Andreescu Istoria Romanilor Cronicari Misionari Ctitori 1997

STEFAN ANDREESCU
' .
"
ISTORIA ROMANILOR:
CRONICARI, MISIONARI,
CTITORI
(SEC . XV-XVIl)
EDITURA UNIVERSITĂTII DIN BUCURESTI

1997' . '
. 7
--- BIBLIOTECA CENTRALĂ
UNIVERSIT AHA
Bucureşti
Cota~lG,:)R_~§~---·-····
Inventa~{>~\~. ~j::_
https://biblioteca-digitala.ro / https://unibuc.ro
ŞTEFAN ANDREESCU
"
ISTORIA ROMANILOR:
CRONICARI, MISIONARI,
CTITORI
{SEC. XV-XVIn
EDITURA UNIVERSITĂTII DL~ BUCUREŞTI

1997'
1,,
I
Referenţi ştiinţifici : Prof. dr. ALEXANDRU DUŢU
Conf. dr. DANIEL BARBU
l ilUffflM 11.,_I •vtlllltTIII

_Jocun,,,
~OT A // ,R_fl/~_.....-•-
<O Editura Universităţii din Bucureşti

Şos . Pa.11duri, 90-92, Bucureşti - 76235; Telefon 410.23.84
ISBN - 973 - 575 - 182 - 8
ABREVIERI
·• .
(Titluri de periodice)
AAR..'1S1 = "Analele Academiei Române", Memoriile Secfiunii

Istorice.
AIIAI = "Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie A. D .
Xenopol" .
AIIC = "Anuarul Institutului de Istorie din Cluj" .
AO = "Arhivel_e Olteniei".
AUB = "Analele Universităţii Bucureşti".
BC~U = "Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice" .
BOR = "Bi serica Orto doxă Română".
CI = "Cercetări Istorice".
CL = "Convorbiri Literare".
DI = "Diplomatarium Jtalicum" .
GB = "Glasul Bisericii ".
MA = "Mitropolia Ardealului".
M:VIS = "Mitropolia Moldovei şi Sucevei ".
:\10 = "Mitroplia Olteniei" .
RA = "Revista Arhivelor" .
RESEE = "Revue des ctudcs sud-est curopccnncs" .
RIAF = "Revista pentru istoric, archcologic şi filologic".
Rdl = "Revista de Istorie".
RI = "Revista Istorică".
RIR = "Revista Istorică Română".
RITL = "Revista de istoric şi teorie literară" .
RRH = "Rcvue Roumaine d'Histoire".
SCIA = "Studii şi cercetări de istoria artei".
SMIM = "Studii şi materiale de istoric medic" .
INTRODUCERE
La începutul veacului al XVIII-lea, Anton Maria def Chiaro

vorbea laudativ despre uşurinfa cu care "valahii" deprind orice
meşteşug, pn·ntre care şi cel al tiparului. Trăitor la curtea lui
Constantin Brâncoveanu, acest italian cultivat a ţinut chiar să dea o
listă a cărţilor apărute În Ţara Românească în vremea lui, începând
cu Biblia din 1688. Însă a socotit potrivit să facă şi următoarea
observaţie în legătură cu ea:
"S-ar .::iidea, ca pe lângă această înşirare de cărţi tipărite, să
fie şi o Istorie a domnitorilor valahi, dar nu e de mirare lipsa ei, căci
cu !oară uşurinţa tiparului, o astfel de Istorie, obiectivă, e greu de
închipuit, căci fiecare boier posedă câte o cronicăfăcută după placul
său, în care laudă sau ponegreşte voevozii trecutului, după binele sau
răul ce avusese familia boierului de la aceştia.
Unii boieri pătnmd pe fiii lor din capilărie cu acest soi de
iston·i. astfel că conp·nutul ziselor cronici devine tradiţie în familiile
lor" 1.
De fapt, aşa cum a fost stabilit cu destulă vreme în urmă,
iston·ografia din Ţara Românească în a doua jumătate a veacului al
XVII-iea a exprimat rivalitatea a două mari grupuri de familii
boiereşti, strânse fie în junt! neamului Cantacuzinilor, fie în junt!
celui al Bălenilor. Această confnmtare politică şi-a g;isit expresia în
două compilaţii cronicăreşti, care au fost multiplicate în numeroase
copii manuscrise. Astfel trebuie înfeleasă remarca lui De! Chiaro.
Anton Maria del Chiaro, Revoluţiile Valahiei, in româneşte de S. Cris-Crist1an , cu

1
o introducere de N. Iorga, Iaşi, 1929, p. 28.
după care "fiecare boier posedă câte o cronicăfăcută după placul
... 11}
sau .
Chiar dacă absenf.a unei istorii "obiective" a domnilor Ţării
Romiineşri, deplansă de secretarul.florentin al lui Brâncoveanu, era
o realitate la răscrucea secolelor XVII-XVIII, totuşi. cercetările
efectuare asupra textelor ce au răzbătut până la noi, adică al
Letopiseţului Cantacuzinesc şi. al a,:;n-numitei Cronici a Bălenilor,
au desl uşi.I că în amândouă infonnafiile cu privire la epocile mai
vechi provin dintr-un unic izvor, o cronică oficială a Ţării Româneşti
- care deci exprima punctul de vedere al domniei-, continuată până
pe la jumăratea veacului al XVII-iea.
Esre fie la sine Înfeles că tofi cei ce încearcă să afle cum se
infăfiŞll ace,v,tii veche cronică a Ţării Româneşti, astăzi dispărută,
sunt obligaţi să reCttrgă fr: chip exclusiv la textele târzii, în primul
rlind la Letopiseţul Canracuzinesc, care a urmat cu mai mare
_fi delirare firul expunerii din arhetipul pomenit. Dar aici se iveşte o
fntrebare esenp·ată: cum putem fixa şi. despărţi elementele originare,
despre care putem presupune că au figurat în cuprinsul celei dintâi
cronici a Ţării Româneşti, de adausurile târzii? Nicolae Iorga, în cel
dintâi memoriu al său cu privire la cronicile muntene prezentat
Acac.iemiei Române (1899), a făcut următoarea observafie de
prznc1p1u, după ce a pus faţă în faµI câieva pasaje din două
manuscrise ale LetopiseJuhd Cantacuzinesc:
'De obicei însă - şi aceasta e mai important - o cron ică nu se
prescurtează, ci se amplifică. Nu s-ar foJelege din ce motiv s-ar fi
elimin~t din crom ca mai întinsă unele elemente ale povestirii, cari
sunt Jeparte de a fi lipsite de interes',3.
2
Vezi, rr.ai ales, smdiuJ lui P. P. Pan.aitescu. !nceputurile istoriografiei în Ţara
Rom â n ească, în SMIM, V, 1962, p.!96 şi 216-244.
! K Iorga, Despre cronici şi cronicari, ed. îngrijită de Da.,naschin Mioc, Bucureşti,
198&, p. I 4.
6
Pe temeiul acestei observafii Iorga a fiXat prioritatea
cronologică a manuscrisului mai sărac în informaţii, socotind că
celălalt a fost completat cu "notife luate din examinarea hrisoavelor
domneşti sau din alte însemnări monastice',4. Şi trebuie spus
numaidecât că cercetătorii literaturii române vechi şi-au însuşit şi au
folosit consecvent perspectiva propusă de Iorga ...
ln ce ne priveşte, însă, după mai bine de două decenii În care
am revenit din timp În timp asupra problemelor ridicate de stratul cel
mai vechi al cronisticii muntene, am ajuns la convingerea că a existat
şi un proces invers. Anume, prin copierea repetată a "analelor
slavone" din veacul al XVI-iea, apoi prin ta1măcirea În româneşte şi
prelucrarea lor, o serie de amănunte ce figurau În vechea cronică
oficială a Ţării Romăneşti au fost eliminate, fiind probabil socotite
la un moment dat ca lipsite de interes. Această concluzie este menită
să slujească la refacerea ediJiei critice a Letopisefului
Cantacuzinesc, absolut necesară.
Cum era firesc, Întrebarea care s-a găsit în centml atenfiei
noastre a fost în legătură cu data redactării vechii cronici a Ţării
Româneşti. Este probabil că texte cronicăreşti au existat la miazăzi
de CarpaJi destul de timpuriu. Tot Nicolae Iorga-fntrezărea În spatele
unui izvor străin din secolul al XV-iea, care consemna fapte petrecute
în Ţara Românească în anii 1475-1477, însemnări "cu caracter de
cronică munteană", în limba greacl. Mai de curând, D. Năstase a
identificat un text, pe care /-a denumit "Cronica de la Tismana"
(1411-1413), şi care a fost defapt tălmăcirea în slavo-română a unei
cronici bizantine pierdute, întregită însă cu o "glosă românească"
4
lbidem.
1
N. Iorga, o cronică în greceşte pentru secolul al -XV-iea, în AA!Uv1Sl, Seria lll, I.
XIX, Bucureşti, 1937, p. 147-151 (comunicare reeditată în voi. Despre cronici .. .,
p. 271-274).
despre uciderea voievodului Dan I de către J,arol bulgar Şlşman 6.
Dar aceste texte nu au fost înregistrate în tradiJia manuscrisă
preluată de LetopiseţJl/ Cantacudnesc. Aici avem de-a face cu o
cronică care, deşi Începea cu "descălecatul" legendarului Negru
Vodă, "poartă timbrul .riecontestat al contemporaneităţii"
evenimentelor relatate abia din perioada de după domnia lui Neagoe
Basarab 7.
Dar, dacă admitem că această cronică slavonă a început să
fie scrisă pe vremea lui Radu vodă de la Afumaţi, ne întâmpină iarăşi
o problemă greu de rezolvat. Majoritatea cercetătorilor literaturii
române vechi socotesc de la sine înţeles că această primă cronică nu
consemna numai evenimente contemporane sau apropiate în timp, ci
avea şi un caracter retrospectiv, adică încerca de la bun început să
reconstituie istoria Ţării Româneşti până la anul 1290, al
"desca7ecatului" lui Negru Vodă. A existat, însă, şi un alt unghi de
vedere, care dPpăşeşte acest aproape "stereotip mental" al
cercetătorilor. Anume, N Cartojan, de pildă, pe temeiul analizei
cronisticii moldoveneşti - mai veche şi mult mai bogată decât cea din
Ţara Românească! - a formulat opinia că, poate, cea dintâi cronică
scrisă la răsărit de Carpaţi se ocupa exclusiv de domnia lui Ştefan
cel Mare, abia mai târziu domnul dând porunca "să se completeze
cronica cu istoria Moldovei de la întemeiere 118•
6
D. Năstase, Une chronique byzantine perdue et sa version slavo-roumaine (La
Chroniquede Tismana.1411-1413), în "Cyrillomethodianum", IV, Thcssalonique,
1977, p. 100-171.
7
D. Onciul, Curs de istoria românilor. De la întemeierea Principate/or pâni la
epoca lui Şlefa;i cel Mare, note stenografice luate după cursul predat de ... , 1905-
1906, p. 83 .
' r-.; . Can.ojan, lstoria literaturii române vechi, ed. Dan Zamfirescu. Bucureşti,
1980,p.61.
s
Cât priveşte Ţara Românească, către o concluzie similară pare să se
fi îndreptat D. Onciul, la care ne-am referit şi mai sus9• Mărturisim
că, în ceea ce ne priveşte, am adoptat aceeaşi perspectivă. Mai
exact, credem ca cele dintâi "anale slavone" s-au ivit în strânsă
legătură cu starea de tensiune politico-militară excepţională pe care
a traversat-o Ţara Românească sub domnia lui Radu de la Aji.Jmaţi
(1522-1529, cu întreruperi) . Ulterior, în cursul secolului al XVI-iea,
înaintea acestei cronici a fost pusă o scurtă introducere despre Negru
Vodă, precum şi o listă a domnilor ce s-au succedat pe tron în
intervalul 1290-1508, în care, pe lângă nume a fost consemnată în
majoritatea cazurilor doar durata domniei (fixată în chip arbitrar !).
Am înmănunchiat în această culegere contribuţii publicate în
diferite reviste, în răstimpul 1966-1994. Cea mai mare parte privesc
istoriografia munteană, care ne-a preocupat în chip deosebit. Am
adăugat, însă, în aceeaşi secţiune, şi două articole în legătură cu
cronistica moldovenească (VII şi VIII). Cititorul s-ar putea întreba,
totuşi, despre rostul prezen/ei în culegerea de faţă a textului asupra
lui Matei al Mirelor, care nu priveşte direct ipostaza de cronicar a
acestuia (IX). Adevărol este, însă, că acest text s-a născut tocmai
după ce am luat în discuţie, într-un alt context, activitatea de
cronicar a prelatului grec 10• Şi el este menit să întregească profilul
9
O . Onciul, op. cit., p. 93 . Onciul a fost izbit de faptul că în cronograful de
istorie universală al lui Mihail Moza ( I 620) a fost men\ionată doar data întemeierii
Moldovei, cca a Ţării Româneşti lipsind. Şi el găsea următoarea explica\ie: " .. . pe la
1620, când Mihai Moxa a scris cronica sa, tradi\iunea despre descă lecatul Ţării
Româneşti, aşa precum se găseşte în cea mai veche cronică a ţării , nu exis:a încă.
Această tJaditiune s-a adăugat după 1620, la prima compilare de croni că ce s-a !:icu 1
probabil în domnia lui Matei Basarab, deci după 1632".
10
Vezi Ştefan Andreescu, Restitutio Daciae, II, Bucureşti . 1989. p. 5 -60 .
cărturarolui, în ambianţa lumii spirituale sud-est europene din
primul sfert al vacului al XVII-iea.
Cea de-a doua secJiunc a cărfii ...euneşte câteva contribuţii în
lcgăru.-ă cu misionarii catolici în ţările române, în prima jumătate a
secolului al X111-lea. Este un dcmeniu de cercetare deosebit de fertil
pentm istoria societăţii româneşti în epoca Turcocratiei. În afara
faptului că au fost observatori atenţi ai stărilor de lucruri găsite la
fa/a locului, aceşri misionari au reprezentat în epoca respectivă
aproape unicul element de legătură constant între mediile aulice
româneşti şi Occident1 •
1
lnjine, am inclus la .ifărşiml cărJii de/aţă şi un articol despre

o ctitorie mai pufin obişnuită a voievodului Matei Basarab, atât prin
natura ei, cât şi prin locul în care a /est îna1ţată - raiaua turcească
a Giurgiului !
13 septembrie 1995
Bucureşti
11
Vezi şi Ştefan Andreescu, O relaţie de "căllrori străini" în Ţara Românească
fMoldova din anii 1632-1633, în: Izvoare străine pentru istoria românilor, voi.
îngrijit de Ştefan S. Gorovei, laşi, 1988, p. 51-60.
10
I. DI~ NOU DESPRE PRIMA CRO;'JICĂ
A ŢĂRII ROl\1Âl"EŞTI
Recitirea unor vechi texte, de mult cunoscute, poate rezerva

câteodată surprize cu totul deosebite, mai ales dacă unehiul lecturii
este substanţial diferit de ce! iniţial, din momentul semnalării şi
receptării acestor iexte în istoriografia noastră.
· Această reflecţie ne-a venit în minte încă odată în urma
analizei efectuate asupra unui memoriu, databil în 1580, pc care
pretendentul Petru Cercel l-a înaintat curţii regale engleze, pe când
încă se afla la Paris, prin intermediul Domnului de Saint-Bonnct 1•
Interesul primordial al accstut document consistă, aşa cum rema;ca
Iorga - cel dintâi exeget al său-, în aceea că ne dă."putinta de a vedea
cum înţelegea trecutul, drepturile şi situaţia ţării un <<domnişor>>
care nu-şi _revăzuse încă ţara, la 1580"2 • Nu suntem însă complet de
acord cu opinia lui Iorga că punctele în care expunerea cstc
''încurcată" s-ar datora exclusiv faptului că "informaţia pro c urată
verbal de Petru lui Saint-Bonnet a fost ascultată de un Englez cat ~
după cât a priceput redactează textul" 3 . Credem, mai curând, ~-- pc
1
N. Iorga, Rătăcirile în apus ale unui pretendent român Ioan Bogdan. in Jecolul ,1 /
XVI-iea, în AARMSI, Seria Ul, t. Vlll, Bucureşti, 1928, p. 288 -300.
2
fbidem, p. 299.
3 Ibidem, p. 298 . Întvecre timp s-a ivit şi opinia că în 1580 Petru Cercel în suşi S·M fi
aflat la Londra (I. Cniper, Cel mai hi sigi/m cu legenda in limba romci,w, m
"Magazin Istoric", an. XIV, 1980, 2, p. 6).
alocuri a fost vorba de o simplificare voită a prinţului pribeag, în
prezentarea cel puţin a confruntării dinastice recente din Ţara
Românească.
Astfel, la originea tuturor nenorocirilor familiei lui Petru s-ar
fi aflat "un anume Mihail", unealtă a lui Riistem paşa (mare vizir
între 1544-1553 şi 1555-1561), care 1-a folosit contra lui Pătraşcu
vodă cel Bun (1554-1557), tatăl lui Petru Cercel. Acest "Mihail" este
acuzat că ar fi fost "un om de porniri josnice şi dedat la tot felul de
lucruri de nimic" (a man of base ca/linge and given to all kinde of
naughtiness); totuşi la Poartă a fost recunoscut a fi fost "un nobil
coborât din fratele unui oarecare domn al Valahiei" şi că era "de fapt
din neamul Demetrianilor" (he was indeede of the familye of the
Demetrians)4, adică din însuşi neamul lui Petru. Identificarea a"cstui
enigmatic "Mihail" (Michel) ne este înlesnită atunci când, după
menţionarea trecerii lui Petru "în anul 1572" prin Transilvania, ni se
spune că la un moment dat "el a fost înştiinţat că Mihail, duşmanul
său, a murit şi că împăratul (sultanul) a refuzat să investească ori pe
tânărul fiu al aceiui Mihail, ori pe oricine altul ar pretinde drept la
aceste ţări" (de fapt, Ţara Românească)5. Este o clară referire la
moartea lui Alexandru Mitcea (1577), tatăl lui Mihnea Turcitul,
eveniment care l-ar fi decis pe Petru să-şi supună cauza chiar
sultanului, nu fără a cere în prealabil intervenţia regelui Franţei în
favoarea sa. Identitatea lui "Mihail" cu vodă Alexandru Mircea este
complet stabilită dacă punem la contributie şi memorialul lui Franco
Sivori, secretarul genovez al lui Petru Cercel, în care - desigur, pc
temeiul afirmaţiilor stăpânului său - se spune că moartea prin otrăvire
a lui Pătraşcu cel Bun a fost săvârşită "per oppera di Alessandro
• N. Iorga, op. cit., p. 291.

1
Ibidem, p. 292-293 .
voevoda suo parente"6• Este, aşadar, evident că prinţul pribeag, în
memoriul înaintat curţii engleze, nu a tăcut nici o "confuzie" - aşa
cum a crezut N. Iorga7 - între Alexandru Mircea şi Mircea Ciobanul,
care a fost de fapt inamicul lui Pătraşcu cel Bun. Pretendentul Petru
a dorit doar, în chip vădit, să indice existenţa în Ţara Românească a
unei ramuri dinastice rivale, care nu este alta decât cea a
"Mihneştilor". Într-adevăr, numele "Mihail" se află la baza formei
"Mihnea" şi astfel dispunem de o dovadă precisă că în 1580
descendenţii lui Mihnea vodă cel Rău (1508-1509), cum erau
Alexandru Mircea (1568-1577) şi fiul său Mihnea (1577-1583 şi
1585-1591)8, purtau deja denumirea generică "Mihneştii", care îi
desemna ca familie rivală liniei dinastice principale, celei a
"Demetrianilor", din care tăceau parte atât Pătraşcu cel Bun, cât şi
fiul său Petn... Pare probabil ca Petru Cercel să fi luat cunoştintă de
această denumire generică cel târziu în 1571-1572, când el s-a
apropiat pentru prima oară de hotarele Ţării Româneşti şi, intrând în
secret în legătură cu un grup de boieri fideli familiei sale (partiali di
suo padre), pregătea din Braşov răsturnarea lui Alexandru Mircea9 .
6
Ştefan Pascu, Petru Cercel Şi Ţara Ronmânească la sjărŞitul sec. XVI, Sibiu, 1944,
p. 136.
7
N. Iorga, op. cit., p. 298.
1
N. A. Constantinescu, Dicţionar onomastic românesc, Ed. Aca~emiei, Bucureşti ,
1963, p. l 08.'Mihnea cel Rău este chiar citat sub fonna "Mihail'' în Povestire despre
Dracu/a voievod (cca. 1486) (P. P. Panaitescu, Cronicile slavo-române din sec. XV-
XVI, Bucureşti, 1959, p. 206).
9
Ştefan Pascu, op. cit., p. 18 şi 137-138. Acelaşi text al lui Franco Sivori sugerează
şi o explica\ie plauzibilă asupra absen\ei dintre duşmanii lui Petru a familiei lui
Mircea Ciobanul, care s-a aflat la cârma Ţării Româneşti în răstimpul imediat
următor morţii lui Pătraşcu cel Bun (1558-1568), până la venirea pe tron a lui
Alexandru Mircea. într-adevăr, găsim aici (p . 137) consemnat faptul că, după ce a
scăpat din insula Rhodos, locuJ exilului său şi al fratelui său mai mare Pătraşc u ,
Petru Cercel s-a refugiat mai întâi în Siria "appresso una sua parente chiamata la
13
Dar cine erau "Demetrianii ? Nicolae Iorga e de părere că:
'1\camul <<Dcmetnanilor>> e o altă încurcătură, care vine din faptul
c.1 pretendentul iscălia totdeauna Petros Demetrius" 10 • În ce ne
pnvcste nu împărtăşim deloc acl!astă opinie. Un hrisov domnesc
dăruit la 1 august 1564 mănăstirii Sf. Ecaterina de la Muntele Sinai
de Petru vodă cel Tânăr, fiul lui Mircea Ciobanul, ne îngăduie să
intrczărim adevărata explicaţie a ad?.osului Demetrius, prezent
constant lângă nwncle viitorului Petru Cercel, precum şi, implicit, ce
in\clegca el prin "neamul Dem~trianilor". în acest hrisov Petru cel
Tânăr cerc..., în schimbul daniei făcute sus-amintitei mănăstiri, să fie
trccu\i în pomelnic: "Io Petru voievod şi părintele domniei meie, Io
Mircea voievod, iar după sfântul botez, Io Dimitrie voievod şi maica
de inima domniei mele. marea do~-nnă Cnejna. iar după sfantul
botezdoamna Ana şi pe iubiţii fraţi ai domniei mele, 1o Radu! şi
S1gnora Mirciona, donna vedova e richa che in quelle parti dimorava". Prin u..-mare
1-a ofent adă.post chiar Chiajna, văduva lui Mircea Ciobanul ! Iar, pe de altă pane,
lvirrcea Ciobanul ere. unul d.Jntre fi.i.i lui Radu cel Mare, sau "cel Bun" , pe care ş1 Petru
Cercel, in memoriul său din 1580, îl indica în mod corect că îi este "străbunic"
(R.aoul Bonui, Vayvode, great.! grandfat,ier) (N. Iorga, op. Cit., p. 290J . "Mihneştii"
se vor \mpăca abia iri 1587 et: ":Vfircioaia" şi farniha ei (N . Iorga, Un pact de familzc
ş o nuntă donmeasci î,: J58i, în AAR.\,1"S1, Seria III, t. XIl, Bucureşti, 1931, p. 27-
33). Ur.ul dmtre partizanii dm \ară ai lui Petru Cercel. din momentul când el s-a ivit
în Ardeal, a fost boteru1 Stoica postelnic din Ungurei, zis Maţilov, care era să-şi
piardă capul din pricină. că au fost surprinse scrisori ce-i erau ad.J·esate (GB, XXIV,
1965, I 1-12, p. 1138, n. 96).
1
°K Iorga, Rără::iriie in apus..., p. 299. Din nebăgare de seamă, tot Iorga susţine {p.
299-300) că abia din acest memoriu 1stcriografia română a luat cunoşti n\ă de
popasul lui Petru Cercel în Transilvania şi de trecerea lui apoi pe la curtea regelui
Sigismund August al Poloniei. Peregrinările lui "in Transilvania el di la in Ongaria
et finalmente in Polonia... dal Re Sigismondo che allora viveva" erau, însă,
cunoscute mai dmainte, din expunerea făcută la Veneţia în 8 martie 1581 de
ambasadorul Franţei, expunere publicată încă din 1874 de C. Esarcu (Petru Cercel.
DoC11men.1e descoperite in Arhivele Veneţiei, Bucureşti. J874, p. 28).
14
Mircea voievozi" (s. n. - Şt. A.)11. Aşadar, Mircea Ciobanul se chema
în realitate "Dimitrie". în Dicţionarol onomastic românesc, întocmit
de N. A. Constantinescu, numele "Mircea" este trecut In categoria
"numelor laice", altfel spus fără corespondent în calendarul
bisericesc 12 • Dar poate că mai corect ar fi să fie inclus în categoria
"supranumelor". Această observaţie ne este sugerată de o menţiune
din pomelnicul mănăstirii Argeşului, în care, în lista domnilor,
figurează şi un "Io Dimitr voevod nareceni Mircea", adică To
Dimitrie voievod zis Mircea 13 • Cum în acelaşi pomelnic mai apare,
ceva mai devreme, şi un alt "Io Dumitru voevod", pe care editorul
acestui izvor, regretatul A. Sacerdoţeanu, îl punea în rândul numelor
care "se cer lămurite" 1 4, fiindcă nu sunt coroborate de nici o cronică
sau alt gen de document, este locul să desprindem încheierea că şi în
acest caz, ca şi în cazul combinaţiei Petrus Demetrius, echivalentul
de căutat este Mircea 15 • ''Neamul Demetrianilor" nu poate fi prin
urmare altceva decât "neamul Mirceştilor", din care s-au desprins
ulterior "Mihneştii". Petru Cercel, prin adaosul la nwnele său a vrut
deci să-şi sublinieze permanent dreptul la tronul Ţării Româneşti, în
virtutea faptului că el era descendent direct al lui Mircea cel Bătrân ,
11 Documenta Romaniae Historica, B, Ţara Românească, voi. V, nr. 302, p. 334.

Cel dintâi care a utilizat acest act în chestiunea identificării "Demetrianilor" a fost
Dan Pleşia, Neagoe Basarab - Originea, familia Ş2. o scurtă privir,1 asupra politicii
Ţirii Româneşti la începutul veacului al XVI-iea , în ''Valachica '' , Târgovişte, 1969,
p. 50-51.
12
N. A. Constantinescu, op. cit., p. 322 -323 .
13
Aurelian Sacerdoţeanu, Pomelnicul mănăstirii Argeşului, în BOR, LXXXIII
1965, 3-4, p. 305.
14
Ibidem, p. 299 şi 304.
„ Nu e poate lipsit de interes să semnalăm ci şi în pomelnicul bisencii sr. ' icolae din
Şcheii Braşovului Petru Cercel figurează sub forma : "Io Petru voievod Dimitrie" (N .
Iorga, O descoperire privitoare la biserica Sf Nicolae din Şcheii Braştw11lu1 , în
AARMSI, Seria Ill, l XXII, Bucureşti, 1939, p. 5).
15
considerat astfel, în chip vădit, ca întemeietor al principalei ram.mi
dinastice.
Discuţia de mai sus, dacă pune în lumină conceptia dinastică
a lui Petru Cercel, nu lasă bineînţeles să se întrevadă în nici un fel
care erau justificările pentru dreptul la tron utiliz.ate de "Mihneşti",
cu care el se afla în competiţie, şi care - bănuim - la un moment dat
au ajuns chiar la cunoştinţa Porţii. Cu alt prilej, ocupându-ne de
datarea celei dintâi cronici a Ţării Româneşti, în slavonă, am susţinut
că redactarea ei trebuie plasată în a doua jumătate a secolului al
XVl-lca, mai exact chiar în vremea domniei lui Alexandru Mircea 16,
cel care a făcut ca în scaunul domnesc să se întoarcă "Mihneştii" . Nu
revenim asupra argumentelor folosite atunci. Destul să reamintim că ,
potrivit ipotezei noastre, sub domnia lui Alexandru Mircea au fost
"asamblate" într-un text unitar nucleele de cronică preexistente în
ţară, aşa-numita Cronică despre Radu de 1n Afamafi, care se încheia
cu anul 1525, precum şi Cronica despre Mircea Ciobanul, care
acoperea anii 1545-1559, punându-se în fruntea lui o scurtă
introducere despre legendarul "descălecător" de ţară Negru Vodă şi
o listă extrem de succintă a domnilor care s-au succedat pe tron în
intervalul 1290-1508 17 • Tocmai această listă ne interesează în cele de
16
Ştefan Andreescu, Considerations sur la date de la premiere chronique de
Volachie, in RRH, l XII, 1973, 2, p. 361-373.
11
Meritul identificării cronicii in legătură cu Radu de la Afumaţi revine lui Pavel
Chihaia, Cine a fost #Negru Voda"" intemeietor de ceta"fi şi ctitor de biserici ?, în
culegerea Pagini de veche artă românească, I, Ed. Academiei, Bucureşti, 1970, p.
116-118 . Numai că domnia sa a considerat în mod consecvent că această Cronică
despre Radu de Ia Afanmafi, cum a denumit-o, era deja prevăzută cu introducerea
despre 1':egru Vodă şi lista domnilor din secolele XIV - începutul celui de-al XVI-iea
(Ibidem, p. I 19-122; Idem, De la Negru Voda" la Neagoe Basarab. lnte,ferenJe
hterar-artistice în cultura româneasca" a evului de mijloc, Bucureşti, 1976, p. 52-53,
56-64 şi, mai ales, 93-105). Noi nu împ::. rtă 5irn acest punct de vedere. Existenţa unei
Cronici despre Mircea Ciobanul a fost pentru prima oară afirmată de N. Iorga,
16
faţă, în măsura în care ea, confruntată cu elementele puse la
dispoziţie de memoriul din 1580 al lui Petru Cercel, ne poate oferi llll
argt!lllent suplimentar în menţinerea datării !)ropuse.
În absolut toate variantele LetopiseJului Cantacuzinesc, în
care - cum bine se ştie - a fost condensată în cursul veacului XVII
tradiţia cronicărească a Ţării Româneşti, în capul listei primilor
domni, numaidecât după însuşi Negru Vodă, figurează un misterios
"Mihail vodă", care "au riomnit ani 19" 18 . B. Petriceicu-Hasdeu, în al
său Negru Vodă. Un si::col şi jumătate din începuturile statului Ţărei
Româneşti (1]30-/ 380), a "construit" un personaj, pe "Mihaiu-vodă
Liteanul", care ar fi domnit cam între 1246-1279, ime:diat drpă Radu
Basarab "zis Rzdu Negru", şi care ar fi totuna cu "Mihail" din
"cronica rnuntenească" 19 • lată 2cum şi opinia lui D. Onciul: "Cel
Cronicele muntene. Întâiul memoriu: Cronicele din secolul al XVII-iea, AAR..\1.Sl,

Sem. I.:, t. XXI, Bucureşti, 1899, p. 311-312 (= N. Iorga, Despre cronici şi cronicari,
ed. ingr.jită C:e C,amaschin Mioc, Bucureşti, 1988, p. 14).
• lstc,ria Ţării Rnmâneşti (I ?9().)690). Letopiseţul Cantacuzinesc, ed. critică de C.
1
Grecescu şi D. Simonescu, bucureşti, 1960, p. 3, 197_.şi 204; Virgil Cândea,

Letopiseţul Ţării Ro,nâ11c1şti (1292-1664) în versiunea arabă a lui Macarie Zaim, în
·•studii" - ~evistă de Istorie, t. 23, 1970, 4, jl. 681; Axinte Uricariul, Cronica
p11ralelâ a Tării Pumâneşti şi a Mo!dovei, I, ed. critică de Gabriel Ştrempel, Ed.
Minerv;., Bucur~1i. I ~Q), p. 2.
19
8. Petriceicu-Hasdeu, Etymologia.1'11 Magnum Romaniae, III, ed. Grigore Brâncuş,
Bucureşti, !976, p 716-735 şi 836-837. Se poate spune, totuşi, că în realitate
discu\ia în ieg ătură cu id~ntitalea acestw domn a început încă din pragul secolull!-i
trecut, deoMece Î'1tr-o copie de p~ atunci a letopiseJului Cantacuzinesc (ms. rom.
1713 de la Bibliote~a Academiei Române, clasificat în subgrupa 0 9 a editiei criticl
dm I )60 J numele re-;pectiv a fost adnotat in chipul următor: "în zilele acestw domnu
ver.i,-a„ 1..rdlul Carol ungurescu cu muJ\une de oşti ca să-l supue supt corona
ungurească; şi au făcut mare război cu Mihai vodă; şi fu biruit Carol craiul, căci de
ab1e au scăpat cu puţinei oameni w Tara Unguriască cu mare ruşine" (cd. cit., p.
197). AI re-rulta implicit echivalen\.l Mihai - Basarab I. Curios e că şi mai târziu s-a
încercat a .;e demonstra că "Mihail" ar fi "numele de botez" al învingătorului de la
17
dintâi Mihail Voievod e adeverit ca fiu şi succesor al lui Mircea cel
B:itr{in ... Pc acest Mihail, care în cronice nu se află numit la locul
si"1u. cronicarii se Ycdc că l-au pus greşit îndată după Radul Negru" 20•
Gi. este vorba numai de o ,;roare a celui care a întocmit lista domnilor
pentru râstimpui 1290-1508 şi că în realitate "Mihail vodă" nu este
decât fiul lui Mircea cel Bătrân, care totuşi - trebuie s-o spunem - a
avut o domnie a,ăt de efemeră (1418-1419), a crezut de altfel şi P. P.
Panaitcscu 2i. în sfârşit, potrivit unei ipoteze formulate de curând,
numele "Mihail" nu figura în "analele slavone ale secolului al
XVI-iea" şi ar fi fost i.11tercalat doar în vremea lui Matei Basarab,
între 1636-1640, luându-se drept model ordinea domnilor citati în
Posada: oe astă dală însă recurgându-se la documente, şi mai ales la actul papal din
I februane l 32i , citat mdirect ("Traian .:iimu, Mihail Basarab, în AO, IX, 1930, p.
29i-300). TotuŞi aruil cu pricma, pe. lân gă numele Basarab nu con\i.'le nici un adaos
care să justifice o asemenea ipoteză (A. L. Tăutu, Acta Joannis XXII (1317-1334),
Vaucar., 1952, nr. 92 , p. 182; reeditat şi în Do,..,111:enta Romaniae Historica, D,
Rela\ii între ţările ~orna.ne, Bucureşti, l 97i, nr. 17, p. 39).
ir, D. Onc1ul, Radu/ Negru Şi originile Principatului Ţării Româneşti, în Scrieri
is1once. voi.I. ed. A. S:icerdo\eanu, Bucureşti , 1968, p. 360.
;, P. ? . ?ar.aitescu. fnceputurile istoriografiei-in Ţara Rom anească, în SM1M, vot:
\" . B~c:ureşti , l %'.:. p. 201. Punctul de vedere al lui P. P. Panaitescu, formul at in
studiuJ citat (p . 216-220), este că introducerea despre J".egru Vodă şi lista domnilor
ulteriori, p ană la inceputul veacuJui cl XVI-lea, au fost alcătuite abia în vrem ţa lui
Matei Basarab. Numai âe atunci deci s-ar putea vorbi de ·"cea dintâi istorie a Ţării
Român eşti" sau de "întâia czste despre. istoria in L·eagă a Ţării Ro mâneşti " (ceea ce
noi am cher.:2: ;.mrna Cronică a Ţării Romane,c:i} Teza Panaitescu a fost recent
imbriii1ş: ·.a oe l\ . Sto.icescu, "DescaîccatH sau in temeiere? O veche preocupare a
1s torioţrafîei româneşti, în C'J]('~erea de ·sruâ.ii: Co 11stit11irea s:atclor fe11dale
~arnâ r. <".,:-;, Ed. Aci:demiei, Bucureiti, 19 O, p. 130-132. CriticJ principalului
arg.urr,::r·. ~iodu~ de Stoicescu la S::g-iu }osipes;u, Leropiseful Ca., racuzinesc şi
1, ~d;.r; .1 ,sronce a originiior p rincipatului Ţl:rii Român eşti, în Rdl, t. 33, 1980, 10,
ţ. ! i;-; 9- 1881 Ise referă. la versiunea redusă a studjul~ lw N. Stoic:scu, apărută în
:1=ee 2.ş1 renst.ă, nr. l/1980).
18
hrisovul lui Matei vodă pentru Cămpulung din 12 aprilie 163622 .
într-adevăr, în acest act sunt menţionate, pentru a se confirma vechile
privilegii ale oraşului, mai întâi hrisovul lui "Io Radul Negru"
voievod, iar numaidecât după, un hrisov de la "Mihail" voievod.
Numai că pentru fiecare din aceste hrisoave s-au indicat şi anii în
care, chipurile, ar fi fost scrise: la primul - 6800 (1291-1292), la al
doilea- 6900 (1391-1392) 23 ! Credem că dacă acum ar fi fost introdus
în cronică "Mihail vodă", căruia i s-au atribuit doar 19 ani de
domnie, în nici un caz în hrisovul domnesc din 12 aprilie 1636 între
el şi "Radu Negru" s-ar fi lăsat un interval de nu mai puţin de un
secol. Mai degrabă procesul a fost invers: cronica ţării, în care
figurau la început atât miticul întemeietor, cât şi, îndată după el - şi
acesta este lucrul care ne interesează aici - "Mihail vod.i', a slujit
drept sursă de inspiraţie în argumentarea originilor îndt!părtatc ale
privilegiilor Câmpulungului. Aşadar, hrisovul lui Matei Basarab din
12 aprilie 1636 fixează doar un termen ante quem sigur pentru
prezenţa numelui "Mihail vodă" în cronica Ţării Româneşti . Uşurinţa
cu care s-a procedat atunci la plasarea cronologică fantezistă a
"hrisovului" său (anul 6900 !) pledează, după opinia noastră, tocmai
în acest sens.
Admiţând evidentele lacune şi erori ale listei de care ne
ocupăm, oricum nu putem crede că la origine introducerea numelui
"Mihail vodă", imediat după cel al întemeietorului statului şi al
dinastici şi înainte de cele ale lui Dan I şi Mircea cel Bătrân s-a
datorat numai întâmplări i sau unei grosolane confuzii cronologice.
Dacă ne gândim o clipă cât prestigiu conferea acestui nume faptul de
22
Pavel Chihaia, De la Negru Vodă la Neagoe Basarab ... , p . 99-100.
23"Magazin Istoric pentru Dacia", V, Bucureşt i, 1847, p. 337-338; aceeaş i succesiune
de nume şi date se repetă şi în hrisovul din 3 mai 1646 (Ibidem, p. 345). Actul din
12 aprilie 1636 a fost reeditat în DRH, B, voi. XXV, nr. 250, p. 262-263.
19
a fi socotit succesorul în scaunul domnesc al lui însuşi Negru Vodă
vom re ali za că nu poate fi vorba nicidecum de o simplă greşeală.
C upJ. pă re rea noastră, ţ inând seamă de elementele ideologice
contin utc in atât de interesantul memoriu al lui Petru Cercel, avem
su f1c1entc motive să vedem în lista domnilor Ţării Româneşti pentru
rii.stirnpul 1290-1508 tot un instrument ideologic, de astă dată
intocmit spre a siuji interesele "Mihneftilor". Un "Mihail vodă" în
cronica o fi cia lă, în cea di„1tâi cronică de la întemeierea statului,
piasat inainte de "Mircea voevod bătrânul", ba chiar în descendenta
d i rectă a lui Negru vodă, elimina dintr-o lovitură pretenţia
"Mirceştiior" - sau, în varianta occidentală, a "Demetrianilor" - de a
fi cei mai îndreptăţiţi în a OGupa scaunul domnesc al Ţării
Româncşti 2' .
Că "Mihneştii" nu s-au sfiit deloc să recurgă la un fals
genealogic ştim prea bine dintr-o altă împrejurare. Este vorba de
i• Cat de necesară era o asemenea demonstraţie ne-o dovedeşte o seric întreagă de

rei)ere politice :ilc domniei lui Alex.andru Mircea, dar şi ale domniei fiului său
l\ fillnea. Toate concură in a mdica in ţară existen~ unui pu· emic grup de opozi\ie din
randuriie mari i boierimi. care dorea aducerea pc tron a unuia din descendenţii lui
Pâ tr aş :-u cei Bun (V ezi Dar, Pieş ia, Mii.t ăsrirea Dealul• n ecrop o lă domneasci şi
ceva aespre frămâ nrf:,ile interne din Ţara Românească in veacul al XVJ-lea , in
"Acta Valachica", Târgov~te, 1972, p. 148-152). Aceasta explică de altfel şi
ir,s1sten\2 cu care familia "Mihneştilor" a căutat să atragă de partea sa, prin al i anţe
matnrnoruale, unele din marile neamuri boiereşti din ţari . lată cum justifica, de pildă,
la 2 7 augusst 1582, într-o scrisoare către sor& sa, doamna Ecaterina Salvaresso,
mama lui Mihnea vodă, căsătoria fiului ei nu cu o prinţesă, ci cu o bo i eroa ică din
pa,1Lle Buzăului. J\ eaga din Cislău: " ... Dacâ mă întrebi despre mireasa ce i-am luat
lui Mihnea voievod, c fată de boier k,calmc, şi în zdevăr tn:l,uia să fi e; şi mi-ai scris
şi domr.1a ta s-o iau din neam înalt. dar n-a putut să-mi dea mâna. S ă fie bărbatul
h un. el cinsieşte femeia; pe cncare ar fi luat-o, tot ar fi fost Do arr.n ă ... " (E. de
l-i mnuzaki. Documente privitoare la istoria românilor, voi. XIV -1, Bucureşti, I 915,
m . CXXXV, p. 61 ).
20
grupul de mărturii care tindeau să pună în lumină la un moment dat
originea lor "din familia regală a Corvinilor". Dar credem că această
"teorie" şi-a tăcut apariţia doar la câtăva vreme după 1574, adică
după reuşita instalare pe tronul Moldovei a lui Petru Şchiopul, fratele
lui Alexandru Mircea. Această nouă etapă din evolutia "Mihneştilor" ,
care a însemnat unirea dinastică a Ţării Româneşti şi Moldovei, a
reclamat neîndoielnic făurirea unei imagini mai ambiţioase asupra
familiei, oarecum dincolo şi deasupra tradiţiilor dinastice locale.
Ascendenţa lor "regală" avea desigur menirea să le justifice prezenţa
la cârma ambelor state româneşti extracarpatice şi chiar, în
perspectivă - aşa cum pare să rezulte dintr-o mărturie deocamdată
unică -, la cea a Transilvaniei. Această genealogie de prestigiu
corespundea, deci, foarte probabil, existenţei proiectului unei "Dacii"
refăcute sub scut otoman 25 .
Revenind la Negru Vodă şi la "succesorul" său Mihail din
prima Cronică a Ţării Româneşti - aşa cum am denumit compilatia
în limba slavonă pe care am atribuit-o vremii lui Alexandru Mircea
-, mai trebuie să observăm că oricând, dacă s-ar fi vrot acest lucro.
o confruntare cu cele mai vechi pomelnice .din tară ar fi oferit
posibilitatea rectificării listei primilor domni. Cum se ştie, atât
pomelnicul de la Episcopia Râmnicului şi unul din cele două
2SŞtefan Andrecscu, Restitutio Daciae, l, Relapile politice dintre Ţara Românească.

