]~

1
ANULI SEPTEMBRIE 1937

REVISTA .D·E PREISTORIE

ŞI ANTICHITĂŢI NAŢIONALE
BUL ETIN A L SE M INAR U LUI DE ARHE O LOGI E PR E ISTORI CA
DELA FACULTATEA DE LITERE ŞI FILOSOFIE · UNI VERSITATEA B UCUREŞT I

DIRECTOR: 1. ANDRIEŞESCU

EX TR AIT HOMMA G IAL

AUX lUEillBRES DU XYIIc CON GRES INT E R NA TION AL

D' ANTH RO POLO GlE E T D' A.RCHE OLOGIE PRE IIISTORIQUE

REU NI A BUCAUEST - CLUJ

1 - 8 S EPTEMBRE 1 937

UNIVE RSITAT EA DIN BUCUREŞTI

FACULTA T EA DE LITERE ŞI F ILOSOFIE
- SEMIN A R U L D E PR E ISTORI E -
STR. E DGAR QUI NET

www.cimec.ro
O PAGINĂ DIN ISTORIA ARHEOLOGIE! PREISTORICE ÎN
ROMÂNIA: GR. C. BUŢUREANU ŞI INTRODUCEREA SA LA
•PREISTORIA ÎN ROMÂNIA. STUDIU DE ARHEOLOGIE PRE-
ISTORICĂ ŞI ETNOGRAFIE• 0898, [INEDIT) 1 ).

SPRE ŞTIINŢĂ

Cred că este necesar dacă nu o datorie, de a arăta peripeţiile

prin care a trecut cercetarea staţiunilor pe care le vom descrie în
acest studiu.
In primăvara anului r 887, răposatul profesor şi arheolog Ne-
culai Beldiceanu îmi comunică un număr de observaţiuni asupra

r) Născut la rSss, distins profesor d e ist orie la diferite li cee din I aş i,

G r. C. Buţureanu a desvoltat o activitate didacti că ş i şt iinţifică deosebi t de
meritorie p entru vremea sa. Ind emnat şi iniţiat in preistorie de către colegul
său mai în vârst ă, poetul ş i a rheologul amator Neculai Beldiceanu, a vând şi
o mai bună s tare mat er ial ă, Gr. Buţureanu îl întrece prin mulţimea şi va rie-
tatea cunoştinţelor sale, culese foat·te sârguincios din toată literatura ştiinţifică,
cure nt ă, franceză, antropologică şi arheolo gică, pe care şi-o procura chiar cu
sacrificii. Când în 1915, am achiziţionat pentru Muzeul naţional de antichităţi
din Bu c ureşti, colecţiile sale, împreună cu ele am putut dobândi şi câteva
cărţi înse mnate ce m ai rămăseseră elin bogata sa bibliotecă. Atun ci am căpătat
în păstrare, cu titlul ele împrumut spre publicare, şi manuscri sul în d o uă versiuni,
dintre care una, din 1898, po ar tă. titlul de mai s u s şi începe cu frumoasa
introducere, pe care a m crezut potrivit să o publicăm şi în versiune fran ceză ,
ca p e o pagină din istoria arheologiei preistorice la n o i. Aceasta cu atât mai
mult cu cât în ea est e vorba şi despre influenţa binefăcătoare ce a av ut asupra
lui: Congresul al X -lea inter naţional d ela Paris, marele d e Quatrefages, Oclobescu
al n ostru, e xpoziţia ele antichităţi preistorice de acolo et c. Din nefericire,
Alhumul despre care vorbeşte Gr. Buţureanu l-am primit aproape cu totul
despoiat de figuri, ceeace constitui e o însemnată greutate pentru publicare,
in comparabi l mai mi că în să, faţă de găs irea mijloacelor necesa re pentru tipar
ş i ilustraţiuni. Nu am pierdut în că nădejde a . Fie ca aceste rânduri d e rea-
mintire ce îns oţesc pios povestea faptelor sale, să adu că o schimbare. Ar fi,
în mic, ceeace s'a făcut de cătr e Hubert Schmidt pentru colecţiile lui Schli emann
şi trebuie să o facă odată cineva.
La Pari s, Gr. Buţureanu a vorbit despre Cucuteni ş i mai multe alte
staţiuni din Moldova ele nord (Compte-rendtt du Cong res intern. d' Anthropolog ie et
d' Ardufologie pn!ltz"sto?·z"qttes, X, r889, Paris 189 1, p. 291), comunicare apărută şi în
Arlu?Ja Societăţii ele care vorbeşte mai sus, Anul I, rH89, p. 257 şi urm. Tot
în Arltiv a Gr. Buţureanu publică în anul urm ător un studiu-recensiune despre
origina europeană a Arilor, pentru ca, mai târziu, ac e iaşi chestiune a Arilor
să fie tratată şi mai pe larg, fiind publicată în Analel e Academ z"et' Române, Memoriile
Secţiei Istorice, 1896. In ce priveşte antropologia, e interesant a nu uita, că
în că din primul an d e apariţie a ArMvei (r889 ), Gr. Buţure a nu a publicat un
studiu s umar despre • Antropologia elin timpurile cele mai îndepărtate şi până
în zi lele noastre • . Nici o mirare deci că în r8g8 Gr. Buţureanu a fost ales
membru al Societăţii de antropologie din Paris. Iat ă atâtea titluri care îi dau
dreptul la pomenirea noastră r ec unoscătoare, mai ales aici şi acum. Gr. Buţu­
reanu a murit in 1907.- I. A.
-17- 2

