKH TAKOH AtCTIO HAC, KAKO A d

" TErAIIT npAKH MAO-
A X Î K I , H
R'fclUI KOH HEJTTET KHTM A RAUlHAt HAOE'EKOAA HAH MAOR'fcu.H

EAU1H H4UIHM MAOR-kKOAA. ANS TK0A\S Kb'AET KpHRO K^AI W T HI,©

HAHHIAl MAOK-feKOA» W H H A,A A^HA^T npiA B4UJ4 MHAOCTh ,\A HM

ApXîKHT 3AK0H llpJB, A KOIiW$ Kb'AET KpHRO KAII1HAA MAOB'KKOA*. HAH

r t K r
VT(T HAAATH A 3AA,attKAH ItAK fi,A A^MAET flpEA H<*C A A l l M

ApxJKHAxo npaR 3AKOH. r o c n o A C T K C l

R
» nocAACTf KX HAM H pt-
KOCTE, SpE ECTk flbT WTROptH \A ©TflbCTHM© HAOK'kll.H H fia%VAf)H
 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE CU S1BIIUL 35

njMKH 4 A 0 K ' k i i i i
T A<* K V r m S ' T CAOEOANO, T'P* M r wcAOKOAMjr\tto ; A
W H
K&,\A (CTk CKA,A " npHMAOUJf WRII HAUJH MAOR'ku.H lipARH TtT-
A'kml ¡513 I i p d K A t II Rf33AK0N0. (îfT© pA\'i RMiA MHAOCTk 8hhhhtc
a
AOKpf KdKo ecTk npdKa, Tept A noRpaTim TOKap CRir m o HA» C T I
S3«AM KAUJd AYHAOCTk, Ji,A Hf K$A-*T 8 KRAp WRH3II HAUIH RpAKII
c
MAOK'klUI. fi TCTAH HAOR'kKA r©CllOA TKA KM 111,0 l'OKOpf fpf A t 8 ICTk
a , , t n f c
1{JE$IIHA ,\Ax>KfH, WH A a o A ' P A H A C
» * HanpaRS WT ro-

noACTKa R I I , TJJH a 4
A\8 A P X } K H l W <
- ,
" P * 1 1
3AK0H, AKO AUS ct haha^T

IICTIINS aa-AM-HI Ijle^iind HAU A P ^ r o r a , A d

S S M I M O &A <M8 a<>AAO...[8]
a 1 1M
pSK». fl HAIHHM WKIM MAOR-kKOM npaRHAţ A CI n O R p A T H T CRÎJf

,\0 «AHO AAAKHO, (pt H { c8 KJIHKH HH1H, II HHKO/l\i> AA'A<KHH. H AKO

AII HAt Ct Hf n O R p A T H T CRfr 8 pSKAJT, A RAMA AAMAOCTk A A 3HAA Epi

HAHTH rOCIIOACTKO AAH W T K t < ' A 83fTlf II flAdTHTH... HAA, AAH

npjRM H CHpO.WACH HAIUH H . . . ©CTAKHTH 8 KRAp. H G O r k RH R(Cf A H T .

Din mila lui D u m n e z e u Io Basrab vaoevod şi domn al ţării

Ungrovlahiei scriem prietinilor noştri cinstiţi şi vecinilor d e aproape
burghermeşterului şi judeţului înălţimei crăieşti şi celor doisprezece
pârgari, multă sănătate aducem domniei v o a s t r e . Şi d u p ă aceasta
dau d e ştire domniei voastre pentru treaba acestor negustori şi
pârgari ai domniei mele din oraşul Râmnic, cu numele Ta tul şi
Sarghiz, că a u venit în faţa noastră şi s'au plâns, c ă le-aţi luat
graţia voastră marfă d e două sute ducaţi galbeni, pentru u n d a ­
tornic, d e care a v o r b i t cineva către g r a ţ i a voastră, că-i este dator
Ştefina d i n Râmnic. Astfel d i n pricina lui le-aţi luat această marfă,
pentru atâţia ducaţi galbeni, căci i-aţi d a t acelui o m . D a r , vezi, n u
fură a ş a nici vorbele, nici tocmelile între n o i , s ă fie supăraţi
oamenii drepţi, cari n u v o r s ă fie datori oamenilor voştri s a u
oamenii voştri oamenilor noştri. C i oricine dintre oameni noştri
se v a simţi jignit prin ceva, s ă se ducă la graţia voastră, s ă le
ţină lege dreaptă. Iar cine dintre oamenii voştri s e v a simţi jignit
sau i-se v a reţine vre-o datorie, s ă vină iarăş la n o i , să le ţinem
lege dreaptă. Şi domnia voastră a ţ i trimis la noi şi aţi zis, că-i
deschisă calea, să slobozim oamenii şi pârgarii, oamenii drepţi, s ă
târguiască liber şi i-am s l o b o z i t ; i a r acum veniră aceşti oameni
drepţi ai noştri, jigniţi p e n e d r e p t şi fără d e lege. D e aceea,
graţia voastră, faceţi bine, cum este d r e p t şi restituiţi toată marfa,
ce a ţ i luat-o graţia voastră, s ă n u rămână d e p a g u b ă aceşti oameni
drepţi ai noştri. Iar omul domniei voastre, căruia zice că îi este d a t o r
Ştefina, să vină în faţa noastră şi cu îndreptare dela domnia
voastră, pentru ca să-i ţinem lege adevărată, dacă i-se va afla cu
 S. DKAGOMIK

adevărat dator Ştefina sau altul, s ă luăm (noi) şi să-i restituim la

mână. Iar acestor oameni d r e p ţ i ai noştri s ă li-se întoarcă t o t până
la un fir d e păr, căci întru nimic nu sunt vinovaţi, nici datori
nimănui. Şi dacă nu li-se restituie în mână : t o t , s ă ştie graţia
voastră, că (voiu) afla domnia m e a , deunde s ă iau şi s ă le plătesc,
ci pe (oamenii) noştri drepţi şi sărmani nu-i (voiu) lăsa în p a g u b ă .
Şi Dumnezeu să v ă bucure.
Monogram ; pecetea rotundă, ruptă ; adresa : f MAUUIAI ACEANAI n.iurriAiAi
nSarapAifipcp H C S A U S i;paA«ii!> H R~I TNAI npxrapoAt w r GIISIIH bunilor noştri prietini
:

burghermeşter şi judeţului crăiesc şi celor doisprezece pârgari din Slbiiu.

1512—21.
26.
f MHAOCTÎIO KOHCi'dO Iw [lACAQAK BCEBOAd II l'OCIIOAHHK RrtAUJ-

I;H IIHMJEA\O IUUIIHAV HICTHTHAIK H A O K

P h
^ npHiaTEAHA\ n$Arxpb\we-
UJEpb II CSAU*» BliCOTS KpdAtO II K~l THA\ llbprdpOAA WT GHGHN M»«T
3APAKl'e npHHOCHAVO BdlllOII AAHAOCTII. H no CH\' ¿\ARAiW b BNdNIE

IU1II0II / U H A O C T H , HOHEÎK T b l d CkA\ nOCAAA rOCnO^TK^ MII KEpHCTd

EOA'kpHHA r O C n O A C T E d AMI, JKbridN UdpE$A A I H K 11

3ApdAÎ IlOTpEKO-

EANUO TOCnOACTEA A \ H . G E r O pAAH KH A\OAHMO H llpOCHAVO KAllIA

M H A O C T k A,A BH IIAKMH EOrk KAUJd AAHAOCTh A<* HM HEKTO HE

M
AHT H A a M 0 H t
103AKABHT. $1HS A d
' b SHHHETE HCnpdBb WT l|IO

KH KE K d S d T H . H EAHKA H3pEHET WT HdC pE<l Kh BAIIIOII AMIAOCTk, A

M
HALII A AAHAOCTk A a
' » BEpbETE HOHEÎK CbT HCTHHHH IIA III H p£M. H

KOI'k EH EECEAHT KAUJA .VUlAOCTk.

Din mila lui D u m n e z e u Io Basarab voevod şi domn al Ţării

Româneşti, scriem prietinilor noştri cinstiţi şi buni, b u r g h e r m e ş t e -
rului şi judeţului înălţatului craiu şi celor doisprezece pârgari din
Sibiiu, multă sănătate aducem graţiei voastre. Şi dau de ştire d u p ă
aceasta, că am trimis domnia mea acolo, p e credinciosul boier al
domniei mele, p e jupan Barbut diac şi pentru cele de trebuinţă
domniei mele. D e aceea vă r u g ă m şi cerem graţiei voastre, D-zeu
să vă povăţuiască, graţia voastră, să nu-1 supere cineva şi să nu-1
zăbovească. C i să-i faceţi ispravă pentru ceea-ce vă va spune. Şi
câte cuvinte va spune din partea noastră graţiei voastre, să-i
credeţi g r a ţ i a voastră, căci sunt cuvintele noastre adevărate. Şi
D-zeu să b u c u r e p e graţia voastră.
Monogram ; pecetea rotundă, ruptă; adresa :f HAHIHA» •KCTHTHAI H ,\OKPHA(

npHraTA
iHAt nSArkpAi(i|np II C$AU8 RHCOT* KPAAIO II ITI THAI nSprapoM IVT CHRHH prieti­
:

nilor noştri cinstiţi şi buni, burghermeşterului şi judeţului înălţimei craiului şi

celor doisprezece pârgari din Sibiiu.
1512—21.
 DOCUMENTE P R I V I T O A R E LA R E L A Ţ I I L E CU 8IBIIUL 37

27.

•j- MllAOCTHIO KOJKHEK» Iw lÎACapaK BOHKOA 4 H rOCriOAHHk, nil-

uirr rocno^cTEO A\H HAIUHAV MJCŢHTHAA H A^P"'" npîtJTtAEM n8p-

r^pAUHCTOp H C8A''S H Bl TH.H llŞ|)PApOA\ WT (îlllîllHK». A\nOP

BAPJRif npHHOcHAA POCHOACTKS BH. H no CIIY KM AABAAA 8 3HAMU

POCIIOACTRS
K H
aapa^i' PAEOTS iA0K'kK8 rocnoACTRa A , H N
* HME

IţlfijiHHA KaaSrfp. 6pf npkJKAf WROPAH Rp-kamiA a WN ICTK KHA

HA\AA CXflpfHÎf Ck •lAOK'fcKA POCNOACTKA KH nO HAW fll'AT XdHAUll.

TOPAH pAA'i KkA «CTk KHA WNOA\AANH fll'AT XAHAUII WN CH f C T k

IIOCAAA fAHA CAgPA Tfpf CI fCTk npfA CkC LJIE^HHA KAASl'fp np«A

POCIIOACTKO A\H. TAKO pocnoACTRO AIH H\* C*A\ CSAHA no SAKOHS

KOJKI» H KAKO fCTk HAA\ 3AKOH KAKO A d

AdRAT flvA\T XANAIN

i|ff<j>HHfH K~î KdASrfp A d

KAKHET KAKO Hf fCTk KHHOKAT. fl flrAiT

XANA»IN A WN H( jfOT-knj* Aa A\8 AaRAT SAKON TAKOH. ANS KkA

scTk CXAA a rocnoA<TKO KH crt 8\" R A T H A H «A"i iAOK"kK POCIIOA-

CTRA AVH T f p f A\8 fCTf 83fAH AUpJfS CkC CRf. T o i ' A H pdAÎ Aa PAf-

AJTf POCtIOACTKO KH A d
RpATHTf M A O R ^ K S POCnOACTKA .WH CRf. @ p f

3NATf KAKO CH C ; K A \ HfROAHCAA POCNOACTRO A\H CkC POCnOACTRO

KH, H KAKO C A \ A \ POCnOACTRO A\H MHHHA pdAÎ RAC. ©pf KH CKA\

POCNOACTRO A\H KpAHHA nOPANH (3HKH WA HAA RAC. GfPO pAAÎ

CXAVOTpHTf POCIIOACTKO KH fpf AKO MHNHTf TOCnOACTRO KH TAKOH

A POCNOACTRO KH A* P K f
A<> 3HATS «pf POCNOACTRO A\H KIO 8 \ * R A T H T

ApSSH MAOR-feuH POCnOACTKA KH, f l U f H nO KOAH WT MAOR'kKS POC-

NOACTRA A \ H . TAKOH A<> 3NATf. H KOPk RH Kf Cf A H T .

Din mila lui Dumnezeu Io Basarab v o e v o d şi domn, scrie

domnia mea prietinilpr noştri cinstiţi şi buni, burghermeşterului
şi judeţului şi celor doisprezece p â r g a r i din Sibiiu. Multă sănătate
aducem domniei v o a s t r e . Şi dau de ştire d u p ă aceasta domniei
voastre despre treaba omului domniei mele, anume călugărul Ştefin.
Căci mai înainte de aceste vremuri dânsul a avut pâră cu un o m
al domniei voastre, anume Agăt Hanăş. D e aceea când a fost atunci,
Agat Hanăş şi-a trimis o slugă, de s'a p â r â t cu călugărul Ştefin
în faţa domniei mele. Astfel domnia mea i-am judecat d u p ă legea
lui D-zeu şi cum e legea noastră, să dea A g ă t Hanăş lui Ştefin
doisprezece călugări să joare că nu-i vinovat. Iar A g ă t H a n ă ş n u
vru să-i dea o asemenea lege. Ci acum domnia voastră aţi prins
un om al domniei mele şi i-aţi luat vitele cu t o a t e cele. D e aceea
căutaţi domnia voastră să-i restituiţi toate omului domniei mele.
Căci ştiţi cum m ' a m nevoit domnia m e a cu domnia voastră şi ce
38 S. D B A G O M I K

am făcut domnia mea pentru voi. Căci v'am a p ă r a t domnia mea

de limbile păgâne. D e aceea socotiţi domnia voastră, dacă faceţi
astfel domnia voastră, bine să ştiţi, că domnia mea voiu prinde p e
alţi oameni ai domniei voastre, încă mai buni, decât omul domniei
mele. Aşa să ştiţi. Şi D-zeu să vă b u c u r e .

Monogram ; pecete rotundă, acoperită, de c. 3. 3 cm. în diametru, cu

legenda: " j " I i v K A r A p a E k B o m e A A A ( H A » C T K K > E M ; H K > H r e c n o A m i i » . Adresa: IUIUIIM MIC-

T H T H M H A*E(IHA\ nfiloTiAiM nS(irsi|iAin|ii|i I I C S A U S H R * Î T I I A » n S i i r A j o A » w \ O H E H I I K : r

prietinilor noştri cinstiţi şi buni, burghermesterului şi judeţului şi celor doi­

sprezece părgari din Sibiiu.

1512-21.

28.

t illHAOCTUO KOJKIIO Iw EdCdpdK KO£K©Ad H l'OCIIOAHIIX KAdllI-

KH, IIHHIfT l'OCHOACTKO A \ H HdHJHA* »I£CTHTHA\ H A * K p H A \ llpiî<lT£AOAV

liSArdpMfUWp H C S A U S H ffî THA\ llSpl'dp©A\ W T GHKHIO, AHIOPO

3APABHC npHHOCHA\ l'OCHOACTK© RH. H 110 CH\- AAKd A\ 8 SIMlilC l ' O C -

nCACTKS KH 3d pdKOTS WK£A\3H CHp©AUJfOAl 1'OCnOACTKd A \ H , no

HAM GdpKH3 H GTdlIMSA H (x)tlp-k H (ÎTdH, IIOII£>K llpi'HAOllH npfA

C T
l ' 0 C n d A K O M H KdK© CT£ Sdnp-kTHAH TOKdpf TdA\© 3dpdAI

A 8 / K H 8 LJJf'JSHHOKS. 1 1 l'OCriOACTK© K H IIOH£JK 3HdT£ l'OCHOACTK© KH

KdK© IVT Hp-kjKAf Cit Kp£A\£Hd, KdK© C A V © C £ 3dKA£AH CX l ' O C I I © A f l ' K O

KH 3d£AH©, KdKO A d AP*WHA\© HpdKAS H 3dK©H KCHCIW. TdK© K © H

% T I R KHTH AAXJKfH W T 'MOK'klI.H l'©CH©ACTKd A\H »IA©K'k'K©A\ l'OC-

IIOACTKd K H , d 'lAOK'kKS r©CII©ACTKd AIH T\d llpÎHACT TdA\© HpfA

a
C$A«A\ 1'OCnCACTKd K H A HAI ApXJKHTf lipdKH. H TdKC/KAfpf K O H
c
Jf"T£T KHTH AAX/Kf H WT »IA©K'k'HH rOCIIOA '''Kd K H *IAOK'k'KOA\ l'©C-

IIOACTKA A\H, d W H AA HplH A * T HpfA l'©CII©ACTK© A\H, a l'OCHOA-

d X J K H
CTKO A\H A HA\ A P A \ IlpdKH SdKOII. Gfl'© pdA'i KH l'©K©pHA\

l'©CII©ACTK© AHH 3 d pdK©T8 fli'XTd XdHXIIJ, dKO AlS fCTK AAX>Kfll

JTJf'jSHHd, d W H AA lipiHA* HpfA l'OCIIOACTKO A\H Tfpf AA HA\ l'Af-

A d M I ' © C I I © A C T K © A \ H C S A H npdKAS n o adnoii i;©îKiio. TdK© dK© K«

WCTdTH LJJfijiHHd KHIIOKdT H ASîKiH d l'OCHOACTK© M H AA ,\AKdA\

l
JJI'iJSHHd CX KXCfAV HA\dlll£A\ Sll'XTiS XdlIXIHts. il IlpdKH IAOK'kll,H A A

.WH CI Hf TtTAHT K(3 3AKOII H K£3 llpdKAf, II©!!**' A©Kpf A J

3liaTf
l'OCHOACTKO K H , fpf lld KOI'S H 1'AdKS l ' O C I I O A C T K d A \ H fpf KfA\ Si^A-

THTH W T Kdlljf MAOK-fcllH IlpdKH, Tfpf K£A\ S3ITH l'OCIIOACTKd AVI)

110 A\HOI'. IIOIUJK (T© CXAd A\H £ TpfTIW KIIHI'S CK£ II©CAdllf A*

l'OCHOACTKO K H 3d WKOH p d K O T S , d l'OCHOACTKO KH ll£K£Tf A A H M

UHHHTf 11H £ A " 0 HCIIpAKS. M KOI'X K H K £ C ( A H T .

 DOCUMENTE P R I V I T O A E E LA R E L A Ţ I I L E CU SIB1IUL 39

Din mila lui Dumnezeu Io Basarab voevod şi domn al Ţării

Româneşti, scrie domnia mea prietinilor noştri cinstiţi şi buni,
burghermeşterului şi judeţului şi celor doisprezece p â r g a r i din
Sibiiu, multă sănătate aducem domniei v o a s t r e . Şi d a u de ştire
după aceasta domniei voastre pentru treaba acestor săraci ai dom­
niei mele, anume Sarchiz şi Stanciul şi O p r e a şi Stan, căci au venit
în faţa domniei mele şi mi s'au plâns că le-aţi oprit marfa acolo
din pricina datoriei lui Ştefina. Iar domnia voastră ştiţi, că mai
înainte de aceste vremuri, ne-am jurat împreună cu domnia voastră
să ţinem dreptatea şi legea lui Dumnezeu. Astfel cine va fi dator
oamenilor domniei voastre d i n t r e oamenii domniei mele, acel o m
al domniei noastre să se ducă acolo la judecata domniei voastre,
să-i faceţi (judecată) dreaptă. Şi deasemenea cine va fi d a t o r oame­
nilor domniei mele dintre oamenii domniei voastre, să vină în faţa
domniei mele şi domnia mea să le fac judecată dreaptă. De aceea
vă grăiesc domnia mea p e n t r u t r e a b a lui A g ă ţ a Hanăş, dacă-i este
dator Ştefina, să vină înaintea domniei mele şi să le caut domnia
mea judecată şi d r e p t a t e după legea lui Dumnezeu. Astfel de va
rămânea vinovat şi d a t o r Ştefina, domnia mea voi da p e Ştefina
cu t o a t ă averea sa lui A g ă ţ a Hanăş. Iar oamenii drepţi ai mei să
nu fie supăraţi fără de lege şi fără dreptate, căci bine să ştiţi
domnia voastră, că pe Dumnezeul şi p e capul domniei mele, că
voiu prinde dintre oamenii voştri drepţi şi voiu lua mai mult d o m ­
nia mea. Căci iată aceasta mi-e a treia scrisoare trimisă către
domnia voastră pentru treaba aceasta şi domnia voastră nu vreţi
să le faceţi nici o ispravă. Şi D-zeu să vă bucure.

Monogram ; pecetea rotundă, acoperită, de c. 3.2 cm. în diametru, cu

legenda: I w K a c a j i a G a K » H B « A A A U C V I « E ; K I « r e c n i o n i e c n o A H n S : Io Basarab vocvo ^
iu mila Domnului Dumnezeu şi domn (Cfr. St. Nicolaescu, Docum. slavo-
i'omâne p. 336). Adresa : f H A I I I H A I • U C T H T H A I H A O E J I H A I n p r u n A O A t n E A H / K H H A I C S C I -
AOAI ESAI"A|IAUIIII|! H CSAUS H K~I T H M n S p r a p o A » U I T G H K H N I O : prietinilor noştri cin­
stiţi şi buni şi vecinilor de aproape burghermeşterului şi judeţului şi celor
doisprezece pârgari din Sibiiu.
1512-21.
29.
t AIHAOCTÎW KOIKIEIO Iw GdCUp4Kd K0EK0A4 H l'i»CIIO,ţHHk HH-
K H W
IIIEAVO H4IIJHAX 'lECTHTHAX H V,<» P '
r HpildTEAOAY llSpI'dpA\Elll£p H K~'
5 1 S : - 5 , L D
THAV lipkl"4pC>A\ IVT GuKHIIk AUIOI' SApAKIE. H C H \ " A"" '*' * "

HIS K4I1I0H A\HAOCTH IIOHE>K T S H C A \ 0IIOCAAAH lUIIUEî'O CASSl'A PoAUll

AH14K R\S KHCOT'k Kp4AK> C&C PA4C0KE A*HCTHIIH. GEI'O p4AI K4pE

EAHKO fiapEMET U'T HdC M K X K4III0H AlHAOC'i'H KEpSHTE, IHMIE^C CST

1 a £
'14IHH A^HCTHIIH p'k'IH. il/VH M3 'lAOK'kKA A' '' " W C T d K H T E , 110-
40 S. DRAGOMIR

IKÎK dK© MS HtKtTt A ^ T H MAOK'kKA n©Rt>A A\» CA\© NdS'IHAH A<> KH

8'IHHHT CXnp'kHlf TipfA KHCOTf KpdAK». H KCTk KH KfCfAHT. IIHC.

K)H. C~I A H H .

Din miia lui Dumnezeu Io Basaraba voevod şi domn, scriem

prietinilor noştri cinstiţi şi buni, b u rg h er me ş te rului şi celor
doisprezece p â r g a r i din Sibiiu, multă sănătate. Şi d a u de ştire
d u p ă aceasta graţiei voastre, căci am trimis acolo pe sluga noastră
Roman diacul cu veşti adevărate p â n ă la înălţatul craiu. D e aceea
oricâte va spune din partea noastră şi către g r a ţ i a voastră, să-i
credeţi, căci sunt cuvintele noastre adevărate. D a r să nu-1 lăsaţi
fără om, căci dacă nu-i veţi da de însoţitor un om, suntem g a t a
a vâ face pâră la înălţatul craiu. Şi D u m n e z e u să vă bucure. Scris
în Iunie 16 zile.
Monogram ; pecetea rotundă, ruptă ; adresa : HAWHAI M I C T H T H A I H A»KIIHA»

IIJ)!AT«A»A\ H BAHM;HIIA\ cSci,\,*<*i n S ; ) r d i i A t « i | i « ? « K" THA> npxrd|i*Ai ivi- CHEHH. prietini­

lor noştri cinstiţi şi buni şi vecinilor de aproape burghermeşterului şi celor
doisprezece pârgari clin Sibiiu.
1512—21. Despre diacul Roman vezi Hurmuzaki XI, p. 845. Cred, că
scrisoarea datează din jumătatea a doua a domniei lui Neagoie, când mai
întâmpinăm misiuni ale aceluiaş diac.

30.
t MHAOCTÎ'N KCJKJI© l\V KdCApJK K©HK©A<1 H l'CCHOAHHK KhCfH

3<A\AH, nHuier rocnoACTK© M H

AUIOI*© SAPAK'U n p î d T f A I A\ rcciKW
CTKA A\H K d A \ ( I I I O A \ U T (jHKHH, N W CIA\S A A AX 3 H A H I I IlpîdTIACTKS

KH, Ipl T 8 H C X A \ HOCAdA MAOK'kKd l ' O C n © A C T K d A \ H Kll^KJ W T T p X I ' O -

KHIU.I AA K8HH IIOCTdK r<>CriOACTK8 A\H. TWdH pdAH KH Hp»CHA\

rocnoACTKC A\H U K O KAA\8 M ue SSAUTI HOHIWI ICTK IIOCTAK r©c-

HOACTKd A \ H . ii npîl<IT«ACTK©> KAIIII l|I© MITI TpiKORdT, a r<scri©A-

CTKO A \ H KH UJIA\ H d n A X H H T R©AK> C X K H H U . H K C I ' k K H K I C I A H T . ÎIAXHH.

Din mila lui Dumnezeu Io Basarab voevod şi domn a t o a t ă

ţara, scrie domnia m e a multă sănătate prietinilor domniei mele,
vameşilor din Sibiiu. Şi dau ştire despre aceasta prietiniei voastre,
că am trimis acolo p e un o m al domniei mele, p e Chirca din
Târgovişte, să îmi cumpere postav domniei mele. D e aceea vă
r o a g ă domnia mea să nu luaţi vamă, căci este postavul domniei
mele. Iar prietinia voastră de ce veţi avea nevoie, domnia mea vă
voiu îndeplini voia cu prisos. Şi Dumnezeu să vă bucure. Amin.
Monogram ; pecetea ruptă ; adresa : + i i p i u i - i A i M r « c n « A C T R d AUI B d A i u n o M wr
O H K H N : prietinilor domniei mele vameşilor ain Sibiiu.
1512 21. Chirca, negustor în Târgovişte, menţionat şi sub Radul cel
Mare, în anul 1500 (Bogdan, Relaţiile, pp. 345—7).
 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE CU SIBIIUL 41

Radul dela Afumaţi.

31.
t AlHrtOCTH» K^JKÎflO Iw PdA>A KOHKOAd H rOCIIOAHHk nHlU'T

rOCriOACTKO A\H HAIIIfAl MfCTHTHAV H A'JKpHAX npHiaTfAOAX II EAHÎK-

IIHA\ CSCCAOAl IIpSl'dpSAVeUJIpS H CSAII.8 KHCOTS KpaAlO H K~l IlSpi'ApH

IVT CJHKHW, AUIOI'O 3APAKH' lipHHOCHT l'OCHOACTKS KH. H nO CH\*

KfA^AVS A<1 f C T k rOCIIOACTK© KH, nOHOKf H npfl'f CHf A*KA nOCAdA

KH CkA\ KHHI' HA 3HAHHC rOCriOACTKO KH, KAKO T 8 p U , H Cf C» npHAfnHIH

Kk KpOA rwpl'IOK H CAdAKH pf«I I'OCIIOACTKO A\H IIOCHAA\\ A 8 TfAl

rociK>ACTKo A\H H% uf Kfp8'A\, noHt>K ct KOHA\ i'dKOcaHHf *) paAi-

lI*Hf>K 3HaTf AH l'OCHOACTKO KH KdKO C8T T8pU,H HTpOCTH H Hf-

KfpHHIlH, TAKO HV H f K'pSl.tt, H8 HaCHA$(A\ AA Ct na3HAt aKO K8A*

H KOAf KOÎKÎW. fl,\H C f KOHA\ I'CCIIOACTKO A\H, fpf CaKSAH H A^P »-

1

KAHTH \'OHIfT IIOKfrilSTH, Tfpf KW WCTdTH CA Al. (>pf CnfH38 IU

HA\dA\ I V T KSA* A A 83HA\AA\ AA AAKAAX IOHail,HA\. T d l ' A H p a A Î AXOAHAX

rOCIICACTKO KH HOCAfTS A\H rOCnOACTKO A\H CnfH38, AA AAKAA\

KMUILHAX. Iloilflt; AKO AH IIAA\ CXI'A * O H l f TA IlOCTpaA\HTH, ă HanOKOH

rCCHOACTKO A\H JfOKK> HOHOCASHTH I'OCHOAHHS HH KHCOTf KpAAK , 1

raKc IIH rocnoACTKO KH UIKI KHTH -ifCTk WT Kpaa-k. T o r a n paAi

, ; T
MOAHAA KHC l'OCn«'A K8 KH, nOCASlIIHTf A\H CKOpO. H rSCHOACTRO
T
KH A^Kpf A A Cf lipHI'OTOKHTH H nd3HTH, fpf T$pH,H Cf n p H I O T O R H T .

II K C I ' k S$A\HO>KHT A f T A l'OCHOACTKO AlH(sic). OAHKa H3pf1f T8pK8

I h r p S K f p S f T i i ' o c n c A C T K C KH. ITHC. r~ A H H .

Din mila lui D u m n e z e u Io Radul voevod şi domn. Scrie

domnia m e a prietinilor mei cinstiţi şi buni şi deaproape vecini,
burghermeşterului şi judeţului înălţimei craiului şi celor doisprezece
pârgari din Sibiiu, multă sănătate pofteşte domniei voastre. Şi după
aceasta să fie de ştire domniei voastre, că şi mai înainte v'am
trimis scrisori spre cunoştinţă domniei voastre, că Turcii s'au oprit
la vadul Giurgiului şi mi-au trimis domniei mele v o r b e dulci. D a r
în aceasta nu-i cred domnia mea, căci mă t e m d e păcăleală. Căci
Ştiţi doară domnia voastră, că Turcii sunt vicleni şi necredincioşi,
astfel nu-i cred, ci îmi dau silinţa, să mă păzesc, dacă va fi şi
voia lui Dumnezeu. D a r mă t e m domnia mea, căci Săcuii şi doro­
banţii v o r să fugă şi voiu rămâne singur. Şi nu am de u n d e să
>au cheltuieli, să d a u la voinici. D e aceea r o g p e domnia voastră,
trimiteţi-mi domnia voastră cheltuielile, să le dau la oşteni. Căci

') După Qerov-Panîev : KiRdAtk, IJERAAII,, — a păcăli, înşela, cfr. KXE»CATH

— a amăgi, păcăli.
42 S. DKAGOMIK

de ne vor face acum d e ruşine, p e u r m ă m ă voiu plânge domnubjjl

nostru, înălţimei craiului, aşa că nici domnia voastră nu aveţi aveai
cinste dela craiul. D e aceea, mă r o g domniei voastre, ascultaţi-măl
de g r a b ă . Iar domnia voastră bine să vă pregătiţi şi să vă păziţLJ
căci Turcii se p r e p a r ă . Şi Dumnezeu să înmulţească anii domniei •
mele. Orice va spune T u r c u P e t r u , credeţi domnia voastră. S c r i s ]
3 zile. ")
Monogram; pecetea rotundă, acoperită, de c. 3 cin. in diametru, 'cili
legenda: "j" TW PAASA R««K«A* RH:II« M A Ţ I I » I-HI» RAAIUKI ; cu adresa: 1"IUIIIIA\ H I C T H - j
S
THAI H A»6(1HAI nHHBTfAHA» H KAHHţHHAl C$C(A»A\ npxrA()XA>«l|JeflS H CSAH H K~l llSlIAAU

un- GHKHW : prietinilor noştri cinstiţi şi buni şi deaproape. vecini burgltermeş-> '
terulul şi judeţului şi celor doisprezece pârgari din Sibilu. •-.
1523. Vezi o scrisoare identică în cuprins la Bogdan, Documente ş i \
Regeşte pp. 171—72. Dacă scrisoarea adresată Braşovenilor e scrisă la 29
Noemvrie 1523, aceasta va fi scris-o la 3 Decemvrie. Pecetea sigură aiui
Radu dela Afumaţi (Vezi părerea d-lui Iorga, în Pretendenţi Domneşti. Analele •
Acad. Rom. ser. II tom XIX, p. 264, care credea să-o atribuie lui Bădica
Voevod).

32.
t llţHAOCTIW KOÎKIfIO Iw PdASA KOIKOAd H l'OCIIOAHIIk, ||HIIJ(T
< U H
l'OCHOACTKO HdlllHA\ M«CTHTHiV\ H ,\C>KpHA\ r i p î t t T f AHA\ H C S c k , l H

rocnoACTKa A\H KSAi'kpawuup H CA^US H K\ THAV uoprapH WR

i p a A GHKHIICKH. illmJi' 3ApdK'u IIPHHOCHT KdiiJ£A\«' A \ H A O C T k . II no

CH\- AaKAA\ 8 3MdHUf Kdlllf A\HAOCTk 3 d p d A I KHHI'S H p-k>l IUO A\H

CH tlOCAAA l'OCnOACTKO A \ H 110 MAOK-kKA KdlllfAlS A\HA0CTk ,'\,HAlHTpS

WT (îfAHUlf. H l'OCnOACTKO A \ H W T KXCfJf HO P * A $ A'JKpE KH C k A \

p43$AlfA KdlJJfAlS AVHAOCTk. TdK© l'OCUOACTKO A \ H KApf IU© C k A \

HMAA KkCkA^^aTH, d l'OCHOACTKO A M 1 W C T d K H 110 MAOK'kKd KdllIEAVS

A\HAOCTk ^SMHTpS WT (rfAHlIH. Gll'0 pdAÎ Kdpi U I © Kf H3K'kcTK0-

KaTH yV,8A\HTp8 Kk Kdlllf A\HA0CTk WT l'OCnOACTKO A\H, A KdlIJf

A\HA0CTk KfpSfTf, tpf CST p O I l'OCriOACTKd A\H HCTHIIHH. H IIMH-fc

H KOI'k KH KECEAHT. I I H C . »11. A ANk.

Din mila lui Dumnezeu Io Radul voevod şi domn. Scrie

domnia mea prietinilor noştri cinstiţi şi buni şi vecinilor domniei
mele, b u r g h e r m e ş t e r u l u i şi judeţului şi celor doisprezece pârgari
din cetatea Sibiiului. M u l t ă sănătate pofteşte graţiei voastre. Şi
d u p ă aceasta dau de ştire graţiei voastre pentru cartea şi cuvintele,
ce mi le-ai trimis domniei mele prin omul graţiei voastre, D u m i t r u
din Sălişte. Iar domnia m e a a m înţeles bine toate dearândul p e
graţia voastră. Astfel, orice am avut a vorbi domnia mea, am lăsat
vorbă prin omul graţiei voastre, D u m i t r u din Sălişte. D e aceea orice
 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE CU SIBIIUL 43

va vesti D u m i t r u graţiei voastre din p a r t e a mea, să credeţi g r a ţ i a

voastră, căci sunt cuvintele adevărate ale domniei mele. Iar acum
să vă bucure şi Dumnezeu. Scris în Iunie 4 zile.
Monogram ; pecetea rotundă, de c. 3. 3 cm. în diametru, stricată; nu
se văd decât cele două busturi, adresa: ţ
NAUJHA» H I C T H T H A \ H A»C>HAI nptuniAHAi
H t S « A H r e c i J t A C T M A » H E S r t i « i i A « i | j i A H CSAHS H K~ n»pr4<> U > T G H E H H : cinstiţilor şi
bunilor noştri prietini şi vecini ai domniei mele, burghermeşterului şi jude­
ţului şi celor doisprezece pârgari din Sibiiu.
1524—2lî. Duetul scrierii, monograma, adresa şi resturile din pecete,
mă determină să atribuiu această scrisoare lui Radu dela Afumaţi. In soco­
telile Sibiiului găsim pe cnezul Dumitru din Sălişte în misiune la voevodul
muntean în anii 1524, 1525, şi 1526. In 1528 nu mai era Dumitru cnez în
Sălişte. El probabil murise. Vezi Iorga în Hurmuzaki XI pp. 848, 849, 850,
851. (Iohanne Knesio de Grossdorff la p. 852).

33.
f KOJK'UW A\HAOCTHK> I w PA,\VA KOHKOAA H
r©cn©A HHh
l'HUIIT

rOCHOACTK© 'M H
IMUIHAt MICTHTtiW H K
A® pHA4 llpHiaTIAIAl n8AI"Ap8-
AMUlfpS H C8AU,^ " K*Y T H M flSpi'dpOA\ WT GHKHHIO, AtNOf© 3Ap4KHi.

H TIO CH\ KH Ji,AKAA\ 3NAHHI KdUlOlO AtHAOCTk H3pAAI WK0T4

IONAUHT© MAOK"kKd H,\\fHeA\ GTOHKA ToATfK WT ^.AxronoAio, MOH«;K

1 4 5 8
HA\AT IlfKOf A'** ' " ' r i a
Kdlllfy AWA'lf. C ( l * 0 pAAÎ AAOAH A\ KAllIOtO

AAHAOCTH KAKO A a
' M 0
rAfji,ATt llpAKO 3AIÎ0H. KAKO A r t X I
" ° K f
A J m S

Ct IIOKpATHT, A a H e
H/MAT HAr8K8, KAKO \A ApkWHAAX H A\H npAKO
3AK0H KAUIIA\ AI©AHf. H KOrk KH KtCfAHT KAUJOI© AMIAOCTH. IlHC.

•©A. ,©,"Y.

Din mila lui Dumnezeu I o Radul Voevod şi domn. Scrie

domnia mea prietenilor noştri cinstiţi şi buni şi judeţului şi celor
doisprezece pârgari din Sibiiu, multă sănătate. Şi d u p ă aceasta vă
dau de ştire graţiei voastre pentru acest o m tânăr Stoica G o l t e v
din C â m p u l u n g , căci are nişte datorii acolo, la oamenii voştri. D e
aceea r o g p e graţia voastră, să-i căutaţi lege dreaptă, să i-se în­
toarcă datoriile, să nu aibă p a g u b ă , pentru-ca şi noi să ţinem
lege dreaptă oamenilor voştri. Şi Dumnezeu s ă bucure p e graţia
voastră. Scris în Iulie 19.
Monogram; pecete rotundă, acoperită, de c. 3. 5 cm. în diametru, cu
legenda : j Iw PAASA H O H R O A A r«k KAAIIJKKI; adresa: f HAUIIAI ' K C I M T H M H
A«E;!HA\ n|iH«T(A«Ai nSAr<i<iSA«i|iip8 H CSAU^ H K"I nivirapoA* wr O H E H I I » : prietinilor
noştri cinstiţi şi buni, burghermeşterului şi judeţului şi celor doisprezece pâr-
gari din Sibiiu.
c. 1520. Vezi Iorga, în Hurmuzaki XV p. 287, de unde se vede, că ' t

în acest an negustorul din Câmpulung a umblat şi pela Braşov şi la voevodul

Ardealului.
44 S. DKAGOMIR

34.
•[• MHAOCTÎIO KO;KIK> IlV PAA8A KOEKOAd H r©CII©AHNX, IMIUlS

AAOHAAH HECTHTIIAAII ,VOGpHA\H n p l i a T E A H H KAH/KHHAA t Scf,\,' Ci>A'^ H

K~l THAA IlSprApH IVT ©HKHN AAHOr 3ApAKII£ II CX AIOKOKHI© lipHHO-

0
CHT KAUJE AAHAOCTH. H 110 CH\ T 8 l 3 \'OIH£T A "'''" HAUIETA KEpHOTA

KOAHpHHA îKSlIAH (V')npk llpXKXAAK A * K<*UJOH AAHAOCTH CX HCTHHH

HAIJIEAAH II IIOTp-fcKHHA\H p£1. TaîK KAp£ EAHKA H3p£MET WT HAC, A

KAI110H AAHAOCTH K-fcpSHTE ErO, f p f C 8 T HCTHHH HAUIE pEH. H KOPX

U
KH KfCEAHT. [ I H C . AAECIILA TEH. K~l A«»

Din mila lui Dumnezeu Io Radul voevod şi domn. Scriu

prietenilor mei cinstiţi şi buni şi deaproape vecini, judeţului şi
celor doisprezece pârgari din Sibiiu. Multă sănătate şi d r a g o s t e
pofteşte graţiei voastre. Şi după aceasta boierul nostru credincios
jupan O p r e a pârcălab va sosi acolo, la graţia voastră cu cuvintele
noastre adevărate şi de trebuinţă. Deci orice va s p u n e din partea
noastră, să-i credeţi graţia voastră, căci sunt cuvintele noastre
adevărate. Şi D-zeu să vă bucure. Scris în luna Ianuarie 12 zile.

Monogram; pecetea rotundă,

de c. 38 cm. în diametru, ruptă. Adresa:
Ţ HAIJ1IA1H M1CTHTIIAIH II H EAH'.IÎMHAMI dct\l
> »K(>HA\H cS^US H i f l T H I l S f l r A p H
n|IHMTfAH

U>T G H S H I O : prietinilor noştri cinstiţi şl buni şl deaproape vecini, judeţului şi

celor doisprezece pârgari din Sibllu.

c. 1526—29. In anul 1526 Oprea pârcălabul trimete un sol la Sibiieni.

Hurmuzaki XI p. 851.

Moisi Vodă.
35.

•f MHAOCTÎIO KOJKÎKi IW AlWHCH KOIIKOA^ H l'OCIlOAHHh. H l l -

K H
HIET rocnoACTso AAH H A L I J H A \ HECTHTHAA H A^ P 'VA npiliaTEAHAA H

KAHM;HHAA CSCEA'I' E8Arkp8AA£uifp H C8A'<,$ KPAAEK H K~I n$prapHAV WT

OHRHH, A\H0r0 3AP4KHE CX AIOKOKHI© IlpHHOCHAA K A U 1 E A A AAHAOCTHE.

A K A M
H nO CH\- A ' ^ 3HAHHE KdllIEAA AAHAOCTH I10HEÎK 3HdTE KAIJIE

AAHAOCTH H lipcilvV CHE A* K

PW Kp'IxAM £>K npHHECH AAE GOrk Kk

KAAUIKA 3EAAAE K k CTOA r © C n © A C T R A AAH, KAKO C k 8'1'kKAAHA rOCnOA"

H
CTKO AAH CkC KAIIIE AAHAOCTH H £L|I£ CkA\ IIOCTAKHA rOCnOACTK* M

H KfpA KAKO J\,ă K H CkA\ rOCHO^CTKO AAH lipHHTEA H IJIHT Ck Kfp©K>

WTKX 'l'SpCKOH CTpAHE. H KAUIE AAHAOCTH TAKOTEpE l'OCI10,A,CTKA AAH

C K K Î K D H
fipHHTEAH. Ii A* AI* 1'OCnOACTKO AAH W T TAE CE CAAk AP '*

HEKOAHCAW ['OCIlOACTKO AAH. $1 KkA,« C X A k npH C«£ Kp'kAAEHA MpHH-

A C (
A^T AAH 8 CKAKA A^KA WAAIIH T8pilH WT IlApd, KAKO A n©A,KH-
 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE CD S1BIIDL 45

sau rocnc-ACTR© MH chi. sfA\M r©cn©ACTKa I V

*H A,A A\8 8MHIIHA\.

CA8JKK8 H A A K©H CI UI noKAAH'ktT lilii/iuu KpaAio, TAK© rocnoA,

CTK© A\H HI \*©KI© A'> O l f I p H C l S III 1 A\ TkKAM/KHA II Ktpd £>K CMk CX

RAIUI A\HA©CTH 8 T k K A W A II CRE3AA. II8 Jl,ARAM KH 8 HIIAHHf KaUlf

A\HAOCTH HAU AA Ct H©KA©HHTC IHlIAUlI KpA/UO HAH HCTHHH© A a

3HATJ, fp6 CAAk CkAk r©Cn«>ACTK© MH r©T©K H ^©Kl© CkC KkCA

3CA4.AE r©Cn©ACTKA AAH H J , \ RaC A*HTH, fpt MHAKC HS HAAA r©Cn©A"

CTK© A1H HHKAKO CXTKOpHTH. I l © H f % 3HATI KAUlt AtHACCTC tp« AIH

jfAlk Kk n©,\p8i« T8pu,i/M H A^KAAY HM \*apaH Kara roAi'HH, KaK©

3Narc H Bau» A\HA©CTH. II CkAk A a

R'kcTt RAUIC A\HA©CTH i p t n,apk

£CTk HaCTAHHA, T i p t JCTk CkAk Ck KkCA CKOHMH K©HCKAA1H Kk 8rap-

CK©H 3h\\At A ^cpAHHaHA©ui Rpaai© HHi|ia IVT Htra HE MWI ct r,\,i

ICTI». T©raH p a A ' KH r©g©pH.u r©cn©ACTK© AAH HAH n©KA©HHTfc
, U H
IflHA.UI KpaAI© HAH E©A( A,A 3HaTI lat \*©KK> r O C H C A C ™ CkAk
HA
CK©p© c k c Kkca 3iMAt H Kp'IjnccTHf r©cn©A C T K d
' H H
A K d C
A®HT"-
k M t T
H naK AP 8 r
*, J
*M « « m n©KA©HHT« I i l N A i u KpaAi© H K h A A 0 H T H

KOHCK8 ["©CnOACTKA A\H a TSpCKHH ILApk KkAk Ct KpaTHT, d KH fi,A

H
KH f C T k 8 3HAHHJ, fpf V©KÎT R \A A* A«T CKp©3( HpA*A8 SnpdK H a A

KdC, TOI'Aa KH KIT rpaA«»Rf 83fTH H 5KSHH KaiU H CklHOKH 8p©KHTH,

a KaC HH I A H H >KHK HIHIT IVCTdKHTH. (i WT KpkAVI UI© Cf KIT£ fl©-

KA©HHTH, r©Cn©ACTKO MH KK> \ATH 8 3HAHHE T8pCK©At8 U,Ap8 H Ha

KAC H f K f T A^H'^H. T©H KH ^,AA\ 8 3HAHHf KaK© lipHHTfAK> r©Cll©A"

CTKA A\H H EAHKA H3ptHST CTOHKAH A KaUUl MHA©CTk A,A Kip8HTf,

fPf C 8 T HCTHHHH ptMH l'©Cn©ACTRA A\H. H KCTk KH KfCfAHT. HHC.

ARI'. A~ A H H -

Din mila lui Dumnezeu Io Moisi voevod şi domn. Scrie dom­

nia mea prietenilor noştri cinstiţi şi buni şi d e a p r o a p e vecini,
burghermeşterului şi judeţului crăiesc şi celor doisprezece pârgari
din Sibiiu, multă sănătate cu d r a g o s t e poftim graţiei voastre. Şi
după aceasta d a u de ştire graţiei voastre, căci ştiţi graţia voastră,
că şi înainte d e această vreme, de când m'a adus D-zeu în Ţ a r a
Românească, în scaunul domniei mele, m'am învoit domnia m e a
cu graţia v o a s t r ă şi am p u s domnia mea încă şi credinţă, că domnia
mea vă sunt prieten şi scut cu credinţă dinspre p a r t e a Turcilor,
iar g r a ţ i a voastră aşişderea prietini ai domniei mele. Şi până acum
domnia mea s'a ţinut de aceea şi m ' a m nevoit domnia mea. Iar
acum, când în aceste v r e m u r i , îmi sosesc în fiecare timp olaci
turci dela împăratul, ca să mă ridic domnia mea cu ţ a r a domniei
m
e l e , să-i fac slujbă asupra acelora care nu se închină lui Ianăş
craiul, astfel, domnia mea, nu voiu să calc învoielile şi credinţa, ce
 46 S. DRAG0MIR

am încheiat-o si legat-o cu graţia voastră. Ci vă fac de ştire, ori

vă plecaţi graţia voastră lui lanăş craiu, ori cu adevărat să ştiţi,
că sunt gata acum domnia mea şi voiu merge a s u p r a voastră cu
t o a t ă ţara domniei mele, căci nu am altminteri cum să fac domnia
mea. Căci ştiţi graţia voastră că n o i suntem în mâna Turcilor şi
le d ă m haraciu în fiecare a n , cum ştiţi şi graţia v o a s t r ă . Şi acum
să ştiţi graţia voastră, că s'a ridicat împăratul cu t o a t e ostile sale
în Ţ a r a Ungurească, i a r despre craiul F e r d i n a n d nimic nu se aude
despre dânsul, că unde a r fi. D e aceea domnia m e a vă grăiesc,
ori vă închinaţi lui lanăş craiu, o r i bine să ştiţi, că domnia mea
voiu merge d e curând asupra voastră, cu toată ţara şi puterile domniei
mele, Şi alta, dacă n u vă supuneţi lui lanăş craiu, când va sosi
oastea domniei mele şi împăratul turcesc, când se va întoarce, să
ştiţi, că va veni prin Ardeal deadreptul asupra voastră. Atunci
vă va cuprinde cetăţile şi va robi p e femeile voastre şi p e copii
iar dintre voi n u va rămâne niciunul viu. Iar din clipa în care
vă veţi închina, domnia mea voiu d a d e ştire împăratului turcesc
şi nu va veni asupra voastră. Aceasta vă d a u d e ştire, ca unui
prieten al domniei mele şi câte va spune Stoican, graţia voastră
să credeţi, căci sunt cuvintele adevărate ale domniei mele. Şi D-zeu
să vă b u c u r e . Scris în A u g u s t 9 zile.

Monogram; pecetea rotundă, acoperită, de c. 3.4 cm. in diametru, cu

legenda: f
OIHAT Jiv M O H C H R O I R O A A H r-HK RAA, Adresa: f H A U J H M = H C T H T H M H A*«-
0 H « NLHMTFAHM H E A H I K H H M C S « A ' GSARKJLSMUPIF! H C$AUS H K*L T H NSPRAJH U T
O H E H H . • prietinilor noştri cinstiţi şi buni şi deaproape vecini, burghermeşte-
rului şi judeţului crăiesc şi celor doisprezece pârgari din Sibiiu.

1529. Înainte de a-şi trimite oastea în Ardeal.

V I a d V.
36.
MHACCTHW KOJK'K;» IlV ErtdA* 8©fK©A H rOCnOAHHk KkCOH

3fMAH «yrpOKAiJfYHCKOH. HHUHT r©Cll*ACTRO iWH N A I U H M MfCTHTHAl

H AOKpHM npÎMTfrtJM H KAHîtîHHAA CSCfAHM, CT© CTApH AIC^EAl (ÎK

WT CR'KTW ' ) C 8 T H CKAKO/MS \-©pJH©AA CHp«MACfAA RC A H I I H W H MAAKW

8
WT GHKHHCKOAAS rpaA H IVTKOAHKO tcTk Aph*<KAKb CACIMM, MHCT

KH 3APAKÎC npHHOCHT. H n © CH\* J S , A R A M 8 3HAHÎE R4UIE AAHA©CTk,

IIOHCK npf>KAf CÎf Kp'kaAEHa Kk^k ICTk KHA p©A,ÎTEAHf r©CFI©ACTBd

M H
AAH H npiA'AÎ r©cn©ACTBa r-©cn©AapH b' KAauiKOio 3tMM WHH

'! Pentru er,ickr — sfat.

 DOCUMENTE PRIVITOARE L A RELAŢIILE CU SIBIIUL 47

CST HAXdAH TkKiVlf ÎK H A\Hp CX KXCH H f C T H T H rOCIIOA,df>HÉ C H K H H C K O M 8

H KpAlllfKCK0A\8 H CX UXCH CHpOMdCH I V T 3 f A\Af KHCOTf KpdAW. ñ

1 1
VVT Kp-fc.WÉ f ! K npÍHA,E T O H KpdlKAVAIH rOCnOACTKd <WH KAUlf fflOHCII

KHTH rOCII©A P a h
RAAIIIKOI© 3fA\Af, A U ' H HHKAKO Ht KXC\-©T*k AP<»-

ífíATH TkKAWJK H AlHp CX HAIIIH llpHHTfAH H KAHJKHH CScf^H CX

(ÍIIKHIAIIf II CX KpdlUOK'kllf, CX KpdltUlS 3fAMI* KHCOTf KpdAIO. H8

CX CAKÍW H CX W r i l k nOCAAO ÉCTk AAfriO RAAAH H IIAÍHH gH H 3 A I I A A I I

8H II IIOCKMf KH Rdlllf A»AÍÍ H KpdTHf, IdKOIK HfCTk IIHÉ \HH

r TOCIIO-

,\,Apk KAAUIKH CHUf 8MHHIIA. fl C k , \ K TOCnOACTRO MH 1 W A Ck*A KAKO

ÍCTk STfKAk 8 ÍÍHKMH A W I O KAUJÍ A^HAOCTk. TOTAH pdA'í KH TORO-

pHAA r O C n O A C T K O M H , tai WT KpfíMt f>K HdCTdJf r©Cn©A,CTKO KX
K>
CTOA pOA'ÍTtA rOCnOAíTRA MH, A TOCIIOACTEO MH X* * TkKMf/K

II M H p A<* HAAdMO II A 4
SMHHHAAO CX KXCH MÍCTHTH 1'OCnOAApHf

H irk'A\HIUIIA\ RHCOTI K p d A » , KAKO ( C T k HMAA pOAÍTfAH rOCHOACTKA

H 1
MH, A'AÎ npfAfA' ' rociioACTgd A\H. IIoHtw I'OCIIOACTRO M H MHAO

MH fCTk W T CHpOMdCH H W T ^pHCTHBHI II£ Y 0 K W

TOCnOACTRO

Allí IIAÍHHTH II 3AIIAAHTH RAC. Í1AH JfOK» 1'OCnOACTBO MH

TOII RpdXMdUI lOCnOACTKA AAH H RdUJf tflOHCH HHKdKO» MtrK

K AIII f AAHAOCTk HtHRO A d
*CTk, H8 r \i l*d 8A\OpHTf Rdpf KdKO

83MOJKHTI. ñ dl|IE A H >K Hf JfOKfTf ÜMOpHTH f r O , /KHK \¿ HfCTk, H 8

K Î K H
\'OKfTf r a AP ATH IIOHHTATH M i n o KAHIÍ MHAOCTK, KOAI A<*

SHdHTf H \ A KfpSHTf l|IO KC KHTH H l|IO Kf Cf 8MHHHT MfrW KdMH.

R f
,<\dAfK© W T AAOW A S l l l i í
A A
KSAÍT. H ty í^HKO H3pf<4fT nOHTIHOrd

KOA'kpHHA rOCnOACTKd M H >K8nAH GTdH üpkKAAAK WT POdlOA"

CTKA A\H KX Rdlllf MHAOCTk KfpSHTf fpf C 8 T HCTHHH p ^ H H rOCnOA"

CTKA A\H. T O H KH l'OKOpHA\ RdUlf MHAOCTk H KCIk RH RfCfAHT.

HlIC. W H . KR" A»».

Din mila lui Dumnezeu Io Vlad voevod şi domn a toată ţara

Ungrovlahiei. Scrie domnia m e a prietinilor noştri cinstiţi şi buni
şi vecinilor d e aproape, celor o sută d e oameni bătrâni, cari sunt
în sfat şi t u t u r o r ţăranilor săraci, mari şi mici, din cetatea Sibiiului
şi cât ţine ţara săsească, v ă aduce multă sănătate. Şi d a u d e ştire
după aceasta graţiei voastre, căci mai înainte vreme, când au fost
părintele domniei mele şi strămoşii domniei mele domni în Ţ a r a
Românească, ei au avut învoială şi pace cu toţi cinstiţii domni din
Sibiiu şi Braşov şi cu toţi săracii din ţ a r a înălţimei craiului. Iar
de când veni duşmanul domniei mele şi al v o s t r u Moise, ca să
fie domn în Ţ a r a Românească, dânsul nu vrea nicidecum să ţină
învoiala şi pacea cu prietenii noşti şi deaproape vecini, cu Sibiienii
Şi cu Braşovenii," dela frontiera ţării înălţimei craiului. Ci a trimis
 S. DRAG0MIR
4S
sabie şi foc asupra voastră şi v'a p r ă d a t şi tăiat p e oamenii voştri
şi p e fraţi, c u m n u a făcut astfel nici un domn român. Iar acum
a auzit domnia mea, că s'a refugiat la Sibiiu, la graţia voastră.
De aceea vă grăiesc domnia mea, căci din vremea când luaiu scaunul
domniei părinţilor domniei mele, vreau domnia m e a să ţinem şi
să facem învoieli şi pace cu toţi cinstiţii domni şi nemeşii înălţi-
mei craiului, cum au avut părinţii domniei mele, moşii şi strămoşii
domniei mele. Căci mi-e milă domniei mele d e săraci şi de creştini.
Nu vreau domnia m e a să prădez, să aprind şi să vă ard. D a r
vreau domnia mea, ca acel duşman al domniei mele şi voastre,
Moise, şă nu mai fie viu la graţia voastră, ci să-1 omorâţi, c u m
puteţi. Iar dacă nu vreţi să-1 omorâţi, să n u fie viu, ci voiţi a-1
ţine şi a-1 cinsti, în mijlocul graţiei voastre, bine să ştiţi şi să
credeţi, ce va fi şi ce se va face între voi. D e p a r t e să fie d e
sufletul meu. Şi oricâte va spune cinstitul boier al domniei mele,
jupan Stan pârcălab, din partea domniei mele, către graţia voastră,
să credeţi, căci sunt cuvintele adevărate ale domniei mele. Asta
o spun graţiei voastre şi D - z e u să vă bucure. Scris în Iunie 22 zile.

Monogram , pecetea rotundă, ruptă; adresa: f NAIIIHAI 'KCTHTHA» H A * E -

pHA\ nţlIaT«AH« H KAHS;HHA\ Cfkr (sic) H R 7 . C I A T • M O B ' k -

CS«AHA( C T O CT4|)HA4 A K A ' A L WT

KtM K c«(!OAia\-eA» Rf AHIŢHRK H prietinilor noştri

MăAH U'T cinstiţi
GHEHNCKOAIS I'AAAS :

şi buni şi vecinilor de aproape, celor o sută de oameni bătrâni din sfat şi

tuturor oamenilor şi săracilor mari şi mici din cetatea Sibiiului.
1530.
37.
MHAOCTHK» KCOKîe» Iw EAAA KO(KOAA H rocnc*,HMk KXCOH

3EAAAH ©ţ"rpOKAa\MHCKC>M tlHlUET rOCliOACTK© AAH HA UI HAI HECTHTHAl

H A^EpHAA nprîaTJAIVM H EAHKHHAX CSCEAWAA

c 8
AH 8
» n$ArXpAAEl|IEp
s
H K~I THAA iipkrapOAA W T GHGHHCKOAAS rpaA A\Hor .SAPAKII npH-

H0CHT KAUfl AAHAOCTk. H nO CH)ţ A ®

mAM S
3HAHIE ['OCIIOACTRO KH

noHEîKf T8H ckAA nocAaA rocnoACTKO AAH noHTEHHOra H REpHora

npaRHTiA'k rocn©ACTRa ' M H

HîSnaH GraH KEAHKH IIJ1KK.H»^K c% ne-

TptEHHAAH H HCTHHH p"KMHA\H A * EAI1II AAHAOCTk TOROpHTH H KECK-

AORATH CX BAHIE AAHAOCTk. G f r O paA'l KApt IAHKA HSpCHET W T rOC-

nOACTEO AAH KX Kdlllf AAHAOCTk WT RfcCE REpbHTE EpS C8T HCTHHH

p"kn rocnoA C T R a / W H
- ^OH K H
rC
- KopHAA rocnoACTR© RH. H Eork RH
KECEAHT KdUJf AAHAOCTk. I I H C . W H . KR A H H .

Din mila lui Dumnezeu Io Vlad voevod şi domn a t o a t ă ţara

Ungrovlahiei, scrie domnia mea prietinilor noştri cinstiţi şi buni
 DOCUMENTE P81V1TOAKE LA RBLAŢIILE CU S1BIIUL 49

şi vecinilor de aproape, judeţului şi burghermeşterului şi celor doi­

sprezece pârgari din cetatea Sibiiului, multă sănătate aducem g r a ­
tiei voastre. Şi dăm de ştire după aceasta domniei voastre, căci am
trimis domnia mea acolo la graniţa voastră pe cinstitul şi cre­
dinciosul d i r e g ă t o r al domniei mele, pe Jupan Stan, mare pâr­
călab, cu vorbe de trebuinţă şi adevărate, să grăiască şi să vor­
bească cu graţia voastră. De aceea orice va spune din partea dom­
niei mele către graţia voastră, credeţi tot, căci sunt cuvintele ade­
vărate ale domniei mele. Asta vi-o spun domnia mea. Şi D-zeu să
vă bucure pe graţia voastră. Scris în Iunie 2 2 zile.

Monogram ; pecetea ruptă de tot: adresa : T HAUIIIM ' K O T H T H M H ,V»SJHA»

ll,!i'.lT!,lf.U H KAH2KHHM cSdAH C!?AHS H I I Î M I ' h p Al it|l>|> II K~i THAI np.ril.lft.tt U T C H E M I

cinstiţilor şi bunilor prietini şi deaproape vecini, judeţului şi burghermeşteru­

lui şi celor doisprezece pârgari din Sihiiti.
1530.

Vlad VI.
3S.
-;- MHAOCTIIO KOJKTIO IlV \\AA\ K*IKC\V> 3 M M H BAaUlKOJ flH-
1
lllf.MO MfCTHTO-MS H ^OKJICMiJi f i p i I M T f A K U Hp-fcK%3AIOKAtH0M8 Kp<*T5>

H K(\H>KH«(M8 CSCJAI ;KSIIAH KiJArKpA\fl|llpi? W T GHEH»K> A\HC»r 3AP<>-

a r ,
KHf H CKAWKOKHf HpHHCCIiT rCCnO,\CTK^ T H , iaK<KK MOIAîi! AP « 'W$
a i
KpaxS. H no cHy ,\, ™'« 8.3H4HH« H 3a;fRa,«M H \\A\&,\\ y a p r * c -
, H H K
IIOACTKi TH, 3AIU0 " l'OCIld^CTgS TH Ck lip'faTMCTKO H HAAAT
, T H
A»,\Y* rocnoACTKa MH n8T ii'TKoptn<» H CAQRQ \HA T Y « A *

CAS>KKS> rocnoACTKa A\H. H ckA<i nocAaa CIA\ rccnOACTKO MH Hduit

,
)Ai»K-ku H f S CASJKKS T(Jra iiopSK» rocnoACTKa TH. TaKo R\A CST
H
CaCiKOAHH AtHpHH H ,\A HMAT n S T WTRCpINA, TOH MOAHM fOCnOA"

CTK8 TH. H .sa A p S r o . ILiaKaAH « C 8 T H-fcKOf'iA«R-fcu,n wr Apk>KaR$

lOCIIOACTRa TH, KAKO AH HM CI C8T R*3fAf llliKOf P KCAORH, Tlpf

H\' C8T RKBCAH CASP rocnoACTRa MH WT FHEHHK. *1 WHH HI c S r

Hy K&3(AH 3a ApSro, anS 3aiuo cs K(VAAH ckc KAAXS, a rocno>A-

CTRO TH AfCHO KH KHAO 3a T ROAORH, fpf H n « WAdKHa I C T k KHAO

HAKOH, T K O )fOKIT E f r a T H CKC KAM!? WT MAOlffcllH POCflOACTRA TH

c 1 a T d T H | W C
HAH rOCnOA 'TK' AtH H \*CK«T H\ $ $ ! A<* * S3HMAT Map-
G H , K C R (
Y$ HAH A* "''< - "1 roCHOACTKO MH Hf jfOKio ,\A K#A* »apas-

MHpHt M«r» Hac, auS yoKio AA WTK MHpno, H npaRA*, KAKO ,\A CI

\'pdHHT npaKH AK>A" MHpHO, KaKC fCTk KHA 3aK0H. # AKQ AH

a
HAV Cf MHHT KpHR, A WHH A a
HplHAJT A CTOHT AHU,* llp*A
c
iocnoA TRa MH CkC <M0K-fcu,H rc»en<>ACTRa MH. TOH A<*A* KA $HHA-

Anuaru] Inst. de Iiist. N a ţ . I V . 4

 50 S. DRAGOMIR

HHf rOCnOACTKd TH. H KOI'k Ti RfCfAHT rOCJlOACTRd TH. HHC. AW-

H K
Ci\\& AKTSCT A K~H.

Din mila lui Dumnezeu Io Vlad v o e v o d al Ţ ă r i i R o m â n e ş t i

scriem prietinului n o s t r u cinstit şi b u n , fratelui preaiubit şi veci­
nului deaproape, jupan b u r g h e r m e ş t e r din Sibiiu, multă sănătate şi
iubire aduce domniei tale, ca unui frate iubit. Şi d a u de ştire după
aceasta şi mulţumesc şi am h a r dela domnia ta, căci îmi eşti dom­
nia ta cu prietenie şi oamenii domniei mele au drum deschis şi
liber a m e r g e în serviciul domniei mele. Şi acum a m trimis domnia
mea p e oamenii domniei noastre în acea slujbă d u p ă porunca dom­
niei tale. Astfel să fie liberi şi în pace şi să a i b e drumul deschis,
mă r o g de domnia voastră. Şi pentru alta. S ' a u plâns nişte oameni
din ţ a r a domniei tale, că li s'au luat nişte zece boi şi că i-au luat
slugile domniei mele din Râmnic. Iar ei n u i-au luat, pentru alta,
ci f i i n d c ă au fugit cu vama, iar domnia ta (ştii), că a r fi fost
uşor pentru zece b o i , căci şi mai demult a fost lege, că cine va
fugi cu vama dintre oamenii domniei tale sau ai domniei mele şi
îi va prinde, să-i se ia vitele sau toată averea. Iar domnia m e a nu
v o i u să fie duşmănie între noi, ci voiu să fie linişte şi pace, ca să
se ţină în pace oamenii drepţi d u p ă cum a fost legea. Iar dacă
l i s e p a r e n e d r e p t , să vină dânşii să stea în faţa domniei mele cu
oamenii domniei mele. Aceasta o fac de ştire domniei tale. Şi D-zeu
să bucure p e domnia ta. Scris în luna lui A u g u s t 28-a zi.

Monogram; pecetea rotundă, acoperită, de c. 4 cm. în diametru; le­

genda ilisibilă (se vede K A A A R » H . . . . . ) ; adresa: f H A U J I M S M I C T H T » A » S n;i-fcE*34»s-
H

AEN»AI$ nfiTi A»E(iOMS npIiaTi/t»

H SAIJKHJAIS H CSCIA? :t;Snan K $ A | - k p A U i | i i p 8 GHKHHK.
U T

fratelui nostru cinstit şi preaiubit şi bunului prietin şi deaproape vecin, ju­

pan burghermeşter din Sibiiu.

1532—35. Pecetea mă determină a atribui această scrisoare lui Vlad VI

Vintilă.

Radul VI Paisîe.
39.

t Iw PaASA KOIKOAA K«ÎKΫ» AAHAOCTHW H rOCnOAHHk KkCOH

3CAAAH OSrpOK/ldJfÎHCKOM, riHllHT r*0Cn©A<"rRC> A\H HdIUHAV «UCTHTHAA

H ASEpHAl npHHTtrtHM, KAH/KHHM CSCCA^AA E Ş A Tkp A \ d H C T 0 p H C$AU,$

H «fi n p t r a p WT GHSHH AANOP 3 A p d R H r H CK AK>KOKHW HPHHOCHAA

KdIIlOH AMHAOCTH. H n© CH\* AdKdA\ HA 3lldHHt RAIUCH AAHAOCTH

0
rtOHfM T8ia \ - 0 K f A*>HTH A 8AIU AAHAOCTH l l d l U H ' d MAOK-fcKA Hd HAM

A,pa«Jd. Gir© pdA'i KH «OA» rocnoACTRO AAH Rdiu AAHACCTH AA «ro

 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE CU SIBIIUL 51

d
AdKdTf «AH" lAOK-fcKK A IM WTHfCHT A* EHH11H. fi l"0Cn©ACTKO

i\\H X'^KK» H M d T Kdlll AţHAOCTk T O H KH A\OAW H E O F k KH R f C f A H T .

Io Radul voevod din mila lui Dumnezeu şi domn a t o a t ă

ţara Ungrovlahiei. Scrie domnia m e a prietinilor noştri cinstiţi şi
buni, d e a p r o a p e vecini, b u r g h e r m e ş t e r u l u i şi judeţului şi celor doi­
sprezece pârgari din Sibiiu, multă sănătate şi d r a g o s t e poftim gra­
ţiei voastre, că va veni acolo, la g r a ţ i a voastră omul nostru, anume
Dracea. D e aceea vă r o g d o m n i a m e a , să-i daţi g r a ţ i a voastră un
om, să-1 conducă până la Vinţi. Iar domnia mea voiu mulţumi
graţiei v o a s t r e . D e asta mă r o g şi D-zeu să vă bucure.

Monogram ; pecetea rotundă acoperită, de c. 3,8 cm. in diametru, cu

legenda: f I I I M < I T Iw P&AS/I BOHBOA<I H r'itk Adresa: f
B M U I K O H 3IAIAH. H A W H M H K -

TIITHAI H A9EPHM 1IJHBTIAHA» H BAHJKHHA1 c S t t A H A t E$Arh|LMII41LI) H C8AH8 H R"| NPKRÂ(IM

wr (ÎHKHH r p a A •"prietinilor noştri cinstiţi şi buni şi deaproape vecini, burgher­

meşterului şi judeţului şi celor doisprezece pârgari din cetatea Sibiiu/ui.

1535—1545.

40.

t AIHAOCT'UO KOJKHW Iw PAASA KOHKOA<J H rocnc>AHHk iimun*

IC>CIIC> \CTKC>
r MH llp-kKRSA WKA(HHHA\ A * K p H M ( l p U T ( A ( A \ KSAI'Ap A\f Ulfp

H C8AH8 H R~I T H A \ nSprdpoM WT GHKHHCKH r p d A MH©r 3APdKH(

N no CHjf KH A'iK'iA\ 8 suaiiHt rocnoACTKO MH HîtpdA' WBOI CKHH-

T
Ifl0» C 8 T JKdJfOKdAH I A H C A \ 8 KOA'kpHHg l 0Ctli>ACTKA MH, TdîK CTl

A'»AH IVT H H X , A WT HHJf HA\dT WH ndr8K8 H~d CKHH. TdK© C8T

A«IUAH WKOf SAHTROplţH IX MH C8T JKdJfOKdA 3CMAK) H E0A*fcpHH8

c r K
rocn>>ACTKd A\H 8 p8K8 rocnoA " d MH. H j^OT-ky rocnoACTKO A\H
u i |
AJ HA\ SMCHHAX 110 A * A 0 M HJC dH8 HfCh.U A '<' d K I 3 8 3 H A H H C l'«C-

IIOACTEO KH, dll8 ChA\ WCA0K«>A"d *AHH A d A^HtCfT ACIIpH A d

IIAdTHT CKHH, KOAHKO C 8 T WCTdA 8 HHJf. $1 A P ^ r AP*^"'" A^KAi

X«K( IIAdTHT, TdKOrd ^CKH» TKAd WCAOEOAHT. A l U * AH>K HCKC A*'"'™

Ad Td IIAdTHT, d Kdlll AAHAOCTk EOA-fc A<» 3 H d T , fpl X<MK 83(T

1'OCnOACTKO A \ H . HHKdKO HtKW WCTdKHT KOA'kpHII l'OCHOACTKd MH

Ck fldl'8K8 H HfKW WCTdKHT WK©« TAkjfdp, «JK MH fCTk JKdJfOKdA,

Kt3 8 3 H d H H KdîU MHAOCTk. T o H KH AdM 8 3 H d T H H BCTk KH KfCf-

AHT. JIHC. ijSfKp. K > A " " -

Din mila lui Dumnezeu Io Radul voevod şi d o m n . Scrie domnia

mea preaiubiţilor bunilor prieteni, burghermeşterului şi judeţului şi
celor doisprezece pârgari din cetatea Sibiiului, multă sănătate. Şi
după aceasta vă dau de ştire domnia mea pentru aceşti porci, p e
cari i-au jefuit unui boier al domniei mele şi aţi d a t din ei şi
 3. DRAGOM1K

deia ei are dânsul p a g u b ă 51 porci. Astfel aceşti răufăcători, cari

mi-au jefuit ţara şi pe boierul domniei mele, au ajuns în mâinile
domniei mele. Şi am vrut domnia mea să le fac după faptele lor,
dar nu am voit f ă t ă d e a înştiinţa pe domnia voastră, ci am slo­
bozit pe unui să aducă aspri, să plătească porcii, câţi au rămas la
ei. Iar p e celălalt îl ţin, până ce va plăti, atunci îl voiu elibera. Iar
dacă nu ar veni să plătească, bine să ştiţi graţia voastră, că voiu
lua domnia mea. Nicidecum nu voiu lăsa p e boierul domniei mele
de p a g u b ă şi nu voiu da drumul acestuia tălhar, care m ' a jefuit,
fără de ştirea graţiei voastre. Aceasta vi-o dau de ştire şi D-zeu
să vă bucure. Scris în F e b r u a r 23 zile.

Monogram ; pecetea rotundă de c. 3.8 cm. In diametru, ruptă, adresa:

I
Ţ n|> liKX3AKEAIHMIIAI H AOl^HAl llj)HUT(,\l,M H FAHÎKHIMS C$C'k'AH PS,irX|l,M£11IIj) H C Î A U S H

b"i T I I M fiSprap^Ai u t Ghehmckh rqnx : preaiubiţilor şi bunilor prietini şi deaproape

vecini, burghenneşterului şi judeţului şi celor doisprezece părgari din cetatea
Sibiiului.

1535-45

41.

H H K
t MHACCTÎK» KC>KifK> Iw PAA^A K*«KC>A<1 H rocnoA IIHIUS

MAIIJHAAH A^Kl'H'NH npHUTMH H KAH/KHf.WH C 8 C ( A ' CSAH** H ÎKÎÎndH

K/\krapittfui((i H K~I iipki\\|uv.\\ CHKHHCKOMS i'pdAS, A\nor 3AP<)H>f H

W 8
CkAWKOK'U npHHOCHM KdIUCH AţHAOCTH. H IIC CHJf A<>K<»' * 3HANÎI

KAII1CH .WHrtOCTH, n©Hf>K Ci\\$ «l»AH, (pf HAUTf (A"" AAAHCTdp 3a

rcpS H 3d CKfl|UHHKf. fl HAMH Tp«K8*T T h M iHAHCTOp, fpl HAdAMC

HJIlpAKAATH na ILfpKKH U ' T U I © HH T p l K $ « T . T©ra paAÎ A\©AHA\ KAI1J

MHA©CTk T \A SMHHHT* A©KP« KAIII A\H A © C T k , Tfpt fi,A HH n©IUAJTt

T©l' A\AH«T©p CkC HA1II CA$I' Hak r p A A\ATHKS4 Ji,A HH p A K O T H T W T LU©

HH K I T TpfKOKAT HAA\. fl A\H KfA\© HAAAT jfdp KAII)f A\HA©CTH. T©f

A\©AHA\ KAIII A\H A © C T k H fAHKA H 3 p " f c 4 ( f r ) HA III C A » r Ha"k l'pAA\ATHKK

K«p$HTI I I ' © , HAIII CUr p+(M H C T H H H . H K©lk KH KfCSAHT. IIHC. AW-

CIH,a K~. A""-

Din mila lui Dumnezeu Io Radul voevod şi domn. Scriu bu­

nilor noştri prietini şi d e a p r o a p e vecini, judeţului şi jupan b u r -
ghermeşterului şi .celor doisprezece pârgari din cetatea Sibiiului,
multă sănătate şi d r a g o s t e poftim graţiei voastre. Şi după aceasta
dăm d e ştire graţiei voastre, că am auzit, că aveţi un meşter p e n t r u
ţară şi pentru preoţi. Iar noi avem nevoie d e acel meşter, d e o a r e
ce avem să lucrăm la biserica, ce ne trebuie. D e aceea r u g ă m p e
graţia voastră, să faceţi bine graţia voastră, să ne trimiteţi
 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE CU SIBIIUL 53

pe acel meşter, cu sluga noastră, Ilea gramaticul, să ne lu­

creze, de ceea-ce vom avea nevoie. Iar noi vom mulţumi gra­
ţiei voastre. De aceasta r o g pe graţia voastră şi cele ce le va
spune sluga noastră, Mea gramaticul, să-i c r e d e ţ i ; sunt cuvintele
;

noastre adevărate. Şi D-zeu să vă bucure. Scris în luna Februarie

două zile.

Monogram; pecetea rotundă, acoperită de c. 3 8 cm. în diametru, cu

legenda : + I I I I . I T I U - (\JA$A K C H K C A A H i~Hk K A A U I K « H a i A t A H . Adresa Ţ HAHIHAIH

A O f i l t H A l H n | l H H T I A I I H B A H j K H H H H cScîAH CSAHSH IlîSnAII K A k r A } A » A H C T « J H E " n|>krAJUW

CFIRHHCI;«AI!> r<fi\$ : prietinilor noştri buni şi deaproane vecini, judeţului şi ju­
pan burghermeşter şi celor doisprezece pârgari din cetatea Sibiiului.

1.-.35-45.
42.
t MHAOCTV» KC/KUIO Iw P a A O f a ROHROAA H reenoAHHk RAAIIJ-

KH nHiiifT p©cn©ACTR© A\H HAHIEA\ I»ECTHTHM H A^RpHM npHtaTCAH

H KAHWHHM C8«AÎ nSppapMEUHp H C8AU,8 H R~î "SpPapH WT GH-

KHHW 1'pdAS AWIOP 3APAKU H CXAIOKORIf (ipHHCCHT P0CH0ACTK8 KH.

H HO c n r KH AARAA\ na Hnaiiie p©cn©ACTK8 RH, noHf?f; MH npiHA*

KX ŞCAHHIAHÎE p©cn©ACTR© MH KaK© CTi .idrip-RTHAH p©cn©ACi'K8

KH >KHT© AA Hf AVHHET KX 3EA1AE P©Cn©ACTRa A\H. T«M paA'l ai|l«

Ker« CHIM cxTKOpHT p©cn©ACTR© RH a rocnoACTKO AIH roK» CKaaa

WTROpHT, TaîK Ht %Tf A\HH$T WT 3EMAE P©CnOACTRa MH KX 3EM-

A* r o c n o A C T R
A RH HH CKHHH HHÎK ROA©KH HHJK HHiua. GEP© p a A '

M©AK> I-OCIIOACTKŞ RH MK©>K HAIUEM npHI3Tf AH A\ Ji,A WCTAKHTE M

AXHIIIT ÎKHT© WT 3fMAE P0Cn©ACTR8 KH RX 3EMAE P©Cfl©ACTRa MH,

H AA CE jfpaHHT 3EMAE P©Cn©ACTRa MH KX 3EMAE P©Cn©ACTRa RH

H "lACK-fclLH 1'OCnOACTRS RH KX 3EMAH P©Cn©ACTRa MH, KIK©}K CE C $ T

X'paHHAH H A° CI»AA: TOH AAKaax Ha Hnaniir p©cn©ACTR© RH. H KOPK

KH KfCEAHT, dMHH. [IHC. PEH. A' A"H.

Din mila lui Dumnezeu lo Radul voevod şi domn al Ţării

Româneşti. Scrie domnia mea prietinilor noştri cinstiţi şi buni şi
de aproape vecini, burghermeşterului şi judeţului şi celor doispre­
zece pârgari din cetatea Sibiiului, multă sănătate şi d r a g o s t e pof­
teşte domniei voastre. Şi după aceasta dau de ştire domniei voastre,
că am auzit domnia mea, că aţi o p r i t domnia voastră, să nu
treacă cerealele în ţara domniei mele. D e aceea dacă domnia voastră
faceţi astfel, domnia mea voiu deschide (sic) vămile şi nu va trece
nimic din ţara domniei mele în ţara domniei v o a s t r e , nici porci,
n
' c i boi, nici nimic. D e aceea r o g p e domnia voastră ca p e un
Prietin al nostru, să lăsaţi să treacă bucatele din ţara domniei
 54 S. DKAGOMIR

voastre în ţara domniei mele şi sà se hrănească ţara domniei mele,

în ţara domniei voastre şi oamenii domniei voastre în ţara domniei
mele, cum s'au hrănit şi până acuma. Aceasta o dau d e ştire dom­
niei voastre. Si D-zeu să vă bucure. Scris în Ianuarie 14 zile.

Monogram ; pecetea rotundă, de c. 4 cm. în diametru, ruptă; adresa :

"j" HaiIJIAtS HfCTIiTH.M H A«G0HA( npHMTIAHAA H Ki1H:»:HIIA\ OSCIA! llS(lfJ(lAUI|l(J H C8A'(S H

R~I wr G H E K H » rţt\t : prietinilor noştri cinstiţi şi buni şi deaproape

nSprap vecini,
burghermeşter ului şi iudiţului şi celor doisprezece pârgari din cetatea Sibiiului.

1535-45.

43.

t lw PaA$A KOHKO^a KOÎKUK» MHAOCTUC H r^CHOAHHh RJUOH

JfMM SrpOKAaY'lHCKOH, n H I l U T HdlUlM MfCTHTHM H ACr>pHA\ llpHMTf-

AC»M H BAHftHHMH CSCfAI nSprapSMAHCTOpS H C$AH.S » KITHM llSp-

rapu wr GHEHHM rpaAS, MHor 3ApaKÙ H CXAMBORK IIPHHOCHT

rocnoACTKS K H . II no cM)f AAR&M ¡5 3 n a n î t rocnoACTKS KH, IIOHOK

T8H Kf a®H™ Ham i r a KipHora MAOK'kKa rt\an-fc. Ger* pa^i K8ai

IAHKA H3piMIT KX rOCnOACTKO KH W KXC£)f KipSlTI ITO fpe C$T

liailJf HCTHHH p-k'IH. H KOI'K KH KCCIAH. H H C . WK. Kl ,\HH.

Io Radul voevod din mila lui Dumnezeu şi domn a toată ţara

Ungrovlahiei, scriem cinstiţilor şi bunilor noştri prietini şi dea­
p r o a p e vecini burghermeşterului şi judeţului şi celor doisprezece
pârgari din cetatea Sibiiului, multă sănătate şi ^dragoste aduce
domniei voastre. Şi dau de ştire după aceasta domniei voastre, că
va sosi acolo omul nostru credincios Manea. D e aceea oricâte va
spune către domnia voastră, să-i credeţi toate, căci sunt cuvintele
noastre adevărate. Şi D-zeu să vă bucure. Scris în O c t o m b r i e 25 zile.

Monogram ; pecetea rotundă, acoperită, circa 3.8 cm. in diametru, cu

legenda : H I M I I T IU' PJASA B O H E ^ A * H r"nk n.muiKeH 3IA*AH. Adresa : f H Ì U I H M ' I « C T H -
THiW H A«K(»HA! njHKTI/ltt'M H E A H Î K H H M cSciAÎ nSjlIMpSAUHCTOll H CÎÎAUS H Bl T H M nSp-
rifH W T G H K H H rfi\ : prietinilor noştri cinstiţi şi buni şi de aproape vecini,
burghermeşterului şi judeţului şi celor doisprezece pârgari din cetatea Sibiiului.

1535-45.

44.

t ffiHAftCTÎIO K6XII10 Iw PAA$A K©fKOA<» H r©cn©AH">» KXCOH

3IMAI Srp«BAaX'ÎHCK«H nHUJiMg HailKM MICTHTHM H AO&PHM npHB-

TfAOM H EAHÎKHHM CSCfA' nSprapSAWWIp H C$AHS KHCOTIAlS KpaAK>

H c8A",8 H R"ÌTHM nSprapM WT GHKHH» rpaA. fi\u<>r SApaui H

CKAIOKOKÎI npHHOCHT rOCnOACTRiS KH. H n0> CH\ AăKAM ¡3 SNAHÎf

 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE CU 8IBII0L 55

H
i'4Cn«>ACTKS KH (10HOK T8ld Kt A * ™ HdlUtrd KfpHOI'd KOA-fcpHNd

;V,aHMi«Aa Ka'ra\* cx nam«A\H HCTHHH H iio'i-p-kKtu.wH p-fcqn j\,0 r«c-

IIOACTKC KH H A© KSpN$MHC. T f A \ paAÎ M M » l'OCnOACTKO KH A<»
d K r {
,\\$ A <»' fA"* MAOR'kKK rCCn©ACTKd KH A* rd WAHtCHT a o

FIHNU,H. H SAHKd H.SpflfT KR l'OCNC>ACTK» KH W KXCfJf Ktp$H{Tf «ri»,

tp* CST HdlllC HCTHHH p'klH. H KOI'X KH KfCfAH. HHC. WKT. K~ A""-

Din mila lui Dumnezeu Io Radul voevod şi d o m n a toată ţara

Ungrovlahiei, scriem prietinilor noştri cinstiţi şi buni şi d e a p r o a p e
-vecini, burghermeşterului şi judeţului înălţimei craiului şi celor doi­
sprezece p â r g a r i din cetatea Sibiiului. M u l t ă sănătate şi d r a g o s t e
aduce domniei v o a s t r e . Şi d a u d e ştire d u p ă aceasta domniei
voastre, că va sosi acolo boierul n o s t r u credincios Danciul vătaf,
cu cuvintele noastre adevărate şi de trebuinţă, până la domnia
voastră şi la Burnumis. D e aceea r o g p e domnia voastră să-i daţi
pe un om al domniei voastre, să-1 ducă până la Vinţ. Şi orice va
s p u n e către domnia voastră credeţi-i toate, căci sunt cuvintele
noastre a d e v ă r a t e . Şi D-zeu să v ă b u c u r e . Scris î n O c t o m v r i e 2 zile.

Monogram, rotundă, ruptă, adresa, f H A U I I M M I C T H T H A » N A S E P H M

pecetea
niiHraT«a«At H BAHHiHHAt H cSAUS B H C « T I A < S K j d A W H C S A U . 8 H R ' I T H A I
CSCIA' NSPRAPATLI|IEP

NSPRAPH U-R GHEHHI* R<NU prietinilor noştri cinstiţi şi buni şi deaproape vecini,
burghermeşterului şi judeţului înălţimei craiului şi judeţului şi celor doispre­
zece pârgari din cetatea Sibiiului.

c. 1540—45. — Danciul Vătaf «famulus wayw. Transalpinensis» e la

Braşov în Ianuar şi Martie 1542 (Quellen zur Gesch. der Stadt Kronstad
HI pp. 164, 157).

45.

t MHASCTIW FJOÎKÎW Iw PaA«8rt KOHRCA'1 H r o c n o A H H h HHUMT

l'OCriCACTKO MH Hp-kKR3AICKAfHHA\ H A®KpH N P H H T M F H KAH3HH A\

CKCSah KSdrxpMiuiip H K~i nSprapH WT GHBHH rpaA, MH©r 3AP<»-

KH( IlpHHOCHT KdUJ AAHAOCTH. H HO CH\* KH A<>KDA\ 8 3HdHHf, II©-

iifHC TSIJ CKA\ N O C D D A K*kpH«ra KOA-fcpHiiS rocnoACTKa A\H ^paro-

MHp KdTdX". Bdpf UIO X " 0 K ( T

f O K O p H T W H CKC KdUI MHAOCTH, d KH
Ad KxpStT, ipf C 8 T H A M HCTHHH P M HH. H gork KH K«C«AHT. IIHC.

I'(H. K" AHH-

Din mila lui Dumnezeu Io Radul v o e v o d şi domn. Scrie dom­

nia m e a prea iubiţilor şi bunilor prietini şi d e a p r o a p e vecini, bur­
ghermeşterului şi celor doisprezece pârgari din cetatea Sibiiului.
Multă sănătate pofteşte graţiei v o a s t r e . Şi d u p ă aceasta vă d a u
 50 S. DRAGOMIR

ştire, că am trimis acolo pe boieru[ credincios al domniei mele,

D r a g o m i r vătav. Orice va vorbi cu graţia voastră, să credeţi, căci
ne sunt cuvintele noastre a d e v ă r a t e . Şi D-zeu să vă b u c u r e . Scris
în Ianuarie d o u ă zile.

Monogram ; pecetea ruptă, adresa: f HAIUXIM AOKJHUI noma-i-iAHM H C A H W I I H M

cSck\nM soiiixprt»«i|iijS u - T OHKHHK- I-(MA: bunilor noştri prietini şi deaproape ve­

cini burghermeşterului din cetatea Sibiiului.

1535—1545. Dragomir vătavul e menţionat şi într'un document alui

Bădica Radul din 1524. Bogdan, Documente şi Regeşte p. 107.

46,

t I U H A O C T Î I O KOJKÎEIO Iw PAA^A KOCKOA<» H rocnoAHiik IIHIIIET

l'OCIIOACTKO AXH K A I I J H A \ MECTHTHAX H A^KpHAI FlpHiaTEAEM H KAH7K-

HHAA C8«AWA\ npklMpAMLUtp H C$AU,$ H iC'i n p k l M p U ' A A W'T rpAA

OHKHH AXHOI' 3AP4KÎC H CXAIOKOKIE HpHHOCH AX Kdlllf AXHAOCTH. H

riO CH\* A<*K<>iV\ 8 3HAHÎI KAlllf AXHAOCTH pAAÎ VVKOF'A CpXKCKOPA

AprHCnHCKOIlA HAXEHEAA IlAKfA, HOHEÎKS ECTk npHIUEA VVT AXOCKWKCKl'f

H V V T AEACKlE 31 A \ A H A * H<*< » X*°AH4 ECTk AXHAOCTHIl"fc pdAÎ, HO-

HEÎKE ECTk IIA\AA KIAIIKS H8>KA$ H IIAflUHÎf WTKX T$piţH. H llpH"

HECAX ICTk KX HAA\ AHCTX WT AEACKOTA KpAAM. Gfl'O pAAÎ H A\H

Ş'IHHHJfAXO EAXS AHCT HpEHTH CKp03 IIAIllS APkJKAKS AXHpHO KE3

KCAKOf 3AKAKE. II fAHKO KX3AXOrOJfAXO nOAXHAOKAAH l'A CAXO. H AXO-

1
AHA\ H KAlllf AXHAOCTH A" r i
110AXHAŞfTf H KHHfS EAXS M SMHNHTE

no AP*>KAKH KAlllf AXHAOCTH AXHpHO H CAOKOAHO KE3 KhCAKOf K A H -

H n c >
TOKAHÎE n o rOCflOAdpEX" \"pHCTHMNfjr \ " O A H T H MHAOCTHHIO pAAÎ,

fp£ ECTk «lAOK-kKk llpAK H KEpEH. T o H CE A A O A H A A KAlllf AXtfAOCTH H

H
KOrk KH KECCAHT KAII1E AXHAOCTk. IIHC. AXApT. K~ A " -

T Din mila lui Dumnezeu Io Radul voevod şi domn, scrie

domnia mea prietinilor noştri cinstiţi şi buni şi de aproape vecini,
burghermeşterului şi judeţului şi celor doisprezece pârgari din ce­
tatea Sibiiului, multă sănătate şi d i a g o s t e aducem graţiei voastre
pentru acest arhiepiscop sârbesc, cu numele Pavel căci a venit la t

noi din ţ a r a Moscovei şi a Poloniei şi a mers pentru milă, căci a

avut mare lipsă şi pradă din partea Turcilor. Şi ne-a adus scri­
soarea regelui polon. De aceea i-am făcut şi noi scrisoare pentru
că să treacă prin ţara noastră, în pace, fără nici o zăbavă. Şi în-
tru-cât ne-a fost cu putinţă I am miluit şi rugăm şi p e graţia
voastră să-1 miluiţi şi să-i faceţi scrisoare să meargă pentru milă
prin ţara graţiei voastre, în pace şi liber, făiă de supărare, p e la
 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE CU SIBIIUL 57

domni şi creştini, căci e om drept şi credincios Aceasta o cer g r a ­

ţiei voastre şi D-zeu să vă bucure graţia voastră. Scris în Martie 2 0 zile.

Monogram ; pecetea rotundă, acoperită ; de c. 3.8 cm. în diametru, cil

li-iţaida : t I h i d i l w PAA,8A K « H R « A * r'm. R A d i i i K o n 3 < A U I I : Adresa. "j"
H
H&IIIHM

•«CTHTHiM II ,\*E|IHAt n|IHBT«(\IAl Ei\XI"a?AMIM>P H CS^IţS fl ifl nmrâplVAt U T G H K H H .'

in ai noştri cinstiţi şi buni prietini burg/ier meşterului şi judeţului şi celor

d'ihpreztre pârgari din cetatea Sibiiului.

1535—45. Arhiepiscopul Pavel din Serbia e menţionat numai într'un

pumelnic din Sopouani, vezi la Golubinskij, Kratki Ocerk istoriji pravoslavnych
cerkvej. Moskva 1871 p. 478.

47.

t Iw Pa^S/l K0HK0A<* KO/KÎI» AXHAOCTÎI» H l'OCIK>AHHh KXCOW

K M
3IAMfc> SrpOKAdJflHCK*» I1HIUIA\I> IUIUHIH «IfCTHTH.H H A<> pW< lipHM-
H
TIAOAX H KAH/fCHH A\H CSCIAI np-kBK3AWKAIH0Al KpaTiS llSpIMpS-

MJHCTcptS H c$A'l$ KHCOTIAXS Kpart H c8A",S H R I T H A\ iiSprapn W T

H
OtIKHHIO l'p.l \.
r A\HOI' SApdBÎt CKAWKOKII IlpHNOCHT rOCIIOACTBiJ

KM. H I I * CIM A<>KdAt $ 3NaHII rCCFIOACTKS KH n*IIIÎK T8U CA\X

iiocua iiaiutra Kipnora KOA-kpHna © T a i i S A K<\K>>iapS c% H d i u i HCTHHH

H
»1 H * T p i < K d t M H p-fc'IH A * l'«CNOACTKa RH Gll'* pa^l K!?A IAHKd

H3ptMIT W T liaC K K l'i>CII«>ACTR0 EH, IÎXCt\* KipSHTI II'*,' «pf C8T

H
HAIIIH HCTHHH p - f c l H U A"» K H HaSlH KOl'k l'»CII$A*'*'K<» B H , A<» A*

IIOCHAAITf IlfKsMC .VHI.IK A^KpK I1HCIU, H K I 1 H / K I K I M , ICTk I I I KCAHKO

R A K
Kp-kA\C KC>A Hac, fpl R I A A\a A\H RKCTpiKSlT, 3dHt>K IAHI1 A"
1
r.K fC.V\K HA\aA IVII CI ICTK pa3K0AHA H AP" * HI HAUA\. 3a* ToraH
W H
(IAAI CI AWMHAX l*OCHi>ACTK<> K H , A<1 ' llSCTHTI HIKCX* A^CTCHN H

KHHWIKIH AHiaK, A AH j f * K K > HIKOAHCaTH C X IICTIW CXPAIA^TH H

IIAATHT C A S Z K K S Î A \ S . T<M AitLAM 8 3tiaHl'l rCCHiJACTKS R

H. H KOrh
H H
KH K fCIi\HT. [ I H C . W K T . K~d A -

Io Radul voevod din mila lui Dumnezeu şi domn a toată tara

* ngrovlahiei, scriem către ai noştri cinstiţi şi buni prietini şi de-
aproape vecini şi prea iubitului frate b u r g h e r m e ş t e r şi judeţ al înăl-
timei craiului şi judeţului şi celor doisprezece pârgari din cetatea
Sibiiului. Multă sănătate şi d r a g o s t e aduce domniei voastre. Şi după
aceasta d a u de ştire domniei voastre, că am trimis acolo, până la
domnia voastră, pe credinciosul nostru boier, p e Stanul clucerul,
cu cuvintele noastre adevărate şi de trebuinţă. De aceea oricâte va
spune din partea noastră către domnia voastră, credeţi-i t o a t e căci
sunt cuvintele noastre adevărate. Iar D-zeu să vă povăţuiască p e
Uomnia voastră să-mi trimiteţi un diac, bun scriitor şi cărturar, să
58 S. DRAtiOMIK

stea câtva vreme la noi, căci a m nevoie foarte mare, deoare-ce

diacul, pe care l-am fost avut s'a îmbolnăvit şi altul nu am. D e
acea r o g pe domnia voastră, să-mi trimiteţi un diac vrednic şi căr­
turar, iar eu mă voiu nevoi a-1 consideră cu cinste şi a-i piăti
slujba. Aceasta o fac de ştire domniei voastre. Şi D-zeu să vă b u ­
cure. Scris în O c t o m v r i e 21 zile.

Monogram ; pecetea rotundă, acoperită, de c. 3.8 cm. în diametru, cu

legenda : f H I » U T Iu> P A A $ A K O H B O A A H r~Nk K/UUIIK6H :<HMAH. Adresa : + H A I I I H A » M < -
C T H T H A 1 II KlIHWHHM CSCIA' H n|fkRX<lAI«EiMIIHOAlS KpAT llS[ll A p A l A H C T C | l H cSAUS RHCCTIAlS

KJUA H CSAUS H E~ nSprApH U>T GHEHNI» I J M A •' vecinilor noştri cinstiţi şi deuproape
şi fratelui preaiubit, burghermeşterului şi celor doisprezece părgari din ceta­
tea Sibiiului.
1535 — 1545. — Stanul Clucer menţionat în anii 1532 şi 1542 la Şt. D .
Grecianu. Şirurile voevozilor cu divane pp. 100, 102 şi 142.

Mircea II Ciobanul.
48.

T AYHAOCTHI© KOKÎfK IlV AYllpId KOfKOAA H I'OCIIOAHHX, (IH-

C T K M H
HltT rdCni>A * NAIUfAVH MfCTHTHA\H H V,CKpMMH npHHTIAH

H KAH;KHHA\ cSciaî nSprapAvtiuip H K~I npkrap CHEHHCKOA\S rpdA$

M H W SAPdKHH H CXAIOKORHIO IlpHIlOCHjM rOCnOACTRS KH. H 110 CH\"

KH AdKAAi n a 3HAHHC KAIIUAV rocnoACTKS paAi WRfMSH H a m cupo-

MACH Onp-fc H GapKHa IIOHCW HAMT IUKOH narSKS TSUI 8 rpdA

GHKHM. Ta>K KH AVOAHAA II HpOCHiW KdKO HdllHA\ lipHIATlAH ,\a KH

HA8MHT «Ol'k M HM HAATHTk TaH IIAI'8K$. aiUIJK \'0KtTf HMAT

H KH IIIKOH Ildl'8n8 Hd Hdlll SIMM, A KAlll r © C I I 0 A C T K 8 A < * HOIIlAHTf

8 rociioACTKa A\H, T i p f a * KH CKI nadTHT a<> «AH» KAdc IAAK.

Hl|l{ AHJK IKKCTC IIAATHT A P0CI10ACTK© M H \*©KW 83HA\AT H'T 110

KAIIIH «lAOR-kl^H H ll$T KH \*0KW S A I l p ' f c T H T . T o H KH AdKdM HA 3 H d -

HÎf KAIH AXHAOCTk. H KOI'k RH KfCJAHT. H H C . 1*11. A ~ l A » H .

Din mila lui Dumnezeu Io Mircea voevod şi domn. Scrie

domnia m e a prietinilor noştri cinstiţi şi buni şi deaproape vecini,
b u r g h e r meşterului şi celor doisprezece pârgari din cetatea Sibiiului,
multă sănătate şi d r a g o s t e poftim domniei voastre. Şi după aceasta
vă d a u d e ştire domniei voastre pentru aceşti săraci ai noştri
Oprea şi Sarchiz, căci a u oare-ce p a g u b ă acolo în cetatea Sibiiului.
Deci vă r u g ă m şi implorăm, ca pe prietinii noştri, să vă povă-
ţuiască Dumnezeu, să li-se plătească acea pagubă. Iar dacă veţi
avea şi voi vre-o p a g u b ă în ţara noastră, să trimiteţi domnia
voastră la domnia mea, şi vi-se va plăti t o t , până la un fir de
 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE CU SIBIIUL 59

pâr din c a p . Iar de nu veţi plăti, domnia mea voiu lua dela oamenii
voştri şi vă închid drumul. Aceasta vi-o d a u d e ştire, graţia voastră.
Şi Dumnezeu să vă bucure. Scris în Iunie 14 zile.
Monogram; pecetea rotundă, acoperită, de c. 3.S cm. în diametru, cu-
legenda: I l m a r H r~w> BAAUJKOH 3.Adresa: f HAUIHAIH H H C T H T H A I H H ASKJ*HMH

n,)HHT«AH H KAHiKHHM cSclAÎ K$Ar 4j)AMl|Ilp H B~l np*IJ|)WAl IVT CHEHHCKH TAAA Citistiţi-
lor şi bunilor noştri prietini şi deaprope vecini, burghermeşterului şi celor
doisprezece pârgari din cetatea Sibiiului.
1545-52.
49.
t MHnOCT'l» KOJKÎW IW M H p M d KOtK©A<» « rOCIIOA""*, HHIIJIT

1'OCnOACTKO A\H HJNIHiH MfCTHTHiH H n p - k K K 3 A I « E A f HHA\ c8C«AI

KAHHCHH A \ H K 8 p r d AUHCTOpH C8A»,8 H K~l IlSprdpH W T CHKHHK> MH0I'

JtApJKÎf H CSAWEOKÎf HpHHOCHT l'<»CnOACTK8 gH. H nO CHjf A«»KdA\

KX $3HdHl'f rOCnOA^TKO KH H SdpdAÎ HAIUX HAOK'kKX X d T d , IlOHfW

HAUT TSU A ^ ^ f H . &tr paAi MOAW H npoiuS rocnoACTKO KH « K « *

AOKpH flpHIdTfAH l'dCnOACTKd MH, Ai HM A<»KdTt A ^ f U UIO HMdT,

c M
«pf fCTW JfT-kA HCKAd^ W T I10pT8 A A
SSHMatT. fl rocndA TKo * <

HECK.U i r o wcraKHA A < * 8M8HHT np-fcHif, « p « \*OK» rocnoACTKO MH

A't fCTK AIOE0KH H npHHTtACTKS M I V K HdMH. G t r pdAI . « O A t t TOC-

noACTKO KH A<> H M a<»K<*T' A$>KtH. TOH A\OA» rocnoACTKO KH H

KCI'X KH KfCfAHT I'OCnOACTKO KH. 1 7 H C . AWCCU,A f A " " -

Din mila lui D u m n e z e u Io Mircea v o e v o d şi domn. Scrie

domnia mea cinstiţilor şi preaiubiţilor vecini de aproape, b u r g h e r
meşter şi judeţului şi celor doisprezece p â r g a r i din Sibiiu, multă
sănătate şi dragoste pofteşte domniei tale. Şi după aceasta d a u d e
ştire domniei tale pentru omul n o s t r u Hota, căci a r e datorii acolo.
D e aceea r o g şi cer domniei v o a s t r e ; ca unor buni prietini ai
domniei mele, să-i daţi datoria ce are, căci a voit să ia isclaf dela
Poartă. D a r domnia mea n u l-am lăsat să facă pâră, căci vreau
domnia mea să fie între noi d r a g o s t e şi prietinie. D e aceea r o g
pe domnia voastră să-i daţi datoria. D e asta mă r o g , domnia
voastră şi Dumnezeu să bucure pe d o m n i a voastră. Scris în luna
Septemvrie 3 zile.
Monogram ; pecetea rotundă, acoperită, de c. 3.8 cm. in diametru, cu
legenda: f IIIHAT I W rtjvH,m-k B S S K O A « i'Hh KAAIIIK*H 3. Adresa: f HAIHHMX MICTM

TIIAI H np-feKA3AI«CA!HHM H A9KpHM tipHHTIAHAt H c8«AÎ KAHÎKHHM KSjrapMAHCTO|l H cSAU**

« K 1 nSpra.m WT către prietinii noştri cinstiţi şi preaiubiţi
O H E H H I » .- şi buni şi
deaproape vecini, burghermeşterul şi judeţul şi cei doisprezece pârgari din
Sitriiu.

1545-52, 1558—59.
 S. DRAGO-MIR

50.
t Iw iHHpMd KCHKOAA M rc>cnc>AHHK, IIHIIMT r«en<>AeTK0>

M» HdlUfA\H MJCTMTHMH H flp-kKX H K A H / K H H AUI CSCtAI

K$ArkpgAtdHCT6p H C$AU,$ H K~ï THA».... «HIO, <HH«I' S,Y,pAKHf H

CKAfOKOKHf npHHOCHM RdlIlOH iWHAOCTH. H CHJf KH... , KdlllOH M H -

AOCTH IIOIU^C T$a Kt HpHHTH TnjfdH CA8r8 nO'ITk K M T I A W l'OC-

IIOACTKd A\H JKSlIdllS KdpK8A KfAHKH AKţpNHKS Ck T p H KCHH....

np«A<»KdT. Giro pdA'i T

c i . « M » I OCH«ACTKO A\H KdmoH MHAOCTH •

A\HpHO H CAOKOAHO K 8 KdlU AVHAOCTH. H SApdAH AA HV W C -

TdKHTt 8 AAHp RdlU A4HA0CTH. TOH RHC A\©AHA\ Kdlll A\HAOCTH. H

KOrS KH Kf Cf A H T . U,HC. AWCflid $ ( R . H~ï A H H .

Din mila lui Dumnezeu Mircea voevod şi domn scrie domnia

mea cinstiţilor noştri şi prea (iubiţi prietini) şi deaproape vecini,
burghermeşterului şi celor doisprezece (pârgari din Sibiiu), multă
sănătate şi d r a g o s t e poftim graţiei voastre, că se va duce acolo
Tihan, sluga prea cinstitului al domniei mele, alui jupan
Barbul, marele vornic, cu trei cai vinde. D e aceea r o g
pe domnia voastră . . . . (să-i lăsaţi a trece) în pace şi slobod . . . .
graţia voastră. D e aceasta vă r o g graţia voastră. Şi Dumneznu sâ
vă bucure. Scris în luna lui Februarie 18 zile.

Monogram ; pecetea rotundă, ruptă; adresa: f iiauji/WH M K - T H T H H n p l i R x -

3AI9SAIIIHHA1H npHMTIAH H GAmKHHAIH cSc«AÎ K!ÎAri.ll8AUHCTOf> » CSAUS H E " | T H A Ï nS.M'Afl
wr G H C U H W către ai noştri cinstiţi şi preaiubiţi prietini şi deaproape vecini,
burghermeşterului şi judeţului şi celor doisprezece pârgari din Sibiiu.
1547—52. Barbu «: vornic în aceşti ani din prima domnie alui Mircea
(Şt. D. Qreceanu, o. c. la aceşti ani).

D o a m n a Despina.
51.
X KdCfAA nOMTfHHOAXS H KdCdKOf MdCTH A*CT»HIIOA\8 H HAA\

A«KpoA\8 npHUTiAic r*c(K\\,HnS flAdftçtaiiiS iioArapkAuinipii. A\HOT

H M a c r
SAP^KÛ A'' rocnoA ' K«i T U VVT K O I M , A wr n a c nc-KAcn(HÏf.

H n o C H \ - A«»KdA\ rocnoACTKS T H n a SHdtiîc KdKo n o c A d \ * A ' ' " r o c n o A -

CTKO TH HdHId'd CA8l"8 XpdTHH. H KdCd iAHKd HSpfHT IVT HAC

rocn©ACTK8 T H , A<* I'OAIIOACTK© T H KtpSfiii, tpf c8 iiaint p j ' i

HCTHHf. H KOI'k A P ^ H r*Cn«A*TKd TH 8 CdA\HpfHHk\

t r©CHOA^d BdCdpdK KOHKOAH ^,(CriHHd.

Intru t o a t e cinstitului şi d e t o a t ă cinstea vrednicului şi b u ­

nului nostru prietin Mateiaş, b u r g h e r m e ş t e r . Multă sănătate să
aibă domnia ta delà Dumnezeu, iar delà noi închinăciune. Şi după
 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE CU SIBIIUL 61

aceasta îţi dau d e ştire domniei tale, că am trimis până ia domnia

ta pe sluga noastră tirutni. Şi domnia ta, toate câte le va grăi dela
noi, să-i crezi domnia ta, căci sunt cuvintele noastre adevărate. Şi
Dumnezeu să ţină în pace pe domnia ta.
Doamna Despina alui Basarab voevod.

Pecete de inel ; adresa: Ţ S RACIAI II.OMTIMHO.US H iucdK*a 'IJCTH ,V,»CT»HH«,W!Î

II IUAI ,V*K,IOAIS npBaiTfAi*) rocn$AHNS (HA.^IUIIIS n«AiMpkAui|i«p!S »VT CHSHII rpAA :

"intru toate cinstitului şi de toată cinstea vrednicului, iar nouă bunului prie­
tin, domnului Maieiaş, burghermeşter al cetăţii Sibiiului.

1513. Mathias Armbruster a fost burghermeşter în acest an. (Archiv

des Vereines f. Sieb Landeskunde 19 (1884) p. 532).

52.
t AAHAOCTHW KOXîîl» l'OCdOI'M /\-kcllHHd, KHKIIId rOCHOÎKAA

KCAHKddl'O Iw.INHd tÎACdpaKC K O I K O A i $ KCf.W IIC><IT(HHA\ H KXC.1K0/A

w c
•IfCTH ,V 'rOHHHA\ H HAM A^KpO KpdTÎf « HpîiaT«A/AAl IIOAI'dpk-

.MfUIpS H /KSAfl^S CK-kTAOCTH KpdAWVKt, H K~l IlOpIMplVAI CHKHHCKH.W

iioKA«ii/ftHÎ( KaKo rocnoAfAV A\©( Kparii H npmaTfA/AAV. I l d K IK* pa-

sSAfky IJIO ATIC Ka111A A \ H A O C T K riHcaaa M naa\K A^KAPK raac AAAA

3HdTH, 3 a MOfl'O CHNd, fyf A\8 l £AW KCI'X KAdlliKS 3(AXAK>. 3dT©>

ce ia Kain«A\8 I'OCIIOACTKS IAK<> iwUHM.u KdK© A\*W KpaTif M npi'ia-

TIAWS.U, SauiO A\M n p î t l T f AMCTf H AWH"k A*Kp© AAHCAHTt. TWa paA<
K
sna rocuoACTK* KH A* A"i< c a a \ KHAA «trio Kd A \ H , i a c a a \ KAM A »- 1

KApk Itpil.lTfA KHiVd. SlKO A a

KOI'h HAIIjl"k \ r \'C>KMA\0> H KOA/A.» lipiIJl-

TăACTKO A\ KH'I'H. H KCI'K KM AP^JKH S Ca.HHpJHÎl*, diNHMX.

Din mila lui Dumnezeu doamna Despina, fosta doamnă a

marelui loan Basaraba voevod. Intru toate cinstiţilor şi vrednici
de toată cinstea şi ai mei buni fraţi şi prietini, burghermeşterului
şi judeţului luminatului craiu şi celor doisprezece pârgari din Sibiiu,
închinăciune ca unor domni şi fraţi ai mei şi prietini. Şi iată am
înţeles, ce mi-a ţi scris graţia voastră şi bună veste mi aţi d a t a
cunoaşte, despre fiul meu, că i-a dat Dumnezeu Ţ a r a Românească.
De aceea mă închin foarte domniei voastre, ca unor fraţi ai mei
şi prietini, căci îmi purtaţi gând prietenesc şi b u n . D e aceea ştie
domnia voastră, că. până ce am fost între voi, v'am fost b u n ă
prietină. Dacă va da Dumnezeu, în viitor vom fi în şi mai bună
Prietinie. Şi Dumnezeu să vă ţină în pace, amin.

Pecetea ruptă; adresa: ~'< »y KCIAI no'iri'«tiA\ II iwt<iK»< MICTII A*<"r*niii'A> II HAA\

A*K|l« li|Uli( nOAI'AflkAIII|l!,1$ II ;K$,\I!(S CK'hTAOCI II i;;l<M>AKi II flCl I I O p i ' d p U ' A l / CHKHHCKIIAI
62 S. DKAGOMIH

către intru toate cinstiţii şi de toată cinstea vrednicii, iar nouă buni fraţi,
burghermeşterul şi judeţul luminatului craiu şi cei doisprezece părgari din Sibiiu.
1521—1522. Se pare că, în răstimpul tulburărilor iscate prin ridicarea
lui Dragomir Călugărul, Doamna Despina s'a retras unde-va în apropierea
Sibiiului, unde îi trimit Sibienii vestea despre înlăturarea rivalilor. Scrisoarea
e din Decembrie 1521 sau lanuar 1522. Vezi N. Iorga, Studii şi Documente
111 p. XL, VI—VII, Pretendenţi Domneşti în secolul XVI-lea, pp. 17—18 şi la
Hurmuzaki X V I p. 254, n. 1. O scrisoare alui Teodosie către Sibiieni, dela
7 lanuar 1522 la Nicolaescu, Docum. slavo-rom. pp. 26—7.

Mitropolitul Macarie.
53.

t G.tt'kpfHIH HIHCKOIIk KAAIUKOH Bf A\AH MtlKdpit.

t M$Ap0.tt8 H nA(AWHHT©A\8 H lip-fcKHCOKWA\S KX CXK'fcT'kX" H

KX KXCkKOH MXCTH Av"CTOHNh H CAAKCH, MHii JKf CAAAMAHI1I(A\8 M

AOKpOA\8 llpilATfA» HîSndH T©A\tlll8 nSprkpAtfUlEp. 3A *KAA'kA\

A I'OC-
3 , 1
II0ACTK8 ™ A^Kp© H MkCTk UI© CXA\k HA\AA WT I'OCIIOACTKA

TH. Kork A<* T H SA\H©JKH AICTA. ii IIAK A\H HA\AA\O KHTI WT CXPA
0
II» A^KP lipildTEAH ICCriOACTKS TH IIOKEAH np-fc>KAf. H IIAK M 3 H A

l'OCIIOACTKCi TH KAK© n©CAd\* HOn A,HA\HTpk 3A nOTp-kKS CKfTOH

IţfpKKH. II IIAK qiO HA\AT KA3ATH l'©Cn©ACTK8 TH l|-kK©H p-fclH, A

I'©CII©ACTK© TH A a
ra K-kp8tiuH A\OH CAT p-fciH. Huo n-kcTk. H

KOI'k A,ă SA\H0>KH A-k'TA T

l ©Cn©ACTK8 TH KX A»>KpO AA\HH. AAApT. f.

Macarie, smeritul episcop al Ţării Româneşti.

Înţeleptului şi nobilului şi preaînaltului în sfaturi şi vrednic
d e t o a t ă cinstea şi mărit, mie p r e a dulcelui şi bunului p r i e t i n jupan
Tomeş, burghermeşter. Mulţumesc domniei tale p e n t r u binele şi
cinstea, ce am avut-o dela d o m n i a ta. D u m n e z e u să-ţi înmulţească
anii. Iar noi vom fi deacum mai buni prietini, decât înainte. Şi
iarăş să ştie domnia ta, că am trimis p e popa Dumitru pentru
t r e b u i n ţ e l e sfintei biserici. Şi iarăş ceea-ce va s p u n e domniei tale,
nişte v o r b e , să-1 crezi d o m n i a ta, sunt cuvintele mele. Altfel nu-i.
Şi D u m n e z e u să înmulţească anii domniei tale cu b i n e . A m i n . In
Martie 10.

Pecete, acoperită, cu legenda ilisibilă; adresa; j HţSnanS T e M i u i S nSjii x|t-

Attipip : către jupan Tomeş burghermeşter.
c. 1481—82. Thomas Altenberger a deţinut timp îndelungat primăria
Sibiiului (1470—79, 1481—90), dar Mitropolitul Macarie nu e menţionat,
decât într'un document din 23 Martie 1482 (Lăpedatu, Vlad-Vodă Călugărul
p. 31). Dela Macarie o scrisoare către Braşoveni (1480) a publicat Bogdan în
Relaţiile . . . p. 279—281.
 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE C U SIBIIUL 63

Mitropolitul Ananie
54.

T AAHAOCTÎIO KO>KII«> np-kvVCKfUJIH KVp flNAHÎf AAHTpOIlOAHT

KXCJH 3 f AAAH SrpOKAAHIKOH M0,\,SnARIi* H KCCH I 1 A A H H H ' I f C T I I k l H f g d p \ * 8 .

IIOKAOH H AAHWP 3Ap4Ki'f Kk IYIHOS'K AIOBKH CA\kpfllO AUTA-

HÎ'C C A ' l ' K A p - k f A \ llpHIATfAh> IIJLliCA\S ,lCKptA\S JKSHAHS K8Ardp8AMUI{pk

WT CAAKNAI'O TpAA rAArOAJAAkIH Gmillllh. H AlOAHAt TBOt A\HAOCTk

H H a u
AA 'IHHHIII A^KPO H4'W W « ' Tp-fcK8(T WT TAMO 3d pAKOTîS,

AA H A A \ HCnpHKHIll(sic). H Cfl'4 r\A HA A \ IHHHIII A K p O I I A"pH AtAAkl

8 C VIIII
r TOK H A<* H A A \ A«"l8CTHIUH. H A\kl H pi|lfA\ IIAATH Cffk
TKOfH A\HAOCTH. H IIAK UlOH HSpj'CkTk ÎKŞlIdll GTOHKA WT HAC K K

TKOfH AXHAOCTH A TKOt A\HAOCTk K"kp$H, Cpt C8T HAUIH HCTHHÎH

p-k'IH. H KOI'k Tf KfCfAHT. ilAUUI. IlHC. M(ClU,t AIip. ( A"H.

Din mila lui Dumnezeu preasfinţitul chir Ananie, mitropolit

a toată ţara Ungrovlahiei, a ţinutului Dunării şi a t u t u r o r plaiurilor
cinstit exarh. închinăciune şi multă sănătate în multă iubire, smerită
mătanie facem prietinului nostru bun, jupanului b u r g h e r m e ş t e r din
mărita cetate numită Sibiiu. Şi r o g graţia voastră, să ne faci bine,
să ne isprăveşti lucrul de care avem nevoie acolo. Şi asta să ne
faci patru candelabre mici într'un t o c şi să ni le trimiţi. Iar noi
vom plăti totul graţiei tale. Şi iarăşi ceea-ce va spune jupan Stoica
dela noi către graţia ta, să crezi graţia ta, căci sunt cuvintele
noastre adevărate. Şi D-zeu să te b u c u r e . Amin. Scris în luna
Aprilie 5 zile.
Pecete rotundă, din ceară verde, de c. 3 cm. în diametru, figura dela
mijloc stricată, din legendă se poate lămuri: Ţ OÎH n i H a - i k CTR*PH A i H T p e n c A H r
KH(I a i u m r a . Adresa : a t a KS/\r4()A((ipipx.

1545 — 47. Vezi N. Iorga, Istoria bisericii rom. I p. 144 şi II 329.

Banii Stan şi Crăciun din Tismana

55.
t IIHWS KAHH THCAWHCKH JK8I14H OTAH M JKSnAH KpAl8ll AtHC»l T

3APAKU H nOKACIUHÎ( JK8H4H KkAl'hpAWIJlfp W T GHBHHK CA>AH$ H

>KSllAH Al(A\*Cp8 CA^AUS KAKO IIAIIIEAX l'CiCnCAAA\ H np'l'dTfAfAth. G")

CEA\ K H A<*KAA\C> 83HATH K4IIJ0H AtHAOCTkl KAp( UIO (CTk IIOp8l4A

KAI1I l'OCnOA'» A \ H AOKP< pasSAAIJfMO. H 34K0HA UJO C T f IIHCAAH WH

•ItCTk 8 KAAIIIKS 3(A\A8 IkMIfîK Tk3H MAOK-k'Kk U I O Cf KAA\A\HHT A

Wll • M H * r 3AO 8'IHIIHA HA KJUIt 3A0A™ H I I A T A (CTk Kf\*AA 8 KA-

IIIS 3fA\A8, AKO KH 8 3 f A Wll T O I ' KOH, W H 8 HAIIlS 3EMA8 IMCTk 8

e-4 S. DRAQOMIR

ApkHJJKS> WAT8 8 ^arapaiii, AK* AH KH AOIIIAK 8 nam8 KAHHK», Aa

H
3HA A^KpC KdIUA MHAOCTk 'la C<l*A\0 MKO IIOTpSA ''' KAKO A» K$A'"r
1

IUKK 8 KdlUf AtHAOCTkl. H IIAK HA pdK«>T8 T A T I A\ A TO I'8KHA H

KAdIH A8A« KAKO ptKAh KIIHI'A KOfKOAMIA KAKO 3AfA\ A8A*A\ 3AO

Aa HA\ SHHHHAXC H nan HA< c a 8 r a rocnoA""** RO*K»fKaA8 (sic,) nap--

KdAAK 8 KaHiK 1
TA KH A<>K4A\* 8 3HaHI Kapf KO*A\8 M A O K ' k K 8 t 8Kpa-
A«H KOH W T npOAfTOCKA WTKOAtC 8 3 « C H i r k , IV H A d
A'JHA* KaAMS'
napKaaaKS Aa HA\ KPATHT. H IMK AA SNAT KAIIIA AAHACCTK »ta w
IUO 1«A\i> KHT a-H-H A\H KH 1fAU> KH UpHCTHHI(.H. H K«CIAH KH K C H ' K .

II Kdpf 1110 \T( KA3ATH KdllU CA8l'f A d

KtpSHTt MA C8T Hdllt

p«4 -HCTHNf.

Scriu banii d i n Tismeana jupan Stan şi jupan Crăciun multă

sănătate ş i închinăciune b u r g h e r m e ş t e r u l u i din Sibiiu, judeţului şi
lui jupan Melcher, judeţul, ca unor domni şi prietini ai noştri.
Despre aceasta vă dau d e ştire graţiei voastre, că orice aţi lăsat
v o r b ă domnia voastră, noi am înţeles bine. Iar despre calul, ce
aţi scris, n u - i în Ţ a r a Românească, căci omul ce vi se pare, a
făcut multe rele, a fost un răufăcăfor ş i a fugit î n ţara voastră,
dacă va f i luat el calul. In ţara noastră, în ţara Oltului, în Făgăraş,
el n u - i . Dacă a r veni în bănia noastră, bine să ştie graţia voastră,
că ne vom sili foarte, ca să ajungă iarăş în manile voastre. Iarăş
pentru lucrul hoţilor, au p e r d u t şi oamenii voştri, că a s p u s seri-
soarea voevodului, că oamenilor r ă i să le facem r ă u . Şi iarăşi se
va duce sluga domnului, voevodului, pârcălabul, în Banat, ş i vă
dăm de ştire, că oricui i s'a furat vreun cal, din primăvară, de
când s'a topit zăpada, să vină la Balciu pârcălabul, să i-1 întoarcă.
Şi iarăş să ştie graţia voastră, că noi vă v o m f i prietini. Şi să vă
bucure D-zeu.
Şi orice va spune sluga voastră, să credeţi, căci sunt cuvintele
noastre adevărate.
Pecetea, de inel ruptă; adresa: f ;KSIMN cSr\rk(>rtuipj(iS U T (JHKHHX H H:S-

ridnx A\eAj;i()S CSAUS : lui lupan burghermeşter din Sibiiu şi jupan Melcher, judeţul-
1454 sau 1456; când fu judeţ (Stuhlsrichter) Melchior Aurifaber. Şi
din text se vede, că Domnul Ţării Româneşti ţinea încă Făgăraşul.

Banul Barbul din Craiova

56.
i IIHHUAX CH AHCT •UCTHTHAX H KSiCfAX llirkHO'IHTdHMM H KXC4-

KOt C/UKI H MICTH A»CTOHMHA\ H NdpOMHTHA* H AdpOAX WT KOCd

ll*A<lp*KAIIHA\ llâlllHM A*KPHM KpATHIAM H A^KpHAX HpHIATf AEM H

KAH3IIHA\ C8C(A^' , M
C8U,8 CKfTAOCTH KpAACKA H CHKHHCKH KgAI'KpAW-
 DOCUMENTE P1ÎIVJTOARE L A R E L A Ţ I I L E C U SIBIIUL 65

l\if\\ H K I HXpl'dpOM CHKHHCKHM. Q T >K8lldH KdpXKSd Kdll AHIOr KH

, < , K H f M C H A W
3 A t 'IWKOK A* '* ' KdllUA\S r O C H O A C T K S KdK<> HdlUd HB p d -

THf. H 110 TOA\ K H 'AdA\ iiHdTH POCIIOACTKS KH păMH l|IO A\H C T f jH,$C-

AdAH Kdiiu r o c n o A d ' K o 110 KdiiuAV KfpoKdHOA\ CA8POA\ no H w

A ' "Tpd,

AOKpt fCTK WTIIpdKHA H A*Kpt CXA\X pd38AWA pt'IHAtd rOCHOACTKd

XH. H TdKOI'd H MAOK^Kd Tp^Kf nHUJdTH KdlIU P0CI1OACTKO, tpf

ţUMH AOKp-k 1I0CHT H KdlIU H Hdlllf. H A\NOPO A\H CTf n W ^ H fl8C-

TMA KdlIU rOCIIOACTKO dAH KOA-fcl'd lAOR-KKd KdKO jV,8A\HTpd IU CTf

,HH ll8CTHA. H fCTh A \ H AP<H' H A">Kp* K H CA8>KHT H npdKO, TdKOH

R M HHd l'OCIIOACTKO KM. lldK pfMH l|10 CXAV HA\dA KX RdllUA\8

I'OCMOACTKS W'CTdKHA CXA\ Hd KdllUI'd Cd8l' H lld HdllUPd Hd ^,8-

.«HTpd, IJ10 'U Kd3dTH RdllJfAtg /'0CI10ACTR8, A d R«p8tTt KdlUf p o c -

IIOACTKO, TOH C 8 HdlIU pf'IH HCTHHI. H KOPX 8A\H0>KHT ASTd POC-

HOACTKS » H . JIAXHII.

Scriem această scrisoare cinstiţilor şi d e toţi prea stimaţi şi

vrednici de toată gloria şi cinstea, şi osebiţilor şi cu dar dela
Dumnezeu dăruiţi, fraţilor noştri buni şi prietinilor buni şi d e -
aproape vecini, judeţului luminatului craiu şi burghermeşterului din
Sibiui şi celor doisprezece pârgari din Sibiiu. Dela jupan Barbul
Han poftesc domniei voastre, ca unor fraţi ai noştri multă sănătate
si dragoste. Şi după aceea vă d a u d e ştire domniei voastre, că
cuvintele, ce mi le-aţi trimis domnia voastră prin sluga voastră
credincioasă, prin Dumitru, le-a isprăvit bine şi bine am înţeles
vorbele domniei voastre. Şi pe un asemenea o m trebue să-1 hrăniţi
domnia voastră, căci poartă bine vorbele şi ale voastre şi ale
noastre. Şi mulţi oameni mi-aţi trimis domnia voastră, d a r un o m
mai bun decât pe Dumitru nu mi-aţi trimis. Şi îmi este d r a g şi
va slujeşte bine şi drept, aşa să ştie domnia voastră. Şi iarăş c u ­
vintele, ce le-am avut către domnia voastră, le-am trimis cu^ sluga
voastră şi a noastră, Dumitru. Să credeţi domnia voastră, ceeace
va spune domniei voastre, cuvintele acele sunt adevărat ale noastre.
Si D-zeu să înmulţească anii domniei voastre, Amin.
Pecetea ruptă ; adresa : ţ nSArxp«ii|i(j H CSAUS CRITAOCTH KptMKa n rum t u
f
»fimici;<s,uS i-,i!iA,S M K~ njxrdj»,» ciiBHiicKHAt : burghermesterului şi judeţului lumi-
luuului craiu şi căpetenia cetă(iiSibiiului şi celor doisprezece pârgari din Sibiiu.
1504—1508. Misiunile dese ale cnezului Dumitru sunt din anii aceştia,
<-'<--i.-acc. sigur, nu esclude, ca Banul Barbul să fi scris atât de elogios
î^-pre Dumitru din Sălişte şi mai târziu, sub Vlăduţ (1510 — 11) sau Neagoe
Kasaraba (1512 20). Vezi despre bănia lui Barbul, Lăpedatu, Vlad Vodă
(
'iluţiârul pp. 31- 32 în notă şi I. C. Filitti: Banii şi Caimacamii Craiovei
PP io — U , i n , şi studiul său despre Craioveşti în Convorbiri Literare 1922,
I -ii; si ni'tn
 66 S. DRAGOMIR

Banul Pârvul din Craiova

57.
t O T wSnaHa IIPXKSA KpaatKCKH KJAHK Kan. JIHIIIIT 'IICTH-
M
THAX H H i t p O ' I H T H AV H U'T KOI'd CX KfAHKH AX A<*P*' HO AApOKdHHHAX H

U'T KCdKOH MJCTH H CAdKt H>K K k pdB$Mfy ASCTOHHHHAX, K«AHH,IAX

rocnoAaax, AXOHAX
K
Ao P H i W
KpdTÎaAX H K«PHHA\ j i p i i d T f A f A x H KAHÎK-

IIHAI CSCfA^'W, CAAKHOAXS K S A I ' a p S A X f U K p S H CSAH,!> KHCOTfAVS Kparth»

H K~l THAX riOAI'apOAA WT A H R

HH 1'paA OHKHII. MlIOI'O 3ApdKÎf H

AMKORHOH IlOKAOHfHU IlpHHOCHAX KAlUtAVS I'OCIIOACTKS HKO AXOHAX

CAAA'idmiiHA\ Kpan'aA\. H no CH\- AAKA A\ S 3iianif rocnoACTRS KH

sapaAi paKorS «>KI crt A«»I'8CTHAH nauia rocnoAC'K* Rdiuirc K*p-

nora MAOKlfKa A * A U I U 1
na HA\£ (x)npmii CkC RAHUAXH HCTHIIH pm.
H 8 TOAX Kapt KOAHKO p(M CTf A* n
$ c
T H r t H
r^CMCACTKd KH IIO Hfl'O

A\fHt, w KCI\" CKaaaA A\H ICTK HO piA^ H as w RCty SKO noptA*

AOBpi CAXO pasSAXtAH p£MI WT l*0Cn0A 8 CTK
KH KAKO AXOHAX ApA'HAX

KpaTi'ia.w. H CHIIJ Rapt «AHKa H3peuT KX K a m a P O C I I O A C T K S MAC>R*kKa

rocnOACTKa KH WT MIHI VV K « y M tro KtpSHTf rocnoACTKO KH,

HUO C S T AXOH HCTHHH H npaKf pi'i. H KOrk A<» SAXHOJKHT AITA roc-

nOACTKa K H . AAXHH. H H C . AXf«ii.a Vtn. A»H K~&.

Dela jupan Pârvul, marele ban al Craiovei. Scrie cinstiţilor

şi osebiţilor şi cu m a r e dar d e Dumnezeu dăruiţilor şi celor vred-
nici de toată cinstea şi mărirea, ce este în înţelepciune, marilor
domni, fraţilor mei buni şi prietinilor credincioşi şi d e a p r o a p e ve-
_ cini, slăvitului b u r g h e r m e ş t e r şi judeţului înălţimei craiului şi celor
doisprezece p â r g a r i din minunata cetate a Sibiiului. Multă sănătate
şi închinăciune cu d r a g poftim domniei voastre, ca unor prietini ai
mei prea dulci. Şi d u p ă aceasta dau d e ştire domniei voastre de
lucrulj pentru care aţi trimis domnia voastră până la mine p e
omul vostru credincios, anume Opriş. Şi despre aceasta oricâte
vorbe mi-aţi trimis domnia voastră prin dânsul, toate mi le-a s p u s ,
pe rând, şi eu toate p e rând, bine le-am înţeles vorbele domniei
voastre, ca a u n o r fraţi iubiţi ai mei. Şi astfel, oricâte va grăi dela
mine omul domniei voastre către domnia voastră, să-i credeţi toate
domnia voastră, căci sunt cuvintele mele adevărate şi drepte. Şi
D-zeu să înmulţească anii domniei voastre. Amin. Scris în luna
Ianuarie 29 zile.

Pecetea ruptă, adresa: S BCIAI neiii-imiiui A I » H M AJMI'HIH EIUTÎUIM. CAJUHSAIS!

Ki3Ar4j!ÎA»»i|j«pS M CSauS RHCOTIMS i;p*Ai« 11 KI THAI n»Arai»,« w r (ÎHSHM^ întru toatei

cinstiţilor, fraţilor mei iubiţi, măritului burghermeşter şi judeţului înălţime
craiului şi celor doisprezece pârgari din Sibiiu.
 DOCUMENTE PRIVITOARE DA RELAŢIILE CU SIBIIUL 67

15:23—28. In aceşti ani poartă Pârvul bănia Cratovei (Lăpedatu, Vlad-

Vodă Călugărul p. 32 în notă. Vezi la lorga în Hurmuzaki XI p . 851, u n d e
se menţionează misiunea lui Opriş, cnezul de Cacova, Ia Banul Craiovei în
4 Noemvrie 1526).

Banul Mareea
58.
1 <W$Af> »'W8 ,
H nrt-k.w«HHTCA\8 H HAPOMHTOMS H Kora A a p KK
C T 0 H T L C L H
pd.SSJAAf A* ' ^ HdIUSM AOKp-k.W M CAdTK-fcAA npHATKA KSarKp-

Miiuip, A\Hor 3ApaRHi TKO( MHAOCTH H K~Î nHprap-fc WT AiSnăU

ittap'ia KAH. Ho TOA\ CTI nocaaau Raiucra 'laoKfKa HA HAU MHK8A

CKC pxi, rocnoACTRa MH CXA\ KHA HA J l o p T S , u i © CXAA pa3Rpaa H

IUO KI, aanoK-i'Aa KAM A-» R'kpSrrt tp-k C8T HAIIW pin. H KorK

KfiCfAHT. »L\\HH.

înţeleptului şi nobilului şi osebitului şi celui vrednic d e d a r

lui D-zeu întru înţelepciune, prietinilor noştri buni şi dulci, b u r g h e r -
meşterului. M u l t ă sănătate graţiei tale şi celor d o i s p r e z e c e pârgari
dela jupan Mareea Ban. D u p ă aceasta aţi trimis p e omul vostru,
anume Micul, cu vorbe. Domnia mea a m fost la P o a r t ă , ce a m
înţeles şi ce va fi, v ă zice să credeţi, căci sunt cuvintele noastre.
Şi D-zeu să vă bucure. Amin.
Pecetea ruptă; adresa Ţ H I C T H T O W S H A * E P » I W 8 npiuTM ESArxniMiijji» H K"I

nhprjp-k: cinstitului şi bunului prietin, burghermeşterului şi celor doisprezece

pârgari.

Scrisoarea e din prima jumătate a sec. XVI. Mareea Ban poate fi identic
cu Postelnicul, apoi Logofătul Mareea (1510—11, 1520), care în 1542 e Vornic
St. D. Orecianu Op. cit. pp. 23—26, 57, 71 şi 141. Cfr. Hurmuzaki XVI 214.

Oprea Vistierul
59.
1
I «7l$AP0A\o' 8 HA«A\«HHT©A\8 H HApOMHTOMS H WT KOra A^P »"

KdHOAVS H XpHCT8AK>KHKOA\8 H A*KpOA\8 llpÎATJA» H KpdT MH / K S n d l l

I*1KOK A\noro 3ApaRÎ( A a HA\aiu WT X p H C T a Kora H WT Hac noK-

AoutHit W T CKOtra KpaTa JK8iiaii Qnp-fc FiHCTiap. H HOHC/K MOAHA\

i'ocnoACTKO TH A a TI NASMH KOI'K H npHMHCTaa KWSMATH A,A M H -

-
HHUJ A^Kp" 3apaAi 3ApaKi'{ rocnoACTRa TH H sapaAi A 8 u u rocnoA

CTKA TH H .sapaAi ' W o » ROA« H sapaA' A \ O W I-AAK8. dpi THC MOAH

I'OCIIOACTKO TH sapAAi WKOH CHpoMay WT KApaiu WT PHKHHK IUO

AS5KHT 8 TIA\HHH,8 8 1'pAA CHKHHCK0M8. A,OKpf A a

3HaiU 1'OCnOA"
 08 S. DRAGOMJU

fl'KO TH, «pl ICTk HpAK MAOK'kKk IU A» 010 KIpS H IU AVOIO A$>UlJ
T o r pa,\i MOAHA\ POCIIOACTRO TII ,ya ci IIOCTAKHHI TKOH p m 11p*

KauiiAi r o c n o A a p i A\K H , \ a 'IHIIHIU .H«» KOAI, A<< H3Ka,\Hin WKOH

CHpOA\A\- W T TIAtHHU,S. hi A<» C(A\ TKOf llpi'ATIA A*KAI >I(A\ KHT

I
;KHKHT. ( î p i A 6 H A ' H Kaim AIOAΫ na MOI P$KS, A a MTIA\ IHI+HT

liaK KOAI l'OCIICACTKa T H .II KKCIKAai'H KOI'X A«l !>AWIO>KHT jfk'rd H

ro.AÎHh rociiOACTKa TH.

înţeleptului şi nobilului şi osebitului şi d e D - z e u dăruitului

şi d e Cristos iubitorului şi bunului prietin şi frate al m e u , jupan

lacob, multă sănătate să aibi dela Cristos D u m n e z e u , i a r dela n o i

închinăciune, dela fratele tău, jupan Oprea vistiar. Căci m â r o g

d o m n i a t a , să t e povăţuiască D - z e u şi preacurata Născătoare d e

D-zeu, să faci bine pentru sănătatea domniei tale şi pentru sufletul

domniei tale şi d e dragul m e uşi p e n t r u capul m e u . Căci roagă

pe d o m n i a t a pentru acest sărac d i n oraşul Râmnicului, care zace

în temniţa d i n cetatea Sibiiului. Bine să ştii d o m n i a t a . că-i o m

drept, p e credinţa m e a şi p e sufletul m e u . D e aceea r o g p e d o m n i a

ta, să-ţi p u i cuvântul la d o m n u l vostru şi să faci voia m e a . să

scoţi p e acest sărac d i n temniţă. E u voiu fi prietinul tău, până

voiu trăi. Căci v o r veni şi o a m e n i i voştri î n manile mele şi voiu

face iarăş p e voia domniei tale. Şi atotbunul D - z e u să înmulţească

anii şi vieaţa domniei tale.

Fără pecete, adresa: f M « I M $ RJMT II II.IÎATU ;i;!?nai IWKCK : fratelui meu

şi prietinului jupan lacob.
1514—15 (sau 1532). Oprea vistiarul eraboier alui Neagoie Basarab.
In 1521 venea dela Veneţia, unde fusese într'o misiune cu Roman diacul,
Hurmuzaki X I p. 844). Iacobus M y d w e s c h e r a fost burghermeşter î n 1 5 1 4 - 15.
După moartea lui Paukis Remser el a m a i deţinut primăria inca odată din
Sept. 1522 până la sfârşitul anului.

Stan P â r c ă l a b u l din P o e n a r i .

60

y Q T wSnaiia OTAH iipkKaaaK iionuapcKOA\S rpaA$- MHCTH-

T H M H H liapOUHTH A\H II A\OHA\H II k K AIOK A( IIH

p K :-i KpATH H A<>KP"

iipHiriAH ngprapAWijiip ii C S A U S H ITI noprapii OII»;HUCKOA\Ş Pjf&'Jflfi

iHiior SApaKW upHiiocHA\ KAIIII AIHAOCTH. M no C H \ - KH AaKa.w iu

HliailHI K.llf A\HA0CTK, IIOIII/K (CM >l!>A KaKO rOKOpHTI IIOIIf/K MI)fO-
T-kA\S COTKOpHTH KdrillM U'Kd'l(A\ IlflIpaKŞ. 1O
l' Af ,\A KICHTI K.tmf
.WHAOCTH iioiuit; a n a coi'KopS «aniiAV WK'am.M HriipauS. II.IK nanii

.«HAOCTH i u yoi|irrrrH CXTKOPHTH MiMi HrnpaisS, KAKO a:-u U K . H -

 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE CU SIBMUL 69

a
TAI© CK©«Al KOIIfAl Kh Alll'l© KAC, A n© T©A\ AHA A A $ \ " RAUU AIH-

,|©CTH & ACIIpH AAAI M©H K©IIH. K©Af 3IMTI n©Hf/K H A3A Y*KK>

Kk.SfTH WT KAHIHAl WKAHH A\. II©HIJK C'Fl I1©CTAKHTH KAUU AIHA©CTH

AAH A<> A © l ' « 'lAOK-fcllH TK© A\H (CTk A\*l AlAp^S KkSfW H IIAKH
1 T C , , W r l d K H
4.AH A^HA* "* H AVHIlSlIlf H MA©K'kllH HE A ^ H A ^ W f . ^ " *
a
AAKAAl lia 3HAHHf KAIIU AIHA©CTH n©IUJK CTf IISCHAAJfS KHHP8 p AI~

n«llS « Ă A T f H , A KAIIK AIHAOCTH CTf 3Anp-fcTHW T©f CpkK T» f.