Moldova şi Transilvania în răstimpul 1526-1593, Bucureşti , 1980, p. 174-175. Altă
opinie la Pavel Ouhaia, De la Negru Vodă la Neagoe Basarab ... , p. I 20-121 . Faptul
că în inscripţia din 1590, din biserica Sf. Matei din Murano, Mihnea Turcitul se arată
a fi, pe lângă "nepot de fiu al lui Mihnea" (cel Rău) şi "strănepot al lui Radu " ( I), nu
însemnă neapărat că el "se interesa oricum de întemeietorul \ării " (Ibidem, p. 12 3 ),
ci mai curând că, având de înfruntat pretenţiile dinastice ale lui Petru Ce rcel, care-ş,
punea între antecesori - cum am văzut - pc un "Radu cel Bun", atribuindu -i faptele
lui Mircea cel Bătrân (N. Iorga, Rătăcirile în apus ... , p. 290 şi 298-299), a vrut ş1 d
să-şi pună în lumină descendenţa dintr-un "Radu" voievod !
21
pomelnice păstrate la Câmpulung, cât şi pomelnicul mănăstirii
Argeşului încep cu "Io Basarab Voevod" şi continuă cu enumerarea,
in genere corectă, a voievozilor din a doua jumătate a veacului al
XJV-lea 2n. Inutil să mai spunem că în aceste pomelnice, în
succesiunea imediată a lui Basarab, nu figurează nici un "Mihail"!
Poate că însăşi "substituirea" lui Basarab prin legendarul Negru
Vodă 27, atunci când a fost redactată partra de început a Cronicii Ţării
Româneşri, nu a avut la urma urmelor decât scopul de a facilita
26
Vezi D . Onciul. Vechile pomelnice ca izvoare istoria, în Stwiii de istorie, ed.
A. Sacerdoţeanu, Bucureşti, 1971, p. 262-266.
17
Recent a ieşit la iveală un hrisov al lui Mircea Ciobanul, cu data 3 mai 1549, care
parc a cuprinde cea mai timpurie "atestare docwnentari" a lui Negru Vodă, citat
sub forma "Negru voievod cel Bătrân" (A. Busuioccanu, Două documente
inedite din Ţara Româneasci din secolul al XYI-lea, în SMIM, voi. IX, Bucureşti,
1978, p . 167). în genere, în documentele noastre interne medievale adaosul "cel
bătrân" intervine pc lângă numele unui domn pentru a-1 diferen\ia de unul sau mai
mulţi succesori, care au purtat acelaş nume. Dar această observaţie ne îndrumă spre
numele lui Laiotă B~b voievod (1473-1477), în care într-adevăr componenta
Laiotănu înseamnă altceva decât ... Negru! (N. Iorga, Numele de botez la români,
Bucureşti, 1934, p. 7 şi 14, unde arată că "Laioti" vine "de la românescul Laiu-
Negru"; vezi şi N. A. Constantinescu, op. cit., p. 307; cf. opinia lui Emil Petrovici,
Numele de persoani Laioti în toponimia românească, în "Romanoslavica", III,
Bucureşti , 1958, p. 13-20; după care acest nume ar deriva din Ylad-Yladislav). Pe
}orga nu l-a interesat deloc această echivaJenţi deoarece, aşa cum sublinia Gh. I.
Brătianu (Tradipa istorică despre întemeierea statelor române~. Ed. Eminescu,
Bucureşti , 1980, p. 89), încă din 1905 "nu mai ţincz seamă de mitul descălecării",
identificându-l apoi mereu pe Negru Vodă cu Neagoe Basarab. Trebuie totuşi
remarcat că numele "Laiotă" alătw'i de "Basarab" (Basaraba Laiotaj nu figurează
decât în cronicile moldoveneşti, anume în aşa-numitul Letopiseţ de la Putna , datând
din primul sfert al secolului al XVI-iea (P. P. Panaitcscu, Cronicile slavo-române ... ,
p. 45 , 57, 71). în Ţara Românească duşmanii săi, Radu cel Frumos, Vlad Ţepeş şi
Basarab cel Tânăr, îl cheamă simplu: "Laioti" (1. Bogdan, Documente privitoare la
relafiile Ţării Române~ cu Braşovul ş cu Jara ungurească, în sec. XY ş XYI,
Bucureşti, 1905, indice). în schimb, în prima jumătate a secolului următor a existat
Wl pretendent cu acelaşi nume, "Laioti Bisărabă", care a încercat să-l răstoarne pe
Radu vodă Paisie, şi care figureui în aceastl formi într-un act de cancelarie din 17
noiembrie 1538 (DRH, B, IV, nr. 69, p. 91).
22
acreditarea ideii existentei unui strămoş în linie dreaptă al
"Mihneştilor", care ar fi domnit încă înaintea lui Mircea cel Bătrân.
Dar renuntarea la numele "Basarab" - prezent, repetăm, în
pomelnice - poate să fi avut şi un rost complementar, în legătură cu
amintirea vie a prestigioasei domnii a lui Neagoe Basarab (1512-
1521), care, cum e ştiut, s-a folosit în mod consecvent în titlul
său oficial doar de numele "Basarab" (titlul său a fost, de obicei:
".. .Io Basarab voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul marelui
Basarab voievod") 28 • Spunem aceasta întrucât într-o scrisoare din
Pera, cu data 18 iunie 1577, redactată deci în preajma morţii lui
Alexandru Mircea, se afirmă că pe la începutul acelui an la Poartă se
ivise un pretendent, care pe temeiul mărturiei a şase "Velachi", a
susţinut că el "e fiul lui Basarab, cea mai nobilă familie din
e e
Muntenia" ( .. .che lui fiii o di Basaraba, che la piu nobile caxa di
Velachia) 29 • Evident, la un examen superficial, în această menţiune
ar putea fi identificată o referire la însuşi Basarab I, cel Mare sau
Întemeietoru!, cum obişnuiesc a-l chema istoricii mai noi. Cu
alte cuvinte, "casa" sau "familia" Basarabilor, semnalată în
documentul din 1577, nu ar fi alta decât Î!}săşi dinastia Ţării
Româneşti, privită în totalitatea ei. Fără a t:xclude deloc faptul că
numele în discutie a purtat mereu, indiferent de epocă, o aură
specială - cel pu\in în ambianta curţii domneşti -, în care în fond
răzbătea amintirea întemeietorului şi a momentului întemeierii,
credem că pretendentul din 1577 şi "martorii" săi nu au recurs în nici
un caz la acest concept general. însăşi fom1ula "la piu nobile caxa di
21
Pmtru excepţii - cazul unor hrisoave pentru mănăstiri , unde urma să-i !ie
pomenit numele de botez Neagoe - vezi Ştefan Andreescu, Familia lui Mihai
Viteazul, în culegerea de studii Mihai Viteazul, sub îngrijirea lui P. Cemovodeanu
şi C. Rezachevici, Bucureşti, 1975, p. 234 .
29 N . Iorga, Contribuţiuni la istoria Munteniei în a doua jumătate a sec. XVI, în
AARMSI, Seria II, t XVIll, Bucureşti, 1896, p. 22.
23
\ 'clach1a " presupune şi existenta altor "case" sau "familii" cu drepturi
la u-on. chiar dacă cca a "Basarabilor" este recomandată a fi "cea mai
nobi l ă" 3 v . Oricum, pentru a reveni la chestiunea cronicii, e limpede
c{i prczcn\a unui "Basarab voi evod" în capul listei domnilor Ţării
R. om ancşu ar fi putut pricinui apropieri stânjenitoare, ceea ce bănuim
d. a contribuit în plus la preferinţa acordată lui ''Negru Vodă" al
tradi\ic i popularC' 31•
Un ultim argument care pledează, după opinia noastră, pentru
redactarea celei dintâi Cronici a Ţării Româneşti în ambianta curţii
domneşti a lui Alexandru Mircea. Toate variantele cunoscute ale
Letopiseptlui Cantacuzinesc vădesc faptul că istoria Ţării Româneşti
începe să fie expusă mai detailat abia cu anul 1508, adică tocmai cu
intrarea pe scena politică a lui Mihnea cel Rău şi a fiului său Mircea,
care sunt bunicul şi tatăl lui Alexandru vodă. Presuptmem, aşadar, că
~a-numita Cronică despre Radu de la Afumap·, care a reprezentat
primu l text de cronică preluat în momentul alcătuirii Cronicii Ţării
Române,~i, a fost p reced ată atunci nu numai de introducerea despre
~ cgru Vod ă şi de lista domnilor pentru răstimpul 1290-1508, dar şi
de un scurt text cu privire la înaintaşii cc!ui ce domnea ·la data
efectu ă ri i acestei operaţ ii . Indirect, existenta în \ară a unei "istorii"
oficiale asupra lui Mihnea cel Rău şi Mircea Pretendentul poate fi
p robată. credem, dacă recitim şi reflectăm putin asupra a două texte
de in scripţii, autentice crâmpeie de cronică, amândouă alcătuite sub
l(, ŞiPavel Chihaia, De la Negru Vodl la Neagoe Basarab ... , p. 121, care a semnalat
ş1 discutat menţiur,e.. de mai sus, a văzut în "fiul Jui Basarab" o referire 1a
" descendenţii lui 1'eagoe Basarab".
11
o~tilitaiea tre:,,jtă de numele Basarab este s~gerată şi de însuşi faptul ci în Cronica
{/Jrii Romuneşti, de care ne ocupăm, tocmai unui "Basarab", anume Jui "Laiotă
Basarab vodă cel Bătrân", i se atribuie reprobabilul gest de a fi "închinat \afl
I rcilor" (L'etopiuJul Cantacvziltesc; ed. cit., p. 4 şi 205; Vitgil Cândca, op. cit., p.
fJ!! I).
Alexandru Mircea şi, foarte probabil, din însăşi porunca lui. Ne
gândim la pisania îantânii din Ocnele Mari, datată 12 noiembrie
1571, şi la aşa-nunmita Cronică murală de la mănăstirea BucovăJ,
databilă în 157432 • Deşi aceste texte evocă pe larg biografia de
pribeag, plină de suferinţe, a lui Alexandru, până la apucarea
scaunului domnesc, în acelaşi timp ilustrând cum nu se poate mai
bine "spiritul cronicăresc" existent în \ară 33 , ele nu pomenesc absolut
nimic de originea domnului, de drepturile lui asupra tronului. Or,
absenţa oricărei preocupări de acest gen în inscripţiile discutate lasă
să se bănuiască existenta contemporană a unui alt text, care nu putea
fi decât cronica oficială a ţării, în care erau temeinic demonstrate
tocmai drepturile amintite.
•
Cercetătoriiproblemei începuturilor istoriografici din Ţ:u :i
Românească sunt în genere de acord că o fază majoră pe drumul spre
opera, pc care astăzi o cunoaştem sub numele de Letopise(1 1I
Cantacuzinesc, a fost reprezen tată de domnia lui ~·latei Basarab '-.
Discu\iile continuă, însă, fireşte, în legătură cu ceea cc trebuie
atribuit acestui moment din monumentala construcţie cron ică re a se:}.
Observa\iile noastre vor porni de la o sugestie mai veche a lui
Nicolae Iorga, pc care ulterior ci însuş i a abandonat-oJ5...
12
Inscripţiile medil!\lale ale României, 1, OraŞ)tl Bucure;,ti, Ed. AcJd cm1-:1,
Bucureşti, 1965, nr. 578, p. 480; P.P. Panaitescu, Cronicile slavu-române .. , ;i 1•;: ·
196. .
ii Am încercat definirea acestui concept într-un articol pu blicai in
"România Literară", an. VI, 1973, 4, p. 8.
:M Vezi, mai ales, P. P, Panaitescu, fnceputurile isloriogru/iei i11 /iirc,
Româ11easct .. , p. 21 S-220.
is Remarca aparţine lui l. Ionaşcu, Despre logofătul Stoica ludesc11 .:,, pa!t'n 11, 11 ·,
Cf'Ollicii •[noria Ţă-ii Ro1'1âneşti•, în AUB, Scria ştiin\elor sociale, lsrurie , I '! Sf,, ··.
p. 263, n. 10.
Iorga, analiz.ând structura LetopiseJului Cantacuzinesc,
a fost cel dintâi care a identificat în cuprinsul său, ca un corp
distinct, "cronica oficială" a lui Matei Basarab 36 • Dar tot el a remarcat
că, în chip ciudat, în unele manuscrise, îndată ce se termină "vieaţa
lui Matei" (Basarab), apare u:1 text care nu are nici o legătură cu
lucrarea istorică abia încheiată: "izvodul cărţii lui Theofan,
patriiarhul Ierusalimului", care este un "d~cret patriarhal într-o ceartă
de călugări la Sîantul Mormânt (1634). Se spune la sîarşit că decretul
e tradus de un Simion, al doilea Logofăt. S-ar putea ca tot acest
Simion să fi scris şi cronica, precum se poate ca un copist să fi adaos
bucata aceasta la opera biografului lui Matei. Oricum ar fi,
compilatorul, luând viaţa lui Matei, a luat cu dânsa şi acest apendice,
care nu prea avea mare rost, se înţelege" . în notă, tot Iorga observa
că ''părerea că avem a face cu o boţă de copist" este întărită de faptul
că într-o altă versiune a LetopiseJului Cantacuzinesc pe care a
studiat-o (cea de la Oradea Mare), textul respectiv a fost eliminat,
trecându-se direct de la consemnarea morţii lui Matei Basarab, la
domnia următo.:re, a lui Constantin Şerban37 • De fapt, în foarte multe
.14N. Iorga, Cronicele muntene. lntâiul memoriu. .. , p. 314-315. Iorga separă t,.,tuşi
de această "cronică" descrierea evenimentelor care l-au adus pe tron pe Matei
Basarab, socotind că respectiva secţiune "e nwnai prefa\a de prigonire" a domniei
lui. Aceasta deci ar fi o alti "frânturi" (p. 305) din care a fost compilat LetopisefJ'l
Canuicuzmesc.
37
Ibidem , p. 315 (= N. Iorga, Despre cronici şi cronicari, ed. cit. p. 17). Pentru
conflictul dintre comunităţile greacă şi armeană de la Ierusalim, care formează
obiectul cărţii patriarhului Theofan, vezi Aurel Decci, Istoria Imperiului otoman
(pâni la 1656), Bucureşti, 1978, p. 347. Vezi şi Steven Runciman, The Great
Church in Captivity, Cambridge, 1968, p. 236. Despre trecerile lui Theofan prin
ţările române: N. Iorga, Byzance apres Byzance, Bucarest, 1971 , p. 169 şi Ilie
Georgescu, Legilurile Jărilor române cu Ierusalimul. Patriarhii Ierusalimului în
J.ările române (veac. XVll-XVlIIj, in "Studii Teologice", seria II, an. vm, 1956, 5-6,
p. 350-351 .
26
copii ale LetopiseJului Cantacuzinesc "izvodul cărţii lui Theofan"
lipseşte, ceea ce dovedeşte că a fost considerat foarte curând drept un
corp străin, care nu-şi are locul în ţesătura operei. Chiar şi autorii
ediţiei critice din 1960 au procedat la fel, deşi la baza acestei ediţii a
stat tocmai un manuscris - "cel mai vechi, datat sigur" - în care figura
"izvodul" sus-citat' 8 • Manuscrisul în cauză, desemnat cu sigla V, a
aparţinut lui Ştefan vodă Cantacuzino şi, drept urmare, a putut fi
datat între aprilie 1714 şi ianuarie 171639•
Orice încercare de a introduce în discuţie, în legătură cu
alcătuirea cronicii lui Matei Basarab, a numelui lui "Simon al doilea
logothet", care în 1634 a tălmăcit "dupre limba greciască pre limba
rumânească" actul patriarhului Theofan, trebuie neîndoielnic să
înceapă cu schiţarea biografiei lui. Lucrul a fost făcut, înaintea
noastră, de I. Ionaşcu, dar cu scopul de a demonstra că el nu a putut
fi autorul "Vieţii" lui vodă Matei, integrată în cronica
cantacuzinească, şi nici "copistul cronicii până la domnia lui
Constantin vodă Şerban", deoarece s-a stins din viaţă încă înainte de
1650'4°. 0:altă serie de date asupra aceluiaşi personaj au fost reunite
şi prezentate, într-un alt context, de Gh. T . Io~escu • Vom trece şi
41
noi în revistă aceste date, întregind "fişa" biografică, cu unele

elemente ce au scăpat autorilor menţionaţi. Nu înainte de a preciza,
31
letopisep,,I Cantacuzinesc, cd. cit., p. LX şi 202-204.
39
Ibidem, p. XXXIX.
40 L Ionaşcu, op. cit , p. 266 şi 281 . De fapt, cel dintâi autor care s-a ocupat în treacăt,
mai mult din punctul de vedere al legăturilor matrimoniale, de acest boier a fost
George D. Florescu, Ceva despre câteva neamuri boiereşti olteneşti înrudite intre
ele in veacul al XVII-iea, Bucu.reşti, 1944, p. 15-16 (extras din "Arhiva
Româneascl"). Pentru descendenţa sa, vezi N. Stoicescu, Dicţionar al marilor
dregltori din Ţara Româneascl şi Moldova (sec. XIV-XVII), Bucureşti, 197 1, p.
223.
• 1 Gb. T. Ionescu, Un caz de nerespectare de către domnie a "Mărturisirii" martori/nr
adevmtori, in AUB,lstorie, an. XVIII, 1969, 2, nota 53, p. 141-142.
27
însă, că raţionamentul pe care s-a bizuit I. Ionaşcu este fals, deoarece
"\ ia\a" lui Matei Basarab nu a fost un text compact, conceput dintr-o
dalâ . O lectură cât de cât atentă a paginilor închinate domniei lui
Matei Basarab, aşa cum este ea reflectată de toate versiunile
Lc1op1se(ului Cantacuzinesc, lasă să se întrevadă mai multe etape de
redactare : a) Răstimpul anilor 1629-1633, în care are loc pribegirea
lu i Matei aga din Brâncoveni şi se ::,regăteşte înscăunarea lui,
urmată de drumul la Poartă şi participarea la expediţia din Polonia,
constituie un capitol distinct, bogat în precizări cronologice, care
nu puteau ieşi decât de sub pana unui martor al evenimentelor; b)
după aproximativ zece ani de domnie ai lui Matei, lucrul la cronică
a fost reluat, tocmai spre a se face ''bilanţul" acestui răstimp plin de
înfăptuiri ~toriceşti 42; c) sîarşitul lui Matei vodă a fost fără îndoială
consemnat odată cu împrejurările înscăunării succesorului său,
Constantin vodă Şerban, adică la începutul domniei acestuia din
urmă43 • Aşadar, aşa-nunmita "cronică oficială" a lui Matei Basarab,
redactată :desigur în limba română, nu a avut o existenţă de sine
stătătoare, aşa precum a avut-o Cronica lui Mihai Viteazul, care pare
a fi fost prima scriere istorică în româneşte44 •
Să stăruim acwn asupra biografiei lui "Sima logofătul", nume
sub care a fost cunoscut în epocă personajul nostru. Activitatea lui
este documentată, din câte putem şti astăzi, pe parcursul a mai bine
de trei decenii, între 1611-1645, când, puţin înainte de 24 noiembrie,
• Vezi mai jos: Cu privire la "faza Matei Basarab" din cronica Ţirii Româneşti.
1
0
Vezi mai jos: Goran logofătul din Olăneşti Şi "LetopiseJUl Cantantacuzinesc".
„ Cel dintâi care a fâcut această cbservaţie a fost P. P. Panaitcscu, Începuturile
istoriografiei fn Ţara Româneasci. .. , p. 217 : "alcătuirea primei istorii a Ţării
Româneşti (în limba română - Şt.A.) se datoreşte curţii domneşti a lui Matei
Basarab". Pentru Cronica lui Mihai Viteazul, vezi Dan Zamfirescu, Contribufii la
istoria literaturii române vechi, Bucureşti, 1981 , p. 383-459; cf. I. C. Chiµmia,
Probleme de bazi ale literaturii române vechi, Bucureşti, 1972, p. 145-157.
28
el a "răposat"45 • în tot acest răstimp a achiziţionat nenumărate sate şi
părţi de sate, aşa încât în prima parte a domniei lui Matei Basarab
putea fi socotit stăpânitorul unui întins domeniu46 • într-una din
misiunile diplomatice pe care le-a executat la curtea princiară
transilvăneană, el îşi spune: "Simion Dediul, al doilea vistiemic" 47 •
Tatăl lui a fost, deci, după toate probabilităţile, marele vistier D.ediu
al lui ~du vodă Mihnea, atestat în sfatul domnesc între 15
septembrie 1611-1 O noiembrie 161548 • Prima lui soţie, Elisafta, era
nepoata de văr a Doamnei Neaga, soţia lui Mihnea vodă Turcitul49 •
Cât despre a doua soţie, ea s-a numit Maria şi era sora lui Buzinca,
mare coffiis.50. Două acte, ambele din 3 mai 1620, oferă lămurirea că
5
' Actul este inclus în voi. XXX al corpusului Documenta Romaniae Historica,
seria B, Ţara Românească, pregătit pentru tipar de Violeta Barbu, Maricta Chipcr şi
Gh. Laz.ăr, de la Institutul de Istoric "N. Iorga" din Bucureşti. Menţionăm că un act
din 14 ianuarie 1645 ii vădeşte pc Suna încă în viaţă . I. Ionaşcu a crezut că ultitna
martwic care ar atesta că Suna trăia ar fi din 13 iunie 164 7 (op. cit., p. 266).
"'Aspectul acesta a fost in atenţia lui Gh. T . Ionescu, op. cit., loc. cit. Pentru
completarea datelor asupra domeniului, vezi DRH, B, voi. XXIV (1633-1634),
Bucureşti , I 974 şi voi. XXV (1635-1636), Bucureşti , I 985, s.v. Sima . Principala
sa achiziţie a fost satul Păuşcşti, din jud. Vâlcea, de la care îşi va lua chiar numele
neamul întemeiat de el.
47
CI, an XIII-XIV, laşi, I 940, p. 490.
"N. Stoicescu, Dicţionar, p . I 67 . în 24 august 1612 "vistierul Dedul" era proaspăt
întors in \ară de la Poartă (A . Vcress, Documente privitoare la istoria Ardealului,
Moldovei şi Ţării Româneşti, voi. VIII, Bucureşti, 1935, nr. 222, p. 277).
• G. D. Florescu, op . cit., p. 16, care a precizat totodată că Elisafta (Safta), fiica
9
lui Preda din Rwnceni, a murit în I 623 şi că a fost îngropată în biserica Mitropoliei
din Târgovişte; din această căsătorie nu au rezultat copii (vezi şi Gh. T . Ionescu,
op.cit., loc. cit.). Doamna Neaga este indicată in mod expres ca " mătuşa Elisanei" in
hrisovul din 28 iunie 1624 pentru satul Grozăveşti din jud. Ilfov (Documente privind
istoria României, B, veac. XVU-4, nr. 446, p. 437).
50
G. D. Florescu, op. cit., loc. cil Pentru biografia marelui comis Buzinca, ve.li
N. Stoicescu, op. cit. , p. 133-134. Din această căsătorie s-au născut doi copii : o fiică,
care a devenit soµa lui Tudor din Greci (Olt) şi un fiu, Radu zis Păuşcscul .
29
la început a fost "logofăt de vistierie" 51 , abia în anii următori trecând
in canc:::l:uia domnească. în calitate de al doilea logofăt. Începând din
l ;:,: ;s îl in tă mm ca ispravnic la întocmirea a numeroase hrisoave
<lomn~ti':. Zece ani mai tarziu, la începutul lui 1638, devine vistier
al doik:i.. dregătorie p.e care o deţinea încă şi în 1643 .
in vremea lui Alexandru vodă Coconul (1623-1627), mai
exact in vara anului 1627, Sima, al doilea logofăt, s-a numărat printre
boierii care l-au însoţit pe domn "la oaste la Daşov" (Oceakov) 53 • Dar
ceea ce ne interesează cu precădere este activitatea lui diplomatică.
Astfel, socotelile Braşovului au înregistrat că, la 1 mai 1628, în cetate
a pătruns o solie din partea lui Alexandru vodă Iliaş (1627-1629),
compusă din douăzeci de persoane şi având în frunte pe "Logoffot
Zima"~. Sub Matei Basarab el a îndeplinit cel puţin patru misiuni
în Transilvania. Astfel, la 24 mai 1635 se găsea la Alba Iulia -
împreună cu marele sluger Zaharia -, unde a înfăţişat principelui
~
1
Al. Ştefulescu, Documente slavo-române relative la Gorj, Tg. Jiu, 1908,
p. 406-407 şi 413. Ilupă G. D. Florescu, op.cit., p. 15, mai înainte, în 1619, Suna ar
fi fost cămăraş.
51
După I. Ionaşcu, op. cit., p. 264, Suna a fost "avansat în 1626" ca logofăt al
doilea; dar Gh. T. Ionescu, op. cit., p. 142, a arătat că şi anterior, într-un interval
neprecizat, mai de\ in~..:;e acest titlu.
s; Remarca lui Gh. T. lonescu, op. cit., loc. cil Pentru fortifica\ia pe care otomanii
au inceput s-o construiască in vara anului 1627 la gura Niprului, spre a stăvili
incursiunile cazacilor pe coastele Mării Negre, vezi J\1ihnea Berindei, La Porte
ottomane face aux Cosaques Zaporogues (1600-1637), în "Harvard Ukrainian
Studies", Voi. 1, No. 3, September 1977, p. 297-298 (vezi şi mai jos, p. 162).
~ N. Io rga, Socotelile Bra~vului şi scrisori româneşti către sfat in secolul al
XVII-iea , în AAR.MSI, Seria II, l XXI, Bucureşti , 1899, p. 173. SiJua a avut de bună
seamă o misiune delicată: să normalizeze relaţ iile domnului său cu principele
Gabriel Bethlen, care s-a opus vehement, prin repre zentan ţ ii săi la Po artă, revenirii
lui vodă Alexandru pe tronul Tarii Româneşti (Ştefan Andreesr.u, Restitutio Daciae,
11. Relafiile politice dintre Ţara Românească, Moldova şi Transilvania in răstimpul
1601 -1659, Bucureşti , 1989, p. 107 şi n. 152 de la p. 130).
30
Gheorghe Rak6czy I cererea domnului de la miazăzi de Carpaţi de a
extinde alianţa defensivă între Transilvania şi Ţara Românească şi
împotriva Imperiului otoman55• Câţiva wi mai târziu, în 23 octombrie
1637, cu o suită de 13 persoane, făcea un nou popas în Braşov, în
drum spre curtea transilvană, de unde va reveni în seara zilei de 7
noiembrie56• Solia lui trebuie, bineîn1eles, pusă în legătură cu gravele
evenimente în curs de desfăşurare, anume cu încercarea lui Vasile
vodă Lupul al Moldovei de a pătrunde cu oşti în Ţara Românească
şi a-l răsturna pe Matei Basarab. Peste încă aproape un an, la I
septembrie 1638, Sima, acum vistier al doilea, era trimis iarăşi de
Matei vodă la Alba Iulia, de astă dată spre a trata cu reprezentanţii
lui Vasile Lupu, sosi\i tot acolo, pacea între Ţara Românească şi
Moldova, în urma proaspătului conflict (a trecut prin Braşov, însoţit
de 42 de persoane, în 6 septembrie şi, respectiv, la întoarcere, în 11
octombrie 1638)57 • În s1~it, în 1641, acelaşi Sima sosea încă odată
la curtea lui Gheorghe Rak6czy I, căruia îi înainta un foarte
interesant memoriu, în care erau evocate relaţiile dintre ţările
româneşti dinafara arcului carpatic, după suirea în scaunul domnesc
al Moldovei a lui Vasile Lupu ( 1634). Din acest act aflăm totodată
că, în pragul pri măverii anului 1634, el a fost la Poartă, făcând parte
dintr-o delcga\ie a Stărilor muntene, care a dus cel dintâi tribut
achitat de Matei vodă, după recunoaşterea lui, în anul preccdent58 .
51
A. Vercss, Documente, vol. XI, Bucureşti , 1937 , nr. 268, p. 345 -347; vezi şi I.
Ion aşcu, op. cit., p. 265-266.
s6 N . Iorga, Socotelile BraŞVV1,/ui ... , p. 191.
11
ibidem, p. 193-194; ve1.i şi I. Ion aşcu, op. cit., p. 266, n. 31 . În aceast.'\ misiune
Sitna a plecat in Transilvania insolit d~ Marcu logofătul.
H Victor Motogna, Epoca lui Matei Basarab şi Vasile Lupu, în CI , an. XIII- XVI ,
laşi, i 940, p. 4 71-4 72. Acest izvor a fost mai întâi semnalat de I. S:irbu, Relu(iile
extern e ale lui Matei Basarab· 1632-1654 (Cu privire la istoria Orii.:n111 /11i
European), trad. şi cdilie \ngrijită de Rudolf Grăf, prefa\ă de Şt. Ştelăn..:scu,
Timişoara, 1992, p. 35 şi n . .'.',5 dela p. 184. Vezi şi mai jos, p. 114-115 .
31
Lucrul este confirm3t şi de un hrisov al domnului, care vădeşte că
"pan Simon al doilea logofăt" - numit :nai târziu, în cuprinS1.1l
aceluiaşi act, şi "Sima logofăt" - , a fost trimis de Matei "la Cetatea
lui Constantiri" (Constantinopol) "în treaba şi în slujba ţării" 59 .
Mai putem adăuga, pe de altă parte, că Sirna l-a însoţit pe vortă
Matei în cel pt.ţin două din expediţiile lui militare. Astfol, în 1O
septembrie 1633, ~l este ispravnicul umri hrisov domnesc întc:cmit "în
sat la Vădeni la margine când a._-n mers la răzoo1 1150 • Este vorba
di.; campania otcmană contra Poloniei din to.i.rr.illlt anului 1633, la care
au fost ob!igati să participe atât dom!lul Ţării Rumâneşti, cât şi
cel al Moldovei, Moise Mcvilă 61 • ?este pa':.U ani, în 21 septembrie
1637, S.rr.c se găsea la Buzău, alături de dornr..l.!l să 1 1, care ar fi
trebuit să-şi adui.:ă, cu oştile sak , contribuţia la evacuarea tătarilor
din Bugeac, dar a făcut cale întoarsă la vestea cz. i se :,regătise o
:ursă62 _
Pe lângă misiunile diplomatice de care am pomenit, te at.e de