www.cimec.ro
unor cercetări pe care le făcea de câtva timp asupra săpăturilor
începute de el la Cucuteni, judeţul Iaşi, observaţiuni care erau mai
ales îndreptate cu scop de a răspunde unor notiţi din ziare şi re-
viste privitoare la cercetările sale.
Atras de dragostea cu care Beldiceanu îmbrăţişase studiul său,
şi sub îndemnurile repetate, mă hotărâi să mă ocup şi eu de lucră­
rile şi cercetările studiului arheologic, mai ales că se lega tare de
aproape cu obiectul profesoratului meu; şi pentru a mă putea pune
în curent, am cerut să-mi pue la îndemână câteva din obiectele
desmormântate de el la Cucuteni, cum şi părerile ce şi le formase
până atunci.
Pentru înţălesul materialului şi al părerilor lui Beldiceanu am
fost nevoit să întrebuinţez un an de pregătiri, să studiez fără în-
trerupere preistoria în Europa, pentru ca aşa să mă pot pune la
curent.
In anul 1888 după ce preliminarele erau gata, am hotărât în-
ceperea unor lucrări mai sistematice asupra staţiunilor preistorice
din Moldova, să tăem cu un şanţ mare toată staţiunea Cucuteni şi
să începem săpăturile şi prin alte staţiuni.
Pentru ca lucrarea noastră să aibă o ordine oarecare, ne-am
împărţit munca aşa: Beldiceanu să ia direcţi unea săpături lor şi eu
să studiez materialul adunat; iar pentru ca lucrul să poată merge,
trebuia, pe de o parte să dispunem de mijloace băneşti suficiente,
ceiace tocmai lipsea, şi numai cu încetul se puteau face ceva săpă­
turi cheltuind tot ce aveam, căci Beldiceanu fiind împovărat de
greutăţi familiare, nu putea contribui decât cu munca; iar pe de
alta, pentru ca să fim mai siguri de rezultatele studiilor noastre, să
căpătăm luminile şi controlul şi al altor persoane competente.
Pentru împlinirea scopului întâi împrumutam bani cu dobândă,
iar pentru al doilea, m'am înţăles cu Beldiceanu şi cu un prieten
vrednic de cap şi de muncă Dr. Eugeniu Rizu, şi împreună am
chibzuit să înfiinţăm o societate, în sâmil căreia să putem aduce
lucrările noastre spre control şi să putem avea concursul material
mai uşor de dobândit, când se va şti ce fel de lucrare este aceea
întreprinsă de noi.
După multă muncă, în toamna anului 1888 am putut închega
societatea sub denumirea de «Societatea Ştiinţifică şi I_.iterară din
Iaşi», iar ca preşedinte al ei, am căutat să ridicăm pe învăţatul
profesor universitar Grigore Cobălcescu, pe care-I priveam noi, ca
cel care ne va da un mare sprijin moral şi în acelaş timp ne va
servi ca un mare controlator al lucrărilor noastre.
Din nenorocire pentru noi, Gr. Cobălcescu căuta să dea sta-
ţiunilor noastre, şi mai ales staţiunei Cucuteni, o vechime mare,
scoborând-o până în quaternar, vechime pe care o sprijinea pe
faptul, că ar fi găsit în staţiunea Cucuteni dinţi de Rinocer Mercki.
In zadar căutam noi să arătăm, că civilizaţia ce o căpătăm prin
obiectele desmormântate, nu poate fi quaternară, şi că cel mult ne
putem scoborâ până în timpurile dintăi ale neoliticei; aşa încât se