T f
TlAKM T S p I l H pCK6 A*KAf IU \"> KAMIE AIHA©CTH T©l© CpkK npHn8C-

THTf, A ll©n HfKf A*HTH WT T8pH,H H HAIIIH ACI1. * T f T H f l © r H K . . . T k .

A

GkAA \'©KI© W T H T H 8 l'©eil©AHIIA HH K O H K © A 8 . A X'^K© A*'»*'»

AOHTH IIAKH KAUU AIHA©CTH A ' > ll©CHAA«TI PAIIinAp H... HKAH WT
c S
PklIIHHAp AA npHHASTX K© A\f A > » KHAH Al W T TfH AfnpH l"A« -

Ofl© pAAÎ A"*K«IAl HA .3IM TK©( AlHA©CTk. K©rk KH KfCfAHT, AAIHII.

Dela Stan pârcălabul cetăţii P o e n a r i . Cinstiţilor şi osebiţilor

şi preaiubiţilor mei fraţi şi buni prieteni, burghermeşterului şi jude­
ţului şi celor doisprezece pârgari ai cetăţii Sibiiului. Multă sănătate
poftim graţiei voastre. Şi după aceasta vă dau de ştire g r a ţ i a
voastră, că am auzit, că spuneţi, cumcă nu vrem să facem
ispravă iobagilor voştri, iar graţia voastră nu vreţi să - mi
faceţi mie ispravă, că eu am găsit caii mei la voi şi p e urmă eu
am dat 60 aspri graţiei voastre pentru caii mei. Bine să ştiţi, că
şi eu voiu lua dela iobagii voştri. C ă mi-aţi stabilit graţia voastră
ziua, în care să vină oamenii, cari mi-au luat averea, şi ziua a venit
şi a trecut, iar oamenii nu au venit. Iar după aceea dau iarăş d e
ştire, că aţi trimis scrisoare pentru popa Mateiu şi graţia voastră aţi
ameninţat p e Sârbul, ce i acolo. Iar Turcii z i c : până ce nu va
slobozi g r a ţ i a voastră pe acel Sârb, p o p a nu va veni dela T u r c i .
Iar asprii noştri se v o r perde. Acum mă voiu duce la domnul
nostru voevodul. Şi voiu m e r g e acasă, iar graţia voastră să
trimiteţi pe Gaşpar şi han din Răşinar, să vină la mine, să vedem
unde sunt acei aspri. De aceea dau de ştire graţiei tale D-zeu să
vă bucure. Amin.

Pecetea mică, ele inel, acoperită ; adresa : ţ i KI.CIM IICHTIHHAIH AISHAUI

G|»4TII ,\»BpH n p w T f A H
H n$(ir*f>iM<i|K^ H c$Ai(J> » si n e j r a i i M C I I E H N C K C A I S tţt.\S : întru

toate cinstiţilor mei fraţi şi buni prietini, burghermeşterului şi judeţului şi ce­

lor doisprezece pârgari ui cetăţii Sibiiului.

c. 1 5 2 9 - 1 5 3 4 . Cnezul Ivan dela Răşinari e însărcinat mai ales în acest

răstimp cu misiuni dese în Ţara Românească (Hunnuzaki XI pp. 851 — 54).
Cu privire la Stan pârcălabul vezi N. Iorga, în Analele Acad. Rom. voi. ¿7
p. 1 şi St. Nicolaescu. Doc. slavo-rom. pp. 4 şi ¿67.
70 S. DEAGOMIR

Albu Vistierul i;
61.

t jHtiAPddtS H HMAWHHTOA\8 H HdpOMHTOMi) H CD K C H ' d AdpOf- :

KdHHOAAS H npXROAiS CXR-fcTHHKS C$A",8 KpdAf Rt» XSfldHS lHnHIUS

VVT GHKHH, AMior SApdKÏf A<> Hittdiu rocn^ACTKS TH WT KOIM. (I'

110 CfM AXOAH A\ H npOCHAA TKOH AXHAOCTk 3dpdA' TA3H KOAd Ulj»
a r A , f T (
HAAdA\ S KdUJg AHIAOCTH, A d C & A \ [lOCAdA A A< H'C , P * '*VI(I

fCTk CXI'd Hd IIOTptKfci. T d K O A\CAHA\ l'OCHOACTKiS TH KdKO MOfMjS;

a
CTdpUlfAAtJ KpdTÏ Ad Cl nOTpSAHIH l'OCIlOACTKS TH Td A HC-j

npdKHIIJ SdpdA'l pdKOTS KAA\S UIO ICTk A^TOIdHÏI rocnoACTKS K^.

û I d Ct K» HIROAHCdT A d ïlAdTH A \ l'OCnOACTK» KH CX HpdKOAV CAiSXf

KOA\ l'OCnOACTK» KH. H KXCCKAdl'H KOI'X A<» 8 M H 0 5 K H T ' A - k T d H l'Oj-

AÏHf f'OCIIOACTKA T H H CX RKCfcA\H TKOHAVH dA\HH ï KdlU KpdT

rocnoACTKd TH AAKS KHCTHiap.

înţeleptului şi nobilului şi osebitului şi de D-zeu dăruitului

şi celui dintâiu sfetnic, judeţului crăiesc jupan Ianăş din Sibiiu,
multă sănătate să ai domnia ta delà Dumnezeu. Şi după aceasta
r o g şi implor graţia voastră, pentru carăle, ce le a m la graţia
voastră, că am trimis să mi-le aducă, deoare-ce am nevoie
acum de ele. Astfel, r o g p e domnia ta, ca p e un frate mai bătrân,
să te nizueşti domnia t a să îmi isprăveşti în treaba vămii, ce vi-se
cuvine domniei voastre. Iar eu m ă voiu nevoi să plătesc domniei
voastre cu slujbă adevărată domniei voastre. Şi prea bunul D-zeu să
înmulţească anii şi viaţa domniei tale şi cu toţi ai tăi, amin.
Iscălit : Al vostru frate, al domniei tale, Albu vistiar.
O pecete de mei, in ceară albă, acoperită, cu iniţiale nelămurite la
mijloc. Adresa : f AtSApeAiS H I I A I A U H H T O A I S H H A H « M H T « A > S H npnKOMS c x g ' f c T H H K i j
CSAUS K J A A I R S W T GHCHH, J K S I U H S I f l i i x t u S : înţeleptului şi nobilului şi osebitului şi
sfetnicului dintâiu, judeţului crăiesc din Sibiiu, jupanului Ianăş.
c. 1507—1509. Visternicul Albu părăseşte pe Mihnea în 1509, ia parte
la conspiraţia în potriva lui Mihnea şi e ucis, în aceeaş zi cu fostul domn,
de către Sibiieni. A. Lăpedatu, în Anuarul Instit. de ist. naţ. Cluj I pp. 69, 72.
lohannes Lulay a fost jude crăiesc delà 1507—1521.

Postelnicul S t a n d u l .
62.

t 4(CTHTHA\ H V V T KOI'd A ^ p O K A H H A\ HdllJHA\ A ^ K p H A A npHHTf-

AfM npM'dpSAAiUJfpS H C$AU,S H R~l ripkl'dp*A\ AWIOf'O 3APdKÏC HI10K-

AOHfHÏC. H n o CfAV A d f 3HdHÏ£ J'OCnOACTRd RH fpf 3Hd rOCHOACTKd

KH, KdKO CMO nOCAdAH HdlUH 3dpdAH 3d MHpk, H 3d lipdKA$

 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE CU SIBlIUL 71

H M H Ct APkJKHM© HA TOH. Tor pdAH IKO l IVTHWiAk HdUJk

A
MAOK'KKk H A H A U PoAlAH WT NH»©K8 KOAHK8 H A KOAHK8 t|wpkfH A
R T L S H U H W R
CH NpOCH «AN8 A^kîKfHHf K~ ^ >P . P^AIdN K8pT8Ak. Tor
, A C ! 5
paAH KdiiiH AK>A" WHH r d c8 8$dTHAH T a
' A<>"«CAH 8 rocnoA-
K H
CTKd KH. H rOCHOACTKA A<» 3 H A T I fyt MA0K"fcK HpdKk H )fOAHAk
( no IUK8 npdKS Mdpk\;8. Tor pdAH AIOAHAI rocnoACTKd RH KdKO
A K
HdUIH llpHiaTfAH A " Hd8lH KOl'k H np-KHHCTd KOI'OAIATH A<»
WCTAKHTt Hdlll MAOKliK P©AIAH 8 A \ H p k , (pt TpfKSf H KdllICAA AW-
A
A(A\ A \*A' CKpOSI HdC 8 iVAHpk, KdKO CAIO TOKOpHAH A<* A p k > K M A \ ©
HpdKA8 H AIHpk. T O I ' p d A H CkAlSTpHTt H KdIU rOCnOACTKd tpf dKO
SMHHHTJ CKdHAdAS HdUieA\8 MAOK-KKS, rocnOAHHS Hdru«.w8 KO(KOA«

fUJi HfMf Al8 Cf AIHHTH A*KP*. H KOrk KH Kf Cf A H T . AAIHH.

(î')T npHHTIA T'OCnOACTKd KH WV JKSfldH G T d N M I O A nOCTIAHHKk.

Cinstiţilor şi de D-zeu dăruiţilor noştri huni prieteni, burgher-

meşterului şi judeţului şi celor doisprezece p â r g a r i , multă sănătate
şi închinăciune. Şi după aceasta vă dă d e ştire domniei voastre, că
au trimis pe ai noştri p e n t r u pace şi d r e p t a t e şi că noi ne ţinem
de aceea. De aceea iată s'a dus omul nostru anume Roman dela
coliba sa la coliba Ferieii?) ca să-şi ceară o datorie de doi florini
dela Roman Burtul. D e aceea oamenii voştri l-au prins şi l-au
adus la domnia voastră. Iar domnia voastră, să ştiţi, că-i o m d r e p t
şi s'a dus după averea sa dreaptă. Astfel, r o g p e domnia voastră,
ca pe prietinii noştri să vă povăţuiască D-zeu şi p r e a c u r a t a maică
alui Dumnezeu, să lăsaţi în pace p e omul n o s t r u Roman, căci şi
oamenilor voştri le trebue să treacă în pace pela noi, cum am
vorbit, să ţinem dreptatea şi pacea. D e aceea socotiţi şi domnia voastră,
deoare-ce dacă veţi face scandal omului nostru, domnului nostru, voe-
vodului, nu-i va părea bine. Şi D-zeu să vă bucure. Amin.
Dela prietinul domniei voastre, dela jupan Standul postelnic.
Pecetea ruptă, adresa: t N A I U H A \ njmraT«.wA\ n p k i - k ( i S A i i i | i i p S H CSAUS H B"I

n,\krAj«.v\: prietinilor noştri burghermeşterului şi judeţului şi celor doisprezece

pârgari.
c. 1 5 3 8 - 4 4 . Intre anii aceştia l-am găsit menţionat pe Standul Postel­
nicul. Vezi Şt. D. Qreceanul Şirul voevozilor cu divane pp. 130, 137, 141, 345
148 şi Hurmuzaki XI, 8 4 9 - 5 1 .

Sin Logofătul.
63.
t HlCTHTHAA H HdpOMHTHM 1'OCflOAAAI H HdlllHAI CTdp'KHM

llpi'UTiACAl n8AI'dpAI«lU«p H C8AU,8 KHCOTf KpAASKS H K"V THAI IlSpl'd

Ti S. DRAOOMIR

pOA\ WT (ÎHKHM. A\llOI* HAQAKi* N liaHKfAMKi! IIOMkTCHU r \ A

"'Mari
H A C
rOCIIOACTKO KM W T COCIlOAa MP* ii »VA HpÎMTt/l rOCHOACTKA
KM napHiiae.w c« Hitfnaii OHII IWOAIT AWKOKHO IIOKAON<NU iipmiocHT
l'OCIIOACTKd K M . II M O C H \ " AAMtăM K HliaNlV lOCHO.VCI'Ka KH I p f CMC
H MM n p i ' i d T M M rociiOACTKa K H . Hi> .vocii-kiiie IIH K p k . w t u a awra
H I U A\O5K«A\0 T p k I U T H WpOCTk H A * C a > K A f HÎf K« H KO/KHkl A\ drap'klIO.U
II iu HAUA\O HM.Vf Miir,v,« muMi IIOAKAOIIHTH, TKMTIO MO,V c r - k i i
llŞfOlll H MO,V C K S T KHCOTf KpAAfKS H IIO,\ ApKJKAKI KdllUMS I O C -
IIOACTKS H n a i MI I I C T K S . (itro p a A ' " A\OAHA\ H npocH.w Kaiiu «UCTH-
TO l'OCMOACTKO H H A f AWIICTKO, ,\A A\M SlIHIIUTC II S l H l I H T I H AWtif
KHHI'S KACTOKIlS HO K"kpf \-pHCTHIdHCK0k> W T pSKŞ rOCIIOACTKd KH,
KAKO M Aptaw KoakpoA\, A A c« SaKa.w H a:-tk n a n o r a 11 n a Kauu
•UCTHTO l'OCIIOACTKO H MAIAWIICTKO. 'I'OH CI A \ O A H A \ rOCHOACTKA KH
HT
H IAHKA 8.HKIC<A <W*H CXIHk H A\OM •lAOK'k'K W,\ HAC KX KAIIU
«UCTHTO l'OCMOACTKO, l'OCMOACTKO KH 8 KXCfAX A * ' **\8 K ' k p Ş l I T f , t$k
CST iiaiiui p - k ' i HCI'HMIIH. II Kork SAMIO/KHT rtfTd I'OCHOACTKS KM.

Cinstiţilor şi osebiţilor domni şi prietenilor mei mai bătrâni,

burghermeşterului şi judeţului înălţimei craiului şi celor doisprezece
pârgari din Sibiiu. Multa sănătate şi cea mai mare cinste să aveţi
domnia voastră dela domnul D-zeu. Iar noi prietinul domniei voastre
ce mă chem jupan Sin Logofătul poftim închinăciune cu drag. Şi
după aceasta dau de ştire domniei voastre, că şi noi suntem prie­
teni de ai domniei voastre. D a r ne-au ajuns vremuri turbate şi nu
putem suferi mânia şi asupririle Agarenilor necredincioşi şi nu
avem să ne sprijinim capul nicăieri altundeva, numai sub coroana
şi sub scutul înălţatului craiu şi sub stăpânirea domniei şi nobleţei
voastre. D e aceea r o g şi implor cinstita voastră domnie şi nobleţă,
să mă înscrieţi şi să-mi faceţi şi mie scrisoare de jurământ p e cre­
dinţa creştină, cu mâna domniei voastre, ca şi celorlalţi boieri,
pentruca sa ina încred şi eu în D-zeu şi în domnia şi nobleţea
voastră şi cele ce le va. grăi fiul meu şi omul m e u dela mine către
domnia voastră, să le credeţi toate domnia voastră, căci sunt cu­
vintele noastre adevărate. Şi D-zeu să înmulţească anii domniei
voastre.

Pecete mică, de inel, acoperită; adresa: t S K T N T H M S A I A I W I H T H M rocn»AM(

nS(ii j|iA(ii|U() H cS.vuS K ) M M l f H K" THAI IISPIA,I»M U T KHRHII : cinstiţilor, nobililor
domni, burghermeşterului şi judeţului crăiesc şi celor doisprezece pârgari
din Sibiiu.

1 5 0 - 1 - 1 2 . intre aceşti ani Sin Logofăt scrie mai multe hrisoave. Veri
Şt. D. Grecianu, Şirul voevozilor cu divane pp. I, 1, 8, 2 f i şi 30.
 DOCUMENTE PRIVITOARE L A R E L A Ţ I I L E CU SIBIIUL 73

Logofătul Ţalapi.

04.

' '{(CTHTOAlS H IIApOMHTO.ttŞ H IV T KOI'4 A4pOK4HHO.«S H

c l c ,
KKCfKOH M4CTH HHC K h p A S S A A - k A* ' ' HHOAAS .MOIM8 CAdA'IAHHIO.ttS

H |ip-kKh3AK>KAtH0A\ pOAÎTfAlO l'OCHOA4pk l'p4ACKH K 8 p l ' 4 p A\H|lţp

CKITAO K pil .MC HAWHHTAI'O (THKHH, AUIOI' 3Ap4KHf A ' * H.Wdlll l'OCHOA-

CTK8 T H I V T K O I ' 4 XpHCTA, 4 I V TCpAE'IIKMM CKIII4 UOCnOACTKS TU

T H
MHCKOK" HOKACHfHHE llpHHOCH.M I'OCHOACTKS 4 3 4 SKO Iţ4AAMH

AOl'O^n'S. H (10 CH\* T H A 4 K 4 A X KX 8 l f k C T H K > I'OCIIOACTKS TH p f A

p4A', IIOHI* CI 8K0 H0CA4\' H4Ulfl'4 MAOK'fcK4 110 H . U f C T 4 H 4 $ A p4AÎ

.«010 TpţKOKAHHf 410 K ( A U . H C T p f K $ E T . H KApI IJ10 K f H 3 p l M I T k KIC-

p$H H O HOHfJK C 8 T AtOH pf<IH HCTHHH. H 4 3 4 8Re CXIIlŞ POCHOACTKS

TH H( 'OKIO
A 34KHTH \*AKK H COA l | l * CX.W IW H 3 p$K« IOCH0ACTK8

TH A4>K A * 5KHKOT4 AAOH'O. H 4 IIOTOM l'OCHOACTKS T H *434 SKO

CXIHS I'OCIIOACTKS T H \"OKIO Ct IUK0AHC4TH ChC C A 8 * / K B 0 KK rOCHOA"

CTKS T H . ' f O HT H .UOAHAl H IlpOCH.H 8 K k C f y K A 4 P H K O T h A4 8 . W H 0 Î K M T

AHH H A*fcT4 rOCHOACTKS T H , 4A1HH.

Cinstitului şi osebitului şi de D-zeu dăruitului şi vrednic

de toată cinstea, ce este în înţelepciune, al meu prea dulce şi prea
iubit părinte, domnul oraşului numit Sibiiu al luminatului craiu.
Multă sănătate să aibă domnia ta dela C r i s t o s Dumnezeu, iar dela
fiul iubit al domniei tale plecată închinăciune poftim domniei tale,
eu Ţalapi Logofet.. Şi după aceasta îţi dau d e ştire domniei tale
cum se cuvine, căci am trimis p e omul nostru, anume Stanciu,
pentru trebuinţele, ce le voiu avea. Şi orice va grăi, crede-i, căci
sunt cuvintele mele adevărate. Iar eu fiul domniei tale nu voiu
uita până voiu trăi, pâinea şi sarea ce am mâncat-o din manile
domniei tale. Şi deaceea domnia t a , eu fiul domniei tale, mă voiu
nevoi cu slujbă către domnia t a . D e asta te r o g şi îţi cer. Şi prea
bunul D-zeu să înmulţească zilele şi anii domniei tale. Amin.

Pecete de inel; adresa: f Atei/viS c A J A f a m u e A i S p « A l r f A i o r c c n * A A , ) k s o p r * ? -

, 1
I«I|KJ CHSHNCK«A»S rpAA?: către al meu preadulce părinte, domnul burghermeş­
ter rlitt cetatea Sibiiului.

1530—1548. Pe Ţalapi logofet, un cunoscut pisar de hrisoave îl in-

tâmpinăm între aceşti ani. (Vezi Şt. D. Qreceanu: Şirul voevozilor cu divane
Şi note pp. 93, 109, 114, 118, 130 şi 156. In 8 Decemvrie 1548 scrie un hrisov
alni Mircea Ciobanul în Miletic—Agura, Sbornik IX p. 3'.Q\
 74 S. D R A G 0 M I R

Călugării din Cotmeana.

65.
t AASAlHV.WS H MAC A W I I H T W M S H llp-KKklCOKOMS RX pd.HSM'k,
MH-k Hif A4Bp«Mt3 H R J A H K W M » H C AdAHAHIHf A\8 IIAIIIfA\8 llpTrATfA»
/KSndNS TOAWIII KfAHKWMo MfUllp H K~I KfAHKkIAA H A^KpHAV n8pr*d-
flWM H>Kf C A T RX KfAHKkl H «UCTHklH RHCOTf KpAAfKH TpAA GHEHH.
Tlc> CfAA MHOr SAPART* H IIOKACUlfHÎf KAlllf nAfAWMCTKO W T AAWNAC-
A K H
THp H U ' T KAASl'fpH U ' T |{<>A'V\fNA. T C T pAAH A HdSMHT KOI'k
M A
KAKO A<* K A x A ( T f
HdlIU HplATf Af. A \ H HAAAAA A<» B $ A * HA HpIfHAAO
KX KAlllf IlAf A\f HCTKO, fpf CTf H KH VpHCTTdNf. Tor pAAH AXOAHA\
nÂlMIHCTRO RH KXAA HAAAT A*HTH HAIIIf MAOK'kll.H A* COCIIOACTRO
R H A<* l'd K"kp8«Tt fpf Kf KHTH N4I11H p-KMH HCTHIIH. H I1AK KApf
KXA<» HAAAT A^HTH KAlllf AK>Alf A* Hac A \ H HA\AA\ HOMXTfT IAK*J
CAUIÎH W T KpAT rOCriOACTKO KH.H KApf 1410 HAAAT KA.3ATH KAIIU
a
CA$ră H f T p x , A<> i' R"kpSfTf fpf C A T H A I I I H p " k i H H C T H H H H . H auiora
AJJiŢd IlAfAVfNCTKO R H . ilAAHII. ITHC. A \ A H âf.

înţeleptului şi nobilului şi prea înaltului întru înţelepciune,

mie bunului şi marelui şi prea dulcelui nostru prietin, jupan To-
meş, marelui meşter şi celor doisprezece mari şi buni pârgari,
cari sunt în marele şi cinstitul oraş al înălţimei craiului. D u p ă
aceasta multă sănătate şi închinăciune nobleţei voastre dela mă­
năstirea şi dela călugării din Cotmeana. D e aceea D-zeu să vă
povăţuiască, să fiţi prietinii noştri. Noi avem să fim şi să ţinem
la nobleţea voastră, căci şi voi sunteţi creştini. D e aceea r u g ă m
nobleţea voastră, să le credeţi oamenilor noştri, când v o r veni
la domnia voastră, căci v o r fi cuvintele noastre adevărate. Şi iarăşi
oricând ar veni oamenii voştri la noi, îi vom cinsti şi noi, ca fiind
dintre fraţii domniei voastre. Şi orice va spune sluga voastră
Petru să 1 credeţi, căci sunt cuvintele noastre adevărate. Şi mulţi
ani nobleţei voastre. Amin. Scris în Maiu 7,
Fără pecete-, adresa: J K S I I A H S T O A U I I I n$prA!iAi«i|jff> n E~I R I A H K U M nSprapiVAt :

lui jupan Tomeş burghermeşter şi celor doisprezece mari pârgari.

1470—79 sau 1481—90, când a fost burghermeşter al Sibiiului Thomas

Altenberger.

Judeţul şi pârgarii din Râmnic.

66.
t M H C T H T O M S H W T KCTA AapSRANOAAS HAUIHAA A * P K H M
11 pH13-
TfAf JKSlIAH HOAI'ApMflUfp H CkAH$ KpdAfR H R*l A ' " T H f M nSprApH
 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE CU SIKIIUL 75

rpJA GHKHHCKOA\8, AAHOI'O 3ApdKHE A<* H A U T E rocnoACTRS KH WT

SOI'd H HHCKOf IIOKAdHENHE UpHNOCH.H K d U J d A\HAOCTk W T Ck,\llS H

WT K~l A * C f T H « A \ H8prdpH WT KApdlll PHRHHK. H nOHEJK AdRAA\ S

3HdHHE Kdllld AtHAOCTk 3dpdAÎ HdHJEI'd MAOK'kKk NO HA\E IlOrAdH

XarKOB, KdKO ECTk KH A A*ÎKEH >K8ndH KENEAHK8, A*KPE A<< 3NAETÎ

rccn«ACTK8 KH KAKO ECTk iiAdTHA Eoi'AdH TOH A A k r JK8ndn CEHE-

AHK8. A d
"*'V\8 ECTk WCTdA A<»KEH H H d * d C n p S , KdKO 3HdEAA0 A\H

CRH H AUpT8pHCdAH EA\0 CkC HdlHEA\ A^HIE. H CE 3 A K A E A * HA HdIUE

A8IIIE, KdKO ECTk IIAdTHA. ÏOrO pdAÏ AAOAHAI l'OCnOACTKS RH KdKO

d
Ad HÉ A \ 8 ' I H H H T E CHAOM A IIAATHT AR'»".'. Û AKO 1 E T E 8MHHHT C H
d
AOA\ A'> n A d T H T ARAIU, A^KpE A 3HdETE l'OCnOACTKS KH KdKO LMEAAf

npETH H d KOHKOAd, A < * UJEAAE 83ETH ndK WT K d U J E A W A ' - * 1 H<WI 1 A O -

R"kK NEUJEAXE wcTdKHT 8 ndr8K8. H Kork A d KH KECEAHT rocnoA-

CTRS R H .

Cinstitului şi de D-zeu dăruitului, prietinilor noştri b u n i ,

jupan b u r g h e r m e ş t e r şi judeţului crăiesc şi celor doisprezece p â r -
gari ai cetăţii Sibiiului, multă sănătate să aveţi domnia voastră
delà D-zeu şi plecată închinăciune poftim graţiei voastre delà judeţul
şi delà cei doisprezece p â r g a r i din oraşul Râmnicului. Şi d ă m d e
ştire graţiei voastre pentru omul nostru, anume Bogdan Hancov,
că a fost dator lui jupan Benedic. Bine să ştiţi domnia voastră c ă
Bogdan a plătit această datorie lui jupan Benedic. N u i-a mai rămas
dator nici un aspru, cum ştim noi toţi şi îi mărturisim şi lui cu
sufletul nostru, că a plătit. D e aceea r u g ă m p e domnia voastră,
să nu-1 faceţi cu deasila să plătească d e d o u ă o r i . Iar dacă veţi
face cu sila să plătească d e d o u ă o r i , bine să ştiţi domnia voastră
că v o m pârî Ia voevodul. Iar pe omul n o s t r u nu-I vom lăsa d e
pagubă. Şi D-zeu să vă bucure domnia voastră.

Pecetea ruptă ; adresa ; Ţ J K S I M H nortrapM«i|i<;t H ; K 8 n 4 H C S A U S K ^ A I R H S " I

AiciTHiA» nSpraiH : către jupan burghermeşter şi jupan judeţul crăiesc şi celor
doisprezece pârgari.

Scrisoarea delà sfârşitul sec. XV. Pe Benedic jupanul nu l-am putut

identifica. Să nu fie oare Benedictus locumtenens magistri civium (1486) ?
(Quellen p. 121).

Judeţul şi pârgarii din Câmpulung.

67.
r HHUIET C 8 a u , 8 H K"I np&rapH WT ^ARronOA A « HAOIHAIH

4HCTHT0MH H A^KpHMH IlptdTf AH, C8A",8 H R~l M p K I ' A p H WT GHKÏIO

•'PAAd, AAHOP 3 A P A K I H H AIOKOKHH HpHHOCHAA l'OCHOACTRS BH. H HO

 7G S. DRAOOMIK

T O I W ,\AM S SHJHÎI i'ccnoACTKS KH paAÎ' paK©T$ K8A*R Kp-fccTHâi:

U'T Kami rpaAJ ipi HMAT AAXPOKC ¡5 MAIIII Kap©m 8 A.AXPOIIOA. **t'

KkAA ( C T K CKAa a I'©CII©ACTK$ KH s a i i p - k T H T H npaKH »ta©R-kii,H; 3 ' a ;

•HU© «IHHHTH P©Cn©ACTK8 KH Tatî© KaK© H I I C T k 3aK©H? T©H IVK^I

AHA»S H np©CH<w$ r © e n © A C T K S K H , A<» H<r wcTaKHTH npaKH 'ia©K-ku,H>

S «Hp H A a
«V HI KAHTSIIIIH. îl K»A<» Kp-fccTiiii A<» «X* nocHaaimi

H*P©KS cagrS A>> A<> ' ' a M:-JKAAHA\!> K©AiaTi K8A' Kp-krr*«#.

Kapi tia K©I© MaoR-ku \ " © K I K H T H . ii A\H CM© Y©KIA\ H3KaAHTH MA*»-*

K-kiiH npaKH A'> H\* TiraiTi. A/i H)f AP*>KITH r©cn©ACTK$ KH ,

CTapH 3AK©H. fl IAHO KHHP UI© I C T k H3KaAH,\ KSA<» Kp-fcCTIIH A

r©Cri©ACTK8 KH HI ICTk KHrt 8 Hailll S 3 H A H Î I , II© N A I t I C A^HII H fi»'

liaHlf KIpS, A H 8 ICTk AXJKIRHd KHHI'd. H T©K> KHHP UI© CAlk CkAJ

II©CAAA wmia icTk K-kpna H ckc iimaT Kap©iiianu'Aţ. T © H KH AA©AHAV

P©Cn©ACTK$ KH. H KOI'k KH A ' * ŞAHI©;!™!' A"H H A-fcTa. HAVHH.

Scrie judeţul şi cei doisprezece p â r g a r i din Câmpulung către

prietinii noştri cinstiţi şi buni, judeţului şi celor doisprezece pâr­
gari din cetatea Sibiiului, multă sănătate şi d r a g o s t e poftim domniei
tale. Şi d u p ă aceea d a u d e ştire domniei voastre p e n t r u lucrul lui
Buda Creasteş din cetatea voastră, căci a avut datorii în oraşul
nostru, în C â m p u l u n g . Iar acum domnia voastră opriţi p e oamenii
d r e p ţ i . D e ce faceţi domnia v o a s t r ă aşa cum n u e legea? D e asta
ne rugăm şi implorăm p e domnia voastră, să lăsaţi în pace p e
o a m e n i i i drepţi şi să nu-i s u p e r i . Iar Buda Creasteş să'şi trimită
pe sluga sa la noi, să-i scoatem bucăţile Iui Buda Creasteş, la ori
c a r e o m va fi. Iar noi vrem să ne scoatem p e oamenii drepţi, ca să
nu-i supăraţi. C i să ţineţi domnia v o a s t r ă legea veche. I a r o scri­
soare ce a scos-o Buda Creasteş, nu a fost, domnia voastră, du
ştirea noastră, pe sufletul şi p e credinţa noastră, ci e scrisoare
mincinoasă. D a r acea scrisoare, p e care am trimis-o acum, e ade­
vărată şi cu pecetea orăşanilor. D e asta vă r o g domnia voastră. Şi
D-zeu să vă înmulţească anii şi zilele. Amin.
Pecetea ruptă, adresa: f HAUIHIUH MHCTHTOAIH H AOPGHAIH II(IHWIIAH CSAUS H

H npkrjjH wr G K E H K > r p i A S : către cinstiţii şi bunii prietini

K~I ai noştri, judeţu­
lui şi celor doisprezece pârgari din cetatea Sibiiului.
c. 1500 (?).

Coresi, Mihnea şi Hrus.

68.
t MHCTHT©A\S H M©SAP<>A^ H WT K©ra A<*P*KaHH«At$ >K8nan8
I'eprH KSarapAiiuiip, Mnoro SAPAKHI npHii©CHA\ r © c n o A C T K S T H W T

;K8nan K©pic H fflHrH-fc H Xp8c. T©P© pAA'î A<*K<»M 8 3iiatini r©c-

 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE CU 8IBI1UL 77

T H K D K
IK»AC'|'K8 * (
A*»»»rt a .\\*>iWAK i l r * T a X a H A i i i , Ta t 3HaA

<HH\-irk iii»A KaKO A<* A>»HA« MHjfH-fc S (ÎHKHH &A SSAIIT

U'KNH ilpAv-ra X a n A i n , a A P ^ P P«M n e A\8 t pfKhA. TaKO n*Tpar

.VKMIKS firX\T& XAHKUI, A\H 'IK>fyM$ KaKO Cf ChKpdA CKf 3fA\AK> Ha

CKAT. . S a TOH paAI A\HC A\8 AOAMIIIIAHAH, ipf A 3KAA .sa np8T

ilr^ra XaH/T.m. T a K * AKO CI t ntqio 3aKpxcA\aA, a pocnoACTKO TH

imSMH T/ft KOPk, tianpaKH iţii ni tcTK 3naA 3a IUO pa f 3RaA. H a

ILIIII A^lllS «pt fCTh TaKOH. H KOPk T/fl KICIAHT.

Cinstitului şi înţeleptului şi de D-zeu dăruitului jupan Qher-

'tlta, b u r g h e r m e ş t e r . Multă sănătate poftim domniei tale dela
jupan Cores şi Mihnea şi Hrus. D e aceea d ă m d e ştire domniei
tale, că a venit un fecior alui Agăţa Hanăş şi a chiemat p e Mih­
nea. în faţa noastră, să meargă Mihnea la Sibiiu, să ia oile lui
Agăţa Hanăş, şi altă vorbă nu i-a spus. Astfel pe urma feciorului
lui A g ă ţ a Hanăş am auzit, că toată ţara s'a adunat la sfat. D e
1
aceea am crezut, că a c h e m a t . . . lui A g ă ţ a Hanăş. D e aceea
dacă s'a greşit ceva, domnia ta, să te povăţuiasă D-zeu, tocmeşte,
căci nu a ştiut, de ce 1-a chiemat. P e sufletul nostru că-i aşa. Şi
D-zeu să te bucure.

Pecete mică, de inel; adresa: + a;Sn<iH5 R S i \ r z / ) A ( i i | « ? : către jupan bur-

ghermeşter.

1491—92 când e burghermeşter Oiorgius Chukas. Lui Agăţa Hanăş

care în 1 4 9 3 - 9 4 fu succesorul Său la primărie, nu i-se dă încă titlu de „jupan"
Archiv f. Sieb Landeskunde XII, articolul lui Seivert).

Coresi, Mihnea, Hrus, Tatul, Saica şi Oancea

din Târgovişte.
G9.

t M S A P W M S H flAfAWHHTOAAS H HapOHHTOMS H WT KOPa J\,i-

OOKdlIOAAg H U.IIIIHAA A*KpHAV Ci>CfAOA\ WSlIdHiS FfpPf HSK.tlllSS n p X -

J
l'JpAWCTfpS H KXCCM IipXPdpWAA IVT GHKHH. H TAK03H A KdA\ 8

.HnaaHÎe POCHOACTKS KaiHiA\8 A\H TpxpoKHiuaHH Ha HMI Koptc H

illH\'H-k H XpSc H TaTSAa H GaHKa H Q n q a CXIHX HHKSAHH 3a

iUKOTS JKSnanS flpxTa XaHxmt» ipo JCTK KHA C AH n a >liHVH-k

KpaT JIHPIAOK 3a A1H\'HHV CHHaAHHOKa. <MH TaKOH iV\apTSpHcaMO

c t k c > K H H a
iip«A POCIIOA naiuS ASIUS: KaKO ICTK FIOIIKA ca.\\ ili-x/ra

) Cuvintele 3.1 nrtr ilr^n

1
Xiihxui îmi sunt neînţelese. Lectura mea nu
'ui sc pare de tot sigură.
78 S. DRAGOMIR

XdHXIU AMKHA1 WKÎIA 384*«KH, IIOTOA* Cf I C T k 8TXKAtHA CAM MH^NIC

H
GlIHdAHHOK, TA ICTk 83IA WT IKplH T H 3 H 38<}iOKH AdA H)f ICTk

>K8lldH$ flrXTd XdHXinS KAKO ICTk KHAO HA TOI'ORS KOAIO. UHAKO

H-kCTk. ToH AdRdMk 8 3HdH!f KdlU£A408 rOCnOA^TEOS. dl(]| IIHCdJf

A3X non KoCTdHAHH UJO 3Hd WK8H TXKIHOK. H 3HAA\0 KAKO ICTk

MHJfH-k KpAT flHi'fAOK, WT WK8H «MUS H S K d A * H. H KOf'X KH MCI A H T .

Înţeleptului şi osebitului şi de D-zeu dăruitului şi bunilor

noştri vecini, jupan G h e o r g h e Ciucaş, burghermeşter şi t u t u r o r
pârgarilor din Sibiiu. Şi aşa vă dăm de ştire, domniei voastre, noi
Târgoviştenii, anume Cores şi Hrus şi Tatul şi Saica şi Oancea
fiul lui Nicula pentru lucrul jupanului Agăţa Hanăş, că a fost
de faţă Mihnea, fratele lui Anghel, pentru Mihnea alui Sina-
din. Noi aşa mărturisim în faţa domniei voastre p e sufletul n o s t r u :
că s'a d u s însuşi Agăţa H a n ă ş , iubind aceşti zufi, p e urmă s'a
învoit însuş Mihnea alui Sinadin, şi a luat dela un ovreu acei
zufi şi i-a d a t lui A g ă ţ a Haneş, că a fost p e voia lui. Altfel nu-i.
Aceasta o d a u d e ştire domniei voastre. Şi am scris eu p o p a
Constantin, care ştie această învoială. Şi ştim, că Mihnea fratele
lui Anghel a fost scos din această chezăşie. Şi D-zeu să vă bucure.

Pecetea ruptă ; adresa : t M H C T M T # « S H N<imeM$ BXSAWEAIHU^MS HîSnanS f'ipr»

HSKd/uS n p x r < i i ) M « c T « p S H RXCSM npxrapoAt IVT cinstitului
( Î H K H W : şi preaiubitului
jupan Gherghe Ciucaş, burghermeşter şi către toţi pârgarii din Sibiiu.

1495. In acest an a fost burghermeşter Georgius Hecht (Chukas). Mi

se pare ca Agăţa Hanăş (Iohann Agatha"» ca burghermeşter 1493—94 se târ-
guise cu negustorii târgovişteni, şi deaceea nu pot fixa data scrisorii pentru
anii 1491—92, când Chukas fu, pentru întâiadată, primar (Archiv f. Sieb.
Landeskunde XII, p. 254).

O scrisoare neiscălită.
70.

t HdlUHAJ «HCTHTHAA H f l p ' k K X 3 A ( C R A * H H H A^EpHAA npîdTlAH H

KAHKHHAA C8«AHAA C 8 A C T R O KpdAEK H E S A C X p R l\fUJtp A\H0P 3ApdRΫ

l u
HOCAAX" & & AtHAOCTH, H [10 CH RH rOROpHAA S d p d A ' ' W pOAlSlI MOK>

4A0RIKX nO HAM I l X T p S , I10HI2K H/WdT W T l i p i î K A * R p « A » HIKOH Ad&rO

8 RdUJH AWA>. Ciro pdAH Ad KH Hd8 m i

Korx AA H/MH CI riAdTHT

1U0 HAA I C T k npdR /Mdp\*8 WT RdIUH AWAÎ. IlOHfJK ICTk AdXrO WT

KdiUH AWAV 8 HdUl8 3(MAK>. GirO pdA'l dKO HlKIT nAdTHT A MH

MIA\ 83«T WT RdIUH AWA^ H EOfX KH RfCIAUTX. îldAHN.

 DOCUMENTE PRIVITOARE LA RELAŢIILE CD SIBII0L 79

Prietenilor noştri cinstiţi şi preaiubiţi şi buni şi d e a p r o a p e

vecini, judeţului crăiesc şi burghermeşterului, multă sănătate vă
trimiseiu graţiei voastre. Şi după aceasta vă grăiesc pentru un
rumân omul meu, anume Petru, căci a r e de mai multă vreme o
datorie la oamenii voştri. D e aceea dacă nu ni-i plătesc, noi vom
lua dela oamenii voştri. Şi D-zeu să vă b u c u r e . Amin.

Pecete de Inel, din cea/â albă; adresa: f HJIMII.H H I C T H T H I M H A«S(IHA(

n,i.<wTli\n CSAUS KidAtiîS H s$Ai-%ţ.v.iiţut : prietenilor noştri cinstiţi şi buni, judeţului

crăiesc şi burghermeşterului.

c. 1500 (?)
Un episod din anii 1848-49 în Transilvania
Apărarea Munţilor Apuseni în primăvara
şi vara anului 1849
de Generalul R. R. Rosetti.

Rândurile cari urmează nu sunt decât un studiu al operaţiu­

nilor prin cari Românii au putut apără, cu succes, deşi cu mijloace
inferioare potrivnicilor lor, Munţii Apuseni.
P e n t r u înţelegerea operaţiilor şi mai ales a motivelor cari le
au îndrumat, e nevoie să arăt cauzele din cari a isvorât conflictul
rezolvat prin arme, precum şi mijloacele de cari s'au folosit ambii
adversari.

I. Cauzele conflictului.
Origina conflictului se găseşte în istoria cea mai d e p ă r t a t ă a
statului u n g u r e s c şi derivă din faptul că peste p o p u l a ţ i a română
băştinaşă s'a s u p r a p u s un neam străin. Intre autohtoni şi nouii
veniţi nu a avut loc nici o fuziune — cum a a v u t loc în Anglia,
de pildă, între Normanzi şi Anglo-Saxoni, în F r a n ţ a între Franci
şi populaţia găsită accMo, în Italia de N o r d î n t r e Longobarzi şi
locuitorii din valea Padului — ci nouii veniţi au rămas cu totul un
popor aparte, care desproprietărind încetul cu încetul pe Români
i-a transformat din ce în ce mai mult în iobagi.
Răscoalele ţăranilor transilvăneni din anii 1457, 1514, 1 5 9 9
şi 1784 s u n t o dovadă a proastei stări în care fusese adusă p o ­
pulaţia românească. Fiecare din aceste răscoale adusese, după ră­
punerea ei, o înrăutăţire a condiţiilor de traiu a Românilor. Şi
din punctul de vedere al drepturilor omului şi din punctul d e
vedere economic, situaţia lor eră de nesuferit.
Eră firesc deci ca vântul de recunoaştere a d r e p t u r i l o r omului
Anuarul Inst. de Ist. Naţ. IV ">
 82 R . R . ROSETTT

şi de autodeterminare a popoarelor, care suflă, din nou cu tărie,

în 1848, din spre Occident, sa găsească un focar p r e g ă t i t în
Transilvania.
Prezenţa mai multor naţiuni în Transilvania, complică însă
revoluţia pentru că acolo nu se punea numai p r o b l e m a drepturilor
omului, conflictul dintre iobagi şi nobili, ci la acesta se adaogă,
în acelas timp şi tot atât de imperios, chestiunea egalităţii politice
a t u t u r o r neamurilor conlocuitoare, ceea ce cerea râdicarea statutului
legal al Românilor la starea de «naţii» şi împedicarea preponde­
renţii «naţiilor» u n g u r e ş t i şi săcuieşti.
Recunoaşterea d r e p t u r i l o r omului, întâmpină mai puţină r e ­
zistenţă şi se confirmă, în mod legal, pentru Transilvania, prin
votul Dietei din Cluj (Mai 1848), care se aduce la cunoştinţa ge­
J
nerală prin proclamaţia din 17 Iunie 1848, a guvernatorului T e l e k i . )
O d a t ă drepturile omului recunoscute existenţa ca clasă prepon­
derentă a nobililor unguri -şi săcui din Transilvania încetă, ceea ce
evident că nu le putea conveni. Singurul chip ca minoritatea ma­
ghiară din Transilvania să nu fie înecată de majoritatea alcătuită
=
de celelalte naţiuni conlocuitoare ) şi în special de Români — erà
de a fi sprijinită de massa Ungurilor din U n g a r i a , ori acest sprijin
3
nu putea fi efectiv decât prin unirea Transilvaniei cu Ungaria. ).
P e de altă parte însă unirea Transilvaniei cu Ungaria în-

1) Biblioteca Academiei Române. Mss. Rom. 395. (Voi. XXXVI No. 20).
2) In 1844 populaţia Transilvaniei se compunea din :
Unguri 225,652 I
6 1 6 0 0 9
Săcui 380,357 S -
Saşi 214,133
Români 1,290,970
Armeni 9,141
Ţigani 19,902
Jidani 3,155 ,
Total 2,143,130
(Statistik des Grossfărstenthums Siebenbiirgen von j . Sôllner I. Band
pag. 297;.
3) G. Bariţiu. (Părţi alese din Istoria Transilvaniei pe două sute de ani
din urmă. II pag. 57^ ne spune „că tendinţa Ungurilor de a uni Transilvania
„cu Ungaria data de la Francise Rakotzi şi delà Curaţii săi (1703 - 11)".
losif Şterca Suluţiu (Biografia lui Avram lancu pag, 5) care erà pre­
zinte, ne spune că în dieta de la Cluj, reprezentantul guvernului răspunzând
:
batonului Kemény Dénes care vorbià în favoarea emancipării ţăranilor, a zis
„pentru că dacă Transilvania va sta de sine nu se va alipi Ungariei, se va
„preface în ceea ce fusese înainte cu 900 de ani, când veniseră aci Arpăd şi
..Tuhutun: uşor se poate preface în Dacia".
 rx EPISOD DIX ANII 1848—49 ÎN TIÎANSILVAMA 83

semnă p e n t r u Români continuarea supremaţiei ungureşti iar p e n t r u

Saşi, cel puţin, o mai puţin puternică sprijinire a privilegiilor lor,
ca aceia pe care o aveau din partea conaţionalilor lor din Viena.
Eră, deci, firesc ca fiecare din aceste naţionalităţi să a d o p t e
linia de conduită pe care a a d o p t a t - o , faţă de chestiunea unirei cu
Ungaria şi a n u m e : ca Ungurii şi Săcuii să voteze pentru unire
iCIuj 29 Mai 1848! iar Românii contra (Blaj 3/15 Mai 1848). D e ­
putaţii Saşi, constrânşi, au votat pentru unire (Cluj 29 Mai 1848)
dar poporul lor a fost contra.
Ungurii având, în urma decretului imperial din 11 Aprilie
1*48, o armată ungurească şi voind a-şi mări forţele pentru a-şi
in făptui dorinţele, pe de o parte îşi formează şi înarmează o gardă
naţională iar pe de alta ordonă şi procedă la efectuarea unei r e ­
crutări forţate, spre a-şi completă efectivele. Această măsură e cu
totul impopulară. Sub imboldul unui nou ordin al ministerului de
interne ungar (29 August 1848), reprezentantul u n g u r în Ardeal,
baronul Vay, cere trupelor imperiale ajutor. Acest ajutor se dă
numai de formă iar acolo unde trupele caută realmente a ' c o n s t r â n g e
populaţia, la Luna, are loc, la 12 Septemvrie 1848, un masacru»
care revoltă populaţia şi face ca comandamentul militar imperial
să interzică, la 17 Septembrie 1848, trupelor de a mai da ori ce
concurs funcţionarilor recrutori u n g u r i .
Intre timp atât Românii cât şi Saşii formaseră şi ei, cu a p r o ­
barea comandamentului militar, gărzi naţionale, p e cari le armaseră
de bine, de rău, şi cu cari căutau a se apără contra recrutărei
forţate şi a jafurilor şi abuzurilor U n g u r i l o r şi Săcuilor (Abrud 2 9
Mai 1848, Mihalţ 2 Iunie 1848, e t c ) .
P e n t r u a se apăra unii faţă de ceilalţi atât Ungurii şi Săcuii
cât şi Românii şi Saşii — aceştia d u p ă imboldul comandamentului
militar imperial — caută a dezarma gărzile naţionale ale potrivni­
cilor. Această încercare de dezarmare dă loc la o serie de ciocniri
între Unguri şi Săcui pe de o parte şi trupele imperiale şi gărzile
naţionale româneşti şl săseşti pe de alta. In urma acestor lupte
Ungurii reuşesc de fapt a dezarma tot podişul transilvan, pe care
pun stăpânire şi resping trupele imperiale la periferie, spre g r a ­
niţele principatelor româneşti şi ale Bucovinei, dar nu reuşesc a
dezarma pe Românii din Munţii Apuseni nici a p ă t r u n d e în aceşti
munţi, precum nu reuşesc a lua cetăţile Alba lulia şi Deva.
Ca şi în restul ţării, Românii din Munţii Apuseni îşi organi­
zaseră şi armaseră o gardă naţională, cu care, pe de o p a r t e se
apăraseră în contra încercărilor Ungurilor de a-i dezarma (Cacova
 84 E. R. ROSETTI

25 O c t o m v r i e 1848, Cricău 28 O c t o m v r i e 1848, Baia de Criş,

Râul Calatei 3 Ianuarie 1849, Marişel 2b' Fevruarie 1 8 4 9 ; luptele
date de popa Balint de la 15 Ianuarie până în Martie 1849), pe
de altă parte luaseră parte la dezarmarea Ungurilor şi alte operaţii
de poliţie ale armatei imperiale (comitatul Zarand a doua jumătate
a lunii O c t o m v r i e 1848, Zlatna 2 3 Octomvrie, Abrud 24 Octomvrie,
Aiud 10 Noemvrie, Vinţu de sus 13 Noemvrie, Cluj 17 Noemvrie,
T u r d a 20 Noemvrie, Huedin — Ciucea 27 Noemvrie — 21 Decemvrie
1 8 4 8 ; Deva F e v r u a r i e 1849), după cererea acesteia.
Oraţie dibăciei cu care fuseseră conduse operaţiile din partea
Românilor şi graţie configuraţiei terenului, isbânda a fost de partea
lor.
D u p ă ce Ungurii au reuşit însă să ocupe Transilvania ei nu
puteau lăsa Munţii Apuseni, cari erau întrepuşi între Transilvania
şi Ungaria, în mâini duşmane, p e n t r u că se tâiâ prin aceasta atât
legătura dintre trupele ungureşti cari operau în Transilvania şi
cele cari operau în U n g a r i a , cât şi se împedicâ de fapt realizarea
unirii materiale a celor două ţări nu numai votată de Unguri,
dar, din slăbiciune, chiar consfinţită de împăratul austriac, la 10
Iunie 1848.
P e de altă p a r t e Românii erau nevoiţi a rezistă încercărilor
de dezarmare ale Ungurilor şi de ocupare de către aceştia a re-
giunei muntoase, din următoarele m o t i v e :
a) Numai astfel puteau a se apără de abuzurile şi groză­
veniile, cari au urmat peste tot, dezarmării, de către Unguri, a
populaţiei româneşti.
b) Numai astfel puteau împedicâ unirea materială a Transil­
vaniei cu Ungaria, în contra căreia votaseră la Blaj (de două ori)
şi în celelalte adunări ale lor.
c) Numai astfel puteau a se afirma ca naţiune conştientă de
menirea sa.
d) Numai făcând casei de H a b s b u r g acest serviciu — răsplătit
ca t o t d e a u n a prin ingratitudine — puteau spera că li se vor re­
cunoaşte justele revendicări.

1) Iancu primeşte planul, întocmit de comandamentul austriac din

Sibiu, pentru dezarmarea Ungurilor, la 19 Octomvrie, prin Axente Severu, şi
la 21 Octomvrie prin I. Buteanu. (Raportul lui Avram Iancu. Sibiu. 18S4,
pag. 1 şi 2 ) .
 UN EPISOD DIN ANII 1848 -49 ÎN TRANSILVANIA 85

Jf. Mijloacele de cari au dispus adversarii.

A . Ungurii.
Slăbiciunea împăratului austriac şi nepriceperea consilierilor
săi au făcut ca Ungurii să obţină ») ca unităţile armatei recrutate
in Ungaria, să fie despărţite de cele din restul monarhiei, formând
0 a r m a t ă exclusiv ungurească, cu un minister de războiu separat
la Pesta.
Pe baza acestei dispoziţiuni s'au trecut U n g u r i l o r :
18 regimente infanterie
2
13 regimente cavalerie, ) precum şi
4 regimente grănicereşti d e infanterie
1 regiment grăniceresc de cavalerie.
Efectivele acestor unităţi fiind mici, căci de 11 ani nu se mai
completaseră prin recrutare, •') iar numărul lor nefiind îndestulător
spre a putea impune neatârnarea Ungariei, ministerul unguresc
tace să s e voteze o lege de recrutare, cerând 200.000 recruţi, din
cari 40.000 imediat, cu s c o p u l :

de a mări efectivul unităţilor existente, ).

5
de a crea noui unităţi, aşa numitele batalioane d e honvezi. ) .
8
în acelaşi timp ministerul ordonă formarea de gărzi naţionale )
Forţele de cari au dispus Ungurii p e n t r u operaţiile în contra
Românilor şi a trupelor austriace din Transilvania a variat. D u p ă
date oficiale efectivul lor ar li fost d e 12535 oameni şi 24 tunuri
7 8
in Decemvrie 1 8 4 8 ) , d e 31800 oameni şi 110 tunuri în Maiu 1 8 4 9 )

1) Anale/a Academiei române. Seria 1 Tom. VII. Pag. 175.

•'•£) Q. Bariţiu, o. c. II. pag. 279.
3) Friedenfels. Joseph ßedeus von Scharberg, II, pag. 9.
4) Aşâ cele două regimente de grăniceri săcueşti au fost mărite la câte
1 batalioane iar regimentul de husari săcuî la 10 escadroane (I. Czetz. Bem's
l'läzug in Siebenburgen, pag. 53).
5) Din acestea s'au creat două în Transilvania, cele purtând numerile
U şi 12 (Bariţiu, o. c. pag. 220; I. Czetz o. c. pag. 5 3 ; Wass Jânos, Szeriny
vâzlata a Koloswdrt 1848 ban alakult XI honved zăszlvăly torteveienek, pag. 60).
-ui mai luptat în Transilvania şi cele purtând numerile: 4. 31,«65 (Czetz o. c.
Pag. 11C; Kovari Laszlö Erdelyi Törtevete 1848—49 ben. pag. 226).
6) La 19 Iunie 1848 se numesc, de palatinul Ştefan primii comandanţi
ai batalioanelor de gardă naţională ungurească. (Pester Zeitung No. 705, 25 Iu­
nie 1848.)
7) I. Czetz o. c. pag. 92, confirmat dc Bariţiu o. c. If, pag. 215.
« In acest total se cuprind 8000 gărzi naţionale armate cu lănci şi
41)00 recruţi nearmaţi (1. Czetz o.e. pag. 275—6'.
 86 R. R. KflSETTl

1
şi d e 1 4 5 0 0 o a m e n i ) la 17 Iulie 1 8 4 9 ; în p r i m u l ' ) şi al treilea
efectiv nu sunt cuprinse gărzile naţionale ungare n e a n n a t e cu puşti.
Deşi organizate în pripă, aceste trupe au dovedit bune cali­
tăţi în lupte, unele din calităţi ca cele de bravură, d e îndrăzneală,
fiind fireşti Ungurului, iar altele ca tenacitatea fiind datorite sfin­
ţeniei, în ochii lor, a cauzei pentru care luptau şi mai ales faptului
că aveau cadre luate dintr'o clasă conducătoare veche, cu tradiţii
de luptători, de administratori şi de îndrumători politici. Armata
aceasta avea şi ştia că avea nu numai simpatia platonică a întregei
Europe liberale (câştigată printr'o meşteşugită răspândire a faimei
luptei lor contra absolutismului habsburgic, dar nu şi a luptei pentru
dreptul d e împilare a naţiunilor conlocuitoare), dar avea chiar şi
o dovadă de acest sprijin prin prezenţa, în rânduriie sale, a numeroşi
voluntari şi ofiţeri străini ca Bem, Dembinski. Zarzickv, etc.
Ca a r m a m e n t dispunea de arme suficiente, pentrucă unităţile
regulate desfăcute din armata imperială au venit cu armamentul
3
lor, regimentele de grăniceri săcui aveau un armament a b u n d e n t )
în fine au primit un număr însemnat de arme din arsenalele impe­
4
riale. Deasemenea în ceeace priveşte t u n u r i l e ) .
Pentru înlocuirea armamentului distrus sau pierdut în lupte
s'au înfiinţat, prin ingeniozitatea unor devotaţi, arsenale la Oradia,
5 6
M a r e ) şi T â r g u l S ă c u i l o r ) şi atelier de reparaţii la P o r t u s lângă
7
Alba l u l i a . ) .

1) Situaţie de efectiv ungurească comunicată de N. Bălcescu. (1. Qhica.

Amintiri din pribegie pag. 380). Totalul forţelor ungureşti, la aceiaş dată, după
acelaş isvor, eră de 220.000 oameni.
2) G. Bariţiu o. c. II, pag. 216.
3) G. Bariţiu o. c. II. pag, 290
4) Atât Ia Unguri cât şi la Austriaci, toate isvoareîe ne vorbesc, pe
lângă materialul obişnuit de tunuri, obuziere şi mortiere, de baterii de rachete
(Raketten Batterien). Aceste baterii numite de francezi: CongreveSj'după ge­
neralul englez Sir William Congreve care a inventat in 1804 proiectilul lor),
trăgeau un proiectil rachetă, rackette, rocket) incendiar Encrclopaedia Bri-
tannica I pag 745).
5) A. A . Paton (Ihe Qoth and the Hun or Transylvania, hebreczin
1
Pesth and Vienna in 1850 pag. 224, 225 , zice că tunurile se turnau la St. Mar-
ton, lângă Oradia Mare şi se şlefuiau la Oradia Mare, unde erau şi atelierele
pentru fabricatul capselor.
0) Un anume Gabor Anton, fost artilerist, le-a turnat din clopote (şi
din aramă brută) cari s'au dat cu mult avânt de satele din Scaunele Săcueşti
(peste 257 clopote), (Czetz o. r. pag. 138, 139). S'au turnat în Târgul Săcuilor,
în total 70 tunuri (G. Bariţiu o. c. II. pag. 485).
7) G. Bariţiu o. c. II, pag. 486.
 CX EPISOD DIX AXII 1848—49 ÎX TRANSILVANIA 87

Deasemenea s'au alcătuit ateliere pentru fabricarea pulberei

1
şi a capselor ) şi turnatul gloanţelor de armă şi ghiulelelor de tun.
Alimentarea eră asigurată prin b o g ă ţ i a resurselor locale.

b) A u s t r i a c i i .

Efectivele de cari dispuneau Austriacii în Transilvania erau

reduse atât ca număr d e unităţi cât şi ca efective ale acestora.
Pentru mărirea efectivelor s'au cerut recruţi şi a n u m e : 1 2 5 3
dela Saşi şi 3745 dela Români.'-) Recruţii s'au d a t cu bucurie şi iute )
iar Avram Iancu a ales personal, din legiunea sa, oamenii cei mai
i
zdraveni ).
5
Pe de altă p a r t e se dispun formarea de noui b a t a l i o a n e )
la regimentele de grăniceri româneşti, cari au fost unităţile cele
mai bune ce le au avut Austriacii în Transilvania, şi se formează
6 7
câte un batalion de vânători r o m â n i ) şi sas ) şi batalioane d e
s
gardă n a ţ i o n a l ă )
Armament şi muniţiuni aveau suficiente şi p e n t r u aceste şi
pentru gărzile naţionale a căror formare se ordonă. Veşnica şovăire
9
austriacă, teama de respândirea ideii unei D a c o - R o m â n i ) sau chiar
de realizarea acesteia, au făcut ca să nu să deie Românilor mijloace
îndestulătoare şi să li se p u n ă mereu beţe în roate.
Cu excepţiunea strălucită a generalului Urban, generalii co­
mandanţi s'au arătat slabi şi în special comandantul d e căpetenie

l i Sulful se lua din Covasna, salpetru din Toria, cărbunele din împre-
ju rimele Târgului Săcuilor. In acest oraş s'au fabricat până la 100.000 capse
pi, zi. (Czetz o. c. pag. 140).
2) Cu ordinul No. 2 din 14/26 Octomrie 1848 (Dr. Ilarion Puşcariu.
/> cu mente pentru limbă şi istorie. II pag. 334-9).
3i Friedenfels. o. <. II, pag. 91.
4i 1. Sterca Şuluţiu o. r. pag. 13.
5) Q. Bariţiu o. c. II, pag. 316; Czetz o. c. pag. 31.
6) Registru de corespondenţă pe 1849 a comandamentului din Sibiu,
aflat acum în biblioteca Asociaţiei-Sibiu.
7) Ibidem ; 11 Puşcariu o. c. II. Pag. 334-9.
8) Acestea erau compuse din 6 companii (txerzier unei Dienstes-Yor-
nhriften fur clie Bilrgerwehr in Hermanstadt 1848. II § 3) iar companiile
aveau un efectiv de 111—126 oameni (lbid. II § I) sau 180 oameni (Abric/i-
iungs und Exercier Vorschrift fur die Kronstădter Biirgerwahr 1848 pag. 15 17).
9) A. A. Paton o. c. pag. 111; Czetz o. c. pag. 23, 2 9 9 ; Bariţiu o.c.W.
Pag. 5 9 ; 576, 5 9 9 ; Kovari Laszlo. Erdely Tortevete 184S-49 ban. pag- 109.112.
 88 ft. K. ROSKTT1

1 2
Puchner, care, b ă t r â n ! şi având simpatii pentru U n g u r i ) nu a
luat nici o măsură (în timpul când Ungurii se organizau şi se
înarmau) până în mijlocul lunei Ocîomvrie 1848 iar apoi s'a arătat
slab în conducerea operaţiilor.
3
Dealtfel comandamentul şi administraţia s'au arătat formalişti )
şi nu au putut a face faţă nevoilor deşi dispuneau de puterea legală.

c. Românii.

Baza juridica a alcâtuirei puterei armate a Românilor eră

rezoluţiunea adunării naţionale din 3/15 Mai 1848, dela Blaj
(punctul 10), relativ la crearea şi înarmarea unei g a r d e naţionale,
rezoluţiune confirmată atât de adunările ulterioare ale poporului
român (Orlat 10 şi 11 Septemvrie, Blaj 13 Septemvrie, Nâsâud
13 şi 14 Septemvrie. Sibiu 16/28 Decemvrie) cât şi de comanda­
mentul militar din Sibiu (17 Ocîomvrie 1848) şi de fapt şi de art. 22
al constituţiei ungureşti, cum o recunoaşte însuşi împăratul, în
răspunsul dat delegaţiei Românilor la 2 3 Iunie 1848 ').
P e această bază s'a conscris, pe parohii') întreaga populaţie
6 7
bărbătească dela 18—25 a n i ) care după B a r i ţ i u ) s'ar fi urcat la
195.000 oameni. Nu tot acest efectiv a fost chemat sub arme, din

1) „The Austrian military command in Transylvania was in a deplora­

b l e state of weakness. General Puchner was a man of personal bravery
„and humanity; but he had neither the youthfull vigour nor the political
„and military talents equal to the crisis, for like most Austrian generals of
„his standing, he was above seventy years of age" (A. A. Paton. o. c.
pag. 102-3).
2) „Puchner, in Ungarn begütert und geboren, fühlte sich zwar als.
„Kaiserlicher General aber auch als Ungarischer Edelman" (Fridenfels. «. r.
II. pag. 42ß); G. Bariţiu o. c. II pag. 58.
3) G. Bariţiu (o. c. II pag. 61) ne spune că, deşi eră lipsă de postav
pentru trupe, intendenţa a refuzat a luă nişte postav, sechestrat dela contra­
bandişti, ca nefiind după tipicul oficial.
41 Memoriile Archiepiscopului şi Mitropolitului Andrei Şuguna din anii
1846 1871. pag. 18.
5) Instrucţiile lui Puchner din 17 Octomvrie 184S (Die Romanen der
Oesterreichische Monarchie, I pag. 48) ; ordinul lui Avram Iancu (Câmpeni, 12
Fevruarie 1849) către preotul Romul Roman, din Bistra. (T. Frâncu şi G.
Candrea. Românii din Munţii Apuseni, pag. 299).
6) Ordinul lui A. Iancu, din Câmpeni (12 Februarie 184U) către preo­
tul Romul Noman din Bistra (publicat de T. Frâncu şi G. Candrea, Românii
din Munţii Apuseni, pag 299).
7) O. c. II, pag 309, dintr'o populaţie românească de 1.200.000.
 UN EPISOD DIN ANII 1848-49 ÎN TRANSILVANIA 89

I
cauza lipsei acestora ; şi, în realitate, nu se poate stabili efectivul
exact avut s u b arme de Români, nefiind date oficiale iar autorii
can se ocupă de această chestiune, variază iu aprecierile lor dela
s
50. W*) la 200.000 ) .
Ceeace ne interesează mai mult este a stabili efectivul de
care a dispus Avram lancu pentru a p ă r a r e a Munţilor Apuseni. Iarăşi
nu avem cifre precise, iar aprecierile diferiţilor autori variază dela
15.000*) la 50.000"). Dacă se are în vedere însă că, in Iunie-Iulie
c
1S49, lancu avea s u b comanda sa o p t unităţi i (tabere cum se
num iau atunci), dacă se socoteşte că aceste unităţi (detaşamente,
7
taberej aveau un efectiv variind dela 1500 la 3000 ) , atunci cred
ca putem admite că efectivul de care a dispus lancu a fost de
9
circa 20—25.000 oameni, (dintr'o populaţie de 150.000 ) , adică 16°/ . 0

In anumite localităţi şi în anumite situaţii efectivele s'au

găsit atât de neîndestulătoare încât a trebuit a se face apel şi la
|0 1 1
femei ) cum a fost cazul c u c e l e din Marişel (12 M a r t i e 1849),
cu cele cari au ocupat poziţia dela „ D ü p e piatră" (19 Maiu
l 2 r s
1849 j şi cu cele din Buciumeni (Iunie 1849 ) .
Materialul-om exista deci în cantitate îndestulătoare, care-i eră
însă valoarea l u i ? Sobri din fire şi din nevoie, Românii, crescuţi şi

1) Aşa Axente ne spune (raportul său publicat în Observatorul, anul

1*84 pag. ¿41) că în prefectura sa (Blaj) din 20.000 oameni capabili a purta
armele, a luat (5000 şi nici pe aceştia nu i-a put înarma pe toţi.
2) Der Winter-fe/dzug des Revoluticns Krieges în Siebenburgen in
di ii lahren 1848 und 1849 von einem österreichischen Veteranen pag. 72.
3) Czetz o. c. pag. 55.
4) Dr. Silviu Dragomir Avram lancu, pag. 110.
5) Czetz (o. c. pag. ¿92) şi Kövari (o. c. pag. 224) zic 40.000; I. ühica
(o. c..pag. 277y, după spusa lui lancu şi lui Moldovan, transmisă de N. Bălă-
eescu. zice 50.000.
(>) Dr. Silviu Dragomir. o. c. pag. 110.
7) La 7 Noemv. 1848 Buteanu avea 3000 oameni (Raport A. lancu pag. 10)
In Decern. ,. lancu ,. 1500 .. (Ibid. pag. 11).
La 9 Iunie 1 «49 Balint ,. 2000 ., (Raport, Balint Observa­
torul 1884 pag. 229).
La 24 Iulie „ Axpnte „ 2000 „ (raportul său Observato­
rul 1884 pag. 286).
S ) Axente Severii. {Ras/nins Ui Cartea Neagra, pag. 162).
9) Bariţiu o. c. II. pag. 525
10) Biblioteca Acad. Rom. Mss. Horn, No. 411.
11) Raport lancu pag. 21, li5 ; 1. Şterca Şuluţiu o. r. pag. !9.
12) Raport lancu pag. 49.
13) Raport lancu. pag. 53.
HO II. R. ROShTTI

t r ă i ţ i — m a i ales cei dela munte-—în condiţiimi grele, erau obiş­

nuiţi cu privaţiunile, cu munca grea şi formau din acest punct de
vedere un excelent material ostăşesc.
Pregătire technică militară, Românii, nu aveau deloc şi numai
]
prea puţini dintre ei, vânători, ştiau a se servi de o armă de foc ) .
Ca pregătire sufletească Românii: aveau conştiinţa că ei
erau, de drept, stăpânii pământului ale cărui foloase alţii, veniţi în
în u r m a lor, le t r ă g e a u ; aveau tăria desnădejdei pricinuită prin
sute de ani de impilâri; aveau conştiinţa nedreptăţilor ce li se
făceau de aţâţi ani, conştiinţă retrezită şi de acţiunea Caterinei
Varga ; aveau tăria omului oţetit în n e v o i ; aveau încredere mare
în dreptatea cauzei lor şi în spiritul de d r e p t a t e al împăratului
(care, d u p ă credinţa poporului, voia binele, dar era împedicat. de
„domni" a-1 face); aveau în sfârşit o încredere fără margini în con­
ducătorii lor şi mai ales în preoţii lor, cari, cot la cot cu dânşii,
duceau şi greutăţile vieţei de toate zilele şi sufereau şi persecuţiile celor
puternici, dar cari singuri găseau cuvinte de mângâere şi trezeau
speranţe de un viitor mai bun. In cuvintele evangheliei, tălmăcite de
simplii preoţi dela sate, au găsit Românii Ardeleni credinţa care
i-a întărit şi ' p r e g ă t i t ! pentru sacrificiile re urmau â li se cere.
Massa aceasta de oameni în stare a purta armele, avea insă
nevoie, pentru a putea fi ^utilizată, de :
cadre,
norme de o r g a n i z a r e ,
mijloace de traiu,
posibilitatea de a fi instruite şi principii tactice
adecuate.
Să vedem în ce au constat acestea.
Cadrele. Românii stăteau de astă dată mult mai bine ca in
revoluţiile anterioare, căci împrejurările ultimilor cincizeci de ani
îngăduise a se formă o clasă de circa 1 0 . 0 0 0 ştiutori de carte '-)
preoţi, învăţători, avocaţi, funcţionari, care a format clasa c o n d u ­
cătoare ce le lipsise în trecut.
3
D-l Iorga impută ) acestei clase conducătoare câ nu a luat
parte la luptă şi s'a uzat în combinaţii diplomatice sterile. Este

1) Bariţiu (o. c. 11 pag. 'iWj socoteşte că nici 20U0 de Romani nu sthat

a mânuî armele.
2) Din cari peste 2500 preoţi (Bariţiu o. c. 11, paţ;. 70, 71).
3) „Nici unul din aceştia (cărturarii români) nu s'a dus acolo in mijlocul
„primejdiei, nici unul nu s'a gândit sa împărtăşească suferinţele acelora c;r>-şi
„vărsau sângele pentru neam.
 UN* EPISOD DIX ANII 1848—-49 ÎN TRANSILVANIA 91

adevărat c ă unii din conducători au rămas la Sibiu, alcătuind u n

comitet de conducere politică, ale cărui rezultate nu au fost pozitive»
pentru că în acele momente e r a nevoie de fapte şi nu de negocieri
mai mult sau mai puţin abile. D a r nu e mai puţin adevărat că
cadrele «poporului armat» (cum i se zicea atunci) a u fost formate
aproape exclusiv din preoţi, învăţători, avocaţi, cari a u d a t per­
]
sonal pilda de îndeplinirea datoriei şi d e sacrificiu. )
Aceste cadre au înlocuit cunoştinţele militare, p e cari nu le
posedau şi nici nu aveau timpul pentru a le căpătă, unii c a :
lancu, Balint, Axinte Severu, O r o z a , Buteanu, Vlăduţiu, Andreica,
Corches, printr'un d a r înăscut d e a comanda şi d e a se folosi d e
teren, toţi prin credinţa în sfinţenia cauzei şi mai ales prin faptul
că au dat peste t o t pilda d e vrednicie. D e altfel combinaţiuni
mari strategice sau tactice nu erau d e făcut pentru cei mai mulţi
şefi; trebuia numai a nu ceda şi pentru aceasta neperderea n a ­
de jdei d e către şefi şi pilda erau esenţialul.
Aceste cadre mai aveau o calitate mare şi anume că în ma­
joritatea lor erau tinere. -)
Ceeace Ie a ajutat mult spre a se formă a fost faptul că la
început nu au avut a da lupte importante şi că în genere primele
operaţii a u constat din dezarmarea satelor ungureşti sau operaţii
împreuna cu trupele imperiale şi în respingerea raidurilor populaţiei
ungureşti, aşa că conducând aceste operaţii timp d e cinci luni
(Octomvrie 1848 — Fevruarie 1849) au căpătat, prin exerciţiu cu­
noştinţele şi practica necesare conducerei.
O altă împrejurare care a ajutat întru cât-va p e şefii impro­
vizaţi ai legiunilor româneşti a fost prezenţa p e lângă ei a câtor-va
militari de carieră, fugiţi din principatele româneşti c a : G. Adrian
( m a i târziu general), Dinca (mai târziu căpitan), a unora cari

, Intelectualii romani de la 1848 au fost văzuţi în toate întrunirile

..administrative, dar aco!o unde se frământau într'o luptă de moarte ai lor,
..acolo u'au fost văzuţi. Aceasta însă dădea cetelor lui lancu o altă înfăţişare
„decât a unei oştiri naţionale conştiente, supt conducerea şefilor ei fireşti-
. L u c r u ce nu se poate uita de istoria imparţială." (Istoria Românilor din
,. Ard r a l ¿i ( t u g a r í a d e l a m i ş c a r e a l u i li oria până a z i . pag. 173).
1) D i e R o m a n e n der O s t e r c i c h i s c l i c M o n a r c h i e . II, pag. 217; Czetz
1
' • pag. 34.
2) Kovary o . c . pag. 112; lancu avea 24 ani, Axente 27, Andreica 21,
Aiudeaii aS, Buteanu ¿7, Balint 3*. Corches 39, Dobra 31, Moldovan 24,
5>oioincn 28, Vlăduţiu 20 ( E n c i c l o p e d i a R o m a n ă . I»r. C. Diaconovich, la ar-
îicoîtie respective/
 R. R. ROSRTTI

servise în armata austriacă ca 1. Ciurileanu si a unor tineri boeri

ca I. Bălăceanu, Racoviţa. ')
Organizarea. Nu trebuie uitat ca intelectualitatea românească,
cât exista atunci, fusese crescută în ideia românismului nostru şi
că acest românism exagerat, ce e drept atunci, era şi o necesitate
de luptă, căci numai pe baza lui aveam, pe acel teritoriu, drepturi
mai vechi ca Ungurii şi Saşii. Nu e de mirat deci ca Românii
transilvăneni, cari de secole nu mai aveau o organizaţie militară
proprie, să fi căutat a da o înfăţişare romană alcătuirei militare,
pe care o înjghebau sub nevoia momentului. De aci numirile date
atât unităţilor şi sub-unităţilor cât şi comandanţilor lor. -)
Teritoriul locuit de Români a fost împărţit in 15 p r e f e c t u r i ,
în capul cărora au fost puşi câte un prefect şi unul sau mai mulţi
3
subprefecţi. ) (Schiţa No. 1). Fiecare prefectură trebuia să formeze
câte o legiune, a! cărui efectiv varia în raport cu populaţia din
cuprinsul prefecturei. Din punctul de vedere administrativ legiunile
depindeau de comitetul român de pacificaţiune din Sibiu, iar din
punctul de vedere operativ erau sub ordinele comandamentului
militar al Transilvaniei. *)
Teoretic legiunile se împărţiau în cohorte, acestea in centurii,
,;
centuriile în decurii, *) fiecare cu câte un şef, ) numit prefect

1) Bariţiu o. c. II, pag. 525.

G. Adrian (1820—1889), urmă dupa încetarea revoluţiei şcoala de stat
major franceză. In timpul cât a urmat acele cursuri a tipărit la Bruxelles
(1853) următoarea carte: Idei- repede despre resbelnl de partizani traduse
din limba franceză cu oare care modificaţiuni de G. Adrian. Este un curs
pur teoretic, în traducerea căruia e probabil cá Adrian s'a folosit de expe­
rienţa căpătată pe lângă lancu. Nefiind indicat însă originalul francez, după
care s'a făcut traducerea, e greu de stabilit modificările introduse de Adrian.
2) Garda naţională săsească a fost organizată după tipul armatei im­
periale în companii, batalioane, cum am arătat mai sus (pag. 7. nota S).
3) Puchner a luat cunoştinţa de organizarea legiunilor româneşti şi ie-a
legalizat cu ordinul No. 140? din 21 Octomvrie ISix. (Die Ro:n. d. O s t e r .
Mon. pag. 01,62). Mulţumesc D-lui V. V. Tilea, pe această cale, pentru
procurarea harţei după care am făcut Schiţa No. 1.
4) Ordinul comandamentului militar No. 21)0 din 2 Noemvric 1S4S,
(G. Bariţiu o. c. II, pag. 375).
5) Die Rom. d. Ost Mon. I, pag. 61 ; fiecare sat da o centurie a! cărui
efectiv însă nu era exact de o sută oameni. Centurionilor li se zice in limbajul
curent şi căpitani. (Lupta şi victoria de la Fântânele 1840 relatata d t maiorul
N-ae Corches 5/17 Sept. 1879 Câmpeni. Biblioteca Academiei Romanţ >lss.
Rom. 395, No. 19); Moldovan o. c. pag. 87:
6) In instrucţiile sale din 17 Octomvrie 1848. Puchner prescrise ca
cetele să fie de 150—200 oameni şi să se împartă in patru plutoane (/uge),
fiecare cu şeful său. Dacă efectivul e mai inie sâ se alipească la cetele vecine
(Die Rom. d. Ost Mon. 1. paj; i><).
 UN EPJS0D DIN ANII 1848—49 ÎN TRANSILVANIA 93

tribun, centurion, decurion. In practică oamenii se strângeau, la

nevoie, în jurul şefului celui mai a p r o p i a t .
S'au format şi câte-va unităţi călări. *)
Fiecare unitate avea un anumit loc pentru adunare atât pentru
2
instrucţie cât şi p e n t r u caz de alarmă. )
Coheziunea şi disciplina au lăsat de dorit, la început, la
8
multe unităţi, dar şi acestea s'au căpătat ulterior prin experienţă. )
Axente Severu a reuşit a impune în legiunea sa, de la început, o
disciplină de fer, 0 şi chiar duşmanii recunosc că Iancu a ştiut
6
a se face ascultat. )
Afară de oamenii necesari serviciului de pază, *) cari se luau
din localităţile vecine şi se schimbau, d u p ă un interval de timp, şi
de chemările pentru instrucţie — mai dese la începutul formării
7 8
legiunilor — ) massa oamenilor sta acasă, de unde eră chemată, )
la nevoie, prin sunete de buciume, ) sunatul clopotelor ) ş j
9 l 0

u
focuri. ) Repeziciunea cu care se adunau oamenii eră mare.
In unele legiuni s'au înfiinţat şi curţi marţiale. *-)
Armamentul, Ceea ce a lipsit, mai cu seamă, Românilor, a
1S
fost armamentul p e n t r u lupta d e p ă r t a t ă , ) căci cel p e n t r u lupta

1) La Sălişte şi Răşinari 2 escadroane; la Sebeşul.Săsesc 600 călăreţi;

la Braşov 800 călăreţi din Săcele, prost înarmaţi (Dic Rom. d Ost. Mon. I,
pag. 6 4 /
2) Instrucţiune pentru centurioni. Braşov 3/15 Noemvrie 1848, dat de
K. Săcăreanu, vice prefect. (Transilvania 1902, pag. 2 4 2 /
3) Bariţiu o. c. II, pag. 544.
4) Raportul lui Iancu, pag. 43. Axente recunoaşte că la început a fost
greu. (Axente Severu—Răspuns la Cartea Neagră, pag. 26) a dat însă ordine
severe (Ibidem pag. 190 —191). Avram Iancu numeşte comisari pentru a cer­
ceta şi aresta pe-cei vinovaţi a fi dat foc Zlatnei (Transilvania. 7 Iulie 192(5
pag. 354-35(5).
5) Wass. o. c. pag. 53.
(») Axente reţine pentru serviciul de avanposturi şi patrulare 50 oameni
(Raportul său, în Observatoriul. 1884 pag. 278).
7) Ibidem.
8) Ibidem. pag. 278.
9) „Am dat ordin ca poporul armat din toate comunele să fie adunat,
„iute de cătră respectivii comandanţi prin uzitatul semnal — buciumu". (Ra­
portul lui A. Iancu. pag. 4 4 ) ; Czetz. o. c. pag. 309.
10) I. Ciurileanu. Fragmente istorice din anii 1848J49, pag. 8.
11) I. Şterca Şuluţiu. o. c. pag. 2 1 ; Czetr o. c. pag. 309; Die Rom. d
Ost. .Hon. I, pag. 49.
12) Ordinul No. 4429 din 30 Octomvrie 1848 ţBariţiu o. c. II, pag 31^
13) V. Moldovan. Memorii din 1848 — 49, pag. 107.
91 1!. lì. BOSETTI

]
a p r o p i a t ă , constând din lănci, coase, t o p o a r e , ) şi'l au făcut sin­
: ;
guri 2
sau prin ţigani. i
Armele de foc, ' i de cari au avut nevoie, au fost procurate,
î n t r ' o mică p r o p o r ţ i e faţă de t r e b u i n ţ i , ) în u r m ă t o a r e l e c h i p u r i : " i
r

1. In foarte mică p a r t e erau p o s e d a t e de populaţie, ca puşti —

foarte primitive — de v â n ă t o a r e .
2. Prin d e z a r m a r e a populaţiei ungureşti. ')
3. D e la corpurile de t r u p ă şi arsenalele armatei imperiale
dar în număr r e d u s 'i pentru
:
că Austriacilor le eră teamă de o
!l
D a c o - R o m â n i e ) şi de calitate inferioară: arme vechi cu cremene. '")

1) Raportul lui Axente [ O b s e r v a t o r u l , 1884, pag. 241).

2) V. Moldovan, o . e . pag. 87,
3) Axente. R ă s p u n s l a C a r t e a N e a g r ă , pag. 136.
4i Gelorjarmaţi cu puşti li se zicea v â n ă t o r i .
5) La 30 Noemvrie 1848, Iancu avea : 244 puşcaşi, 1526 lănceri, 4 tunuri,
de lemn, 2 de fontă ( S i e b e n b ü r g e r B o t e . 1850, pag. 161).
La 19 Decembrie 1848, Oorcheş şi Aiudeanu aveau 70 puşti la 1500
luptători. (Raportul lui lancu pap. 171.
Ciurileanu avea numai 400 oameni armaţi cu puşti (Ciurileanu o . e .
pag. 26—7).
In întâia luptă cu Hatvani, Iancu a avut numai 12.34 puşti în total
<Dr. Silviu Drago mir o . c . pag. 80).
La ii Iunie 1849 lialint avea 300 puşti la 1500 oameni (Raportul lui
Balint. O b s e r v a t o r u l , 1884, pag. *29).
La 9 Iulie 1849 Corcheş avea 123 puşcaşi şi 317 lănceri (I. Şterca
Şuluţiu o. <•-, pag. ly).
Lui Axente i s'au dat din cetatea Alba Iulia, pentru 20 000 oameni
în stare a purta armele, 200 puşti, 300 carabine şi .300 pistoale, (Raportul
lui Axente. O b s e r v a t o r u l . 1884, pag. 241).
6) S'a căutat a se cumpără arme şi muniţiuni şi din Muntenia. (Ra­
portul consulului francez clin Bucureşti, 16 Ianuarie 1840. ( H u r m u z a c l i i X V I I I ,
pag. 101),
7) Bariţiu o . c. II, pag. 544; V. Moldovan o . c. pag. 91.
8' In Octomvrie 1848 cu greu s'au dat Românilor 1200 arme (Bariţiu
o . e. II, pag. 315); a fost corespondenţă multă cu comandamentul din Sibiu,
in această privinţă. (Register pe 1849, în arhiva Asociaţiunii din Sibiul.
9) In -Instruction für den nach Siebenbürgen abzuordenten Kaisei-
3S30
liehen Kotnissär freiherrn von Oeringer» (No. ^ ^ j din Viena 25 Dec.
184S) se recomandă a se vedea ce consistenţă au luat visurile de o Daco-
Românie .Muzeul Brukenth'l. Ms. 6.3. Vol. III); Friedenfels o . c. II, pag. 61. ;
Desprez l . e s p e u p l e s d e l ' A u t r i e / i e e t d e l a T u r q u i e . II, pag. 181 ; Vezi si
pag. 7 nota 9.
101 Suluţiu o . r . pag. 2 0 : 11 Ianuarie 1S4Q, Arnos trimete lui Neculai
< orcheş : „kremene şi doi saci dc pravu" O n z e t a T r a n s i l v a n i e i , 1RQ1, No. 1211.
 UN EPISOD DIN ANII 1848-49 ÎN TRANSILVANIA 95

J
4. In mare parte de la trupele ungureşti învinse. ) Din
acestea multe nu au p u t u t fi folosite p e n t r u că Românii nu dis­
2
puneau de c a p s e destul de mari. )
P u l b e r e a , capsele şi g l o a n ţ e l e s'au p r o c u r a t fie prin c u m p ă r a r e
3
din c o m e r ţ , ) fie de la a r m a t a austriacă, ), fie de la d e p o z i t e l e
r>
minelor. ) Gloanţele şi cartuşele le făceau oamenii de trupă
6 7
singuri. ) Adese ori p u l b e r e a a lipsit. )- Muniţiunile se purtau
8
cele mai dese ori pe cai (samare). )
Românii au d i s p u s de asemenea de câte-va t u n u r i , cari s'au
procurat astfel:
In majoritate s'au făcut din lemn (de b r a d , zice B a r i ţ i u , de
s
frasin zice Ciuribeanu, ) probabil din a m â n d o u ă soiurile) legate
1 0
cu cercuri de fer. ) Aceste t u n u r i nu făceau un mare efect ma­
l l
terial, dar procurau Românilor un m a r e sprijin moral. ) Aveau

li Raportul lui Iancu pag. 54, 63, 67, 68 Czetz o.c. pag. 3 1 0 , 3 1 1 ,
345 ; Siebenbtirger Bote. 1850 pag. 181 ; Giurileanu o. c. pag. 43, 47, 55.
2) Sterca Suluţiu o. c. pag. 20.
3) «La Somfalău se face o colectă de 60 florini şi s,e trimete la Me-
,,diaş ca să se cumpere praf de puşcă, cremene şi capse" (V. Moldovanu
o. c. pag. 89!.
4) Şterca Şuluţiu o. c. pag. 22.
5) Pulberea de mine nu putea însă fi folosită pentru puşti, pentru că
grăunţele erau prea mari şi nu ieşeau pe pistonul pustei (Şterca Şuluţiu o. c
. Pag- 20).
6) Raport A. Iancu, pag . 1 1 ; „In seara de 16 Noemvrie ilS48.i am
„dat ordin oamenilor mei ca fieşte care om să-şi facă câte 10 cartuşe". iCiurr
leanu o. c. pag. 16); cele mai adese ori ai noştri neavând hârtie nu puteau
tace cartuşe (fişicuri — cum li se zicea) şi atunci trebuiau a perde multă
vieme pentru încărcare, vărsând întâiu pulberea, apoi îndesând căiţi. apoi.
gloanţe şi iar căiţi. (Axente Severu. Respuns la Cartea Neagră, pag. 140)
7) — La.19 Mai 1849 „vânătorii" nu mai aveau praf de puşcă Raport.
Iancu, pag. 4Si.
— La 13 Martie 1849 V. Fodor nu are muniţii căci i s'au dat numai
500 focuri şi 300 capse {Gazeta Transilvaniei, 1891. N o . 125i.
— La 12 April 1849, acelaş cere muniţii [Iblaem N o . 126i.
— Raportul lui Axente Severu [Observatorul 1884, pag. 262i.
— La 24 Iulie 1849 Axente avea 12 lovituri de tun şi 5—6 cartuşe de
armă. (Ibid. pag. 286).
81 „Punând pe 3 i'caii fişiaguri" icartuşei (Bibliot. Ac. Rom. Mss. Rom.
395. No. 19).
91 O. c. pag. 27.
10i Ciurileanu o. r. pag. 2 7 ; Czetz o. c. pag. 32.
11) Bariţiu o. c. II. pag. 544.
 E . R. ROBETTI

n
însă o viaţă scurtă, căci după 9 — 1 0 lovituri plesneau. ) P e n t r u
2
t r a g e r e se priponeau cu lanţuri ) iar ochirea lor sc făcea fixând
:
în lungul lor o ţeava obişnuită de puşcă, prin care se ochià. )
4
Ca proectile trăgeau atât ghiulele de piatră cât şi de fer. ) .
r
2. S'au t u r n a t câteva de fer (fontă) la Abrud >) şi cel puţin
d o u ă de aramă.
7
3. Prin luptă de la Unguri. i
Mijloacele de traiu. Una din greutăţile cele mai mari pe
care au întâmpinat-o Românii a fost lipsa de alimente, ceea ce a
necesitat chiar uneori trimeterea oamenilor la vetre, chiar în cursul
s
operaţiilor. j Deasemenea a fost simţită lipsa de îmbrăcăminte,
9
mai ales de către cei refugiaţi din câmpie. )
Instrucţiile comandamentului austriac prescriau ca oamenii să
se prevadă ei însăşi, la fiecare chemare, cu alimente pe cinci zile
şi numai dacă chemarea ar fi ţ i n u t mai mult ca cinci zile să li se
,0
deie din magaziile armatei imperiale ) . In acest scop comitetul de
pacificare din Sibiu ordonă ca toate satele să aibe hrana gata pe
5—6 zile. " ) De oarece magaziile trupelor imperiale erau adese

l i Ibidem.
2) Ciurileanu o. r. pag. 27.
3) Raport lancu pag. 5t>.
4> Czetz o. c. pag. H2.
.">! La 2 Ianuarie 1849 Ioan Şuluţiu scrie, din Abrud, lui Neculai Corcheş
(în lipsa lui lancu), la Câmpeni, că la Bucium se toarnă patru tunuri de fer «
vârsat (fontăi de fi ţoii lărgime şi 1 ţol grosime. Au material pentru încă 30
tunuri. I. Şterca Şuluţiu o. c. pag. 22); Gazeta Transilvaniei 1891 No. 121.
Pentru plata transportului acestor tunuri şi a lucrului la ele se găsesc chitan­
ţele publicate de Gazeta Transilvaniei (No. 131, 1891).
<>) „(Locuitorii din Câmpeni) au vârsat chiar două tunuri din arama,
„mestecată cu materialul dintr'un clopot de la biserica gr. or Măiestrul la
„vărsarea tunurilor a fost Nicolae Mircea din Sobodol". (Articolul Câmpeni
în Enciclopedia Română Dr. C. Diaconovich. I, pag. 687).
7| Ciurileanu o. c. pag. 55; Czetz o. c. pag. 310, 311, 345 ; K ovari o. c
pag. 229; Siebenbiirger Bote. 1850, pag. 181; Moldovan o. c. pag. 152; Ob­
servatorul 1884 pag. 221 şi 237, nota.
8î Raport lancu pag. 10, 10. Axente Severu Răspunsul Ut Cartea A 'eagra
pag. 297. 298.
91 Observatorul. 1884, pag. 234 nota, 262, 266; Axente Severu o.c. pag. 341.
10/ Die Rom. d. Gest. Moti. I, pag. 69. Rajia ce urmà a se da în acest
caz era c a de „etapă" (Raport Axente Observatorul 1884, pag. 253); 117//-
terfctdzin', pag. 115.
\V< Ordin No. 84 din 15/27 Dec. 1 8 4 8 {Gazeta Transilvaniei, 1891 No. 120)-
 u n e p i s o d d i n a n i i 1848—49 î n t r a n s i l v a n i a 97

ori goale sau fuacţionarii cari le conduceau făceau g r e u t ă ţ i spre

l 2
a da proviziile c e r u t e , ) s'a a u t o r i z a t prefecţii să facă recheziţii )
3
sau să hrănească o a m e n i i la locuitori c o n t r a c h i t a n ţ e . )
După închiderea munţilor prin c o r d o n u l stabilit de Unguri
4
aprovizionarea î n t r e g e i p o p u l a ţ i i deveni şi mai g r e a ) şi mai ales
n
fu simţită lipsa de s a r e . ) A p r o v i z i o n a r e a se făcu atunci parte
(i
cu alimente luate de la Unguri în u r m a luptelor, ) p a r t e prin
:
eşirile pe cari le făcură prefecţii în valea M u r e ş u l u i ) şi p a r t e
8
prin c u m p ă r ă t u r i . )

Instrucţia şi pregătirea tactică. O d e o s e b i t de g r e a p r o b l e m ă

eră aceea a instrucţiei maselor rădicate, căci nici ele, nici c a d r e l e ,
atunci închipuite, nu cunoşteau nici m â n u i r e a armelor °) nici chipul
de dispunere a t r u p e l o r în t e r e n . P e n t r u a î n v ă ţ a acestea s'a făcut
apel la diferite mijloace. Primul a fost de a angaja foşti ostaşi

1) Gazeta Transilvaniei. 1 8 9 1 . N o . 122.

2i Ceea la ce se opuneau unele sate (Ibid. 1 8 9 1 . No. 122, 1 2 4 ) ; scri­
soare din Cricău, din 14 Fevruarie 1 8 4 9 , prin care se comunică că s'a strâns
porumbul dar nu e cu ce-1 transportă, căci carele sunt rechiziţionate de
armată. (Ibid. 1 8 9 1 . No. 125i.
3i Ordin No. 1. La din 25 Oct. 1848 (Die Rom. d. Oest. Mon. 1 pag
f>7,i>H); raport Axente (Observatoriul. 1 8 8 4 , pag. 257).
4) Scrisoarea lui lancu din Câmpeni 2 4 April 1849 \(Qazeta Transil­
vaniei 1891 N o . 127. Scrisoarea lui Amos din Offenbaia 2 2 Iunie 1 8 4 9 (Ibid
No. 128j.
5) Lipsa acestui articol se pomeneşte de lancu (Raport pag. 51) şi de
alţii cari au luat parte la fapte şi a format subiectul unei corespondenţe cu
comandamentul din Sibiu (Registru pe 1849 a acestui comandament, azi în
arhiva Asociaţieil; Axente Severu. Răspuns la Cartea Neagră pag. 3 3 9 .
0) La 13 Aprilie 1S49, s'a luat Ungurilor, la Cacova, „multă pâine"
un butoiu rachiu şi două butoaie vin (Ciurileanu o. c. pag. 4 7 ) .
La finele lui Mai 1849, Românii, cari urmăriau pe Hatvany, au luat ditt
nugaziile Ungurilor, de la Hălmagiu, multe cereale şi 5 0 0 măji de sare. (Ra­
P O R T lancu pag. 51).
La S Iunie 1849, Oroza luă convoiul lui Kemeny (Ibid. pag. 5 4 / 5 5 ) .
La 11 Iunie 1849, Ciroza luă Ungurilor, 3 8 care cu pâine, 2 cu slănină.
(Ibid. pag. 5 8 ) .
La f) Iulie 1849, s'a luat Lingurilor, la F'ântânelele, 100 boi (l. Sterca v

Şuluţiu o. c. pag. 19).

7) Raport Axente (Observatoriul 1884, pag. 285); Kovari o. e. pag. 227, 2 3 1 .
S) Pentru cari prefecţii s'au îndatorat. Şaguna ne spune (Memorii pag.
1
i ' — 6 0 ) că abia în 1 8 5 2 , după intervenirea sa directă la împărat, s'au r a m ­
bursat 24.000 florini lui Axente, Balint şi lancu; Gazeta Transilvaniei 1 8 9 1 1
No. 1H1 ; Axente. Răspuns la Cartea Neagră, pag. 7 4 , 7 5 .
9) I'ag. 10, nota 1, mai sus.
•'• 'I.AŢ ; i it,»t. de Ist. S a ţ . IV. «
 98 R. R. ROSETTI

J
eliberaţi din armata austriacă. ) Al doilea, după recunoaşterea
gardei naţionale de către comandamentul austriac, a fost de a ataşă,
legiunilor, ca instructori, ofiţeri şi oameni de trupă din regimen­
2
tele imperiale şi mai ales din regimentele grănicereşti româneşti. )
Aceştia au fost de un real folos, afară de uneia din ofiţerii im­
periali, cum a fost cazul cu căpitanul Ivanovich, ataşat pe lângă
Avram Iancu. Iancu se plânge, de repetate ori, în raportul său, •"•)
că acel ofiţer i-a pus mai mult beţe în roate. In alte scrieri ') sâ
emite părerea că aceşti ofiţeri au fost puşi pe lângă prefecţi spre
a-i spionă. Nu trebuie a se uită însă că ofiţerii erau reprezentanţii
comandamentului austriac care, cum am mai spus-o, a şovăit mereu
între nevoia ce au avut de a face apel şi a înarma pe Români şi
între frica ce i-a stăpânit continuu de posibilitatea răspândirei şi
chiar realizării ideii unei DacoRomânii.
Unii prefecţi, ca Axente, au început a-şi instrui oameni mai
curând ca ceilalţi ) şi prin repetarea acestor exerciţii au ajuns a
forma unităţi mai bine instruite şi mai disciplinate ca celelalte.
Alţii au ajuns la bune rezultate alcătuind instrucţiuni scrise asupra
chipului de a face serviciul. ')
P e n t r u instrucţia tactică şi pentru luptă comandamentul din
7
Sibiu a alcătuit, la 5/17 Octomvrie 1848 ), pentru toate gărzile
naţionale, instrucţiuni, cari, în rezumat, conţineau următoarele
prescripţiuni:

1) Locuitorii din Albac au avut ca instr. şi conducător pe septuagenarul

Matei Filip (din Albac) fost sergent în armata austriacă. (Raport Iancu pag. 13).
Decurionul Iamboru a fost soldat în armata austriacă (Ibid. pag. 37);
Dionisie Sterea Şuluţi'j, fost cadet in regimentul Carol Ferdinand No.
51, a comandat şi instruit garda naţională din Abrud şi Abruzel. (I. Sterca
Şuluţiu, o. c. pag. 21).
„Mi-am câştigat din St. Paul pe un anume Vicu, fost militar încă pe „timpul
când feciorii se prindeau cu funia pentru oaste". (V. Moldovan o. c. pag. 87).
2) Die Rom. d. Oest. Aton. 1 pag. 01.'02, II pag. 204. 217.
3i Pag. 10, 14, 35, 40, 45, 51, 59.
4) Memoriul lui losif Sterca Şuluţiu i/e Cărpeniş. VI pag. 149.
5) Iancu a început formarea legiunei sale după Sept. 1848 (Raport p. 1).
V. Moldovan o. c. pag. 87, 88.
6) Cum a fost : Instrucţiune pentru centurionii dat de K. Săcăreanu
prefect. Braşov 3/15 Noemvrie 1848 (Transilvania 1902. pag. 242), în cari se
prevăd măsurile de organizare, de ordine şi de instrucţie şi se prescrie intre
altele la punctul 15: «fiecare gardist să preţuiasca şi să susţie neatârnarea
«gardei naţionale române, ca unul dintre cele mai scumpe drepturi ale naţiu-
«nei române».
7) Die Romanen der Osterreichischen Monarchie. I pag. 47-49.
 VS EPiSOI» W I N ANII 1848—49 Î N TRANSILVANIA

In luptă puşcaşii (vânătorii) vor formă un lanţ (de t r ă g ă t o r i )

în jurul unităţii (de lănceri).
Lăncerii vor fi grupaţi (inapoia lanţului de puşcaşi) în uni­

tăţi massate cari se vor dispune eşalonat una faţă de cea­

laltă spre a se putea susţine şi ajuta.

Nu se atacă (de f r o n t decât cu eşalonul cel mai apropiat de

inamic, celelalte d o u ă trebuesc a atacă — massate — de flanc.
C â n d primul eşalon e nevoit a cedă se va contra atacă cu
celelalte două, spre a se putea reformă cel dintâiu.
Dacă inamicul cedează e urmărit de puşcaşi (vânători) şi de
un eşalon; celelalte rămân strânse pentru a face faţă unui nou
atac sau a da ajutor.
Inamicul învins trebuie dezarmat şi trebuie a-i inspira spaimă.
In caz de retragere trebuie a se distruge podurile, a se pune
diferite obstacole în calea duşmanului şi chiar să se deie foc satelor.
In urmărire să se întindă curse duşmanului în defileuri, pă­
duri şi locuri acoperite.
O ceată bine massată, având lănci lungi, nu are să se teamă
de cavalerie.
Să se formeze cavalerie uşoară, ori u n d e se p o a t e . Să se ar-
tr.cze cu lănci şi să servească pentru avangărzi.
1
Când tăbăruesc ) să se păzească cu posturi şi vedete.
Să se întocmească semnale de alarmă, cărora să li se deie
foc numai la nevoie, ca să nu se deie alarma d e g e a b a - )
Instrucţiunele acestea ale lui Puchner corespundeau ideilor
tictice curente în acea vreme, erau simple, clare şi potrivite mai
flies celor cari erau chemaţi a le aplică.

In adevăr toate regulamentele tactice ale infanteriilor euro­

pene din mijlocul secolului XIX-a erau fie o traducere fie o adap­
3
tare a faimosului regulament francez de la 1 August 1 7 9 1 , ! re­
gulament pe care I'am întrebuinţat şi noi în Moldova şi în Mun-

II Şi din cauza lipsei de localităţi şi pentru a ţine mai bine trupa in

'lo.sia de cele mai adeseori se bivuacă.
2 Incâ din noaptea de 10 Iunie s. n. 1848, lancu a făcut o încercare
l
-e darea alarmei generale, trăgând toate clopotele. (I. Ciurileanu o. c. pag. 8i.
3: Regie meni cvneernant V exercite ei Ies inunoeuvri's de Vinfanterie du
/"'• •nur Aout 1791.
100 R R. ROMETTJ

tenia prin mijlocirea regulamentului infanteriei ruseşti, care era

numai o a d a p t a r e a celui franţuzesc şi pe care noi l'am tradus. >)
T o a t e aceste regulamente prescriau câ, pentru luptă, infan­
teria se acoperă înainte (şi pe lături) cu un lanţ de trăgători (tira-
liori) dat de anume unităţi '-), iar că restul trupelor se dispun în
bătaie (linie), cu eşaloane înapoia aripelor.
Cu organizaţiune improvizată a gărzilor naţionale, cu lipsa
de armament nu se putea a d o p t ă în tocmai aceste dispoziţiuni
adică pe lângă linia de t r ă g ă t o r i , cari s'a format din puşcaşi, să
se dispună restul unităţii (lăncierii) în bătaie. Ne având arme de
foc şi nefiind instruite, massele au trebuit a fi dispuse în masse
mai adânci pentru a fi mai bine în mâna şefilor şi pentru a alcătui
un mijloc de isbire mai puternic, f) Armamentul fiind armamen'ul
primitiv, întrebuinţat în timpurile vechi (Greci, Romani), trebuia a
se a d o p t ă formaţiile adecuate acestui armament, adică acele în
masse. Că comandamentul austriac, cari a întocmit aceste instruc­
ţiuni, îşi dădea bine seama de aceasta, rezultă şi din faptul
că întocmind regulamentul pentru garda naţională săseasca, care
dispunea de arme de foc îndestulătoare, a menţinut exact pres­
4
cripţiile regulamentului infanteriei armatei imperiale. )
Celelalte dispoziţiuni sunt elementare dar trebuiau prescrise
şi repetate pentru că şefii, cari erau chemaţi a conduce aceste uni­
tăţi, erau şi ei improvizaţi atunci.
1) Reglement militar slujbei frontului de infanterie, tiadus din ruseşte
(după regulamentul din 1845) de Maiorul O. Skelitti. Iaşi 1845 - 47.
Reglement ostăşesc de slujba infanteriei, tradus din ruseşte de colonelul
A Banov Bucureşti 1847
2) Companiile de «voltigeurs» la francezi, câte una de batalion (Regle­
ment, sus citat, pag. 2 nota 1).
«Plutonul de puşcaşi» ce se formă, pentru luptă, în fiecare batalion,
la Moldoveni. (Reglement militar, sus citat, exerciţiu de companie §. 572) şi
48 «tiraliori», în fie care roată (companie), la Munteni (Reglement ostăşesi de
slujba infanteriei. Exerciţiul de roată, tradus din ruseşte de căpitanul A. D.
Macedonski. Bucureşti 1850 pag. 168/9 Jţ 539, 540i.
3) Bariţiu o. c (II. pag. .3041 critică, prescripţiunea de a se forma lăn-
cerii in masse zicând câ nu eră «decât a duce mii de oameni la măcelărie».
In teorie avea dreptate dar în practică nu, căci nu erau puşti suficiente şi
massa luată sub arme nu eră instruită şi avea şi şefi neinstruiţi. Apoi singur
Bariţiu arată, după raportul lui Iancu, că de fapt perderile în luptă ale Ro­
mânilor au fost mici (o. c II. pag. 533, 536, 542, 556, 558).
4) Abrichrungs tind exerzir Vorschrift fiir die Kronstiidler Biirger-
u/efir I8-1S.
Exerzier tind Dienstes Vorschrift fur die Biirgerwehr in fiermann-
stad J848.
 UN E P I S O D DIN ANII 184S—-49 ÎN TRANSILVANIA 101

P e lângă prescripţiunile comandamentului austriac, Românii

au făcut uz şi d e anumite stratageme spre a fixă pe U n g u r i , cum
a fost aceia de a umplea sumane cu paie, şi a le fixă în parii unui
gard (28 O c t o m v r i e 1848J, ceea ce a făcut p e Unguri să creadă,
mai ales că eră ceaţă groasă, că în faţa lor aveau un şir de luptă­
J
tori. ) Altădată (16 Noemvrie 1848) se aşeză «în formă de trupă
â
«nişte momâi făcute din ramuri de p ă d u r e » . ) In fine în lupta de
la Marişiel, (12 M a r t i e 1819) fiind nevoie a se face o demonstra­
ţie de p e muntele G r o h o t , se t r i m e t acolo femeile călări şi având
3
pălării bărbăteşti în c a p . )
Românii au întrebuinţat, pe o scară întinsă, fortificaţia, făcând
J 5
şanţuri ) şi a b a t i s e . ) P e n t r u aceasta dispuneau de elemente foarte
bine p r e g ă t i t e alcătuite d e lucrătorii mineri (băieşii), cari formau
majoritatea populaţiei, şi din acei cari se îndeletniceau cu exploa­
tarea pădurilor - restul populaţiei.

III. Fapte.
(Schiţa No. 2 )

Am văzut, la începutul acestui studiu, că d u p ă completa o c u ­

pare a Transilvaniei de către U n g u r i (a d o u a bătălie d e la S i b i u ,
Martie 1849), singurele părţi rămase în mâinele adversarilor acestora
6 7
erau munţii Abrudului şi cetăţile Alba Iulia ) şi Deva. )
Ungurii hotărăsc a continua şi intensifica asediurile cetăţilor
8
Alba lulia şi Deva şi a termina cu Românii, ) şi pentru a c e a s t a :

1) Raportul lui lancu, pag. 7.

2) I. Ciurileanu o. c, pag. 16.
3) Raportul lui lancu, pag. 2 1 .
4) Raportul lui lancu, pag. 5 4 ; Convorbiri literari XXiH (1889) pag.
4(106; Moldo van. o. c. pag. 110.
5) Raportul lui lancu 1. c ; scrisorile căpitanului ungur Grabânyi (Die
Roiu.d. Ost. Mon). II. pag. 205); Wass o. c. pag. 5 5 ; Bibliot. Ac. Rom. Mss,
Rom. 395 No. 19.
6| Garnizoana consta din 44 ofiţeri şi 2453 oameni de trupă (în marea
lor majoritate Români) cu 79 guri de foc (Bariţiu, o. c. II, pag. 507), iar
corpul de învestire unguresc dispunea de 3000 oameni şi 18 guri de foc
Czetx o. c, pag. 275; Kovari o. c, pag, 233).
7i A capitulat la finele lunei Mai 1842 (Czetz o. e. pag. 311). Garni­
zoana se compunea din 1 batalion din I u l regiment grăniceresc român şi V 2

escadron (Wlnterfeldzug, pag. 159) cu un efectiv de 200 oameni şi 3 tunuri

'Kovari, o. c, pag. 232) iar corpul asediator avea un efectiv de 2000 oamen;
Şi 6 tunuri (Kovari, 1. c.)
H) Klapka. Memoirs of thc wur of Independanri' in Hung an: 1. pag. 35.
102 Ii. ROSETTI

3. A înconjura munţii cu un cordon de trupe, de la Ciucea,

prin Huedin, G e l ă u , Cluj, Aiud, Alba lulia, Sebeşul săsesc, Deva,
Brad, Vascău, Oradia M a r e . ')
Scopul acestui cordon erà de a închide pe Români hermetic
în munţi şi a-i împedicâ să-şi vândă produsele şi să se aprovi­
zioneze cu alimente şi sare.
2. A atacà mai ales în direcţia Abrud, ca fiind direcţia cea
mai uşoară de pătruns şi obiectivul cel mai important.
Unul din părtaşii mai de seamă la luptele date în 1848—49
— V. Moldovan — ne spune -) că a existat la Unguri şi un alt
plan care ar fi constat în a înainta peste tot, nedepăşind zilnic
anume linii, fixate dinainte, şi a împinge mereu pe Români spre
centru înconjurându-i la Abrud sau Câmpeni.
U n g u r i i pun în executare primul plan şi iau pentru execu­
3
tarea sa următoarele măsuri : )
Cu vânători voluntari, gărzi naţionali mobili şi alte trupe
neregulate s'au format detaşamente cari au ocupat şi închis de-
fileurile.
In spatele acestora, pe linia arătată mai sus, s'au dispus trupele
regulate, cari au fost împărţite în trei g r u p e :
Aripa stângă în Zarand, cu un efectiv de 4000 oameni şi 24
guri de foc.
Centrul la T u r d a , cu un efectiv de 4175 oameni.
Aripa dreaptă între Cluj şi Huedin, cu un efectiv de circa
5000 oameni.
4
Efectivele acestor g r u p e c acel dat de Bariţiu, ) şi înfăţişează
un total de circa 13.000 oameni, care corespunde şi cu datele
;,
ungureşti. 1
-
La aceştia trebuie a se a d a o g ă efectivul corpului de î m p r e
Surare al Albei lulia (3000) şi acel al corpului de investire al
Devei (2000).
Până la 11 Martie 1849, Românii au executat mai mult in­
strucţiunile comandamentului din Sibiu ") sau luaseră măsuri cari
au fost a p r o b a t e de acesta. Lăsaţi, prin forţa împrejurărilor, singuri»

1 ) Czetz o . c . pag. 292 ; Kovari o . c . pag. 226.

a
2) M e m o r i i pag. 152. Acest plan ar fi fost găsit asupra lui Vasvari d u p
lupta delà Fântânele (6 Iulie 1X49).
3) Bariţiu o . c , pag. 523 4.
4) o. t., pag. 5 2 3 — 1 .
5) Mai sus pag. 5 notele 7 şi S.
(!) Bariţiu o. r. II, pag. 522.
 UN EPISOD DIN ANII 1848—49 ÎN TRANSILVANIA 103

au t r e b u i t să ieie ei măsuri, a căror ideie generală călăuzitoare

reesă din următorul pasagiu al raportului lui Avram Iancu:
«Pe la începutul lui Ianuarie 1849 am primit dela comitetul
«român de pacificatiune s u b N o . 8 3 0 data 29 Decembrie 1 8 4 8 ,
«ordinul comandamentului general, ca să concentrăm o putere armată
«considerabilă în centrul munţilor. Iară necesitatea acestei măsuri
«era de sineşi învederată, şi noi, adecă eu cu prefecţii Buteanu şi
«Balint o înţeleseserăm înainte de acea poruncă, de aceea şi
«luaserăm dnpă putinţă dispoziţiunile necesare în bună înţelegere
«comună. Căci adecă după ce trupele împărăteşti erau concentrate
«între cele mai însemnate oraşe săseşti de prin fundul regiu şi
«împrejur de Secuime şi în urmarea operaţiunilor t r ă g ă n a t e în
«contra Secuilor şi după întârzierea neexplicabilă cu dezarmarea
«lor, munţii erau mai din toate laturile blocaţi, noi trebuiam să
«ţinem centrul cu o trupă considerabilă t o t d e a u n a gata d e bătaie
«pentru ca să putem trimete r e g u l a t ajutor la strâmtorile cele mai
«îndepărtate ale munţilor u n d e bătăliile erau de t o a t e zilele».
P e n t r u realizarea acestei idei s'a luat dispoziţii ca, p e t o a t e
direcţiile de înaintare ale inamicului să se instaleze câte un deta­
şament — numit tabără sau loagăr — al cărui efectiv varia d e la
2 3
1300 ) la 3000 o a m e n i ) şi câteva tunuri. Fiecare detaşament se
4
păziâ p r i n t r ' o serie de posturi ) . D e obiceiu oamenii detaşamente­
:
lor, luaţi din satele cele mai apropiate, ') stăteau acasă şi nu se
ţinea s u b arme decât efectivul strict necesar pentru serviciul d e
6
pază şi p a t r u l ă r i ) .
Distribuţia detaşamentelor e r a următoarea (Crochiul N o . 3 . ) :
Spre Apus, în valea Crişului Alb, păziâ fon Butianu şi apoi
7
Simion G r o z a , ) cu un efectiv socotit de diferiţii autori de la
8
1 3 0 0 ) la 3000 oameni şi cel puţin 2 t u n u r i " ) .

1) Raportul lui Iancu, pag. 18, 19.

2) Winterfeldzug, pag. 246.
3) Raport Iancu, pag. 10.
4) Raport Iancu, pag. 6, 5 3 ; Raport Balint, (Observau/nul 1884, pag
225/
5) Raport Iancu, pag. 19, 20, 43, 50.
6) Raport Axente [Observatoriul 1884, pag. 278i, care zice ca pentru
avanposturi şi patrule a reţinut 50 oameni. Tot 50 oameni oprisă pentru pază
V. Fodor. (Raport Iancu, pag. 66).
7) După luarea ca prizonier şi omorârea lui Buteanu (Raport Iancu,
pag. 54, 55).
8) Wintcrfctdzui:, 1. c.
9; Raport Iancu, pag. 10.
104 R. R. ROSETTI

T o t spre Apus, dar spre Vaşcău, în defileul muntelui Găina,

păziâ Ioan G o m b o ş i u , cu locuitorii din Vidra-de-Sus
Spre Nord păziâ Iancu, cu posturi mici detaşate la Albac j

Marişel şi către Someşul rece -).

3
Spre T u r d a păziâ Simion Balint, ) care supraveghiâ căile de
acces d e pe văile Arieşului şi ale Ierei şi-şi avea tabăra la Ocolişul-
4
M a r e ) şi posturi la Sălci va şi Cacova Ierei. Dispunea de un
efectiv de 2000 oameni •"•) şi cel puţin 2 tunuri
Direcţiile de înaintare dinspre Aiud şi Teiuş le păziâ Simion-
;
Prodan Probu ).
Iar direcţia P o n o r — R e m e t e a era păzită de Vasile F o d o r " ) .
In fine la Zlatna era Axente cu Câmpenii, al căror efectiv
a
se urca la 200U oameni şi 2 tunuri ) .
Ca rezervă ">) în regiunea C â m p e n i - - A b r u d , Iancu dispunea
d e locuitorii satelor de acolo şi de tunuri
întreg acest dispozitiv era legat prin sistemul de semnalizare
deja arătat, iar detaşamentele îşi mărise forţele prin întrebuinţarea
fortificaţiei.
Consecvenţi planului lor, Ungurii întăresc cordonul şi spre a
fixă mai bine pe Români, dau mai multe atacuri, p e întregul front.
La dreapta atacă, la 12 Martie, din nou Marieşelul, dar sunt
respinşi.
La centru cete de voluntari şi gărzi naţionale atacă spre
Trascău şi T r a s c ă u — S â n g e o r g i u , ele sunt deasemenea respinse.
In direcţia Zlatnei Axente Severu bate, la 18 Aprilie, pe
Ungurii cari înaintase până Ia Valea D o s u l u i ' - ) .

1; Raport Iancu, pag. 69.

2) Raport Iancu, pag. 19, 64.
3i Raport Balint iObservatoriul 1884, pag. 217). Balint avea sub ordinele
sale legiunea din Turda iDr. Ioan Raţiu însemnări autobiografice ms. inedit
în colecţia D-lui Dr. V. V. Tileai.
4| Ibidem.
o) id. pag. 220.
61 „ cele doua tunuri din partea dreaptă". {Id. pag. 225;.
7) Raport Iancu, pag. 2, 6, 19.
8; Raport Iancu, pag, 19, 66.
9| Raport Axente iObservatoriul 1884, pag. 286'.
10) Raport iancu, pag. 2, 18, 19, 53.
Iii Că Iancu avea o rezervă de tunuri reiesă de faptul că dă el tunur
celor ce cer (Raport, pag. 40i. Din datele pe cari le am găsii nu am putut
determină numărul exact al tunurilor de cari au dispus atât Iancu cât şi
ceilalţi prefecţi.
12i Raport Axente, pag. 261.
 ÜN EPISOD DIN ANII 1848—49 ÎN TRANSILVANIA 105

!
La stânga o coloană, condusă de maiorul C s u t a k , ) intră în
comitatul Zarandului şi înaintează prin Baia-de-Criş 12 Aprilie)
spre Zdrapţi, d a r este oprită la Brad d e Buteanu.
Văzând Kossuth că nu poate răpune pe Români se hotărăşte
a încerca să-i facă să încheie pace sau cel puţin un armistiţiu,
oferindu-le condiţiuni ce-i păreau lui bune. Aceste propuneri le
2
face Kossuth şi în urma insistenţelor lui N . Bălcescu, ) care, ca
majoritatea tinerilor din Principate, vedea p e duşman în Ruşi şi
încercă a face o unire a Românilor cu Ungurii în contra imperiului
3
m o s c o v i t ) . Şi în 1848 ca şi în anii 1 9 1 4 — 1 6 , întreaga suflare
românească n u a p u t u t vedea mântuirea în acelaş chip. Despărţiţi
şi supuşi de neamuri străine fiecare credea, cu cea mai desăvârşită
bunăcredinţă, că adevăratul duşman al neamului era acel de la care
suferisă mai mult partea neamului din care făcea el p a r t e . La aceasta
trebuie a se mai a d a o g ă că N . Bălcescu şi tovarăşii săi d e idei
erau nişte ideologi cari nu au priceput, cel puţin atunci, că Ungurii
nu luptau pentru libertate în abstract ci luptau numai p e n t r u li­
bertăţile lor proprii, între cari eră şi aceea d e a putea continuă să
împileze pe Români. Şi cea mai bună d o v a d ă a stării d e spirit de
4
care erau animaţi Ungurii sunt cele scrise d e Kossuth lui D r a g o ş , )
d e p u t a t român în dieta m a g h i a r ă din Dobriţin, pe care-1 însărcinase
cu această negociere.
D r a g o ş cere, la 19 Aprilie, o întrevedere lui Buteanu şi lui
5
I a n c u ) . D u p ă discuţii avute între ei, la Abrud, căpeteniile R o ­
6
mânilor hotărăsc, cu m a j o r i t a t e , ) a acordă întrevederea cerută, cu
atât mai mult cu cât un armistiţiu a r fi î n g ă d u i t Românilor a câştigă
timp şi a căpătă ştiri din exterior, ştiri d e cari erau cu totul lipsiţi,
întrevederea avu loc, la 26 Aprilie, la Mihăileni, fără rezultat.
La 5 Mai, conform celor h o t ă r â t e la prima întrevedere, D r a g o ş
reveni la Abrud şi vorbi poporului r o m â n în acea zi la Câmpeni
iar a doua zi la Abrud.

1) Despre Csutak, şeful de statmajor ungur Czetz io. c. pag. 301) zice
ci eră: „ein ganz unfähigen militair" şi că se îndeletnicia mai mult cu pră­
datul (Ibid. pag. 304).
2) Vezi corespondenţa acestuia cu I. Ghica (I. Ohica. Amintiri din pri­
begie) P. P. Panaitescu. Contribuţii la o biografie a lui N. Bălcescu. Pag.
'.13, 108.
3) Ohica o. c pag. 62, 65, 191, 212, 240, 277, 288, 359; P. P. Pa­
naitescu o. c. pag. 106, 199.
4) 11 Mai 1849 (Moldovan o. c. pag. 143).
5) Ibld, pag. 111.
6) Ibid, pag. 116.
 10 R. R. E O S E T T I

1
In acest t i m p H a t v a n y , care înlocuisă pe C s u t a k , ) la comanda
trupelor ungureşti din Z a r a n d , profitând de faptul că Românii,
bazaţi p e armistiţiu, plecaseră acasă s p r e a se primeni şi a-şi luă
2 3
hrană, violează, ) cu ştiinţa lui K o s s u t h , ) armistiţiul, înaintează,
4
prin defileul acum neapărat, ) şi întră, în seara de 6 Mai, între
5
orele 9 şi 10, cu 1500 soldaţi şi 3 t u n u r i ) în Abrud.
Forţele lui se măresc cu 600 locuitori unguri din Abrud,
cari se oferă ca v o l u n t a r i ' ) .
C o n c o m i t e n t cu atacul lui H a t v a n y , U n g u r i i h ă r ţ u e s c pe t o a t ă
întinderea cordonului, dar atacurile lor sunt respinse de locuitorii
7
de la faţa locului ) .

li Czetz o. c. pap. 301.

2: „Am 16. Mai traf Ilatvani mit seiner auf 1500 Mann angewachseneH
„Truppe in Abrudbanya an, liess dort, den kaum abgeschlossenen Waffen-
„stillstand brechend". (Czetz o. c. pag. 305).
„Nu Ianeu ci Hatvany e cauza catastrofei". [Peşti Naplu 1881 No. 238j.
-— „Hatvani care nu s'a ţinut de cuvânt" (Wass. o. c. pag. 54ţ.
a e
— Scrisoarea lui N - Bâlcescu din Debrezin 29 (17i Mai 1849 (Ghica
o, c. pag. 275).
— Kovari io. c. pag. 227) ne arată că Ungurii s'au mai folosit de par­
lamentari pentru ca pe timpul lor să complecteze încercuirea în regiunea
Cacovei.
3) „vvhen the leader of one of our detached corps (Hatvany) misled
„by untimely pugnacity, and withoiit refering to the war office, sollicited
„iîn timpul negocierelor cu Dragoş) Kossuth's permission to attack the
„Wallachs" (Klapka o. c. pag. 52).
— „Tot odată te îndrumez, ca sub pretextul armistiţiului cerut, ori al
„tocmelei, să nu siztezi sub nici un chip răsboiul". Scrisoarea lui Kossuth
către Hatvani. tPacaţianu Cartea de aur. 1. pag. 577, 578).
— Kovari (o. c. pag. 229) spune că înaintarea lui Hatvany s'a făcut
spre a se face presiune asupra Românilor ca să primească condiţiile puse
de Dragoş.
4) „Ianeu într'atâta s'a încrezut în cuvântul de onoare (a lui Dragoş!
„încât a desfiinţat lagărul care păzea la graniţă". (Sterca Sulutiu, Biografia lui
Avram Ianeu pag. 16).
— Românii ar fi slăbit paza întru cât Dragoş le a spus: „despre
„armistiţiu sunt asigurat prin parola lui Kossuth". (Moldovan o. c. pag. 118).
Ungurii ar fi fost avizaţi de desconcentrarea alor noştri de doi
spioni: Fiilop şi Geringer, din Abrud (Şterca Şuluţiu /. c ) .
5) 1500 oameni 3 tunuri (V. Moldovan o. c. pag. 123).
— 1500 oameni (Czetz o. c. pag. 305).
— 2 companii legiunea germană, 610 honvezi, 90 călăreţi, 3 tunuri.
xKriegs-Scenen nach den original Briefen des Franz Ivanovich v. Collinensieg
in Siebenbărger Bote 1850, No. 34, 99).
6) Raport Ianeu pag. 3 5 ; V. Moldovan o. c. pag. 123.
7) Raport Ianeu, pag. 5o.
 UX EPISOD DIN ANII 1848-49 ÎN TRANSILVANIA 107

Românii, surprinşi, scapă fiecare cum poate spre Roşia şi

Câmpeni, unde se adună. Iancu chiamă şi p e Axente în ajutor *).
2
Iancu ia hotărârea a închide p e Unguri în Abrud şi a-i n i m i c i ) .
3
După raportul său, ) care e confirmat de celelalte isvoare,
lupta s'a dat în trăsături generale astfel:
Impărţindu-şi forţele în şase grupe, ocupă cu dânsele, în noaptea
de 7 ' 8 M a i , înălţimile din jurul Abrudului, d u p ă cum se arată în
Schiţa N o . 4 .
Ungurii, văzându-se înconjuraţi, atacă în ziua de 8 Mai spre
C e r n i t a ; atacul le e respins de Aiudan şi Jamboru. In d u p ă amiaza
aceleaşi zile, Ungurii atacă spre Roşia dar sunt iarăşi respinşi, d e
Andreica de data asta.
A doua zi, 9 Mai, Iancu, Vlăduţiu şi Balint, hotărăsc a da
un atac general, la o r a 3 d u p ă amiazi. Atacul se dă cu mult an­
samblu, de toate unităţile româneşti afară de aceea a lui Ivanovich,
aflat în rezervă, care nu se mişcă. Duşmanul e respins în Abrud,
unde e strâns blocat şi pe marginile căruia are loc, toată noaptea
de 9 / 1 0 , o vie luptă prin focuri.
Hatvany, văzându-se prins în capcană, hotărăşte a ş i croi drum
spre Brad. Reuşeşte în dimineaţa de 1 0 Mai la o r a 4 , ajutat de
ploaie şi n e g u r ă şi s u b protecţia unei ariergarde lăsată în oraş
spre a înşela p e Români, prin focuri de armă, a trece printre deta­
şamentele comandate de Corcheşi şi Aiudan, d a r e apoi observat şi
atacat din ambele părţi. P a r t e a cea mai mare a U n g u r i l o r e res­
pinsă în Abrud, unde-şi găsi sfârşitul. Hatvany scăpă cu prea puţini
din ai săi la Brad. Axente, care soseşte la o r a 1 1 , prea târziu pentru
4
a lua parte la acţiune, ) pune capăt măcelului şi incendiilor din
Abrud "').
Această isbândă a avut un mare efect căci, precum o spune
6
un străin, ) arăta că p e când armatele imperiale erau respinse peste
tot ai noştri luptau şi învingeau.
D u p ă isbânda de la 1 0 M a i , Românii s'au împrăştiat pe la

1) Raport Iancu pag. 38.

2) Raport Iancu, pag. 38.
3) Pag. 37, 43.
4) Raport Axente Severu. Observatoriul, pag. 265.
5) Raport Iancu, pag. 43 ; Axente Severn.j Respuns la Canea Neagră
pag. 152—155.
6) Elias Regnault. Histoire politique et sociale des Principautés Danu­
biennes, pag. 492.
 R. R. ROSETTI

J
casele lor spre a se odihnî şi a-şi luă alimente ) iar Ungurii se
gătesc din nou pentru atac.
2
Hatvany strânge cam 1 4 0 0 oameni şi 4 t u n u r i ) şi înaintează
prin Blajeni, pe drumul nepâzit, intrând la 16 Mai, în Abrud.
In aceiaşi 7.1 Hatvany trimete numeroase recunoaşteri spre
Corna şi Buciumani şi o companie spre Roşia.
Românii, la vestea revenirei lui Hatvany, încep a se aduna
şi a ocupă poziţiile ordonate de Iancu, după cum se arată în crochiul
No. 5. S e resping atât recunoaşterile ungureşti cât şi compania
trimisă spre Roşia.
In zilele de 17 şi 18, Ungurii au atacat pe t o t frontul dar
mai cu seamă spre Cernita şi R o ş i a ; atacurile lor au fost respinse.
In ziua de 19 forţele Românilor se mărise prin sosirea t u t u r o r
oamenilor c h e m a ţ i ; ei trec, între orele 8 şi 9, ia atac pe toată linia
şi resping, până la amiazi, pe U n g u r i în Abrud.
3
Hatvany, strâns din toate părţile şi neavând ce mânca, ) se
hotărăşte a se r e t r a g e şi, pentru a fixa pe Români, aruncă câte o
companie la atac spre Cernita, Ştruţiu şi Roşia, iar el începe, între
orele 13 şi 14, a se r e t r a g e spre Zlatna. Românii observă mişcarea
de retragere şi unii atacă trupele inamice ce aveau în faţă, pe când
alţii aleargă peste dealuri spre a atacă în coastă sau a ieşi înaintea
coloanei ungureşti. In acel moment apare, pe dealurile dinspre
Corna, cu 1400 oameni, Balint, care fusese chemat în ajutor de
lancu.
Ungurii sunt prinşi în locurile strâmte de la g u r a Cornii şi
Cerna şi distruşi. Hatvany fuge, cu vre-o 400 oameni, prin „ D u p ă
Piatră'', unde este atacat de femeile române cari ocupaseră dealul, şi
pierde pe cei mai mulţi. Ajunge la Baia-de-Criş numai cu câte-va
zeci de oameni.
4
Românii iau patru tunuri şi mult a r m a m e n t ) .

1) Raport Av:arn Iancu, paj.'. 43 - 4 6 ; Ivanovich (Siebenburger Bote

1850, pag. 181) zice că a atras totuşi atenţia de a se păzi graniţa spre comi­
tatul Zarandului.
2) Cifra e aceea dată de Iaucu (raport, pag. 35).
- - Ivanovich dă (I. c.) 1800 oameni şi 4 tunuri.
1
- Czetz (o. c. pag 30'» 1400 oameni şi 4 tunuri.
— Moldovan (o. c. pag. 140' aproape 3u00 oameni.
3) Czetz o. c. pag. 309.
4) Ivanovich (/. c. pag. 181; zice că trofeele au fost: 6 tunuri cu atela­
jele lor, 2 chesoane, trăsuri, cai, arme, steaguri (fahnen) şi tobe; Czetz (o. c.
pag. 310, 311) 4 tunuri şi mult armament; Ciurileanu {o. c. pag. 55) 4 tunuri
5 steaguri, 7000 (?) puşti şi tot bagajul; Kovari (pag. 229), 4 tunuri; Regnault
(o.V. pag. 449) reievă importanţa iuărei acestei armament.
 VN EPISOD DIN ANII 1848 — 49 ÎN TRANSILVANIA 109

A d o u a zi, 20 Mai, Iancu porneşte p e tribunii S. G r o z a şi

J. Gomboşiu în urmărirea Ungurilor. Ai noştri găsesc comitatul
Zarandului deşârtat de Unguri şi iau cantităţi destul de mari de
grâne şi d e sare, de care populaţia munţilor avea mare nevoie.
In timpul acestor lupte, A x e n t e , chemat de comandantul cetăţii
Alba-Iulia prin locotenentul Mânzat, trece peste trupele înconjură­
toare ungureşti şi intră, la 17 M a i , în cetate cu 800 oameni. E
bine primit şi-i se d a u 200 arme cu câte 50 cartuşe. Celor din
cetate le e frică însă de Români şi dau ordin lui Axente a ieşi
ceea ce acesta reuşeşte a face la 26 Mai
Din ce motiv nu se ştie, poate însă spre a degaja p e Axente
aflat atunci în Alba-Iulia, Balint p r o p u n e , la 22 M a i , a se des­
2
presura Alba-Iulia ) . După discuţii cari ţin două zile, se hotărăşte
a se atacà la 29, în coînţelegere cu Axente Sever (ieşit acum din
cetate).
Atacul se dă din trei părţi (Schiţa N o . 6), dar, nesusţinuţi de
un atac al garnizonei, Românii renunţă şi se r e t r a g .
D u p ă cele d o u ă înfrângeri a lui Hatvany, şi constrânşi şi d e
atacul rusesc în Transilvania, Ungurii hotărăsc a termina cu R o ­
3
mânii, ) cu atât mai mult cu cât riscau a fi prinşi între două focuri,
între Ruşi şi Români*).
5
Se întocmesc de şefii lor diferite planuri, ) cari dacă diferă
ca redacţie şi ca detalii de execuţie, cuprind însă o idee generală
comună : restrângerea cordonului de împresurare a munţilor şi re­
ducerea Românilor prin foame şi prin luptă.

1) Raport Axente (Observatoriul 1884 pag. 278, 280).

2) Raport Balint (Observatoriul 1884 pag. 226>.
3) „Nun musste endlich diesem Treiben der Wallachen ein Ziel gesetzt
..werden" (Czetz o. c. pag. 311); Kovari, o. c. pag. 230.
4) Balint zice (raportul său în Observatoriul 1884 pag. 229) că această
c
u atât mai mult cu cât (ungurii) îşi dădeau seama că nu puteau pune mâna
pe cetatea Alba lulia cât nu stăpâneau munţii. General Liiders comandantul
oastelor ruseşti) a zis : „Sans les provisions que j'ai trouvées dans les princi-
„pautees et sans iancu, le chef des valaques de Transylvanie je n'aurais pu
..réussir". (Poujade Chrétiens et Turcs, pag. 305).
5i Planul care s'a executat (vezi mai jos), ar fi fost acel a lui Bem
<Czetz o. c. 311/312), iar planul lui Czetz, erà de a atacà cu trei coloane
deopotrivă de puternice, prevăzute cu artilerie şi îndreptându-se pe direcţiile :
a) Deva — Brad - Abrud Câmpeni ; b) Alba-Iulia Zlatna—Abrud ;
'') Huedin sau Gelău Măgura—Câmpeni — (Ibidem). Acest plan a lui Czetz
r
' ebuie să fie planul găsit asupra trupului lui Vasvari in urma luptei de la
f^ântânelele, despre care vorbeşte V. Moldovan (o. c. pag. 152) (Vezi mai sus
Pai;. 21).
no E . R. KnSETTI

In acest scop Ungurii îşi reinoesc sforţările. înmulţind trupele

de pe cordonul de împresurare ') si atacă din t o a t e părţile. Vasvârr
dinspre Nord, Egloffstein şi Păpai dinspre Turda, maiorul JuhâsZ
dinspre Teiuş, maiorul Kovats din partea de jos a Mureşului spre
Z l a t n a ' ) . Aceste atacuri, deşi date cu hotărâre, au avut însă, din
cauza micilor efective cu cari s'au dat, un caracter demonstrativ
iar atacul principal a fost dat de Lupu Kemeny şi F o r r o , cari
pătrund, în ultimele zile ale lunei Mai, în comitatul Zarand, cu o
coloană având un efectiv de 6500—7000 infanterie, 1 escadron
cavalerie, 19 tunuri şi 1 baterie de rachete ••).
Iancu află de acest atac la 30 Mai ).
5
Precum spune Iancu în raportul său ) situaţia Românilor de-
venisă mai critică pentru că forţele mai mari ale Ungurilor au silit
pe Români a pune mai multe forţe în acoperire şi a forma o
rezervă mai mare. Neavând destui bărbaţi au recurs şi la femei.
6
«Planul nostru era», zice Iancu, ) «ca pe cât numai s'ar putea,
«să ţinem pe vrăjmaş în loc, pentru ca să nu ajungă la A b r u d ;
«dacă însă tot ar străbate până acolo, atunci să ne silim a-1 în-
«chide în centrul munţilor, să-i tăiem mijloacele de victualii, să 1
«hărţuim neîncetat şi în modul acesta să-1 nimicim».
Românii, cari au învăţat de această dată lecţia de dedus din

- «Am auzit azi iN. Bălcescu către Ohica, Budapesta 6 Iunie 1849) că.
«Bem, care s'a dus la Transilvania contra Românilor, că au de gând a îm-
«presura munţii şi a le dâ foc şi prin gloate de Secui a stârpi pe Români»
(Chica o. r. pag. 288).
— «Problema D-tale va fi de a sparge taberile acestor cete de hoţi
«şi a-i alungă în regiunea neproductivă din spatele Câmpenilor, pe urmă a-i
«strâmtorâ în aşa chip pentru ca să nu li se poată aduce nici un fel de ali-
«mente nici de către Baia de Criş, nici din Ardeal, nici din Câmpeni şi nici
«de la Gilău peste munte». (Instrucţiile lui Bem către Kemeny. Dr. Silviu
Dragomir o. c, pag. 98).
1) Efectivul trupelor ungare, la 17 Iulie 1849, eră după o situaţie ofi­
cială ungară, comunicată de Bălcescu Iui Ghica io. c. pag. 389):
4500 devant Karlsbourg,
10.000 pour surveiller Ies mouvements du partisan lanco dans Ies
Cârpa thes.
2) Acest atac reuşeşte a respinge pe Axente Severu până la Almaş,
dar este respins apoi. (Raport Axente, pag. 281).
3) Ivanovich (1. c. pag. 181); Czetz io. c. pag. 3131 dă ca efectiv: 4000
oameni, 18 tunuri, 1 baterie rachete.
*0 Silviu Dragomir o. c. pag. 98.
o) Pag. 53.
6. Ibidem
 UN KPISOD DIN ANII 1848—49 ÎN TRANSILVANIA 111

ceie două surprinderi aie lui H a t v a n y , au păzitjîn special graniţele

]
spre comitatul Zarandului ) .
Parohul Groza, care apăra sectorul ameninţat de Kemeny,
2
ocupă defileul de la Buceş, care eră întărit cu şanţuri şi cu abatise. ) ,
El trimete detaşamente la G u r a Bradului şi B u c u r e ş t i ; acestea
pun p e fugă detaşamentele trimise de Kemeny, care-şi avea cartierul
la Brad. (Crochiul No. 7).
3
La 8 Iunie Kemeny înaintează prin Buceş spre A b r u d . ) Sub
presiunea U n g u r i l o r Groza s e ' d ă la o p a r t e , îi lasă s ă treacă şi, p e
când aceştia ocupă muntele Vulcan, pe care-1 găsesc întărit de
Români, *) el reocupă defileul Buceş şi pune mâna pe convoiul
care urmă p e Kemeny,
De la începutul lui Iunie, la vestea adunării forţelor lui
Kemeny în Zarand, Românii adunaseră pe muntele Vulcan forţe,
cari se ciocnesc astfel, în după amiaza zilei d e 8 Iunie, cu trupele
iui Kemeny ; lupta ţine p â n ă la 11 Iunie dimineaţa, în care timp
Românii sunt împinşi puţini înapoi spre Sohodol, d a r le vin în
5
schimb ajutoare cu Balint şi alţii. ) P e la o r a 11 (în ziua de 11
Iunie) Kemeny intră în Abrud. Românii urmează după dânsul şi
atacă dinspre Suhar, fără alt succes decât acel de a fixă p e duşman.
Lupta continuă în zilele d e 12, 13, 14 Iunie, în care timp
Românii ocupă dealurile din jurul Abrudului şi iau dispozitivul
hotărât pentru atacul general, fixat d e ei p e ziua de 1 5 . (Crochiu
6
N'o. 8). In acest timp G r o z a mai pune mâna, la 12 Iunie, ) în
defileul din Buceş, p e un convoiu unguresc ' ) , şi lasă apoi, conform
ordinului lui Iancu, paza defileului în seama unui detaşament, iar
¿1 vine cu g r o s u l la Şturţ.
La 15, Kemeny, preîntâmpină atacul Românilor d a r e b ă t u t
si aruncat în oraş.
8 !
Ne mai având ce mânca ) , de mai m u l t e zile, ") el se re-

1) Ivanovich (/. c. pag. 181).