mar~ însmiru:tate, jncă o dGvadă a încreuerii nd::itrcrup ,e de care
aC(!st boier s-a bucurat din parte lui Matei vodă Bac;arab este actea că
în luna octom~rie 1643 el a fost şi i.;r,ravuii; al scaunului
Bucurcştilor63. Obse.rvăm în treacăt ca I. !onaşcu a pus în kmină, pe
bună di ~tate, însemnătatea deosr.bită a dregătc,riei respective, "ea
'9 DRH, B, voi. XXlV, nr. 368, p. 4S2; infot'î"ape riută de i. lo'laşcu, op. cil.,
p. :65 .
6C, DRH, B, XXIV, tir 148, p. 200.
' Ai.-upra acsetei ca."tl.panii, încJeiată cu un eşec, dar n.ai l\les :isupra e!"ortwui
6
de ~rdier: depus de ciorr,nii români, vezi Ilie Cortus, No,:lifi despre tatăl lui Miron
Costin , :., Rdl, t. 32. 1979, 1, p. 722-723.
62
rata!ogul documentelor Ţării Romaneşti, voi. IV (J 633-1639) , Cucureşti,
l 981. nr. l 078, p. 484-435; vezi şi Ştefan AI.drees:u, Resti1ut10 Daciae, li , p. l 46 .
63
Act: din 6 şi 3'.l octombrie I 643 (Catalogul documen!elor ... , voi. V, Bucuresti,
1985 , nr. l J4::,, p. 477-478 şi nr. I 149, p. 483 ; vezi şi Dan Berindei, Oraşul
Bucur~şti. reşedinf8 ~ capitali a Ţării Româneşti, Bucureşti, 1963, ;i. 55 şi 52).
32
reprezentând autoritatea domniei, în lipsa domnului", dar a făcut-o în
legătură cu cazul lui Stoica Ludescu, care a fost şi el, mai târziu, prin
1680-1682, "ispravnic al scaunului Târgoviştii" 64 •
Faptul că în 1634 Sima a tălmăcit din greceşte "cartea"
patriarhului Theofan ni-l arată cunoscător şi al acestei limbi, nu
numai al slavonei, cu care se îndeletnicea în cancelaria domnească,
când era "ispravnic" de hrisoave. Iar lucrul nu trebuie să ne mire,
deoarece, aşa cum atestă o serie de acte pe care s-a semnat în
greceşte, el însuşi trebuie să fi fost de origine greacă 65 . Ca atare,
ţinând seamă că prima lui soţie se înrudea cu ramura domnească a
"Mihneştilor", iar tatăl său a fost mare vistier în sfatul lui Radu vodă
Mihnea, putem vedea în el unul din acele elemente levantine ridicate,
din punct de vedeie economic, în epoca acestui domn, adică în a
doua şi a treia decadă a veacului al XVll-lea, în împrejurările
favorabile ale aşa-numitului "regim pre-fanariot" in;.tituit atunci .
Deoarece, însă, din capul locului, în 1632, a optat pentru Matei
Basarab66 , adus la putere - cum se ştie - de o mişcare în primul rând
antigrccească, iar acesta ulterior i-a acordat o desăvârşită încredere,
trebuie în egală măsură să-l includem în categoria boierilor greci
asimilaţi, "înpământeniţi", din care cel mai ilustru caz pentru epocă
a fost al lui Constantin Cantacuzino (Matei Basarab l-a păstrat în tot
lungul domniei lui ca mare postelnic) .
Delimitarea de mai sus a fazelor redactării biografici lui
Matei vodă ne îngăduie să presupunem că la începutul acestei domnii
a fost luată hotărârea de maximă însemnătate de a se scrie nu numai
114
I. Ionaşcu, op. cit., p. 278.
6l Greceşte semnează, de pildă, ca martor în actele din 19 iunie 1633 (DRJ I,
B, XXTV, nr. I 02, p. 135), I O noiembrie (1634-1635) (Ibidem, nr. 405, p. 538) Şt 2
noiembrie 1636 (Ibidem, XXV, nr. 406, p. 446) .
66
Vezi, in acest sens, şi observatia lui I. Ionaşcu, op. cit., p. 264, potrivit căreia
în 24 aprilie 1632 Suna era doar "biv vtori logofăt" (DRH, B, XXIII, nr. 361, p. 551).
33
istoria ei. care abia începea, ci să se alcătuiască o istorie a Ţării
Româneşti fn limba română, de la întemeiere. În acest scop au
fost căctatc şi regăsite "analele slavone" din secolul al XV1-1ea, sau
ceea ce noi am numit prima Cronică a [ării Româneşii, care au fost
trdduse, li s-a adăugat Cronica l:.ti Mil,ai Viteazul (în versiunea
Buzcştilor), iar pentru perioada i602-1618 au fost folosite, prin
ra7măcire din greceşte şi adaptare, largi fragmente din Isto;ia celor
petrecute în Ţara Romanească de la Şe.-ban Vodă până la Gavri:
Vu dă... , d~ mitropolitul Matei al Mirelcr67 • Această ulti::nă operaţie
ne îndrw.1;;., însă, în chip firesc spte ic!eea r:olaborării la lucra.re a
unui cărturar bun cuncscător al limbii gre.:~ti. Or, tocmai acesta era
cazul lui S~ma al doilea logofăt ...
Ideea plasării :niti?,tivei re!uă:-ii clahorării Cronicii Ţăn·;
Româneşti la începutul domniei lui Matei Bararab poate fi întărită şi
p!! altă cale. Se ştie că în rnul!e versiu.."li ai~ Letopise1dui
Cantacuzinesc a fost intercalată, în tălmacire român':!ască. Via/a
P11tr:arhuiui Nifon, de Ga...,ri1I hc:1.!1, s,;riere- ~are oferea din
abundenţă ştiri pentru istoria Ţării Român~ti la t:1cepuru l s,!colului
al XV1-lca. lctrociucerea ei a avut desigur scopul de '.3 supi :ni sărici a
de 1rJ0mia1ii pentru răstimpui imedi.::tt an terior d0mniei lui Radu de
la Afwn<lii - mai exact cu privire 1.-. do;nni„ lui Ne?goc 3asarah - din
vechea crc,nică ît1 slavoneşte 68 . Când a fost însă tălmiicită ace~stă
67
Vezi. b legături cu acest din urmă as~ect, Dan Zamfrescu, }vfate: ai Mrrelur
;,i Let.o,?iseţ.Jl~w uac:1ziresc. , în voluml'.} săi. Stwlii Şi articole a, literaturr1 rum a"ă
veche, H•Jcutesti, 1967, p. 184-2:>~.
~ P. P. Panaitescu, lnceputt:rile istc-riogrJ.fiei fn Tarf1 RomâneuscJ... ,;; 205. Vezi
;-i Petre Ş . Năstt•rrl , b~chercites sur le$ re.:lact:ons grecn-roumaines de ta "Vie de
Sa in• .hi1~>hon Il. Patriarche de Co ,istantir.ople", in R.E.S::.S, t. • , 1967, 1-2,
p . 51-56, unde este comparată cea mai veche copie a traducerii româneşti :i Vrefii
Parriarhu/ui Nifon cu versii.nea in::lusă în V•topiseţul Cantac.tzinesc. După acela.si
autor (p. o3 ). executarea acestei tălmă.ciri presupune existeo1a unui "bon connaisseur
du grec et eventuellcment .t.i slavon, au cas ou un i.l.ermediaire slavon a1.irai1 existe".
34
scriere, pentru ca apoi să poată fi utiliz.ată în redactarea cronicii
ţării ? O descoperire nu foarte recentă, dar care din păcate a rămas
pre~. pu\in luată în seamă, proiectează o lumină deosebit de
interesantă asupra acestei chestiuni.
A~m mai bine de trei decenii, Fompiliu Teodor a examinat
din nou manuscrisul Letopiseţului Cantacuzinesc menţionat ceva mai
devrem e (cel care a apa..1inut lui Ştefan Cantacuzino), cât şi pe cel
care cuprinde t·aducerea lnvăţătunwr lui Neagoe Basarab către
fiul său Teodosie şi a VieJii Patriarhului Nifon de Gavriil Protul,
an1bele păstrate la Cluj. Şi cel de-al doilea manuscris a făcut parte,
cum dovedeşte "ex-libris"-ul său, din biblioteca lu~ Ştefan
Cantacuzinc. Autorul citat a remarcat mai întâi că amândouă
manusi;risele au fost copiate de una şi aceiaşi mână, evident între
1714-1716. Dar, dcsiglll', ce:¼ mai preţioasă observaţie a fost aceea că,
pe unul din fronti~iciile care împodobesc al doilea manu:;cris, cel cu
textul Invă/ă!urilor şi al Vieţii lui Nifon, se poate descifra data:
"7142" (1633- 1634) 69 . Prin urmare, copistul lui Ştefan vodă
Ca:itacuzino a reprodus cu minu\ie, am zice "fotografică", şi acest
actaliu c10nologic care era marcat în manuscrisul utilizat de el. În
conse<.in\ă, Porr.ptliu Teocior a emis ipoteza deplin justificată că anul
·'7 J 42" "se referă probabil la a.-hetipul traducerii în limba română sau
la un manU5'..Tis intermediar, care, trebuie să presupunem, cuprindea
atât lnvă/ăturile, cât şi Via(a lui Nifon"70 • în c~ ne priveşte, am opta
09
Pompihu Tendor, Doui monu.scriu copiate pentru biblioteca lui $efan
Cantacnino, în A IIC, t V, 1962, p . 231 . Conform Notei asupra edi{iei, întocmit"
de Dfan) Z!ar.ifirescu) la lnvă(âturile lui Neagoe Basarab ctltrefiul său Theodosie,
Ed. \imerva, Bucureşti , 1970, p. I 06, lectura corectă a datei ar fi : "7 I 43 ( 1635 )".
;o Pomp1hu Teod Jr, op. c:t., lo c. cil linele manuscrise din secolul al XVH-lca
cupnnd, pe lângă cele dol,ă scrin amintite, şi traducerea din slavoneşte a lungilor
pisan.:i de la bisencz rnănăstim Arg~lw. De aici concluzia că cele trei traduceri au
fost e:ectua1P grupat cu un scop :.,inc determinat: toate trei evocau personalitatea şi
JC\lunc?lui ]'.;e3goc Basarab, care a fost ''modelul" pe care a încercat să-l imite Matei
Basar2b (P. Ş. Năsturel, op. cit., p . 65-67).
35
ma1 degrabă pentru prima variantă, adică bănuim că
ambele scrieri
a:.i 10s1 W.l măcite in româneşte în 1633-1634. Însă această datare ne
aduce dm nou ia acelaşi moment de început al domniei lui 1"1atei
Basarab în care încercăm să fixăm reluarea, traducerea, completarea
~ 1 continuarea primei Cronici a Ţării Româneşti, ale cărei baze
f usc seră puse încă din secolul precedent, pe vremea lui Alexandru
\ odă Mircea.
Pc de altă parte, în legătură cu Învăfăturile lui Neagoe
Basarab către fiul său Teodosie, a fost presupus ca traducător marele
cărturar Udnşte Năsturel, cumnatul lui Matei Basarab 71 . Cum, insă,
rraducerca aceasta face corp comun cu cea a Vieţii lui 1\ifon, şi nu
numa.1 în unul ci in mai multe manuscrise, este firească ipoteza unui
traducător comun TI_ Dar. ne grăbim să observăm, Udrişte Năsturel,
in pofida apropiatei inrudiri cu domnul ţării, nu a purtat mereu decât
titlul de al doilea logofăt , adică exact acelaşi titlu pe care l-a deţinut
S1ma până către s1arşitul anului 1637. Să 5e oare hazardată, in aceste
cond.i\ii, ipoteza colaborării celor doi cărturari, în cadrul cancelariei
domneşti, la pregătire celui dintâi text în limba română al Cronicii
Ţări i Româneşti 9 Cercetări viitoare vor lămuri neîndoielnic dacă
1ucruri le au stat într-adevăr aşa 73 .
• im·ăfălun'ic lui Neagoe Basarab ... , ed. cit., p. 107.

·: P Ş . r-:ăsturel, op cit., p. 63-68 .
·, Desrre Ldnşte :Kăsturel se Ştie in mod sigur că stăpânea limbile latmă , slavonă
ş 1 rusa dar faptul că el cunoşiea şi greaca rămâne doar o probabihtate (Ibidem, p.
ti5 1. Dacii Via JO Parriarh?Jlui Nifon nu a fost tradusă pnntr-un mtennedJar
sl:ivon. ci direct dm greceşte, cu atâ.. mai muJt ideea colaborării la realizarea grupulci
de traducen de care ne-am ocupat a unui cărturar de limbă greacă, cum a fost Sima
\0gota1ul. treou1e acceptată. Pentru rolul cultural al cwnnatului lui Matei Basarab ,
, ez: Vrrgtl Căndc::a.. Umanismul lui Udrişze Năsrurel ş,: agonia slavonismului cu/rural
in Ţara Românească.. în volwnul său Rapunea dommanti, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,
1979. p ~3-77 . VeL1. însă , ş1 opiniile mai noi în legătură cu atribwrea traducerii
J ·,ep1Parrwrhuiu, Ni(un formulate de K A. Ursu, Un cârrurar pu {in cunoscut de la
n:11/ocu l sec. al XVJJ-iea: Dartiil Andrean Panoneanul, in ''Cromca". XVI, I 981, nr.
43 . dm 23 octombne, p. 5 ş1 8.
36
II. DESPRE MĂNĂSTIREA PLUMBUITA
ŞI UN FRAGMENT
DIN CRONICA ŢĂRII ROMÂNEŞTI
Obiectul rândurilor de faţă este reconstituirea înfăţişării

originare a pasajului de cronicii privitor la întâia domnie a lui vodă
Mihnea, fiul lui Alexandru Mircea (1577-1583; 1585-1591). El face
parte din stratul cel mai vechi al tradiţiei manuscrise cronicăreşti a
Ţării Româneşti şi , drept urmare, operaţia de restituire odată
încheiată ne poate îndruma spre înţelegerea mai exactă a chipului
cum era lucrată cronica în a doua jumătate a veacului al XVI-iea.
Vom pleca, în încercarea noastră , de la compararea fragmentului
respectiv asa cum apare el în ed iţia criti că din -1960 a LetopiseJului
Cantacuzinesc, cu textul corespunz.ător din aşa-numita "versiune de
la Neamţ", ieşită la iveală aproape concomitent. Ne vom ajuta apoi
de versiunea arabă a letopiseţului Ţări i Româneşti , datorată lui
Macarie Zaim, patriarhul Antiohiei - publicată în 1970 -, precum şi
de istoria paralelă a Ţării Româneşti şi Moldovei , întocmită la 1733
de Vasile cămăraşul1 .
1
Pentru discu\ia despre identitatea acestui cronicar târziu, vezi Andrei Pippidi,
fn jurul cronicarului Vasile Buhăescu/, în AIIAI , t.XXIll/2, Iaşi , 1986, p. 835 -841
şi Ştefan S. Gorovei, Intre Vasile Buhăesc11I şi Vasile Buzilă (O problemă de
"paternitate" literari), în acelaşi periodic, t. XXV/ I , I 988, p. 445-45 2.
37
lată conţinutul textului luat în discuţie:
Lerop1scp,t! Cantacuzinesc Versiunea de la m-rea Neam/

cd . criticii dm 1960 (L ): (N):
"Miimea vodă au rămas în locul "Şi au rădicat boiarii domn pre
t:'Hânc-sau domn. Ş i au trimis pre Mihnea vodă în locul tătăne-său. Şi
Marea nst1erul şi i-au adus steag au trimis boiarii pe Mitrea vistiiar
âe la Poar-Ji. Ş i au ad.aos în ţ.ard la :1oartă să aducă steag. Şi au adus
gă l eata . Deci cand au fost al steag cu agă turc Mihnei vodă să
patrulea an din domniia lui, iar domnească în Ţara Rumânească. Şi
boiarii rnehedmţi au rădicat un au adaos un bir ce i-au zis găleată.
domn ce i-au zis Radu] Popa. Şi au Deci când au fost al treilea an din
făcut războiu cu Mihnea vodă la domniia lui, iar mcb<e>dinţii au
Craiova şi au fost izbânda Mihnii rădicat alt domn, pre Radu! Popa.
vodă. Făcut-au şi o mănăstire, de la Şi au venit la Radu! Popa cu
Tutana. Domnit-au 6 ani. Şi l-au meb<e>dinţii şi cu mulţi lotri şi
mazilit turcii, de s-au dus la săcu.i şi au avut războiu cu Mihnea
Poartă " . vodă la Craiova. Şi au buuit
Mihnea vodă şi au perit mulţi
oameni şi au fugit Radu! vodă Popa
în cetatea Timişvaru.lui. Şi
domnind Mihnea vodă 6 ani au
făcut mănăstirea ot Tutana. Şi au
venit Borcea cliuc<er> şi Schimne
ceauşul de la Poartă de au luat
domniia Mihnei vodă de la
mănăstirea Plumbuita în zioa de
Crăciun . Iar Mihnea vodă s-au dus
la Ţarigrad, trimiţându-l turcii la
Taraubuz (sic!)".
Oricine observă numaidecât că versiunea N este mult mai

bogată în amănunte decât cea restituită de L2 • Pe de altf parte, există
' lstorÎIJ Ţlrii Române~ (1290-1690). Letopiseţul Canracuzinesc, ed. critică de C.

Grecescu ş i D. Simonescu, Bucureşti, 1960, p. 53 şi 209 (pentru varianta din
38
şi o diferen\ă notabilă : după N, răzvră1tirea mehedintenilor cu
pretendentul Radu Popa a avut loc în ''al ttreilea an" al domniei lui
Mihnea, in vreme ce în L, ca şi în versiunea ;arabă a lui Macarie Zaim
(M) sau în cronica lui Vasile cămăraşul (V),, stă scris că evenimentul
s-ar fi petrecut abia în cel de-al patrulea an de domnie 3•
Calitatea superioară a versiunii N faiţă de celelalte versiuni şi
variante ale tradiţiei manuscrise cronicăreşti muntene a fost mai
demult recunoscută 4 • Însă, din păcate, nu s -a trecut încă la operatia
sistematică - e adevărat, foarte anevoioasă ! - a identificării şi
verificării datelor suplimentare din N, cu eliminarea, pe cât posibil,
a formelor corupte transmise de această copie, ce a fost isprăvită în
20 octombrie 1735, de un anume Florea logofătul5 . Este tocmai ceea
ce ne vom strădui să facem, deocamdată, cu pasajul reprodus mai
sus. Şi se va vedea că, chiar şi numai în acest caz, exegeza poate
scoate la lumină câte un element de o însemnătate mai la,gă, capabil
să contribuie la lămurirea unor episoade din istoria Ţării Româneşti
rămase până acum obscure.
subgrupa de manuscrise desemnată de editori cu sigla G, reprodusă parţial în anexe);

Prof. I. I. Georgescu, O copie necunoscute a Letopiseţului Cantacuzinesc, în MO,
an XIII, 1961, 5-9, p. 509.
3
Pentru ultimele două texte vezi ediţia lui Em. E. Kretzulescu, Cronica lui
Vasile Buhăescu/ Cămăraşul, în RIAF, t. XV (1914), Bucureşti, 1915, p. 221 şi
Virgil Cândea, Letopiseţul Ţării Rom.îneşti (1292-1664) în versiunea arabi a /•1i
Macan·e Zaim, în "Studii " - Revistă de Istorie, t. 23, 1970, 4, p. 688.
• Vezi, de pildă , Dan Zamfi rescu, Istoria lui Mihai Viteazul dm "Cror.ica lării
Româneşti", în volumul său Studii Şi articole de literatură română veche, Bucurc:;,ti,
1967, p . 223; ulterior, domnia sa a ŞI folosit versiunea dela Neam\ spre- a res1;.:hiii
înfă\işarea ini\ială a textulw despre Mihai Viteazul (Idem, Contrihupi la 1.\t,ma
/,terarurii române vechi, Bucureşti, 1981, p. 401-459).
1
I. l. Georgesc:u., op dt., p. 498, 532 ş 1 545 . Personajul ar menta un studiu ~pec1.1l ,
căci însemnarea lui de cor ist a fost scrisă slavoneşte, ceea ce vădeşte o cultura
deosebită pentru vremea sa.
39
V o~ i ncepc anal.iz.a cu numele locului în care a fost
surgh.1urut Mihnea, după cc, mazilit, t-a dus la Poartă. Editorul lui N
a crezut că este vorba de un nume deformat prin copiere şi şi-a
cxpruna1 nedw:nenrca printr-un "sic" pus între paranteze. Iată însă că
in~1 vodă Mihnea. într-un hruov al său din 19 iunie 1590, evocă în
chipul urm.ălor perioada exilu.lui forţat dintre cele două dom.el.Îi ale
I u1. " ... am fost trimis domnia mea de turci, peste mare, la locul
cetă.\11 care se numeşte Tarabuz". Iar editorii actului au indicat, într-o
notă. echivalenţa "Tarabuz" = Tripoli 6 • În plus, este de remarcat că
ş1 alte două copi~ cea care a stat la ban lui M, precum şi cea utilizată
de Vasile cărnăraşu.l, au mai preluat acest amănunt: "surgunit la
Tarabuz" . Este suficient ca să ne convingem că, într-adevăr,
precizarea figura în manuscrisul originar al cronicii.
Şi acum să trecem la data mazilirii lui Mihnea din prima
domnie . ln N citim: "in zioa de Crăciun". Dar este o imposibilitate.
Căci dacă privim ceva mai jos, la pas:!jul imediat următor al cronicii,
dedicat lui Petru Cercel, constatăm că în toate variantele cunoscute
începutul domniei lui este fixat la 29 august 1583 : " .. . şi au şăzut
domn în scaun în Bucureşti avgust 29 deni, leat 7092" (N) 8 . Din alte
surse ştim, pe de altă parte, că Mihnea a sosit la Constantinopol,
împreună cu mama sa, Doamna Ecaterina Salvaresso, şi cu proaspăta
lui soţie , Neaga, în 28 iulie 1583, iar în 10 august a plecat mai întâi
în insula Rhodos, de unde abia în iulie următor a fost îmbarcat şi
transferat la Tripoli 9 • Ca să aflăm ce se ascunde în spatele evidentei
• Documente privind istoria României, B, Ţara Românească , veac. XVI , voi. V,

nr. 474, p. 458 (mai departe se va cita: DIR ).
· Aşa la Em. E. K.retzulescu, op. cit., loc. cit; în M: " ... s-a dus la Constantinopol,
de unde turcii l-au surghiunit la Tripoli" (V. Cândea, op. cit., loc. c1t.).
'AnuJ este greşit Corect ar fi fost 7091 . Asupra posibilei origini a acestei erori,
VCZJ discu\1a mai jos.
9
K Iorga, Contribupuni la istoria Munteniei în a doua 1umizate a secuiului al
XVI-iea, extra.s din AARMSI, Seria II, t XVIlI , Bucureşti , I 896, p. 57 şi 60.
40
greşeli de copist crebwe să recurgem \a M. Numai aiet gasim
precizarea cronologică l uată în diSCU1,1e, dar t:r.lhsnusa în aceasta
formă : "Eta la 24 1unie"
10
Or, în calendarul bisericesc, data
respectivă corespunde, cum bine se ştie, sărbătorii naşterii Sf. Ioan
Botezătorul . Iar în slavonă I se spunea Botczătorului "Crăstirer . Aşa
s-a limpezit deodată eroarea dm copia de la Neam\. Ba mai mult.
disp\lllem şi de W1 alt mijloc de venficare a datei astfel reconstituite.
La 30 iunie _1583, dm Alba Iulia, se expedia regelui Ştefan Bathory
al Poloniei ştirea că "acum" au sosit scrisori atât din partea cetăţii
Braşov, cât şi din cea a marelw boier muntean Ivaşcu Golescu, din
care rezulta că Mihnea a fost mazilit, iar "în locul lui ar veni alt
voevod, pe care îl cheamă Pătraşcu " . Ivaşcu Golescu trecuse deja
hotarul în Transilvania - "cu toate averile, cu nevasta şi cu copii" - ş1
se stabilise în posesiunea lui de la Sâmbăta, de unde solicita un salv-
conduct spre a putea merge numaidecât în Polonia, la rege 11 . însă
ultimul act emis de Mihnea vodă în prima lui domnie, care poartă
numai indicaţi a zilei şi lunii când a fost scris - "... în luna iulie 23
zile" -, pare să contrazică data din cronică şi informaţiile din
documentul abia citat. El este deosebit de preţios, căci către sr~itul
lui ne întâmpină această menţiune : " ... dar nu am apucat domnia mea
să plătesc pe aceşti Aţigani, fiindcă m-a scos cinstitul împărat
<= sultanul> din scaun. Astfel, cu voia şi cu vrerea lui Dumnezeu,
10
v . Cândea, op. cit., p . 674 , a arătat că cronica arabă a fost realizată pe baza unui
intennediar grecesc . Pentru datarea acestei din unnă cronici, in limba greacă , ve✓.i
Ştefan Andreescu., Restirutio Daciae, n, Bucureşti , 1989, p. 58-60 .
11
A . Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului. Moldovei Ş%. Ţării
Romdnesn. voi. li, Bucureşti, 1930, nr. 236, p. 257 . Tot in data de 30 1u.n1e un om
al braşoverulor era tnrrus să culeagă ştin proaspete din Ţara Românească , iar în ziua
de 2 iulie ieşeau din Braşov o parte dm bun uri le lui Ivaşcu Golescu (Eudo xiu de
Hunnuzaki, Doc-.unente pm 'itoare la istona românilor, voi. XI, Bucure:;,t,, 1900, p .
82 9).
41
care domn va fi în scaun, să dea aceşti Aţigani la sîanta mitropolie,
fiindcă sunt vechi şi drepte averi" 12 • Editorii l-au plasat, pe bună
dreptate, în anul 1583. Cât priveşte, în'iă, luna "iulie", care figurează
lntr-adevăr pe original - în loc de "iunie" ! - , credem că avem de-a
face cu o greşeală a grămăticului Vlad, lesne de înţeles dacă ne
gândim la atmosfera de tensiune în care a scris actul. Putem deci
conchide că în 23 iunie 1583 Mihnea luase cunoştinţă de porunca de
mazilire, iar a doua zi, aşa cum ne spune cronica, a părăsit scaunul
domnesc din Bucureşti 13 •
Numele boierului care a adus de la Poartă, împreună cu
"Schinme ceauşul" - de la iskemle şavus, dregător otoman însărcinat
cu instalarea domnilor -, porunca de mazilire a lui Mihnea este
reprodus identic atât în N, cât şi în M: Borcea clucerul. Pare să fie
vorba de Borcea logofătul din Bucşani, ctitor al mănăstirii Gruiul,
boier care a avut o anumită însemnătate politică în epocă, devreme
ce, sub Mihai Viteazul, a făcut parte din delegaţi.a ce a semnat tratatul
de la Alba Iulia, din 20 mai 1595 14 •
12
DIR, B, XVI-5, nr. 138, p. 132.
u De altfel, existi şi o a1ti copie, târzie, a cronicii, în care figureaz.ă din fericire
nealterată menţiunea că turcii au luat lui Mihnea domnia "în ziua de naştere lui Sft.
Ioan Prcddecu" (M. Gaster, Fragmente dintr-o cronici a Ţării Româneşti,
în RIR, VII, 1937, p. 163; asupra acestui text ne-a atras atenţia, cu deosebită
amabilitate, colegul A. Pippidi). Adăugăm că data oferită de cronică este confirmată
indirect şi de absenţa unor acte emise de cancelaria domnească după 1O iuni:
1583. Această "pauz.ă" în activitatea cancelariei - cu excepţia actului din 23 iunie -
dureaz.i până în 5 septembrie 1583, când a fos! scris primul hrisov cunoscut al lui
PetruCerccl (D/R,B, XVI-5, nr. 137,p.130-131 şi , rcspectiv ,nr.139,p . 132- 133).
Cel din unnă reper încadreaz.ă iarăşi foarte bine elementul cronologic din cronică
privitor la înscăunarea lui Petru Cercel (29 august, st v.).
' I. Ionaşcu, Mihai Viteazul~ autorii tratatului de la Alba Iulia, în AllAC, t. V,
1
Ouj, 1962, p. 133 ; Dan Pleşia şi Ştefan Andreescu, Mănăstirea Gruiul (Contribuţii
doucmmtare) , în GB, an. XXIV, 1965, l l-12, p. 1124-1127.
42
Unică, în schimb, este indicatia din N a locului unde se afla
vodă Mihnea când 1-a găsit porunca de la Poartă : "mănăstirea
Plumbuita". Din fericire, există totuşi şi de astă dată o cale de a
veri fi ca exactitatea menţiunii în cauz.ă . Către sfârşitul verii anului
1583, acelaşi Ivaşcu Golescu, sfetnicul care-i slujise cu credinţă pe
"Mihn eşti", se afla în Polonia, la Cracovia, unde a avut o lungă
întrevedere cu nunţiul apostolic Alberto Bolognetti. Printre altele,
boierul muntean i-a descris prelatului catolic şi chipul în care
stăpânul său - un tânăr "acum de 18 ani" - şi-a pierdut tronul:" ... în
timp ce domnul său Mihnea se afla la o anume mănăstire, a fost
înştiinţat că sosea un ceauş care conducea un alt voievod în locul
său " (mentre ii signor suo Michna stava ad un certo monasterio,
hebbe aviso che veniva un chiaus ii qual conduceva un altro vaivoda
in luogo suo )' 5• Aşadar, acest izvor, redactat la numai două luni după
căderea lui Mihnea, depune mărturie că, într-adevăr, în 24 iunie
1583, el se afla într-o "mănăstire". Şi, bineînţeles, ar fi de acum inutil
să punem la îndoială precizarea suplimentară din cronică potrivit
căreia mănăstirea a fost "Plumbuita". Numai că acest nume a început
să fie folosit pentru aşezământul respectiv abia d,in secolul următor 16 •
15
Monumenta Poloniae Vaticana, t. VI, ed. Edward Kuntze, Cracovia, 1938, nr.
284 , p. 502. Acest izvor a fost semnalat şi studiat, din alte puncte de vedere. de FI.
Constantiruu, Un proiect românesc de coaliţie antiotomani din ultimul sfert al sec.
al XVI- iea , în "Studii" - Revistă de Istorie, XVI, 1963, 3, p. 673-680 (ştirea de faţă
nu i-a reţinut însă atenţia ).
16
Primul act în care, după ştiinţa noastră, mănăstirea figureaz.ă cu ambele nume -
"Plumbuita de la Colentina" - este un hrisov slavon din 8 iunie 1626 (Documenta
Romaniae Histon·ca , B, Ţara Românească , voi. XXI, nr. 85, p. 172; mai departe se
va cita: DRH) . Pare probabil, pentru originea acestui nou nume, că Radu vodă , fiul
lui Mihnea, a acoperit cu plumb biserica, cândva în preajma datei de 18 noiembrie
I 6 14, când a întărit stăpânirile mănăstirii, dar încă ea era numită" ... de la Colentina"
(DIR, B, XVII-2, nr. 297, p. 334; vezi şi Corina Popa, Mănăstirea Plumbuita,
Bucureşti , 1968, p. 11 ).
43
Este deci probabil că în originalul slavon al cronicii, din secolul al
XVI-iea, locul a fost indicat sub altă formă, care figureaz.ă într-un
hnsov al lui vodă Mihnea din 21 octombrie 1585: "Mănăstirea ce să
cheamă de la Podul Colintinii" 17 •
Actul în urmă citat a re.prezentat multă vrem~ sursa de
căpetenie pentru reconstituirea începuturilor acestui aşezământ
monastic de lângă Bucureşti . Din el rezu;tă mai întâi că mănăstirea,
cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, a fost înfiinţată de un "Petru voevod,
fiul M ircei voevod" , care nu poate fi decât Petru cel Tânăr (1559-
1568). Ca al doilea ctitor este arătat a fi fost urmaşul în scaunul
domnesc al lui Petru, Alexandru Mircea, tatăl lui vodă Mihnea
(1568-1577), care "iarăşi au zidit mai sus zisul metoh de la
Colentina" şi l-a înzestrat cu trei pogoane de vie şi "baia nooă, cea
mare, cu toată vama ei ". din Bur:ureşti. Cel mai preţios pasaj din
hrisovul din 21 octombrie 1585 pentru discuţia de faţă, fiir..dcă ne
îngăduie să interpretăm rostul prezenţei domnului în mănăstire în
iunie 1583. este cd în care Mihnea vodă explică rolul său şi al
mamei sale, Doamna Ecaterina, în desăvârşirea acestei opere
ctitoricesti: " ... am zidit şi am făcut prea frurr,oasă biserică mare şi
am dat şi am adaos singur domniia mea şi maica domnii mele
doamna Ecaterina cu toate câte sunt de trebuinţă şi podoaba bisericii,
cu feloane şi cu multe scule ca la o mănăstire de Lavră" 1 8 . Prin
" DIR , B, XVI-5, nr. 224, p. 212. Hrisovul cuprinde închinarea ctitoriei de lângă
Bucureşti la mănăstrre Xeropotam de la Muntele Athos.
11
Ibidem , p . 212-213. Aici a fost editată o tălmăcire veche român ească, din care
lrpseştc preciz.area fih3\-iei lui Petru voievod. Originalul, în care ea se a flă însă, a fost
pubhcat Îl, fotocopie, însoţită de o traducere din slavonă, de St. Nicolaescu,
Documente cu pnvire la istoricul Bucureştilor, în "Bucureşti" - Revista Muzeului
Municipiului Bucureşti, 1935, l, p . 1O1-104 şi I 07. Hnsovul a fost regăsit şi descris
de curând de P. Ş . N ăsturel, Le Mont Athos et Ies Roumains. Recherct.es sur leur
relarions du milieu du XIV-e siecle a I 654, Roma, 1986, p . 173, n . 1O.
44
urmare, potrivit chiar spuselor domnului, el şi marna sa au înălţat
doar biserica mănăstirii . Construcţia era negreşit isprăvită când
domnul s-a dus s-o viziteze, evident nu întâmplător în preajma
sărbătorii hramului lăcaşului, şi a trebuit să părăsească precipitat
scaunul domnesc. Ba chiar putem afirma că atunci s-a săvârşit
sfinţirea noului lăcaş , deoarece Mihnea s-a dus acolo înso\it de
mitropolitul ScraÎlm al Ţării Rom âneşti . Lucrul poate fi dedus din
acel act din 23 iunie (1583), de care ne-am ocupat şi mai sus, care nu
are indicat nici locul de emisiune, dar care fără doar şi poate a fost
redactat în mănăstirea "de la podul Colentinei" . într-adevăr, actul,
prin care domnul destituit lăsa în sarcina succesorului său execuţia şi
confirmarea solemnă, cuprinde o hotărâre de îndreptare a unei greşeli
săvârşite în dauna mitropoliei şi a "prea sfinţitului arhimitropolit, chir
vlădică Serafim" 19 • Astfel , conc luzia ce se cuvine desprinsă este că
biserica mănăstirii , care a precedat construqia ce se vede astăzi -
înăl\ată de Matei Basarab 20 - , a fost zidi tă la sfărşitul primăverii şi
începutul verii anului 1583 . Răstimpul era suficient, deoarece
posedăm date exacte despre durata lucrăril or similare de pe şantierul
de la mănăstirea Tutana, indicată în mod expres de textul cronicii
drept ctitoria lui Mihnea. Şi acolo a fost vorba de fapt , în principal,
tot de reclădirea din temelii a bisericii din cadrul unui aşezământ mai
19
Vczi mai sus nota 12. Actul este lipsii de obişnuita indicare. la srarş1t, a bo1enlor
manon dm sfatul domnesc , de unde putem bănui că ~.:ihnea era în acel ceas deja
privat de prerogatlvele domneşti . Ivaşcu Golescu, care desigur a asistat la scenă , a
descris ulterior, la Cracovia. chiar ceremonia care a avut loc la Plumbuita : " ii ch1aus
ii quale doppo havergh fano legger la lenera de l Turco. Io leva delia segg1a, gh tolse
di testa ii berettmo gemato nella forma consueta a ponars1 dai prer,c1pe et 1I bastone
d' argento di mano" (acest crâmpei dm rela\1a lui BolognellJ a fost reprodus ş1 de FI.
Constanumu, op. cil .. ,>. 676, n . 3) .
20
Probabil în 164 7 (Conna Popa. op.cit., p. 12). Pentru descnerea arhllectomcâ a
monumentului, veZJ Ibidem , p. 23-30; mai nou, Vemarrun 1"1colae, Cnrom/e lu,
Matei Basarab , Bucureşti , 1982, p. 39-44.
45
vechi. Iar pisania care din fericire ni s-a păstrat, atestă d lucrările au
fost executate în intITValul 9 iulie - 1O septembrie 158221 • N-ar fi
exclus ca aceeaşi echipă de meşteri chiar, care a realizat în 1582
spiend1dul monument de arhitectură de ia Tu.tana Gnd. Argeş), să fi
fcst chemată în primăvara anului mmător să lucreze şi pe şantierul
de iangă Bucureşti.
Reconstit:iirea împrejurărilor prezenţei lui vod.1 JVihnea şi
mitropolitului Serafim în 23-24 iunie i 583 în mană stirea Plumbuii&
ofor.1 în chip neaşt..,-,;tat lămuriri intr-o controversă re~enta d1., istorie
cul turaiă . P. elativ de curând a f0st făcu că o descopmre car a vădit
că tiparul bucureştean este mult mai vechi decât s-a crer.1t. Astfel. pe
baz.a cp:l0gului unui Tetraevanghel slavon s-a ţ1.m:t ~tabiii făra
putinţă de tăgadă ;;2 cez âintâi tip1rniţă a :unctionat la B:icureşti încă
din a doua jumătate a secolului al XVI-iea şi anum~ chtar în
măriăstirea ?lumbuita22 . Epilog-.1! a fost ~căt.1it de ieromoriahul
Lavrentie, ca:e, printre altele, arată că " ... am scris această ... carte
Tetraevanghel ... în Lll(";le binecuYân!atul\!i ... dc.r:mului nost"u le
Alexandru Voievod, în timpul arhiereuh;.i chir vlâdica I:.furnie" .
Apoi. Lavrentie mr.1. arată că a fost ajutat de "ucenic.:ll meu Iovan" şi
vă<leşte lo~ul şi data când a scos cartea: " .. . r.e-arn trudit pc lângă
cetatea Bucureşti pe râul Colentina şi am rid;cat mănă :;tirc2 cu
hramul Sîmtulu1 prooroc înainte m~rgătonJ Ioan Bot~zatorul şi
într-însa am tâcut tipar. Am fiicu! aceasta. zece ani pâr.ă am cr'!at
forme şi matriţe ... Ac~asta s-a sîarşit în ..nu! de la naşterea lui
21
Ştefan Ar.dree~c-u, Contribuţi cu privire la trecutul r:1ănăsnrii Tutana , in MO
an. XVTI'., 1966, 3-4, ;i. 157. Tot dl accz.stă fază a fost clăd1qi un tum-cloţotm\ă pe
latura de apus a in:int.ci (Ibidem, p . 262-263).
n L. Demeny, Tiparrr ip.i bucureştea.niîr. se.;olul t.l XVI-iea, în "Studii" - Revistă
de Isterie. L 25, ! 972, l, p . 203-224 (cu u::treaga bibliografic a ctap<!lor acestei
descoperiri}; v-,:zi şi P. Atanasov, Tipografia din Bucureşti a ieromonahului
lcvrentie, în "Revista b1bliotccilor", XXV, l 9i2, 3, p . I 71-175 .
Hristos 1582" 23 . Cum se observă însă, Jn ultima lui parte textul
epilogului lasă să se înţeleagă că ieromonahul Lavrentie a instalat nu
numai tipamita, pe care a făcut-o &ă funcţioneze după zece ani de
osteneală, c1 şi-a adus contributia şi la însăşi edificarea mănăstirii de
pe râul Colentina. Ar însemna deci, potl ivit textului de mai sus, că
iniţiativa lui Alexandru vodă Mircea atât în privinţă reînfiinţării
tiparuiui în Ţara Românea;;că, cât şi a amenajării locului unde aceasta
avea să func\ionc.ze , a fost luată în anul 1573 24 •
Iată însă că Gata "1582" pentru ieşirea de sub teascuri a
Tetraevanghelului slavon al lci Lavrentie a fost contestată. Unul din
argumente a fost 1cela al absenţei din epilog a numelui voievodului
aflat în scal.!Jl în 1r;el an, adică ai lui vodă Mihnea, fiul lui Alexandru,
precum şi al succesorului lui Eftimie, mitropolitul Serafim. De aici
s-a mers mai departe, presupunându-se că ia imprimarea anului
"1582" s-ar fi luat do,1.r mia şi sutele "de la naşterea lui Hristos",
restul cirrelor. zecile şi unitătile, provenind în realitate de la văleatul
„ Am folosit tălmăcirea dată de Ludovu; nemeny, lJuaaeşti - cen!ru de tiparniJă

în secolul al XJ7-tea . in "aucuresti" - Materiale de istorie şi muzeografie, IX, 1972,
p 125-126
2< Ne alal urăm 2stfel interpretării epilogului datoratli lui L. Demeny. Tipcmifa
h uC11re~ca "lă... , p. 219-222 . Pamcipar a lui Lavrentie la edificarea mănăstirii a fost

rcle\·aw ţi de Al. Mareş, Activitatea hpografică a iernmonahr..'ui Lavrentie în
lum:na unor nor infnm1u{i1, în "Limba română ", XXI, 1972, 4, p. 309. Acelaşi autor
;; ::tr"ht.it co.-e.:t lui Milme;i .miirca bisericii , pe temeiul spuselor hrisovului din 1585.
Dar domnia sa nu a mers ma, departe ş1 nu a dezvoltat consecin\ele acestei obser-
' a\ii. aprec,md c:.. pnma edi\ie a Tetraevanghel11/ui - au fost itientificate două! -
ar 1i fos1 scoa,-ă Jc sub leascuri în 1574, abia următoarea trebuind a fi d ata tă în
15~2. A.rgurnemul c;:;-e a m!luen\at Jecis,v judecata problemei a fost nemen\ionarea
nun, ~,w :u, :-.1ihne-:i vouă in lt~.tul epilogului căf'\ii (lh idem , p. 3 l O). Al. Mareş are
iusă mmU d<" a 1i des ur<:nl şi o Psaltire slavonă unprima tă in acelaşi atelier, care,
C\1d1.:r.t. :a ~1 a Joua e<!tllC a Tetraern~gh11lului. a ap ărut pnst 1582 (vezi Al. Mareş,
Ur. cap11oi din istoria tiparului românesc din secolul al XVI-iea : tipăriturile
10:romnn,:hu!uz J.a,·renrie, în "Studii şi cercetări lingvistice", XXI, 1970, 6, p . 645-
(,67).
47
"7082" (= 1574) . Şi astfel Tetraevanghelul lui Lavrentie a fost re-
dat at - evident. ipotetic ~ - in anul 1574, în plină domnie a lui
Alexandru Mircca 2~. Apără torul celeilalte teze, a intrării în funcţie a
t1paru lu1 in anul indicat de epilog, până acum nu a putut replica
plauzibil la argumentul de mai sus. În 1981, domnia sa se mulţumea
.- remarce wmătoarele. "Nous manquons absolument d'informations
sclon icsq cllcs Mihn ea Turcitul ou le metropolite Serafim auraient
protcgc ic cloîtrc et son imprimerie. Mais il n 'y a non plus d ' autres
mformanons nous permenam de supposer ie contraire" 26 . Acum însă,
după restabilirea înfăţişării originare a textului din cronica Ţării
Romaneşti privitor la prima domnie a lui Mihnea, cu menţi unea
despre prezenţa lui la mănăstirea Plurnhuita în iunie 1583 - menţiune
care nu a fost folosită de cei ce s-au ocupat de problemele legate de
Tetraevanghelul lui Lavrentie -, }>recum şi în urma discuţiei în jurul
acestui element, lacuna de informaţie dispare. Şi astfeî putem
oîeri o explicaţi e pentru absenţa numelui iui Mihnea - şi, implicit, a
celui al mitropolitului Serafim - din epilogul cărţii respective.
Intervenţia lui vodă M ihnea şi a marnei sale, Doamna Ecaterina, în
actul ctitoricesc, prin înălţarea şi înzestrarea bisericii aşezământului
de pe râul Colentina, a. avut loc după apariţia Tetraevanghelului lui
Lavrent1e . Reiese limpede că, în momentul ieşirii de sub teascuri
a că1"1ii, adică în 1582, în optica autorului epilogului, ieromonahul
Lavrent1e. numai amintirea numelui lui Alexandru vodă Mircea, cel
ce într-adevăr jucase un rol până atunci în edificarea mănăstirii şi
înfiinţarea tiparniţei, era justificată . Trebuie să spunem numaidecât
că. reciproc. acest din urmă raţionament întăreşte de fapt şi concluzia
2.1 Gemot Nusbăcher, Din cronici~ hnsoave (Studii), Bucureşti, 1987, p. I 79- 180
(,pnrna ed.Jpe a cărţii , în limba gennană, a apărut în 1981 ).