-18-

www.cimec.ro
punea piedică şi la această încercare a noastră. Găsind în preşe­
dintele Societăţii noastre un obstacol, vedeam cu groază toată eco-
nomia muncei că rămâne zadarnică.
Această stare de lucruri nesigură şi îndoelnică nu ne dădea
nici încurajare la muncă şi nici vreun sprijin măcar moral. Nimenea
nu vedea în lucrarea noastră decât o continuă încercare şi care nu
putea să aducă alt rezultat, decât perdere de bani şi muncă zadarnică .
.:\1 ici un sprijin de nicăeri .... nici o în curaj are.
Dorind să fac ultima încercare, am pregatit pe baza puţinului
material adunat până atunci un mic memoriu, şi cu el am hotărât
să mă prezint înaintea Congresului de Antropologie şi Arheologie
preistorică, care a vea să se ţină în Paris.
In vara anului 1889 am plecat pe propria mea socoteală la
Congresul din Paris, ducând cu mine memoriul şi un număr de
obiecte tipice pentru a le arăta membrilor Congresului. La Congres
am întâlnit pe Alexandru Odobescu care m'a încurajat şi îmbrăţişat
părinteşte, dând u-mi tot concursul.
Lucrarea a fost bine primită de către cei mai de seamă membri
ai Congresului, cari purtară un viu interes cercetărilor noastre.
Acest interes m'a încurajat foarte mult; dar acel care a contribuit
la ridicarea moralului nostru a fost Odobescu, iar apoi însuşi pre-
şedintele Congresului, învăţatul de Quatrefages, care atât la con-
gres, cât şi după aceia până la moarte, nu ne-a lipsit de sfatul său.
Dela Co~gres m'am întors cu totul câştigat pentru urmărirea
cercetărilor noastre, mai ales că văzusem cum alte ţări au ajuns cu
mult mai mult să studieze trecutul lor preistoric, deşi materialul
preistoric este puţin şi mijloacele şi mai puţine. Şi privind la expo-
ziţia de arheologie preistorică, îmi ziceam împreună cu Odobescu:
dacă se va pune puţină muncă şi bunăvoinţă, o să avem şi noi
materialul preistoric adunat.
Cu această speranţă am început cu Beldiceanu, care aştepta
numai un cuvânt pentru a continua lucrările, să pregătim începutul
săpăturilor viitoare.
In acest scop am întocmit un anume plan de lucru, adică, să
căutăm staţiunile repartizate mai bine, de fiecare judeţ măcar câte
una, pentru ca aşa lucrarea noastră să îmbrăţişeze toată Mol-
dova şi prin urmare să putem scoate oarecare concluziuni mai ge·
nerale. Fiindcă nu puteam să desmormântăm staţiunile în întregime,
am hotărât să lucrăm staţiunile prin fântâni, care să pătrundă până
la pământul viu, aşa încât să avem, pe de o parte stratificaţiunea
complectă a staţiunilor pe care le vom studia, iar pe de alta ma-
terialul găsit pe adâncimi, să fie scos din mai multe fântâni.
Intraţi în lucru, materialul devenia din ce în ce mai impor-
tant şi mai variat, staţiunile se înmulţiau şi ele, iar eu isto_veam
cele de pe urmă mijloace băneşti ce mai puteam avea la îndemână.
Mersesem cu toată încrederea, lucrasem cu toată inima, dar
nu ne gândisem la mijloacele băneşti; odată sleite, nu mai puteam
face nimic. Atunci ne-am gândit la Academia Română şi prin mijlo-

-19-

www.cimec.ro
cirea D-lui Alexandru Xenopol, preşedintele Societăţii Ştiinţific e şi
Literare din I aş i , am intervenit pentru a ne înlesni cu mijl oace
băneşti continuarea lucrărilor începute; însă ni s'a răsp un s că Ono-
rata Academie d ă preţ lucrăril o r încep ute, în să neavând fonduri
di sponibile, nu ne poate da de o cam dată nici un ajutor.
Astfel n e-a m văz ut nevoiţi să întrerupem mersul lucrărilo r, fără
speranţa de a le mai începe .
In aceste vremi era ministru al In s trucţiunii Publice Dl. Tache
Ionescu: auzind del a prietenii mei că este un om de i sp ra vă, m'am
adresat la D-sa în mod personal, ară t ându-i de lucrăril e începute şi
de gre ută ţil e ce le întâmpin de a m er ge cu lucrul mai departe,
neavând sprijinul nimănui. Dl. Ionescu a însărcinat pe Ştefan V âr-
golici, a tunci inspector general al în văţă mântului secundar, ca să
cerceteze ce s'a făcut până atunci şi dac ă m a terialul ad un a t este
de v re-o seamă. Nu ştiu ce a referat Vârgolici, ş tiu în să că pentru
anul 1895 s'a înscri s în bugetul Ministerului de In s trucţi e s uma
de sooo lei pentru cercetări pr eistorice.
Cu această s um ă de bani, am procurat aparatele trebuitoar e
pentru studiu, am plătit s uplinitorul lui Beldiceanu şi s'a desmor-
m ân ta t jum ăta te din s taţiun ea Cucuteni, de unde s'a u scos multe
lucruri v redn ice între cari şi 5 schelete de om.
Aceste cinci schelete sunt cele întâi cunoscute la n oi în ţa r ă
din epoca pietrei şlefuite. U nul din aces te schelete găsit ap roape
în întregime, a fos t fotografiat în po z iţiunea găsit ă de către Dl. Dr.
Obreja, profesor din Bucureşti , venit anume pen tru a vedea lucră­
ril e ce le fă c ea Beldiceanu la Cucuteni.
Cu m oar tea lui Neculai Beldiceanu, am pierdut pe cel mai
vrednic to varăş de lucru, în cercetările ce n e propusesem. As tăzi
lucrez singur fără sprijinul nimărui; iar Mini sterul de In s tru cţie
a şte r s suma din bu g·et pentru lucru.
S in g ur în faţa m ateria lului adunat, m'am pus pe lucru, clasi-
ficând ş i studiind ceeace aveam.
Dacă poziţiun ea m ea m a te ri al ă mi-ar fi permis să am un timp
mai îndelungat slobod, atunci aş fi terminat studi ar ea am ă nunţită
a fi ecărei staţiuni dup ă materialul ce-l aveam adun a t ; în să pe de o
parte neav ând timp, iar pe de alta ca să fi e ceva făcut ş i în mar-
gini mai res trânse, am început mica lucrare de faţă.
Ca încep ut cred că va fi de oar ecare folos a celor, care se înde-
letnicesc cu studiul istoriei vechi a Românilor ş i a popoarelor arice
în de obş te.
Nădăjduesc să aduc la capă t bun studiul mai amănunţit ce
l'am început, privitor la neamul cel mare al Tracilor, acolo cred c ă
voi dovedi m ai pe larg ş i p entru mulţumirea tuturor, concluziunile
ce le iau în studiul de faţă .
Cu toate că studiul de faţă este în scurt, totuşi am pus lucru-
rile aşa, încât să ia să în evidenţă caracterele generale pe care se
sprijine ş te toată lucrarea.
Pe de altă parte ţin să arăt, că colecţiunea ce-am utilizat- o