2) Die Rom. d. Ost. Mon. II, pag. 205 ; Intăriturile fusese făcute mai
dinainte de Buteanu cu băieşii (V. M. Moldovan (martor ocular) Transilvania
1*77, pag. 141).
3) Descripţia ce urmează după raportul lui Iancu (pag. 52—63).
4) Czetz o. c. pag. 313.
5) Balint fusese chemat la 9 Iunie (Observatoriul, 1884. pag. 229);
I'f- loan Raţiu o. c.
ti) V. Moldovan o. e. pag. 149.
7) 38 care cu pâine, 2 care cu slănină.
8) Moldovan o. c. pag. 1 5 1 ; şi având şi lipsă de încălţăminte [Die Rom.
"•' Ost. Mon. II, pag. 208, scrisoarea căpitanului Gabânyi).
9) Ivanovich /. c. pag. 201 ; Czetz o. c. pag. 314.
112 li. R. ROSETTI

t r a g e , în zorii zilei de 16, \l spre Zlatna, sub protecţia unui atac

îndreptat în contra lui G r o z a . Deşi urmărit şi perzând trăsuri şi
arme, poate scăpa graţie ceţei şi faptului că drumul spre Zlatna
nu era închis.
Concomitent cu atacul lui Kemeny, şi următor lui, Ungurii
atacă p e tot frontul. (Crochiu N o . 9).
Aşa Vasvary atacă toată luna Iunie dinspre N o r d şi ocupă,
la finele lunei, satele Râul Calatei, Jurcuţa, Marişel, cu toată
apărarea dârză a locuitorilor, cari se r e t r a g la Fântânele. Aci le
vine în ajutor, la 5 Iulie, tribunul Neculai Corcheş, cu 68 puşcaşi
2
trimeşi de Iancu. ) La 6 Iulie Vasvary atacă cu circa de 3000
oameri şi 5 tunuri. Românii barează cu abatise drumurile de acces,
3
îi lasă pe U n g u r i să se angajeze, îi înconjoară ) * şi-i înfrâng,
luându-le un tun, a r m e , cai şi 100 boi. Femeile din Marişel, con­
duse de Pelagia Roşu, contribuie la victorie, în timpul căreia Vas­
vary şi marea majoritate a ofiţerilor săi precum şi 850 oameni de
trupă îşi perd viaţa. )
La 9 Iunie, Ungurii din Aiud atacă spre Ponorul Remetei.
apărat de tribunul Vasiie F o d o r . D u p ă lupte, cari ţin două zile,
şi după ce Iancu t r i m e t e muniţii Românilor, aceştia înfrâng şi
risipesc pe U n g u r i în noaptea de 11/12 Iunie. Atacul se reînoeşte
la 3 şi 4 Iulie, cu acelaş insucces pentru U n g u r i , cari p e r d 2
tunuri mici, 400 puşti şi alte materiale.
La 13 Iunie, Românii resping atacurile îndreptate spre Trascău
şi Sân Giorgiu. Aci atacul se repetă, la 22 Iulie, tot fără succes.
Balint întors (din bătălia cu Kemeny la Abrud) la 17 Iunie la
Salciva, respinge mici atacuri ungureşti d a t e la 19, 20, 2 1 , 2 3 ,
25, 27 şi 29 Iunie.
C u ajutor dat de Iancu, Axente Severu respinge, la 29 Iunie
r
şi 4 Iulie, atacurile lui Kovacs. ')

1) Czetz face eroare cred <u r. pag. 314), când spune că retragerea
a început la amiazi pe o căldură întensă. Dacă eră aşâ nu era ceaţa de care
vorbesc cei ce au fost la faţa locului (Rap. Iancu. Pag. 62).
2) Efectivul total al Românilor în această luptă eră d e : 123 puşcaşi.
817 lănceri şi femeile. (I. Şterca Şuluţiu o. c. pag. 19)
3) Czetz o. c. pag. 345,
4) Intr'o relaţie scrisă sub dictarea lui Corcheş şi semnată de aceasta
5/17 Septembrie, 1879, Câmpeni), se confirmă cele spuse de Iancu şi de
ceilalţi autori cu următoarele deosebiri: a) Corcheş a plecat la Fântânele
fără autorizaţia lui Iancu, b) a luat ungurilor 2 tunuri şi nu unul (Bibliot.
Acad. Rom. Mss. Rom. 395 No. 19).
5) Observatoriul (1884 pag. 285).
 UN EPISOD DIN ANII 1845 — 49 ÎN TRANSILVANIA 113

: Românii nu se mulţumesc însă numai a respinge atacurile

x
Ungurilor ci atacă şi ei şi fac incursii spre a dobândi h r a n ă . )
Aşa Axente atacă, la 24 Iulie, cu 2000 oameni şi 2 tunuri,
trupele ungureşti cari înconjoară Alba Iulia, dar nu reuşeşte a face
nimic, pentru că garnizoana imperială a cetăţii nu susţine atacul
s
său. Repetând atacul, reuşeşte a pătrunde, la 27 Iulie, în cetate, )
al cărui asediu se râdică d e Unguri.
înaintarea Ruşilor, pe t o a t e fronturile, sdrobeşte definitiv r e ­
voluţia ungară, ale cărei oşti, după înfrângerea lui Kemeny, n'au
mai dat nici un atac serios contra Românilor. Ingratitudinea
austriacă s'a arătat apoi cu prisosinţă.

IV. Comentarii.

întrebarea firească ce ni se pune, după cetirea celor cuprinse

în paginile precedente, este, mi se pare, u r m ă t o a r e a :
Bine au procedat Românii atât din punctul de vedere prin­
cipial cât şi din acel al execuţiei ?
Răspund de la început că, după părerea mea, au procedat
bine şi că au procedat bine pentru că nu puteau face altfel.
De ce nu se putea procedă altfel ?
Iată cari mi se par a fi m o t i v e l e :
împilările din cursul secolilor au strâns în sufletul poporului
român, atâta amărăciune încât era cu n e p u t i n ţ ă ca să nu isbuc-
nească revolta — cum isbucnise de repetate ori în trecut — căci nu
mai putea suferi stăpânirea sa mai departe de către U n g u r i .
Această rădicare, sau mai bine zis împotrivire la faptele şi
năzuinţele m a g h i a r e , era cu atât mai firească cu cât tradiţia, despre
vechimea Românilor în părţile locului şi despre drepturile lor
asupra ţarinei ale căror foloase le trăgeau alţii, fusese confirmată de
curând prin scrierile documentate 2le lui P . Maior. Aceste scrieri,
Şi mai ales Istoria pentru începutul Românilor în Dacia au făcut
c
a , cu deosebire, noua clasă conducătoare, care se forma atunci la
Români, să simtă jignirea situaţiei poporului român, adăogând
astfel la sentimentul de jignire materială a! massei poporului p e
acel al jignirei sufleteşti şi sentimentale, pe care-1 simţea mai
Puternic clasa cultă.

1) La Rapolt Axente ia 48 care cu grăunţe ale Ungurilor (Ibid).

2) Ibidem. pag. 286.
3) Ibidem. pag. 289.
Anuarul tnst. de Ist. N a ţ . IV. 8
IU R. R. R0SKTTI

Dacă se mai are în vedere că ideile liberale ale lui losif 11-lea
lăsaseră urme în sufletele tuturor, că acest reziduu de liberalism
fusese mărit prin ideile duse de armatele franceze în mersul lor
până la Viena şi prin scrierile din ce în ce mai numeroase asupra
ideilor şi faptelor revoluţiunei franceze, atunci e firesc că ideile
de autodeterminare a popoarelor şi de realizare ale dreptului
omului, cari suflau puternic în preajma anului 1848, să fie mărit,
în sufletul Românilor, credinţa nevoiei înlăturărei jugului unguresc.
O d a t ă ajunşi în această stare de spirit, nu se putea ca să nu
se nască la Români hotărârea de a cuceri cu ori şi ce preţ,
condiţiile ce le păreau indispensabile însuşi existenţei lor — şi era
firesc ca, ştiind din experienţă că nimic nu se câştigă prin decla­
raţii platonice, să fi ajuns la hotărârea de a recurge la forţă. De
n'ar fi luat şi înfăptuit hotărârea de a face sacrificii sânge­
roase, poporul român ar fi arătat că nu merită acea viaţă nea­
târnată, la lumina soarelui, pe care o ceruse prin atâtea suplice
p e n t r u care părinţii săi fuseseră gata a se sacrifică.
In fine nu puţină g r e u t a t e a avut, în naşterea hotărârei de a
se opune, şi credinţa, adânc înrădăcinată la Români, cum că Casa
de H a b s b u r g voia binele poporului român şi că, ajutând-o a se
o p u n e l frigurilor, se ajută p r o p r i a cauză.
H o t ă r â r e a Ungurilor de a unî Transilvania cu U n g a r i a a dat
ocazie să se manifesteze acest sentiment de rezistenţă al Românilor,
cu atât mai mult cu cât periclita şi mai mult realizarea dorinţelor lor-
Ungurii trecând la executarea hotărârei lor nu mai rămânea
Românilor decât sâ-şi aducă la îndeplinire, pe cale de fapte, do­
rinţele. Pentru aceasta eră însă nevoie de un instrument o forţă
a r m a t ă . Neposedând-o şi neavând nici vreme şi nici mijloace spre
a organiză forţe armate regulate, au trebuit să recurgă la scularea
întregei populaţiuni şi la organizarea pe care am arătat-o la în­
ceputul acestui studiu. E uşor a critică acea o r g a n i z a r e şi a arătă
că de pildă honvezii unguri şi gărzile naţionale săseşti au fost mai
bine organizaţi, dar este a călca alături d e chestiune, pentru că,
zicând aceasta, se uită că stările sufleteşti, culturale, armăturile
sociale şi mijloacele materiale ale celor trei p o p o a r e erau cu totul
deosebite şi fiind deosebite trebuiau să p r o d u c ă forţe deosebite.
C u alte cuvinte eră cu neputinţă ca Românii din Transilvania să
aibe, în împrejurările din 1848, altă forţă armată ca acea p e care
au a v u t o.
De altfel o a r m a t ă revoluţionară, c u m erau forţele româneşti
(şi cele u n g u r e ş t i ) nu avea nevoie în 1848, când tunurile şi puştile
VI }«M l»î •,••) |?r -• ' * S
 TN HPISOI) DIN ANII 1818 iM ÎN TRANSILVANIA 115

trăgeau încet şi la mici distanţe de o organizare aşa de perfectă

ca una regulată, pentru că ceeace-i lipsea, mai ales ca disciplină
impusă, eră compensat, cu prisosinţă, prin aceea că toţi cei cari o
compuneau erau conştienţi d e rostul sacrificiilor ce li se cereau şi
se ofereau voluntar a le suferi. C u cât cauza e mai sfântă şi cu
cât nevoia apărărei ei pare mai necesară massei întregi a populaţiei,
cu atât se va naşte un sentiment mai puternic de sacrificiu. Isbânda
armatelor revoluţionare s'a datorit, de cele mai multe o r i , nu orga­
nizaţiilor şi mijloacelor lor materiale, de obiceiu inferioare, ci sufle­
tului de cari erau animate. Şi puritanii, în răsboaiele civile engle­
zeşti din mijlocul secolului al X VH-lea, şi Americanii, în răsboiul l o r
de independenţă, şi armatele revoluţionare franceze, la finele seco­
lului al XVIII-lea au învins cu sufletul.
P e n t r u a se scăpa de impunerea stăpânirei ungureşti, trebuia
a se luă Ungurilor mijloacele lor de impunere ; ori cum la început
Ungurii dispuneau ca mijloace de execuţie mai ales de populaţia
maghiară căreia i se dăduse arme, eră nevoie de a dezarma aceasta.
Operaţiunea de dezarmare a întârziat din cauza tergiversărilor
veşnice ale comandamentului austriac, d a r odată h o t ă r â t e , a
fost o excelentă şcoală, la care s'au format şi cadrele şi trupa
legiunilor.
Venind însă trupe regulate maghiare legiunile, cum eră de
prevăzut, nu le-au putut ţine piept în c â m p i e — c u m nu le-au
putut ţine piept de alrnintrelea nici trupele imperiale.
Se p u n e întrebarea dacă, în urma acestei goliri a podişului
transilvan, mai trebuia continuată rezistenţa ? D a , căci scopul nu
fusese atins. Apoi Românii dispuneau încă de mijloace şi de u n
teren propice rezistenţei şi în sfârşit fiindcă, în acel m o m e n t ,
Ungurii victorioşi nu voiau a auzi d e concesiuni serioase.
Experienţa trecutului mai d e p ă r t a t şi a celui imediat arătă,
în adevăr, că Românii dispuneau în Munţii Apuseni de o fortă­
reaţă naturală, în care terenul putea compensa şi lipsa de efective
?i lipsa de a r m a m e n t şi lipsa d e p r e g ă t i r e tecnică.
Apoi, prin însuşi situaţia lor, Munţii Apuseni constituiau
bariera naturală care, despărţind podişul transilvan de şesul Tisei,
putea împedicâ, de fapt, unirea dorită de Unguri, materializând
astfel gândul politic al dispărţirei Transilvaniei de Ungaria.
Continuarea rezistenţei în mijlocul lor era deci o consecinţă
logică şi imperativă a liniei d e conduită a d o p t a t ă .
Dacă examinăm acum chipul cum s'a făcut această apărare
>ată ce constatăm :
 110 I i . K. KOSETTI

O massă de locuitori armaţi cu mijloace primitive caută a se,

o p u n e într'un patrulater m u n t o s unor t r u p e mai Dine înarmate şi
cari având iniţiativa operaţiilor, p o t aduce, a s u p r a unui punct,
forţe superioare apărărei. Munţii cari formează laturile patrulaterului
sunt străbătuţi de câteva căi de acces î n g u s t e , deschise de râurile
ce isvorăsc din acest masiv. In centru acestuia un fel de depresiuni
naturale în cari se află aşezările mai de .seamă ale locuitorilor
regiunei.
In expunerea dispoziţiilor şi a faptelor am arătat că Românii
au o p e r a t astfel:
Au a v u t un serviciu de pază—posturi d e t a ş a t e — l a periferie,
serviciu formând sistem, completat prin un bun sistem de legături,
In spatele acestor p o s t u r i , în văile formând căile de acces s p r e
centrul masivului m u n t o s , în părţile mai strâmte ale defileului, au
d i s p u s g r u p e de forţe (loagăre), cari au întărit poziţia aleasă prin
şanţuri şi abatise şi cari au ocupat mai ales crestele cari stăpâniau
poziţia.
In fine, în depresiunea din centrul masivului au avut o rezervă;
A c e a s t ă rezervă a servit fie spre a întări grupele din defileuri, fie
împreună cu grupele mai slab atacate de duşman, pentru a ocupa
crestele din jurul depresiunii centrale înconjurând şi sdrobind pe
duşman atunci când acesta a reuşit, vremelnic, a p ă t r u n d e în centrul
depresiunii munţilor.
Din faptul că dispozitivul luat şi manevrele executate de
Români le-au adus succese reesă justificarea lor, dai ceeace ne
interesează este să determinăm dacă succesul se datoreşte unor
întâmplări sau însuşi măsurilor luate.
Că a fost numai o întâmplare nu e de admis căci nu se poate
să se obţină succese s d r o b i t o a r e , de trei ani în şir, numai din în­
tâmplare.
Succesul s'a datorit a t â t măsurilor luate, cât şi chipului in care
au fost executate dispoziţiunile luate.
In adevăr ce ne a r a t ă o examinare mai atentă a acestor
măsuri.
Intâiu că ele făceau, prin sistemul de pază organizat către
eşirile defileurilor, ca să se capete ştiri despre atacurile ungureşti,
ştiri cari comunicându se repe.le au îngăduit să se ieie contra-
măsuri. Dacă, pe ici pe colo, au avut loc surprinderi locale, ele nu
au primejduit nici o d a t ă situaţia generală şi comandamentul a avut
t o t d e a u n a posibilitatea de a adună forţe suficiente în punctele hotă­
râtoare şi deci libertatea sa de acţiune a fost totdeauna asigurată.
 UN EPISOD DIN ANII 1848—49 ÎN TRANSILVANIA 117

Scopul întregei rezistenţi a Românilor fiind de a împedicâ p e

U n g u r i să pună mâna p e masivul m u n t o s eră logic deci a-i împe­
dicâ pe aceştia să pătrundă în masiv. Singurele căi de acces fiind
văile e r a d e asemenea firesc ca să se caute a opri atacurile u n g u ­
reşti în aceste văi, cât mai d e p a r t e de centru. Stabilirea g r u p e l o r
pe direcţiile p e cari au fost stabilite eră deci cu totul indicată şi
nu are nevoie de o altă justificare. Aceasta din punctul de vedere
principial. Din punctul de vedere aplicativ al alegerei locului
pentru rezistenţă, eră firesc ca să se r e c u r g ă la locurile cele
mai strimte şi cu coaste mai a b r u p t e şi acoperite cu arbori, pentru
că în asemenea locuri duşmanul nu se putea desfăşură şi deci să-şi
folosească superioritatea numerică şi putea să utilizeze numai în
chip mai r e s t r â n s armamentul său s u p e r i o r . P e de altă p a r t e R o ­
mânii se puteau adăposti mai bine şi folosi chiar natura (ca p e ­
trele cari le rostogoleau asupra duşmanului etc), p e n t r u a-şi mări
1
puterea de rezistenţă ).
Nevoia de a avea cu ce întări g r u p e l e din diferitele văi i-a
dus la constituirea unei rezerve centrale, ceeace este iarăşi firesc,
De trei ori Ungurii au reuşit ca prin surprindere (cele două
atacuri ale lui H a t v a n y ) sau prin forţă (atacul lui Kemeni Farkas)
să p ă t r u n d ă în interiorul masivului m u n t o s . Configuraţia depresiunei
aceştia, un fel de cazan ai cărui păreţi erau în stăpânirea Româ­
nilor, a îngăduit acestora să nimicească pe U n g u r i şi le a î n g ă d u i t
aceasta p e n t r u că Românii nu au părăsit înălţimele (confirmând
2
adevărul că un sistem muntos se apără p e creste şi nu în v ă i )
Şi pentru că legăturile între diferitele g r u p e erau bune.
:
Tactica aceasta eră de altfel cea mai p o t r i v i t ă forţelor r o ­
mâneşti, căci eră tactica t u t u r o r forţelor primitive în care şire-

') Realizând astfel cuvintele puse de Eminescu în gura lui Mircea

tot ce mişcă în ţara asta, rîul, ramul
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este;
Duşmănit vei fi de toate fără a prinde chiar de veste.
Aceasta o constată şi Czetz (o. c. pag. 308):,, Denn dann horten alle Wege
.,une Strege auf und jeder Busch, jeder Baum, jeder vorspringender Fels
„barg eben so viele Feinde, die uns auf Saum wegen und Bergsteigen um­
f i n g e n , unsern Rückzug abschnitten und den kleinen ungarischen, Abthei
„lungen blieb dann nichts übrig, als sich durchzuschlagen, wobei denn natür­
l i c h grossere Verluste erlitten wurden".
-) Acest învăţământ (pe care noi l'am cam neglijat în 191(i şi pe care
m l'au reamintit, în chip sângeros, adversarii noştri) e şi acel pe care-1 deduce
Czetz (o. r.) pag. 312) :„ man muss die Hohen haben, und hat man diese, so
i s t 1,
man Meister der Täler'
lié 51. R . ROSETTÏ

tenia şi folosinţa avantajelor solului au jucat un rol mai de căpe­

tenie şi mai potrivit naturel omului ce le alcătuia decât a omului
civilizat de azi.
Precum am spus mai sus succesul nu se datoreşte însă numai;
dispoziţiilor luate, ori cât de conforme au fost ele cu nevoile s i t u a ­
1
ţiei şi cu mijloacele de cari se d i s p u n e a ) ; ci, şi mai cu seamă.,
chipului cum au fost aduse la îndeplinire. Şi în această privinţa
iobagii români, conduşi la luptă de şefi improvizaţi—dar hotărâţi,,
au arătat că sângele apă nu se face. Şi ceea ce ne dovedeşte aceasta
mai elocvent sunt," pe de o parte marile perderi suferite de Români,
socotite la circa 40.000 d e morţi -) din cari 4 prefecţi, 2 vice
prefecţi, 10 tribuni şi circa 100 decurioni şi pe de altă parte
respectul pe care rezistenţa lor dârză l'a inspirat şefului revoluţiei
ungureşti Kossuth, care sfătuit fiind de Napoleon IH-lea, în 1859, a
ridica Transilvania, în spatele Austriacilor, a refuzat, zicând :
«Non! N o n ! Sire! je ne jouerai pas à la légère avec le sang de
cma nation, il pourrait se trouver encore parmi les Valaques de
«ce pays des hommes qui renouvellent les atrocités (recte : la r é ­
s
s i s t a n c e ) commises en 1849». )
In rezumat învăţămintele ce se p o t deduce din faptele ex­
puse sunt :
Românii au p u t u t împedicà pe U n g u r i să ocupe regiunea
m u n t o a s ă cuprinsă între Sameş, Mureş şi isvoarele Crişurilor.
Apărarea acestei regiuni s'a putut face, cu succes, pentru că
deşi inferior — mai cu seamă ca organizaţie şi ca armament —
poporul din acea regiune a înţeles nevoia absolută a sforţărilor şi
sacrificiilor cei s'au cerut şi a rămas strâns unit în jurul şefilor
săi, ale căror dispoziţii, isvorâte dintr'o justă apreciere a situaţiei'
şi dintr'o intuitivă cunoaştere a procedeelor tactice, le-a executat
cu o abnegaţie şi o hotărâre desăvârşită.
Regiunea cuprinsă între Sameş, M u r e ş şi isvoarele Crişurilor
îngădueşte o apărare eficace şi de lungă durată, fie că e consi­
derată singură, fie în legătură cu restul frontului nostru apusan,
dacă dispozitivul trupelor de apărare va ţine seamă de teren şi
dacă acestea nu vor uita că stăpânirea crestelor asigură stăpânirea
întregului masiv.
fe
Bucureşti (i/V; 192(5.
1) Czetz (o. a pag. 292, 307.1 socoteşte dispozitivul român pe deplin
justificat şi zice că luptele Românilor, din primăvara 1849,, constituesc un.
episod interesant si plin de învăţăminte.
2) Die Rom. d. Ost Mon.'U, pag. 231—4.
Q. Bariţiu o. c, 11, pag. 494 seqq.
Czetz o. c. pas. 317.
3) 1. Ohica. Amintiri din pribegie, pag. 190.
 SCHIŢA »»1

\ Jud. Coj 0

PREFECTURII AURĂRIA 6EMIKA

in luptele p&nîru inofcpttndenţt
sud conducerea
Prefectului Avram Ianeu
in anii

V, Zlatna Fetru ioansy

III Şard
IV Gncàu c Ion Anghel
Z3

V leiuş

Le* VI /(«,</ O
Simion Balmî
VII! C&npeni
(pupa .Wogffiffj î/e ff/^j'^..
 SCHIŢA NS4
ACŢIUNILE DIN ZILEIE D£ 6.-9-10 MAI 1849
 SCHIŢA N Î 5
LUPTELE DE LA 1 6 - 1 9 MAI 1 8 «
 5CHÍTA N=6
29 MAI ÎNCERCARE DEfoSrRESUKAftfcALBA IUUA
 V

/
arul
te'»nt.
- g oBucium
taur

CROCHIUL N § 8
Arătând
dispoziţiile pentru atacul
dela 1 5 / 6 / 1 8 «

Legenda
» Români
Unguri
 CROCHIU N*9
ARĂTÂND ANSAMBLUL ATACURILOR UNGUREŞTI
DIN IUNIE 1849
 Adaos la relaţiile bailului Marco Venier
cu privire la campania din 1595 a Domnilor noştri.
de N. Bânescu.

Cu prilejul cercetărilor mele de specialitate la Veneţia, în vara

anului trecut, răsfoind, în Arhivele de Stat, rapoartele cifrate ale
bailului de Constantinopole M a r c o Venier (Senato 111, secreta, 41),
privitoare la ridicarea viguroasă a lui Mihaiu Viteazul în potriva
Turcilor, am p u t u t constata că multe din aceste lungi r a p o a r t e ,
în care se vorbeşte, regulat, şi despre împrejurările straşnicelor
1
lupte delà D u n ă r e , la publicarea lor în Colecţia Hurmuzachi (III ,
apendice), au fost trecute cu vederea. U r m ă r i n d rapoartele din
1595 — timpul nu mi-a îngăduit o cercetare mai îndelungată —
am observat că relaţia bailului, datată 15 Aprilie 1595, e urmată
la Esarcu de aceia care p o a r t ă data de 3 Iunie 1595. D a r între
ele dosarul mai cuprinde încă trei, dîn luna Maiu. Iar relaţiei delà
3 Iunie îi urmează, la Esarcu, cea din 18 August, cu t o a t e că şi
între acestea dosarul mai cuprinde alte opt, în care se vorbeşte
despre situaţia luptelor începute la D u n ă r e .
Am crezut că e bine să umplu aceasta lacună, pentru a se
avea neîntrerupt firul povestirii contemporane, privitoare la eve­
nimentele ce au culminat în memorabila biruinţă delà Călugăreni.
Relaţiile scăpate din vedere aduc multe ştiri de mare interes.
Aflăm, din cea delà 3 Maiu, că toate scalele Dunării, delà Nico-
pole până la Marea Neagră, fuseseră luate de Români, de o p a r t e
Şi de cealaltă a fluviului, că Mihaiu venise cu multe piese de ar­
tilerie, ca să pârjolească întreg ţinutul, cu gândul de a pune stă­
pânire pe cetăţi. La Constantinopole toţi doreau pacea şi amba­
sadorul englez avea însărcinare delà Regina ca să trateze.
C o n v o r b i r e a bailului cu Hasan, primul tefterdariu al Porţii,
e caracteristică pentru înverşunarea Turcilor în potriva ţ ă r i l o r
188 N. BAN ESCC

noastre. Imputând bailului că Serenitatea Sa, «atât de mare prieten

pentru imperiu», n-a mijlocit pacea cu U n g u r i i , Hasan declară că
acum e prea târziu pentru aşa ceva, că lucrurile sunt desperate şi
Turcii trebue să lupte «finche ne resterà un dente in bocca» (rei.
din 6 Maiu).
Ştirea trecerii peste D u n ă r e a Românilor, cari ajung la Babà,
cinci zile de Adrianopole, provoacă mare emoţie la Constantino-
pole. O mişcare violentă se produce împotriva Beglerbegului Gre­
ciei, în urma acestei înfrângeri şi «toţi doctorii de legea lor»
merg la Muftiu, şi în înţelegere cu dânsul fac demersuri energice
pe lângă Sultan, - care atunci întâia oară află de cele întâmplate
— cerându-i a porni în p e r s o a n ă pentru apărarea statelor sale şi
oferindu-sc toţi a-1 urmà. «Tot seraiul a fost aruncat în mare
spaimă de acest fapt», — spune relaţia din 16 Iunie.
Evenimentele aduc căderea lui Ferhad şi ridicarea lui Sinan
la Marele—Vizirat. Audienţa bailului la acesta, ne arată hotărîrea
lui neînduplecata de a zdrobi pe Români.
Politica egoistă a Veneţiei, care, în aceste grele împrejurări
pentru creştinătate, se gândeşte la p a g u b a negoţului său, se vădeşte
în aceste relaţii (6 şi 18 Maiu).
La începutul lui August, se aflau strânşi la Veneţia ca hf
douăzeci de soli, din partea siatelor creştine — Roma, Spania,
Germania, Ungaria, Transilvania, Moldova şi Ţ a r a Românească,
silindu-se a determina Republica să intre în confederaţia lor îm*
potriva Turcilor. Trimisul Porţii, întors la Constartinopole, putea
povesti cu mândrie bailului mulţumirea ce avusese când, la toate
insistenţele solilor creştini, Serenitatea Sa a declarat că «nu se
p o a t e abate dela capitulaţia vechei amiciţii, pe care o are cu Su­
blima P o a r t ă » .
Lăsăm să urmeze, în ordine cronologică, relaţiile.

1
5 Maia 1595... Nel Berestem ) e stato fatta Ia grida, che
ogni stipendiato sia chi si voglia ò scrivano a l t r o ; òofficiale, debba
ridursi al campo in Vallachia ; sono stati caricati di palle et di diverse
altre rnonitioni due vasselli da Lindoc, havevano da andar per la
via del Mar N e g r o , per dove non sono partite ancora le galee
che si apparechiauano per andarvi, di m o d o che le cose procedono
assai lente, et tante più lente anderanno quanto che si convert
spender del t e m p o nel fabricar ponti per gettarli sopra il Danubio,

ti Dniprul
 AIIAOS LA RKLATIILE 1ÌA1I.ULUI MARCO VEN1EE 12»

dovendovi passar l'essercito, che vien r i p u t a t o impresa difficilissima

per non dir impossibile, rispetto alla molta gente nemica che si
trova distesa sopra le rive del fiume, con provista d'armi et
d'artellaria et con molte saiche benissimo armate, che dominanq
tutto il fiume, tutte le scale del quale si come già scrissi
sono s.tate ocupate et ultimamente è venuto aviso p o r t a t o in
diligentia che i Bogdani havevano ottenuta p e r a c o r d o la città
di Broilavo, essendosi resi à fatti, d o p p o haver sostenuto un
gagliardissimo assalto, quei che la diffendevano, i quali secondo
la promessa erano stati condotti in luogo sicuro senza altra offesa.
Questa citta e molto grande et populata et mercantine et vien
tenuta la prima scala .di Bogdania, dalla quale venivano qui
f>c: la m a g g i o r parte i canevi e t i sevi delle gallee; onde è stata
riputata importantissima perdita. Et hora è v e n u t o qui da me un
Orecco fuggito già dieci giorni da quei confini col suo navilio per
tema che non li fusse abbrusciato come sono stati molti altri. C o s -
tui conferma le cose p r e d e t t e a g g i o n g e n d o m e n e delle altre, dicendo
in particolare che cominciando d a Nicopoli fin sul M a r N e g r o ,
tutte le scale dal Danubbio al n(umer)o di 15 ò 20 erano state
prese dai Valachi et Bogdani, da l'una et da l'altra parte del fiume,
et che hanno secco inoltre zape, badili, pic(c)oni e t altri simili
instrumenti ; havevano cavate le fosse et ben trincerati tutti i luoghi
presi et p o s t o in ciascun di essi q u a t t r o et cinque mille deffensori ;
c h e Micali era venuto de qui con molti pezzi di Artellaria et che
lì aveva da abbrusciar t u t t o il paese con dissegno d'impatronjrsi
delle città et che nel s u o n u m e r o s o essercito vi erano Tedeschi,
Transilvani, Polachi, et altre genti. Q u e s t e cose nel modo che mi
vengono rifferite da chi vien di là che me le communica in molta
confidenzza, essendo molto pericolo publicamente il raggionarle,
lo scrivo alla Serenità Vostra, alla quale questo affermo di certo,
che qui universalmente vien desiderata la pace ; in p r o p o s i t o della
quale, dirò come questo Amb(asciat)or d'Inglitterra haveva sparsa
voce d'haver havuta commissione dalla sua Regina di t r a t t a r n e et
che anco teneva lettere dall 'Imperatore che gli scriveva che per
adesso n o n occorreva che si tacasse altro, poi c h e egli haveva
impegnata la sua fede à molti suoi collegati, ai quali non p o t e v a
mancare...

6 Maia 1595. (Serie cà a fost la Hassan Effendi, «primo

cefterdar, h u o m o discretto assai et destro», care-i exprimà regre-
dii cà Serenitatea Sa, «tanto amico di questo imperio», n'a m i j -
nnaml Inst. de 1st. N a t IV
130 x. BAXKS<T

tocit pacea cu Ungurii. Bailul răspunse că Serenitatea Sa nu s'ar

fi interpus dela sine, ca să nu dea loc la interpretări nedrepte •
cum s'a zis că a ajutat pe duşmanii imperiului. Serenitatea Sa, afirmă
dânsul, în marea dorinţă de a face întotdeauna lucruri plăcute Ma­
iestăţii Sale, se teme a-i displace şi încă a încerca lucruri ce p o t
.să nu reuşească set non acetta ad altri se n'era astenuta». Def-
tetdariul îi replicai : C e r t o si che bisognava farne alcun motto,,
disse egli, ma hora non è piu t e m p o che de qui si voglia la pace,
le cose sono disperate, et Valachi et Bogdani non vogliono piu
riconoscer in Principato ne il Principe del gran Signor, ma dar
Rè di Ongaria, bisogna che combattiamo finché ne resterà un
dente in bocca, mentre che tra due pietre da macina vi è il g r a n o j

non si consumano l'una l'altra sicome fanno q u a n d o non vi è di mezo

alcuna cosa, bisogna che queste pietre si vedino insieme con danno
d e l'una et de l'altra, con che è venuto à rapr'esentar la qualità
et l'importantia di questa guerra, piu tosto che la disperation
della pace. . .
Q u e s t a guerra, dissi io, incomoda grandamente il trafico et
la mercantia, di m o d o che da noi apporta danno. Voi parlate,
disse egli, prudentemente et mostrate b u o n o affetto verso le cose
del gran Signor, et siate certo che tutti siamo sicurissimi della
sincera amiciţia dei vostri Signori con noi.

18 Maiu 1595. La n a v i g a t o n e del Danubio frattanto con­

tinua à esser in t u t t o rinchiusa in m o d o che per le t r e galee,
che de qui furono mandate à quella notte, alcuni giorni sono, ..non.
hanno p o t u t o andar inanzi.
...Ciascun g i o r n o con i venti da T r a m o n t a n a che qui U r a n o
vengono di Mar N e g r o g i o n g o n o diversi vasselli stipati di g e n t e
che fugge di là, et vieti qui ad accresser la carestia, che super
ogni credenza vendendosi d u c e n t e quello che non vale vinti, et
particolarmente la biava di cavallo e alzata di pretio doi terzi piu
del grano...
Oltra la grandissima carestia, che pur hora comincia minacciare
pericolo grande di mancamento causato dai moti così inaspettati
et guagliardi della Vallachia et Bogdania. P a n n i che d ' O n g a r i a
vi siano triste novelle d'una grossa banda di presidio, uscita di
Giaverino ') tagliato à pezzi da Christiani con morte et prigioni
d'alcuni principali Turchi, et con esser rimasti in pericolo mani-
festo di perdersi quella fortezza, anzi che d'alcuni è stato affermato
lì Ovòr.
 ADAOS LA REI.AT'ILK BAiLTTI l ' I MARCO V I Í N I K R 131

che ella di già fusse perduta, ma non se ha securo incontro,

m o r m o r a n d o altra di ciò, che il Beglerbi della Turchia habbia
ricevuto ultimamente una grandissima r o t t a de Bogdani con m o r t e
di doi capitani di spai et con l'esser lui restato ferito.

ló lunie 1595. Essendo stato fatto divano estraordinariamente

rispetto al Bairano, fù i n t r o d o t t o davanti il Rè, che di questo cose
«ion haveva ancora saputa nulla, essendovi presenti i Visiri. un
Capigi venuto di Bossina in molta diligenza, il quale riferse come
da un grosso essercito di cristiani che si t r o v a v a in quel paese
erano state aquístate molte piazze forte con la prigionia del san-
zacco di C h e r t e g o figliuolo che fù de Piali Bassa vinuto vivo
i n potere di inimici, con la fugga del Bassa di Bosna, del quale
non si sapeva quello fusse successo, il che essendo vero sarà stato
prima "inteso per altra strada dalla Serenità Vostra. O l t r e di q u e s t o
vene olacco in molta diligenza dal c a m p o con aviso che i Vallaehi,
unitamente con i Polachi, passato il Danubio, erano venuti à Babà}
terra grossa et mercantile et molto populata, destossa cinqui gior-
tiati solamente da Andrinopoli et Phavevano presa et s a c c h a g g i a t a
et che per ciò Ferat ritrovandosi con p o c o esercito era stato ne-
cessitato di ritornarsene in Andrinopoli, per il qual aviso fu subi-
tamente spedito Sembrech, multo famoso per valor d'armi insieme
con un Masaragi, che sono andati per intender particolarmente
il fatto di Vallachi et Polachi, et questo, et q u a n t o paese sia stato
fin hora o c c u p a t o da loro. Et per poco dapoi s'è saputo ch'i Chris-
tian!, d o p p ò saccheggiata et distrutta la terra di Babà, s'erano
"fermati di qua da Babà a Dobrizza, havendo b e n trincerato, et
fortificato il loro c a m p o ; scoprendosi da ciò chiarissimo il disfa-
cimento dell 'essercito del Beglerbei della Grecia, tutti i dottori
della loro legge con altri scolari in grandissimo numero s o n o
andati dal Muffi et di commun consenso è stato fatto Arz al Rè,
nel quale se gli discoprono li sui p e r d i t e , da luì per all'hora so-
lamente sapute, et si esorta insieme à diversi muover in persona
per diffesa delli suoi Stati, offerendosi tutti di seguitarlo, altri-
menti pronosticando l'eccidio dello Imperio O t t o m a n o , per la qual
«osa t u t t o il seraglio si messe in gran terrore.

/ lulie 1595. Sono cinque giorni che venne qui in casa un

Greco da Trabisonda, che tiene l'habitatione sua à Chilie, dove
i r a partito disisette giorni prima, et parlando meco, in secreto
pregandomi à n o n discopirlo, mi disse, che un mese fà, e r a n o
132 X. BĂNBSCU

intornati à Bender 20 m(ille valorosi combattenti tra O n g a r i , C e -

sachi et Bogdani, con molti pezzi di artiglieria ; i quali si erana
"posti all'expugnatione del Castello rimasto in piedi, p e r c h e l'altra
volta che vi furono et distrussero t u t t o il rimanento di quel luogo
non havevano p o t u t o acquistarlo per mancamento di artelleria:
et che p e r l'effetto medesimo dovevano accostarsi da quella parte
del fiume 300 saiche ben armate, et che fino à quell ' h o r a credeva
che '1 Castello fusse stato preso.

10 Iulie ¡595... Questa mala indinatione delle miliţia contra

Ferrat ') ha tanto più de qui commossi gli animi quanto che si è
inteso che d o p ò quella sua prima retirata ad Andrinopoli, quasi
sii gli occhi suoi proprii i christiani si siano impatroniti di Ni»
copoii et fatti diversi altri importanti acquisti.
(Descrie audienţa avută la Sinan, care luase locul lui FefhârcL
Il aşteaptă lume multă, până când vine la «Chindie» dela seraiiu
Are b vie discuţie cu dânsul şi Sinan face aceste declaraţiuni) :
Fin tre ò q u a t t r o giorni io partirò, per andar contra questi
Vallachi et Bogdani, non voglio che si fermi la capitolatione vostra,
se non sarò tornato d o p ò che gli haverò tagliati tutti à pezzi e t
sarò recesso ò che stancherò se ò che io stanchi loro. Nelle cose
di Vallachia et Bogdania non habbian noi che fare, dissi io, et
però doverà quanto prima esser espedito favorabilmente l'ambas-
ciatore nostro. Non potei allargarmi in altro, perchè il Bassa
chiamato ali 'audienza d e molti che lo a s p e t t a r a n o di fuori partì
et io convenni licentiarmi. Ma quanto a i Vallachi et Bogdani,
non è d o b b i o che quel dire ò che gli stancherà, ò che loro stajt-
cheranno lui, dimostra che le forze siano p a r e g g i a t e , et che l'im-
presa sia difficile et dubbiosa.

19 Iulie 1595. Finalmente è bisognato che per l'importantia

della guerra Sinan si transferisca in persona ali 'essefcito.

2
21 Iulie 1595. ) D o p ò esser in un p u n t o riasceso Sinan, per
notabile mutation di fortuna, al g r a d o di P r i m o Visir et di gene-
ral di tutte l'armi di. questo imperio, con miserabile et inaspettato
precipitio et oppressione di Ferrat, egli riavrebbe voluto rimetter
nel primiero s t a t o il Cigala, suo confidentissimo. Della qual cosa
ne fece Arz al Rè, procurando di persuaderlo à ritornare il capi-
li Marele Vizir Ferhad.
2) Relaţia aceasta e publicată de Esarcu, dar sumar; de aceia o redăm
 ADAOS LA KELATIII.B BAILULUI MAROC YBMER 13»

taneato del M a r al Cigala ; ma il Rè, mostrandosi d'animo in tutto-

repugnante à questo dissegno di Sinan, letto che h e b b e l'Arz l o
stracciò... P e r ò in t u t t e le altre cose ha d a t o satisfattione à Sinan,
mostrando di tener g r a n d di lui, et d'atribuir molto all'Agà e t
all'esperientia sua. Cosi t u t t o ciò non è chi possa p e r lo spatio
di un g i o r n o assicurare lo s t a t o ne di Sinan ne d'altri, voltando
gli occhi al caso di Ferrat, il quale d o p ò ricevuto il colpo vien
dalla magior "parte compassionato et non p u r difesa ma etiandio
lodato grandemente d a molti di quei p r o p r i i che poco prima lo
biasimavano et l'accusavano : e t la m a g g i o r colpa, che hora dalli
rumici suoi li venga opposta, è che egli con la creatione di nuovi
Principi in Vallachia et Bogdania à t e m p o di g u e r r a contra gli
Ongari e t data materia alla ribellione di quelle Provincie et deHa
Transilvania insieme.

23 tulle 1595. Hieri sera venne aviso publicatosi questa m a -

Ima in Divano, che Assan Bassa di Grecia s'era incontrato à
Vidino in u n a g r o s s a banda di Christiani, venuti per d e p r e d a r
il paese, che egli haveva dissipati et rotti con m o r t e et prigionia
di molti di loro, e t con acquisto di molte bandiere e t di molti
pezzi d'artigliaria ; ma di n u m e r o di morti e presi et delle bandiere
e delle arteliarie vien p o r t a t o cosi diversamente, che la diversità
leva la fede dell 'aviso, dicendo alcuni che li Christiani morti
siano 10 m(ille), altri 5 m(ille) et altri 500. I più sensati credono
che vi possa essere stata alcuna cosa, ma però di non grand m o -
mento, anzi che alcuni vogliono che d o p ò questo successo di Assan
siano sopragionti i Christiani in g r a n numero et gli habbino levata
la v i t t o r i a fresca di mano con suo estremo d a n n o . . .

6 Aagust 1595. I rumori che sono venuti fin qui delli pro-
gressi di Valachia et Bogdania, p a r che h o r a incontratissi in q u e s t i
della fuga di Ferat et della persecutione di Sinan restano sover-
chiati d3 loro in m o d o , che per le fattioni et p e r le passioni di
questo imperio t r a se stesse divise p e r le discordie delli ministri
siano transcurate l'imprese e s t e r n e . . .

10 August 1595. Il Cernegir tornato da Venetia arrivò qui

la sera degli 8 del corrente... dicendomi che in effetto era s t a t o
ben v e d u t o et nobilmente alloggiato in u n a casa capazze per 2 0 0
persone et che era stato per ogni verso favorito et p u t a t o hono-
ratamente. Ma che quello che gli haveva data compita s a t i s f a t t o -
 Vil X. BĂNESCO

ne era stato ì'haver veduti in suo t e m p o gionti à Veneţia forsi"

20 ambasciatori di diversi Principi christiani, nominando partico­
l a r m e n t e Roma, Spania, Germania, O n g a r i a e Transilvania, Bogda-
nia et Vallachia, i quali havevano usato ogni mezo possibile in
tirar la Serenità Vostra in confederatione con loro contra questo
imperio, et che Ella si era liberamente dichiarata di non voler
partirsi dalla capitulatione dell'antica amiciţia che conservava con
l'eccelentissima Porta.
(Urmează altă relaţie, cu aceiaşi dată, publicată de Esarcu.
E vorba de ajungerea lui Sinan la Dunăre, de intrarea Tătarilor şi
de ridicarea lui Aron Vodă din Moldova. Apoi, relaţia cu data
de 19 August 1595, în care se vorbeşte de pregătirea podului
p e s t e D u n ă r e şi de ştirile rele pentru Turci primite din U n g a r i a .
Această relaţie n'a fost copiată întreagă de Esarcu. D e aceia îi
dăm aici începutul, care lipseşte la d â n s u l .

19 August 1595. H o g g i al tardo per via assai cauta, mi è

s t a t o condotto in casa un mercante Greco dal M a r N e g r o , huotno
di cinquante et più anni, et molto sensato, il quale parte da Silistria
già undeci giorni. Et mi ha dato conto di essersi ritrovato pre-
sente quando il capigilar Chieaiasi vene al campo che stava tra
Rucichi et Silistria acanto alla riva del Danubio, nel qual l u o g o
Ferrat haveva cominciato à fabricar il p o n t e ; ma partito lui con
forzi t r e mille de suoi soldati più eletti si cessò dall'opera fin
t a n t o che sopravene Assan Bassa Beglierbei di Grecia che la feci
ripigliare, sollecitandola in modo, che speravano dopo'l Baciano che
è à questo tempo vederla finita: tutta la fatica di questo ponte
è fatta in terra sopra 300 saiche, a questo effetto fermati sul
t e r r e n o con i loro vasi s o t t o , et doverà dapoi esser spinta in aqua,
perche vada à collocarsi da un canto di là dal fiume alla sponda
opposita, che vien tenuta cosa di gran ventura, essendo molto
^maggiore il d o b b i o che la velocità del fiume porti la machina
all'ingiù del precipitio (de aci urmează la Esarcu).
Zavera din 1821 şi regimentul năsăudean
DE

V1RGIL ŞOTROPA.

Oricât de ciudată ar părea la cetire juxtapunerea din titlu,

ea va fi t o t u ş îndreptăţită prin legătura expusă în rândurile ce
urmează, din cari rezultă că evenimente marcante îşi au ecoul lor
şi la distanţe mai mari.
Din acte, documente şi condice militare grănicereşti, cari au
;nai p u t u t fi mântuite de peire, am aflat că în 1821, în timpul
zaverii greceşti şi răscoalei lui Tudor Vladimirescu, comanda
militară transilvană, la ordinul Vienii, u r m ă r e a cu cea mai încor­
dată atenţie mişcările din Principatele Române. Era adică mare
temerea ca nu cumva acele mişcări să aibă repercusiune şi în
Ardeal şi să influenţeze pe Românii transilvăneni în mod primejdios
pentru Monarhia austriacă. Comandantul de corp din Sibiiu, loco-
tenent-mareşalul baron Emanuil Schastek de herve, în continuu
trimitea ordine şi instrucţii comandelor militare supuse lui, im-
punându-le să păzească cu mare grijă graniţele spre Muntenia şi
Moldova şi să nu permită nimănui intrarea în ţară fără paşaport
în t o a t ă regula.
In consecinţă şi pe teritorul regimentului II grăniceresc nă­
săudean se manifesta o vie mişcare. Comandantul regimentului,
colonelul Anton Zateizkl de Robelswatd dedea ofiţerilor săi cele
mai stricte porunci privitoare la cordonul întins pe munţii Rodneni,
chiar când eteriştii greci, în frunte cu Alexandru Jpsitanti, în
Februarie 1821, treceau P r u t u l . Iar în luna următoare, în 24 Martie,
generalul Schustek tririiitea comandei regimentului nostru un im­
portant ordin cu următorul c o n ţ i n u t : «Maiestatea sa împăratul şi
regele cu preanalt autograf şi-a exprimat intenţia să sprijinească
din toate puterile pe guvernul legal din Muntenia în executarea
măsurilor potrivite pentru suprimarea răscoalei ce a erupt acolo,
Şi pentru restabilirea liniştii publice. Ca porunca prea înaltă să fie
 VIRGIL ŞOTROPA

şi efectuată, nu numai este interzis să li se dea rebelilor şi condu­

cătorilor acestora arme, muniţii şi alte mijloace de răsboiu ; ci t r e b u e
ţinută strictă pază la toate punctele graniţei, ca nu c u m v a rebelii
să primească pe furiş amintitele obiecte. După-ce Maiestatea sa
fără 'ndoială are similară părere şi privitor la uneltirile puse la
.cale de Alexandru Ipsilanti în M o l d o v a , aşa până la alte dispoziţii
şi porunci prea înalte, deocamdată trebue îndreptată atenţia şi asupra
acestuia şi a partizanilor săi. Deci colonelul are să ia măsurile ne­
c e s a r e în cercul său de activitate, să dea instructiv precise t u t u r o r
oficiilor grănicereşti şi comandelor de cordon subordonate şi să
controleze cu t o a t ă scrupulozitatea ca dispoziţiile să fie executate
-cu cea mai mare punctualitate».
Imediat după primirea acestui ordin, în 27 Martie, colonelul
Zatetzki impuse strict comandanţilor de batalioane şi companii să
urmeze cu preciziune poruncile primite, să dea informaţii şi.in-
strucţii ofiţerilor subalterni, şi să deţină şi escorteze la Năsăud pe
toţi indivizii suspecţi. In fine, incumbându-le mare răspundere, co­
mandanţii staţiunilor Năsăud şi B o r g o p r u n d să viziteze adeseori
cârciumile erariale, unde se pot adăposti indivizi primejdioşi.
Mai caracteristică şi interesantă este însă o a două scrisoare
a generalului Schustek, datată t o t din 24 Martie, în care acesta
împărtăşeşte şi ordonă colonelului Zatezki următoarele : «Conform
raportului agenturii imperiale din Iaşi, comunicat consiliului d e
răsboiu de către cancelaria secretă a curţii, capelanul militar Stoian
Basiota, — care servise în corpul de volintiri sârbi desfiinţat în
1814 şi a fost dimis cu o gratificaţie anuală de 200 fiorini, — a
sosit la începutul lui Ianuarie c. în Iaşi, şi a făcut acolo diverse
datorii până la suma de 2.000 piaştri. Pârît la agentură, el a fost
pus sub pază, însă în noaptea de 25 spre 26 Februarie a aflat
prilej să fugă. Agenţia 1-a urmărit în toate părţile, însă fără rezultat,
şi • se presupune că acest om neliniştit s'a înţeles cu mai mulţi
compatrioţi şi a trecut în Muntenia ca să intre în serviciul re­
belului stadoşan *) Todor Vladimiresko. Deoarece e de temut
că Vladimiresko nu va lăsa neîncercat să sădească duhul nemul­
ţumirii şi al revoltei şi în provinciile noastre mărginaşe şi mai cu
seamă între Valahii înrudiţi deaproape cu partizanii săi prin-
origine şi religie ; apoi, fiind şi mai îngrijitor faptul că Basiota îşi
câştigase cunoştinţe privitoare la raporturile cetăţeneşti ale su­
puşilor noştri valahi, are legături cu aceştia şi poate exercita

*! Stadoschan — căpitan şi conducător de horde.

 ZAVKHA DIX 1821 ŞI REGIMENTUL XÂSAUDEAN 137

anumită influentă asupra multora dintre grănicerii noştri, în u r m a

chemării sale anterioare p r e o ţ e ş t i ; aşa d l colonel cu cea mai m a r e
încordare a r e să-şi aţintească toată atenţia asupra numitului om
primejdios şi, la caz dacă el ar călca p e teritoriul regimentului,
imediat să-] deţină şi să 1 expedieze cu escortă suficientă la Sibiiu.
Mai departe aflu necesar să atrag îndeosebi atenţia d-lui colonel
asupra celei mai stricte î n d a t o r i r i : ca în cercul s u b o r d o n a t lui n e ­
contenit să observe cu mare b ă g a r e d e seamă spiritul Valahilor
înrudiţi atât d e aproape cu locuitorii provinciilor învecinate-, apoi
să controleze pe streinii cari vin din Moldova şi Muntenia, dar
mai cu seamă pe preoţi, sentimentele acestora şi vorbirile lor
către popor. îndată ce s'ar ivi vr'un caz suspect ori primejdios,,
momentan are să mi-1 împărtăşească».
Din această scrisoare reiese limpede că autorităţile militare
austriace erau îngrijorate de mişcările pornite dincolo de Carpaţi,
şi, apăsate de răspunderea p e care o aveau faţă de C u r t e a din
Viena, nu se sfieau sa accentueze «raporturile cetăţeneşti ale su­
puşilor valahi», despre care bine ştiau că ele sunt cele mai d e ­
g r a d a t o a r e şi mai ruşinoase pentru opresori.
In scopul controlului şi pazei mai bune comandantul general
din Sibiiu cu data 29 Martie împărtăşeşte colonelului din Năsăud
avizul şi rugarea guvernului terii să nu se permită intrarea în
Ardeal altora decât numai locuitorilor moldoveni având paşa­
poarte dela agentura austriacă, iar celor ce vor avea simple
bilete dela starostele agenturii, să li-se permită intrarea numai în
localităţile mărginaşe. In fine, se observă că dispoziţia aceasta nu
se întinde şi asupra persoanelor care în actualele timpuri de n e ­
linişte se refugiază încoace, la scut, căci faţă cu ei au să se ia şi
să se impună alte măsuri.
D a r agitaţia spiritelor t o t creştea, cum se vede din remarca­
bilul ordin adresat în 16 Aprilie de către colonelul Zatetzki c o ­
mandanţilor de batalioane şi companii, în care se s p u n e : «In
interesul siguranţei publice şi în conformitate cu ordinele prea*
înalte, au să fie observaţi cu mare b ă g a r e de seamă toţi streinii
suspecţi şi răsvrătitorii din Moldova şi Muntenia. D a r mai ales
aceştia din urmă trebue întâmpinaţi, ca şi bandele d e hoţi, cu t o a t ă
puterea armelor, şi la eventuală cerere de ajutor a r e să se dea
imediat şi oficiilor provinciale t o t sprijinul necesar. Maiestatea s a
împăratul, în înţelegere cu ţarul Rusiei, a o r d o n a t ca prinţul
Ipsilanti, dimis din serviciul rusesc p e n t r u încercările sale revolu­
ţionare în Moldova, şi un anumit T o d o r , răsculat în Valahia îm-
 13S VIRGIL ŞO T R O P A

potriva guvernului legal otoman, împreună cu partizanii lor, s ă fie

priviţi ca rebeli şi trataţi ca atari; deci li-e strict oprită trecerea
peste graniţă. Fugarii cari nu aparţin rebelilor şi intenţionează să
intre în ţară pe alte locuri şi nu p e drumul care duce peste Pri-
porul Candrii şi peste Tihuţa, au să fie prinşi, dezarmaţi şi duşi
dela post la post până la g a r d a principală din Tihuţa, care are
instrucţii speciale».
In 22 Aprilie se mai publică un interesant ordin cu urmă­
torul c o n ţ i n u t : „Dacă vin oameni din Moldova, şi ofiţerii vorbesc
în secret cu ei despre întâmplările mai noua de acolo, să b a g e
seama ca nu cumva aceia să le mintă grănicerilor că rebelii din
M o l d o v a şi Valachia, Ipsilante şi T o d o r , sunt sprijiniţi de Ruşi, şi
pe calea aceasta să-i ademenească pe grăniceri in partea revolu­
ţionarilor. Astfel de indivizi imediat să fie arestaţi. Şi aceasta
mai cu seamă fiind cert că nici C u r t e a austriacă şi nici cea rusească
nu sprijineşte pe rebeli, ci ele dimpotrivă rămân neutrale, iar Poarta
o t o m a n ă a pornit cu mare putere contra lor ca să-i pedepsească
p e n t r u fărădelegile şi crimele ce au comis".
E de notat că spre-a oferi pildă edificatoare şi spre a influ­
enţa în mod favorabil spiritele populaţiei agitate, chiar acum co­
m a n d a regimentului nostru foloseşte bine prilejul restabilirii ordinii
şi liniştii în regatul napolitan şi, conform dispoziţiei Curţii şi a
comandei generale, o r d o n ă în 19 Aprilie, că precum în alte garni­
zoane, aşa şi pe teritorul regimentului, să se celebreze în 23 Aprilie
l i t u r g h i e solemnă în toate bisericile. Atât în Năsăud cât şi pe sate
să li-se publice grănicerilor adunaţi la paradă evenimentul fericit,
iar vicarul şi preoţii să implore dela Dumnezeu şi pentru viitor
scut şi sprijin armelor Maiestăţii sale împăratului.
Intr'aceea în Muntenia evenimentele se desfăşurau în modul
care tot mai mult neliniştea cercurile austriace interesate. Colonelul
Zatetzki dedea, la sfârşitul lui Aprilie, ordine ca cordonul spre
Moldova să înainteze până unde numai va putea, adică până la
P i a t r a Dornii şi la Pietrile Roşii, iar cordonaşii să fie aleşi dintre
cei mai buni combatanţi. T o t atunci dela consiliul de răsboiu sosea
ordinul că „sub g r e a pedeapsă se interzice orice contact atât ca
secta carbonarilor italieni, cât şi cu rebelii Ipsilanti şi Todor, ori
cu aderenţii acestora".
Merită să fie amintit aci un incident care dovedeşte că auto­
rităţile austriace încercau p e t o a t e căile şi cu toate mijloacele să
discrediteze în faţa Românilor ardeleni acţiunea lui T u d o r Vladi-
inirescu. Era anume încă obiceiul rămas din bătrâni că primăvara
 ZAVERA I>IN ŞI REGIMENTUL NASÂUDEAN

veneau Bârsanii şi Mocanii cu turmele lor de oi, treceau prin satele

grănicereşti cântând şi glumind cu vechii cunoscuţi şi se răsfirau'
peste păşunile munţilor R o d n e n i ; iar toamna iarăş plecau spre M u n ­
tenia, treceau Dunărea şi-şî mânau oile pe păşunile provinciilor
balcanice. Intie păstorii acestor turme se mai găsiâ ici-colea şi
câte un cioban someşan iubitor de viaţa nomadă aventurioasă, care
ia întoarcere acasă, ascultat cu mare interes, povestea consătenilor
păţaniile şi experienţele sale prin ţerile atâtor p o p o a r e streine-
Deci nu e d e mirat, cât de consternaţi au rămas locuitorii satelor
noastre când deodată se lăţise faima că pe la Brăila au omorît
Turcii p e mai mulţi ciobani ardeleni. N u ştia nimeni d e unde s'a
răspândit şi cine a adus ştirea, când iată sosi în Năsăud un comu­
nicat al comandei generale datat din 25 Aprilie, cu porunca să fie
imediat publicat pe sate spre liniştirea economilor. Şi acum se
putea vedea cât colo cine umblă cu chichiţe şi minciuni. C o m u -
v
nicatul spunea u r m ă t o a r e l e : «Agentul politic Hakenau raportează
că mai mulţi păstori ardeleni, venind din Brăila şi Silistra la Bucu­
reşti, au împărtăşit aci, la agentură, funcţionarului Udritzki, că ei
nu ştiu şi n'au auzit să fi fost omorîţi de către Turci la Brăila
mai mulţi păcurari a r d e l e n i ; dimpotrivă au lăudat purtarea amicală
a Turcilor. Paşa din Silistra a asigurat p e toţi supuşii austriaci şi
pe ciobanii veniţi din ţară împrietenită cu P o a r t a otomană, că ei
stau sub scutul său puternic şi i-a sfătuit că în timpul acestor
evenimente de zarvă şi până la restabilirea ordinei în Muntenia, să
rămână mai bine cu toţii p e malul drept al Dunării, decât să se
e x p u n ă cu avutul lor unei primejdii din partea rebelilor neînfrânaţi».
Apoi comunicatul sfârşia cu următoarea observare i p o c r i t ă :
«Deci e foarte verosimil că faima despre omorîrea de către T u r c i
a mai multor ciobani ardeleni a fost iscodită numai din partea rebe­
lilor din Muntenia, spre a fi răspândită printre grăniceri cu scopul
de-a aţâţa in aceştia ura contra Turcilor». Astfel glăsuia comu­
nicatul, pe când T u d o r în realitate, nu lupta împotriva Turcilor,
ci a Fanarioţilor şi a ciocoilor, cari sugeau şi chinuiau poporul.
P e la mijlocul lunei M a i soseşte dela regimentul I săcuesc
ştirea că Moldovenii se refugiază în munţi, deoarece le-au intrat
Turcii în ţară. Săcuii şi-au dublat cordonul ca să împiedece contra­
bandele şi imigraţiile. La aceasta comanda regimentului năsăudean
deasemenea ordonă să se ocupe zona primejduită în munţi cu
grăniceri bine armaţi şi cu cei mai buni subofiţeri, dispunându-se
posturi la Drăgoiasa, Capul Dealului, T o m n a t i c , Casele albe,
Zăpodia Bucinisului. Izvorul Păltinişului, Cerbuc, Gura-Haitei şi
140 VIRGIL ŞOTROPA

Pietrile-Roşii. Iar sublocotenentul Borcocel să avertizeze pe soldaţi

că la caz de opoziţie şi neascultare vor fi predaţi curţii marţiale.
In 27 Mai comanda generală anunţă că Seraskierul lusuf-Paşa a
cucerit în 13 Mai Galaţul şi a măcelărit a p r o a p e pe toţi soldaţii
greci din garnizoană.
Evenimentele decisive în Muntenia începeau acum să se p r e -
cipiteze. Este ştiut că în noaptea de 26 spre 27 Mai, eroul T u d o r
Vladimirescu, trădat de căpitanii săi, a fost omorît în mod mişelesc
de Grecii lui Ipsilanti. Oştirile lui T u d o r rămase fără cap şi con­
ducere se împrăştiară. Cei mai mulţi ţărani plecară la vetrele lor,
^u excepţia unor cete de panduri, cari, nedisciplinaţi şi doritori de
jafuri, în frunte cu căpitanii trădători, se alăturară la Arnăuţii lui
Ipsilanti. Dar pe acesta încă 1-a ajuns pedeapsa, căci, în 7 Iunie v.,
Turcii i a u sdrobit la Drăgăşani oştirile compuse din adunăturile
t u t u r o r neamurilor, aşa că el împreună cu rudeniile şi prietenii săi
abia s'au p u t u t mântui pe pământ ardelean, iar cetele risipite ale
Arnăuţilor săi au fost urmărite prin ţerile româneşti şi cele mai
multe au fost prinse şi măcelărite de Turci.
Doi dintre căpitanii lui Ipsilanti, anume Iordaki Olimpiotul şi
Ioan Farmaki cu o ceată de vr'o 800 Arnăţui greci, sârbi, bulgari
şi panduri români de ai lui T u d o r , după lupta dezastroasă dela
Drăgăşani o apucară peste vârfurile şi coastele munţilor spre Mol­
dova. Urmăriţi şi aci de oştirile turceşti, ei se închiseră în mănăs­
tirile din Nordul terii, dar neputând rezista lung timp, în sfârşit
Iordaki se sinucise, iar Farmaki fu prins şi transportat la C o n -
stantinopol unde a fost omorît.
Arnăuţii şi pandurii acestor doi căpitani începură acum să
încalce munţii Rodnei, când cătând pradă pe la stâni, când încer­
când să intre pe furiş în A r d e a l ; şi cordonul regimentului nostru
a avut multe ciocniri cu ei. In 14 Iunie se şi semnalează dela cordon
ivirea lor în munţi, unde pe Dealu-lat au jăfuit pe un bârsan.
Comandantul interimar al regimentului, locotenent-colonelul loan
Cutean, împărtăşeşte d n Năsăud această ştire t u t u r o r companiilor
cu observarea că hoţi şi rebeli de felul acesta nu trebue cruţaţi şi
mult interogaţi, ci grănicerii Ia moment să-i î m p u ş t e . Urmăriţi de
Turci şi răspinşi de grăniceri, nu le rămâne alta decât să se îm­
prăştie şi să stoarcă cu forţa alimente dela păstori. Deci cel mai
bun miji >c de apărare este înarmarea ciobanilor şi continua patru­
lare deia o stână la alta.
In 18 Iunie colonelul Zatetzki ordonă ofiţerilor şi grănicerilor
cordonaşi ca, con o m c rc'ularei consiliului de răsboiu datată din
 ZAVERA D I N 1821 Şl REGIMENTUL NĂSiUUEAN UI

12 c , fugarii din Moldova şi Muntenia să fie răspinşi p e toată

inia cordonului. Dacă însă ei, urmăriţi de Turci, depun armele şi
roagă să fie acceptaţi şi mântuiţi, atunci nu e cu cale să fie trataţi
•îeomenos, căci menirea cordonului este să râspingă fără multă milă
oe rebeli, apoi să reţină trupele turceşti dela trecerea g r a n i ţ e i ,
ceeace nu va fi g r e u de împlinit, cunoscute fiind sentimentele
amicale ale Turcilor faţă cu Monarhia austriacă.
In acest timp de nelinişte se mai dau multe alte p o r u n c i cari
roate au în vedere siguranţa. Aşa spre p i l d ă : Plaiurile munţilor să
se cureţe, ca patrularea să nu fie împiedecată. Este interzis strict
transportul armelor de orice fel în Moldova şi Muntenia. Să se
controleze cu mare atenţie paşapoartele celor ce trec în Bucovina
sau în altă parte. Postul de pe Drăgoiasa, faţă 'n faţă cu satul mol­
dovenesc cu acelaş nume, este un post important unde grănicerii
să păzească cu cea mai mare grijă. In caz dacă rebelii ar încerca
să atace, atunci atât postul de pe Drăgoiasa cât şi posturile înve­
cinate au să se r e t r a g ă pe Voivodeasa, u n d e 80 grăniceri pot să
stea faţă şi să respingă un număr cât de mare de rebeli. In caz
de atac au să fie înştiinţate imediat toate posturile învecinate
precum şi comanda cordonului în T i h u ţ a şi comanda batalionului
in B o r g o p r u n d .
Comanda regimentului află cu cale să informeze în 6 Iulie pe
grăniceri despre cele ce s'au petrecut în Muntenia, cu u r m ă t o a r e a
publicaţie : Privitor la rebelii lui Ipsilanti se svonesc felurite faime,
însă adevărul este că Ipsilanti a fost complet bătut de Turci î n
19 Iunie (st. n.) la Drăgăşani şi a pierdut întreaga sa artilerie.
Oamenii săi cari nu s'au p u t u t refugia au fost măcelăriţi fără milăs
iar restul s'a retras în cea mai mare dezordine la Cozia. Deşi se poate
presupune că acum s'a pus capăt uneltirilor revoluţionare, t o t u ş sunt
de observat şi pe mai departe ordonanţele privitoare la siguranţă.
Din M e r c u r e a Ciucului împărtăşeşte în 15 Iulie colonelul
baron Novak, c o m a n d a n t u l regimentului secuesc d e acolo, că
conform raportului comandei cordonului de la Ghimeş, 800 volin-
tiri au ocupat Ocna. Deci se a t r a g e atenţia cordonului regimentului
nostru, că Ocna nu zace la mare depărtare de munţii rodneni şi
se poate întâmpla ca horde de ale rebelilor să se ivească şi în
munţii aceştia, spre a jăfui vite şi alimente. T o t atunci avisează din
Cernăuţi generalul baron Iosif Stutterheim că evreul lesei Pistiner
din Wişniţa a fost atacat pe muntele M ă g u r a , aparţinător dome­
niului Rădăuţilor, de către o p t tâlhari armaţi cu puşti şi pistoale,
ntre cari era şi faimosul hoţ Iacob Veretzka. Tâlharii au ucis un
J 42 VJRliU. ŞOTROPA

berbec şi l-au mâncat, au beut două ocale de rachiu şi l-au jăfuit

pe evreu de 7-8 fiorini în monedă de aramă. Ei spuseră că au
servit în oastea lui Ipsilanti şi împreună cu mai mulţi volintiri.au
intrat în teri tor bucovinean. Deoarece încontinuu se 'ntămplă pe la
diferitele domenii hoţii de acestea, iar acum tâlharii s'au îndreptat
spre graniţele Ardealului, numitul general face atent pe colonelul
din Năsăud să ia toate măsurile pentru urmărirea şi prinderea a-
celor hoţi.
In 22 Iulie raportează comandantul cordonului, maiorul En-
gelbert, că la Broşteni, la depărtare de o jumătate zi de la Dra-
goiasa, au sosit 2000 rebeli urmăriţi de trupe turceşti. D u p ă ce
altă coloană turcească înaintează de la Fălticeni, aşa că rebelii sunt
înconjuraţi de la spate, iar plaiurile de la Broşteni spre Şarui
Dornei sunt închise cu priseci, e foarte probabil că aceştia vor
încerca să invadeze teritorul regimentului. Atunci colonelul Zatetzki
imediat dă ordin ca patrulele să fie sporite, iar căpitanul Brano-
vatzki să plece de la postul său din munţii Bârgăului cu 200 g r ă ­
niceri la Drăgoiasa şi să observe mişcările volintirilor. Dacă va fi
necesar, atunci să se avizeze comanda batalionului din B o r g o p r u n d
şi căpitanul M a c e d o n P o p în Budacul român, ca şi de acolo sa rie
trimisă o trupă mai mare de ajutor. După câteva zile patrula com­
paniei 1 raportează că de la Broşteni au venit până la Şarul Dornei
Câţiva rebeli şi au declarat, că cu toţii vor pleca spre Vatra
Dornei şi acolo se vor preda depunând armele, pentruca să poată
trece pe teritor austriac.
Se vede însă că lucrurile nu s'au petrecut chiar aşa cum se
spera, căci în 6 August colonelul Zatetzki adresează t u t u r o r com­
paniilor un lung ordin al cărui conţinut în scurt este u r m ă t o r u l :
Cu toate câ locotenentul Velican raportează de la postul său pe
Drăgoiasa că volintirii si rebelii s'au retras spre Şarul Dornei, din
ultimul raport al maiorului Engelbert se vede însă că o parte din
volintiri, cam 1000 la număr, s'a dus la Dorna, a depus armele si
după o carantină de 10 zile va fi escortată la Cernăuţi. Cealaltă
parte, nevoind să depună armele, a întors la Şarul Dornei şi a în­
cercat să treacă cu torţa peste cordon. Lipsa de alimente îi va
face pe rebeli să calce în munţii noştri şi să jăfuiască stânile şi
turmele, iar ostile turceşti din spatele lor îi vor sili să forţeze tre­
cerea prin cordonul nostru.
Urmează dispoziţiile detailate ale colonelului privitor la pază
şi posturi, apoi ordinu! continuă astfel: Dacă rebelii, în cea mai
mare parte Bulgari şi ţ â r b i , se vor apropia de cordon şi vor voi
 ZAVEUA DIN 1821 ŞI REOIMKNTOL NĂ.SĂCJDF. A N

sa depună armele, atunci să fie îndrumaţi s'o facă aceasta în Dorna,

de unde vor fi escortaţi mai departe. Nicidecum să nu se sufere
însă apropierea lor prea mare de cordon, ci în t o t cazul să fie
sumaţi la predarea armelor, şi apoi cei ce cu fot preţul ar dori
sa uzeze de scutul împărătesc, să fie conduşi dealungul cordonului
până la D o r n a .
C o n t i n u ă cu dispoziţiile colonelului în caz dacă grănicerii vor
fi a t a c a ţ i ; iar de încheiere se dispun ca comandanţi ai posturilor
mai importante următorii ofiţeri: loc. Sekullich pe Voevodeasa, loc-
C s o r g e pe Drăgoiasa, subloc. O r b e s pe Pietrile-Roşii, şi loc. Bert-
ieff la Tihuţa. îndată dup'aceea, trimis pentru controla cordonului
de la Cucureasa până la Capul Stânişorii, căpitanul Raupenstrauch
r a p o r t e a z ă că numărul cordonaşilor este complet, şi aceştia sunt
bine armaţi şi bine instruiţi.
Iu 9 A u g u s t li se comunică companiilor şi cordonaşilor ordi­
nul consiliului de răsboiu din Viena, semnat de contele Bellegarde,
conform cărui ordin toţi acei fugari din Moldova şi M u n t e n i a
despre cari se va constata că au fost şi sunt conducători ai rebe­
lilor şi părtaşi la mişcările revoluţionare, asemenea cei ce, urmăriţi
d e Turci, vor fi găsiţi la graniţe cu armă'n mână şi echipament de
răsboiu, au să fie necondiţionat respinşi. Ceice vin însă fără arme
<d despre cari nu se poate constata să fi luat p a r t e la răscoală, au
să fie primiţi, căci sentimentele marinimoase, u m a n e şi blânde ale
AAaiestăţii Sale nu permit ca nevinovaţii să fie expuşi, ca şi cei
vinovaţi, răsbunării persecutorilor t u r c i .
Foştii insurgenţi, chiar şi dacă se p r e d a u şi erau primiţi p e
xeritor austriac, aveau încă multe de îndurat. Aşa spre pildă o r d o ­
nanţa comandei generale publicată în 11 August s p u n e că unul
dintie fugarii deţinuţi de grănicerii secui şi porniţi cu escortă la
Cernăuţi, cn numele Zamfir Stratis, ajungând ia T â r g u l Mureş, unde
trupa d e t r a n s p o r t avea să poposească, a fost a s a s i n a t ; deci să se
: a u t e dacă a r e r u d e şi erezi între ceilalţi prizonieri.
Intâmplându-se că la postul Drăgoiasa s'au p r e d a t 11 volintiri,
ar după depunerea armelor au fost escortaţi la Dorna unde au
tat sub control sanitar şi de aci au fost e x p e d i a ţ i apoi la Basa­
rabia, comanda generală o r d o n a că în cazuri similare fugarii să
fie îndrumaţi direct ori Ia D o r n a ori la T u l g h e ş . Numai în cazuri
excepţionale p o t fi escortaţi Ia T i h u ţ a şi de aci la D o r n a , dar să
nu li-se ia cu forţa obiecte ce poartă la sine.
P ă r â n d de acum înainte pericolul invaziei şi atacului mai
puţin verosimil, la avizul autorităţilor superiore comanda regi-
544 VIiîfilL ŞOTROt'A

mentului dispune, în 3 Septemvrie, ca cordonul de aci 'ncolo să fie

întreţinut în mod normal şi să fie retrase t o a t e trupele auxiliare.
D a r iată că din nou se ivesc cazuri neplăcute. Aşa nu departe de
Izvorul Bucinişului, o stână de-a bârsanilor a fost atacată de o
bandă de hoţi cari au jăfuit stâna, au maltratat pe păcurari şi au
plecat apoi spre Şarul Dornei. Iar în 12 Septemvrie vr'o 20 hoţi
au cutezat să atace către dimineaţă satul Drăgoiasa, l-au jăfuit şi
au plecat apoi spre internul ţării. în consecinţă iarăş se dau ordine
mai stricte militare, iar consiliul de râsboiu trimite porunca : De­
oarece e posibil ca dintre Arnăuţii aflători în munţii din Nordul
Moldovei unii să se refugieze pe teritorul regimentului, acesta să
nu neglijeze nici o măsură de siguranţă şi'n orice caz să-i răspingă.
In 24 Septemvrie i-se comunică regimentului hotărîrea prea
înaltă ca t u t u r o r streinilor cari ar intenţiona să treacă prin p r o ­
vinciile austriace spre Grecia, cu scopul să dea ajutor Grecilor,
luptând pentru cauza acestora, fără excepţie să li-se interzică in­
trarea pe pământ austriac.
In 4 Octomvrie soseşte porunca conform căreia, din pricina
stărilor revoluţionare din Moldova şi Muntenia, se interzice strict
furnizarea de arme şi alte materiale de răsboiu în aceste ţări. Iar
în 5 Octomvrie se publică ordinul strict şi precis că de acum înainte
să nu se permită nici unui arnăut şi rebel trecerea graniţei, fie el
armat ori nearmat. Toţi să fie răspinşi şi alungaţi în caz de nevoie
şi cu focuri din preajma graniţei. T o t aşa să li-se denege intrarea
şi altor Moldoveni cu îndrumarea că există şosea p e la Dorna cu
oficiul de vamă şi carantină, pe care nu-i permis să-1 ocolească, şi
acea şosea peste Poiana Stampii, Priporul Candrii şi peste T i h u ţ a
duce 'n Ardeal. Rebelii până acum au avut destul timp să depună
armele şi să intre 'n pace în ţ a r ă ; iar ceilalţi supuşi moldoveni
n'au nevoie să emigreze şi n'au să se teamă de Turci, dacă n'au
ţ i n u t cu lebelii. Deci toţi răsvrătirii împotriva propriului suveran
au să-şi atribue numai lor înşile soarta ce-i aşteaptă.
Pentru a preîntâmpina orice act de simpatie faţă cu m i ş ­
cările eteriştilor, în 8 O c t o m v r i e se publică un o r d i n împărătesc în
care se spune că în mai multe state g e r m a n e partizanii cauzei
greceşti au început să formeze societăţi cu scopul să vină în ajutor
rebelilor cu soldaţi, materiale de răsboiu şi cu b a n i . Autorităţile
au să grijească să nu se ' n t â m p l e şi în provinciile austriace, ca in­
surgenţii greci să fie sprijiniţi pe oarecare cale cu bani, oameni
şi arme
De aci încolo mai apar câteodată ici-coleâ la g r a n i ţ e cete d e
 ZAVERA DIN 1821 ŞI REGIMENTUL NĂSAUDEAN 145

arnăuţi şi panduri rămaşi izolaţi prin munţi şi trataţi de către

soldaţi ca hoţi ordinari. Astfel o ceată de 30 indivizi a'acă în 6.
Martie 1822 chiar şi un cerdac al cordonaşilor şi le ia acestora
armele, hainele şi alimentele. D a r cu restabilirea ordinei în Prin­
cipate, şi aceste cazuri sporadice încetează.
In sfârşit mai sunt de menţionat aci unele incidente cari stau
în legătură cu amintitele întâmplări din Principatele Române şi din
Ardeal.
între cei fugiţi de frica mişcărilor din Oltenia e p o m e n i t şi
serdarul T i t u s Benţescu, căruia un servitor originar din Bănat i-a
furat în Sibiiu geamantanul cu 1000 fi. şi cu giuvaeruri în valoare
de 10.000 fl. Comanda trupelor din H a ţ e g notifică acest lucru co­
lonelului din Năsăud cu rugarea ca hoţul să fie urmărit şi p e teri-
torul regimentului.
în 28 Noemvrie 1821, comanda regimentului nostru e avizată
din Sibiiu că u n anume Dumitrache, originar din Bănat, prins la
graniţă spre M o l d o v a şi escortat de grăniceri la Sibiiu—fiind pre­
supunere că a fost şi este amestecat în mişcările revoluţionare din
O l t e n i a , - î n d a t ă ce a trecut graniţa, în Ardeal, nu mai aparţine ju­
risdicţiei militare, ci celei civile. în consecinţă comanda regimentului
în viitor să predea pe prizonierii de felul acesta autorităţilor civile
P e n t r u controlul mai precis al streinilor şi călătorilor p e
pământ turcesc, şi din pricina diferitelor mişcări, guvernul otoman
ordonă în Decemvrie 1821 că fără excepţie -toate persoanele care
păşesc p e teritor otoman cu intenţia să călătorească în v r ' o p r o ­
vincie, au să p o a r t e la sine un fel de p a ş a p o r t numit «Teskereh».
Ambasada austriacă din Constantinopol îi împărtăşeşte acest fapt
regimentului năsăudean cu adausul că t o a t e autorităţile şi oficiile
de graniţe turceşti au primit spre conformare ordinul din chestie.
Cum se vede uneori şi din regimentul nostru era trimisă Ia
legaţiile diplomatice din ţ e n l e învecinate câte o persoană cu îndru­
marea şi îndatorirea să observe şi să urmărească chestii cari priveau
deaproape ţinutul nostru. Aşa în 17 Decemvrie 1821 colonelul
avizează compania din Budacul român, că sergentul T e o d o r Arsenti,
care până acum a fost detaşat la a g e n t u r a consulară din Iaşi, să
fie iarăş primit şi aplicat în serviciul acelei companii.
Comandantul de corp din Sibiiu ordonă, în Ianuarie 1822, că
ivindu-se ciuma Ia trupele turceşti aflătoare în M o l d o v a lângă P r u t ,
comandanţii cordoanelor să observe strict ca fiecare călător dinspre
Moldova să fie supus carantinei d e 10 zile, şi desinfectarea per­
soanelor şi mărfurilor să se facă cu cea mai mare grijă.
A n u a r u l I n s t . d e 1st. N a t - H'- 10
 Bejenari din Ardeal
de I . Marţian

Bejenia Românilor din Ardeal în provinciile învecinate datează

din timpuri vechi şi ca să ne putem da seama de cauzele ei
este necesar să aruncăm o privire asupra evenimentelor din trecutul
îndepărtat, cari se găsesc la bazele acestui fenomen.
Popoarele de viţă germană, cari au moştenit o p a r t e din vastul
Imperiu roman, au ştiut să creieze pe seama agricultorilor subjugaţi
o situaţie suportabilă sub toate rapoartele, aşa că aceştia nu au fost
1
necesitaţi să-şi părăsească locuinţele lor, ci ei au rămas pe loc ) .
Consecinţa acestui t r a t a m e n t uman, de care au beneficiat foştii
cetăţeni ai Imperiului din partea noilor stăpâni, a p u t u t deci fi
că ei şi-au p i e r d u t individualitatea etnică şi în decursul vremurilor
s'au contopit cu elementul stăpânitor.
Dimpotrivă, p o p o a r e l e de seminţie turanică, cari au invadat o
parte a continentului european, au manifestat în această privinţă o
mentalitalitate cu totul diferită, b a chiar diametral opusă. Aceste
au despoiat pe locuitorii ţărilor cucerite de întreg avutul şi, înstă-
pânindu-se chiar şi pe persoanele lor, fără deosebire, i-au d e g r a d a t
la situaţia de sclavi.
Astfel au procedat şi Ungurii, cari, cu totul lipsiţi de

l
) Dr. C. Diculescu, Die Gepiden, vol. 1, pag. 195. Der gallische Pres-
biter Salvian, um die Mitte des 5. Jahrhunderts berichtet, (in: De gubernatione
Dei X. 8), hierüber beispielsweise, dass die römischen Bauern sich viel wohler
unter den Goten fühlten als unter der drückenden römischen Herrschaft,
.iFast einstimmig — bemerkt er darüber — bitten dort die römischen Bauern,
man möge ihnen gestatten, mit den Barbaren zusammenzuleben. Und nimmt
es uns noch Wunder, dass die Goten nicht von uns zu besiegen sind, wo
die Bauern lieber bei ihnen als bei uns, den Römern, sein wollen. Sie weigern
Sl
c h unsere Brüder nicht nur von jenen zu uns überzulaufen, sondern sie
verlassen uns ja sogar, um sich zu ihnen zu flüchten".
148 I. MARŢIAN

sentimentul umanitar, nu au conces pe seama elementului ro­

mânesc nici minimul condiţiunilor de existenţă, p e cari şi Turcii
le-au admis popoarelor subjugate de ei. D a r ori cât de g r e u au
s u p o r t a t înaintaşii noştri jugul Ungurilor, t o t u ş , această epocă de
sclavie a contribuit în mare măsură la conservarea individualităţii
n o a s t r e etnice.
Acţiunile războinice ale U n g u r i l o r împotriva Occidentului au
fost stăvilite pentru t o a t e timpurile prin înfrângerile lor în Germania,
la finele secolului al X-lea. Dela acest timp înainte forţa lor de
expansiune se î n d r e a p t ă împotriva Orientului mai apropiat.
Astfel începe, în secolul al Xl-lea, cucerirea Ardealului, iar
supremaţia ungurească nu s'a p u t u t validă în ţara aceasta, decât
în a doua jumătate a secolului al XH-lea, prin mijlocul colonizării
în masse compacte a Saşilor şi a Săcuilor stabiliţi pe teritoriile
răpite de la locuitorii băştinaşi.
In întunericul acestor vremuri îndepărtate, credem că s'au
ridicat primii Români deposedaţi de au trecut ca bejenari linia
munţilor în Moldova, urmând calea înaintaşilor Daci.
De acî înainte începe o epocă de emigraţiune stabilă a ele­
mentului românesc din Ardeal, a cărei intensitate a fost în totdeuna
în funcţie de r a p o r t u r i l e politice şi sociale din R e g a t u l unguresc.

P r i m a menţiune în istorie despre emigrarea Românilor din

Regatul u n g u r e s c în M o l d o v a se face la anul 1359, când se spune
că Voivodul Bogdan şi fiul său D r a g o ş s'au ridicat din cetatea
Muncaci şi au trecut în M o l d o v a cu locuitorii Români a 300
de sate din judeţele Bereg, U g o c i a şi Maramureş. Dacă despre
emigrarea lentă ce p u t e m admite că s'a p r o d u s şi înainte de
acest eveniment şi cu deosebire după descălecarea noului Voivodat,
nu găsim în cronici nici o menţiune, probabil este pentru că nu
i se atribuia vre-o importanţă deosebită.
Frontiera estică a Ardealului o păzeau pe vremuri mai vechi,
în partea din spre sud Săcuii, iar în partea din spre nord mercenarii
oraşului Bistriţa. Serviciul de pază al acestei frontiere se făcea
prin întreţinerea de militari în castelele situate la oficiile de vamă,
în preajma celor patru trecători principale, adecă la Ţibeu (Rodna),
T u l g h e ş , Ghimeş şi O i t u z .
Această situaţie ia frontiera Moldovei, provenită din vremuri
vechi, a durat neschimbată până la instituirea regimentelor de
grăniceri, la anul 1762, când serviciul de pază al frontierei a trecut
în sfera de activitate şi sarcina acestei organizaţii.
 BEJEXARI DIN ARDEAL 149

După campania victorioasă a Austriei împotriva Turcilor din

anii 1788—1789, în urma căreia declinul Imperiului otoman eră
evident, Ungurii au început să potenţeze oprimarea iobagilor ardeleni.
Iar aceştia, aflând despre ameliorarea raporturilor din Voivodatele
dunărene, au început să emigreze în număr mai mare ca mai înainte
în Moldova. Astfel a urmat că regimentele de grăniceri de la
frontiera Moldovei a u primit ordin de la guvern să ia măsuri mai
intense d e pază la această frontieră. In consecinţa acestui ordin,
s'a instituit o serie de p o s t u r i militare la toate trecătorile secundare
de pe linia aceasta, cari sunt în număr de 4 7 , în scop de a îm­
piedică pe bejenarii români să poată trece munţii.
C o r d o n u l dela frontiera Moldovei în acest timp era urmă­
torul :
I. Postul central Rodna cu posturile secundare : Ţibeu, Opcina-
Diecilor, Panaşuri, Prihodişte, Dealul-bătrân şi Făgeţelul. (For­
tificaţia «Cucureasa» a fost abandonată).
II. Postul central Tihuţa cu posturile s e c u n d a r e : Coşna, Pri-
porul-Candrii, Plaiul pe dealul Rusului, Măgura-Calului, Fân-
tăna-laticului, Şăndroaia, Podul-Temoului, Piatra-Dornii, Jarniţa-
Haitii, Pietrile roşii, Piciorul pietrei roşie, Podul-Haitii, Gura-Haitii,
Cerbucul, Negoiul, Zăpodia Bucinişului, Călimanul, Piatra- Tom­
naticului, Capul dealului, Podul-Drăgoiesei, Drăgoiasa şi Neagra.
III. Postul central Borsec cu posturile s e c u n d a r e : Bilbor,
Corbul, Tulghes, Presăcar, Câmpul Bârseanului (Berszânmezd),
St. 7 ămaş, St. Dămăcuş, Valea tocilelor (Kuszurupatak), Susul
Şi Eperieşul.
IV. Postul principal Ghimeş cu posturile s e c u n d a r e : Reduta
(din buşteni) No. \ , Reduta (din buşteni) N o . 2, Valea meselor
(Asztalpatak), Dealul iepei (Kabalahăgoja), Sânt Georzul de Ciuc,
Meneşagul, Cekefalău şi Caşin-Feltir.
V. P o s t u l principal Oituz, ale cărui posturi secundare nu le
cunoaştem.
Posturile principale erau stabile, în vreme ce posturile secun­
dare se instituiau numai p e n t r u anotimpurile când munţii erau
accesibili.
Asigurându-li-se prin aceste măsuri Ungurilor din Ardeal ră­
mânerea pe loc a iobagilor legaţi de glie, ei majorară prestaţiunile,
l a r
teritoriile cele mai fructifere le luară în administraţie proprie
Potenţând astfel prin mijloace noi opresiunea poporului. Este deci
natural că aceste măsuri au stârnit o adâncă nemulţumire în
^assele iobagilor.
 150 I. MARŢIAN

Atunci Curtea din Viena a luat, în scopul menţinerii ordinei

publice, unele măsuri pentru a desmetici şi aduce la rezon pe
micii tirani u n g u r i din Ardeal. Şi anume, ea a ordonat des­
chiderea de anchete severe prin care să se constate cauzele ne­
mulţumirii şi a bejenii elementului românesc din Ardeal, cu deo­
sebire în Moldova.
Avem la mână un proces-verbal redactat cu ocazia unei an­
chete ce s'a deschis în aceasta materie de notarii juraţi ai Curţii
de Apel din T â r g u l - M u r e ş : Alexandru Bihari şi Martin Vereoczi
dela 8 Aprilie până la 6 Maiu 1779, în satul Ieciu din Judeţul Mureş-
Turda. Acest act se referă la mandatul inchiziţional al reginei Măria
Terezia din 30 Ianuarie 1779, conţine un chestionar de 13 puncte
şi depunerile a 51 martori în u n g u r e ş t e , pe 137 pagini format
folio.
Chestionarul în bazele cărui au depus martorii este ur­
mătorul :
Dacă ştie martorele cu evidenţă şi certitudine ?
Dacă a auzit dela cineva ? Când şi unde ?
1. Că oamenii cari au voit să fugă în anul 1777 din satul
Ercea şi din alte sate în Moldova, la al cui îndemn şi-au părăsit
locuinţele lor ? Cunoaşte martorele în satele din jurul I e d u l u i atari
p e r s o a n e ? Ori a auzit numindu-se cu numele atari persoane cari,
intenţionat, nu numai că au pregătit pe oamenii simpli să fugă,
ci au fixat chiar şi locul de întâlnire pentru plecare.
D a r ajungând aceasta la cunoştinţa conacului din Ieciu i-au
prins pe aceştia şi i-au prădat, căci ei nu urmăreau alt scop decât
ca să câştige o p a r t e din puţina lor avere. Să spună martorele
numele persoanei care a dispus atare lucru. Nu mai puţin să spună
şi numele acelor persoane cari au îndemnat astfel şi pe alţii, cine
sunt, unde locuesc, la a cui p r o p u n e r e au lucrat şi de câte o r i ?
2. S'a făcut vre-o investigaţie din partea nobilului judeţ
împotriva persoanelor cari au îndemnat pe alţii la bejenie ? Dacă
s'a făcut, de cine s'a făcut? In ce formă şi dacă depunerile s'au
d a t sub j u r ă m â n t ? P e cine a denunţat martorele atunci şi ce
a depus?
3. Când în anul 1777 au voit să prinză pe oamenii cari aveau
de cuget să plece în bejenie în Moldova, cine a fost prezent dintre
funcţionarii şi oamenii conacului ? Şi adecă ştie martorele că ad­
ministratorul din Ieciu al moşiilor comitesei Cristina W a s s , anume
Mihail Albert, să fi fost prezent cu nişte oameni? Dacă a fost
prezent şi cum se chiamă acei oameni ?
 BEJENARI DIN ARDEAL 151

4. Ştie martorele ori a auzit, că numitul Mihai Albert să fi

ascuns arma sa cea lungă la u n instigator de bejenie şi că apoi
căutând-o cu oameni săi a găsit-o ? Dacă ştie o r i dacă a auzit
martorele să spună cum se numesc oamenii cari au căutat arma ?
Ai cui iobagi sunt ? Şi unde au găsit ei acea armă ? In cârciumă,
ori în sat şi la casa cărui i o b a g ? In ce loc ? Şi că a fost prezent
stăpânul casei şi cu deosebire dacă el a ştiut că arma se găseşte
acolo, ori nu ?
5. A văzut ori cunoaşte martorele cârciuma comitesei Cata-
rina Wass, văduva comitelui Nicolae K e m e n y , ce se găseşte în
apropierea satului Lueriu din judeţul T u r d a , plasa d e sus ? Dacă
martorele a văzut-o şi o cunoaşte să depue dacă acea cârciumă
se găseşte în vre-o pădure părăsită, ori dacă este p e loc frumos,
deschis, lângă drumul de ţ a r ă ? Şi d e câte puşcături de armă este
îndepărtată de sat ? Ştie martorele că în acea cârciumă se adă­
posteau hoţi şi instigatori la bejenie şi dacă aceea este astfel zi­
dită că acolo se p u t e a u ascunde atari oameni ori n u ?
6. P ă d u r e a ce se găseşte între satele Lueriu şi Săcal este
deasă ori rară ? Observat-a martorele că acolo se ascundeau
oameni cari aveau de cuget să plece în bejenie, ori instigatori la
bejenie, sau n u ?
7. C u m se chiamă cârciumarul care era în anul 1777 în acea
cârciumă şi dacă este adevărat că Mihai Albert 1-a prins fiindcă
i se părea suspect ? Şi pe când îl duceau prins, cine şi s u b ce pre­
text 1-a dus la casa lui şi cum a t r a t a t cu el ? Este adevărat că
1-a bătut până la sânge şi că s'a dovedit de instigator la bejenie ?
8. Este adevărat că Mihai Albert, administratorul numitei
comitese, a deţinut p e omul la a cărui casă s'a găsit arma şi că a
m
a i deţinut şi p e alţii cari erau suspectaţi şi că la ordinul numi­
tei comitese i a p u s la închisoare, i-a d a t p e mâna judecătorilor
Şi că procesul î m p o t r i v a lor este în curs şi că a făcut mai multe
intervenţii la funcţionarii judeţului să continue şi să termine an­
cheta, dar fără r e s u l t a t ?
9. Cine a intrat în anul numit cu forţa în acea cârciumă din
Lueriu şi în a cui tovărăşie şi că acea persoană semeaţă p e cine
a bătut acolo ? Dacă este adevărat că persoana p e care au dus-o
de acolo în temniţă a fost mama cârciumăriţei, care nu a avut d e
cuget să fugă şi locuia de timp mai îndelungat la fata ei la câr-
ciumăriţa? Să declare martorele că p e n t r u ce a deţinut-o, apoi
că unde şi p e n t r u ce şi de câte ori a dispus s'o b a t ă ?
152 I. MARŢIAN

10. Este adevărat că acea persoană semeaţă este un om

închipuit, care a mai comis atari fapte, se ceartă fără nici o
cauză serioasă cu proprietarii vecini şi cu alţi oameni şi nu voeşte
niciodată să trăiască în pace ?
11. Este adevărat că atunci când numitul a deţinut pe mama
cârciumăriţei, bejenarii au fost aduşi îndărăt ?
12. Ştie, văzut-a ori auzit-a martorele că atunci când acea
femee deţinută a fos dusă, cârciumarul să fi atacat pe acea per­
soană semeaţă cu un ciomag mare ? Ori a auzit că l-ar fi ame­
ninţat că-1 va ucide ori îi va pune foc? Dacă le-a auzit aceste,
dela cine le-a a u z i t ? Dela însuşi cârciumarul ori dela vre-un alt
om vrednic de credinţă ?
13. P e n t r u ce fug oamenii în bejenie în M o l d o v a ? Şi cin
este tiranul din a cărui pricină fug aşa de mulţi oameni în Mo
d o v a ? Cum o m n i b u s congruis circumstantiis.
Martorii cari au depus în această anchetă au fost :
P o p a G r i g o r e , preotul de rit greco-unit, de 50 ani.
Danii H o r v a t h , de 45 ani, pârcălabul cetăţii Ieciu.
Veniamin Dicso de Szekeres, de 37 ani, administratorul comitelu
Ladislau Bethlen, domiciliat în Disnăieu.
Ştefan Mogyorosi, de 57 ani, administratorul comitelui Mihai
Rhedei, domiciliat în Disnăieu.
G e o r g e Kis, domiciliat în Jeciu, arendatorul proprietăţilor bisericii
elvetice din localitate.
Catarina Szabo, de 19 ani, soţia lui P e t r u Kis, arendator al pro
prietăţilor bisericii elvetice, domiciliat în comuna Ieciu.
Apoi iobagi de ai comitesei Christina Wass:
Simeon C e n g e r , de 40 ani, domiciliat în comuna Lueriu.
Ana Moldovan, de 36 ani, domiciliată în comuna Lueriu, soţia lui
Simeon Cenger.
Nastasia Cenger, fata susnumitului Simeon C e n g e r şi a soţiei
sale Ana n. Moldovan.
Dumitru Budnar, de 40 ani, domiciliat în comuna Lueriu.
Sava Cenger, de 38 ani, domiciliat în comuna Lueriu.
Mihai Kertesz, de 48 ani, domiciliat în comuna Ie:iu.
Ioan Cismaş, de 40 ani, domiciliat în comuna Lueriu!
P e t r u Nagy, de 40 ani, domiciliat în comuna Ieciu.
Francisc Szakâcs, de a 8 ani, domiciliat în comuna Ieciu.
G e o r g e Nagy, alias Szijgyârto, de 26 ani, domiciliat în comuna Ieciu
Constantin Lup, de 60 ani.
 BEJENAKI DIN ARDEAL 153

Iobagi de ai cotnitisei Măria Bănfi, văduva baronului George

Kemeny :
David Vaivoda, de 40 ani, domiciliat în comuna Lueriu.
Monca Vaivoda, de 38 ani, domiciliat în comuna Lueriu.
Petru Morariu, de 38 ani, domiciliat îu comuna Lueriu.
Măria Holca, de 38 ani, domiciliată în comuna Lueriu, soţia sus-
numitului P e t r u Morariu.

Iobagi de ai baronului Simeon Kemeny :

•oan Szabo, de 35 ani, domiciliat în comuna Ieciu.
Ilie Boiu, de 27 ani, domiciliat în comuna Lueriu.
Crăciun Câmpan, de 27 ani, domiciliat în comuna Lueriu.
lonas T ă t a r alias Lup, de 20 ani, domiciliat în comuna Lueriu.
Macovei Câmpan, de 19 ani, domiciliat în comuna Lueriu.
Nistor Cristea, de 36 ani, domiciliat în comuna Lueriu.
Toma Sava, de 50 ani, domiciliat în comuna Lueriu.
Tiron P e t r a ş , de 40 ani, domiciliat în comuna P o t o c .
Macovei Trif, de 44 ani.
loan Buta, de 42 ani.
Ioana Bretan, de 30 ani, soţia lui Vasile Cristea din Lueriu.

Diverşi iobagi fără. indicaţie de domiciliu:

Ştefan Zsigmond, de 60 ani, iobagul comitesei Drusiana Rhedei,
văduva baronului Adam Kemeny.
Mihai Vaida, de 48 ani, iobagul lui Pavel Barcsai.
Mihai Kocsis, de 62 ani iobagul comitesei Susana Tholdolaghi,
văduva baronului Ştefan Nalâtzi.
Mihai Fazakas, de 60 ani, iobagul comitelui Mihai Rhedei.
Blaga Moldavan, d e 48 ani, iobagul comitelui Mihai Rhedei.
Sandu Moldovan, de 38 ani, iobagul comitelui Mihai Rhedei.
Gaşpar Vaida, de 64 ani, iobagul Catarinei Vâradi, văduva lui
Pavel Barcsai.
Ştefan Vaida, de 61 ani, iobagul aceleiaşi.
George Bakos, de 47 ani, iobagul lui Pavel Bornemisza.
George P a n g a , de 30 ani, iobagul lui Pavel Bornemisza.
Leonte Ţiţ, de 49 ani, iobagul comitesei Ana Mikes.
Nuţu Isac, de 52 ani, iobagul baronului Alexandru Huszâr, cu soţia
sa Irina Simion.
Vasile U r s , de 40 ani, iobagul baronului Alexandru Huszâr.
154 I. MARŢIAN

G e o r g e Puşcaş alias Mera, de b i ani, iobagul baronului Sigismund

Bânfi.
Simeon Nica, iobagul baronului Sigismund Bânfi.
loan Blaga alias Szabo. de 35 ani, iobagul comitelui Franc. Thol-
dolaghi.
Nicolae Blaga, de 31 ani, iobagul comitelui Franc. Tholdolaghi.
loan Blaga, de 5b ani, iobagul comitelui Franc. T h o l d o l a g h i .
Sandu Blaga, de 2 3 ani, iobagul comitelui Franc. Tholdolaghi.
In urmărirea scopului de a renconstitui din totalitatea depu­
nerilor cuprinse în acest act evenimentele de importanţă, astfel precum
ele s'au desfăşurat în loc şi timp, voiu da, în cele ce urmează, cea
mai specificată d e p u n e r e a unui martor la fiecare întrebare, iar din
depunerile celorlalţi martori voiu ad toga elementele întregitoare.

D e p u n e r i l e la î n t r e b a r e a 1.

Eu, Irina Simion, soţia lui Nuţu Isac, eram în piaţa din Reghin,
cu bărbatul meu şi stăteam lângă carul nostru, când G e o r g e Puşcaş
din Breţcu ne zise că, dacă mai avem de gând să plecăm în be­
jenie în Moldova, el ne va face cunoscuţi cu o rudă a lui, care
este un călăuz vrednic de toată încrederea şi cunoaşte toate cărările
ce duc peste munţi. Şi în curând aduse la noi pe gornicul Marian
Pilea, feciorul lui Flore Pilea din P o t o c , care ni se oferi cu multă
stăruinţă să ne călăuzească. Veselă de cunoştinţă i-am dus apoi pe
amândoi de le-am cumpărat câte un sfert de rachie, iar la des­
părţire Marian Pilea mi-a făgăduit că în cea mai apropiată Dumi­
nică va veni la Abăfaia, la casa noastră, să ne înţelegem asupra
preţului şi să ne dea îndrumările de lipsă. In acea Duminică am
g ă t i t mâncare bună, ba am mai fript şi o găină şi l-am aşteptat
pe Marian Pilea toată ziua, dar el n'a venit. La câteva zile apoi a
întâlnit bărbatul meu în Reghin pe G e o r g e Chirilă din Cuieşd şi
acesta i-s'a oferit de călăuz în bejenie. La o săptămână el a trimis
pe fata lui la noi sa spună bărbatului meu să m e a r g ă la Felfălâu,
să se înţeleagă despre bejenia în Moldova cu alţi oameni din
Breţcu şi să ducă cu sine şi bani. Bărbatul meu s'a dus apoi la
Felfălău, s'a înţeles cu G e o r g e Chirilă şi i-a plătit în casa lui Va-
sile Cenger doi măriaşi pentru noi şi unul pentru stăvarul Vasile.
In urma acestei înţelegeri noi ani plecat în o zi de Miercuri noaptea
în pădurea dela satul Felfălău, unde trebuia să aşteptăm până Joi
dimineaţa ori cel mult seara pe ceilalţi bejenari din Lueriu, Fel­
fălău şi Breţcu, între cari avea să fie şi Simion Cenger din Lueriu.
 BEJENARI DIN ARDEAL 155

Dar am aşteptat în zadar şi Joi toată ziua, căci G e o r g e Chirilă

cu ceilalţi bejenari nu a venit. Văzându-ne înşelaţi astfel d e
călăuzul nostru, am plecat dela acel loc şi am ajuns p e hotarul
satului P o t o c , unde ne-a prins administratorul Alexandru Kopetzi
cu mai mulţi oameni înarmaţi, î n t r e cari era şi gornicul Marian
Pilea, a cărui cunoştiinţă o făcurăm în t â r g la Reghin. Aceştia a u
sărit toţi asupra noastră şi ne-au înjurat şi a m e n i n ţ a t ; şi atunci am
pierdut şi ultima avere ce am avut, căci Flore Pilea, tatăl lui M a ­
rian Pilea, m ' a silit să îi dau toţi banii noştri cari erau 10 florini
şi a mai luat dela noi cu p u t e r e a un suman, o furcă d e fier şi
o funie, î m p r e u n ă cu un cal înşeuat şi p u r t â n d un ţol s u b şea. Apoi
ne-au d u s în robie la Ieciu, în cetate. D a r eu atunci i am spus în
faţă lui Marian P i l e a : „ T u , Mariane, ne-ai înşelat p e noi să ne
părăsim casa şi din pricina t a ne-am vândut totul ce am avut !
Tu ne-ai făcut să credem că cunoşti toate cărările ce d u c peste
munţi, căci ziceai că şi tatăl tău a fost în Moldova, totuşi acum
tu îţi baţi j o c d e noi şi ne duci în r o b i e ! " . Am aflat ulterior
că administratorul ne-a deţinut în urma denunţului acestui Marian
Pilea.
D u p ă ce am scăpat cu g r e u din robie şi n e a m înapoiat la
casa noastră, a venit în o zi la noi Constantin Coşa, carele era
gornic şi a îndemnat p e bărbatul şi p e femeea vizitiului dela curtea
baronului împreună cu feciorul ei G r i g o r a ş P a n g a , să plece în bejenie,
dată fiind o bună ocazie să fie călăuziţi de unul cu numele Ştefan,
care a venit de curând din Moldova, să mai ducă şi p e alţi beje­
nari şi care se zicea că cunoaşte bine t o a t e cărările. Şi acest C o n ­
stantin Coşa adăpostise pe numitul Ştefan o săptămână la casa lui,
fără să ştie cineva. Şi venea în toată ziua la noi, b a uneori chiar
şi de două ori pe zi, încercă să ne înduplece să plecăm în bejenie,
ameninţându-ne că baronul nu ne va mai lăsa să locuim în casă,
pentrucă plecaserăm odată în bejenie şi vom rămânea p e drum.
In urmă văzând că nu p u t e m scăpa de el, i-am spus că nu avem
bani cu ce să plătim pe călăuzul Ştefan, dar acesta ne-a trimis
vorbă că el p o a t e să ne aştepte de rândul banilor, până când îi vom
Putea plăti acolo în Moldova, când vom avea, iar camătă nu ne
v
'a socoti. Apoi am tărăgănat odată s u b p r e t e x t u l că nu avem pâine,
ba că ne-au luat iapa, b a că ne este frică că ne vor prinde. In
fine acel Ştefan ne-a trimis v o r b ă că dacă nu vom pleca cu el în
bejenie, el ne va împuşca ori ne va aprinde. Astfel ne-am
decis în sfârşit să plecăm, mai mult d e frică decât din voie
liberă. D a r nici de astă dată nu am ajuns mai departe decât până
156 I. MARŢIAN

la Disnăeu, când administratorul Alexandru Kopetzi iarăş ne-a prins

î m p r e u n ă cu p e călăuzul nostru. Atunci ameninţat fiind acest Ştefan
din partea administratorului cu bătae, ca să scape, a trădat că el
mai are un g r u p de bejenari în tufişurile din sus de pod. P e noi
n e a escortat apoi cu oamenii lui înarmaţi în cetatea din Ieciu, în
robie, de unde nu am fi scăpat, dacă nu i-am fi dăruit de bună voie
o iapă în preţ de 18 florini.

Unele detalii cari se desprind din depunerile martorilor

la întrebarea 1.
Instigatori la bejenie erau In împrejurimile oraşului Reghin
următorii:
Flore Pilea, plăieş din satul Potoc, împreună cu feciorii săi
Marian Pilea g o r n i c şi Tiron Pilea. Acest Flore Pilea a luat dela
bejenarul Ilie Boiu un cal pe care păgubaşul a trebuit să-1 răs­
cumpere cu un galben.
Fraţii George Chirilă şi Blaga Chirilă din Cueşd, cu sora lor
Solomia, căsătorită cu Simion P o p a din Felfâlău. Blaga Chirilă a
fugit apoi în Moldova de frică că bejenarii vor mărturisi împo­
triva lui şi a stat acolo până i-a trimis tatăl său vorbă că a aran­
jat chestiunea cu slujbaşii judeţului.
Irimie Boar din H a r s t a ş .
Unul numit Ştefan din Lueriu, domiciliat în Moldova, care
venise cu paşaport în ordine prin trecătoarea dela Rodna, dar
voind să se înapoieze pe o cale mai scurtă a fost prins conducând
bejenari şi închis în cetatea dela Ieciu, apoi în temniţa dela
Abafaia şi în fine în temniţa cea mare din T u r d a .
Simeon Mica din Săcal.
Constantin Suciu, păcurariu din Abafaia.

Bejenari:
P e la Rusaliile anului 1 7 7 7 , P e t r u Morariu, Simeon Cenger,
Ştefan Bompa şi Ioan Cismaş, toţi din satul Lueriu, a dat fiecare
câte un galben lui Blaga Chirilă din Cuieşd să-i călăuzească în
bejenie în Moldova, dar au fost trădaţi şi prinşi toţi. Bejenarul
Simeon C e n g e r , menţionat inai sus, a trebuit să'şi răscumpere dela
oamenii din Potoc o iapă cu preţul de 15 florini şi nu a scăpat
din temniţa din Ieciu, decât cu chezăşia a şapte oameni în frunte
cu nemeşul Ioan Bartha.
Numitul Chirilă Blaga a mai primit bani dela G e o r g e P o p a
 BEJENARI DIN ARDEAL 157

şi Obreja O p r e a din Lueriu precum şi de la Ilie P o p a din Felfălău,

sub pretextul că îi va călăuzi în bejenie, dar şi pe aceştia i-a t r ă d a t
şi dat p e mâna numitului administrator.
Nastasia C e n g e r din Lueriu s'a asociat bejenarilor din Abafia
Niţu Isac şi G r i g o r a ş Isac, dar a fost şi ea prinsă şi închisă în
temniţa cetăţii din Ieciu şi de acolo a fost escortată legată cu
lanţuri, împreună cu alţi bejenari, în sat la locuinţa administratorului
Alexandru Kopetzi, unde se făcea investigaţia.
Vasile U r s din Breţcu încă a fost instigat la bejenie şi p e
urmă trădat şi prins d e Marian Pilea.
In vara anului 1777 Flore Pilea conducea un g r u p de bejenari
din satul Moci de p e câmpie, dar şi p e aceştia i-a trădat.
Sandul Blaga şi tatăl său au fost călăuziţi în bejenie d e
Irimie Boar d i n Hârstaş dar şi aceştia au fost prinşi de soldaţii
grăniceri şi predaţi administratorului din Ieciu.
Ioan Szabo, Ioan Blaga, Nicolae Blaga şi Sandu Blaga, apoi
Ioan P u ţ şi P e t r u O p r u ţ , domiciliaţi în satul Ercea, instigaţi la
bejenie împreună cu unii locuitori din Săcal, de Flore Pilea din
Potoc şi Simeon Mica din Săcal au fost prinşi de soldaţii grăniceri
în p ă d u r e a Disnăeului şi predaţi administratorului Alexandru Ko­
petzi. Aceştia au fost văzuţi în cetatea dela Ieciu legaţi unul d e
altul cu lanţuri de picioare cum îmblăteau cereale în o şură.
Ana Moldovan cu copii ei, t r ă d a t ă d e Flore Pilea, a fost
prinsă în pădurea dela satul P o t o c şi a trebuit să plătească pentru
rescumpărarea calului 15 florini.

Depunerile la întrebarea 2.

Bejenarii robiţi în cetatea dela Ieciu a u fost conduşi la p o ­

runca judecătorului Lup Szekely, legaţi cu lanţuri, la casa adminis­
tratorului Alexandru Kopetzi, unde au fost ascultaţi s u b jurământ
şi toţi au mărturisit întocmai ceeace au depus şi de data aceasta. Apoi
am auzit că şi pretorele Francisc Balsany să fi interogat pe beje­
nari, dar nu ştim dacă s'a făcut aceasta p e seama cinstitului judeţ
ori la intervenţia administratorului Alexandru Kopetzi,

Depunerile la întrebarea 3.

Administratorul moşiilor baronului Simeon Kemeny din Ieciu,

Alexandru Kopetzi, a urmărit cu oameni înarmaţi p e bejenari şi p e
mai mulţi dintre ei i-a prins, i-a deţinut în cetatea dela Ieciu şi
nu i-a p u s în libertate decât numai pentru sume potrivite d e bani.
 I. MAKŢIAN

La aceste urmăriri de bejenari a luat uneori parte şi Albert Mihai,

administratorul moşiilor din Ieciu ale comitesei Cristina W a s s .
Servitorii înarmaţi ai administratorului Alexandru Kopetzi cu
cari opera urmărirea şi prinderea bejenarilor e r a u : Mihai Kertesz,
G e o r g e Szijgyârto, Mihai Maior, Iânos Nagy, Zaharie E g e t b o r o s ,
G e o r g e Szabo, Petru Nagy şi G e o r g e N a g y , toţi Unguri domi­
ciliaţi în satul Ieciu.

Depunerile la întrebarea 4.

C â n d au prins oamenii înarmaţi ai administratorului pe beje-

narul numit Ştefan, au găsit la el un vas pentru ţinut praf de
puşcă. î n t r e b a t că unde este puşca care aparţine la acel vas, Ştefan
a mărturisit că aceea se găseşte în satul Lueriu la un om cu nu­
mele Dolia Săcălean. Atunci administratorul Mihai Albert a trimis
la Lueriu pe servitorii G e o r g e Nagy şi lancu Stito din Ieciu îm­
preună cu gornicul Ioan Morariu din Lueriu, cari la denunţul
unui n u m i t Vasile Demian, au găsit arma ascunsă în o clae de
paie şi în afară de acea armă au mai găsit un sac ascuns în că­
mara casei lui Dolia Săcălean, în dosul unui lădoi, în care era un
frâu, o pereche de scări şi un vas de fier. Aceste obiecte
precum şi arma au fost sechestrate şi predate administratorului
Mihai Albert. Dar pretorele de circumscripţie a p r o t e s t a t împotriva
acestei rechiziţii, considerându-o de infracţie în sfera lui de com-
petinţă.
Acea armă a cumpărat-o numitul Ştefan pentru suma de 8
florini dela Ioan Săcălean, feciorul lui Dolia Săcălean, care o cum­
părase înainte cu trei ani dela Arad, unde fuse la plutărit î m p r e u n ă
cu David Voivoda care încă şi-a c u m p ă r a t o atare armă.
Dar Dclia Săcălean era dus în cărăuşie cu bere pe C â m p i e
atunci când s'a găsit şi sechestrat arma şi celelalte obiecte la casa
lui, deci el nu s'a declarat dacă are cunoştinţă despre acele obiecte.

Depunerile la întrebarea 5.

Cârciuma comitesei Cristina W a s s nu este mai îndepărtată de

satul Lueriu decât de v r e o 2-3 puşcături si este situată la un loc
liber şi deschis lângă drumul de ţară. Din jos de cârciumă sunt
locuri arătoare, cari de obiceiu se înseminţează cu cânepă, iar din
sus, în d e p ă r t a r e ca de o puşcătură, sunt nişte arbori singuratici,
mari şi rari. Acea cârciumă este frecventată şi nimeni nu ştie că
acolo să se adăpostească tâlhari ori instigatori la bejenie.
 B E J E N A R I DIN ARDEAL 169

Depunerile la întrebarea 6.

Din sus d e cârciumă, între satele Lueriu, şi Săcal, este o

pădure veche şi rară care se numeşte «Corhana», în care nimeni
nu s'ar putea ascunde, dar mai puţin oarecari bejenari. D i n sat
din Lueriu se v ă d vitele cari pasc în acea pădure şi se p o t chiar
şi recunoaşte ale cui sunt, atât de rară este.

Depunerile la întrebarea 7.

Eu Francisc Szakâcs eram în anul 1777 gornic, când în o

seară intră la mine în casă Flore Pilea cu feciorul său T i r o n ,
Iânoş L u p din P o t o c şi gornicul Iancu Jiga d i n Ieciu, cu porunca
dela administratorul Mihai Albert să plec şi eu împreună cu ei
la cârciuma de lângă satul Lueriu, să-1 prindem p e cârciumarul
Ioan Crăciun şi să-1 escortăm în cetate. Am plecat, şi noaptea
în o vreme am sosit la cârciumă. Uşile erau închise şi după ce
am b ă t u t la uşi cârciumarul nu a voit să ne deschiză, fiindcă bănuia
că ar fi p u t u t să fie oarecari oameni răi, până în u r m ă a recu­
noscut vocea mea. îndată ce am intrat în cârciumă Flore Pilea îi
spuse cârciumarului cu vorbe aspre că este deţinut la porunca
administratorului şi va fi escortat la Ieciu, apoi dete ordin oame­
nilor să-1 lege. Atunci am intervenit eu cu vorbe mai bune şi
am luat asupra m e a răspunderea că eu o să-1 leg şi o să-1 conduc
la Ieciu, dar să aştepte niţel cu toţii până voiu aduce din sat un
om căruia să-i p r e d a u cârciuma. Am plecat apoi în sat şi înapoin-
du-mă am găsit p e Flore Pilea în cămara cârciumei împreună cu
cârciumarul. La întrebarea mea a răspuns cârciumarul că prea
1-a strîns Pilea cu funia şi s'a împăcat cu el să-1 mai sloboază
niţel pentru o cupă d e vin. Am p r e d a t apoi cârciuma lui Andrei
Străşilă, p e care-1 adusei din sat şi am plecat cu cârciumarul de­
ţinut la Ieciu. Când am ajuns în sat la casa administratorului Alec-
sandru Kopetzi, acolo era lumină mare şi administratorul stătea
în p o a r t ă cu Iânoş L u p , carele o apucase înainte să înştiinţeze p e
administratorul de sosirea noastră. Atunci administratorul porunci
să-1 b ă g ă m p e cârciumarul în curte, iar acesta p r o t e s t ă împotriva
ordinului şi zise că dacă el este r o b să-1 ducem în cetate şi
nu în alt l o c ! Băgându-1 în fine cu forţa în curte, administratorul
prinse a-1 certa şi a-1 înjura şi-1 întrebă mereu că unde este c u m ­
natul său Simeon Popa, iar cârciumarul îi zise că a fost o faptă
ticăloasă din partea administratorului că a bătut pe o femee, p e
soţia lui. înfuriat de aceste cuvinte administratorul se repezi a s u p r a
160 I. marţian

cârciumarului şi-1 lovi de mai multe ori peste cap până i-a pornit
sângele pe g u r a şi nas. Apoi l-am dus în cetate şi l-am predat,
plin de sânge cum era, pe mâna pârcălabului, care d u p ă ce 1-a
certat şi înjurat şi el, 1-a închis în temniţă. Dar de ar cugeta cineva
că acest cârciumar ar fi avut aface cu bejenarii, acela este în ră­
tăcire, căci acest om este prea cinstit

Depunerile la întrebarea 8.

Pe Dolia Săcălean din Lueriu I a u deţinut îndată ce s'a îna­

poiat de pe Câmpie unde era trimis din ordinul comisiei în cără­
uşie cu bere, l-au excortat G e o r g e N a g y alias Szijgyârto, Iânoş
N a g y , Ferencz Szakâcs şi Iânoş Siito şi l-au închis în temniţa ce­
tăţii din Ieciu împreună cu Vasile Cenger din Felfălău şi pe Ioan
Gore din Săcal.

Depunerile la întrebarea 9.

Eu Monca Voivoda eram pe la anul 1777 primar în satul

Felfălău şi stăteam lângă o cânepişte din apropierea cârciumei
Luerului ca pretorele Francisc Raksânyi, G r i g o r e P o p a , Constantin
Lup şi Dolia Săcălean, domiciliaţi în Lueriu, când văzurăm că se
apropie de acea cârciumă un g r u p de oameni înarmaţi între cari
pretorele recunoscu pe administratorul Alexandru Kopetzi, iar eu
am recunoscut pe Flore Pilea şi pe T i r o n Petraşcu locuitori din
P o t o c . Ceilalţi însă au fost din Ieciu: Iancu Garbai, gornicul Iancu
Şiga şi Iancu Kato din Potoc, Flore Pilea cu feciorii săi Marian
Pilea şi Tiron Pilea şi unul cu numele Iacob, care era porcarul
administratorului, împreună cu feciorul său, apoi Crăciun C â m p a n
şi Ionaş Lup alias T ă t a r . Dintre aceştia 6 ori 7 inşi erau cu arme,
iar ceilalţi cu pistoale, ciomege şi furci de fier. Ajunşi la cârciumă
ei înconjurară casa şi intrară apoi înlăuntru, de unde peste puţin
iar eşiră afară, aducând cu sine pe soacra cârciumarului, văduva lui
G e o r g e P o p a din Lueriu, legata cu funii. Aceasta era o biată
babă bătrână, bolnăvicioasă şi şchioapă de un picior. Acum admi­
nistratorul dădu ordin să plece escorta cu baba la Ieciu, iar el
veni la pretorele şi vorbi cu el în ungureşte, dar fiindcă eu nu
cunosc acea limbă nu am înţeles nimic ce a zis. Ştiu însă că ad­
ministratorul învinovăţea pe biata babă că nu i a adus la cunoştiinţă
intenţia feciorului ei Simeon P o p a de a pleca în bejenie, cu toate
că ea nu a ştiut nimic dc acest scop al feciorului ei, care era că­
sătorit, locuia în casa lui şi. Doamne oare cum ar fi şi p u t u t să-i
 BEJENARI DIN ARDEAL 161

comunice administratorului ceiace nici ea nu ş t i a ? Apoi o mai

învinovăţea că pentruce nu stăruieşte p e lângă feciorul ei să se
înapoieze din bejenie, căci Simeon Popa fuse chiar iobagul admi­
nistratorului Alexandru Kopetzi până a nu m e r g e în bejenie.
Când a intrat administratorul în cârciumă a b ă t u t - o p e babă,
iar când a scos-o afară legată s'o ducă, atunci fata ei, cârciumă-
riţa, a rugat în genunchi pe administratorul s'o ierte, dar acesta
în orbia lui a lovit-o cu patul pustei.
Dupăce a ajuns baba în cetate a mai fost b ă t u t ă de trei ori
iar dupăce a scăpat cu g r e u din temniţă a venit acasă şi a murit.

Depunerile la întrebarea 10. *

Administratorul moşiilor din Ieciu ale comitelui Simeon Ke-

meny, Alexandru Kopetzi, este un om semeţ, nedrept şi încrezut în
sine ; el nu voieşte să trăiască în pace şi b u n ă înţelegere cu nimeni
şi caută în adins certuri cu toţi vecinii. El a sechestrat p e nedreptul
vite d e ale i o b a g i l o r ; a luat mită dela toţi bejenarii prinşi ca să
îi pună în libertate şi a dat ordin să dea foc unei cârciume, p r o ­
prietatea comitelui Mihai Rhedei. O d a t ă a voit să b a t ă p e nişte
oameni din Murăşmort, dar aceştia l-au b ă t u t p e el d e a zăcut
multă vreme în p a t .

Depunerile la întrebarea 11.

Administratorul Alexandru Kopetzi a deţinut p e văduva lui

G e o r g e P o p a , soacra cârciumarului din Lueriu, numai dupăce au
fost închişi în temniţele cetăţii din Ieciu acei bejenari din Aba-
faia, cari au fost prinşi în tufişele dela satul Felfălău.

Depunerile la întrebarea 12.

Când am escortat pe văduva lui G e o r g e * P o p a din Lueriu,

soacra cârciumarului, am întâlnit în drum, în preajma spânzură­
torilor din Ieciu, p e cârciumarul loan Crăciun cu un c i o m a g mare
în mână venind dela moară şi el ne-a înjurat şi ne-a spus că am
avut noroc că nu a fost acasă! Apoi a mai adaus că dacă admi­
nistratorul se va încumeta să reţină pe soacra sa în temniţă în
scurtă vreme se v a găsi cu faţa spre ceriu şi iarbă verde nu va
mai călca. Şi a mai zis că va creşte cuptorul administratorului
mai mare decât casa, dar să-1 fi ameninţat cu moarte, ori că îi va
aprinde casa — nu am auzit.
Anuarul Inst. de Ist. Nat. IV. 11
 I. MARŢIAN

Depunerile la întrebarea 13.

Cei mai mulţi iobagi pleacă în bejenie din pricina sărăciei ce

bântue între ţărănimea din ţara noastră. Robotele, dăjdiile şi că­
răuşiile îa depărtări mari sunt mai multe decât să poată fi supor­
tate, fiindcă domnii au cuprins în timpul din urmă tot pământul
cel bun pe seama lor şi iobagii nu au unde să producă cereale
suficiente pentru casele lor, nici nutreţ îndestulător pentru vite.
Apoi mai pleacă unii iobagi în bejenie şi din pricina tratamentului
rău din partea slujbaşilor, administratorilor, logofeţilor şi a pri­
marilor, cari îi bat şi îi chinuesc fără milă. Astfel a plecat de cu­
rând iobagul rioan Lazurea împreună cu femeia lui şi cu trei fe­
ciori din pricina stăruinţei femeii sale care a fost cuprinsă de un
acces de epilepsie, când administratorul Mihai Albert a pedepsit-o,
ca să fie legată de stâlpul ruşinei. Şi Flore P â r v a n din Săcal îm­
preună cu doi feciori ai săi şi cu alţi doi feciori ai lui Petru
Pârvan au plecat în bejenie fiindcă i-a b ă t u t administratorul Mihai
Albert. Apoi tot din pricina că 1-a bătut stăpânul său, administra­
torul Alexandru Kopetzi, a plecat şi G e o r g e P o p a , cumnatul câr-
ciumarului din Lueriu Ioan Crăciun, împreună cu familia sa. Iobagi
U n g u r i nu pleacă în bejenie ci numai Români, şi ei se duc în
M o l d o v a din pricina că cei mai mulţi au acolo rude, prieteni ori
cunoscuţi, şi mulţi oameni laudă acea ţară că acolo pământul este
mai roditor decât pela noi şi dăjdiile şi robotele sunt mai uşoare.
Un servitor dela conac cu numele Ioan Buta se plânge că el
este atât de î m p o v o r a t cu lucrul încât de multe ori nu i-se d a n i e i
atâta răgaz ca să prânzească.
De încheiere depune popa Grigore din Lueriu la această
întrebare :
«Eu ştiu că dacă între albine se strică buna înţelegere ele
părăsesc coşniţa şi pleacă!»

* *
Urmează un tablou despre iobagii ardeleni bejenari, întocmit *
din o serie de 12 urbare de ale marilor proprietari U n g u r i din
Ardeal, care urbare în prezent se află în p r o p r i e t a t e a mea.
 BEJENARI DIN ARDEAL 163

T A B L O U
despre iobagii ardeleni bejenari.
N U M E L E SATUL UNDE
din care a Anul OBSERVARE
cu a mers
bejenarului plecat
numărul fiilor

Din urbariul lui loan Kernen din anul 1663.

Ştefan Pop Jeciu In ţară La miliţie

loan Virag Puşcaş
Matei Lăcătuş
Ignat Belci J Râpa-de sus
loan Belci
Grigore Petrunjel In Roadeş
Petru Albul
Andrei Cedre In Moldova
Precup Cedre
Ştefan Ciuta
Macarie Ciuta
Flore Pas
Iovu Beci In ţară
Pinte Ţota In Şieul-mare
Qeorghiţă Bolia
loan Şandor In Gurghiu
Iosif Bonta cu 2 fii In Moldova
loan Bonta
Grigore Bonta
loan Lar cu 4 fii
Blaga Hica In ţară In Morăreni
loan Onuţ In Lighet
Grigore Rusa In Deda
Onuţ Petrar In Archid
Luca Blaba
Oprea Albul In Săcuime
Crăciun Suciu
Cuieşd In Topliţa
Teodor Suciu
Lazăr Qiurco
Anderco Qiurco Felfălău
In Dredat
Filip Cizmadia
Alexandru Oprea Lueriu In Muntenia
Pavel Merza )»
panii Tămaş In tară
»oan Bălas Săcal
Macarie Mereuţ
Sava Honor
Şimion Fodor In Posmuş
loan Poda
Bejan Haneş Milaşul-Mare
Andreica Fechete In Ulieşul-Mare
jretru Turcu In Chilienii d. s.
"umitru Merla In Ocna
'oan Platon In Beica-rom.
^ n g o r e Mâţ In St. Martin
'eodor Puşcaş Veresszék
Potok In Săcuime
164 I. MARŢIAN

N U M E L E SATUL
UNDE
din care a Anul OBSERVARE
ori
bejenarului plecat a mers
numărul fiilor

Din urbanul luditei Waji de la anul 1741.

Teodor Măriuţă — Buzeşti nu se ştie 1767
Lupul Qorban — în Ungaria 1719
Nicolae Oorban — » » 1716
Qavrilă Gorban
JT
—
w
.
Oavrilă Oniţâ •) nu se ştie
Qavrilă Miron Teodor '» în ţară 1740
Onul Sigovan cu 3 fii 1> nu se ştie 1738
Teodor Nechita Cesariu în ţară 1712 Pe Criş
Ştefan Nechita )>
Petru Nechita
7J U
Petru Cădar 1731
ÌÌ nu se ştie
Ioan Crăciun — Renghet „ 1725
Ioan Bozian als. Negru 1715
— ii
Ursu Bozian Joagiul d. jo
— ÌÌ în ţară
Gavrilă Bozian
Crăciun Faur fi
— * 1731
Dănilă Faur >)

Ioan Faur yt
1721
Ioan Sârb
— Văleni în ţară 1735
Irimie Varga
— Ciuguzel 1739 Pe Criş
Vasile Varga
Nicoară Rusan cu 2 fii I. nu se ştie
Teodor Î, în ţară 1717 In Bănat
Constantin Flore
Marian Flore George şi loan „ 1721 Pe Criş
Petru Balnez — » nu se ştie 1701
Simion Neag. cu 4 fii Hopârta în ţară 1719 Pe Criş
Christu Iliaş Achim u •qj
Alexa Harastoşan — Aiton » 1729 ^1
Teodor Dămian » a
Oeorge Şandor cu 2 fii
Ştefan Şandor - 1721
Martin Şandor
Filip Macovan — )I II
Teodor Macovan — nu se ştie 1740
Andrei Macovan « »»

Ioan Boşan
Filip Hodre cu 2 fii n în Ungaria 1738
Oavrilă Hodre — Racăş nu se ştie 1735
Ioan Coste cu 3 fii n
Ioan Braica un fiu în Ungaria 1734 Pe Criş
Toma Oânscă Bicălat în ţară r>
Petru Gânscă
Teodor Gânscă - »I TI
tt ii

Din urbariul erezilor lui Sigismund K e m é n y de la anul 1745.

Flore Toma Grigore leciu In Moldova \ 1737
Miron Todoric tisenie, Ioan, Stefan I Râpa de sus
Timotei Cioata Minai, triste, Táñase şi „
Sandul
Precup Cioata Miron
 BEJENARI DIN ARDEAL 105

N U M E L E SATUL
UNDE
din care a Anul OBSERVARE
bejenarului ori plecat
numărul fiilor

Ioan Crecia Râpa-de-sus în Moldova 1737

Origore Crecia
Vasile Pascu cu 3 fii
Nechifor Pascu
Simeon Pascu
Dumitru Crecia
Lup Bondre
Petru Anton
Oeorge Anton
Leonte Anton
Oavrilă Anton
Pavel Anton cu 1 fiu s'a reîntors
Petru Todea cu 3 fii cu 2 fii
Vasile Todea cu 2 fii 1729
Vasile Chiş cu 2 fii
Origore Chiş 1737
Ioan Chiş cu 3 fii 1729
Demian Anton 1737
Simion Tătar
Origore Pascu I 1735
Dumitru Oherman cu 0 fii 1720
Leonte Crece nu se ştie
Ioan Bulat
Sava Bulat
Luca Bulat
Oorcia Beşa cu 1 fiu 17Ì59
Flore Boilă cu 3 fii
Vasile Onişor, 1744
Origore Tătar Vârtolomeu
1
Gavrilă Bănia Lueriu în ţară 1739
Origore Filip cu 2 fii în Moldova I 1737
Ignat Macarie «
Ioan Măduţa cu 1 fiu
DănilăMăduţa al. Popa cu 3 fii 1739
Ioan Tomşa nu se ştie
Nistor Bercea
Onul Bercea în Moldova 1741
Teodor Oprea în ţară păcurar in
Macavei Mihoc în Moldova 1737 Visuia
Onul Mihoc 1735
lacob Mihoc nu se ştie 1741

Din u r b a r i u l l u d i t e i W a i i d e la 1751.
Stefan Sas 3 fii Aitón în Ungaria 1091
Cristea Ilies 1729
Alexa Harastoian 1731
Teodor Damián cu 3 fii 1743
loan Boian Luca, Qavril 1738
Teodor Macona nu se ştie 1737
Andrei Macona
p l i p Macona
'oan Craciun 1748
106 I. MARŢIAN

N r M E L E SATUL
UNDE
din care a Anul OBSERVARE
bejenarului ori plecat a mers
numărul fiilor

Nicolae Dămian Luca Gavril Aiton nu se ştie 1751

loan Maior cu doi fii » în ţară Ia Cluj
Petru Băluţ i Ilie, Filip Hopârta nu se ştie 1717
\ Teodor, Achim
Simeón Neag
Ioan
» îu Ungaria
Eremie şi \
V'asile Varga Ciuguzel nu se ştie 1749
George '
Nicola Rusan Ioan » » 1717
Constantin Flora George, Ioan » în Ungaria 1711 pe Criş
Flore Ascherean » nu se ştie 1742
Chirilă Moise ! Ionuţ Crăciun j » în ţară 1749
Filimon Târziu Turdaş nu se ştie 1751
losif lanaş Nicolae i » » 1749
Filimon Dragan » »
Grigore Popa » »
Toma Dragan Spălnaca 1721
George Hopântean » n 1739
Simeón Cosma Renghet în Banat 1691
Savu Urs » în ţară 1700 în Certej
Gogan-Va- 1750
Mihai Bărabaş George, Mihai în Ungaria
rolia
Andreica Zeii Buzeşti în Moldova
Mihai Zeti »
Alexa Gui Calacea în Ungaria 1731j
Teodor Gut 1738
George Vonia Dumitru, Ma- ()
1739
cavei 1738 în satul Nagy-
Urs Vonia lak lângă Tisa.
loan Marian în ţară 1733
Teodor Marian
Blaga Marian »
Petru Marian
Grigore Laiuş nu se ştie 1715
Vasile Laiuş în Ungaria 1731
Crigoraş Laiuş » 1731
Simeón Laiuş nu se ştia 1738
Lupu Gut în Ungaria 1750
Simeón Gut nu se ştie 1731
loan Sima cu doi fii Sotelec > »
Andrei Boga în L'ngaria 1721
Chifor Andron Uifălăul-Un-
George » 1735!
guresc
loan Marta Finciu 1728
Chirilă Marta » nu se ştie 1725'
Ioana Braicu Bica-română 1733:
Toma Gâscă 1736
Petru Gâscă 1737
Teodor Gâscă 1738
Vasile Hodre Racăs 1741
i!ie Hodre
Filip Hodre 1735
Istrati Andreica în Ungaria IV îu
 BKJENARI DIN ARDEAL 167

N U M E L E SATUL
UNDE
din care a Anul OBSERVARE
ori a mers
bejenarului plecat
numărul fiilor

Oavrilă Costa ! loan, Onul Racăş In Ungaria 1735

Teodor Costa — 1744

Din urbariul lui George Bethlen de la 1756.

Lupu Trăsnău Petru Bârgău d. sus în ţară 1741! în Ragia
Martin Ştefănuţ » nu se stie 1736!
Oavrilă Ursache 17441
Filip Scurtu Bârgău-rus 1736i
? Dumitru în ţară 1716! la Iclod
Dumitru Tănasă Irimie, Constant. Şuaieu

Din urbariul lui Adam W a s s de la 1758.

Lazar Moro şea Şieu-Odorhei nu se ştie 1716
Ştefan Rogozan în Moldova 1741
Ursul Rogozan cu 4 fii în Roşor (?)
Teodor Florea Petru nu se ştie 1754
Ursul Florea
Nicolae Florea
Sandul Florea
Dumitru Puşcaş loan, Andrei Bretea săsească în M-mureş
Vasile Mureşan George nu se ştie
Ionică Mureşan
Simeón Mureşan 1752
Onişor Mureşan Grigoraş
loan Manoilă cu 2 fii Agrişul de Jos 1746
Origore Manoilă cu un fiu 1753
Miron Mureşan în M-mureş 1755 în Săcel
Vasile Mureşan
loan Mureşan
Crăciun Târnoca cu trei fii 1753 în Chichesd
Qrigoraş Lorint Achim 1754
Simeón Coza Coci 1753
loan Coza în Moldova 1746
Alexa Coza în M-mureş 1745
Gira Coza Vasile, loan
Ursu Coza 1754
Paşcu Manei Gavrilă în Ungaria1753
loan Blăguţa în M-mureş 1744
Qeorge Ilieş 1753
Vasile, loan
Qherman Răbrean 1751
Lup Coza 1754
loan Mut în Moldova 1746
George Manei cu doi fii
cu un fiu în Ungaria 1753
Lup Răbrean 1752
Ştefan, Andrei, Iftene în tară
Flore Răbrean
Jpan Răbrean în Ocna
Teodor Răbrean 1752!
Grigore Blaga cu doi fii în Moldova 1746!
Flore Coza Vasile 17451
în M-mureş 1743
168 I. MARŢIAN

N U M E L E SATUL
UNDE
din care a ,Anul OBSERVARE
bejenarului [ ori plecat a mers [
J numărul fiilor

loan Coza Alexandru, lacob Coci în M-mureş 1743

Gavrilă Lup — nu se ştie 1750
Simeón Moldovan —- în M-mureş 174/ în Dtagomiicjti
Gavrilă Moldovan —
loan Moldovan —
Andrei Coza — 1753
Vasile Coza —
George Coza —
Vasile, Filip,
Grigoraş Laup Teodor, Irimia, „
Lazăr
Andrei Lup — „ 1740
Vasile Coza — 1752
Grigore Coza —
Nica Puşcaş „ 17"ó3 în Saliste
Leonte, Ioan,
Grigore Manei Tănase, Vasile,
Alexă
Constantin llieş Teodor, Dumitru
Lup Pop Mogoşmort
Vasile Pop — „ 1757
Samoil Iliş — Vireag 1 1742
Vasile Bărburaş Petru Nimigea românească nu se ştie 17fiO
Irimie, Vasile,
Teodor Brendea Luşca în Moldova 1744
Petru
Vasile Brendea cu 1 fiu în M-mureş 1750
Gavrilă Trifoi Lup. Petru nu se stie
Vasile Trifan — 1755
Vasile Sermeşan — ţi în Moldova 1750
Grigore Sermeşan -
Simeón Ciorceriu Ioan nu se ştie
Cos.na Avram Alexa Prislop în ţară ¡ 1755 în liorolea
P^tru Lucaci — în M-mureş „
Crăciun Cozrna — în Moldova 1746
loan Cozma - „
Nicolae Brendea Dănilă în M-mures 1750
Arsente Cozma 1755
Precup Ciribor Simeon, Cosma „ în Moldova 1718
bănilă, llie,
Androne Lucaci Simeon - 1708
Vasile Trifan Ioan, Constantin Tăun „ 1744
Chifor Guţ cu 2 fii „ 1740
loan Nistor cu 2 fii „
Pavel Fere — 1742
Ignat Fere — în Ungaria 1751
Petru Ţarălungă — Sfântu nu se ştie 1708
Nicolae Taloş — Măluţ în Moldova 1756
Anton Taloş — „ nu se ştie 1754
Paşcu Gavriş — Gsoi în Ungaria 1752
llie Duma cu 1 fiu » în ţară 1754
il ie Brie — Deal nu se ştie 1757
loan Brie — n „
Teodor Coman Petru, Vasile Cucerdea 1755
 BEJBNARI DIN ARDEAL 169

N U M E L E SATUL
UNDE !
din care a Anul OBSERVARE
bejenarului n u m ° ^ f i j , 0 r
plecat
a mers J

Niţu Hulpuş ' Pascu, Flore Cucerdea nu se ştie 1775

George Hulpuş Vasile îi
Chifor Hulpuş j în ţară
losif Hulpuş 1 nu se ştie

Din urbanul lui Sigismund Kemeny de Ia 1762.