26
L. Demeny, L 'imprimene de Bucarest au XV!e siecle. Quelques precisions
necessa1res, în RRH , t . XX, 1981, 4, p. 671-672.
48
de mai sus, a datării bisericii de la Plumbuita în 1583. Oricum,
controversa despre începuturile tiparului bucureştean este pe cale de
a se încheia, căci balanţa înclină hotărât spre anul 1582. Şi acesta este
un prim rezultat de oarecare însemnătate, pe care-l anunţam când am
purces la exegeza de faţă.
Să păşim în continuare la examinarea unui alt amănunt din
crâmpeiul de cronică analizat. Am văzut că, potrivit acestui text,
principalul eveniment din cea dintâi domnie a lui Mihnea a fost
răscoala neizbutită a mehedinţenilor, care au încercat să-l scoată din
scaunul domnesc şi să pună în locul lui pe un anume pretendent,
Radu Popa. Şi am semnalat totodată că în N, spre deosebire de toate
celelalte variante şi versiuni cunoscute ale cronicii Ţării Româneşt i,
se arată că această gravă criz,ă internă s-a produs şi a fost depăşită în
al "treilea an din domniia lui", iar nu în "al patrulea an" (L, M, V
etc.). Faţă de abunden\a şi, mai cu seamă, corectitudinea elementelor
oferite de N, constatată deja cu prisosinţă, sunteni bineînţeles
îndemnaţi să luăm de bună tocmai cronologia pusă la dispoziţie de
acest manuscris. Pe de altă parte, acelaşi fragment de cronică - de
astă dată în toate versiunile lui - dă pentru întreaga domnie dintâi a
lui Mihnea un total de "6 ani", iar noi ştim în prezent şi data exactă
când el a părăsit tronul: 24 iunie 1583. O socoteală cât se poate
de simplă ne face în consecinţă să aşezăm momentul de început al
domniei în vara anului 1577. Dacă luăm din nou în mână cronica, în
aceeaşi versiune N, şi citim fragmentul imediat precedent celui
analizat, vedem că el se sfârşeşte cu fraza: "Şi au murit Alixandru
vodă în domnie, iun<ie> 25 deni, leat 7085 <= J 577>" 27 . În schimb,
o mare parte din manuscrisele pe baza cărora a fost întocmită ediţia
critică din 1960 (L) redau forma pe care o considerăm corectă : "Şi
<a> murit în scaunul lui, iulie 25 deni, leatul 7085" 28 . Este limpede
că în transmiterea acestui element s-a strecurat în lungul timpului în
17
I.I. Georgescu, op. cit., p. 5o9.
21 Istoria Ţării Rimâneşti (1290-1690). Letopise/J,11 Cantacuzinesc, ed. cit., p. 53
şi 209.
49
unele man~-rise - printre care şi N - o uşoară eroare. Prin
sch?mbarea unei singure litere, iulie, cum a fost cu siguranţă la
ongme, a devenit în aceste manuscrise, în cursul operaţiilor de
copiere ~i re-copiere a cronicii, "iunie"29 •
Dacă insă Mihnea s-a suit în scaunul domnesc în ultimele zile
ale lunii iulie 15i7, asta înseamnă că răscoala mehedinţenilor cu
Radu Popa a izbucnit in intervalui iui.ie i579 - iulie 1580, căci acest
interval corespunde celui de "al treilea an" indicat de N. Împrejurările
~ste1 răscoale contra lui Mihnea vodă nu au fost până astăzi deplin
dcsh.1ş11.e )'·. Ceea ce atrage din capul locului atenţia în cazul ridicării
lui Radu Popa este caracterul ei regional, local: doar boierii
mchcciin\eni şi oamenii ior - la care s-a adaugat, potrivit lui N, şi un
detaşament de mercenari "săcui" ! - au constituit forţa pe care s-a
btzuit pretendentul . Faptul este confirmat indirect de existenţa unor
mforrna\ii după care, cam în aceeaşi vreme, opoziţia din sânul marii
boienmi a Ţării Româneşti îşi legase în secret speranţele de un alt
pretendent, aflat departe de ţară, mai întai în insula R,~odos , apoi în
Cipru. Este vorba de Pătraşcu, un fiu al Pătraşcu cel Bun, altul
însă decât Petru Cercel, viitorul domn din anii 1583-1585.
Conspira\ia a fost descoperită de Mihnea pe la sîarşituJ anului 1578 31 ,
-:!' Lespedea tomnală a lui Alexandru vodă s-a păstrat, dar are inscripţia deteriorată,
ceea~ a împiedicat lectura datei rr..orţii lui, cu excepţia anului (N. Iorga, Piatra de
mormânt a lui Aferandru Vodă Mircea, în BCMI, an. XXII, 1929, p. 161 ; lrucripţiile
medievale ale României. voi. I, OraŞJI Bucureşti, Bucureşti, 1965, nr. 624, p. 513).
L<;tc adevărat, pe de altă parte, că există două hrisoave, conservate în original, emise
in numele lw Alexandru vodă la 11 septembrie 1577 (DIR. B, XVI-4, nr. 294-295,
p. 292-294 ). dar dat.a lor este suspectă (vezi mai jos, nota 51 ).
3
° Cf. A.O . Xenopol, Istoria romanilor din Dacia Traiani, ed. a TV-a, voi. m,
Bucureşti , 1988, p. 25; Constantin C. Giurescu, Istoria roT"ânilor, voi. II-], Bucu-
reşti, 1937, p. 212-213; istoria României, voi. Il, Ed. Academiei, Bucureşti,
l 962, p. 927 (paragraf redactat de D. Mioc).
11
Vezi Eudoxiu de Hurmuz.aici, Doaonente privitoare la istoria românilor, voL m,
Bucureşti. l &&O, m. XIV, p. 22 (raport german din Constantinopol, 31 decembrie
50
iar un grup de mari boieri, care trimiseseră în taină sume de bani
pretendentului Pătraşcu, a fo~t silit să apuce calea pribegiei peste
munţi, în Transilvania32 • Totuşi, acţiunea boierească în favoarea
acestui descendent al lui Radu cel Mare, menită să înlăture de la tron
ramura dinastică reprezentată de Mihnea33 , a continuat şi în 1580,
când Pătrâşcu este chiar chemat la Poartă, în vederea numirii ca
domn al Ţarii Român~ 34• Dar curând va sosi tot acolo, prin Veneţia
şi Raguza, şi Petru Cercel, care beneficia de puternicul sprijin
diplomatic al Franţei, vechea aliată europeană a Imperiului otoman35 •
în această situaţie, boierii ostili lui Mihnea şi familiei lui au preferat
să-şi modifice opţiunea în favoarea acestui al doilea fiu al lui
1578). La acee~i împrejurare se referi şi un act intern, din 2 decembrie 1579, un

hrisov din care reiese că stăpânul moşiei Maia - Răduleşti, boierul Stoica din
Ungurei, a avut" ... un necaz foarte mare, pentru că au adus nişte oameni făcăton de
rele, de la fiul lui Pătraşcu la numitul Stoica nişte scrisori de rău <despre domn>"
(pasaj reprodus după I.C. Filitti, Mama şi sofia lui Mihai Viteazul, în CL, an 53
( 1921 ), 9, p. 625-626, n. 3). Din acest izvor aflăm de fapt în favoarea cărei ramuri
dinastice complotau marii boieri.
l l A . Veress, Documente privitoare la istoria Ardeaiului, Moldovei şi Ţării
Româneşti, voi. II, nr. 136, p. 163 (scrisoare a lui vodă Mihnea către Cristofor
Bâthory, din 4 apriiie 1579, Bucureşti). în 30 aprilie 1579, Mihnea pomeneşte de
mome.itul " ... când au pribegit fiii lui Vâlsan <din Caracal> în Ţara Ungurească
acum în zilele domniei mele" (DIR, B, XVI-4, nr. 382, p. 379). Pare să fie încă o
referire la exodul din toamna precedentă, când domnul a descoperit complotul.
,, Pentru reconstituirea acestui efort politic, vezi deosebit de preţioasele observaţii
ale lui Dan Pleşia, Miină.stirea Dealu - necropolă domnească şi ceva despre
frământfrile interne di.'I Ţara Românească în veacul al XVI-iea, în "Acta Valachica",
Târgovişte, I 972, p. 149-152. Adăugăm tot aici că, după ştiinţa noastră, cel dintâi
care a diferenţiat mişcarea marii boierimi muntene de răscoala mehedinlenilor a fost
Const C. Giurescu, op. cit., p. 213.
>, Vezi mai jos nota 46.
"Petru Cercel a sosit la Poartă în 8 mai 1581. Pentru presiunile diplomatice

franCC7.C, ve-.t:i Ştefan Pascu, Petru Cercel şi Ţara Româneasci la sfârşitul sec. XVI,
Sibiu, 1944,p. 21-29.
51
Pătraşcu cel Bun, lucru la care se pare că a consimţit şi exilatul din
Cipru"'. Este deci limpede că nu se poate stabili nici o legătură între
opoziţia din rar.du! marii boierimi din Ţara Românească faţă de
Mihnea vodă şi "ridicarea" lui Radu Popa şi a mehedinţenilor.
Totuşi ce a putut pricinui aceasta mişcare locală, în care nu
era implicată nici măcar întreaga Oltenie ? Răspunsul poate fi găsit
urmând o intui~:\! a lui Nicolae Iorga, care a pus în legătură
mcn\iunca din cronică, cu o revendicare turcească, formulată nu mult
înainte de 21 ianuarie 1580, când a fost consemnată într-un raport din
Constantinopol destinat împăratului german: " ... În Ţara Românească
este un \inut care s-ar chema Severin, pe care până acum l-a cârmuit
şi stăpânit domnul românesc. Şi pe acesta vrea acum să i-1 ia sultanul,
sub cuvânt că nu se ţinea de Ţara Românească, formând o stăpânire
deosebită, care a fost supusă cu mi în urmă de sabia otomană şi de
aceea-i aparţine. Ahmed ceauşul, cum se spune, e orânduit r.. merge
acolo şi a scrie acest loc, care de acum va face servicii şi va plăti
tribut aici" 37 . Cetat...:a Severinului fusese cucerită de turci încă din
I 524. Revendicarea dir. ! 580 privea asadar ţinutul cetăţii, care
rămă ses e sub administraţie românească. Niculae Iorga, comentând
textul de mai sus, a apreciat că era în cauză întreg ţinutul
Mehedinţilor, adic-ă "al oamenilor în legătură cu cealaltă cetate, şi
ea turcească, Mchadia sau Mehedia" 38 • De curând, însă, au ieşit la
.l6 De această renun are voluntară aminteşte Franco Sivori, secretarul genovez al Juj
Petru Cercel, cu precÎL"rea că ar fi avut Joc la Poartă, în aju.,ul ple cării spre ţară a
sui pfuiului 5ău (15 august 1583): " ... '1avcndo prima, ci.i sua spontanea volanta, delto
S1;nor Pctrascc, far.a cessione delie sue rag'.'ivni de! Stado al Princi ţz'' (Ibidem, p.
166- 167 J. ?f:t.r:.şcu s-a stins din viată curJ nd, la 24 octombrie 1583, şi a fost
ii'!T.unn&itat în biscnca patriarhală din Constanti.nopol (Const. Grecescu, P ărrap,
ftd lu i Petru Cercel, extras din RIR, voi. IX (1939) , Bucureşti, 1940, p. 6) .
l Hurmu.zak.i, Documente, voi. XI, Bucureşti , 1900, nr. LXXVIIl, p. 643-644.
7
H N. Iorga, ls1oria românilor, vol. V, Vitejii, Bucureşti, 1937, p. 199.
52
iveală Wlele informatii culese din arhivele oto,mane - dmtre care cea
mai veche datează din 8 martie 1580 -, potrivit cărora au fost luate
atunci de la Ţara Românească şi anexate Irmperiului otoman "un
anume număr de lacuri şi de câmpuri, precumt şi o schelă la Dunăre,
în apropiere de Calafat" 39 • Oricum, este de swbliniat marele merit al
iui Iorga de a fi întrezărit, deşi nu i-a stat la în<.demână decât relatarea
de cronică, cu indicaţia cronologică deformaită - "al patrulea an" în
loc de "al treilea an" din domnia lui Mihnea! -, explicaţia adevărată
a răscoalei mehedinţenilor cu pretendentul Radu Popa. Deoarece
acum, folosindu-ne de calculul pe care-l consi:mte existenta versiunii
N a cronicii muntene, vedem că faptele se înlănţuie perfect, putân-
du-se stabili fără nici o dificultate relaţia cauză - efect. La începutul
anului 1580, Poarta purcede la o operaţie de amputare teritorială în
zona Severinului, acceptată de domnul în funcţie, şi numaidecât, în
prima jumătate a aceluia~ an, boierii din ţinutul Mehedinţi
reacţionează hotărât, alegând un pretendent, pe acel Radu Popa,
şi încercând să-l răstoarne cu armele p~ vodă Mi~ea40 ...
Este instructiv să zăbovim o clipă şi să analizăm conditiile în
care Poarta şi-a înfăţişat această pretenţie teritorială faţă de Ţara
Românească în vreme de pace. La sfarşitul anului 1579, după căderea
şi uciderea marelui vizir Mehmed Sokollu paşa, sprijinitorul
39
Mihai Maxim, L ·autonomie de la Moldcvie et de la Valachie dans Ies actes
officiels de la Porte. au cours de la seconde mt1itl'e du XV!e siec/e, în RE..,EE, t. XV,
I 9 77, 2, p. 215; vezi şi Idem, Ten·torii româneşti sub administra fie otomani în
secob.:I al XVI-iea (!), în Rdl, t. 36, 1983, 8, p. 81 I.
~ Cronica mai spune că, după înfrângerea de la Craiova, pretendentul s-a refugiat
"în cetatea Timişvarului", aflată din anul 1552 sub administraţie turcească. Un raport
german din Constantinopol, din 20 ianuarie 1582, semnalează aducerea la Poartă a
unui pretendent a căre.i încercare nu izbândise şi care până atunci se aflase captiv în
mâinile paşei de Timişoara (Hunnuzalci, Documente, XI, nr. XCIV, p. 654). E cât se
poate de plauzibil să fie vorba de Radu Popa.
53
"Mihncştilor", circula zvonul că atât Petru Şchiopul, cât şi Mihnea,
nepotul său de frate şi domn al Ţării Româneşti, vor fi depuşi. Ba
c.:hiar se exprima teama că te.rile româneşti extracarpatice vor fi de
astă dată transformate în paşalâcuri 41 • Zvonul s-a vădit întemeiat doar
par1 ia!, în pri vinta înlocuirii lui Petru Şchiopul. într-adevăr, la 19
noiembrie 1579 a plecat de la Po"rtă spre Moldova un ceauş cu
porunca de maz:Iire şi de aducere a fostului domn42 . Noul domn
desemnat pentru Moldova, Iancu Sasul, a părăsit ţărmurile Bosforului
la 7 decembrie 1579 şi curanci, în cursul lunii ianuarie 1580, a obţinut
ca Petru Şchiopul să fie surghiunit la Alep 43 •
Aproape concomitent, în privinţa tronului Ţării Româneşti a
fost inaugurată o autentică licitaţie . De k bun început, Iancu Sasul a
insistat ca la cârma Ţării Româneşti să revină sora sa vitregă,
Doamna Chiajna, văduva lui ~1ircea Ciobanul. Două rapoarte
diplomatice, cu data 1O februarie 1580, atestă că ea a _::isit la
Constantinopol de la Alep, unde-i fusese locul de exil, la începutui
acestei luni 44 . Chi.ijna părea să aibă cele mai multe şanse de a
dobândi scaunu! domnes,; al Ţării Româneşti pentru unul din fiii ei,
deoarece beneficia de sprijinul domnului Muldovei şi, în plus, se
bucura şi de prietenia rioului mare vizir, Ahmed paşa (13 octombrie
1579 - 28 aprilie 1580)4 ~. Totuşi, ulterior, conform unui alt raport,
datat 17 martie 1580, la Poartă s-a luat decizia să fie chernati toţi
1
• A . \'cress, Documente, Il, nr. 147, p . 172.
2
• Hurmuzaki, Documente, XI, nr. CLVIl, p. 98.
"Ibidem, fV-2 , Bucureşti, 1884, l'r. XXVI, p. l 08 şi nr. XXVm, p . l 09.
"Ibidem , lll, nr. XfV, p. 25 şi IV-2, nr. XXIX, p. 109.
"lbiderr. , IV-2, nr. XXVIII, p. 109; altă editie: A. Veress, op. c11., II, nr. 155, p.
176 (rn;:,on veneţian dm 25 ianuarie 1580). Chiajna, pe lângă Petru cel Tanăr, a mai
avut doi fi.i., Radu şi Mircea. Cum Petru se stinsese încă din 1569, acum, in 1580, nu
intrau în d1scu\ie, desigur, decât unul dintre ultimii nliscuti, deşi un raport · citzt in
nota precedentă - vorbea de un "Nepote ex fiiio".
54
pretendenţii care sălăşluiau în Imperiul otoman, pentru a fi ales dintre
ei "il piu legitimo a quel govemo". în realitate, potrivit bailului
veneţian, era de aşteptat să aibă câştig de cauză cel ce va cheltui mai
mult ! Oricum, în raportul amintit era semnalată deja prezenta la
Constantinopol a pretendentului Pătraşcu, venit din Cipru, ale cărui
drepturi erau însă contestate de ambasadorul Franţei, care lucra
pentru Petru Cercel, încă aflat la curtea regelui său46 . Nu mult
după aceasta, mai precis la 2 iunie 1580, este consemnată existenta
la Poartă a nu mai puţin de patru pretendenţi la tronul Ţări i
Româneşti , însă problema pare să fi fost rezolvată la 17 ale
47
aceleiaşi luni, când se raporta că toţi fuseseră închişi 48 • Implicit,

reiese că la acea dată Mihnea izbutise să facă să fie confirmat,
rămânând deci în continuare la cârma Ţării Româneşti . Este limpede
că s-a aşteptat mai întâi de către autorităţile otomane sosirea
tributului, care tocmai acum, după cum vădesc anumite izvoare,
înregistrează "un mare salt" 49 • Acesta va fi fost desigur mărit
46
Hunnuzaki, Documente, JV-2, nr. XXXIII, p. 111; altă ediţie: A. Veress,
op. cit., Il, nr. 158, p. i 78. Nu este exclus ca, în februarie - martie 1580, Petru Cercel
să fi intreprins chiar o scurtă călătorie la Londra, de unde a revenit la Paris (Ioan
Q1iper, Cel mai veciii sigiliu cu legenda în limba română, în "Magazin istoric", an.
XIV, 1980, 2, p. 7-8).
"Hunnuzaki, Documente, IV-2, nr. XXXIV, p. 111; în I mai era înregistrată
audien\a în divan a unei delega\ii din Ţara Românească, compusă din "60 Valachi",
c..!re solicitau un alt domn în locul lui Mihnea, un copil neinstare să cârrmna scă
\ara (fb1dem, nr. XXXTI, p. I I O). Vezi şi A.D. Xenopol, op. cit., ed. cit., 111, p. 24-25.
41
Hurrnuzaki, Documente, IV-2, nr. XXXV, p. I 12.
'
9
M. Berza, Haraciul Moldovei şi Ţării Româneşti in sec. XV-XIX, în SMIM,
voi. II, 1957, p. 30-31; haraciul Ţării Româneşti a sosit la Poartă , odată cu cel al
Moldovei, în ultimele zile ale lunii mai (Hurrnuzaki, Documente, Supl. I, voi.
l, Bucureşti, 1886, nr. XCV, p. 51 ). Un alt cercetător , Mihai Maxim, nu pare să ia în
considerare vreo sporire a tributului în intervalul 1574/1575 - 1583/1584
(Circo nstances de la majoration du kharadj paye par la Valachie a f'Empire
ottoman durant la periode J 540-1575, "Bulletin de l' Association lntemationa!e
d'Etudes du Sud-Est Europeen", XII, 1974, 2, p . 368).
55
"benevol" de vodă Mihnea, împreună cu mama sa Doamna Ecaterina,
spre a se menţine în scaun'°. A fost vorba deci de un al doilea efect
al presiunii politice exercitate de Poartă, pe lângă cedarea teritorială
de pe linia Dunării, în zona Severinului, care a provocat răscoala
mehedinţenilor. întreaga criză ilustrează de fapt elocvent
desfăşurarea procesului a ceea ce în istorigrafia noastră a fost definit
drept instaurarea regimului dominaţiei otomane, proces început pe la
mijlocul veacului al XVI-lea şi care nu va fi întrerupt decât de
ac\iunea lui Mihai Viteazul.
Spre a isprăvi cu totul critica internă a fragmentului de
~ronică luat în discuţie, nu ne rămâne să spunem decât că şi
amănuntul despre trimiterea lui "Mitrea vistiiar" la Poartă de către
boieri ca "să aducă" steagul de domnie pentru Mihnea, după ce
părintele său, vodă Alexandru, a închis ochii este după toate
probabilităţile exact. Avem de-a face cu Mitrea din Hotărani , mare
boier a cărui biografie este bine cunoscută şi care, într-adevăr, între
4 septembrie 1574 - 30 iunie 1578 a deţinut în sfatul domnesc
dregătoria de mare vistier5 1• Altfel spus, în vara anului 1577, când a
'° Şi Ivaşcu Golescu, în convorbirea lui cu Alberto Bolognetti din august 1583, a
făcut o referire la o situaţie dificilă prin care a trecut Mihnea "acum vreo trei ani" (rre
anni sona in circa). Pe lângă haraci, care de la o sută de mii de taleri, cum fusese mai
înainte, a fost mărit cu încă o sută de mii de florini în fiecare an, turcii i-au cerut să
achite şi o sumă imensă (600000 taleri !) p~tru reînnoirea domniei după trei ani
(taxă care ulterior va fi cunoscută sub denumirea de "mucarer"). Ei ar fi vrut chiar
ca de acum încolo această taxă extraordinară să fie percepută anual, ceea ce a putut
fi totuşi împiedicat printr-o petiţie colectivă a reprezentanţilor Stărilor din ţară
(Monumenta Poloniae Vaticana,VI, p. 502; A. Constantin.iu, op. cit., p. 675 ).
51
Vezi N. Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi
Moldova (sec. XIV-XYIJ), Bucureşti , 1971, p. 72-73. Recent a fost descoperit şi
publicat chiar suretul diplomei de investire a lui Mihnea (berut) , care poartă
data 6-15 august 1577. Mai important este faptul că in text se specifică amăLuntul
că numirea lui Mihnea este validată şi retroactiv," ... începând cu acest an 985, a
56
fost însărcinat de boieri să se ducă la Poar1ă, el era,
aşa cum ne spune
cronica, "vistiiar".
A sosit clipa să ne întrebăm: când a fost oare redactat şi
introdus în cronică fragmentul despre prima domnie a lui Mihnea ?
Că SW1tem puşi în faţa unor însemnări strict contemporane nu încape
nici un fel de îndoială. Dar au fost ele aşternute pe hârtie în plină
domnie a lui Mihnea sau dupa aceeă ? Stăruind asupra acestei
chestiuni vom încerca în fapt să desluşim într-o oarecare măsură
chipul cum se lucra la cronică în faza de "întreţinere" a ei.
Reconstituirea părţii finale a textului despre Mihnea ne este de mare
ajutor, căci de acolo trebuie pornit.
Un "leit-motiv" cronicăresc, care nu lipseşte nici în textul
nostru, este durata domniei. Dar spre a se efectua un asemenea calcul
era neapărat nevoie să se cunoască momentul în care aceasta a luat
sfârşit. Am văzut că pentru prima domnie a lui Mihnea cei şase ani
indicaţi de cronică sunt aproximativ corecţi. Mai sugestivă ni se pare
însă socoteala făcută pentru domnia următoare, a lui Petru Cercel. Şi
suntem obligaţi să remarcăm şi de astă dată că N este net superior lui
L. Într-adevăr, în L citim aşa: "Deci trecând 2 ani de la domniia lui,
venitu-i-au mazilie de la Poartă şi au trecut muntele cu tot ce au
avut" . În schimb, în N durata domniei respective este astfel
înregistrată : "Şi au domnit Pătru vodă ani 2 făr de 3 luni". De fapt,
la forma care figurează în L s-a ajuns, după cât se pare, prin
rezumarea unui întreg pasaj, ceea ce a dus, printre altele, ş i la
suprimarea unui detaliu esenţial, anume data de lună şi zi a revenirii
treisprezecea zi din Cemaziu/evvef', adică de la data de 29 iulie 1577 fTah s111

Gem.il,Documenteturce:,riinedite (sjărŞitu/ sec. XVI Şi ).'Y/1), in RA , an . LVI li, v .> I.
XLill, 1981, 3, anexa I, p. 353). Indirect este astfel controlată data oferită de crnn ;d
pentru moartea lu.i Alexandru Mircea - 25 iulie 1577 - şi once J1~c11\!e •nev: ,•,;
privin\ă trebuie să înceteze.
in scaun a lui Mihnea, păstrată - în afară de N - numai în M şi în
copia publicată de M . Gaster. Iată cum arată acest pasaj în N: "Deci
cand au fost al doilea an din c.omniia lui, venit-au Parascheva
cliuc<er> şi ceauş de i-au luat domniia. Şi au fug1t Pătru vodă în
Ţara Ungurească <= Transilvania> cu tol<i> boiarii lui şi cu toată
averea lui câtă au avut. Şi au domnit Pătru vodă ani 2 făr de 3 luni.
Şi iar au venit t-.1iihnea vodă demn de la Poartă cu Schimne ceauşul
şi cu steag, mcsita mai 20 deni". Nu ne putem opri a observa
numaidecât paralelismul perfect cu situaţia fragmentului despre
prima domnie a lui Mihnea. Şi acolo, în toate variantele carr au stat
la baza versiunii L, partea finală a fost drastic rezumată, proce-
dându-se în fapt la serioase amputări de amănunte, care se vede
că, la un moment dat, nu mai prezentau interes pentru posteritate.
Dar, revenind la durata domnie: lui Petru Cercel, aşa cum a fost
ca consemnată in N, adică "2 ani făr de 3 luni", constf...ăm că,
într-adevăr, cu o diferenţă de doar câteva zile, socoteala corespunde
intervalului cuprins între 29 august 1583 (dată care, cum am spus, a
răzbătut în toate manuscrisele cronicii) şi 20 mai 1585. Nu ne rămâne
astfel decât să conchidem că "bilanţul" unei domnii - inclusiv
socoteala anilor cât a durat - se făcea, pentru cronică , în momentul
când se producea ~-=himbarea la tron. Aşa se explică, de altminteri, şi
mulţimea de elemente precise ştiute de autorul intervenţ iei în cronică
tocmai cu privire la împrejurările schimbării de domnie - ziua şi locul
unde se găc;;ea Mihnea când a fost mazilit în 1583, numele boierilor
care-i reprezentau pe noii domni, aflaţi încă la Poartă (Borcea clucer
pentru Petru Cercel şi, respectiv, Paraschiva c1ucer5 2 pentru Mihnea),
~, în timpul prunei lui dotr.nii, Mihnea a adresat o poruncă "slugii dvmi1ic1 mele .. .
Jup an P2-r:isch1vo fost mare clucer, care eşti din satul Grojd.ibrod'' (D!R . B, XV!-4,
nr. 35 1, p. 342). El pare să fie marele vistie; Paraschiva din sfatul cu care Mihn ea îşi
int e;,e a doua domnie; ultenor, în răstimp ul 6 iulie - 6 noiembrie 15 &5 este atest..:
58
în sîarşit data precisă când Petru în 1583 sau Mihnea în 1585 şi-au
făcut intrarea în Bucureşti, ocupând efectiv scaunul domnesc.
Către aceeaşi încheiere ne îndrumă, pe de altă parte, indicarea
în cronică pentru fiecare din aceste domnii a noilor biruri aruncate
peste ţară. De pildă, Mihnea, în prima lui domnie, "au adaos un bir
ce i-au zis găleată". Iar Petru Cercel, la rândul lui, "au pus birul curţii
foarte mare şi gorştină de oi" 53 . Dar cel mai caracteristic pentru ceea
ce vrem să relevăm este chipul cum a fost schiţat în cronică tabloul
celei de-a doua domnii a lui Mihnea, care a însumat "5 ani". în afară
de execuţia unui boier - "Şi au tăiat pre Stanciu! logof<ăt>" 54 - acest
ca mare postel!!ic, pentru ca între 12 noiembrie 1585 - 17 decembrie 1586 să

redevină mare vistier; ultima lui dregătorie este iarăşi cea de mare postelnic, intre I 8
decembrie 1586 - 3 I martie 1587 (Lista dregătorilor din sfatul domnesc al Ţării
Româneşti în secolele XV-XVII, în SMJM, IV, 1960, p. 573 şi 58 I) .
51
Istoria Ţării Româneşti (1290 - 1690). Letopiseflll Cantacuzinesc, ed. cit.,
p. 53 şi 209; în N găsim adăugată explicaţia : "adecă de-n zece oi o oae" (I.I.
Georgescu, op. cit., p. 509 ).
~ Acest boier era fiul lui "jupan Radu care a fost mare logofăt'' sub Alexandru
Mircea, în 1568-1569. Stanciu s-a bucurat ini\ial de mare favoare la curtea lui
Mihnea, devreme ce.-. izbutit să salveze viaţa lui Stoica din Ungurei, compromis în
conspiraţia descoperită în 1578 (Dan Pleşia, op. cit .. p. 151). Când Mihnea a fost
prima oară maz1ht, împreună cu al\i boieri credincioşi familiei, el a trecut în
Transilvania. Totuşi, curând, s-a întors din pribegie şi s-a închinat lui Petru Cercel.
Actul care-i vădeşte filiaţia, din 8 ianuarie 1584, ii dovedeşte totod ată prezenţa în
\.:r.1 (DIR, B, XVl-5, nr. 155, p . 147). Nu a rămas mult timp pe lângă Petru Cc:r.:el,
căci la 13 mai 158-,, el se ana dm nou refugiat di.icolo de mun\i, cu far. ilia " şi cu
multe bog ă \ 1i ale împăratului", iar au tori tă\ile ardelene - nevrând să-l extrădeze -l-au
\inul ascuns la Gherla (A. Veress, op. cit., li, nr. 269, p. 302 şi nr. 284, p. 323). În
s~t., in ajunul căderii lui Petru Cercel, la 26 februarie 1585, aceleaşi autorilă\i a..i
acceptat să- l extrădeze (Ibidem, III, Bucureşti, 1931, nr. 4, p. 3-4). Nu ştim cauza
pentru care Mih nea a poruncit să fie executat. Dar evenimentul s-a petrecui la
inceputul celei de-a doua domnii, deoarece ln 11 iulie 1587 soseau la Bra~ov fiul lui
St:inciul logofăt şi "tatăl său vitreg'' (Hurmuzaki, Documente, XI. p.834 ). Prin mama
sa, Neacşa, Stanciu! de~cindea din Vmtilă din Cornâ\eni, mare boier din prima
jtmlătale a vea~ului al XYI-lea (N. Stoicescu, op. cit., p. 84).
59
fragment nu conţine altceva decât o lungă înşiruire de apăsătoare
dări , acwn introduse: " ... şi au mai adaos în ţară un bir ce i-au zis
nâpastc. Ş i at: băgat pre roşi i bir foarte mare şi au băgat pre
megi1!:- <1> gă l catâ de pe.inc şi au pus lege în ţară, den 5 stupi, un
stup" u,:( . Or. este greu de crezut că o asemenea imagine negativă
era in ncgati: câtă vrr.:- :ne ciomnul evocat se :nai afla în ţară şi
ac\i n a î ncă 1:-âicle puterii. Am avea deci trei momente de
mterven 1ic in 1,;romcă , care sunt de altfel şi ultimele în letopiseţul
slavon din veacul al :XVJ-lea al Ţării Româneşti, căci cronica
domniei lui Mihai Viteazul a fost, cum s-a observat mai demult, o
scriere independentă, poate redactată chiar în limba română 56 . Unul
a fost când Mihnea a cedat tronul lui P~tru Cercel, al doilea când el
a revenit în ţară şi în fine, cel din urmă, cândva după mai 1591, când
s-a aflat de trecerea lui islarnistr 57 •
53
Analiza acestor ~.;uri fiscale, la Dan ?leşia, op. dt., p. 151, n. 3 7.
„Vezi mai nou, în această chestiune, Cătălina Velculescu, Observa ţii asupra
"Cronicii lui Mihai Vueazul'' din "Letopiseţul Cantacup,zesc", în RITL, t. 22, I 973,
2, p. 2 19-223 ; cf. 1.C. Chiţinua, Unele consideraţii in legăruri cu on'gir.alul cronicii
/uz Afihai Viteazul, în "Rorr.ancslavica", VI, Bucureşti, 1962, p. 27-37, după care,
deşi o scriere autononiă , cromca dorr.niei lui Mihai ar fi fost la origine redactată în
slavon~,e; pentru autorul ip::netic al cronicii, Teodosie Rudeanu, precu..-n şi pentru
oonnnuarea ei, vezi Damaschin Mioc, nletopiseţul bmncovicesc" şi Mir ai Viteazul,
în culegerea de srudii Mihai Viteazul, Bucureşti, 1975, p . 21 7-2 18 şi Idem, Şliri de
iszone a românilor in "Letopiseţui brancovicesc", in SMIM, vo t. IX, 1978, p. 134-
l 3S
" lncă in mai 1591, ci.,d se credea că Mih..,ea va căpăta din nou scaunul domnesc,
sum ermsc hnsoave în numeie său ( DIR, B, XVI-6, nr. 7, p . 6- 7 şi nr. 9, p. 7-8; vezi
discu11a la Gh. U11112CUZÎ:nO şi C. Bălan, Date noi p e m-11 ginea ce.· ce:dr fo r istorico-
arheolog.d de la m-rea Cătelui, în "Re\'ista Muzeeior" , an. V, I 96S. 6, p. 55 2-55 3) .
.F-o:ine interesant este chiţ1ul în care N redă numele ceau.<:i:lui ver.Jt în , 591 cu
poru.n ~a de mazilire a lui Mihnea: "Hadăr Bclec". Începând din 1579, în socotelile
Br2. ş ov1.. 1 u1 ap are de câteva ori TJumele unui "Hadyr Bann ", în trecere spre curtea
p r mc 1 ară dm Alba Iulia (Hurrnuzaki, D0C11mente, XI, p. 819. 832, 837) . Şi ne
60
Dar, implicit, colisideraţiile anterioare oe obligă să întregim notaţia
de cronică privitoare la prima domnie a lui Mihnea, reprodusă la
începutul paginilor de faţă, cu fraza: "Şi au venit 'Pătru vodă Cercel,
feciorul lui Pătraşco vodă de la Poartă cu agă şi cu steag în Ţara
Rumânească şi au şăzut domn în scaun în Bucureşti avgust 29 deni".
Leatul "7092", care este greşit, a fost probabil introdus ulterior. Sau,
ceea ce iarăşi nu este deloc exclus, însemnarea însăşi despre domnia
lui Mihnea a fost alcătuită în 1584, care corespunde văleatului
"7092" . Ar fi vorba deci pur şi simplu de o eroare mecanică a
autorului anonim al textului, altminteri lesne de i'nţeles. Am opta
chiar mai degrabă pentru aceasta a doua soluţie, întrucât ea ar avea
meritul să lămurească şi prezenţa în text a unui element care; aparent,
se opune deducţiei noastre. Ne gândim la amănuntul despre locul de
surghiun al lui Mihnea: "Tarabuz". Or, după cum am amintit, el a
fost trimis acolo abia în iulie 1584. Iar vestea, desigur, nu a ajuns în
ţară decât pc la siarşitul verii lui 1584.
Acelaşi raţionament care ne-a aji.tat să întregim partea finală
a textului în di scuţ ie ne sileşte, însă, a desprinde din partea lui de
început tot ce priveşte împrejurările înscăunării - lui Mihnea în 1577,
"în locul tătănc- :,ău". Chiar logica ce a prezidat redactarea acestor
fraze. absenţa intenţ io nată a indicării unei date anume pentru suirea
în scaunul domnesc• trimite limpede la rândw ile imediat precedente,
unde era învederată data morţii lui Alexandru vodă Mi1 cca. Ajungem
2.stfel să "izolăm" un alt moment de intervenţie în cronică, cari; în
chip vădit trebuie plasat în anul 1577. Analiza fragmentului de
cronică despre Alexandru Mircea depăşeşte limitele demersului de
întrebăm dacă nu cumva acesta este enigmaticul "Hadă rba l stolni c'' din divanul din
I 5?3 al lui Alexandru vodă cel Rău. Identifica rea, dacă este valabilă, ar data imp licit
pasajul de cronică despre a doua domnie a lui Mihnea ante 15 ianuarie 1593 (DIR,
B, XVI-6, nr. 71-72, p. 62-63 ).
61
faţă. Ne mul ţ umim să reamintim numai că, potrivit unei ipoteze pe
care am expus-o în urmă cu mai mulţi ani, atunci, sub Alexandru
Yoci.d Mircea, a fost luată iniţiativa majoră de a se scrie cronica de la
începuturi - de la legendarul mtemeietor de ţară Negru Vodă -,
pnn reuni.rea ~i asambla.rea textdor de cro ni că preexistente (dedicate
domniilor lui Radu de la A.fon aţi şi, respectiv, Mircea Ciobanul), cu
adăugarea in frL te a unei liste succinte a domnilor di:i răstimpul
1290 - 1508 5~. Exegeza intreprinsă în paginile precedente este
menită, in fapt, să ne pregătească spre a reveni la dezbaterea acestei
probleme de maxim interes pentru istoria culturii vechi româneşti. O
vom face cu alt prilej, tocmai prin examinarea atentă a substanţei şi
a ch1puiui cum a fost conceput textul de cronică ce înfăţişează
domnia lui Alexandru Mircea.
·• ~::::, Andrcescu, Considerations sur la date de la premiere chronique de