-20-

www.cimec.ro
este cu mult mai m are decât cele 450 desemne pe care le alăturez
lucrărei de faţă în un atlas, că ci în colecţiune sunt încă mii de
obiecte, pe care eu nu am av ut nici timp, nici mijl oace să le foto-
g rafiez. Pe de altă parte multe obiecte care mi s'au părut caracte-
ri stice, am pus d e le-a desenat în crid ă în mărime natural ă, pentru
ca să fie mai u şo r de comparat şi studiat m ai apoi de acei ce se
vor in tere sa.
Oricine ştie cât de g-rele şi cost1s1toare sunt adunarea şi
d esemnarea obiectelor dintr'o colecţiune atât de va riată şi bogată
precum este aceasta din Ia ş i ; totuşi cu mari sacrificii şi multă
muncă am izb utit să dau co l e cţitinei din atlas o repreze nta re, care
să z u g răvească înd es tul de bine staţiunile studiate.
D e trei ani de zile nu se mai face nimic pentru urmărirea
staţiunilor preistorice din R omânia.
Cu o ch e ltui a lă de sooo lei pe a n şt 111 scurgere de câteva
decenii, s'ar putea întocmi d o u ă co lecţiuni, una în Bucureşti şi una
în Iaşi, care să fi e vrednice de comparaţie cu orice colecţiune din
ţăril e străine; căci ţă ril e R o mâneş ti sunt atât ele bogate în resturi
preistorice, încât nu este re g iune, care să nu păstreze în sânul său
dovada n e îndoi oasă a ex istenţei şi tra iului strămoşilor noştri.
Cu puţ in ă bun ăvo inţă şi sacrificii băneşti s'ar a el uce ştiinţei
o meneş ti în genere şi neamului R omânesc în parte un mare serviciu
prin continuarea săpăturilor preistorice, fiindcă prin resturile ce le
clesmonn â ntăm, pe de o parte se explic multe lucruri, iar pe de
a lta se statorniceşte linia de unire a staţiunilor preistorice din
ţă rile vecine.
Ţin între altele să arăt că, atât în Moldova cât şi în Muntenia
sunt mii ele movil e şi curgane, care sunt n ecercetate; mii de loca-
lită ţi cu hârburi ş i res turi preistorice, ruine ele cetăţi şi multe
dovezi al tel e despre locuin ţi vechi.
Ce spun toate acestea?
'răcerea m orm ântului domneşte asupra lor!
Cred, că a sosit momen tu! să le fa cem să vorbească.

GR. C. BU'fUREANU
I a.ri, 20 F ebr uar ie 18g8.

-21-

www.cimec.ro
- UNE PAGE DE L' HISTOIRE DE L'ARCH EOLOG IE PREHISTORIQU E
EN ROUMANIE: GR. C. BUŢUREANU ET SON INTRODUCTI ON A LA
•PREHISTOIRE EN ROUMANIE. ETUDE D'ARC HEOLOG IE PREHISTOR! QUE
ET D'ETHNOGRAPHI E• (1898, JNEDITl 'l.

AVANT-PROPOS

]'es tim e q u ' il es t n ecessaire, si non obliga L i re, d e montre r par q u e!l es pe ri ·
peties a passe !'examen d es stations que nous allons d ec rir e dan s cette etucle.
Au pri ntemps de l 'ann ee r887, fe u N ico las Beldi ceanu , professeu r et
archeo logu e, m e co rnmuniqua un certain nombrc cl 'observati o ns r elat ives a des
etud es q u ' il fai sait depuis quelque t emps s ur d es fouille s entrepri ses par lui