Ignat Gherman Râpa de sus nu se ştie 1756!
Ignat Bondra loan în Moldova 1760;
Macavei Niţ în ţară 1743!
Luca Niţ
[oan Niţ cu doi fii în Moldova 1722!
Teodor Ciata
loan Ciata 1742!
Istrate Ciata 1759
Istrate Buta
„ Buta
Minai Pascu cu trei fii 1749
Teodor Pascu
Grigore Pascu
loan Pascu cu doi fii
Toma Blidar cu trei fii 1745
loan Techele 1752
Petru Ciata 1749
Savu Nicorat 1732
Ignat Nicorat cu doi fii 1755
loan Ştef 1742
Leţa Petruţ fiul popii
Simion 1760| să înveţe carte
Zaharie Ştef loan 17421 * a
S c o a
'*
Andrei Merte 17471
loan Bondra _ 1
Vasile Jurca 4 fii 176l|
Andrei Merte 1756|
Precup Bondra
Precup Pătruţ nu se ştie 1732i
loan Pătruţ 1

Chifor Luca Felfălău 17461

IIie Luca în Ungaria 1749;
Petre Luca nu se ştie 1750
Grigore Oancea Lueriu 1722
loan Oancea
Constantin Oancea
Marian Haneş în ţară 1732
Achim Alexa
Teodor Alexa
•gnat Blaga 1722
Macavei Blaga
Onu Blaga
Grigore Oancea Constanţii), Mihat, Lata în Moldova I 1758
Teodor Morariu 1750!
i Savu
Gecrge Cismaş Săcal nu se ştie I 17371
Andron Cismaş
17J I. MARŢIAN *

N U M E L E SATUL
UNDE
din care a Anul OBSERVARE
a mers
bejenarului n u m ă r u Î fiilor plecat

1
Florea Cismas ¡ — Săcal nu se ştie 1737
Hie Hanci — » în Bănat 1725;
loan Hanci recte Dos Toma » în Moldova » i în Mărgineni
loan Şandor \ — » în ţară 1760 1

Savu Şandor | — în Ungaria 1761;

Din urbanul lui Simeon K e m e n y de la anul 1767.

Petru Barb Ompoiţa [ nu se ştie 1744
Ilie Costa
Barb Barb 1743
Petru Târnovan
Alexa Mircea
Oprea David în tară 1743 în Rimenţi
loan David în Ighiu
Oanea Barb 1750
Ilie Costa 1733 în Găureni
Mihai Hange nu s« ştie
Martin Gâscă Perceiu
Francisc Tusca
Valentin Tusca

Din urbariul lui Nicolae K e m e n y de la anul 1774.

Mitru Voncea Iacob, loan Lueriu în Moldova 1766: în Cosma
Teodor Cenger Iacob nu se ştie 1758!
Vasile Cenger loan » » !
Filimon Tămaş Flore, Luca Săcal în Moldova 1766!
Flore Bătrân loan. Petru 17711
Filip Bob 1764J
Petru Bob 1769
Andreica Bob
Ioan Hanci alias Dos. 1747Í în Mărgineni
Vasile Ştef loan, Teodoru Râpa-de-sus 17711
Pinte Vaia 1734!
Lazăr Vaia
George Nete loan 1771J
loan, Gavril
Eftimie Petruţ Teodor
Teodor, Istrate,
Ioan Pascu Mihai
Ioan Bejan
loan, Toma,
Simeon Neta George, Dumitru
Precup
Lup Gherman 1763
Sava Bondra 1764:

Din urbariul lui Lup K e m e n y de la anul 1776.

Macarie Oanea Uliesul-mare în ţară ! 1761 în Făgăraş
Obreja Colcer nu se ştie i 1769
Marian Veconi în Bănat 1767
 BEJENARI DIN ARDEAL 171

N U M E L E SATUL
UNDE
din care a Anul OBSERVARE
| ori plecat a mers
bejenarului
¡ numărul fiilor

Simeon Tătar Irimie, loan Ocna în Moldova ¡ 1766 pe moşia mâ-

Teodor Tătar „ „ năstirii din Tăr-
Petru Stupinian Toms, Teodor, lamb, loan .-. peşti
Onuţ Ş a l e
Lup Şale
Teodor Ş a l e
Savu Ş a l e
Grigore Şale
Vasile Ş a l e
Ioan Ş a l e
Teodor Dârloi
Oavrilă Geşan
Irimie Coman 1769 în Grăgăleni
Flore Sare 1766 în Drăguş
loan Sare în ţară 1773
Grigore Tătar 1769 în Rodna
Blaga Tătar 1758
Grigore Coman nu se ştie 1738
Gavrilă Coman
Andreica Dârloi în ţară 1754
Ioan Nicoră 1750
Irimie Nicoră
Gavrilă Nicoră
Petru Nicoră

Din urbariul lui S i m e o n K e m e n y de la anul 1781.

George Nemeş Grindu nu s e ş t i e 1765 a fost olariu

Ioan Balaş 1771 a fost bucătariu
Ioan Şiga 1751
Ioana Olah in ţară s'a resoumpăral din
Mihai Nemeş nu se ştie 1765 iobăgie cu 100 florinii
Samuil Săbăduş în ţară 1769 Logofăt în Sângel
George Săbăduş în Ungaria 1761
Ştefan Moldovan GrindCristur în ţară
Ioan Nam Vaidasig
Petru Bob
Vasile Călin Ţicud 1781
Mihai Hete 1733
Ştefan Hete împr. cu 6 fii Ciugudiul-de-sus
Petru Popa 1751
Simeon Popa 1751
Nicolae Voimer Trifon nu se ştie 1780
Crăciun Andaş în ţară 1766 în Ceanul-Mare
Ioan Şaigu Cheta 1773
Qrigoraş Truta 1770
Mihai Sas Martin, George Bârghiş
Mihai Pârcălab nu se ştie 1769
Bucur Coman Nandra în ţară 1755
oan Mergedan Peterlaca în Moldova 1777
Ioan Mormânt în ţară în Sălcut
cu 3 fii
172 I. MARŢIAN

N U M E L E SATUL
UNDE
din care a Anul OBSERVARE
bejenariilui ori plecat a mers
numărul fiilor

!oan Cârjol cu 3 tu i Peterlaca în ţară j 1755

i
Nistor Lazăr — I
Oanea Lazăr ¡ '1767,
Ilie Clepa Petru
Simeon Precup v ' 177Q'
Mihai Precup
Oanea Cioara bun cismar
Eutimie Cioara
loan Bolfana
Ioan Alga Heria ^ nu se ştie
Ştefan Ciatloş 17C6J
Toma Olteanu Gomboruz ? , în tară
Vasile Ioanaşc !
1769
Mihai Epure 1761 i
Simeon Epure 1769
Crăciun Coman cu 4 fii
Mihai Hârcioagă Ocnişoara 1771
Teodor Florea 1761
Toma Josim 71
Nicolae Popa 1751
Gavrilă Oprita
1763
Oavrilă Tanda
Vasile Dumitru 1763
Ioan Grec 1741
Nicolae Hârceaga 1780
Petru Morariu în Mo ci
Simion Morariu loan BĂGAU
cu doi fii
Ioan Grec 1751
Eremie Mormonde 1761
Oprea Cârst 1766
Simeon Cătălice Galda
1761
Ştefan Stoica 1767
Demian Cornea
Mihai Halga
Ioan Nicola Ompoiţa 1751
Ioan Barb ¡ 1765
Ioan Mircea j 1780
Coman Macra
Stoica Macavei 1759
Teodor Nigre 1761
Andrei Leş ;, J 1773
¡

George Leş Răvăşel nu se ştie 1773

Oprea Bele în ţară | „

Din urbariul lui Samoil K e m e n y fără dată.

1
Luca Sabo IDersida-Mică In ţară
Simeon Vesca Dumitru
Andrei Demian loan j
Tămaş Sas loan, Simeon ¡ — are un fecior popă
Gavrilă Gorgan în Ungaria
Simeon Cracu Gavrilă, Ştefan j în ţară
loan Văscan Teodor, Nicolae în Ungaria
Vasite Lupşa
liemian Lupşa
 BEJENARI DIN ARDEAL 173

Ca rezultat din acest tablou înregistrăm că au plecat în bejenie

de pe moşiile sus numiţilor proprietari din Ardeal la anii i n d i c a ţ i :

Muntenia 2 iobagi,
Banat 3 „
Maramureş 31 „ cu 26 fii
Ungaria 37 25 „
Moldova 122 „ „ 115 ,
ţară 158 „ „ 37 „
se ştie unde 120 „ „ 71 „
In total deci 471 iobagi cu 174 fii.
In r a p o r t cu numărul proprietarilor urbariali de 3610 înainte
de anul 1848, dintre cari 220 erau mari proprietari, aceste date nu
prezintă o cantitate în bazele căreia s'ar putea face vre'un calcul
aproximativ. T o t u ş ele sunt suficiente ca să putem constata faptul
că numărul bejenarilor iobagi din Ardeal a fost cu mult mai mare
decât s'ar putea admite în teorie.
De încheiere nădăjduim că aceste modeste indicaţii vor servi
de indemn şi altora să adune urme răzleţe de ale istoriei neamului
nostru din Ardeal.
 Macedoromânii
Vechimea şi însemnătatea lor istorică în Peninsula Balcanică *)
de Th. Capidan

P e n t r u cercetătorul critic care caută să-şi dea mai bine seama

despre rostul populaţiunilor româneşti de pretutindeni din veacurile
de mijloc, nu există studiu mai a t r ă g ă t o r decât acela care ni-1
oferă trecutul actualelor populaţiuni româneşti din întreaga Penin­
sulă Balcanică.
Despre aceste populaţiuni ne vorbesc istoriografii bizantini,
începând din sec. X până la căderea Constantinopolului. Ele sânt
pomenite în o mulţime de documente raguzene, în mai multe di­
plome ale regilor sârbi, şi un număr considerabil de nume de
localităţi de origine românească aflătoare în inima Serbiei şi a
Bulgariei, acolo unde astăzi nu mai există nici un Român, dau
dovada cea mai sigură despre prezenţa lor în număr mai mare în
Peninsulă.
E s t e d r e p t că, în afară de Macedoromâni, mai există şi alte
două populaţiuni româneşti de obârşie balcanică Meglenoromânii,
Ia răsărit, aşezaţi în munţii Caragiova deasupra Salonicului, şi Istro­
românii, la apus, rătăciţi tocmai în Istria. C u toate acestea, ele
n'au p u t u t juca rolul istoric al Macedoromânilor. Aceasta, desigur,
din cauza numărului lor tot mai redus. Aromânii au fost aşa de nu-

') Conferinţă ţinută în seara de 16 Martie 1927, în aula Fondaţiei Carol

din Bucureşti, la o şezătoare macedoromână, organizată de Asociaţia Absol­
venţilor Şcoalei Superioare de Comerţ a României la Salonic, cu sediul în
Bucureşti.
 176 TH. CAPIDAN

1
meroşi în veacurile de mijloc ) , încât, cu toată desnaţionalizarea
la care au fost supuşi, s'au p u t u t păstra într'un număr destul de
considerabil, ca unii care chiar azi a t i n g cifra de patru sute până
la cinci sute de mii de suflete, alături de Meglenoromâni reduşi
la 16 — 18 mii, şi de Istroromâni păstraţi numai în trei mii.
Astăzi aceşti Macedoromâni se găsesc aşezaţi în n u m ă r mare în
Epir şi Tesalia, în Albania, în Macedonia şi în Tracia Occidentală. In
timpurile mai vechi aşezările lor se întindeau până în Tracia
Orientală. De aci prin ţinutul M e r o p e şi R o d o p e , ei ajungeau în
muntele Balcan, aproape de ţinuturile din d r e a p t a Dunării, acolo
unde în veacurile de mijloc se aflau în nemijlocită atingere cu
fraţii lor din stânga Dunării.
Uitându-se cineva pe harta etnografică a Peninsulei Balcanice,
rămâne uimit de împrăştierea lor extraordinară, mai ales în sudul
Peninsulei. Faţă de această răspândire, în mod firesc, se pune în­
trebarea : De unde vin aceşti Români azvârliţi peste munţi şi văi,
în ţinuturi situate la distanţe cu o depărtare de peste o p t sute de
kilometri de centrul românismului carpato-dunărean ?
întrebarea nu este nouă. Mai de mult istoricii şi filologii au
fost chinuiţi de aceeaşi nedumirire, fără însă să fi p u t u t ajunge
la un răspuns mulţumitor.
începând dela Thunmann, vestitul profesor de istorie dela Uni­
versitatea din Halle (Germania), până astăzi, cea mai mare parte
dintre istorici socoteşte pe Macedoromâni ca urmaşi ai elementului
autocton romanizat în Peninsulă.
Filologii, din contră, cred că acest element nu p o a t e r e p r e ­
zenta vechea populaţiune romană din Peninsulă, mai întâiu, din
pricina puternicei influenţe greceşti exercitată asupra ţinuturilor în
care se găsesc împrăştiaţi ei astăzi, al doilea, însă, şi din cauza
limbei. Limba lor este românească. Ca atare, ei nu pot admite fap­
tul, ca d o u ă populaţiuni de aceeaşi origine, cum sânt Dacoromânii şi
Macedoromânii, trăind de a p r o a p e două milenii în regiuni atât de
depărtate şi în împrejurări cu totul deosebite, să dea naştere la o
limbă care să fie aceeaşi nu numai din punctul de vedere al des-
voltării ei interne dar şi din acela al î m p r u m u t u r i l o r de afară. In-
tr'adevăr a t â t Dacoromânii cât şi Macedoromânii- au un număr de
cuvinte albanezeşti, vechi greceşti sau bizantine şi paleoslave, care,

1) „Vlahii de dincolo de Dunăre sânt un popor mare şi numeros. Se

spune că ei ar formă jumătate din locuitorii Traciei şi mai mult de trei sfer­
turi din locuitorii Macedoniei şi Tesaliei", (Johann Thunmann, Untersuchungen
über die Geschichte der östlichen europäischen Völker. Leipzig (1774) p. 174).
 MACEDOROMÂNII 177

după formă şi înţeles, se arată că au p ă t r u n s în graiul M a c e d o ­

românilor şi Dacoromânilor încă pe când ei nu erau despărţiţi, ci
trăiau în unitate teritorială. Aceste î m p r u m u t u r i comune, care s'au
făcut încă pe când ei trăiau laolaltă şi în contact cu p o p o a r e l e
vecine, au încetat după venirea Ungurilor. Invreme ce din a t i n g e ­
rea cu vechii Slavi, atât Macedoromânii cât şi Dacoromânii s'au
ales cu v r e o 7 0 — 8 0 de cuvinte comune, din care se vede lă­
murit că a t â t unii cât şi alţii au trăit multă vreme laolaltă şi d u p ă
venirea Slavilor printre Români, din contră, d u p ă năvălirea U n ­
gurilor comunitatea împrumuturilor a încetat, iar din cuvintele un­
gureşti intrate în limba română nu găsim decât atunci când la D a ­
coromâni, la Macedoromâni ele lipsesc cu desăvârşire.
Această întrerupere de î m p r u m u t u r i însemnează, după părerea
filologilor, o întrerupere de legături între Dacoromâni şi M a c e d o ­
români. Şi cum aceste legături p e n t r u vremurile vechi nu p u t e a u
exista decât numai în nordul Peninsulei Balcanice, în d r e a p t a şi în
stânga marelui fluviu, acolo unde, d u p ă unii istorici ca Hopf şi
1
alţii, ar fi existat şi o Valante Albă ), filologii cred în opoziţie
cu istoricii, că Macedoromânii n u sânt localnici, ci s'au coborît în
locurile pe care le ocupă astăzi prin sec. VIII, IX şi X, de prin
părţile dunărene. Prin urmare, ei nu reprezintă un rest al populaţiu-
nilor autoctone romanizate.
Această părere a filologilor, despre originea nordică a M a c e ­
doromânilor, ar mai putea fi susţinută şi cu alte dovezi luate din
timpul încreştlnării populaţiunilor româneşti. Ele n ' a u fost relevate
pună acum.
In Peninsula Balcanică, cel puţin în părţile sudice, acolo unde
se află azi aşezările româneşti în masse mai compacte, creştinismul
a fost introdus în sec. I şi II, cam în aceeaşi epocă în care a în­
ceput să fie răspândit şi la p o p o a r e l e romanice din Occident.
Se ştie că primele comunităţi creştine erau greceşti atât ca
limbă cât şi ca tradiţie. C a o urmare a acestor stări de lucruri,
limba latină din primele veacuri, eră plină de cuvinte greceşti
pentru r e d a r e a termenilor creştineşti. P r i n t r e aceste cuvinte se aflau
ecclesia, pentekoste şi altele. Aceşti termeni erau întrebuinţaţi mai
cu deosebire în sudul Peninsulei Balcanice şi în părţile meditera­
neene. C u cât creştinismul se întindea mai în spre nord, în Dacia,

') Domnul N. Iorga nu crede în existenţa unei Valahii Albe. Ea nu este

atestată la scriitorii bizantini. Hopf, din care am reprodus citatul în studiul
meu Românii Nomazi (cf. p. nu indică nici un izvor. (cf. Revue Historique
(lu Sud-Est Européen. Avril-Juin 1920 III ème année No. 4-6 p. 113).
Anuarul Inst. de Ist. Naţ. IV. 12
178 TU. CAPIDAN

Panonia, Reţia etc. cu atât ei erau mai puţin înţeleşi. Din cauza
aceasta, ceva mai târziu, pe Ia sfârşitul sec. IV, misionarii creştini s'au
văzut nevoiţi să înlocuiască vechii termeni bisericeşti de origine greacă
cu cuvinte latineşti uzuale, înţelese de p o p o r u l de jos. Printre
acestea a fost introdus şi basilica în locul cuvântului mai vechiu
ecclesia. Este drept că la origine şi basilica era de provenienţă
greacă, însă ca unul care fusese introdus în limba latină cu mult
înainte de era creştină, el devenise cuvânt latinesc popular şi era
înţeles de t o a t e straturile sociale.
Cunoscând acum cronologia cuvintelor bisericeşti ecclesia şi
basilica, şi reîntorcându-ne să cercetăm care din aceste două s'au
moştenit la Dacoromâni şi Macedoromâni, vom vedea că atât la
unii cât şi la ceilalţi s'a păstrat basilica. Din acesta Dacoromânii
au biserică, iar Macedoromânii, subt o formă mai veche, băsearică.
Aşa stând lucrurile, în mod firesc ni se pune î n t r e b a r e a : dacă
prezenţa lui baslica la Dacoromâni se explică prin introducerea
târzie a creştinismului în Dacia, cum s'ar putea explica acest termen
bisericesc târziu la Macedoromâni, admiţând, cum susţin isto­
ricii, că ei ar fi urmaşi ai vechilor colonişti romani din sudul
Peninsulei Balcanice ? N ' a r fi trebuit să avem în graiul lor un
urmaş al vechei forme latine ecclesia ? Prezenţa aceleiaşi forme
tărzii la Dacoromâni ca şi la Macedoromâni ne arată că încreşti-
narea relativ târzie a t u t u r o r populaţiunilor româneşti s'a făcut
dintr'odată şi în unitate teritorială. In cazul acesta t r e b u e să ad­
mitem că şi Macedoromânii, care astăzi se află la sud, acolo unde,
după cum am spus, creştinismul fusese introdus în sec. I şi II, a
t r e b u i t să vină dela nord, căci prezenţa termenului băsearică în
graiul lor arată că ei au fost încreştinaţi pe la sfârşitul sec. IV,
încă pe când se aflau a p r o a p e de ţărmul Dunării.
Şi ca o nouă dovadă că într'adevăr în tot sudul Peninsulei
Balcanice şi în Illiricum cuvântul de bază pentru denumirea bise-:
ricei creştine era vechiul ecclesia nu basilica, aceasta se poate
vedea şi din terminologia creştină din limba albaneză. Albanezii
care au fost încreştinaţi cu mult înainte de Români, pentru «bise­
rică» au cuvântul kişă. Acest kişă vine direct din ecclesia. Dacă
mai a d ă o g ă m faptul că Macedoromânii sânt vecini de a p r o a p e ai
Albanezilor, se va înţelege şi mai bine de câtă mare însemnătate
pentru chestiunea care ne preocupă, este prezenţă în graiul lor a
cuvântului băsearică.
*
* *
D u p ă această mică expunere asupra identităţii care există
 MACEDOROMÂNII 179

între graiul macedoromân şi între acela al Românilor din nordul

Dunării, ar rezulta că părerea filologilor despre originea nordică a
Macedoromânilor, ar fi aceea care s'ar apropia mai mult de adevăr.
Cu toate acestea, dovezi de altă natură arată că, în ultima analiză,
piimele rădăcini ale românismului balcanic trebue căutate tot în
sudul Peninsulei Balcanice.
P â n ă acum s'a cercetat puţinele date istorice şi mărturiile
limbei. N u s'a studiat însă şi toponomastica ţinuturilor ocupate
de Macedoromâni. In acest domeniu găsim u r m e , care sânt t o t
aşa de i m p o r t a n t e p e n t r u chestiunea originii lor nordice sau sudice
caşi mărturiile limbei.
U n a din aceste urme, este cunoscutul oraş şi m a r e p o r t pe
mare Salonic. In timpul cuceririlor romane oraşul acesta avea
două nume. Unul grecesc Thessalonlke, păstrat de către Greci
încă p â n ă astăzi subt aceeaşi formă sau prescurtat Saloniki, altul,
de origine p u r romană, Salona. Cuvântul era uzual până la nă­
vălirea Slavilor în Peninsula Balcanică (sec. V-VI), căci aceştia l-au
apucat prefăcându-1 după firea graiului lor în Solunu. Dar după
prefacerea lui Salona în paleoslavul Solunu, forma romană nu s'a
pierdut. Ea a continuat să se păstreze şi mai departe în g u r a p o -
pulaţiunilor romane din Balcani subt forma românească Sărunâ.
De fapt, a t â t Macedoromânii cât şi Meglenoromânii, urmaşii di­
recţi ai acestor populaţiuni romane, păstrează în graiul lor, încă
până astăzi, această nepreţuită formă toponomastica.
Dacă vom căuta acum să localizăm în timp transformarea formei
romane Salona în românescul Sărună, vom vedea că ea t r e b u e să
se fi efectuat până prin sec. VII, cel mai târziu. P e n t r u fixarea
acestui termen avem cuvintele paleoslave. Nici unul dintre acestea,
care există la Dacoromâni caşi la Macedoromâni şi M e g l e n o r o m â n i ,
nu arată un r pentru / slav intervocalic. Faptul acesta ne a r a t ă
că la venirea strămoşilor noştri în contact cu Slavii (prin sec.
VI-VII-VIII) prefacerea lui / în r se isprăvise.
Din toate acestea rezultă că forma Salona a ajuns în g u r a
Aromânilor şi Meglenoromânilor Sărună, cel mai târziu până prin
sec. VII. In timpul acesta ei t r e b u e să se fi găsit în apropi­
erea marelui o r a ş : în Epir, Macedonia, Tracia, în munţii Ro-
dope şi Balcani. Insă în nici un caz nu mai în spre nord. De aci
în sus se întindea cealaltă ramură a românismului carpato-dunărean :
Dacoromânii. La aceştia cuvântul este necunoscut. Ei nu l-au avut
niciodată. Şi nu-1 puteau avea pentrucă ei, în marea lor majoritate,
se aflau dincolo de malul Dunării. In condiţiunile acestea păstrarea
ISO TU. CAPIDAN

numelui de loc Săruna la M a c e d o r o m â n i şi Meglenoromâni, nu ne

dă dovadă numai despre persistenţa acestora în sudul Peninsulei
Balcanice încă din primele veacuri de cucerire romană, dar indi­
rect şi despre continuitatea elementului românesc la nordul Dunăriii
Şi în afară de Sărună, Macedoromânii au mai moştenit şi
alte cuvinte de origine ilirică sau greacă veche ca Lăsun, Băeasa,
l
d e s p r e care am încercat să vorbesc mai pe larg în altă p a r t e ) .
T o a t e aceste urme vechi din toponomastica macedoromână,
împreună cu unele particularităţi de graiu, despre care m'am o c u p a t
2
a i u r e a ) caşi trăsăturile caracteristice ale portului lor, studiat de
3
mine în Români Nomazi ) dau d o v a d ă că părerea istoricilor despre
originea lor sudică nu t r e b u e părăsită.
Recunoscând acest lucru până la un punct ca adevărat, ne
întrebăm cum t r e b u e explicată, pe de o p a r t e , persistenţa acestui
vechiu element romanic în mijlocul Grecilor, fără să fi p u t u t fi
grecizat, pe de altă parte, desvoltarea unui idiom care se identifică
în totul, până la venirea Ungurilor, cu graiul D a c o r o m â n i l o r ?
Eu socotesc în d o u ă feluri.
Mai întâiu, când se vorbeşte despre elementul grecesc din
sudul Peninsulei Balcanice, p e n t r u vremurile mai vechi, t r e b u e să
recunoaştem că numărul lui se exagerează aşa de mult, încât s'ar
părea că atât Epirul cât şi Macedonia ca şi Tracia ar fi fost ocu­
pate numai de Greci. In realitate, în antichitate stările de lucruri
nu se prezentau, în ce priveşte răspândirea elementului grecesc,
cu mult altfel de cât ni se înfăţişează astăzi. Şi atunci ca şi astăzi
Grecii se aflau în P e l o p o n e z şi în insule. Mai în spre miazănoapte
prezenţa lor nu se atestă decât p e n t r u litoralul mării, acolo u n d e îi
găsim şi astăzi. Epirul şi o p a r t e din Tesalia erau lipsite de Greci.
Iar în Macedonia şi în părţile nordice ale Peninsulei, populaţiunea
greacă, afară de unele comunităţi r ă s p â n d i t e prin puţinele oraşe,
lipsea t o t aşa de mult ca şi astăzi. Eu cred ca D-voastră, care în bună
parte sânteţi Români macedoneni, n'aţi putea să mi numiţi o sin­
g u r ă familie de origine greacă din vreun oraş al Macedoniei. In
toate vremurile elementul grecesc din aceste părţi a fost repre­
zentat de Aromânii, Albanezii şi Slavii, care ţineau de biserica
grecească. In antichitate realitatea nu putea fi alta decât aşa cum

') Ci. Dacoromânul IV pp. 163, 1265.

2
J Ci. Românii din Peninsula Balcanică în acest Anuar, Voi. II (1923)
p. 98 şi urm.
") Ci. Dacoromania IV p. 80.
 MACEDOROMÂNII 181

se prezintă astăzi. De oarece nimeni nu va p u t e a susţine că în ve­

chime au existat mai mulţi Greci decât astăzi.
Dacă ne vom întoarce ca să vedem cauzele care au contribuit
la exagerarea acestui element neexistent, vom vedea că ele provin
parte din profunda impresie pe care civilizaţia balcanică a făcut-o
asupra renaşterii, atunci când pentru streini nu numai Elada trecea
ca ţară grecească dar chiar întreaga Peninsulă era considerată
ca locuită de Greci, p a r t e , însă, şi din concepţia falsă pe care cei
mai mulţi dintre cercetătorii Peninsulei Balcanice şi-o făcuseră luân-
du-se după linia de demarcaţiune trasată de Const. Jirecek, între
zona de influenţă romană şi între zona de influenţă greacă.
fntr'adevăr, d u p ă această linie, care despărţea întreaga Pe­
ninsulă Balcanică în d o u ă părţi, porţiunea care se întindea în jos,
dela o linie trasă din punctul Lisos lângă Scutari pe Marea Adria-
tică, şi, trecând la a p u s pe lângă Sofia, u r m a drumul dealungul Bal-
canului până la ţărmurile Mării N e g r e , ţinea de zona g r e c e a s c ă ; iar
aceea care se întindea la nord de această linie, ţinea de zona romană.
Această despărţire s'a făcut pe bază de inscripţiuni. In porţiunea
de sus, cea mai mare p a r t e dintre inscripţii sânt redate în limba
latină, pe când în porţiunea de jos ele sânt scrise în limba greacă.
Din această stare de lucruri ajunsă până la noi s'a crezut că, pe
când în părţile nordice influenţa romană era preponderentă, din
contră, la sud grecismul era a tot stăpânitor. In realitate însă lu­
crurile se prezentau cu totul altfel: E s t e foarte adevărat că scribii
şi lapicidii erau obicinuiţi cu scrisul grecesc şi g r a v a u inscripţiile
în această limbă. Insă nu-i mai puţin adevărat că poporul»
până nu devenise roman, vorbea limbile locale: macedoneană, iliră,
tracă. D u p ă romanizare se înţelegea numai în limba latină. C ă cu
timpul cultura romano-bizantină a exercitat o puternică influenţă
asupra t u t u r o r p o p o a r e l o r balcanice, se î n ţ e l e g e dela sine. Ea a
fost transmisă şi romanităţii din s t â n g a Dunării, la început direct,
mai târziu prin mijlocirea Slavilor. Insă cultura greacă nu era tot
una cu limba greacă. Aceasta nu s'a vorbit în anticitate, cum nu
s'a vorbit şi în vremurile noastre, decât în Peloponez, în insule,
într'o bună p a r t e din Tracia Orientală şi în aşezările greceşti de
1
pe litoralul mării. )

') Acum în urmă s'a ocupat cu această chestiune şi Alex. Philippide în

Originea Românilor (voi. I p. 9 şi urm.) Concluziile autorului sânt trase tot
din repartizarea inscripţiilor în Peninsula Balcanică. Dar această repartizare
este departe de a fi cea adevărată. După războiul balcanic s'au descoperit în
beciurile şcoa'.elor turceşti din Salonic sute de pietre cu inscripţii latine.
182 TH. C A P I DAN

Aşa stând lucrurile, elementul roman din sudul Peninsulei

Balcanice, din care trebuia să iasă Macedoromânii şi Meglenoro­
mânii nu putea fi grecizat. La aceasta se mai a d a o g ă faptul că
cei mai mulţi din ei, îndeletnicindu-se încă din timpurile cele mai
vechi cu păstoritul, ocupau munţii, trăind la înălţimi inaccesibile
pentru Greci. Din acest punct de vedere vechea influenţă grecească
asupra Macedoromânilor n ' a r e nimic a s e m ă n ă t o r cu influenţa romană
asupra Traco-ilirilor din care au ieşit Albanezii de azi.
In felul acesta ne explicăm păstrarea romanităţii în sudul
Peninsulei Balcanice.
T r e c â n d acum la identitatea limbei, aci trebue să admitem
un puternic amestec între romanitatea de sud şi romanitatea de
nord. Acest amestec a a v u t loc imediat d u p ă cucerirea Daciei. El
devenî şi mai intens când vremurile de linişte pentru imperiu tre­
cuse, şi năvălirile p o p o a r e l o r nordice începuse să se înteţească tot mai
mult asupra elementului roman din Dacia. P e n t r u aceste vremuri
şi, în special, p e n t r u epoca împărăratului Aurelian avem şi dovezi
istorice pentru trecerea populaţiunilor r o m a n e pe ţărmul d r e p t al
Dunării.
Nu ne putem închipui că aceste mişcări din stânga Dunării ar
fi p u t u t ajunge la sud până la locurile de astăzi ale Aromânilor şi
Meglenoromânilor. Insă, în schimb, strămoşii acestora, prin natura
ocupaţiunii lor, în mare parte cu p ă s t o r i t u l , se mişcau .n spre nord
p â n ă la ţărmurile marelui fluviu. Istoriograful bizantin Kekaume-
nos din sec. XI ne povesteşte că pe vremea lui Românii din T e -
salia petreceau vara cu turmele în munţii Bulgariei. Acest obiceiu
de a petrece iarna în Tesalia şi vara în Bulgaria t r e b u e să fi fost
vechiu la elementul românesc din sudul Dunării. Din acest pere­
grinaj, care s'a continuat la o p a r t e dintre ei până a p r o a p e de noi,
rezultă că strămoşii Macedoromânilor, în epoca de formaţiune a
poporului român, trăiau în strâns contact cu elementul românesc
din nordul Dunării, prin mijlocirea populaţiunilor româneşti de pe
amândouă malurile ale acestui fluviu. In vremea aceea p u t e r e a de
coesiune între diversele populaţiuni româneşti de pretutindeni t r e b u e
să fi fost aşa de mare, încât nu numai limba dar şi noua cre­
dinţă, care venea să-i apuce ceva mai târziu decât pe Greci şi pe Al­
banezi, trebuia să-i găsească uniţi laolaltă. Numai în felul acesta

Astfel de inscripţii se vor fi găsit şi în alte oraşe din Macedonia. Prin ur­
mare, ele înrtec cu mult inscripţiile greceşti. Philippide are dreptate când
afirmă că „nimeni nu poate tăgădui că sub pătura de inscripţii greceşti şi
latineşti nu vor fi existat limbile autoctone" (p. 25 nota).
 MACEDOROMÂNII 183

se poate explica astăzi, de ce alături de unitatea limbei, întâl­

nim aceeaşi termeni religioşi la M a c e d o r o m â n i , Meglenoromâni
şi D a c o r o m â n i .
D u p ă revărsarea Slavilor şi a celorlalte p o p o a r e care au ur­
mat după ei, legăturile dintre Românii nordici şi Românii sudici
au fost întrerupte. De astă dată p e n t r u totdeauna. Desigur, r u p ­
tura aceasta nu trebue privită în felul ruperii relatiunilor dintre
două state. P e n t r u foarte multe dintre populaţiunile din sudul P e ­
ninsulei Balcanice legăturile lor cu fraţii din nordul Dunării au
durat veacuri dearândul, chiar după ce între ei se întrepuseseră
masse de neamuri streine. Românii noştri, care o c u p a u mai mult
înălţimile munţilor, îşi găseau lesne căile de comunicaţie. T o t u ş i ,
cu timpul, şi aceste căi au fost definitiv î n t r e r u p t e , şi românismul
balcanic se găsi p e n t r u t o t d e a u n a izolat de românismul carpatic.
*
* *
Cunoscând acum provenienţa romanităţii din sudul Dunării
precum şi cauzele care au contribuit la unificarea limbei, ne în­
toarcem ca să vedem care a fost rolul ei istoric în Peninsula
Balcanică.
In primul rând, ea a constituit din t o a t e vremurile, începând
din primul moment al cuceririi romane, un element de întărire
pentru romanitatea nord-dunăreană. Dacia, înainte de cucerirea r o ­
mană, fusese romanizată în p a r t e prin romanitatea sud-dunăreană.
Când, d u p ă părăsirea parţială a Daciei, romanitatea nord-dună­
reană abia închegată, fu silită să treacă în dreapta Dunării, r o m a ­
nitatea balcanică a fost aceea care a întărit-o făcând-o capabilă să
reziste cutropirilor barbare.
T o t romanităţii balcanice îi d a t o r i m aspectul numit în filologie
«balcanic» şi unitar al limbei la t o a t e populaţiunile r o m â n e ş t i .
Mulţi dintre D-voastră, când auziţi despre aspectul balcanic al
limbei noastre, vă gândiţi, de sigur, la înfăţişarea pe care a luat-o
limba, în timpul din u r m ă , din contactnl p o p o r u l u i nostru cu ce­
lelalte neamuri din Peninsula Balcanică. Insă realitatea este alta.
Ceea ce numim noi astăzi «balcanism», altă dată a fost, în mare
parte, «traco-ilirism». Aşa dar, rădăcinile balcanismului nu trebuesc
căutate în stările din veacurile mai a p r o p i a t e d e noi, ci în epoca
de formaţiune a poporului român. Şi dacă acest «balcanism» aşa de
1
vechiu, astăzi este botezat cu un nume n o u ) , aceasta s'a făcut, de

') Cuvântul balkan (din care derivă „balcanic") este turcesc şi însem­
nează „munte". Turcii din Tracia răsăriteană numeau Balkan (adică ,,munte")
 184 TH. CAPIDAN

sigur, pentru o mai practică orientare, atunci când vorbim d e s p r e

trăsăturile caracteristice în viaţa şi limba popoarelor care trăiesc-
în interiorul şi apropierea Peninsulei Balcanice.
Astăzi, se ştie, că ceea ce a p r o p i e limba Românilor de limba
Slavilor din sudul Dunării, în felul d e exprimare şi în principalele
particularităţi gramaticale, nu vine, după cum multă vreme s'a
crezut, dela Slavi la noi, ci dela noi Românii şi Albanezii, u r ­
maşii direcţi ai marelui p o p o r Traco-iliric. Prin aceasta nu v r e a u
să zic că atât noi cât şi Albanezii n'am fost influenţaţi de Slavi,
Slavii au exercitat o puternică înrâurire asupra noastră. Insă această
înrâurire se reduce mai mult Ia cuvinte.
U n alt rol nu mai puţin important, pe care l-au jucat stră­
moşii populaţiunilor româneşti din Peninsula Balcanică, a fost şi sci­
ziunea pe care au adus-o în massa Slavilor din sudul Dunării. E s t e
o chestiune încă nelămurită de către învăţaţi, anume dacă Slavii,,
în momentul când au inundat Peninsula Balcanică, erau despărţiţi
în Sârbo-croaţi şi Bulgari sau, după limbă, formau o p o p u l a ţ i u n e
unitară jugo-slavă. Cei mai mulţi cred că această despărţire s'a
p r o d u s d u p ă ce ei s'au coborît în Peninsulă. P e n t r u această din
urmă părere se găsesc şi unele particularităţi în graiul celor d o u ă
p o p o a r e , care m e r g desvoltându-se dela răsărit la apus. In cazul
acesta, părerea învăţatului slavist olandez Van Wijk care p u n e
dialectul slav din ţinutul cuprins între Timok şi Prizrend, în legă­
tură cu vechile populaţiuni româneşti, care au trăit în număr m a r e
în acest ţinut, apare mai mult decât evidentă. D u p ă acest î n v ă ţ a t ,
populaţiunile romane din această regiune au format o stavilă între

num-di extremitatea orientală a şirului de munţi cunoscut, astăzi, subt acest

nume. Ea corespundea porţiunei de munte pe care scriitorii bizantini o nu­
meau Haemus. Ca atare, denumirea Balkan, până pe la sfârşitul sec XVIII,
nu se întrebuinţa decât numai de către Turci şi cu înţeles mărginit la por­
ţiunea de munte din Tracia Orientală. Pe la începutul sec. XIX acest nume s'a
generalizat pentru întregul şir de munţi, iar teritoriul european de sub stăpâni­
rea Turcilor, cunoscut până atunci sub numele Turcia Europeană, fu numit Pe­
ninsula Balcanică. Cei dintâi care au contribuit la răspândirea acestui nume
au fost călătorii streini care veneau în Turcia să viziteze Orientul european.
Fiindcă cei mai mulţi dintre ei care soseau la Constantinopole, treceau în
Peninsulă prin Tracia, aci, interesându-se de numele muntelui, locuitorii turci
le spuneau că se numeşte balkan (munte). Acest nume fu luat de către călă­
torii streini ca un nume generic pentru întregul şir de munţi, si, din această
neînţelegere etimologică, a rezultat denumirea Balkan, care, apoi, s'a extins,
asupra întregei peninsule.
') Kr. Sandfeld, Balkanfilologien. En oversigt over dens resultater o g
problemer. Copenhaga (1926) p. 55—57.
 MACEDOROMÂNII 18B

Slavii din apus, din care au ieşit Serbo-croaţii, şi între Slavii de

răsărit, din care au ieşit Bulgarii. Părerea aceasta precizată de
către olandezul Van Wijk a fost relevată şi de către savantul bal-
1
c a n o l o g danez Â>. Sandfeld. ) De fapt, şi numele toponomastice
d e origine românească din Serbia, acolo unde astăzi nu există
Români, ca numele de munţi Dormitor, Visător, Preot, StaruVlan,
vin să confirme prezenţa în număr mai mare precum şi rolul î n
sensul celor spuse mai sus a elementului roman din ţinutul amintit.
T o t aci aparţine să spunem un cuvânt şi despre rolul civili­
zator pe care strămoşii populaţiunilor româneşti din Peninsulă l-au
jucat printre Slavi. Aceştia, d u p ă despărţirea lor de populaţiunile
germane, de la care primiseră o uşoară înrâurire civilizatorie, în
drumul lor spre sudul Europei, nicăeri n'au p u t u t admira frumuseţea
oraşelor, soliditatea clădirilor, tăria podurilor, măestria apaductelor
şi mai ales felul de viaţă mai înaintat, decât în cetăţile înfloritoare
ale populaţiunilor romane din Peninsulă. O mulţime de cuvinte
romane, î m p r u m u t a t e dela romanitatea balcanică, pe care Slavii din
Peninsulă le păstrează în limbă încă până azi dau dovada cea mai
s i g u r ă despre puterea binefăcătoare a rolului civilizator, p e care stră­
moşii populaţiunilor româneşti actuale l-au jucat în mijlocul Slavilor.
D u p ă ce elementul românesc din Peninsula Balcanică începuse
să se despartă t r e p t a t de populaţiunile româneşti din nordul Du­
nării, prin interpunerea în mijlocul lor, de populaţiuni slave, a
urmat o despărţire şi în sânul lui, dând naştere la cele trei p o p u ­
laţiuni c u n o s c u t e : Macedoromânii, Meglenoromânii şi înfine Mavro-
vlachiidin veacurile de mijloc, din care au ieşit Istroromânii de astăzi.
Din t o a t e aceste populaţiuni transdanubiene, cei mai fericiţi
de soartă în înstrăinarea lor au fost Macedoromânii sau Aromânii.
P e când Mavrovlachii, deşi destul de numeroşi, în cursul veacu­
rilor s'au t o p i t t r e p t a t în mijlocul Slavilor, serbizându-se şi nelă-
sând în urma lor decât 3000 de Istroromâni, transfiguraţi până
într'atât de influenţa slavă încât abia se mai recunosc, iar Megle­
noromânii abia au p u t u t scăpa d e o slavizare complectă, dacă, în
drumul lor spre sud, ar mai fi zăbovit ceva mai mult î n R o d o p e ,
din contră, Aromânii, ca prin minune, s'au păstrat foarte bine ca
limbă, p o r t şi obiceiuri.
Cauzele acestui conservatism trebue căutate în numărul lor
extraordinar de mare. Dintre toţi Românii balcanici, Macedoromânii

l
) Van Wijk, Taalkundige en historiese gegevens betreffende de oudste
bctrekkingen tussen Serven en Bulgaren Amsterdam 1923.
186 TH. GAPJDAN

a u fost cei mai numeroşi. F a p t u l acesta se p o a t e constata şi din

numărul lor de astăzi. în veacurile de mijloc, alături de grupul
de Români din Balcani, care au luat parte la restaurarea impe­
riului româno-bulgar, un al doilea g r u p de români se afla în Tracia
orientală. Acesta era unit cu cel dintâiu prin Românii din Rodope
şi ţinuturile Meropei. In fine, venea al treilea g r u p aşezat în munţii
Pindtilui şi în muntele G r a m o s t e (Vlahia de Sus), în Tesalia (Marea
Vlahie) şi în Acarnania-Etolia (Mica Vlahie). Românii din grupul din
urmă erau uniţi cu cei din Tracia prin populaţiunile româneşti
resfirate în a p r o p i e r e a Salonicului.
Nu ştim care era densitatea elementului românesc din c a r e
au ieşit Aromânii, în p a r t e a apuseană a Peninsulei Balcanice. In
aceste regiuni astăzi găsim pe Românii din Albania, grupaţi în
massă compactă în ţinutul Muzachia, d u p ă aceea în regiunea Dangli şi
în Colonia. D u p ă graiu, aceşti Români par a fi venit din regiunea
muntelui G r a m o s t e . C u t o a t e acestea, n'ar fi exclus cazul ca la
sosirea lor în acele ţinuturi, ei să fi găsit elemente băştinaşe. C â t
despre Românii din partea centrală şi apuseană a Macedoniei,
aceştia sânt şi mai noi decât cei din Albania. Mai toţi îşi au ori­
g i n e a lor în sud şi în Albania. Mulţi dintre ei îşi mai aduc aminte
şi azi de vechile lor aşezări.
Vorbind despre cele trei g r u p e de R o m â n i : din Balcani, din
Tracia şi din Epir-Tesalia cu Acarnania-Etolia, nu t r e b u e să ne
îndoim deloc despre legăturile ce au existat odată între ele. Este
d r e p t că distanţa dintre ele era mare. T o t u ş i t r e b u e să ne amintim
că ocupaţiunea lor de frunte era păstorltul şi cărvânăritul şi, ca
atare, lor nu le venea greu să s t r ă b a t ă cu turmele sau cu cara­
vanele, în lung şi în lat, întreaga Peninsulă Balcanică.
Mişcări de acestea, d u p ă cum am arătat în «Românii N o ­
mazi» Aromânii noştri le-au făcut p â n ă mai acum în urmă, când
păstorii din G r a m o s t e ajungea cu turmele dincolo din Balcani ; cei
din Pind până în T r a c i a ; iar cei din Albania, la nord, ajungeau
până în Bosnia şi Erţegovina, şi la sud, până în Acarnania şi
Etolia. Aceste migraţiuni pe distanţe neobicinuite pentru celelalte
populaţiuni, ne sânt atestate, după cum am arătat mai sus, şi
pentru sec. XI, de către cronicarul bizantin Kekaumenos, care ne
lămureşte că Românii din Tesalia, vara din luna Aprilie până în
Septemvrie petreceau în munţii Bulgariei, şi numai iarna veneau
la şes. Acum dacă ne întrebăm care era cuprinsul acestei Bulgarii,
ca să putem localiza munţii Bulgariei, desigur că va trebui să ad­
mitem Bulgaria apuseană a lui Samuel. In această Bulgarie în care
 MACEDOROMÂNII 187

intră Albania şi Serbia răsăriteană, fără T r a c i a orientală, se cu­

prindea şi p a r t e a apuseană a Munţilor Balcani.
Dacă acum strămoşii Macedoromânilor erau în legătură cu
Mavrovlahii, aceasta nu se poate şti precis. In privinţa aceasta
studiul onomasticei la Aromâni ne-ar p u t e a p r o c u r a unele lămuriri.
Nu este exclus ca o p a r t e dintre Mavrovlahi, care în drumul lor
spre sud se c o b o r a u p â n ă la Bitolia şi Florina, să se fi amestecat
cu Macedoromânii aşezaţi în părţile cele mai nordice. Daocam-
dată voi a t r a g e luarea aminte a s u p r a unui nume de familie ca
Ucuta, scriitorul aromân de p e la sfârşitul sec. XVIII, despre
care voi vorbi mai j o s . El se identifică cu Ukota, fratele frun­
taşului Mavrovlah, G h e o g h e Radega, din sec. XV, despre care ne
dă lămuriri domnul Silviu D r a g o m i r în studiul său «Vlahii şi
Morlacii». Chiar unele indicii de limbă, cu care m'am o c u p a t în
studiul meu «Românii din Peninsula Balcanică», publicat în acest
«Anuar (anul II), dau dovadă despre acest amestec.
*
* *
Cunoscând acum rădăcinile adânci ale Românilor macedoneni
în Peninsula Balcanică, să vedem rolul social p e care l-au jucat în
această p a r t e a Europei.
P e n t r u evidenţiarea acestui rol, vom face câteva constatări
din actualele stări de lucruri în Peninsulă.
D u p ă năvălirea Turcilor în E u r o p a şi ocuparea Peninsulei
Balcanice de către ei, asprimea soartei era aceeaşi pentru toate
popoarele c r e ş t i n e : Aromâni, Greci, Slavi, Albanezi. P r o b e despre
aceasta avem în faptul că atunci când nu mai puteau s u p o r t a bar­
bariile Turcilor, foarte multe din ele îşi căutau refugiu în ţările
creştine. Aşa a făcut o bună p a r t e dintre Albanezi, care s'a re­
fugiat în Italia de sud, şi t o t aşa au procedat foarte mulţi Slavi,
care, sub conducerea lui G h e o r g h e Brancovici (1427) şi a episcopului
Arsen Crnoevici (1690), au apucat drumul spre Banat şi Austria.
D i n t r e creştinii care căutau să se împace cu soarta, p e când
1
foarte mulţi dintre Slavi, Albanezi şi chiar Greci ) au primitsă-şi lase
legea lor strămoşească trecând la islamism, Macedoromânii au fost

') Din întreaga populaţiune albaneză 70 °| ţine de islamism. Dintre

0

Slavi populaţiunile care au trecut la islamism sânt aşa numiţii Pomaci, răs­
pândiţi peste întreaga Macedonie şi Bulgarie. In afară de aceştia mai sânt şi
Torbeşii. Ei se găsssc în ţinutul Prizrend şi reprezintă secta Paulichianilor.
Numele lor vine dela torba «traistă». Ei umblau cu o traistă în care purtau
evanghelia şi crucea, (cf. St. Mladenov în Balkan Arhiv Voi. I. p. 53, nota).
Dintre Greci turciţi sânt cei din apropierea laninei, în Epir.
188 TH. CAPIDAN

singurii creştini din întreaga Peninsulă, care nu s'au înjosit să

aleagă acest mijloc pentru îndulcirea soartei lor. In întreaga P e ­
ninsulă Balcanică astăzi nu există nici un Aromân care să fi trecut
la islamism.
Altă constatare.
Populaţiunea rurală din Peninsula Balcanică se alcătueşte din
Aromâni, Greci, Bulgari şi Albanezi. Aromânii şi Albanezii s'au
ocupat cu p ă s t o r i t u l ; Bulgarii mai mult cu agricultura. In cursul
veacurilor nici una n'a ajuns la starea economică înfloritoare ca a
aceea a Aromânilor. Despre această situaţie specială a Aromânilor
ne vorbesc aproape mai toţi călătorii care au vizitat Peninsula Balcanică.
Astăzi, ca să se încredinţeze cineva despre aceasta, este destul să
facă o simplă excursie în ţinuturile locuite de cele patru populaţiuni
şi imediat se va convinge despre marea deosebire ce există între eco­
nomia rurală a Aromânilor şi între aceea a celolorlalte populaţiuni.
D u p ă ce cineva a trecut pe lângă satele în plină stare de mizerie
ale Bulgarilor şi a văzut locuinţele lor murdare, constând din colibe
mici cu pereţi de lut, după ce a trecut pe lângă cătunele mai
mult decât sărăcăcioase ale Grecilor din Epir, sau pe lângă comunele
lipsite ale Albanezilor, se simte cu atât mai fermecat la priveliştea
ce-i oferă satele româneşti, care se impun nu numai prin poziţia
lor splendidă şi prin întreaga lor înfăţişare, cât mai ales prin mă­
reţia caselor şi aranjamentul lor din năuntru. Colonelul călător
englez William Martin Leake, care a călătorit prin ţinuturile aro­
mâneşti cu un veac înainte, compară comunele lor cu cele mai
înfloritoare oraşe din Grecia. El vizitase numai Calării, Aminciu
şi altele din ţinutul P i n d u l u i . Dacă ar fi avut prilejul să cerceteze
aşezările aromâneşti din partea nordică a Peninsulei şi ar fi văzut
comune ca M a g a r o v a şi T â r n o v a de lângă Bitolia sau Clisura
şi Nevesca, desigur că uimirea lui ar fi trecut în admiraţiune
Altă constatare.
D u p ă venirea Turcilor în Peninsula Balcanică, foarte multe
orăşele din interiorul Albaniei, Macedoniei şi Traciei au luat o des-
voltare economică înfloritoare. C a să citez câteva, amintesc numai de
Sear (Seres), Cavala şi Părleap (Perlepe). Faima târgurilor anuale
din aceste centre comerciale se mai păstrează încă în amintirea
populaţiunilor din Macedonia. Cu t o a t e acestea, nici unul din
aceste centre comerciale n'a întrecut desvoltarea economică a ora­
şelor curat aromâneşti Gramostea şi Moscopole. Mai ales acesta

') Cf. Românii Nomazi p. 132.

 MACEDOROMÂNII 189

din urmă, chiar după mărturia etnografilor streini, ajunsese să în­

tunece faima celorlalte oraşe comerciale, prin situaţia economică
excepţional de înfloritoare a Aromânilor ca şi prin pronunţata lor
dispoziţie sufletească pentru o cultură mai înaltă: «Muskopolje sur le
Devol, habitée exclusivement par les Aromounes et qui comptait
au XVIII-e siècle 60.000 h a b i t a n t s était alors le centre comercial
de toutes les régions centrales et occidentales, la principale ville
c o m m e r ç a n t e de l'intérieur. D a n s t o u t e la Péninsule, le commerce,
les imprimeries et les écoles de Muskopolje étaient célèbres».
In nici unul din oraşele neromâneşti din Macedonia şi Al­
bania, nu s'a simţit nevoia unei culturi superioare ca în Moscopole.
Purtătorii acestei culturi erau Macedoromânii. Aceşti Macedoromâni
au fondat pe la începutul sec. 'XVIII o tipografie, unica pentru
toată Peninsula Balcanică ; ei au mai creat şi o instituţiune de
studii superioare numită «Academia Nouă», din care au ieşit o
mulţime de învăţaţi cunoscuţi şi în ţara românească. Ţinând seamă
de aceste caracteristice manifestări, nu vom e x a g e r a dacă vom s p u n e
că dintre t o a t e popoarele balcanice, alături de Greci, M a c e d o r o ­
mânii au fost aceia care au p u t u t păstra vechea tradiţie a unei
culturi mai înalte. Intradevăr, după ocuparea Peninsulei de c ă t i e
T u r c i , cultura romano-bizantină s'a coutinuat cât a p u t u t şi mai
d e p a r t e , printre populaţiunile creştine din Peninsulă. Continuatorii
acestei culturi, n'au fost, după constatările celor mai buni cunos­
cători ai Peninsulei Balcanice, nici Bulgarii, nici Albanezii, ci Ma­
cedoromânii şi puţinii Greci. Zic puţinii Greci, de oarece p e n t r u
noi care cunoaştem raritatea acestui element în sud, afară de
Grecia şi unele centre de pe litoralul mării, ei nu există astăzi,
d u p ă cum n'au existat şi în veacurile de mijloc, nicăeri.
Din t o a t e aceste constatări rezultă că Macedoromânii din t o a t e
timpurile au cupat, o poziţie cu totul particulară în viaţa lor socială
între celelalte p o p o a r e balcanice. In cazul acesta, în mod firesc, n e
întrebăm : de unde a izvorît această putere de ascensiune la o p o p u -
laţiune care, la origine, a avut ca principală ocupaţiune păstoritul?
La această întrebare n'am putea răspunde decât numai ad­
miţând un fond sufletesc de o superioritate care nu se întâlneşte
la celelalte populaţiuni din Peninsulă.
D u p ă venirea Turcilor în Europa, şi din cauza unei situaţiuni
economice de cele mai multe ori rele, o bună p a r t e dintre creştini,
din Peninsulă, care se simţeau ceva mai destoinici, plecau la lucru
în streinătate. Unii apucau drumul în s p r e nord, a j u n g â n d până
în Austria şi G e r m a n i a ; alţii, cum erau Aromânii şi Albanezii,
190 TH. CAPIDAN

mergeau şi în Italia. La reîntoarcere în patrie, mulţi dintre ei ve­

neau cu unele meserii învăţate. Ei bine, nu v o m exagera deloc,
dacă vom susţine, că aceia care au introdus artele şi mese­
riile în Peninsulă au fost în majoritate Români macedoneni.
P r o b ă despre aceasta, avem, în faptul că, în trecut ca şi astăzi, cei
mai abili lucrători în filigran — un m e ş t e ş u g învăţat în Italia — cei
mai eminenţi sculptori în lemn, din mâinele cărora au ieşit acele
minunate catapetesme care şi astăzi fac podoaba bisericilor din
Macedonia, în fine, după însăşi expresia lui Kanitz, cei mai desă­
vârşiţi arhitecţi au fost Macedoromânii.
T o a t e aceste aptitudini ale Aromânilor noştri nu ni le p u ­
tem explică decât numai dacă am admite o conformaţie sufletească
deosebită decât aceea a celorlalte* p o p o a r e balcanice.
* *
A j u n g â n d la sfârşitul conferinţei mele, nu voiu încheia, îna­
inte de a fi spus câteva cuvinte şi asupra stărilor actuale.
Elementul românesc din sudul Peninsulei Balcanice, începând
din timpurile cele mai vechi p a n ă astăzi, a trecut prin mai multe
crize, care au lăsat urme adânci în desvoltarea lui istorică. C u
t o a t e acestea, nici una din ele n'a fost atât de covârşitoare pentru
viitorul lui în Peninsulă, ca aceea prin care el trece astăzi.
Prima criză prin care a trecut întreaga romanitate balcanică
a fost atunci când ea, în urma năvălirii Slavilor şi a celorlalte p o ­
poare barbare care au urmat după ei, s'a găsit izolată pentru tot­
deauna de restul romanităţii nord-dunărene.
A doua criză a u r m a t pe la sfârşitul sec. XVIII, când în urma
mişcărilor revoluţionare ale Albanezilor musulmani, p r o v o c a t e de
războiul de patru ani dintre T u r c i a şi Rusia (1769—1774), oraşe
înfloritoare ca Gramoste şi Moscopole, împreună cu toate satele
şi târgurile din împrejurul l o r : Şipca, Bitcuchi, Gabrova, Nicea,
Niculiţa etc. au fost distruse din temelie.
Urmările acestui mare dezastru naţional pentru românismul
sud-dunărean au fost îndoite : întâiu, se răspândea cel mai de seamă
element citadin, a p r o a p e întreaga plutoarhie aromânească cu o stare
economică dintre cele mai înfloritoare, al doilea însă — şi aceasta
este pierderea cea mai m a r e — se î n m o r m â n t a pentru vecie, ideea
spontană, născută la aceşti Români din Albania, de a se cultiva în
graiul lor strămoşesc, care era dialectul aromânesc.
Intr'adevăr, pe vremea aceea, când întreaga cultură a p o p o ­
rului român din principatele române se făcea în limba grecească,
învăţaţii români din Moscopole, încercau să introducă graiul r o -
 MACEDOROMÂNII 191

mânesc în şcolile fondate şi întreţinute de ei. Dintre toţi cărturarii

macedoromâni din acele vremuri, acela care s'a a r ă t a t p u r t ă t o r u l acestei
idei, a fost Constantin Ucuta, despre a cărui origine m a v r o v l a h ă
am vorbit înainte, învăţatul p r o t o p o t al coloniei.macedoromâne din
Posen, în Germania. In spre deosebire de scrierile celorlalţi învă­
ţaţi aromâni, dascăli la „Academia N o u ă " din Moscopole, cum au
fost Teodor Anastas Cavallioti şi Daniil Moscopoleanul, care au
un caracter mai mult cosmopolit, din contră, lucrarea lui Con­
stantin Ucuta, p u r t â n d un titlu bine definit, era scrisă, după cum
se spune chiar sub titlu, „spre a învăţa pe copii tineri carte aro­
mânească, în deobşte întrebuinţare la A r o m â n i " . Şi cât de p ă t r u n s
era Ucuta despre însemnătatea acestei nouă învăţături, se vede şi
din cuvintele de scuză ce găseşte de cuviinţă se le introducă în pre­
faţă : „Şi să nu te ruşinezi de' faptul că am luat slovele dela Elini,
sau că ne-am î m p r u m u t a t din altă limbă, căci toate limbile care
1
sânt în lume se î m p r m u t ă una dela a l t a " ) .
Dacă aceste centre culturale ar fi continuut să existe încă
până astăzi, desigur că acţiunea noastră culturală în Macedonia,
azi ar fi a v u t o altă înfăţişare.
A treia şi ultima criză prin care a trecut românismul nostru
din Peninsula Balcanică, a fost atunci când primele scoale româ­
neşti din Macedonia au fost deschise sub auspiciile statului român.
Mulţi dintre D - v o a s t r ă se vor mira p o a t e că tocmai această
iniţiativă atât de lăudabilă din partea fraţilor noştri mai mari şi
mai generoşi a p u t u t p r o v o c ă o criză în viaţa până atunci nefră­
mântată a Românilor macedoneni.
P e n t r u cercetătorul trecător, care j u d e c ă acţiunea noastră
culturală în Peninsula Balcanică, luându-se numai d u p ă rezultatele
de astăzi, nereuşita ei completă se datoreşte, când nepriceperii şi
lipsei de patriotism a Românilor macedoneni, când interesului
superficial p e care statul român 1-a a r ă t a t în totdeauna acestei
chestiuni. In fond, lucrurile se p r e z i n t ă cu totul altfel. Nici Mace­
doromânii şi nici statul român nn p u t e a u face mai mult decât
ceea ce s'a făcut p â n ă în preajma războiului balcanic.
Mai întâiu de toate, acţiunea marilor patrioţi Români de
dincoace d e D u n ă r e începea î n t r ' o vreme, când î n t r e a g a p o p u l a ţ i e
creştină din Peninsula Balcanică: A r o m â n i , Albanezi, Greci, Bul-

') In dialectul macedoromân de atunci, 1797, când scria Ucuta: „Şi se

nu o ai tră ruşîne că tră ţe lom gramele a Eliniloru, i că tră ţe nă îm-
prumutămu de altă limbă, că toate limbile ţe suntu tru etă se împrumuteadză
ună de alantă".
192 TH. CA PI DAN

gari, era muncită de ideea ca să scape odată de sub T u r c i . Nu

t r e c u s e decât numai câteva decenii dela eliberarea celui dintâiu
stat c r e ş t i n : Elada. P e vremea aceea p r o p a g a n d a grecească din
sudul Peninsulei Balcanice pregătită de clerul grecesc, însă puternic
secondată nu atât de Greci, căci după cum am mai spus G r e c i î n .
Macedonia nu existau, ci mai ales de Macedoromâni, Albanezi şi
Slavi, lucra prin biserica şi şcoala greacă pentru mântuirea creştinis­
mului din sudul Peninsulei, prin restaurarea imperiului bizantin. P e
vremea aceea, când singura idee conducătoare printre creştinii de
orice naţionalitate era creştinismul, toată lumea nu aştepta alt­
ceva decât să scape de subt Turci. Şi fiindcă Elada făcuse acest
început, privirile întregii creştinătăţi erau î n d r e p t a t e spre ea.
Aşa stând lucrurile, şcoala românească de pe atunci — sântem
pe la 1864 — nu putea reuşi decât n u m a i dacă aducea şi ea ceva
p e n t r u izbânda definitivă a ideei comune creştinismului—care nu era
numai un bun al Grecilor, ci un patrimoniu sfânt al tuturora. Ea însă
se adresa numai conştiinţei, care nu începuse să se trezească bine nici
măcar la Slavi. Pentru trezirea acestei conştiinţi în sensul unei
redeşteptări naţionale, primii apostoli ai românismului le cereau
p u r şi simplu să renunţe la ideea unei emancipări de sub Turci.
Din ciocnirea acestor d o u ă concepţii, răsări ideea funestă a gre-
comaniei. De aci înainte Macedoromânii s'au văzut înpărţiţi în
d o u ă : Jntr'o p a r t e erau Românii grecomani, „Aromâni di vechii"
(Români dintre cei vechi) cum se numeau ei, care ţineau la şcoala
şi biserica grecească, în altă p a r t e Românii naţionalişti „Aromâni
di nouli" (Români dintre cei noi), care cerea şcoală şi biserică ro­
mânească. C u t o t contrastul celor două concepţii, izbânda celor
din urmă ar fi fost definitivă, dacă patriarhia din C o n s t a n t i n o p o l
le-ar fi acordat biserică naţională. Insă cu d e ş t e p t a r e a conştiinţei
naţionale la Bulgari, această biserică le-a fost refuzată. Statul
român, care se afla şi el în formaţiune, nu putea acţiona la Constan-
tinopole în felul Rusiei, la intervenţia căreia Bulgarii din Peninsulă
obţinură încă din 1870 biserică naţională.
Din cauza acestor greutăţi, care nu p u t e a u fi înlăturate nici
prin patriotismul Macedoromânilor naţionalişti, — aceştia fără aju­
torul statului român, şi în contra voinţei patriarhiei din F a n a r
au reuşit să cucerească mai mult decât treizeci de biserici pentru
folosul lor în limba românească, — nici prin intervenţia statului
român, care era lipsit de orice a u t o r i t a t e , mai ales după aclul de
secularizare a bunurilor bisericeşti din Ţ a r ă , lupta dintre cele d o u ă
 MACEDOROMÂNII 193

partide ale Românilor macedoneni, a durat până în urmă de t o t ,

când irau surprins cele d o u ă războaie.
Astăzi elementul românesc din Peninsulă se găseşte la o răs­
pântie. Năvălirea Grecilor asiatici şi din Tracia în vechile lor
aşezări din actuala Grecie, i-au făcut atât pe cei naţionalişti cât
şi pe cei cu idei greceşti să ceară dela guvernul român ca să fie
aşezaţi în ţară. Este singurul mijloc de salvare, mai ales p e n t r u
acei dintre ei care se ocupă cu păstoritul.
Insă în afară de Românii din Grecia, mai avem Românii din >

Albania, dSn Serbia şi din Bulgaria. Albanezii se încăpăţinează să

nu recunoască însemnătatea elementului n o s t r u din mijlocul lor. C u
toate acestea scriitorul german Albert W i r t h , în lucrarea sa din
urmă: Der Balkan, seine Länder und Völker in Geschichte, Kultur,
Politik, Volkswrtischaft und Weltverkehr, atrage luarea aminte
tânărului stat albanez, a d ă o g â n d că el nu este aşa de unitar după
cum crede. Iată cuvintele scriitorului german, cu privire la mul­
ţimea Românilor din Albania: «Cel mai tânăr stat european nu
este aşa de unitar, înainte de t o a t e sânt Aromânii. Tocmai în
inima Albaniei nouă, între Valona, D u r a z z o şi Berat, se găseşte
cea mai întinsă insulă linguistică de A r o m â n i (este vorba de
ţinutul Muzachia) cu ramificaţiuni, în spre Tirana, El Basan,
G r a d i s c a ; după aceea încă una la Tepeleni. D e o c a m d a t ă exis­
tenţa acestor Aromâni, al căror număr abia ar p u t e a fi socotit
cu mult peste una sută de mii, va turbură puţin unitatea statului
de bază albanez. Deocamdată există, din contra, o prietenie sin­
x
ceră între Albanezi şi toţi aceia care ţin de limba r o m â n e a s c ă " . )
T u t u r o r acestor Aromâni trebue să Ii se dea voie a se instrui în
limba românească.
C u Românii din Serbia stăm şi mai rău. Aci se pare că am
lichidat, sacrificând şcoli şi biserici tocmai în centre româneşti ca
Bitolia, Cruşova şi a., din care odată se răspândea lumină peste
întreaga populaţie românească din Peninsulă. Procedeul Sârbilor a
fost una dintre greşelile cele mai mari pentru trăinicia legăturilor

') „Einheitlich ist allerdings der jüngste europäische Staat nicht. Vor
allem sind da die Kutzouiachen. Gerade im Herzen des neuen Albaniens
zwischen Walona, Durazzo und Berat ist eine der ausgedehntesten wlachischen
Sprachinseln mit Ausläufern nach Tirana, El Basan u n d G r a d i s k a ; dann noch
eine bei Tepeleni. Vorläufig jedoch wird das Vorhandensein dieser Kutzo­
wlachen, deren Zahl wohl kaum hunderttausend viel überschreiten dürfte, die
Einheitlichkeit der Gesamtschichtung nur wenig stören; vorläufig herrscht
im Gegenteil die innigste Freundschaft zwischen Albaniern und allen Ange­
hörigen rumänischer Zunge" (p. 397).
Anuarul Inst, de Ist. Naţ. IV. 13
194 TH. CAP1DAN

noastre cu ei. Dacă Sârbii aveau tot interesul ca să suprime şcbalele

bulgăreşti din Macedonia, nu înţelegem motivul care i-a făcut să
închidă şi şcoalele româneşti. Aromânii nu sânt Slavi. Prin urmare,
ei nu vor putea fi desnaţionalizaţi ca Bulgarii.
In împrejurările actuale pierderea drepturilor noastre obţinute
cu atâtea sacrificii asupra şcoalelor şi bisericilor din Macedonia
sârbească apar şi mai mari. Alături de Aromânii din această pro­
vincie, avem acum şi massa c o m p a c t ă de Dacoromâni din T i m o c .
Un drum mai practic p e n t r u introducerea şcoalei româneşti la
aceşti Români nu s'ar putea închipui, în stările actuale, decât prin
mijlocirea şcoalelor şi bisericilor româneşti existente în Macedonia.
Ele vor putea contribui şi la intensificarea acţiunii noastre cul­
turale la Românii din Albania.
Th. Capi dan
 Clădirea scoalei româneşti din Braşov
de către popa Mihai în anul 1597
de Aurel A. Mureşianu

Intre mai multe documente de mare însemnătate pentru istoria

Românilor braşoveni şi a Românilor în genere, descoperite de noi
iii arhiva oraşului Braşov, este şi o dare de seamă sau socoteală
cu data d e 6 F e b r u a r i e 1598 făcută p e n t r u administratorul pri­
măriei acestui o r a ş de către „ p o p a M i h a i " , cunoscutul p r o t o p o p
de atunci al bisericei Sf. Nicolae din Braşov-Şcheiu. Darea de
seamă cuprinde socoteala amănunţită a sumelor cheltuite de către
p o p a Mihai în anii 1595, 1598 şi 1597 cu ridicarea noului turn
al bisericei, cu acoperirea ei cu ţiglă, precum şi cu clădirea lângă
biserică a unei scoale româneşti din dania milostivă făcută bise­
ricei în anul 1595 de către voevodul Moldovei Aron.
Documentul, scris în întregime nemţeşte cu unele particularităţi
din graiul săsesc ardelean, şi a cărui scrisoare poartă caracterul
timpului (v. facsimilul), cuprinde douăsprezece pagini de mărimea
hârtiei de cancelarie obicinuită pe atunci, de 33/21 cm. — care
este aproape aceeaşi şi astăzi — cusute laolaltă cu sfoară şi pur­
tând o filigramă cu care ne mai întâlnim în secolul al 1 6 - l e a : un
vultur cu aripile întinse purtând pe corp o cruce. P a g i n a p r i m ă
cuprinde titlul documentului, d a t a şi numărul de înregistrare ori­
ginal. Titlul este u r m ă t o r u l :
„Ein verrechnung mit dem Popa Mihaj was ehr auff die
Kirch und Shull in d. Belgerej erbaut hat. Geschehen Anno 15981
Adj. jad diem] 6 Februarj."
Socoteala este scrisă pe paginele 3—11 ; paginele 2 şi 12
sânt nescrise.
Despre ajutorul dat bisericei Sf. Nicolae din Braşov de Aron-
V'odă Moldoveanul se face amintire şi în vechea cronică românească
braşoveană scrisă la începutul veacului al 17-lea de popa Vasile
 196 AUREL A. MUREŞIANIT

(f 1659) şi continuată şi întregită în veacul u r m ă t o r de marele

l u p t ă t o r p e n t r u d e s r o b i r e a politică şi econommică a Românilor din
Braşov şi Ţ a r a Bârsei popa ( p r o t o p o p u l ) Radu Tempea (f 1742).
Iată ce ne spune această cronică :

„In zilele acestui p r o t o p o p Miha [Mihai] s'au sculat Aaron-vodă dela

Moldova de au mai ajutat sfânta besearecă, de ce n'au isprăvit Patru vodă,
Aaron vodă au isprăvit, şi o au zugrăvit, şi au înălţat şi turnul în anul 1595
(7103), din venirea Bolgarilor ¿03."')

O descriere mai a m ă n u n ţ i t ă a acestui eveniment însemnat al

istoriei bisericei româneşti a Braşovului, au făcut-o, pe baza do­
cumentelor şi inscripţiilor vechi, fruntaşii şi învăţaţii „ r e p r e z e n t a ş i "
ai acestei biserici din prima jumătate a secolului t r e c u t : loanJipa
şi Ditnitrie Cepescu. In Hronologla scrisă în anul 1842 într'un
protocol bisericesc de Dimitrie C e p e s c u , care a fost câtva timp
şi „inspector al şcoalelor n a ţ i o n a l e " din p r o t o p o p i a t u l Braşovului,
cetim între a l t e l e :

„Cătră anul dela Hristos 159.3 măria sa Aaron voevod oblăduitorul

Moldaviei, venind pă aceiaşi vreme la Braşov, a trecut pă o seamă de vreme
cu lăcuinţa sa la Aiud [oraşul din Ardea!], iară cătră anul 1595, întorcându-se
înapoi, iarăşi pă la oraşul nostru Braşov, cercetând această sfântă biserică
şi văzând cumcă nu ieste din deplin săvârşită s'au milostivit şi au dat o
deschilinită ajutorinţă aceştii sfinte biserici, cu care s'au ridicat clopotniţa
[turnul], s'au zugrăvit sfânta biserică peste tot şi pă dinlăuntrul şi pă din­
afară cu mulţime de istorii ale sfinţilor şi mai pă urmă ajungând în rezi-
denţia sa în Moldavia, tot în anul acclaş s'au milostivit şi au trimis un hrisov
cu iscălitura mării sale şi acelaş dimpreună cu măria sa oblâduitori ai Mol­
daviei întărit, cum şi cu pecetea stăpânirii sale adeverit, carele aicea în copie
tradus din limba sârbească pă românie să alăturează, prin care înalt şi mi­
lostiv hrisov orânduieşte, ca pă tot anul să să trimită la această sfântă bise­
rică din vistieria Moldaviei 12.000 aspri pă sama sfintei biserici şi câte 300
aspri la preoţii şi la slujitorii aceiaşi sfinte biserici, hotărând ca acei 12.000
de aspri în tot anul la 6 Dechemvrie, (adecă în zioa hramului aceştii sfinte
biserici) să să întrebuinţeze de a să face pomenire ctitorilor aceştii sfinte
biserici, împărţindu-se milă şi pă la săraci, rugându-să ca şi următorii oblâ­
duitori domni ai principatului Moldavii, să nu împiedece vre-odatâ în viito­
rime această milă dela această sfântă biserică. Acest legat şi milă domnească
în mulţime de ani din venitul ocnelor Moldavii necontenit în tot anul s'au
şi trimis la această sfântă biserică şi s'au urmat cu această milă de cătră

1) Jstoriia sfintei besearecei a Şcheailor Braşovului, publicată de Sterie

Stinghe, Braşov 1899. Originalul cronicii popii Vasile, după care Radu Tempea
a copiat partea veche a cronicei saie. nu ni s'a păstrat decât în trei copii
săseşti, dintre care una a fost publicată in Quellen zur Geschichte cler Stadt
Brasso, volumut V. In această copie Ia fragmentul citat mai sus se mai g ă ­
seşte adăugată şi data die 24 Scptcmbris, care lipseşte la Tempea.
 CLĂDIREA ŞCOALEI ROMÂNEŞTI DIN BRAŞOV 197

ocârmuitorii acestei sfinte biserici întocmai după sunetul acestui prea milo­
stiv hrisov domnesc" ').

Intr'o copie din anul 1862 a acestei hronologii se r e p r o d u c e

aproape din cuvânt în cuvânt fragmentul de mai sus, cu deosebirea
că se precizează şi anul — precum vom vedea în mod greşit — în
care Aron Vodă a dat hrisovul său, înlocuind fraza : „ t o t în anul
acelaş s'au milostivit şi au trimis un hrisov cu iscălitura mării
sale" cu fraza : „s'au îndurat a trimite tot în anul 1593 un hrisov
2
subscris de măria sa etc." ) Cel ce a făcut această copie nu cu­
noştea de sigur hrisovul original al lui Aron-Vodă, care ni s'a
păstrat şi a cărui d a t ă : 28 Noemvrie 7103 corespunde lui 28 Noem-
vrie 1594 şi deci „către anul 1 5 9 5 " al hronologiei lui Dim. Cepescu
trebue înţeles : cătră sfârşitul anului 1594, când Aron-Vodă a
dat, după întoarcerea sa din Ardeal în scaunul său delà Iaşi, hri­
sovul amintit. Şi nu mai încape nici o îndoială, că data de 24
Septemvrie 7103 (care corespunde lui 24 Sept. 1594), cu care se
termină pasajul d e s p r e Aron-Vodă din traducerea săsească a cro­
nicei popii Vasile se referă la trecerea voevodului prin Braşov.
In t o a t e aceste cronici şi cronologii nu numai că se confundă,
precum văzurăm, datele diferitelor treceri ale lui Aron-Vodă prin
Braşov şi ale deosebitelor lui danii, dar nu se pomeneşte nici un
cuvânt despre şcoala zidită în anul 1597 de către popa Mihai
lângă aceeaşi biserică a Sf. Nicolae din Braşov.
Darea de seamă a popii Mihai din 6 Februarie 1598, scrisă
nemţeşte şi deci de sigur o traducere a socotelii sale originale
româneşti, pe lângă că ne aminteşte o dată n o u ă şi necunoscută a
petrecerii voevodului Moldovei la Braşov şi ne lămureşte asupra
„deschilinitei ajutorinţe" date de el în 1595 bisericei de aici, a-
runcă o nouă şi strălucitoare rază de lumină asupra trecutului
şcoalei şi a culturii Românilor din acest oraş.
Socoteala începe astfel :
Anno 98\ 6 t'ebr. O socoteală cu Popa Mihai despre ceace a chieltuit cu bi­
S
serica şi şcoala. J
Anno 95. Când Aaron vodă a eşit ia Paşti [din ţară] a poruncit să se clă­
dească lemnăria din turnul bisericei, pe care zac clopotele şi a poruncit
să se facă alte lemne curmezişe [transversale] inlăuntrul turnului, a-
ceasta a costat cu totul 93 florini şi 88 denari. *)

1) Dr. Sterie Stinghe, Documente privitoare la trecutul Românilor din

Şc/iei, vol. I, Braşov 1901, p. 331.
2) Stinghe, op. cit., vol. I, p. 320.
3)Anno 98/ 6 Febr. Ein Verrechnung mit dem Popa Mihaj vas ehr
auf die kirch und schull verthan hat.
4) 1 florin sau fiorin = 100 denari.
198 AUREL A. MUREŞIANU

După aceea a cumpărat 13400 ţigle de acoperiş cu câte fl. 3 [miia] fl.
4O şi 20 denari.
A/mo 96. Am cumpărat 4 cărţi . . , . , fl. 20

(Anno 95. Wie der Aaron Waida heraus ist
geho'lcz in den Tuhrn lasen machen
ander kreizo holczer invvendig den
chehet in aliem
Noch diesem hat er kauft 13400 d A i
Anno 96. Kauft 4 Bicher
kummen zu Osteren hat er das
darauf die klokken ligen, und
Thurn lasen machen das ges-
F 93/88
ziglen zu F 3/ . . . F 40/20
F 20/—
)

Urmează apoi descrierea amănunţită a cheltuelilor popii Mihai

din 1597, făcute cu acoperirea bisericei cu ţigla cumpărată în anul
1595 de Aron Vodă, cu clădirea şcoalei de lângă biserică şi cu
alte reparaţiuni şi cumpărături făcute pentru biserică şi clădirile
aparţinătoare ei.
Aron-Vodă spune el însuşi în hrisovul dela 28 Noemvrie 1594 :
„văzând această biserică [a Sf. Nicolae din Braşov] nezidită şi ne­
isprăvită . . . m'am sârguit dela t o a t ă inima noastră şi cu ajutorul
lui D-zeu am Isprăvit'o şi am împodobit'o."
Atât din cronica popii Vasile cât şi din cronicile săseşti ştim
că clădirea bisericei Sf. Nicolae din Şchei s'a început în anul
1495. P e când însă cronica românească spune, că aceasta s'a
făcut cu intervenţia şi cu ajutorul lui „Io N e a g o e Basarab voevod
din ţara muntenească", o cronică săsească spune că s'a făcut „cu
intervenţia unor boieri de frunte" (auf Fiirbitt einiger vornehmen
Bojaren '}. „Lângă aceasta — scrie cronica popii Vasile — s'au sculat
cu ajutor şi orăşanii [români] de aci bătrâni şi tineri, bogaţi şi
săraci, mici şi mari şi au isprăvit sfântul oltari şi clopotniţa cea
vechie."
Această veche clădire a bisericei a fost mărită şi înfrumuse­
ţată în anul 1583 de Petru-Vodă Cercel, domnul „ţării munteneşti",
însă „ r ă m â n â n d lucrul neisprăvit" a fost terminat numai în anii
1593 şi 1594 cu ajutorul principelui Moldovei Aron.
T r e c â n d însă în anul 1595, la Paşti, din nou prin Braşov,
Aaron-Vodă a dat bisericei acea „deschilinită ajutorinţă", cu care
s'a înălţat turnul, s'a acoperit cu ţiglă biserica şi s'a clădit noua
şcoală din apropierea ei.
Aron-Vodă luase, precum se ştie, parte ca aliat al lui Mihai
Viteazul la glorioasa lui campanie împotriva Turcilor dealungul
Dunării din iarna anului 1594 — 95. P e la sfârşitul lui Februarie

•) Qutilcn zur Oeschischte der Stadt Brassb, Braşov, 1903, voi. IV, p. 99.
 CLĂDIREA ŞCOALEI ROMÂNEŞTI DIN BRAŞOV 199

1595 Aron-Vodă cucereşte între altele şi puternica cetate a T u r ­

1
cilor Ismailul, luând 100 de t u n u r i ) . T r u p e l e lui ajutară apoi p e
Mihai la asediul şi cucerirea Brăilei. El a p u t u t deci trece prin
Braşov la întoarcerea lui în scaunul său delà Iaşi, unde în 3 Mai
1595 fu prins prin înşelăciune de uzurpatorul Răzvan, protejatul
principelui Ardealului Sigismund Bâthory şi condus tot prin Braşov
în castelul delà Vinţ în Ardeal, unde fu închis împreună cu în­
treaga lui familie.
Cronicele săseşti nu pomenesc decât despre această din urmă
trecere a lui Aron-Vodă prin Braşov, unde petrecu sub pază delà
9 până la 17 Mai 1595 în casele fruntaşului sas Ioan Hirscher,
2
fiul cunoscutului „mare j u d e ţ " al Braşovului Luca H i r s c h e r . )
In anul 1595 pastile catolice cad în ziua de 26 M a r t i e , iar
cele o r t o d o x e în ziua de 10 A p r i l i e ; deci Aron făcu bisericei din
Braşov darul său de „la P a ş t i " cu câteva săptămâni înainte de de­
tronarea şi d e p o r t a r e a lui la Vinţ (lângă Alba Iulia) în Ardeal,
unde şi muri, în 1597, otrăvit — precum ne spune învăţatul
senator şi jude b r a ş o v e a n Mihail W e i s s — de oamenii cancelarului
3
Transilvaniei Iojica. )
Din prisosul ultimei danii a acestui nenorocit v o e v o d s'a zidit
apoi în anul 1597, la stăruinţa învăţatului şi zelosului p r o t o p o p
de atunci al bisericei Sf. Nicolae din Braşov, „ p o p a Mihai" şi
şcoala românească, despre care vom vorbi mai jos.

Originea şi desvoltarea aşezării româneşti

a Şcheilor Braşovului

Nici o cronică sau altă însemnare istorică din cele cunoscute

până astăzi nu v o r b e ş t e despre locul de origine al primilor înte­
meietori ai Şcheiului românesc din Braşov. T o a t e se mărgineau
până astăzi a aminti numai, că „în anul 1392 au venit Bolgarii la
Braşov". Intr'un singur document al colecţiei Stinghe (v. V, p . 68),

1
) Documentele Hurmuzachi, voi. IV, 2, p. 193.
2
) Quellen etc, V, p. 149.
3
) In timpul cât a fost deţinut Ia Braşov—scrie Mihail Weiss — „m'am
întâlnit de mai multe ori cu dânsul (Aron), pe care-1 cunoşteam foarte bine
(conveni ipsum tamquam optime mihi notum saepius). El se plângea .de soarta
grea a principilor din pricina prea multor lor rivali. Şi ceea ce prezicea s'a
Şi întâmplat, căci atât Răzvan, cât şi conjuraţii Iui, cari l'au înlocuit au pierit
cu toţii în mod mizerabil, încă fiind în viaţă Aaron." Idem, Ibidem.
200 AUREL A. MUREŞIANU

care conţine punctele jalbei înaintate în 1737 de către Românii

braşoveni împăratului Austriei Carol VI (ca rege u n g a r Carol III)
se s p u n e : „ D i n t â i înştiinţează mărirea împărătească cine suntem şi
de unde am venit lângă această sf. beserică".
Nouă ne-a reuşit a găsi o copie a originalului acestei pe-
tiţiuni necunoscute până acum, d e s p r e care vorbeşte şi istoricul
sas Hermann în lucrarea sa „Vechiul şi noul Braşov" scrisă în
J
anul 1 8 0 2 . )
In această jalbă iscălită în numele Românilor de învăţatul
preot al bisericei „Sf. Nicolae" Eustatie Grid (Gridovici), fiul
p r o t o p o p u l u i Vasile G r i d şi de fruntaşul "neguţător şi „jurat" al
2
bisericei Gheorghe (Mihalovlci) Hărs ), cetim:

„înainte cu atâtea secole (von so vielen seculis her) . . . . au căutat şi

stămoşii noştri Şchei, Români şi Greci (Bulgarier, Walachen und Griechen),
însufleţiţi de zelul lor creştinesc împotriva necredincioşilor Turci dea scăpa
de sub jugul turcesc şi de ne mai pomenitele lor acte de violenţă şi batjo­
corire ruşinoasă a sfintei credinţe creştineşti. Din această cauză ei părăsiră
încă din -timpuri imemoriale locuinţele lor de pe pământul turcesc, cutree-
rând cu mica lor negustorie (mit ihrer geringen Handelschaft) diferite ţinu­
turi creştine, până când în sfârşit s'au aşezat după starea şi averea lor, cu
scopul propagăm credinţei creştineşti, lângă oraşul Braşov (bei der Stadt
B r a s s o v a ) . . . câre este ocupat şi de o colonie săsească de confesiunea aug-
sburgică . . .. alegându-şi drept reşedinţă liniştită o vale pustie şi nefolositoare
înconjurată de munţi şi p ă d u r i . . . unde încetul cu îricelul, au luat din îndemn
propriu (proprio motu) în posesiune unele terenuri pustii, pe care cu toate
că în acel timp nu erau provăzute încă cu drept de stăpânire (eo tenjpore
noch mit keiner Grundherrlichkeit versehen waren), le-au cumpărat cu preţ
foarte mare dela aceşti braşoveni şi şi-au clădit pe ele locuinţele necesare."

Veniţi în cea mai mare p a r t e de dincolo de D u n ă r e , din

Vlaho-Bulgaria Asaneştilor şi din imperiul greco-bizantin, copleşite
de Turci, ce puteau să fie aceşti refugiaţi români decât „ G r e c i "
şi „Bulgari", cu toate că d u p ă o sută de ani dela aşezarea lor la
Braşov, adecă la sfârşitul secolului al 15-lea, purtau cu toţii nume
neaoşe româneşti: Costea bulgarus, Manea bulgarus, Dumitru
bulgarus, Nicula bulgarus, Stan bulgarus, Porozan bulgarus, A Idea
bulgarus, Andrica bulgarus, Vâlcul bulgarus, Standul bulgarus,
Radul bulgarus, Naglatul bulgarus, Braţul b u l g a r u s , Văsii bul-

') Georg Michael Gottlieb v. Hermann, Das alte und neue Kronstadt,
bearbeitet von Oscar v. Meltzl; Sibiu 1883, vol. I, p. 196—8.
") Frate cu Micul Hârs, care era căsătorit cu Despa Lupoianul, văduva
unui Şerban Cantacuzino. — Hurmuzachi, Documente, XV, p. 1678.
 CLĂDIREA ŞCOALEI ROMÂNEŞTI DIN BRAŞOV 201

garus, Stoica bulgarus etc. etc.*) Deci şi numirea de „ b o l g a r i " ,

pe care o întâlnim şi în cronica românească, nu o p u t e m interpreta
altfel decât în înţelesul numirii ţării lor de origine.
In ajutorul acestei afirmaţiuni ne vine însăşi bula Papei Bo-
nifaciu IX dela 15 Decemvrie 1399, care între ^mulţimea" locui­
torilor nesaşi şi necatolici ai Braşovului numeşte şi pe Români
(walachi), ba chiar şi pe Greci şi Armeni.
P a p a Bonifaciu IX „auzind, că în oraşul C o r o n a numit de
p o p o r Braşov, situat la marginile creştinătăţii [catolicismului] al
diecezei Strigoniului, în care mulţimea (multitudo) Grecilor, Ro­
mânilor, Bulgarilor, Armenilor şi a altor necredincioşi au o biserică
(ecclesia) . . . pentru uzul lor şi cultul lui D-zeu", trimite o scrisoare
de „indulgenţă" pentru convertirea acestor „necredincioşi" (infi-
deles) la catolicism -)
A t â t documentele găsite de noi cât şi scrisoarea de indul­
genţă a Papei Bonifaciu IX răstoarnă cu desăvârşire fabula inven­
tată de unii cronicari saşi şi susţinută chiar şi de unii scriitori
români, că întemeietorii Şcheiului ar fi fost „chiemaţi" de către
Saşi la Braşov pentru a le fi într'ajutor la clădirea marei biserici
catedrale Sf. Măria (astăzi Biserica Neagră), începută în anul 1385.
Cauza aşezării „Grecilor, Românilor şi Bulgarilor" la Braşov
n'a fost clădirea catedralei săseşti, ci marele negoţ de atunci al
Braşovului, care ajunsese în secolul al 14-lea cel mai important
centru comercial din Ungaria şi ţările d u n ă r e n e şi unul din cele
mai importante din întreaga E u r o p ă de atunci. Acesta a fost m o ­
tivul principal al întemeierii Şcheiului, ceeace nu impiedeca de
sigur, ca cei mai săraci dintre noii refugiaţi români să dea mână
de ajutor şi la clădirea bisericei catedrale, care, fiind zidită .'din
blocuri cioplite de piatră, fusese de altfel o operă [de adevărată
artă arhitectonică.
N o i am găsit însă chiar şi un d o c u m e n t săsesc, care să con­
firme acest fapt. Este replica Saşilor către î m p ă r a t la jalba R o ­
mânilor din anul 1737. In acest document, p â n ă astăzi necunoscut.
Saşii descriu originea Românilor braşoveni a s t f e l :

1) Registrum vigesimale almae civitatis Braschovtensis din anul 1503,

în Quellen etc. voi. I, p. 1 şi urm.
2) „Cum itaque sicut accepimus in oppido de Corona seu vulgariter
Brascho nuncupato Strigoniensis diocesis in confinibus christianitatis situato,
in quo tam Oraecorum, Walachorum, Bulgarorum, Armenorum quam aliorum
infidelium multitudo quandam ecclesiam in oppido praedicto pro eorum usu
et cultu deorum habentium..." — Zimmermann-Werner-Muller, Vrkundenbuch
etc, voi. III, p, 247.
202 AUREL A. MUtEŞIANU

„Atât documentele păstrate în arhiva oraşului nostru, cât şi scrisorile

lor proprii păstrate în limba lor, arată că venirea lor aici la Braşov s'a în­
tâmplat circa în anul 1392, cu toate-că nici atunci nu au venit aici de-odată
şi în cete (turmatim), ci unul câte unul, precum i-au atras aici comerciul
înfloritor de atunci al acestui oraşul şi ocaziunea de a câştiga bani lucrând
la clădirea marei biserici catedrale de aici."

E s t e deci evident, că acei scriitori saşi, cari au a d u s drept

cauză a întemierii Şcheilor numai al doilea motiv, secundar, arătat
m a i sus au făcut-o cu intenţiunea d e a u m i l i şi a defăima pe R o ­
mâni, cari la rândul lor, în urma prea marei lor încrederi şi a
servilismului lor cultivat de opresorii lor în decursul veacurilor,
au fost aduşi în situaţiunea de a lua de bani buni t o a t e rătăcirile
şi d e n a t u r ă r i l e istorice ale a d v e r s a r i l o r lor.
Românii braşoveni au ajuns, ce-i d r e p t , sub o c â r m u i r e a ad­
ministrativă şi politică a m a g i s t r a t u l u i săsesc, ei însă n'au ajuns
niciodată în situaţiunea de supuşi desăvârşiţi şi iobagi ai cetăţii
s ă s e ş t i , precum i-ar fi văzut bucuroşi unii istorici saşi şi streini,
ci au trăit şi s'au desvoltat n e î n t r e r u p t sub p r o t e c ţ i u n e a directă a
p u t e r n i c i l o r voevozi români, a căror stăpânire se întinsese odi­
2
nioară până a p r o a p e de porţile Braşovului )
Petiţiunea R o m â n i l o r dela 1737 descrie situaţia lor de d r e p t
din t r e c u t astfel:
,,lncă ab initio dela venirea noastră şi sălăşluirea coloniei noastre aici
nu ne-am pripăşit pe aici ca iobagi sau supuşi ai oraşului Braşov, ci ca oa­
meni liberi şi independenţi, socotind a ne aşeza aici în mod cinstit şi hotă-

1) Pe lângă mulţimea micilor neguţători români întâlnim în cele mai

vechi socoteli ale vămii Braşovului şi numele mai multor neguţători mari
români („mercatores magni seu grandi") din Muntenia şi Moldova, între cari
şi doi din Braşov şi împrejurimi: Feder Bulgartis si Aldea de Râşnov (Aylda
de Rosinaw). Intre aceştia găsim tot la anul 1503 şi pe Neacşul (Nagzul)
de Câmpulung, dela care ni s'a păstrat cea mai veche scrisoare românească
cunoscută până astăzi, trimeasă de el în anul 1521 judelui braşovean. Quellen,
I, p. 40, 58 şi 6?,.
2) In cronicele vechi săseşti exista tradiţia că muntele Postovarul, ce
se înalţă lângă Braşov deasupra Şcheilor a fost dăruit Saşilor de un „Negru
Vodă" cu condiţia ca Saşii să permită Românilor braşoveni clădirea bisericei
(deci înainte de 1495 când s'a zidit biserica de piatră), în amintirea cărui fapt
studenţii saşi dela gimnaziul Honterus făceau în fiecare an în luna August o
excursie pe acel munte. („Das Schullergebirge soll ein Wallachischer Fürst
Negro-Vode mit Namen, der in der Wallachischen Kirche abgemahlet steht...
mit dieser Condition an die Schule geschenket haben, damit ein loblicher
Magistrat den hiesigen Wallachen Erlaubniss geben solle eine Kirche zu
bauen"). — Trausch, Collectanea zu einer partikulär Hystorle von Cronstadt,
manuscis inedit în biblioteca gimnaziului evangelic.
 CLĂDIREA ŞCOALEI ROMÂNEŞTI DIN BRAŞOV 203

râţi a trăi cu banii noştri pe acest teren pustiu, fără nici cea mai mică
îndatorire de supunere. Dreptul de stăpânire asupra teritoriului nostru nu
aparţinea atunci cetăţenilor Braşovului, ci principilor Moldovei şi Valahiei,
cari au apărat şi scutit în bună rânduială pe străbunii noştri, dându-le voie
a-şi zidi biserici şi şcoli; ba au dat chiar ctitori şi binefăcători bisericei şi
comunităţii noastre, şi cari au arătat o deosebită bucurie faţă cu prosperarea
gospodăriilor noastre cinstite şi creştineşti. Chîar noi înşi-ne ne-am ţinut tot­
deauna de oameni liberi".

Aici este locul credem, de a face deosebirea între noua c o ­

lonie românească, întemeietoare a Şcheiului şi rămăşiţele vechei
populaţii autohtone a ţinutului Braşovului şi Bârsei, dela care
1
Saşii au împrumutat nu numai numele oraşului B r a ş o v ) , ci şi
2
numele t u t u r o r râurilor, ba chiar şi a u n o r s a t e ) ale acestui ţ i n u t .
O d o v a d ă despre vechimea elementului românesc din ţinu­
turile o c u p a t e de Saşi este şi scrisoarea din anul 1288 a episcopului
Strigoniului L o d o m e r i u s , adresată „ t u t u r o r nobilor U n g u r i l o r , Sa­
şilor, Săcuilor şi Românilor din comitatele transilvane Bârsa şi
Sibiu" (universisque nobilibus Ungarorum, Saxonibus, Siculis et
3
Volachis de Cybiniensi et de Burcia C o m i t a t i b u s Transilvanis. j
N u mai încape azi nici o îndoială că autoritatea cunoscutei
terra blacorum, a acelei compacte ţări româneşti, cu centrul în

') Cel mai vechiu sigil al oraşului Braşov, socotit ca fiind din secolul
al 13-lea poartă inscripţia : s i g i l i u m-c i v i t a t i s - b r a s s e b o u i e n s [is]
= v. Kurz, Magazin für Geschichte Siebenbärgens, Braşov 1844, p. 92 şi urm.
-) Astfel avem spre pildă numele satului Rosenau, păstrat până astăzi
în dialectul poporului săsesc din Ţara Bârsei în forma lui primitivă d e
Rosnau, pe care o întâlnim şi în documentele cele mai vechi (Rosnaw,
msnovensis sau rosnawensis v. Zimmermann-Werner Urkundenbuch etc.) şi
care este împrumutat în mod evident dela slavo-românul Râşnov, analog cu
originea numelui Tartlau (Tertillow), care obvine în cel mai vechiu document
de danie al Ţării Bârsii (1221). Chiar şi pentru Braşov, găsim în documente
forma veche săsească Brassaw, dela care derivă probabil şi românescul
Braşeu sau Braşău, care însă a dispărut la Saşi ca de pildă şi numele vechiu
ai comunei Hermann (villa Hermani), astăzi săseşte Honigberg, păstrat însă
până astăzi de Români. La Râşnov recensământul săsesc din anul 1510 amin­
teşte pe lângă popa românesc (sacerdotem valachum) şi „an nobii adecă
chenez" român (cum uno nobile p. [uta] Kenes). — Korrespondenzblatt des
Vereins für siebenbürgische Landeskunde, an. XVII, p. 71. Nu ştim deci de
ce se miră istoricul sas G. Müller că [Românii obvin într'un document din
anul 1597 ca proprietari de pământ în Râşnov („Nähere Nachriefen darüber,
auf welche Weise diese Rumänen zu solchen Liegenschaften in der Gemeinde
Rosenau gelangt sind, fehlen uns (sic)."— V. G. Müller, die Ursprüngliche
Rechtslage der Rumänen im Siebenbürger Sachsenlande, Sibiu 1912, p. 129.
s
) Scrisoare descoperită în anul 1908 în biblioteca naţională din Paris,
v. revista „Szâzadok", nr. 1 din 1910.
204 AOF.EL A. MUREŞIANU

r e g i u n e a Făgăraşului, pe care noii colonişti germani ai ţării Bârsei,

cavalerii T e u t o n i o aflară la venirea lor aici, se întindea şi până
în regiunile o c u p a t e de ei şi nu este exclus totuşi, cu t o a t ă con­
troversa ce există astăzi între istoricii români, ca resturile acestei
populaţii să fi trecut cu N e g r u Vodă c ă t r e sfârşitul secolului al
13-lea în Muntenia. Şi de sigur că şi acele foburguri sau suburbii
ale Braşovului (Vorstädte), d e s p r e cari cronicele vechi săseşti ne
spun, că în anul 1335 au fost p r ă d a t e şi arse de către oştirile în­
grozitorilor T ă t a r i iar populaţia lor dusă în robie, au fost lo­
cuite de Români.') Căci t r e b u e să amintim aici, că atât cetatea
p r o p r i u zisă a Braşovului de astăzi cât şi foburgul românesc al
Şcheilor nu datează decât din a doua jumătate a secolului al
14-lea, când Braşovul se mută din împrejurimile bisericei Sf. Bar­
t o l o m e n dela marginea dinspre miazănoaptea aşa numitului „ B r a -
şovechiu" de astăzi, în valea de sub T â m p a , p e n t r u a se putea
apăra mai bine împotriva năvălirilor tătăreşti şi turceşti, cari dis­
t r u s e r ă în mai multe rânduri vechiul oraş.
In urma deselor invazii păgâne, a emigrării şi în urma su­
premaţiei crescânde a Saşilor braşoveni, cari reuşiră pe la mijlocul
secolului al 14-lea a-şi extinde, cu sprijinul regilor Ungariei din
casa de Anjou, autoritatea lor asupra întregului teritoriu al ţării
Bârsei, populaţia românească a ţinuturilor ocupate de Saşi se va
fi împuţinat în mod simţitor. C u t o a t e acestea prezenţa pe aceste
teritorii pe la 1500 a vechei instituţii medievale a cnejilor
români, amintiţi din întâmplare î n t r ' u n recensământ săsesc de
2
atunci ), sunt o n o u ă dovadă, că continuitatea elementului româ­
nesc în aceste ţinuturi n'a fost niciodată întreruptă.
Deosebit de acestea s'a desvoltat însă aşezarea românească
a Şcheilor Braşovului, începută la sfârşitul veacului al 14-lea, în
timpul clădirii oraşului celui nou de sub T â m p a . Deşi Saşii nu
priveau cu ochi buni întărirea unui centru r o m â n e s c tocmai în
coasta nouei lor cetăţi, totuşi, ocrotit de domnii şi boerii români,

1
) Istoricul sas G. Müller, emite chiar părerea, că Românii amintiţi în
scrisoarea din 1288 a lui Lodomeriu ar fi fost locuitorii suburbiilor Braşo­
vului.— G. Müller, op. cit. pag. 171.
2
) Dr. A. Berger. Volkszählung in den 7 u. 2 Stühlen im Bistritzer u.
Kronstäder Distrikte vom Ende des XV und Anfang des XVI Jahrh, în „Kor­
respondenzblatt etc.," anul 17, nr. 5 şi 6. In acest recensământ sunt amintiţi
şi 3 preoţi şi 5 cneji (boeri) români. însuşi d-1 G. Müller (op. cit. p. 19), e
nevoit însă să constate, în comparaţie cu alte documente contemporane şi
mai ales cu socotelile Braşovului, că datele privitoare la Români ale acestui
recensământ sunt necomplecte şi „insuficiente" (unzulänglich).
 CLĂDIREA ŞCOALEI ROMÂNEŞTI DIN BRAŞOV 205

Şcheiul a făcut progrese frumoase ajungând în veacul al 16-lea

„cea mai puternică obşte românească a Ardealului", cum o n u ­
meşte însuşi d-1 N. Iorga, bazat pe mai multe documente desco­
perite de d-sa în arhiva Braşovului, precum e şi scrisoarea din
anul 1521 a castelanului de Buda Bornemissa, care acordă o deo­
sebită i m p o r t a n ţ ă „oamenilor de altă lege şi limbă, locuitori în
afară de zidurile cetăţii" Braşovului şi a acelui prietin „ u n g u r "
care avertiza pe Saşi „să b a g e bine de seamă la mişcările acelor
supuşi, cari ar putea să întrebuinţeze vălmăşagurile timpului pentru
2
cine ştie ce lovitură a s u p r a cetăţii" ) . Şi nici nu se înşelă acest
Ungur, căci pe la sfârşitul aceluiaş veac, când Mihai Viteazul, re­
tras din nefericita bătălie delà Mirislău pe şesul din faţa Braşovului
înfuriindu-se pe Saşi porunci să li-se cuprindă cetatea, Românii
braşoveni trecură cu toţii la Mihai Viteazul, luând parte la asaltul
din 1 O c t o m v r i e 1600 asupra Braşovului. Saşii, cari la început
se închinaseră şi juraseră credinţă lui Mihai, auzind despre răzvră­
tirea celorlalte o r a ş e din Ardeal şi despre dezastrul delà Mirăslău,
îl părăsiră şi ei în ziua de 19 Septemvrie, închizând cetatea, în-
torcându-şi armele î m p o t r i v a lui şi o m o r â n d fără milă pe orice
s
ostaş român, care le cădea în mână. )
Un pasagiu inedit al cronicarului sas T a r d e r , descrie, după
însemnările analistului sas contemporan P e t r u Bamfi, trecerea Ro-
nilor braşoveni pe partea lui Mihai Viteazul astfel:

„Despre Români (Valahi) mai trebue remarcat, că în acest an (1600)

Şcheii au trecut la Mihai-Vodă şi au voit să cotropească cetatea, ceeace s'a
4
întâmplat în ziua de 1 Octomvrie, însă fură respinşi cu ajutorul lui D-zeu." )

Vremurile care au urmat după căderea lui Mihai Viteazul au

fost cele mai triste din istoria Românilor braşoveni. Temniţele ge-

') N. Iorga, Istoria Românilor din Ardeal şi Ungaria, vol. I, Bucureşti

1905, p . 306.
2
) N. Iorga, Braşovul şi Românii (Studii şi documente, vol. X), Bucu­
reşti 1905, p. 314.
s
) Chronicon Fuchsio-Lupino-Oltardinum, edidit Josephus Trausch, Bra­
şov, 1844, p. 160—67. Quellen V, p. 291 şi urm.
4
) „Sonsten ist noch zu merken, dass in diesem Jahr die Belger sich
zum Mihâly Vöde geschlagen u. die Stadt überrumpeln wollen, so den 1
Octobris geschehen, aber mit Gottes Hilfe zurückgetrieben worden". Cu
această ocazie a compus senatorul Mihail Weiss versurile sale injurioase la
adresa Românilor, pe cari le-a aşezat în anul 1603 pe bastionul de către
Şchei al zidurilor Braşovului şi a căror adevărată origine era până astăzi
necunoscută istoricilor noştri, v. Trausch, Collectanea, etc. p. 388.
206 AUREL A. MUREŞIANU

5
meau de Români. Execuţiile şi torturile erau la ordinea z i l e i . )
Un decret al centumvirilor săseşti din anul 1602 interzicea Româ­
nilor orice n e g o ţ , afară de negoţul cu peşte şi oi şi c ă r ă u ş i a ; vi­
nurile provenite din viile din Ţ a r a Românească ale Românilor
braşoveni erau depozitate în pivniţele oraşului şi vândute cu pre­
2
ţul impus de S a ş i ) ; neguţătorii români erau nevoiţi să se aşeze
în Ţ a r ă sau în Moldova ; nici neguţătorilor din aceste ţări nu li
se îngăduia să petreacă decât 14 zile în Braşov şi într'un loc şi
3
stradă anumită )
Au trebuit să treacă multe decenii, ca Românii braşoveni să
se p o a t ă reculege. La aceasta nu puţin au contribuit şi boierii ro­
mâni din Ţară, faţă de cari Saşii t o t mai păstrau oarecare stimă şi
reverinţă, pentru-că ei erau totuşi cei mai buni clienţi ai lor. Unii,
încântaţi de frumseţea locului, îşi cumpăraseră chiar şi case în
Şchei, căci în cetate ei nu puteau locui decât cu chirie. Constantin
Vodă Brâncoveanu le urmează, cumpărând în 1701 o casă în Şchei ),
iar în 1702 alta în Braşovechiu. Mai ales în vremea şi sub ocro­
tirea acestui mare voevod, negoţul românesc al Braşovului ia un
5
nou şi puternic avânt. )
In 1738 Saşii se p l â n g în replica lor, despre care am vorbit
mai înainte, că „Românii (braşoveni) au dejucat din mâinile lor şi
au atras la sine a p r o a p e întreg comerţul" (fasst alle H a n d l u n g aus
denen Sächsischen Bürgern aus denen Händen gespielet und an sich
gezogen haben). Din jalba dela 1737 a Românilor braşoveni reiese,
că comerţul lor se întindea pe atunci până în „în ţările ereditare

') Acestea se continuau încă şi în anii 1603— 1604 cu întemniţaţii ro­

mâni. — v. Registrele de cheltueli ale fânogiului Braşovului, în care sunt intro­
duse şi sumele plătite călăilor pentru torturile şi chiar execuţiile aplicate
condamnaţilor români. (Arhiva Braşovului).
2
) V. registrul Acta el decreta centumvir o rum Coronensium, în Arh.
Braş. IV. A. 1.
3
) Ibidem.
4
) In scrisoarea sa din 6 Decemvrie 1708 către Sfatul săsesc al Braşo­
vului Constantin-Vodă Brâncoveanu zice între altele: «Dar vom să zicem
dumneavoastră că nu sântem numai noi acum cumpărători de case acolea în
v
Braşo , ce încă de mai nainte, după'n zilele lui Matei-Vodă [Basarab], bogaţi
de ceşti de ţară boiari au cumpărat, cine au vrut şi cui au trebuit, case acolo
in Braşov, afară de cetate, şi şi den rudeniile noastre au cumpărat, precum
se şi veade, că până astăzi ţân şi stăpânesc, şi nici cât n'au fost opriţi.» —
lorga, Braşovul şi Românii, p. 257.
s
) Un renumit neguţător braşovean pe acel timp era «Dumitru Nona
ot Braşov>, ginerele lui Iane Clucerul, pe care Constantin-Vodă Brâncoveanu
îl numeşte «prietinul iubit al domniei mele.»
 CLĂDIREA ŞC0ALE1 ROMÂNEŞTI DIN BRAŞOV 207

împărăteşti (den kayserlichen Erblăndern), în Saxonia, Veneţia şi

Constantinopol."
Sunt de admirat în tot cazul şi aceste rezultate ale Români­
lor braşoveni în mijlocul nenumăratelor g r e u t ă ţ i şi piedeci, pe cari
le întâmpinau din partea Saşilor. C u toate acestea Saşii nu se sfiau
să aducă împăratului d r e p t dovezi ale „stării fericite" şi ale nete-
meiniciilor plângerilor lor b o g ă ţ i a hainelor şi „sculele (bijuteriile)
în cari strălucesc în Dumineci şi s ă r b ă t o r i soţiile neguţătorilor ro­
mâni (derer wallachischen Handelsleute)" ; apoi faptul aşezării con­
tinue în Braşov de „neguţători şi alţi . . . oameni din Valahia şi
alte scaune ale acestui principat [Transilvania]", uitând să amin­
1
tească şi pe numeroşii Români din Macedonia şi ţările turceşti )
aşezaţi în aceste timpuri a i c i ; şi, faptul că aceşti neguţători au
„o gospodărie îndoită, căci ei fac n e g o ţ mare cu t o t felul de măr­
furi, iar în Valahia ei îşi au vitele, oile, livezile şi viile lor." •)
Cea mai bună dovadă însă, cu toate acestea a temeiniciei
plângerilor Românilor o găsim în însăşi mărturisirea scriitorului
sas din p r i m a j u m ă t a t e a veacului al 18-lea, care se vedea nevoit
să recunoască, că dacă s'ar fi dat Românilor toate libertăţile ce­
rute de e i : „atunci naţiunea săsească s'ar fi ruinat complet, iar cea
valahicâ tolerată până acum numai din graţie ar fi ajuns în stare
3
înfloritoare" )
Rolul descendenţilor acestor harnici şi întreprinzători n e g u ţ ă ­
tori români în istoria renaşterii culturale şi economice a Românilor
ardeleni este p r e a bine cunoscut şi nu e nici locu] şi nici scopul
acestui studiu de a mai insista asupra lui.

Popa Minai

Nimeni nu s'a îndeletnicit până astăzi cu descrierea amănun­

ţită a vieţii acestei impunătoare figuri a istoriei noastre naţionale
şi culturale.

1) Jalba dela 1737 scrie despre aceştia din urmă: „Protecţiunea şi li

niştea de care s'a bucurat în urma graţiei şi îndurării împărăteşti la început
colonia noastră de aici (Braşov) â înduplecat pe mulţi creştini de sub stăpâ­
nirea turcească prin originea lor atât de condiţie nobilă cât şi comună (ade­
ligen und gemeinen Standes) de a-şi părăsi moşiile şi de a se aşeza aici în
Şchei (Bolgarszek) pe unele proprietăţi pustii cumpărate dela cetăţenii Bra­
şovului cu preţ foarte scump..."
2) Replica inedită a Saşilor dela 1738.
3) «dadurch unsere sächsische Nation völlig ruiniert und die walachische,
s- bisher aus gnaden toleriert, in Flor gekommen wäre» — Quellen, VII.p. 171.
208 AUREL A. MUREŞIANU

P r e c u m vedem din însăşi însemnările vechilor cronicari saşi

acest b ă r b a t învăţat şi înţelept avea o mare treceie chiar şi îna­
intea ocârmuitorilor saşi ai Braşovului şi ai ţării Bârsei, cari s'au
folosit de el de nenumărate ori în misiuni politice la domnii ţărilor
româneşti şi care a împăcat, între altele, pe Saşi şi cu puternicul
şi temutul voevod Mihai Viteazul.
Câteva date mai însemnate ale biografiei lui ni le-a păstrat
1
însăşi cronica fiului său, p r o t o p o p u l sau «popa Vasilie» ) (-f- 1659),
care a servit de bază şi cronicei de mai târziu a lui Radu T e m p e a .
Fiu al «învăţatului» popa D o b r e , care era şi nepot de soră
al popei T o m a , p o p a Mihai se t r ă g e a din cea mai veche familie
preoţească cunoscută a bisericei Sf. Nicolae a Şcheilor Braşovului
2
(v. tabela genealogică), a cărei prim m e m b r u este popa P e t r u I ) ,
numit şi «cel bătrân», pomenit mai întâi la anul 1484, sub care
s'a început în anul 1495 clădirea de piatră a bisericei Sf. Nicolae.
Fiul lui P e t r u I a fost popa Braţul, pe care l'au cerut încă «pe
când trăia tatăl său» Românii din satul Răşinari de lângă Sibiu?
unde a preoţit până la m o a r t e a sa. Fiul său p o p a P e t r u II, «care —
spune cronica — i-au fost numele pe p o p a Petru «cel bătrân» a
fost cerut îndărăt de către braşoveni şi adus «în biserica cea nouă,
3
care a u fost făcută de p i a t r ă » . )
D e s p r e p o p a P e t r u II sau «cel tânăr» ştim mai multe şi din
vechile registre de socoteli ale oraşului Braşov, păstrate în p a r t e
până astăzi în arhiva lui. El cunoştea bine în v o r b ă şi în scris
vechea limbă slavonă, sau «slovenească» cum i-se zicea atunci, a
statelor şi a bisericei româneşti, căci el îndeplineşte în decurs de
mai mulţi ani serviciul de scriitor şi tălmaciu sau interpret p e n t r u
actele româneşti la magistratul Braşovului, pentru care osteneală
el primeşte o leafă de 8 - 1 2 fiorini anual, afară d e diferite alte
solii şi misiuni în ţările româneşti, care erau deosebit şi foarte

1) Un studiu asupra popii Vasilie şi a cronicei sale a publicat regre­

tatul profesor dela gimnaziul «Honterus» din Braşov, Fr. Wilhelm Seraphin
în Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, Braşov, 1909, voi. V. p. 1 VI.
2) Cel mai vechiu preot cunoscut al bisericei din Braşov e «popa Costea
din uliţa Bulgarilor», pe care-1 sprijineşte faţă de Saşi Basârab-Vodă Laiot
sau cel Bătrân în scrisoarea lui din anul 1477 cătră Sfatul Braşovului; v. I,
Bogdan, Documente privitoare la relaţiile ţării româneşti cu Braşovul,ed. 2-a (

p. 3 3 4 - 5 .
3) Citatele sunt din cronica popii Vasilie, cuprinse în «Istoria bisericei»
lui Radu Tempea.
 CLĂDIREA ŞCOALEI ROMÂNEŞTI DIN BRAŞOV 209

1
bine plătite. ) P o p a P e t r u era bine cunoscut domnilor şi boerilor
români, căci pe fiul său T o m a îl vedem intrând ca copil de casă
în serviciul banului Craiovei, «distincţiune» cam g r e a şi neplăcută,
2
care se acorda însă pe atunci de o b i c e i u numai fiilor de b o e r i )
Tânărul T o m a e t r i m i s de ban de mai multe ori la Braşov p e n t r u
târgueli şi alte afaceri fiind primit în t o t d e a u n a de Saşi cu t o a t ă
3
cinstea ce să dădea pe atunci unui sol d o m n e s c l . T â n ă r u l Toma

Spiţa neamului popii Mihai

Petru l

amintit mai întâi la anul 1484, „a preoţit până la

moarte"; îngropat în „biserica Şcheilor."

I
Braţul

preot al bisericei din Braşov, apoi al bisericei din

Răşinari lângă Sibiu până la moartea sa.

I
1 ) Aşa de pildă în Iunie 1535 popa Petru este trimis la voevodul Mol­
dovei Petru Rareş ca să facă fpace (ad voywodam Moldaviensem ratione
pacis missusj. Cu acest prilej el duce lui Petru-Vodă în dar două cupe au­
rite, iar boerilor mai multe legături de cuţite şi 8 pălării orăşeneşti. El e
însoţit de un orâşan sas şi trei servitori. La întoarcere primeşte un onorar
ele 12 fl. — v. Quellen, II, p. 418.
2) Acelăş obiceiu exista şi în Ardeal. Cronicarul săcuiesc Mihail Cserei,
care aparţinea el însuşi unei mari şi vechi familii boereşti, ne povesteşte cum
a fost dat de către tatăl său „împotrivă voinţei sale" să slujească la curtea
puternicului boer ardelean, a grofului Mihail Teleki — despre care spune
însuşi Cserei că era de origine românească —unde trebuia să vegheze noaptea
in serviciu de pază lă camera domnului său, să doarmă pe pământ, să con­
ducă călare caii lui de poştă, ba trebuia să ajute chiar la căratul cărămizilor
?i la culesul fânului, şi pe lângă toate acestea mai trebuia să sufere şi înju­
rături şi o hrană proastă. — Kurz, Magazin für Geschichte Siebenbürgens,
Braşov 1844, p. 1.2,
3) In 24 Iunie 1539, fânogiul Braşovului trimite lui Torna „fiului popii
nostru, care vine dela Ban" în dar: plăcinte, peşti, 3 cupe de vin şi 2 fl.
Peste câteva zile, în 4 Iulie tot el trimite „surorii voevodului ţării româneşti"
(Radu-Vodă Paisie): plăcinte, raci, 3 cupe de vin şi 2 baniţe de ovăs. — v.
Quellen, II, p. G21.
*-i •fi.l Inst, d e Ist. N a j . - IV. 14
¿10 AUREL A. MDREŞIANL'

Petru 11
preot în Răşinari, chemat apoi de braşoveni „în bi­
serica cea nouă." Scriitor şi interpret la magistratul
Braşovului, ţ lbgi.

Toma (fiică)
copil de casă la curtea banului Craio-
vei; după moartea tatălui său preot
la Braşov şi logofăt la magistrat. In
1566 s'a călugărit în mănăstirea Rân-
caciogului; t 21 Noemvrie 1572.
Dobre
a preoţit împreună cu unchiul său popa
Toma 25 de ani, iar fără el 6 ani; logo­
făt românesc la magistrat; t 13 De­
cemvrie 1572.

„hvan P o p y " sau „hvan al Pope"
trimis de Sfatul săsesc între anii
1566—74 în mai multe solii în ţă­
rile româneşti şi la voevodul Tran­
silvaniei. Descendenţa necunoscută.
Mihai
şi-a terminat învăţătura în „ţara sâr­
bească"; preoţit în 1576; preot în
Râşnov apoi dela 1578 preot şi de
la 1591 protopop al Braşovului. Ma­
rele promovator al culturii Români­
lor braşoveni f 25 Iulie 1605.

Constantin
preoţit la vârsta de 18 ani; dela 1606
preot şi protopop al bisericei Sf. Ni-
colae ; f 22 Noemvrie 1628. Descen­
denţa necunoscută.
Vasilie
a preoţit lângă fratele său; autorul
celei mai vechi cronici cunoscute a
Românilor braşoveni; dela 1628 pro­
topop; f 25 Febr. 1659.

Vasilachi
fiind „mai de bună rudă s'au sculat''
şi s'au preoţit în 1661 ; a preoţit nu­
mai 8 ani şi 9 luni; f 8 Sept. 1670.

s i n ţ i însă mai multă t r a g e r e de inimă pentru continuarea tradiţiei

părinteşti decât p e n t r u cinstea unei boerii, care astăzi s'ar da şi
1
mâne s'ar l u a ) , şi agonisându-şi o frumoasă învăţătură p e n t r u
vremea lui se preoţi lângă tatăl său, căruia i-a urmat.

1) In vremurile străvechi clerul se împărtăşea atât în ţările de sub stăr

pânireâ regilor Ungariei, cât şi în Moldova şi Muntenia de toate privilegiile
şi de toată cinstea clasei nobililor. In genealogia marelui mitropolit moldo­
vean Veniamin Costachi, descendentul „preotului Ion din satul Epureni", fiul
marelui medelnicer Andruşco de pe timpul lui Ştefăniţă-Vodă (1518), cetim
următoarele : „în veacurile de mijloc ale istoriei şi fii de boieri se cinsteau
a fi preoţi, de aceea din documente vechi se poate culege, că o mulţime de
sate şi moşii întregi au fost în proprietatea preoţilor". — v. „Foaia" din Iaşi,
nr. 19 din 1854.
 CLĂDIREA ŞCOALEI ROMÂNEŞTI DIN BRAŞOV 211

Şi p o p a T o m a a funcţionat ca scriitor şi logofăt r o m â n e s c

la «sfatul» Braşovului, primind aceeaşi leafă ca şi părintele său, pe
lângă care i-se mai a d ă o g a câte-odată şi 2 fiorini p e n t r u o « h a i n ă
1
de serviciu» ) . Şi pe el îl întâlnim în mai multe solii trimise la
2
domnii r o m â n i ) . « P o p a T o m a — scrie cronica — neavând feciori,
au luat lângă sine pe un nepot de soră căci au fost învăţat, de
au preoţit a m â n d o i ; iar după ce i-an murit p r e o t e a s a la b ă t r â n e ţ e
s'au dus în ţara muntenească de s'au călugărit în mănăstirea Rân-
c a c i o g ş i acolo la leat 1572 s'au pristăvit N o e m v r i e 21». A c e s t
«nepot de soră învăţat», cu care p o p a T o m a «împreună a preoţit)
a fost p o p a D o b r e , tatăl popii Mihai.
Nu cunoaştem anul naşterii popii Mihai, dar el t r e b u e să fi
fost încă tânăr când s'a î n t o r s în anul 1576 «din ţara sârbească
dela învăţătură» şi găsind în locul tatălui său, decedat în decursul
absenţei sale, pe p o p a Voicu şi pe p o p a Iane «n'au încăput în
biserică, căci n'au vrut să facă gâlceava între oameni şi între p r e o ţ i ,
ce au a ş t e p t a t vremea dela D-zeu.»
Iată o primă dovadă a înaltelor însuşiri sufleteşti a a c e s t u i
mare părinte sufletesc al Românilor braşoveni de acum trei sute
de ani. Tânărul şi învăţatul Mihai nu aşteptă însă mult t i m p , căci
3
în anul 1576 «au venit Şcheii dela R â j n o v ) şi l-au poftit la sfat
[magistrat] şi la preoţii de aici de l'au trimis în ţara muntenească
de l-au preoţit». La biserica din Râjnov p o p a Mihai a p r e o ţ i t «un
an şi câteva săptămâni".
In anul 1578 la- 2 8 Mai muri «popa cel mare» sau p r o t o ­
popul Voicul şi în locul lui «au rămas p o p a Iane p r o t o p o p şi la
cetate scriitor şi au adus p e lângă sine şi p e p o p a Mihai».
Cu numele acestor doi preoţi ne întâlnim de aici î n a i n t
mult mai des, căci ei au devenit cei mai de seamă colaboratori a
diaconului Coresi la alcătuirea, traducerea şi tipărirea cărţilor sale
din acest timp la Braşov. Coresi scrie el însuşi în predoslovia
«Evangheliei cu învăţătură,» tipărită de el în anii 1580 — 8 1 în

1) „Thomae Popae ex comissione pro una veste curiali — fl. 2" -

Quellen, III, p. 289.
2) In 27 Iulie 1545 popa Toma pleacă însoţit de boerul român din
Ţânţari Sava Furcă la noul voevod al ţării româneşti Mircea-Vodă Ciobanul
ca să-1 salute în numele Saşilor, ducându-i în dar 2 cupe de argint aurite. —
Quellen, III, p. 274.
3) Râjnovul era singura dintre comunele din ţara Bârsei, unde găsim
i'i vremurile vechi un număr mai însemnat de «Şchei» români. Saşii îi nu­
meau şi pe aceştia «bulgari» şi erau poate de aceeaşi origine cu cei din Braşov.
¿12 AUREL A. MUREŞIANIT

editura marelui judeţ Lukas H i r s c h e r ), că «o scoase din cartea

sârbească pre limba rumânească împreună cu preoţii de la besea-
reca Şcheailor de lângă cetatea Braşovului, anume popa lane şi
popa Mihai». T r a d u c e r e a Cazaniei dela Orăştie (1531) i-se atribue
2
chiar în întregime popii M i h a i . ) El a ajutat pe Coresi şi pe fiul
acestuia Şerban şi la tipărirea numeroaselor lor cărţi slavone, iar
pe ultimul liturghier «slovenesc» tipărit în 158S de «Şerban sin
diacon Coresi» figurează ca «isprăvitor» popa Mihai «din aceeaşi
cetate a Braşovului».
C o l a b o r a r e a preoţilor bisericei Sf. Nicolae lane şi Mihai a
fost de foarte mare importanţă p e n t r u săvârşirea operei naţionale
româneşti a diaconului t â r g o v i ş t e a n , căci iată ce scrie însuşi fiul
popii Mihai, popa Vasilie în cronica sa :

«In zilele bunului creştin Herjel Lucaci (Lukas Hirscher) judeţul cetăţii
3
Braşovului ) şi ale acestor preoţi [lane şi Mihai] multe cărţi s'au tipărit şi
pre limba rumânească şi pre limba slovenească şi multe s'au nevoit aceşti
păstori cu turma lui tiristos şi cu beseareca, şi au îndemnat pe Io Petru
voievod Dimitrie C e r c e l , . . . de au ridicat tinda besearecii de piatră cu voia
Sfatului [magistratului] şi au înfrumuseţat oltarul şi beseareca cea vechie cu
4
toate chipurile sfinţilor şi cu podoabe în anul 1583.» )

Pe p o p a lane şi pe p o p a Mihai îi întâlnim î m p r e u n ă şi în

funcţia de scriitori româneşti ai sfatului săsesc, lucru care nu se
prea obicinuia mai de demult, fn socotelile oraşului Braşov dintre
anii 1579—1585 vedem acordându-li-se la amândoi gratificaţia dela
sfârşitul anului de câte 1 fr., pe lângă leafa regulată care în 1581 era
r>
de 10 fr. )
P o p a lane m o a r e în 1591 şi în locul sfinţiei sale — zice cro­
nica— a rămas p o p a Mihai p r o t o p o p în beseareca din Şchei». P o p a
Mihai luă lângă sine pe p o p a Balea, şi dupăce acesta părăsi preoţia

1) Lukas Hirscher se îngrijeşte el singur de vânzarea lor. Aşa el trimete

în 18 August 1582 marelui judeţ al Bistriţei Gaspar Budacker trei exemplare
din Evanghelie pentru a le desface în dieceza românească de acolo, scriindu-i
tot-odată, că voevodul ţărilor româneşti şi vlădicii lor au cumpărat şi cum"
pară foarte multe din aceste cărţi. — Hurmuzachi, Documente, XI.
2) N. lorga, Istoria literaturii bisericeşti, p. 92—94.
3 ) Marele judeţ sau jude al Braşovului era totdeodată şi administra­
torul şi ocârmuitorul întregului ţinut al ţării Bârsei. Intre prerogativele sale
era şi dreptul de execuţie capitală, aşa numitul ius gladii.
4! Stinghe, Istoria, p. 4.
5) Arhiva Braşovului, Stădrische Rechnungen, III B/8.
 CLĂDIREA ŞCOALEI ROMÂNEŞTI DIN BRAŞOV 213

căsătorindu-se a doua oară, pe p o p a Neagoslav, «care au fost din

ţara muntenească din o r a ş din Floci».
Când s'a întâlnit p o p a Mihai mai întâi cu Aron-Vodă şi când
1-a înduplecat să facă frumoasa danie nu putem şti cu preciziune.
Registrele de socoteli ale Braşovului dintre anii 1 5 9 0 — 1 6 0 3 lip­
sesc în cea mai mare parte. Este probabil că-1 va fi cunoscut încă
înainte de trecerea lui prin Braşov, chiar în scaunul său din Iaşi,
îndeplinind vre-o solie din însărcinarea Saşilor. D o c u m e n t u l găsit
de noi este însă o nouă dovadă despre zelul lui neîntrecut pentru
progresul, creşterea şi mărirea bisericei, şcoalei şi a culturii nea­
mului său.
In anul 1583 p o p a Mihai determinase, precum am văzut pe
1
P e t r u - V o d ă C e r c e l ) , mândrul frate şi predecesor al lui Mihai Vi­
teazul, ca să mărească şi să întregească biserica, a cărei zidire se
începuse în anul 1495. Lucrările rămaseră şi de data asta neispră­
vite. Atunci p o p a Mihai imploră ajutorul lui Aron-Vodă, cu care
termină între anii 1593 şi 1597 toate lucrările punând s a s e aşeze
în 13 Mai 1598 la intrarea bisericei inscripţia comemoratpare a
2
acestui fericit e v e n i m e n t )
Din darea de seamă a popii Mihai vedem, că cea din urmă
lucrare de renovare a bisericei, acoperirea ei cu ţiglă, s'a făcut în
anul 1597 în acelaş timp cu clădirea şcoalei celei nouă. El mai
cumpără spre acest scop pentru suma d e 2 fr. şi ţigle smălţuite
(geglist ziglen), de bună seamă pentru decorarea crestelor coperi-
şului. Suma totală a ţiglelor întrebuinţate a fost de 16.600. Patru
lemnari primeau în 17 Sept. 1597 pentru lucrul de o zi la a c o p e ­
rirea bisericei 1 fiorin şi 5 denari. Pentru repararea unui grajd a-
parţinător bisericei popa Mihai cheltueşte tot în acel an 1 fr. şi
10 denari.
Socoteala popii Mihai mai cuprinde şi următoarele cheltueli
făcute pentru biserică:
In anul 1596:
patru cărţi (4 Bicher fr. 2 0 . -
In anul 1597 :
1 scaun sau strană (Sesel) în biserică fr. 10.—

1) O însemnare cronologică a învăţatului dascăl Radu Duma făcută în

anul 1759 spune precis că popa Enea (Iane)şipopa Mihai «s'au dus la Măria
Sa lo Petru voevod Dimitrie Cercel . . . . şi au lucrat de au ridicat tinda bi­
sericei şi oltarul etc.» Din inscripţia dela 13 Mai 1598 a bisericei ştim însă
că şi Petru-Vodă «au văzut acest lăcaş învechit şi neîmpodobit».
2) Vezi această inscripţie sau pisanie la Stinghe, Istoria, p. 215.
¿14 AUREL A. MUREŞIANU

repararea unui candelabru în biserică , fr. — .4f>

o icoană de argint fr. 2.50
un patrafir fr. 3.—
stofă de bogaziu pentru căptuşeala unei sfite (bogesii vuter ein
mesgewet zu futeren) fr. 3.50
un cot de bogaziu pentru repararea sfiţelor (1 Eli Bogosii die
mesgewed zu besern) . , fr. —.24
o perdea de sacristie (gerchkamer) fr. 3 . —
câteva lăzi pentru păstrarea sfitelor în biserică (Etlich Trunnen
zum Mesgewend in die Kirchen lasen machen) fr. 3.0S

Socoteala mai a r a t ă o cheltuială de 4 fr. pentru îngrădirea

cimitirului celui n o u ; alta de 3 fr. pentru cumpărarea de teren
p e n t r u mărirea curţei bisericei (Kirchhof) şi 3 fr. p e n t r u construi­
rea unei mici capele d e lemn (Bettelhaus).
Se vede că Aron-Voflă, care era în relaţii b u n e de prietenie
cu marele jude al Braşovului şi ţării Bârsei, a d e p u s banii desti­
naţi bisericei din Braşov în manile sfatului săsesc, căci numai aşa
ne p u t e m explica cauza p e n t r u care popa Mihai e nevoit să dea
socoteală despre fiecare d e n a r cheltuit de dânsul pentru biserică.
*
C â n d în 28 O c t o m b r i e 1599 M i h a i - V o d ă Viteazul trecu pe
neaşteptate Carpaţii prin pasul Buzăului, aşezându-şi tabăra la
Prejmer, sfatul săsesc al Braşovului, înspăimântat apelă iarăşi la
p o p a Mihai, care plecă d i m p r e u n ă cu marele j u d e ţ Ciryllus Oreis-
syng întru întâmpinarea lui şi «făcu pace şi l e g ă t u r ă cu Mihai
Vodă, ca să nu strice ţinutul.»
P o p a Mihai a a v u t satisfacţia să p o a t ă vedea pe marele bi­
r u i t o r p e t r e c â n d în anul u r m ă t o r de d o u ă ori în B r a ş o v ' ) şi ascul-

') Mihai Viteazul veni, ca domn al Ardealului, pentru prima oară la

Braşov — unde-şi anunţase sosirea încă din 3 Februarie — la 28 Februarie
1600, intrând în cetate cu o pompă de necrezut (incredibili pompa) însoţit
de peste 6000 de oameni, boeri şi ostaşi, «cari ocupară toate casele din ce­
tate şi din suburbii.» Aici primi el pe ambasadorii împăratului Rudolf şi ai
regelui polon, iar în 9 Martie «nu cu mai puţină pompă decât intrase el
însuşi în oraş» ambasada împăratului turcesc, care-i oferi în dar un «stin­
dard cu glob aurit». La Braşov convocă Mihai-Vodă pe ziua de 12 Martie şl
dieta Transilvaniei care însă nu ţinu decât o scurtă şedinţă, în 15 Martie. In
16 Martie la ceasurile 7 dimineaţa Mihai plecă spre Sibiu şi Alba-Iulia. A
doua oară stătu Mihai-Vodă 5 zile la Braşov, întorcându-se din Moldova la
27 Iunie 1600. Cu această ocaziune, spune cronica săsească, Mihai-Vodă su-
părându-se din cauza unor svonuri neîntemeiate pe Saşi ar fi avut intenţia
să ocupe cu totul cetatea şi să o guverneze cu boerii săi, însă a fost împie­
decat de generalul său Petru Armeanul. — Quellen, V.passim ; Trausch, Chro-
nicon şi Collectanea etc.
 CLĂDIREA ŞCOALEI ROMÂNEŞTI DIN BRAŞOV 215

tând cuvântul evangheliei din strana domnească a bisericei Sf.

Nicolae, acoperită spre acest scop — precum scrie analistul sas
Bamfi — cu un frumos «înveliş (antipendium) de catifea roşie, dăruit
de Mihai-Vodă bisericei» pe care, după căderea marelui voevod
Saşii «îl luară din biserica românească şi-1 aşezară pe altarul
]
bisericei lor». ) Mihai-Vodă a avut chiar o deosebită evlavie pentru
biserica românească a Braşovului. Aceasta ne-o mărturiseşte însuşi
hrisovul cu care fiul său Nicolae Petraşcu, văduva lui D o a m n a
Stanca şi fiica lui Domniţa Florica. dăruiau la 27 Septemvrie 1602
bisericei Sf. Nicolae Braşov, pe care o cercetaseră şi ei de mai
multe ori, întru p o m e n i r e a numelui gloriosului lor soţ şi părinte
moşia Micşuneştii din judeţul Ilfov, care danie fu însă mai târziu
z
anulată de Şerban-Vodă între anii 1 6 5 4 - 6 4 . )
Din zilele triste care au urmat după căderea lui Mihai Vi­
teazul nu avem nici o ştire despre p o p a Mihai. Probabil, că în
acea toamnă de urgie a anului 1600, în care nu rămăseseră în Braşov
decât doar nevestele şi copii Românilor, închise de Saşi în cetate,
va fi căutat şi popa Mihai scăpare în ţara românească. Din această
vreme lipsesc a p r o a p e t o a t e registrele d e socoteli ale oraşului
Braşov şi nici cronica românească nu pomeneşte nimic despre anii
1600—1603.
Abea pe la începutul anului 1604, când Saşii ameninţaţi de
puternicul voevod Radu Şerban — care în bătălia din 17 Iulie 1603
zdrobise lângă Braşov oştirea uzurpatorului tronului ardelean
Moise Szekely, care pieri în acea luptă — inaugurară o nouă
politică de apropiere şi alianţă cu domnul ţării româneşti, întâlnim
iarăşi numele popii Mihai în soliile trimese de ei la acest voevod.
In registrul de cheltueli al «fânogiului» (Stadthan, villicus) oraşului
Braşov, cetim la începutul lui Martie 1 6 0 4 :

"Au trimis cinstitul sfat pe popa Mihai în Valahia la Radul voevod,

i-am dat de cheltuială fr. 30.

1) «Der rothe Sammet oder Antipendium welches vordem der gottlose

Mihâly Vöde auf seinem Stuhl in der blöschen Kirche gehabt, u. er den Wa-
lachen in die Kirche geschenket aus dieser Kirche genommen u. auf den Altar
in unsere Kirche gebreitet worden». —Trausch, Collectanea zu einer parti
cular hystorie von Kronstadt, manuscris inedit în arhiva gimnaziului evan-
gelic din Braşov.
2) Papiu, Tesauiu de documente istorice, I , p. 285 ; N. lorga, Braşovul
ii Românii, p. 315, 1. Prişcu, Slove vechi, în Gazeta Transilvaniei, nr. 238
"in 1920.
216 AUREL A. MUREŞIA.NU

Tot atunci au mai cheltuit popa Mihai peste cei 30 fr., ce i-am dat de
cheltuială fr. 12.64.» ')

Despre trecerea popii Mihai prin pasul Branului la T â r g o -

vişte găsim o însemnare şi în socotelile de atunci ale castelanului
cetăţii Bran, în cari p o p a Mihai este menţionat în rând cu
alţi doi bărbaţi «de distincţie» (furnehme L e u t t ) : nobilul ardelean
2
Ştefan H a l m â g y (Hălmăgeanu) şi nobilul italian Signor A t i l i o . )
N u este aceasta decât o nouă dovadă a stimei şi trecerei pe care
o avea chiar şi înaintea Saşilor.
C u această misiune a popii Mihai îşi reîncepe şi cronica popii
Vasilie firul î n t r e r u p t la intrarea lui Mihai-Vodă în Ardeal s c r i i n d :

-dntr'această vreme au trimis cinstitul sfat al cetăţii Braşovului pre pă­

rintele Mihai protopopul cu solie în ţara muntenească, la măria sa Io Şerban
voevod şi l-au adus pre măria sa pre credinţă aici la cetatea Braşovului şi
l-au primit cu mare cinste şi au făcut măria sa bună legătură şi pace aici la
Braşov cu domnii cetăţii, şi iară s'au înturnat cu cinste Şerban vodă la scau­
nul său în Târgovişte.»

Şerban-Vodă a stat Ia Braşov, însoţit de o mare suită în zi­

lele dela 12 până la 15 Martie 1604, vizitând şi biserica Sf.
Nicolae.
P o p a Mihai mai merse în anul 1604 încă de două ori la
curtea vrednicului urmaş ai lui Mihai Viteazul. In zilele de 1 5 — 2 3
O c t o m v r i e 1604 el m e r g e la Radu Vodă, la T â r g o v i ş t e împreună
cu renumitul senator şi mai târziu mare jude al Braşovului Mihail
3
W e i s s ) . La 9 Noemvrie 1604 el pleacă iarăşi singur însoţit de 15
«trabanţi» s u b comanda unui căpitan şi de 5 cai.")
P o p a Mihai a adus în ultimul t i m p însemnate servicii ora­
şului Braşov, căci Ia finea Iui Iunie 1604 el primeşte dela Sfat un

1) «Schikt ein ehrsam Radt den Popa Myhalj in die Wallachej zun»
Raduli Wayda gab im zerunk . . . f. 3 0 ; Eodem. Hat der Popa Myhaj über
die f. 30 so ich auf zerunk geben jetzert . . . f. 12.64. —Arh. Braş., III, C 9.
2) a Was er hat für Ehrunck geben, wenn das fürnehme Leütt fur
über sein verreiset, als Halmagy Istvan, Signor Atilio, Popa Mihay undt
dergleichen . . . » — N. Iorga, Socotelile Braşovului, (Analele Academiei Ro­
mâne, Seria II, T. XXI, p. 119.)
3) Solia aceasta a durat 8 zile. Afară de cheltuelile de drum în suma
de fr. 17.62 senatorul Weiss şi popa Mihai au primit pentru fiecare zi un
onorar de câte 25 denari (cu totul 4 fr,) Bucătarul care i-a însoţit a primit
10 denari pe zi, iar doi servitori câte 8 denari pe zi. — Ei au avut la dispo­
ziţia lor 6 cai. — Arh. Braş. III, c/9.
41 Ibidem.
 CLĂDIREA ŞCOALEI ROMÂNEŞTI DIN BRAŞOV 217

!
onorar de 44 f r . ) care este cea mai mare sumă, ce s'a dat până
atunci pe an «logofătului» românesc al Braşovului.
La sfârşitul lui Decemvrie 1604 p o p a Mihai este amintit
pentru cea din urmă oară în socotelile oraşului, când i-se acordă
gratificaţia obicinuită la sfârşitul a n u l u i .
Slăbit de o viaţă plină de muncă şi de griji, care n'a fost
lipsită de primejdii şi de jertfe pentru fericirea neamului său, p o p a
Mihai nu ajunsese încă vârsta bătrâneţelor adânci, când la 25 Iulie
1605 «s'au pristăvit mai 'nainte de răsăritul s o a r e l u i . . . trecând
la repaosul cel de sus şi s'au î n g r o p a t cu cinste în sfânta be-
searecă».
O p e r a lui însă a rămas şi va împodobi pentru totdeauna
amintirea numelui său mare şi frumos.