J a ... I:.< in RRH, t . XII, 19î3, 2., p. 361-373; vezi şi ldem, Din nou d~spre prima
o or.i c a a Ţ,!71· 1 Româneşti, :n BOR, an. C (I 982.), 9-1 O, p. 853-861.
62
ID. CRONICA ŢĂRII ROMÂNEŞTI
DIN VEACUL AL XVI-LEA:
ELEMENTE PENTRU DATARE
1. în vederea datării momentului în care a fost redactată cea

dintâi cronică internă a Ţării Româneşti, în limba slavonă - astăzi
di spărută, dar al cărei conţinut îl cunoaştem, parţial, prin intermediul
Letopiseţului Cantacuzinesc -, vom începe prin a examina următorul
fragment: "Iar când au fost al patrulea an din domniia lui <Alexandru
Mircea, 1568-1577>, luând frate-său domniia la Moldova, fost-au
poruncit la Dumbravă dvornicul şi la toată boerimea Moldovei, ca să
vie înainte, la Focşani . Atuncea Alexandru vodă încă au eşit în
târnpinarea lui Pătru vodă, frăţine-său, de au făcut ospăţ la Săpă\eni.
Iar Dumbravă vornicul cu toată curtea Moldovei, ei au venit să se
închine la Pătru vodă. Jar·deaca s-au apropiat, -ei fără veste au lovit
ţ':'e Pătru vodă şi pre frate-său Alexandru vodă, gonind pre Pătru
vodă pân la Brăilă , iar Alexandru vodă au fugit la oraş, la Floci.
Moldovenii încă, făcând această izbândă, s-au întors la margine, la
Ionaşco vodă .
Deci atuncea Ionaşco vodă au trimis prr. Vintilă vodă cu mulţi
lotri, ca să fie domn în Ţara Românească. Şi au întrat în cetatea din
Bucureşti, şă.zând acolo 4 zile. Alexandru vodă încă au trimis pre o
seamă de boiari ai lui cu oaste, anume: Dragomir dvornicul, i Mitrea
comisul, i Bratul paharnicul, i Ion pârcălabul, de au lovit pre Vintilă
vodă şi pre acei ktri făr de veste. Ş ~ atuncea au perit Vintilă vodă
şi acei lotri toţi; şi iar au venit Alexandru vodă în scaun în
Bucureşti ... ".
63
Aşa arată acest crâmpei de text în restituirea din ediţia critică
din 1960 a Letopisep.dui Camacuzinesc 1• Iar textul citat reprezintă
consemnarea. cin perspectivă munteană, a evenimentelor dramatice
d1r. pnmăvara anului 1574, care au precedat instalarea în scaunul
domnesc al Moldovei a lui Petru vodă Şchiopul. Actele externe ne
aJuli: S:. fixăm episodul ocupării temporare a Bucureştilor de către
prctcnci~ntul \ "in ilă. "fiu al lui Pătraşcu voievod" (Ventila Petrasco
l'ayodaefi!ius) în ultimele zile ale lunii aprilie. Astfel, de pildă, în 3
mai l 5Î4. 1n Alba Iulia se ştia despre expediţia pretendentului şi
proclamarea lui ca domn la Bucureşti, însă doar peste trei zi!'! a sosit
ş1 vestea răsturnării situaţiei în favoarea lui vodă Alexandru şi a
execuţiei tuturor participanţilor la încucarea lui Vintilă de a pune
mâna pe tron 2 .
Este absolut sigur că frag:nentul de cronică supus aanalizei a
oferit la origine o serie de elemente în plus, care s-au pierd·..t sau au
fost ehminate - la fel precum în alte caz:wi 3 - cu prilejul repetatelor
copieri şi prelucr~ri ale Letopiseţului Cantacuzinesc. Astfel, atât
versiunea de la } ~eamţ (A1, căt şi versiunea arabă a lui Macarie Zaim
(M) atestă că Alexandru vodă Mircea a ieşit 1.1 întâmpinarea fratelui
său Petru şi "innaimea agăi", care era cu el, "la margine", adică la
hotarul Ţă.rii Româneşti4. Acestea sunt primele cuvinte care lipsesc
1
Istoria Ţării Româneşti (I 290 - I 690) . Letopisepil Cantacuzinesc, ed. critică de
C. Grecescu şi D . Sunonescu, Bucureşti, 1960, p. 52 (vezi şip . 209).
1
Eudoxiu de Hunnuzaki, Documente privitoare la istoria român ilor, II- I,
Bucureşti , 1891 , nr. DCLVIIl, p . 682 şi nr. DCLXIIl, p. 690. Vezi şi Dinu C.
G1urescu. Ion Vodă cel Viteaz , Bucureşti , 1963, p. l 50- I 51.
' Ştefan Andreescu, Despre mănăstirea Plumbuita şi un fragment din cronica Ţării
Româneşri , în Rdl, t. 42, 1989, 12, p. 1193-1208 ; Idem, Despre "faza Matei
Basarab " din cronica Ţării Româneşti, în RITL, an. XXXVW3-4 · XXXVIII/1-2,
1989-1990,p.244-246.
• Prof. 1.1 Georgescu, O copie necunoscută a LetopisefJJlui Cantacuzinesc, în MO,
an . XIIl, 1961, 7-8, p. 508 ; Virgil Cândea, LetopisefJJI Ţării Rom âneşti (1292 -
J664) în versiunea arabi a lui Macarie Zaim , în "Studii" - Revistă de Istorie, t. 23,
1970, 4, p . 687 .
64
în ediţia critică din 1960. Este abaenti apoi menţionarea mot1ii în
luptă a lui Albu clucerul Golescu. De altminteri, această menţiune
figurează în contextul câtoIVa fraze pe care ediţia din 1960 le reflectă
în chip deformat. Iată cum arată aceste fraze în N, versiunea pe care
o credem cea mai apropiată de original: "... Deci deaca s-au apropiiat
Dumbravă dvomecul el s-au gătit de Jăzboiu şi au lovit pre Alix.andru
vodă şi pre boiari făr de veste şi au perit A]bul cliuc<er> şi au fugit
Alixandru vodă, că l-au gonit moldovenii, păn la Brăila şi au aprins
Brăila . Jar Alix.andru vodă au fugit până la oraş la Floci. Iar
moldovenii au eşit din Brăilă şi s-au lovit cu sangeacul Dărstorului
şi au biruit turcii pre moldoveni. Iar moldovenii fugind la margine la
lonaşco vodă" 5 • Se observă Jesne diferenţele faţă de textul
reconstituit în edi\ia din 1960, mai cu seamă suprimarea completă în
aceasta a frazei despre ciocnirea cu forţele sangeacului de Silistra, în
urma căreia oastea moldovenească a fost respinsă şi :i revenit la
hotar, lârigă Ion vodă ce] Cumplit. Trebuie adăugat că şi în M
regăsim, într-o formă ceva mai concer,trată, exact aceiaşi succesiune
a faptelor, ceea ce ne întăreşte în convingerea că, la o viitoare edi\ie
critică, va fi necesară o revizuire integrală a· frazeJor în cauz.ă,
bându-se ca bază versiunea N6.
Să trecem acum la examinarea elemente]or oferite de cronică
în legă tură cu expediţia nefericită a pretendentului Vintilă . Şi în
această porţiune a textului sunt de făcut cel puţin două întregiri,
dintre care una are implicaţii deosebite pentru întelegerea
' I.I. Georgescu., op. cit., Joc. cit.

'1n fond, in ediţia critică din 1960 sensul originar al acestui cri.mpei de text a fost
radical schimbat: dintr-o victorie fmală muntenească (ce-i drept. cu ajutorul turcilor
!), care a dus la resi,ingerea inamicului pană la hotar, s-a ajuns la o ... biruintă
moldovenească. De fapt. atât acest episod, căt şi cel wmător, al expecliţiei
pretendentului Vintilă, reprezentau în optica cronicii tot atâtea succese repurtate de
vodi Alexandru, intru susţinerea fratelui siu Petru.
65
semnificaţiei acţiunii pretendentului: în versiunea M ni se spune că
cei patru boieri ai lui Alexandru vodă Mircea "cu oaste mare l-au
lovit pe Vintilă voievod în mijlocul Bucure~lor" (s.n. - Şt. A). Am
subliniat cuvintele absente în ediţia criticii din J960. Este vorba de un
detaliu nu lipsit de importantă. aşa cmn se va vedea numaidecât, când
vom discuta chestiunea celeilalte rutregiri, mai g:-eu de făcut.
Din N 3.llărn cu surprindere că pretendentul nu a venit
la Bucureşti nwnai cu oastea cu care l-a trimis Jon vodă cel Cumplit -
adică acei "mulţi lotri", cum le spune cronica munteană!-, ci însoţit
şi de un boier, al cărui nume a fost însă din păcate stâlcit: " ... şi cu
Singur banul". Numele figurează În această formă de două ori în
pasajul studiat, iar a treia oară în chip trunchiat - numai titlul ! -, la
sîarşit, printre cuvintele cu care se încheie descrierea episodului: " ...
şi au perit Vi ntilă vodă şi bani:! şi acei lotre" (s.n. - Şt. A.). Nu
încape nici o îndoială că numele respectiv a existat în textul vriginar,
din eacul al :XV1-lca, ai cronicii Ţ'arii Româneşti.. Urma prezenţei lui
poate fi vcrificati mai întâi cu ajutorul lui M: "... Vinti1ă voievod a
fost ucis şi bcnul cu to1i o;:;l.a.şii lui". Dar aici ave I de-a face doar cu
o unică m.::ntionare a cn.igmatic 1ui en,onaj. Îl! sd1imb, in versiunea
pa.str;, ă <le ms. rom. 259! Ge la Biblioteca Academici Romar..c -
aşa.-n rnita "cronictl paraklă" a Ţării Rom ân~ti ş1 i 1o1dovei, recent
datalf în 17337 - rc c,ăsir numele "S~,gv.r Banul" de două ori,
întocm::ti ca în N, iar a treia oară din nou sub forma "Banul", în
cuvi ntele de încheiere, la fel ca în N şi M8.
Fi~t_c, întrebarea legitimă este 2cum ce nume de mare boier
se ascund~ în spatzb 1ui "Singur banul" ? La prima vedere cele două
cuvinte evocă un nwne, care ui s-a transmis deforma~. şi o f unctie, o
1
Biblioteca Acadanie i Române. Ms. ro m. 2591, f. 275 r. (Datarea aparţine lui
Ştefan S. Gorovei).
1
1.l. Georgescu, op. cit., p. 508-509; Virgil Cândea, op. cit., p. 687.
66
dregătorie, ~e pare a fi corect consemnată. De aceea am căutat la
început în lista marilor bani un nume din epocă, care eventual să
poată fi apropiat de cel în cauză. Nu am găsit însă nimic susceptibil
să se potrivească. Şi astfel ne--am îndreptat gândul spre o altă soluţie.
Nu cumva ''banul" corespunde de fapt unui al doilea nume, care a
fost şi el înţeles greşit, devenind la o copiere sau mai curând la
tălmăcirea cronicii în româneşte un titlu ? Această posibilitate ne-a
uşurat mult identificarea, căci există prea puţini mari boieri munteni
din a doua jumătate a veacului al XVl-lea, care să fie cunoscuţi cu
nume compuse din două cuvinte.
Unul dintre aceştia a fost Stanciu! Benga, fost mare spătar al
lui Pătraşcu vodă cel Bun, adică al însuşi tatălui pretendentului din
1574 . Dar el a încetat din viaţă în pribegie, peste munţi, în
Transilvania, încă înainte de 21 mai 1571, când soţia lui, jupâniţa
Stanca - fiica lui Hamza banul din Obislav -, despăgubea pe fraţii
Go l eşti, Ivaşcu mare logofăt şi Albul mare clucer, cu un sat din
judeţul Do!j9. Pri n urmare, cel ce a participat la expediţia
pretendentului Vintilă nu a putut fi decât fiul său omonim, care, în
plus, era însurat cu jupânita Cristina, sora lui Pătrap vodă...
Perechea aceasta a avut doi copii, un băiat şi o fată, dintre care
primul a purtat chiar numele Vintilă, fapt poate nu lipsit de tâlc în
chestiunea legăturii dintre boier şi pretendent 1°. Ceea ce este demn de
9
Documenta Romaniae Historica, B, voi. VII, nr. 27, p. 39. Actul evocă un conflict
mai vechi dintre "Stanciu! al lui Benga" şi părintele celor doi boieri, Radu clucerul,
conflict ce a avut loc ind2tă dup ă moartea lui Pătraşcu vodă cel Bun, în decembrie
I 557 (vezi şi observaliile lui N. Iorga, în Pre/a/a la Hunnuzaki, Documente, XI,
B ucureşti, J900, p. V ili). A ceastă ură dintre Bengeşti şi Goleşti explică şi ea prea
b ine de ce prima familie a sus1inut pe pretendentul Vintilă contra lui Alexandru
vodă, ai căror favoriti şi rude prin alianţă deveniseră Goleştii.
10
Vezi hrisovul lui Mihai Viteazul din 20 iunie I 596 (DRH, B, XI, nr. J78, p. 233-
234). Acelaşi document vădeşte prcu:nţa în \ară, la începutul domniei hri Alexandru
Mircea, a lui Stanciu] Benga spătarul. Această prezenţă este confirmată şi de un act
din 22 noiembrie J622 (Documente privind istoria Romtiniei, B, Ţara Romtineasci,
XVD-4, nr. 361, p. 353).
67
subliniat numaidecât este dispariţia dramatică nu numai a lui Stanciu!
Benga "cel Tânăr", ci şi a altor trei fraţi ai săi, Hamza, Vlad şi
Drăghici , revelată nouă de un grup de documente din 1577-1578. Ei
"au picrit " vădit în acelaşi timp, deoarece unul din aceste acte ne
spune că trupurile "le-au adus ... de la cetatea Bucureşti" călugării de
la Glavacioc, îngropându-le apoi după rânduială - "cu sărindare şi cu
pomeni" - în incinta mănăstirii 11 • Este adevărat însă că aceste acte nu
explică în nici un fel în ce împrejurări şi-au pierdut viaţa cei patru
boieri . Tot ce mai aflăm din ele este doar că au supravieţuit alţi doi
fraii., pe nume Barbu! şi Vladislav postelnici 12• Unul dintre aceştia ·din
urrnă, "Barbu!, fiul lui Benga", a revenit în ţară - adus "pe credinţă"
de Jvaşcu Golescu - abia către 22 august 1575, fiind atunci "iertat" de
vodă Alexandru, care i-a restituit "toate satele şi averile şi ţiganii" 13 •
Aşadar , acesta a fost momentul împăcării fami1iei cu domnul...
Totuşi, familia respectivă nu s-a aflat tot timpul, până
în anul 1575, în pribegie. Există cel puţin două mărturii care atestă
că Stanciu] Benga spătarul s-a întors în ţară, împreună cu toţi ai săi -
la fel precwn atâţia alţi mari boieri munteni - la începutul domniei lui
Alexandru vodă Mircea 14. Măcelul boierilor, poruncit de noul domn
la l septembrie 1568, cu ocazia nunţii lui Albu Gol escu cu nepoata
sa de frate, Erina, a pricinuit însă un nou exod peste munţi1 5 • După
11
DIR, B, XVJ-4 , nr. 292, p. 291; nr. 303, p. 299 şi nr. 345, p. 336-337.
iz Lucrul rezultă mai ales din zapisul din 29 august 1577, citat in nota precedentă
(Tb idem, p. 291).
,; DRH, B, VII, nr. 243, p. 336.
1
• Vezi mai sus nota I O. .,
L! Pentru această însoţire, urmată de tragica er.ecu\ie a boierilor, vezi de pildă A.
Armbruster, Dacoromano - Saxonica (Cronicari români despre saşi. Românii în

cronica săse ase/I), Bucureşti, 1980, p. 211). Măcelu l dm 1568 este evocat şi
în documente interne, p;ecum cele din 29 iunie 1604 sau 29 octombrie 1619 (DIR,
B, XVIl-1, nr. 137, p. 133 şi XVH-3 , nr. 388, p. 430-431). Invitat ia la nuntă era
inrepstrată sub &ta 20 august 1568 în socotelile Sibiului (Hur.nuzaki, Documente,
XI, p. 878). Vezi şi N. Stoiccscu, Dicjionar al marilor dregiitori din Ţara
Românească 1 Moldova (sec. XIV-XVII), B ucureşti , 1971, p. 62.
68
părerea genealogistului Dan Pleşia, în această împrejurare ar fi căzut
şi cei patru fii ai lui Stanciu! Benga spătarul, cu toate că în cronică,
care a înregistrat numele principalelor victime, numele lor nu
figurează. 16 • Deducţia luiDan Pleşia pare să se fi bizuit pe faptul că
toţi cei ex.ecutaţi
atunci erau rude cu Pătraşcu vodă cei Bun sau
CW105CU\i "prin ataşamentul lor faţă de familia sa" 17• Mai degrabă., în
ce ne priveşte, credem că în acea împrejurare tragică familia a izbutit
să se pună la adăpost din nou în Transilvania, unde Stanciul Benga
spătarul - aşa cum am văzut de altminteri - se va stinge din viaţă.
Ruptura dintre aceşti boieri şi vodă Alexandru este confirmată de un
hrisov din l iunie 1571, emis la Bucureşti, prin care un sat al lui
"Stanciul al Bengăi" - nu putem şti dacă este vorba de tată sau de fiu!
- confiscat pentru "rea hiclenie", era dăruit unui credincios al
domnului 11.
Este deci plauzibilă presupunerea că în cronică, la origine, a
figurat numele lui Stanciul Benga, alterat apoi până la a deveni ...
"Singur banul" ! El era, prin sotie, unchiul pretendentului din
1574. Iar încercarea lor de a-l înlătura cu armele pe vodă Alexandru
Mircea, în circumstantele favorabile ale declanşării războiului cu
Poarta de către Jon vodă al Moldovei, reprezi_?.tă prima încercare,
dintr-un şir întreg, de a readuce în scaunul domnesc linia dinastică a
lui Pătraşcu vodă cel Bun19•
16 C( Lewpisepil Cantacuzinesc, ed. cit., p. 51-52 şi 208; I. I. Georgescu op.cit., p .
508; Virgil Cândea, op. cit., p . 687. Vc:zi şi BAR, Ms. rom. 2591, f. 274 r.
17 Dan Pleşia,Măiăl-tirea Dealu - necropolă domnească Şi ceva desprefrământiirile
interne din Ţara Românească în veacul al XVI-iea, în "Acta Valachica", Târgovişte,

1972, p. 149.
11 DRH, B, ..vn, nr. 33 , p. 45 . Cu privire la numele "Benga" nu putem decât bănui
că, la orig.iii'e, a fost vorba de o poreclă. Cuvântul înseamnă, pe ţigăneşte:

"Dia;Q1ul" ... .
19 Următorul ,prete:ndent. sprijinit in taină de boierimea din ţară, adversară familiei
"Mihneşuloc", a fost P~traşcu - fratele mai mare al lui Petru Cercel -, aflat în
su,-ghiun, în insula Rhe<;los (Dan Pleşia, op. cit., p. 150-151 ).
69
Consemnarea în cronică a evenimentelor de la sîarşitul
primăverii lui 1574 a fost făcută în chip vădit chiar atunci, adică la
un foarte scurt răstlmp după consumarea acestora. Altminteri nu s-ar
putea explica mulţumitor prezenţa în textul discutat a unor amănunte
cum este cel despre "ospăţul" din satul Săpăţeni al celor doi fraţi,
vodă Alexandru şi Petru20 • Şi mai convingător pledează pentru
această idee modificarea, în cel puţin unul din manuscrisele
Letopisejului Cantacuzinesc, a dregătoriei lui Mitrea din Hotărani,
din grupul celor patru boieri care au izbutit să-l înfrângă la Bucureşti
pe pretendentul Vintilă. în acest manuscris el este amin.tit sub
forma "Mitrea vomecul", aşadar în felul în care a fost cunoscut în
ultimii ani ai vieţii - a fost executat în anul 1596, pentru trădare, din
porunca lui Mihai Yiteazul ! - şi cum, de fapt, a rămas în memoria
posterităţii 21 • "Actualizarea" tith.Jui lui Mitrea atestă deci indirect
stricta contemporaneitate a notaţiilor din cronică privitoare la anul
1574, când el era într-adevăr- numai comis (mare) 22 •
1ncheierea de mai rus contrazice, însă, hotărât unele concluzii
la care am ajuns de curând mlegătură cu modul în care se intervenea
în cronică în faza imediat următoare, a aomniilor lui Mihnea
Turcitul, fiul lui Alexand.""U vodă Mircea (1577-1583 şi 1585-1591), ·
şi Petru Cercel (1583-1585). Am stabilit atunci că de regulă
adausurile la cronică se efectuau în momentul în care se producea
câte o nouă schimbare la tron. Numai aşa, de pildă, se putea socoti
durata exactă a domniei precedente, care făcea parte din elementele
20
LetopisejlJI Cantac:uzinesc, ed. cit, p. 52; pentru localizarea satului, vezi Dinu C.
Giurescu, op. ciL, p. 142, n. 23. ln 12 aprilie 1574 Alexandru vodă se găsea încă în
oraşul Râmnicul Sărat (DRH, B, VIL nr. 172, p. 230).
11
LetopiseflJI Canracuzinesc, ed. cit., p. 209 (Subl. noastră - Şt. ă. ).
1: A fost avansat mare vistier chiar atunci, în 1574, în luna septembrie (DRIi,
:;, Vll, nr. 181, p. 242 şi nr. 186, p . 247; vezi şi N. Stoicescu, op. cit., p. 72-73).
obligatorii ce urmau a fi inregist:ratc pe noile file ale cronicii23 • Or,
ţinând seamă de acestea, este liw.pede că însemnarea cu privire la
evenimentele anului 1574 încalcă regula. Ea a fost făcută în plină
domnie a lui Alexandru vodă Mircea I Cum se poate explica această
evidentă anomalie în sistemul de lucru obişnuit ? Spre a obţine
lămurirea dorită vom trece la examinarea fragmentului de cronică
imediat precedent celui comentat până acum.
2. Este vorba de crâmpeiul de text în care este înfăţişată

instalarea în scaunul domnesc a lui Alexandro vodă, în locul lui Petru
vodă cel Tânăr, fiul lui Mircea Ciobanul, precum şi de faptele
reţinute de cronică pentru răstimpul 1568-1574. Ne vom folosi iarăşi
mai întâi de reconstituirea textului din ediţia critică din 1960:
"...Adaos-au Pătru vodă cu mumă-sa la bir 5 aspri. Domnit-au
ani 8 şi mazilindu-se s-au dus la Ţarigrad.
Şi au venit în locul lui domn frate-său Al.exanGi.11 vodă, iar
fecior Mircii, mai 7 zile, leatul 7076.
Deci atuncea boiarii câţi era pribegi încă au venit de s-au
închinat toţi la Alexandru vodă. După aceia trecând 2 luni, iar
Alexandru vodă au început de au tăiat mulţime-de boiari, anume ... ".
Urmeaz.ă o listă de nume asty)ra căreia nu insistăm. • La srarşitul ei
24
este precizată data de lună şi zi a masacrului: "meşiţa septemvrie 1

deni ". După care mai putem citi următoarea frază: "Şi au făcut
Alexandru vodă, din jos de Bucureşti, o mănăstire mare, hram
sveataia troiţă "25 •
O primă observaţie ce se impune priveşte din nou valoarea
manuscriselor de bază de care s-a1.1 slujit autorii ediţiei critice a
Letopise_ftJ/ui Cantacuzinesc. Căci atribuirea calităţii de "frate" al
Zl Ştefan Andreesc;u. Despreministirea Plwnbuita ..., p. 1201-1202.

:w A fost amănunţit studiată de Dan Plcşia, op. cit., p. 149-150.
25
Letopi.seJul Cantacuzinesc, ed. c:it., p. S 1-S:1-
71
lui Petru c~I Tânăr lui Alexandru vodă este cu siguranţă rodul unei
mtcrpoi3\ii târzii, dintr-o VTeme când identitatea numelor taţilor celor
aoi domni a putut fi astfel interpretată. Pare probabil că autorul
intcrpola\ici a crezut că Petru ·:odă cel Tanăr este acelaşi cu Petru
Şchiopul. într-adc\-ăr frate cu Alexandru, de care era vorba în cronică
ceva mai jos, unde erau relatate evenimentele din 1574. Oricum, este
\Tednic de arătat cum su.nă fraza respectivă în versiunea N: "Şi au
venit Alexandru vodă domn de la Poartă cu Schimne ceauşul mai 7
leat 7076" 26 . Este deci sigur că în manuscrisul originar al cronicii
cuvântul "frate" nu figura. Şi nici speculaţia genealogică de la care
izvorăşte: "iar fecior Mircii" 27 .
Dimpotrivă, versiunea M prezintă pentru fragmentul de faţă
două amănunte în plus,· care credem că au figurat iniţial în cronică,
dar au fost ulterior suprimate, cu prilejul uneia din multele copieri şi
rcYizuiri ale textului. Este vorba întâi de cuvintele ce privesc soarta
lui Petru voctă cel Tânăr după ce, mazilit, s-a dus la Poartă: " ... de
unde l-ac1 surghiunit în ~raşul Iconia, unde au murit". Se ştie că,
într-adevăr, fostul domn a fost exilat în vechiul Ikonion (Konieh) din
Asia Mică, unde şi-a găsit moa.tca foarte curancl, la 19 august 156928 •
Al doilea amănunt e~te în legătură cu funcţia îndeplinită de
mănăstirea Sf. Troită, întemeiată de Alexandru vodă lângă Bucureşti:
"casa mitropoliei''. Cu adaosul: ''şi i-a făcut danie mult~ moşii" 29 • Or,
într-un hrisov din 15 .iunie 1577, prin care vodă Alexandru dăruia
ctitoriei sale venitul de la două vămi şi un sat, vedem că ea este
denumită sub form a "sfânta, dumnezeiasca şi începătoarea de \'iaţă
mirropolie" 30 . Aşadar, nu există nici un fel de îndoială că mănăstirea
Sf. Troi\ă - cunoscută mai târziu sub numele Radu Vodă - a adăpostit
2
• 1. I. Georgescu, op. cit., p. 508 .
27
La fel stau lucrurile şi în cazul versiunii M (Virgil Cândea, op. cit., p. 687).
21
N. lor.;a, Monnântul lui Petru-Vodă Mircea, în Rl, an. X, 1924, 7-9, p. l 80-
181.
29
Virgil Cândea, op. cit., p. 687.
30
DIR , B, XVI-4, nr. 282, p. 281-282; vezi şi N. Stoicescu, Repertoriul biblio-
grafic al monumentelor feudale din Bucureşti, Bucureşti, l 961, p. 259.
72
temporar sediul Mitropoliei, transferat din vechiul oraş de reşedinţă,
Târgovişte. însemnarea din cronică a fost însă eliminată mai tâniu,
când ea nu mai reflecta situaţi a de fapt a Mitropoliei.
Reluând lectura integrală a textului supus analizei, ne putem
întreba dacă el a fost redactat în două faze - cea dintâi reprezentând
doar consemnarea schimbării la tron - sau dintr-o dată, adică de fapt
împreună cu relatarea evenimentelor din anul 1574. Şi ne grăbim să
spunem că numai soluţia din urmă ne pare acceptabilă. Cheia
răspunsului la această problemă stă în data oferită de cronică pentru
înscăunarea lui vodă Alexandru Mircea. Unele manuscrise ale
Letopisefului Cantacuzinesc au transmis data de 7 mai, altele pe cea
de 17 mai. Oricum, luna mai a anului 1568 31 • Dar aceasta este o
i ndicaţie cronologică evident greşită. Se ştie că Petru cel Tânăr a
sosit la Constantinopol în 29 mai 1568 şi că abia în 2 iunie a fost
arestat şi îr,:emni\at 32 • El fusese chemat doar pentru o vizită
protocolară, cu care ocazie avea să. predea personal haraciul 33 . De
altminteri, în \ară încă la 8 iunie se mai emitea un hrisov în numele
sAu34 • Atunci cum de s-a putut ajunge la eroarea din cronică ?
Am căutat în calendarul ortodox ce sărbători corespund
zilelor de 7 şi, respectiv, 17 mai. Aceasta pornind de la bănuiala că
greşeala a fost comisă în momentul tălmăcirii din slavonă a cronicii,
traducă torul confundând probabil ceea ce avea în fata ochilor cu o
sărbătoare religioasă. Şi încercarea ne-a fost răsplătită, deoarece am
constatat că în 17 mai este celebrată ziua unui sfânt (după Pseudo-
Dorothei) sau a unei sfinte, pe nume Iunia ! Prin urmare, autorul
31 Pentru data de 17 mai, vezi Letopiseţul Cantacuzinesc, ed. cit., p. 51, aparat,
precum şip. 208 .
l2 N . Iorga, op. cit., p. 180.
ll Pentru motivul oficial al călătoriei lui Petru vodă, vezi cele două acte
otomane din 28 martie I 568 editate de Mustafa A. Mehmed (Documente turceşti

privind istoria României, voi. I, Bucureşti, 1976, nr.89-90, p. 86-87) .
.),< DRH, 8, VI, nr. 69, p. 92-93. Audienta la sultan a noului domn, Alexandru, a
avut Joc în 14 iunie 1568 (Hwmuzald, Documente, XI, p. XIX).
73
anonim al traducerii româneşti a luat drept nume propriu luna
"iunie", E:UID desigur figura în original. însă această deducţie impune
numaidecât şi o altă observaţie. O asemenea confuzie nu s-ar fi putut
produce decât doar în cazul în care în manuscrisul folosit apărea doar
mdicaţia lunii,fară precizarea zilei. Asta înseamnă, în consecinţă, că
momentul suirii în scaunul domnesc a lui Alexandru vodă Mircea a
fost consemnat corect, dar la o anume distanţă în timp. Implicit,
suntem îndreptăţiţi să vedem în tot acest al doilea fragment de text
examinat o evocare retrospectivă a înscăunării şi celor dintâi ani
de domnie ai lui Alexandru, menită să fie o introducere la relatarea
evenimentelor anului 1574. În concluzie cele două crâmpeie de
cronică privitoare la domnia lui Alexandru - analiza.te de noi în
ordine inversă ! - alcătuiesc împreună un text compact, redactat
foarte probabil chiar în 1574 sau curând după aceea. Această datare
nu răspunde, însă, logicii care a prezidat "faza de întretinere"
a cronicii slavone, din perioada imediat următoare. De aceea credem
că acum, spre starşitul lui 1574 sau în 1575, s-a purces de fapt la
intocmirea întregii cronici a Ţării Româneşti, de la începuturile
fiinţei ei statale. Cronica aceasta a fost cea care a răzbătut până în
secolul XVII, când a fost tălmăcită, completată şi apoi înglobată în
aşa-numitul Letopisef Cantacuzinesc, pe care-l cunoaştem cu toţii.
Bineînţ,eles, încheierea de mai sus nu presupune deloc absenţa
în Ţara Românească a unor preocupări pentru cronistică mai timpurii,
poate chiar din secolul XV35 • Am arătat chiar, cu alt prilej, că în
al cătuirea letopiseţului din vremea lui Alexandru Mircea au intrat cel
puţin două texte de cronică preexistente, unul privitor la Radu de la
Afwnaţ.~ celălalt despre Mircea Ciobanul şi începutul domniei fiului
Vezi mai nou, în această chestiune, studiul lui D. Năstase, Une chronique
3
~
byzantine pc-due et sa venior. slavo-roumaine (La chronique de T"1Smana. 1411-

1413), în "Cyri)lomethoclianum",IV, ThcssaJonique, 1977,p.100-171.
74
său mai mare, Petru36. Dar contrar celor susţinute de Pavel Chihaia -
primul istoric ce a identificat în corpul LetopiseJului Cantacuzinesc
nucleul de cronică asupra lui Radu vodă de la Afumaţi (1522-1529,
cu întreruperi) 37 -, am susţinut că nu atunci va fi fost redactată şi
introducerea în legătură cu Negru Vodă, precum şi succinta listă a
domnilor din veacurile XIV-XVI. Unul din argumente, la care Pavel
Chihaia nu a răspuns nici până astăzi 38 , a fost prezentarea extrem de
săracă, ba chiar şi cu indicarea greşită a anilor de domnie, a lui Radu
vodă cel Mare, care era însuşi părintele lui Radu de la Afumaţi 39 !
Este adevărat că între timp s-a ivit un hrisov din 3 mai 1549,
care cuprinde cea mai timpurie menţiune a lui ''Negru voievod cel
Bătrâ.11" 40 . Dar această pomenire în cancelaria domnească nu
presupune în cJ.ip obligatoriu că numele legendarului întemeietor de
ţară figura deja în fruntea cronicii Ţării Româneşti. Am mai spus-o
şi o repetăm: substituirea lui Basarab - nume ce putea fi uşor găsit în
principalele pomelnice din ţară ! - prin ''Negru Vodă", în momentul
redactării cronicii, a avut după părerea noastră un limpede rost
politic. Aşa a putut fi strecurat în imediata descendenţă a
descălecătoru1ui un inexistent "Mihail", care, în lupta dinastică din
a doua jumătate a secolu.lui XVI, trebuia să demonstreze prevalenţa
Ştefan Andreescu, Considerations sur la date de la premiere chronique de

16
Valachie, în RRH, t XII, l 973, 2, p. 365 şi 366-368.

17
în studiul său Cir.e a fost "Negr.1 Vodi", întemeietor de cetiţi şi ctilor de
biserici ? , în culegerea Pagini de veche arti româneasci, voi. I, Bucureşti. I 97, p.
97-167 (in special p. l 16-122).
li Cf. Pavel Chihaia, "Negru Voda... creaţie cărturărească a epocii lui Radu de la
Afumap·, in "Buletinul Bibliotecii Române", vol IX (XIII), serie noul, Freiburg i.

Br., l 982, p. 234-248.
>9 Ştefan Andrcescu, Considirations .. ., p. 371.
' Andrei Busuioceanu, Doui documente inedite din Ţara Româneascl din
0
secolul a/XYI-lea, in SMIM, IX, 1978, p. 167-(orig.).
ti
dreptului la tron al familiei "Mihneştilor", din care făcea parte
Alexandru vodă Mircea41 •
1n fine, mai este de observat că această cronică oficială în
lunba slavonă a fost alcătuită într-un moment de triumf politic al
ramurei dinastice reprez.entate de Alexandru vodă. Anume, îndată
după ce "Mihneştii" au izbutit să-şi extindă autoritatea şi asupra
Moldovei, prin înscăunarea acolo a lui Petru vodă Şchiopul . De aceea
nu trebuie să ne mire prea tare faptul că în lista domnilor pentru
răstimpul 1290-1508, de la începutul cronicii, ne întâlnim şi cu ...
Ştefan cel Mare al Moldovei, care "au şăzut aicea în ţară de au
domnit ani 16'°'2• Aparent strania mentiune avea negreşit menirea de
a crea un precedent pentru situa\,ia unică a lui Petru Şchiopul, cel
dintâi domn de origine munteană ce ocupa sca~ul de la răsărit de
Carpati 43 • Interpretarea de fată devine mai convingătoare, dacă o
41
Ştefan Andrccscu, Din nou despre prima cronică a Ţării Romaneşti, in BOR,
an. C, 1982, 9-10, p. 853-860.
ci Let.opiseţul Ca,itacuzinesc, cd. cil, p. 4-5 şi 205; 1.1. Georgescu, op. cit., p. 503;
Virgil Candca, op. cit., p. 682.