r) N e e n 1855. Gr. C. Buţureanu , professe ur d'histoire a differe nts lycees

d e .Jassy , a ch~ pl oye un e activite clidactique et sci entifi que tout parti culiere-
m ent m e ritoire pour so n epoque. Encourage et initi e a la pre hi s toire par !'un
el e ses coll eg u es plus âge, le poete et archeolog ue amate ur Nicolas Belclicea nu ,
ayant aussi un e meill eure situation mate riell e, G r . Buţureanu le clepassa par
s es co nnaiss ances n o mbreuses et variees, recu e illi es avec g rancl ze le. elau s
t o ute la litte ra ture scient ifi q u e, cot!rante, fran~ais e, antbropologiq u e et arcbl-o-
logique, qu'i l s e procura m em e au prix el e sac rifices. Lorsqu'en 1915 j'ai
acqu is ses coll ections pour le Musee nati o nal el 'Antiquites d e Bu cares t ,
j 'a i pu ohtenir e n m e m e temps qu elques livres remarqu a bl es qui r es t aie nt el e
sa rich e bibliotheq ue. J 'ai alors r e~ u a titre de pret, pour le conserver e t l e
publi e r, le m a nu s crit en deux v e rsion s, d a nt l' une , el e 1898, parte le titre
ci-elessus et com m e nce par la be lle introducti on qn e j ' a i cru bon ele pub li e r
aussi e n ve rs io n frant;aise comm e un e p age de l'bi s t oire d e l 'arcbeologie pre-
hi s torique d e n otre pays. Cela d 'autant plu s qu 'il y es t question a u ss i d e
l' influe nce bienfaitrice qu 'eurent sur lui le x.eme Congres inte rn a ti onal d e
Pari s. le g rand el e Quatrefages, notre Odobescu , l'e xposition d esanti q uit cs pre-
hi storiqu es d e la -b as, etc. Malb eureusement !'album dant parle Gr. Buţur eanu
je !' a i rc ~ u presq u e e nti erem e nt dep o uill e d e fi gures, ce qu i constitue un e
grancl e difficulte pour la publicati o n , clifficulte pourtant incomparab lcm e nt
plu s pe tite que cell e d e trouver les moy e ns n ecessaires pour l' impress ion e t
l'illu stration. 1\fais je n 'ai pas e nco re percln l 'espoir. Pui sse nt ces li g n es d e
so nv e nir, q ui a ccompagnent pieusem e nt l' hi s t o ire ele ses effor ts, a p porler
un changeruent. Ce serait en petit ce qui a ct e fait par Hu be rt Scbruielt pour
les coll ecti o n s ele H . S ch li emann, et ce la eloit et re une fo is fait p ar quelqu' un .
A Paris, Gr. Buţureanu a parl e el e Cu cute ni e t aussi el e p lusieurs au tres
s ta ti on s du Nord el e la Molclavie ( Comp te-·n •ndn du Congris intern. d' /lntlwop o1o,t:·'i'
tt d'/lrdu!o!ogie pri!tistm-iqnes X, 188g, Pari s 189 1, page 29 1), communication parue
dans l 'Arln'va d e la S oci ete elont il est questi o n ci·dessn s, Ann ee J , 1889, p. 257
et su i vantes. T oujours dans la revue Adti, •a, Gr. Buţureanu a p u bli c, l'an n cc
suivante, un compt e .rendu sur les o rigin es e uropeennes d es Aryens . Plu s t a rd
cette question des Aryens a ete plu s largement traitee et publiee dan s les
A>males de !'Academie R ownaine, Me moires ele la S ec tion Hi storiqu e 1R96. E n ce
qu i concern e l'anthropologie, il est n ecessaire d e ne pas oubli e r que d es la
pre mi e re ann ee cl'apparition ele la re v ue Arfn', ,n (1 889), Gr. Buţureanu a publi e
un e e tude sommaire sur «1' Anthropologi e cl ep nis les temps les plu s recules
ju sq u 'a n os jours • . 11 n 'est dane pas e tonnant qu 'en 1898, Gr. Buţur ea nu ait
ete e lu m e mbre ele la Soci ete cl 'A nthro pol ogie ele Pari s .
Vo ila d es titres qui lui clonnent dro it a n otre re co nnaissant so u venir,
s urtout a present et en ce lieu. Gr. Buţur ea nu est mort en 1907.- l. A.