Clădirea şcoalei din 1597

P a r t e a cea mai mare a documentului dela 1598 cuprinde so­

coteala a m ă n u n ţ i t ă a materialului, cu care popa Mihai a clădit în
toamna anului 1597 şcoala cea nouă.
D e s p r e aceasta nu se ştia până astăzi nimic. Regretatul acade­
mician Andrei Bârseanu, care a scris istoria şcoalelor româneşti
din Braşov, indica ca prima dată sigură despre existenţa şcoalei
româneşti din Braşov scrierea călugărului iezuit Fasching din anul
1743. intitulată «Nova Dacia», în care se s p u n e despre şcoala ro­
mânească din Braşov u r m ă t o a r e l e :

«Românii susţin aici şi o şcoală, decât care nu este nimic mai rar pe
;icest pământ, pentru că dascălii îşi depun în această şcoală toată silinţa lor
inveţe a ceti şi a scrie mica republică a copiilor lor, între cari se găsesc
şi bărbaţi şi oameni însuraţi. Literile lor seamănă cu caracterele greco-egip-
tene. pe cari le întrebuinţează şi Sârbii. Partea principală a învăţăturii se
sfârşeşte cu cântările, care imită în mare parte muzica gregoriană şi hebreă». =)

O amintire şi mai veche a şcoalei româneşti din Braşov, ne­

cunoscută lui A. Bârseanu, o găsim în «Relaţiunea istorică» dela

l
) Ibidem.
-) Ludum quoque Literarium hic Valachi aperiunt, quo nihil orbe
nostro rarius, quia hic tantum didascalorum labor in eo totus versatur, ut
legere ac scribere suam parvulorum Remp(ublicam), in qua barbati etiäm ac
uxorati sunt, condocefaciant. Eorum literae Graeco-Aegyptiis characteribus
coiiformantur, quibus Illyrii etiatn utuutur. Summa perdiscendae doctrinae
cantu obsolvitur, qui magna ex parte Gregorianum ac Hebraeum tonum
unitatur.— Citat fără traducere românească de Andrei Bârseanu in Istoria
Şc-ri/r/nr centrale române din Braşov, Braşov 1902, p. 4.
218 AUREL A. MUREŞtANU

sfâşitul veacului al 17-lea a Franciscanilor iezuiţi din Braşov, pe

care o întrebuinţează şi Fasching la compunerea cărţii sale şi în
care cetim la anul 1696 :

«Al treilea cartier (suburbium) locuit de diferite naţiuni se numeşte

cel românesc (valachicum), fiindcă acolo este frumoasa (elegans) biserică de
rit grecesc, zidită după un războiu victorios de principii Valahiei, cu casele
Grecilor [neguţătorilor] şi şcoala românească (schola valachica)')

Deşi în cronica lui Radu T e m p e a se vorbeşte încă la anul

1659 despre «Văsii dascălul sin Stanciu Hoban, care era dascăl la
2
sfânta besearecă» ), totuşi în documente nu se făcea amintire
d e s p r e o clădire şcolară deosebită de biserică decât abea pe la
1760, când preoţii şi neguţătorii români braşoveni, începând clă­
direa unei scoale fură opriţi în lucrările lor de către Saşi pe motivul
că le-au început fără ştirea şi a p r o b a r e a magistratului. Românii
braşoveni fură atunci nevoiţi să alerge cu jalbele lor până la îm­
părăteasa Măria Terezia.
Intr'o petiţiune adresată de către fruntaşii români generalului
B u k o w la Sibiu, comandantului armatei austriace din Ardeal, se arăta
ca motiv al întreprinderii lor creşterea populaţiei româneşti a Bra­
şovului, din care cauză «s'au văzut nevoiţi a mări puţin şi a clădi
din nou şcoala devenită prea mică în urma aglomeraţiei tinere­
tului^). Iar în relaţiunea p r o t e s t plină de indignare şi invidie, pe
care Saşii o trimeteau la 30 Aprilie 1760 guvernatorului Transil­
vaniei ei se plângeau, că Românii de aici nu voiau numai să mă­
rească «şcoala cea veche» (schola vetus), dar că ei au şi început
clădirea unui mare şi solid edificiu cu două acoperişuri (duarum
l
contignationum), adecă cu d o u ă rânduri sau cu e t a j . ) In 30 Mai
1760 Saşii scriau guvernatorului, ca «Românii au cerut numai voia
clădirei unei nouă scoale deasupra vechilor temelii» (veteri fun­
d a m e n t o novam scholam superaedificare inchoasse) pe când ei de
5
fapt voiau să facă o clădire nouă şi mult mai mare. ) In rescrip-
tul împărătesei Măria Terezia din 11 A u g u s t 1760 se vorbeşte
despre reparaţia şcoalei celei vechi (scholae reparationem). In
sfârşit prin rescriptul dela 13 Aprilie 1761 împărăteasa Măria Te­
rezia «negăsind nici o raţiune suficientă de a opri p e locuitorii

'<• Quelten, VI, p. 324.

2
) Stinghe, Istoria, p. 8.
'•) Bârseanu, op. cit., Anexe I- IV.
') Idem.
:
! Idem.
 CLĂDIREA ŞCOALEI ROMÂNEŞTI DIN BRAŞOV 219

acelui suburbiu delà continuarea lucrului început (a cepto illo opere

inhibendi) ordonă magistratului săsesc al Braşovului să nu mai
împiedece pe «locuitorii din Şchei de ritul grecesc neunit» în lu­
1
crul lor început de «reparare respective de amplificare a ş c o a l e i » . )
Intr'un d o c u m e n t românesc din 8 Aprilie 1761 subscris de
fruntaşii n e g u ţ ă t o r i Ion Moldovanu, Necula R ă u ţ , Hagi Radu Bo-
2
ghici şi G h e o r g h e H a g i Radu şi de H a g i [ca] Despa [ C i u r c u l ] )
3
şcoala p o a r t ă vechea ei numire românească de «şcoala orăşască. » )
Aceste d o c u m e n t e publicate m a i întâi de regretatul Andrei
Bârseanu au o deosebită importanţă p e n t r u studiul nostru d e faţă,
pentru că ne indică locul pe care fusese clădită şcoala delà 1597,
care este acea «şcoală veche» amintită în ele. Clădirea şcoalei delà
1760 există şi astăzi (vezi ilustraţia). Ea e clădirea cu etaj din
faţa aripei de n o r d a bisericei Sf. Nicolae, care adăposteşte astăzi
importanta arhivă şi obiectele vechi ale acestei biserici, servind
în p a r t e şi de locuinţă paraclisierului.
Precum ne spune lămurit documentul delà 1598 p o p a Mihai
clădise şcoala p e un loc cu totul nou, cumpărat de dânsul cu suma
de 18 fl., căci iată ce cetim la sfârşitul socotelii:

locul pe care s'a făcut casa şcolarilor fl. 18.—

(ciie Erd da man den schulleren das haus gemacht hat). . . . . fl. 18.—

In documentul delà 1598 nu se face însă nici o amintire

despre o şcoală şi mai veche, d a r de oarece între cheltueli nu
găsim nimic privitor Ia aranjamentul intern al nouei clădiri, t r e b u e
sa presupunem, că acesta a fost adus din vechea şcoală, care se
yăsea într'altă parte. Căci d u p ă cele constatate până acum nu mai
încape îndoială, că Românii braşoveni n'au spus un neadevăr când

•) Idem.
2
) Idem, Anexa IX. Cetit de Bârseanu greşit «Hagi Despa». E vorba
în acest document de vecinii locului pe care se clădea şcoala între cari era
şi Ilogica Despa sau Despina Ciurcul din fruntaşa familie românească aşezată
pe la 1700 la Braşov.
3
) Este interesant, că pe când Saşii vorbesc în documentele lor de
'••Românii din SHburbiu» (vâlachi suburbani) documentele austriace şi ungu­
reşti vorbesc aproape în totdeauna numai de «Grecii din Şchei» (bolgârszégi
Gorogôk) cari voiau să clădească o şcoală sau să repare şcoala existentă
acolo (azon le\6 iskolâjôkot réparaltatni). In acele timpuri cuvântul grec
ajunsese sinonim cu neguţător, de oarece cei mai mulţi dintre neguţătorii
români şi macedo-români vorbeau tot atât de bine greceşte ca şi cei mai
niulti dintre boerii români de atunci.
 AUREL A. MUREŞIANTT

în petiţiunea lor adresată guvernului Transilvaniei în 1761 afir­

mau, că «biserica şi şcoala» au fost zidite în anul 1495.
Este de sigur aceasta o dată destul de veche, când nici c h i a r
Saşii braşoveni — cari dispun de izvoare istorice mult mai b o g a t e —
nu au la dispoziţia lor date precise despre existenţa unei clădiri
şcolare decât după anul 1500 şi despre existenţa unui dascăl abea
dela sfârşitul veacului al 14-lea, deşi nimeni nu se îndoeşte că ei
2
au avut scoale şi mai 'nainte ) .
Ce interes ar fi p u t u t avea marele jude al Braşovului Ioan
Benkner, zelosul p r o p a g a t o r al învăţăturii lui Luther, să impună
în 12 Martie 1556 «Românilor de lângă cetatea Braşovului învă­
3
ţarea preceptelor catehismului luteran» ), dacă aceşti Români n ' a r
fi a v u t o şcoală în toată regula ? Şcoala a existat şi înainte d e
1597 şi pentru această şcoală au fost destinaţi acei «doi diaconi»
amintiţi dimpreună cu cei «2 popi şi 4 servitori» în specificaţia
întrebuinţării rentei anuale de 12,000 de aspri din hrisovul lui
Aron-Vodă din 28 Noemvrie 1594.
Căci nu trebue să uităm, că în vremurile vechi şi mai cu
seamă în evul de mijloc biserica şi şcoala au fost d o u ă institu-
ţiuni nedespărţite. Cele d'intâi scoale au a p ă r u t d i m p r e u n ă cu pri­
mele mănăstiri şi biserici, pe când şcoalele laice au fost creaţiunea
vremurilor mai nouă. Chiar şi instrucţia dată în şcoalele de atunci
avea un caracter religios şi era în legătură cu ceremoniile bi­
sericeşti.
T o t astfel vedem a p ă r â n d şi prima şcoală a Saşilor braşo­
veni pe lângă vechea lor biserică a Sf. Barţolomeu dela capătul
Braşovului Vechiu d e astăzi (care însă în secolul al 13-lea când
s a început clădirea ei se găsea în mijlocul Braşovului). Această
şcoală, despre care însă nu există date precise decât după 1500
se n u m e a ; schola ad sanctum Bartholomaeum. A d o u a şcoală a
Saşilor braşoveni fu şcoala de lângă biserica catedrală a Sf. Fecioare
Măria (biserica neagră), înfiinţată de sigur dintr'o dată cu clădirea

') «de când s'a zidit sfânta besearecă şi şcoala sânt ¿6(5 a n i » . - -
Stinghe, Documente, V, p. 177.
-) Fr. Wilh. Seraphin, Kronsătdter Schulen vor der Reformation, în
«Archiv des Vereins für siebenbügische Landeskunde», Seria II vol. 23, p.
746 şi urm. — Până la 1500 nu se cunosc de cât numele a doi dascăli: Theo-
doricus ila 1388) şi Jeronimus (la 1464).
s
) «1559 die 12 Martie verordnet Herr Johannes Benkner, Croner Rich­
ter, den Wallachen bei der Stadt den Catechismum zu lernen und sie dadurch
zu reformieren ; es half aber wenig » — Quellen, IV, p. 100.
 CLĂDIREA ŞC0ALE1 ROMÂNEŞTI DIN BRAŞOV 221

ei şi mutarea Braşovului spre miază-zi la sfârşitul veacului al 14-lea,

x
şi care se numea schola ecclesiae paroliialis. ) Lângă această şcoală
a înfiinţat marele reformator Honterus în anul 1554 primul gim­
naziu săsesc de aici.
Să trecem acum la descrierea clădirei şcoalei româneşti
dela 1597.
In vara anului 1597 popa Mihai c u m p ă r ă mai întâi d e t o a t e
lemnăria necesară. In 15 şi 16 Iulie el c u m p ă r ă :
2
2 trunchiuri mari de brad (Spellen ) cu câte 60 denari f. -1.20
3 grinzi mari (wandruth) cu câte 32 denari f. - - . 9 6
3 trunchiuri mai mici (klein sphellen) cu câte 29 d . . . f. —.87
7 trunchiuri scobite (holl spellen) cu câte 106 d. . . f. 3.18
zS bârne (Balken) su câte 14 den f. 3.22
49 scânduri groase de brad (dannenvest) cu câte 4 den. f. 1.96
5* laţi cu f. - . 6 2
IU lemne de pereţi (Wandholzer) cu câte 10 d f. 1.—

In 23 Iulie el c u m p ă r ă :

iu scânduri groase şi mari de stejar (gros eichen vest) f. 2.50

2 bârne cu câte 14 d f. —.28
I lemn de legat (Bandholz) , f. —.10

In 30 Iulie el c u m p ă r ă :
•'>U00 şindrile (schindeln cu câte f. 1.50 (mia) f. 8.70
f
> care de piatră (Fuder Sthein) cu câte 8 d f. —.48
"•ii care de piatră cu câte 14 d f. 7.—
iltä piatră (Etlich Sthein gekauft) f. 4.75

N u lipsesc în aceste socoteli nici bacşişurile, obicinuite î n t r ' o

măsură mare în acele vremuri, date cărăuşilor şi lemnarilor, cari
încep încă în August munca lor de pregătire a lemnăriei. P o p a
Mihai plăteşte în A u g u s t :
unui lemnar pentru 2 zile câte 20 d. . f. —.40
lemnarului Thais (dem Thais Zimmerman) pentru 3 zile câte 25 d. f. —.75
î'-acşiş şi hrană acestuia f. —.26

La 5 Septemvrie 1597 popa Mihai «tocmeşte pe Thais lem­

narul ca să facă casa» (dingte ich den Thais Zimmerman das er
clas H a u s soli machen). Cu acest prilej îi dă un «aldămaş» de 10
denari (gab zum Almesch f.—10.). T o t atunci el dă şi lui Mihail

1) Fr, W. Seraphin, op. cit.

2) Latineşte se numeau ligna Uminaria, adecă lemne de prag, de funda»
^cnt (întrebuinţate şi la acoperişul caselor! şi aveau o lungime de circa 50
:
-.e picioare. — v. Quelleii, 111, p. 44.
 AUREL A. MUREŞIANU

zidarul, tocmit de sigur î m p r e u n ă cu T h a i s un bacşiş de 7 denar

( d e m Michel M a u r e r drankgelt g e b e n f. —.07). T o t în această zi
p o p a Mihai mai c u m p ă r ă :

32 care de nisip cu câte 2 d f. —.64

100 cuie mici (Latznegel) . . f. -.12
1 lopată f. -.04
fier . . f. 1.-
cărbuni . f. -.16

P e n t r u 12 lucrători cu ziua ( d a g w e r k e r ) el plăteşte t o t la 15

S e p t e m v r i e câte 12 denari pe zi, iar meşterilor le dă un bacşiş
de 12 d e n a r i . L a 16, 17 şi 20 Septemvrie p o p a M i h a i însemnează
următoarele cheltueli:

La 16 S e p t e m v r i e :

am cumpărat cărbuni , . f. —.12

am dat bacşiş şi mâncare meşterilor (den Meisteren geben drank­
gelt und esen) f. —.32
am dat mâncare ţiganilor (den zigannen) f. —.07
câteva ciubere pentru caratul tencuielii (etlich schaîfer den Merter
drein zu tragen) f. —.40
4 lemne de legătură (Bandholzer) , f. —.40
am dat la 2 zidari pentru o zi câte 25 d f. —.50
Ia 3 lemnari pentru o zi f. —.55
9 lucrători cu ziua (salahori) cu 12 d f. 1.08

La 17 S e p t e m v r i e :

am cumpărat fier f. —.24

bacşiş Ţiganilor f. —.05
la 4 lemnari, care au lucrat în zilele acestea la acoperirea bisericei
(4 zimmerleuten so die Kirch dekten diese Tag.) f. 1.05
bacşiş f. —.12
7 lucrători cu ziua câte 12 f. —.84

La 20 S e p t e m v r i e :

fier . f. 2.—
4 lemnari f. 1.05
5 zidari f. 1.25
11 lucrători cu ziua f. 1.32
cărbuni . . . . , f.— .05
bacşiş acestor zidari, lemnari şi lucrători (diesen Maureren zimer-
leiten dagwerkeren) f. - .00

La 26, 27 şi 28 S e p t e m v r i e popa Mihai nu însemnează de

cât plata lucrătorilor cu ziua şi bacşişurile d a t e meşterilor (den
Meistern).
 CLĂDIREA ŞCOALEI ROMÂNEŞTI DIN BRAŞOV 223

La 30 Septemvrie el c u m p ă r ă :
fier f. 1.60
12 lemne cu câte 4 d •. . , . f. —.48

De aici înainte apar in socoteală şi scândurile (dillen). El

cumpără la 3 şi 5 O c t o m v r i e :
40. de scânduri : f. 3.50
3 lemne f. 1.—
cărbuni f. —.06
bacşiş Ţiganului f. —.04

L a 7 O c t o m v r i e el cheltueşţe :
fier f. —,24
o funie f. —.12
2 lucrători cu ziua f, —.24
bacşiş şi mâncare meşterilor . . . f. —.22

Dela 8 până la 22 O c t o m v r i e p o p a Mihai însemnează urmă­

toarele t â r g u e l i ;
am dat pentru căratul cărămizilor f. —.50
34 I aţi tăiaţi (geschniden Latzen) . . f. —.64
33 scânduri f. 2.48
cuie pentru şindrilă f. 1.48
3 cercevele de ferestri de lemn (holzene Finsterkopf) f. 1.75
6(i scânduri h 7 d - f. 4.35

T o t între zilele dela 8 până la 29 O c t o m v r i e p o p a Mihai

mai cheltueşţe cu plata zidarilor, a lucrătorilor şi cu bacşişul şi
iirana meşterilor cu totul 16 fiorini şi 92 denari. La data de 29
O c t o m v r i e mai c e t i m :
in această zi s'a acoperit casa şi am dat lemnarilor bacşiş (dato
ist das Haus gedekt worden den zimmerleuten drankgelt
geben) , . . , f. —.64

D u p ă acoperirea casei (şcoalei) se vede că lucrul a încetat

vre-o trei săptămâni, căci socoteala trece deadreptul la câteva
cheltueli mai mici făcute în zilele de 22 şi 23 Noemvrie 1597 (4
care de var, 26 scânduri, 400 cuie, fier e t c ) , cari sânt t o t o d a t ă şi
cele din urmă. Socoteala se sfârşeşte cu plata meşterilor lemnari
tocmiţi la începutul lui Septemvrie pentru clădirea casei şcoalei.
am dat lemnarilor pentru-că au făcut casa cu totul (gab ich den
zimmerleuteri von dem Haus zu machen durchaus) . . . . f. 26.—

P e ultima p a g i n ă a documentului sânt însemnate cheltuelile

•4'ocimanilor bisericei (Qotsman Expensa) pentru reparaţiunile şi
224 AUREL A. MUREŞIANU

achiziţiile interioare făcute p e n t r u biserică despre care am vorbit

în biografia popii Mihai.
A ş a precum ne-o înfăţişează documentul de faţă clădirea casei
şcolare (der schuller ihr haus) reprezintă un tip interesant de ar­
hitectură amestecată de lemn şi zid, întrebuinţată în acea epocă,
în care meşterii lemnari erau totodată şi arhitecţii caselor. Lucră­
torii zidari erau mai rari pe acele vremuri şi după cum vedem şi
ceva mai bine plătiţi decât lemnarii, ceeace astăzi este invers. Zi­
durile e r a u făcute din piatră necioplită amestecată cu var ferbinte
şi turnate în forma betonului de azi. Prin această procedură se
o b ţ i n e a o consistenţă mult mai mare a zidurilor decât prin metoda
varului stins şi amestecat cu nisip de astăzi.
D u p ă cum vedem clădirea a fost condusă de doi meşteri saşi,
lemnarul Thais şi zidarul Michel, singurii amintiţi în acest do­
cument. Deosebit s u n t amintiţi dintre ceilalţi l u c r ă t o r i : Ţiganii
fierari, cari tiansformau p e loc bucăţile de fier, atât de n u m e ­
roase în socoteală, în cuie, piroane, copcii, broaşte, grâtele etc.
Nu se face însă amintire cu numele despre nici un meşter român,
deşi ştim dintr'o însemnare veche a bisericei Sf. Nicolae, făcută
în a n u l 1754 de învăţatul ei dascăl Radu Duma, că pentru zidirea
bisericei începută în anul 1495 Neagoe-Vodă Basarab «au trimis
şi mulţi meşteri dându-le întâi izvod cum să o facă, carii au
apucat de au şi făcut-o foarte în grab, însă n'au putut-o isprăvi
1
de oarece obicinuita moarte nu l-au lăsat» ).
In document nu se face nici o amintire despre odăi sau uşi,
ci numai despre cele trei cercevele de ferestri, de aceea nu putem
şti a p r o a p e nimic despre aranjamentul intern al şcoalei.
Suma cheltuelilor cuprinse în darea de seamă a popii Mihai
(ridicarea turnului, acoperirea bisericei cu ţiglă, clădirea şcoalei etc,
etc.) este de 375 fiorini şi 46 denari. Din această sumă pentru
şcoală s'au cheltuit aproape 150 fr.
Dacă facem o comparaţie cu datele ce ni s'au p ă s t r a t în so­
cotelile Braşovului despre preţul clădirilor cetăţii interne săseşti
de atunci, ne vom convinge, că suma de mai sus a fost destul de
însemnată. Dacă socotim că în anul 1541 nu erau în cetatea să­
sească decât 14 case a căror valoare trecea peste 300 f i , iar cele
2
mai multe nu ajungeau nici la 100 f l . ) şi dacă luăm în conside­
rare, că clădirea din anul 1547 a renumitei biblioteci publice a Bra-

1 ) Publicată de părintele loan Prişcu în Gazeta Transilvaniei din 1920.

2) Qtictlrn, 111, p. 1 2 7 - 1 3 2 .
 CLĂDIREA ŞCOALEI ROMÂNEŞTI DIN BRAŞOV 225

şovului, despre care cronica Franciscanilor iezuiţi dela 1692 spune,

că după biblioteca regelui Matei C o r v i n din Buda nu era nici
1
una mai îngrijită în Ungaria» ) şi care a fost complet nimicită când
2
cu arderea întregei cetăţi a Braşovului în 1 6 8 9 ) , a costat dim­
J 2
preună cu aranjamentul ei intern cu totul 465 fl şi 34 /s a s p r i ) ,
atunci ne v o m p u t e a convinge, că n o u a şcoală românească a fost
o clădire destul de mare, de demnă şi de frumoasă.
Cunoaşterea datelor sigure ale e x i s t e n ţ e i şi vechimei acestei
clădiri ne completează în sfârşit icoana ştearsă şi nelămurită, pe
care ne-o formaserăm până astăzi despre rolul şi activitatea celor
câţiva dascăli amintiţi în «Istoria besearecei» Iui R a d u T e m p e a ca
funcţionând încă în veacul al 17-lea p e lângă biserira Sf. Nicolae
din Braşov.
Cel mai vechiu dascăl cunoscut al acestei scoale este «Vasile
diacul» tatăl popii Pavel, pe care cronica îl a m i n t e ş t e ca p r e o t
mic al bisericei Sf. Nicolae la anul 1 6 3 3 . Al doilea dascăl cunoscut
al şcoalei este «Văsii dascălul sin Stanciu Hoban» amintit Ia anul
1659, după care urmează între anii 1675—1682 membrul fruntaşei
şi pe atunci vestitei familii româneşti a Corbeştilor «Ion dascălul
4
cave şi p r e o t şi gociman au fost» ) . Doi dintre membrii acestei
familii şi unii dintre cei mai de seamă oameni eşiţi din şcoala ro­
mânească a Braşovului în secolul al 17-lea au fost braşovenii
David şi T e a d o r Corbea, ajunşi în importante funcţii şi slujbe b o e -
reşti la curtea marelui voevod Constantin-Vodă Brâncoveanul; cel
dintâi devenind «ceauş spătăresc în U n g r o v l a h i a » , iar cel al doilea
-sicritar» al voevodului, precum îl numeşte însuşi Brâncoveanu în
scrisoarea adresată în 28 O c t o m v r i e 1700 marelui jude al Braşo-
lui. ) T e o d o r Corbea intră mai târziu în serviciul ţarului Rusiei

1) «Hic biblioteca fuit, qua nulla per Pannoniam post dissipatam a n n o

1526 a Solimanno Turcarum imperatore Matthiae Corvini Budensem cultior
fuit - Quellen, III, p. 3 2 3 .
2
) Biblioteca n'a mai fost reedificată, dar nici oraşul — precum scrie
cronicarul ungur Cserei — «nu s'a mai reclădit aşa frumos cum fusese mai
înainte». — Idem, p. 2 6 2 .
3) Quellen, III, p. 4 1 2 .
4) A fost fiul gocimanului Florea Corbea şi tatăl ceauşului David. S'a
preoţit î n anul 1759, dar murindu-i soţia pe când era tânăr şi recăsătorindu-se
n'a mai putut deveni decât dascăl. Mai târziu s'a călugărit sub numele Iosif
în schitul Sinai. In anul 1591 el dăruia bisericei din Braşov 8 pogoane din
\iile sale dela Cernăteşti î n ţara româneassă.— I. Prişcu, Monahul Iosif, în
(îazeta Transilvaniei, nr. 221 şi 2 2 7 din 1 9 2 0 .
5i Brâncovoveanu îl trimite cu Pană Postelnicul la Braşov în treburi
private. N. Iorga, Braşovul şi Românii, p. 280.
Anuarul Inst. d t Ist. N a ţ . IV. 15
 226 A U R E L A. MUREŞANU

P e t r u cel Mare şi cunoscuta sa versificaţie românească a psaltifei

o dedică în anul 1720 Ţarului ca «vel pisar i caţelar» (mare lo­
gofăt şi cancelar) al său.
David Corbea a fost ctitorul bisericei «Ceauş David» din Bu­
cureşti.
La sfârşitul secolului al 17-iea mai întâlnim încă numele a
doi dascăli: pe «Florea sin T e o d o r Băran», preoţit în anul 1692 ş i p e
viitorul m a r e preot, cărturar şi mare luptător naţional Român
Radu Tempea, fiul boerului făgărăşan cu acelaş nume şi strămo­
şul fruntaşei dinastii preoţeşti a Braşovului. Tempea a funcţionat
dela 1691 până la 1699 ca «dascăl ani 4 şi ca diacon iară ani 4».
In veacul u r m ă t o r activitatea şcoalei fu şi mai mare, mai cu
seamă în urma importantei creşteri a populaţiei româneşti prin
imigrarea unui n u m ă r însemnat de familii fruntaşe româneşti din
alte ţinuturi locuite de Români şi mai cu seamă din Macedonia.
Din aceste familii au eşit în mare parte oamenii distinşi
ai bisericei, ai şcoalei şi a vieţii culturale a Românilor braşoveni
d i n ultimele d o u ă secole. Una dintre acestea a fost şi familia Gri-
deştilor, originară din ţara Făgăraşului. Din această familie făcea
parte învăţatul colaborator al lui Radu T e m p e a p r o t o p o p u l Vasile
G r i d , tatăl protopopului Eustatie G r i d , care-şi duse fiul la învă­
x
ţ ă t u r ă mai înaltă în ţara r u s e a s c ă . ) Fiul lui Eustatie Grid, D i m i t r i e
Eustatievici — căci aşa se iscălea el după moda rusească şi sâr­
2
bească de atunci — absolvent al academiei teologice a K i e v u l u i )
este primul inspector al şcoalelor naţionale româneşti neunite ale
Ardealului (1782) şi cunoscutul a u t o r al celei mai vechi gramatici
româneşti (1757) şi a altor scrieri şi traduceri de valoare.
Dimitrie Eustatievici a lucrat foarte mult p e n t r u şcoala r o ­
mânească a Braşovului, p e care a transformat-o după sistemul
şcoalelor laice ale imperiului într'o şcoală «capitală» cu trei clase,
susţinută, nu fără oarecari greutăţi d e către orăşenii români mai
cu dare de mână. O p e r a lui a fost continuată de p r o t o p o p u l şi
inspectorul şcolar Radu (al 4-lea) Tempea, descendentul cronicaru
lui R a d u T e m p e a şi socrul renumitului scriitor popular dela înce­
putul secolului t r e c u t Ioan Barac.
In veacul al 19-lea se mai distinge ca om de litere şi membrul

') Vez o scrisoare a lui din 5 Iulie 1743 din Patruburg (Petersburg),
de unde se vede că cunoaştea şi pe «prinţipul Constantin Antiohie» (Cante-
mir) la lorga op. cit. pag. 336.
2
) Vezi testimoniile sale dela academia Kievului din Aprilie 1733 la
Bărseanu op. cit. anexele XVI şi XVII.
 CLĂDIREA. ŞCOALEI ROMÂNEŞTI DIN BRAŞOV 227

fruntaşul familiei de o r i g i n e transdanubiană a Dumeştilor, dascălul

Radu Duma, p e care un manuscris vechiu b r a ş o v e a n îl caracteriza
astfel:
«Acest dascăl, fiul răposatului părintelui Dimitrie Duma, care au fost
namesnic (al Braşovului), neavând parte de preoţie, murindu-i soţia s'au că­
sătorit, care acum au rămas dascăl şi cântăreţ la această biserică, fiind
foarte cuvios şi vrednic, multe cărţi au tălmăcit şi le-au scris : latineşti, gre­
ci şti şi sârbeşti, socotind fieşte cine din cei cu pricepere, că mare dar are
de la D-zeu.» ')

T o t braşovean de origine a fost şi învăţatul arhimandrit

al mânăstirei Bezdinului şi primul episcop de neam r o m â n e s c al
Aradului N e s t o r Ioanovici (cu- numele de b o t e z Nicolae), dela care
ne-a succes a descoperi d o u ă interesante scrisori româneşti din
timpul când era student în cursul superior al gimnaziului din Pojun
(Bratislava).
In sfârşit tot în veacul al 18-lea trebue să mai amintim între
sprijinitorii materiali şi morali ai şcoalei şi ai culturii româneşti a
Braşovului şi p e membri familiilor: Stama, Duma-Nicolau, Lecca-
Răuţ, Hagi Şandru, Hagi Ciurcul, Hagi Vilara (macedonean), Şe-
traru, L a z a r , Jippa, Boghici, Nica-Nichifor, Cepescu, Vlad, Ioano­
vici, Carcalechi, Pantazi, Dima, Iuga. etc. etc.^în cari dragostea de
carte şi de limba românească era tradiţională.
După-ce obţinând în anul 1784 dela împăratul Iosif II dreptul
de concivilitate cu Saşii Românii braşoveni începură a câştiga pro­
prietăţi şi în oraş, ei întemeiară la 1786 î m p r e u n ă cu vre-o câţiva
Greci bogaţi biserica şi şcoala cu hramul Sfintei Treimi din C e t a t e ,
iar în anul 1828 ei puseră temelia bisericei Sf. Adormiri şi în 1830
a nouei scoale «neguţătoreşti» de acolo. T o t atunci se iviră şi
i.rimele proecte ale unui mare gimnaziu românesc, care însă precum
ştim, nu s'au p u t u t realiza decât după revoluţiunea dela 184S-1849.
Istoria mai nouă a acestor scoale este destul de bine cunos­
cută şi mai uşor accesibilă oricărui scrutător, de aceea scopul
lucrării de faţă a fost de a p u t e a contribui cât de puţin la lămu
rirea epocei sale celei mai vechi pe baza i m p o r t a n t e l o r docu­
mente scoase de noi la iveală; din praful Arhivelor. Ele ne fac să
p u t e m privi cu mai multă încredere în trecutul nostru, care sub
ruinele şi uitarea restriştelor şi a nenorocirilor sale mai păstrează
incâ multe comori ale minţii şi ale sârguinţii româneşti.

1) Bârseanu, op. cit., p. 8.

Douăzeci de scrisori ale lui Moise Grozea
din Războiul de la 1877
de Sextil Puşcariu.

Intre datele ce le-am p u t u t strânge spre a urmări răsunetul

pe care 1-a avut în Ardeal Războiul pentru Independenţă, am a v u t
norocul să cunosc — prin bunăvoinţa D-Iui Aurel A. Mureşianu din
Braşov — c o r e s p o n d e n ţ a lui Moise Grozea, trimeasă de pe câmpul
de luptă soţiei sale Elena, fiica lui lacob Mureşianu, şi cumnatului
său Aurel Mureşianu.
Sunt scrisorile unui soldat, simple şi fără fraze patetice, fe­
ricit că poate să şi consacre toată priceperea şi, la nevoie, viaţa
p e n t r u o cauză p e care o considera sfântă. Rolul pe care a a v u t
să-1 joace în cursul acestui războiu tânărul ofiţer, trecut cu p r e ­
gătire solidă şi cu o experienţă războinică din armata austriacă în
cea română ) ne desvălue mai mult decât un colţ neînsemnat a l
câmpului de luptă.
De aceea am crezut că publicarea lor — cu omiterea părţilor
de interes p u r familiar — alcătueşte o contribuţie preţioasă pentru

1 ) Reproduc după Resbelul orientale ilustrat de Dr. A. P. Alessi şi

Maxim Pop (Graz, 1878) următoarele date biografice:
«Moise Grozea s'a născut în Obreja lângă Caransebeş, în Banat, la
1844. Dupăce şi-a terminat studiile militare austriace la 1862, intră ca cadet
în regimentul al XlII-lea de graniţă bănăţean. In Faur 1866 a fost transferat
la reg. al 66-lea de linie ce era garnizonat în Verona (Italia). In 1 Martie al
acestui an a înaintat la gradul de sublocotenent, şi ca atare a luat parte la
memorabila luptă din 24 Iuniu n. dela Custozza, în care regimentele româ­
neşti din Austria s'au distins prin rară bravură. Asemenea a participat la
lupta din 14 Iuliu al acelui an dela Versa, în care a fost rănit uşor la un
picior. Dela 1867—68 a funcţionat ca profesor Ia şcoala militară de cădeţi
din Lemberg. Dela 1869—70 a frecventat cu bun succes cursul superior dela
¿30 SEXTIL PUŞCAR1U

1
cunoaşterea Războiului, în care armata română, abia închegată ), a
d a t dovezi de un eroism atât de rar, încât merită a fi urmărită
pas cu pas. O vedem concentrată în Oltenia, nerăbdătoare de a
t r e c e prin botezul de sânge şi cam enervată de neactivitatea la
care o condamna încrederea p r e a mare a Ruşilor în propriile lor
p u t e r i . Aşa cum îi descria Alecsandri, ne a p a r flăcăii români în
scrisorile lui Grozea, petrecând «în sunete de veselie» şi în «hore
î n t i n s e . . . , că ti se pare că nu eşti în ajunul unui resbel, ci în
sărbătorile Paştilor». Entuziasmul acestor soldaţi este atât de
mare, încât conducătorul lor râde de ştirile false ale gazetelor
streine despre pretinse victorii ale T u r c i l o r : «Spune-le Ungurilor
că acei Turci care să dea armata română peste Dunăre nu s'au
născut încă!» Când greul luptelor începe, scrisorile devin mai
scurte şi întrerupte, căci ofiţerului distins i se dau misiuni impor­
t a n t e , care îi iau t o t timpul. U n e o r i scrisorile sunt nemţeşti, pentru
a d a ştiri care nu t r e b u i a u înţelese de oricine, dar care p u t e a u fi
utile p e n t r u cei ce, în redacţia «Gazetei Transilvaniei», aveau să
construiască din ele tabloul exact al operaţiunilor, pe care Românii
ardeleni le urmăreau cu răsuflarea oprită.
Grozăviile războiului a p a r în t o a t ă goliciunea lor în descrie­
rea Nicopolei cucerite, dar mai ales în acel armistiţiu de câteva
ore, care avea să servească p e n t r u îngroparea morţilor. P e n t r u Re"

institutul geografic din Viena, iar la 1871 fu ataşat Ia statul major. Până la
5 Iuniu 1873 a fost ocupat cu topografia în Transilvania. In acest period a
făcut cunoştinţa cu amabila d-şoară Elena Mureşianu, fiica emeritului direc­
tor gimnazial şi redactor al „Gaz. Trans.", pe care o şi luă de soţie în 4
Noembrie 1874 după ce a demisionat din armata austriacă şi a intrat In ar­
mata română, în care în 1 Ian. 1874 e înaintat locotenent. In Aprilie 1877, cu
cruperea resbelului ruso-turc, înainta la gradul de căpitan în statul major-
general şi ca atare a participat la memorabilele lupte dela Griviţa, în car
s'a distins prin purtare excelentă şi cu deosebire a arătat mare inteligenţă în
conducerea coloanei din 30 August (11 Sept.), care unica în felul său înlesn
mult la luarea redutei Griviţa. In semn de deosebită recompensă pentr
acestea, câteva luni dupa aceste lupte, fu înaintat la gradul de maior».
După răsboiu M. Grozea, la care ¡¡régele Carol ţinea foarte mult,
ajunse general.
Sextîl Puşcariu.
1) Instructive în privinţa pregătirii cu totul insuficientă pe care armata
română o avea încă cu zece ani înainte de isbucnirea războiului sânt scriso­
rile lui Emile Picot, cu deosebire cea adresată D-nei Cornu din Bucureşti
în 15/27 Ianuarie 1867. Cf. N. Georgescu-Tistu, Corespondance d'un secrétaire
prinder en Roumanie: Emile Picot (1866—1868), Paris, Gambert, [1926], p.
32—33 (Extras din «Mélanges de l'Ecole roumaine en France)».
 SCRISORILE LUI MOISE GROZEA DIX RĂZBOIUL 1877 231

gele Carol, care apare necontenit între trupele sale, admiraţia tâ­
nărului ofiţer e nemărginită. La Griviţa întâiul glonte îl ocoleşte,
dar la asaltul cel mare, când comandantul ajută soldaţilor săi ca
să se caţere p e p a r a p e t e , un o b u z turcesc îl răneşte şi-1 îngroapă
subt cadavrele flăcăilor săi. F i g u r a doctorului Davila apare lumi­
noasă, îmbărbătând pe viteazul n e r ă b d ă t o r să intre din nou în foc
In sfârşit scrisoarea plină de amărăciune şi indignare pentru in­
gratitudinea şi sălbătăcia Bulgarilor.
Ceea ce reiese mai cu seamă din aceste scrisori este adânca
mulţumire pe care Bănăţeanul trecut în armata română o simţea,
putând să împărtăşească celor rămaşi subt stăpânire streină faptele
vitejeşti ale fraţilor lor liberi, fapte din care aveau să răsară zorii
u n o r vremi mai bune.

1.

Luni, 13 Iunie 1877.

F r a t e Aurele Am fost prea ocupat p â n ă astăzi din cauză

că am trebuit să ţin locul Şefului de Stat Major care a avut o
absentare de v r ' o câteva zile. Astăzi s'a întors. T o t aşa ne aflăm
şi astăzi, neavând a ne plânge decât de plicticoasa politică c a r e
înaintează aşa de încet şi nu-şi poate hotărî odată conduita, ca să
ne-o lase nouă spre executare. Fiecare zi care trece în neacţie ne
măreşte nerăbdarea. Voinicii românaşi plini de abnegaţiune oftează
pe malul Dunării dorindu-şi momentul în care să realizeze speran­
ţele naţiunii, să documenteze încrederea ei, punând cununi înver-
zânde pe vechile edificiuri ale strămoşilor Mihai şi Ştefan, a căror
măreţe u m b r e le insuflă curagiu iar memoria lor le indică modul
şi calea pe care conduşi de „Steaua României" să ajungă la ţinta
dorită, salvarea patriei. D a r această neacţie nu cred că va mai
putea dura mult, de aceea şi aşteptăm ca fiecare m o m e n t să ne
dea semnalul în urma căruia armele bravilor Români să deştepte
t o a t ă E u r o p a şi mai mult pe acei care de veacuri n'au v r u t sau nu
le-a convenit a ne vedea liberi şi independenţi şi ne-au p r o v o c a t a
deveni aceasta prin arme. Da prin arme ! C u atât mai bine, căci
va avea t o t o d a t ă şi ocazia a ni le respecta. „ Victorie sau moarte"
este deviza fiecărui soldat român, să dăm tot ce avem
v pentru
bravii noştri soldaţi" este deviza fiecărui cetăţean român. Aşa dar
de asemenea sacrificii voluntare de sânge şi m a t e r i a l e : izbânda
nu p o a t e fi departe. In tabăra română nu auzi decât sunete de
232 SEXT1L FUŞCARIU

veselie şi cântece de războiu şi nu vezi decât h o r e întinse şi

jocuri entuziasmate, astfel că ţi se pare că nu eşti în ajunul unui
resbel ci în sărbătorile Pastelor. Asemenea nu-ţi vine a crede că
în aceasta tabără sunt acei soldaţi pe care o p a r t e din lumea pre­
tinsă mare până ieri îi batjocorea şi insulta. Asemenea ca Român
privind t a b ă r a nu-ţi pare a fi realitate, ci mai mult că răsfoind
istoria străbunilor ai dat peste paginile care descriu spiritul oşti­
rilor delà Călugăreni, Neamţu, etc Afară de această bucurie
mare ne mai sosi alta şi mai mare : că Ruşii ar fi început deja
trecerea Dunării. Bravo lor, dar să ne facă p a r t e şi nouă a face
cunoştinţa cadânelor turceşti. Generalul meu, Manu, se întoarce mâne
delà Bucureşti. In câteva zile aşteptăm pe M. S. Domnitorul să ne
inspecteze (Corpul 2 de armată).

2.
Caracal, 25/6'77
1
Trebuie să'ncalec peste o / oră să mă duc cu generalul înaintea
a

ambulanţei ce ne vine delà Iaşi ca ofrandă a comitetului de dame.

Luni M . S. Domnitorul va sosi la Poiana lângă Calafat, unde-şi
va muta cartierul. Doamna-1 însoţeşte, voind chiar a face toată cam­
pania cu armata. Jetzt wird die Hetz bald losgehen, auf w a s ich
mich v o m Herzen freue !.... T r e b u e să ne mutăm şi noi cartieru
diviziei sau la Izlaz sau T u r n u Măgurele, care 1-a o c u p a t trupele
noastre d e două z i l e . . . Astăzi este o zi însemnată în vieaţa mea,
adică astăzi sunt 11 ani delà bătălia delà Custozza unde mi-am
făcut datoria fără a şti pentru ce. C u atât mai mult ştiu acuma
pentru ce o să mă bat.

3.
Turnu Măgurele, 1 Iulie 77

Iubită Eleno !.... Astă dimineaţă pe la 7 ceasuri am plecat cu

generalul M a n u pe malul Dunării să inspecteze avanposturile noastre...
Ieri mai t o a t ă ziua a fost b o m b a r d a r e pe locurile unde am u m b l a t
astăzi, dar şi astăzi ca să nu ne întoarcem nebotezaţi, în momentul
când ieşeam d i n t r ' o baterie, şi la v r e o 1 0 — 1 5 paşi, ajungând în-
tr'un mic luminiş, Turcii zărindu-ne ne trimiseră o b o m b o a n ă care
căzând în apropierea noastră rămase fără efect. Aceasta mai fu
 8CRISURILE I U I MOISE GROZEA DIN RĂZBOIUL 1877 233

urmată de vreo 5 altele t o t ca cea dintâi. Generalul dete ordin

ca bateria lângă care eram să răspunză; care şi făcu aceasta. Turcii
încetând apoi, plecarăm şi noi drumul nostru cu r e g r e t e că n'a
durat spectacolul mai mult. Nu-ţi poţi închipui, dragă, ce plăcere
este să auzi zbârnâiind o b o m b o a n ă de aceasta deasupra capului.
Această plăcere o să o avem însă mai des cât om sta aci. Turcii
sunt bine întăriţi şi, ce-i mai mult, sunt favorizaţi de înălţimea ma­
lului drept al Dunării, dar Românii trag mai bine, încât ii bagă
în draci!

4.
2 Iulie 1877

.... Am plecat dimineaţa cu generalul să inspectăm a v a n p o ­

sturile din josul oraşului M ă g u r e l e , care se înting până la Flă­
mânda, aproape de Zimnicea D'abea am isprăvit cu masa şi
gândindu-ne la ce să luăm ca desert, Turcii, după obiceiu ama­
bili, ne trimiseră diferite confeturi din care unele aveau mărimea
câpăţinii de zahăr. Ne urcarăm în trăsura cu care venisem şi fă­
curăm / î postă în / ceas până la oraşul M ă g u r e l e , unde bom­
x 3
4

bardarea era în splendoarea ei. Turcii trăgeau din 1 0 baterii,

dintre care 2 ghiulele în oraş, însă fără efect. Dar să nu gândeşti
că artileria noastră a stat indiferentă ; şi ea şi-a făcut datoria. P e
x
la orele 4 / m'am întors acasă cu generalul şi după un ceas am
2

plecat pe malul Dunării, să conduc şi să arăt Ia doi corespondenţi

de jurnale străini, r e c o m a n d a ţ i de Ducele Nicolae, bateriile şi a
vanposturile noastre. Acum sunt orele 1 0 / < j - M ă aflu acasă după ce
l

am mâncat cu oaspeţii mei la birt, care au rămas încântaţi de ţi­

nuta t r u p e l o r române.
....Până mâine la 1 2 cred că voiu avea materie a ţi scrie, adică
despre b o m b a r d a r e a ce cred că o vom avea-o la noapte a s u p r a
Nicopolului ce ne stă în faţă. Mâine dimineaţă cred că om începe
asaltul asupra lui şi cred că tu vei auzi, înainte d'a primi această
scrisoare, că noi suntem în Nicopoli\.
'àl7l\&n,± ceasuri dimineaţa. T o a t ă noaptea c a n o n a d ă !

Luni

Astăzi dimineaţa pela orele 4, plecând cu generalul la malul Du­

nării în bateriile noastre, am stat aci t o a t ă ziua în focurile ina­
micului, care astăzi dimineaţă începuse delà orele 2 ^ 2 din rtoapte.
Ruşii ne anunţase că corpul de armată al generalului Q r u d n e r ,
¿34 SESTIL PUŞCAR1U

venind despre Plevna, va ataca pe uscat Nicopoli. Aşa şi fu. Rolul

t r u p e l o r noastre (brigada Cantili) era d'a b a t e cetatea de dincoaci
de Dunăre. Lupta fu crâncenă. P e la orele 9 seara, văzând p e Ruşi
la zidurile cetăţii, a încetat b o m b a r d a r e a din partea noastră. P e
la orele 10 se făcu o pauză şi în jurul cetăţii auzindu-se numai
ici cole câte o detunătură de tun, care durează şi acum.
...Nu ştiu dacă voiu p u t e a avea odihnă până dimineaţa, aştep-
tându-ne ca la n o a p t e sau în zori de ziuă să se facă asalt asupra
cetăţii de către Ruşi, care au înconjurat-o deja.
l
Astăzi Luni la 3 /' ore dimineaţa plecai cu generalul iarăş la
2

baterii. Privind cu ocheanul din bateria căpitanului Şerbănescu

asupra cetăţii, ramaserăm cu gurile căscate văzând steagul rusesc
fâlfâincl pe poarta cetăţii care căzuse în manile Ruşilor încă
d ' a s e a r ă / p e când încetase focurile p e ambele p ă r ţ i . Generalul dete
apoi ordinul a se t r a g e din t o a t e bateriile câte trei salve de bucurie,
care fură însoţite de repetate strigăte d e hura din partea soldaţilor.
Ruşii ne răspunseră în acelaş mod din cetate. Generalul o r d o n ă re­
paus p e t o a t ă linia noastră şi plecarăm apoi la p o r t spre a găsi o
barcă să trecem la Nicopoli, să felicităm pe eroul zilei, generalul
3
Griidner. La orele 7 /s debarcarăm în portul Nicopoli, care este
făcut cenuşă. T o a t ă ziua o petrecurăm în Nicopoli vizitând t o a t e
forturile şi câmpul de bătaie afară de cetate, p e n t r u care scop Ruşii
ne pusese cai la dispoziţie. Interiorul oraşului are un aspect în­
fiorător. Casele toate goale, stradele pline de borfuri (vorba mamei),
de arme, ghiulele, morţi, răniţi, de locuitori musulmani cu ca­
rele încărcate cu ale casei, cu femei şi copii plângând, pe care
îi apucase catastrofa pe drum. P e aceşti din urmă îi compătimesc
mai mult decât pe cei răniţi, cari poate de ieri n'au văzut mânca­
rea sau cel puţin apa cu ochii, şi cine ştie dacă aceştia n'or mai
sta aşa şi până mâine, din cauza mulţimei ce sunt, n e p u t â n d fi
căutaţi. Mi se rupea inima văzându-i arătând cu degetul la g u r ă ,
cerând astfel apă şi neputându-le da din cauză că nu este. Căldura
insuportabilă, aerul cel infect, lipsa de apă şi mâncare şi furni­
carul imens de lume te făcea să cazi din picioare. La p o a r t a cetăţii
spre Plevna erau prizonierii în număr de 3 mii Turci, înconjuraţi de
Cazaci, care cerea a-i duce la vale, la D u n ă r e , să bea apă, să se
scalde etc. Care Ii s'a şi acordat, ducându-i ca pe una ciordă de
v i t e ; unde ajungând se aruncau în apă chiar şi îmbrăcaţi. Am văzut
şi pe paşa Hasan şi Ahmet ca prizonieri cu statul lor major. Eroul
zilei, generalul Grtîdner, cam la 70 ani şi tremurând, mi-a făcut
impresia a vedea înainte-mi pe Radezki... Turcii s'au luptat eroiceşte.
Noi n'avem nici măcar un rănit, cu tot pericolul în care am f o s t . . .
 SCRISORILE LUI MOISB GROZEA DIN RĂZBOIUL 1877 235-

5
Sâmbătă 9 Iulie 77, T. Măgurele.
Iubită Eleno !....Miercuri am fost trimis la Nicopoli să mă în­
ţeleg cu generalul G r u n d e r asupra unor puncte prin care M a r e l e
Duce a formulat nişte pretenţiuni care nu ne convenea nouă, adică
Ruşii cerea ca noi să ocupăm Nicopoli şi să le t r a n s p o r t ă m pri­
zonierii şi răniţii la Bucureşti şi Kişineu. Cea dintâi am refuzat-o
ca chestiune internaţională, a d o u a ca chestiune care nu aparţine
atribuţiunei armatei noastre, a v â n d noi de scop apărarea dreptului
nostru, fie în defensivă sau ofensivă, iar nu de a face g e n d a r m e -
ria rusească. In urma acestor desluşiri, Ruşii şi-au pus pofta în cuiu,
văzând că pretenţiile lor sunt injuste.
...Numărul răniţilor şi morţilor pe ambele părţi s e urcă la 3 mii,
iar numărul prizonierilor turci IA 7 0 0 0 . Tunurile cetăţii sunt
4 0 — 5 0 , cea mai mare p a r t e sistem vechiu... Noi, divizia Gl. Mânu,
avem de scop a da concurs Ruşilor la luarea Nicopolului; fiind
acest rol isprăvit, cred că de mame să ne vină ordin să plecăm,
peste Jiu, să ne unim cu a r m a t a noastră dela Calafat, p e n t r u care
şi suntem g a t a a pleca. Ruş.i lăsând o p a r t e din corpul lor de ar­
mată la Nicopoli, cu restul plecată spre Plevna, unde a şi început
luptă de ieri, după ştirile e ne-a venit. Ţ a r u l se află în T â r n o v a ,
a v a n g a r d a rusească a trecm deja Balcanii. Astăzi t r e b u e să cază
Rusciucul.... Tocmai a u ' acum că Ruşii au fost ieri bătuţi la Plevna,
având a lupta cu 2 regimente in contra a 20.000 T u r c i .

6.
Luni 11 ¡7 ¡877
I n g e r a ş u l e ! ....Sâmbătă o luptă crâncină a a v u t loc la Plevna,
un oraş între Nicopoii şi Balcani, 2 poşte d e p a r t e de Nicopoli, c a r e
cu regrete trebue s ă mărturisesc că a fost în defavorul armelor
ruseşti. Lucrul s'a petrecut astfel : C o r p u l de armată rusesc al
generalului Griidner, care luă Nicopoli, rău informat despre forţele
turceşti aflate în Plevna, trimise o brigadă de 6000 oameni, cari
pornind Vineri avea s ă atace oraşul. Ceea ce şi făcu. Turcii din
Plevna îi lăsă să se apropie de o r a ş , şi apoi cu o forţă de 24000
x
îi luară pe trei p ă i ţi, şi îi bătu amarnic, încât Ruşii pierdură /a
din micul lor număr, adecă 2000-oameni, m o r ţ i , răniţi şi prizonieri,
între care 3 coloneii şi 3 0 — 4 0 ofiţeri, iar cu restul se retraseră
spre Nicopoli, unde aşteaptă corpul al 4 de armată spre a-i întări.
Temerea din partea Ruşilor este mare că până ce le va veni ajutor,
¿30 SEXTIL PUŞCARIU

tot corpul lui G r ü d n e r poate să fie zdrobit, căci acesta este răs­
pândit rău, ba încă şi Nicopoli este periclitat. Noi primisem ordin
să pornim spre Jiu, iar după această catastrofă aşteptăm rezultatul
e i , fiind g a t a la orice moment d'a trece Dunărea spre a da ajutor
Ruşilor. Astăzi o să se hotărască dacă mergem peste Dunăre pentru
a ajuta pe Ruşi, sau peste Jiu spre a ne uni cu armata noastră....
Ieri a fost mare b o m b a r d a r e între Bechet şi Rahova, fără însă nici
o pierdere din parte-ne.

7.
30/7J877
Iubite A u r e l e ! .... La Corabia, o poştă departe de Turnu,
p e Dunăre în sus, se face un pod din p a r t e - n e , spre a mai trece
două divizii, cari formând o armată, von 35 mal Tausend Mann
wie die Löwen, unter dem Kommando des Prinzen, die den W e g
Plevna-Sofia sperren sollen, damit die T ü r k e n auf die Art in Pievna
eingeschlosssen werden und sie in dieser Lage so lange zu behalten,
bis sie auf irgend einer Seite die Offensive ergreifen, um sich Bahn
zu brechen. Bei dieser Gelegenheit wollen wir uns mit ihnen messen.
Pievna direkt zu attakieren w ä r e ein Blödsinn, denn die T ü r k e n ,
vom T e r r a i n b e g ü n s t i g t , h a b e n sich daselbst derart befestigt, dass
man g u t tut, sie zu zernieren und nur durch den H u n g e r heraus­
kommen zu lassen. Vorgestern w u r d e ich von dem Grossfürsten
Nicolae im Tagesbefehle der Armee belobt, für den Plan, den ich
für die Verteidigung Nicopolis g e m a c h t habe. S o w o h l unsere als
auch russische Offiziere waren überrascht von meinen Leistungen
im Plan und Verteidigungs-Etitvvürfe....

Nicopoli, 2 August 1877.

Scumpa m e a Elena!... Ieri primii scrisoarea ta prin care îmi
descrii spiritul ce domneşte între Unguri şi ştirile ce le ai dela
e i : că noi am fi fost bătuţi de Turci şi aruncaţi peste D u n ă r e din
Nicopoli, lucru ce mă face să râd, iar pe dealtă parte îmi aduce
aminte de proverbul c ă : „Flămândul codru visează". Spune-Ie Un­
gurilor că acei Turci care să dea armata română peste Dunăre nu
s'au născut încă. Armata noastră nu numai că să găseşte în deplină
sănătate în Nicopoli, dar santinela ei, „dorobanţul", stă neclintit la
poarta Plevnei, ţinând în respect pe fraţii Ungurilor. Ori cât de
mari în aparenţă ar fi succesele Turcilor, totuş Ungurii n'o să
 SCRISORILE LUI MOTSE GROZEA DIN RĂZBOIUL 1877 237

aibă plăcerea de a ne vedea aruncaţi peste Dunăre. Decât aceasta,

mai curând ne p o t vedea aruncaţi peste C a r p a ţ i . Acum stăm într'o
linişte complectă pe toată linia şi petrecem timpul numai cu pre­
gătiri pentru marea zi ce ne-o p r e p a r ă Plevna. Nu mă tem în acea
zi de succes, nici că mă îngrijesc de multul sânge ce are să se
verse, dar ce mă îngrijeşte e că iarna o să ne apuce p e aici. Sun­
tem deja în toamnă şi încă d e p a r t e d e ţinta noastră, căci oricare
ar fi rezultatul marei bătălii ce t r e b u i e să aibă loc la Plevna, fi­
nitul acestui resbel încă este departe... Dela luarea Nicopolului şi
până a c u m a înălţimile ce înconjoară P l e v n a s'au întărit d e Turci
astfel încât aceasta a devenit nu cetate, ci o t a b ă r ă întărită. Spre
a se putea cineva apropia d e dânsa t r e b u e ş t e mai întâi a tra­
versa mai multe vâlcele situate paralel cu frontul ei, astfel că
asemene mişcare t r e b u e făcută în focul inamicului, dat din bateriile
şi retranşamentele construite d u p ă toate ştiinţele fortificaţii şi în formă
de galerii, mai bine zis de amphiteatru, încât în oricare parte ai
încerca atacul, întâmpini acelaş front întărit şi acelaş număr şi
calibru de g u r i d e tun, care-ţi rânjesc în faţă în mod dispreţuitor.
Ce-i d r e p t ! Dacă Turcii sunt tari în ceva, a p o i aceasta este for­
tificarea, prin urmare defensiva, de unde nu numai conchidem, dar
suntem chiar convinşi, că ofensiva este p a r t e a lor cea mai slabă
încât soldatul turc, p r e c u m şi întregi a r m a t e turceşti, odată de­
ranjaţi sau dislocaţi din vizuinele lor, în care şed cu lada de car­
tuşe lângă ei şi le întrebuinţează cu multă dibăcie, poţi să pui
de mămăligă în t o a t ă liniştea, căci până-1 întâlneşti iarăş, trebueşte
timp. Aceasta este propria lor artă d'a se bate, care se explică
prin faptul că armata turcă se compune în cea mai mare p a r t e
din t r u p e neregulate, care lipsite de orice mijloc de t r a n s p o r t , îşi
grămădesc la locuri bine alese t o a t ă muniţia şi proviantul posibil,
unde fortificându-se, îşi aşteaptă soarta cu coranul şi mătăniile în
mână. O d a t ă poziţia pierdută, cu ea a pierdut şi tot materialul
adunat, până şi pantalonii şi şervarii, cred că p e n t r u a p u t e a zice:
< Federleicht ist mein G e p ă c k e » , iar pe dealtăparte s p r e a dovedi
câ sunt pătrunşi de sentimenteler confraţilor lor de la Vilâgoş.*

9
Din tabăra dela Bresleniţa 10,811877.
Iubită Eleno! ...De Turci suntem foarte a p r o a p e şi dorim a
ne apropia de ei mai mult şi curând. Alaltăieri seara pe la 11 ore

*) Vilagos Siria, localitatea unde Ungurii au fost bătuţi în 1848. S. P.

238 SEXTIL TUŞCARIU

noaptea am fost trimis la cartierul general rusesc a comandan­

tului de armată generalul Zotoff, la Poradim, 30 km departe d e
aici. î n s o ţ i t de 5 călăraşi români şi 4 cazaci ruşi, mergând t o a t ă
noaptea am ajuns la generalul Zotoff la 7 dimineaţa, unde am
făcut şi eu şi caii un r e p a u s . La orele 12 am dejunat împre­
l
ună cu generalul şi suita lui şi pe la \ / am plecat spre trupele
2

noastre îndărăt. Nevoind a mă întoarce pe acelaş drum, am luat

linia avanposturilor ruseşti dela şoseaua Plevna-Loveca şi apro-
piindu-mă până a p r o a p e la 1500 paşi de avanposturile turceşti, pe
care le-am p u t u t vedea bine. Am văzut toate bivuacurile şi for­
turile lor precum şi toată mişcarea ce există în t a b ă r a lor şi mer­
gând înainte am dat peste un regiment de cavalerie rusesc, care
tocmai făcea serviciul religios la înmormântarea a doi cazaci care
dimineaţa au fost împuşcaţi de Turci şi cu care ei se întâlnise pe când
patrula. La această întâlnire Ruşii au fost 6 iar Turcii 20 cerchezi,
din care au căzut 7. ...Astăzi de pe la orele 4 / dimineaţa se aude
2

o canonadă mare spre Plevna, de unde până acum, orele 9, n'avem

nici o ştire. Comandantul diviziei noastre col. Anghelescu a plecat
de dimineaţă spre Riben, unde sunt trupe d'ale noastre, spre a s e
informa despre cele ce se petrec înainte-le. N u cred însă că această
canonadă să fie pregătirea atacului, ci mai mult mici încăierări în­
tre trupele din avanposturi. Ieri dimineaţă generalul rusesc Lascaroff
a trecut Vidul cu 2 regimente cazaci şi 2 baterii, luând şi dela noi
un regiment de călăraşi, s p i e a face o recunoaştere forţată spre
şoseaua ce duce dela Plevna la Sofia. Ajungând spre seară pe la
Trstenic a întâlnit trei escadroane Cerchezi turceşti, pe care i-a
pus pe fugă până ce i-a asvârlit în oraş, de unde însă ai noşti i
t r e b u i r ă a se retrage din cauză că înnoptase. S'au retras până s p r e
satul Trstenic, unde au dormit în tabără această noapte. C r e d că
canonada ce auzirăm azi dimineaţă poate chiar să fie acolo

10.
In apropierea Plevnei, 31 August 1877.
I u b i t o ! La 30 August, ziua de Sf. Alexandru fu destinată
pentru atacul Plevnei. Dispoziţia atacului fu u r m ă t o a r e a : Divizia
4 română să atace fortul ce! mare numit „Grivicea" care-1 avea
în f a ţ ă ; în acelaş timp divizia 3 română să atace în flancul d r e p t ,
f
iar 3 baterii ruseşti să atace în iancul stâng al diviziei 4. La orele
3 din zi coloana de atac a diviziei 4 formată din batal. 2 de vâ­
nători, batal. 2 din al 5 de linie, 1 batalion din 16 dorobanţi si
un batal, din 14 dorobanţi, porni spre atac în toată liniştea.
 SCRISORILE LUI MOISE GROZ EA DIN RĂZBOIUL 1877 239

1
La 3 / ore Vânătorii care erau desfăşuraţi în linie de tiraiori
2 )

care luase cu sine şi t o a t e uneltele t r e b u i n c i o a s e p e n t r u trecerea

ş a n ţ u l u i : galioane, faşine, scări etc., ajunse pe creasta dealului
cam la 3—400 m. departe de front. D'aici începu asaltul cu t o a t ă
iuţeala şi fără de a t r a g e focuri asupra fortului, de unde inamicul
ii bătea cu infanteria şi şrapnele într'un mod înspăimântător. C o ­
loana, cu toată ploaia de gloanţe, însă înainta repede până la şan­
ţul fortului, de unde însă atât focul cât şi baionetele inamice îi res­
pinseră, astfel că se retraseră cu mari pierderi, dar în regulă. D u p ă
o jumătate de oară sosiră şi Ruşii, cu care dimpreună să reîncepu
asaltul, care fu respins d'a doua oară, şi tocmai al 3-lea asalt,
care se execută într'un mod deciziv, reuşi. Turcii fură respinşi pier­
zând d o u ă t u n u r i , 1 stindard şi mai multe arme. Românii dim­
preună cu Ruşii rămaseră stăpâni pe fort p e la oarele 6 Y 2 seara.
Timpul în această zi eră urât, ploaie şi ceaţă. Turcii respinşi se
retrase în un al 2-lea fort din spatele lor, de unde î m p r e u n ă cu
cei d'acolo t r ă g e a t o a t ă n o a p t e a asupra fortului încât ne era im­
posibil d e a da ranforturi şi artileria trupelor din fort. T o a t ă
noaptea se petrecu într'o fuziladă, iar dimineaţa la 4 ore Turcii
procedară la atac asupra fortului p i e r d u t ; înaintară până la para­
petul şanţului, respingând trupele aflate afară de fort, în cea mai
x
mare p a r t e Ruşi. D o u ă batalioane şi jumătate, adecă \ j 2 batalion
din 13 D o r o b a n ţ i şi un batal, din 14 D o r o b a n ţ i , cari erau trimişi
ca t r u p e p r o a s p e t e să susţie fortul, ajunseră tocmai în momentul
când trupele din fort erau tocmai să lase fortul în mâinele vrăj­
maşului, şi cu „ h u r a " îi respinseră înapoi. R e d u t a sau fortul ră­
mase iarăşi în posesia noastră, care l-am plătit destul de scump.
Pierderile noastre în oameni şi ofiţeri sunt enorme. Ca să vă
puteţi face o ideie despre pierderile suferite, vă expui aici pier­
derile batal. 2 d e vânători, care ne sunt p â n ă acum cunoscute : 350
răniţi şi morţi din 700 oameni. Divizia noastră 4 este decimată,
d i s t r u s ă , — d a r obiectivul atacului ei, „fortul", îl are cel puţin în
posesiune, care este un avantaj din cele mai însemnate pentru luarea
celorlalte întăriri ale Plevnei.
Să ne întoarcem la Divizia a 3-a. Aceasta avu aceleaşi pier­
deri, dar nu succesul celei a 4-a, căci fiind respinsă, nu mai p u t u
să se pună în stare d'a reatacâ. Astăzi, la 3 1 , Ruşii (corpul 4 de
armată) atacară Plevna despre şoseaua Lovci, la sud. In ora ce vă
icriu, comanda dure?ză, iar rezultatul necunoscut. Eu cu voia lui
D-zeu am scăpat în deplină sănătate din 2 l u p t e : adică din cea de
Sâmbătă la 27 şi cea de Marţi la 30 August. In aceasta din urmă
 SEXT1L PUŞCAKIT]

am condus eu coloana de atac, la care ocazie mi se răni calul

de 2 gloanţe. Un al 3-lea glonţ mă izbi, îmi rupse tocul dela cizma
din piciorul d r e p t şi izbind în dunga tălpii a ricoşat în lături, în­
cât eu am rămas bine... Acum stăm şi ne adunăm rămăşiţele tru­
pelor aşteptând un alt ordin. C u numărul de t r u p e de care dis­
punem, nu mai putem întreprinde nimic, şi deacum cred că o să
ne dea în rezervă. Dumnezeu cu noi şi cauza noastră....
P e n t r u conduita mea în 1-a luptă sunt recomandat pentru
decoraţia „Cavalerul Stelii României", iar pentru a 2-a nu ştiu
până acuma, cred că ceva mai mult.
11
Bivuac înaintea Plevnei, 8 Sept. 1871.
Iubită Eleno!... Suntem foarte ocupaţi cu adversarii noştri,
de care ne desparte numai o distanţă de 200 p a ş i ; îţi poţi dar
închipui ce odihnă putem să avem. In tot momentul, zi şi n o a p t e ,
suntem chemaţi sub arme, căci încăierarea este aproape continua.
C â t e un turc scoate capul din ş a n ţ ; ai noştri îl ochesc şi t r a g cu
puşca, tot aşa şi ei când zăresc unul din ai noştri. Alaltăieri Marţi
la 6 am atacat al 2-lea fort turcesc cu 3 batalioane, din care batal. 2
Dorobanţi ajunsese deja în şanţul redutei ; a trebuit însă a se re­
t r a g e din cauză că trupeie noastre de susţinere n'au p u t u t a-i u r m a
la timp. L u p t a a durat 3 ore, d u p ă care noi ne-am păstrat pozi­
ţiile avute înainte de atac. Pierderile noastre sunt aproape 500 morţi
şi răniţi. Cred că nici Turcilor nu le-a mers bine. Mâine, Vineri,
cred că o să atacăm din nou şi am toată speranţa că o să deve­
nim stăpâni si pe al doilea fort turcesc. După aceasta şi situaţia
noastră o să devie mai agreabilă, căci cum este acum e disperată.
T o ţ i morţii dela 30/3 şi 6/9 stau nengropaţi între ambele forturi
jal nostru şi turcesc), cari nu putem a i îngropa din cauză că
Turcii t r a g în noi îndată ce ieşim în câmp liber. Am încercat a
d o u a zi după luptă a aduna răniţii sub protecţia semnului inter­
naţional (steag alb cu crucea roşie şi semiluna pe el) dar fără suc­
ces, căci Turcii au tras îndată asupra sanitarilor, rănind pe doi.
Astfel au rămas răniţii pe c â m p , unde şi-au dat sufletul făra a
putea fi scăpaţi. Cadavrele au început a se descompune, prin
urmare a lăţi infecţie peste tot câmpul. D-zeu e bun şi ne va ajută
ca mâine să ne îmbunătăţim soarta...

12.
Tabăra dinaintea Plevnei, 12 Sep. ¡877»
!
Scumpa mea E e n o !... T o ţ i oficerii mă felicită şi chiar cei
 SCRISORILE LUI JIOISE GROZEA DIN RĂZBOIUL 1877 ¿11

mari, zicându-mi că mi-am făcut o deosebită reputaţie în a r m a t ă .

Mulţi din alte divizii care n'au avut ocazie a mă cunoaşte aleargă
a-mi face cunoştinţa.
13.
22 Sep. 1877.
Mult iubită Linico!. . . D e dimineaţă la 4 ore mă plimb pe
!a trupe prin tranşee, până mă răsbeşte foamea şi mă face să mă
întorc Ia cort... D e multe ori t r e b u e să încalec îndată spre a mă
duce unde serviciul mă reclamă. Nici noaptea n'am odihnă căci
Turcii ne poftesc adesea la câte o mică partidă de petrecere. Să
vede că ei suferă de insomnie. Săracii !...
Aurele! D u p ă câmpul de resbel nu-ţi pot comunică mai ni­
mic n o u : Dela 6 încoace am început a ne apropia de fortul al
doilea turcesc prin tranşeele numite în fortificaţii paralele şi acea­
sta din cauza că luarea lui deadreptul ne-ar costa prea mult s â n g e .
Cu aceste lucrări am ajuns astfel d e a p r o a p e încât Dorobanţii
noştrii nu mai t r a g cu puştile în Turci, ci-i b o m b a r d e a z ă cu bul-
gheri de pământ răzând d e ei. C â t e unul le aruncă pesmeţi şi
ciolane d e carne zicându-le: roadeţi b r e , căci ştiu că vi s'au lungit
dinţii de foame, ş. a. Turcii au luat s p a i m a Dorobanţilor noştri.
Mâine, poimâine trebue să se facă atacul. La 19 c. din p a r t e a
Ruşilor a fost trimis Ia Turci un parlamentar cu o scrisoare către
Osman Paşa, care a fost primită. în timpul dela 10 oare şi până
seara focurile au î n c e t a t p e toată linia, numai asupra lucrătorilor
noştri din paralele Turcii t r ă g e a u cu puştile, căci îi ghidilâ în
coastă. Ai noştri nu răspundeau decât după obiceiu, cu bulgheri d e
pământ. Seara a reînceput ostilităţile iarăşi ca mai 'nainte. La 2 0 ,
orele 10, M. S. Domn., dimpreună cu M. D . a vizitat poziţiile
noastre şi apoi a luat dejunul Ia comdt. armatei române, Ol. C e r -
nat. N o a p t e a pe la orele 10 jum. Turcii au încercat un atac asu­
pra paralelelor noastre, au fost însă respinşi prin un foc viu de
infanterie şi artilerie. Pierderile noastre se reduc la 2 m o r ţ i şi o
răniţi.
La 2 1 , adică ieri, am avut iarăşi un armistiţiu care a d u r a t
dela 11 d. până la 5 seara. In acest timp un general rus s'a în­
tâlnit cu O s m a n Paşa între avanposturile ambelor armate p e şosea,
unde a conferit sub un cort aşezat numai pentru acest scop.
Scopul acestei parlamentari precum şi rezultatul lor nu s e
Ştie, deşi se zice că aceasta ar avea de subiect t r a t a r e a răniţilor
prisonieri şi ridicarea morţilor de p e câmpul d e bătaie. Pe la orele
Vinarul Inst.di- Ist. N'aţ. IV. 1<.
:
242 SEXTIL PUŞCARIU

6 seara focul începu iarăşi pe toată linia din partea Ruşilor, însă
mai viu ca totdeauna, astfel că după o bombardare de o oră din
t o a t e bateriile ruseşti, Turcii-şi pierduse cumpătul. P e la orele 8
j u m . o detunătură neobicinuită zgudui tot câmpul de luptă şi îm­
prejurimile s a l e ; prin b o m b a r d a r e a de care vă vorbesc mai sus o
magazie de praf şi obuze din fortul cel mare turcesc (Radisovo)
fu incendiat de cătră focurile ruseşti. P e lângă detunătură se auzi
şi ţ i p e t e de om.
1
Astă noapte, pe la orele 12 /,, o ploaie torenţială începu a
ne face soarta nesuferită. Aceasta d u r ă până dimineaţa la 8, când
încetă, lăsând în urmă-i o ceaţă groasă încât până la 12 oare nu
se vede la o depărtare de 2 paşi. P o ţ i să-ţi închipueşti ce poate
fi în tranşee în urma acestei ploi.
Mâine sau poimâne cred a-ţi p u t e a anunţa lucruri mai inte­
resante şi a c e s t e prin telegraf.

14.
In faţa Plevnei, 29/9, 877.

Iubite Aurele!... Noroiul este până la genunchi şi egrasia

mi-a pătruns până la măduvă. Dacă această vreme va mai dura
mult, apoi ne merge r ă u ; dar nici T u r c i l o r nu le merge mai bine
fiind în mai rele condiţiuni ca noi, adecă pe lângă cele zise mai
sus, ei mai sufăr de lipsa de mâncare şi haine, după informaţiile
ce le avem dela soldaţii turci cari dezertează mereu, atât la noi
cât şi la Ruşi. Desertorii turci zic că toată armata lui O s m a n se
întreţine cu câte o j u m . pâine pe zi fără alte alimente şi numai
răniţilor, cari s u n t destul de numeroşi, li se dă la câte 2 zile
carne. Atât bolnavii cât şi mulţimea de răniţi ar fi o mare belea
p e capul bietului Osman, neputându-i evacua din cauza nesiguran­
ţei şoselei Sofia, trebuind p e n t r u fiecare t r a n s p o r t care l-ar face
trupe numeroase ca escortă. Din cauza timpului sunt întrerupte
toate operaţiile, care însă cred că vor începe îndată ce timpul se
va îndrepta, având totul preparat.
Ieri la orele 12 din zi M. S. inspecta tranşeele fără d'a ţine
cont de marele noroi, care face comunicaţia a p r o a p e imposibilă, şi
gloanţele care şuerâ. M. S. inspecta cu deamănuntul bateria cea
mare din faţa redutei turceşti, construită din nou pentru a bate
fortul Bucovei şi lagărul retranşat (întărit) d'acolo. Această baterie
fiind situată în faţa fortului turcesc, la o depărtare de 900 m.,
prin urmare în bătaia puştilor inamice, M. S. desconsideră peri-
 SCRISORILE LUI MOISE CÎROZEA DIN RĂZBOIUL 1877 243

colul la care se expusese. Fiecărui soldat îi adresa cuvinte de

consolare şi încurajare, interesându-se tot odată de hrana, îmbră­
cămintea şi starea sănătăţei lor, o r d o n â n d a se face bordeie. D u p ă
aceasta M. S. se duse la ambulanţă spre a vizita bolnavii, car
din cauza timpului sunt destul de numeroşi. Cu această ocazie M.
S. ordonă a se t r a g e câteva obuze deasupra fortului şi rămase în­
cântat de efectul p r o d u s . Ruşilor le-a sosit numeroase ranforturi,
încât sperăm a scăpa în curând de Plevna....

15.
Verbitza 9 Octombrie.
Iubită Eleno !... Asemenea veţi fi auzit deja de lupta pe care
am avut-o alaltăieri cu Turcii, u n d e din nenorocire, după două
asalturi asupra redutei turceşti, divizia noastră fu respinsă cu mari
pierderi.
3
C u această ocazie p e la orele 6 / fuiu şi eu contuzionat Ia
4

cap, dar fără pericol, a d i c ă : în şanţul cel mai înaintat şi în mo­

mentul când cu sabia şi revolverul în mână mă siliam a î m p i n g e
nişte soldaţi din vânători peste parapeta şanţului, căzu un obuz
(ghiulea) de tun (turcesc) înaintea noastră în p a r a p e t , care ecla-
tând mi-a aruncat un b u l g h e r de pământ în faţă, în urma căruia
căzuiu ameţit în şanţ cu toţi soldaţii de p e p a r a p e t peste mine,
care în cea mai mare p a r t e erau făcuţi bucăţi de eclaturile obu­
zului. Câte minute voiu fi stat acolo nu ştiu. Revenindu-mi iarăşi
la simţire îmi trebui câtva timp şi opinteli a ieşi de sub mulţimea
de cadavre şi răniţi cari erau grămădiţi p e s t e mine. Răzimat p e
parapetul şanţului căutaiu să ies din învălmăşala ce era acolo şi a
mă retrage în a doua linie unde să mă lege doctorul. Văzându-mă
în libertate, pipăiu cu mâna la cap spre a vedea în ce stare-mi e
dobleacu, căci eu credeam că cel puţin j u m ă t a t e din el mi-a zbu­
rat în aer. Din norocire însă observaiu că nu am decât o simplă
zgârietură la ochiul stâng şi la b a r b ă , din care curgea s â n g e . Cu
urechia d r e a p t ă nu aud nici acum. Chipiul, sabia şi una din deco­
raţiile de p e piept le pierdusem. Ajungând la locul de pansament D r .
Davila mă legă şi dându-mi o bonetă ce o avea în p o z u n a r , mă.
asigură că în câteva zile o să-mi treacă şi p e la orele... ajunsăi la
cort unde am luat o supă caldă şi mă culcaiu. A d o u a zi iarăşi
veni Dr. Davila să mă vadă şi avu bucurie vâzându-mă sculat şi
plimbându-mă prin casă..
A d o u a zi, ieri, a trimis M . S. Domnitorul un adjutant ex-
pre ca să mă vază în numele său. T o a t ă lumea zice şi zic şi eu
 244 SEXTIL PUŞCĂRII'

că am avut mare noroc de am scăpat... P e lângă aceasta trimet şi

descrierea luptei pentru Aurel, dar spune-i ca t r a d u c ă n d - o să mai
modifice ici colo stilul; într'altele s'o publice întocmai....
Acum Divizia noastră se află în rezervă la Verbita şi nu fa­
cem decât să ne restaurăm de strapaţele avute în atâtea lupte. Să
mai zice că pe la 1 Noemvrie o să ne întoarcem în ţară. Plevna
este înconjurată şi cred că o să cadă în curând.
Chipiul şi decoraţia mi le-au adus astăzi, găsindu-le la locul
unde am căzut. Sabia nu s'a găsit însă.

16.
Verbita la 12 Octombrie 1877.
1
Alaltăieri la 10, orele 1 2 / , să făcu încetare de arme pentru
2

două ceasuri, spre a îngropa morţii după câmpul de luptă. S p r e

acest scop şi la ora fixată, un of icer român ieşi din reduta Griviţa
cu un s t e a g alb şi înaintând spre reduta turcească se întâlni cu cel turc,
ieşit tot pentru acest scop la j u m ă t a t e distanţă dintre ambele for­
turi. Ambii oficeri, fără arme, salutându-se respectos, se înţeleseră
asupra modului cum are să urmeze î n g r o p a r e a , făcând t o t odată
şi o linie de demarcaţie. D u p ă aceasta şi din ambele p ă r ţ i ieşiră
soldaţi destinaţi pentru a aduna armele d u p ă câmpul de luptă şi
personalul sanitar p e n t r u î n g r o p a r e a cadavrelor. Din partea noastră
se î n g r o p a r ă aproape 250 cadavre şi cred că ceva mai multe din
partea Turcilor. Remarcabil la această ocazie fu admiraţia reciprocă
a soldaţilor văzându-se d'odată faţă în faţă, v o r b i n d şi petrecând
t o t o d a t ă unii cu alţii, fără d'a mai g â n d i că cu vro câteva minute
în urmă aruncau moartea unii într'alţii. Ai noştri râdeau de Turci,
făcând glume, la care nici Turcii nu rămâneau datori. Comandantul
fortului turcesc era un colonel, care vorbea perfect limba franceză
şi care în conversaţia cu ai noştri se lansa şi în aprecieri politice.
Intre medicii ieşiţi din reduta turcească atrase admiraţia generală
un doctor român, care şi-a făcut studiile în Viena şi care ţine de
nevastă o rudă a comersantului Popovici din Viena. Numele lui
termină în ici. Acesta zice că ar mai avea în tabăra turcească un
1
coleg de calitatea lui, adecă t o t român ). Printre altele acesta ne
spuse că prizonierii noştri sunt foarte bine trataţi de către T u r c i
şi că chiar el i-ar fi căutat, intre aceşti prizonieri ar fi un major
şi 4 ofiţeri. Aceasta coincide exact cu pierderile noastre în ultima

1). E vorba, probabil, de doctorul Hurduceanu, numit mai târziu şi

Hurduceanu-bei. S. P.
 SCRISORILE LUI MOISB GROZEA DIN KiZ BOIUL 1877 245

lupta, în care nu se p u t u găsi urma a 4 ofiţeri. Asupra stării ar­

matei turce acest patriot nu putea sau nu îndrăznea să ne dea
nici cele mai mici notiţe. El era îmbrăcat într'un g h e r o k , vestă şi
pantaloni negri (elegant) şi cu fes în cap. Asemenea erau bine î m ­
brăcaţi şi ceilalţi ofiţeri şi soldaţi turci, ceea ce m-a surprins, de
oarece noi eram deprinşi a-i vedea de obiceiu într'o stare cu totul
deplorabilă. Se vede că O s m a n ne-a arătat t o t ce a a v u t mai fru­
mos şi mai bine îmbrăcaţi. Dorobanţii noştrii atrăgea a d m i r a ţ i a
generală a Turcilor, cari vorbind despre ei le zicea mereu başa bu-
zucii voştri. Armele găsite erau adunate de T u r c i , care era ale
noastre le făcură piramidă înaintea fortului şi cerându-le, ei între­
bară pe Osman dacă p o a t e să le dea. Acesta r ă s p u n s e : lăsaţi
armele pe câmp, care le vor putea lua odată cu reduta. P e la
orele 3 şi după terminarea misiei lor, toţi se retraseră prin cele
mai vii şi sincere complimente reciproce la locurile lor. îndată ce
câmpul de luptă fu iarăşi liber, se trase un tun d r e p t semnal că
ostilităţile p o t reîncepe. D e mirat este însă că după acest semnal
şi până seara nu se trase măcar un foc din nici într'o p a r t e . Se
crede că cauza a fost că toţi au rămas încântaţi unii d e alţii. N u
însă tot aşa ieri şi astăzi, unde b o m b a r d a r e a este generală de di­
mineaţă şi până seara. Mâne cred că o să vă p o t scrie ceva in­
teresant din partea Vidului-Iserului.

17.
Doini-Etropol, 27 Oct. 1877.
Mult iubită Eleno!... Acum starea lucrurilor este cu totul
mai bună, căci au sosit trupe ruseşti numeroase, cari ne-au mai a-
meliorat soarta, luând o p a r t ă b u n ă din linia ce ocupam noi sub
paza lor, astfel că acum mai p u t e m respira şi noi mai liber. Eram
numai o brigadă, care trebuia să ţie în respect mai toată armata
iui Osman din Plevna şi apoi d'a încerca vreo ieşire spre Vidin
sau Sofia. Acum Plevna este înconjurată completamente, încât nici
un şoarece nu mai poate ieşi. Sperăm că în cel mai a p r o p i a t timp
*â vedem steagul alb fâlfâind pe zidurile Plevnei

18.
Gorni-Etropol, 31 Oct. 1877.
Scumpa mea Eleno !.... O d a t ă cu primirea pozelor primiiu dela
M. Duce Nicolae şi ordinul Sf. Ana cl. 3-a la piept cu nod, p e n t r u
curajul desvoltat de mine în luptele dela 27 şi 30 August... Sunt
246 SEXTIL PUŞCARIU

bine, în afară de dorul tău şi setea de-a nimici vrăjmaşul naţiunii mele
nu-mi apasă nimic inima. Cum vezi eu mă aflu cu î n t r e a g a divizie
a 4-a la g u r a Plevnei pe şoseaua Sofiei, unde ne-am întărit şi aş­
t e p t ă m în fiecare zi ca Jupanul Osman să ne d e a o „ b u n ă dimi­
n e a ţ a " . Din parte-mi te asigur, dragă, că cu tot ce s'a p e t r e c u t între
noi o să-i răspundem astfel de amabil, încât o să fie u i m i t de
politeţa noastră T o ţ i îmi zic că eu sunt stâlpul diviziei a 4-a

19.
Lom-Palanca 7/1/1878.
Iubită Eleno!.... D u p ă plecarea mea dela Verbiţa şi până
d u p ă sărbătorile Crăciunului am fost în marş, unde bine înţeles nu
ţi-am p u t u t scrie, şi după sosirea mea aici nici nu m ' a m instalat
bine, până am trebuit să plec în recunoaştere spre Belogradzic, u n d e
am stat p â n ă în ajunul anului nou. Nu-ţi mai descriu greutăţile
ce am întâmpinat în acest marş prin zăpadă până la brâu şi viscol..
In noaptea de anul nou ajungând aici p e la oarele 3—4 dimineaţa
am g ă s i t o depeşe, de f e l i c i t a r e : pentru g r a d u l de M a j o r ! Astfel
îţi poţi imagina ce vesel am fost în ziua de anul nou p e n t r u acest
c a i o u . . . In cât se vorbeşte şi pe aici, cred că în curând o să se
facă pace, care o aşteptăm cu nerăbdare, căci d e 9 luni d o a r am |
avea destul. C u m ştii deja eu sunt la Marele cartier general al
Armatei şi cu acesta plecăm Luni 9/1 la Nazir-Mahala lângă Vidin,
de unde cred că vom trece Dunărea la Ciuperceni în ţara n o a s t r ă
mult dorită, unde se va stabili cartierul.
M ' a m şi îmbrăcat deja ca Major, căci hainele le aveam g a t a
în geamantan, încă din luna lui A u g u s t . înaintarea mea la Major
a p r o d u s o mare sensaţiune în Armată, dar toţi trebuie să a f i r m e :
că a fost bine meritată şi singura recompensă care mi s'a p u t u t da.

20.
Silistra, 16 August 187S.
P e când Turcii s t ă p â n e a u Bulgaria, soarta Românilor de aici
e r e a mai bună, încât n'aveau motiv a se plânge ca acum, s u b noul
regim bulgaro-rus înfiinţat abia de ieri alaltăeri. Noii guvernanţi bul­
gari, îmbătaţi de pleaşca căzută asupra lor şi despre care nu-şi
p o t da cont, desconsideră tot ce nu este bulgar şi proced în împăr­
ţirea dreptăţii în modul cel mai arbitrar, astfel că nemulţumirea
bieţilor Români şi T u r c i devine din ce în ce mai mare, încât
călătorind prin aceste ţinuturi pe orice cale şi potecă n'auzi decât
 SCRISORILE LUI M0ISE GROZEA DIN RĂZBOIUL 1877 247

expresiuni de indignare d o r i n d timpurile trecute, a căror admini­

straţie, oricât de păcătoasă ar fi fost, totuşi Românul era mai p u ţ i n
jignit în drepturile sale şi mai puţin a p ă s a t în atribuţiile sale. A c u m
dreptate nu mai există, căci ea se practică de Bulgari lipsiţi d e
orice cultură — preşedintele tribunalului din Silistra este un Bul­
gar care t o a t ă viaţa lui n'a fost decât un cârciumar prost — şi
deshrăcaţi de tot bunul simţ care cel puţin caracteriza p e T u r c i .
Turcul cel puţin avea un caracter nobil şi era mândru a putea da
graţia sa, ş. a. In Silistra, una din cetăţile Cadrilaterului turcesc
si capitală de district, cum ştiţi, locuiesc ca şi în district, Turci»
Bulgari şi Români, cari în parte şi-aveau şcoalele lor. Şcoala r o ­
mânească d'aici nu mai există astăzi, căci Bulgarii au prefăcut-o
într'o magazie de p r o d u c t e rămase dela armata turcească când au
părăsit cetatea. Apropiindu-se timpul d'a începe cursurile, atât p r o ­
fesorul cât şi notabilii români din comună interveniră cu insistenţă
pe la autorităţi s p r e a li se libera localul, dar aceasta rămase fără
efect. Singura lor speranţă este acum la Ministerul Cultelor din
Bucureşti, la care s'au adresat spre a le mijloci pe o altă cale eli­
berarea localului.
Intr'una din zilele acestea un g e n d a r m bulgar mergând într'o
comună numită C u z g u n , a p r o a p e de Silistra şi locuită de Români,
începu a m a l t r a t a pe P r i m a r (un R o m â n ) , din cauză că acesta nu
vru să-i plimbe calul, ba încă nu fu destul cu aceasta, ci-1 mai
duse legat la pichetul din apropiere cu soldaţi bulgari d'acolo,
să-1 bată mai bine.
Primarul maltratat astfel încercă a căuta satisfacţiunea legală
pe la autorităţi, fu însă dat afară ori unde sefprezenta cu recla*
maţia sa justă. Acum vă puteţi imagina cum sunt ţăranii trataţi,
dacă Primarul, autoritatea comunei, se tratează astfel; barem de
bieţii musulmani nici nu vă mai povestesc, căci aceştia dacă ar
putea ar apuca câmpii t o t momentul.
C u m ştiţi, acuma se face recrutare în t o a t ă Bulgaria spre a
forma o armată de 70—75.000 oameni. Şi aci faimoşii „Tuca-na
cf'V/rr/" *) urmează arbitrarul, d. ex.; în Turtucaia, un t â r g u ş o r p e
malul Dunărei în faţa Olteniţei, din 600 familii române au luat
sub drapel 110 tineri Români, iar din 28 comune plus 200 familii
bulgare din oraş d'abia luară 75 nespălaţi bulgari. Ei zic că de
T
aceea iau mai mulţi R o m â n i , pentru că aceştia sunt mai reprezen-
fabili, mai f r u m o ş i ; aci au dreptate, căci plimbându-mă prin Silis-

*) Tuca-na glava este o poreclă aplicată de Românii d'aici Bulgarilor,

'-i. e. cal verde. Sârb cuminte (Nota lui Grozea)
 SESTIL PUŞCARIU

tra mă duseiu şi la conacul unde în curte se îmbracă recruţii, in

flancul drept erau aranjaţi R o m â n i i : tot voinici u n u şi u n u ! iar
Bulgarii erau pe lângă ei ca nişte stârpituri. Adresând Românilor
recruţi câteva cuvinte îmi răspunseră mai t o ţ i : dacă trebuie să
fim soldaţi, apoi am dori a fi în armata r o m â n ă !
D u p ă hotărârile Congresului din Berlin, cum ştiţi, cetatea
Silistra nu aparţine Dobrogei, ci B u l g a r i e i ; frontiera desemnată in
t r a t a t trece la 10 km. de vale de Silistra. Locuitorii însă nebulgari
din Silistra: Români, Musulmani, Greci şi Armeni încă mai nutresc
speranţa că acest oraş, la stabilirea definitivă a graniţei, va fi ali­
pit D o b r o g e i . Ei p r e p a r ă acum o adresă colectivă prin care cer
aceasta şi sunt hotărâţi ca în caz contrariu să vânză tot ce au şi
să treacă sau în D o b r o g e a sau în România. Bulgarii se vede că
au simţit aceasta, căci mai deunăzi publicară în oraş un ordin prin
care opreşte locuitorilor nebulgari vinderea de imobile.
Un lucru n u l înţeleg î n s ă : de ce în oraşul Silistra se recru­
tară numai Bulgari între care intrară ca voluntari şi doi Români
fără căpătâiu ? D e ce recrutarea se face şi în D o b r o g e a cedată Ro­
mâniei, deşi numai între Bulgari ?
De ce guvernul bulgar se sileşte din răsputeri şi cu zor a
scoate t o t felul de contribuţie din partea D o b r o g e i ?
Astfel dar stau lucrurile în noua Bulgarie. încă ceva mai
m u l t : încât pot pretinde a fi bine informat. Bulgarii mai cu in­
fluenţă îşi dau t o a t a silinţa a provoca p o p o r u l contra ocupârei
D o b r o g e i , formând bande armate cari să se o p u e armatei române;
pe d'altă parte Musulmanii, Românii, Grecii şi tot ce nu este bul­
gar, se silesc a organica comitete pentru adunare de bani ca să
facă armatei române la intrare o primire din cele mai splendide,
în C h i u s t e n g e a se zice că pentru acest scop s u n t deja adunaţi la
50.000 fr.
Acum sunt curios a şti care din aceste două partide va
reuşi?
T o ţ i se î n t r e a b ă : oare când vin Românii să ne scape de
u r g i a şi mizeria în care ne-a b ă g a t păcatele?
Spiritele fură mai domolite prin apariţia a mai multor ofiţeri
d e Stat major român, trimişi din Bucureşti prin D o b r o g e a s p r e a
lua notiţe despre modul cum această ţară a fost administrată până
astăzi şi a studia localităţile u n d e ar trebui aşezate garnizoanele
şi altele.
Îndată ce Camerile române vor tranşa formalităţile impuse
de Constituţie, trupele române vor trece în D o b r o g e a şi se crede
 SCRISORILE LUI MOISB GROZEA DIN RĂZBOIUL 1877 249

ci armata de ocupaţie va fi compusă din regimentele : al 7, 5, 4,

de " nie. batal. 1 şi al 4 de vânători şi regimentul 2 de Artilerie.
Pentru conjuncţiunea căii ferate C e r n a v o d a cu liniile r o m â n e
asemenea se fac studiile preliminare din partea unei societăţi de
inlieprinderi. T o t o d a t ă şi ofiţerii de Stat-Major studiază locul d e
trecere a t r u p e l o r peste Dunăre.
Divizia rusă aflată actualmente în Silistra pleacă în Rusia.
Scumpe T r a t e ! . . . . Articolul de mai sus aranjază-1 tu mai
b::ie ş i mai pune-i câte-va floricele ca să facă efect.
 Scrisori şi acte privitoare la mişcarea
revoluţionară a Românilor din Ardeal si
Ungaria în 1848-49.
de Ştefan Manciulea

(Din arhiva lui Ladislau Csânyi).

Arhivele oraşelor şi ale judeţelor din diferitele provincii româ­

neşti ascund în întunericul lor multe acte şi documente p r e ţ i o a s e
în legătură cu trecutul nostru politic, cultural, social şi economic.
O exploatare ştiinţifică a acestor archive se impune cât mai curând,
deoarece ea poate lumina într'o măsură neaşteptată raporturile nea­
mului n o s t r u cu diferiţii săi stăpânitori din trecut. Sub aspectul
acesta în deosebi archivele din provinciile alipite conţin material
de informaţie e x t r e m de b o g a t . Acest material este acoperit azi
aproape în întregime, de praful uitării, căci împrejurările vitrege
prin care ne-am strecurat nu ne-au permis răscolirea lui metodică,
iar indeferenţa n o a s t r ă — vechea indiferenţă românească — s'a
adăugat şi ea la aceste împrejurări. Fireşte în momentul actual,
adică d u p ă înfăptuirea unirei, nu ne mai putem scuza lipsa de
interes faţă de acest tezaur important prin n i m i c : nici prin restric­
ţiile ce ne făceau odinioară „străinii" la intrarea în archive, nici
prin lipsa publicaţiilor periodice de specialitate, u n d e aceste d o ­
cumente ar p u t e a să vadă lumina tiparului. Datoria noastră este
deci, aceea d e - a le descifra cât mai îngrabă slovele îngălbenite.
D i n t r e oraşele ardelene Aradul dispune de una din cele mai
bogate a r h i v e : o p a r t e păstrate la primăria şi prefectura judeţului,
•a: altele în biblioteca Palatului Cultural, înregistrate sub nu­
mirea de Arhiva Ladislau Csânyi şi privitoare la evenimentele
din 1 8 4 8 - 4 9 .
2b2 ŞTEFAN MANCIULEA

Ladislau Csânyi s'a născut la 1790 în judeţul Zala, unde şi-a

p e t r e c u t copilăria până la terminarea cu succes a studiilor liceale.
Având de tânăr înclinări spre cariera militară, intră în armată şi
participă la diferitele lupte dintre 1809-15, în cari fu rănit. Oboselile
şi greutăţile răsboiului îl determinară să părăsească viaţa mili­
tară, ocupând funcţiunea de judecător la curtea de apel.
Anul 1848 aducea nădejdea unor transformări politice şi sociale
pentru popoarele Ungariei. Mişcările revoluţionare din Viena, în­
d r e p t a t e contra unei politici centralist-absolutiste, au fost primite
de U n g u r i cu mare însufleţire, ei văzându-şi posibilă realizarea,
fie chiar pe cale revoluţionară, a visului secular de independenţă
şi autonomie deplină a Ungariei faţă de Austria. In fruntea Un­
gurilor animaţi de ideile mari, cari pătrunseseră în sufletele nea­
murilor subjugate, s'a ridicat Ludovic Kossuth.
Fazele, prin cari a trecut revoluţia ungurească din ani
1848—1849, sunt cunoscute. E destul să amintim că printre zeloşii
colaboratori ai lui Kossuth se află şi L.ŞCsânyi.
Acesta luă parte activă la toate evenimentele anului 1848,
iar când guvernul Kossuth s'a refugiat din Budapesta la Debreţin,
Csânyi rămase în Capitală ca delegat al acestuia. Peste puţin timp
fu nevoit şi el să plece la Debreţin, unde Kossuth îl numi guver­
nator general peste Ardeal cu misiunea de a supune pe răsculaţii
Valahi. Sentimentele lui Csânyi faţă de Românii ardeleni se
văd lămurit din proclamaţia ce le-o adresă la 2 Martie 1849.
Iat-o :
„Valahi! Voi nefericiţi Valahi, amărâţi şi purtaţi pe căi rătăcite
din p a r t e a machinaţiunilor şi a ofiţerilor austriaci!
„Nu este urmă în memoria omenească şi nici pe paginile
nesfârşite ale istoriei despre viaţa voastră liberă naţională. Sclavi
aţi fost sub domnia Romanilor, sclavi sub domnia popoare­
lor călătoare, sclavi şi mai târziu în decursul ultimei mii de ani,
şi numai Maghiarii au lăţit şi asupra voastră în anul trecut razele
libertăţii!
„Maghiarul a r u p t legăturile sclaviei voastre, Maghiarul v'a
ridicat la soarta de cetăţeni liberi, dăruindu-vă drepturi proprii,
pământ liber, făcând egali pe cel sărac cu cel b o g a t în gustarea,
drepturilor omeneşti.
„Şi voi, cari credincioşi eraţi în jugul sclaviei pentru libertatea
câştigată în mod gratuit, în loc de mulţumire, g r a t i t u d i n e şi credin­
ţă, aţi dărâmat satele maghiare lipsite de apărare, le jefuiţi, . •
 SCRISORI ŞI ACTE DIX 184S- 43 253

pe locuitorii lor îi surprindeţi în somn, în stare de neapărare, îi

>morâţi şi căutaţi să stârpiţi neamul acelora, cari au fost consoţii
voştri în bine şi la rău în decurs de multe veacuri.
„Valahi! Indulgenţa încă are hotare. Patria unită, mama cea
nună, s'a nizuit până acuma cu destulă g r a ţ i e să vă readucă la
c:ilea de supunere şi de respectarea de lege. D a r ea are puterea,
i r e izvor nesecat de forţe, de-a aplica p e d e a p s a meritată celor nea­
scultători şi îndărătnici în credinţă, a m ă s u r a t păcatului lor.
„Valahi de s u b conducerea sângeroasă a u:igaşilor, hoţilor,
aventurierilor voştri tribuni, prefecţi şi centurioni! Vă pun termen
ie 8 zile cu începere de astăzi, pentru îndreptare, şi decretez
• i tarea pe seama t u t u r o r acelora, cari în răstimpul acesta se reîn­
torc în satul lor, la pământurile lor, făcându-le de datorinţâ nu­
mai aceea, să dea îndărăt ce au furat.
„La lucru deci V a l a h i ! Daţi-vă jos depe munţii sălbatici.
Plecaţi din taberile voastre, de unde şi aşa vă va ridica mai curând
sau mai târziu puterea neînvinsă a Ungariei unite, trezindu-vă din
M nun.
Valahi! Reveniţi la respect faţă de legi şi atunci . . . .
. . . la, termenul vieţii libere cetăţeneşti din viaţa pribegitoare,
hoţească, împreunată cu multe suferinţe, la care v'a adus . . .
ba amăgitorul vostru, gazdă de hoţi, care b ă t u t şi scos din ţară
nu vă mai poate da sprijin şi pe care şi de altcum nu vă mai
puteţi rezima.
„ D u p ă învingere vă întind deci ramura de măslin. Primiţi-o, căci
altcum puteţi să vă aşteptaţi la cea mai aspră pedeapsă, pentrucă
prin aceasta declar, că t o t acela care în decurs de 8 zile nu se
-upune, p e lângă pierderea întregei averi, ori unde se va afla ea,
va fi î m p ă r t ă ş i t de p e d e a p s a corporală, amăsurat crimei sale. De
îtă parte puteţi fi liniştiţi şi convinşi că legile sancţionate în Mar­
n e anul trecut vor rămânea totdeauna în vigoare şi locuitorii
patriei unite nu vor mai fi puşi nici odată în jugul sclaviei şi nu
vor fi siliţi să fie din nou iobagi. Principiul egalităţi e un bun,
:k- care se împărtăşeşte fiecare cetăţean fără deosebire, dacă re­
spectă legile."
Csânyi rămase in Ardeal până la Aprilie 1849, când fu re-
!
m n t la Debreţin p e n t r u a primi portofoliul ministerului de co­
municaţii în guvernul revoluţionar.
T o a t e actele referitoare la mişcarea revoluţionară ardeleană Ladislau
C«ânyi le-a dus cu el la Debreţin. Casa de Austria cheamă pe
254 ŞTEFAN MANCIUÎ.BA

Ruşi, cari silesc guvernul lui Kossuth să se refugieze la Arad şi

cu această ocazie e trecută aici t o a t ă archiva adunată. D u p ă ca­
pitularea U n g u r i l o r la Siria, L. Csânyi e prins de Ruşi, dus la
Budapesta şi executat.
T o a t ă archiva a ajuns apoi în posesiunea Judeţului de unde,
d u p ă ridicarea Palatului Cultural, a fost trecută în biblioteca ace­
stuia. Archiva cuprinde peste 5000 acte înregistrate şi alte câteva
mii necatalogate încă.
D-l Lazar Nichi, directorul Palatului Cultural, căruia îi mul­
ţumesc pentru bunăvoinţa cu care mi-a pus la dispoziţie t o a t e ac­
tele — mi-a atras atenţia asupra câtorva scrisori româneşti din
1848-9. Răsfoindu-le, am început să le transcriu cu gândul că
voi a d u c e un cât de mic serviciu cercetătorilor de istorie româ­
nească ardeleană. Scrisorile româneşti sunt în n u m ă r de 126, din­
t r e cari am ales câteva mai însemnate şi pe cari le-am transcris în
o r t o g r a f i a din original fără a schimba nimic din textul lor. Cele
mai multe, deşi sunt iscălite de prefecţii legiunilor, ori de Bărnuţ,
Bariţ sau Laurian, cred că n'au fost scrise de dânşii decât origi­
nalele, iar cele păstrate s u n t copii transcrise de diferiţii funcţionari
de p e lângă Comitetul Naţiunii Române şi trimise diferitelor autori­
tăţi supuse acestui o r g a n central. Aceasta se p o a t e vedea din.or-
t o g r a f i a şi*;transcrierea cuvintelor amestecate cu ortografia ungu­
rească.
Cele câteva mii de acte ungureşti voi căuta să le răsfoesc
a t â t cât îmi va permite timpul şi ocupaţiile şcoalei, traducând în
româneşte pe cele mai însemnate, lămurind astfel câteva părţi din
această zbuciumată perioadă revoluţionară.

I.

Arhiva din Cricău.

î.
Mult onorate Domnule,
Curţile domneşti şi alte bunuri la noi se află în csa mai bună se-
guritate toate che au remas nepradate mai denainte ensă ca omeni pe cari
după onorata poruncă a Domnitale j-am fost numit se fie mai deplin convins
despre mai sus lăudata poruncă, ei trimit la Domniata, milostiveşte şi lor
în persoană a le explica, cum şi cse au de a face, ca mai bene saşi cu-
noscă datoria.
Cu aceasta sunt al domnii-tale humilit şerb
Petru Trucza tlascel local.
Dela Krikău. Mult onorai ului Conmandant al Călăreczilor din Ttus.
Domnuluj Suiny cu toată veneraţia în Tius.
 SCRISORI ŞI ACTE DIN 1848 — 49 255

2.
Domnule Protopop
In urma oficiosei înştiinţări delà comandantele fortăreţei dtto 22 Ian.,
No. 119 Vă înştiinţăm, că armata imperetească au repurtatu o strelucită vic­
torie la Sibiu despre Unguri, cari au fostu străbătutu pene acolo, le-au luat
opt tunuri şi i-au betut pene la Stolzenburg şi ei persecutiada mai incolo. Ştire
Privată: că Urban se apropie de Mediaş cu un rejiment de Chirasieri şi altul
tenschmester delà Banatu ajutorul e pe drum.
Delà administratura Comitetului Albei-Inferioare.
Bălgrad 22 Ian. 1849.
losif Fink, Sa/nue! Porutz
Admodum reverendo Domino Petru Trucza parochu în Krakko.
3.
Judelui din Criceu
Omul ce şiede la pola viilor delà (Jriceu în casa lui Brro Micloş de
vrea a şiede mai incolo în casă are de a se înţelege cu proprietâru casei,
pentru aceia să nu negligeze cât mai în grabă a se areta la administratura
dinpreună cu Domnii-sa. Delà administratura comitatului Albei de jos.
Belgrad 10 Martiu 1849
losif Fink, Samuei Porutz
4.
Judelui şi juraţilor ai comunităţei din Krikau
Strinsu vi se poroncesce delà această administratura, ca unora ce sunteţi
puşi pasitori şi grigitori a tuturor bunurilor, câte se află în Krikau despre a-
căror bună sau rea chivernisire veţi fi datori la tempulu seu a respunde,
ca Iui Biro Micloş să-i daţi din bucatele lui 50 — 00 ferdele de bucate, şi
iacă-i veţi da să cereţi delà densulu cuietantia şi fără quietanţia nu daţi ni­
mănui nici un fir de graunţiu.
Delà administratura Albei de jos Balgrad 9 Febr. 1849
losif Fink, Samuel Porutz
5.
Pre cinstite Domnule prefect
Au venit Stavaru din Krikau la mine pentru plate. Eu eam plătit doi
nienzi doi zgloţii şi doi fenc de sienine dare duo ferdele de bucatie se
- ic bine ai da de acolo den şure. Ăm fost scris chartie despre Anghel Simion
i n e ai premit. Cu mare cinste remui D-tale.
Balgrad 22|2 849
Servus obligatus
Biro
0.
Obstia din Cricau
Fiind Popa Petru cuprinsu de cătră Provisoratu purtatoriu de grije
! josagului Fiscusescu şi de cotra cinstita Tesaurarie sub No. 10.456 în a-
256 ŞTEFAN MANCIULEA

ceasta slusbă intaritu cu plata de 20 Florini pe lună, satu nu a avutu dreptu-

de a lua sluga altuia să si-I bage sieşi pentru aceia câtu veţi căpăta scriv
soaria aceasta să ştiţi, că Popa Petru altu nu e juratu la satu co a-ţi lucrat
in contra legilor când laţi pus juratu pe sluga fiscului.
Dela adminisţratura comitatului Albei de jos
Belgrad 1 Februarie 1840
1
fosif Fink, Samuel Porutz.
7.
Prea onorate domnule protopop
Înaltul generariu Comando 3 Decembre sub No. 1420 lit. I., în pri­
vinţa bucatelor şi a averilor proprietarilor fugiţi rânduesce următoarele pre­
cum din aci a alăturată ordinaţiune se v e d e :
1) Să se facă inventariu triplu despre ele, unul pentru juraţii satului
intra cărora grije sau dat bucatele altu pentru adminisţratura şi a treia pentru
generariu comando.
2) De cumva va fi teama ca bucatele în paie nu se vor putea conserva
să se imbletească pe lângă obicinuita plată.
3) De cumva bucatele nici în grane vor fi în siguritate să se dee de
ştire la adminisţratura ca se mislocească a se transpune la magasinâ mal de
aproape pentru cei păgubiţi şi pentru ostaşi.
4) Bucatele ce ar fi aproape de stricare şi nu s'ar putea conserva mai
îndelungat să, se împartă la săracii din sat şi din vecinătate, dar numai din
cei păgubiţi şi lipsiţi în proporţiune după sărăcie şi greutatea casei.
Care graţioase orânduială a generariu comando cu acea delegaţiune
ti se împărtasesce P. O. D. Tale ca minteni se o faci cunoscute la toate po­
poarele din Eparchia P. O. D. Tale prin respecţi preoţi şi se o puni în lu­
crare cu toată acurateţia apoi atât despre publicare se ne faci report cât
publicarea în subscripţiunile preoţilor să ni-o trimeţi încoace ca şi noi se
putem raporta la locul mai înaltu.
Dela adminisţratura comitatului Albei de jos
Belgrad 31 Decembre 1848.
losif Pink adlatus, Samuel Porutz adlatus
On Paroch Petru 'fruţa, Cricau
8.
Dela divisionu Keleretilor in Teiuş
La comisia numite şi preotul satului în Kriceu.
Pe culnje djaluluj dela Boros Bociardiu început până la Gibova de
zsos trebuje se se pună la fieste kare sat csuhe de Răscoale, care se fie
înalte tare hnbrekate cu nujele suptziri şi uskate şi înfeşurate Ku paje de
sosz pene sus la tot satul se fie una aista jeste numaj pentru atseja ka kind
ar veni piismasul kare odeverat se fie pismaş şi se se vade venind numai
atuncsa se se aprindă atsasta csuhe ka pe atsasta semn se vije azsutoriu si
asa se se pune ka dela un sat la altul se se vade atsasta csuhe şi kum mai
în sus sau spus numaj întsamaj mare primesdje se se aprinde. Toate noap-
tia linge atsesta trebuje din tot satul sci fije kitre patru strazsi ku nediesde
acolo se fake focu linge jele aşa înkit va fi modru se se vade un fok dela
 SCRISORI ŞI ACTE DIN 1848—4'.> 257

altui şi aşa se stresujeske ka se nu se intimple nimika tse se nu vade jei

mal ku same dela miesul noptzi de ketre zio, ku mare grisse se strezsujaske
iu dake nu vor privgja kum se kade se poate întimpla de pizmaşul kare
cie ketre Zarand si de ketre Banfi Hunyad se afle retetsitzi prin pedun
vine in sate le zsafujeste şi le aprinde apoj fuzse jară in napoj pene vine
azsuturi kum sau intimplat in multe sate. Fokurile nuaptia pentru atseja
>int foarte dc folos ke de or intimpla se vije pismaşul şi vede fokuri si
snezsi atuncsa nu indresneşte a se apropia de sate sele zsefujaske.. Jo voj
trimete patruli kelerete de aimej noapte afare ka dedeparte se vaze sint
a:seste fokuri şi paze kum se cade ce unde nu vor fi pe acsesta satu voj
tr a^e la dare de same. Jare jeste tare opritu ca in sate nîme se nu puste
ke o pusketure fatse multe Roskale şi tsine va puska trebue se pleteaske
5 adeka tsintsi zlotsi in arame kare dumneavoastre trebuie sej szkoatetz dela
afsela omu şi sej begate in Iade Beszeretzi şi luj seij se die quitantie 'in
mu o a. Apoj jaresi tot satul se se tzie doj kaj ku scheile gata ori la maj
ni irele satuluj ori la bireu ka de sar intimpla vo primesdie mare se poate
veni unul de loku ku vesztia aitsa şi tsela laltu se dia la tsele lalte sate de
ştire ka sele vine intru azsutor.
Despre plinirea atsestor poruncsi vor da same biraiele şi zsuratsi
* r.v.hi] ku kapul lor.
Tiiuşiu 18 Decembrie 1848
Div. (general) K&mando
9.

Pre cinstite părinte

Au fost în septimana trecute la mine Babu Joan din Kriceu şi j-am
dat pamenturile în grije cu acea loare de seame cum che un poment pre
1
irea satului se remue şi se se samenie pre sama satuluj. Dumnieata dara
se sremeţ mie ceva veste, ce sau putut isprăvi în traba cee dare vart
e n u den sure fenu şi nişte vase în curtje mai stau.
La zelleri se faci bine a spune cum che se jeje same che eu enche
nu-oi fi aje reu şi oi mulţumi fiindu che bucatijele am vendut la profonterie
! ^ngyel Căpitan se-i spui se fache bine chend au veni la Belgrad se oste-
-
:,-.v_ske pene la mine c h e n u va fi ostejala în csinste. Fe bine iprietjne şi
; :r:ntje azute-me în cei putea, che de noi pute eu slugeri va şti Dumnezeu.
Cu mare prietinjşug remune Servus obligatus.
Belgrad " | 1 8 4 8 Biro.
La Al. onorata Preut pop. din Knkett Dmn. Trutztt Petru

1 1

Scrisori, plângeri, rapoarte etc. dela tribuni,

căpitani şi particulari către Dionisie Marcian Popovici.
i.
Csinstite Domnule Prefect
Trimits pre acestu kapraru pentru invetsetura mustri, Rotai- lacob, otn
iie omenije.
2.")S ŞTEFAN lUANCIULEA

Remin de binevoitorii! Nov. 19, 1848 /

Kornya Ition Kepitan Romanilor AU vints /
Din Sibiseni trimitem pre Kozma Sztrazsamester pentru envetsetura mustri.
Laţ luon vitzi kepitan < •
2.
Csinstite D. Prefectu, fe atita bunetate fe tseva cu seteni atsestia 4ue
de mine nu vreu se stije şiş tot pun tisturi şi jare îi cipe şj pun aici' şi
tot fac beuturi şi larme prin sat anume, tumna oju Qyorgy Homnoju Laszk.
onu vice Kepitan Laszk Petru vorman, find Iacob Keprariu acesztia votori-
Remui de bine voitor al D-tal.
December 4
Kornya luon Kepitan Romanilor
al vints 1848
3.
Frate Poppovits
Plecând noptea nam putut veni precum se pricepe pone acasă, pentru
aceia nici V. Copitanu ai din Sugag nui fu cu putintia a veni astadi la
Sebeş. Mie rogu a avea bunătate a nul supera pentru inthirziarea aceasta şi
ai da poruncile de lipsa. Eu frate sunt silit a me duce mâne la Orlat Sibiu
etc. Ce va mai urma vomu vedea. Salutenduve sunt cu plecăciune.
Al D-voaste ascultatoriu amicu
4.
Domnule Prefectu
lnstiintiarea despre aquel lucru am cetits şi voi şi porunci se porneasche
fiind che Vingerzeni au venit pe aiquie voim se mergemu la ulalti, la Blagiu
sunt bune tote şi de candu ai venitu Dmata de acolo pe la noi se redi-
chă statariu pentru zsafuri. Pe Doamna Szent Palaia era se fuga ca rumană
de nu cumva sar fi lăudate către o muere că cine sînt eu sînt voi arata
eu cine sunt. Muerea au venitu însă spăimântate şi audindu oameni ca vrea
se fuga au aduse în satu şi odată au omorâto şi cu ea şi pe froia şi pe
deregatoriu şi iau îngropatu în fântână de care de mult au fost vreniche.
Tărziu sau venitu pardonu prin casă totu iau zsefuitu oameni che multe au
zsefuit şi ea delà ei. Cei cu Belgradeni fi bun scriemi. Che noi vom merge
la Blagiu chi Unguri sau sculatu la Noslacu (?) asupra Rumânilor şi tae, zsefu-
esc şi copi şi din bratiele maichea ei omora, sau şi trimisu la 5000 de
feciori asupra lor şi om merge şi dintre noi. Audimu che mische şi Săcui
dar cu mulţi au a se lupta pene vor veni la noi. Mai multu asupriri bad
jocuri tyreni şi zsafuri nu slobod se se fache chi se trimitu la Blagiu, cari voru
cutesa şi vor fi spensuraţi, dar care nu merge cu dreptate in mână toţi ei
ducem la Blagiu. Oameni sunt înverşunate de cătu care noutate navemu.
Salutandu pe fratele Solomon remănu a Dmnitale.
lohanu Diac căpitan şi tribun.
a.
Domnule Prefect Dionysie Popoviciu la Selişte.
Sebesiu clin 9 Ianuarie 1849
Binevoiţi Domnule a veni cătu mai curându la noi în Sebesiu fiind
 SCRISORI ŞI ACTE DIN 1848 49 259

che noi suntemu ca oile quele rătăcite nu stimu que se facemu se apucărnu,
vesti sunt vesti totu rele omeni or începutu o despera, trebuni dache trimitu
scrisori prin sate mai întâiu întrebu, che venito Domnu Prefectu apoi dache
aude che ba atuncia dicu che ei nu pornescu pâne nu veti veni Dvoastre, la
mine totu vinu mă întreabă de Dvoastre unde vă aflaţi şi cerni scrii,
eu nam alta ale respunde feră de câtu che Dvvoastre naţi mai venitu dela
Sabiu, binevoiţi pâne câtu mai îngrab a veni ca să ştimu que se facemu oa­
meni dicu che se pue pe altu Prefectu până veţi veni Dvvoastre apoi eu
puindu pe âltu pâne veţi veni Dvoastre eu la nimica nu mă amestecu.
Altu ne mai avându rămâiu al Dvoastre Credinţiosu
loanu Cristea

6.
Iubite nepoate !
Antielegandu cumehe te afli cu staţia Prefecturi in Sas Sebeşu dinclu-
mi-se acestu bun prileju am voitu ate requira prieteneşte, ca de cumva ai
sci nişte vinu bunu din anulu acesta pe acolo să ne anştiinţieziu pre cându
se va ântoarce acestu expressu dela Sibiu unde ar fi acela, ce preţuri ar a-
vea şi oare cărăuşi capatasaru acolo barem vo zece, cari selu aducă pene a-
a c a s i i la Abrud. Cartea s'o dai numai la D. Protopop de acolo pe lângă
c a r e a mea prieteneasca rugare poftindu întru toate ândestulare sântu al
Dumitale credinciosu Alexandru Tobias paroch al Abrud Românescu.
Abrud 11 Dec. 1848.

7.
Frate Poppovits
Resultatul dela Sibiu ancă nu e stiutu atita numai că misau făcutu
nedesde şi in 2 mult 3 septămâni se va alege. Eu trebunatu mai alesu unul
d i n . celea 2 in vecinătatea mea prea bucurosu primescu inse mai înainte de
cc se va alege precum şi in persoană in Sibiu a vorbi avui norocire nu me
pot destul declara: drept aceia te rogu a avea bunătate pone una alta a
denumi un suplent care se mo substitueze şi asia eu peste scurtu me voiu
a f l a indatoratu ate instiinta despre resultatul sus atinsu. Cu care salutândute
sunt totdeauna al D-tale :
Bun si ascultatoriu amicu
Const. Stezai
8.
Domnule Praefectu
Bunda aceia pentru care este atitea vorbe pustie sau vindut ca si
Te jefuiri pentru aceia nu o potu trimite acum dar voi veni eu cu hani
ev <au capetat pe ea mane la Sebisiu
Reheu 11! Decemvie 1848
/. Kerpenisian, tribun
9.
Pria Cinstite Domnule Prefekt
Merog de Tsinstitu domn pentru doj oameni dela noj din Sibiseni
 Ş T E F A N MAXCIU1.KA

anume pentru Ros Petru şi loan Nikulae ke nu vreau a veni la loager sî

sztrike si pre altzi huiduje pre Tiszturi de care nu jubeste Dumnezeu.
I.a&zk Oii I zsudele remej al Domnului zluge.
10.
Cinstite Domnule Prefecte a Leg. .'>
Fiind că după însemnarea mea unii dein Balomiru au pornitu înainte
Ia Sassebesi ka se se spue la comandantul de acolo că gazde singure la casa
densiilor pentru ce nuaru pote merge cu oştea mai incolo de Sebesi : me
rog umilita de domnu prefectu pentru encungjurarea menciunilor pe aceia
[>ână la sosirea compagnei nostre la Siebesiu a nu ei dimite inderetu acasă.
Pe lângă aceasta reman, 1S4S
11.

Psinszte Domnuii Prefekt l'opovits.

Noj trei mai din gsosz iszkelitz dila numitul szat Zsilmar ne rugem
Domitale kala on sztepen al nostru ke fiind noi la loager si remeind akasze
on neam de oameni intre kare si jei ar fi fost buni cu noi aits la loager
dare fiind ko remas akasze szeu pusz tiszturi fere voja multzimi fiind la
loager multzime dintre care fiind şi Popa ku ei ném şi szpunend kei pusz
kepitan dare noi nu stim dc unu pusz kepitan ki noi stim ki avem kepitan
ia Bintzintz ke la noi szunt numai 50 de kesz si ase fiind jes tot tiszturi de
on nem noi tsjia laltz kaute sze pusztiimi din zsat de groasa lor ki la uni
le szparse kapetele precum szau întemplat luni la Tinisan Miron jeau szpart
feresztile si jeu betut fitsori si au vrut szei huluje kasza. Ssonszolu (?) au
sztrigat szei lese jar Popa au sztrigat szei omore kei pleteszte cu bani si
martzi diminetze fiind invitat de unguri plin de beuturi ka see kaute pila
oameni szi geszeszkke pila oameni tsine tsa lujat bakszam ke leu fegeduit
nemeşi plate si pornind uau aflat alta fere fi jind ke szatu noszt nare pedure
ase a indresnit ateje kete oszaltse uszkate kasze nu pere de frig fiind ke vreu
jare a porni la loager pentru atseja jei vreu ane globi ba si keszile vreu
anile szparsse kum szau ridikat aszupra keszi Daszkelului fiind en pat beteg
fiind kejei tote vreme isz bets gistigendus dila kuntz penne au fosst fetssori
la loager dare jei nusze dau afara fiind tot nemuri kor kerat kit or vrut si
tselo plekut si ne rugem kasze fatsi bine szene fats oreuduiale kasze nisze
aşeze alte tiszturi szene zsudetse dupe dreptate ke de unde noi tzei mai multz
clin szat kautu sze pusstiim.
Gelmari 14 Dekemfrije iS4S.
Romossan (jyorgy Romoszan N'iitzu
Romossan Vretu Romoszun loszif
Sommes Tinaszjc
12.
Pria Csinsztite Domnule Prefekt
Noj Betreni si Tiszturile szatului kare porunts avem delà Domnii
Prefekt leam emplinit pentru vitele kare szau adusz delà loager leam bitsue-
nif >i szau si vendut en szat jare dupe porunts atrija parte am dato la atseja
kare Ieau adtiss si doae perts au remasz bani 120 fl la szat la vitsi kepitan
 S C R I S O R I Ş I A C T E DIX JX18-4'-l 2fil

k:ue Iau rencluit Domnu tribun kend au fosst pela noi pentru atseja ne
rugem de Tsinstitu Domnu Prefektu szesze milosztiveszke a oszteni pene
::itsza la szntu Sibieni ke szent patru oamen foarte ne en tzeleptz anume
! aszk Pantilimon lvan Niculae Sibiszan lacob Sibiszan Nitja atsestea nu asz-
kuite poruntzile si sztrike si pre aitz oameni si ketre Betreni szatului si
Petre tiszturi ne rugeni de erîare sik sze szpurtse pe Maikesza si nu aszculte
poruntsile asa dare ne rugeni de Tsinsztitu Domnu Prefekt obştea szatuluj
t treni si fsei teneri sesze milosztiveaszke anu enprezseta a oszteni pene la
szaiu noszt Sibiszeni sze ne kaute direptatea kare va fi de vine szesze arete
Jc i'atse szenu umble pre szupt aszkunsz si ne rugem ka si pentru bani
itseja szele fake lok. anno 1848,
Remej al Domnuluj sluge Laszk Omi vitzi kepitan.
Hosmoss Voyna (Jjorgj. Szatu Szibiszeni

13.
Onorate Prefectură
Noau Sugarenilor neau venit instiintiare cumcă Szestiorenii sau sfă­
tuit ca vitele noastre ce se pâsunesc pe Muntele lovăniszu care noi de in-
preune cu aceştia de multe vreme impreună lam agonisit sele zelojească ba
:un înţeles că ar vrea cu totul sele prepedească drept aceia noi protestăm
împotriva acestii fapte nefrătiască şi rugăm pre onorata Prefectura ca se
bine voiasce a opri pe aceşti oameni dela o faptă ca aceasta. Afare de a-
ceasta voiescu aceşti vecini si fraţi a ne prepădi şi o pădure a noastre din
valea Nedejului şi Muhea Bătăii in sus pentru care iare ne rugăm ca pone
Ia o alta alegere se remănem ca si pone acum de aceşti fraţi ai noştri
odihniţi.
21 Nov.
S u a 1 8 1 8
£ £ 3 Dec.
In numele tuturor locuitorilor din Sugag

V.stor Ştefan Bireu Ceorgie Ştefan 'iZ^uMhaile) ^

Nicolae Tib
Cililor Lomanariu \
Eftimie Sinnariu ! juraţi
Nicolae Keteline J
Iskăliti prin Petru Csernat, Dascăl
Matei Csemath Centurion
Nicolae Jiuthian V. Centurion

14.
Mult onorate Domnule Prefect
Aitsa la drumul Orestii szintem intseva linişte pe kit auzim nuinai din
orhe goale ditsele tse sze intemple pela Blazu si mai încolo la Sibiu dare
intru adever nune putem inkridintsa kum szene potrivim afi diakutn szevcli-
y
Jti ( ) invremile j atsstya kititse. Pintru atszaszta ne rugem atsi Iuoa atita
sztenyale fiind ke szintem cu totul inkridintsatsi desztpre ki stej intemplere
'•<u tsil mai deaprope prilizii a nu prin grije kum tsene olitorem ku szku-
'f'şa de primizdiile amenintsetoare ki alnosztru popor ase mare dorerc ost
262 ŞTEFAN MANCIULEA

kum sint lukrurile si tse avem de a lukra. Pilinge ki asteptem on valoss

mengiitori kum jaszte szimij (?).
Al mult onorat D-li Gata szpre toate szlusba
Siboth 13-a Ianuar 1849 Avram Viorel paroch u. u. la
Siboth si nemisniku szkaunului
Protop al Oresztii.
Io.

Io
-|g- Decembre 184*
Pre cinstite Domnule Prefectu
Nu stiu ce se facu fiindu prea mulţi prefecţii si tribuni, porunci
peste porunci vin la keti Belainty (?) si domni peste domni, mai ştieii şi
Diavolul qua numai la locuriie quele mai bune se îmbulzescu iara unde nui
nimica nu se iveşte nimenea, nu singur nu stiu quese se aleagă de Tribu-
natumu meu care milai datu dacai aszia lucru mai bine seme lipsescu mai
înainte de vreme que pentru nuştiu cine nu vreau ama primesdui adecă
pentrun Popa Bacile sau alti qua jelu precum aflatu preniszte Tribuni din
prin Zlagna «amblându; cu niscai formaţii qua sedije oameni 1000 — 2000
porţii de fanu presama împăratului şi împăratul nu ştie nimica niqui alti
oameni vredniti merog milosztiveszte a face alta mizlocire se putem apoşi
mai pe bune cale care se fie mai oabla nu asa strâmba atatia Prefecţii, cine
o mai vezutu si tribunu fie ciene ofi numai sestiu mainainte de vreme se
nu umblu ca plugul fora fiere ca apoi nu potiu se facu nique oagonisala
bune tocma asa sint nu szintu ami ferii se aducu tot înscrisu cese geseste
presate cu betrini cu kapiteni je deque se scriu quindu or luatu totu comi­
sia aqueasta fostu quadaca or adunatu di prin satu totu queli ori plecatu
oru luatu cu sine jara scaunile leau datu la katane de leau bagatu infocu
nutile potiu toate spune cate miselii au facutu leoru spune seteni.
Donts Mihaiu, Tribunu
16.
Domnule Prefectu
12
Nefiendu intiellesulu instrucţiunei pentru centurioni N-bie 1848
primite in privintia Recroutiilor in Puncto l = o care asie sune: Recroutii
cari enca nusoru datu pe acum Dumineca se vie la Siebisiu destul de lu­
minat şi complet scrise, ca nu e scrise summa şi numele Recroutilor — nu
rendujala alegeri — precum neci terminulu pe care se pofteşte slujitulu Re­
croutiilor — asiedare neci nu se poate isprevi până cându nu se va trimite
mai luminat si complect scrisu — adecă: cati ? cari ? forma alegerei Re­
croutilor si terminului slugibei ? sau mai scurtu : Instrucţiunea recroutărei.
Catu e pentru conscrierea oamenilor de versta dela 17 până la 50 de
ani; nefiendu Protocollul Botediatilor mai vetiu de câtu dela 1813 incoace
asie dară neci conscrierea omenilor dela mai susu numitului annu incolo nu
e fiencioase.
Mai incolo : lâ noi colereti Puşcaşi nusu numai lanceri. Cat e pentru
ducerea la Siebesi omeni noştri su de totu nacagiti nu atâta pentru ducerea
 SCRISORI FÎ ACTE DIN 1848—49

la Siebesi sau oriunde catu pentru povara si greutatea forspanurilor şi trans­

porturile militaresci care de tote laturile dela Siebesi Bclgradu Sibiu Ores-
cie Deva Hunedora s. a. numa in satulu nostru au staţia fiendu satulu
nostu in staţie si aprope de Drumu si de totu micu.
Asie dare ne rugamu de D. Prefectu a face una medilocire ca satulu
nostru dein pricina povarei forsponuriloru si transport uriloru militaresci se
pota dobendi drepta dispensatie dela ducerea dein satu. Se nu cugiete alţii
cum ca noi dein nevointia sau alta pricina necuvioasă nu ne departem de
satu. Ca toti nu remanenu noi la hodine si de nu ne vom duce la loager
ca noi nu numa acuma da si in vreme de pace facem la tiera destula slugiba
t'ore neci una resplatire. Cu una frumosa multiemita D-lui Prefectu gata
asceptendu acestei a nostre drepte rugări mangaiosu respunsu remanemu
D-Iui Prefectu. Balomiru 14—26 O-brie 1848.
umiliţi ascultători locuitori dein Balomiru.
loanne Balomirian Centurion
'I odor Opritio Juratu
Onica Adam Sateanu
17.

Prea onorate Domnule Prefectu

Oamenii dela Rehou cari au fecior de virsta Catanii toţi se punu în
putintie şi nu vreau se dee feciori la catane aruncândune vorbe ca noi nu
lucrem dreptu quand vrem se luom mai înteiu pe cei cu 18 ani apoi pe a-
eeia, cari dupe numerul sorti din anulu trecutu suntu mai aproape aşa dare
ne rugem se bine voesti a trimite la Reheu o comisie streine, care va lucra
dreptu căci noi de aici de locu fiind nu avem nici o încredere şi nici uit
respectu înaintea oamenilor noştri cari mai zicu ca nu noi ci ei poruncescu
si de vreme ce poruncescu ei noi nu mai avem nici o putere înaintea lor,,
că nu vreau se facă ce poruncim noi.
Ai domiitale de binevoitori.
loan Kerpenszian tribun
loan Bojeszku kapitan
Parei Nechifor kapitan
18.
l 3
j decemvrie 1848 în Bencinci
2 5

Cu plequeciune Domniitale poftindu totu binele dela Dumnedeu aduc

aminte întâi Dtale precumque Poppoarele satelor asia dicu que pana quand
va fi un picior de Ungur în Orastie nui cu putintia a se mişca dela locul lor
tară întâiu se scoatem pe magiari din Orastie apoi pornim unde neor porunqui
mai mari nosti fiind que ei sor lăudat que nuvom manca Kreciunul cu pace
acuma quindu au fost Commisia aquesta împotriva Romanilor în Baceintie
mai alesu şi popa Bacile qu elu au stiutu in tse soldaţi regulaţi que sintu
si Magiari quare daque or pornit prin satu a querqueta si ale lua nunumai
din quele zefuite dar si dintru ale lor apoi que a fost facindu tâlhari de sol­
daţi magiari que unde era o fomeje frumoase se apucau de dinsa cu sila
in contra trupului ba que au fost facandu que si cişmele din piciore leo trasu
de leo lasafu desculfie cu durere ne jeszte noe que totu vinu comiszari peste
2(34 Ş T E F A N MANCIULEA

comiszari şi tribuni peste tribuni quare or au inceput a zehui acuma dequite

1000 — 2000 de porţii de fanu sedeje beţii romani ziquindu que or cinstit
magiari la Imperatu atita sume de porţii queo mai facutu inque Batsile que
dacas au facutu pe bici romani Beceincie si următoarele sate deau depus
armele giosu que sau plecat lui din Dosti (?) leau luatu si leau dusu akasă
la jelu. Kai iau trimisu la Unguri în Oreştie cu carutia cu tot ba si queso
adus din loageru inque toate leoru adunatu numai griu quel neinbletitu a
mai remas si neste alacu kukurusu fin ka si din mobilii que a fost mai
bunu totu au dus la Orestie asa dara noi nu mai avem nimica de a mai con­
fere quesor au dus din loagere que aquesta comisie tot au restinsu meroqua (?)
Aquesta lucru inpotrivene fiind sese înştiinţeze la cinstitu comitetu în Sibiu
deunde nu se va instiinta noi de totu reminem pe giosu ba inque que o fostu
mai mare que şi un Budoi Iosivu au vrut a organisa. Acum pe urma mea
lucru spurcatu jeste şi de întristare poporului quindu le mergu atitia co­
mandanţi si poruncitori, que singuri nu stiu que se facu precum nique eu
singur nu stiu f. . . . morţi lor, tsufi şi magiari que nique cu poporul nu
stie que să facă au sele propovedujască jei quam que nique Dumnezeu nu
pofteşte ruşine se le fie obrasului lor qua se mestice numai acolo unde
se afla quite quineva jară satele quele sareque nu vreau ale queuta
<)ue oi scula satele quele saraque si leoi aduque acolo unde va fi queva
bunum si lil oi da înainte sel maninque totu se nu mai vine que caute
comisiile quele impotrivitoare si de nimica mancalear fenne.
Dară acuma totu pace a făcut bune pesate numai de ce orusţconfis-
catu tot per urma mea acuma nique bani aquea nui capatu quare trebue sei
capatu porunquestimi que eu greu que se facu se pun imbletitori ori ba qua
se se deje pe sama quelora ar fi şi pe sama cinstitului comitetu fiindu que-
alte quelea nu mai jeste nimica acuma sunt în Beceinci si de potiu pesescu
si mai incolo cu organizarea pe Mercuri sara voi fi în Sebeşiu cu ajutorulu
lui Dumnezeu.
De bine voitoriu al Domniitale slugă
Donts Mihai Tribun

III.

Comitetul naţional cătră Dionisie Marţian Popovici

i.