'3 Pentru rczisten\clc întâmpinate de Petru Şchiopul în Moldova din pricina
apartencn\ci lui la dinastia munteană, vc7i Ştefan Andreescu, Restitutio Daciae, l,

Bucureşti, I 980, p . 163-166. Este adevărat., pe de altă parte, că Bogdan cel Orb,
flul lui Ştefan cel Marc, s-a căsătorit în 1513 cu Ruxanda, sora lui Mircea
Pretendentul şi deci mătuşa lui Alexandru Mircea şi a lui Petru Şchiopul (Iulian
Marinescu, Bogdan Jll cel Orb (1504-1517), Bucureşti, 1910. p. 77-78). De
altminteri, însuşi Bogdan vodă era pe jumătate - prin marnă, Maria, fiica lui Radu
vodă cel fl'UIUOs - muntean. De aceea, într-o însemnare de manuscris din 23 aprilie
1511 îl vedem indicat sub forma:"-· domn al Ţării Moldovei, fiu lui Ştefan voievod
şi nepot al lui Radul voievod" (Radu Constantinescu, Texte romaneşti in arhive
străne, Bucunşi, 1977, p. 25). Aceste legături prin femei intre cele două dinastii nu
erau insă suficiente spre a justifica prezenta pe tronul moldovean a lui Petru vodă
Şchiopul ...
76
raportăm la prez.enţa portretului lui Ştefan cel Mare - "zugrăvit pe
lemn, după obiceiul vechi" - la curtea din Bucureşti a lui Alexandra
vodă Mircea, atârnat chiar pe peretii iatacului domnesc. El a fost
zărit, prin 1574 sau 1575 - deci tocmai atunci când credem că a fost
redactată şi cronica! - de către călătorul polon Maciej Stryjkowski44 •
04 Călători strii.ni
despre J.erile române, voi. Il, Bucureşti, 1970, p. 454. Din areea.şi
nevoie de a marca triumful politic al " Mihneştilor" s-a n~scut şi a~-numita "cronică
m ura lă de la Bucovă\" (pentru care vezi, mai nou, Ecakrina Cincheza-Buculei,
J!o-.,,>ear.u:feui//ets dans la chronique murale de B11covJJ, în RRJ-1, I. XXVlll, 1989,
4, p. 465-476). Aceasta a fost, după cât se pare, continuată pwă în 1591 (Ibidem. p.
476). Adică, adăug-dffi no~ s-a luaat la ea tot atât cât şi la cronica propriu-zisă a Ţării
Româneşti I
77
IV. CU PRIVIRE LA "FAZA MATEI BASARAB"
DIN CRONICA ŢĂRII ROMÂNEŞTI
Discuţiile despre raz.ele care au premers alcătuirea scneru pe

care astăzi o cunoaştem sub numele de Letopisejul Cantacuzinesc
sunt departe de a se fi încheiat. Totuşi s-au obţinut şi unele câştiguri
durabile, s-a ajuns la un consens în anume privinţe. Astfel, de pildă,
pare definitiv acceptată ideea ci la începutul lungii domnii a lui
Matei Basarab (1632-1654) s-a purces la întocmirea primei cronici
în limba română a Ţarii Româneşti, care a fost apoi continuată şi -
mai târziu - înglobată în Letopisejul Cantacuzinesc. În această
cronică au fost descrise pe larg împrejurăril e în care Matei aga din
Brâncoveni a apucat frâiele puterii. Ultimul eveniment consemnat,
înainte ca firul expuner.i să se întrerupă, este revenirea lui vodă
Matei "în scaun în Bucureşti", în 6 noiembrie 1633 (st. v.), din
campania lui Mehmet Abaza paşa contra Poloniei, la care domnul a
trebuit să participe, ca de altfel şi Moise vodă Movilă al Moldovei 1•
Când s-a reluat, însă, lucrul la cronică ? Următoarele pasaj e,
aşa cum le citim astăzi în editia critică din 1960 a Letopisep,lui
Cantacuzinessc, în care sunt descrise înfăptuiril e domniei lui Matei
Basarab, au un vădit caracier retrospectiv, astfel încât s-a bănuit
multă vreme că au fost întocmite la sfărşitul domniei lui, când
' Vezi, mai ales, P.P. Panaitescu, lnceputurile istoriografiei în Ţara Românească,
· ~ \~l~ voi. V. 1962, p. 215-220.
cronica devine iarăşi extrem de bogată în amănunte cu privire la
evenimentele contemporane (ultima confruntare, din 1653, cu Vasile
Lupu al Moldovei). Dar o observaţie recentă, făcută în treacăt de
colegul Andrei Pippidi pe marginea versiunii de la Neamt a
Letopisepilui Cantacuzinesc - neutilizată la pregătirea editiei critice
din 1960 şi de altfel încă inedită la acea dată ! - , îndrumă spre o altă
delimitare a momentelor în care s-a intervenit în cronică după 1633.
Domnia sa a remarcat, după examinarea textului oferit de versiunea
mentionată, că aici apar unele notatii suplimentare şi, în plus,
prevăzute cu date precise, ceea ce face legitimă presupunerea că au
fost "adăugate în 1642-1643"2• În cele ce urmeaz.ă vom încerca să
verifi căm şi să adâncim această observatie.
J ată mai întâi crâmpeiul de text pus în cauz.ă: "Şi în domnia
acestui domn <Malei Basarab> început-au de au adus şi fântâna de
la P opşa la Târgovişte înnaintea portii domn eşti şi s-au început
mesita iun<ic> 1 ş i s-au săvârşit r.ocm<vric> 19 sămbătă leat 7151
<= 1642> şi au fost ispravnec Gheorghe vistiiar Carada <sic ! -
Caridi>. Şi s-:au mai îndemnat Matei voevod de au făcut cetatea din
Târgovişte de iznoavă din temelie. Ş i au fost isp~~vncc şi purtător de
grijă Preda vel spat<ar>, Diicul vel ag<ă>, şi s-au început mesita mai
22 şi s-au s.'i.vârşi t nocm<vric> 10 leat 7152 <= 1643>. Şi au făcut şi
ccasncc marc şi i-au făcut locul să stea la turnul cel marc în mesita
nocm<vric> 11 dcni" 3• Trebuie spus numaidec::t că în toate
manuscrisele pe care s-a întemeiat editia c ritică din 1960 a
Letopisejul11i Cantac11zinesc nu regăsim din fragmentul citat decât
2 Andrei Pippi<li, Pornind de la o carte nouă despre Radu Popescu, i., AHAI,
t XXV/1 , 1988, p. 433; cf. Cătălina Velrulescu, Intre scriere şi oralitate, Bucureşti,
1988 , p. 39, care crede că între ultima nota~e din 1633 şi reluarea cronicii
"trecuseră aproape 20 de ani".
3
I.I. Georgescu, O copie n ecunoscută a Letop iseţului Cantacuzinesc, în MO, an.
XIII, 1961, 7-9, p. 539.
79
următoarea ~ : " Şi s-au îndemnat Matei vodi de au -făcut cetatea
din Ta...rgovişte de imoavi, leatul 7153" (în aparatul critic se indică
faptul că un grup de manuscrise dau Gata "7152")'4. Avem deci de-a
face cu un ~ limpede de amputa.re a textului cronicii. petrecut
cândva, la oarecare distanţă în timp de cele relatate - poate o
generaţie 1 -, cand anumite detalii nu mai prezentau interes şi, ca
atare , la recopierea manuscrisciui erau socotite apte de a fi suprimate.
În chip evident a fost reţinută doar ideea generală - Matei vodă
Basarab a reîacut cetatea din Târgovişte , în anul cutare ...
Notaţii l e suplimentare de care ne ocupăm se află plasate, in
cron ică. înd..a@ după un paragraf în care sunt înşirate fundaţiunile
rehgioase a1e lui vodă Matei. biserici şi mănăstiri, începând cu
biserica din Câmpulung "a lui Negru vodă", reclădită "drept din
temelie". La prima vedere s-ar părea că această listă., confruntată cu
datele cunoscute ale înălţării ctitoriilor menţionate, este susceptibilă
să circumscrie, din punct de vedere cronologic, momentul când s-a
făcut "bilanţul" de ansamblu al domniei lui Matei Basarab . Dar
lucrurile nu stau aşa. În diverse manuscrise ale cronicii lista
respectivă a fost completată cu alte nume de ctitorii ale domnului., în
funciie bineînţeles de ştiinţa copiştilor cărora, foarte probabil, li se
datorează aceste întregiri. Aşa încât astăzi nu mai putem şti cu
adevărat cum arăta ea la origine şi, mai cu seamă, unde se oprea de
fapt. Tot ce putem spune sigur, recurgând din nou la versiunea de la
'!\cam\ a cronicii, este că pentru anume ctitorii, precum biserica din
Câmpulung şi mănăstirea Căldăruşani, au fost amintiţi şi ispravnicii
lucrărilor puşi de domn5, indiciu clar că lista a fost redactată la un
• Istoric Ţării Romaneşti (1290 - 1690). Letopisep.sl Cantacuzinesc, ed. critică

intocmit:i de C. Grecescu şi D. Simonescu, Bucureşti, 1960, p. l 06.
' Este vorba mai întâi de Socol clucer din Comăteni care, aşa cum ştim din alte
izvoare, a fost într-adevăr ispravnicu] lucrărilor de la Câmpulung. Apoi, pentru
Caldăruşani. sunt pomeniţi un anume "Sirna ot rarguşor" - numele pare să-i fi scăpat
foarte scurt interval după încetarea activită\ii şantierelor men\ionate
(J 638). Aşadar, pentru mai muJtă precizie trebuie să ne întoarcem tot
la pasajul reprodus mai sus.
Să luăm în discuţie primul amănunt, cel cu privire la "fântâna
de la Popşa". Aşa cum rezultă din documente anterioare domniei lui
Matei Basarab, satul Popşa de lângă Târgovişte era o posesiune a
mănăstirii Dealul. Însă acolo, "la marginea satului", se afla, după cât
se pare, şi o "grădină" cu "vie domnească", precum şi nişte "case".
Altfel spus, o reşedinţă de vară a domnilor de la Târgovişte. Ea se
pare că exista şi era utilizată încă din secolul precedent, căci un
hrisov al lui Petru vodă Cercel a fost emis, la 12 iunie 1584, "în satul
numit Popşa" 6 • Dar Radu vodă Mihnea a reamenajat-o, deoarece un
alt act, din 31 decembrie 1616, semnalează că "această grădină a
făcut-o Radul voevod" 7• Probabil cu acest prilej a fost concepută şi
înălţată şi rantâna pomenită de cronică, pe care Matei vcdă, după ce
a transferat din nou - în 1640 - capitala de la Bucureşti la Târgovişte,
a luat hotărârea să o aducă la intrarea curţii domneşti, în contextul
·altor ample lucrări iniţiate acolo. Important este că, în cursul
săpăturilor arheologice din anii '60, în afara zidurilor de incintă ale
curtii domneşti de la Târgovişte, lângă intrarea în turnul-clopotni\ă,
,. .
copistului din :1135, care I-a adăugat cu roşu - şi de un "Ştefu] ot Bereloşte". Un
boiernaş, Sima, dar din Târgovişte şi r:u din Târgşor, este cunoscut în epocă (vezi
Documenta Romaniae Historica, B, Ţara Românească, voi. XXV, nr. 163-164, p.
173). El a murit înainte de 24 decembrie 1649 (G. Potra, Tezauru/ documentar al
judeJului Dâmbovifa, I, 1972, nr. -415, p. 260). La fel. Ştefu] postelnicul din Berileşti
este atestat în documentele editate pentru răstimpu] 1633 - 1636 (vezi indicii voi.
XXIV şi XXV din seria Documenta Romaniae Historica pentru Ţara Românească).
'Documente privind istoria Românei, B, Ţara Românească, veac. XVI, voi. 5, nr.
169, p. 160.
1 DJR. B. XVII-3. m. 66, p. 76. Vezi şi actele din 10 iulie 1614 (Ibidem, XVIl-2,
ar. 267, p. 301) fi 13 iunie 1629 (DRJI, B, vol xxn, nr. 299, p. 576-571).
81
s-au descoperit urmele unei rantâni, fapt care verifică întru totul
autenticitatea spuselor cronicii'. "Făntăna cea domnească de la
Târgovişte", situată. "naintea porţii domneşti", a funcţionat
ncintrerupt vreme de vreo două decenii, până când domnii Grigorie
Ghica ş i Radu Leon au îngăduit mitropoliei " să ia apa" din ea "să o
imprcune cu apa îantănii" acesteia din urmă, care "s-au împuţinat"'.
Data oferită de cronică pentru mutarea iantânii de la Popşa, adică
intervalul l iun.ie - 19 noiembrie 1642, poate fi veri ficată indirect cu
ajutorul unui hrisov al lui Matei vodă din 20 aprilie 1642. Acest act
probe ază că de curând se isprăvise, sub privegherea aceluiaşi
Gheorghe vistier Caridi care va ră spunde de l ucrările de reinstalare
a îantanii, refacerea băii publice din Târgovi"te, care se afla "din
sus de gră di na domniei mele, de l ângă cetate" 10 • Şi , pc de altă parte,
în 8 martie 1643, îl vom reînt~lni ~e Gheorghe Cari di ca j udecă tor al
scaunului în Bucureşti 11 .
S ă trecem acum la examinarea celuil alt amă nunt oferit de
versiunea de la N~11 a cronicii: refacerea "cet[tii din Târgo vişte" .
Prin "cetate" trebuie să întclcgem incinta fortifi cată a curtii domneşti.
Şi , ni se spune în această versiune, l ucrări le au fo st executate între 22
' K Cor:st:mtin:tcu şi Cri;li ::n . foises,:u, Cur/ea domr. :asc ă di;z Tar o ,iş:e , ed. a
li -a, B clft.:PŞ :i, 19r9 , p. 37.
9
Aci~ d · ..'e Cc G. P tra, op. cit., nr. 51 2-51 3, p. 341-3 ~2. S~.p~turile ::.r 1eo!ogice
din mci nt:i mi:.ioj)O :.i cL l:: r govit! au scos la lUIJi'.:1'i 1.J. seele a e l u~:n , :?se
a,1:d-.ir: :. con~::u.:'.! i.1 rr.::>::t.'.e i..1 e m.i;lo:ul sec. XVll şi in , • ut>,il ce1ui l.!11 ,1:tor;
a fost C::scop.::rit~, rl.! ~-s~:tn('.DC?., şi o ff n t~1ă ri !c2tl c!c l~:.,;'.u voJ: : !?hr.~3 (Petru
Di::concscu şi G;,bricl M. ,:'.esCl., Complcx11l monun. cnt.: l al Ui:ropolici din
Târbo,·i,c,:,;,. Ri'::;:!:.:::.il cercetf.. ilar arl:cologice, in "Mcm1rnent: lstorice şi de Artă ",
an.XIX , l ;.:;s, nr. 2., p. 68-G9.
10
G. Potra, op. cit., nr. 353 , p. 213.
11
N. Iorga, Stu ii şi doc:m;:::nle cu plivire la istoria ro1,1S11 ilar, voi. V, Bucu reşti,
190 3, p. 299; n zi ş i N. Sloicescu, DicJionc.r al r.:ar:lcr dreg:~!ori din Ţa ra
R omân ea scă şi Moldova (sec. XIV-XVII), Bucur ti, 197 1, p. 182.
82
mai - 1O noiembrie 1643, sub supravegherea a doi mari boieri, Preda
Brâncoveanu şi Diicu Buicescu, amândoi înrudiţi cu Matei Basarab.
Or, în pjsania bisericii mănăstirii Clocociov, de lângă Slatina,
vedem că ctitorul, Diicul Buicescu vel aga, a tinut să amintească: "Şi
am fost ispravnic de am zidit şi cetate<a> Târgoviştii" 12 • Cum.
potrivit aceleiaşi pisanii, ridicarea bisericii de la Clocociov a avut
loc în răstimpul 4 mai - 31 august 1645, rezultă că, într~adevăr,
lucrările de la Târgovişte au fo.st terminate anterior. Citre aceeaşi
concluzie ne îndrumă de altminteri şi cfrcgătoriile cu care Sllllt
înregistraţi în cronică cei doi mari boieri. Preda Brâncoveanu a fost
mare spătar numai până la sîarşitul anului 1644, după care, la
începutul anului următor, această dregătorie a fost încredinţată
chiar lui Diicu Buicescu (până atunci marc agă) 13 • Dispunem astfel
şi de o dovadă a strictei contemporaneităti a notatici de cronică, ştiut
fiind că, in cazul unor însemnări posterioare, adesea dregătoriile sunt
consemnate greşit 1 ~ . Stabilirea în 1643 a refacerii incintei curţii
domneşti de la Târgovişte confirmă o ipoteză recentă, după care
aceasta a servit drept model pentru şantierul de la Strehaia, deschis -
după cum se ştie - în anul 1645 15 •
11
I. Jona.,'-CU, Biserici. chipuri Ş1- documente din Olt, Craiova, 1934, p. 41.
u Vezj hs'.de de dregălori, în "Studii şi materiale de istorie medic", voi. IV, p. 572
şi voi. r:x, p. J 85 . De altminteri. mai trebuie observat că spre srarşitul verii anuJu.i
J643 \1atei vodă a părăsit Targoviştea, începând o călătorie dincolo de Olt Astfel,
în 21 august el emite un hrisov din Brâncoveni (General P. V. Năsturel, Genealogia
Nă.turelilor, iri RV\F, voi. XI, partea I-a, Bucureşti, 1910, p . 30)-3:4). Îndepărtarea
lui tocmaJ în acest momenl de n:şedin\a din Târgovişte poate fi asociată de lucrările
de construc\ie de la curtea domnească.
• Un asemenea c.az a fost relevat, de pi.ldă., de L. Şimanschi, lnceputtll eluboririi
1
cronicii lui Şie/an cel A'~re, extras din volumul omagial Profesorului Constantin
Cihodaru la a 75-a aniversare, la.şi, 1983, p. 42-43 .
u TereL.<1 Sinigalia, LcJcul ansamblului de la Strehaia în arhitectura Ţării
Româneşti, în SOA, seria Artlplasticl., l 35 1988, p. 24-25 . Autoarea s-a gândit la
83
În fine, ultimul amănunt din crâmpeiul de text analizat este
cel despre orologiul - "ceasnec mare" - fixat pe "turnul cel mare" din
curtea domnească de la Târgovişte. Paul de Alep, nepotul patriarhului
Macaric Zaim al Antiohici, a văzut acest orologiu şi 1-a menţionat în
chipul wmător: "În mijlocul acestei curţi <de la Târgovişte> este un
turn de piatra, mare şi înalt<= turnul Chindia>, care ne-a uimit prin
înăltimca lui; acolo se află orologiul oraşului şi acolo stau de strajă
mul\i paznici" 16 • lată că acum ştim şi data când a fost montat şi a
început să functioneze : 11 noiembrie, foarte probabil 1643, adică
numaidecât după isprăvirea lucrărilor de construcţie efectuate la
întregul ansamblu al curţii domneşti. Nu ne putem opri să remarcăm
că instalarea orologiului de la Târgovişte poate fi socotită o "replică"
- încă una ! - pe care vodă Matei o dădea vecinului şi pe atunci încă
rivalului său din Moldova, Vasile vodă Lupu, care încă de câţiva
ani avea la laşi, la mănăstirea Trei Ierarhi, turnul său cu ceas 17 !
Faţă de exactitatea deplină a datelor suplimentare din
versiunea de la Neamţ a cronicii, ne simţim obligaţi să desprindem
încheierea că, intr-adevăr, aceste notaţii şi, implicit, tot paragraful
în care s~ face ''bil anţul" domniei lui Matei vodă - un prim "bilanţ"! -
sunt rodul unei intervenţii de la srarşitul anului 1643 sau de la
începutul celui u;mător. Mai mult, mulţumită acestui crâmpei de
tc>..1 putem acum d esluşi concepţia în funcţie de care au fost luat e în
evid ent ă şi găsite vrednice de a fi trecute în cronică înfăptuiri le
sisternul de legătură, printr-o p asarel ă, intre cafasul domnesc al bi sericii de la

Streh aia, şi etajul pal3tului de aco·o. Ar mai fi, însă , un element c;;re s:i îng ădu ie
raportarea act stui ansamblu la cel al cllf\ii domneşti de la n.rgovişte - turnul
"puternic şi in:ilt" dinl ăuntruJ incintei de la Strehaia, de care pomcr. ~te Paul de
Al p, cc trebuie că era o repl ică la fa imosul turn al Ch indiei.
16
Căl titori străini despre Jifrile române, vot. VI, Bucur ti, 1976, p. I I O.
11
Vezi K Grigoraş, /nscripfia turnului clopotnijă al mănăstirii Trei Ierarhi, în
AllAJ, I, 1964,p. 169.
domniei lui Matei Basarab. Am văzut că mai întâi au fost enumerate
ctitoriile religioase; a venit rândul apoi celor laice, respectiv curţii
doomeşti de la Târgovişte; pentru ca acest "capitol" al realizărilor să
se încheie cu binefacerile din afara hotarelor ţării: "Şi alte multe
milostenii şi bunătăti au făcut aicea în ţară şi la srantul Ierusalim şi
la Sfetaia Gora şi într-alte părti, şi au dăruit multe mănăstiri şi le-au
înoit" 18 • Iar fraza următoare sună de-a dreptul apologetic: "Şi toată
tara, cu mic cu mare, să bucura şi da laudă lui Dumnezeu pentru
acest domn bun, că avea pace şi odihnă despre toate părţile. Şi
fieştecare avea milă de Ia dânsu.1" 111 • Ea avea însă şi funcţia evidentă
de a face legătura cu "capitolul" următor al "războaielor" purtate de
vodă Matei; căci astfel vina pentru aceste confruntări este indirect
aruncată asupra celor ce l-au atacat.
Ceea ce am numit "capitolul" închinat Arăzboaielor" este un
text care, la o lecttrră superficială, pare a vădi o ne-::moaştere a
cronologiei faptelor. Însă, la o examinare mai atentă, ne dăm seama
că nu cronologia I-a preocupat pe autorul intervenţiei în cronică. El
a orânduit faptele după un alt criteriu, al răspunderilor pentru
tulburarea "păcii şi odihnei" de care se bucura Ţara Românească .
Astfel, mai întâi este pus sub acuzare Vasile Lupu, cu cele două
împrejurări în care a vrut "să-l scoaţă din ţară şi să fie domn" în locul
lui Matei Basarab. Nu ni se dau anii dar ştim că evenimentele au avut
loc în 1637 şi, respectiv, 1639. Apoi, într-un paragraf special, de
bchcicre, sunt descrise circumstanţele în care şi turcii au încercat să
pună capăt aceleiaşi domnii. când au vrut practic, tot în două rânduri,
"să-l prinză", deoarece au văzut "că să înmulţesc oştile şi vitejii lui".
Datele acestor tentative, cunoscute din alte surse, sunt 1636 şi 163 7.
În sfărşit, fraza ultimă, care echivalează cu proclamarea biruin\ci
11
Am citat după ediţia critici din 1960, p. I 07.
1
' 1.1. Georgescu, op. cit., p. 539.
dcsăvarşn.e a ltri Matei vodă contra tuturor inamicilor, sună aşa: "Iar
~1a tc1 •odă au şăzut cu pace despre toate părţile, domnind şi
Judecându-, 1 {ara cu drcptate"m_
"Fa.za »atei Basarab~ din redactarea cronicii Ţării Româneşti
a fost constituit.ă aşadar din două momente distincte. în 1633-1634
a fost pregătit primul text în limba români al cronicii, in care se
desenau şi impreJ u.rările suirii pe tron a lui Matei vodă. După cx:act
un deceniu, în croni~ a fost introdus un text, în care, pe de o parte,
era u evocate ctitoriile şi binefacerile domnului atât în ţară. cât şi
peste hotare, iar pe de alta, erau înregistrate isprăvile militare~ lupta
de apărare pe care a dus-o, inclusiv contra turcilor, şi care i-a
îngăduit să rămână în scaunul domnesc. Socotim că sîarşitul domniei
- luptele din 1653 şi moartea lui Matei vodă - face parte dintr-o altă
fază de redactare, după ce s-a pro ...'us schimbarea la tron prin alegerea
lu i Constantin Serban. Şi nu este exclus ca pentru aecastă nouă
mtcrvcn\ie în cronică să putem sugera chiar şi persoana autorului.
Dar despre aceas'.a chestiune vom reveni, poate, cu alt prilej.
Circurriscnerea momentului exact când, În timpul domniei lui
Matei Basar2b, s-a lucrat din nou la cronică are consecinţe de un
mtcrcs C.:!oscbit din două pu.r.ete de vedere. Este vorba mai întâi de
ît;·arca in timp a prcfo.cerii şi extinderii introducerii la cronică. Acest
text in fonil2. iniţială, Gi,,. fruiti~a ~,;:;:1icii slavor1e redc.cta!e în veacul
X\' J. suna extr · m de concis, aşa cum se vede în versiunea arabă a
lctop1sqului Ţării Romtncşi, datorate patriarhuiui Macarie Zaim. În
escn\ă , era evocat actul întemeierii Ţării Rom âneşti, prin
"descălecatul" din Transilvania a: lui Negru Vodă - plasat cronologic
in anul 6800 ( = 1292) - care " ... s-a pogorât pe r-âul Dîmbovita şi
20
Ibidem, p. 540.
86
a început cucerirea Ţării Româneşti" 21 • Or, în forma pe care o
cunoaştem astăzi, prin intermediul LetopiseJului Cantacuzinesc,
aceeaşi introducere se înfăţişeazj mult mai amplu articulată. Pe lângă
ideea primă, a originii romane a românilor, în această formă
dezvoltată a introducerii se subliniază apăsat că cea dintâi alcătuire
statală a fost dincolo de Olt, unde boierii au ales dintre ei şi au pus
"banoveţi un neam ce le zicea Basarabi, să le fie lor cap (adecă mari
bani) şi-i aşăzară întâi să le fie scaunul la Turnul Severinului, al
doilea scaun s-au pogorât la Strehaia, al treilea scaun s-au pogorât la
Craiova". Abia după cc a trecut "multă vreme" a urmat, în anul 6798
(= 1290), şi "pogorârea" pe apa Dâmboviţii a lui Negru Vcrlă, căruia
în fir.al i s-au închinat şi " Băsărăbeştii cu to ată bocrimea ce era :nai
nainte preste Olt" 22 .
S-a bă nuit mai demult, pornind de la semnul de identitate
intre "Basarabi" şi Craioveşti, din care descindea - prir. femei - vodă
Matei, că în domni a acestuia a fost concepută introducerea extinsă la
cronică, spre a legitima prezenta lui pe tronul Ţării Româneşti 23 • Este
chiar locul să atragem aten\ia arnpra unei priorită\i uitate a lui N.
Iorga în rezolvarea acestei probleme. Anume, încă în 1926, glosând
pe marginea pisaniei bisericii domneşti din Craiova, cu hramul Sf.
Dimitrie, înălţată de Matei Basarab şi Doamna Elina "din temelie de
iznova" în 1651, "... păntru Craiova fosta moşie den strămoşe a
Măriei Sale", Iorga spunea: "De aici resuită că originea olteană
a principatului sau măcar a dinastiei se fixase la această dată de
/651, :i ca un omagiu pent,:u Domnul venit din părfile O/tu!ui, de la
21 Vezi Virgil Cândea, utopisef'.JI Ţării Româneşti (1291-1664) în versiunea
arabi a lui Macarie 'Zoim, în "Studii" - Revistă de Istorie, t. 23 ( 1970), nr. 4, p. 681;
eomentarii la Ştefan Andreescu, Resh'h,tio Daciae, II, Bucureşti, 1989, p. 59-60.
zz utopisefUI Cantacuzinesc, ed. cit., p. 1-2.
D P. P. Panaitescu, op. cit., p. 198-199.
87
Brâncovenii Romanaţ:.Jlui"lA. Este limpede că, atunci când aşternea
aceste rânduri, marele istoric ave::i în minte tocmai introducerea la
LPtnpi tep,l Cantacuzinesc, în care erau expu$e ambele "tcnrii".
ln ce ne priveşte, c..--eGcn1Î!,"'1 că "teoria" iden tităţii neamului
Cra1ovcştilor cu cehea dinastie a Basarnbilar "se foca.se" sau S ';
maturi usc cam cu un deceniu mai devreme decât a întreză rit lorga.
Dispunem numai cie probe indirecte dar care, puse faţă în fa\ă , devin
totuşi re elante. Astfel, de pildă, în chiar hrisovul din 20 aprilie 1642
1
in lcgătu.ră cu refacerea băii oraşului Târgovişte, menţionat mai sus,

vod ă Matei afmnă ci aceas:.ă "bătrână bae" f <-esc " făcută di n
temelie de răpo saţii s1.rămoşii domnii mdc Ba c,-sab cştii" 25 . Prin
unnaic, de către membri i dinastiei care au rezidat iri vechea capitală
de la Targovişte ... l ns.i, în paralel, tot în primăva?. anului 1642,
de la cunea dom nească pl eca spre Vene\ia, pentru biserica San
Giorgio dci Greci , un pomelnic al "neamului său răp osa t", în care.,
în dată d upă pfuinţi - Danciul din :3râncoveni şi St.3 nca din H otăran i
-, sunt trccu\i ~n exclusivitate membri ".i familiei boierilor Craiovcş1i
de la · scrucw. secolelor XV-X\1 . Şi, fapt deoscl it de scmni fi ca1i,•,
pr ITTtrc aet.";,"1.Îa nu fi gurează Nea 0 oe Basarab 26 . Ca şi cum nu n13 i cm
nici o nevoie să se pu nă în e,idcn\ă pe această cale legitiniitatca lui
Matei vodil ... Nu inse:-1mnă toate acestea că "teoria" id ent ităi i i
Bas.arabi lor cu Craiovcşt ii prins~se Jephn cor.tur, că ca era aptă d~
acum S3 c:?.pcte consac1arca prin scris 7 Pe d~ altă parte, ar fi ilogi c
să pr.::supuncm că s-a procedat la extinderea introducerii la crorncă
încii din capul locului , adică din anii 1633-1634, când Matei aga din
Brâncoveni abia apucase f.âi ele puterii. Atunci idee.a politi că de
,. Rl , an. Xll, 1926, 7-9, p. 280.

i., G . Potra, op. cif.,loc. cit.; act editat anterior d~ A l. Lapedatu, în BCMI, an m,
1910, p. 90-91.
:i. Ve.r.i edi\i a lui M. I. Manu.m,cas, în "Thesaurismata", t 15, Ven eţ ia, I 978, p . 19
şi pi. 2, fig . I.
88
căp~tenie ce a preocupat spiritele - şi care şi-a găsit expresia în
cronică ! - a fost a luptei ~ontra acelor "domni streinf' care, "cu grecii
~i ~] ţii", "au Sj)art" ţara. Era 8 1.ficien.t că Matei aga, ales diL ăunt ru,
prin voinţa Stărilor, era "creştin din Jara'"", adică domn pământean , :;,i
că "i-au izbăvit" pe localnici - "de la mare până la mic" ! - "de
vrăjma5i şi greci" 27 . •. Nu ne rămâne deci decât să conchidem că
operaţia de amplificare a introducerii Ia ero, ·că trebuie atr ·buită şi ea
momentului 1643-1644. Iar această încheiere vine să confirme din
plin o interpretare recentă, aparţinând Terezei Sinigalia, care stabilea
o st rânsă legătură între inaugurarea lucrd.i""Îlor de pc şanti erul de la
Strehaia - una din reşedintele succesive ale "banovctilor" dinainte de
"descălecatul" lui Negru Vodă!-, în anul 1645, şi însăşi re dactarea
pentru cronică a interpolaţiei în care se "construia" viziunea despre
"Băsărăbcştii" de dincolo de Olt, cei ce au câ1 muit p1imul nucleu
stat al d•~ pc teritoriul viitoarei Ţări Româneşti şi care de bună voie
s-au închinat :ui "Radu] Negrul vocvod" 23 . Tot ce mai putem adăuga
este că şi refacerea în J 651 a bi sericii domneşti din Craiova este tot
o ilustrar~ in pl an monumental a aceleiaşi file de cronică din 1643-
164-1, căci, asa cum am văzut, Craiova a fost "al treilea scaun" nl
nca111u lui din c, c prov-.,nea vodă Matei... Şi nu c~: ~ deloc
întâmpl f1to1 faptul că, în cazul acestui din urmă edificiu, după cum
obsscrva Paul de Alep, cxi~ta o perfectă asemănare - "seamănă
întocmai" ! - cu hisc.rica cut\ii ( omneşti din Târgovişte, constructia
de la Craiova "fiind 1idic ată pc pat1 u stâlpi înalti şi având un aspect
luminos şi în cân tător" 29 . În chip evident, biserica din ultimil r~şcdin tă
a Craiovcştil0r "Băsărăbcşti" nu putea fi cu nimic mai prejos de cca
din capitala \ării, iar identitatea tipului de plan trebuia să întărească,
n l.I. Georgescu. op. cit., p. 535.

21
T, Sinig:ilia, op. cit., p. 23-24.
i, CiflăJori s:, Aini ... , VI, p. 212-213.
89
in registru arhitectonic ... "la faţa locului", tradiţia proaspăt
şi
revizuită şi consemnată în cronici.
A doua consecinţă a discu\iei din paginile precedente, de care
pomcneo.rn ceva mai sus, priveşte problema datării momentului în
care, in unele manuscrise ale cronicii, pasajele succinte dedicate
domniei lui Neagoe Basarab ( 1512 - 1521) au fost înlocuite cu textul
V1e{li Sf. Nifon, patriarhul Constantino?()lului, de Gavril Protul,
scnere în care e:-a pe larg descrisă şi glorificată opera de ctitor a lui
Neagoe vodă în întreg Orientul ortodox. Această substituire nu s-a
putut produce decât după 1635, cartd foarte probabil ViaJa lui Nifon
a fost tălmăcită în româneşte 30 • Şi este foarte semnificativ &
existenta ei era bine cunoscută celor ce iucrau în epocă la cronică.
Astfel, într-un manuscris ce prezintă vechea formă a textului despre
Neagoe, citim că acesta: "Făcut-au şi beserici şi mănăstiri multe şi
aicea în \ară şi în alte ţări şi ml!lte bunătăţi au făcut în lume, care
sânt scrise mai pă largu, la o carte ce o au făcut de toate jitiile lui şi
s-au dat săfi€ st/Di:toare la sfăn<ta> mitropolie" (s.n. - Şt. A.) 31 • Pe
JO Pentru data traducerii, Yezi Pompiliu Teodor, Doui manuscr;ise ccpiate pentru
Biblioteca lui Ştefan Cantacuzino, în AIIAC, V, 1962, p. 231 şi Dan Zamfirescu,

Noti asupra ediţiei, la lnvăJăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie,
Bucureşti, 1970, p. I 06. Autorul în unni citat crede el tălmăcirea YieJii lui Nifon s-
ar fi făcut după un original slavon (Literaf'.u-a români veche (1402 - 1647), vol. I.
Bucureşti, 1969, p. 63-64 ). Dar argumentele produse nu sunt concludente. între
timp, pe de altă parte, a ieşit la iveală, într-un manuscris de la Muntele Athos datat
dm 15 I 8, textul în limba greacă al Slujbei Sf. Nifon, folosit de călugării de la
mănăstirea Dionisiu, care oferi cea mai veche ve!"Si:ur.o despre biografia patriarhului
cunoscută astăzi (Leandros Vranoussis, Gândul şi fapta marelui domn al Ţării
Româneşti, in "Magazin istoric", an. VI, 1972, 2, p. I O). Această descoperire
întăreşte teza contrară, de fapt cea mai logică, anume că Gavril hotul şi-a compus
lucrarea în greaca bizantină .
11
Letopisepil Cantacuzinesc, ed. cit., p. 205. Asupra acestei însemnări a atras
atenţia Cătălina VelcuJescu, op. cit., p. 54, n. 23.
90
de al1i parte. s-a observat cu drept cuvânt că în manuscrisele în care
a fost preluat textul Y-1eJii lui Nifon. parcă a fost creat un "diptic",
replica de peste veac a impresionantelor înfăptuiri ale lui Neagoe
fiind tocmai cele cc a realizat Matei Basarab32• Dar un asemenea
•dialog" presupune ci mai întâi a fost compus bilantuJ domniei celui
din urmi. ceea ce ne îndrumă iarăşi spre momentul 1643-1644.
Atunci deci, concomitent sau la un scurt interval, a fost prelucrat şi
inserat în cronică textul YieJii lui Nifon. în acest sens, nu poate fi
socotită o simplă întâmplare faptul că chiar în 1643, în predoslovia
la Antologhionul slavonesc, apărut la Câmpulung, Udrişte Năsturel
face o referire expresă la Neagoe Basarab, ca unic model la ale cărui
fapte poate fi raportat cumnatul şi stăpânul său, Matei vodă: "Căci
care din domnii de mai nainte ai ţării - afară de cel din al cărui neam
şi familie prea vestită, prea luminătia voastră prea nobilă prin urmaşi
se trage, adică prea bunul Basarabă Neagoe de odinioară - s-a arătat
aşa de binefăcător al ţării, ca prea buna domnie a voastră, care a
revărsat. aci atât de mari binefaceri, cum în adevăr nu s-au mai
pomenit . mai înainte ?"n Implicit, această referire a logofătului
Udrişte ne arată totodată că el însuşi nu va fi fost străin de hotărârea
de a se efectua, prin intcnne.diul cronicii, comparaţia amănunţită între
cele două dorrmii.
Din câte ne-am putut da seama cin introducerea la cditia
critică din 1960 a letopiseptlui Cantacuzinesc, rmmuscrisclc care au
preluat Viafa lui Nifon mai in se rează şi un alt text plasat în genere
la s fârşitul domniei lui Matei Basarab, dar care nu _arc nici o lcg:.tură
cu cronica. De aceea, unii cop işti care au observat acest lucru I· ,m
31 Vezi P. Otihaia, De la Negru Vodă la Neagoe Basarab. Jnt rfer 11/e iiterar-
artistice i11 cultura românească a evului de mijloc, Bucureşti, 1976, p. 40-41 .