-22-

www.cimec.ro
a Cucuteni , d ep a rte m ent d e J assy, obser va tion s ayant s urtout p our but d e
reponclre a q u elqu es a rti cles ele journ a u x et revu es con cern a nt ses etucl es.
Attire par l 'am our cl ont Beldiceanu etait anime po ur so n etucle, et sur
d es e n co uragem ents re iteres, je p ris la d eci s ion d e m 'occu per, m oi a uss i. des
tra v a u x et d es etudes a r cileologiq ues, d 'auta nt plu s qu 'il s etaient en etro ite
t·elati on av ec l'objet de m on p rofessora t, et, p our p ou voir ctre mi s au coura nt,
je lui ai d emande d e m ettre a m a d isp ositi on plu sieurs des objet s qu ' il a vait
ex ilumes a Cu cu te ni et d e me fa ire conn aître les opinion s q u'il s'et a it for-
m ees jusq u 'alor s.
P our comprendre le m a t e ri e i et les opinion s d e Beldi ceanu je fu s ob li ge
de co nsacrer un e a nn ee d e prepa ra ti on , etudiant sa n s treve la prehi st oire el e
!'Europe, a fin d e m e m ettre a ins i au coura nt.
D a n s l 'ann ee 1888, lo rsqu e les prelimin a ires fur ent t ermin es, je cl ecida i
d 'entrep re nclre d es travaux plus syst emati q u es s ur les stati on s p r ehi st ori q u es
d e la 1\Iolclavi e, de cr eus er un e g rande tra n cb ee dan s t oute la st a ti on d e
Cu cuteni et d e comm en ce r a u ssi d es fouill es dan s d 'autres st a ti on s.
Afin q u e n otre trav a il soit fait a vec o rcl re, n ou s n ou s somm es a in s i
part age la t âc be : Beldi ceanu prit la directi on d es fouill es et m o i l 'etude du
m a t e ri ei recolte; rn ais pou r q u e le trav ail pui sse ava n cer il fall a it, d 'u n e part,
q u e n ou s cli s p osion s d e resso ur ces materiell es suff isantes, ce q ui justem e nt
nous m a nqu a it et c'est lentem ent q u e n ou s pCtmes fa ire q u elq u es fouill es, en
dep ensant t out ce q u e n ou s a vi on s , car Belcliceanu , a ccable el e cb a rges ele
fa mili e, n e put contri b u e r q u e par son trava il ; et d 'autre p a rt, a fin cl 'etre p lus
ce rt a in s du r es ulta t d e n os etucl es, il fallait au ssi n ou s assurer les lurni e res
ct le co ntr61e d 'autres p ersonn es comp ete ntes.
P our a tteinclre le p remi er but , n ou s av a n s emp nmte d e l 'ar gent a
interet, et. po ur a n·iver au secon d, j e m e s ui s entendu avec Beld iceantt ain si
q u 'avec un a mi cap able et b o n trava ill eur, le Dr. E u gc n e Ri zu, et , en sem ble, n ou s
ava n s d ecid e la creati on cl ' un e societe au contr61e el e laq uelle nous pui ssio n s
so um ctt re n os trava u x et d ont nous pui ssion s a isem ent obt enir un co n co urs
m ateri ei, lo rsq u 'o n sa ura q u ell e sorte ele tra v au x n ou s ava n s ent rep r is.
E n a utomn e r888, ap res beau coup d e p ei n e, n ou s ava n s reali se la fo r-
m a ti on de la societe, so us la cle nom in a tion d e •S ociete S cientifi q u e et Littc-
r a ire ele J assy • . et n ous ava ns reuss i a elire co mme p resid ent le sav ant
professeur uni versita ire G r. Cobalcescu, q ue n ou s con si cl eri on s comm e celui
q ui n o us app orterait le plu s g rancl a ppui m oral et serait eu m c m e t emps un
prec ie ux examin a t eur d e n os trava ux .
M alhelll·eu se m ent pour n ous , G r. Cobalcescu t endait a a ttri buer a n os
s t ati on s et s urtout a cell e d e Cucuteni un e g r a ncle a n cienn ete, la fa isant
r em o nter jusqu'au q u atc rnai re; a n cienn et e q u ' il etayait sur le fa it d 'avoir
trou vc d a n s la st a ti on el e Cu cuteni d es denl s d e Rhin oceros 1\fe r ck i. E n va in
cb er chi on s n ou s a lu i d em o nt re r q u e la ci v ili sati on revelee p ar les objet s
ex humes n e pou vait pas etre q uaterna ire et q u e t out a u pl us nou s p ou vions
la faire rem onter ju squ 'a u x premi ers t emps du n eolitb iq u e; ai n s i s urg it u n
obst acle a n otre t e ntati v e m em e . E n t m u v ant d a ns la personne d e n otre p n~ ­
sident un e entrave, nou s voy io n s avec t erreur qu e t o ute !'economie d e notre
la be ur etait v ain e.
Cet etat d 'incertitucle n e n ou s clonna p as d ' en cou rage m ent p our le tra-

-23-

www.cimec.ro
vaii, ni d'appui moral. On ne voyait dans nos travau x que des essais conti -
nuels qui ne pouvai ent donner d'autres resultats qu'une perte d 'argent et
d 'en ergie.
Aucun ap pui d e nulle part . . . . . . . aucun en couragement.
Vo ulant t enler un e d erniere chance et m e basant s ur le faible materie!
ramasse jusqu 'alors. j 'ai prepare un petit m emoire avec Iequ el j e m e s ui s
dec ide de m e present er devant le Congres d ' Anthropologie et d'Arch eologie
prehi st o riqu es q ui clevait se reunir a Paris.
Pendant l 'ete 1889 je suis alle a mes frai s a u Congres de Paris, empor-
t a nt avec m oi le memoire et un certain n ombre d'objets typiq u es, afin d e les
so umettre aux m embres du Congres. A ce Congres j 'ai rencontre Alexandre
Odobescu qui m 'a encourage, m'a accueilli paternell ement et m'a donn e tout
son concours.
L'ouvrage fut bien re~u par les plus eminents membres du Congres q ui
o nt manifest e le plus vif interet pour n os recherches. Cet interet m 'a beau-
coup encourage, mais celui qui a contribue a rehausser n otre m oral fut Odo -
b escu , puis le president du Con g res lui-m eme, le savant d e Quatrefages q ui ,
pendant le Congres aussi bien que plus t ard et ju squ'a sa mort, n 'a jam a is
manq ue de n ou s en courager de ses conseil s.
D e ce Con gres je suis r evenu entierement gagn e pour la continuation
de n os rech er ches, surtout parce que j 'avais v u que cl 'autres pays etaient arrives
a etuclier beaucoup mieu x leur passe pre!Jistorique, q u oiqu e leur materiei
prehistorique fut jJa u vre et leurs moyens encore plus r estreints, et, en regar-
dant l'ex position d'a1·eh eologie prehistorique, nous nous somm es dit, Odobescu
et m oi: avec un peu de travail et ele bon n e volonte nou s pourrons aussi
ramasser du m a teriei prehistorique.
Avec cet espoir n ous avons commence avec Beldiceanu qui n 'attendait
qu'un m ot p our entrep rendre les travau x, a preparer les prochaines fouill es.
Dan s ce but nous avans etabli un plan de tra va il, a savoir de rech er ch er
les st a ti o ns le mie u x r e parties, au m o ins une po ur ch aqu e clepartement, a fin
que n olre travai l embrasse toute la Moldavie et pour pouvoir par consequent
tirer des conclusions plus ge nhales. Puisque nous n e p o u v ion s pas exhumer
en tierem ent les st ation s, n ous nous sommes clecid es a les explorer an m oyen
de puits p enetrant jusqu'a la t erre vive, parce qu'ainsi nous aurions d'un e
part la st ratifi cation compl ete d es station s etudi ees et que d'autre part le
m a te riei trouve a diverses profondeurs serait extrait de p lusi eu rs puits.
Plus le travail avan~ait, plus le materi ei deven ait important et varie,
les st ati ons se multipli a ient elles aussi et les derniers moyens dant je dispo-
sais s'epuisaient.
)l"ous avancions pleins d'espoir, n o us travailliun s d e tout notre coeur,
mais nous n e pens ions pas aux moye n s p ecuni a ires epui ses. Alors nous avans
pense a 1' Academie R oumaine et par l' interm ediaire de M. Alexandre Xenopol ,
le president de la Soeiete Seientifique et Litterai re de Jassy, nous avans solii-
cite un e iJaterventi on afin qu'on nous facilite par des m oyens materiels la
continuation des trava ux entrepris; on nou s a r epondu que l 'honorable Acade-
mie appreciait les travaux commences, mais que, n ·ayant pas d e fonds dispo-
nibles, elle ne pou va it n ou s a ccorder pour le m om ent aucune ai de.