Dela comitetul naţiunei romane

Domnule Prefect
In urma renduelei Înaltului generariu comando din 0 XIbr. ac.
Nr. 1597 eta aici alăturata ti se impartasesce Dtale o descriere personale a
unui Secui, care este însărcinatu a aprinde si a jefui satele: Drept aceia
Dta prin tribuni V. tribuni si si ceilalţi silitive în tot typul pândiţi cu
dedinsul si aflandu pe acelu omu prindetil si cu destula strasiuire trami-
tetilu în coce la Sabiiu.
Simian Barnutiti Basiliu Maior
preşedinte secretariu
 SCRISORI ŞI ACTE DIN 1848— 40

i >escriere personale a conducatoriului a acelei turme de Secui, care am­

bla de jefuesce si aprinde satele: De statura este înaltu si subţire are piru
negru favorita inchisa si mustecie negre facie lunguretia si ceva palita ochii
capiii nasu micu ascutitu gura potrivită barba ceva ascuţită (pe cari pote
că au crescut piru pana acum) are un glasu aspru vorbeşte bine ungureşte
nemtieste şi romanesce, cu tote aceste se cunosce că e unguru pe aceea ca
gresiesce articolul.
Are purtare prosla si flusturata merge statura falosa e in versta
de 28 pana la 30 ani. Se dice a fi nobil si oficiariu de Secui da imbracatu
în haine romanesci pe a căruia rufe sar afla însemnate literele E. 1.
2.
Comitetul naţiunei romane
Domnule Prefectu
înaltul general comando prin presidíala sa ordinatiune dtto 22 Nov. 1848
sub No. de operaţiune 200, comunică cemitetului nisce principie cari trebue
neaparatu se se pediască cu toata strajnicia în privinţia sculări generale, pone
ne va întocmi un regulamentu definitivu.
-"• ¿^Comitetul comunicându Dtale acelea principie pune strânsă datorie a-
asupra Dtale ca fara întârdiere sele faci cunoscute tribunilor si V. tribunilor
Dtale si cu toţii sele paditi cu toată scumpatatea fora abatere ce mai mica,
caci urmandu intralt chipu veti cădea sub gre responderé. Acelle principie
sunt următoarele :
1 ) Tenuturile care sunt mai amenintiate de vrasmasiu dau partea sa
din scularea generale fora deosebire de naţionalitate (unde acesta deosebire
este făcuta în stătu quo) care se va stringe dupa sate si va ocupa acelle
puncte ale tenutului seu cari se vor atora (?) de renduitulu Comandante
supremii militaru.
2) Sculare generala ce vine din tenuturi mai depărtate este împărţita
dupa naţionalităţi si sta dupa mărime trebuinţei injumetate si a patra parte
sau în o parte si mai mică a puterii totale precum se va face cunoscutu
quandu se voru chema si se va asedia la puntele arătate de comandantele
supremu militariu.
3) Deregatoriile tenuturilor precum şi onoratul comitetu Roman de
care suntu numiţi Prefecţii legiunilor nau influintia asupra modului tacticu
si si strategicu allu aplicării loru, ci numai asupra sculării, scambarii in ter­
meni otărâti denumire ductorilor, organisatiune dinlăuntru, armare şi provi-
sionarea lor la plecare.
4) Deocamdată nu se potu face alte scambari de catu cele ce pur-
cedau de la comandanţii militari in care privinţia se face cunoscutu ca legiu­
nile ce in urme fura puse în mişcare catre Clusiu au se primească ordina-
ţiunile déla D. general Maior Baron de Wardener. Celle care fura unite încă
mai nainte cu corpulu déla nordu déla V. colonelu Urban, cele din comitatele
Zarandului si UniaDiori dela Maiorul Riebel alu 1 regim, de Romani pre
linia Seghesiorei si Cohalmului dela comanda cetăţii Sighisiorei preia Ho-
morod si Miclosia împreuna cu scularia generala a teri Oltului si a Birsii
dela D. Colonellu Barosi Stutterheim si Maiorul Riebel dela Reg. de infan-
•n<? Leiningen.
 ŞTEFAN MANCIULEA

Fiindu cause temeinice spre a sc^mba miesicarea sau slobodi sculare

generala trebuescu pentru acesta a insciintia numiţi comandanţi militari cari
corespondendu imnrejurerilor si trebuintielor slujbei publice nu vor pre­
geta a incuviintia orice usiurare a sculării generale care este cu putintia
fara primejduirea binelui publicu.
Sabiniu 26 Nov. 1848
Slmcon Barnutiii, Preşedinte
3.
Dela comitetul Natiunei Romane
Domnule Prefectu
Patru locuitori din Lancremu prin plansore cătră I. general comando
au arătat que din Lagerul dela Felvinţi li saru fi luatu feciori recruţi si au
cerutu qua luandu-se în băgare de semă argumentele loru să se slobodia.
1. general comando la plansorea acelora a datu resoluţiune în dosu que in
împrejurările de facie cererea lor nu pote fi primită. Comitetul alătura Do-
mniei-Tale plansorea acelora cu resoluţiunea dimpreună cu două documente
siţi scrie que fără întârdiare să chemi pe acei oameni din Lancrem săle ci­
teşti resoluţiunea si dandule în mână toate actele sa primesci della densii
adeverintia pe care se o trimeti la comitetu în grabă.
Sibiu 27 Nov. 184S
Simion Barnutiii Aron Florlan
preşedinte secretarii!
4.
Comitetul Naţiunei Romane
Domnule Prefectu.
I. Oeueral Comando prin ordinatiunea sa dtto 18 Ovrie 848 sub
No. 6944 face cunoscutu comitetului ca pentru armarea recrutiloru ce se
infaciaseadia pentru complectarea Regimentelor de linie şi formarea divisiu-
nilor de reservă precum' sia altor nouă corpuri j i u sunt arme destule si ellu
invita qua prin organele sale se mijlociască a se da armele imperiale ce se
voru fi luatu della Magyarii rebelii la magasinul de arme din Sibiu al Ba­
talionului 3-lea din regimentulu de infanterie Leiningen subt îngrijirea D .
Ober Leitenantu Boheim.
Comitetul comunicandu D-tale aceasta ordinatiune iti scrie qua şi D t a
se o faci cunoscută tribunitoru si strangandu armele imperiale ce se ceru
se le trimiţi la loculu insemnatu.
Asemene I. general comando prin ordinatiunea sa Dtto 18 Ovrie 1848
sub No. 4557, comunica comitetului qua in momentulu aquesta nu este în
stare de a face vreun ajutoriu locuitoriloru acelora nenorociţi quarii au su-
feritu barbariile si crudimele magyariloru rebelii si au perdutu prin jafuri
si focu averea si casele încatu au remasu goli fara locuintia si muritori de
fome inse a poruncitu si a însărcinatu pe comandanţii de corpuri militare
qua se arunce o gloabă de bani potrivită asupra tuturor oraşelor şi locurilor
care au tenutu cu vejimasulu si au făcut causa comuna cu dansulu: din bani
.ce se voru aduna cu chipulu acesta se speriedia ca se va putia forma un
 SCRISORI ŞI ACTE DIN 1 8 4 8 - 49 267

londu ckstulu de bogatu spre a se face ajutoriu nenorocitiloru: pene atunci

toti omeni creştini pe cari nu iau isbitu grozava sorte si nu siau perdutu
stările şi averile sunt chimati qua potrivitu datoriiloru omenitatii si creştină­
tăţii seşi intorca mila catra fraţii loru cei nenorociţi si sei mangae facandule
tot'u ajutorulu putinciosu spre uşurarea ticalosei lor sorte.
Comitetulu dandu in cunoscintia D-tale aceasta ordinatiune te indato-
riadia qua fara iuterdiere sei comunici si D-ta cu Tribunii D-tale spre a o
publica si densii între toti locuitori sateloru qua despre oparte se se mangae
quei nevinovaţi asteptandu ajutoriu si despăgubire de perderile loru iara
despre alta poate să se îndemne ceilalţi fraţi creştini si se grabiasca ai a-
juta care cu ce va vrea si va potea.
Sabiniu 26 Nov, 1848.
Si/neon Barnutiu
preşedinte
5.
Comitetul Natiunei Romane
Domnule Prefectu
Ti se alătură a i c i l ) Prochematîunea tipărită a I. general comando
dto 30 Nov. a. c. pentru încetarea tuturoru violentiiloru crudelitatilor o-
moruri jafuri si prădări.
2) Ordinatiune tipărita a I. general comandu dtto 30 Nov. a. c. sub
No. 1142 catra Comitetu ca spre contenirea răpirilor pustiirilor fora folosu
si a oricareloru fapte barbare se fie cu privighiere a se orandui la differite
despartiamente ale sculări generale omeni drepţi de omenie cu încrederea
poporului care se lucreza cu staruintia pentru precurmarea oru căroru crân­
cenii si fara de legi.
3) Ordinatiunea tipărita erasi a. I. general comando dtto 21 Nov.
a. c. sub No. 4645 şi 4677 catra comitetu ca pena la restabilirea ordinei si
a linistei cand li se vor da Romaniloru drepturi deopotrivă cu celelalte na­
ţiuni se ingregeasca a nu se face niscari mişcări de schiambari si resturnari
de catra poporu cu toti să fie supuşi si se asculte de deregători cari sunt
in actualitate pena la alta orendueala.
4) Doae copii germane manuscrisa după ordinatiunile I. general C o ­
mando in privintia bucatelor ce se afla pe la curţile nobililor şi proprieta­
rilor fugiţi pentru cari dispune ce se se facă cu densele.
Comitetulu trimetindu Domniei tale prochematiunea si ordinatiunile
tipărite mai multe exemplare era din copiile germane manuscrise unu exem-
plariu eti demanda ca sele comunici si Dta cu toti tribunii si vicetribunii
Domniei Tale cu centurioni si vice centurionii si in genere cu toti locuitorii
Romanii îngrigindu numai ca sa li sa dea acestor ordinatiuni cea mai intinsă
publicitate si tot deodată sa staruesci ca se se aducă la îndeplinire în tocma
fara cea mai mica smintiala.
Ti se mai alătura o prochiamatiune tipărita a comitetului dtto 25 Nov
pe care asemenea o vei publica.
Sabiniu 7 Dec- 1848
Simeon Barnutiu
preşedinte
 STEl'AX JIAXCIULEA

[lela comitetul Natiunei Romane

Domnule Prefectu
O împrejurare ivita peste aşteptare se pare a aduce împiedecare la
cursul trebuitor şi ale da ordinatiune noua care venindu in conflictu cu cea
mai dinainte ingreuiada învingerea dreptei cauze.
Spre a evita orice încurcătură care ar putea compromită atatu Inaltulu
Tronu şi Augusta dinastie Austriaca quatu si sigurantia patriei libertatea si
naţionalitatea romana comitetulu socoteşte de cea mai strânsă datorie asa de
ate preveni si ati da informatiunea trebuintiosa-. spre a sti cum sate regulezi.
Asia dară domniata nu vei cunoscie alta putere de quatu aceia care
vine dela Imparatulu prin general comando si dela acesta prin comitet. Sup-
punere si respect nu vei da altor officiali si deregatori de quatu acelora
care au fost ori denumiţi sau recunoscuţi de general comando. Orice deman-
datiune tiar veni Dumneata nu vei fi dator a asculta dequatu de acele care
vin dela general comando si dela comitetu.
Officiul drepturile si datoriile de prefectu le vei padi ca pana acuma
ascultând de ordinatiunile generalului comando si ale Castrele le
vei ţinea în toată ordinea si standu in intelegere de aproape în
armonie cu comandantul militarii! garda naţionala va
remanea armata precum au fostu si este va face ser viţiul Castrense in tota
regula şi suppunerea dupa cumu Iau facutu si pana acum si armele nu le
va pune jos de quatu dupe esspresa ordinatiune a generalului Comando sau
a Comitetului.
Credandu ca domniata vei sci preţui aceste Instrucţiuni comitetul
spereda ca vei urma dupa spiritul loru si le vei aduce întocmai la înplinire
Sibiu 8 Decembrie 1848.
P. S. Aflandu Comitetul ca centurionii se mesteca în lucrurile ale ci­
vile care se tinu de judi si juraţii comunitatiloru de unde apoi urmează
confusiune în administratiune Domniata sa faci cunoscuţii centurionilor se nu
se mestice în trebile judelui şi juraţilor.
Si/neon Barnutiu
preşedinte
7.
Comitetulu Nationi Romane
Domnulu Prefectu Dion. Martianu Popovici este insărcinatu a forma
o quardia naţionala de călăreţi in prefectura sa care se intinde peste scau­
nul Sebeşiului Orastiei si Mercurei precum si peste satele vecine alăturate la
prefectură parte din Alba inferioară parte din comit Hunedoare apoi din sa­
tele de dincolo de Mureşiu din acele doue comitate (Alba şi Huniadora).
Deci se face cunoscutu tuturoru locuitoriloru tribuniloru şi prefecţiloru supt
care se va socoti numitulu prefectu că pote se formeze quardia de callareti
•ca săi stea întru ajutoriu cu toate misloacele posibile si nhtiene să nu în-
drăsneascâ alu impiedica.
Sabiniu 16 Dec. 1848
Simian Barnutiti
preşedinte
 SCRISORI ţ i i A C T E P I X 184« 4*.t

(Comitetul Natiunei Romane

Domnule Prefect
In lanuariu la 10 ore demenetia au intratu trupele imparatesci in
Buda şi Pesta fera lovitura de sabia era Ungurii inimicii o tuliră l a fuga
; u ; i n ' S a Temisora 11 Ianuarie din consiliul bellicu imperatescu.
Domniata vei respandi faima aceasta în tot locul.
Sabiniu diua prima a anului 1849
Simeon Barnutiu
preşedinte

9.

Dela comitetul Natiunei Romane

Domnule Prefecţii
Mihaiu Danesulu in numele gardei naţionale din Sas Sebesiu au în­
dreptaţii la comitetu o rugamente prin care arată que Mihaiu Senteiu dim­
preună cu alţii calcandu juramentulu au fugitu din castre si acum desmenta
si fiatjocorescu pe cei credintiosi.
Comitetulu comunicandu cu Domniata acea rugamente în originalu iti
demandă qua să tragi Ia dare de seină atatu pe numitu Mihaiu Senteiu quatu
si pe socii lui si dnpa cercetarea cuveninţiosă dovedindui vinovaţi săi supui
la pedepsa ce meritedă pentru satisfactiunea si liniscirea supplicantilor.
Sabiu 7 Decembre 1848
Simeon Barnutiu Aron t'lorian
preşedinte secretariu
10.
Dela comitetulu Natiunei Romane
Domnule Prefectu Marcianu
Fiindche am intelles din isvore sigure che vrăsmasiulu iaresi sau im-
puternicitu la Clusiu ba inche au dobenditu ajutoriu si din Ungaria pe de
chotre Dees in vreme ce ai noştri opereaje la Hoedini asa pentru ca vrej-
iiasu senuse respandească dacolo peste părţile de chatre amiadia die si
reseritu puinduse in corn unicatiune cu Secui care tocma acuma suntu atacaţi
esk trebuincie neapărată ase pune in contra o putere mai tare si aî sparge
c u i b u l acela. Deci comitetulu intru intellegere cu g. Comando eti porunceşte
Dtale ca indată ce vei primi această să aduni din fiesti care satu al Praefec-
re? Dtale jumetate omeni destoinici spre apurta arme bine imbracati bine
inrrarmati câţi se vor putea mai mulţi cu arme de focu si cu merinde cel
ani pucin 5 — 6 dile si se pleci cătră Belgradu unde dela generalu Horak
vei !ua instruciuni ce este de facutu si dupe cererea Dtale vei primi si un
D. officier comendant. In toată expediciunea vei îngriji ca oameni prin re-
qiiisitioni regulate sesi dobandiasce hrana loru ce trebuinciosa si vei pazi
ca omeni se se feresce de tote pradatiunile cele nefolositore si chiar nouă
uiuUu stricatore merginenduse fieste care la infrontarea vrăjmaşului cu ar-
»"?' 'e in mana barbatesce si vitejesce. Mai vertosu vei ingrisi ca omeni sese
270 ŞTEFAX MANCIULEA

fereasce de beţie si se pazasca disciplina militară cu toata rigorositatea. Cându

expediţiunea ar ţinea mai multu tempu atunci vei ave de grije ca omeni se
se schimbe dupe împrejurări intelegandute cu comendanti militari. Candu se
intorcu omenii acase Centurioni ei vor aduce in rendelu cuvenitu 3 — 4 sau
mai multe centurii impreune pene la loculu unde fiecare centurie se desparte
spre a merge la satulu seu si vor ingrij deoparte se nu fie atacaţi fere veste
ele cătră vrasmasiu asteptandu ca Dta vei padi aceştia porunci intogmai si
vei ingriji se se plinească de toti subalterni Dtale Comitetulu eti aduce
aminte ca dela aducerii (?) intru implinirea acestora poate se urmeze o mare
primejdie pentru patrie si Naţiunea Romana :
Sibiiu % Dec. 1848.
Simian Barnutiu
preşedinte
11.

Dela Comitetulu Natiunei Romane

Domnule Prefectu
Înaltul general comando prin ordinatiunea sa dtto 29 Dec 1848 de
manda comitetului ca in aceste împrejurări critice, candu patria este amerin-
tiata si din partea Secuilor si a puteri duşmane care au navalitu din Ungaria
si candu spionaria si pradaciunea lor puse tota activitatea spre a afla atatu
terra catu si mişcările trupelor imperiale se fie cu ce mai mare priveghiere
asupra calatoriloru mai cu sama a acelora cari se ducu in direcţiunea ţinu­
turilor pe care revoluţionari le tinu ocupate.
In privintia acestora In. general comando pune însărcinare asupra co­
mitetului ca si elu se indatorese autorităţile sieşi subordinate spre a fi cu
ce mai seriosa băgare de sama nunumai de a nu mai slobozi posturi de
drum în părţile unde se afla rebelii decatu la persone cu încredere si ferite
de tot prepusulu ci si de a opri pe oricare călătoriu in părţile acelle care
nu se va putea legitima cu pasu dupa renduiala.
Pe langa acesta I. General Comando mai demanda ca toti calatorii
se se caute cu deamaruntul si sese cerceteze deca au chartii la sine si scri­
sori. Aceia la care se vor gasi harţii seu scrisori periculoase cu suspecte si
se prindă si atatu despre personele aceste oprite catu si despre chartiile si
scrisorile loru precum si despre orice evenimentu importantu ce sar intimpia
si care ar descoperi mişcările inamicului sese insciinteze I. general Comando
fara ce mai mica intardiere chiar şi prin ştafete.
Comitetulu dandu in cunosciîntia Domniitale acesta ordinatîune a In.
general Comando ti provoca, ca se fie cu neadormita priveghere asupra celor
ce se demanda si se pui tota activitatea spre a aduce la implinire fara ce
mai mica sminteala. Catra acesta se pune strânsa îndatorire asupra Domnii­
tale ca prin omeni credincioşi sete sileşti a a f h atatu puseciunile inimicului
si direcţiunile sale catu si tăria sa atâta in cavalerie si infanterie catu şi w
artilerie si orice vei afla singuru despre acesta se raportezi aseminia fara
cea mai mica interdiere.
Sabiu 29 Dec. 1848
Sinwou Barnutiu Ghcorghe Barititi
preşedinte secretariu
 SCRISORI ş i A C T E DIN 1848—40 271

Comitetul Naţiunei Romane

Domnule Prefectu
Din tote părţile vinu la comitetu invinovetieri grele ce unii Prefecţii
Tribuni Centurionii cărora li sau datu o putere mare de a povetui pe con-
nationalii Romanii pe calea virtuţii pentru case poate ajunge la o stare mai
fericita uitandusi de datoriile dregatoriiloru care este supusa la grea respun-
dere uitandusi de cauza Naţionale care nu sa poate câştiga fara numai cu
virtutea naţionale cu dreptate cu osteneala si răbdare cu minte treadia cu
privighere si cu grije multă s'au datu spre jafuri petrecu la beuturi si la
iocu în cârti si fiindu cuprinşi cu asemea lucruri misele nepustesc pe oa­
menii Încredinţaţi comendei loru cea defamata si ei demoralizeze mai reu
decât Maghiarii şi Secuii care avea interesu de a stinge tota virtutea din
Romanii spre ai putea tienea mai bine subjugaţi.
Nişte omeni ca aceştia stepaniti de patimi urite si stricaţi pena la
gradu de nesuferire in lupta pentru Tronu si dinastie pentru libertate si
naţionalitate tremură înaintea inimicului nau cel mai micu curagiu si frica
lor se sil eseu asio acoperi invinovatindu pe alţii. O purtare atatu de scan-
daiosa un deşirau atatu de miselosu si nişte fapte atatu de urite din partea
unuru prefecţi tribuni si centurioni au ajunsu si la audiul Înaltului general
Comando. Comitetulu mai de multe ori au fostu silitu cu ruşine se audia
ce corpul acelor omeni nui face onore si ce prin urmările loru mai multu
vatama de catu folosescu dreapta causa pentru care tota tiara si toti supuşi
credintiosii suntu în pitiore.
Mulţi Romani de virtute probata, cari au fost marturi si jertfa bar­
bariei, crudelitati si tiraniei Maghiarilor si Secuilor desbracati de tot senti-
rnentulu de umanitate si care dorea se dobundeasca dregători romani pre­
cum doreşte sclavul libertatea si mântuirea sea vedindu acum pe Prefecţi
Tribuni centurioni beti jucandu cârti jefuindu şi certanduse intre sine ve­
dindu ca au grija numai de sine cum sa sa îmbogăţească cu averea jefuita
si cum sa sa fericesca numai pe sine iară nu p ; poporu pe care elu car-
muescu au perdutu tota increderea ce avea intransii se scandalisase de
purtarea loru cea rea si intreba: Dara pentru omenii ca atsestia sa ne pri-
mesduim noi vietia? si comitetulu Romanu Deregatori de aceştia ne pune?
Comitetulu gramaditu cu aseminia audiri urite si rusinatu chiaru si de
'naltul General comando pentru purtarea cea ticălosa a unoru Prefecţi Tri­
buni şi Centurioni au fostu hotaratu ai chiama la adunare spre ai trage la
respundere pentru abusele ce au facutu cu puterea Naţionale.
Dora fiindu ca ei se afla acumu în servitiul castrelor general comandu
au ingaduit ase convoca acumu numai o adunare de preoţi şi alti inteligenţi
•uşa au pusu strinsa datorie asupra comitetului ca sa nu perda din vedere
pe prefecţii tribunii şi Centurionii cari sau intinatu şi spurcatu numele şi
deregătoria cu fapte vrednice de toata defăimarea şi care în locu de a ape-
•a causa patriei şi a natiunei cu virtute si esemplu luminatu o pierdu prin
purtarea lor cea vrednica de toata pedeapsa.
In urmarea acestei demandări a In. gen. Comandu Comitetul ordina
itrinsa Prefectiloru Tribuniloru şi Centurionilor, ca cei ce sau abătut pena
'cumu dela scopul cel Sântu prin uritele lor fapte se se îndreptese pe
272 ŞTEFAN MANCIULEA

sine iara pe poporu selu tiena în disciplina regula şi buna randuiala pe

subalternii loru tribuni centurioni şi Decurioni cari parasescu castrele şi um­
bla dupa jafuri sau cari cu purtarea loru dau esemplu reu la poporu set
arate numai de câtu la comitetu. Peste totu sese straduesca prin curagiu şi
bărbăţie în lupta cu inamiculu a şterge pata numelui ce au dobândita ca
suntu fricoşi şi în totu timpulu şi loculu se fie esemplu de virtute popo­
rului pe care elu curmuescu căci numai aşa va putea invinge drepta causa
numai asa se va mintui onorea naţionale şi numai asa naţiunea Romana va
putea dobendi drepturile ce le doreşte.
Prefecţii tribunii notaţi pentru jafuri beţii jocu de cârti şi pentru ori­
care purtare vinovate nu numai nu voru avea dreptu de a pretinde nici o
deregătorie in officiile tierii ci voru fi traşi la dare de sama si supuşi ia
pedepsele ce meriteau.
Prefecţilor lisa pune seriosa îndatorire ca aceasta circulare ordinatiune
so comunice fora intardiere cu toţii vice Prefecţii Tiibunii vice Tribunii
centurionii si cu toti subalternii Domniilor loru şi despre punerea în l u c o r e
sa reporteza la comitetu în cel mai scurtu tempu.
Sabiu 1.") Dec. 1848 Simeo/t Barnutiu
preşedinte
Aron Florianu
secretariu
' IV

Comitetul Naţional cătră Costantin Romanu Vivu

î.
Dela Comitetul u Natiunei Romane
Domnule Prefectu
Dupace s'a sigilatu ordinâtiunea datto decembre a. c. sub no 571 c a -
mitetulu a primitu dela I general comando atatu prochiamatiunea cu adresă
cătră fiecare comandante de legiune (Prefectu) quatu si alăturata dispositiu-
ne in privintia bucateloru dupela curţile nobililoru seu proprietarilor fug'rti.
Comitetul îţi tramite in originalu ordinâtiunea I. general Comando in pri­
vintia prochiamatiunei si in copie cea pentru bucatele din curţile nobililor si'
proprietariloru. Aceasta din urmă desi este adresată cătră administratara
district. Blajului dară se pote applica peste totu loculu Prochiamatiunea Ge­
neralului Comendante o vei circula prin tote satele prefecturei D-tale si vei
stărui cu totă energia qua să se aducă la îndeplinire întocma. Iată ti-se tri­
mite listă de satele prefecturei D-tale. Ingrijesce de gasesce pe unu omu har-
nicu in partea Domniei tale spre a se denumi prefectu in prefectura Bistri-
ceana. Pentru prefectura Bistriceana nu mai ingriji căci comitetulu a denu-
mitu Prefectu pe D Iâcobu Popp in care are totă încrederea Intellegete
dară cu dumnealui pintru tote şi lucraţi in armonie ajutanduvă unul pe altutu
la trebuinţă,
Sabiu 5 Decembre 184S
Sini'on Barnutiu Aro/t l'iorianu
preşedinte secretariu
 SCRISORI ŞI ACTE DIN 1848 -49 273

2.
Dela Comitetulu Natiunei Romane
Domnule Prefectu
S'a primitu raportulu D-tale dtto 17/29 obr. a. c. sub no. 19 prin D.
(iabriel Dorgon. La differitele obiecte despre care referi comitetulu se gra-
besce ati respunde. Numirea de confiscatiune a averilor mobile si inamobile
ale rebelliloru se nu o mai intrebuentedi nici pe subalternii dtale să nui
mai sufferi a se servi cu densa. Să fi cu privighiare neadormită si să ei
masuri straşnice a nu se mai face celea mai mici jafuri si predaciuni cari
aceste nu folosescu nimenui ci numai strica si patedă caracterulu nationalu.
Oprescc quatu vei putea a nu se vetema sia se taia pădurile fara renduiala
pentru que cu acesta locuitorii chiaru lorusi facu reu.
Pentru intertentiunea lagerului poti face requistiuni de naturalii pela
curţi pentru qua să nu moră omenii de fome dară in caşul acesta fii cu bă­
gare de semă qua să nu sa facă pradă si stricatiune. Stringe îmblateste si
imparte hrană numai quatu trebue pentru qua să nu se facă risipă gândeşte
que pone la recolta viitoare este multu iarna e lungă si primăvara se va in
letiosa cu tote grozăviile lipsei. Socotesce si acesta que resbellullu pote să
se mai prelungiască, omenii in bazare nu vor mai putea lucra si nefiindu
provisiune vomu avea a ne lupta cu inamiculu cellu mai crudu care este
fometea. De aceia tise mai repetedă imparte cu mesură hrana si fi cu pri
vighere a nu se face prada si risipa. Pentru mai multu ajutoriu si usiurare-
a intertentiunei lagerului poti face orenduiala qua omenii quandu se schim­
bă la lageru după unu terminu de dille să si aducă şi ceva hrană cu densii
pentru câteva dille, cu mijlocul acesta trebuentia de hrană mai multă vor
avea numai cei din sate depărtate iara cei cu apropiare se voru indestula
si de acasă.
Spre a nu veni in conflictu cu jurlsdictiunele militare fate mai intăiu
eunoscutu aratândule diploma denumirei D-tale de prefectu ordinatiunele I.
general comando prin care recunosce atatu organisatiunea prefectureloru
quatu şi puterea si deregătoria loru. Nu te impotrivi poruncilor ce dau co­
mandanţii militari spre a se intorce din lucrurile jefuite si predate si chiaru
c
i D-ta poti să indemni pe omeni qua quandu lise cere quate ceva să dea
Jin quate se va putea gasi. Ferescete a baga in suspiciune pe comandanţii mi­
litari que aru fi pre moi in privintia Ungurilor inviatia si pe poporu a avea
tata incredirea si respectulu la densii. Ei suntu subordinati si lucreda dupa
poruncă mai inaltă. Comitetulu nu dorme in ceă ce se atinge de drepturile
interesselle si onoarea Natiunei. La timpul seu va face cercetare asupra tiraniei
rtheliloru care a sacrificatu atati Romani si vâ cere drepta resbunare care
se cuvine.
Pentru confiscatiunea castelleloru domnesci spre a servi de scole nu e
lîmpulu. Vitele ce sau jefuit si sau luatu de unii alţii adunale stringele vin-
dele si despre banii ce voru prinde tramite Ia comitetu o însemnare si ti
-e va scrie ce dispositiune sa faci cu densii.
Pentru recrutatiune dacă nai pututu face nimica pene acumu apoi nu
!
e necadi puindu silinţe fora folosu. Peste puţine dille ti se va tramite
lista de satele prefecturei ce administredi pentru qua se nu vi in conflictu
274 ŞTEFAN MANCIULEA

cu vecinii prefecţi: pone atunci fa totu ce vei putea spre a ţinea ordinea si
disciplina si spre a satisface cererile ce-ti voru adresa comandanţii militari.
Comitetulu precum mai înaite asa si acum trage luarea aminte a Dtale
asupra allegerii tribuniloru. Caută qua aceştia să fie omeni oneşti activi s
cu nume bunu la poporu. Nu te uita multu qua se fie invatati ci cercetedâle
capacitatea pentru funcţiunea loru si energia denumescei si trimetei la comi-
tetu pentru intarire. Comitetulu primesce recomandatiunea ce faci pentru
ioan Arciutenu de a se intari de secretariu alu prefecturei asemenea si pe
D. Stefan Moldovan parochul din Szasz Pentek qua in absentia Dtale la lo-
geru se impaciuiasca trebile civile administrative si economice. Pentru plata
prefectiloru viceprefectiloru tribuniloru si a celorlalţi comitetulu a avutu si
are îngrijire neadormită: dară circumstantiele nu iau permisu de a 'avea in
dispositiune mijloace que să poată gratifica ?servitiele acellora care îşi sa­
crifica totul pentru naţiune si drepturile ei. Quatu pentru întertentiunea
loru se intellege que de unde traesce lagerul prin requisitiuni de naturalii
de acolo îşi voru ţinea si ei viata. Pentru intimpinarea celorlalte cheltueli
după ce vei vinde vitele acelle despre cari scrii si vei tramite comitetului
însemnare de suma ce a esitu se va face oare care dispositiune qua atatu
Dta quatu si subalternii Dtale se se impartasiasca.
Sabiu 4 Decembre 1848.
Simeon Barnutiu Aron Florian
preşedinte secretariu
P. S. Pe Petru Pop clericu absolutu din Sanpetru selu însarcinesi cu
lucruri serioase ori unde va fi trebuinţia de unu om harnicu fi cu gind acesta.
P. S. Pe Iacobu Popp îl primesce comitetul de tribunu în Prefectura
D-tale, ca pe un barbatu harnicü asemenea şi pe post-meisterul Müller dela
Szasz-Regen dara interire dela generalu Comando nu se pote cere cari nu e
cu cuviintia. Prefecţii numesc pe tribuni, comitetulu ii intaresce şi juridic-
tiunile cellellalte trebue să recunoscă în virtutea ordinatiunelor I. general
Comando.
Comitetulu intaresce şi pe Ludovicu Orant de tribunu au v tribunu,
cum va cere trebuinţia care o cunosci D-ta.
3.
Komitetulu de pacificatione al nationii romane
Domnul Constantin Romanu s'a ordinatu prefectu al quardiei nationale
peste tinutulu Marisiului de susu cu centrulu in Szasz-Reghenu. Deci toti
Romanii şi tote satele de prin prejuriu sunt poftite a asculta de dumnelui si
ai sta intru ajutoriu intru tote celle ce setinu de formarea si organisarea
quardiei nationale.
Sabiniu 6/8 Octombr. 1848 In numele comitetului
A. Treb. Laurlan
4.
Comitetul natiunei Romane
Domnului Prefectu Const. Romanu
Am intelesu din isvore sigure ceace D-ta încă trebue să fi aflatu ca
vresmasiul iar seu imputerit reocupandu Clujul cu ajutoriul unei puteri
indiecite venite din ungaria dela Deju pe candu ai nosti lucra barbatesce
 SCRISORI ŞI ACTE D I N 1848—49 275

spre Huedinu. Aceasta intemplare, nu cumva se ne descuragieze ci mai virtosu

se pricepemu ca trebue sel frangemu, cu orice pretiu ca nu cumva se se
respondiască spre resaritu si se se puna in comunicaciune cu Secuii, care
tocma acuma sunt batuti in Haromszek. Asa este cea mai neapărata trebuintia
ale opune o putere catu se pote mai tare si ai farma din cuibul loru dintre
Somesiuri.
Deci comitetul in cointelegere cu Comando iti poruncesce strinsu ca
,ndatâ ce vei primi aceasta se aduni din fiecare satu al prefecturei D-tâle
ca pe Vi omeni destoinici la arme, bine imbracati de iarna şi bine hrăniţi
apoi cătu se pote mai bine armaţi si deprinşi la arme cate sor afla de focu
si cu merinde celu putinu pe 5—6 dile apoi se te pui in strinsu reportu cu
cei mai de aproape comandanţi si chiar cu Năsăudulu pentru ca tote se
meargă in buna armonia precumu cere acestu timpu criticu pentru patria si
n atiune. Seti ceri daca nu vei fi mai avendu un oficeru harnicu, care se
comande oştea D-tale.
In marsu nu cumva se suferi omoruri netrebnice ci se pazesci disci­
plina : iar la lovire da la lovire cu vresmasiul se ve purtaţi ca leii câce
totul atârnă dela purtarea omeniloru nostrii. Vremasiul pote fi atacatu noptea
tarte bine dinosebite părţi si cu lancele căce puscele lui noptea nu nemerescu.
Nici predaciuni se nu suferi, ci numai requisitiuni regulate ca omenii
se nu rabde de fome nici se amble desmeti iar apoi alte bucate se se păs­
treze, căce pote vor trebui tot la omenii nostrii pană in primaveră sau veră.
Beţia seo pedepsesci aspru. Cănd espediciunea ar tine mai indelungatu la 3
Sept. intelegândute cu comandanţii se schimbi pe omeni. Dar Ia intorcere
tribunii şi centurionii vor fi respundietori cu capul loru de orice blastama-
cia sar intempla. Speculatori si avantposturi se aiba. Comitetulu aşteptă mult
dela tactul si nepregetul D-tale. Aceste porunci se le publici intocmai la toti
tribunii pana la marginele nordice ale tierei. Se reporti de tot ce ai facutu
si de comanda ce vei fi primitu.
Sabiu 17J15 Dec. 1848. 11 ore noptea Si/neon Barnutiu
preşedinte

o.

Comitetul Natiunei Romane

Domnule Drefectu
In timpulu acesta quandu un fiitoriu mai ferice se vede a resari pentru
naţiunea romana Comitetulu se bucura que fii ei aleargă din tote părţile spre
asi arata sintimentele loru si spre a lua parte la regeneratiunea ei. Adresa
D-lui Contzu pe care o comunici comitetului e o dovada que naţiunea romana
nu e lipsită de bărbaţi harnici cari işi offereda inteligentia si activitatea
pentru fericirea ei Comitetulu te insarcinedă din partea sa qua să araţi Dom­
nului Contzu mulţumirea pentru buna sa vointia cu care imbraciasiadă causa
naţională si silu incredentedi que numele sintimentele şi capacitatea sa nu
oru fi uitate quandu circumstanţele voru permite qua naţiunea romană să
potă folosi de dansele. Comitetulu asceptă cu nerebdare restatornicirea
pacci şi realisarea constitutiunei austriace care a sigilatu libertatea şi naţio­
nalitatea romana si atunci se va folosi de cea antaiu ocasiune spre a chiama
 ŞTEFAN MANCIULEA

pe D. Contzu qua se primească postulu ce meritedă in interesulu monarchiei

si alu natiunei romane.
Sabiu 8 Decembre 1848
Simeon Barniitiu Aron Florianu
preşedinte secretariu
0.
Comitetul Natiunei Romane
Domnule Prefectu
Sa primit raportulu D-tale dtto 30 Oct. sub No. 4 scrisu din lageru
foră a insemna loculu. Comitetulu iti respunde que ii pare bine pentru per-
severantia Romaniloru si spereză que prin incuragierile D-tale vomu mai
răbda putinu pone quandu se voru tote cu pace si fericirea Romaniloru.
Pentru purtarea cea suspectă a căpitanului si in genere a soldatiloru din
regiment cătră Ferdinand se voru face din partea comitetutui păsurile
cuviintiose la general Comando.
D-ta printrun râportu mai dinnainte insciintai pe Comitetu que pre­
fectura unde te afli ai organisato cum trebue si cereai qua se te duci la
Reghenu la prefectura D-tale: Comitetulu tia respunsu atunci siti repeteză si
acumu qua decă nu e pericolu să lasi deocamdată prefectura acesta sub
Comanda fratelui Mikasiu si d-ta să te duci să organizezi prefectura dela Regen.
Comitetu aprobeză confiscatiunile ce ai făcutu la curţile rebellantilor
catra acesta iti mai dă voe que pentru approvisionarea lagerului să faci
requisitiuni după la Unguri după cum au facutu si ei dupa la Romani qua
se nu patimiască lagerul. Fi cu privighiere in totu timpulu nu inţreprinde
nimica foră sfatul si cointellegerea cu comandantele militam.
Ştirile ce se primescu din tote părţile sună frumosu pentru causa
nostă. Viena sa bombardaţii si a căsutu iară in manile împăratului. Aiudulu
a capitulatu. Inca putina răbdare si Dumnedeu va face qua să triumpheze
cauza noastră.
Simeon Barnutiu
preşedinte
7
Comitetulu Natiunei Romane
Domnule Prefectu
Ti se alătură aici instrucţiuni pentru modalitatea recrutatiunei ce trebue
să se ispravesca quot se pote mai fara intârdiare. îndată ce le vei primi
silestete diua si noptea si stringe feciori quat vei putea mai mult grabestete
qua pone in 3—4 dile să se infaciasede unu numaru quatu de mare din Pre­
fectura unde te afli. Pe feciorii ce vei alege ii vei tramite la loculu cellu mai
aprope de assentatiune. Deca din nenorocire nu vomu putea da totu numerulu
ce se cere dellâ noi din partea natiunei romane, vomu sufferi dojana ear
subalternii noştri voru cădea in forte grea respundere.
Vezi ce Unguri si Secui au bunuri mobile si immobile in Prefectura
D-tale. Bunurile mobile ocupezale pentru provisionarea lageriloru si pentru
ajutorulu acelloru fraţi Romani care perdendusi averile prin Unguri si Secui
au remasu goli si muritori de fome, ear bunurile immobile se voru ocupa
spre a servi qua să se poată despăgubi numerulu ăcellu mare de nefericit'
cart siau perdutu totu prin focu şi sabie.
 SCRISORI Şl ACTE DIN 1848 — 49 277

Kaportedă la comitetu mai des despre orice socotesci que ellu

p c i e interesa.
Sibiu 15 Nov. 1818
Si/neon Barnuţiii A roi/ Flurianu
preşedinte secretariu

Instrucţiuni
1, Comisarii dimpreună cu subofficierul si vicetribunul voru merge
in iote satele si voru numera sufletele dupa protocolu si voru vedea cati
i ceruţi cadu pe satu socotindusa un suflet dela 150 de suflete.
2) Voru conscrie pe toti junii dela 18 pene la 38 de ani
,3) Voru chema pe queique voru vrea să intre de bune voie la miliţie
pe 3 ani cărora apoi săteni le voru face scutelele cu quare se voru învoi.
4) Daca nu saru afla voluntiri voru trage sortii mai intaiu din queique
sunt de 18 anni apoi daca nu va esi numarulu querutu voru treque la quei
de 19 si apoi la quei de 20 anni si asia mai incolo pena seva implini nu-
merulu.
5) Queique nu voru avea feciori acasă sile va esi sortia aquea voru
trebui se pue altu omu in loculu recrutului.
6) Din o casă nu se va lua mai multu de unulu socotindusa aqueasta
si pentru queique au acum fecioru in catane dela recrutatiile trecute

8.
Comitetulu Natiunei Romane
Domnului Prefect Const. Romanu.

Raportul D-tale din 10 Nov. cu Nr. 5 lam primitu astadi: Comitetul

se invoesce ca Dta se mergi la Sz. Reghinu spre a organisa prefectura dea-
colo inse subt conditiunea ca se lasi un bărbat cu totul destoinicu spre a
păstra ordine si regularitatea in părţile atintisului. Mai incolo tise demanda
cu tot adinsulu. 1. Ca se ne faci un raportu exheuriatoriu detaiat despre
r
ot cursul lucrurilor de 2 sept incoce la Regin si imprejur pana la Osiorhely-
astadata pentru
ca sel putem folosi si in juimate (?) ba sel traducem si pentru general co-
mandu. Aceasta porunca se o comunici intocma si celorlalţi prefecţi mai
departe sub amentirea pedepsei de degradare prin comitetu.
2) Mandatul recrutatiei înca sel impartasiesci la toti tribunii cum si
la ceilalţi prefecţi, ca se margă iute si cu resultatu.
Urita tindalile, culpabila nepăsare a mai multoru tribuni ne este cu­
noscuta si ne supară profundu. Deci se afli ca toti prefecţii prin urmare
>i D-v. staţi sub mandatul de a ve denumi tribuni harnici pe Carii inse
indata dupe alor numire sei trimiteţi incoace cu numele spre confirmare prin
comitetu iar pe cei tendalosi sei depărtaţi indata Jca se nu ne faca ruşine.
De aici incolo subordinatiunea va fi asemenea celei ostasesci iar nu glumă.
4) Fiindcă general comando demanda pe rend restaurarea officiolate-
ioru prin Comitate D-ta se te puni in corespondenta cu toţi bărbaţii de
intelegintia intrebandui pe toti daca au voe a primi posturi in comitate seu
278 ŞTEFAN MANOIULEA

suntu aplecaţi a Ie lasa iarasi in manile duşmanilor. In 20 Nov. se restaura

oficiolatul la Blasiu peste puline zile la Cetate de balta.
Sabiu 19|7 Nov. 1848
Simeón Barnutiu Gheorghe Baritiu
preşedinte secretariu
P. S. Orice haitii secrete se nu le păstrezi.

9.
Domnule Prefectu
4 Dec,
La reportu din N ' , ' ' ' m i s u t ' respundemu cu următoarele:
ov
a c tr e

1) Dupace pe reportu Domniei tale officiosu din 29/17 Nov. Comitem

pe mai multe puncturi siau facutu îndreptare si deslegare: asa si acuma in
privintia Comendantiloru militari te indreapta lâ ordinatiunea prin D. P r e .
fectu al Bistricei Iacob Popp trimisa cu aceştia te vei inţelege despre tote
orenduelile care vrei a le întreprinde eră decumva nai avea Comendantu
militariu la Landsturmu Domniei tale incredintatu atunci trebue se ceri dela
Stat Comando dela Vasarhei.
2) Prin ajutoriu sus numitului Comandantu militariu vei pune tuturor
orenduelilor unu sfirsitu si pentru lucrurile trebuintiose vei castiga ca d e m
cai cari se afla la Poszmos si pe alte sate sei poti intrebuintia în trebile
officiose tocmai asia si pentru suscinerea vjetti pe sama Landsturmului.
3) Pentru bucatele si alte lucruri ce se mai afla prin curţile fugitiloru
rebelii socotimu ca pone acumu ai primitu ordinatiunea înaltului general
Comando de aici Dtale tramise.
4) Dta te îndatorezi de către comitetu a da strinse porunca Tribuniloru
şi V. Tribuniloru Dtale ca se se oprească dela prădări şi jafuri si alte fapte
rele si se se tină strins de datoria loru implinindu-si dregatoriile loru care
se cuvinu unei naţiuni libere.
5) Despre caúsele ce le ai cu Comandanţii militari Comitetulu va a-
reta numai de catu Ia I . general Comando.
6) Orenduiala ce ai facutu pentru păduri comitetulu o afla bună.
7) Fiindcă folosolu sării este al împăratului este de lipsă cointeie-
gerea cu Comandantu din Vasarhely, care s e midiloceasca a se da ómenilor
sau pe bani sau almintrelea aretind lipsa in care se afla fiindcă comunica-
tiunea ocnelor este închisă.
8) Comisiunea centrală prin Dta în Reghen rădicată se află de bună de
cătră comitetu.
9) Consignaţia Tribuniloru tio trămitem indereptu cu acea orenduiala
ca acei tribuni se stea in officiuri si purtanduse bine se vor întări de cătră
comitetu.
10) Capsele cele trebuincioase cu cea mai deaproape ocasiune tile vom
tramite in sfârşit.
11) Pote că vei fi capatatu seu vei capata poruncă dela guberniu ca
se depue omenii armele adecă se se desarmeze Landsturmu inse nici decurau
se nu le depuneţi fiindcă guberniu nu se recunósce de naţiunea Romana si
 SCRISORI ş i ACTE DIN 1848—49 279

5 is.i si sta sub ascultarea I. O. Comando si sub guberniul Excelentei sale

pone se v a hotărî altulu si se va publica prin I. general comando.
Sabiniu 7/10, 848.
Si/neon Barnatiii Aron Fio ria nu
preşedinte secretariu
10.
Comitetulu Natiunei Romane
Domnului Prefect Cons. Romanu.
Raportul Dtale din 1/13 Dec. cu No. 72 incredintiaza pe comitet ca
in adeveru Dvoastră ve aflaţi intro desperată confusiune precum insuti re-
cunosci de repetite ori. Tota confusiunea Dtale se vede ca provine din o
grea neînţelegere si necombinare o prochiemâciunilor şi poruncilor I. gene­
rai Comando si a orenduelilor noastre. D o e lucruri leati inteles mai cu deo­
sebire reu: sequestrarea si recrutarea de unde apoi purcede frecarea şi im-
paracherea Dv cu comandanţii trupelor pentru care acestui Comitet îi pare
cu atat mai r e u cu catu tocma in i,cei.; ţinuturi buna înţelegere era de cea
mai neapărata trebuintia.
Daca comitetulu ve insarcina a sequestra averi dela rebeli presupuse
ea Dv la această treabă ve veţi cointelege nesmintitu cu comendantii milita-
resci care cunoscu anume cati si care aristocraţi suntu compromişi câ rebeli
cum si ca nimeni nu va cufunda sequestrarea si pazirea în bună stare a a-
\ erllor cu confiscarea seu cu remonerea (?) loru care se potu face numai la
i lămurită porunca si in folosul celor păgubiţi prin dusimanii.
In privinţa recrutării iarasi se credea asemenea ca Dv veti cerceta
curat nu cumva inşii comandanţii trupelor Dlui V. Colonel Urban vor fi
întreprinse in ţinuturile superiore inca pe atunci când comunicăciunea cu
S i b i u l era peste tot închisa precum Dtale scii prea bine din care pricine
itisusi G. Comando pela 26/14 Oct. demandase recrutarea >umai in ţinutu­
rile meridionale concrezeind pe celelalte ca pe tăcute Dlui Urban. Deci dacă
cumva D-n Urban in adever facu recrutarea pe acolo precum se si auzise
atunci Dv in loc de a ve supera trebuiati mai virtos se va bucuraţi si tot
ce aveţi se mai faceţi aveaţi se ve imbieţi fratiescie cu mâna de ajutoriu
r e cand ati pricepe ca comandanţii îl au de trebuintia iar vreo silă si cearta
tui are locu nici de cum.
In privintia requisiciunilor pentru lagere iarasi este si era prea usior
de intelesu ca lagerele au a se aduna iarasi numai cu cointelegere preste
tota patria cand apoi ve era prea usior a dechiara si a cere ca dupa ce
J ' t e l e nu se afla in stare asi lua merinde mai multa de cati pe 2 — 3 zile
pentru hrana ulteriore se se ingrijiasca neaparatu prin requisitii cari iarăşi
:<u se face prin preclaciuni care satura numai pe unii si lasa flamanzi pe
iţii arunca pata asupra tuturor câ si cum scularea cutarei glote ar fi
numai cu scopu de a preda iar nu altul mai naltu.
Daca poporul nostru suferi pagube si stricâtiuni se nu ve alunecaţi
1 crede ca acelaşi se vă despăgubi iarăşi prin predaciuni ci numai prin
conscientosa cercetare a tuturor pagubelor întreprinsa prin comisii legale
' oe Ia timpu se vor si exmitte ca ce avem parola de onore a I. general
2«0 ŞTEFAN MANCIULEA

comando repetita de atâtea ori. Deci se ne ferim Fraţilor a arunca suspi­

ciuni neadeverite asupra comandanţilor cu atât mai putinu se vorbim de
Contrarevolutiuni ca se nu cadă cineva în cel mai învederat pericolu. Se fiti
încredinţaţi ca I. Gen. Comando voiesce binele naţiunii nostre si iarasi ca co-
mitetulu priveghiază cu neadormire asupra tuturor stadiilor in care suntem
se mai intrăm pana vom ajunge la portu. Deci unele neînţelegeri cu unii
officeri se nu ve cufunde nici pe Dv. nici se le faceţi de regula generala-
Fora ca prefecţii si tribunii se se ocupe cu cestiuni politice pot asi destula
treaba numai de aceea vor sta cu deadinsul de esercitiul ómenilor în arme
de impăcăcîunea minţilor de conservarea disciplinei pe unde se afla mai
aplecaţi la escesuri si de scóterea in lagere atunci când li se demanda iar
nu si fora treaba mai virtos acum in capu de earnă.
In privintia disciplinei se ve tineti strinsu de alăturata si din nou a-
gerita prochemaciune A. I. General comando care voiesce a se purta res-
bellu inse nobilu in lupta dreapta ear nu barbar. De Secuii din Ghergjó se
nu ve temeţi ca ce Secuii sunt strimtorati reu la Oltu ci totuşi sei tineti in
ochi se luaţi sciri sigure prin speculatori credincioşi si se nu ve insielati
ca in descrierea ce ne faci déla M . Vásárhely pe care noi o cunoscem cu
totul altmintrea din alte isvóre;
Catu pentru cei doi tineri pe carii ni i recomandi de prefecţi astadata
nu se pote face nici o dispuseciune pana cand Comitetulu nu va lua repor­
turi dela prefecţii A. Severu şi A. Iancu despre ceiace vor fi făcut ei in-
privintia organisarii gardei naţionale pentru ca se aflam pană unde sau in-
tinsu a lor activitate si cu ce omeni sau servit ca ce altmintrea iarăşi sar
pute nasce confusiune ca omenii să nu scie de cine să asculte. Pana a-
tunci fraţii A. Pop şi P. Pop se fié însărcinaţi a organisa garda cu titula
provisoria de V Prefecţi prin satele pana unde vor intalni pe alti organisa-
tori pe carii îi va fi pus unul din sus numiţii prefecţi dupa însărcinarea ce
luasere apoi să ni se reporteze.
Din prochiemaciuni se publicaţi la poporu. Ve mai repetim ca si
pana candu Comitetul va misloci orenduiala dela 1. G. Comando catra
trupele din acele parti in privintia recunoscerei Prefecţilor si a tribunilor
Dv. cu totu se căutaţi cale de împăcare si cunoscintia cu toti officerii c-
ceasta se vio tineti de strinsă datorintia orice patima trebue delaturata cum-
petul se fie regula tuturor lucrărilor iar nu iutiala.
Sibiu 16/4 Dec. 1848
Simion Barnutiu Georgia Baritiu
preşedinte secretar

1.
Raportul prefectului D. M. Popovici cătră A. Treb. Laurian
Domnule.
Circumsterile nu ne lase ca se fi pututu faque cuviinciosa referada
fiindcha in tota diua marhiremu in 6 oct am pornit cetre Belgradu unde
am fecutu disposiţiunea de proviant unde au venitu şi Hatzegani. . . . pornitu
la Tiusi unde ne-am împreunam in deschilinite pusăciuni cu celilalti
(vedetem) au fostu D-nu Winkler cu 1000 de ai mei 1/2 de ore de Ajudu
 SCRISORI ŞI ACTE DIN 1848—49 281

(Samburu) Hatseg^ni 3099 cu alui Ianku (care are 4500) 7599. Reserva era
am ei 6805 afare de aquei cari era cu Winkler si mai multe lagere mai miqui
cu tot 25000 in 10 aquestei luni am intratu in Ajudu capitulandu Unguri de
aiqui au fugitu F6 Ispanul Kemeny sau făcut Kosuth Husariu sau alesu o
cumisiune care investiga casele pentru puste . . . . si pretiu de bani care
sau si gesitu în mare numeru. Summa tributului e 40000 de argintu care
amenderi sau fegeduit ase plaţi fer de aqueia 30 de prinşi (gaiseln) care
tote fer niqui o puscatura sau dobânditu.
Eu socotescu che din tributu aquesta quandu ar cere comitetulu ar tre­
bui se dobândeasche câtu de câtu sau dache nu vomu pretinde ca de om
merge la Turda vomu primi totu ce e confiscat pe sama C. Comitetului. Am
tribuni si v. tribuni din preună cu trimisulu I Povrszetes (?) foarte slabi de
mi ruşine ai si numi de aqueia large Me rogu instiintiatine ce se mai aude
din Tiara Rom. ce faque general corn. si peneque voi descrie aquestu
la^eru remaiu.
Credinciosul Dion. M. Popoviciu Prefect leg. 3 quardei Rom. Astezi
ataca Urban Cluju după ştiri sigure si noi ei ţinem pe Unguri cu nasul la
focu că pe toti ei mânem acolo.

2.

Raportul tribunilor Todoranu şi Popp călrâ prefectul D. Al. Popoviciu

Prin gratiosele dein 4 Decemvre a. c. littere numiţi fiindu de Tri­
buni si deodată primindu case numim v. Tribuni se conscriem Recruţi se
confiscam bunurile Rebellantiloru aristocraţi si sa poruncimu case porte
gazete fieste care comunitate ca deregatoriei se respundemu numai de
catu amu denumitu de vice tribuni pe Simione Keisan si Miiller si pe aceştia
in partea de sus a Tractului espeduindui er noi in partea de josu pornindu
devremece confiscarea bunurilor Rebellantiloru prin denumitulu mai deina-
'nte Comisariu dein Buduiu sau intimplatu si prin noi sau revediuitu. Am
mceputu a conscrie recruţi quandu va sosi porunca suntu gata a porni era
i'ein unele Comunităţi sau si assentatu precumu suntu insemnatî in Protocolu
i i s a u dat porunca se porte gazete.
Insa cu dorere amu vediutu cumca nunumai aceia cari de frica sar
>ocoti de credintiosi dar si notarii Rebellanti au passura si ce e mai multu
dein unele comunităţi precum Pogocea (?) sau chemaţi Notariul Căpitanul
juraţi la Vâsârhely si li sau spusu ca pe nici un posesoru se nul impedece
mtru transportarea bucateloru etc. si asa dară tota confiscarea si conscrierea
imuuriloru e desearta. Pentru acea dara binevoeste a face cunoscutu O. Comi­
ţi tu al Natiunei Romane ca se scimu apriatu acui ar fi bunurile? Fiscale sau
a K'ebelantiloru pentruca de voru fi eras a Rebelantilor atunci trimitesu Tis­
turi Szamtartae si alti se le grijasca che noi nuvomu da sama de dansele.
Mai incolo ancatu e pentru prădarea Curtiloru in Eparchia Pogacelei în
' te satele Secui au intratu in Curţi si au începutu ale prada er Romanii
nici intrun locu ci deinpotrivâ fiindu Romanii in celea mai multe locuri prin
a
x cui intru acelu gradu prădaţi catu nici o snbsistentia nu potu avea pre-
i " m t i in Grebenesci Riciu etc. se binevoesci a midloci cu despăgubirea nu-
o.ai catu de curandu se se intâmple caci altmenterea vor fi siliţi asi face
•282 ŞTEFAN MANCIULEA

destulu ei insine fiindu aprinşi si de tote midlocele vietei lipsiţi. Care tote
facundule cunoscute cu descilinita reverintia suntemu al on. Domnii Tuale.
St. Petru 7 Decembre 1848
ascultătorii
Gregorie Tudoranu Petru Poppu
V.
Ordinaţiunile date de „general comando" cătră
Romani şi Saşi.
După ce pismaşul la oraşul Salzburg sar ti de totu batutu si neincetatu
gonitu au vrut in 6. a. c. ase asaza in Szaszebesz aici au făcut jefuiri aprin­
deri omoruri si totu feliu de fapte de ruşine insă nau asteptatu lovirea tru-
peloru invingatore si după dinsi mergatore dara au lasatu Sebesu si intro
fuga sălbatica sau intorsu catră Szaszvăros deunde mai incolo seva goni.
Cu acestu prilegiu la Kelnek sau incujuratu si dezarmat un batalion
de Unguri 700 de soldaţi si 11 oficiali intre care sunt doi adjutanţi alui
Bem sau luatu prinşi si dobindit incă şi 2 tunuri ce mai mare parte din
Bagasia pismasului au venit in mana invingatorului.
Sabiu 7 Februar 1849 Dela Cesaro regescul general comando.
2.
Asta nopte au mersu sub comanda me prin Bistritza avangarda trupei
statatore sub comanda Excelenţi Sale generalului si militar comandant in
Bucovina Malkavsky au navalitu asupra pismasului care sta la satul Baersdorf
Desdimineaţa dupa o batae de 2 ciasuri Iau batutu si prin incujurarea Colo­
nie dela regimentul archiducelui Cari Ferdinand sub căpitan Iakler la Ma-
gyoros de tot pustuit.
Colonelul Insurgenţilor Pricsko 2 oficiali un medicu la 200 bărbaţi
mai . . . . poleci 2 stiaguri 3 tunuri dimpreună cu mai multe cară pline de
muniţie arme si bagaje au venitu in minile nostre primariu au perdut mai
mulţi morţi si raniti din ai nosti insa sau desciritu unu ran si doi murit
intre ceşti din urma jellim pe eroul Ober legman grof. . . . pe care turbaţi
de Sacui asa zicindu Iau dimicat si a cărora multe fapte rusinatore Riczku
in ciasul morţi neintrebat leau intarit.
Bistritza 19 Febr. 1S49 Urban oberst.
3.
Prin un marsu foarte greu si fara pildă peste cei mai mari şi cu păduri
si cu omet acoperiţi munţi neau succedat noua a incunjura trupele pismasu­
lui la Moroseni si tote adeco un major 11 oficiali un medicu 3 companii de
infanterie 44 Husari 2 tunuri tota muniţia si armele si bagasa ale prinde
Toti soldaţi prinşi dupa spaima de din ace (?) sau socotit norocoşi anumai
fi supuşi ostei rebelilor si magyar o dovada cu ce due (?) si cu ce
mijloce porta rebelii batae.
Mai marele inconjuratilor Bem au fost destul fără ruşine ada afara
Prochematie intro provinzie a monarchiei Austriacă si pe trupele imparatesci
ale vinovazi de reacţie si despotismu militam.
Romani si Sasi Voi ati vazutu cumcă fagaduinzele despre slobozenie
si egalitate făcute de cotra rebelii sunt numai minciuni numai sub domni-
 SCRISORI ŞI ACTE DIN 1848—49 283

nuea rindului legiuit pote fi slobozenie cetazeiniască. Mai marele rebellilor

B e m nare patrie el nici e Roman nice Ungur nice Sasu nice cetatianu din
monarchia austriacă nice servitoriu de stătu intre trupele lui se află numai
biestemati şi fugari din tote terile si din tote plasele cind noi la porunca
Împăratului si regelui purtam batae in contra acestor Rebelii si lotri.
In bagasele prinse am aflat cumca aceşti rebeli au fâcutu cele mai de
jos hoţii insa au vazutu cu durere din scrisori si aceia cumca in aceasta pa­
trie se afla mai mult vinzatori. Eu pe ficare vinzatoriu al lucrului nostru
ce" sfânt ilu voi pedepsi cu morte astă dimineaţa in Prundu sau puscatu
pentru asta crima un granitieru. Stăpânirile puse de terrorismul magyar pre­
cum si celea alte făcute dispositii incetiaza astăzi detotu ocarmuirile legiuite
ceie mai dinainte iara intra in vază. Eu asteptu cumcă tote satele pentru
hrana trupeloru in mare număr venitore in momentele ale din tse togma
as a de bunavoe vor purta grija cum de frica si terorismu au fostu silite a
face pentru oştea Rebellilor. '4
Mai pe urma strigu eu sculativa Romanilor si Sasiloru jos cu tot Re-
beîlu acesta este vou si prietinilor paci si a rindului bun uşor a bate pe
pismasiu ai prinde ai imprescia si dacă va fi de lipsă ai omori aceasta e de
lipsă a se face ca altminterea voi toti veti fi cersitori si sclavi naveti a aştepta
hndina nu socotiţi cumca rebelii au odihna cunoscinta lor di lucrările cele
rele prin care pe mii au jefuit de avere si viata si silescu petutindinea nu­
mai neorendueli si imperaceri a imprestia sau voiniceşte a domni aceasta e
libertatea care voescu ei vouă a vio aduce. Aceasta e libertatea care aveţi
voi de aştepta dela Rebelii.
Ruşine afi daca unor cum e Bem — studenţi republicani vienezi si
legiuni polecesti vati supune — inca odată sculativa insă din tot sufletu voi-
toriu si intreprinsatoriu asa bate voi ati vazutu cum ca pismasul in rândurile
sale număra numai neste prunci ruşine ar fi daca vati lasa a va invinge.
Bistriza 14 Febr. 1849
Urban Oberst.
4.
Frate Martiene.
îndată ce veti primi aceasta scrisore sa va pregătiţi cel puţin cu 4000
de oameni si să treceţi pe mâne la Belgrad contra Aiudului. Planul Domnu­
lui Vinkler sa primit vor veni de catra Mediasiu si Blaju. Dupa ce vet trece
asecurati malul Mureşului dela Belgrad in sus ca sa pota trece trupele de
catra Blajiu. Oedeon va comanda toată intreprinderea. Scrieţi lui Iancu ca
sa vie si el cu cati oameni va putea mai mulţi
A. Treb. Laurtanu.
Insa sa stiti ca mergeţi numai ca rezerva asa dară să nu va imbulsiti
ca sa stricaţi lucru.
Ta.
Sibiu 19/31 Oct. 1848
Domnule Martiene.
Absenta D-tale dela locul prefecturei si lipsa instiinterilor'unde si cum
ie afli neau silitu să luamu alte măsuri in privinţa prefecturei Sassebesului.
! )e două săptămâni te căutăm cu acul in toată Transilvania şi nimene până
acum nu ne-au pututu da de ştire unde te afli. In privintia aceasta ai greşit
toarte tare D-ta. Tot prefectul este indatorit a face raporturi la Comitetu,
284 ŞTEFAN MANCIDLEA

cel puţinu de două ori pe săptămână. Acum să lăsăm cele trecute şi să ne-
regulăm mai bine pentru viitoriu. D-ta rămâi prefectu Sâssebesiu. Popp Ioan
să fie vice prefectu totu aici in Sâssebesiu. Tomaşi Vasil să se ducă la Orăştie
şi să organizeze acolo guardia. La Mercurea este tribunu Măcelariu şi Tănase
Moise este vice tribunu. Acest tribunatu va sta suptu prefectura D-tale.
Iţi trimitu aici mai multe prochiemaciuni ceteştele si vezi de le pune
la indeplinire mai alesu îndeamnă pe oameni a intra la miliţie pe trei ani.
Spunele că acestu războiu se face pentru noi pentru drepturile noastre şi
noi trebue se ne batem dară ca să putemu isbuti este mai bine pentru noi
ca să ne luptăm mai bine armaţi şi mai bine deprinşi mai bine imbrăcaţi şi
mai bine chrăniţi. Staţi in bună înţelegere cu D. Oberst. Winkler si Dumnea­
(

lui să se puie în corespondentă directă cu Comandantul Fortăretei dela

Bălgradu. Domnul Oberst Winkler să îngrijească din parte militară şi pentru
Orăstie unde se trimite Tamasi aşa ca juridicţiunea D-lui să se intinză peste
trei scaune al Sassebesului Orâstiei şi al Mercurii până cându se vor trimite
mai mulţi officeri.
D-voastră să staţi gata a merge cu Landsturmul cătră Bălgradu spre a
trece cătră Aiudu, Ce face Alvinţul ? N'ati dezarmatu? Cereţi arme şi muni-
ţiune dela comandantul dela Bălgradu. Comandantul a organisatu toate sate
de prin prejurul Bălgradului şi dincoace şi dincolo de Mureşu şi a formatu
trei tribunate. Uniţivă cu aceste tribunate si lucraţi intro inţelegere. Coman­
dantul Bălgradului vă va comunica planul de operaciune. Scrisorile alăturate
aici dăle lui Tamasi Vasile să le trimită lui Solomon sau trimitele D-ta
dacă ai ocâsiune.
A. Treb. Laurianu m. p.
6.
Domnule Prefectu !
Domnul Stefanu Szilagyi care vorbise alaltăeri cu D-voastră în pricina
Săciorului n'a putut atunci să vie cu D-ta. ca să mergeţi la acelu satu spre
asecurarea averilor sale: insă mane pleacă de aici la Sâssebesiu. D-ta esti
poftitu a merge cu dânsul la Săscioru a vizita lucrurile de acolo a face pe
oameni săi dea indărăptu totu ce iau luatu ai îndrepta paguba cei vor fi
făcutu ai pune la rinduială ca să nu mai indrăsnească a se atinge de vreun
lucru al D-lui fie bucate fie vite fie case mari sau păduri căci alminterea
vor cădea suptu cea mai grea pedeapsă ca nişte oameni care nu merită li
bertatea ci sînt vrednici de frâul cel mai strajinicu. D-ta vei face raportu
la Comitetu despre starea lucrului şi dacă oamenii nu se vor înfrâna vom
trimite putere militară contra lor. Mergând cu densul din Sâssebesiu in
Săscioru vei lua cu D-ta vreo 20 de guardisti ca să nu vă espuneţi pe­
ricolului.
Sibiu 20 Nov. 2 Dec. 1848.
A. 1 reb. Lauriaru
7.
Frate Martiene
Am primit scrisoarea D-tale din care am intelesu cu părere de rău
că între D-ta şi ceilalţi Prefecţi sau născut dissensiuni ba chiar intre D-ta
si tribunii si centurionii din Prefectura Săbeşului. Aceasta ne strică tot lu­
crul şi ne face de ruşine înaintea străinilor. Se vede că nu vă ştiţi purta cu
 SCRISORI ŞI ACTE DIN 1848 — 49 285

oamenii cum s'ar cade vesi si cauta toate mijloacele şi te împacă cu tribunii
si centurionii ca să nu strige si contra D-tale caci la asemenea intâplare
Comitetul nu te va puté apară. Ar fi lucrul cu totul greu când teai fi stri­
caţii şi cu Oberlientenant Winkler. Cine este la Orăştie ? Cum stă scaunul
acela, au organizatu cineva gvardia intrinsul sau nu ? Daca nu s'ar fi făcut
nimica (prin loan Popu la care îi scriessem în privinţa aceasta şi despre
care D-ta scrii că este bolnavu) atunci D-ta puñete pe picioru si te du între
acolo ca deoparte să orgânisezi acel scaun de alte parte să depărtezi dissen-
siunile. Ce ştii despre întâmplarea dela Algyogy (?) Ce au făcutu acolo Da-
:nianu cu Solomon ?
F
Vezi unde ducu dissensiunile ! u g i ţ i de ele ca de dracul.
Al D-tale
Latirían u

Prodan Probu cătră A. Severu

Frate,
In 8 Oct. fiind in lager in Câmpul . . . . unde aveam quo 6000 de
(tneni adunaţi schi organisatu poporul au navalitu Magyari pe 3 locuri a-
fupra lagerului mieu si de intru un conflictu sa omorît Unguri 5. Iara de
¡i mei au prins unul dupa acesteia niau aprins satul. leu am venit la Abrud
ande D. Iancu schi Buteanu Intru on Obtsce au smerit Abrudu Roşia schi
Zlagna oau prefecut in esenutese omorend asce 13 Romani schi 2 fete peste
"i'i Magyary in 18 Oct. in fiintza mea de face au Triumphaluit Domnii
noştri generoşi au ostesetu Majistratul acum se ocupa chu quei mai mare
¿robae chu luerea de siamae cu a caselor Caemoria schi D. Jeleri a plecat
ia Boja de Cris chi achele multe lor nobile smerind sal restiagrati cha porni. Pen­
tru mine am scris la Comitet . . . . de Miliţie reqularae schi Tunuri cha-
cest Ajudu sta fiind pot d i c i : tote puterile Magyarilor aci concentrate-
Xiam inteles chu Domnii Iancu schi Butean qua poporul dela Abrud adunat
st! pogorim l-iu acolo schi se stăm in lager, Bine se jai szama chu miliţia
schi chu Tunurile que ai in Blasiu schi chu qardisele la quei din l-ii ce-
mare se vii in caszu . . . . che jeu jou jucatu destul inse neque un semn nu
ved de plecare numai fageduintie mintinose. Porunceşte la satele vecinate
chu Muresu se câine pene schi siringe dobitotse chae noi am fugit asi in
liijcila deincatse. Vive ale bune se facu schi noi queru.
Prodan Probii Prefecţii

9.
Fraţilor Romani
Fiindche unguri soru sculatu iară asa dare se staţi gata pe Marti di
vineata după poruncha lui general comando si a Comitetului se veniţi la
v-besiu cu mancare cum va spune Domnii tribuni si care nu va veni pe
.Marti se i se hulue casi diosu fără niqui o crucioare.
D. M Popovici
 Cinci acuarele inedite de Ch. Doussault
privitoare la Ţara Românească
de G. Oprescu

Terminând în 1Q25 studiul asupra lui C h . Doussault îmi expri­

mam îndoiala că ar mai putea fi posibil, în zilele noastre, să des­
coperim — cum a avut norocul să o facă acum câţiva ani d. Sion—
desenuri sau acuarele inedite, o p e r e ale pictorilor francezi care au
1
trecut prin P r i n c i p a t e ) . Cele mai multe colecţiuni în care trebuiau
sa se găsească astfel de lucrări, formate spre mijlocul secolului
trecut, răspândite apoi prin vânzări succesive, au luat drumuri g r e u
de urmărit. C â n d nu era v o r b a de un desen cunoscut criticilor
de artă, nimeni nu se p r e o c u p a la o vânzare, în ce mâini intrau
atâtea şi a t â t e a schiţe mărunte, privitoare la noi, fără o deosebită
însemnătate din punctul de vedere superior al artei. Colecţionarii
mari de mai târziu le-au neglijat, cum neglijate au fost şi de ne­
gustorii de estampe. Abia dacă ele mai aţâţau gustul p u ţ i n exi­
gent al unor amatori de subiecte exotice sau al unor strângători
de curiosităţi de tot soiul. Cu excepţia operei lui Raffet şi a lui
Valerio, viguroasă şi semnificativă, şi a unor foi izolate din opera
celorlalţi, nici un iubitor serios de artă nu s'a pasionat vre-o dată
pentru aceşti desenatori corecţi, îndemânateci de multe ori, fără
prea mare elan, talente amabile dar lipsite şi d e vlagă şi de
'.> personalitate profundă. Strânse la un loc cu cine ştie ce arme
vechi sau p o d o a b e africane, desenurile şi estámpele ce ne-ar putea
interesa se prăfuiau şi se distrugeau prin vechi dulapuri. C â t e un
blând învăţat le scotea şi le a d m i r a uneori, iar la m o a r t e a lui ele
?e vindeau în vrac, în sălile întunecoase ale hotelului D r o u o t , unde
nu intră de obiceiu amatorii eleganţi.

') O. Opirscu. Ţările Române văzute de Artişti Francezi (Sec. XVIII ş;

<!X) Cult. Nat. Buc. 1920 p. 22 sq.
288 G. O P R E S C U

întâmplarea singură, care îşi bate joc de logică şi de raţiona­

mente, p u t e a face ca astfel de d o c u m e n t e să mai intre în mâinele
unui Român. Ei îi datorez faptul că anul trecut am găsit desenul
original, din 1819, d u p ă care Louis D u p r e a executat litografia
1
cunoscută sub numele de Tabăra Domnului Moldovei ), iar anul
acesta am descoperit cinci acuarele necunoscute ale lui Ch. Dous-
sault, semnate şi datate din Bucureşti 1844. Alături de desenurile
2
lui Raffet din Colecţia Muzeului Kalinderu ) , de desenurile lui M.
B o u q u e t de la Biblioteca Universităţii din Cluj şi de la Academia
Română, ele vin să mărească numărul documentelor artistice fran­
ceze privitoare la noi, actualmente în posesiunea unui colecţionar
român. Ipoteza ce formulam cu privire la data şederei în Princi­
p a t e a Iui Doussault se adevereşte. El a petrecut în Bucureşti din
3
1843, când execută albumul pentru Prinţul Albert de P r u s i a ) , până
în 1844, în primăvară, când iscăleşte aceste cinci acuarele. T o a t e
cinci provin din colecţia Dens din Anvers. Acest Dens este p r o ­
babil un prietin al artistului căci cea mai plăcută dintre acuarele,
portretul unei Românce, este dăruită «ca amintire» d-nei Dens.
P r i m a acuarelă reprezintă un g r u p de soldaţi români (Soldats
Roumains). La m a r g i n e a unui crâng cinci Olteni voinici, unii în
picioare, alţii ş e z â n d tolăniţi pe iarbă, ne privesc cu încredere.
Singurul detaliu militar este puşca, pe care cel lungit a înlocuit-o
cu un enorm ciubuc. Un câine le ţine t o v ă r ă ş i e . Soldaţii pe care
Raffet îi văzuse în 1837 în Cerneţi, la joc, nu erau altfel îmbră­
caţi. Este d r e p t că tot Raffet ne-a lăsat din aceeaş regiune, unde
întâlnise regimentul 3 de infanterie, câte-va acuarele în care mi­
litarii sunt reprezintaţi într'o uniformă complicată şi marţială, de­
4
semnată până în cele mai mici a m ă n u n t e ) . Era probabil armata
de elită şi de paradă, c o m p u s ă în t o t a l — t o t Raffet ne-o s p u n e —
din cinci regimente. Restul trupei era format din ţărani, în costu­
mele lor obicinuite. Ca in acuarelele lui Doussault, ei p u r t a u numai
o puşcă şi o g e a n t ă pentru plumb şi pentru praf de puşcă.
A doua acuarelă reprezintă un p o s t de soldaţi români (Campe-

>) O. Oprescu : op. cit. Tabela 111.

2
) Sunt cea mai mare parte din notele şi schiţele făcute pentru partea pri­
vitoare la Ţările Române din Albumul din 1837 al Prinţului Demidot. îmi
rezerv dreptul de a publică în curând aceste desenuri.
:!
) A. Billecocq: Album Moldo-V'alaque, Illustration, 1848.
') O. Opream: op. cit. pag. 4(> şi Tabela XXIX.
 CINCI ACUARELE PRIVITOARE LA ŢARA ROMÂNEASCĂ

meni roumain), tot la marginea unei d u m b r ă v i . Unul din ei cântă

din fluer, la stânga, doi alţii, rezemaţi în puşcă, ascultă, iar un al
treilea, pe brânci, îi i m i t ă . La oare-care distanţă alţi doi—cel din
fund purtând pe cap un t u r b a n oriental—sunt ocupaţi să frigă un
miel, îndărătul unui g a r d de nuiele. La mijloc un alt miel aşteaptă
o soartă identică lângă un butoiaş cu ţuică sau cu vin, o farfurie
sau un căuş d e lemn. P e planul întâiu, Ia stânga, o doniţă pe un
maldăr de pae.
Technica desenului şi liniile peisagiului sunt aceleaşi pentru am­
bele acuarele. Uşor schiţate în tuş, cu o pensulă fină, sunt apoi
spălate cu acuarelă: pete mari, albastre, pentru cer, verzi, pentru
câmp, brune, pentru figuri, ceva trăsături mai delicate, roşii şi al­
bastre, pentru cusăturile şi broderiele mantalelor. In ambele acua­
rele, care, p o a t e , reprezintă aceleaşi personagii văzute în d o u ă mo­
mente deosebite, unul din Olteni p o a r t ă o manta albastră civit, cu
fireturi albe, roşii şi albastre închis. N'ar fi imposibil ca aceste
schiţe să fi fost luate în timpul călătoriei, pe care consulul Bille-
cocq o face la moşiile olteneşti ale lui Barbu Ştirbei, fratele D o m ­
nului G, Bibescu, în vara lui 1844.. Această călătorie pare mai p r o ­
babilă în luna Iunie decât în Iulie dacă e să judecăm d u p ă frip­
tura de miel.
A treia acuarela reprezintă pe clasicul surugiu al epocei, în co­
stumul lui pitoresc, încărcat de galoane şi de cusături colorate.
Acest costum, care izbea pe călătorii străini dela prima staţie de
poştă, la intrarea în ţară, ne este redat de Doussault în cele mai
mici detalii. Dela pantofii negri, împodobiţi cu piele roşie, până la
căciula cu ciucuri roşii, nimic nu e trecut cu vederea. In chimirul
lat, de piele, b ă t u t cu cuie de metal aurit, pus peste un brâu roşu
de lână, se observă o întreagă colecţie de arme de tot felul: pi­
stoale, iatagane, cuţite. P e umăr, o flintă.
Tot aşa de interesant este şi cobzarul ţigan, cea de a patra a-
cuarelă. încălţat cu cizme negre, el are un anteriu galben, cu vergi
d e aceiaşi culoare, brâu roşu şi o manta verde îmblănită, cu mâ­
neci largi, căptuşite cu alb. Prin deschizătura mânecilor mantalei
f
? - zăresc, strânse pe braţ, mânecile roşii ale unui mintean. P e cap
Poartă o căciul a. mic ă, care îi strânge tâmplele, cu fundul vărgat,
cenuşiu cu n e g r u , cu marginea cenuşie deschis.
Lltima acuarelă mi se pare cea mai preţioasă. E portretul unei
Românce (Femme Roumaine). Pe un divan, rezemată de perne de
 ¿90 O. OPRESCU

m ă t a s e albă, vărgată cu roşu, o femee tânăra, în costum oriental,,

dar cu părul pieptănat după moda franceză a timpului, este re­
prezentată până la genunchi, cu faţa î n t o a r s ă pe trei sferturi către
spectator. P o z a aceasta liberă şi graţioasă a imitat-o Doussault
după atâtea p o r t r e t e ale profesorului său Achille Deveria. Acest
vestit desenator şi litograf al timpului, obişnuia să dea modelelor
sale feminine o atitudine leneşe, languroasă, pentru a pune în evi­
denţă, într'o linie armonios curbată, partea plăpândă, delicată a
fizionomiei lor. Desenul lui Deveria este însă mai precis, mai in­
cisiv, mai sintetic, decât cel al lui Doussault. D a r nici acesta nu e
lipsit de farmec. După ce, cu câteva trăsături de pensulă largi, dia­
fane, a creat cadrul în care va p r e z e n t a pe tânăra bucureşteancă,
pictorul insistă mai ales asupra feţei, m o d e l a t ă cu dragoste şi dul­
ceaţă, a s u p r a mâinelor, a minteanului verde şi a gătelii roşii a ca­
pului. Pielea albă şi catifelată este obţinută cu o technică de mi­
niatură. Transiţia de la o n u a n ţ ă la alta se face pe nesimţite şi
urma pensulei nu se vede nicăeri. Ea apare însă în restul acuarelei
mai energic executată. Materia este admirabil redată, atât în că­
maşa de borangic, uşoară ca o spumă, cât şi în catifeaua mintea­
nului, în aurul şi mătasea albastră a ciucurelui greu. Rochea albă,
minteanul verde, fesul roşu închis şi brâul de aceiaşi culoare, v ă r g a t
transversal cu g a l b e n , verde şi alb, se armonizează admirabil, p o a t e
fără nimic prea îndrăzneţ în combinaţia culorilor, dar şi fără acea
notă puţin a g r e s i v ă care nu e rară în anume acuarele romantice
ale timpului.
Frumoasa necunoscută aparţine de sigur uneia din familiile b o e -
reşti p e care le frecventa Doussault. Ea aminteşte, în mai tânăr,
dacă memoria nu mă înşeală, pe Doamna de mai târziu, pe soţia
Prinţului Ştirbei.
Acuarelele au în medie dimensiunile unei foi de album de 15X25.
Billecocq ne spune, după cum am văzut, că în 1843 Prinţul Al­
b e r t de Prusia, fratele Ţ a r i n e i , a trecut prin Bucureşti. C u această
ocazie Doussault a fost însărcinat să execute zece acuarele repre­
zentând fazele mai însemnate ale acestei călătorii şi câteva aspecte
mai caracteristice ale oraşului. Albumul avea să fie dăruit ilustrului
oaspete. Unele din aceste acuarele au fost reproduse prin g r a v u r ă
în lemn în cunoscutul album Moldo-Valaque, editat de revista Il­
lustration în 1848'). N ' a r fi imposibil ca Surugiul şi Cobzarul de

') Cf. G. O p r e s c u : op. cit. p. .-S3.

 CINCI ACUARELE PRIVITOARE LA ŢARA ROMÂNEASCĂ 291

care ne ocupăm astăzi să fie replici după albumul din 1843. In

orice caz celelalte trei acuarele nu mi se par în legătură cu acest
album *).
Ilustraţiile: Soldaţi români. — Un post d e soldaţi români. —
S u r u g i u . — C o b z a r . — P o r t r e t u l unei r o m â n c e necunoscute.

*) O cercetare amănunţită în Bibliotecă sau în Colecţiunile foste ale Curţii

din Berlin ar putea să ne pue pe urmele Albumului din 1843, foarte impor­
tant pentru noi.
 Antecedenţele istorice ale Indepedenţii
române*)
de Alex. Lapedatu.

Anul acesta se împlineşte o j u m ă t a t e de secol dela războiul

neatârnării noastre — eveniment capital în istoria României moderne,
pe urma căruia s'a completat realizarea seriei de postulate naţio­
nale pentru constituirea integrală a noului Stat român dela 1 8 6 6 :
indepedenţa şi regalitatea.
Universitatea liberă, luând iniţiativa comemorării acestui eve­
niment p r i n t r ' u n ciclu de conferinţe, în care să se trateze, într'un
tot organic, diferite chestiuni în legătură cu războiul dela 1 8 7 7 — 7 8 ,
ţine să înfiţişeze în aceste conferinţe nu numai împrejurările politice
şi acţiunile militare ce au dus la câştigarea independenţii noastre,,
ci şi antencedenţele acestui mare act istoric, cum şi urmările, pe
cari, sub anumite raporturi, le-a avut în desvoltarea de mai apoi a
Statului şi neamului românesc.
întrucât mi s'a făcut onoarea de a fi invitat să deschid acest
ciclu de conferinţe, tratând, ca introducere, chestiunea desvoltării
politice a României până la criza balcanică din 1876, trebue să
arat că subiectul, aşa cum s'a publicat, e p r e a l a r g şi nu poate
fi t r a t a t într'o conferinţă, oricât s'ar nevoi Cineva să o facă d e
concis. D e altfel nici nu este t r e b u i n ţ ă . Căci ceia ce interesează
acum, nu este desvoltarea politică sub t o a t e aspectele a României,
ci numai o lăture a acestei desvoltări şi anume acea a neatârnării,
independenţii sale.
Voiu urmări deci, in expunerea mea, această chestiune în
întreaga sa desvoltare, dela început, dela constituirea primelor State
naţionale române, până în preajma războiului pentru redobândirea
neatârnării n o a s t r e politice, stăruind, fireşte, mai mult asupra epocii
r
enaşterii, in care chestiunea restabilirii indepedenţii sale politice

*) Conferinţa inaugurala a Ciclului de conferinţe privitoare la războiul

independenţii române din 1877/78, ţinut din iniţiativa Universităţii libere, la.
Ateneul român clin Bucureşti, in primăvara a. 1927
294 ALEX. LAPEDATU

s'a impus poporului român ca un suprem postulat naţional şi p e n t r u

a cărei realizare, în forma deocamdată posibilă, a autonomiei, s'a
l u p t a t mai s t ă r u i t o r şi mai cu folos.

1.

In cucerirea, colonizarea şi romanizarea Daciei, cum şi în

dominaţiunea romană timp de un secol şi jumătate în noua p r o ­
vincie a Imperului, trebue căutată nu numai origina poporului român,
ci şi misiunea istorică — politică şi culturală —• pe care acest p o p o r
a îndeplinit-o în cursul veacurilor şi pe care e chemat să o înde­
plinească mai ales de aci înainte.
Intr'adevăr, stăpânirea romană de-a stânga Dunării, în Dacia
traiană, nu a fost, cum greşit s'a e x p r i m a t un mare şi regretat
istoric al neamuiui, o întâmplare, u n capriciu al împăratului T r a i a n
şi nici aşezarea noastră acî o nefericire, o fatalitate, p e care au
a v u t să o îndure generaţiile ce s'au succedat de atunci încoace şi
v o r avea s'o îndure acele ce se vor succede mai d e p a r t e .
Nu, cucerirea şi prefacerea Daciei în provincie romană, a fost
o necesitate, o mare necesitate a Imperiului, de ordin militar, politic
şi economic. F a p t u l e deplin dovedit. Iar aceasta necesitate, în
esenţă, a f o s t : să se creeze, acî, la Dunărea de Jos, în această
minunată regiune a t u t u r o r posibilităţilor de desvoltare şi fericire,
să se creeze, zic, în mijlocul seminţiilor b a r b a r e , scitice şi germa­
nice, un fort, un reduit al culturii şi civilizaţiunii latine, p e care să
se r a z i m e însăşi fiinţa şi existenţa Statului roman în Orient.
Aceasta a fost misiunea întreprinderii m ă r e ţ e a divului Traian,
care, în istoria romană, nu-şi are asemănare decât în întreprinderea
similară a marelui C e s a r în Galia. Şi dacă, după părăsirea Daciei,
t i m p mult, misiunea aceasta nu s'a mai p u t u t îndeplini, având a
suferi eclipse îndelungate şi fluctuaţiuni grele, necesitatea ei n'a
dispărut, ci a rămas să o reprezinte, dealungul veacurilor viitoare,
aceia ce sunt pe acest pământ urmaşii nemijlociţi ai patrimoniului
latin — poporul român.
Căci nici unul din neamurile barbare cuceritoare ce au năvălit
şi s'au aşezat în actualul teritoriu românesc, după părăsirea lui de
Imperiu, vreme d e a p r o a p e o mie de ani, n'a p u t u t întemeia şi
susţine o ordine politică, de cultură şi civilizaţie, durabilă şi g e ­
nerală, p e î n t r e g cuprinsul fostei Dacii. Singur p o p o r u l român a
izbutit să o facă. Şi aceasta, din cauza vicisitudinilor, foarte g r e u
şi foarte târziu — complet abia în zilele norocite ale generaţiunii
noastre.
 ANTECEDENŢELE ISTORICE ALE INDEPENDENŢII ROMÂNE 295

2.

Dar, pentru ca neamul românesc să poată îndeplini această

misiune trebuia să-şi aibă libertatea naţională şi independenţa p o ­
liticii. D e aceia, tot trecutul nostru, de peste o mie de ani, ca
naţiune etnică distinctă, nu este altceva, în esenţă, decât o luptă,
mare şi grea, aspră şi dârză, tocmai p e n t r u această libertate şi
independenţă şi p e n t r u căutarea formei de Stat prin care să se
poată îndeplini misiunea de care vorbesc, — misiune rămasă moş­
tenire dela glorioşii strămoşi, misiune impusă de situaţia n o a s t r ă
în aceste părţi de lume, misiune ce trăeşte în instinctul însuşi al
poporului român.
Căci iată că, abia trecut peste năvălirile b a r b a r e , care l-au
silit să se r e t r a g ă în munţi, să-şi părăsească viaţa organizată d e
mai înainte şi să ducă mai mult un trai pastoral, — p o p o r u l r o m â n ,
ieşit întreg şi deplin format de sub influenţele comunităţii sale cu
Slavii, poporul acesta, o enigmă, cum s'a zis, a evului mediu, apare
deodată, ca din pământ, în tot cuprinsul fostei Dacii şi, înainte
chiar de venirea şi aşezarea Ungurilor în Transilvania, se găseşte
constituit în noui organizaţiuni de viaţă naţională şi politică, ale
saie proprii — în cheneziate şi voivodate.
Şi dacă aceste cheneziate şi voivodate sunt împedicate în
d t s v o l t a r e a lor, ba chiar nimicite prin cucerirea şi stăpânirea C o ­
roanei u n g a r e peste munţi în sec. 11 şi 12, — dincoace de munţi,
unde această stăpânire nu s'a p u t u t , cu t o a t e silinţele ei, întinde,
cheneziatele şi voivodatele româneşti, pe d a t ă ce au ajuns în con­
diţii normale de desvoltare, prin încetarea năvălirilor b a r b a r e , cresc
şi sporesc, cu tendinţa de a se transformă în State naţionale, uni­
tare şi puternice.
In adevăr, d u p ă năvălirea Tătarilor, în a doua jumătate a sec.
13, se începe o p e r a de constituire a S t a t u l u i a toată Ţ a r a - R o m â -
ncască, la sudul C a r p a ţ i l o r şi, ceva mai a p o i , a Statului moldovenesc,
la estul acestor munţi, prin unirea t r e p t a t ă a voivodatelor din
acvste regiuni, unire din care au ieşit, în prima jumătate a sec. 14,
Principatul Ţării-Româneşti, iar în a doua jumătate a aceluiaş secol,
Principatul Moldovei.
P r e a slabe, pentru a reprezenta, dela început, misiunea ce le
era hărăzită, cele două ţări române luptă din răsputeri, p e n t r u a-şi
câştigă, afirma şi susţine independenţa lor politică, faţă de încer­
cările de s u p u n e r e ale unor State mari şi puternice, de formaţiune
medievală, ca Ungaria şi Polonia. Dar, tocmai când ajunseră a-şi
296 ALEX. LAPEDATTJ

câştiga această independenţă faţă de aceste puteri, o primejdie mai

mare se ridică asupra lor dela Sud, priu întinderea cuceririi turceşti.
D o u ă secole aproape, ţinând piept puterii păgâne a Osmanilor,
întru apărarea lor şi a creştinătăţii, ele trebuiră, pentru asigurarea
independenţii lor politice, să lupte în acelaş timp şi împotriva
veleităţilor de dominaţiune ale acelor de cari vorbirăm. Şi izbutiră
a-şi menţine, în împrejurările acestea foarte grele, independenţa lor,
a t â t a vreme cât durară şi dinastiile naţionale : Muşatinii în Moldova
şi Basarabii în Ţara-Românească. Căci ultimii reprezentanţi ai acestor
dinastii — Aron Vodă în M o l d o v a şi Mihai Viteazul în Ţ a r a -
Românească — fură şi ultimii domni ce au luptat p e n t r u susţinerea
independenţii Statelor române împotriva Turcilor.
P â n ă atunci — adică până la stingerea dinastiilor naţionale
ale celor două ţări române — atributele de căpetenie ale neatâi nării,
ale suveranităţii naţionale — dreptul de alegere al Domnului, de
liberă şi deplină dispunere în cele din lăuntru ca şi în cele din afară,
adecă în raporturile cu Statele vecine sau streine, de a avea şi
ţine armate naţionale, de a încheia legăminte şi tratate, de a b a t e
monetă etc. — nu au fost, se p o a t e spune, niciodată şi de nimeni
contestate.
Vasalitatea Domnilor noştri din acest timp faţă de Regii
unguri a fost o vasalitate bine definită, nu pentru teritoriile p r o p r i u
zise ale stăpânirii româneşti, ci pentru teritoriile pe care Domnii
a m b e l o r ţări le deţineau, ca feude, în Transilvania, dela U n g u r i :
Severinul, Amlaşul şi Făgăraşul, Vinţul şi G e o a g i u l , Ciceul şi
C e t a t e a de Baltă, Rodna, Bistriţa şi U n g u r a ş u l . E atât de evident
aceasta că documentele cancelarei ungare fac distincţie între voivozii
ce posedau şi cei ce nu posedau aceste feude. Căci cei dintâiu
s u n t d e n u m i ţ i : Vaivoda noster transalpinus sau Vaivoda noster
Moldaviae, câtă vreme cei din urmă s i m p l u : Vaivoda transalpinus
sau Vaivoda Modaviae.
La fel au fost legăturile de vasalitate cu Turcia. Recunoaşterea
lui Mircea-cel-Bătrân ca vasal al Sultanului s"a făcut p e n t r u teri­
toriile pe cari le deţinea dincolo de D u n ă r e , în dreapta fluviului,
până la Marea cea mare, pentru D u r o s t o r şi peutru ţara lui Do-
brotici, — D o b r o g e a de azi. P e n t r u aceste teritorii a încheiat el
tratat şi a plătit t r i b u t Otomanilor. T o t aşa Moldova, încă de pe
vremea lui Petru Aron, înaintea domniei lui Ştefan-cel-Mare deci,
s'a angajat a plăti haraciu Sultanului, s'a făcut t r i b u t a r ă Porţii.
Plata acestui tribut însă, nici pentru Ţara-Românească, nici
p e n t r u Moldova, nu atingea câtuş de puţin drepturile lor suverane,
 ANTECEDENŢELE ISTORICE ALE INDEPENDENŢII ROMÂNE 2 9 7

căci tributul pe vremea aceia, ca şi mai târziu de altfel, nu în­

semnă, în dreptul ginţilor, pierderea suveranităţii. T r i b u t a plătit
Veneţia, tribut a plătit Casa de H a b s b u r g şi tribut au plătit prinţii
Transilvaniei. O r i , de nici unul din aceste State nu s'a s p u s şi nu
se poate spune că şi-au pierdut vre-odată suveranitatea lor faţa
de P o a r t a O t o m a n ă . La fel deci şi d e s p r e Ţările Române.

3.

In această situaţie, de ţări t r i b u t a r e , au rămas multă vreme

ambele State române şi, pe baza învoielilor, t r a t a t e l o r şi capitula-
ţiunilor, încheiate de ele cu Turcii la începutul sec. 15 şi sec. 16,
s'au stabilit, mai târziu, raporturile lor cu P o a r t a O t o m a n ă : Turcii
nu s e puteau ingerâ în afacerile din 'lăuntrul ale ţârii şi nici nu
puteau împietâ drepturilor lor suverane în afară. D a r lipsa unui
sistem bine definit şi serios urmat de succesiune sau de alegere la
tron a adus cu sine instabilitatea în domnie şi formarea de
partide şi facţiuni vrăşmaşe şi rivale. Luptele intestine dintre
acestea coborîră autoritatea şi prestigiul domniei, slăbiră şi sleiră
puterile ţării, aduseră nelinişte şi nesiguranţă păgubitoare desvol-
tării lor şi, ceia ce a fost mai rău, amestecul străinilor — al
Ungurilor şi al Polonilor m a i întâiu, al acestora şi al Turcilor mai
apoi, al Turcilor singuri în fine — în treburile lăuntrice ale ţărilor,
cu nesocotirea şi încălcarea drepturilor decurgând din starea de
suveranitare a lor.
P e de altă parte, creşterea continuă a puterii turceşti şi
necesitatea Statului otoman cuceritor de a stăpân"' efectiv ţărmurile
Mării N e g r e şi cetăţile de pe ambele maluri ale Dunării, de-a avea
din ce în ce mai m u l t şi mai sigur Ţările Române la dispoziţie
pentru aprovizionarea Constantinopolei şi a oştilor musulmane şi
deci de a face din Domnii acestora instrumente cât mai docile şi
supuse acestor mari necesităţi, au adus cu ele o radicală schim­
bare a acestei s i t u a ţ i u n i : din t r i b u t a r e , cum erau, Ţ ă r i l e R o m â n e
au fost prefăcute, încetul cu încetul, de fapt, în State vasale.
Aceasta însă nu pe bază de drept, ci prin abuz şi putere.
Căci aşezarea de garnizoane turceşti în cetăţile dela M a r e a N e a g r ă
şi de pe malul stâng al Dunării, dela Chilia până la Severin, ex­
tinderea autorităţii acestor garnizoane peste teritoriile învecinate,
în aşa zisele raiale, rechiziţionarea produselor de prima necesitate
pentru aprovizionarea capitalei şi oştilor turceşti, amestecul în
alegerile p e n t r u domnie şi chiar în chestiunile de ordin intern,
 298 ALEX. LAPEDATU

sarcinile materiale insuportabile şi obligaţiile morale desonorătoare,

impuse ţării şi Domnilor, toate acestea au contribuit să prefacă — cum
am spus — Ţările Române, din tributare, în State efectiv vasale
Imperiului otoman.
D a r cum această stare de fapt, dobândită prin abuz şi putere
d e o p a r t e , prin slăbiciune şi ticăloşire de alta, nu schimbase pe cea
de drept, oamenii vremii socoteau că încălcarea vechilor lor libertăţi
şi drepturi se mai poate încă înlătura. In conştiinţa lor drepturile
deplinei suveranităţi erau încă destul d e tari. Şi dacă au fost D o m n i
cari au acceptat situaţia creiată ţării lor prin imixtiunea turcească
în treburile lor din lâuntru, au fost în schimb şi de aceia cari au
căutat să o răstoarne p e calea armelor, ca Ion Vodă Cumplitul şi
Mihai V o d ă Viteazul.
Luptele acestuia şi ale contemporanului său din M o l d o v a
Aron Vodă, ca să elibereze Ţările Române de s u b vasalitatea ex­
ploatatoare şi dejositoare a Turcilor, au fost cea din urmă şi, cea
mai strălucită încercare de a redobândi, p e câmpul de bătaie, vechile
d r e p t u r i şi libertăţi naţionale, uzurpate şi încălcate cu puterea. Ea
coincide — cum am zis — cu sfârşitul dinastiilor n o a s t r e naţionale :
Basarabii în Ţ a r a Românească şi Bogdan-Muşatinii în M o l d o v a .
Căci Aron Vodă şi Mihai Viteazul sunt ultimii descendenţi direcţi,
în linie bărbătească, ai acestor dinastii, a căror stingere însemnează,
în istoria noastră, întronarea deplină a vasalităţii turceşti.
D a r oricât d e oneroasă şi înjositoare era această vasalitate,
un secol în urmă încă ea nu însemnează pierderea suveranităţi na­
ţionale pentru Ţările Române, căci atributele de căpetenie ale acestei
suveranităţi — dreptul de alegere al Domnilor şi a u t o n o m i a în ce
priveşte afacerile lăuntrice, b a chiar şi în ce priveşte relaţiile lor
din afară — continuă a fi, mai mult sau mai puţin, exercitate. Zic )

mai mult sau mai puţin, p e n t r u că, dacă ici şi colo, din când î n
când, puterea suverană a săvârşit şi sub aceste r a p o r t u r i abuzuri
şi încălcări, ele erau excepţionale, nu constituiau încă un sistem.
De altmintreli, exercitaree acestor drepturi suverane se vădeşte
în situaţia însăşi a Ţărilor Române în sec. 17, — situaţie de au­
toritate şi prestigiu s u b r a p o r t politic, d e bună stare şi prosperitate
sub r a p o r t economic, de p r o g r e s şi înflorie s u b r a p o r t cultural.
Căci, s u b aceste r a p o r t u r i , secolul acesta este şi rămâne, cu t o a t e
celelalte neajunsuri şi scăderi, unul din cele mai importante
ale trecutului nostru. Găndească-se numai cineva la bună starea şi
prosperitatea din M o l d o v a lui Vasile Lupu, la a u t o r i t a t e a şi pres­
tigiul lui Matei Basarab, la progresul şi înflorirea culturală d e s u b
 ANTECEDENŢELE ISTORICE ALE INDEPENDENŢII ROMÂNE 299

Constantin Brâncoveanu, ca să-şi dee seama că toate acestea numai

în ţări cu exerciţiul suveranităţii se puteau realiză.

1,

Din nefericire însă, situaţia aceasta a Ţărilor Române de

vasale ale Imperiului otoman, cu menţinerea suveranităţii lor, se
schimbă la începutul secolului următor, din cauze bine cunoscute
şi, în ce priveşte anumite interese de Stat ale Turciei, în parte
justificate. E aşa zisă epocă fanariotă. Dreptul ţării de a-şi alege
pe Domni este înlocuit prin dreptul ce-şi însuşeşte P o a r t a de a-i
numi însăşi, ca pe nişte guvernatori. Autonomia este sistematic
încălcată prin porunci (firmanuri) date direct dela Constantinopol-
Productele ţării monopolizate. Ultimele resturi de armată naţională
desfiinţate. Clasa conducătoare a boierilor pământeni substituită
prin boieri de provenienţă levantină. Ţ a r a ticăloşită prin abuzurile
şi extorcările de tot felul ale acestora şi nemernicei lor clientele
ciocoeşti. Iar dacă la toate acestea se a d a o g ă urmările dezastroase
ale ocupaţiilor aduse de războaiele Ruşilor şi Austriacilor cu Turcii,
ne putem da bine seama cum Ţările Române, în sec. 18, îşi pierd,
aproape complet, suveranitatea lor, d e g r a d a t e fiind în rândul pro­
vinciilor turceşti (raiale) guvernate de paşale, a căror stăpânire şi
exploatare o râvneau şi urmăreau puternicile împărăţii creştine de
la Apus şi Răsărit. E cea mai tristă şi u m i l i t o a r e epocă din p u n c t u
de vedere politic ce ne interesează.
Din această situaţie, Ţările R o m â n e au fost mântuite numai
prin mişcarea revoluţionară a lui T u d o r Vladimirescu, din 1821
care aduse înlocuirea nefastului regim fanariot şi restaurarea dom­
niilor pământene. Atunci, sub influenţa acestei mişcări naţionale şi
a luptelor începute de popoarele crştine din Balcani — Greci şi
Sârbi — p e n t r u emanciparea lor de sub stăpânirea turcească şi
reîntemeierea vechilor lor State naţionale, conducătorii Ţ ă r i l o r
Române p u t u r ă vedea mai întâiu zorile epocei de renaştere a nea­
mului n o s t r u , prin constituirea unui nou Stat român, al aspira-
ţiunilor naţionale.
Căci atunci, în faţa partidei celor ce susţineau solidarizarea
ţării cu revoluţia grecească (eteria) şi lupta pentru desmembrarea
Imperiului otoman, stătu, chiar dela început, p a r t i d a boierilor pă­
mânteni, care nu înţelegea să cheltuească puterile regeneratoare ale
ţărilor pentru cauze străine şi nici nu urmărea d i s t r u g e r e a puterii
turceşti. Căci, rezonau ei, foarte cuminte, puterea aceasta e în
300 ALEX. LAPEDATtJ

iremediabilă decadenţă. Nu peste mult se va disolvâ. In acel moment,

libertatea ţărilor va fi asigurată Nu e deci trebuinţă de răsvrătiri
şi lupte în acest scop. Intâiu, pentru că legăturile noastre de va­
salitate cu P o a r t a o t o m a n ă nu erau de natură să stânjenească, necum
să primejduiască, opera de regenerare politică a ţării. Al doilea,
p e n t r u că Ţările Române nu erau încă preparate p e n t r u o viaţă
independentă, proprie, între cele două împărăţii ce le râvneau.
T r e b u i a un t i m p de p r e g ă t i r e pentru aceasta. Ori timpul acesta
urmă să fie tocmai acel necesar procesului de disolvare a Imperiului
otoman.
Acest partid, al intereselor româneşti şi, i-aş mai zice, al
bărbaţilor cu simţul realităţilor politice, eră în opoziţie firească
cu celălalt, al intereselor străine, greceşti. El este partidul naţional
sau, cel puţin, sâmburile din care s'a născut şi s'a desvoltat acest
p a r t i d . Acţiunea sa în acest sens avea să o înlesnească desfăşurarea
în favorul nostru a evenimentelor ulterioare. In adevăr, anul 1829,
cu pacea sa dela Adrianopol, între Turci şi Ruşi, a adus o schim­
bare radicală în situaţia Ţărilor Române în ce priveşte raporturile
lor de vasalitate cu P o a r t a o t o m a n ă şi posibilităţile de recâştigare
a vechilor autonomii. Căci distrugerea cetăţilor din stânga Dunării
cu desfiinţarea raialelor a întins suveranitatea Domnilor români pe
întreg teritoriul naţional, — libertatea navigaţiei pe Marea Neagră
şi Dunăre a pus capăt monopolizării productelor ţării în folosul
exclusiv al Turcilor şi a deschis calea unei noui şi prospere des-
voltări a vieţii economice, prin intensificarea agriculturii şi exportul
de cereale, — în sfârşit, vechiul d r e p t al ţărilor pentru alegerea
Domnilor săi a fost restabilit. Nu mai rămânea deci, ca semn al
vasalităţii Principatelor, de cât tributul, pe care ele îl plăteau Porţii.

5.

Drumul pentru recâştigarea deplinei autonomii, în sensul

vechilor învoieli, tratate şi capitulaţiuni, ar fi fost larg deschis ţărilor
noastre acum, dacă, prin acelaş tratat, prin care ele se scoteau de
sub suzeranitatea efectivă a Porţii otomane, nu se aşezau sub o
suzeranitate mai grea şi cu perspective deadreptul primejdioase
pentru viitorul lor, sub aşa zisul protectorat, pe care Turcii, în
slăbiciunea lor, îl acceptaseră şi-1 recunoscuseră Rusiei.
In adevăr, ori cât de umilitoare şi de p ă g u b i t o a r e fusese şi
ar mai fi putut fi imixtiunea turcească în afacerile interne ale
Ţărilor Române, un lucru eră cert pentru t o ţ i : că, cu îndepărtarea
 ANTECEDENŢELE ISTORICE ALE INDEPENDENŢII ROMÂNE 301

şi dispariţia cauzelor ce o provocase şi o întreţinea, suzeranitatea

otomană se va reduce la ceia ce fusese odinioară - la o suzera­
nitate nominală.
Nu tot aşa stă însă lucru! cu Rusia. Imperiul moscovit eră,
dimpotrivă, în creştere continuă şi p r o g r e s i v ă a puterilor şi in­
fluenţelor sale. Tendinţele ruseşti de dominaţiune în sud-estul
Europei ameninţau fiinţa Statelor creştine din Balcani, tocmai în
epoca renaşterii lor politice şi naţionale. Şi cum, în calea expasi-
unii sale s p r e C o n s t a n t i n o p o l , erau, în primul loc, Ţările Române,
asupra lor s'a î n d r e p t a t mai întâiu năzuinţele de stăpânire ale Rusiei.
Iar instrumentul pentru ajungerea acestui scop fu rolul de
protectoare pe care ea şi 1-a luat asupra acestor State şi care i-a
fost recunoscut şi confirmat de P o a r t a o t o m a n ă prin convenţia de
Ia Akkerman, din 7 O c t o m b r i e 1826, care mai prevedea că, pentru
ameliorarea situaţiei din Principate, Domnul şi Divanul (adunarea
boierilor) vor întocmi câte un regulament general pentru organi­
zarea şi administrarea fiecărei ţări. Eră ideia iegulamentelor organice,
făcute, sub ocupaţie, de comandanţii armatelor imperiale ruseşti şi
de reprezentanţii clasei conducătoare, ai boierilor, şi p e cari P o a r t a
îşi lua obligamentul, prin tratatul s e p a r a t dela Adrianopol din
14 Septembrie 1829, să le confirme.
O r i , tocmai aceste regulamente, prin dispoziţiunile, prin spi­
ritul şi prin scopul ce u r m ă r e a u au fost instrumentele de căpetenie
ale imixtiunilor ruseşti în afacerile interne ale Ţărilor Române şi
au constituit baza pe care s'a exercitat protectoratul, p r o c o n s u l a t u
rusesc din aceste ţări. Căci prin ele s'au agravat dispoziţiile cu­
prinse în tratatele anterioare, s'a jertfit complet vechea autonomie
a ţării, s'au creiat surse de continue conflicte între D o m n şi boieri,
s'a confirmat situaţia privilegiată a acestora şi s'a legiferat pe
seama sătenilor raporturi de proprietate cari constitueau o ex­
ploatare şi mai neomenoasă ca până atunci.
Evident că, de îndată ce protectoratul rusesc cu regulamentul
său organic fură instituite, conducătorii Ţărilor Române îşi d ă d u r ă
bine seama că ele erau să fie piedica de căpetenie, nu numai pentru
redobândirea vechei autonomii, dar şi p e n t r u realizarea celorlalte
Postulate naţionale, care stau alăturea cu autonomia la baza cons­
tituirii Statului român m o d e r n : unirea, dinastia străină ereditară
?• regimul constituţional.
Căci t u s p a t r u aceste principii fundamentale s'au n ă s c u t si
s
' a u desvoltat în epoca aşa zisă regulamentară şi au fost principiile
conducătoare a două mari generaţiuni de patrioţi români — gene-
302 ALEX. LAPEDATU

raţiunea regulamentului o r g a n i c şi generaţiunea dela 1 8 4 8 , c a r i ,

s p r e lauda lor, au întrevăzut, dela început, precis şi clar, aceste prin -
cipii şi le-au susţinut totdeauna împreună, pentru că, fără realizarea
lor integrală, nu p u t e a u concepe u n Stat român al intereselor
naţionale.
P e n t r u realizarea lor t r e b u i a deci îndepărtată piedica ce stătea
în cale — protectoratul rusesc cu regulamentul său organic. Lupta
pentru ajungerea acestui scop, care s'a d a t în Ţ a r a Românească, în
Valahia cum se numiâ ea obişnuit pe atunci, lupta aceasta a fost
si mare şi g r e a : mare pentru cutezanţa patrioţilor acelor vremi de
a se ridica împotriva tendinţelor de cutropire r u s e a s c ă ; grea pen­
t r u insuficienţa mijloacelor d e care ei puteau dispune atunci p e n t r u
a o p u r t ă cu cinste şi succes. Ea cuprinde p a t r u etape şi a n u m e :
1. Lupta prin mijloacele legale ale ordinei din ţară, l u p t a de
control riguros a vieţii publice şi de apărare a autonomiei naţionale,
în adunările obşteşti. Ea a fost dusă de partidul naţional, în fruntea
căruia stătea Colonelul Ion Câmpineanu. O adunare e disolvată
p e n t r u spiritul ei „răsvrătitor şi primejdios" intereselor ţării, cum
zicea firmanul d e disolvare. A d o u a , pentru că a refuzat să ratifice
modificarea regulamentului organic în sensul unei complete anulari
a autonomiei administrative şi legislative, a fost şi ea disolvată.
Mişcarea fu deci înăbuşită. Ţ a r a eră prea slabă pentru ca prin
aceste mijloace numai să poată redobândi vechile ei drepturi şi
libertăţi naţionale, emancipându-se astfel singură din ghiarele Rusiei.
2. Lupta secretă, dusă d e aceeaşi, prin urzirea unui plan de
răsturnare, p e orice cale, a stărilor de lucruri din Iăuntru, cu aju­
torul puterilor străine şi a emigraţiei polone, revoluţionare, care
se răspândise în toată E u r o p a după 1830 şi lucra sub conducerea
şi autoritatea Principelui Adam Czartoryski.
In vederea acestui scop, şeful partidului naţional, cu amicii
săi mai devotaţi, p u n la cale un adevărat complot, ale cărui acte,
p ă s t r a t e , ne descoperă, nu numai ţelurile imediate şi directe ale
l o r : înlăturarea protectoratului rusesc şi regulamentului o r g a n i o
d a r şi p e cele mai d e p ă r t a t e şi ideale : unirea t u t u r o r ţărilor r o -
mâe şi independenţa completă a Statului naţional ieşit din această
unire.
Dar nici acţiunea aceasta nu izbuteşte, căci, pentru situaţia
Ţ ă r i i R o m â n e ş t i şi pentru legăturile din afară, era încă p r e m a t u r ă .
Apusul nu cunoştea încă chestiunea r o m â n ă în sensul dorinţelor şi
veleităţilor partidului naţional al lui Câmpineanu, iar Rusia era
prea puternică ca să nu poată urmări şi paraliza lucrarea acestuia,
 ANTECEDENŢELE ISTORICE ALE INDEPENDENŢII ROMÂNE 303

care, întors în ţară, din călătoria sa făcută în Apus pentru scopul

arătat, e arestat şi închis, pentru ca, prin suferinţe morale şi ruină
materială, să fie răpus şi scos din luptă.
3. Dar, dacă mişcarea dintâiu a fost înăbuşită, iar cea de a
doua nu a izbutit, ideea însăşi pentru care se făcuseră n'a p u t u t
fi nici obrocită, nici omorîtă. Ea a trăit mai departe, a fost îm­
brăţişată de tinerime, care, în jurul lui Ion Câmpineanu, s'a pregătit
pentru o n o u ă luptă, — de data aceasta revoluţionară. E mişcarea
dela 1848, al cărui scop concret a fost liberarea de sub p r o t e c t o ­
ratul rusesc. Mişcarea, de rândul acesta, a reuşit. Regulamentul
organic a fost a b r o g a t şi un g u v e r n naţional, provizoriu, instituit.
Din nefericire succesul nu s'a p u t u t menţine decât prea puţin t i m p —
3 luni de zile. Reacţiunea a venit. Intervenţia militară a Rusiei şi
Turciei s'a p r o d u s . Ocupaţiunea, cu nefastul ei regim, a luat din
nou în stăpânire Ţările Române, iar revoluţionarii au trebuit să
ia şi ei calea exilului. Regulamentul organic a fost r e s t a u r a t . Tristul
eveniment n'a descurajat însă pe cei ce urmăreau înlăturarea p r o ­
tectoratului rusesc.
4. Tinerimea română revoluţionară, emigrată în Apus, porneşte
ultima fasă a luptei pentru liberarea Ţărilor Române de sub acest
protectorat. Ea a întreprins d o u ă mari şi însemnate, prin rezultatele
lor, acţiuni: una de intensă şi pasionată p r o p a g a n d ă , pentru a face
cunoscută chestiunea română opiniunei publice şi a o câştiga de
partea s a ; alta, diplomatică, p e n t r u a d o b â n d i bunăvoinţa şi inte­
resul Statelor apusene pentru cauza ce r e p r e z e n t a u şi susţineau:
constituirea, la Dunărea de Jos, între Turcia şi Rusia, a unui Stat
naţional român, reclamat, nu numai de aspiraţiile legitime ale
neamului nostru, ci şi de anumite necesităţi politice ale Europei.
îndoita aceasta acţiune a emigraţiei române, dela 1848 — 5 6 ,
e cea mai frumoasă operă politică şi naţională din epoca renaşterii
noastre. C e i ce au condus-o şi p r o m o v a t - o , tinerii revoluţionari,
au dat dovadă, nu numai de cald şi luminat patriotism şi devota­
ment, dar şi d e multă pricepere, intuiţie şi tact politic. Căci e, în
adevăr, uimitor c â t de lesne şi bine au p ă t r u n s tainele şi scopurile
politicei europene, cum au ştiut c o o r d o n a interesele acestei politici
c
u năzuinţele naţionale ce urmăreau, cum, cu un cuvânt, au făcut
din rezolvarea chestiunii române o p r o b l e m ă a politicii europene.
Prin aceasta au şi izbutit. In adevăr, câţiva ani în urmă,
coiizia de interese în Orient, între Rusia de o parte şi Turcia, cu
Anglia şi Franţa de alta, au d u s la războiul Crimeii. Un strigăt
e
^ bucurie a izbucnit atunci din toate piepturile româneşti, a celor
301 ALEX. LAPEDATU

de acasă şi a celor din exil. T o ţ i îşi dădeau seamă că din acest

conflict cauza română va ieşi triunfătoare. Căci numai înfrângerea
Rusiei, acum sigura, putea aduce libertatea ţărilor noastre de sub
onerosul şi îngrijitorul ei p r o t e c t o r a t .
In aceste nădejdi ale lor, ai noştri mergeau mai d e p a r t e . Se
g â n d i a u să participe, efectiv, cu un corp de oaste românească, la
acest conflict, să câştige, cu p u t e r e a armelor, pe câmpul de l u p t ă
nu numai libertatea de sub protectoratul rusesc, dar şi i n d e p e n ­
denţa de sub suzeranitatea turcească. Curând însă văzură că planul
le erà nu numai imposibil, dar şi primejdios. Imposibil, pentru că,
în situaţiunea noastră de vasali ai Porţii, nu ni se putea r e c u n o a ş t e
o participare pe cont propriu la războiu, care, de altfel, chiar de
ne-ar fi dus — cum ne-a şi dus — la liberarea de sub protectorat,
nu ne-ar fi p u t u t duce şi la independenţa de sub suzeranitate. P r i ­
mejdios, pentru că ridicarea armelor noastre, atunci, împotriva
Rusiei, ar fi p u t u t compromite, de sigur pe multă vreme, relaţiile
viitoare ale Statului român în formaţie cu Imperiul moscovit, relaţii
ce aveam t o t interesul să Ie cultivăm pentru 'scopurile ulterioare
ale politicei n o a s t r e .
Prin acţiunea emigraţiei din Apus şi prin lucrarea celor ră­
maşi acasă, problema românească fu aşa de bine pregătită că a
trebuit să fie pusă spre rezolvare între cele dintâiu şi mai impor­
tante la Congresul de pace delà Paris din L856, care congres scoate,
se ştie, Ţările Române de sub p r o t e c t o r a t u l rusesc, p u n â n d u - l e sub
garanţia colectivă a celor şapte Puteri europene, ceia ce însemna
izbânda cauzei noastre, întru cât, acum, calea realizării postulatelor
naţionale, de care am v o r b i t : autonomia, unirea, principele străin
şi regimul constituţional, erà deschisă şi asigurată. Eră — cum
zicea Ion Brătianu — numai chestiune de t i m p ca Statul român
modern să fie constituit.
Evenimentele ce au dus la aceasta constituire se cunosc şi nu
voi stărui asupra lor. Divanurile ad-hoc, delà 1857, într'o minunată
solidaritate de simţăminte şi desăvârşită unanimitate de voinţe,
au fixat cele patru postulate naţionale, fără de realizarea completă
a cărora noul Stat român nu se p u t e a nici înfiinţa şi nici asigura
în desvoltarea lui viitoare. Convenţia însă, delà 1858, afară de
autonomia acordată de Congres şi reglementată acum printr'un
Statut de nouă organizare a Ţărilor Române, pe bază constituţională,
nu a p r o b ă nici unirea integrală (numai cea administrativă, nu şi
cea politică) şi nici alegerea unui principe ereditar din casele
domnitoare ale Apusului.
 ANTECEDENTELE ISTORICE ALE INDEPENDENŢII ROMÂNE 305

Dar ceia ce nu împliniră reprezentanţii puterilor g a r a n t e ,

împliniră ai noştri, cu acea minunată formulă : îndrăzneală în cele
bine chibzuite. Şi anume : puind E u r o p a în faţa faptelor împlinite,
mai întâiu prin îndoita alegere a lui Alexandru Ioan I în ambele
Principate, cu care alegere se realizează unirea, apoi, prin rezerva
expresă, afirmată, hotărît şi categoric, chiar în momentul acestei
alegeri, că Ţările Române nu înţeleg să renunţe la postulatul
principelui străin, că-1 menţin integral şi că, deci, alegerea noului
Domnitor nu este un scop, ci numai un mijloc, pentru a ajunge,
după unire, care nu se putea realiza decât în acest fel, la dinastia
străină ereditară.

6.

Aşa dar, la 1858, se redobândi autonomia noastră deplină şi

efectivă, în sensul vechilor [tratate şi capitulaţiuni cu P o a r t a , din
vremea când Ţările Române erau numai tributare, când, afară de
acest tribut, nu mai eră nici un alt semn vădit al vasalităţii n o a s t r e .
Şi, în adevăr, dela 1858 înainte, relaţiile noastre cu P o a r t a o t o ­
mană se reduc la plata tributului şi la satisfacerea anumitor forme
protocolare, p e cari p u t e r e a suzerană le cerea p e n t r u a salvă
măcar aparent autoritatea Sultanului în Principatele-Unite.
D u p ă dobândirea autonomiei urmă, în chip firesc, aceia a
independenţii, . a completei neatârnări, nu numai în afacerile din
lăuntru, ci şi în relaţiile din afară ale Statalui român. Ea se im­
punea t u t u r o r . D a r cu aceaşi remarcabilă intuiţie politică, cu acelaş
simţ particular al realităţilor şi cu aceiaşi deosebită pătrundere a
posibilităţilor, conducătorii Statului român îşi dădură seama că
chestiunea aceasta trebuia să vină mai pe urmă, după rezolvarea
acelora, mai u r g e n t e , pe cari le reclamau necesitatea deplinei cons­
tituiri şi asigurări a noului Stat, între cari, în primul loc, e r ă :
întemeierea dinastiei străine ereditare.
T r e b u i a deci aşteptat momentul alegerii şi aducerii Princi­
pelui Carol de Hohenzollern ca D o m n în România, când iarăşi,
cei mai n e r ă b d ă t o r i şi grăbiţi cerură declararea independenţii,
tendinţă de care, sub anumite sugestii din afară şi îndemnuri fireşti
lăuntrice, nu eră străin chiar tânărul Principe. Decât lucru nu se
putea face nici acum. Căci o serie î n t r e a g ă de alte chestiuni pri­
mau pe aceasta. Trebuia asigurată organizarea şi desvoltarea internă
a Statului, prin întocmirea şi votarea Constituţiei dela 1868 şi a
legilor organice ce aveau să urmeze, — trebuia regulată chestiunea
 ALEX. LAPEDATD

dificilă a recunoaşterii noului Domn, cu p u t e r e a suzerană şi pu­

terile g a r a n t e , - - t r e b u i a consolidată noua domnie în simţământul
general al ţării, prin iubirea şi încrederea pentru tânărul său
Principe, — trebuia organizată, p r e g ă t i t ă şi utilată a r m a t a , abia
în formaţiune, p e n t r u o acţiune militară serioasă şi de durată, —
trebuiau făcute căi de comunicaţie p e n t r u desvoltarea vieţii eco­
nomice şi pentru necesităţile unei eventuale mobilizări, — trebuia
îmbunătăţită situaţia economică şi financiară, a t â t de zdruncinată,
a Statului, — trebuiau stabilite anumite r a p o r t u r i de bunăvoinţă
şi amiciţie absolut necesare cu puterile străine, —- trebuia p r e g ă t i t ă
opinia publică p e n t r u un războiu, faţă de care mulţi din r e p r e z e n ­
tanţii ei manifestau încă neîncredere şi îndoială, — trebuia cultivat
sentimentul conştinţei şi mândriei militare la o oştire, care, după
a p r o a p e două secole dela desfiinţare, pierduse tradiţia gloriei sale
străbune, — trebuia, în fine, mai presus de toate, găsit momentul
potrivit, împrejurările favorabile, ca să se p u n ă intenţiunea şi
acţiunea noastră de acord cu interese şi necesităţi ale politicei
europene.
Iată de ce toată grijea şi preocuparea conducătorilor ţării, la
inceptul domniei Principelui Carol, a fost de a găsi şi de a nu
pierde acest moment, de a-1 putea utiliza cât mai mult şi mai cu
folos în interesele şi scopurile ţării. De aceia, bărbaţii, cari aveau
răspunderea guvernării şi acei ce erau priviţi ca exponenţi r e p r e ­
zentativi ai aspiraţiilor naţionale, erau cu atenţiunea încordată asupra
celor ce se petrec în Balcani — Balcanul acesta fiind ţinutul endemic
al răsvrătirilor revoluţionare, cari puteau provocă, în orice moment,
un conflict al Rusiei cu Turcia, pentru ocrotirea şi liberarea c r e ş ­
tinilor subjugaţi încă Puterii otomane,
Astfel, între griji şi preocupări de acest soiu, între Jucrări
continue şi serioase, adeseori grele şi uneori chiar zadarnice, s'a
petrecut primul deceniu al domniei Princepelui Carol şi al vieţii
de Stat a României moderne, în aşteptarea şi pregătirea războiului
de neatârnare. In acţiunea aceasta, cuminte şi chibzuită, deja tra­
diţională la tânăra politică româneasca, nu putea crede încă străi­
nătatea. Căci nu odată actele şi documentele diplomatice ale vremii
itribue Prinţului şi, în deosebi, sfetnicul său din primii ani ai
domniei, intenţiunea de a proclama şi câştiga independenţa ţării,
prin acţiuni nesocotite şi inoportune, de aventuri, care ar fi p u t u t
pune în flăcări Orientul european. Chiar r e t r a g e r e a silită dela
guvern a lui Ion Brătianu, la sfârşitul anului 18.)S, prin presiuni
venite din afară, nu se datoreşte mimai agitaţiilor antisemite, ci
 ANTECEDENTELE ISTORICE ALE INDEPENDENŢII ROMÂNE 307

eonvingerei falşe ce se făcuse în Apus că acest «emerit revolu­

ţionar mazzinian», cum eră privit şi numit, nu este un bărbat de
Stat cu sentimentul răspunderii, că sprijineşte formarea de bande
vulgare pe teritoriul român, pentru a p r o v o c ă tulburări J p e s t e
Dunăre şi că pregăteşte lovituri armate peste Carpaţi, pentru ca,
din complicaţiunile ivite, să câştige, odată cu independenţa ţării
şi liberarea Transilvaniei.
Deşi Principele şi ţara îl apărau şi-1 reclamau, Brătianu a tre­
buit să se retragă. Retras însă, a făcut aceaşi politică de î n d r ă s -
neală în cele bine chibzuite şi a n u m e : îndrăsneală în revendicarea
şi susţinerea drepturilor şi aspiraţiunilor naţionale, b u n ă c h i b z u i n ţ ă
în acţiunile pentru realizarea lor. Formula e a sa, dar şi aplicarea
ei cu succes, în multe, a rămas tot a sa. T o c m a i pentru aceasta
a aşteptat momentul prielnic al proclamării independenţii. Ţ a r a s'a
pregătit în acest timp, cum am arătat, şi, când ceasul a bătut, a
ridicat armele, cu bărbăţie şi hotărîre, sub c o n d u c e r e a acelora cari
nu înţelegeau dobândirea neatârnării decât numai prin războiu.
Căci, dacă independenţa era absolut necesară pentru desvol-
tarea şi asigurarea viitorului acestui Stat, apoi tot atât de n e c e s a r
era ca ea să fie dobândită pe calea armelor, prin războiu, nu prin,
cornbinaţiuni diplomatice obţinute prin bunăvoinţa şi dărnicia p u ­
terilor g a r a n t e , cum s o c o t e a u unii, din n e n o r o c i r e , destul de mulţi
Războiul erâ pentru p o p o r o necesitate de ordin moral şi naţional,
ea să recâştige încredere în virtuţile militare şi în puterile r e g e ­
neratoare ale neamului, aşa cum p e n t r u Principe erâ o necesitatei
de ordin personal şi dinastic, ca să câştige autoritatea şi p r e s t i g i u
trebuitor pentru impunerea şi afirmarea domniei şi a casei sale.

*
* *
Aceasta este desvoltarea istorică a independenţii r o m â n e ,
dela cele dintâi State naţionale, al lui Basarab-Vodă Bătrânul şi ai
Ini B o g d a n - V o d ă Descălecătorul, întemeitorii vechilor n o a s t r e di­
nastii, până la România Principelui Carol de Hohenzollern, fon­
datorul nouii noastre dinastii.
Desvoltarea aceasta ne arată formele s u b cari independenţa
politică a Ţărilor Române s'a p u t u t păstră în decursul veacurilor,
până la epoca când s'a p i e r d u t împreună cu însăşi suveranitate;!
naţională. Ne arată, apoi, silinţele ce s'au d e p u s şi luptele ce s'au
Purtat, pentru recâştigarea acestei suveranităţi, întâiu sub forma
Vţ,
: h e i autonomii, iar după aceasta sub acea a deplinei neatârnări.
308 ALEX. LAPEDATU

r e d o b â n d i t ă acum 50 de ani pe câmpiile de războiu ale Bulgariei.

Generaţia acestui mare eveniment din istoria noastră naţională
zace, aroape întreagă, sub glia verde. Urmaşa ei, acea care a con­
solidat vechiul regat, pregătindu-1 pentru zilele mari ce aveau să
vină, mai are puţini reprezentanţi în mijlocul nostru, iar aceia,
care, pe urmele acestora, a avut n o r o c u l să vadă realizată unitatea
politică a neamului, este şi ea la zenit. O altă n o u ă se ridică,
spre a se b u c u r a de r o a d e l e operei celor precedente, d u c â n d - o
mai d e p a r t e , prin cultură şi civilizaţiune. E generaţia tânără dc
azi, aceia pentru cari evenimentele petrecute acum o jumătate d e
veac sunt pedeantregul în domeniul istoric.
Cum deci generaţiunea aceasta poate privi trecutul s u b p e r s -
prectiva sa istorică, scoţând din el preţioase constatări şi învăţă­
minte, ca istoric şi mai ales ca profesor, nu pot încheia conferinţa
aceasta, fără să încerc a p u n e înaintea tinerimii o parte măcar din
aceste constatări şi învăţăminte şi anume acelea ce reies, în chip
firesc şi evident, nu numai din e x p u n e r e a sintetică ce aţi binevoit
a asculta, ci din întreaga istorie a României m o d e r n e :
că România aceasta e opera colectivă şi succesivă a câtorva
rânduri de buni şi luminaţi patrioţi, cari, dela 1 8 2 1 încoace, au
a d u s , unii după alţii, cu spirit de solidaritate şi continuitate, partea
lor de contribuţie la construcţia Statului r o m â n a c t u a l ;
că aceasta operă nu este rezultatul întâmplării şi al hazardului,
ci al patriotismului şi înţelepciunii conduc Itorilor ?de pe vremuri
ai ţării, cari, fără a pierde vre-odată din vedere năzuinţile ideale,
scopul final al politicei noastre naţionale, au ştiut să formuleze în
chip precis, să serieze în chip cuminte şi să realizeze în chip
concret principiile fundamentale fără de cari nu se putea întemeia
şi nici asigura viitorul Statului român m o d e r n : unirea, independenţa,
dinastia şi constituţia;
că'n realizarea, rând pe rând, a acestor pricipii fundamentale,
ei au dat d o v a d ă nu numai de iubire şi devotament potriotic, dar
şi de o superioară intuiţie şi p ă t r u n d e r e a realităţilor şi posibili­
tăţilor politice, ceia ce i-au ferit să lunece pe căi riscate şi aven­
turoase, ţinându-i totdeauna pe drumul sigur al marilor datorii şi
răspunderi faţă de interesele s u p e r i o a r e şi permanente ale neamului
şi patriei;
că numai astfel s'a putut constitui aci un Stat, care, privit
în lumină istorică, nu înfăţişează, în desvoltarca lui, ca alte crea-
ţiuni similare ale epocii m o d e r n e , crize de natură a periclita exis-
 ANTECEDENTELE ISTORICE ALE INDEPENDENŢII ROMÂNE 30D

tenta lui, prin atacarea şi slăbirea instituţiilor sale fundamentale

câştigate cu truda şi jertfa înaintaşilor ;
că, îa fine, politica aceasta — de încredere în forţile vii ale
naţiunii, dar de chibzuinţă şi r ă s p u n d e r e în t o a t e acţiunile — e
singura ce poate ^garantă şi asigură viitorul Statului şi neamului
românesc.
Iată de ce tineretul trebue să o cunoască cât mai bine, apli-
cându-se pentru aceasta cât mai mult la studiul istoriei noastre
contemporane. C ă c i , numai astfel se va p ă t r u n d e că ceia ce a
fost acum un secol marea necesitate şi actualitate a vieţii politice
naţionale, e, sub altă formă bine înţeles, şi a s t ă z i : să v e g h e z e dar,
cu d r a g o s t e şi s c u m p ă t a t e , şi, dacă va fi nevoie, să apere, cu
tărie şi energie, temeiul de azi şi ce mâine al Statului român în­
tregit — instituţiile fundamentale pe cari l-au aşezat marii şt
fericiţii săi ctitori, ca să putem privi, acum, la cincantenarul in­
dependenţii n o a s t r e , cu toată încrederea, viitorului patriei şi al
neamului.
 Două lecţii de epigrafie
ţinute la Universitatea din Cluj în Iunie 1927
de G. G. Mateescu

I. M O N U M E N T U M ANCYRANUM

Unul dintre cele mai importante d o c u m e n t e istorice, rămase

din antichitate până în zilele noastre, este un m o n u m e n t epigrafie
de mărime neobişnuită, o inscripţie bilingvă uriaşă, găsită în
AiK'vra din Galatia (Asia Mică) şi numită d e aceea Monu­
ment/un Ancyranum. A c e a s t ă „regină a inscripţiilor", cum i se
z i c e , ne îngăduie să putem judecă cu mai multă siguranţă întreaga
operă de restaurare a ordinei şi de nouă creaţiune politică a acelui
extraordinar bărbat de Stat, care a fost Augustus, întemeietorul
imperiului roman. însemnătatea acestei mărturii istorice creşte şi
p r i n faptul că ea se d a t o r e ş t e lui A u g u s t u s însuşi, oferindu-ne
p r i l e j u l să studiam direct personalitatea şi talentul lui literar, p u s
în M-rvicul unei scrieri politice, care este o adevărată autobiografie
a carmuitorului.
Monumentul acesta epigrafie, cunoscut n o u ă şi dintr'o men-
ţii:nc a lui Suetonius supt titlul de index rerum gestarum, era
di "Minat de împărat să fie săpat pe doi stâlpi de bronz, expuşi
publicului în faţa mausoleului său şi al familiei imperiale din Cam-
pt;> Martius, m o r m â n t descris de Strabo, de forma unui tumulus
eu>>rm, cu diametrul de 6 8 de metri, pe un p o s t a m e n t zidit, în
feh:l Mausoleului lui Hadrianus (astăzi Castel Sant'Angelo).
Inscripţia cuprindea o expunere autentică a primului monarh
ai Romei, care la persoana întâia înşiră pe scurt cariera lui poli­
tica, titlurile şi magistraturile avute (honores), silinţele şi cheltuie-
hl<- sale "pentru binele public (impensae) şi faptele lui mai de
Se,i;nă (res gestae).
Dintre copiile făcute în provincii după acest text, în latineşte
SI s a u
• .1 traducere grecească, ' păstrat diferite fragmente m a i mari
 312 G. G. MATBESCU

şi mai mici, în deosebi în Orient. Copia delà Ancyra, Angora

Turcilor de astăzi, a ajuns până la noi într'o stare atât de bună,
ca să ne minuneze prin măreţia sa. Descoperirea ei se d a t o r e ş t e
unei solii a împăratului Ferdinand II, fratele lui Carol Quintul, în
1555, la Angora, fosta capitală a Qalatiei antice, iar Busbeck se
chiamă cel ce a transcris mai întâiu unele părţi ale textului latin.
Prima publicare ştiinţifică a întregii inscripţii, în ambele limbi, se
datoreşte învăţaţilor francezi P e r r o t şi Guillaume în Exploration
archéologique de la Galatie et de la Bithynie, Paris 1862, cari
au dat şi fac-similé, iar P e r r o t a şi t r a d u s - o .
Inscripţia se aflà săpată pe păreţii de marmoră ai pronaosu­
lui templului lui A u g u s t şi al Romei din Ancyra, la dreapta şi la
stânga porţii, în timp ce traducerea grecească î m p o d o b i â pereţii
externi ai naosului. Un al doilea exemplar al acestei traduceri s'a
găsit la Apollonia în Pisidia, într'un templu dedicat în onoarea
dinastiei Iulia (publicată de W a d d i n g t o n şi Le Bas, Voyage archéo-
lique en Grèce et en Asie Mineure). Din acesta însă s'au păstrat
numai fragmente mici ; în schimb p o s e d ă m cea mai mare parte din
Monumentum Ancyranum, atât din traducerea grecească, cât şi
din original, astfel că î n t r e g cuprinsul inscripţiei a p u t u t fi stabilit,
în afară numai de mici lacune, cu totul neînsemnate.
Titlul, a d ă o g a t d u p ă m o a r t e a lui A u g u s t u s , este în versiunea
latină a c e s t a : Rerum gestarum Divi Augusti quibus orbem ter-
rarum imperio populi Romani subiecit et impesarum quas in
rempublicam populumque Rom. fecit, incisarum in duabus aheneis
pilis quae sunt Romae positae exemplar subiectum. încheierea
textului s'a făcut în a. 13 d. Chr., numai cu câte-va luni înainte de
m o a r t e a împăratului, care îl ajunse la vârsta înaintată de 77 de ani.
La îndemnul lui M o m m s e n un arhitect german H u m a n n a
făcut în anul 1882 mulaje în gips pentru t o a t ă inscripţia. Ele se
află la Muzeul din Berlin şi pe baza lor a întreprins Mommsen
magistrala lui ediţie şi interpretare a scrierii lui A u g u s t u s , publi­
cată supt titlul: Res gestae Divi Augusti, Berlin, I ed. 1865 şi a
II ed. 1883, care este şi cea mai bună ediţie. M o m m s e n a
tipărit tot în 1883 şi o altă ediţie în format mai mic, deci mai
lesne de mânuit, deasemenea Cagnat şi Peltier, cu o traducere
franceză, în 1885.
Inscripţia întreagă, cu transcrierea ambelor versiuni şi cu
t o a t e fragmentele descoperite în diferite alte oraşe, este foarte
bine publicată şi în Corpus Inscriptionum Latinarum, vol. III, P-
 DOUĂ LECŢII DE EPIGRAFIE 313

769 ss., apoi în colecţia de lnscrlption.es Graecae ad res Romanas

pertinentes, III no. 159, a lui R. Cagnat şi G. Lafaye.
F o a r t e utilă, u ş o r de întrebuinţat şi cu un b o g a t material d e
comparaţie în note excelente, este ediţia lui Ernst Diehl, în
colecţia Kleine Texte a lui Lietzmann din Bonn, care e şi cea mai
nouă, fiind din 1910. L a Diehl v o m găsi prin urmare întregirile
mai nouă ale textului, d u p ă fragmente descoperite în urmă, aşa că
adeseori diferă de textul stabilit şi completat de M o m m s e n . Şi
Tocilescu a publicat un t e x t al inscripţiei lui A u g u s t u s , pentru
folosul Seminariului său, însă e lipsit de orice comentariu.
T e x t u l latinesc este rânduit pe 6 coloane, pe când traducerea
grecească se întinde pe 19 coloane mai mici şi avem păstrate
aproape 300 rânduri latineşti şi vre-o 440 greceşti. Un desen
interesant al peretelui, acoperit cu coloane de litere latine gravate,
poate fi văzut în V. Duruy, Histoire des Romains, voi. IV (1882] p. 163.

* *

O chestiune importantă, care s'a pus dela început învăţaţilor,

cari au studiat această mărturie autentică a lui A u g u s t u s despre
sine însuşi, este aceea privitoare la felul cum a fost redactat tex­
tul. Este vorba anume, dacă compoziţia lui este o operă unitară,
făcută întreagă dintr'o dată, sau are un sâmbure original lucrat mai
de mult, la care în urmă împăratul a a d ă o g a t pasagiile următoare,
privitoare la evenimente mai târzii din viaţa sa. Ca un t o t lucrat
odată îl priveşte U. Wilcken în Herm.es (1903) şi V. Qardthausen,
autorul vestitei opere Augustus und seine Zeit, ş. a., pe când
părerea a doua, a unei alcătuiri succesive a diferitelor capitole ale
autobiografiei, a fost foarte bine şi convingător susţinută mai ales
de E. Kornemann în revista Klio (1902—1905), iar mai de curând,
tot de el, în cel mai recent studiu asupra inscripţiei n o a s t r e ,
Maitsoleum und Tatenbericht des Augustus, 1921. Aici pledează
Pentru un „ U r m o n u m e n t " , cum zice el, o parte mai veche, scrisă
la sfârşitul anului 29 în. d. Chr., la care apoi pe rând au fost
alipite şi capitolele ce povestiau fapte mai târzii, pe la an. 6—7 d.
Chr., precum şi unele întregiri a d ă o g a t e de Tiberius, moştenitorul
Şi urmaşul împăratului. In t o t cazul un terminus ante quem, sigur
pentru opera lui A u g u s t u s , este data de 3 Aprilie 13 d. Chr., când
bătrânul împărat, după mărturia lui Suetonius, a depus acest index
' ' '// gestarum, împreună cu testamentul său şi cu alte d o c u m e n t e ,
!1
' mâna Vestalelor.
Cu toate că explicaţiile lui Kornemann sunt foarte plausibile
314 G, G. MATEESCU

nu sunt totuşi primite unanim de învăţaţi. Printre aceştia citez p e

M. Schanz, care în a sa Geschichte der römischen Litteratur,
partea II, p . 15 (în Iwan v. Müller's H a n d b . d. klass. Altertums­
wissenschaft) admite că cele trei părţi ale scrierii au fost toate
c o m p u s e de odată, fiind strâns şi organic închegate laolaltă, iar
întregul operii eră conceput de împărat ca o ideie unitară, dar în
definitiv nu exclude nici el unele adaose mai târzii.

Inscripţia, împărţită în 35 de capitole, cuprinde după conţi­

nutul ei trei p ă r ţ i : mai întâi (cap. 1 — 14) împăratul îşi numără
funcţiunile şi onorurile, la care a ajuns ; în partea a d o u a (cap. 15—24)
e x p u n e străduinţele lui pentru Stat şi cetăţeni, ca distribuţii de
bani şi altfel de cheltuieli, construcţiuni publice, serbări şi j o c u r i ;
în sfârşit partea treia (cap. 25—35) conţine faptele sale politice
în războiu şi în timp de pace.
E s t e probabil însă că A u g u s t u s nu a avut în vedere o per­
fectă împărţire a materiei, întrucât în partea întâia aflăm printre
onoruri şi slujbe şi unele fapte (res gestae), după cum în ultimele
capitole sunt pomenite şi alte distincţiuni personale a c o r d a t e lui
de p o p o r şi senat.
Care a p u t u t să fie rostul acestui d o c u m e n t remarcabil în
intenţia lui A u g u s t u s , este o întrebare, pe care şi-au p u s - o îuvăţaţii
şi asupra căreia s'a născut o aprigă şi încâlcită controversă. El
îşi face aici tabloul retrospectiv al vieţii şi activităţii sale şi dă
socoteală — am zice —, la sfârşitul vieţii, de cârmuirea lui înde­
lungată. P e n t r u aceea aşează în faţa onorurilor şi titlurilor dobân­
dite o listă a faptelor sale de general şi de guvernator al lumii
r o m a n e . El enumără pe de o parte ceeace a primit dela poporul
şi senatul roman, iar de alta ceeace a dat el pentru cei mulţi şi
cum a lucrat p e n t r u asigurarea acelei pax romana şi p e n t r u glo­
ria Romei.