" A. Saccrdoţeanu, Predosloviile clirfilor române,,;n, I ( 1508 - 164 7), B ucureşti ,
1938,p. 91; altă trad., de G. Mihăilă, în antologia literarura română veche .... li, .
276.
91
mutat la srarşituJ compilaţiei, iar alţii pur şi simplu l-au eliminat. Este
vorba de "izvodul cărţii lui Theofan, patriiarhul Ierusalimului",
privitor la confruntarea dintre "creştinii cei adevăraţi" (greci
ortodocşi) şi armeni pentru controlul asupra bisericii Sf. Mormânt.
"Cartea" respectivă, aşa cum se precizează la început, a fost
"tălmăci tă dupre limba greciască pre lin.ba rumânească de Simon al
doilea logothet" şi se referă la un eveniment petrecut la Ierusalim în
1634'\ Împerecherea celor două texte, Viaja lui Nifon şi "cartea" lui
Theofan, nu este deloc lipsită de tâlc. Pe urmele lui Nicolae Iorga,
am presupus şi noi că acest Simon (Sima) al doilea logofăt, boier
grec de origine, va fi fost chemat să-şi aducă, alături de alţi logofeţi
de cancelarie, contribuţia la elaborarea cronicii în vremea lui Matei
Basarab. Am încercat să-i schiţăm biografia, constatând cu
surprindere că în răstimpul 1628 - 1641 a fost unul din diplomaţii
frecvent utilizaţi de curtea domnească a Ţării Româneşti mai ales în
relaţiile cu Transilvania 35 • Acum mai putem adău ga şi că în anul
1643, mai exact în luna octombrie, Sima esti: atestat ca ispravnic al
scaunului Bucureştilor, funcţie de mare încredere, care vădeşte
favoarea de care se bucura pe lângă Matei Basarab 36 . Sigur că el a
:;, Letopisep.il Cantacuzinesc, ed. cit., p. X, XXXIV şi XXXIX-XL; acest text este
publicat în anexele edjţiei, p. 202-204.
:1., Ştefan Andreescu, Din nou despre prima cronică a Ţerii Rom a n eşti, în BOR, an.
C. I 982, 9- I O, p. 861- 864; înaintea noastră, de acelaşi personaj şi tot în leg ătură cu
cronica s-a ocupat I. Ionaşcu (Despre logofăiU/ Stoica Ludescu şi paternitatea
cronicii "Istoria Ţării Româneştiw, in AUB, Seria Ştiintelor Sociale, Istorie, 5, 1956,
p 263-266). Dar a făcut-o spre a nega posibilitatea participării lui la p reg ă tirea
11:xrulu.i cronicii în limba română, pe considerentul că acest text a fost lucrat la
; f":irŞ1tul domniei lui Matei, iar SÎlna s-a stins din viaţă pe la I 647.
~ Acte din 6 şi 30 octombrie 1643 (Catalogul documentelor Ţării Romaneşti, vol.
V. Bucureşti, I 985, nr. 1143, p. 477-478 şi m. 1149, p. 483; vezi şi Dan Berindei,
>.:islll Bucureşti reşedin/i şi capitală a Ţării Romaneşti, Bucureşti, 1963,
• ~: Ş l c:..
fost pus să colaboreze doar la tălmăcirea textelor în limba greacă ce
au intrat în cronică . Astfel, în 1633 - 1634, când s-a redactat prima
formă în limba română a cronicii Ţării Româneşti, pentru
completarea perioadei 1602 - 1618 a fost preluată - cum bine se ştie -
scrierea istorică a lui Matei al Mirelor, fost egumen al mănăstirii
Dealul, tălmăcită din greceşte în româneşte. Nu este deloc exclus ca
atunci Sima să-şi fi pus întâia oară în joc cunoştinţele de limbă
greacă, mai ales dacă ţinem seamă şi de faptul că, prin prima lui
soţie, Elisafta, al cărei duhovnic a fost Matei al Mirelor, el l-a
cunoscut cu sigurantă personal pe autorul Istoriei celor petrecute în
Ţara Românească de la Şerban Vodăpână la Gavril vodă 31 •
Ulterior, după ce s-a redactat şi introdus în cronică textul ce
trecea în revistă faptele de seamă din cei dintâi aproximativ zece ani
ai domniei lui Matei Basarab 38
, tot lui Sima i s-a cerut să adapteze şi
să intercaleze în cronică Via fa lui Nifon, pe care foarte probabil chiar
el o tălmăcise din greceşte în româneşte 39 . Numai aşa se explică de
altminteri anomalia demult remarcată a prezentei în manuscrisele de
n Remarca din urmă aparţine lui A. Pippidi, op. cit., loc. cil, care ni s-a alăturat
intru susţinerea tezei colaborării lui Suna la cronici.
li V~iunea de la Neamţ a cronicii, care - după cum am văzut - cuprinde "bilanţul"
primului deceniu al domniei lui vodă Matei, nu arc totuşi ViaJa lui Nifon.
„ Pentru existenţa unui original grecesc de pe care s-a efectuat traducerea în
româneş1e a scrierii lui Gavril Protul a pledat recent Tudor Teoteoi, Ascalon - A
Mista/cen Toponym in the "Life" of Niphon /I, Patriarch of Constantinople, în
RESEE, l XIX, I 981, 3, p. 619 (ve-Li şi mai sus, nota 30); acelaşi autor a dcmomtrat
că acest text hagiografic corespunde Kintru totul canonului ideal de redacta.re" al
genului literar respectiv, specific culturii bizantine ("ViaJa lui Nifo n" şi raporturile
acestei scrien' cu hagiografia bizanrină, în culegerea Cercetari de istorie şi civi/i:a(ie
sud-est europeană, IV, Bucureşti. I 987, p. 91-96).
93
mai târziu care au Via fl1 cu pricina şi a "izvodului cărţii lui Theofan •.
Un prototip al aonicii în forma "'unbogă;.ită" cu adăugarea scrierii lui
Gavril Protul a fost găsit printre hartiile lui Sima odată cu „izvodul"
şi, la copiere, Wl grămătic neatent a transcris în chip mecanic şi acest
din urmă texr".
• Recent, Damaschin Mioc a propus "o opinie personală referitoare la autorul

Cronicii lui Matei Basarab" (în c-0mentariile care însoţesc edîtia N . Iorga, Despre
cronid ~ cror.icari, Bucureşti, 1988, p. 133). După domnia sa, Stoica Ludcscu, ca
logofăt în cancelaria domnească a lui Matei Basarab, ar fi "autor incontestabil al
Cronicii, începând cu I 629, dacă nu chiar 1618". Dar, in ce ne priveşte, nu putem
împărtăşi deloc acca!tă p~ere. deoarece crnn:ca, .:iât in faza 1633 - 1634, cat şi in
cea din 1643 - 1644, a fost opera unor oa.meni de cultură ajunşi la deplină matu.riute,
cum erau un Udriştc Năsturel sau Sima logofătul . Or, Stoica Şerbanovici (Ludescu)
nu apa,ţine acestei generaţii, ci celei următoare. Până in 3 mai 1635 ci i.şi spur.e încă
"spudei", abia din 14 august acelaşi an adoptâ:1d titlul de "iogofăt (DRH, B, voi.
XXV.nr. 64, p. 82 şi nr. 109, p. 125). Este o dovadă că mprimii ani ai domni ei lui
?l.fat.c:i vodă încă se "şcolea" în cancelaria domnească . Ca atare, ipoteza participării
lui Stoica Luckscu la elaborarea crorucii Tarii Romd.1eşti poate fi lua~ în considerare
numai pentru fazele ulterioare (vezi, în această privintă, Liviu Onu, Date nC'i cu
privire la Stoica Ludescu. Din nou problema paternitapi LetopisejlJlui
Cantaaainesc, în "Limba Română", an. XXI, 1972, I, p. 17-26).
94
V. GORAN LOGOFĂTUL DIN OLĂNEŞTI
ŞI "LETOPISEŢUL CANT ACUZINESC"
Tez.a lui Nicolae Iorga, potrivit căreia autorul "Letopiseţului

Cantacuzinesc" a fost logofătul Stoica Ludescu, a căpătat cu timpul
temeiuri din ce în ce mai solide1• Numai că, după părerea noastră,
această paternitate nu-i poate fi atribuită decât pentru secţiunea din
textul lctopisctului ce începe cu înscăunarea lui Mihnea III Radu2•
Pentru perioada anterioară, de ta "descălecat" şi până la anul 1658,
el a preluat şi prelucrat o scriere preexistentă, cronica oficială a Ţării
Româneşti, elaborată la început, în vremea tui Alexandru vodă
Mircea, în limba slavonă3, tălmăcită apoi în româneşte şi completată
în mai multe etape.
1 Vezi, de pildă, Liviu Onu, Date noi cu privire la Stoica L11descu. Din nou
problema patepiitiifii Letopisefului Cantacuzinesc, în "Limba Română", an XXI
(1972), 1, p. 17-26; aceeaşi este şi opinia lui Damaschin Mioc, expusă în edi\ia N.
Iorga, Despre cronici şi cronicari, Bucureşti, 1988, p. 133 (crede, însă, în chip
::x,1gerat, c.~ Stoica Ludescu ar fi scris şi cronica domniei lui Matei Dasarab, ba poate
şi fr agmentul inc ;pând cu anul 1618!); cf. I. Ionaşcu, Despre logofiitul Stoica
Ludesci1 ~ paternitatea cronicii "Istoria Ţifrii Româneşti", in AUB, Seria ştiin\elor
sociale, Istorie, 5, 1956, p. 261-295 (deşi concluzia studiului este negativă, autorul
are meritul de a Ci imbogătit considaabil info1ma\ia documentară despre Stoica
Ludescu).
1
lmpărtăşim astfel punctul de vedere al lui N. Cartojan, Istoria literaturii române
vechi, prefa\ă de D. Zamfirescu, po s lfa\ă şi bibliografii finale de Dan Simonescu,
Bucureşti, 1980, p. 430, către care înclină, de altfel, şi Liviu Onu (op. cit., p. 26).
1 Ştefan Andreescu, Cronica Ţifrii Român eşti din veacul al XVI-iea: elemente
pentru datare, în RITL, an XXXIX (1991), 3-4, p. 341-349.
95
Cea din urmă asemenea etapă, de care ne-am ocupat de
curând, poate fi plasată cronologic în anii 1643-1644, adică în plină
domnie a lui Matei Basarab. Atunci s-a socotit de cuviinţă să se
facă, în cronică, ''bilantul" celor dintâi zece ani de domnie ai lui vodă
Matei, prin consemnarea atât a ctitoriilor şi binefacerilor lui - din ţară
i străinătate -, cât şi a războaielor purtate de el. Dar tot atunci, pe de
altă parte, a fost refăcută şi mult amplificată introducerea la cronică,
in care astfel şi-a putut găsi locul ~eoria" asupra identităţii dintre
vechea dinastie a Basarabilor şi neamul boierilor Craioveşti, din care
provenea âe fapt Matei vodă. în fine, ultima operaţie efectuată în acel
moment trebuie că a fost înlocuirea în cronică a succintelor pasaje
închinate domniei lui Neagoe Basara½ cu tălmăcirea românească a
Vie/ii Sf Nifon de Gavril Protul, operă în care era pe larg evocată
vasta acţiune de ctitor a lui Neagoe, fără egal până la ... însuşi Matei
Basarab! Această comparaţie între cele două domnii, realizată prin
intermediul cronicii ţării, a fost probabil gândită şi sugerată de
învăţatul Udrişte Năsturel, cumnatul lui Matei Basarab. însă
tălmăcirea din greceste a Vieţii Sf Nifon a fost datorată altcuiva, un
boier de origine greacă, Sima logoîatul 4 •
in chip vădit a mai urmat cel puţin o etapă din "faza pre-
Cantacuzină" a cronicii Ţării Româneşti. Ţinând seamă de modul
în care se intervenea în cronică spre sîarşitul veacului al XVI-lea -
anume atunci când se producea o schimbare la tron 5 -. putem
presupune cu suficientă îndreptăţire că o nouă completare a textului
cronicii a devenit necesară îndată după suirea în scaunul domnesc al
Ţării Româneşti a lui Constantin vodă Şerban, la 9 aprilie 1654
◄ ldc:m. Da:pre jtu4 MaJel Basarab" din crorrica Ţlrii Româneşti, în RITL, an
XXXVII-XXXVlll (î989-1990). 3-4p-1-2.,.p. l#-250.
' Man. Despre ~ Pbanhuita ~ 1111 frapent din cronica Ţlrii
.,_âqti, ln Ld.L, 1. .Q (}919). ll. p. 1201-1~
96
l t.v.) . lntr-act,wo r, toate versiunile ş i variantele cunoscute ale
f.etopiser 1 lui Cantacuzinesc, din confruntarea cărora încercăm
- ". lu.şin, altaturile ,;ronicăreşti m.ii vechi, ne arată că povestirea
om,lt,' Î ]11i Matei vodă Basarab a fo t întreruptă pentru mai mulţi
ani. l 1 •l · fost reînnodat pri11tr-u,1 "salt" la evenimentele de la
sfân,,i u I c Otn11ici l 1i, conflictul din l 653 cu Vasile vodă Lupu al
1 old ,rci , id' vrărilc cauzate de cetele de dorobanţi şi seimeni, boala
şi sfârşitul i.tr~nul ui domn. Or, această istorisire a încheierii lungii
omnii a lui :\1::irei vod.Ii are un carnctcr retrospectiv, ea slujind drept
rcambul p~· 1 trn introducerea în cronică a evenimentului proclamării
ca domn al h.1 1 Constantin Şerban, precum i pentru înregistrarea
primelo sale fapte şi gesturi. Este vorba deci de un fragment de .e.~:
compact, care a ieşit desigur di n pana unui :! din susţinătorii no:i
,lonmi i. Dar cine a putut fi acesta?
Spr .:: ~ putea îndruma discuţii pe un asemenea tărâm este
ncwi,\ m; î111 ii, să restabilim înfă\işarea originară a unui crâmpei
Îil Letopiv•:J- Cailtacuzinesc, care priveşte tocmai împrejurările
1
î ccputului d u,1'; i•;i Ivi Constantin vodă Şerban. Ediţia critică din
1960 a Letopise/1tlui, după descri rea alegerii lui Constantin şi
ir.mom1ântării lui Matei vodă în bi serica domnească din Târgovişte,
ofcrc1 spre l ectură următorul pasaj, dedicat relatiilor pro aspătu l ui
domn cu Poarta:
"Iar Costandin vodă împreună cu toţi boiarii lui înccpurc1 a
căuta de rândul ţării şi de aşăzământul domniei. Şi îndată trim i seră
de ol ac de dcdcră veste înpăratului, sultan Mehmet şi veziriului
Derviş paşa şi tuturor priiatenilor, câţi avea, pentru întâmp larea cc
scrie mai sus. Şi tuturor le-au părut bine. Şi dcgrab aleseră pre o
scamă de boiari şi roşii şi popi, de i-au trimis la Poa1 tă, făcând marc
rugăciune la toţi ca să le hărăzească pre Costandin vodă să le fie
domn. Şi numaidecât le-au m.i:ut pre voe, precum l-au poh tit şi tar:i.
Şi-i dederă steag de domnie noao, trim iţându-l cu terzi Mustaîa aga
Tahalgiul înpreună cu boiarii.
Q7
CosL v odă in\ch...gand de ceasta, pogorât-au la
B 1c\Jr ·~t1. Iar când au fo j oi, i1mic l d ni 7162, eşit-au Costandi~
rn dă cu to\1 bo1 ari i, cu toate o;;tilc, înaintea steagului, la podul
P lumb uitei şi aco lo să împreună .c u aga turcul şi cu boiarii. Şi cu
marc cinste i ntrară în scaun în Bucureşti. Şi ·prcste puţinea weme
gă l1 l-au CoSlandin odă haraciul şi poclonul de domnie. Şi l-au trimis
la î mpăratul cu aga turcul şi cu mulţi boiari. Şi aşa s-au aşăzat
domni ia cu bună pace, dă spre turci şi dă spre hanul şi dăspre Raco\i
Cihcorghe craiul Ardcahtlui şi dăspre Ştefan vodă al Moldovei. Şi cu
to:;1· cci nă tatea s-au aşezat" 6 •
Fragmentul reprodus evocă un demers politic de însemnătate
capi tală pentru noua domnie: ob\inctea recunoaşterii de către Poarta
otomană a alegerii lui Constantin Şerban, alegere care fusese făcută
dinlăuntrul ţării, de către o adu,,arc a Stărilor. Or, acesta era atributul
major al autonomiei politice a Ţării Româr,eşti în raporturile cu
"super-puterea'' de la miazăzi, pierdut înainte de Matei Basarab şi
redobândit de ac:;sta, în anii 1632-1633, atât cu sabia, cât şi prin
mlădi e re diplomatică. A vem deci de-a face, în circumstanţele din
1654, C!l înce rcarea - izhu :'.ă! - de a păstra acest priviles iu. Cum s-au
desfăş urat lucrurile o vedem din textul de cronică citat: mai întâi a
fost tri mis la Stanbul un emisar care a dus ştirea despre alegerea lui
Constantin Şerban; apoi a plecat într-acolo o delegaţie oficială, a
tuturrir Stărilor , care a cerut autorităţilor otomane să-l recunoască
şi confirme pe noul domn; după ce această delegaţie s-a întors în lară,
cu ur, agă turc ş: "steagul ele domnie", o a doua delegaţie, alcătuită
din "mul\i boiari" , s-a îndreptat i arăşi spre tănnurile Bosforului, cu
cel dintâi haraci achitat de proa spătul domn, precum şi cu "poclonul
de domnie'·. Faptele s-au succedat d.ipa un "sccnari1J" identic celui de
6
Vezi Istoria Ţării Româneşti (J290- J 6'}0). Leto?iseJUI Cantacuzinesc, ed. cri tică
de C. Grecescu şi D. Simonescu, Bucureşti , 1960, p. 118-119.
98
la începutul domniei lui Matei Basarab7. Cu singura deosebire că, de
astă dată, alesul ţării nici măcar nu a fost nevoit să se deplaseze
în persoană la Poartă, în fruntea delegaţiei Stărilor, cum se
întâmplase în 1632-1633. Semn că turcii, în acest moment, nu erau
pregătiţi să reacţioneze şi să încerce să-şi impună propria voinţă 8 !
Autorii ediţiei critice din 1960 au avut cunoştinţă de o
versiune a Letopisejului Cantacuzinesc în care figurau şi numele
membrilor delegaţiei Stărilor muntene ce au tratat şi obţinut
recunoaşterea lui vodă Constantin Şerban 9 . Au preferat, însă - nu
ştim din ce raţiune! -, să semnaleze respectiva înşiruire de nume doar
în aparatul critic, cu toate că, în chip evident, aceasta nu putea fi
decât o consemnare strict contemporană. Altminteri spus, ea făcea
parte neîndoielnic din textul originar al cronicii. A ieşit ulte1ior la
iveală versiunea de la Neam\ a LetopisejUlui, în care, de altfel, apare
nu numai această listă de nume, ci şi o alta, a celd de-a doua
delega\ii muntene, care a fost trimisă cu haraciul, precum şi alte
amănunte absente în restituirea din ediţia critică pomenită. Se poate
spune, a~dar, că încă odată ediţia din 1960 se dovedeşte departe de
ţelul pe care şi l-a propus, acela de a reconstitui înfăţişarea iniţială a
t..:;...iului cronicii muntene !
Prima întregire pe care o oferă versiunea de la Neam\ priveşte
identitatea emisarului expediat la Poartă cu vestea alegerii petrecute
în Ţara Românească: "hagi Dumitru". Iată acum şi lista boierilor aleşi
7
Pentru cele ce s-au intâmplat atunci, vezi Ştefan Andreescu, "Costea Chihaia " Şl
înscăunarea lui Matei Basarab", in AllAI, l XXVVI, l aşi, 1989, p. 535-539.
1
Abia in anii 1658-1659 vor izbuti turcii să rest2b ilească, cu forţa, controlul politic
asupra tuturor celor trei state de la Dunărea de Jos.
'Este vorba de grupul de manuscrise desemnat de editori prin sigla C (op.cit., p. LI
• LV şip,. 118, aparat). Dintre aceste manuscrise, vezi pe cel editat de St. Nicolaescu,
in RIAF, XI-I, Bucureşti, 1910, p. 155.
99
de Constantin Şerban însuşi pentru delegaţia Stărilor (în ediţia din
1960 chiar şi aici textul a fost alterat. reieşind că a avut loc o selecţie
... impersonală : "degrab aleseră"): "...o seamă de boiari mari. anume
jup<an> Stroe biv vei vist<iiar> Leurdeanul, i jupan Pană Filipescu}
ci stolncc, i Ghcrghe cliuc<er> Băleanul, i Drăghici Cantacuzino
logof<ct> i Danciul vel logof<et> Peruanul <sic! - Pârâianul>, i
Gorgan log<ofet> Olănescul, i Ghinea logof<et> i Negoiţă cliuc<er>
Tătariul, i Preda comisul Bocşan, i Tă:ia.sie cap<i>t<an> şi cu o
seamă de roşii, popi şi din toate cetele". Aceşti boieri şi ceilalţi
reprezentanţi ai Stărilor muntene, ne mai spune în plus versiunea de
la Neam\ a Letopise/ului, au izbutit "fără de zăbavă" să scoată
"buiurdurn înpărătesc", adică o poruncă, un ordin scris prin care
Constantin Şerban căpăta numirea in scaunul domnesc (buyuruldtt) 10 •
Cea de-a doua delegaţie munteană, plecată la Poartă puţin
după 1/l l iunie 1654, a avut - potrivit aceleiaşi versiuni - următoarea
componentă : "Şi pt:ste puţină vreme gătit-au haraciul Costandin vodă
ca să-l trimită înpreună cu Gherghe cliuc<er> Băleam1 şi Necula
slug<er> Glogovean şi Drăghici Cantacuzino vel log<o>f<et>
Mărgin eanu, i Radul logof<et> Creţulescu, i Ghinea logof<et> ot
Măneşti şi Goran logof<et> şi i-au trLT!lis şi şi-au aşăzat domniia
despre toate părţile cu pace ... "11 • Cum se observă uşor, boieri ce au
figurat în amândouă delegaţiile au fost patru la număr: Gheorghe
10
Prof. I. l. Georgescu, O copie necunoscută a Letopiseţului Cantac11zinesc, în
MO, an XIII, 1961, 7-9, p. 545. lden:.ificarea marilor boieri din fruntea listei se poate
face lesne cu ajutorul lucrării lui N. Stoicescu, Dicfionar al marilor dregători din
Ţara Rom â nească şi Moldova {Sec. XIV-XVII), Bucureşti, 1971. Despre Tănasie
căpitanul un act din I iunie 1656 ni-l arată drept "ispravnicul de la scaun ot
Bucureşti" (1 . Ionaşcu, op. cit., anexa 20, p. 292).
11
l. l. Georgescu. op. cit., loc. cil Pentru Nccula Glogoveanu, vezi N. Stoices~,,.,
op. cit., p. 185-186.
100
Băleanu, Drighici Cantacuzino din Mărgineni, Ghinea din Măneşti
şi Goran din Olăneşti (mtâia oară amintit în manuscrisul de la Neamţ
în chip uşor deformat "Gorgan"). Dintre aceste nume, unul ne-a atras
cu deosebire atenţia, cel al lui Goran logofătul din Olăneşti. Şi asta
nu întâmplător, ci din două motive.
Mai întâi ne-a venit în minte o semnătură şi o dată ce apar pe
coperta de la urmă - fata interioară - a unui manuscris slavon ce a
aparţinut mănăstirii Bistriţa (Vâlcea), Sintagma lui Matei Vlastares .
Semnătura este precedată de două cuvinte slavoneşti, obişnuite în
asemenea cazuri de însemnări de lector: Pisah az (= Am scris eu).
Urmează apoi numele propriu-zis al autorului însemnării, însă scris
nu oricum, ci în ... alfabet latin: "Goran logofăt" . Iar la sîarşit se
distinge lesne anul: "7160" (= 1652) 12 • Cu alte cuvinte, Goran
logofătul era nu numai ştiutor de slavonă, ceea ce-i îngăduia să
citească manuscrisul de la Bistriţa al acestei celebre pravile bizantine
- care tocmai atunci, în anul 1652, apărea şi în tălmăcire românească,
în cadrul lndreptării legii, voluminoasa compilaţie legislativă
patronată de Matei Basarab 13 -, ci, mai mult, cunoştea şi caracterele
latine, cu care îi plăcea să se exerseze, scriindu-şi propriul nume.
Sunt indicii că avem de-a face cu un cărturar "şubţire" şi de aceea
ne-am gândit că nu este exclus ca tocmai el să fie autorul povestirii
sîarşitului domniei lui Matei Basarab, precum şi al începu:· '. :.ii celei
a succesorului său.
Celălalt motiv care ne-a îndemnat să ne oprim şi să reflectăm
asupra numelui lui Goran din Olăneşti a fost că l-am întâlnit
menţionat, în chip cu totul neaşteptat, în cuprinsul marelui hrisov al
12
Biblioteca Academiei Române, ms. slav. 286 (vezi şi P. P. Panaitescu,
Manusaisele slave din Bibliote.:a Academiei R.P.R., voi. I, Bucureşti , 1959, p. 385).
Manuscrisul respectiv a fost citit şi de Udriştc Năsturel, în anul 1636.
11
Nu este deloc exclus ca exemplarul de la Bistri\a, de care Ud.rişte Năsturel ştia ,
să fi fost adus la Târgovişte în vederea pregătirii pentru tipar a acestei monument.ale
lucrări. Aceasta ar însemna că Goran logofătul l-a avut în mână şi 1-a cercetat
în oraşul de reşedinţă domnească.
101
Buzcştilm, din 1Oiunie 1656, prin care vodă Constantin Şerban le-a
ir. tă rii st:i pânirca peste imensele lor averi. La un moment dat, domnul
a confim1at ş'i stăpânirea Buzeştilor peste posesiunile Drăgoieştilor,
vc{:hi neam de boieri cc se stinses e în pragul veacului al XVII-lea 14 •
Or, aceste moşteniri au fost revendicate în mai multe rânduri,
începând din vremea lui Leon vodă Tomşa (1629-1632), de Preda
clucerul Bârsescu şi, apoi - după moartea lui -, de fiul său, Vlad
logofătul Bârsescu. Procesul s-a judecat ultima oară acum. sub
Constantin vodă Ş erban. Şi, de ast ă dată, au venit "cu pâră" în divan
pentru moş iile şi ti ganii D răgoi eştilor "Vladul logofătul Bârsescu
cu Goran logofi:111/ Olf nescu cu fiii săi şi cu toată ceata sa" 15 • Este
singura d ată cân d găs i m numele lui Gonm logofătul amestecat în
acest proces16 • Judecata pronun, <ltă în 1656 v-: deşte că s-a ajuns, în
fin al, la un compromis, adică " să se aleagă şi lor" - lui Vlad din
B â r s cşti şi Gornn din Ol ănc"ti - "din aceste moştc iri ale
Dră g o c ti lor şi din ti~2.nic, ca să nu aibă turburare şi gâlcea vă
"Pentru cr.re vezi !'tud\11 monogrnfic al lui Ion-Radu Mi rcea, Un nenm de ctitori
ol1e1:i: hccrii Dr f;; oepi·, Crc.io va, 1944, 44 p . (extr~.s d in "Revista de Istorie
Biserice;:sd ", 1943, 3).
,s Vezi Gr. G. Tocilescu, Docw:1e1? te ine ite privitoare la istoria românii:
Chri.rn rn l fl uzcscilor, în "Revista <<Tinerimea Română>>, N oua serie, 1-1,
Bu cu r cşii, 1898, p. 125 (sub!. n. - Şt. A.). Ast1pra lui Vlad din B:rs"' ti, vezi N.
S1oicc·~cu, c;J. cit. , p. 119.
16
\n u' ,i; na hmă da: vi a\ii a h:i Matei 13as.T.lb, mai exr.ct în 15 martie 1654 (st. v.),
Vl.. d ci-1 n ~rsqti a iz~utit să obţi nă un hrisov în întregime fa vo ra ii, în accc a~i
p1i ci nă . Ca r.t ~.re, ci, care era "fi\tl P;e '!Î clucer u · r~escul, nt>?Olul lui Manea,
fi ul j up:.n i\ei Durni:.ra Dr; goiasa", primea atlmci în :i.rire peste to:::,~ ocinele, •atele
ş i \i: :,:1ii , ~ r-~1·, ţ inuseră cL.-.clva boiz!ibr Dr;'igoie~ti (:!ctul a fost editat de I. I onaşcu,
Down:cnte i1:cdite din p erioada 1517-1774, în "Studii" - ne i tă de Isto rie, VIII
19 5 S, 4 , p. l 06-109). S ă rc\iMm fo. tul că Vkd din Bt-.rs li i~i sus\inea prctcn\ia
i st1prn accf.lor ave ri p:in dc:;ccndcn\i! lui d i1 Manea, fi ul Dmnitrci D răg oi ns a . Iar,
p: c!c r.lt:i p;:i1e, în h:·isovul po, 1 nit numele lui Goran nu figu.rea1..ă.
102
ialre dinşii şi în viata lor prigoniri şi nici în viata copiilor lor" 17•
~IC3l'Ca lui Goran din Olăneşti într-un proces cu o asemenea miz.ă
ne ~ firă putinţi de tigadă, dimensiunea personajului.
O sumi de date cu privire la Goran logofătul din Olăneşti -
aa excepţia. însă. a celor înratişatc mai sus ! - au fost reunite anterior
de preotul I>mnitru Bălaşa 11 • Domnia sa are şi meritul de a-l fi
deosebit de un boier omonim. tot logofăt, care poate fi surprins în
documente în a doua jumătate a aceluiaşi secol XVII. Acesta din
urmă şi-a adăugat la nume patronimul: "Stanciovici". A fost, deci,
fiul lui Stanciu! logofătul din Olăneşti, activ în primele decenii ale
veacului 111• Observăm, în plus, că, spre deosebire de boierul nostru,
acest Goran Stanciovici din Olăneşti a lucrat şi în cancelaria
domnească 20 • Dintre elementele puse în lumină de pr. Bălaşa vom
reţine cu precădere pe cele oferite de un hrisov domnesc din 28
ianuarie 1625, care i-a fost dăruit lui Goran logofătul pe:itru ocine în
Olăneşti, vecini, vaduri de moară în satele Sărăcineşti şi Păuşeşti, o
11
Vezi mai sus nota 15. Hrisovul din 10 iunie 1656 arati ci moştenirile
Drăgoicştilor proveneau de la un mare boier din a doua jumătate a secolului al
XV-iea, jupanul Dan Durduc vornicul, anume prin "jupăni\a Neaga, fata lui
Durduca, şi ... fiu] ei Mar.ea Ghizdavă\ şi ...surorile lor, jupăni\cle Dumitra şi
Vlădaia" (am folosit traducerea revizuită de I.R. Mircea, op. cit., p. 8, n. 38).
11
Dumitru BăJaşa, Oameni şi/apte din istoria localităţii Olăneşti, în "Buridava",
4, Râmnicu Vâlcea, l 982, p. I 05-106.
' Ibidem, p. l 03-105 şi I 06-107.
1
111
1.a hrisoavele scrise de el şi citate de D. Bălaşa mai adăugăm mul, datat 22
noiembrie 1682, Bucureşti (I. Lupaş, Documente istorice transilvane, voi. I ( 1599-
1699), Cluj, 1940, nr. 168, p. 398-401). În acest caz, ca şi în altele, acest boier nu a
mai introdus adaosul "Stanciovici". Acest fapt face dificilă stabilirea momentului
când Goran I din Olăneşti dispare din documcr.te şi, deci, şi-a încetat existenţa. De
pildă, nu putem şti dacă zapisul din 11 aprilie 1662, scris de "eu Goran logofătul
O!ăncscuJ", aparţine primului sau celui de-al doilea boier cu acest nwne (N. Iorga,
Sludii, documente a, privire la istoria românilor, voi. V, Bucureşti, 1903, p. 122-
124).
103
"vatră" in satul Bujorani - "unde a făcut casele lui" -, precum şi
\irc ani .
Actul pomenit inccpe prin a întări stăpânirea lui Goran în
satul Ol ă neşti peste "panca di.n funia lui Mănescul a treia parte ... cât
a fost pailca unchiului său R?.dul Mănescul". Acest unchi, neavând
m~1cn11ori, "l-a făcut fiul lui" pc Goran şi "i-a dat toată ocina lui şi
toate averile lu :". 1n schimb, Goran l-a îngrijit, "la vreme de
bătrânc\c", p ână ce Raciul Mănescul s-a stins din vială "în casa
nepotului său", în timpul domniei lui Alexandru vodă fliaş (1616-
161 8)21. Se poate aşadar desprinde încheierea că Goran logofătul îşi
începe existenta document ară către sfărşitul celei de-a doua decade
a veacului al XVll-lea. D<! altminteri, cel dintâi act scris de mâna lui,
un zapis in limba română cu privire la v·nzarea unui "codru de loc"
din satul Bujorani (Vâlcea), po 2rtă data 1 aprilie 1623 22 • Or, \inând
11
Doc11r.icntc privind i:;:oria Ro.'r.âniei, B, Ţ ara Româneas că, veac XVII-4, nr. 497,
p. 480-482. Toponil:,uJ "funie lui · ~eseul", precum şi î nsuşi numele unchiului care
l-a "înfiai" pe Goran trimit bun antecesor Manea . Dar :un văzut mai sus (nota 16)
di Vfad dir. ~ s . era "nqx;:u.l lui M er. " şi in virtutea acestui fapt îş i argumenta
dre ptul la stip~nir .2.a .iveriloi r:'"'-nase d~ la boierii Dr" goi e~ti. Pe de altă pute, de
curând a fo!;t s::;i-..-.:,J::t un act din 9 d!!ccmbrie 1649, prin care Goran l ogofă tul vinde
lui Nicola p5.rcii..ab din Glogova jum::tate din satul Broscari, localizat în j udeţul
~1chedinii ( Catalogul docume,it lor Ţt ii Româneşti din Arhivele Statului, vol. VI
(1645-16-: 9), rr,tvemrt ele !vkrccl Dumitru Ci ucă şi Silvia Vătafu-Găitnn, Bucureşti.
1993 , nr. I 54, p. 569 şi i; dix). Or, s~tul Broscari e te men ţionat in hrisovJ..I din 15
mart ie 1654 prin1rc posesiW1ile Dr3.goi~tilor din j udeţul Mehe in ţi. Ace~ta
înseamnă c.1 Vlad in Bf, ci şi Gor--ce.Il din O lăneşti stăpâneau efectiv, dtre sffirşitul
domniei lui \ fa ei r :~c.r;;b, aceste m 'lşteniri. M.:.i"lea, î nainta.şui comun al Bârs ilor
şi O15.neş tilor din secolul al XVII-iea, a fost fiul rezultat din c:is?!tori Dumitrei din
Dr.igoiczJ cu boierul Ma:1c:i al lui Mo;;o~ (pentru c.irc vezi D;,i.n Fl eşia , Con tribu fii
la i!.toricul 111 f..1i!.stirii Stl,eş:i (Vâlcea) ii al ctitorilor ci, în MO, an XVII, I 965 , 5-6,
p. 407 -403, precum şi a..-bore!e gcnea!ogic aferent acestui studiu - ine it •, cornU1Jicat
nou:, de c:itrc autor).
22
DIR, B, XYl-4, nr. 255, p. 236-239.
104
seamă de acaste repere cronologice, putem aproxima că treizeci de
ani mai târziu, în anul 1654, când a îndeplinit cele două misiuni la
Poartă, în slujba lui Constantin vodă Şerban, el era un boier destul de
înaintat în vârstă, oricum trecut de jumătatea vietii. Fapt confirmat
şi de un zapis din 15 mai 1654, în care printre martori figurează un
Mihul postclhicul şi fratele său Dima spătărelul, "feciorii lui Goran
logofăt ot Olăneşti" 23 • În fine, un alt act târziu ne vădeşte cine a fost
socrul lui Goran: Manole comisul din Topoloveni, un boier de
origine greacă 24 •
Trecerea în revistă a tuturor informatiilor de care dispunem
acum despre boierul nostru ne arată limpede un lucru: a ieşit o
singu ră da tă din umbră _ în prim planul vietii politice, atunci când, la
disp aritia lui Matei vodă Basarab, s-a numărat printre cei care, în
competitia pentru scaunul domnesc rămas vacant, l-a susţinut ferm
pe Constantin din Dobrcni, fiul natural al lui Radu vodă Şerban 25 •
Neîndoielnic, acestui fapt i s-a datorat includerea lui în cele
do u ă delcgatii trimise la Stanbul. Dar mi se pare deosebit de
semn ifi cativ că Goran din Ol ă neşti nu a profitat în nici un fel de
po zi ţi a lui p~ l â ngă noul domn, spre a pătrunde în rândul marilor
dre gă t o ri din sfatul domnesc. Din acest punct de vedere, se poate
spune că a avut o atitudine identică celei a vestitului Ud.rişte
n Şerb ;m Răzeşu l (~ Aurelian Saccrdoteanu), Despre mitropolitul lgnatie Sârbul,

în BOR., an. LXXVlll, 1960, 11-12, l!Ile:<a 8,p. 1071. Jn schimb,celălalt Goran abia
se însura în anul 1658 (Al. Ciorăne scu, Un act al lui Stoica Ludescu, în Rl, an. XX,
1934, p. 220).
>< N. Iorga, Sh1dii şi documente, V, p . 122. Pentru Manole comisul se pot consulta
indic ii d.: persoane ai colcctiei Documenta R.omaniae llistorica, scria B.
25
Asupra partizanilor aleg erii lui Constantin, vezi obscrv a\iile lui R;idu Crc\c:inu,
Cine era Lupu 8 11/iga, ctitorul schitului Topolnifa şi ceva desprt! sfâr;:itul lui, în MO,
an. XXI, 1969, 11-12, p. 942-943. De asemenea, vezi şi Nicolae Stoiccsrn,
Constantin Şerban, Bucureşti, 1990, p. 15-16.
10S
N"asturcl, cumnatul şi sfetnicul de taini al lui Matei Basarab, care şi
ci a refuzat să ocupe vreo dregătorie~ prefcrind si păstreze
necontenit modestul titlu de logofăt (al doilea). Credem a intreziri
ai ci in că un element ce ţine de profilul spiritual şi psihologic al
personajului nostru ...
Revenind la secţiunea din textul cronicii care ne preocupi.
observăm că în manuscrisul dela Neam~ LetopueJu/ Cantacwzinesc
insercaz:ă în mijlocul ei - mai exact intre consemnarea pristăvirii
lui vodă Matei şi descrierea convocării la curte~ de către mitropolitul
Ignatie Sârbul, a reprezentanţilor Stănlor, în vederea alegerii altui
domn - un aşa-numit "pamflet" la adresa a doi boieri care au comis
mari abuzuri în ultimii ani ai domniei lui Matei Basarab~ Ghinea
vistierul Ţucala şi Radu armaşul YărLarUl, prinşi şi u...-işi de seimeni
şi dorobanţi în J653 26 • Un alt grup Ge manuscrise, însă, reproduce
acelaşi text într-un loc diferit, anume ~ult mai târziu, după domnia
lui Grigorie vodă Ghica (1660 - 1664). Iar editorii din 1960 ai
Letopise/ului a~ p!asat r~pectivul text după modelul oferit de acest
grup de manuscrise27 • 1n ce ne priveşte, credem ci această aşezare
este nepotrivită, ea fiind de fapt opera unor copişti ai LetopiseJului,
M Au fost asasinaţi înainte de 23 iunie 1653, de când datează un act al lui Matei
Basarab prin care ii absolvă de orice vină în această acţiune pe Negoită clucerul din
Piliriage (publicai de I. Ionaşcu. în AO, an. XVI, 193 7, p. 191-192). Probabil între
17/27 mai - 10/20 iunie, aşa cum a arătat W. Zekely, Unele precizări cronologia
privind miş;irile soâal-politce desfăşurate în 11ltim11l an al domniei lui Matei
Basarab, în "Istros", 11-lll, Brătla, 1983, p. 305. P .P. Panaitescu consideră că acest
text po!C'1llic, cu caracter de "pamflet", a circu1at şi independent (lnceputurile
istoriografiei în Ţara Românească, În SMIM. V, Bucureşti. 1962, p. 230 şi 250-
251 ).
27
Letopisepil Cantacuzinesc, ed. cit., p. 153-155; vezi şi p. 114, aparat. ln
introducere, editorii au remarcat, totuşi, că în unele manuscrise avute la dispozitie
povestirea lui Ghinea vistierul şi R2.du annaşu) se găseşte "la srarşitul domniei lui
Matei Basarab" (Ibidem, p. LV).
106
care au socotit "pamfletul" o anomalie fată de "canoanele"
cronicăreşti şi au căutat, în consecintă - fără a-1 omite ! -, să-l
îndepărteze oarecum de firul povestirii. Sau poate chiar Stoica
Ludescu a efectuat această operatie, în momentul în care a început să
prelucreze, pentru stăp ânii săi, Cantacuzinii, cronica ţării.
În restitui rea din ediţi a critică din 1960, citim la un moment
dat, în acest text, că "Radu! arm aşul era de moşie rumân. Şi tată-său
era grădinariu de verze la Ploeşti" . Dar îmbinarea de cuvinte "de
moşie rumân", care nu arc în chip vă dit nici un sens, nu este altceva
decât o alterare a 1extului originar. Forma primă, aute ntică, a tctxtului
ne-o red5. i ară.şi manuscrisul de la Ncamt: "... era din moşiia lui de la
28
R ămnic" • Este un amănunt pe care - ne grăbim s-o spunem - putea
foarte bine s..1-l cunoască un boier precum G1>ran din Olăneşti, trăitor
el însuş i în părtilc de miazănoapte ale judetului Vâlcea, nu departe de
o raşul Râmnic ! În pl us, acel aşi pretios manuscris mai scoate la
ive a lă o notatic de câteva cuvinte, care îndru mă spre concluzia că
autorul "pam Octului" este unul ş i acel aşi cu autorul paginilor de
cronică asupra s fârşi tului domniei lui Matei Basarab. Într-adevăr,
acolo fu sese deja descri · ă succint moartea celor doi. Jar în ultimele
fraze ale "p,unfl ctului " se face trimite re la acel pasaj, prin cuvintele:
"d up <ă> cum înn2poi am înscmnat" 29 .
Evide nt, la capitul acestor r~nduri trebuie să subliniez că
i, tcrvcntia lui Goran logof5lul din 0!5n li în redactarea cronicii
Ţări i Rom:ncşti este doar o ipoteză de lucru. Ceea cc este sigu r de
pc acum este că acc:.i.stă figură de c~ rturar s..; <lcta~ca:1-"1 net di n
noian ul de logofcti mcntion~ti în izvo~m~lc de la mijlocul secolului al
n I.I . Georgescu, op. cit., p. 544.