-24-

www.cimec.ro
 Ainsi nous nou s somm es v u s dan s l'obli g ation d ' inter rom p re le cours
de n os travaux s an s espo ir ele po u vo ir les r epr enel re.
Ayant entenelu ele mes a mi s q u e M. T ach e Ionesc u, a cette epoqu e- la
Mi ni stre ele I' Ins tru cti on p ubli q u e, etait un h omme ele valeur, je m e sui s
p ersonne llement ad resse a lui , en lui e x posant les trava u x commen ces et n os
d iffi cultes d 'avan cer san s un app ui . M. I on escu a cb arge S te fa n Vârgolici ,
a lors in spect e u r ge neral d e l 'en seig nement seconda ire, d e voi r ce q ui a ete
fa it jusqu 'alors et s i le m a t eriei r am asse a q u elq u e v al eur. Nou s n e savon s
p as ce q u 'a r ap p ort e Vârgolici, m a is je sais q u e p our l'ann ee r895, d a n s le
b ud ge t d u l\Iinist ere d e I' In s trnction fut in s crite la somme d e 5 .000 lei p our
d es r ech erch es prehi st oriques .
Avec cette somm e n o u s n ous sommes procu re les appar eil s n ecessaires
au x etudes ; n ous avo n s paye un r em pla<;ant a la ch a ire d e l:l elcl iceanu et on
a ex hum e un e m o iti e de la st a ti on de Cu cuteni, d 'ott on a retire d e n om-
bre u x objet s p recie u x p arm i lesq u els 5 sq u elettes d 'h omm e.
Ces 5 squ elettes sont les premi ers d e l'epoq u e d e la pi e rr e poli e, connu s
ch ez nous. U n de ces sq u elettes t ro u ve a peu pres enti er fut p h ot og r aphie
d a n s la p os itio n ou il fut d eco uv ert p a r 1\1. le Dr. Obreja, professeur a
Bu carest, venu speci a lem ent po ur voir les travau x q u e Beldi cean u con du isai t
a Cu cuteni.
P a r la m or t d e Beldiceanu , j 'ai p erdu le p lu s p recieu x coll abo rateu r de
n os recherch es ; a p rese n t je trava ill e seul , sa n s a u cun ap pui et le l\lini st ere
d e l'In stru ct io n Pu bli q u e a raye de son b ud ge t la somm e accordee.
Seul en face d u m a teriei reuni , je m e sui s mi s a l'ceu v r e d e classifi ca-
t ion e n etu cl ian t ce q u e j e possedais.
S i m a s itu a t io n m a t eriell e m'a vait p ermi s d' avo ir plu s d e liberte, j 'aura is
ter min e l'etu de d etaill ee de ch aque st a ti on d'ap res le m a teri e i re uni , m a is afin
q u e q u elq u e chose fu t acco mpli , j 'a i comme n ce le petit o u vrage p resent d a n s
des limites plus res treintes.
Co mm e d eb ut je crois qu' il sera d e q u elq ue u t ilite pour ce u x q ui s'oc-
cu pent de l'etu cle d e l' his toire a ncienn e des Rouma in s et des p eupl es a rye n s
en ge n eral.
J' espere m eu e r a bonn e fiu l'etu d e plu s d eta illee q u e j 'a i commen cee,
r eia ti ve a u g ra n d pe u p le des T hraces; la je crois p ou voi r p lu s a m p lem ent prouv er,
a la satisfaction el e t o u s, les con cl us ion s q u e j 'expose d a n s cet ou vmge.
Bien q u e la p resente etud e so it co urte, j e l'ai red igee d e tell e fa<;on
q u e les ca racteres ge nerau x sur lesq uels se base tont l'ou v rage so ien t mi s
en ev idence.
D 'autre pa rt j e ti c ns a specifi e r q u e l a coll ectio n q u e j' a i utili see est
beau cou p p lus im po rta nte q u e les 450 elessin s q ui sont a nn excs a cet ou v rage
d an s un atl as, car d a n s la collection il y a e nco re des mill ic rs el'objet s q u e
je n 'ai eu ni le t emps ni les m oyen s d e p hot ographi er. D 'a ut re part j' a i fait
d essin er a la cr aie, en g ra ndeur n a turelle, p lu sieu rs objets q ui m 'ont p a ru
caracteristiques, p our q u'il s pu issent etre en s u it e plus fac il ement com pares et
etud ies par ceu x q ui s 'y interessent.
O n sa it com b ien il est el iffi cile et eli s p en d ieu x d 'assem bler et d e el essin er
les obj et s d ' un e collecti on aussi v ari ee et ri ch e q ue cell e ele J assy, p ourta nt
avec de gra nds sacrifi ces e t b eaucou p d e tt·avail je suis arri ve a d onn er a la