* *

Mai g r e u de precizat decât scopul inscripţiei este categoria

ei literară. D u p ă locul pentru care eră destinată (Mausoleul), ar
trebui să o numim o inscripţie funerară sau sepulcrală, însă în
contra acestei determinări vorbesc cuvintele şi întreaga ei c o m p o ­
ziţie. O inscripţie de m o r m â n t presupune încheierea vieţii, ea cere
a b s o l u t indispensabilă o mână streină. Dacă însă în forma dată
de A u g u s t u s monumentul nu eră o inscripţie sepulcrală, ea putea
 DOUĂ LECŢII DE EPIGRAFIE 315

sä devină cu înlesnire o atare, schimbând numai textul la p e r s o a n a

treia şi adăogându-se ziua morţii şi ultimile onoruri câştigate sau
f a p t e săvârşite de către monarh. Şi e cu putinţă ca A u g u s t u s să-şi
fi pregătit intenţionat cu această autobiografie compoziţia inscrip­
ţiei sale funerare \ A u g u s t u s a murit însă repede dnpă încheierea
documentului, iar Tiberius ne mai având ce distincţiuni sau isprăvi
nouă să înscrie 1-a sfârşitul lui, 1-a lăsat neschimbat, aşa cum l'a
găsit, a d ă o g â n d numai la u r m ă un fel de rezumat în 14 rânduri,
care cuprindea suma totală a dărniciilor în bani (congiaria) ale lui
A u g u s t u s , clădirile şi templele noi zidite, p r e c u m şi lucrările
publice restaurate de el şi în fine innumerabilis itnpensa, cheltuieli
în general pentru jocuri şi spectacole, lupte de gladiatori şi fiare,
daruri oraşelor din Italia şi din provincii, distruse de incendii şi
cutremure, daruri senatorilor şi prietenilor pentru a ' l e com­
pletă censul.
Prin inscripţia pusă la începutul documentului, titlul citat mai
înainte, se explică o a r e c u m rostul acestui text nepotrivit cu locul,
unde se află săpat. Oricum ar fi, importanţa covârşitoare a monu­
mentului găsit la A n c y r a este în afară de orice îndoială. N u există
o altă mărturie antică, care să arate cu aşa putere impunătoare
măreţia cârmuirii monarhice a Cesarilor, care abia începuse şi se
si manifestase cu strălucire în toate domeniile. Această simplă si
concisă înşirare a faptelor unei vieţi îmbelşugate şi a unei domnii
de peste o jumătate de veac umple pe cititori de un sentiment
respectabil, care ne face să trecem cu v e d e r e a faptul că unele lu­
cruri sunt ocolite sau cu totul tăcute.
In timp ce [toţi învăţaţii sunt de acord întru a r e c u n o a ş t e
n a r e a însemnătate a inscripţiei, s'a iscat o controversă şi mai vie
asupra caracterului literar al ei. Bibliografia acestei chestiuni este
foarte b o g a t ă şi p u t e m afla operele şi savanţii, cari au discutat-o,
în mai multe locuri, dintre care c i t e z : M . Schanz, Geschichte der
iii;einischen Litteratur (1911), partea II, p . 1 5 ; articolul Monumen-
î/'-fi Ancyranum din Reallexicon des klassischen Altertums al lui
! ;bker, Geffcken, Ziebarth ( 1 9 1 4 ) ; E. Diehl, Res gestae Divi
• \ngusti, ed. 2-a (1910), p . 3 ; M. Besnier, Recents travaux sur
res gestae Divi Augusti, în Melanges Cagnat, Paris 1912, p .
l'i" s s . ; E. Kornemann, Mausoleum und Tatenbericht des Augu-
Leipzig 1921 ; acelaş în Römische Geschichte (în Gercke-

I) H. Dessau, Geschichte der ruinischen Kaiserzeit, 1 (Berlin 1924),

' :' eolul „Das Grabdenkmal des Kaisers", p. 47S 4»4.
316 G. G. MATEESCD

N o r d e n , Einleitung in die Altertumswissenschaft, ed. 3, 1 9 2 3 ) ;

B. Niese-Hohl, Römische Geschichte 1923, p . 276 (în Iw. v. Mül-
ler's Handb. d klass. Altert.). Vrednic de amintit e mai ales capi­
tolul „Das Grabdenkmal des Kaisers" din opera recentă a lui H.
Dessau, Geschichte der römischen Kaiserzeit, I, Berlin 1924, în
care aflăm ultimul cuvânt al ştiinţei dela unul din cei mai autori­
zaţi istorici şi epigrafişti ai antichităţii romane
O . Hirschfeld numise inscripţia noastră un „ t e s t a m e n t politic"
al lui A u g u s t u s , T h . M o m m s e n o „dare de seamă asupra gestiunii"
sale (Rechenschaftsbericht), iar Nissen o inscripţie sepulcrală.
Plecând dela aceste diferite exprimări, controversa fu alimentată de
studiile serioase ale lui Bormano, care caracterizează monumentul
ca o inscripţie d e mormânt, qe când Hirschfeld o numeşte memoria
vitae, adică o dare de seamă asupra vieţii şi faptelor publice, iar
U. von Willamowitz-Moellendorf, combătând părerea că ar fi o
inscripţie funerară, vede în ea o îndreptăţire, o justificare a apo­
teozei împăratului. Alţii au văzut în acest document istoric un bilanţ,
o carte de socoteli a întemeietorului imperiului, un fel de activ şi
pasiv, tabulae accepţi, onorurile primite şi tabulae expensi. ce a
făcut el pentru p o p o r , darurile în bani şi grâne, jocuri, cuceririle
şi pacea provinciilor. Şi discuţia a continuat, dacă e vorba de o
inscripţie de mormânt sau de un compte-rendu (Rechenschaftsberi­
cht) al activităţii împăratului, chiar o apologie a lui, ca să nu fie
judecat drept un tiran şi uzurpator, ci ca un adevărat pater patriae.
Kornemann şi M o m m s e n , după ei Niese, o privesc cu drept
cuvânt ca o scriere politică de primul r a n g , fără însă ca prin acea­
sta să-şi piardă rostul ei de monument funerar (Dessau). Ca atare
formează un gen aparte un fel de memorial, din care mai găsim
exemplare în Orient, precum e inscripţia principelui Antiochos din
1
C o m m a g e n e . Nu numai în faţa plebii romane, pe care o hrănise
din banii lui proprii, îşi dâ socoteala de faptele sale A u g u s t u s ,
întemeietorul monarhiei, ci în faţa imperiului întreg cu provinciile
sale şi în faţa posterităţii, căreia erau destinaţi cei doi stâlpi de
bronz, scrişi cu litere capitale, la intrarea Mausoleului său.
Monumentum Ancyranum are prin u r m a r e , rolul de elogiutn
se;;ulcrale; honores formează esenţialul şi de aceea cu ele se în-

1) Putem apropia şi inscripţiile elogii funebre ale comandanţilor roman

M. Vinicius (Dessau, Inscr. Lat. Sel. 8965) şi Tib. Plautius Silvanus Aelianus.
(CIL. XIV 3608=Dessau, / LS, 986); cf. pentru ele O. G. Mateescu, Epigra-
)ia sau studiul inscripţiilor, Cluj, 1926, p. 12.
 DOUĂ LECŢII DK EPIGRAFIE

cepe şi se încheie documentul, impensa şi res gestae sunt numai

Introduse între distincţiuni şi magistraturi.
D u p ă moartea autorului, textul acestui index rerum gestarum fu
luat din depozitul sacru al Vestalelor şi deschis, dar înainte de a
fi eternizat în bronz fu revăzut probabil de moştenitori (Tiberius
şi Livia Augusta) pentru a îndrepta unele cifre, care nu mai co­
respundeau sau pentru a completă numărul anilor vârstei, la care
murise.
*

Să trecem acum la cuprinsul amănunţit al monumentului p ă s t r a t

nouă în copia din Ancyra.
In primul capitol A u g u s t u s povestiâ concetăţenilor săi, cari
în mare majoritate îl cunoscuseră numai bătrân, cum el a p r o a p e
incă băeţandru, annos undeviginti natus, intrase în vâltoarea răz­
boiului civil pentru binele comun : et privato consilio et privata
impensa exercitam comparavi, per quem rem publicam domina-
tione factionis oppressam in libertatem vindicavi.
Aceasta era versiunea oficială, pe care împăratul căutase să
o impună, pentru a explica şi justifică repedea lui parvenire, la
care ţintise atunci numai din ambiţie personală.
Urmează apoi alegerea lui de senator şi acordarea de im-
perium ca propraetor alături de consuli, cum a fost ales consul d e
popor pentru a-i răsplăti meritele, cum Fau numit t r i u m v i r ; toate
acestea fără să pomenească cu o vorbă pe Antonius, adversarul
său de odinioară, ceeace dovedeşte un mare tact politic. Discreţia
iui, principalul actor pe scena războaielor civile, contribuia la a-
coperirea cu vălul uitării a t u r b u r ă r i l o r din ultima epocă republi­
cană. Numai o singură dată îl aminteşte pe Antonius (în cap. 24),
dar fără să-1 numească: is cum quo bellum gesseram.
Mult mai departe (cap. 25) povesteşte, cum toată Italia şi
provinciile vestice s'au strâns în jurul lui şi l'au aclamat ca general
în p o t r i v a lui Antonius şi a Cleopatrei, p e cari însă iarăşi nu-i
n u m e ş t e : juravit in mea verba tota Italia sponte sua et me belii,
i/uo viei ad Actium depoposcit; juraverunt in eadem verba pro-
vinciae Galliae, Hispaniae, Africa, Sicilia, Sardinia şi spune apoi
că de partea lui au fost 700 de senatori, 83 de foşti şi viitori
consuli, 170 sacerdoţi.
Apoi, biruitor la Actium, a predat t o a t ă autoritatea senatului
şi poporului (cap. 3 4 ) : bella ubi civilia exstinseram per ronsensum
iifiiversorum politm rerum omnium (stăpân pe toată autoritatea),
318 G. G. MATEESCJU

rem publicam ex mea potestate in senatus populique Romani ar-

bitrium transtuli; mulţumit să fie întâiu la onoruri, dar ne-dorind
0 p u t e r e mai mare decât colegii l u i : praestiti omnibus dignitate,
potestatis autem nihilo amplius quam conlegae. Şi tot în acest
c a p i t o l : Quu pro merito meo senatus consulto Augustus appelatus
sum, acordarea titlului Augustus, nume s u p t care a fost el cunoscut
şi numit de generaţia contemporană, ca şi de p o s t e r i t a t e .
Această o n o a r e , ca şi o alta asemănătoare pornită dela î n t r e g
p o p o r u l cu toate clasele sale, conferirea titlului de pater patriae
( a n . 2 în. Chr.), au fost lăsate înadins de A u g u s t u s la sfârşitul
întregului document, chiar înainte de indicarea vârstei sale, cu care
se încheie cap. 35, cel din urmă. Iată t e x t u l : senatus et equesier
ordo populusque Romanus universus appellavit mepatrempatriae...
iar la sfârşit: cum scripsi haec annum agebam septuagensumum
sex turn.
Magistraturile, sarcedoţiile şi recompensele, conferite lui d e
p o p o r , sunt înşirate p e la început. î n c a p . 4 : două ovaţii, 3 triumfuri,
de 21 de ori aclamat imperator, sacrificii şi rugăciuni zeilor de
55 de ori pentru izbânzile pe mare şi uscat, 890 de zile de r u g ă ­
ciuni pentru biruinţe, consul de 13 ori. In cap. 5 nu uită să ne
mărturisească refuzul lui de a primi dictatura şi consulatul pe
viaţă, ceeace ar fi fost nerepublican : în schimb ia în mână annona,
aprovizionarea Capitalei şi face m i n u n i : non recusavi in summa fru-
menti penuria curationem annonae, quam ita administrai'i, ut
inter paucos cties metu et periclo praesenti populam universum
meis impensis \liberarem.
Risipite în diferite capitole sunt onorurile de tot felul, acordate
lui sau a lor săi, de hatârul lui, de către popor, senat, cavaleri,
oraşele Italiei şi pe care el a socotit mai cuminte să le refuze.

* *

F o a r t e amănunţit şi într'o e x p u n e r e unitară ne înşiră împă­

ratul clădirile construite de el în Roma (cap. 19 —21) şi făcute cu
bani mai mult din prăzi (manubiis), p r e c u m : templul lui Mars
1 'Itor, al lui Iupiter Tonans et F e r e t r u s , al zeilor Apollo, Divus
Iulius (Caesar), Quirinus, Minerva, Iuno regina, zeii Lares. Mater
Deum, Lupercal, e t c ; alte z i d i r i : Curia lulia, F o r u m A u g u s t u m ,
Basilica lulia, T h e a t r u m M. Marcelii, p o r t i c e ; reconstruiri la sanctuarul
Capitolin, 82 temple, T h e a t r u m Pompeji, apeducte, via Flaminia,
etc. (şi în adaosul dela sfârşit).
Deasemenea se arată A u g u s t u s foarte precis si meticulos în
 DOUĂ LE ŢJI DE EPIORAF1E

descrierea distracţiilor (ludi), cu care a desfătat plebea Capitalei

(cap. 2 2 — 2 3 ) : 8 jocuri (munus gladiatorium), în care au luptat
pe viaţă şi pe moarte 10.000 de oameni, 2 lupte cu atleţi aduşi
ie pretutindeni (după A c t i u m au luptat Daci şi Suevi între ei), 27
ludi în circus şi theatra, 26 venationes bestiarum Africanarăm,
J500 de fiare ucise. Cel mai m i n u n a t spectacol fu însă o naumahie,
ctaclum navalis proeli, în Trastevere cu 30 de trireme şi 3000
de luptători în afară de vâslaşi, într'un bazin făcut anume, căruia
îi dă şi dimensiunile exacte. A mai sărbătorit şi ludi Latini sae-
at/arestauin ti la a. 17 în. Chr., cu care prilej a compus şi poetul
Horatius al său Carmen naeculare, apoi ludi Martiales pentru
consacrarea templului ridicat lui M a r s Ultor în forul construit de el.
Cu mai mare îngrijire şi b ă g a r e d e seamă ne face cunoscute
împăratul darurile în bani peşin (numerato) sau în grâne (frumento),
pe care el în diferiţi ani le acordă t u t u r o r locuitorilor din Roma,
înscrişi în listele celor ce căpătau frumenium publicum. L a fiecare
s

data însemnează cu precizie câte sute de milioane de sesterţi l'a

ostat pe el în deosebite feluri îngrijirea sau colonizarea veterani­
lor liberaţi. La sute de mii de oameni, plebei şi colonişti veterani
câte '6—400 de sesterţi, odată 11 frwnentationes frumento şi peste
tot m e n ţ i o n a t pecunia mea sau ex patrimonio rneo, din averea lui
personală. Mai mult încă, el a ajutat tezaurul public (aerariumj
cu 150 de milioane de sesterţi şi aerarium militare, creat de ei
p e n t r u a recompensă pe soldaţii bătrâni, cu alţi 170 de milioane
de sesterţi (cap. 15 — 18). într'un alt loc (cap. 24) ne declară că a
transformat 80 de statui de argint, care îl reprezentau în R o m a .
unele din ele ecvestre, în daruri pentru templul lui Apollo.
Şi aici putem să asemănăm însemnările acestea cu inscripţiile
sepulcrale sau onorare ale simplilor magistraţi din oraşele de mâna
a doua din provincii, de pildă în coloniile greceşti dela P o n t u s
Euxinus, cari se lăudau şi ei pe monumentele epigrafice sau erau
onoraţi de senatul municipal şi de popor, pentru silinţele depuse
spre binele comunităţii şi pentru satisfacerea concetăţenilor lor,

* *

Documentul acesta politic mai conţinea însă şi date foarte

importante privitoare la activitatea lui A u g u s t u s de asigurare a
Vacii şi de ridicare a prestigiului Romei, care cam decăzuse din
cauza îndelungatelor războaie civile.
Astfel în cap. 3 ne arată purtarea lui clementă faţă de adver­
sarii interni învinşi şi faţă de popoarele s u p u s e : victon/ue umnibus
320 G. G. MATEESCU

veniam petentibus civibus peperci. Externas gentes conservare quam

excidere mălai. Şi tot aici ne dă numărul soldaţilor recrutaţi dintre
cetăţenii romani, cari au servit supt el, a p r o x i m a t i v o jumătate de
milion. Dintre aceştia peste 300.000 au fost aşezaţi în colonii sau
trimişi la casele lor. Cu prilejul triumfului sărbătorit după biruinţa
dela Actium 120.000 de colonişti militari au primit câte nu dar,
congiarium triumphale, de câte 1000 de sesterţi.
A u g u s t u s respecta însă proprietatea particulară, căci a plătit
posesorilor de pământuri, cumpărate pentru colonizarea veteranilor,
mulţi bani număraţi, 600 de milioane de sesterţi în Italia şi 260
de milioane în provincii şi se laudă aici cu plină dreptate (cap. 1 6 ) :
ld primus et solus omnium, qai deduxerunt colonias militum in
Italia aut in proviniis, ad memoriam aetatis meae feci.
Iar în cap. 28, către sfârşit, ne s p u n e : colonias in Africa,
Sici/ia, Macedonia, utraque Hispania, Achaia, Asia, Syria, Gallia
Narbonensi, Pisidia militum deduxi. Italia autem duodetriginta
colonias, quae vivo me celeberrimae et frequentissimae fuerunU
meis auspiciis deductas habet. O p e r a aceasta largă de colonizare
a primului împărat, care continua politica măreaţă a lui Caesar, a
avut cea mai mare însemnătate p e n t r u răspândirea românismului în
provincii. Amintesc aici că numai mulţumită numeroaselor colonii
trimise de A u g u s t u s în Sicilia, după înfrângerea lui Sextus P o m -
pejus, s'a ajuns la latinizarea insulei, în care până atunci predomi­
nase elenismul, o formă culturală superioară.
In cap. 8 ne vorbeşte despre operaţii de cens, revizuire a
listelor senatoriale şi trei recensăminte, care au dat la statisticile
oficiale cifra de 4—5 milioane de cetăţeni romani. Şi tot aici, în
calitatea lui de praefectus morum, hu.\s£>r^c, im vouwv y.al xfiv
Tp6TO)v, în locul censorilor republicani, ne arată cum, prin legi nouă
şi prin exemplul lui, căută să reînvieze virtuţile strămoşeşti în
societatea viţioasă contemporană.
A scăpat Marea Mediterană de piraţii lui Sextus Pompejus,
care ameninţa Roma cu flămânzirea, prin capturarea transporturilor
cu grâne : mare pacavi a praedonibus (cap. 2 5 ) . Dreptul de p r o ­
prietate asupra oamenilor, sclavia care stă Ia baza societăţii antice,
fu recunoscută de el, căci 30.000 de piraţi făcuţi prizonieri, foşti
sclavi fugiţi, fură înapoiaţi stăpânilor ad supplicium sumendum.
 DOUĂ LECŢII DE EPIGRAFIE 321

D a r împăratul mai avea încă ceva de povestit şi anume poli­

tica lui externă, de câştigare a graniţelor naturale prin anexarea
de provincii nouă, despre lupte şi relaţii paşnice cu popoare barbare
necunoscute până la dânsul, de pacea imperială romană, pax parta
victoriis, căreia i se ridică la Roma o ara Pacis Angustae, monu­
ment de o rară frumuseţe artistică şi pentru care pace, spre a o
vesti tuturora, închide de trei ori templul lui Ianus (cap. 12 şi 13).
Aceste res gestae Augusti au o mai m a r e unitate de compo­
ziţie decât honores şi impensae. Ele cuprind capitolele consecutive
2 6 — 3 3 şi ne vorbesc despre mărirea h o t a r e l o r : omnium provin'
darum populi Romani fines auxi. Este vorba de sigur mai
ales de provinciile nouă din Illyricum şi dela D u n ă r e : Raetia şi
Vindelicia, Noricum, Pannonia, Dalmaţia şi Moesia. Mai d e p a r t e :
d a II las et Hispanias provincias et Germanium ad ostium A Ibis
fluminiş pacavi; se amintesc campaniile p e n t r u pacificarea nord-
vestului Spaniei în potriva Asturilor şi C a n t a b r i l o r precum şi expe­
diţiile grele conduse de Drusus, fiul Liviei, în Germania M a g n a
până la Elba, care asigură cel puţin stăpânirea Rinului, unde înflori
strălucita civilizaţie a oraşelor renane, dela Leyden (Lugudunum
Batavorum), N i m w e g e n (Noviomagus) şi Köln (Colonia Agrippina)
până la Mainz (Moguntiacum) şi Strasbourg (Argentoratum). A Ines
pac ari ţeci şi acum e interesantă înclinarea lui către politica pacifică :
nulii genţi bello per iniuriam inlato.
Urmează cea mai preţioasă cucerire a lui Augustus, Egiptul,
care îi p r o c u r ă tezaurul p u t r e d de b o g a t al Ptolemeilor şi asigu­
rarea aprovizionării cu grâne pentru Roma şi Italia: Aegyptum
imperio populi Romani adieci.
Vorbeşte apoi d e expediţia flotei romane pe ocean până la
Chersonesul Cimbrilor (Iutlanda), de expediţiile din Etiopia şi
Arabia Eudaimon (fericită), de mulţi populi Germanorum, qui
fer legatos amicitiam meam et populi Romani petierunt; despre
regularea afacerilor Armeniei maior, unde 7iberius Nero, qui turn
1
mihi privignus erat (fiu vitreg) şi Gaius filius metis ) instalau pe
tron r e g i vasali, ca şi la Părţi şi la Mezi.
El a impus Părţilor neînvinşi şi altoi: duşmani să restituie
Womei trofeele romane pierdute mai de m u l t : trium exercit um
•"'iinanorum spolia et signa reddere, pe care le-a depus în templul
Un M a r s Ultor. Nouă regi sau fii de regi sunt aduşi de el înaintea

")Gaius era fiul fiicei sale Iulia şi al lui Claudius Marcellus, nepotul de
i al lui Augustus.
 322 G. G. MATEESCtJ

carului de triumf, în timp ce alţi regi barbari se refugiau la R o m a ,

iar alţii, ca fiii regelui Traciei, trăiau la curtea lui ca ostatecL
Faima împăratului şi a Romei ajunge însă şi mai departe,
pătrunzând până în inima barbariei sau în Extremul Orient. C a p .
31:^4^/ me ex India regum legationes saepe missae sunt, uunquam
antea visae apud quemquam Romatwrum ducem. Nostram amici-
tiam petierunt per legatos Basta/uae, Scythaeque et ultra reges,
Albanorumque rex et tiiberorum (în Caucaz) et Medorum.
In cap. 30 vorbind de supunerea Pannonilor s p u n e : Panno-
niorum gentes... itnperio populi Romani subiect protulique fines
Illyrici ad ripam fluminis Danuvi, unde trebue să înţelegem vesti­
tele campanii ale lui M. Vinicius şi Tiberius. Şi îndată un pasaj
referitor la D a c i : Citra quod Dacorum transgressus exercitus meis
auspiciis victus profligatusque est et postea trans Danuvium
ductus exercitus meus Dacorum gentes imperiu populi Romani
perferre coegit. Aici putem deosebi d o u ă conflicte la un interval
o a r e c a r e : întâiu năvălirea Dacilor în provinciile romane din dreapta
Dunării, respingerea şl alungarea lor înapoi peste fluviu de către
T i b e r i u s (a. 12—9 în. C h r . ) , fapte confirmate de mărturia lui Ca-
ssius D i o , iar ceva mai târziu contraofensiva romană, pe care
regretatul Vasile Pârvan în Getica, p. 94 — 95, o aşează la a. 4 d^
Chr., identificând-o cu expediţia lui Sex. Aelius Calus, care a
p r o d u s o adevărată catastrofă dacică, urmată de transplantarea a
50.000 de prizonieri daci in Moesia.
Atâtea şi atâtea fapte de arme, care îndreptăţiau cuvintele din
titlul pus la începutul inscripţiei de urmaşul lui A u g u s t u s : orbem
terrarum imperio populi Romani subiecit.
*
* *

Nici o vorbă însă despre înaintaşii lui, cari pregătiseră calea

monarhiei şi cărora el nu se recunoştea cu nimic dator. Numai în
treacăt aminteşte chiar pe tatăl său adoptiv, dictatorul Caesar^
faţă de care el îşi îndeplinise datoriile de pietate urmărind cu
justiţia şi cu armele în mâini pe asasinii lui şi executând credincios
dispoziţiile sale testamentare. Nici zeii nemuritori nu sunt pome­
niţi cu recunoştinţă, deşi le-a dăruit lucruri preţioase şi le-a clădit
sau restaurat locaşuri măreţe pentru adorare.
Aşa vorbiâ deci înainte de moarte împăratul A u g u s t u s către
concetăţenii şi supuşii lui provinciali, dar şi pentru posteritate şi
pentru istorie, descriind în amănunte toate laturile activităţii sale
de cârmuitor nestânjenit timp de o jumătate de secol, amestecând
 DOUA LECŢII DE EPIGRAFIE 323

lucruri mărunte cu fapte strălucite şi ferindu-se cu îndemânare de

a lăsă să se vadă, că el a fost cu adevărat stăpânul lumii romane
si că republica încetase de a mai trăi.
D e s p r e însemnătatea Monumentului dela Ancyra ca izvor
istoric cu informaţie autentică, e destul să amintesc, că amănuntele
şi împrejurările cuprinse în el confirmă sau corectează ştirile şi
mărturiile, ce avem dela Suetonius sau Cassius D i o pentru epoca
şi personalitatea lui A u g u s t u s . Un studiu al lui G o t t a n k a , întitulat
Suetonius Verltăltnis zu d. Denkschrift des Augustus, disertaţie
la Mfinchen, 1904, a dovedit tocmai relaţiunile dintre Suetonius şi
inscripţia noastră.

II. C O N T R I B U Ţ I E E P I G R A F I C Ă LA I S T O R I A REGELUI
BYREBISTAS.
Decretul oraşului Dionysopolis pentru lauda lui Akornion.

In ţara noastră, dar mai cu seamă pe teritoriul D o b r o g e i ,

s'a descoperit mulţime de monumente epigrafice, care au fost de
mare ajutor istoriei antice, pentru lămurirea şi precizarea unor e-
venimente politice. Ele ne-au desăvârşit şi cunoştinţele din autorii
clasici, cu privire la împrejurările de viaţă culturală şi religioasă,
administrativă şi economică, a coloniştilor greci din porturile Pontului
Euxîn, a locuitorilor băştinaşi din neamul Traco-Dacilor sau a co-
k>p.ilor şi veteranilor romani şi romanizaţi, cari au îndeplinit aici
acea minunată o p e r ă de romanizare cu rezultate durabile.
P r i n t r e aceste documente istorice de mare valoare, dat fiind
caracterul lor de autenticitate, posedăm o inscripţie grecească mai
întinsă, un decret oficial al coloniei greceşti Dionysopolis (astăzi
Balcic.) Textul ei, deşi rău mutilat la începutul lui şi mai puţin pe
latura s t â n g ă , este totuşi de o însemnătate capitală pentru istoria
v e c h e a ţinuturilor locuite de Români.
Ea ne oferă lămuriri extrem de preţioase şi altfel necunoscute
despre acel mare r e g e al Geto-Dacilor, numit IByrebisla, care re­
prezintă culmea puterii strămoşilor noştri. P e vremea lui Caesar,
regele Dacilor concentrase în mâna sa de fier t o a t e energiile traco-
dacice dintre Balcani şi Carpaţii nordici, Nistru şi Dunărea de
mijloc şi după ce ruinase puterea Bastarnilor în Est şi a Scordiscilor
'ii Sud-Vest, pe a Boilor şi Teuriscilor în Vest şi Nord-Vest, la-
'neninţâ serios hotarele statului roman, fapt ce nelinistiâ pe însuşi
sar, care şi plănuise o puternică expediţie războinică în contra
>acilor.
32i G. G. MATEESCU

Interesantele ştiri istorice, atestate de documentul acesta, au

intrat în circulaţie, fiind folosite şi interpretate de învăţaţi în le­
g ă t u r ă cu Byrebista şi cu istoria oraşelor greceşti din Pontul stâng,
numai de vreo 30 de ani încoace. Inscripţia, descoperită la Balcic
(în D o b r o g e a Nouă), a fost dusă la Muzeul din Sofia şi publicată
mai întâiu de învăţatul rus Vasile Latyschew (autorul colecţiei de
lnscriptiones orae septentrionalis Ponţi Euxini, voi. I, II, IV şi
I ed. 2-a) în Izvesiia Ministerului Instr. Publice din P e t e r s b u r g ,
1896 Ianuar, apoi în colecţia lui W . Dittenberger, Sylloge lnscriptio-
nuni Graecarum, ed. 2-a, voi. II (1900) la No. 342, iar în ed. 3-a,,
revăzută de Hiller v. Qaertringen, la No. 762. O aflăm şi în R,.
C a g n a t , lnscriptiones Graecae ad res Romauas pertinentes, I No.
662, dar cea mai ştiinţifică publicare a ei se datoreşte lui E. Kalinka,
Antike Denkmăler in Bulgarien, N o . 95 (în Schriften cler Balkan-
kommission, Wien, 1906), unde n i s e dă transcrierea şi completarea
textului,' cu o fotografie foarte clară şi multe întregiri şi note re­
feritoare la alfabet, limbă şi elementele de istorie şi antichităţi
cuprinse în inscripţie. Absolut indispensabilă este şi cercetarea e-
diţiei 3-a din Sylloge, pentru notele sale explicative, ca şi pentru
unele completări ale textului, diferite de cele ale lui Latyschew şi
Kalinka. Acesta din urmă studiase inscripţia după estampă, după
o copie a lui şi una a lui Bormann.
Inscripţia e săpată pe o placă de m a r m o r ă cenuşie deschisă
şi d e calitate mai proastă, iar în partea de sus e ruptă de tot,,
aşa că ne lipseşte începutul şi din primele cinci rânduri conservate
mai avem numai câte 2 — 3 cuvinte. D e aceea nici sensul lor nu e
deplin asigurat. Sfârşitul inscripţiei este î n t r e g , iar din cele 49 de
rânduri ultirc ele 20 sunt a p r o a p e intacte şi au câte 4 5 — 4 6 litere
fiecare. Dimensiunile pietrei s u n t : 70 cm. înălţime, 46 lăţime, 7 şi
9 cm. grosime.
*
* *
Inscripţia dela Dionysopolis este un act public şi oficial, un
decret din categoria celor mai obişnuite decrete ale cetăţilor gre­
ceşti, pentru lauda şi onorarea cu o coroană de aur şi cu o s t a t u e
de b r o n z a unui concetăţean ilustru, numit Akornlon, fiul lui Di-
onysios. EI binemeritase dela patrie, atât pentru activitatea sa de
p r e o t al mai multor zei adoraţi la Dionysopolis, îndeplinindu-şfc
slujba cu multă p o m p ă şi daruri din jertfe pentru locuitorii ora­
şului, cât şi mai ales pentru talentele lui diplomatice, puse în ser-
 l'OUÂ LECŢII DE EPICTKAFIE 325

viciul cetăţii sale necăjite, în toate împrejurările, ca sol trimis p e

lângă regele Byrebista şi chiar la Romani.
T e x t u l monumentului a fost comentat cu multă pricepere de
însuşi Latyschew, care a fixat data lui la a. 48 în. Chr., dată ac­
ceptată şi de D i t t e n b e r g e r şi Kalinka, pe baza criteriilor interne,
pe care le v o m cercetă mai d e p a r t e . Mai amintesc comentariul lui
Brandis în P a u l y - W i s s o w a , Real—Ene, Suppl. 1 2 6 1 — 2 6 3 , s. v-
Byrebistas, acela al lui G e o r g e s Seure, Archéologie thrace în Rev,
2
Archéol. 1911 , p . 4 3 0 — 4 3 2 , iar de curând interpretarea largă a
faptelor istorice cu fragmente din traducerea românească a textului
grecesc, a răposatului nostru savant, Vasile P â r v a n , în Getica (p.
66, 7 4 — 7 5 , 7 8 — 8 2 , 83), care a p u s mai ales în lumină raporturile
lui Byrebista cu oraşele greceşti déla M. N e a g r ă . O traducere liberă
vom află şi în G . Popa-Liseanu, Cetăţi şi oraşe greco-romane în
noul teritoriu al Dobrogei (1921) p . 2 5 — 2 7 .
*
* *

înainte de a începe interpretarea cuprinsului şi explicarea şi

încadrarea datelor istorice şi arheologice ce conţine, este neapărat
necesar să cunoaştem traducerea exactă a documentului nostru.
P a r t e a dela început, nu ştim câte rânduri, lipseşte cu desă­
vârşire, iar cele dintâi păstrate sunt aşa de rău stricate, încât nu
le putem întregi sigur. T r e b u e să p r e s u p u n e m însă un început la
tel cu t o a t e decretele greceşti, în care se expunea mai întâiu mo-
tivarea p e n t r u lauda şi onoarea decretată lui Akornion, începând
de obiceiu cu conjuncţiunea etcsiSV) sau_éíi£t „fiindcă" sau cu 'ótmc, şi
exprimând scopul. In inscripţia noastră motivarea era îmbelşugată
şi din fericire ni s'a păstrat o bună p a r t e din ea, ca să putem ju­
decă şi noi meritele lui Akornion şi în deosebi impasurile şi di­
ficultăţile, prin care trecea oraşul grecesc Dionysopolis şi cu el
toate p o r t u r i l e pontice pe la jumătatea secolului I în. Chr., pe
vremea celei mai mari expansiuni militare a Geto-Dacilor şi p e
vremea triumviratului întâiu şi a războiului civil dintre Caesar şi
Pompejus.
Primele fapte demne de laudă ale acestui vrednic Dionyso-
politan ne rămân deci necunoscute până la cele cinci rânduri ciun­
tite, din care putem înţelege c ă : „împreună cu unul, fiu al lui
T h e o d o r u s , şi cu un Epica . . . . , pe cheltuiala lui proprie, a
plecat în solie călătorind departe (auva7io§y¡¡Jiwv âm^xxo) şi ajun­
gând la Argedava, la tatăl aceluia (al lui B y r e b i s t a : de, 'ApyáSauov
Tcpóg xóv racxépa aürcoO) şi întâlnindu-1, t o t d e o d a t ă a obţinut dela el
326 G. G. MATEESCU

« [aici lipsesc 10 litere], p r o b a b i l : bunăvoinţă pentru

«oraş (xrjv e5vo'.av) . . . . şi a scutit p e p o p o r [aici iarăşi o [lipsă
de 10 litere], p o a t e : d e t r i b u t .
Şi d e aici înainte completarea textului e s i g u r ă : «Ajungând
«(apoi) p r e o t al Marelui Zeu (tepeuc -ce yev6u£Voc XOQ 6eou TOO pxYdtXou)
«a săvârşit în chip strălucit procesiuni şi sacrificii şi a împărţit şi
cetăţenilor părţi din carnea (victimelor). Fiind ales p r e o t al lui
Sarapis t o t aşa a s u p o r t a t c u vrednicie şi cu bunăvoinţă cheltu-
«ielile. I a r Dionysos, (zeul) eponim al oraşului, ne-mai având d e
<mai mulţi ani p r e o t şi fiind chemat (tot) el d e cetăţeni, s'a con­
s a c r a t p e sine (acestei slujbe); şi p e vremea iernării lui C . Anto-
nius luând (iarăşi) coroana zeului (adică: devenind p r e o t ) a îm-
«plinit procesiuni şi sacrificii frumos şi cu măreţie şi a dat cetă-
«ţenilor carne din belşug. Şi luând p e viaţă cununa zeilor din
«Samothrake îndeplineşte procesiuni şi sacrificii pentru iniţiaţi şi
«pentru oraş (orcep xe xcov pvjoxwv xod tfjţ TOXECOC).

«Şi în timpul din urmă regele Byrebistas ajungând cel dintâiu

<şi cel mai mare dintre regii din Tracia (vewcxeî xe xoO ŞocaiXewg
« B u p e p Y r j t a Tcpdbxou xal fieytaxou yeyovoTOi; xwv iul Bpây.Tjg ŞaatXeav)
«şi stăpânind t o t ţinutul d e dincoace d e r â u (Dunărea) şi d e din­
colo şi ducându-se (Akornion) s i l a acesta, în cel dintâiu şi cel mai
m a r e r e g a t (ev XYJ Tzp&rq v.v.1 pveyccrq) fiuadSa.) ), a o b ţ i n u t cele mai
l

b u n e foloase (T4 peXxtaxa) pentru patrie, vorbind şi dând sfatul în

chestiuni i m p o r t a n t e (xx •x.pixvrzx), conciliindu-şi (sau a t r ă g â n d :
TrpooTţapap.uâ'oOn.svoc) bunăvoinţa regelui pentru mântuirea p a t r i e i ;
şi în t o a t e celelalte (ocazii) oferindu-se pe sine fără rezerve (a^eiSfi;)
«în soliile oraşului şi luând asuprâ-şi fără şovăire primejdii, pentru
;<a înfăptui prin toate mijloacele (jtxvxet)?;) vre-un folos (a'ju^epov)
patriei.
«Şi fiind trimis de regele Byrabeista (sic!) ca a m b a s a d o r la
<Cn. Potnpejus, fiul lui Cnaeus, imperator al Romanilor (a5raxpdcTopa
Ttop-acov) şi întâlnindu-se cu acesta în regiunea Macedoniei din
«jurul Heraclei Lyncestis, n u numai că a rânduit bine treburile
,
pentru rege (xobzbnkp xou |3«jtXetoc xp7ju.ax .'ju.9u; SteS-exo) a t r ă g â n d
regelui bunăvoinţa Romanilor, dar şi pentru patrie a realizat cele
mai minunate afaceri; — în general (xa9-6Xo>) în ori ce situaţie a
împrejurărilor ( x a x i ufiaav îtepfoiaatv xatp&v) e \ p u n â n d u - s e cu trup

1) Traduc după textul corectat în Syt/ogr"', in timp ce V. Pârvan, după

Kalinka, care dă li'.a în loc de paaiXi'/., traducea în Getica, l. cit.: „ î n cea din­
tâi şi cea mai mare apropiere". Argcdavu era însă departe undeva în Dacia
transcarpatină.
 DOUA l E C r l l DE EPIURAF1E 327

suflet (<\>uyf: xot: o(5)U«-i ^«papaXXéusvoç) şi folosind resurse pentru

(.cheltuieli din \ iată » (èx xoö ßcou, expresie tălmăcită d e D i t t e n b e r g e r :
«c.v sua re familiari) adică : «din averea lui particulară, şi alimen-
\tând (sau : dând p u t e r e : aiuu,axoTOUuv) delà el însuşi la unele cho-
< regii politice (adică: ajutând cu bani tezaurul public), «arată cel
.niai mare zel pentru mântuirea patriei».
Şi acum sfârşitul motivării decretului : :vcc oùv x a l b §r]u.o:
cpatvexai xijiiöv xsOçxaXoùç x a l ayao'oùg à'vSpaç x a i éaoxôv eûspyexo'JVxaç :
< aşa d a r | pentru ca şi p o p o r u l să se arate cinstind pe cei buni şi
«de ispravă şi cari îi fac lui bine»....
Urmează apoi formula hotărîrii decretului : S e S o j c i k t t i^j ŞOU/.Y,
/xi TCTJ 8iqu,tp» a h o t ă r â t senatul şi poporul» şi în fine recompensa
obişnuită în decretele greceşti, lauda, coroana şi statuia ; i^vip^a.:
ulv e u t zoùxcç 'Axopvuüva -kavuoioi) x a l axî<}'G«vci)8 -/jva!. « Ü T Ö V ê v xoîç
,

J a a v / a £ a x e
AtoV'jato:-; X P ' $ o ~ e 4 ' < , " eÊxôvt x ^ T l ! ^ c . «a hotărît senatul
< şi p o p o r u l iDionysopolitanilon ca Akornion al lui Dionysios să
* fie lăudat pentru aceste (merite) şi să fie încununat el la Dionysîi
< cu o cunună de a u r şi o statue de bronz şi să fie încununat şi
'•în timpul ce urmează, în fiecare an (dç xov ÀOOTÔV x p à v o v xafr'êxaaxoç
<-exoç) la Dionysii cu o coroană de aur şi să i se dea pentru ridi­
c a r e a statuei (numită acum âvSptâç) locul cel mai la vedere din
• agora (êîT'.cpavÉcxaxcv).»

* *

T r e c â n d la interpretarea inscripţiei trebuie să ţinem mai întâiu

seamă de locul, unde a fost descoperită, care este în acelaş timp
şi oraşul, despre care e vorba în t o t cuprinsul documentului şi care
a conferit acest decret onorific şi anume oraşul Dionysopolis. Akor­
nion, diplomatul şi filantropul mult lăudat, eră deci un cetăţean de
frunte în D i o n y s o p o l i s p e vremea regelui Byrebista.
Dacă voim să aflăm o informaţie mai b o g a t ă despre istoria
acestei colonii greceşti, ne adresăm operii de numismatică, de mare
valoare, a lui B. Pick, Die antiken Münzen von Dacien und
Moesien, Berlin, 1898, p . 125 şi urm., p r e c u m şi articolului
Dionysopolis al lui Brandis, din Real-Encycl. a lui Pauly-Wissow a,
vol. V (1905), col. 1008-9, unde vom găsi toate mărturiile literare,
tpigrafice şi numismatice referitoare la acest oraş antic. Aici
.-unt necesare numai câteva amănunte. Dionysopolis a fost în ve­
chime un port maritim mai de mâna a doua (a bătut numai monete
•ie bronz) şi e pomenit în puţini autori clasici, în deosebi la cei ce
nşiră toate oraşele de p e coasta Pontului, ca Skymnos, Annon
328 G. G. MATEESCU

Periplus Ponţi Euxini, S t r a b o , Plinius naturalistul, P o m p o n u s Mela,

Dicţionarul lui S t e p h a n u s din Byzantion. Numele său vechiu era
Kpouvot, dela nişte izvoare de acolo la marginea mării. încă pe
la 200 în. C h r . se numiâ Dionysopolis, în legătură cu cultura viţei
de vie înfloritoare p e această parte a ţărmului, dar şi cu adorarea
de către localnici a zeului Sabazios, singretizat cu Dionysos, cum
vom vedea mai departe. Mai de mult s e credea că oraşul antic
a fost p e locul, unde e astăzi Ekrene, însă inscripţii descoperite la
Balcik cu numele Dionysopolis săpat pe ele, făcură p e M e r c k l i n ş i
apoi pe Jirecek în 1886 să localizeze definitiv aici această colonie
grecească. Nu cunoaştem nici data întemeierii ei şi nici de unde
au venit coloniştii greci întreprinzători, cari s'au aşezat aici. In tot
cazul p u t e m spune sigur, că nu a fost întemeiată odată cu vechile
colonii milesiene sau cu acelea dorice ale Heraclei. In epoca clasică
Skymnos, în a sa Periegesis, ne spune, că era aşezat la hotarul
î n t r e Schiţi şi C r o b y z i şi că locuitorii oraşului erau Greci de di­
ferite seminţii /jxtyâSeg " E Â A T J V S S ) Dionysopolis aparţinea teritoriului
oraşului O d e s s o s (Varna), iar inscripţia noastră şi monetele din
epoca imperială romană ne dovedesc că Dionysopolitanii adorau
p e Zeul cel Mare (Meyaţ S-e6g) dela Odessos. Pela 200 în. Chr.
t r e b u e să-şi fi d o b â n d i t autonomia, căci după această dată începe
să bată monete.
Din inscripţia dedicată lui Akornion putem să ne dăm seama
de starea de slăbiciune şi de sărăcie, în care se află oraşul Diony­
sopolis, după decadenţa regatului Odryzilor,ajuns în clientela Romei
republcane şi p e vremea când Romanii şi regele Byrebista îşi
d i s p u t a u h e g e m o n i a asupra Nordului peninsulei balcanice. Unele
oraşe greceşti, mai neputincioase, cum era acesta, se supuneau de
b u n ă v o i e celui mai puternic vecin, în t i m p ce altele, mai energice
şi înfloritoare, ca Histria, Olbia şi Messembria, îndrăzniau a resistâ
cu armele în mâini în p o t r i v a oricărei cotropiri.

* *

Dacă cercetăm acum de a p r o a p e cari ra, plină de fapte vrednice

de laudă, a lui Akornion şi preţioasele informaţii istorice şi de na­
tură anticvarică, pe care ni le procură textul inscripţiei, vom con­
stată că ele sunt aşezate în ordine cronologică, aşa cum au fost
înfăptuite.
P e n t r u datarea lor avem două elemente s i g u r e : iernarea lui
•C Antonius la Dionysopolis pela 6 2 - 6 1 în. Chr, şi mai d e p a r t e
 DOUĂ LECŢII DE EPIGRAFIE 329

solia lui Akornion în Macedonia la Pompejus, care fusese aclamat

imperator după bătălia delà Dyrrachium, la a. 48 în. C h r .
Ştirile, cu care inscripţia aceasta ne î m b o g ă ţ e ş t e cunoştinţele
noastre istorico-arheologice, sunt însă de d o u ă feluri. Unele p o t
fi g r u p a t e în jurul activităţii Interne a lui Akornion, ca preot al
mai multor culte din Dionysopolis şi ca mare filantrop, care dă
serbări şi face sacrificii cu jertfe î m b e l ş u g a t e p e n t r u concetăţenii
săi cei lipsiţi, fapte obişnuite şi adesea p o m e n i t e în decretele sau
inscripţiile funerare ale cetăţenilor bogaţi din oraşele şi coloniile
greceşti de pretutindeni, şi din D o b r o g e a n o a s t r ă şi din Rusia meri­
dională. E x e m p l e p u t e m afla în manualele d e epigrafie greacă ale
lui Larfeld, în colecţiile de inscripţii ale lui Latyschew, în vol. I
din C a g n a t , Inscriptiones Graecae ad res Romanas pertinentes şi în
Sylloge, ed. 2-a, la indice (Dittenberger).
Q r u p a a doua cuprinde însă fapte politice şi mărturii autentice
cu mult mai i m p o r t a n t e , unele necunoscute până acum şi altele
desăvârşind informaţia noastră istorică cu privire la marele r e g e
al Dacilor, Byrebista.
Ambasadele lui Akornion la regii Dacilor, la Argedava, ş i . l a
Pompejus în Macedonia sunt ştirinouă, care pun într'o n o u ă lumină
puterea, întinderea stăpânirii şi politica lui Byrebista faţă de unele
oraşe greceşti şi faţă de Romani.
M ă voiu ocupà mai întâiu cu datele acestea de istorie politică,
de oarece ele alcătuiesc p a r t e a cea mai caracteristică şi originală,
unică, a documentului nostru delà Dionysopolis.
Primele rânduri mutilate au fost înţelese ca o solie a lui
Akornion, însoţit de alţi Qreci, la tatăl lui Byrebista, după c o m ­
pletarea lui D i t t e n b e r g e r , admisă şi de Kalinka şi de comentatori
si se p a r e că într'adevăr întregirea aceasta e bine nimerită, deşi
Q. Seure (/. cit. p . 4 3 1 , nota 2) crede c ă e vorba t o t de Byrebista,
iar nu de tatăl acestuia. Solia aceasta însă, fiind faptul cel mai
vechiu conservat în inscripţie, e cu mult anterioară vorbelor de
laudă şi epitetelor, cu care decretul introduce în text pe regele
Byrebista, mai jos, tocmai la rândul 22, iar între cele două solii
sunt aşezate sacerdoţiile lui Akornion. care de sigur i-au o c u p a t
lui mai mulţi ani din viaţă. Rămâne deci probabilă ambasada la
tatăl lui Byrebista între anii 80-70 în. C h r .
A călătorit departe pe socoteala lui proprie, la Argedavon,
pare fusese citit Argedaron, însă revizuirea textului pe piatră de
(
'rof., Bogdan Filow, directorul Muzeului din Sofia pentru ediţia 3-a
din Syllog. Inscr. Graec, asigură lectura Argedavon. formă coruptă.
330 G. G. MATEESCU

sau variantă pentru Argedava. Această dava dacică, unde eră, se

pare, reşedinţa regilor Daciei, poate fi identică cu mansio Arcidava,
pomenită în Tabula Peutingeriana şi în Geograful Ravennat, pe
drumul bănăţean Lederata-Aizizis-Tibiscum, în valea Carasului. Aici,
lângă satul Vărădia i'N-V de Oraviţa] sunt ridicaturi de pământ,
care indică prezenţa unui castru roman de formă patrulateră cu
dimensiunile de 144 şi 126 metri, care apără staţiunea d e poştă
A rcidava. Chiar lângă sat se ridică un mic platou pe o stâncă
înaltă, unde a p u t u t să fie odinioară cetatea dacă a regelui Byrebista
si a tatălui său, î n t r ' o poziţie asemănătoare cu cetăţile din jud.
Hunedoara, cercetate de d-1 prof. D . M . T e o d o r e s c u . Aceasta domină
valea Carasului pe o mare distanţă.
Numele Arci-dava, cu varianta lui Ptolemeu Argi-dava, are
o rădăcină frecventă în toponomastica tracă, pe care o aflăm în
localităţile 'ApY<xv6-xtA(. de pe valea Timocului şi 'Ap^auA în Schiţia
mică (ambele la Procopius), oraşul "ApyiXo; lângă g u r a Strymonului
şi poate şi 'Aypi£a ' ) . Cunoaştem şi o glossă tracă 5pycXo;=şoarece
2
cu care s'a ocupat de curând filologul N o r b e r t J o k l ) . P o s e d ă m
insă şi exemple de nume geografic traco-getice cu rădăcina Arc— din
A rcidava, precum 'Apxtvva, .Apxop'aSapa în Dacia şi 'ApxoOve; la
3
Sud de Serdica. )
Se pare că însuşi tatăl lui Byrebista îşi întinsese stăpânirea
peste Dunăre, venind în atingere cu oraşele greceşti, ceeace face
pe Dionysopolitani să trimeatâ pe Akornîon, ca să câştige b u n ă ­
voinţa regelui dac şi să „scutească p o p o r u l " , zice inscripţia, p r o ­
babil de v r e u n tribut prea î m p o v ă r ă t o r pentru oraşul sărăcit.
Alt fapt politic, asupra căruia t r e b u e să ne oprim, este mai
departe (r. 16) iernarea lui C. Antonius Ia Dionysopolis, fapt
memorabil se pare p e n t r u Grecii de acolo, când a fost Akornion a
doua oară preot al lui Dionysos. Dar să vedem, de ce nu pierise
amintirea acestui comandant roman şi serviâ chiar ca element de
datare. C. Antonius, despre care e vorba aici, a fost g u v e r n a t o r u l
Macedoniei pe la anul 62—61 în. Chr. Se numiâ C. Antonius,
M(arci) f(ilius), Hybrida şi era fiul marelui orator M. Antonius,
unchiul triumvirului cu acelaş nume. Fusese coleg de consulat al
lui Cicero pe vremea conjuraţiei lui Catilina (a. 63 în. Chr.) şi apoi

1) Vezi documentarea acestor nume ia G. G. Mateescu, Graniţa de

Apus a Tracilor, publ. în Anuarul Inst. Istorie Naţională, Cluj 111 (1924-25),
p. 479, 405, 466, 391. Pentru Argizti v. Mateescu / Traci nelle epigrafi di
Roma in E p h e m . Dacoromâna 1 (1923) p. 104 105 şi note.
2} N. Jokl Trakischcs in Strcitbergs Tcsiga'ie, Leipzig, £924, p. 170 ss.
.3) Cf. Mateescu în Anuarul tn<tt. f s ' . Naţională. Cluj. 1. c. p. 457.
 DOUĂ LECŢII DE EPIGRAFIE 331

ca p r o p a e t o r al Macedoniei s'a făcut vinovat de împilarea şi asu­

prirea localnicilor, de pildă în Dardania şi s'a încurcat într'un răz­
boiţi cu popoarele dela nordul Dunării, Geţii şi Bastarnii. Aceştia
răzbunară oraşele greceşti năpăstuite de el, învingându-1 lângă Hi­
stria (a. 61), d u p ă ştirile lui T. Livius (perioch. 103) şi C a s s i u s D i o
(XXXVIII). Romanii pierdură şi trofeele, rămase p r a d ă Geţilor, dela
cari le recâştigă 30 de ani mai târziu comandantul lui Octavianus,
M. Licinius Crassus, când cuceri cetatea Genucla a regelui g e t
Z y r a x e s dela gurile Dunării.
In ultima sa lucrare, Getica, p. 78 (190), regretatul V. Pârvan
bănuia că în această înfrângere romană a lui C. Antonius trebue
căutată [una din primele isprăvi ale lui Byrebista, p e care câţi-va
ani mai târziu îl ştim în culmea puterii, dat fiind că trofeele romane
au căzut în mâna Geţilor, nu a Bastarniîor.
C u acest prilej, înainte de campania dobrogeană, la 62 în.
Chr., trebue să fi iernat C. Antonius la Dionysopolis, împovărând
şi prigonind rău pe bieţii locuitori Greci ai oraşului. P e n t r u ticălo­
şiile sale, Antonius a fost judecat la Roma în a. 58 în. C h r . şi
osândit la exil, cu t o a t ă apărarea lui Cicero.

D u p ă înşirarea altor sacerdoţii ale lui Akornion urmează, dela

rândul 22, pasagiul referitor Ia însuşi Byrebista. Mă voi o p r i mai
întâiu la numele lui, pe care îl aflăm în inscripţia noastră cu două
variante, la r. 22 Bupsjfr'aras, şi la r. 33 BupaŞeîcrraţ deci Byrebistas
şi Byrabeistas. Intr'o altă inscripţie, care pomeneşte o biruinţă a
Grecilor din Mesembria contra regelui dac (Kalinka, op. cit. No.
227) aflăm prima variantă BupspYoras, la Strabo aceeaş formă, dar
in unele manuscrise Bup-Ştoxaţ, Botps-Şîcrrac; şi chiar Beipe-piioxaţ..
La Iordanes este Bur-vista sau Bur-bista, iar în prologul lui T r o -
gus P o m p e j u s Rubobostes corectat de Brandis în Buro-bostes, a
cărui p a r t e finală se regăseşte într'un nume de soldat roman pe o
5 9
inscripţie din Viminacium (CIL. Iii 7437 II ) : Val(erius)
—busta. (Burobusta ?). Numele acesta regal e un tetrasilab trac, care
prin sincoparea unei vocale devine trisilabicul Bur-bista. Elementul
Bar—, Bure — e documentat şi în alte nume personale trace c a ;
Bur-renus, Bur-rena, Boup-xsvxcc?, Bo'jp-ye&os, Bur-gaena, Bup-yîvos,
Bo'jp-8-eL-9-rjs, Boup-etAag şi în t o p o n i m i c e l e : Boup-8t£ov, Buragara,
Burri-dava '), iar pentru elementul final — bista, — beista citez :

1) V. pentru toate aceste nume trace Mateescu, G r a n i ţ a de Apus a

îr.:cilor, p. 57 (433) şi /. T r a c i n e l e epigrafi d i Roma, p. 175.
 332 G. G. MATEESCU

AW.O'j-jkîaxa. Aizu-fiiazoţ, Zaeri-vista, Bîcray.og, B'jaTaxTjs, BîaxYjc,,

cuvântul tara-bostes, etc. ')
P r e c u m vedem, în diferitele variante ale numelui Byrebista voca­
lele sunt transcrise mereu altfel de Greci şi Romani, ceeace mă
face să cred, că aici avem de a face cu sunete trace curioase, neexi­
stente în limbile latină şi greacă, p o a t e un oa, o, ii ori chiar ă
sau / al nostru, pe care lapicizii şi copiştii nu ştiau să le redea.
Despre Byrebista ne spune inscripţia «că a ajuns cel dintâiu
«şi cel mai mare dintre regii din Tracia şi stăpânind t o t ţinutul de
«dincolo şi dincoace de Dunăre».
Mai erau deci şi alţi regi în Tracia, mai puţin î n s e m n a ţ i ; î n
Dacia şi Moesia însă un singur r e g a t puternic, al lui Byrebista.
Regii mai mici au p u t u t fi: al Odryzilor, al Sapeilor, sau regiculi
ai Dentheleţilor, ai Maedilor şi ai Bessilor, pomeniţi când şi când
d e izvoare.
C u ajutorul altor mărturii putem urmări cum a ajuns Byre­
bista aşa de puternic. E destul să amintesc aici, d u p ă S t r a b o , că
d u p ă ce a restabilit unitatea seminţiilor geto-dacice şi a introdus
disciplina prin abstinenţă şi c u m p ă t a r e , cu ajutorul marelui p r e o t
al lui Zalmoxis, Deceneus, s'a războit crâncen cu neamurile celtice
la Vest şi la Sud-Vest şi cu Bastarnii la Est. P â n ă pe la anul 60
în. Chr., el nimiceşte pe Boi şi Teurisci, alungând p e cei dintâi
din câmpia Tisei şi restabilind hotarid Daciei la Dunărea de mijloc;
p u n e capăt puterii Bastarnilor celto-germanici din M o l d o v a şi Basa­
rabia şi p o a t e astfel să asedieze şi să cucerească Olbia pe la an. 55,
d u p ă cum povestiâ Dion C h r y s o s t o m u l (II p . 75), care a f l â n d u s e în
acest oraş pe timpul lui Domiţian aminteşte prădăciunile făcute d e
Geţii în Olbia şi menţionează campaniile lui Byrebista cu 150 de
ani mai înainte de el. Geţii lui Byrebista sunt de înţeles ca duşmani
ai Olbiopoliţilor şi în decretul acestora pentru Nikeratos, care fusese
ucis de barbari prin înşelăciune, decret din sec. I în. C h r . , publicat
în Sylloge, ed. 3-a, no. 730.
D a r activitatea lui cuceritoare se întinde şi la sudul Dunărei
şi în partea nordvestică a peninsulei balcanice, în ţinuturile locuite
de Triballii moesici şi de Scordiscii celtici. S t r a b o (p. 304) zice:
«In câţiva ani a întemeiat o mare împărăţie şi a supus Geţilor,
«(adică Dacilor) aproape pe toţi vecinii, ba eră o mare primejdie şi
«pentru Romani, fiindcă trecea D u n ă r e a nesupărat şi p r ă d a Tracia
«până în Macedonia şi în Iliria, iar pe Celţii cei ce se amestecaseră

1) cf. Mateescu, G r a n i ţ a c/c A p u s a T r a c i l o r , p. 427 şi nota 1 ; Noml

traci n e l t e r r i t o r i o s c i t o - s a r m a t i c o , în E p h e m D a c o r o m â n a \\- p. 229—230.
 DOUĂ LECŢII DB EPIGRAFIE 333

«cu Tracii şi cu Ilirii i-a prăpădit cu totul, etc....» Aici este de sigur
vorba de Scordisci, cari neliniştiseră provincia romană Macedonia
trei sferturi de veac şi luptaseră în fruntea neamurilor trace ale
Dardanilor, Maedilor, Bessilor şi Triballilor contra multor generali
romani, dar d u p ă epoca lui Byrebista nu mai jucară nici un rol,
probabil din cauza loviturilor nimicitoare ale acestuia. Byrebista
este a ş a dar un fel de K s X t o x t c v o ; , un d i s t r u g ă t o r d e Celţi, fie ei
B o i sau T e u r i s c i , Scordisci sau Bastarni celto-germanici.
D a r noi mai cunoaştem şi alte ştiri istorice d e s p r e silinţele
lui Byrebista de a-şi impune dominaţia până la ţărmul P o n t u l u i
Euxin, u n d e intervenise p o a t e şi contra lui C . Antonius în bătălia
delà Histria şi unde a venit în atingere şi cu cetatea D i o n y s o p o l i s
şi şi-a întins stăpânirea până la Mesembria şi Apollonia. Un decret,
2
citat de O . Seure în Revue Archéologique, 1 9 1 1 , p . 430 şi pu­
blicat în Sylloge, ed. 2-a, no. 325, ne v o r b e ş t e d e s p r e cucerirea
Histriei de către Geţii lui Byrebista, cari au ţinut teritoriul ei în
stăpânire trei ani, silind pe cei mai mulţi dintre locuitori să se
exileze. D e altă p a r t e fragmentele unei alte inscripţii greceşti din
Mesembria, publicată de Kalinka, op. cit., no. 227 şi completată şi
interpretată foarte bine de G. Seure, loc. cit., pomenesc nişte stra­
tegi ai oraşului Mesembria, cari ieşind din funcţiune dedică plăci
votive zeului D i o n y s o s Eleuthereus, „liberatorul", p e n t r u c ă au
luptat în războiu contra regelui Geţilor Byrebista şi au învins :
j-oa-'/.yTjCîavx£ç ev i5> Kţbc xov T s t w v Basi/.ia B'jpsŞîaTav tcqàs[.ui>,
v.a:.... vttdjaavre;...., etc.
Prin urmare unele oraşe greceşti o p u n â n d u - s e au fost cuce­
rite şi pustiite de Geţii lui Byrebista, precum O l b i a şi Histria, iar
altele ca Mesembria au rezistat şi au fost mântuite, ba chiar au
învins cetele Geţilor, p o a t e cu ajutorul regilor traci ai Odrysilor,
cari erau i n d e p e n d e n ţ i la sud de H a e m u s şi de sigur vrăjmaşi ai
expansiunii g e t i c e în sfera lor de influenţă, recunoscută şi de
Romani, faţă de cari se aflau într'o situaţie clientelară. C h i a r
Strabo, în pasagiul citat mai sus, zicea că : «a s u p u s Geţilor pe
cei mai mulţi dintre vecini», deci nu pe t o ţ i : x a : twv ôu,opwv xoùç

Nu ştim însă, dacă numai colonia dorică Mesembria a izbutit

sa respingă pe năvălitorii Geţi. Din ştirile referitoare la cucerirea
oraşelor pontice reiese că ele nu s'au p u t u t uni t o a t e în contra
duşmanului comun şi că fiecare s'a a p ă r a t p e socoteală p r o p r i e ,
"ici altfel ori toate ar fi fost învinse, ori m â n t u i t e t o a t e împreună.
Decretul o n o r a r pentru lauda lui Akornion ne dovedeşte, că
334 G. G. MATEESOU

Dionysopolis, oraş autonom, dar cu mijloace reduse, nici n'a în­

cercat să se apere, ci p a r e a fi a v u t legături de vasalitate chiar
cu tatăl lui Byrebista, care prin stăruinţele şi talentele diplomatice
ale lui A k o r n i o n acordase unele scutiri oraşului. P r e d a r e a oraşului
în m â n a regelui Byrebista nu e indicată precis în inscripţie, dar
laudele exagerate şi titlurile p o m p o a s e care însoţesc numele lui
Byrebista şi al regatului său „cel dintâiu şi cel maî m a r e " , mărtu­
risesc că aceste epitete erau obligatorii. Iar faptul că un D i o n y s o -
politan serviâ ca ambasador al regelui dac pe lângă Pompejus
dovedeşte că Akornion era supusul Iui şi deci oraşul făcea p a r t e
din statul lui Byrebista, care se întindea la nord şi sud de râu,
adică de D u n ă r e , cum a înţeles D i t t e n b e r g e r şi toţi ceilalţi c o ­
mentatori. Politica Iui Byrebista însuşi reiese înţeleaptă şi cruţa-
t o a r e faţă de cei supuşi de b u n ă voie, ca şi politica romană, căci
el e binevoitor faţă de Dionysopolitani, mulţumită meritelor lui
Akornion. Vrednic de luat în seamă este faptul că regele acesta al
unui p o p o r , care nu intrase încă direct în cercul de civilizaţie
istorică al Mediteranei, ştiuse să aprecieze folosul ce putea avea
dela Grecii aceştia isteţi şi apelase şi el pentru interesele sale şi
ale regatului său la talentele diplomatice ale acestui Akornion,
care ştia probabil să vorbească foarte a t r ă g ă t o r şi convingător în
acelaş timp.
Un alt fapt istoric foarte i m p o r t a n t şi necunoscut din alte
izvoare este solia lui Akornion la Pompejus în Macedonia, în părţile
Heraclei Lyncestis (Monastir de astăzi), deci în timpul când Pompejus
d u p ă trecătoarea lui victorie dela D y r r a c h i u m , aclamat imperator
(adxo>cpdT(!>p) la an. 48, căuta pretutindeni aliaţi contra lui Caesar.
D e aceea solia lui Akornion şi încercările de a p r o p i e r e ale lui
Byrebista au fost bine p r i m i t e d e p a r t i d a republicană a lui Pompejus.
care ar fi avut destule motive din punct de vedere general r o m a n
să fie duşman al Dacilor, pentrucă aceştia năvăliau în Macedonia
şi Iliria romană şi siliseră pe Grecii din oraşele pontice să r u p i
relaţiile de prietenie şi clientelă cu propraetorul Macedoniei, pe
care îl şi bătuseră, cum am văzut, lângă Histria.
Şi acum se pune î n t r e b a r e a : oare Byrebista, care d u p ă mărturia
lui S t r a b o avea o oaste de 200.000 — cifră puţin e x a g e r a t ă de
sigur - dar stăpâniâ dela marginea pădurii hercyniene (în Boemia)
până la Olbia şi dela Carpaţii nordici până la Apollonia, la sud
de Haemus, nu va fi ajutat el pe P o m p e j u s cu t r u p e getice în
contra lui C a e s a r ? Mai târziu Dacii vor sprijini pe Antonius îr.
potriva lui Oetavianus. Şi in cazul acesta pregătirile lui Caesar dni
 DOUĂ LECŢII DE EPIGRAFIE

a. 44 pentru o campanie în contra Dacilor, menţionate de mulţi

autori, ca S t r a b o , Velleius P a t e r c u l u s , Suetonius, Appianus şi T .
Livius, ar fi de explicat şi ca un motiv personal al dictatorului,
care urmăria şi pedepsirea t u t u r o r Pompeianilor şi a aliaţilor lor.
Dar m o a r t e a năprasnică a celor doi vrednici adversari amână con­
flictul principal al Dacilor cu Romanii peste un secol şi j u m ă t a t e .
Solia lui Akornion la Pompejus stabileşte în tot cazul legă­
turi de prietenie între acesta şi Byrebista, iar vorbele inscripţiei
că atunci «a realizat şi pentru patrie cele mai minunate rezultate» :
a/li -ml îîest t t j ; TzvipiSoc toû- v.aXdaxo'Jz StlS-sTO yj57juaTi!7U.o6;»,
dovedesc, d u p ă mine, precizarea unei situaţii favorabile şi pentru
oraşul Dionysopolis, prin înţelegerea dintre noul stăpân Byrebista
şi fostul suzeran, care fusese republica r o m a n ă .
In ce priveşte acum datarea decretului lui Akornion, ea se
poate face cu siguranţă, deoarece ultimul eveniment istoric pome­
nit este prezenţa lui Pompejus în Macedonia, d u p ă ce primise titlul
de Imperator în urma bătăliei delà Dyrrachium, fapt petrecut în
a. 4 8 în. C h r .
Decretul t r e b u e să fi fost săpat în piatră în acelaş an, dar
înainte de a fi aflat Dionysopolitanii despre înfrângerea delà Phar-
salus, întâmplată la 7 Iunie 4 8 , care p r o v o c ă fuga lui Pompejus
din peninsula balcanică în Egipt, unde fu ucis din p o r u n c a regelui
Ptolomeu XIV, fratele Cleopatrei, pela sfârşitul lui S e p t e m v r i e .
*
* *
Q r u p a faptelor interioare din viaţa oraşului Dionysopolis cu­
prinde următoarele informaţii :
1) Amintirea cultului lui 6&b; piyac, zeu local al triburilor
trace vecine, adorat la Odessus (Varna) ca ®eoç ".éya; AepÇsXixTj;,
1
pomenit într'o inscripţie de acolo (Kalinka, op. cit. N o . 1 1 4 ) şi
p e monete, celebrat p r i n t r ' o mare sărbătoare grecească cu agone,
! hir-taleia. C a bibliografie citez studiul lui Pick, Tlirakische Götter
în Jahrbuch d. Ic. deutsch, ar ch. Inst. XIII şi B. Müller, Méyaçj&eoç. 1913.
21 Cultul de origine egipteană al lui Sarapis, care erà ră­
spândit prin u r m a r e şi înainte de stăpânirea romană în oraşele ace­
stea pontice. D e consultat este W . Drexier, Der Cultus der aegypti-
>fi:r/i Gottheiten in den Donaulăndern, p . 80 şi urm.
3) Cultul zeului eponim Dionysos, care de mulţi ani nu mai

1) R e vu t A a i n - o l . . ¡878. p. 1 1 4 = //«er. Or. R o m . (Cagnat) I 1430

l ü k ' , « « l a ' j l i ' i M i . într'o inscripţie delà Eskigiumaia-Şumla ( I z v e s t i a , M u z e i
-
p. 17K - 180. No. 228, fig. 148) O'inscripţie delà Melnik (Bulgaria de Sud)
'P-rt.i unui ß i i ; ,'i'<va; Iloo-uvS; (Jiv. Muzei p. 1041.
336 G. G. MATBBSOU

aveà preot, deoarece sacerdoţiul erà legat de multe cheltueli pentru

procesiuni şi sacrificii, fapt care ne arată starea de sărăcie a ora­
şului în sec. I în. Chr. Dionysos, care la început erà un zeu na­
ţional traco-frigian numit Sabazios, fusese a d o p t a t de Greci şi în
t r o d u s în familia zeilor Olympului lor şi se întorcea acum la Traci
ca o divinitate elenizată. Aici se sincretizà cu diferiţi zei locali ai
producţiunii şi fecundaţiei, ai vinului, fiind adorat în multe sanctuare
rurale, delà ale căror nume geografice primià epitete (ex. : Sabazios
Arsilenus, Sabazius Ar...namenus, Sabazios Athyparenus, Dionysos
Verzelenus). La Dinyosopolis erau şi mari sărbători anuale în o n o a r e a ,
lui, Dionysiile, când era încoronat şi Akornion.
4) Cultul zeilor din S a m o t h r a k e , al căror preot pe viaţă fu
ales Akornion. Este vorba de divinităţile misterioase ale Cabirilor,
ale căror reliefe se găsesc în mare număr şi în Macedonia şi în ţi­
nuturile trace. Fii ai lui Hephaistos, ei personificau forţele secrete
ale naturii, activitatea s u b t e r a n ă a vulcanilor din insulele trace
Lemnos, Imbros, T h a s o s şi Samothrake, u n d e era centrul principal
de adorare şi unde erau trei divinităţi numite Axieros, Axiokersa.
şi Axiokersos, la care se a d ă u g a Casmilos. Misterele din S a m o ­
t h r a k e aveau mulţime de iniţiaţi iiûatat, printre cari mulţi poeţi
greci şi însuşi regele Filip II al Macedoniei. Citez pentru amănunte
despre cultul obscur al Cabirilor : O . Rubensohn, Die Mysterien-
heiligtumer in Eleusis und Samothrake, 1802, articolul lui Le-
n o r m a n t în Dictionaire des Antiquités al lui Saglio-Pottier, I, 2, p ,
757 ss, articolul lui Bloch, MsyaXot freoi în Roscher, Lexikon d.
griech.-rbm. Mythologie II 2522 ss. şi mai ales Kern, în Pauly-
Wissowa-Kroll, Real-Encycl. X 2 (1919/ 1399—1449, 5 . v. Kabeiros,
x
Kabeieoi ).
5) Starea rea financiară a oraşului e accentuată încă odată,
căci Akornion este lăudat şi pentru dărnicia lui faţă de republică,
fiindcă a alimentat din averea sa familiară resursele secătuite ale o-
1
raşului (contribuţia la choregii politice .
Atâtea informaţii de prima mână cu valoare de document
autentic într'o inscripţie de numai 49 de rânduri şi încă în bună
parte mutilată. Ce dovadă mai întemeiată voim p e n t r u însemnătatea
studiilor epigrafice la întregirea cunoştinţelor noastre despre anti­
chitate şi la stabilirea adevărului istoric ?

l)Cf. şi R. Pettazzoni, L e origini clei Kabiri nelle isole clei Mar Tracic,
Roma, 1909.
Doi umanişti români în secolul al XVI-lea
C o m u n i c a r e f ă c u t ă în ş e d i n ţ a A c a d e m i e i R o m â n e
I a 11 N o e m b r i e 1927
de 1. Lupaş

Cercetătorii istoriei n o a s t r e l i t e r a r e şi c u l t u r a l e au început

în timpul din u r m ă să u r m ă r e a s c ă cu mai m u l t ă a t e n ţ i u n e , decât
până acum, viaţa şi activitatea acelor fii ai p o p o r u l u i r o m â n , cari
în urma u n o r vicisitudini ale t r e c u t u l u i , n e p u t â n d u - ş i valorifica
puterea lor de muncă în m a r g i n i l e s o l u l u i natal, au ajuns în
legături s t r â n s e cu alte n e a m u r i identificându-şi p e r s o n a l i t a t e a
şi închinându-şi î n t r e a g ă m u n c a vieţii lor în serviciul u n o r in­
terese literare şi culturale a d e s e o r i s t r ă i n e de ale n e a m u l u i
nostru.
Dacă nu p u t e m trece cu vederea o p e r a cronicarilor moldor
veni din secolul al X V I - l e a : Macarie, Eftimie şi Azarie, cari în
letopiseţele lor slavoneşti a u p r e a m ă r i t în epitete şi fraze î m p r u ­
mutate a d e s e o r i din cronograful lui M a n a s s e ( S y n o p s i s h i s t o r i k e )
pe protectorii lor din scaunul d o m n e s c al M o l d o v e i , este firesc
să nu d ă m cu totul uitării nici p e aceia d i n t r e fiii n e a m u l u i
nostru, cari s u b influenţa u m a n i s m u l u i de f o r m ă latină, s'au
cultivat şi au scris în limba aceasta.
Avem deci nu n u m a i d r e p t u l , d a r şi d a t o r i a de-a revendică doi
umanişti români, pe Nicolae Olahul şi p e Mihail Valahul, cari
•ndepărtându-se de traiul s m e r i t şi s b u c i u m a t al n e a m u l u i r o ­
mânesc, au izbutit să aibă rol d e t e r m i n a n t în viaţa publică
a secolului al XVI-lea, cel dintâi în viaţa c u l t u r a l ă - b i s e r i c e a s c ă
Şi politică a Ungariei, cel de al doilea în a Transilvaniei.

Nicolae O l a h u l eră originar din M u n t e n i a , coborîtor din viţa

domnească a Drăculeştilor, cum m ă r t u r i s e ş t e î n s u ş în o scri-
22
s o a r e a sa dela 7 M a r t i e 1533. T a t ă l său, Stoian sau Ştefan
era fiul Marinei, s o r a vestitului erou al creştinătăţii Iancu
H u n i a d e - C o r v i n u l . D a r se vede că în vinele lui nu curgea
nici s â n g e l e vitejesc al unchiului său, şi nu clocotea nici pa­
tima fără a s t â m p ă r , care devenise o tristă m o ş t e n i r e p e n t r u cei
mai mulţi dintre m e m b r i familiei D r ă c u l e ş t i l o r . Vrăjmăşiile ne-
s t â n s e şi uciderile provocate de familia aceasta în Ţ a r a Ro­
mânească, l'au îngrozit cu totul p e b l â n d u l Ştefan şi l'au
d e t e r m i n a t să se refugieze în Transilvania, aşezându-se mai
întâi la Sibiu, apoi la O r ă ş t i e , u n d e la 1504 *) i se oferi postul
d e j u d e regesc al o r a ş u l u i . Fiind în r a p o r t d e a p r o p i a t ă înru­
dire cu r e g e l e Matia C o r v i n u l , acesta voia să-1 trimită voevod în
M u n t e n i a , d a r el n ' a p r i m i t înalta cinste, s p u n â n d că „Turcii
p o t să o m o a r e sau să a l u n g e p e voevod, ori dacă n ' o fac Turcii
aceasta, o fac adeseori înşişi R o m â n i i " * * ) .
A r ă m a s deci în Transilvania, u n d e s'a căsătorit cu Varvara
H u s z â r , care i-a născut 4 c o p i i : 2 feciori (Nlcolae şi Matei) şi
2 fete ( U r s u l a şi Ileana)***).
Nicolae s'a născut în Sibiiu la începutul anului ( 1 0 Ianuarie)
1493. La vârsta de 17 ani ajunse la curtea regelui u n g a r
Vladislau II ca a p r o d , dar iubind mai mult cărţile decât stră­
lucirea curţii r e g a l e , schimbă c u r â n d cariera politică cu cea
p r e o ţ e a s c ă . La 1522 ajunse canonic la Strigoniu, iar d u p ă moartea
p r o t e c t o r u l său, m i t r o p o l i t u l Szatmâri ( 1 5 2 4 ) , fu chemat de
r e g e l e Ludovic II ca sfetnic al său şi al reginei Măria, pe care o
servi cu credinţă şi cu d e v o t a m e n t în zilele g r e l e ale luptei dela
Mohaci, ca şi în tristele învălmăşeli, ce au a r u n c a t în politica
internă a U n g a r i e i d u p ă î n f r â n g e r e a dela 29 A u g u s t 1526.
F e r d i n a n d , fratele Măriei, a j u n g â n d regele părţii de vest a
U n g a r i e i sfâşiate, voia să-1 aibă pe Nicolae O l a h u l ca s e r e t a r al

*) Atât Saşii din Orăştie, cât şi cei din Sibiiu protestează contra numirii
lui Ştefan, socotind că prin aceasta au fost călcate privilegiile săseşti, dar re­
gele îi asigură, că aceste privilegii vor fi respectate cf. Hurmuzaki, Docu­
mente privitoare la Istoria Românilor voi. II, partea a 2-a, p. 519—520.
**) „Turcae possunt vayvodam aut interficere aut expellere; quodsi Turcae
non faciunt, faciunt soli plerumque Valachi". Monumenta Hungarlae Historica
serial voi. XXV. Ipolyi Arnold, Olâh Miklos levelezese p. 310—311 şi Szâ-
zadok 1910, p. 189.
***) însuşi Nicolae spune în scrierea sa „Hungaria* : „Stojan hoc est Ste-
phanus me et Matthaeum filios, Ursulam et Helenam filias genuit* cf. Mat-
thias Bel, Adparatus ad historiam Hungariae, Posonii 1735, pag. 23.
 Pul r.MASIŞTI KOMÂXI i.\ SECOLUL AL XVl-LLA 339

cancelariei r e g a l e u n g u r e ş t i , dar el r ă m a s e l â n g ă r e g i n a văduvă,

pribegind cu ea î m p r e u n ă din o r a ş în o r a ş , p â n ă a ajuns în
A u g s b u r g , u n d e tocmai pe atunci (1530) se p o r n i s e m a r e l e r ă s b o i u
spiritual între catolici şi p r o t e s t a n ţ i . Avu deci prilej să cunoască
de a p r o a p e frământările intelectuale, în cari se p l ă m ă d e a p r o ­
cesul istoric secular, menit să aibă u r m ă r i aşâ de i m p o r t a n t e
în desfăşurarea istoriei universale.
Din G e r m a n i a trecîi în Belgia, u n d e r e g i n a M ă r i a fu încredin­
ţată din p a r t e a fratelui său C a r o l Q u i n t u l cu g u v e r n a r e a Ţ ă r i l o r
de j o s . Aci a r ă m a s t i m p de 5 ani ( 1 5 3 3 — 3 8 ) . In p r i b e g i a sa
prin ţări s t r ă i n e îl chinuia m e r e u dorul de casă. Bucuros s'ar fi în­
tors între ai săi, d a r un s i m ţ de g r a t i t u d i n e faţă de văduva re­
gină, îl î n d e m n ă să r ă m â n ă , fiindcă nu voia s'o părăsească în
timpuri viforoase, d u p ă cum m ă r t u r i s e ş t e însuş î n t r ' o epistolă
cătră Brodarics, episcopul din Sirmiu *). D e altă p a r t e a v â n d şi
el fire pacinică, liniştită ca şi p ă r i n t e l e său, nu cuteză a se în­
toarce p â n ă n u se va fi încheiat o pace s t a t o r n i c ă î n t r e U n g u r i ,
Turci şi N e m ţ i . Deaceea scria u n u i prietin al său ( C o r n e l Schep-
p e r ) : „ S ă se p u n ă n u m a i pace în U n g a r i a şi să se s c h i m b e s p r e
bine î m p r e j u r ă r i l e , nu va mai p u t e a să m ă reţină nici s u n e t u l
clopotelor v o a s t r e artistice, nici căminurile v o a s t r e , care p e lângă
toată b u n ă t a t e a lor varsă multă f u n i n g i n e ; nu mă vor reţine nici cu­
vintele l i n g u ş i t o a r e ale femeilor v o a s t r e , nici libertatea, nici con­
versaţia cu b ă r b a ţ i învăţaţi, oricât m ' a r ispiti. D o a r l i b e r t a t e a
aceasta o p o t avea şi acasă, dacă nu voiu fi râvnitor de g l o r i e
şi mă voiu m u l ţ ă m î cu puţin. Şi b ă r b a ţ i învăţaţi voiu găsi destui,
chiar dacă nu vor fi aşâ mulţi ca aici; cărţi s a v a n t e vor fi şi
mai m u l t e şi contactul, îndeletnicirea cu acestea mă vor de­
sfăta tocmai aşâ ca dacă aş fi în mijlocul Italiei"*).
După ce s'a încheiat pacea dela O r a d e a M a r e î n t r e cei doi
regi u n g a r i , F e r d i n a n d H a b s b u r g u l şi Ioan Z â p o l y a ( 1 5 3 8 ) , Ni-
colae s'a î n t o r s în U n g a r i a . D a r văzând starea t r i s t ă de aci, n ' a ră­
mas m u l t t i m p , ci a plecat iarăş în Belgia, c o n t i n u â n d a fi
în serviciul reginei Măria p â n ă la 1542, când t r e b u i să cedeze
s t ă r u i n ţ e l o r lui F e r d i n a n d de-a m e r g e la curtea sa, ca secretar

*i Monurn Hung. Hist. I. c. p. 573.

*) M. H. H. p. .313: „libertas magna erit mihi in patria homini non ad-
M i o d u m ambitioso sed paucis contento, non deerint isthic etiam si non tam
mulţi, quam hic, ac non pauei viri, et plures his docţi códices, quorum con­
versado et tractatio me perinde delectabil, acsi in media essem Italia" Ipolvi
Anwld. Olúh Miklós levetezésc Bpest 1875 (Mon. Hung. Hist. voi. 25) p. 313.
 340 i. i.nPAS

şi consilier. La 1543 fii n u m i t episcop la Z a g r e b , dar cu condiţia

să r ă m â n ă t o t la curte s p r e a î n d e p l i n i şi funcţia de cancelar. C u
5 ani mai târziu, F e r d i n a n d îi oferi episcopatul de Agria, în
chip de r ă s p l a t ă p e n t r u p a r t i c i p a r e a sa la l u p t a dela M u h l b e r g '*)
(în cursul r ă s b o i u l u i s c h m a l k a l d i c ) . Iar la 7 M a i 1553 îl înain­
tează la t r e a p t a de m i t r o p o l i t în S t r i g o n i u şi p r i m a t al U n g a r i e i .
Catolicismul trecea atunci şi în U n g a r i a , ca şi în a p u s , prin
o epocă de g r e a criză internă. C u r e n t u l reformaţiunii, străbă­
t u s e în m u l t e părţi, s d r u n c i n â n d a u t o r i t a t e a şi disciplina ierar­
hică, î n s t r ă i n â n d averile bisericilor şi sufletul credincioşilor.
Nicolae O l a h u î , deşi crescut s u b influenţa u m a n i s m u l u i laici-
zant — abia la 29 febr. 1552 a servit p e n t r u întâiaş dată litur­
ghia — deşi u r m ă r i s e cu interes şi s i m p a t i e curentul de reformă
religioasă, t o t u ş din p r i m u l m o m e n t al păşirii sale în cea mai
înaltă t r e a p t ă a ierarhiei catolice din U n g a r i a , şi-a dat s e a m ă
de situaţia critică a bisericii şi de r ă s p u n d e r e a grea, ce l u a s e
a s u p r a sa. încă de mai înainte, în calitate de episcop al Agriei,
devenise un p r i g o n i t o r al Luteranilor din U n g a r i a şi T r a n s i l v a n i a .
Astfel ordinul trimis de F e r d i n a n d la 1552 voevodului a r d e l e a n
Andrei Bâthori, căruia îi i m p u n e a să a p e r e cu t o a t ă s t ă r u i n ţ a
religia catolică, iar secta luterană, s'o stârpească după putinţă, —
poartă şi iscălitura lui Nicolae Olahul **).
Strigoniul ajungând sub stăpânire turcească, el s'a m u t a t la
Tirnavia, de u n d e a început cu tot d e v o t a m e n t u l activitatea sa
a r h i p ă s t o r e a s c ă , silindu-se a î n d r e p t a scăderile şi relele cele
multe, cari p r i n s e s e r ă rădăcini în viaţa p r e o ţ i l o r şi a credincio­
şilor. A convocat a d e s e o r i episcopii şi preoţii la sinod, să-i în­
veţe cum să c o m b a t ă pe p r o t e s t a n ţ i , î m p o t r i v a cărora a luat
m ă s u r i să fie a l u n g a ţ i de pe moşiile sale, a scris p e s e a m a lor
un catehism ***) şi o carte de rugăciuni (Breviarium, apărut
în Viena la 1 5 5 8 ) . A o r g a n i z a t din nou şcoala din Tirnavia (1554)
i n t e r e s â n d u - s e de a p r o a p e de elevii cei silitori, a j u t â n d cu bani
p e mulţi dintre ei. Astfel de p r o t e j a ţ i ai vlădicului de o r i g i n e

*) Torok Iânos, Magyarorszâg primâsai kozjogi es torteneti vâzolat. Pest.

1859 II, p. 112.
**) cf. Magyar 7ort. Tar voi. XIX p. (!: „religionem Catholicam omni stu­
dio defendat... et sectant Lutheranam extinguat".
***) In biblioteca muzeului Bruckenthal din Sibiu se păstrează un exemplar,
căruia îi lipseşte însă foaia de titlu, având în locul ei următoarea notiţă scrisă :
Explicatio de sacratncnto, fide et operlbus. 4°, Vicnae 1561 şi indicaţia : „Li­
ber Bibliothecae Gymn. Cib. A. C " .
 DOI CMAXIŞTÎ ROM .INI i'N dECOLUL A L X V I - L E A 341

română, ajuns p r i n t r e străini la o situaţie atât de înaltă, au

fost şi vestiţii istorici din secolul X V I : Nicolae Istvânfi şi
Francisc F o r g a c h .
In arhiva muzeului Bruckenthal din Sibiiu am d e s c o p e r i t
câteva scrisori originale, prin cari Nicolae O i a h u l sfătueşte
preoţii Saşilor din Sibiiu şi Braşov, să nu p ă r ă s e a s c ă doctrina,
bisericii catolice, le p r o m i t e sprijinul său, îi invită la sinodul,
ce u r m a să se ţină în A u g u s t 1554. Iar în cea din urmă, a d r e s a t ă
la 2 Decemvrie 1554 decanului ( p r o t o p o p u l u i ) , p r e o ţ i l o r şi con­
ducătorilor mireni ai cetăţii Sibiiului, dă m u l ţ u m i t ă lui D u m ­
nezeu, că m o l i m a ciumei, de care a fost b â n t u i t şi Sibiiul în
anul acela, a mai contenit, v o r b e ş t e e m o ţ i o n a t de d r a g o s t e a
sa faţă de locul, în care s'a născut şi u n d e a crescut, fiind
înzestrat de D u m n e z e u cu m u l t e daruri (moti igitur... a m o r e
et charitate in p a t r i a m , in qua nati, l o n g o t e m p o r e educaţi
et multis Dei-donis g r a t u i t o adfecti) şi le adresează din n o u
„ e x h o r t a ţ i u n i " s t ă r u i t o a r e , s p r e a-i îndupleca să se întoarcă
la unitatea de credinţă ca în timpurile de mai înainte, când
trăiau în pace deplină. înflorea atunci ţara — scrie p r i m a t u l
Nicolae, — înflorea î n t r e a g a republică, dar şi mai m u l t înflorea
cetatea voastră, capitala şi m e t r o p o l a cetăţilor săseşti —
C a p u t et M e t r o p o l i s Saxonicalium civitatum. Ii r o a g ă deci din
nou — p e r viscera Iesu Ghristi — să revină la ascultare, iar
conducătoriii mireni să a l u n g e preoţii, cari n ' a u fost insti­
tuiţi după vechia r â n d u i a l ă şi să-şi a l e a g ă alţii, a căror credinţă
şi m ă r t u r i s i r e să nu se î n d e p ă r t e z e de doctrina bisericii catolice.
E x h o r t a ţ i u n i l e lui n ' a u mai p u t u t avea însă rezultatul dorit, căci
preoţii Saşilor întruniţi în acelaş an în sinod la Sibiu *), îsi
aleseră s u p e r i n t e n d e n t în p e r s o a n a lui P a u l W i e n e r , desăvârşind
astfel o r g a n i z a r e a bisericii l u t e r a n e , iniţiată cu 12 ani mai î n a i n t e
de către p r e o t u l braşovean Ioan H o n t e r u s .

N e m u l ţ u m i t de situaţia m o r a l ă şi culturală a preoţimii sale,

el a înfiinţat cel dintâi seminar (1566) la Tirnavia în sensul
instrucţiilor primite dela conciliul t r i d e n t i n , la care p a r t i c i p a s e
însuş, în s e s i u n e a a 2-a.
Stăruinţele lui nu erau t o t d e a u n a î n c o r o n a t e de succes. Im-

*) Iohann Oeorg Schaser, Geschichte des Hermannstâdter Capiteis. Her-

mannstadt 1848. p. 1 7 - 1 8 ,
342

o r e j u r a r e a aceasta îi u m p l u sufletul de a m ă r ă c i u n e î n d e m -
nându-1 să adreseze, la 25 Mai 1563, cătră colegii săi î n t r u n i ţ i în
conciliul tridentin, r u g ă m i n t e a de a-i veni în ajutor cu sfaturile
lor. In motivarea acestui apel s p u n e a u r m ă t o a r e l e *) : „ N u
credem, p r e a sfinţiţi părinţi, că veţi trece cu vederea cât de
m a r e e lipsa de preoţi, de care suferim noi. T o t atât de du­
reros este faptul, că sunt p r e a puţini, cari duc o viaţă s f â n t ă ;
a p r o a p e toţi trăesc d u p ă obiceiul laicilor, împotriva j u r ă m â n ­
tului lor se însoară... Şi obiceiul acesta urât, n e n o r o c i t al
p r e o ţ i l o r noştri, s'a r ă s p â n d i t aşa de mult, mai ales la sate,
încât abia este familie mai de seamă, care să nu cosidere ca
cinste deosebită faptul, că îşi p o a t e mărită fata d u p ă un p r e o t .
Noi de o p a r t e în u r m a puterii p r i m i t e din b u n ă v o i n ţ a prea
înălţatului n o s t r u î m p ă r a t şi rege, D o m n u l n o s t r u p r e a milostiv,
d e altă p a r t e în u r m a oficiului n o s t r u , ne-am silit în t o a t e
chipurile p o s i b i l e să p u n e m stavilă acestor p o r n i r i ; dar (cum
am s p u s mai s u s ) , toate silinţele, toate strădaniile n o a s t r e ,
le-a zădărnicit ticăloşia acestor o a m e n i . De câte ori a d m i t e m
p e cineva, în m o d u l obicinuit, la treapta preoţească, cu prilejul
sfinţirii se o b l i g ă prin j u r ă m â n t , că nu-şi va luă soţie. D a r
d i s p r e ţ u i n d sfinţenia j u r ă m â n t u l u i , îşi calcă credinţa şi curând
d u p ă sfinţire se însoară. C e să mai s p u n ? In fiecare an ţin
s i n o d ; ei vin la sinod, dar cu h o t ă r â r e a de a p ă r ă s i rnai curând
preoţia, decât femeea. Din cauza aceasta am aruncat p e câţiva
inşi în t e m n i ţ ă ; p e alţii i-am a l u n g a t , iarăş p e alţii, îndărătnici

*! Bucholtz, Geschichte der Regierung Ferdinands des Ersten. Urkunden-

band. Wien 1838, pag. 694—698: „Non arbitramur vos Patres S-simi ignorare,
quanta sacerdotum penuria laboremus. Quod autem non multo minus dolen-
dum videtur, si qui sunt, qui sacris initiantur, qui certe pauci sunt, si ad
unum pene omnes matrimonia, laicoruni more, contra eorum promissionem
et iuramentum, ineunt et (ut ipsi votant) uxores ducunt. Quaequidem depra­
vata et miserabilis consuetudo ita iam apud nostros sacerdotes, praesertim
paganos invaluit, ut nemo sit paulo honestiore loco natus, qui suam parocho
fi iam nuptui dare gloriosum non putet.... quoties aliquem in sacerdotum or-
dinem et more assumimus et consecramus, etiam iuramento eum obstringi-
mus, ne unquam mulierem uxoris loco sibi iungat. Sed contempta iurisiurandi
religione, fidem frangunt et non longo post assumptum sacerdotium tem-
pore, ad nuptias convolant. Quid multa ? Synodum quotannis c o g o : veniunt
eo animo, ut sacerdotium, quam uxores, relinquere malint Ouo quidem
factum est, quod non sine acerbissimo dolore scribimus, ut ob Catholicorum
sacerdotum penuriam, noştri homines, passim pecudum more et nascantur
et vivant et moriantur. Neque est enim, qui illis sacramenta ministret, aut in
fide et religione Christiana erudiat"....
 DOI UMANIŞTI ROMAN I ÎN S E C O L U L AL XVI-LEA 343

şi încăpăţânaţi, i-am degradat; cărţile eretice şi osândite

le-am ars p u b l i c ; şi chiar dacă ceilalţi înspăimântaţi de astfel
d e e x e m p l e , s ' a r întoarce de p e calea apucată, nici atunci
nu am câştigat nimic, fiindcă de-o p a r t e domnii şi p a t r o n i i lor
laici îi ţin î m p o t r i v a voinţii n o a s t r e , iar d e altă p a r t e fug la
eretici. D e aci u r m e a z ă — şi o s p u n cu d u r e r e a m a r ă — că din
cauza lipsei celei mari a p r e o ţ i l o r catolici, credincioşii noştri se
nasc, t r ă e s c şi mor ca vitele. N u este nimeni, care să le servească
sfintele t a i n e , ori s ă le dea instrucţie în credinţa şi religia
creştină".
T o t u ş silinţele lui au fost apreciate şi r ă s p l ă t i t e de î m p ă r a t u l
F e r d i n a n d , care i-a dat atât lui, cât şi r u d e n i i l o r sale r a n g u l de
b a r o n al imperiului ( 1 5 5 8 ) , având în v e d e r e atât o r i g i n e a lui
înaltă, cât şi meritele câştigate în serviciul dinastiei, al patriei
şi al bisericii*). Iar la 1562 1-a ridicat în cea mai înaltă d e m ­
nitate politică, numindu-1 locţiitor ( r e g e n t ) al U n g a r i e i . S'a
r e p e t a t astfel şi în istoria secolului al XVT-lea, în p r o p o r ţ i i
mai r e d u s e , cazul din secolul al XV-lea, când alt R o m â n ,
î n r u d i t de a p r o a p e cu Nicolae O l a h u l , Matia C o r v i n u l izbutise,
prin o domnie d e peste trei decenii, să împresoare tronul
r e g e s c al U n g a r i e i cu multă strălucire. încărcat de merite şi
de rare distincţii, Nicolae O l a h u l a decedat Ia 14 Ianuarie 1568
în Bratislava. D e aci o s e m i n t e l e lui au fost t r a n s p o r t a t e la
Tirnavia şi aşezate s p r e odihna de veci în biserica Sf. Nicolae.
Acest scriitor u m a n i s t cunoştea m u l t e l i m b i : r o m â n a , g e r m a n a ,

*) Torok, Magyarorszăg primâsai II, p. 111—114 publică în întregime de­

cretul lui Ferdinand, care vorbeşte în termeni elogioşi despre Nicolae Olahu]
şi despre înaintaşii săi: „quanto magis emines Nicolae, tanto sumus ipsi ad
te omnibus honoribus et beneficiis cumulandum propensiores. Nam quod ad
genus tuum adtinet, sicquidem certorum fidelium nostrorum fidedigna rela-
tione edocti sumus, te ab ipsis vetustissimis gentis Valachorum Principibus
originem ducere. Patre natus Stephano Olaho viro praestanti, cuius etiam
aetate aliquot tua in familia Daciae Transalpinae, quae nune Valachorum patria
est, Principes nempe Draculyăe, Mychniae, Myrtche Vaivodae fuerint. Năm quo
minus ipse rerum potitus sit, ideo evenisse, quod animus eius ab omni am-
bitioso certamine abhorruerit, quietisque pacis et securitatis fuerit appetentis-
simus... vixisse tamen eum et in Transsylvania cum dignitate.... ita gestis ma-
gistratibu«, ut unicus in magna omniutn fuisse dicatur admiratione et dece-
dens perpetuum sui disiderium reliquisse. Apud Mathiam vero Regem ea fide
ac conîtantia, ut clementiam ipsius erga se non vulgarem saepe expertus fuerit.
Praeclara sunt haec, quae narrant originis et gentis tuae Decora, quae tu pa-
ternae virtutis aemulus a puero tibi non modo infantia tua retinenda, sed au-
genda proposuisti" ...
 maghiara, latina. In c ă l ă t o r i i l e s a l e p r i n a p u s a î n v ă ţ a t şi g r e ­
ceşte şi f r a n ţ u z e ş t e . A t r ă i t în b u n e relaţii de p r i e t i n i e cu uma­
niştii apuseni, în d e o s e b i cu Erasmus Rotterdamus, p e care îl
preţuia foarte mult, numindu-î într'o scrisoare a sa „divinum
ingenium" *) şi d e p l â n g â n d u - 1 la m o a r t e în v e r s u r i elegiace**).
A scris în iimba latină mai multe poezii, pe cari prietinii le
publicară. Intre prietinii lui umanişti erau şi istoricii Ursinus
Velius din Silezia, e d u c a t o r u l c o p i i l o r lui F e r d i n a n d , şi i t a l i a n u l
Paulus Iovius, căruia îi t r i m e t e a relaţii privitoare la Ungaria.
El însuşi a scris o lucrare istorică etnografică întitulată:
„Hungaria" ***) în care v o r b e ş t e d e s p r e o r i g i n e a sa m u n t e a n ă şi
d e s p r e î n r u d i r e a sa cu M u n i a d e ş t i i (cap. 1 2 ) , d â n d şi o d e s c r i e r e
a Munteniei (terra plana aquarumque i n d i g a ) , a M o l d o v e i ****),

*) M. H. p. 9. „Est enim d i g n u m . ut ab omnibus rara ipsius virtus et

divinum i n g e n i u m praedicetur"...
*•) ib. 5 8 6 - 7 :
„Somno adeo optato dulce hic iam dormit Erasmus
A vero haud d o r m i t mens generosa viri.
Scripta volant totum late iam sparsa per orbem
Et celebri applausi nomina m a g n a sonant,
Mens ea in his veluti spirat Ioquiturque moveturque
Atque hominum obversans ambulat ante oculos".
***) Hungaria sive de originibus gentis, regioms situ, divisione, habitu atque
opportunitatibusf, ed M. Bel „Adparatus ad Historiam Hungariae" I. 1735
****) Făcând o comparaţie între Munteni şi Moldoveni, scrie următoarele :
.,Lingua, ritu, religione eadem Moldavi utuntur, qua Transalpini; vestitu ali-
qua saltem ex parte differunt. ludicant se Transalpinis esse et generosiores
et magis strenuos, equis praestant"... Iar pentru Ardeal şi Ardeleni are cuvinte
însufleţite: "Ex Transalpina angustus et arduus est ingressus. Hanc o b rem
Turcae, qui hinc invasernut Transsilvaniam, magnam saepe a parva manu
accepere cladem. Facilius ex Transsilvania... totam Hungariam subigere
possis, quam ex Hungaria Transilvaniam. Nam itinera eius roboribus suc-
cisis facile coarctari possunt. Gens adhaec, membris bene compacta, bellicosa
armata et equis robustis bonisque provisa. Regio tota nunc planitiem nunc
Silvas alternatim habet; aquarum divortiis flexionibusque intersecta, agri fer-
tilis, vini ferax, auri, argenti, ferri, aliorumque mettallorum, praeterea salis
piena ; bovum, ferrarum, ursorum, piscium abundatissima, ut naturam ac­
cusare non possis, quin omnia vitae commoda in eam contulerit regionem...
Valachi, Romanorum coloniae esse traduntur. Eius rei argumentum est, quod
multa habeant communia cum idiomate Romano, cuius populi pleraque nu­
mismata, eo loci reperiuntur ; haud dubie, magna vetustatis imperiique Romani
istic indicia" cf. M. Bel, Adparatus p. 25-26. Şi contemporanul lui Olanul,
Verancius (De situ Transilvaniae, Moldaviae et Transalpinae) constată că Mun­
tenii par'că ar fi cuprinşi de un fel d e nebunie înnăscută (innata quadam insania
 D O I UMANIŞTI R O M Â N I ÎN SECOLUL A L XVI-LEA 345

a T r a n s i l v a n i e i şi a B a n a t u l u i (cap. 1 7 : De provincia Theme-

siensi et huius vicinia).
A mai scris o carte istorică d e s p r e Attila *) şi o cronică
( C h r o n i c o n ) , în care a î n s e m n a t f r a g m e n t a r evenimente con­
t e m p o r a n e î n c e p â n d cu î n c o r o n a r e a r e g e l u i Matia C o r v i n u l şi
t e r m i n â n d cu î n c o r o n a r e a î m p ă r a t u l u i F e r d i n a n d . D i n t r e scrierile
de cuprins religios, în afară de Breviarul şi Catehismul amintit
11
mai sus, merită relevată şi „Instructio pastoralis ad clerum
apărută în Tirnavia la 1560**).
Felul său de a scrie p o a r t ă întru t o a t e t i m b r u l u m a n i ş t i l o r ,
cu t e n d i n ţ a de a se a p r o p i a în e x p r e s i u n i cât mai m u l t de
simetria, claritatea şi f r u m u s e ţ e a clasicilor latini, cultivând,
mai m u l t forma, decât fondul. Lucrarea privitoare la Attila a
fost tradusă şi în limba polonă de cătră C. Bazylik, cu omi­
siunea capitolului ultim, care tratând despre Secui ca de­
scendenţi ai Hunilor, pentru cititorii poloni eră de m a i puţin
interes ***).

II

Al doilea u m a n i s t r o m â n din secolul al XVI-lea, Mihail Va­

lahul (Csâki), dacă n'a fost un scriitor de valoarea celui dintâi,
a fost însă o p e r s o n a l i t a t e marcantă şi cu rol politic d e t e r m i n a n t
în viaţa atât de s b u c i u m a t ă a Transilvaniei, constituite atunci ca
principat s e m i i n d e p e n d e n t , la a d ă p o s t u l suzeranităţii turceşti.

agitaţi) îşi omoară mai toţi Domnii când în ascuns, când pe faţă; iar Moldovenii
sunt mai aşezaţi la minte şi nu aşa cruzi cu Domnii lor, pe cari după ce i-au
ridicat în scaunul Domniei, îî cinstesc cu toată credinţa şi îi urmează cu dra­
goste afară de cazul că ar fi lunecat spre tiranie (summa fide colunt et amore
prosequuntur, nisi in tyranidem lapsus fuerit) A. Papiu-Ilarianu, Tesaur de
Monumente Istorice III. Bucureşti 1864 p. 181-182. Acelaş V. mai face urmă­
toarea constatare: Muntenii se turciră de tot atât în datinele, cât şi în modul
lor de îmbrăcăminte, iar Moldovenii ţin morţiş la portul lor şi oricine ar adop­
ta îmbrăcăminte sau sabie sau orice alt lucru asemenea, fie dela Turci fie
dela altă naţiune, se pedepseşte cu moartea (ibidem pag. 179).
*) ed. Sambucus la o laltă cu istoria lui Bonfini în volumul Antonii Bon-
fini Historia Pannonica Francfurti 1581 şi Coloniae 1690 (637—659).
**) Pentru celelalte vezi Szinnyei Iözsef, Magyar irök elete es munkăi
vol. IX Budapest 1902 pag. 1270—1271.
***) A. Brückner, Ein weissrussischer Codex miscellaneus în „Archiv für
slavische Philologie, Berlin, 1886. IX p. 379.
346 f. I.UPAi-

El s'a născut aproximativ la anul 1490 din o familie românească din

Bihor, ai cărei înaintaşi p r i m i s e r ă la 1268 titlul de cavaleri ca
r ă s p l a t ă p e n t r u serviciile militare a d u s e t â n ă r u l u i r e g e al U n ­
gariei Ştefan V în luptele lui c o n t r a tatălui său Bela IV
C u ajutorul episcopului t r a n s i l v a n , fu trimis în 1525 la studii
în Cracovia. î n t o r s de aci, îşi începu activitatea, a j u n g â n d la
1543 p r o t o p o p în C r a s n a (Arhidiaconus de C r a s n a ) şi canonic
d e Alba-Iulia (decanus et canonicus A l b e n s i s ) . F r ă m â n t ă r i l e
politice, în cari se s b ă t e â atunci T r a n s i l v a n i a sfâşiată în p a r t i d e
şi b â n t u i t ă de repezi schimbări de r e g i m , îi treziră şi lui inte­
resul pentru problemele vieţii politice îndemnându-1 a intra în
serviciul familiei Zâpolya, al cărei aderent statornic şi credincios
a r ă m a s în t o a t e î m p r e j u r ă r i l e , p â n ă la sfârşitul vieţii sale. Prin
această e x e m p l a r ă s t a t o r n i c i e în convingeri, el s'a i m p u s aten­
ţiunii tuturor,**) câştigând încrederea văduvei regine Izabella, care
1-a n u m i t secretar al s ă u (1550) î n c r e d i n ţ â n d u - i t o t o d a t ă şi edu­
caţia fiului său m i n o r Ioan S i g i s m u n d , viitorul principe ai
T r a n s i l v a n i e i ( 1 5 5 9 — 1 5 7 1 ) . P e n t r u rolul i m p o r t a n t , ce-1 avea în
t r e b i l e s t a t u l u i , Mihail eră d u ş m ă n i t de călugărul G h e o r g h e
Martinuzzi, cu care trăise bine mai înainte, având chiar prilej,
să-1 a d ă p o s t e a s c ă în locuinţa sa şi să-1 însoţească p â n ă la

*) Hurmuzaki-Densuşianu. Documente privitoare la istoria Românilor

1199—1345 Bucureşti 1887, pag. 336: „Stephanus, dei gratia iunior rex Hunga-
riae et dux Transilvanus tres fratres Bihoriensis c aştri-colo no s, filios Chaki
in numerum equitum transseribit." Originea românească a lui Mihail Valachul
(Csâki) a fost demonstrată de corniţele Iosif Kemeny în legătură cu publica­
rea unei traduceri germane a scrierii italianului Giovannandrea Gromo, in
„Archiv des Vereines für siebenbürgische Landeskunde'-Braşov 1885 p. 75
şi urm.: „Drei Briefe des Grafen loseph Kemeny an einen Freund über Michael
Csc'tky den vielvertnögenden Kanzler in Siebenbürgen zur Zeit des jungen
Königs Johann Sigismund". In aceste scrisori e schiţată şi cariera politică şi
bisericească a lui Mihail cu variatele ei peripeţii, dintre cari unele mai carac­
teristice sunt reproduse şi în paginile următoare.

**) Contemporanul său Antonius Verantius, care avii ocaziune să cunoască

bine împrejurările şi oamenii din Ardeal, scria din Alba Iulia la 2 Apr. 1547
despre Mihail următoarele cuvinte elogioase: „hic inter multos amicos mihi
est unus quidem amicissimus, Michael Cziacchius, professione atque ordine
sacerdos, dignitate canonicus et arhidiaconus, vir plane multarum virtutum
ornamentis commendabilis et spiritu christiano ad imitandum usque imbutus,
cf. Szalay Lâszlo, Verancsics Antal összes munkeii vol. VI. 'vegyes levelek-
Post 1860. pag. 253—254 (Mon. Hung. Hist. IX.>.
 DOI UMANIŞTI ROMÂNI ÎN SECOLUL AL XVI-LE;A 347

O r a d e a M a r e * ) , la 1541. Cu 10 ani mai târziu, Martinuzzi, în

calitate de locţiitor al reginei Izabella, confirma lui Mihail
d r e p t u l de a-şi primi fără nici o s c ă d e r e veniturile de p r o t o p o p
şi canonic al Albei T r a n s i l v a n e cât t i m p va fi o c u p a t ca secretar
în serviciul r e g i n e i şi al fiului ei ( q u o a d in servitiis Majestatis
reginalis filiique sui illustrissimi fuerit occupatus **) Martinuzzi
apare ca cel din urmă bărbat de stat, luptător pentru salvarea inte­
grităţii r e g a t u l u i u n g a r în secolul XVI. Izabella era sever con­
trolată de acest călugăr a s p r u , care nu-i î n g ă d u i a , să facă
risipă cu banii ţării. P r o b a b i l din acest motiv se a d r e s e a z ă
omul ei de încredere, Mihail Csâki, direct Iui P e t r u Haîler,
primarul Sibiiului, comunicându-i că regina îl aşteaptă să tri­
mită cât mai r e p e d e banii ( m i t t a t u r pecunia citissime). In
aceeaş scrisoare dela 20 Aprilie 1551 îi mai s p u n e , s ă nu dea
crezământ s v o n u r i l o r p r i v i t o a r e la î n d e p ă r t a r e a lor dela con­
ducerea A r d e a l u l u i , căci văduva şi orfanul vor fi în p a z a D o m ­
nului ( p u p i l l u m enim et viduam suscipiet D o m i n u s ) . C u t o a t e
acestea călugărul Martinuzzi izbuti să-şi ducă la î n d e p l i n i r e
proiectul de a p u n e A r d e a l u l s u b aceeaş o b l ă d u i r e h a b s b u r g i c ă ,
sub care se g ă s e a şi p a r t e a a p u s e a n ă şi cea n o r d i c ă a U n g a r i e i .
Izabella fu î n d u p l e c a t ă să p r e d e a în acelaş a n (la 1 A u g u s t )
coroana u n g a r ă în m â n a trimişilor lui F e r d i n a n d , r e t r ă g â n d u - s e
la Caşovia, p e n t r u c a de aci să treacă î m p r e u n ă cu fiul său
m i n o r în P o l o n i a ( 1 5 5 2 ) .
C a u n credincios s t a t o r n i c al familiei Z a p o l e ş t i l o r , Mihail
părăsi atunci A r d e a l u l şi trecu în P o l o n i a , u n d e a r ă m a s p â n ă
în vara anului 1556, când Ardelenii nemulţumiţi de guvernarea
militară a g e n e r a l u l u i austriac C a s t a l d o , chemară din n o u la
conducerea ţării pe Izabella şi p e m i n o r u l ei fiu Ioan S i g i s m u n d .
Intre t i m p influenţa cancelarului Mihail a s u p r a conducerii p o ­
litice a Transilvaniei scăzu, căci r e g i n a Izabella adusese cu
sine din Polonia pe un prieten al ei, nobilul Stanislau N i e s o w s k y
a c o r d â n d acestuia o încredere p r e a mare, astfel încât unii
dintre Ardeleni plănuiseră chiar o conspiraţie contra ei. Izabella
păşi însă energic decapitând la 1 S e p t e m v r i e 1558 p e Francisc

*) Bunyitay Vincze, A văradi piispdkseg egyhâzai Oradea .Mare 1884.

pag. 419.
**) Karâcsonyi. Kollănyi es Luksics, Egyhdz-tortenelmi emlekek a magyar-
•'irszăgi hitujităs korâboi Budapesta 1912. pag. 573,
34S

Bebek, p c Francisc şi Anton Kendi. Mihail fusese b ă n u i t şi el

ca complice, dar l ă m u r i n d u - s e nevinovăţia lui, a fost cruţat.
La 20 Septemvrie 1559 murind Izabelîa în vârstă de 38
ani, urcă t r o n u l Ardealului fiul său loan Sigismund, care în
t o a t e chestiunile se lăsa condus de fostul său e d u c a t o r * ) .
La sfârşitul anului 1559 (2 D e c ) , Mihail fu trimis, împreună cu
Cristofor Hagymâsi, la curtea din Viena, să peţească pe seama
lui loan S i g i s m u n d p e fiica lui F e r d i n a n d , să o b ţ i n ă pe seama
lui d r e p t u l de a se încorona s o l e m n cu coroana U n g a r i e i , de a
p u r t ă titlul de r e g e al acestei ţări, b u c u r â n d u - s e el şi urmaşii
lui de toate drepturile, pe care le avură predecesorii ca nişte ade­
văraţi regi ai Ungariei**). Cu toate că nu reuşi în această misiune
diplomatică, călătoria lui a fost folositoare pentru interesele Ar­
dealului, încheindu-se atunci armistiţiu cu F e r d i n a n d pe t i m p
de un an ***). Cu doi ani mai târziu, după suprimarea răscoalei
Săcuilor ( 1 5 6 2 ) , lui Mihail îi reveni sarcina nu tocmai plăcută
de a p e d e p s i , în n u m e l e D o m n u l u i său, pe conducătorii răs-
vrătirii. Iar la 1564 fu n u m i t locţiitor (Iocumtenens) în guver­
narea Transilvaniei, p r i n c i p e l e l o a n S i g i s m u n d fiind h o t ă r â t să
piece cu o armată de 16,000 ostaşi în tabăra sultanului Soliman
contra lui Maximilian, succesorul lui Ferdinand ****).

*) Matthias Miles Siebenbürgischer Würgengel p. 76: „Unterdessen regierte

Iohannes II das Land zu Hause ganz aus Unterrichtung Mihaelis Csaki, seines
Obersten Rates, Kanzlers und Weissenburger Canonici". Acelaş lucru îl con­
stată şi Francisc t'orgâch in Rerum. Hungaricarum sui temporis Commentarii
(ed. Posonii et Cassoviae 1786 p. 211: „Summam omnium rerum potestatem
qui habuerunt et qui suo arbitraţii loannem regebant, erant Michael Csuky
a scrinüs, loannes Szalânczy, Stanislaus Nysovszky I 'olonus et Georgius B!an-
drata Pedemontanus" p. 337.
**) „Ut die nuptiaruin princeps noster serenissimus una cum fuiura sponsa sua
serenissiina corona Hungarica solenniter Oiiietur, ut serenissimus Dominus
loannes Secundus, eiusque posteri et heredes titulo et nomine re;.{is Hunga-
riae gaudeant et fruantur et vere in litteris et extra litteras Rex Hungariae
passim honorifice appelletur, vocetur, nominetur, ipse et eius posteri atque
haeredes et eo jure, autoritate et potestate habeant et possideant regnum, sicu'i
praedecessores veri reges Hungariae habuerunt" cf. Lukinich Imre. „Az erdelyi
fejedelmi czim kialakulâsânak törtenetehez" in Szäzad-ak 1913, p. 96, nota 2-
*") Cronicarul contimporan Hieronim Ostermayer (Deutsche Fundgruben 1
(«îi scrie despre călătoria aceasta următoarele: „Eodem mense (Maio 1560)
hat cler Hans-König den Csâki .'viihaiy zum König Ferdinando geschickt
nach Wienen. Dieser hat guten Frieden bracht, also dass die Kauffleut wie­
der haben bis Wien handeln können".
"**) cf. Rodericli-Gooss, österreichische Stnatsvenrö'f • t'üwiitum Sieben­
bürgen tm—WO. Wien 1911. p. 1 5 4 — 0 .
 DOI UMANIŞTI ROMÂNI ÎN SECOLUL AL XVI-L

îoan S i g i s m u n d eră un t â n ă r m o l a t e c şi bolnăvicios. C h i n u i t

mereu de t e a m a m o r ţ i i , el îşi făcuse încă din 1 5 6 7 t e s t a m e n t u l ,
numind ca executori t e s t a m e n t a r i p e cancelarul Mihail Csâki, p e
căpitanul Orăzii Cristofor H a g y m â s i , pe Stanislau Niesowski şi
pe R o m â n u l b ă n ă ţ e a n G a ş p a r Bekesi. Acesta din u r m ă fü trimis
în p r i m ă v a r a anului 1570 la î m p ă r a t u l M a x i m i l i a n , să p e ţ e a s c ă
pe u n a d i n t r e n e p o a t e l e lui, pe s e a m a lui l o a n Sigismund, care
începuse p e n t r u m o m e n t a se simţi mai b i n e şi a s e g â n d i l a
viitorul ţării şi al dinastiei sale. Misiunea lui Bekesi avu oa­
recare rezultat. S'a ajuns la î n ţ e l e g e r e a , ca loan S i g i s m u n d să s e
însoare cu o n e p o a t ă a lui M a x i m i l i a n , în schimb s ă r e n u n ţ e l a
titlul d e rege, mulţumindu-se cu acela de „Princeps Serenissimus",
iar comitatele Bihor, Solnoc, C r a s n a şi M a r a m u r ă ş să le s t ă p â ­
nească s u b titlul de „ d o m i n u s p a r t i u m regni H u n g a r i a e " ; dacă
s'ar î n t â m p l a să m o a r ă fără u r m a ş i , A r d e l e n i i îşi v o r recâştiga
dreptul de a-şi a l e g e alt principe, care va fi însă s u b o r d o n a t lui
Maximilian şi nu va mai p u r t a titlul d e principe, ci de „ W a y v o d a
T r a n s i l v a n u s et p a r t i u m regni H u n g a r i a e l o c u m t e n e n s " . P e n t r u
cazul că ar fi a l u n g a t de Turci, lui l o a n S i g i s m u n d i s e p r o m i t e a
ducatul O p p e l n şi R a t i b o r (în Silezia), ca l o c d e r e f u g i u * ) .
întors Bekesi în Ardeal cu rezultatul acesta, cancelarul Mihail
fu cel dintâi care-1 r e c o m a n d ă D o m n u l u i său s p r e ratificare.
Dar căsătoria p r o i e c t a t ă n u s'a mai p u t u t încheia din cauză că
loan S i g i s m u n d muri la 14 M a r t i e 1 5 7 1 , în cursul t r a t a t i v e l o r
matrimoniale**).
D u p ă m o a r t e a lui loan Sigismund, a p u s e şi s t e a u a cancelarului
său Mihail. D i e t e l e a r d e l e n e îl provocară în r e p e t a t e r â n d u r i ,
sa dea s e a m a d e s p r e felul, cum a chivernisit veniturile ţării şi
cum a executat disposiţiile testamentare ale protectorului său.
Murind în p r i m ă v a r a anului 1572, nu şi-a mai p u t u t î n d e p l i n i
aceasta ultimă d a t o r i e .
Cu t o a t e că t i m p de 12 ani t o a t ă p u t e r e a politică a T r a n s i l ­
vaniei fusese concentrată în mâna sa, Mihail a m u r i t ca o m
sărac. U r m a ş i l o r săi nu le-a r ă m a s ca m o ş t e n i r e dela acest „ s u m -
mus consiliarius et c a n c e l l a r i u s " ***), decât o casă în H u s z t , iar

*i Archiv des Vereines für siebenbürgische Landeskunde 1855 p. 104—105

ţa in amănunte la Roderich Gooss, österreichische Staatsverträge. Fürstentum
üeiienbürgen 1526—1G90. Wien, 1911, p. 182 şi urm.
") R. Gooss, o. c. p. 200—201.
***) Archiv, p. 103 şi 107.
350 LV P A S

moşia, care-i a p a r ţ i n u s e — a treia p a r t e din domeniul cetăţii—

a trecut în p o s e s i u n e a stolnicului Baltasar B o r n e m i s s a de
C ă p â l n a şi a fraţilor săi Ioan şi Paul, după cum a p a r e din actul
de asigurare dat la 15 A u g u s t 1573 pe seama lui Ioan Bardoczy,
căpitanul cetăţii H u s z t .
C o l o n e l u l G i o v a n n a n d r e a G r o m o , c o m a n d a n t u l gardei italiene
dela curtea lui Ioan Sigismund, în descrierea sa a s u p r a Transilva­
niei, a s u p r a principelui şi o a m e n i l o r din a p r o p i e r e a sa, însemnă
la 1 5 6 4 — 5 d e s p r e „preotul şi marele cancelar Mihall" urmă­
t o a r e l e a m ă n u n t e : „ P r e o t u l Mihail Valahul... a r ă m a s în toate
vicisitudinile credincios familiei domnitoare ( Z â p o l y a ) ; pentru
marile sale merite, p e n t r u e x p e r i e n ţ a şi judecata sa s ă n ă t o a s ă
o c u p ă în timpul de faţă postul de mare cancelar... el p o a r t ă
p e c e t e a secretă a principelui, e un b ă r b a t de adâncă pricepere,
credincios, sgârcit, uneltitor, simulant, are cuvinte şi gesturi
p r i e t i n o a s e p e n t r u toţi, iubeşte pe Italieni... M ă n â n c ă t o t d e a u n a
la masa principelui, e a p r o x i m a t i v de 74 ani, de altfel e să­
n ă t o s şi z d r a v ă n ; se îmbracă d u p ă m o d a Saşilor, m ă r t u r i s e ş t e
aceeaş religie ca şi ei, fiind „ c a p o et p r o t e t t o r e dei Sassoni et
della s e t t a L u t h e r a n a in T r a n s i l v a n i a " * ) . Acelaş G r o m o îl
n u m e ş t e pe Mihail „viceregele Transilvaniei".
C ă ar fi fost p r o t e c t o r al Saşilor, nu prea c o r e s p u n d e a-
devărului, î n t r u c â t mărturii c o n t e m p o r a n e chiar din partea a-
cestora ni-1 înfăţişează mai m u l t ca pe un protivnic al lor**).
Este însă adevărat c ă — d e ş i preot romano-catolic — a c e s t Român
bihorean, a fost în taina sufletului său un aderent al reformaţiunii
şi un p r o t e c t o r al l u t e r a n i s m u l u i .
C â n d p r o p a g a t o r i i l u t e r a n i s m u l u i în ţara Bârsei fură chemaţi
înaintea dietei a r d e l e n e ( 1 5 4 3 ) , s p r e a se justifică şi i n t o l e r a n t u l
călugăr Martinuzzi, cerea să fie arşi pe r u g ***), Mihail Csâki

*) Ibidem p. 37, 02 şi 93. Gromo aminteşte şi de un Gheorghe Csâki

colonel de haiduci, viteaz, credincios, cam de 40 ani şi de religie grecească
(pag. 40). Deci şi acesta era Român, probabil tatăl lui Stefan Csâki, despre
care scrie Mihai Viteazul într'un act al său din 3 Febr. 1600: „inter caros ha­
bere soleo". cf. Monumente/ comitialia Regni Transilvaniae, vol. IV, p. 491
**) Ibidem p. 112: „Michael Csâki, Kanzler, ein rrbgeborncr Deutschen
Feind" Kemeny Deutsche Fundgruben p. 92 şi 149.
***) Ibidem p. 116: Aderant iam omnes, cum Martinusius, ut suarn pro
asserenda curiae Romanae autoritate fidem graviter probaret, Lutheranae
religionis Doctores rogo imponerc et cremare postulabat, sed Urbanus Batyani,
Reginae consiliarius, Michael Csâki eidem Reginae Consiliarius et Adrianus
 DOI UMANISTI ROMÂNI ÎN SECOLUL AL XVI-LKA 315

se împotrivi şi î m p r e u n ă cu alţi consilieri ai reginei Izabella

reuşi să-i salveze din pericolul, care-i ameninţă. De aci, probabil,
ura lui Martinuzzi contra lui.
O dovadă şi mai i m p o r t a n t ă d e s p r e interesul viu şi activ, p e
care-1 avea Mihail p e n t r u p r o p a g a n d a religioasă a luteranilor,
este faptul că a dat a j u t o a r e b ă n e ş t i lui G a ş p a r H e l t a i să t r a ­
ducă şi să tipărească biblia în limba m a g h i a r ă . î n t â i a p a r t e a
acestei traduceri a p u t u t să apară la 1551 *), cu aprobarea regine i
Izabella. In prefaţă s p u n e H e l t a i , că la lucrarea aceasta a fost
ajutat de o „ p e r s o a n ă nobilă, evlavioasă şi t e m ă t o a r e de D u m ­
nezeu, de locuitorul în Alba-Iulia Mihail Csaki, care n e c r u ţ â n d u -
şi cheltuiala ne-a ajutat şi p e noi cei ce am fost cuprinşi cu
lucrarea aceasta şi pe tipoprafii aflători la n o i " * * ) .
Lui Mihail Csâki dedică G a ş p a r H e l t a i şi l u c r a r e a sa a p ă r u t ă
la 1568 cu titlul : „Disputatio in causa Sacro-sanctae et semper
benedictae T r i n i t a t i s " .
Mihail era cunoscut şi în apus ca un p r o t e c t o r al luteranis-
mului. Deaceea G h e o r g h e Maior, d o c t o r şi profesor de teologie
în W i t t e n b e r g , t i p ă r i n d la 1569 o carte p e n t r u c o m b a t e r e a u n i -
tarismului, o dedică cancelarului ardelean Mihail Csâki***), de­
sigur cu scopul de a-1 î n t ă r i în convingerile sale l u t e r a n e şi
de a-1 p ă s t r a ca a p ă r ă t o r al l u t e r a n i l o r contra unitarilor, cari
câştigară un s p r i j i n i t o r chiar în p e r s o a n a principelui Ioan Si-
gismund. G h e o r g h e Blandrata şi. Francisc David, tipărind în
acelaş an la Alba-Iulia l u c r a r e a : Refutatio scripti Georgii Ma-
joris", o dedică de asemenea lui Mihail Csâki****). Vedem şi aci

medicinae Doctor, Arhidiaconus Dobocensis, accuratiori consideratione rem

dignam esse asserebant et ut ad colloquium admiterentur . . . Extrema ten­
tare cupiebat Martinusius et tentasset, nisi Consdiarii jam nominati vim om-
neni inhibuissent salvosque ad suos ut redire Lutheranos juberet, monuissent
dupa O. Haner, Historia Eccl. p. 199.
*) Ibidem A Bibliànak els'ó része. Az az Mózesnek k'ónyve mely magyar
nyelvre fordittatott a Règi és Igaz Szent KórcyvekbcJl 1. Oenesis. 2. Exodus.
?
'- Levitikus. 4. Numeri. 5. Deuteronomium. cum Oratia et privilegio Re-
ginalis Majestatis Colosvàrba 1551".
**) Ibidem p. 119.
***) » » 124.
'***) Ibidem pag. 125 : ..Reverendissimo Domino, Domino Michaeli Czakio
genere, eruditione ac pietate clarissimo, serenissimi Principis Domini Ioannis
Secundi Electi Regis Hungariae Supremo Cancelario ac consiliario fidelissimo
Domino observandissimo".
 I. LUPAŞ

o d o v a d ă a consideraţiei d e o s e b i t e , de care se bucura iscusitul

cancelar a r d e l e a n în diferitele t a b e r e confesionale r ă u învrăj­
b i t e u n e l e cu altele. D e sigur, încrederea aceasta o b ş t e a s c ă a
r e u ş i t a şi-o câştigă prin atitudinea sa p r u d e n t ă , isvorâtă din
concepţia u m a n i s m u l u i î n ţ e l e g ă t o r şi d r e p t p r e ţ u i t o r al liber­
tăţii r e l i g i o a s e pe s e a m a oricui.
Această concepţie ştiu s'o valorifice şi în g u v e r n a r e a Ardea­
lului, sfătuind p e îoan S i g i s m u n d să deschidă l a r g p o r ţ i l e
t u t u r o r c u r e n t e l o r religioase. Deaceea a p u t u t să p r i n d ă rădă­
cini şi să cucerească teren aci, în cursul guvernării sale arde­
lene, a t â t l u t e r a n i s m u l , cât şi calvinismul şi u n i t a r i s m u l .
Mihail î n s u ş a r ă m a s până la sfârşit a d e r e n t u l luteranismului,
o b s e r v â n d însă o a t i t u d i n e t o l e r a n t ă şi faţă de celelalte curente
d e reformă religioasă. S p r e această t o l e r a n ţ ă i-a î n d e m n a t şi
p e ceice se î n t r u n i s e r ă în M a r t i e 1568 la discuţia teologică din
A l b a - I u l i a , încheind în n u m e l e principelui discuţia cu sfaturi
s p r e î n g ă d u i n ţ ă şi î n ţ e l e g e r e , a s i g u r â n d u - i t o t o d a t ă că voinţa
p r i n c i p e l u i este să g a r a n t e z e l i b e r t a t e a religioasă u r m â n d sfatul
lui Gămăliei *).

III.

In cele p r e c e d e n t e s u n t înfăţişate, în mod f r a g m e n t a r , câteva

linii din viaţa şi activitatea acestor doi u m a n i ş t i r o m â n i din
secolul al X V I - l e a : Nicolae Olahul şi Mihail Valahul. Cel dintâi
s'a distins mai mult ca scriitor în direcţie umanistă, cel de al
doilea ca om de acţiune politică şi r e l i g i o a s ă în aceeaşi direcţie.
Dacă Nicolae şi-a s c h i m b a t a t i t u d i n e a , d u p ă ce a urcat înalta
t r e a p t ă de m i t r o p o l i t al S t r i g o n i u l u i , şi a devenit p r i g o n i t o r in­
t o l e r a n t al celor de altă credinţă, Mihail şi-a p ă s t r a t p â n ă la
sfârşit a t i t u d i n e a liniştită şi senină, pe care i-o i m p u n e a u

*) Ibidem pag, 122 : . Hic Serenissimus Princeps, ut disputationi finis jam

tandem imponeretur, jussit per Reverendissimum D. Michaelem Csakium, qui
ut eruditione et profunda judicio clarus, luculenta oratiotie Ecclesiam ad
concordia'// primo ineundam admonuit... Ceterum se quoque ultro etiam di-
sputandi, conveniendi, modesteque invuigandi quid quid uuicuique collibuisset,
provin/ ic/m clementei' concedere, velle enim Suam Majestatem rcgnum suum
liberum essc religionis crgo consiliumque Oamalielis set/ui", (din încheierea
publicatiunii: „Brevis Enarratio Dlspittationis Albanae de Deo Trino el Christo
Duplici, corani Serenissimo Principe et tata Ecclesia decern diebus habita Anno
Domini MDI/XVIII .8 Martij' .
 DOI UMANIŞTI ROMÂNI ÎN SHOOLUL AL XVI-LEA 353

concepţiile sale u m a n i s t e . Deşi p r e o t romano-catolic, nu şi-a

tăinuit convingerile sale r e l i g i o a s e favorabile luteranilor, pe
cari i-a sprijinit şi ocrotit din t o a t e p u t e r i l e ; dar a ştiut în
acelaş t i m p să dea respectul cuvenit şi celor ce m ă r t u r i s e a u
altă credinţă. A fost un a d e v ă r a t r e p r e z e n t a n t al curentului de
reformă, un l u m i n a t a p ă r ă t o r al principiului de l i b e r t a t e reli­
gioasă şi un m e c e n a t e g e n e r o s al celor ce r ă s p â n d e a u cunoştinţa
scripturilor sfinte, iar contemporanul său Nicolae Olahul trebue
considerat ca iniţiatorul curentului de contrareformă în Ungaria,
ca unul care cu toată reputaţia sa de bun scriitor, apreciat de
contemporani ca şi de posteritate, în domeniul vieţii practice n'a
ştiut să r e s p e c t e libertatea convingerilor religioase în măsura ce­
rută d e concepţiile umaniste ale timpului.
M a r i l e curente d e idei, cari au i m p r i m a t desfăşurării istoriei
universale, u n caracter p a r t i c u l a r în epoca reformaţiunii şi a
c o n t r a r e f o r m a ţ i u n i i religioase, se r e o g l i n d e s c p a r ţ i a l şi frag­
m e n t a r în activitatea d e s c e n d e n t u l u i m u n t e a n Nicolae O l a h u l , ca
şi în a b i h o r e a n u l u i Mihail Valahul. Prin munca lor înregistrată
în a n a l e l e secolului al XVI-lea a î m p e s t r i ţ a t şi p o p o r u l n o s t r u ,
cu câteva firicele, ţ e s ă t u r a multicoloră, p e care ne-o înfăţişează
istoria universală a acelor t i m p u r i sbuciumate, în care s'au
plămădit concepţiile vieţii m o d e r n e şi contemporane.
A m i n t i r e a lor se cuvine să fie î n r e g i s t r a t ă şi în analele istoriei
r o m â n e , ca o dovadă mai mult a n e p r e ţ u i t e l o r talente, p e care
p o p o r u l n o s t r u le-a dăruit în cursul t i m p u l u i n e a m u r i l o r în­
vecinate, c o n t r i b u i n d la accelerarea p r o g r e s u l u i şi la sporirea
faimei lor.

A n u a r u l Inst. d e I s t . N a ţ . IV. -_3

 I. LUPA?

ANEXE
I.
Alihail Csáki (Valahul) scrie primarului sibiian Petru Haller să trimită
foarte repede banii colectaţi, pe care-i aşteaptă Regina (Izabella)
şi să se prezinte împreună cu alţii înaintea ei.
1551. 20 Aprilie
Prudens et Circumspecte Domine et frater exoptatissime, salutem
et fraternitatem Contendo. Expectabat Majestas Reginalis Dominationen
vestram una cum duobus juratis civibus et villico Megyensi, expectavit etiam
pecuniam quae omnibus modis veniat et quidquid collectum est ex contri-
butione, id in totum adferat. Coeterum D(ominatio) vestra sciat Maiestatem
Reginalem optime affectam d(ominationi) vestrae et clementia sua exp(ectatam ?)
erga eandem. Neque dedisse locum ullis aulicorum sermonibus aut rumoribus
IXominatio) vestra quoque in hoc sic ut re ipsa possit ostendere diligentiam
quam M(aies)tas Eius Serenissima et Negotii Magnitudo deposcere videtur.
Ego profecto tamquam fratri et Amico observandissimo cupio inservire et
non cesso commendare Principi Nostrae Clementissimae sedulitatem et ob­
sequia. Mittatur igitur pecunia ertissime et veniat Di ominado) vestra una cum
aliis. Benigne valeat. Dominuserit protector noster. Neque credat D(ominatio)
vestra Nos destituios esse. Pupillum enim et viduam suscipiet Dominus. Et
vias peccatorum disperdei Bene vale Domine et frater ohservandissime.
Datae Albae feria tertia ante Georgii 1551.
V(ester) M i c h a e l Chyaky
Adresa pe contrapagină :
Prudenti et circumspecto D-no Petro Haller Magistro civium civitatis
Cibiniensis D-no Amico et fratri observandissimo.
Pe altă hârtie mică, alăturată scrisorii : Haller Péterhez küldett Lévele
Csáki Mihálynak, melyben inti hogy mentiti hamarébb pénzt kiildjon a kiràly-
nènak bizonyossà tévèn annak kegyelmességérol de A-o 1551.

II.
Nicolae Olahus, Arhiepiscop al Strigoniului şi Primat al Ungariei scrie
preoţilor sibiieni şi braşoveni, îndemnându-î să nu părăsească doctrina
bisericii catolice şi promiţându-le respectarea privilegiilor conform
statutelor ce au, precum şi intervenţie Ia Rege, pentru a fi scu­
tiţi de suma de 2000 fl, impusă lor de către voevozii ardeleni
Februarie.
Venerabiles et discreti viri, fratres in Chrisio iiobis dilecti. Literas vestras
decima quinta Novembris scriptas, Nobis vero Nudius tertius redditas una
cum póculo deaurato accepimus easque plane inţelleximus. Et quamvis
Armprusthium, per quem se plura, nobis nunciasse, vestris in literis signifi-
castis, nondum viderimus, ex Scriptis tamen eius, et ea quae Nobis per eum
nunciastis intelligimus. Et simul, tum id ea, de quibus Nobis scripsistis, tum

Fase. XXII. Litt. H. Nru. 158 (cu creionul pe contrapagină: Alba Iulia
15il. 20/IVì.
 DOI UMANISTI ROMÀNI IS SECOLUL AL XVT-LEA 3g5

ad ea. de quibus nunciastis, inter varias et propemodum infinitas occupa-

tiones nostras, quibus tum saecularibus Regni, quam spiritualibus Ecclesiarum
Dei. etiam in adversa valetudine nostra, in horas distrahimur, ita brevitre,
respondemu-.
Primum omnium, si ea impedimenta, quibus vos praepeditos esse
testamini, accessum ad Nos vestrum non impedivissent, gratissimus sane fuisset
Nobis conspectus vester, aut saltern nunciorum vestrorum : ut ea ipsa, de
quibus Nobis scripsistis et nunciastis, et ore potius vestro, quem admodum
vos ipsi innuitis, quam mutis Uteris audire potuissemus. Oratum nihilominus
fuit Nobis, quod oneri verius nostro, quod vocatiorie divina immeriti subivimus,
quam cuipiam dignitati nostrae videmini congratulari. Porro, illud multo
gratius, quod animos vestros, debita cum obedientia paratos, instar obsequen-
tissimorum filiorum, preoesque perpetuas, non sine quodam singulari animi
affectu vestris in uteris Nobis defertis. Et merito quidem, cum Dominus
quoque per Salomonem, obedientiam ipsam, etiam victimis preferendam
sibique gratiorem esse dicat, et Apostolus, tarn sollicite, praepositis obe-
diendum esse inculcet. At non sine ingenti animi nostri merore et lachry-
marum pene effusione audimus, si vera sunt ea, quae de vobis passim cir
cumferuntur, quod vos, relieta sacrosancta, catholica orthodoxaque ac a
tempore Christi tot divorum Martyrum mortibus obsignata, Matre Ecclesia,
in cuius doctrina nec ruga, nec macula reperitur ulla, et quae Spiritu Sancto
regitur, quaeque primum ab authore Novi Testamenti, Salvatore nostro Christo
Jesu, deinde ipsius Apostolis, et per consequens eorum discipulis, qui semper
per continuam ac legitimam successionem in Ecclesia floruerunt, per universum
orbem diffusa atque per patres nostros sancte inviolateque eulta, Nobisque
omnibus tum per Scripturas, tum per manus tradita, a Societate et Consortio
reiiquorum Christianorum, inconsulto, iam olim discivissetis, et quorundam
Novatorum Sacrarum Scripturarum interpretationem falso sibi arroganti
sectae, iam a principio nascentis Ecclesiae, et postea multis seculis, sanctorum
totius Ecclesiae patrum concilijs damnatae doctrinae, reiecta Sanctorum vi-
rorum divina spiritu afflatorum vera ac syncera doctrina et inconsideratione
quadam, ut coniicimus, lapsi addixissetrs. Cum, dicente Apostolo, unica sit
fides, unum Baptisma, unica Ecclesia numine Spiritus Sancti, per orbem
terrarum propagata et quae non per momenta temporum oriri et occidere
consuevit, verum cum sponso suo Christo in aeternum vivit. In qua licet,
boni simul ac mali promiscue, ceu in Sagena illa missa in mare omne genus
piscium contineantur, non tarnen ideo, ob ma'orum versantium in ea consor­
tium, Christi Ecclesia immaculata, eiusque sancta doctrina violari contami-
narique potest. Quamobrem postquam Dominus Nos, fratrem et contribulem
vestrum, immeritos, ad tam arduum, tamque difficile munus vocaverit, vo-
bisque sua ineffabili bonitate praeficere hac tempestate, non sit dedignatus
eo maiori dolore animi affieimur, cum haec, si quidem vera sunt, quae
dicuntur de vobis fratribus et contribulibus nostris audimus, de quibus sane
omnia bona et salutaria tamquam veris Sanctae Catholicae Ecclesiae Membris
et animo audire cuperemus. Cum itaque haec ita se habeant, vos paterne,
pro officio nostro, per viscera Iesu Christi requirimus et hortamur, ac per
salutarem obedientiam, quam Nobis, veluti praelato vestro ex ordinatione
divina debetis, commonefacimus, ut missis Inovatorum et Haereticorum ab
Ecclesiae Catholicae communi Sanctorum patrum sententia, vanis opinionibus
356 I. L l ' P A S

explosis, si quidem tales sequimini, et Magistris his, qui proprio suo sensu
et non praepositorum a Deo et Apostoli.? sibi ordinatorum ex quadam arro-
ganza, abditos sensus Scripturarum, in suam et sequaciurn suorum perniciem,
de more suo, trahere consueverunt. Seque solos divinorum oraculorum
Archana penetrasse perperam jactitant. Quin potius cum universitate Christum
colentium, Nobiscumque una, qui providentia divina Archipraesulem et
post Christum praepositum vestrum, licet indigni agimus, Idem senciatis,
Idem credatis et uno ore Nobiscum patrem Dni nostri Jesu Christi benedi-
catis ac a doctrina et Religione sacrosanctae Ecclesiae non discedatis. Ut
jure de Nobis quoque dici possit, et erat illis cor unum, et anima una.
Quod si vera sunt ea, quae Nobis scribitis et nunciatis, sique veri ì 11 i fily
obsequentissimi, quales vos declaratis, eritis, re ipsa cognoscetis et manibus
vestris contrectabitis, nos non Arhipraesulem, verum Contribulem vestrum
charissimum fore: omnia bona vobis, dies et noctes, summo animo desyderio
sitientcm. Sin secus, non tarn impium et inconveniens, quam turpe et exitiosum
esset. fratres et cooperarios a suo praeposito, cui commissi sunt, et cui
parere debent, ac a doctrina et Religione Ecclesiae Jesu Christi, utrumque
discrepare et diversum sentire. Praesertim cum nos a vobis nihil novi, nihil
ab orthodoxa lieligione alieni, nihil a maioribus nostris sancte non observati,
optemus. Verum ea, que a Sanctis patribus accepimus (demirtis, si qui sunt,
abusibus, quibus suo tempore mederi poterit) retinere studeamus. Et fortasse
juniores plures suni ex vobis, quam qui meminisse possent, nos tamen me-
minimus istam haeresim, que istas partes occupasse dicitur, ante triginta duos
fere annos renovatam esse, post cuius renovationem, quanta lues et pernicies, ac
Regni ruina, iusto Dei judicio, sit subsecuta, nemo non videt, et vos ipsi
perfacile diiudicare potestis. Antea florebat Transsylvania, florebant maiores
nostri, florebat universum Regnum, florebat orthodoxa Ecclesia, omnia divina
et humana rite peragebantur. Aberat longe hostis, aberant intestinae caedes et
seditiones, summa in pace et tranquilitate ac opibus vivcbatur. At postquam
haereses jam dudum condernnatac;, hac nostra aetate, instigatione diabolica
sunt resuscitatae, inox ab unitale Ecclesiae discessum est, atque in omnia
pericula. in quibus versamur periculosissime recidimus. Et ni mature rursum
in prist inani unionem Sacrosanctae Ecclesiae inque veram obedientiam prae-
Iatorum et superiorum, rite a deo ac per ligitimam successionem ordina-
torum revertahir, vercinur, ne iusto Dei judicio, actum sir de Regno et
provinces nostris.
Quod vero ad Magistruni Franciscuin AbDatem de t ados attinet. Nos
aider eum vobis prefecisse non recordamur, quam quod ei iniunxeramus,
si quidem Nos a pueritia e medio vestri abfuimus, ut Nobis omnia, quae ad
jurisdictionem Ecclesiae Nostrae pertinent, suo ordine describeret : quod
eiiam fecit. Nam praeter ea. quae ad nostrani vocationem sptctant, mirifica
quadam cupiditate ducimur, res eas intelligendi, quae in istis locis, ubi et
enutriti et nati sumus, geruntur. Ubi autem petitis, ut secundum Statuta
vostra tathedraticos census Ecclesiae Nostrae „ac mensae Archiepiscopali
pervenienies uno quoque triennio et non quotannis a vobis exigerernus, id
non inviti faciemus, modo libertates et privilegia vestra, quae vos habere
significatis, videamus. Tantum autem abest, ut vos in vestris iibertatibus
turbemus, ut etiam maxime siumiatque eas cognoverimus, manutenere, quantum
in Nobis e<t. e< defendere veiimu«. iilud tamen vos admonitos esse volumus,
 DOI UMANIŞTI ROMÂNI ÎN S E C O L U L A L XVI-LEA 357

censu islo nos facile posse carere, nec eum olim a maioribus nostris ad ex-
plendam cupiditatem Archipraesulum, ut arbitramur, instirutum esse, verum
ut obedientiae et praelaturae Signum esset. Secundum quod institutum,
Nosque ilio uti cupimus et volumus. Et ob hanc causam praefatus Abbas
de Colos vocatus ad proximam dietam Posonium veniet, cui Nos coram
iniungemus, ne se in res nostras, in medio vestri habitas, ingerat. Sed eas
pro more veteri, quem et privilegiis vestris cognoscemus, apud Decanos
nostros manere volumus. Postremo, quod attinet ad duo millia florenorum,
vobis a dominis Waywodis imposita, Nos hactenus ea de re nihil omnino
acceperamus. Non enim Nos commonefeceratis. Postquam autem nunc intelli-
gimus vestra gravamina, simul ac ex hac adversa valetudine, dei beneficio,
sublevabimur, prima quaque occasione, Majestatem Suam alloquemur et
omnibus viribus laborabimus, ut aliquid Boni, per Mtem Suam vobis respon-
deatur. Et quidquid per suam Matem responsum fuerit, id sine mora vobis
significabimus. Et non modo in hac, verum etiam in aliisque rebus, quibus
poterimus, libenter vobis gratificabimur. Et modo earn obedientiam, quam
sponte offertis, quamque iure divino, Nobis praeposito vestro praestare
debetis, re ipsa et factis praestetis, certo vobis persuadeatis, Nos in nulla re,
quantumvis difficili, vobis defuturos esse. Et nihilo minorem rerum vestrarum,
quam nostrarum propriarum habituros. Atque etiam alioquin, Nos a Deo
optirno Maximo in hac Specula collocates longe lateque prospectare ac
excubias agere oportet. Et venientes inimici Christi procellas, quantum divina
Nos iuverit dementia, quam in horas invocamus, pro virili proque officio
ncstro procul arcere. De his plura in Sinodo, quam Deo aufhöre, die et
loco alias a Nobis publicando celebrare constituimus. Valete in Domino.
Datum Viennae in aedibus Nostris decimo octavo die february. Anno humanae
Salutis 1554.

Nicolaus Olahus Archiepiscopus Strigoniensis, Primas Hungaria

i?atus natus, Summus Secretarius et Cancellarius Regiae Mtis etc.
Idem Strigoniensis etc.
manu propria
Adresa : Venerabiiibus et discretis viris Sacerdotibus Capituli Cibiniensis et
Coronensis- fratribus in Christo Nobis dilectis.
Nota.
Adhortatoriaad Cap. Archiv Hermanstadt
jSls
Concordiam Olah Epi. Nro. 1 3 8 > «=• A.).
.siis, sub j
][j iuccreverunt
'ecreta, qu?
a
Nie. Olahus convoacă la adunarea sinodală, proiectată »e Tyrn? l 1
August şi zilele următoare în Tirnavia pe reprezentanţii s e r i c i l o r
de sub iurîdicţia sa metropolitană.
/55-i /. Mai.

Nicolaus Olahus miseratone Divina Archiepiscopus Ecclesiae Metro-

poîitanae Strigoniensis, locique eiusdem comes perpetuus, Primas Hungariae,
Sanctae Apostolicae Sedis Legatus natus, ac Serenissimi Principis et Domini
Ferdinand divina favente dementia Romanorum, Hungariae, Bohemiae etc.
Regis semper Augusti, Infantis Hispaniarum, Archiducis Austriae etc. summus
 et Secretarius Cancellarius ac Consiliarius etc. liilectis nobU in Christo fratri-
bus Revendis, Venerabilibus, Honorabilibtisque et discretis viris universis et
singulis Dominis. praelatis, praepositis, tam regularibus, quam saecularibus
Abbatibus, Decanis, Archidiaconis, Vicearchidiaconis, Plebanis et Ecclesiarum
parochialium Rectoribus aliisque beneficiatis, cuiuscumque Status, conditionis
et dignitatis existant, nobis et Ecclesiae nostrae Metropolitanae Strigoniensi.
ab antiquo subditis et subiectis, Colocensis Agriensis. Transyivaniensis, Wara-
diensis, lauriensis, Wesprimiensis, Chanadiensis, Vaciensis. et Nithriensis dió-
cesis et jurisdictionis ubilibet constitutis et existentibus, Saiutem in Dominò
sempiternarli. In vinea Domini Sabaoth in partem solicitudinis vocati, culturae
ac custodiae eius congruo debemus ministerio ita insistere, ut eodem nostro
ministerio caeteros cooperatores et subditos nostros ad servicia Dei et Eccle-
siarum eius, muniaque ac offitia earum diligenter obeunda devote excitemus
Et licet eius sit, illam colere et custodire, qui piantavit, sine quo nihil bene
colitur et custoditur. Quia tamen debitum vocationis nostrae id maximopere
exposcit ac requirit, ut pro viribus nostris in ipsa Dei vinea incessanter, infa-
tigabiliterque operemur, ut pro extirpandis vitiorum spinis, peccatormuque
tribulis, quae ipsam obumbrare, et suffocare videntur. nec non plantandis
virtutum germinibus, quibus Dominus delectatur, totis affectibus intendamus.
Quamobrem vestigiis Sanctorum patrum iuxta Canónicas traditiones inherere
volentes, propter subditorum nostrorum staturn salutarem et informationem
doctrinamque salutifera™ eis imparciendam officii nostri esse putavimus om-
nibus animi nostri viribus curare, ut subditi ipsi nostri Ecclesiarum Dei prae-
fecti, qui Patrimoniis Christi vivunt tam ipsi compescantur a noxiis et ad sa-
lutarla dirigantur studiantque, illi militare, cuius stipendiis aluntur quam
etiam gregem Christi, curae et custodiae illorum concreditum, sancta et
salubri doctrina, nec non honorum opera suorum, inculpataeque vitae
exemplo in melius provehant. De Consilio itaque Venerabilium fratrum
nostrorum Capituli Ecclesiae nostrae Metropolitanae Strigoniensis, nec non
aliorum etiam jurisperitorum virorum ad primum diem Mensis Augusti,
proxinie venturi et aliis diebus immediate sequentibus, ad id aptis et
suffìcientibus Strigoniensi Ecclesia nostra, propter nostra et populi peccata in
potestatem Thurcarum, hostium crucis Christi, proli dolor redacta, in Ecclesia
nostra Tyrnaviensi, auxiliante Deo Sanctam Synodalem Congregationem, pro
extripandis vitiis et plantandis virtutibus, de more vetusto et consuetudine
laudabili iru^dictae Ecclesiae nostrae Strigoniensis celebrare disposuimus,
ordina>uod ver voluimus, prout disponimus, ordinamus et volumus Ideo
univeeurn vobis ptram, imo vos omnes et sin_<rulos Dóminos praelatos et viros
Ecclekm Nos a oradictos praesentium serie requirimus, monemus ac hortamur
in Dofioneir. Eisque nihilominus in virtute sanctae obendientiae et sub excom-
municatfómV latae sententiae poena districte praecipientes committimus et
mandamus, quatenus vos ad eandem sanctam Synodum praeparare et ad
praedictuai primum diem mensis Augusti, proxime venturi, quem quidem
termimun vobis omnibus et singulis supradictis et cuilibet vestrum cuiuscun-
que ordinis, gradus, praeeminentiae et dignitatis existant. pro prim;), secundo
tertio et peremptorio termino monitioneque canonica et sub dieta exeommuni-
cationis poena, quam in vos et vestrum quemlibet, singulariter in singulos
tam coniunctim quam divisim, nisi feceritis et quilihet vestrum ea fecerit
quae mandamus, ferimus in his scriptis ipsamque vos et vestrum quero
 I 01 UMANIŞTI E0MÂNI ÎN SECOLUL AL XVI-LEA 359

jibet incurrere volumus, eo facto celebrationi ejusdem Sanctae Synodi in

praedicta Ecclesia nostra Tirnaviensi celebrandae interesse, et vos propriis
in personis presentare studeatis et debeatis. Stătuta Synodalia pia paternaque
mónita, exhortationes salutíferas ibidem proponendas audituri et diligenter
animo suscepturi et tandem Domino cooperante opere effectualiter adimple.
turi. De Titulis etiam beneficiorum vestrorum ac aliis literis et munimentis
vestris, quibus beneficia ac functionem vestram tenetis, in eadem Synodo.
plenam nobis curetis et debeatis facere fidem. Vos vero Domini Praelati
Praepositi et Abbates, ac alii religiosi etiam cum paramenti s dignitatis vestrae
congruentibus, more alias consueto ad eandem convenire et decenter ornati
celebrationi eiusdem assistere studeatis. Et ne aliquis ignorantiam de praemissis
quomodo libet valeat allegare seu etiam praetendere, praesentes literas nostras
in porticu sive Ianuis dictae Ecclesiae nostrae Tirnaviensis et aliarum Eccle-
siarum nostrarum collegiatarum more alias consueto affigi et extendi jussimus
et fecimus. ac ibidem permanere poena sub praemissa mandavimus, ut omnia
et singula in eis contenta ad singulorum notitiam valeat pervenire. Datum
Tyrnaviae prima Maji. Anno Domini Millesimo quingentésimo quinquage-
iino quarto.

Nicolaus Olahus Archiepiscopus Strigoniensis etc.

manu propria (L. S,)
(H. C. A.) nro. 139

IV

Nic. Olahus scrie decanului (protopopului) din Sibiiu să cerceteze

preoţii de sub jurisdicţia sa şi să participe la sinodul din Tirnavia, convocat
pe ziua de 1 August 1554
1. Mai,

Nicolaus Olahus miseratione divina Archiepiscopus Ecclesiae Metropoli-

tanae Strigoniensis, locique eiusdem comes perpetuus, Primas Hungariae et
Sanctae Apostolicae Sedis legatus natus, ac Serenissimi principis et Domini
D-ni Ferdinandi, divina favente Clementia, Romanorum, Hungariae, Bohemiae
etc. Regis semper Augusti Infantis Hispaniarum etc. summus Secretarius Can-
cellarius et Consiliarius etc. Venerabili in Christo fratri nostro, Decano Civitatis
Cibiniensis, Salutem et paternam in Domino benedictionem. Constituimus,
divina favente nobis clementia, cum multis aliis gravibus de causis, turn pro
extirpandis vitiorum tribulis, qui iam ab aliquot annis, in Ecclesiis, sub juris-
dictione Arhìepiscopatus nostri Strigoniensis existentibus, succreverunt, et
plantandis virtutum germinibus, iuxta Sanctorum patrum Decreta, quarum
vestigiis inherere cupimus, congregationem synodalem, in civitate Tyrnaviensi
ubi hoc tempore dictae Ecclesiae nostrae Strigoniensis sedes est, ad primam
diem Augusti, proxime venturam celebrare, prout ex aliis literis nostris, in
valuis praefatae Ecclesiae nostrae Tyrnaviensis et aliarum collegiatarum Eccle-
siarum nostrarum affixis, clarius inteligere poteris. Eapropter te paterne hor-
tamur, ac etiam in virtute salutaris obedientiae, et sub Excommunicationis
atae Sententiae poena, tibi committimus et mandamus, ut acceptis praesen-
ibus, pastores Ecclesiarum sub tuo Decanatu existentes, soilicite et more alias
:ì60 I. LUPAS

consueto visitare, ac peracta tandem huiusmodi visitatone, ad praescriptam

diem Augusti primam, in Synodo ipsa, Nos de vita, moribus et Doctrina ip-
sorum pastorum Ecclesiae, Decanatui tuo subditorum edocturus, et salutarem
Doctrinam, ac precepta auditurus, personaliter. sub Regiae Maiestatis Domini
nostri clementissimi, et nostro salvo conducto, cura his cura quibus, de iure
et veteri consuetudine competit, comparere debeas et tenearis. Secus in prae-
missis, poena sub praemissa, non facturus. Datura Viennae prima Maii Anno
dominicae incarnationis, Millesimo Quinaentesimo quinquagesimo quinque,
gesimo quarto.

Nicolaus Olahus Strigoniensis etc.

manu propria (L. S.)

Nicolaus Olahus scrie decanului (protopopului) din Sibiiu şi preoţilor de

sub jurisdicţia sa, precum şi conducătorilor mireni ai cetăţii Sibiiului
făcându-le „exhortaţiuni" stăruitoare spre a se întoarce la unitatea
de credinţă cu biserica romano-catolică.
1554. 2. Decemvrie.

Nicolaus Olahus raiseratione divina Archiepiscopus Ecciesiae Strigo­

niensis Locique eiusdem Comes perpetuus, Primas Hungariae, Sanctae Apos-
tolicae sedis Legatus Natus, ac Serenissimi Principis et domini Domini Fer­
dinand}-, divina favente clementia, Romanorum. Hungariae, Bohemiae etc
Regís semper Augusti, Infantis Hispaniarum Archiducis Austriae eie. Summus
et Secretarius Cancellanus ac Consiliarius etc. Honorabili Parocho et Decano
Cibiniensi aliisque Parochis sub Decanatu eiusdem existentibus, neenon
Prudentibus et circumspectis Dominis Magistro civiu, Judicibus, Regis et
Sedis, caeterisque consulibus et juratis civibus eiusdem civitatis Cibiniensis
Dominis Amicis et fratribus nobis honorandis Salutem in Domino paterna
cum benedictione. benevolentiam et obsequendi voluntatem. cMagno animi
nostri cum dolore, superiori tempore acceperamus civitatem istam vestram
pestis acerbitate assidue affligi, cuius vestrae afflictionis memores pro nostra
j
erga vos affectione, et officio, saepe in orationibus nostris ad D, urn memo-
riam vestri faciebamus, quo tandem divina sua Mtas manum percutientis
Angeli, inter vos retrahere dignaretur. Et qua nunc jam intelligimus plagam
divinae indignationis aiiquantulum remissius quam antea agere, gratias agimus
Deo patri Omnipotenţi, qui in fide et humilitate invocantibus se, pro sua
ineffabili pietate semper adesse consuevit, quod vos et civitatem istam
vestram mitiori vultu aspicere non est dedignatus, precamurque suam
divinara Mattem, cum nostris omnibus, ut aversis his pestilentiae et omnium
aiiorum periculorum maiis, vos et civitatem vestram in pace et tranquillitate
diutissime conservei. Cum autem Sancta V'eteris et Novi Testamenti monu­
menta muliis in locis conţineau! famein, ferrum, captivitatem, pestilentiam et
Regnorum de manu in manum translationem propter injustitiam, infidelitatem,
inobtdientiam, templorum spoliationem e¡ abolitionem, Sacriiegia Religionis
divinae et orthodoxae Ecclesiae contemptum Schismaia et hr.ereses pericu-
losas n Sancta Catholicn Ecclesia, et veterum Sanetorum pai rum signis et
 DOI UMANIŞTI ROMÂNI ÎN SEOOLUL AL XVI-LEA 361

martyriis confirmata doctrina alienas quemadmodum de Dathan et Abyron,

et aliorum quam plurimorum exempla abunde testantur, ex immenso Dei
Altissimi iudicio humano generi caelitus demitti, unde saepe numero cum
timore et tremore animo nostro revolvere solemus, haec omnia quae nunc
permissione Dei patimur mala propter praemissa scelera inter nos grassari.
Dum enim paterne, Maiorum et antecessorum progenitorum nostrorum mores,
virfutem, pietatem, inconcussam fidem, constantiam perpetuam, in Sancta
Catho'ica Religione permansionem, non possumus non agere gratias Deo
Opt. Max. pro pace, tranquillitate, concordia, tam in fide et religione Dej,
quam etiam in Regno, per Spiritimi sanctum, tunc temporis gubernata et
confirmata. Hi etenim nostra quoque tempestate, dum praemissas colerent
virtutes et praelatis suis atque praepositis in unionem Sanctae Ecclesiae
parerent, nihil non praemissorum honorum experti fuerunt, in summaque
animi et corporis tranquilitate et otio vixerunt, Deum ipsum Opt. Max. una
fide, voce unoque oro et recta Sanctae Ecclesiae doctrina in summa concordia
et animorum consensione coluerunt. Procul tunc aberat hostis tam internus
quam externus, non tam frecuentes pestilentiae, bella, periculaque grassata
sunt, sed in summa pace ac tranquillitate vitam degebant. FJorebat Regnum,
florebat Respublica omnis et maxime ista civitas vestra, Caput et Metropolis
Saxonicalium. Civitatum, aegestas et tremor aberant, Concordia et Amicitia
inter eos vigebant. At postquam haeretica ista nonnullorum Apostatarum
doctrina, multis ante saeculis, ab orthodoxa Ecclesia et Sanctis patribus
nostris, tamquam virus et venenum ab omnibus Christi fidelibus explosa et
reprobata, hoc nostro aevo esset resuscitata, mox expulsi fuere viri pii ac
religiosi e Monàsteriis suis, utriusque sexus, Ecclesiae Dei spoliatae, ruptae,
- demolitae, ac solo aequatae, periere malignitate hominum Arces Regni fini-
timae, robur militiae Ungariae Regesque et Principes extincti, Regnum divisum
et infinita alia mala Rempublicam Ungaricam omni ex parte invaserunt,
usque adeo, ut nullus fere iam locus, nullus angulus, nisi Dominus
omnipotens hoc malum ex sua benignitate averterit, reperirj queat, qui
securitatem, qui quietem aliquam mentis et corporis praebere possit
Quare fratres in Christo diarissimi, si haec omnia, quae praemisimus, dili-
gentius animo vestro revolveritis, procul dubio facile comperietis, quo in
loco et statu Respublica vestra nunc versetur. Cuius rei gratia tristor ex
animo et Dei clementiam suspirans ac gemebundus, suplex iuvoco, ut de
vobis gratiam resipiscendi, Sanctae Catholicae et Romanae Ecclesiae obe-
diendi, et vero ac legitimo animarum nostrarum pastori in omnibus parendi
et ad veram Sanctae Catholicae ac Romanae Ecclesiae unionem revertendi.
Una enim est fides, una Religio, una Ecclesia, sponsa Dej inmaculata, nec
plures esse possunt, quae Sanctis Sacramentis et unione perpetua coalescit
et confirmatur, extra quam nulla animorum salus reperiri potest. Moti, igitur
vocatione inprimis nostra, qua Parochis vestris et vobis, immente licet,
praepositi sumus, deinde amore et charitate in patriam, in qua nati, longo
tempore educati et multis Dei donis gratuito adfecti, Rogamus vos fratres
charissimi, et per viscera Jesu Christi, hortamur, ac alios vobis subditosi
atque etiam sub salutaris obedientiae poena vobis firmiter committimus, ut
tandem relictis haereticis et pravis Dogmatibus, Sanctae Matri Ecclesiae
adversantibus, ad unitatem et communionem eiusdem Sanctae Catholicae et
Romanae Ecclesiae revertamini, parete nostrae syncerae rectae et charitatis
362 I. LUPAŞ

plenae paternae admcnitioni. Quod si teceritis, prout facere debetis, nemini

dubium erit, quin Deus Opt. Max. vos resipiscentes et de praeteritis errori-
bus penitentiam agentes in clementiae suae sinum, et Sanctae Catholicae
Ecclesiae giemium, in qua Spiritus Suus Sanctus ad finem usque saeculorum
habitabit, benigne sit recepturus. Vos vero Paroche et Decane Cibinie nsis
alii ejdem subiecţi manus vestras a Messe aliena removete, aut relicta con-
demnata, ad gremium Sanctae Matris Ecclesiae, quae ad se revertentibus be­
nigna est, et ad obedientiam nobis Praelato et Pastori Vestro praestandam
mature redite. Vos vero, Uomini Cónsules, reijicite Parochos vestros, non
secundum ordinem Christi et Ecclesiae Suae Catholicae ordinatos, eligite
alios novos, quorum religio et professio cum doctrina Sanctae Catholicae
Ecclesiae conveniat, praesentate vos nobis, pastori vestro, ut probentur, exa-
minentur riteque ac legitime, si sufficientes ministerio Dei reperti fuerint,
ordinentur, iuxta Christi et Sanctae Matris Ecclesiae Catholicae Apostolorum
divorumque Patrum sanguine et Martyriis confirmatam institutionem. Hanc
piam paternamque, ex officio nostro pastorali proiectam exhortationem, ut
par est, admittite, et quicquid statueritis, non sicuti ad priorem nostram ad-
monitionem fecistis, nobis rescribite et in domino nostro Jesu Christo bene
valete, qui vos ab omni tribulatione et periculo, potenti sua manu eripere et
conservare dignetur. Datum Viennae secunda die Decembris. Anno Domini
Millesimo quingentésimo quinquagesimo quarto.

Strigoniensis etc
manu propria (L. S.)
(H. C. A.) Nro 140

VI.
Act de asigurare, dat de Baltasar Bornemissa căpitanului din Huszt
loan Bardoczy, relativ la a treia parte a domeniului, rămas
dela răposatul Mihail Csáky
Assecuratoriae per Balthasarem Bornemiszsza de Kapolna
Ioanni Bardoczy Capitaneo Arcis Huszt ideo datae, quat partem hujus
dominii, defunctum Michaelem Csáky concernentem eidem eţ consanguineis
suis Ioanni et Paulo Bornemiszsza resignaverit.
1573. 15 Aug.
En Bornemizza Boldisar az Kapolnay, chyazar eo felségének az my
kegyelmes Urunknak Etekfogaja adorn emlekezetre az kiknek illyk ezen
levelemnek rendyben : hogy en fogadom ez wytezlo Bardorzy lànosnuk mind
en magam és az en Eochyym kepeben, tudni illik Bornemizza Jànos és
Pal kypeben ès ugyan reays felelek, hogy en eo k(egyelm)ének chyazartul eó
felsegetol az my kegyelmes Urunktoi elegendo menedeketh zerzek erroi myerth
hogy eo engemeth az Chyazar io felsege paranciolattya zerynth az zegvn megh-
holt Chyjaky Myhally Wrarn liuzstbeli harmad rezyben bele erezteth es myerth
hogy eo felsege az en Eochey mirtei egyetemben azt az ryzth, az eo felsége jambor
hyveyhez vaio szokoth kegelmessegebo! nekionk atta abban az ryzben, azyrth

Din losephi Comitis Kemeny Diplomatarium 1 ransilvankum Tomus

V complectens Litteralia 102 ab anno 1555 usque 15S4 p. 205—207 (în arhiva
muz. ardelean Cluj).
 DOI UMANIŞTI ROMÂNI ÎN SECOLUL A L XVI- LEA 363

eö' mynket tudni iliyk az felöl meghirth Bardoczy lanos bele bochyatoth es
kezünkben atta tellyesseggel, kierth en eö nekie fogadom, hogy io felsegetol
Chyazarunktol menedyketh zerzek es fogadom aztis, hagy nem chyak eö
felsegetol, hanem az zegyn megh holth Chyaky Myhaly Uram attyafiaytol is
tudni illyk az wytezlö Chyaky länos es Gabor Uraimtol is oly menedeketh
zerzek neky, hagy kywel megh elegethessyk, erryö'l hagy ennekem es az en
eochieymnek azt az ryzth, mellyeth eo felsege nekonk adoth, kezö'nkben bo-
ehyatta, es eppen adoth kezö'nkben, oly menedyket zerzek pedig tö'lök, hagy
eototh ennek otannays az wytezlö Chyaky lanos es Gâbor megh ne haboryttyak
ez myafh, ha pediglen eototh megh akarnâk haborytany, hath en eototh megh
igiekezem oltamazhy es ewictora akarok lenny eo ellenek es egyebek eilen
myndenek eilen. Thoaba erriöl'is igyrem magamoth es fogadom, hogy az
Urunktolis tudni illik az Nagysagos Bekes Gaspar Uramtul es Nagysâgos
Hagymusy Christof Uramtulis tellyes menedyket zerzek erröl, myvel hogy eö
kegyelmeknek hytes es keöteles zolgayok vvoth az Huzty hâz megh tartasa-
ban eö kegylmeknekis azert jamborol es hyven zolgalth az eö kötelessygeben
Towabra eztis fogadom ö kegyelmenek, hogy eö kegelmetöl addigh sem az
warhelytiszteth, sem az zegyn megh halth Chyaky Mihaly Uram marhajath
azth. az mely az en ide jövetelem elöth jiöth, el nem weszem, hanem nala
hagyom mynd addigh, mygh az menedyketh megh zerzem neky.
Erreis pedigh rea felelek, hagy ha az menedykek megh adassa utan
engemeth nem akar zogalny es engemeth el akar hagyni, jamborol es tystesseggel
el bocyatom, mynth embernek jambor zolgajath zokoth el bocyatny.
Ezekre pedigh az felöl megyrth dolgokra rafelelek, es hytem zerintis
fogadom, hoghy myndeneketh megh zerzek neky mynd eö felsegetol, mind
az Chyaky Uraimtol, es mynd az ket Urtol valamy az menedykeket nezy,
kynek byzonsagara es erossegere attam az en tulajdon kezemmel irth leve-
lemeth es pecyetemmel meg erössitetett. Költ Husztban 5 napjan. Kys azzon
havanak Anno Dni 1573.

Idem qui Supra. Balthazar Bornemizzâ de

Kapolna m. p.
 Câteva extrase din presa engleză.
1877—1878
de General Radu Rosetti

Public extrasele următoare din presa engleză, în credinţă că

ele vor fi folositoare p e n t r u studiarea mai de aproape a războiului
1
din 1877—1878. Aceste extrase nu s u n t c o m p l e t e ) , pentru că ele
nu cuprind tot ce s'a scris, de t o a t e organele acelei prese, despre
noi, în legătură cu Războiul Neatârnărei. Dar, fiind luate din cele
mai importante ziare, reprezentând cele mai multe curente de păreri,
ele înfăţişează bine ce a spus presa britanică despre noi şi cum a
prezentat publicului englez împrejurările din Valea Dunărei.
înainte de a le ceti trebue, însă, a nu se uita că, în acea vreme,
Anglia eră, din cauza conflictului său latent cu Rusia, de partea
Turciei şi ca atare vedea acţiunea noastră cu defavoare, pentru că
această acţiune tindea a slăbi Imperiul O t o m a n , a cărei integritate
constituia atunci una din bazele politicei Foreign-Office-v\u\.
N u t r e b u e deci să ne mire faptul că unele din ziarele engle­
zeşti ne prezentau ca pe nişte răsvrătiţi şi că multe din ele atacau
cu ^înverşunare p e Domnitorul Carol, pe care-1 arătau ca instiga­
torul şi capul unei răscoale nejustificate şi nepopulare.
Este deasemeni explicabil că, fiind într'o asemenea stare de
suflet, corespondenţii englezi, din Bucureşti, să fi ascultat, cu avi­
ditate, şi să fi reprodus, cu mulţumire, majoritatea svonurilor ten­
denţioase, a cancanurilor şi bârfelilor, pe cari o p a r t e din presă,
a n u m i t e cercuri politice şi mai ales inocupaţii şi învârtiţii de prin
cafenelele bucureştene, le fabricau şi le răspândeau cu m a r e zel.
Dacă am r e p r o d u s o parte din aceste informaţiuni şi artico­
lele defavorabile nouă şi bazate, multe, pe neexactităţi, este pentru

') Nu am avut la dispoziţie extrase din toate ziarele şi din cele ce am

avut nu am publicat telegramele anunţând fapte cunoscute sau reproducând
Ştiri şi păreri, pe cari le cunoaştem din alte isvoare.
366 GKNEEAL R. K. R0SKT1J

că ele arată existenţa, atât în ţară cât şi în străinătate, a unei stări

sufleteşti, care a îngreunat acţiunea Domnitorului şi a Guvernului
şi despre care s'a scris prea puţin până acuma.
Dar dacă există aprecieri nefavorabile, pornite din teama vă-"
tămării unui interes britanic, în schimb se vede din aceste extrase
că acei ziarişti, cari nu s'au mulţumit a stă în Bucureşti, ci au
urmat armata r o m â n ă p e câmpul de luptă şi i-au văzut faptele,
cu înşişi ochii lor, arată făţiş greutăţile p e cari le-a învins această
armată, şi slăvesc, fără reticenţe, însuşirile ostaşului român, precum
scot în relief şi rolul său de salvator al armatei ruseşti.
29 Octombrie 1927.

THE T I M E S i)

/ Martie 1877 -'). Se pare că chestiunea financiară este aceia

care a hotărât în România, care a stat aşa de mult timp la îndoială
despre ceiace era de făcut, dacă Ruşii intrau în ţară. Meritul luarei
3
h o t ă r â i e i în acest sens se atribuie lui Dumitru Sturza, ) noul Mini­
4
stru de Finanţe, care înainte d e a întră în Minister a făcut, în S e n a t , )
o expunere a stării financiare disperate a ţării şi care, când a fost
chemat în Minister, a p u s ca condiţie a acestei intrări, adoptarea
următoarelor trei măsuri r a d i c a l e : reducerea armamentelor, vânzarea
domeniilor statului şi mărirea impozitelor, lucruri pe cari le indicase
în expunerea sa. In consecinţă nu numai că nu s'a chemat nici un
rezervist d e acasă, dar 4.000 oameni, din armata permanentă, au
fost trimişi acasă şi toate cheltuelile pentru armament au fost o p r i t e .
B
Ministrul d e Răsboiu Slăniceanu şi-a dat în consecinţă demisia; )
dar atât Domnitorul cât şi Ministerul par a fi fost convinşi că acesta
era singurul mijloc de a împiedică dezastrul financiar, care părea
iminent.
/ Mai 1877. Eri am văzut o coloană d e 14 trăsuri d e am­
bulanţă, ale Serviciului Sanitar Român, trecând prin străzile Bucu-
reştiului. Echipamentul acestei coloane era complet şi din cel mai
bun material şi fabricare. D e fapt echipamentul întregei a r m a t e

*) Datoresc majoritatea extraselor de presă ce public amabilităţii d-lui

D. N. Ciotori, căruia îi exprim aci, din nou, viile mele mulţumiri.
5
) Toate datele sunt stil nou.
3
l D. A. Sturza, ulterior şef al partidului liberal şi prim ministru.
4
) La 18/30 şi 19/31 Ianuarie 1877.
3
i Această demisie s'a dat abia la 1/13 Aprilie, mai mult silit, căcî Dom­
nitorul zice, în memoriile sale, că Slăniceanu a fost înlocuit deoarece nu a
arătat „energia cerută de situaţia momentană" (Memoriile Regelui Carol I
1/13. Aprilie 1877).
 CÂTEVA EXTRASE DIN PRESA ENGLEZĂ. 1877- 1878 367

române, văzut în Bucureşti, este cu totul excepţional (de bun) şi

trupele din provincie au tot ceiace banii p o t procură, p e n t r u a le
face eficace în răsboiul ce va veni.
3 Mai 1877. Primul din aceste detalii (informaţii) este că ni­
1
meni nu a fost surprins mai mult ca Guvernul R o m â n ) , şi în spe­
cial Domnitorul, d e trecerea Prutului d e către armata rusească în
noaptea d e 23 Aprilie. . . . Nu fu deci fără oarecare surpriză in­
formaţia p e care Consulul General Rus, la întoarcerea sa din Chi­
şinău, o dădu Ministerului şi mai ales Domnitorului, că armata rusă
trebuia să-şi înceapă mişcarea la 24 Aprilie, adică cu mai multe
zile înainte de data fixată. In special Domnitorul, care a fost mereu
advocatul cel mai zelos pentru încheierea unei convenţii şi a cărui
voce hotăra în realitate, socoti că avea motive temeinice de a se
plânge d e o procedare, care arăta prea puţină consideraţie pentru
sentimentele sale şi care-1 punea în poziţia (puţin plăcută) de a fi
spectator la intrarea Ruşilor pe teritorul românesc, înainte ca Par­
lamentul să fi primit, sau chiar să fi avut cunoştinţă de cuprinsul
convenţiei, care îngăduia ocuparea militară a ţării de către o putere
străină.
4 Mai 1877. De oarece în curând a r m a t a rusă se va desfă­
şura în deajuns pe frontiera dunăreană, pentru a face faţă perico­
lului unei răsbunări pripite a Turcilor contra oraşelor româneşti
de p e acel râu, această provincie (România) se va găsi de fapt în
răsboiu contra P o r t e i . Va fi de examinat apoi chestiunea felului
de ajutor p e care România îl p o a t e da cauzei ruseşti. Provincia
(România) are o populaţie de circa 5 milioane. Ea are a p r o a p e
40.000 t r u p e de linia I-a, cuprinzând armata p e r m a n e n t ă şi rezervă.
Ei sunt bine înarmaţi şi bine echipaţi şi par că ar putea servi
bine în r ă s b o i u ; dar din nenorocire soldatul r o m â n nu se b u c u r ă
de reputaţia unei dorinţi aprigi de a luptă, şi, dacă criticii săi
străini nu sunt nedrepţi cu dânsul, îi plac mult mai mult unifor­
mele vesele (strălucitoare) şi viaţa uşoară ca proiectilele şi lupta corp la
corp. Domnitorul României este însă un soldat şi un Hohenzollern
şi arde de dorinţa de a se distinge în capul armatei sale. Se pare
că El este încredinţat că armata îl va urmă ori unde o va conduce.
Bucureştiul este o capitală foarte veselă şi r â n d eşti acolo poţi
lesne să-ţi închipui că te afli în Paris sau în Viena. Lumea pare
că trăeşte mai mult p e străzi- şi trăsurile aleargă vesel, în toate
direcţiile, pline de doamne îmbrăcate frumos şi de ofiţeri în uni-

' I Memoriile Regelui Carol I. 11/23 Aprilie 1877.

 368 GENERAL B . E . ROSETTI

forme bătătoare la ochi. Un străin, după o şedere de o zi în Bu­

cureşti, ar conchide, în mod natural, că a r m a t a română constă nu­
mai din coloneii şi căpitani sau că Principalitatea arc o armată de
mai multe milioane pentru a face posibil încadrarea t u t u r o r ofiţe­
rilor, cari se văd pe străzile capitalei sale. Uniforma constă din cea-
praz de aur şi nasturi, cu ici colo o mică bucăţică de postav al­
bastru sau cafeniu, care abia se vede în spaţiile dintre fireturi. Fără
îndoială că împăratul rusesc ştia ce spunea, când spuse poporului
românesc, că însărcinarea armatei lor va fi numai de a păzi ordinea
în spatele trupelor ruseşti. In cazul când Guvernul Prinţului Carol
va declară răsboiu contra Portei, un contingent român va întovărăşi
armata rusă de invaziune, cu scopul de a păzî prizonierii şi liniile
!
de comunicaţii cele mai puţin primejduite ) , liberând astfel un nu­
măr egal de trupe ruseşti p e n t r u serviciul frontului.
7 Mai 1877. O mare neplăcere a fost cauzată în Bucureşti
de sosirea ştirii că comandantul de căpetenie rusesc a insistat că,
dacă trupele româneşti vor lua parte în răsboiu, ele trebuesc puse
sub ordinele generalilor ruşi.
8 Mai 1817. (Vorbind de revista, p e care Domnitorul o trece,
la Cotroceni, corespondentul ziarului zice): am fost foarte surprins
de frumoasa înfăţişare a acestor t r u p e . Sunt excelent echipate,
din toate privinţele, caii sunt de prima calitate, iar instrucţia dife­
ritelor unităţi bună şi arătând o p r e g ă t i r e îngrijită. Această divizie
2
va intră în acţiune imediat, în aproprierea O l t e n i ţ e i ) . Dacă ar­
mata română e alcătuită, la fel cum s'a arătat azi, ea trebue să fie
folositoare în răsboiu.
10 Mai 1877. D u p ă o telegramă din Bucureşti, î n t r ' o şedinţă
secretă a senatorilor şi deputaţilor, Domnul Rosetti a p r o p u s ca
să se proclame independenţa României în şedinţa publică de astăzi.
3
P r o p u n e r e a a fost p r i m i t ă ) . După p r o c l a m a r e a regatului, se va
face declararea de răsboiu. D-l Brătianu eră prezinte.
12 Mai 1877. Bateriile călăreţe româneşti sunt înarmate cu
tunuri K r u p p şi au cai de toată frumuseţea. Harnaşamentul este
bun, oamenii s u n t chipeşi şi Bine îmbrăcaţi şi întregul se înfăţişează
în chip cu totul deosebit
P e de altă parte, punerea armatei româneşti sub ordinele co­
mandamentului rusesc, parii adânc umilitor, cu atât mai mult cu
cât se cerii ca Românii să nu ia p a r t e ca un corp de sine stătător

') Acestea sunt probabil ecoul dorinţelor exprimate de Ruşi.

_) Divizia 4-a de sub ordinele colonelului Q Manu.
3
) Memoriile Regelui Carol I, 25 şi 28 Aprilie 1877.
 CÂT8VA EXTRASE DIN PRESA ENGLMĂ. 1877—1878 369

ci ca să fie împărţiţi între unităţile ruseşti. P e n t r u a obţine o con­

cesie în această privinţă, Primul Ministru Român D-l Brătianu s'a
l
dus la Marele Cartier General rusesc ) , pentru a explică că eră cu
neputinţă pentru D o m n i t o r de a primi un astfel de aranjament, care
ar umili, atât Domnitorul cât şi armata, în ochii poporului, şi că
El ar părăsi mai de g r a b ă ţara de cât a se supune la aşa ceva. La
urma urmei s'a găsit o formă de înţelegere care, deşi e mai puţin
umilitoare ca prima p r o p u n e r e rusească, de fapt pune armata r o ­
mână sub controlul Ruşilor. Forţele r o m â n e vor rămânea unite s u b
comanda Domnitorului şi vor forma aripa dreaptă a armatei ruse.
2
Nu s'a pierdut vreme şi un decret, apărut e r i ) , anunţă că Domni­
torul ia comanda de căpetenie a forţelor a r m a t e a ţării sale. Cele
patru divizii vor forma două corpuri de a r m a t ă , primul în Oltenia
cu cartierul general la Craiova, sub Generalul Lupu şi al doilea
între Bucureşti şi Giurgiu, va fi comandat de Generalul Radovici,
cu cartierul general la Bucureşti.
23 Mai 1877. Trupele române, protejând propria lor frontieră
pe D u n ă r e , au făcut un mare serviciu Ruşilor, prin faptul că au
împiedicat pe Turci să ocupe şi să fortifice capete de p o d pe malul
nordic al Dunărei.
29 Mai 1877. Domnitorul României şi-a găsit, Sâmbătă, trupele
din Calafat în foarte bună stare morală. El dădu ordine ca tunurile
din Calafat să deschidă focul asupra Vidinului, spre a fi martor aj
efectului lor. Turcii răspunseră imediat, majoritatea proiectilelor lor
căzând în D u n ă r e sau trecând peste bateriile româneşti. T o t u ş i câ­
teva din acestea au căzut în imediată a p r o p i e r e a locului, unde se
găsea D o m n i t o r u l .
31 Mai 1877. Trupele româneşti, cari au fost în acţiune, în
lungul Dunărei, sunt lăudate p e n t r u sângele lor rece atât de ofiţerii
lor cât şi de străinii, cari au avut ocazia de a le vedea purtarea.
4 Iunie 1877. La Bucureşti s'a discutat chestiunea trecerii
Dunărei sau a rămânerii î n t r ' o strictă defensivă, dar nu s'a ajuns
la o h o t ă r â r e . Se spune aci că Austria a cerut Guvernului Român
3
să nu-şi trimeată trupele p e s t e r â u ; dar Domnitorul este un sol­
dat ambiţios, dornic de a se distinge şi de aceia nu e improbabil

E vorba probabil de mergerea Iui Brătianu Ia Chişinău, la 20 Aprilie

(2 Mai) 1877. (Memoriile Regelui Carol 1 la acea dată).
2
) Decretul a fost semnat de Domnitor la 26 Aprilie (8 Mai) (Memoriile
lui Carol l la acea dată) şi publicat a doua zi (Treizeci de ani de domnie a
Regelui Carol /, I p. 407).
s
) E exact ( I . C. Brătianu Discursuri etc. I I partea II p. 658 lorgu-Cor-
respondance diplomatique roumaine p. 224).
Anuarul Inst. de 1st. Naţ. IV. 24
370 GENKRAL R. R. R08ETTI

că un mic corp va întovărăşi Domnitorul în căutare de glorie mi­

litară la Sud de Dunăre.
8 Iunie 1877. D e oarece s'au publicat multe informaţii gre­
şite d e s p r e efectivul forţelor româneşti actualmente mobilizate, am
fost informat, în chip oficial, că armata g a t a p e n t r u operaţii nu­
mără 55.000 soldaţi regulaţi. P e lângă aceştia mai sunt 5.000 pentru
servicii, altele de cât acelea ale liniei de foc. Acest total cuprinde
infanteria, cavaleria şi artileria şi este împărţit în 2 corpuri de ar­
mată. In plus, de aceste forţe regulate, se mai află mobilizaţi
1
5—6.000 de m i l i ţ i e n i ) , cari sunt disponibili pentru operaţii.
13 Iunie 1877. E lucru cunoscut că Domnitorul Carol este
un personagiu ambiţios şi îndrăsneţ, poporul său e în număr de
5 milioane, cu o ţară b o g a t ă . Ca şi vecinii lor ei sunt dornici a
se distinge în răsboiu, cu atât mai mult cu cât nu ştiu nimic
despre calamităţile acestuia Deşî ţara lor a fost traversată şi retra-
versată continuu, ei totuşi n ' a u fost siliţi a lua parte în răsboiu, de
mai multe generaţii.
27 Iunie 1877. Domnitorul Carol al României a vizitat Giurgiu
eri. A distribuit bani printre lumea săracă care suferise din cauza
b o m b a r d a m e n t u l u i . P e când vizita bolnavii şi răniţii în spital, clă­
direa a fost atinsă de mai multe ghiulele . . . Guvernul r o m â n , cu
2
excepţia unui singur m e m b r u al s ă u ) , este în favoarea ideii tre­
cerii armatei peste Dunăre.
10 Iulie 1877. C u toată slaba încurajare, pe care a primit-o
dela Ţ a r oferirea Domnitorului Carol al României de a coopera
cu Rusia în Bulgaria şi cu toată slaba dorinţă, care există atât în
3
M i n i s t e r ) cât şi în publicul general pentru asemenea cooperare,
Domnitorul e hotărât asupra ei şi face t o t ce p o a t e spre a-şi ajunge
scopul. Ceiace a alcătuit greutatea cu Ţarul a fost faptul nu că
a refuzat un atare ajutor şi cu mult mai puţin l'a interzis, dar l'a
acceptat într'un m o d curios. Intr'o oarecare măsură se poate spune
în adevăr că există deja o cooperare, de oarece Românii formează
aripa dreaptă a armatei ruse şi le fac serviciul de a menţine lo-

J
) Prin miliţieni corespondenţii englezi înţeleg uneori miliţienii p r o ­
priu zis iar alte ori ne teritoriali.
2
) „Vdus savez bien que depuis mon retour de Vienne mes convictions
,,étaient formées. Nous sachant sacrifiés à Reichstadt, je me suis opposé au
„passage du Danube. Je n'en fus pas le partisan lors même qu'il fut efectué".
(Kogălniceanu către Generalul I. Ghika, la Petersbourg. Telegramă cifrată
confidenţială şi personală, din 23 Martie 1878. Inedit în colecţia D-lor Vla­
dimir şi Dumitru Ghica). încă de la 18/30 Aprilie 1877 Kogălniceanu se aratasă
ostil oricărei acţiuni militare (vezi Memoriile Regelui Carol l la acea dată).
3
) Contrazicere cu ceea ce a spus mai sus.
 CÂTEVA EXTRASE DIN PKHSA ENGLEZA. 1877—1878 371

cului garnizoana Vidinului; dar în ceiace priveşte operaţiile active

pe celălalt mal al Dunărei, Ruşii până acum nu au oferit de cât
sau a luă cu dânşii o divizie sau un corp de a r m a t ă român, aşa
că aliaţii lor să fie reprezentaţi şi să joace rolul unei forţe auxi­
liare, sau să îngăduie Românilor a trece Dunărea şi a opera pe
propriul lor cont în direcţia Vidinului.*) In privinţa primei din
aceste propuneri se poate bănui că s'a făcut avându-se deplină
convingere că nu va fi primită, căci, pe lângă că ar lipsi D o m ­
nitorul de şansa de a arătă că face parte din cel mai răsboinic
neam din Germania, ar atribui armatei române un rol umilitor.
C â t d e s p r e o acţiune independentă e mai uşor de a vorbi despre
dânsa de cât a o executa, Dunărea fiind în d r u m şi constituind,
pentru Români, un obstacol mai puternic ca pentru Ruşi.
// Iulie 1877. C u toată slaba încurajare primită d e D o m ­
nitorul Carol din partea Rusiei, cu toate c ă armata vedea puţin
2
favorabil ideia t r e c e r e i , ) cu toată o p u n e r e a întregei ţări la această
3 4
t r e c e r e , ) cu toată nereuşita negocierilor cu S e r b i a ) şi greutăţile
nemăsurate ce le-ar fi prezentat trecerea unui corp de armată
română peste D u n ă r e , Domnitorul era cât pe ce să facă aşa cum
6
vroia. Şi dacă acum şi-a părăsit ambiţioasa d o r i n ţ ă , ) cu toate că
e aşa de tenace, t r e b u e să fi avut motive puternice p e n t r u a o
face. El a terminat chiar acuma o inspecţie p e Dunăre şi pare
foarte probabil că ceiace a văzut şi auzit cu această ocazie, este
ceiace ce l'a convins că armata sa nu e în o aşa stare d e pregă­
tire, încât să-1 încurajeze a întreprinde pasul foarte îndrăsneţ al
trecerei râului. Fără îndoială s'a făcut mult, în ultimii zece ani,
pentru a organiza şi ameliora armata română. A câştigat mult în

') Memoriile Regelui Carol I. 20 Mai (1 Iunie) 1877.

2
) Numai puţini din ei, vezi mai departe aceste corespondenţe, majo­
ritatea eră nerăbdătoare de a trece Dunărea (Scheletti Adevărul istoric asupra
Plevnei pag. 39 nota ')
3
) Că ţara nu eră unanimă în ceea ce priveşte răsboiul e adevărat, dar
că în întregime se opunea trecerii Dunărei este inexact şi dovadă despre
aceasta este faptul că cel puţin guvernul şi partizanii săi politici erau pentru
şi că armata a executat trecerea fără ezitare. Aceste păreri ale coresponden­
tului sunt luate din presa de opoziţie. Vezi Timpul No. 146 din 26 Iunie
1877, N o . 148, din 29 Iunie 1877 şi Presa din 2 Iulie 1877; Timpul No. 219,
din 26 Septemvrie 1877, zice :
«Toate organele de publicitate ale opoziţiei au condamnat unanim
«participarea noastră la resbelul ofensiv contra Turciei.»
4
) Serbia dorise a intră în acţiune şi ea. Au fost negociaţiuni duse de
colonelul G. Catargi şi s'a discutat această chestiune cu ocazia vizitei prin­
ţului Milan. Rusia a interzis Serbiei a luă parte la războiu. (Memoriile Rege­
lui Carol I-u 5/18 Iunie 1877).
5
) Memoriile Regelui Carol arată că nu a părăsit nici o clipă ideia
de a trece Dunărea.
372 GENhKAl, R. K. ROSIiTTI

calitate şi in calităţi ostăşeşti, i s'a a d ă u g a t un destul d e m a r e

n u m ă r d e ofiţeri tineri şi inteligenţi, dar toate acestea p e o scară
destul de mică. Deşi s'a adoptat, ca şi în alte armate e u r o p e n e , sis­
temul rezervelor şi al miliţiei teritoriale, probabil că estimaţia de
2 5 — 3 0 . 0 0 0 oameni, cari s'ar putea socoti ca soldaţi, mai d e g r a b ă
depăşeşte de cât este sub adevăr. Dacă Turcii ar fi invadat în
România e probabil că şi restul şi-ar fi făcut d a t o r i a ; dar pentru a
întreprinde o companie, pe teritoriu străin, ei n'ar fi deasupra ni­
velului trupelor neregulate turceşti şi ar fi mai mult o pacoste de
:
cât o adăugare de p u t e r e . ) Văzând aceasta, cu înşişi ochii săi,
se poate ca Domnitorul să se fi întrebat, p r e c u m mulţi dintre cei
mai buni ofiţeri ai săi, cari erau la faţa locului, au făcut-o d e r e ­
2
petate o r i , ) ce rezultate tangibile militare sau politice ar p u t e a
obţine o forţă românească, de chiar 30.000 oameni, faţă de Vidin
a cărui gaznizoană este aproape sau cu totul egală în efectiv.
D a r d u p ă cele ce p o t deduce din informaţii credincioase,
chiar partea aceasta a armatei nu era în stare de a începe ope­
raţii. P â n ă acum câteva luni Românii nu aveau decât o u m b r ă a
acelor numeroase şi complicate servicii auxiliare, de cari o armată
are azi nevoe. In ceiace priveşte aprovizionamentele, este adevărat
că lipsurile au fost oare cum completate, dar nu este cazul la fel
cu personalul ofiţeresc, care manipulează aceste aprovizionări şi de
capacitatea căruia d e p i n d e deci chiar mobilitatea armatei. Chiar în
ultimul timp acest serviciu a lăsat de dorit şi s'a întâmplat, de
mai multe ori, că atât oamenii cât şi caii au fost lipsiţi de raţiile
lor, iar dacă le-au primit au fost de rea calitate şi insuficiente.
Ce s'ar întâmpla deci într'un marş înainte, într'o ţară d u ş m a n ă ?
T o a t e acestea se constataseră deja de mulţi din ofiţeri, dar, de
frica de a fi rău înţeleşi, puţini îndrăsneau să-şi dee opinia, p e
faţă, Domnitorului. Acum însă p o a t e când a văzut lucrurile, cu
chiar ochii, săi, şi d e oarece trebue să-şi mai amintească de cum
ar trebui să meargă lucrurile, din timpul când a servit în a r m a t a
prusacă, e posibil ca să se fi ferit de marea răspundere de a an­
3
gaja armata sa în asemenea c o n d i ţ i u n i ) .
18 Iulie 1877. Primul rezultat, dacă svonurile sunt corecte,
este că Românii vor trece Dunărea. Aceasta nu poate fi privit ca

%
) Corespondenţele ulterioare arată cât a greşit corespondentul în
această apreciere a sa.
2
) Nu se găsesc nicăeri dovezi documentare despre aşa ceva.
3
) Este adevărat că serviciile armatei noastre lăsau mult de dorit, dar
nu e adevărat că Domnitorul să fi făcut, în cursul lunei Iunie, o inspecţie
generală a trupelor.
 CÂTEVA EXTRAS*; DIN PRESA HNGLUZĂ. 1877—1878 373

un eveniment d e mare importanţă militară şi credem că Ruşii nu

ar fi bucuroşi să încredinţeze paza flancului lor drept generalului
Mânu şi celor 20.00U oameni ai săi. E g r e u însă d e a înfrâna
ambiţiunea marţială a Domnitorului Carol şi e natural ca Românii
să socotească, că d e oarece au mers aşa d e d e p a r t e în cât a u
riscat pericolele unei atitudini revoluţionare, să m e a r g ă şi mai de­
p a r t e şi să-şi afirme dreptul de a fi luaţi în seamă la socoteala
finală, prin afirmarea caracterului de beligerant independent al sta­
tului lor.
28 August 1877. D o m n i t o r u l trimise atunci p e D o m n u l Bră-
1
tianu să vadă care era cauza întârzierei. ) A c e s t a găsi p e gene­
ralul M â n u inconjurat d e statul său major, şi când îi spuse să
g r ă b e a s c ă trecerea, generalul r ă s p u n s e : „Divizia va t r e c e ; dar ai
luat o foarte nesocotită măsură trimeţând-o peste D u n ă r e . " A c e a s t a
s'a raportat Domnitorului, care a socotit-o ca un blam al politicei
sale şi a profitat de prima ocazie, ce s'a prezentat, pentru a luă
comanda ofiţerului, care îl s u p ă r a s e .
30 August 1877. Românii a u stabilit un p o d la Corabia, lo­
calitate la aproximativ 30 klm. la Apus de Nicopole, u n d e râul e
î n g u s t şi malurile sunt relativ lipsite d e mlaştini. Materialul pentru
acest p o d fusese adunat d e mult tjmp la Florentin, d e a s u p r a Vi-
dinului, u n d e se plănuise întâi trecerea şi d e u n d e s'a adus în
2
punctul ales a c u m a . ) Când totul fu gata o b r i g a d ă de infanterie,
cu puţină artilerie, fu trimisă, în bărci', în noaptea de 2 3 , peste
apă, p e n t r u a ocupa malul o p u s şi a organiza şi întări un cap d e
pod. Turcii nu făcură nimic pentru a se o p u n e acestei operaţii.
Orice s'ar putea crede despre valoarea trupelor româneşti,
sosirea a circa 25.000 oameni p e flancul şi în spatele poziţiei de
la Plevna, trebue. să fie foarte neplăcut pentru Turci, mai cu seamă
că ei t r e b u e să se aştepte a fi atacaţi deasemenea, cu forţe pu­
ternice, d e front. Din punctul u n d e Românii a u trecut Dunărea,
un destul de bun drum, în acest anotimp, m e r g e în lungul malu­
3
lui drept al Iskerului şi atinge, în spatele Plevnei lângă Azizie, )
marele d r u m ce duce, prin Orhanie, la Sofia, drum care este ac
tualmente linia d e comunicare a lui Osman Paşa.
/ Septemvrie 1877. Se zice că Domnitorul Carol al Româ-

') Trecerei Dunării de către Divizia 4-a.

-) Podul de la Siliştoara nu s'a construit cu materialul strâns spre
Gruia, ci cu acel anume construit la Şcoala de meserii din Craiova. (General
R. Rosetti Partea luată de armcta română în răsboiul din 1877— 78 nota 315
Şi pag 40).
3
) Teliş.
374 GENERAL B. R. R0SIÍTTI

•niéi a părăsit Corabia şi se p r e s u p u n e , că e în drum către Marele

Cartier General Rus, la G o r n y Studen, spre a negocia în p e r s o a n ă
despre situaţia armatei române. Nu pare verosimil ca Domnitorul
să-şi fi părăsit armata acum, când poate să se ciocnească, în orice
]
clipă, cu armata turcească. ) Opinia publică este foarte mult de­
primată, nu numai în Bucureşti, dar în toată ţara, din cauza tre-
cerei armatei române peste Dunăre. Deşi Românii sunt încrezători
că armata lor îşi va face datoria, ei n'au priceput şi nu p o t pri­
cepe nici acuma de ce a fost trecută p e celălalt mal. O r cât d e
brav s'ar p u r t ă armata, ei ştiu că nu ea va hotărî de chestiunea
neatârnării l o r ; iar în cazul unei înfrângeri, armata, care nădăj-
duiau ei că ar fi p u t u t apără ţara contra raitelor turceşti în Ro­
mânia, va lipsi -').
3 Septemvrie 1877. Chestiunea relaţiilor dintre armata română
şi cea rusească a fost rezolvată prin numirea Domnitorului Carol
al României ca comandant al forţelor unite ruso-române al detaşa­
3
mentului de V e s t ; ) Generalul Zotoff fiind numit şef de stat major
al acestui detaşament. Rămâne a se vedea, dacă acest detaşament
de Vest, pus sub ordinile Domitorului Carol, cuprinde toate for­
ţele ruso-române de pe Vid şi Isker, adică toate forţele din faţa
Plevnei, sau dacă se va detaşă numai o parte din aceste forţe,
cari împreună cu Românii, să alcătuiască, sub ordinul Domnitorului
Carol, e x t r e m a dreaptă a poziţiei ruseşti. Poate că nu s'a uitat că
acum câteva luni, pe când se negocia în privinţa cooperărei ar­
matei române, s'a svonit că adevărata ambiţie a Domnitorului eră
de a comandă o armată mixtă ruso-română. Dacă aşa stă cazul,
el a a v u t câştig de cauză, deşi e g r e u de înţeles de ce şi-a ale»
aceasta ca ţinta ambiţiei sale, afară numai dacă el simte că se află
într'ânsul ştofa unui mare comandant, care să readucă isbânda de
partea armelor ruseşti.
12 Septemvrie 1877. (Vorbind de proclamaţia către Români
a Domnitorului). Dar, ori şi cât de plăcut ar fi pentru Români
de a li se spune că eră nevoie de dânşii spre a se termină răs-
boiul grabnic, această afirmaţie este adevărată şi n'ar trebui deci

') Precum se ştie informaţia eră adevărată şi corespondentul a greşit

socotind-o neverosimilă.
-) Şi în această privinţă ca şi în altele, corespondentul pare a se fi
luat după spusele pesimiste a anumitor cercuri din Bucureşti, spuse cari se
oglindesc în ziarele Timpul, Presa, România Jună. (Vezi colecţia lor de pe
acea vreme).
;i
) La Viena a fost consternare la vestea acestei numiri (Iorga o. c~
p. 235 No. 522).
 CÂTEVA EXTRASB DIN PRESA KBGLKZÂ. 1877—1878 375

să supere p e Ruşi, cu atât mai mult că judecând după buletinele din

1
Bucureşti, trupele româneşti a u arătat deja, la P l e v n a , ) că ei nu
sunt nişte aliaţi atăt de dispieţuit, precum se socoteau de «către
Marele Cartier General R u s . Ruşii au fost în adevăr foarte darnici,
în acest răsboiu, cu Crucea Sfântului G h e o r g h e . Totuşi atribuirea
a mai mult de o duzină de asemenea cruci, Românilor, arată că
aceştia şi-au făcut datoria.
17 Septemvrie 1877. T r u p e l e româneşti au desminţit în m o d
efectiv t o a t e bârfelile, p e cari criticii străini le-au afirmat în privinţa
2
capacităţii lor de a stă sub foc şi au demonstrat încă o d a t ă )
faptul că curajul fizic nu aparţine numai câtorva naţionalităţi fa­
vorizate, dar că este o calitate generală inerentă întregei rase ome­
neşti. Dacă Ruşii vor reuşi să ia Plevna, ei vor datori o parte,
nu mică, a isbândei lor, cooperării aliaţilor lor români.
19 Septemvrie 1877. Populaţia românească începe a fi foarte
pornită contra Turcilor şi un sentiment răsboinic se vede în t o a t e
clasele populaţiei. Atât rezerviştii cât şi miliţienii răspund cu g r a b ă
la chemări şi se zice că aceşti oameni arată dorinţa de a fi la
înălţimea bravurii camarazilor lor de la Plevna.
28 Septemvrie 1877. Românii se apropie prin tranşee de
reduta arătată mai sus dar nu auzim nimic despre ceiace fac Ruşii,
ca operaţii de asediu.
2 Octombrie 1877. D a r nu încape îndoială că aceasta înfă­
ţişează un soiu de reacţie, faţă de primul sentiment de bucurie
şi d e satisfacţie care a existat, chiar şi printre acei cari au fost
mai opuşi răsboiului, la cunoaşterea chipului cum şi-a făcut datoria
armata română, pe câmpul de luptă. Acest sentiment de înălţare
datorit succesului armatei r o m â n e se poate ertâ unei naţiuni tinere,
în special dacă ne amintim cât de îndoelnică eră opiniunea, nu
numai în E u r o p a dar şi la Marele Cartier rusesc, despre valoarea
aliaţilor acestora şi la ce jigniri şi umilinţi a fost supusă România
3
d e când primul soldat rus a trecut graniţa română. )
3 Octomvrie 1877. Românii şi-au dat mai bine s e a m a de
nevoile unui asediu căci, cu multă muncă, ei au făcut lucrări
pentru a le u ş u r a apropierea de poziţiile întărite, dincolo de Gri-
viţa. Educaţia g e r m a n ă a Domnitorului C a r o l t r e b u e să-1 fi făcut
neîncrezător în sistemul de iureşuri a comandamentului rusesc,

») In atacul dela 27 August /8 Septemvrie 1877.

2
) La 30 August /II Septemvrie 1877
a
) Vezi Timpul No. 213 din 20 Septembrie; No. 214 din 21 Septem­
vrie 1877.
376 GENERAI. K. R. ROSETT[

şi acum că atacul va fi condus de Generalul T o d t l e b e n , fără î n ­

doială că acesta se va face, ţinându-se mai bine seama de ceiace:
poate da valoarea omenească.
5 Octomvrie 1877. Spitalele Domniţei Elisabeta a României,,
p e caii le conduce în persoană, sunt modele de ordine şi de o r ­
ganizare. Ea exercită o influenţă extraordinară asupra pacienţilor,
din cari mulţi au o teamă superstiţioasă de a fi amputaţi.
8 Octomvrie 1877. Am vizitat astăzi marea redută de la
Griviţa şi am fost m a r t o r al chipului, cum se pregăteşte cucerirea
celeilalte redute turceşti, care domină poziţia. Lucrul se conduce
foarte bine de ofiţeri români, d e stat major şi de artilerie. T r u ­
pele româneşti lucrau din greu pentru terminarea paralelei a 4 - a r

care nu se află de cât la 50 metri de contra escarpa redutei tur­

ceşti, aşa că Turcii şi Românii se p o t vedea şi p o t chiar convorbi.
1 Noemvrie 1877. (Vorbind de al doilea atac a s u p r a r e d u t e i
Griviţa No. 2 de 7/20 Octomvrie). C u t o a t e sforţările lor, Românit
au fost respinşi din nou şi următoarele cifre sunt martori onora­
bili ai valorii lor. A u fost angajate 6 batalioane cu efective s l a b e ,
cam 700 oameni de batalion, adică cam 4.200 oameni în total
:
în total deci o pierdere de 987 ) oameni sau cam 1 din fiecare
4 oameni întraţi în luptă. Aceasta pentru o luptă de 20 minute
este foarte mult. Domnitorul Carol, el însuşi un Hohenzollern şi
din neam răsboinic, cu d r e p t cuvânt poate fi mândru de ţinerile
sale t r u p e .
24 Noemvrie 1877. Linia de circumvalaţie, în jurul Plevnei,
i
este desigur lungă de 30 mile, ) dar conformaţia terenului e de
aşa soiu încât nu e nevoie ca trupele să fie în contact peste t o t .
3
Tunurile aliaţilor sunt în general dispuse în barbetă, ) cele ale
Turcilor sunt îngropate. Lucrările de pământ ale Românilor p r e ­
zintă o înfăţişare technică mult mai corectă ca acele ale Ruşilor
Parapetele lor (ale Românilor) au deasemenea un c o m a n d a m e n t
mai înalt ca acele ale Moscoviţilor.
2 2 Decemvrie 1877. In mijlocul mulţumirii generale d e s p r e
chipul, cum armata română a trecut p r o b a răsboiului. se pare că
se naşte un sentiment de nelinişte despre consecinţele posibile ale
întregei politici u r m a t e d e Domnitorul Carol, prin alăturarea ţării
sale de Rusia. In special de când s'a lansat ideia unei păci sepa-

') Cifra e exactă (general R. Rosetti o. c. pag. 69).

2
) 48 kilometri.
3
) Baterii in barbetă se numeau acele ale căror tunuri aveau ţevile-
deasupra parapetelor.
 CÂTEVA BXTRASW DIN PRKSA KNGLKZĂ. 1877—1878 377

r a t e între Turcia şi Kusia, Românii încep a se întrebă ce v o r

deveni.
31 Decemvrie 1877. Deşi provincia României depindea t e o ­
1
retic d e Turcia, armata care a a t a c a t ) , s'a găsit într'o ţară
prietenească între P r u t şi D u n ă r e ; şi Domnitorul, dornic de a
căpăta renume militar şi o mărire de teritoriu, d u p ă ce trecîi
2
prin formalitatea descoperirii unei cauze de ceartă cu Turcia, )
insistă pentru alianţa cu Rusia. Oferta sa de cooperare fu primită
la început în mod rece, dar, d u p ă primele neisbânde ale campa­
niei, ajutorul armatei române fu mai mult ca bine venit şi Domni­
torul Carol, ca conducător a 40 sau 50 mii de oameni, făcu un
serviciu folositor puternicului său aliat. D e ş i infanteria românească
este, precum era de aşteptat, inferioară ca tenacitate atât faţă d e
Ruşi cât şi faţă de T u r c i , purtarea ei, în primul răsboiu în care
statul (român) a fost angajat, nu i-a a d u s nici un discredit. Arti­
leria şi cavaleria par a fi b u n e ; şi e probabil că, în timpul unei
părţi a răsboiului, Ruşii n ' a r fi fost destul de numeroşi p e n t r u a
continua operaţiile ofensive, dacă nu s'ar fi a d ă u g a t efectivului
lor ceiace au dat Românii.
28 Ianuarie 1878. Alaltaeri Românii au luat cu asalt satul
S m â r d a n , care era apărat de trei redute, p r e c u m şi poziţiile t u r ­
ceşti de la Rupcea şi Capitanovcea. Aceasta nu s'a desăvârşit fără
pierderi destul d e mari, dar Românii au reuşit a g o n i pe Turci
din t o a t e uvrajele exterioare ale Vidinului, care este acum com­
plet investit.
* *

T H E DAILY T E L E G R A P H

12 Septemvrie 1877. Bucureştiul e foarte mâhnit din cauză

că săraca mică armată (română) a fost aruncată în vâltoarea răs­
boiului, în cel mai dezastfos moment al campaniei. C r e d e m cu
toţii că a fost deja în luptă şi că a suferit pierderi considerabile,
căci, deşi g u v e r n u l reţine pentru sine orice informaţie pozitivă pe
3
care o are ) şi neagă de a avea cunoştinţe d e vre o acţiune, în
care trupele româneşti ar fi luat parte, aseară s'a căpătat infor­
maţia că noul ministru de răsboiu, Brătianu, care se află la Car-

*) Cea rusească.
2
) Câtă perfidie în aceasta prezentare a cauzelor declarării de răsboiu!
3
) Kogălniceânu telegrafiază Domnitorului la 25 August (6 Septemvrie),
că miniştrii sunt lipsiţi de ştiri şi nu putea risipi astfel ştirile falşe şi a ridica
moralul (Iorga o. c. p. 235 No. 523).
378 GENERAL K. B . ROSETTI

tierul General al Domnitorului (Bresliani) *) a telegrafiat la Bu­

cureşti, eri la ora 5 după amiază, prescriind, ministerului său, să.
trimeată imediat p e front toţi chirurgii ce s'ar putea găsi în
Bucureşti. D a r contingentul românesc este oareşcum prevăzut
cu mai mult personal chirurgical de cât îi t r e b u e . Acolo se află am­
bulanţele de la Iaşi şi Bucureşti cu chirurgi «extra», vreau să s p u n
în plus peste chirurgii armatei, cari şi ei sunt compleţi. O a ş a
neaşteptată şi imperativă chemare, din partea lui G a m b e t t a româ­
nesc, e privit aci ca semnificând o mare calamitate. A m aflat
chiar acuma că s'au mobilizat încă 8.000 de miliţieni pentru apă-,
rărea specială a Bucureştiului. Asemenea măsuri disperate—şi sunt
disperate având în vedere starea ţării—nu augurează de o stare
de suflet plină de nădejdi printre membrii cabinetului D o m n i t o ­
rului, în ceiace priveşte perspectivele campaniei -).
13 Septemvrie 1877. Recomandăm studiilor tuturor moralişti*
lor, în afară de acei cari vreau să-şi reformeze ţările prin mij­
locul masacrului şi al ruinei, manifestul pe care Domnitorul R o ­
mâniei 1-a adresat poporului său şi lumei în general. A c e s t manifest
are intenţia de a fi o justificare a pasului, pe care 1-a făcut Prin­
ţul de Hohenzollern, prin trecerea Dunărei şi prin punerea la
dispoziţia Ţarului a ajutorului, pe care îl poate da. E scris pe un
aer de independenţă, dar fiecare linie arată existenţa unui t â r g
sinistru şi servil, ce s'a ţinut înainte ca Guvernul român să s e
hotărască a face saltul fatal. Tocmeala e probabil exprimată prin
ultima frază din manifest, în care Domnitorul zice: „Alături d e
„steagul rusesc, pe care e înscrisă emanciparea popoarelor creştine
„din Răsărit, ridicăm steagul românesc care poartă deviza nea-
„târnărei statului r o m â n " . D e aicea pare ca şi cum, în grozava
situaţie, în care se găseau armatele ruseşti, Ţarul ar fi admis, în
principiu, pretenţiile Bucureştiului de a fonda un regat, şi nu este
p o a t e vre-un mai puternic semn al schimbării aduse în situaţiune
de valoarea turcească, de cât acela că dispreţul original al M o s ­
coviţilor faţă de Moldo-Valahi să se fi transformat în înţelegerea
dubioasă, făcută astfel cu micul stat, care a înstrăinat sancţiunea
e u r o p e a n ă a existenţei sale, prin ruperea temeliei sale bazate pe
un tratat. D a r dacă târguiala se va prezenta ulterior ca aceea din.
fabula: ursul şi gâscă, sau nu, e nevoie de a o justifica şi această

1) Cartierul general al Domnitorului nu a fost nici odată la Bresliani.

2) Această corespondenţă arată prea bine deducerile ce se pot face
de un corespondent neocupat din spatele armatei. Nu e mai puţin adevărat
că opinia publică din Bucureşti era îngrijită (Iorga o. c . p. 235 No. 523).
 CÂTEVA EXTRASE DIN FRBSA BNGLBZÄ. 1877—1878 379

justificare e ceiace încearcă manifestul. Este deci pentru că „răs-

boiul se p r e l u n g e ş t e " , pentru că „ T u r c i i sunt încăpăţînaţi" pentru
că R o m â n i a „ p o a t e fi invadată", p e n t r u că „situaţia ar fi groaz­
nică, dacă ar fi aşa", pentru că e cu putinţă ca P o a r t a „ n ' a r face
o deosebire între un r ă s b o i u ofensiv şi unul defensiv", că D o m ­
nitorul Carol este „nevoit a c o o p e r a " . — P e măsură ce oamenii
cinstiţi vor ceti acestea şi tot şirul falşelor scuze asemănătoare,
trebue ca în minţile lor să se nască un conflict între indignare
şi dispreţ. E cea mai din urmă şi mai caracteristică contribuţie
la moralitatea „creştinească" a răsboiului, de a găsi pe Domnito-
torul român jăluindu-se că „comerţul internaţional şi local al
Dunării a fost distrus de T u r c i " . Conştiinţa că contrariul este
adevărat, e ceiace face pe Domnitorul C a r o l să zică „că T u r c i a
victorioasă s'ar face stăpână României". Ar avea un foarte clar
d r e p t moral, fără îndoială, să facă a ş a ; căci fără a avea vre-un
r ă u d e răsbunat sau vre-o jignire d e îndreptat, vasalul ambiţios,
p u s de P u t e r i pe D u n ă r e pentru a neutraliza râul, s'a vândut, p e
faţă, Rusiei şi târgul său, care se înfăţişează ca fiind cauzat de
î n a l t ă virtute şi cavalerism, este produsul c o r u p t al fricei şi al
lăcomiei, care însuşi arată ce s'ar fi întâmplat dacă planul himeric
al unei Bulgarii autonome ar fi p r o c u r a t Rusiei o altă Românie,
p ână în Balcani. Dacă cinstea nu este un cuvânt gol în ziua noastră,
şi dacă justiţia internaţională nu este un vis, acest atac mişelesc
al unui vasal, care nu are nici un motiv bine cuvântat, în contra
suz eranului său, în ceasul de primejdie al acestuia, va căpătă dela
istorie cel puţin o condamnare dispreţuitoare şi poate chiar va
aduce şi pedeapsa sa proprie.*)
14 Septemvrie 1877. Românii descoperă acum că ceia ce au
întreprins este mai mult de cât o plimbare militară, şi se plâng
a m a r d e a fi fost trimişi pe front, unde în chip natural p o a r t ă
greul luptei, p r e c u m a fost cazul cu Bavarezii în timpul răsboiu­
lui franco-german. Se pare că Ruşii sunt dispuşi a acorda aliaţilor
lor t o a t e ocaziunile de a se distinge şi că au lăsat, în chip
generos, postul de pericol Prinţului Carol şi armatei sale.
17 Septemvrie 1877. Românii au avut de îndurat o grea
încercare în apărarea redutei Qriviţa. Turcii au atacat nu mai
puţin ca de 11 ori acea redută, dar până la ora 7 aseară fără

r
) The Dayly Telegraph este ziarul, care ne-a fost în special ostil.—
Prezicerile sate provin din această ostilitate.
 380 GEN]-RAI. K. B . ROSETTi

succes *). Se admite de toţi că t r u p e l e româneşti au apărat p o ­

ziţia cu foarte mare bravură Starea de suflet care predomină
2
p r i n t r e trupele noastre proprii ) şi printre Români este excelentă.
Tinerii soldaţi români se luptă în chip admirabil.
18 Septemvrie 1877. Principesa Elisabeta, soţia Domnitorului
Carol, primeşte 50 răniţi în Palat, iar familiile private au oferit,,
în chip voluntar, de a luă cât vor putea mai mulţi.
20 Septemvrie 1877. Indignarea contra Domnitorului C a r o l
3
creşte repede printre toate clasele din România, ) fiind stimulată
de detaliile pierderilor, cari es la iveală încetul cu încetul. C â n d
a sosit la g a r ă convoiul de răniţi, Marţea trecută, femeile cari
erau întrunite acolo, au fost auzite blestemându-L. Armata r o m â n ă
a pierdut desigur un sfert din întregul său efectiv de când a
4
trecut Dunărea ) şi anume judeţe din Moldova au de abia vre-o
3
familie care să nu fie îndoliată ) . Cei mai mulţi din oamenii că­
zuţi erau căsătoriţi şi capi de familie. In consecinţă este jale m a r e
în t o a t ă ţara.
s
3 Octomvrie 1877. Trupele (româneşti) s'au p u r t a t ) cu u n
curaj lăudabil şi au pornit de repetate ori la asalt, deşi respinse
de focul sdrobitor al infanteriei turceşti. Câţiva din oameni a u
fost omorâţi chiar pe creasta escarpei redutei turceşti, la c a r e
ajunseseră cu mare curaj şi tenacitate. In rezumat s'au p u r t a t
minunat de bine, mai ales având în vedere că eră prima lor în­
cercare şi că eră îndreptată în contra poziţiilor puternic fortificate
şi apărate de o armată de temut. Despre artileria lor chiar Ruşii
(între cari şi Români nu este d r a g o s t e de pierdut) vorbesc în ter­
meni de nestânjenită laudă. Cavaleria lor nu a fost încă în acţiune,
dar atât caii cât şi oamenii au rezistat, în chip cu totul satisfă­
cător, uzurei obişnuite a răsboiului. Infanteria a arătat o desă­
vârşită bună voinţă de a intră în foc şi chiar un deosebit elan în
împrejurări în deosebi de grele pentru trupe tinere, cari nu erau
prea bine c o m a n d a t e . Că nu s'a dat înapoi şi că nu a stat Ia

') E vorba de contra atacurile turceşti date în contra redutei Gri-

viţa No. 1 după luarea acesteia de către Români. Aceste contra atacuri nu
au fost nici aşa de numeroase nici aşa de energice cât le arată corespon­
dentul (General R. Rosetti o. c. p. p. 58, 61).
2
) Cele ruseşti.
3
) Vezi notele anterioare.
4
) Perderile totale pentru întregul răsboiu nu au ajuns la această cifră.
5
) Este adevărat că în Vrancea jalea era mare căci batalionul Şonţu
care a perdut aţâţi oameni în atacul de la HO August (11 Septembrie) eră.
alcătuit aproape numai din oameni de acolo.
") In atacul de la 3u August (11 Septembrie).
 CÂTEVA HXTRASE DIN PRESA ENGLBZĂ. 1877—1878 3St

îndoială de a se expune, e adeverit de faptul că din 7.000 de

oameni angajaţi efectiv, ea a pierdut 2.000 în luptă sau a p r o a p e
3 0 ° / din efectivul angajat *) Nici una dintre răuvoitoarele şi ne-
0

temeinicile preziceri, cari au circulat în mod curent de multe luni,

2
în presele austro-ungare J şi germane, spre dauna acestei mult
înjurate mici armate, nu s'au îndeplinit. Ea a luptat, şi a luptat
cu bravură, deşi nu cu un deosebit s u c c e s ; dar lipsa ei de succes
nu poate, în chip temeinic, să fie a t r i b u i t ă unei vine a ei proprii,
din punctul de vedere al lipsei de curaj sau al lipsei de disci­
plină. A fost întrebuinţată fără cruţare de giganticul său a l i a t ; nu
că Ruşii s'au cruţat pe ei înşişi, pentru că pierderile lor proprii
la Plevna arată o aşa de nechibzuită şi risipită vitejie încât poate,
foarte bine, să umple inima fiecărui patriot rus cu tristeţă, dar
desigur Românii au ocupat postul de o n o a r e şi deci de cel mai
mare pericol, în ziua de Sf. Alexandru, într'o încercare a p r o a p e
disperată, care nu ar fi trebuit întreprinsă nici odată, şi care s'a
terminat, precum eră de aşteptat, printr'o calamitate. Nu este
nici o ţară în Europa, pentru care vieţile copiilor săi —bărbaţi—este
mai preţioasă ca pentru România, b o g a t ă cum este în resurse ne-
desvoltate, nedesvoltate pentru că pământul nu este în destul de
populat şi fiindcă condiţiile sale climaterice ca şi cele politice—
acestea din urmă impuse Principatelor într'o oarecare măsură
prin poziţia lor geografică — sunt nefavorabile unei colonizări.
Fiecare om ornorît pe glacisurile Plevnei, pentru o cauză care
nu are nimic de făcut cu România, şi al cărui triumf nu poate
aduce vre-un folos material sau sentimental, este o p a g u b ă pentru
ţara Iui, p a g u b ă ce nu p o a t e fi socotită după v r e - o m ă s u r ă bă­
nească ; de oarece banii nu pot să-i iee locul sau să puie în locul
celui m o r t vre-o forţă productivă şi echivalentă aceleia, care este
stânsă prin stingerea (moartea) lui. Aruncând ţăranul îomân în
toiul acestor masacre, în cari este silit a-şi sacrifica viaţa, în contra
voinţei sale, pentru nici un scop care ar p u t e a folosi acum sau
în viitor ţării sale, umanităţii în general, civilizaţiei, progresului
sau moralităţii, Ministerul Brătianu s'a făcut vinovat de o crimă,
pentru care în zadar s'ar căută o asemuire în arhivele istoriei
3
moderne ) .

') Proporţia de perderi a fost ceva mai mare (General R. Rosetti

o. c. p. p. 56. 58).
2
) încă pe la finele lunei Mai 1877, Bălăceanu, agentul României la
Viena, raportează că presa austro-ungară nu-şi mai bate joc de armata ro­
mână. (N. Iorga. Correspondance diplomatique roumaine p. 213).
3
) Vezi Timpul No. 213 din 20 Septembrie 1877.
382 GENERAL R. K. R0SETT1

8 Octomvrie 1877. Sâmbăta trecută, întovărăşit de Colonelul

Mansfield, agentul diplomatic al M. S. Britanice şi de Prinţul
Alexandru Ştirbei, care a organizat, pe p r o p r i a sa cheltuială, u n
spital pe moşia sa Buftea, la a p r o a p e 9 mile de Bucureşti, am
vizitat mai multe spitale româneşti din Capitală. Sunt foarte în­
cântat de a putea adeveri excelentele aranjări făcute pentru aşter-
nuturile, hrana şi îngrijirea răniţilor. In chip excepţional de bine
România este echipată din punctul de vedere spitalicesc, aceasta
datorită generozităţii marilor boeri din generaţiile trecute, cari au
întemeiat, şi înzestrat b o g a t , un mare n u m ă r de asemenea institu­
ţii Soldatul român este ascultător la ordine, supus şi umil faţă
de cei cari au autoritate atât în spital cât şi pe câmpul de luptă.
Sărmanii! I-am găsit pe toţi resemnaţi la soarta lor şi adânc re­
cunoscători p e n t r u atenţia ce li se arată de întreg personalul spi­
talului, precum chiar trebue să şi fie. Mai mulţi dintr'înşii erau
căsătoriţi şi tată de familie şi nu primiseră cea mai mică veste de
acasă, de multe săptămâni. îşi îndurau suferinţa în chip a d m i r a b i l ;
nu am auzit, în toată clădirea, vre-un singur om văitându-se sau
jeluindu-se Apoi am vizitat spitalul militar şi infirmeria impro­
vizată la Şcoala Militară, în ultima din cari îngrijirile sunt date,
cu mare curaj şi milă, de doamnele din societatea bucureşteană....
In general ambele aceste stabilimente erau la nivelul mijlociu al
spitalelor militare din timp de răsboiu şi oamenii cari au fost
destul de norocoşi ca să fie admişi într'însele pot mulţumi Dom­
nului de norocul lor. E r a u foarte puţine cazuri grave în ambele
şi chiar acele păreau a merge destul de bine ; dar toţi oamenii
erau grozav de traşi la faţă şi doctorii de serviciu ne-au spus că
lipsurile, pe cari le-au î n d u r a t aceşti răniţi, i-au slăbit mai mult
ca durerile şi pierderile de sânge.
24 Octomvrie 1877. Românii singuri ') au încercat luarea
micei redute în chestiune, (reduta Griviţa N o . 2), uvragiu a cărui
garnizoană este de circa 250 oameni. Ni se asigură că Ruşii au desapro-
b a t cu totul încercarea şi că nu au luat nici o parte la ea, nici chiar ca
2
susţinere ) . Se mai svoneşte, în cercurile înalte din Bucureşti, că
atacul nu a fost chiar autorizat făţiş de Domnitorul Carol, dar că a fost
3
o lovitură a lui Anghelescu ) . E posibil că acest svon s'a pus în
circulaţie pentru a depărta indignarea populară de asupra D o m n i -

') Este adevărat.

-) Deasemenea adevărat.
3
) Domnitorul a consimţit, dar numai cu condiţie să nu fie un atac
în stil mare (Memoriile Regelui Carol l 1/14 Octombrie 1877).
 CÂTEVA EXTRASE DIN PRH.SA ENGLEZĂ. 1877 — 1878 38 3

torului. Este evident că atacul a fost nu numai prematur, dar

chiar în contrazicere cu planul general alcătuit de comandamentul
de căpetenie rus pentru reducerea Plevnei — şi anume că nu se
va întreprinde nici un atac parţial, dar că Plevna va fi strâns în­
vestită şi numai când garnizoana să fi fost descurajată şi slăbită
prin foame, în momentul psihologic, să se dee un asalt general
şi simultan. Acest din urmă fiasco românesc e cu atât mai de
regretat cu cât va influenţa moralul trupelor aliate, într'un moment
aşa d e critic ca cel de faţă, când boala şi privaţiunile au influen­
1
ţ a t deja asupra stărei lor s u f l e t e ş t i ) .
/ Noemvrie 1877. Astăzi Colonelul Slăniceanu a făcut o re­
cunoaştere în direcţia Vidinului, lângă Rahova, u n d e se zice că
inamicul este cantonat. Unul din scopurile recunoaşterii a fost de
a mări z o n a de aprovizionare a detaşamentului românesc aflat
între râurile Vid şi Isker. Detaşamentul turcesc alcătuit din nizami
s'a pregătit p e n t r u o rezistenţă viguroasă, atât în reduta de la
Vidin cât şi în întăriturile alăturate. D u p ă un scurt b o m b a r d a ­
ment, care p u s e foc cazărmilor turceşti şi aruncă în aer depozitul
de muniţii turceşti, reduta fu luată şi ocupată de 2 companii ro­
2
mâneşti ) . Duşmanul reuşi a scăpă, pe un drum g r e u , dealungul
malului d r e p t al Dunărei, spre Rahova, după ce suferise pierderi
3
însemnate ) .
* *

THE DAILY CHRONICLE

(Ştirile şi articolele acestui ziar sunt în majoritatea lor iden­
tice cu cele din The Daily Telegraph, d e aceia nu Ie mai repro­
duc, cum nu voi r e p r o d u c e din The Morning Post şi The Man-
chester Guardian acele articole şi ştiri care sunt identice cu cele
din ziarele din cari am r e p r o d u s mai sus extracte)

THE MANCHESTER GUARDIAN

(Reproduce în genere ştirile celorlalte ziare englezeşti şi cele
ale ziarelor austriace).
17 Septemvrie 1877. D u p ă ultima luptă,' la Plevna, Coman­
dantul român ridică un s t e a g de parlamentar şi trimise detaşa­
mente s p r e a ridica răniţii români.

') Exagerat.
2
) Dare de seamă foarte exactă. E vorba însă de Vadin şi nu de Vidin.
3
) Cum eră să scape şi mai târziu, când colonelul Slăniceanu a atacat
Rahova.
3S4 GBÎS KEAL K. K. KOSETTI

Turcii traseră asupra ofiţerilor sanitari, cari purtau semnul

1
Crucei Roşii şi uciseră doi din ei. )
15 Octomvrie 1877. întreaga armată română a fost echipată
cu îmbrăcăminte de iarnă.
2
24 Octomvrie 1877. înfrângerea Românilor în faţa P l e v n e i )
a cauzat excitare (la Bucureşti). Conservatorii cer să se convoace
Camerile spre a examina chestiunea anularei convenţiei cu Rusia.
Mai mulţi miniştri au intenţia a demisiona. Prinţul Caro] şi D-l
Brătianu sunt însă încăpăţânaţi.

THE MORNING POST

10 Septemvrie 1877. Presupun că Ţarul dându-şi seama că

marina rusă nu va avea ocazia d e a se distinge — căci darea la
fund a câtorva vase de cabotagiu, se poate cu greu chema, chiar
la Sfântul-Petersburg o ispravă strălucită — urmează exemplul dat
d e D o m n i t o r u l României, de a decora pe acei din soldaţii săi,
cari au fost sub foc. Dar deşi nu am nici o intenţie de a compara
bravii marinari ruşi cu răsboinicii de salon din Bucureşti, însă cu
atât mai mult p o t pricepe laurii acordaţi echipajului Vestei '*). C a
Domnitorul Carol să confere medalii soldaţilor săi, cari nu au
fugit la primul foc, e de înţeles, pentru că fără indoială, în ţara
lor, sunt eroi, d a r ca să se glorifice marinari ruşi, pentru că au
fost siliţi a fugi în faţa forţei mult superioare, esle cu totul de
neînţeles.
15 Septemvrie 1877. In asaltul în contra redutei Griviţa
4
Românii s'au distins m u l t . ) Două atacuri au fost respinse s u b
ochii împăratului Rusesc dar, la al treilea, întăriturile turceşti au
fost luate prin întrebuinţarea de scări.
2 2 Septemvrie 1877. Eri a avut loc o întâlnire între cava­
leria română şi un corp de cerchezi, la Nicopol. Cei din urmă
au fost respinşi, Românii luând un stindard
1 Octomvrie 1877. Dacă v r e o dată Ungurii au bănuit, că la
Bucureşti există intenţia de a se folosi de vre-o ocazie datorită
unor întâmplări, spre a întruni împrăştiatele părţi ale neamului

*) Este exact că Turcii au tras în repetate rânduri asupra brancar­

dierilor noştri, dar nu e exact că au ucis doi medici.
'-) Nereuşita atacului dela '/.,„ Octombrie în contra redutei Griviţa No. 2
•'') La 1 1 , 2 3 Iulie 1H'I7 vasul de comerţ armat rus, Vesta, a luptat,
destoinic, contra corvetei cuirasate turceşti Fethi-bulend, în faţa Constanţei.
4
) 30 August.
:
j Detaliile luptei sunt exacte, ea a avut însă loc la Cneaja şi n u
la Nicopol.
 CÂTEVA EXTRASE DIN PRESA ENGLEZĂ. 1877 —187S 385

moldo-valah, într'un regat „românesc", această bănuială trebue să

fie întărită prin descoperirea că Românii nu sunt numai ambiţioşi,
dar că p o t fi şi bravi. In faţa Plevnei brigadele româneşti au r e ­
p u r t a t singurul succes al zilei de partea atacatorilor şi în întâlni­
rile următoare presupuşii trândavi şi „jouisseurs" de pe domeniile
Domnitorului Carol s'au arătat cu totul egali cu cele mai b u n e
t r u p e ale Rusiei. Adevărul este că, în general, Moldo-Valahii au
fost apreciaţi mai de obiceiu după speciile de nobili tineri, extra­
vaganţi, cari, ca studenţi sau voiajori, umplu multe din oraşele
c o n t i n e n t u l u i ; şi s'a uitat că numele poporului român e acela al
unui neam vânjos şi voinic. Având în vedere că sunt mai mulţi
Moldo-Valahi în cuprinsul dominiunilor Coroanei A u s t r o - U n g a r e ,
ca în afară de ele, capacitatea militară şi aspiraţiile vădite ale
satelitului Rusiei, nu pot fi bine venite pentru oamenii de stat
din Pesta şi din Viena.
5 Octcmvrie 1877. In cercurile diplomatice de acî (Viena)
se zice, cu referinţă Ia intrevederea de la Salzburg, că Prinţul
Bismarck a spus, cu acea ocazie, că, oricare ar fi sfârşitul r ă s -
1
boiului, nu trebue a se atinge chiar de un păr al României. )
9 Qctomvrie 1877. Românii, cari stăpânesc reduta Griviţei,
au făcut din aceasta, în mod înţelept, punctul de plecare pentru
tranşeele şi paralelele, prin cari s'au apropiat p â n ă la 50 metri de
cea mai apropiată redută turcească. Este o observaţie curioasă a
răsboiului, actual, că Românii au reuşit acolo unde Ruşii au a v u t
insucces şi că cei dintâi par a pricepe mult mai bine arta r ă s ­
boiului d e cât cei din urmă.
2 2 Octomvrie 1877. D u p ă o t e l e g r a m ă de la Ghazi O s m a n ,
s'a dat Joi un atac asupra părţii de Răsărit a poziţiei de la Plevna,
care a fost respins. Şi pare probabil că acest atac a fost acelaşi,
d e s p r e care vorbea unul din ziarele din Bucureşti, d e Sâmbătă, când
zicea că Românii atacaseră în mod eroic, a d o u a redută de la Gri-
viţa, dar că fuseseră respinşi, fiecare dată. Dacă s'a atacat Plevna
d e la R ă s ă r i t desigur că Românii au luat parte la acest atac,
fiind numai la câţiva paşi de formidabila redută turcească. Alăturând
telegrama lui Osman Paşa de vestea jurnalului din Bucureşti, pare
destul de clar că cu toate lucrările lor de apropiere Românii nu
au p u t u t străbate micul spaţiu, care îi desparte de prada dorită.
Despre vitejia şi îndemânarea soldaţilor Principalităţii nu poate fi

') Aceiaş ştire e dată de The Manchester Guardian din 5 Octomvrie

1877, care dă ca isvor ziarul Fremdenblatt din Viena.
Anuarul Inst, de 1st. Naţ. IV. 25
386 GKNBRAL R. R. ROSETTI

discuţie, dar vom fi foarte surprinşi dacă pierderile, pe cari tre-^

b u e să le fi avut în acest atac nereuşit, nu vor mări nemulţumirea^
deja existentă în România, şi nu vor spori dorinţa poporului de.
:
a'şi avea armata înapoi. ) .
17 Noemvrie 1877. Nici o pildă mai bună a chipului cum.
2
„liberatorii ) " au d e g â n d de a se ocupă de orice chestiune alta de.
cât propriile lor interese, nu poate fi mai elocintă ca aceea care e în­
făţişată de mizerabilele condiţii în cari se găseşte p o p o r u l român,,
în clipa de faţă. Nici un alt cuvânt decât acel de tiranie, tiranie,
adevărată şi apăsătoare, nu poate descrie tratamentul, la care s u n t
supuşi Românii. Sub diferite pretexte, asupra cărora nu trebue să.
3
insistăm, ei au fost duşi a se depărta de legiuita lor supunere. )..
D a r pretextele s'au dat curând la o parte şi nefericitul p o p o r des­
coperi că trebuia să se supună la voinţa stăpânilor săi moscoviţi.
4
La început capitala românească trebuia să fie sacră faţă de invazie. )*
Nici o trupă rusească nu trebuia să treacă prin ea. La început
armata română trebuia să se mărginească strict la paza „solului
naţional". Azi Bucureştii este un oraş tot atât de rusesc ca şi O d e s a .
Autoritatea guvernului român este inexistentă. Armata română se
distruge, bucată cu bucată, în asalturile disperate şi în răsbpiul
de uzură din jurul Plevnei. Chiar individualitatea corpului români
(de operaţiune) a fost desfiinţată cu dinadinsul şi, în prezent, b a t a ­
lioanele armatei Domnitorului Carol sunt amestecate în massele tru­
5
pelor ruseşti, ) ceiace înlătură definitiv orice asemuire chiar de
un comandament separat şi opreşte orice încercare de a lucra c a
o armată naţională. P e când floarea ţării piere în tranşee, în M o l d o -
Valahia este o aşa lipsă de braţe în cât se aduc mari cantităţi de
lucrători italieni.

24 Decemvrie 1877. S'a publicat darea de seamă oficială,

asupra luăriif Plevnei. D u p ă acest raport se pare că O s m a n P a ş a
s'a p r e d a t Românilor. C ă t r e amiază, în ziua capitulării, un ofiţer
superior turc a apărut ca parlamentar în faţa poziţiei Divi­
ziei a 2-a române. El a informat pe Colonelul Cerchez, că e
trimis de Osman Paşa, care se află rănit într'o casă din apropiere».

J
) încă de la 26 Septemvrie Timpul (No. 219) cerea a se aduce înapct.
în tară, cea mai mare parte a armatei.
s
) Ruşii.
8
) Adică către Turcia.
4
) Trupele ruseşti nu aveau dreptul a trece prin Bucureşti (art. 18 din-
Convenţiune).
6
) Cu totul neexact, corpul român şi-a păstrat tot timpul individuali­
tatea sa.
 CÂTEVA EXTRASE DIN PRESA ENGLEZĂ. 1877—1878 387

şi care doreşte a ajunge la o înţelegere despre soarta t r u p e l o r

turceşti. Colonelul Cerchez a urmat atunci p e ofiţerul turc. El a
găsit p e Osman P a ş a înconjurat de mai multe paşale şi cel dintâi
se predete ca prizonier A doua Divizie românească
şi al şaselea regiment românesc au fost cele dintâi, cari au intrat
în Plevna. A doua, a treia şi a p a t r a divizie românească au atacat
pe Turci din s p a t e , pe când grenadierii ruşi au susţinut eroic asal­
tul duşmanului.

T H E DAILY N E W S . *)•

Poiana (lângă Calafat) 27 Mai 1877. (România este) o ţară,

pentru care desigur face ca să te lupţi şi care trebue să înalţe pa­
triotismul chiar al unui popor, căruia i s'a făcut reputaţia de a nu
fi prea aprig de a se luptă. Românii îşi dau seama că în general
li se a t r i b u e acest caracter, dar socotinţa aceasta nu pare a fi jus­
tificată, istoriceşte v o r b i n d ; şi t o t ce p o t s p u n e este, că am văzut
deja de d o u ă ori trupele româneşti în foc, fără a fi observat acea
nelinişte, care nu este cu totul nenaturală unor soldaţi tineri şi
lipsiţi de experienţă Către seară ne-am întors la bateria
N o . 1 şi de acolo am fost martori a efectelor câtorva lovituri trase
asupra Vidinului pentru reperarea distanţelor, aceasta fiind prima
oară când tunurile grele au fost întrebuinţate. Rezultatele au fost
cele dorite şi nici o p a g u b ă nu a fost cauzată de focul viu, dar
târzielnic, pe care l'au î n d r e p t a t apoi Turcii, atât asupra oraşului
c â t şi asupra bateriilor. Trei ghiulele au făcut explozie în bateria,
din care Domnitorul şi însoţitorii săi priviau la t r a g e r e şi am
fost isbit de purtarea admirabilă, în aceste clipe, a tunarilor români
cari n'au clintit, câtuşi de puţin, în timpul grelei încercări la care
2
au fost supuşi. ) .
Poradim 6 Septemvrie 1877 Românii nu au
fost angajaţi serios până acuma, dar au moralul ridicat şi sunt
bine antrenaţi prin lungile marşuri şi prin starea în bivuac . . .
Românii au sectorul din dreapta centrului, p e terenul p e care Krfl-
dener a luptat cu atâta încăpăţânare, deşi fără succes, la 30 Iulie
Poziţiile turceşti din faţa sectorului românesc sunt
cele mai puternice, atât prin natură cât şi prin lucrări.

') Toată corespondenţa de răsboiu a acestui ziar a fost întrunită In

trei volume sub titlul d e : The war correspondence of the Daily News, după
care am făcut extractele ce urmează.
2
) Colonelul A Forbes. faimosul corespondent de răsboiu englez, a
întovărăşit pe Domnitor în inspecţia sa la Calafat.
3S8 GENERAL R. R. ROSETTI

înaintea Plevnei 9 Septemvrie 1877 Bateriile-

româneşti, Ia dreapta Ruşilor, au mai fost apropiate de reduta Gri-
viţa, care i-a atacat acuma, (pe bateriile româneşti) prin foc de arti­
lerie dinspre Nord-Est şi dinspre Sud. O baterie a eşit în câmp
deschis, ') în faţa redutei, şi îşi menţine poziţia cu tenacitate, cu
t o t focul redutei, care, deşi mult redus, pare concentrat asupra ei.
Bucureşti 14 Septemvrie 1877 . . In realitate însă reduta
Griviţa a căzut aseară în faţa vitejiei hotărâte a Românilor. Iată
informaţii detaliate despre lupta, care a durat aşa de mult timp.
Se pare că la 2,30 p . m. reduta a fost atacată de 2 brigăzi
româneşti, fiecare constând din 4 batalioane, şi de 3 batalioane
ruseşti. Românii au atacat de la Est şi Sud-Est, Ruşii de la Sud
şi Sud-Vest. Atacul s'a dat în chipul u r m ă t o r : întâi venea o linie
de t r ă g ă t o r i , având oameni cari duceau scări, gabioane şi fascine.
Aceşti din urmă aveau armele în bandulieră şi li se ordonase a nu
trage, în nici un caz, d a r a alergă numai drept înainte, a umplea
şanţul şi a aşeza scările. D u p ă aceştia urma linia a 2-a, de atac,
în coloane de companie, urmată de a treia, care trebuia să susţină
asaltul.
La 2,30 p. m. Românii au atacat şi se zice că, din cauza
2
unei greşeli, Ruşii au sosit cu o jumătate de oră prea târziu. ) .
Ori cum ar fi, asaltul fu respins şi toţi s'au retras afară de 2 com­
panii de infanterie, cari, adăpostindu-se în teren, au menţinut un
foc viu contra întăriturii.
3
La 5,30 atacul a fost reînoit de un batalion teritorial r o m â n ) ,
urmat de 2 batalioane din regimentele 17 şi 18 ruseşti. R e d u t a
fu luată şi Turcii se retraseră în cealaltă redută, aflată puţin
la Nord de întăritura luată. Dar, în curând, fu vădit că reduta nu
se putea ţine fără noui întăriri şi se trimiseră înainte 3 batalioane
româneşti cu o baterie de artilerie. Acestea însă pierdură drumul
din cauza ceţei şi nu dădură astfel ajutorul trebuincios aşa că în clipa,
când Turcii reveniră la atac, aliaţii fură goniţi din redută.
Al treilea atac urmă în curând şi uvrajul fu, în sfârşit, luat
4
la ora 7 p . m. ) . Patru tunuri şi un steag fură trofeele acestei
fapte de arme. Mai mult ca o dată, în timpul nopţii, Turcii îna­
intară cu strigăte de „Alah", dar nu se făcu nici un atac serios.
Astfel, spre surprinderea mea, când sosii astăzi dimineaţa în valea
]
) Bateria Lupaşcu din Regimentul 3 Artilerie.
?
) In realitate cu două ore întârziere. (Istoricul Regimentului Vologda
No. 18 p. 215).
3
) Din Regimentul 15 Dorobanţi.
4
) Se confundă diferitele faze. (vezi General R. Rosetti o. c. p. p. 56,57).
 CÂTEVA EXTRASE DIN PRESA BNGLEZi. 1877— 1878 389'

Plevnei, văzui fluturând, în chip desfidător, steagul românesc, dea­

supra temutei redute Griviţa.
Gorny Studen, 19 Septemvrie 1877. Românii au atacat eri,
din nou, reduta din care se varsă un foc a t â t de neîncetat asupra
redutei Griviţa. D u p ă ce au dat dovadă de multă vitejie trebuiră
1
a renunţa la încercare ) . Se zice că o vor reînoî şi desigur că
este mult d o r de luptă în brava tânără armată a Domnitorului Carol.
Verbiţa, 24 Septemvrie 1877. Românii înaintează sistematic,
prin tranşee, contra redutei Griviţa N o . 2. Ei se află acum la o
depărtare numai de 80 metri de ea, depărtarea între cele d o u ă re­
dute fiind de circa 250 metri. Spiritul lor răsboinic şi vesela lor
îndurare a greutăţilor este admirabilă.
Verbiţa (Cartierul General Român) 26 Septemvrie 1877,
seara. Românii îşi înaintează lucrările c o n t r a redutei a doua, cu o
perseverenţă şi o îndrăsneală demnă de t o a t ă lauda şi aceasta este
cu atât mai remarcabil cu cât Ruşii nu fac absolut nimic, de
partea lor. Ploaia este neîntreruptă, noroiul în tranşee e î n g r o z i ­
tor, p e lângă că vremea este foarte r e c e ; dar şi ofiţerii şi solda­
ţii stau nemişcaţi la postul lor, cu toate acestea, cu un curaj şi o
hotărâre care provoacă admiraţia mea. Este evident că sunt hotă­
râţi a lua reduta a doua sau în orice de a încercă serios să o
ieie. Se află acuma cu paralela lor a treia Ia mai puţin de 60
metri de acea r e d u t ă şi încep acuma o a p a t r a paralelă, pe care
au intenţia s'o împingă până la 30 metri de redută, înainte de a
d ă asaltul D a r din toate câte p o t vedea Ruşii sunt cu totul
desorientaţi. Ei par a nu avea nici plan, nici idee, nici cap şi a
nu şti ce urmează a face. Ei aşteaptă întăririle, cari sosesc încet,
şi cari, când vor sosi vor ajunge de abia spre a completa lipsu­
rile cauzate de bătălie şi de boală. Cred că istoria nu oferă alt ase­
menea exemplu a unei splendite armate, ajunsă în împrejurări a t â t
de nenorocite. Generalii români arată mult mai multă îndrăsneală.
şi energie.

') Atacul asupra Qriviţei No. 2 din Septemvrie.

 Documente privitoare la domnia lui
Constantin Movilă *.
de I . Moga

M o a r t e a lui Ieremia Movilă (31 Iunie 1607) aruncă M o l d o v a ;

pentru aproape un deceniu în vârtejul unor pătimaşe lupte p e n t r u
tron, împărţind ţara în partide învrăjbite de moarte delà tânăr la
bătrân şi d â n d - o p r a d ă oştirilor streine. *)
Cel care se socotea moştenitor de drept al scaunului Moldovei,
Constantin, fiul cel mai mare al lui Ieremia, era încă nevrâstnic la
moartea tatălui său şi acesta se îngriji încă î n v i a t ă să-i asigure o dom­
nie liniştită, câştigându-i prieteni şi împăcându-i eventualii duşmani.
Delà Sultan obţinu încă din anul 1599 asigurarea, că în
schimbul tributului anual şi al credinţei faţă de Poartă, îl va lăsa
„pe viaţă d o m n al Moldovei şi după moartea lui îi va urma fiul."
Avea apoi încredere în boierii lui, dar mai mult decât în ei, în
Polonii cari i-au dat şi i-au apărat domnia primejduită de Mihai,
pe pământul cărora căută să asigure un loc de refugiu şi copilului
Constantin, cumpărându-i castelul Ustie.
Era legat de ei acum şi prin rudenie. Ieremia îşi mărită fetele
(patru la număr) după fruntaşii Regatului Polon: W i s z n o w i e c k i ,
Ştefan Potocki, SatnuiI Korecki şi Maximilian Prezerebski spre
mândria doamnei sale, orgolioasa şi energica unguroaică din Ardeal,
Elisabeta Csomortany, care cu arma ginerilor apără d r e a p t a mo­
ştenire a fiilor lui Ieremia.
La moartea acestuia însă, boierii au preferit copilului de 13
ani, Constantin, care avea să domnească prin mamă-sa, p e bătrânul
căutător de domnie Simion, fratele voevodului m o r t şi alegerea

*) Documentele cari le publicăm aici le-am cules din Arhiva şi Sala de

manuscrise a Bibliotecii Vaticanului. Cea mai mare parte sunt avize sau bule­
tine politice trimise de reprezentanţii diplomatici din diferitele capitale, guver­
nelor respective, la cari am adăogat o parte din corespondenţa lui Cesare
Baroffi, consilier („uditore") pe lângă nunţiul apostolic din Polonia, Francesco
Simoneta, iar după moartea acestuia ( 9 Ian, 1612), până la 12 Sept. 1612
internunţiu, urmând apoi să funcţioneze în vechea-i calitate pe lângă noul'
nunţiu Lelio Ruini. ') N. Iorga, Doamna Iui Ieremia-Vodă, Analele Acad.
Române S. II. Tom. XXXII.
 392 I. MOGA

primi aprobarea Regelui Poloniei, cu condiţia ca la moartea sa

1
voevodul să lase scaunul lui Constantin. ) .
Dar nu peste mult timp, la 14 Sept. 1607, Simion muri sub
bănuiala de a fi fost otrăvit de cumnată-sa Elisabeta, care dacă
până acum 1-a „lăsat" să domnească, se temea ca nu cumva urmaşii
usurpatorului să se întărească în scaunul M o l d o v e i . Şi Marghita,
văduva lui Simion, o altă unguroaică clocotitoare de invidie şi or­
goliu, considera cele câteva luni de domnie ale soţului său sufi­
ciente pentru a susţine acum, ca m o ş t e n i t o r al tronului, pe fiul său
Mihăilaş, feciorul cel mai mare dintre cei cinci rămaşi d u p ă Simion
Vodă. Boierii se împărţiră deci între cele d o u ă rivale şi Marghita,
având străjile din cetăţi în mâna ei, -) impuse ţării ca domn pe
Mihăilaş. Elisabeta aiergă după ajutor la ginerii săi, cari stăpâneau
„mai toate marginile Ţării Leşeşti", adună repede oaste şi în Oct.
alungă din tron pe Mihăilaş, pe care însă M a r g h i t a , tot cu mercenari
s
poloni îi reaşeză în tron încă în aceeaş lună. )
Din nou recurse acum Elisabeta la ajutorul ginerilor şi Wis-
znowiecki şi Korecki începură să strângă alţi mercenari, în timp
ce Potocki pregătea o armată pe cont propriu pentru reaşezarea
în scaun a lui Constantin. P e la mijlocul lui Decemvrie trupele de
Poloni şi Cazaci sosiră lângă Hotin. Mihăilaş s'a retras întâiu din
faţa pericolului, probabil spre Muntenia, primi însă un ajutor de
4 0 0 0 oameni dela Radu Şerban, în t i m p ce alţi 4000 de Tătari
şi 3000 de Turci se grăbiau spre Moldova pentru a-i veni în a-
j u t o r . Voi apoi să negocieze cu duşmanii, dar Potocki, după ce îi
a ş t e p t ă trei zile în zadar solii, străbătu Moldova până dincolo de
P r u t , la Ştefăneşti, unde întâlni oastea lui Mihăilaş, în total vre-o
15000 de oameni.
Lupta se dădu între 16—19 Decemvrie. Turcii şi Tătarii lui
Mihăilaş, înfrânţi, o rupseră la fugă, acoperind câmpia de morţi şi
4
lăsând calea deschisă spre capitala ţării. ) Constantin se îndreptă
spre laşi, însoţit de Potocki şi îşi ocupă tronul în timp ce Mihăilaş
fugi la Radu Şerban. P e n t r u a lega strâns armele voevodului mun­
tean de soarta sa, tânărul pribeag îi luă fata în căsătorie, dar în
curând muri şi socrul aplecat pe mormântul ginerelui de 15 ani

*) Al. Lapedatu: O naraţiune contimporană a luptelox dintre Movileşti

1 6 0 6 - 1 6 0 ? , Conv. Lit. 1906 p. 1145.
2) Ibid. p. 41 ; ) Iorga : Studii şi Docum.' IV. p. LXVII.
3

4
1 Document N-o 1 şi Iorga, Stud, şi doc. IV. p. LXVIII n o t a i .
 DOCUMENTE PRIVITOARE LA DOMNIA LUI CONSTANTIN MOVILĂ 393".

„stins de melancolie", plânge în stihuri greceşti deşertăciunea

x
gloriei, bogăţiei şi a fragilei tinereţi în faţa morţii. )
Cel care moştenia acum pretenţiile la tronul Moldovei, fratele
mortului, Gavrilaş, în lan. 1608 se afla la paşa din Timişoara, cău­
2
tând ajutor p e n t r u a reface „gloria movilească a M o l d o v e i . " ) .
In acest timp Constantin „din mila lui Dumnezeu Principe
3
moştenitor şi ales al Moldovei" ) se îngriji să-şi consolideze dom­
4
nia, tăind pe boierii prea zeloşi partizani ai casei lui Simion ) şi
trimiţând pe Caraiman A g a la P o e r t ă ca să zădărnicească uneltirile
duşmanilor şi să-i obţină firmanul d e întărire în domnie. La Con-
stantinopol anume, pretendenţi vechi şi noi la tronul Moldovei căutau
răsturnarea lui şi în timp ce copilul voevod, după cum se svoni, fu
coborât la pat de o boală, care făcu pe medici să dispereze d e
soarta Iui, boierii fugari insistau pentru reaşezarea în scaun a lui Ga­
vrilaş, care auzind de boala vărului său, făcea pregătiri pentru
r>
a-i lua domnia ), p e care o mai cerea la P o a r t ă aventurierul Şte­
6
fan Bogdan, fiul lui lancu Sasul, cel omorât de Poloni. ) D a r Ca­
raiman Aga cu o mână întindea darurile, iar în cealaltă strângea
sabia Polonilor, gata de a apăra tronul stăpânului său, reuşind
astfel să obţină încă în luna Martie firmanul de întărire a lui Con­
stantin. Agentul sărută în numele stăpânului său poala Sultanului
şi se obligă să rămână la P o a r t ă p e n t r u plata tributului anual, în
timp ce Constantin era obligat să trimită acasă Polonii şi Cazacii
rămaşi în M o l d o v a .
Agentul şi oamenii lui Gavrilaş fură sfătuiţi să se resemneze
7
sub stăpânirea învingătorului. ) Nădejdea Marghitei era acum la
Radu Şerban, care stăruise şi el prin agentul său la P o a r t ă pentru
numirea lui Gavrilaş, dar care acum avea ochii aţintiţi asupra celor
ce se pregăteau peste munţi.
Trei ani a stat în tronul tatălui său Constantin-Vodă, în timp
ce treburile ţării le conducea niamă-sa, „Elisabeta Moviloaia doamnă
a ţării Moldovei." O scurtă domnie ţinută cu garnizoane polone

J
) S. Mercati : Epigrammi în morte di Michele Movila Voivoda di Mol­
davia în Studi Bizantini, Napoli 1924 p. 143 sequ.
2
) In docum. N-o 3 de sigur trebue să fie vorba de Gavrilaş şi even­
tual de Marghita, nu de Mihâilaş, pe care documentele ni-I arată refugiindu-se
în Muntenia (Hurmuz. Doc IV );2
3
) lorga-Hurmuzaki XV p. 831 ;
2

") Doc. N-o 3 ;

5
) Docum. N-o 5 ;
6
) Privitor la Ştefan Bogdan vezi Iorga : Pretendenţi domneşti în sec..
XVI, An. Ac. Rom. S. II, Tom. XIX.
') Hurmuzaki IV p. 2tf6 ;
2
394 I. MOGA

prin cetăţi şi cu mari sume de bani vărsate la Constantinopol pen­

tru a nimici uneltirile duşmanilor de acolo şi din ţară.
S e pare că mai dăinuia şi acum nemulţumirea printre unii
boieri împotriva Polonilor, cari nici odată n'au cruţat p ă m â n t u l ş i
avutul Moldovenilor nemulţumire care odinioară devenise atât
de ostilă încât Ieremia Vodă a trebuit să ameninţe cu moartea pe
cei ce vor mai p e r s e c u t a pe Poloni.
In Octomvrie, un g r u p d e boieri, „sătui de stăpânirea Leşilor",
cereau la P o a r t ă alungarea lui Constantin şi ridicarea în scaun acum
nu a lui Gavrilaş, ci a lui Ştefan B o g d a n , care căuta să câştige dom­
1
nia Moldovei cu sprijinul ambasadonului englez ). Uneltirile acestuia
continuara în t o t decursul anului 1608 şi al celui următor, sprijinit
de noi solii de boieri moldoveni, dar t o a t e stăruinţele se zdrobiră
de încăpăţinarea, cu care Caraiman Aga îşi apără stăpânul. Agentul
voevodului moldovean căuta să prindă pe Ştefan B o g d a n şi să-1
ucidă, la rândul său fu b ă t u t de boierii moldoveni, cari fură apoi
pedepsiţi. Însuşi ambasadorul englez fu ameninţat de vizir că-1
trimite la regele său să-i taie capul, dacă mai sprijineşte p e Ştefan
şi pe boierii partizani ai lui, în timp ce Constantin sporia tributul
2
faţă de P o a r t ă dela 30,000 la 32000 de scuzi. )
3
In Moldova ameninţată în acest timp de T ă t a r i ) boierii nemulţu­
miţi, de sigur în legătură cu uneltirile lui Bogdan la P o a r t ă , p u n e a u la
cale mişcări înarmate pentru răsturnarea lui Constantin şi, după
zvonurile sosite la Poloni, pentru reaşezarea lui Gavrilaş cu ajutorul
Turcilor, ceeace făcu pe rudele polone ale lui Constantin să stea
4
gata înarmate la graniţa Moldovei pentru apărarea lui ) .
Un ambasador din Persia, veni în Dieta Polonă să îmbie o
alianţă împotriva Turcilor. Regele se p r e g ă t e a însă pentru expediţia
împotriva Moscoviţilor şi la svonurile insistente, că Turcii vor să
facă schimbare de domn în Moldova, Potocki cu alţi doi se
oferiră în Dietă că fără nici un alt ajutor, vor susţine singuri
B
războiul cu T u r c i i . )
L a P o a r t ă însă situaţia lui Constantin era încă bună. Cu t o a t e
că în Decemvrie 1609 credinciosul Caraiman A g a fu ucis, Constantin
prin noul său agent vărsă o însemnată cantitate d e bani şi daruri
pentru a se scăpa definitiv de intrigile rivalului său şi Vizirul căută
să p r i n d ă pe Bogdan şi să-1 ucidă, dar nu izbuti. Mai aproape de

') Hurm. IV., p. 300;

2
) Ibidem p. 304;
3
) Docum. No. 7 ;
*) Docum. No. 7 şi 8 ;
5
) Doc. No. 6 şi 10.

,1
 DOCUMENTE PRIVITOARE LA DOMNIA LUI CONSTANTIN MOVILĂ 395'

reuşită fu însă acesta, când însuşi mitropolitul Moldovei, pus la

cale de el, voi să ofere lui Constantin în ziua de Paşti cumine­
cătură otrăvită. Fratele mitropolitului, implicat şi el în afacere,
1
descoperi tentativa şi m i t r o p o l i t u l fu aruncat în f i a r e . ) .
D a r Ştefan Bogdan în curând primi un nou sprijinitor la
Poartă, în persoana principelui Gavriil Batori care, find acum în
relaţii rele cu Constantin, la 31 O c t . 1609 cere răsturnarea lui^i în­
2
locuirea în scaun cu rivalul s ă u . ) .
C u principele ardelean, Constantin în luna Aprile a anului 1608
3
încheiase un pact împotriva lui R a d u Ş e r b a n ) , sprijinitorul de
atunci al pretenţiilor lui Oavrilaş la tronul Moldovei. Condiţiile
pactului nu fură respectate nici de unul nici de altul şi alianţa în
curând se transformă în duşmănie. Planul lui Batori de a uni sub
aceeaş coroană Transilvania, Polonia, Muntenia şi M o l d o v a adusese
a p r o p i e r e între cei doi voevozi români, p e n t r u a se sprijini reciproc
împotriva duşmanului comun. La aceasta a contribuit şi activitatea
unui g r u p de nemeşi ardeleni în frunte cu Kendi şi Kornis cari,
voind să o m o a r e pe Batori, fură descoperiţi, refugiindu-se peste
graniţe p e n t r u a scăpa de securea călăului. Ei găsiră un însemnat
sprijin în Polonia şi Moldova, u n d e strângeau armată p e n t r u a
năvăli în Ardeal, îndemnaţi fiind şi de consilierii catolici ai împă­
ratului Matia nemulţumiţi d e politica turcofilă a principelui
şi de persecuţia acestuia împotriva Iezuiţilor din Ardeal. Astfel
la sfârşitul anului 1610, dacă nu se putea vorbi de o ligă
oficial încheiată, cert e că exista o înţelegere între Imperiali, P o l o n i
şi cei doi voevozi români pentru alungarea lui Batori Kendi şi
Kornis erau gata să treacă în Ardeal cu armată strânsa în Polonia
şi Moldova.
La aceste pregătiri Batori răspunse, în Ianuarie 1611, cu o
invazie în Muntenia, alungând pe R a d u Şerban în M o l d o v a şi
cerând la P o a r t ă Ţ a r a Românească pentru sine, iar M o l d o v a
pentru Ştefan Bogdan. Nu obţinu însă nici una, nici alta. In Mun­
tenia fu a d u s d e T u r c i Radu Mihnea, iar în M o l d o v a domnul
rămânea deocamdată neschimbat. Radu Şerban găsi acum la C o n ­
stantin adăpost pentru familia sa şi, fără îndoială, un remarcabil
sprijin trebue să-i fi dat legăturile voevodului moldovean cu Polonii,
când strângea oastea, care avea să-1 readucă în scaun. Acum (20

>) Doc. No. 11 si Hurmuzaki 1V . p. 308-9:

2

2
) Hurm. IV , p. 305:
2
3
) W e y s s : Liber annalium in Quellen zur Gesch. der Stadt Brassö
v. V, p. 204.
396 i. MUGA

şi 2 8 F e b r . 1611) se încheie şi alianţa ofensivă şi defensivă între cti

doi voevozi şi Matia, urmând ca Radu şi Constantin să atace p e
1
Bâtori din Moldova, iar Matia în acelaş timp din U n g a r i a ) Şi
fiindcă împăratul acum o c u p a t cu evenimentele din Boemia se ferea
să înceapă expediţia, Radu cu o a s t e d e Cazaci, Poloni şi Moldoveni,
în Maiu trecu Milcovul, recuceri prin o singură luptă t r o n u l pierdut,
iar .la 7 Iulie trecu munţii şi lângă Braşov dădu l u p t a cu oastea
lui Batori. Sfârşitul luptei fu o teribilă măcelărire a Ungurilor de
d o u ă ori mai numeroşi şi însuşi Bâtori în pericol de moarte, abia
s c ă p ă în cetatea Sibiului.
Imperialii însă şi acum, ca şi pe timpul lui Mihai, au ştiut
să transforme strălucita biruinţă a voevodului român, într'o dureroasă
înfrângere, care i-a a d u s pierderea din nou şi pentru t o t d e a u n a a
tronului. C a şi atunci s'a trimis acum un general împărătesc,
F o r g â c s , pentru a împiedica p e Radu să o c u p e Ardealul p e n t r u sine,
d a r în armata care venea să culeagă laurii biruinţei lui Radu, nu
erau nemţi credincioşi ai împăratului dela Viena, ci u n g u r i p r o ­
testanţi, cari vedeau pericolul în catolicismul lui Matia, nu în politica
anticreştină şi nebună a lui Batori. Rezultatul a fost că cele d o u ă
armate, lipsite de armament, n'au p u t u t cuceri Sibiul, au p r ă d a t
zadarnic Secuimea şi trădaţi şi hărţuiţi la t o t pasul de haiducii şi
ungurii desertori şi ameninţaţi de Turcii sosiţi în ajutorul lui
Batori, d u p ă d o u ă luni de zile s'au retras în Muntenia, căutând sa
2
scape d e Turci şi Tătari, t o t în M o l d o v a lui Constantin Movilă ) .
Turcii în schimb au văzut, că înfrângerea principelui ardelean
însemna pentru ei pierderea Transilvaniei, Munteniei şi a Moldovei,
u r m â n d ca cele d o u ă r e g a t e , Ungaria şi Polonia, să-şi împartă
suzeranitatea asupra lor. Se d ă d u r ă deci ordine T ă t a r i l o r să jefuiască
Muntenia, iar Paşilor de graniţă să ţină armata pregătită pentru
p e d e p s i r e a lui Şerban şi reaşezarea în tron a lui Radu Mihnea,
urmând apoi să s c o a t ă şi Moldova d e sub stăpânirea Polonilor,
cari ameninţau, c ă ' d a c ă Ia insistenţele lui Ştefan Bogdan, Constantin
va fi scos din domnie, îşi vor uni armele cu Persianii cu cari
3
P o a r t a era în r ă z b o i u . ) Turcii Paşei din Timişoara s e grăbiră
deci să vină în ajutorul lui Batori, iar O m e r Paşa, capul expediţiei,
către mijlocul lu Septembrie îşi revărsă oastea asupra Munteniei,
reaşeză în scaun pe Radu Mihnea, apoi năvăli prin Buzău în

') Hurmurzaki IV,. p. 429-32.

2
) Iorga: Studii şi doc. IV. p.p. LXXVII-XCIX.
3
) Hurm. IV 2 p. 333 ;
 DOCUMfcKTE PRIVITOARE LA LOMNlA IUI CONSTANTIN MOVILĂ 397

Ardeal în u r m a lui Radu şi a lui F o r g â c s , cari trecură în g r a b ă

munţii ameninţaţi de anarhia, ce pătrunse în armata demoralizată.
De aici s'au r e t r a s r e p e d e în M o l d o v a , dar lângă Bacău i-au ajuns
x
Tătarii din urmă, nimicind raiterii poloni ai lui R a d u . ) .
In acest timp la C o n s t a n t i n o p o l Ştefan Bogdan, sprijinit d e
ambasadorul englez, făcea noui presiuni pentru mazilirea lui C o n ­
stantin. T â n ă r u l Voevod, sigur acum că O m e r P a ş a nu se va opri
cu armata la graniţa Moldovei, se angaja la P o a r t ă să lupte chiar
împotriva Imperialilor numai să fie lăsat în domnie. Fu zadarnică
însă şi această convertire d e ultima oră. Turcii erau hotărâţi să
pună capăt stăpânirii polone în Moldova şi Constantin, v a s a
polon prin alianţa cu Matia şi sprijinirea expediţiei împotriva lui
Bâtori, î n g r ă m ă d i suficiente păcate p e n t r u a nu mai fi iertat. Şi
tronul fu dat acum nu lui Ştefan Bogdan, ci unui alt Ştefan, «om
de rând», după unii el însuş «cioban», care şi-a câştigat domnia
2
cu darurile b o g a t e ale u n o r m ă c e l a r i . ) . La p o a r t ă se da drept
urmaş a lui Ştefan T o m ş a cel omorât la 1564 de Poloni şi d u p ă
ce dusese o viaţă de aventurier prin E u r o p a şi făcuse servicii
Turcilor în războiul cu Perşii, acum, la 11 N o v . 1 6 1 1 , se văzu
numit D o m n al Moidovei, luând numele celui ce pretindea a-i fi
s
fost t a t ă . ) . D r e p t răspuns la această alegere, Regele Poloniei,
făcu atentă P o a r t a să nu se amestece în afacerile Moldovei, fiind
decis să apere cu sabia în mână pe Constantin Movilă, credinciosul
4
s ă u . ) . De fapt regele era îr» întregime o c u p a t cu războiul cu
Moscoviţii şi neîndrăsnind să înceapă ceva î m p o t r i v a Turcilor, se
mulţumi să apere la Constantinopol pe Constantin prin zadarnice
proteste.
P e la mijlocul lui Ianuarie 1612, din ordinul P o r ţ i i , se re­
vărsară asupra Moldovei cetele de Tătari, ca o prevestire a armatei
duşmane ce avea să invadeze ţara şi Constantin se retrase în g r a b ă
B
la Hotin, > unde aştepta ajutorul Polonilor.

*) Conf. Raportul lui Forgâcs în Hurm. IVT, p. 447 şi urm.

2
) Doc. No. 13;
3
j Originea de cioban a lui Ştefan, zis Tomşa, în afară de docum.
citat, nu ne-o atestă nimic. Anonimul avizului putea să o fi aflat dela ceiace
vărsau banii pentru el la Poartă, dar putea să i-o atribue prin exagerare,
plecând de la calitatea sprijinitorilor lui. Costin ne spune doar, că era
moldovean din Oteşti pe valea Răoătăului, în ţinutul Putnei (ed. Barwinski
p. 22) Cert e, că departe de a fi urmaşul adevăratul Ştefan Tomşa, era un
aventurier ca mulţi alţii cari cutreerau Apusul, arătându-şi genealogii falşe
pentru a parveni la situaţii, cari prin origine nu li se cuveneau (Iorga, Preten­
denţi domneşti etc. în An. Ac. Rom. S. II. Tom. XIX p. 258 şi nota 5*.
4
) Docum. No. 1 4 ;
5
) Docum. No. 15 ;
398 I. MOGA

In urma lor veni Ştefan T o m ş a cu oaste de T u r c i , Tătari ş i

Munteni, intrând în Iaşi şi ademenind la sine o p a r t e din boierii
duşmani ai Polonilor. Constantin trecu cu familia şi câţiva boieri
credincioşi în Polonia, unde P o t o c k i făcea pregătiri p e n t r u a-i re­
cuceri scaunul. T e m â n d u - s e de desnodământul luptei, Ştefan Tomşa.
prin Mai, oferi bună vecinătate Polonilor, „iertând" pe tânărul,
Constantin nevinovat de cele întâmplate. Potocki e capul răutăţilor
şi expediţia ce o p r e g ă t e ş t e fiind un lucru necreştinesc, roagă pe:
M . Sa să o i n t e r z i c ă . R e g e l e el însuşi nemulţumit de perspectiva
unui războiu cu Turcii, căuta să împiedice expediţia, dar era.
d e p a r t e de a-şi putea impune voinţa lui P o t o c k i .
Acesta, împotriva ordinelor regale, strângea armată în t i m p
ce regele Sigismund se plângea la P o a r t ă împotriva vecinului său
din M o l d o v a , cerând pedepsirea lui şi reaşezarea lui Constantin
conform capitulaţiilor existente. -)
P e la mijlocul lui Iulie Potocki, care avea strânsă o armată d e
12.000 de oameni, între cari şi nobilime polonă, trecu în Moldovaj.
cu C o n s t a n t i n şi înainta până la Cornul lui Sas lângă Ştefăneşti.
Aici în ziua de 19 Iulie căzură asupra lor Turcii, Tătarii şi M u n ­
tenii lui Ştefan T o m ş a , între cari erau şi căpitani din zilele lup
Mihai Viteazul şi armata de strânsură a lui Potocki suferi o cum­
plită înfrângere. O mare parte din ei au fost tăiaţi, alţii s'au înecat
în P r u t şi mulţi au căzut în robie. Căzu şi Constantin Movilă
prisonier în mâinile lui Aii Mârza, căruia T o m ş a îi oferi 10.000
de ducaţi pentru el, dar Tătarul fugi cu prada şi când trecea
3
Niprul, iscându-se o furtună, tânărul voevod pieri în valuri. )
Dintre fraţii Potocki unul fu prins, altul se înecă, iar d e un
al treilea nu se ştie nimic. Vestea nenorocirei dela Cornul lui Sas
se răspândi îndată în Polonia şi Sigismund se temea că Turcii şi
Tătarii, înflăcăraţi de biruinţă, vor năvăli în Polonia, jefuind totul
şi compromiţând şi războiul cu Moscoviţii. O r d o n ă deci hatmanu­
lui Zolkiewski să aşeze trupe la graniţă, pentru a împiedeca
orice invaziune, dar Turcii şi Tătarii pentru un timp scurt s'au
4
retras în Muntenia. )
In mâna lui T o m ş a au rămas prisonieri, în afară de Ştefan
Potocki, starostele Filenski, căpitanul Melovski şi alţi nobili şi 32
d e boieri sprijinitori ai lui Constantin, cari au sfârşit sub securea

') Hurmuzaki Supl. II 2 p. 362-4;

2
) Docum. no. 16 şi 17;
'•') Docum. no. 23 şi M. Costin, ed. Barwinski p. 2 4 ;
<) Docum. no. 19, 20 şi 21 ;
 DOCUMENTE PRIVITOARE LA DOMNIA LUI CONSTANTIN MOVILĂ 399

călăului. *) C â t e v a din capetele lor, între cari şi al unui Paleolog

fură duse în 24 Sept. plocon la P o a r t ă d e vechiul capichehaia
„Baiar Vasie" dimpreună cu un n u m ă r însemnat d e sclavi poloni,
între cari u n P o t o c k i (?), p o a t e cel dispărut şi u n Orecki, cari u r m a u
să fie daţi lui Osman A g a . )
P e n t r u tentativa de a scoate p e T o m ş a din scaun, agentul
polon la P o a r t ă , K o h a n o w s k i avu să audă aspre mustrări din partea
Vizirului, se apără însă cât p u t u mai bine, arătând că expediţia a
fost făcută d e P o t o c k i p e cont propriu, fără voia şi împotriva
ordinelor regelui său şi fiindcă ambele puteri ocupate aiurea s e
fereau d e u n războiu între ele, p e la începutul lui O c t o m v r i e Vizi­
rul promite agentului polon, că va trăi în b u n ă vecinătate cu regele
lui şi va ordona Tătarilor, să nu mai jefuiască Polonia, iar V o e -
3
vodului din Moldova să stea liniştit. ) In ce priveşte p e T o m ş a ,
el însuş căută să se împace cu Polonii pentru a se scăpa d e Turcii
şi Tătarii, cari îi mai ţinea p e lângă el şi la 6 O c t . se încheie u n
tratat d e pace între delegaţii lui Sigismund şi ai voevodului mol­
dovean. T o m ş a se obligă să fie credincios Regelui şi să ţină pacea
între acesta, împăratul Turcilor şi Hanul Tătarilor. Hotinul să r ă ­
mână cu garnizoana polonă până nu se va ajunge la o înţelegere
asupra lui între delegaţii celor d o u ă părţi, iar pentru pagubele
suferite în urma incursiunilor din Moldova, o comisiune mixtă va
decide şi va d a satisfacţie reclamanţilor. P e P o t o c k i şi ceilalţi căpi­
tani, T o m ş a în curs de 15 zile trebuia să-i treacă liberi peste
Nistru şi să trimită soli, cari să facă jurământul obicinuit la Dieta
4
cea mai apropiată. ) Turcii şi Tătarii fură trimişi acum acasă şi
Hanul, trecându-şi hoardele prin Polonia, jefui din n o u totul şi
ridică o mulţime de robi, pretinzând apoi Regelui să-i d e a castelul
5
Ustie, ) în care Elisabeta D o a m n a a ş t e p t a să-şi scoată din robie
copilul, p e care-1 credea încă viu.
D u p ă retragerea Turcilor şi a Tătarilor, Zolkiewski licenţie
grosul armatei, lăsând la graniţe numai miliţia obişnuită a cuarta-
nilor, d a r p e la mijlocul lui Decemvrie Tătarii, reîntorşi din m a r g i ­
nea Moldovei, i-au surprins, tăind câteva sute din ei. H o t i n u l rămă­
sese t o t în mâinile Polonilor şi la rândul său T o m ş a ţinu p e Şte­
fan Potocki în prinsoare până în O c t . 1 6 1 3 , când 1-a trimis la

x
) Docum. no. 2 3 ;
2
) Docum. no. 24 şi 2 5 ;
s
) Hurmuzaki IV p. 339;
2

*) Docum. no. 2 6 ;
5
) Docum. no. 27 ;
 I. HOGA

Constantinopol. Polonii nu îndrăzneau să întreprindă nimic în afară

de cereri verbale, pentru eliberarea lui de teamă să nu strice p a c e a
cu Turcii, de care aveau acum atâta nevoe. ' )
Negligenţa cu care a tratat Sigismund armata, care se l u p t a
cu Moscoviţii, a aruncat în rândurile soldaţilor sămânţa anarhiei.
Flămânzi, neplătiţi, fără ajutoare trimise la timp şi neştiind nici
căruia dintre comandanţii, cari se certau între ei să se supună,
soldaţii au î n c e p u t ă se răscula şi a jefui şi renegându-şi comandanţii
au format d o u ă armate confederate sub comanda aleşilor lor. Sigi­
s m u n d , voind să intervină, fu părăsit de soldaţi, M o s c o v a fu pier­
dută la fel şi Smolenskul şi în Decemvrie 1612 Regele era reîntors
la Varşovia, acoperit de ruşine. Moscoviţii îşi alegeau alt ţar Ş
de pretutindeni se ridicau scuze împotriva Regelui, făcându-1 răs­
p u n z ă t o r de toate nenorocirile ce s'au abătut asupra tării. Mulţi îl
învinuiau, că el ar fi şi cauza înfrângerii suferite în Moldova cu
toate urmările ei nefaste şi Regele căută să spulbere vina prin
trimişii săi Ia dietele provinciale, arătând că expediţia s'a făcut
împotriva ordinului său, numai prin temeritatea unora, cari ar trebui
să nu mai pună regatul în primejdie, amestecând interesul personal
în treburile politice. Aşa se întâmplă — spunea Regele — u n d e
libertatea îngrădită de dreptul public, izbucnind în desfrâu, neso­
coteşte forurile obicinuite şi prin aceasta însăşi autoritatea supremă
8
din stat. ) Dieta avea să discute printre chestiunile mai importante
situaţia din Moscovia, cea a soldaţilor confederaţi şi chestiunea
3
Moldovei. )
P e la sfârşitul Iui Ianuarie sosi şi Kochanovski dela Constan­
tinopol, aducând scuzele ipocrite şi declaraţiile d e prietenie ale
Porţii, în timp ce la graniţă se anunţau Tătarii goniţi la pradă de
4
seceta de acasă. )
Polonia era într'o stare nenorocită. D u p ă mărturiile Palatinu­
lui Cracoviei, numai în lupta dela Cornul lui Sas ar fi pierit 9.000
de nobili poloni şi în urma incursiunilor ce le-au făcut după acea­
s t ă victorie Tătarii, în decurs de un an, totalul morţilor şi al pri-
sonierilor se ridică la 20.000 de nobili şi peste 100.000 de oameni
de rând. Apoi cumplita înfrângere din Moscova şi pacostea solda­
ţilor confederaţi, cari jefuiau totul, necruţând nici bunurile biseri­
ceşti, iar acum angajaţi în certurile dintre partide în Dieta ce se

]
) Docum. no. 28 şi 29;
-) Docum. no 30 şi 31 ;
') Docum. 32;
4
) Docum. no. 33;