-25-

www.cimec.ro
coll ecti on d e l 'A tl as une presentation q ui d ep eint suffi samment b ien les st a -
ti on s ctudi ees.
Dep u is trois a n s on n e fa it plu s ri e n pour l"etude d es stati o n s prehi st o -
ri q u es d e Rouman ie.
Avec un e d epense a nnuell e d e s.ooo lei et d a n s un d elai d e q u elqu es
d izai n es d 'a n nees on pourra it con s titu er d eu x coll ection s, l'un e p our Bu ca r est ,
l 'autre p our J assy, q ui soient di g n es de com p arai son a n 'im po rt e q u ell e
collecti o n d es pays etra n gers; car les pays rouma in s ren ferm ent a uta nt d e
ri ch esses prehi st o ri q u es, q u 'il n 'y a pas un e r egion sa ns conse rve r d a ns ses
pro fonde urs l<t pre u ve indubitable de l'exist en ce et d e la v ie d e n os a n cetres .
Avec un peu de bonn e volonte et d e sa crifi ces materi els, on r endrait a
l a scie n ce hum ai n e en ge n eral, et au peuple r ouma in en pa rti culi er, un g r a n d
se rv ice en co ntin ua nt les fo u ill es p re!Ji st ori ques, car, p a r les r es tes det erres,
d 'un e p ar t on expli que beau coup d e choses et d 'autre p a rt il s 'et a blit un tra it
d ' un ion entre n os st a ti o n s prehi storiq u es et cell es d es pays voisin s.
J e ti en s e n tre a utres a p rouv er q u e tant en Molda vie q u 'e n Valachi e il
ex ist e des m illi er·s ele tu mulu s e t d e Ko UJ·ga n s q ui n e sant p as fouill es; d es
milli er s d 'en d roits conten a nt d es fragm ents et rest es prehi s t ori q u es, d es ruine s
d e ci t adelles et beau cou p d'a ntres preu ves d 'an cienn es h abi t a tion s.
Q u e d ise nt t o utes ces ch oses ?
L e si len ce d u t om bea u les domine.
] e cro is q ue le m om ent est ve nu d e les fa ire pa rl er.

G R . C. B U Ţ U R EA N U

J assy , le 20 Fev ri er rS<;R.

-26 -

www.cimec.ro
 SOMMAIRE
Pages

1. ANDRIEŞESCU: Quelques mots d'introduction, de souvenir et d'hom-

mage • . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . • . . . • . . . . 3
1. A.: ALEXANDRE ODOBESCU et le X-eme Congres international d' An-
thropologie et d' Archeologie prehistoriques. • • . • . . • • . • . 11
GR. c. BUŢUREANU: !ntroduction a la <Prehistoz"re en Roumanie. Etude
d' Archiologie prehistorique et d' Ethnographie >> 1898, en roumain et en
fran~ais, avec une notice biographique par I. A. . . • . . . • 17
ALEX. DONIC1: La Science chez les Primitifs . . . . ' • • . . . . . 27
Prof. Dr. TADEUSz SULIMIRSK1 : Einige rumiinische Funde in Polnischen
Museen -mit 5 Tafeln . . . . • . . . . . . • • . . · . . . . . . 33

Chronlque

En souvenir d'Alexandre Donici, avec 3 rapports d'information et de

recommandation parI. A. (p. 39). Deux lettres inedites par ALEx. DONIC1 (p. 44).

Planches

r. ANDRIEşEscu: XXXVI Planches des decouvertes fortuites et des fouilles

faites a Sarata-Monteoru (1926 et 1927), Poiana . Coţofeneşti (1929), Oinac
(1929 et 1930) et a Agighiol (1931), presentees, dans l'ordre chronologique
des materiaux , au XVII-eme Congres international d'Anthropologie et
d'Archeologie prehistorique, reuni a Bucarest-Cluj, septembre 1937.

-47-

www.cimec.ro