29
Ibidem.
107
spiritual. Pc de altă parte, încercarea de faţă îndeamnă din nou, în
chip hotărât, la revizuirea ediliei critice din 1960 a LetopiseJu/ui
Canraacinesc. Numai astfel cercetările şi interpretările cu privire
la straturile cronicăreşti mai vechi vor putea fi reluate pe o temelie cu
adevărat solidă .
VI. "COSTEA CHIHAIA" ŞI ÎNSCĂUNAREA
LUI MATEI BASARAB
Versiunea de la mănăstirea Nea.·nt a LetopiseJ11/w

Cantacuzinesc, descoperită şi publicată în 1961, conţine multe
elemente suplimentare faţă de toate celelalte variante şi versiuni
manuscrise ale cronicii, care au stat la baza edi\iei critice realizate de
C. Grecescu şi D. Simonescu şi publicate un an mai devreme. De un
asemenea anlănunt, deloc lipsit de însemnătate, ne vom ocupa acum.
S-a observat demult că notatiile din cronică, extrem de
precise atât în privinţa numelor, cât şi a datelor, cu privire la
ascensiunea lui Matei aga din Brâncoveni, până la ocuparea scaunului
domnesc al Ţării Româneşti şi recunoaşterea lui de către Poartă - la
care se adaugă şi cele despre expc-.;'.{ia lui din 1633 la hotarele polone
- au un caracter strict contemporan 1• lată în cele ce unnează ce spune
LetopiseJul Cantacuzinesc privitor la plecarea lui Matei Basanb la
Poartă, în 16 decembrie 1632, după ce o zi mai înainte primise un
"atişerif împărătesc " prin care tttrci i "au dat lui Matei vodă steag,il
Radului vodă, ce s-au fost luat de la 1 ăLboi, ca să stăpânească ci" :
"Iar când au fost la dechembrie 16 dni, purces-au Matei vodă
la împărătie cu Suliman aga, îmbrihorul şi multi boiari mari şi mict
şi părintele vlădica Grigorie şi Thcofil episcopul, i roşi, i călăraşi , i
dorobanţi, i popi. Şi au mers pre la Abaza paşa " .
1
Vezi, de pildă, P.P. Panaitescu, lnceputuri/e istoriografiei în Ţara Româneas, i
in SMIM, V, 1962, p. 216.
I 09
Aşa arată acest pasaj de cronică în restituirea din ediţia critică
d:n 1960:. în schimb, în versiunea de la Neamţ, după numele
ierarhilor din fruntea impunătoarei delegaţii a Stărilor din Ţara
Românească, mai aOăm intercalate încă două nume: " ... cu Cârstea
chehaiaua i lvaşco dvomcc" 3• Dacii identificarea vornicului Ivaşcu nu
întâmpină nici o dificultate - avem de-a face cu Ivaş~ Băleanu, mare
vornic de la începutul domniei lui Matei până în pragul anului 1638,
când se sti nge din viaţă -, nu tot aşa stau lucrurile în privinţa
4
celuilalt nume de boier.

Pentru lămurirea acestei probleme ne vine în ajutor un alt
izvor, memoriul în legătură cu evoluţia relaţiilor moldo-muntene
înaintat în 1641 principelui Gheorghe Râ.k6czy I de un sol al lui
vodă Matei, Sima al doilea vistier. La începutul acestui text este
evocată înţelegerea încheiată la Po.::\rtă între Vasile Lupu, care tocmai
fusese numit domn al Moldovei şi o solie din Ţara Românească ce se
afla în acel moment acolo. Or, în fruntea membrilor soliei muntene,
indicaţi nominal de acest izvor, este arătat a fi fost un anume "Costea
chehaia" (Ko.~zta i..ihaja)5. Avem de-a face neîndoielnic cu acelaşi
boier care l-a în soţit pe Matei Basarab în drumul de la sfârşitul anului
1632 şi 1-a asistat în efortul diplomatic pentru dobândirea
recunoaşterii lui de către Poartă. Iar izvorul de faţă are meritul că ne
restituie numele h1i corect, care în manuscrisul de la Neamţ - o
copie a cronicii din 1735 - a fost în chip vădit defonnat: "Costea
1
Istoria Ţării Ro mâneşti (1290 „ 1690). Letopisep.d Cantacuzinesc, ed. critică de
C. GTecescu şi D. Sirnonescu., Bucureşti, 1960, p. 103.
1
LI . Georgescu, O copie necunoscută a Letopisep.ilui Cantacuzinesc, în MO. an.
XIII, 1961 , 7-9,p . 537.
• N. Stoicescu, Dicfionar al marilor dregitori din Ţara Rom ân ească şi Moldova
(sec..XJV - XY!l),Bucureşti, 1971,p.114-115.
l Torok-magyarkori till.:im-cknuinytar, voi. m. ed. Szil ădy Aron şi Szilil.gyi SăndoT,
Pesta, I 870, nr. XLI, p. 78; vezi ş i V . Motogna, Epoca lui Matei Basarab şi Vasile
Lupu, în Cl, an. Ylll-XVI, laşi, 1940, p. 472.
11 O
hcha1a a" a fost negreşn n umele ce a figurat la origine în tex tul de
cron ică discutat mai sus 1
Faptul că acest boier şi nu altul a fost ales să conducă
tratati vele cu 'Imperiul otoman în două împrejurări de la începutul
domniei lui M atei Basarab ne ob l i gă să stăruim asupra biografiei lui,
spre a încerca să găsim în ea o desluşire . Datele despre Costea
chihaia sunt pu\ine. Dar unul dintre aceste repere biografice ni se
pare esen\ial: în anul 1605 el a fost trimisul lui Radu vodă Şerban la
Poartă, care a încheiat pacea ce a pus capăt războiului început încă
sub Mihai Viteazui. Curând, la 28 ianuarie 1606, domnul ii răsplătea
pe "jupan C ostea Chihaia" cu satul Glupavii pentru ".. . dreapta
şi credincioasa slujbă pe care a slujit-o domniei mele şi ţării domni ei
mele la cinstitul împărat la Ţarigrad, de a închinat cinstitului împărat
\ara ş i a făcut pace întregii ţări şi tuturor săracilor domniei mele" 6 .
Este adevărat că acelaşi boier - "jupan Costachi chihaiaua" - a primit
în dar un sat, Ciuliniţa din judeţul Ialomiţa, şi de la Radu vodă
M ihnea, în cursul primei lui domnii mai lungi în Ţara Românească
( 161 1-1616), tot "pentru dreapta şi credincioasa slujbă" cu care l-a
slujit, probabil o altă misiune diplomatică la Poartă încununată de
succcs7 . Însă nu este de crezut că această a doua lui experienţă
dip lomatică , nouă cunoscută, a determinat opţiunea din 1632, când
C ostea chihaia, acum ajuns la o vârstă fără doar şi poate
resp ectab ilă8, a trebuit să fie chemat din nou şi solicitat să -şi pună
i arăşi în j oc cali tăţ i le de "expert" în relaţiile munteano-otomanc. Şi
i ată de ce.
' DIR, B, XV11- 1, nr. 203, p. 208; vezi şi N. Stoicescu, op. cit., p. 164.
1
DRH, B, voi. XXIII, nr. 42, p. 84 (hrisov din 20 martie 1628 , îu care bo1e1ul
nostru figurează sub forma: "Jupan Costachi chihaiaua").
i intre timp, in a treia decadă a secolului, sub domnia lui Alexan dru vodă Coconul,
Costea a fost mare sluger (3 I decembrie I 625 • I august 1626). În an ii următori
apare sporadic, în act!, în calitate de martor, cu titlul de fost sluger. Îşi avea reşedin\ a
• "ca.sa". "în sat la CreY ăclie" (DRH, B, voi. XXI, nr. 72, p. 134 ). Actul în urmă citat,
un hrisov din 22 mai 1626, îngăd ui e identificarea lui Costea cu Costea s lu gerul
'n hnsov al hn Gavril vodă Movilă,
mis la ârgo~tc, în 1·1
iu li e 1619. ne în gă dui e să întrcz.ărim
în ce măsură pacea lui Radu
Şerban cu turcii a fo st rc\inută în memoria oamenilor vremii ca uu
moment de sc.imă al raporturilor Ţării Româneşti cu Poruta. Î11
document este vorb de întărirea răscumpărării de vecinie a satuh: ·
Că lugărcni . Satul se vânduse sub Mihai Viteazul lui "Jupan Mihalcca
fost marc ban al Craiovei", adică lui Mihalcea Caragea, boier ucis,
cum se şti e, în 19 august 160 l din ponmca generalului George Basta.
Vom reproduce în continuare un pasaj din acest act: "Iar după aceia,
jupan Mihalcea banul a măritat pc fiica lui, jupc1niţa Preda, după
jupan Radu! clucer Buzcscul şi i-a făgăduit acel sat mai sus scris ca
zestre. Astfel, după făgăduială, s-~ întâmplat în această ţară a
domniei mele multe amestccw1 şi călcare de către agarenii cei fără
de Dumnezeu, mai ales de către cruzii tătari şi de către limbi
necurate; şi i s-a întâmplat şi jupanull!i iihalcea ba11 moarte. stfoJ,
de atunci au tot fost răută.ţi şi netocmcli şi tUl'burări pâ1 ă ce ;1
binevoit Dumnezeu„ iubitorul de oameni, în zilele şi viaţa. 1 i Radu!
voievod Şerban, când a fost cursul anilor 7115 ( 1606 1607) şi a făcut
Dumnezeu pace bună atât domniei lui cât şi tării domniei lui, din
toate părţile'. Abia clupă tocmirea acestei "păci bune", Ma..'1.1la,
văduva lui I\Z.clcea ban, împreună cu fiul ei Pătraşcu, s-au înîatişat
lui Radu Şerban şi au obţinut o "carte" domnească prin care satul
Călugăreni era dat ca zestre "jupaniţei Preda clucereasa" ... Restul
hrisovului nu ne mai interesează9 •
Din fericire, ni s-a păstrat însuşi hrisovul lui Radu Şerban
prin care fiica lui Mihalcea banul era înzestrată nu numai cu satul
Călugăreni - cu balta Ciulniţa -, ci şi cu satul Vărăştii, cu Balta
'DIR, B, XVH-3 , nr. 356, p. 397: sîarş itul lui Mihalcea, după "multe cazne şi
schingiuiri", este descris de Szamoskozy (I. Crăciun, Cronicarul Szamoskozy şi
însemn ările lui privitoare la români (1566-1608), Cluj, 1928, p. I 59).
112
Albă, arnbde in judetul Brăila. Actul a fost scris în Târgovişte, de
cltrc Paraschiva logofătul. şi poartă data 23 noiembrie 160610 • Din
confiautarea celor două hrisoave ne dăm seama numaidecât că în cel
din 16 i 9 s--au reluat parµal, dar tocmai în citatul reprodus mai sus,
formulările din actul iniţial de înzestrare a jupanitei Preda. A fost
însă modificată fraza în care Radu Şerban vorbea de ''pacea" ce a
curmat "acum" perioada de instabilitate, introducându-se în ea, ca
dată a evenimentului, chiar anul hrisovului ce a servit drept model:
"7115". Că fragmentul din actul lui Radu vodă Şerban nu a fost deloc
preluat "mecanic", ci adaptat şi modificat cu grijă, o dovedeşte şi
faptul că anul "7115" ar fi trebuit să figurez.e într-un alt loc al textului
hrisovului lui Gavril Movilă, anmne în fraza: "Am văzut domnia mea
şi cartea lui Radul voievod. ..". Aşa se proceda curent în cancelaria
domnească. Iar încălcarea regulii oglindeşte dorinta conştientă de a
fixa în timp cu precizie acea "piatră de hotar" care a fo~ înţelegerea
lui Radu Şerban cu Poarta, împrejurare despre care se ştia că a pus
capăt războiului început de Mihai Viteazul. Pe lângă o anume
atmosferă de "istorism", operaţia efectuată în cancelaria lui Gavril
Movilă pune deci în lumină ideea că, la nivel aulic şi la distanţă de
mai bine de un deceniu, "pacea" lui Radu Şerban cu Imperiul otoman
era socotită într-adevăr un moment de cotitură în relaţiile româno-
otomane11.
în fond, Matei Basarab, la fel precum Radu Şerban, a fost ales
dinlăuntru, de reprezentantii Stărilor din Ţara Românească şi a
trebuit să-şi cucerească scaunul domnesc cu arma în mână, împotriva
18
DIR, B, XVD-1, m. 221,p. 232-233 .
11Îll mintea noa.mă stăruie, in chip obscur, dar nu mai puţin persistent, "clişeul"
potrivit ciruia starea conflic:tuall cu Poarta s-a stins odatl cu dispariţia de pe scena
politici a lui Mihai Viteazul. în realitate, aşa cum au perceput contemporanii,
războiu) declanşat in 1594 s-a prchmgit - cu unele intreruperi - până in 1605.
113
unui domn trimis de la Poartă, Radu, fiul lui Alexandru lliaş. Era
firesc deci ca în pregătirea tratativelor cu autorităţile otomane,
gâ.ndurile să se îndrepte spre pacea din 1605, care a însemnat nu
numai recunoaşterea lui Radu Şerban. ci şi restabilirea unui statut de
autentică autonom.ie pentru Ţara Românească, definit în primul rând
de principiul liberei alegeri, din interior, a domnilor. De altminteri,
ex i stă un alt act, un alt memoriu înfăţişat de boierii munteni curţii
ardelene sub Matei vodă Basarab, în care alegerea din 1632 este
limpede infa\işată ca un eveniment ce a curmat decăderea progresivă
a ţării de după domnia lui Radu Şerban: "De la Şerban vodă până
ia Leon vo<iă ne-am pierdut toate libertăţile, de nu s-a ales nimica din
ele, iar măria sa ni le-a dat îndărăt, întocmindu-le toate după
rânduială" 12 . Prin urmare este sigur că în mintea boierilor ce 1-au
susţinut pe Matei aga din Brâncoveni situaţia ţării din vremea lui
Rad u Şerban era modelul de referinţă pentru programul lor politic.
Să ne gândim apoi că însuşi vodă Matei trăise acea epocă în plină
vigoare a tinereţii şi ştia prea bine ce însemnătate a avut pacea
munt.eano-otomană din 1605, al cărei "artiz.an" fusese Costea chihaia.
Care a fost rolul celei de-a doua misiuni la Poartă a lui Costea
chihaia. care a avut loc la începutul primăverii anului 1634 ? Este mai
întâi vrednic de remarcat că şi de astă dată el a sosit la Stanbul în
fruntea ur.ei importante solii, in care figurau boieri ca marele ban
Hrizea din Bă !teni, marele vomic lvaşcu Băleanu, Gligorie din
Poienari, Dumitru iJudescu - unul viitor mare logofăt, celălalt viitor
mare vistier 13 - marele clucer Nedelco Boteanu, dar şi "alţi boieri
12
Vezi V. Motogna, op. cit., p. 498-499; textul a fost datat de I. Sârbu in decembrie
1639 (Ma1e111-Vodă Biisărabiis auswărlige Beziehungen () 632-1 654), Leipzig, 1899,
p .1 69,n.4şip. l71-l72).
n Ambii au ocupat aceste dregătorii începând din 6 mai 1634, probabil numaidecât
după Întoarcerea în ţară (vezi Lista dregătorilor din sfatul domnesc al Ţării
Româneşri în secolele XV-XVII, în SMIM, IV, 1960, p. 570 şi 574).
114
mai mărunţi" 14 • Cu alte cuvinte şi acum a fost vorba de o delegaţie
reprezentativă, a tuturor Stănlor Tarii Româneşti Este probabil că ea
a plecat spre Poartă către jumătatea lunii februarie 1634, odată cu
primul haraci trimis de Matei Basarab, ce fusese sporit de trei ori ca
pret al recunoaşterii sale, la începutul anu.lui precedent15 • însă numai
plata haraci}llui nu justifica o solie atât de numeroasă şi, mai ales,
având în componenţă boieri de o asemenea însemnătate. Ţinând
seama în chip special de prezenţa lui Costea chihaia, presupunem că
ea trebuia să obţină un ahd-name pentru Ţara Românească,după ce
un an mai devreme, prin drumul lui la Poartă, Matei vodă primise
probabil doar un berat de domnie 16•
Legătura precisă dintre pacea din 1605 şi efortul diplomatic
din 1632-1633 şi 1634, prin identificarea principalului autor al celui
di n urmă, ne îndeamnă să chibzuim şi la posibilul paralelism între
concepţia lui Radu vodă Şerban şi, respectiv, cea a lui Matei vcdă
Basarab asupra sensul ui relaţiei dintre Ţara Românească şi Imperiul
otoman . Poate cel mai limpede reiese concepţia primului dintr-un
memoriu pe care 1-a înaintat în 1618 consiliului imperial habsburgic.
într-un morr-ent în care trăgea nădejde că- · Poarta va accepta
întoarcerea lui în scaunul domnesc. După Radu Şerban, oridecâte ori
1
• Vezi mai sus nota 5.
11
Vezi Aurel Decei, Relafiile lui Vasile Lupu şi Matei Basarab cu Poarta în
lumir.a unor documente turceşti inedite, în AIIAC, XV, J 972, p. 57-58; dintr-un act
strict contemporan rezultă că har.u:iul a fost trimis în J 636 !a data de 15 februarie
(DRH, B, vot. XXV, nr. 406, p.445)-
16 Nici unul din aceste acte nu ni s-a păstrat sau - mai curând - nu a fost încă
descoperit. Este, fusă. semnificativ s:ă constatăm că şi in cazul alegerii lui Con.rtantin
Şerban, în 1654, a fost nevoie să se deplaseze la Poartă. succesiv, două de'egatii
reprezentative, dintre care prima i-a adus "buiw-dum împărătesc" (Buyuruldu -
poruncă, ordin scris sau scrisoare cu acceptiune de ordin, din partea unui înalt
dregător otoman, inclusiv marele vizir) şi "s1eag", iar cea de-a doua, care a
însotit cel dintâi haraci • adică la fel ca În 1634 ! - trebuia desigur să obtină un act
,w însemnat, un ahd-name (vezi U. Georgescu, op. cil., p. 545).
115
sultanii otomani au încercat să ia mstăpânire, cu armele şi cu mari
cheltuieli, Ţara Românească au suferit înfrângeri, mulţumindu-se să
o aibă doar ca aliată până la urmă. De aceea, haraciul pe care îl achită
Ţara Românească turcilor este pentru păstrarea "vecinătăţii şi a
prieteniei" (pro vicinitate et amicitia conservanda), iar nu tm semn
al dependentei faţă de ei17• De la Matei Basarab nu cunoaştem un text
atât de explicit. Dar concepţia lui poate fi totuşi desluşită dintr-un
mesaj pe care l-a trimis principelui Gheorghe Rak:6czy I al
Transilvaniei în anul 1636, în împrejurările grele când asupra
acestuia plana ameninţarea mazilirii şi înlocuirii cu pretendentul
Ştefan Bethlen. Matei vodă îl sfătuia mai întâi să trimită "cât mai
degrabă" o solie la Poartă "în numele ţării", adică al Stărilor
transilvănene . Această solie trebuia să arate sultanu.lui şi marelui
vizir că "până acum" Stările şi principele au plătit "în fiecare an"
"darea obişnuită şi plocoanele" şi astfel "şi-a păstrat credinţa faţă de
puternicul lmpărat"; pretendentul Ştefan Bethlen "vrea să tulbure
nobi la ţară în slobozia ei cea frumoasă" , lucru pentru care "nici ţara,
nici milostivul nostru domn (Gheorghe Răk6czy I) n-a dat prilej";
solii trcb iau să încheie cu ameninţarea: "... pentru libertatea noastră,
suntem gata să ne apărăm" . Iar în partea a doua a mesajului lui, vodă
Matei expunea păr~rile sale în privinţa măsurilor defensive, în cazul
unui atac otoman 18 . Ceea ce ne interesează este că, printre rânduri,
răsare unnătoarea idee: prin achitarea regulată a haraciu.lui Poarta nu
17
Eudo,ou de Hurmuz.aici, Documente privitoare la istoria românilor, IV-1,
Bucureşti, I 882 , nr. DIL p. 581-582; acelaşi text şi la Elena Eftimiu, O relaJie a lui
Radu Mihnea (sic!) citre Consiliul secret al regelui Ungariei, din 1618, în
AO, an VII, 1928, 39-40, p. 413-414 şi 441-442. Vezi şi Ştefan Andreescu,
Transilvania la începutul secolului al XVII-iea: acţiuni şi proiecte pentru unitatea
spaţiului carpato-danubian (I), în R.dl, t 40, 1987, 5, p. 469, n. 16.
' A. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării
1
Româneşti, voi. IX (1614-1636), Bucun:şti, 1937, nr. 285, p. 373.
116
mai avea dreptul să se amestece în vreun fel în statele de la Dunărea
de Jos. fie că era vorba de Transilvania, fie, bineînţeles, de Ţara
Românească. Se poate spune aşadar fără ezitare că trăsătura comună
a concepţiilor lui Radu Şerban şi Matei Basarab a fost ideea
restabilirii unei autentice autonomii în raporturile cu Poarta ale Ţării
Româneşti 19 •
19
Ar fi deosebit de util un studiu comparat al statutului ţărilor române şi al celui al
principatelor caucaziene tributare de pe litoralul septentrional al Mării Negre. Atrag
atentia, deocamdată, asupra lucrării misionarului Archangelo Lamberti, care a
petrecut douăzeci de ani în această zonă, apărută sub titlul Relatione delia Colchide
hoggi detta Mengrelia, la Napoli, în I 654 (240 p.). Din ea aflăm că acest principat
trimitea tribut sultanului odată la doi ani şi, lucru mai interesant, el avea unnătoarea
semnifiC3\ie: "...non era altrimente per qualche ricognitione di retto dominio, ma solo
accio non l'infestasse <sultanul> colie armi i1 suo stato" (p. 26-27).
117
\'Ilr ''CRONICA LUI ŞTEFAN CEL MARE'':
î lŢELESURILE UNEI INTRERUPERI
. Cartojan a adoptat o poziţie singulară în privinţa celei

dintai cronici alcătuite în Moldova. Spre deosebire de alţi istorici ai
literaturii române vechi, el a presupus că, iniţial, această cronică era
'' mărginită numai la domnia lui Ştefan"; abia ''mai târziu", când
"noua domnie s-a consolidat adânc", Ştefan cel Mare "va fi dat
porunca să se completeze cronica cu istoria Moldovei de la
întemeiere", ajungându-se astfel la tipul de cronică pe care-l
cunoaştem astăzi din compilaţiile slavoneşti ale veacului al XVI-lea 1 •
Ne-am însuşit punctul de vedere al lui N. Cartojan într-un
studiu anterior, în care am încercat totodată să-l susţinem şi cu un
argument suplimentar. Dar, în ce ne priveşte, socotim că de o "istorie
a Molâovei de la întemeiere" nu se poate vorbi decât după moartea
marelu voievod, redactarea ei datând probabil din vremea domniei
nepotului său, Ştefan cel Tânăr (1517 - 1527). în plus, în acelaşi
studiu. am pus în legătură începutul f s.borării Cronicii lui Şt,efan cel
MarP ,... , rror.entul eclanşării os . .:.ităţilor cu Imperiul otoman -
plasându-l deci "după 1470, sau mai curând după 1473" -, deoarece,
după ;iărerea no astră, numai atmosfera de tensiune exacerbată de
atunci justifica ideologic geneza unei asemenea scrieri2•
1
N. Canojan, Istoria literaturii române vechi, ed. Dan Simonescu şi Dan
Zamfirescu, Ed. :Minerva, Bucureşti, 1980, p. 60-61.
2
Ştefan Andreescu, Les debuts de l 'historiographie en Moldavie, în RRH, t XII,
1973, 6, p. l 017-1035; Jdem, lnceputurile istoriografiei in Moldoi•a, în BOR, an.
xcm, 1975, 1-2, p. 232-243.
118
Pentru "'autonomia formală" a Cronicii lui Ştefan cel Mare s-a
pronunţat de curâDd şi Leon Şimanschi 3 • Numai că domnia sa
consideră că anul 1473 este anul "reluării" redactării cronicii , ea
existând încă înainte de 1469 şi fiind iniţiată ca urmare a marii
biruinţe de la Baia contra oştilor regelui Matiaş Corvin, anume "în
cu.T"Sul anului 14684. 1n sprijinul acestei datări, autorul citat a produs
şi o dovadă concretă demnă de toată luarea aminte: autorul sau
autorii cronicii oficiale, după ce au consemnat asediul şi ocuparea
cetăţii Chilia (23-26 ianuarie 1465)., au menţionat şi numele
pârcăl abilor puşi de domn "să păzească cetatea de limbile
necredincioase" - Isaia şi Buhtea5• Însă aici, aşa cum a observat L.
Şin12.nschi, s-a strecurat o confuzie deosebit de semnificativă pentru
noi . în realitate, cel de-al doilea pârcălab numit de Ştefan cel Marc
la Chilia în 1465 a fost Bucium, Buhtea ocupând această drc,gătoric
doar după 28 august 1466 şi până la 24 septembrie 1468 6. Acestui
interval îi corespunde, deci, momentul începerii redactării Cronicii
lui Ştefan cel Mare, conflictul ungaro-moldav din 1467, care a
culminat cu bătălia de 1a Baia din 14 - 15 decembrie, constituind
după toate probabilităţile impulsul originar pentru apariţia ei.
Se conturează astfel două prime faze de redactare a cronicii
oficiale a domniei lui Ştefan : 1. Anii 1468 - 1469, în care a fost
reconstituită istoria domniei lui Ştefan cel Mare de la instalarea lw
p-e tron în 1457 până la victoria decisivă în războiul cu Ungaria : 2.
A.'1:ii 1473 - 1476, când în perioada marilor bătălii cu turcii scrierea
3 L. Şimanschi., fnceputul elaborării cronicii lui b~efan cel Mare, extras clm
volumul omagial Profesoruhli Constantin Cihod.ir.i la a 75-a an innare, Iaşi , 19R3.

p. 39.
'Ibidem, p. 43 .
.5 P. P. Panaitescu, Cronicile slavo-române din sec. XV-XVl, Ed. Academiei,
[Bucureşf], 1959,p. 16.

6
L. Şimanschi, op. cit., p . 42-43.
l 19
l,c mrn a fo ·t reluată, iar răstimpul imediat anterior a fost acoperit cu
n0l~\11 u mtc , e propunem în cele de faţă să stăruim asupra
-.cmmfica\ici celei mai de seamă întreruperi clin cuprinsul Cronicii lui
:;,'1<fan cel Mare, care s-a produs în anul 1486 şi pe care cercetările
de i tone politică recente ne îngăduie pentru prima oară să c
interpretăm
Da r mai înai nte trebuie să spunem , u..rmându-1 tot pe L.
1manschi, că o a ltă întrerupere a redactării cronicii a avut loc între
anii 1476 - 1481 , mai exact îndată după descrierea campaniei
sultanului Mehmet al IJ-lea în Moldova şi până la expediţia lui Ştefan
cel Mare în Ţara Românească, care s-a încheiat cu biruinţa de la
Râmnic, din 8 iulie 1481. Într-adevăr, rarele şi extrem de scurtel e
însemnări din croni că pentru acest interval par să aibă un caracter
retrospectiv şi privesc mai mult familia domnească' .
Ob servăm că, de fapt, aceasta a fost o perioadă de relativă
acalmie în desfăţurarea războiului moldo-otoman, care, după ce
Ven eţia a semnat propria pace cu Poarta în 1479, s-a isprăvit şi
pentru Moldova printr-un tratat al lui Ştefan cel Mare cu sultanul
Mehm et al IJ-lea, perfectat dacă nu în 1480, cel mai târziu la
începutul anului următor8. Gândurile domnului român din aceşti ani
ce au succedat îndeaproape crâncena încleştare cu puterea Semilunei
şi au precedat îndeaproape îni::!1eierea acestei păci, prin care Moldova
devene a din nou tributară a Imperiului otoman, ne sunt cunoscute
mulţurrută a două scrisori, dintre care una este, din păcate , mai puţin
1
Ibidem, p. 41. Nu cs1c însă vorba în această secţiune "numai" de evenimente
referitoare la famiha domnească, cum afirmă L. Ş imanschi, deo arece sub data 22
iunie 479 întâlnim şi ştirea că "s-a început a se zicli cetatea Chilia şi s-a să vârşit în
a celaşi lll, iulie 16" (P. P. Panaitescu, op. cit., p . 18).
1
Pentru datarea acestei păci moldo-otomane, vezi actul descoperit de Mustafa A .
. 1ehmet. U11 docwnent turc concernant le k:haratch de la Moldavie et de la Va/achie
au.r XVe - XVle siicles, în RESEE, t. V, 1967, 1-2, p . 273 (comentarii la p. 267-268).
120
folosită şi citată în istoriografia noastră . Ne vom apleca o clipă
asupra lor deoarece vom putea astfel desluşi mai bine şi sensul
celuilalt moment, al anului 1486, care formează obiectul acestei
intervenţii în discuţia asupra Cronicii lui Ştefan cel Mare .
Este vorba mai întâi, bineînţeles, de celebrul mesaj al lui
Ştefan cel Mare către dogele Veneţiei, datat 8 mai 14779 • Aici ii
vedem pe domnul român profund dezamăgit de eficienţa coaliţiei
antiotomane, fiindcă deşi a avut "jurăminte şi învoieli" cu principii
"creştini şi vecini", aceştia "l-au înşelat şi l-au lăsat singur" în ceasul
de cumpănă al invaziei otomane din anul precedent. Acum s-a
adresat după ajutor Veneţiei deoarece ştie că turcii vor să cucerească
neîntârziat Chilia şi Cetatea Albă, iar "aceste două ţinuturi sunt
Moldova toată şi Moldova cu aceste două ţinuturi este un zid pentru
Ungaria şi pentru Polonia" . Ceva mai devreme întâlnim, credem, o
aluzie la conflictul în curs dintre regatele ungar şi polon pentru
Boemia, atunci când citim că: "Pe alţi domni creştini, vecini cu mine,
n-am vrut într-adevăr să-i mai încerc, ca să nu mă văd iarăşi înşelat.
Luminăţia Voastră ştie ce neînţelegeri sunt între dânşii. Din pricina
aceasta, cu mare greutate poate fiecare să-şi vadă abia de treburile
sale; iar treburile mele rămân, de nevoie, fără ajutor" 10 • Domnul se
considera aşadar izolat în acest avanpost al Europei creştine c;m: era
Moldova - "cetatea de apărare a Ungariei şi a Poloniei şi straja
acestor două crăii" - şi nu este greu să înţelegem de ce pacea turco-
veneţiană şi inconsistenţa efortului de război ungar, în pofida
9
Ultima ediţie : G. Mihăilă, Contrib11fii la istoria culturii şi literah1rii române
vechi, Ed. Minerva, Bucureşti, 1972, p. I 76-182.
10
Evolu\iile politice divergente ale principalelor puteri creştine din răsăritul Europei
în aceşti ani, cu implicaţii nemijlocite şi asupra Moldovei, au fost reconsliluite atent
de Şerban ?apacostea, La guerre ajournee: Ies relations polono-moldaws en 14 76.
Riiflexions en murge d'un texte de Filippo B11onacorsi - Ca/limachus, în RRH , l. Xl
1972. I , p. 3-21.
121
'Jetoriei defmsiive de la Cimput_Ptinii {13 oetombrie 147911-au
~cta:rrimat, Ia rân.dl!l l~ sa
~e reflJl»lirea qporturiJQT paşnice cn
J? o.arta..
CclMah ~xt ~ fQSt r"1ac1.-i cutând după wcerirea Caffei de
dltre turci. - 6 iunie 1475 , cvcmiment c a r e ~ considerabil
prezcn\a o-tomanâ în Marea Neagră şi se răsftângea în chip d:ire<;t şi
eu toil.tl negativ asupra situa{iei Moldovei ca putereponticău. Drept
urmare Ştefan cd Mare şi.a intensificat demersmile diplomatice,
carţ, au adus ,,zuitate politic.& imediate, cam a fost tratatul cu
Ungaria, inche.iat clliaI m-vaJa acemiaşi an l47S. sau au deschis noi
omontmi.pentroalianJe, ca în cazul relaţiilor cu Moscovan. Mesajul
}a eare ne referim acum a fost trimis tocmai marelui cneaz Ivan al ID-
ka şi el Jezumă in termeni extrem de concişi. dar cu atât mai
im:presiommti, îngrijorarea domnului român faţă de imensul pericol
1:e-l ame.nin{a în wndiţiile lichidării de către turci şi a coloniilor
renovew din Crimeea. Ştefan îneepe prin a spwie că "de departe" a
" Relafîite istorice dimre popo:.,rele UK9S $ România în veacurile XV -

inceputul celui de al XYIIJ-/eo,, l l (1408 - 163-2), Moscova, 1965, nr. 9', p . 61-63 .
Emtorii au datatacestaa, cu aproximaţie, între iunie 1484 - martie 1486, p.unznd în
tegătura rcdaciarea lui cu tm:erea prin Moldova către Moscova a soluhri rus Feodor
K.uritân.. însă această datare nu rezistă criticii interne a textului, din care rezul'lă că
aces.ta a fost compus la, mica distanţi în timp de uderca Caffei şi poate chiar sub
impresia, acestui eveniment de amplă n-.znrumţă. Pentru politica otomană in Marea
eagrâ pană la deznodământul din 6 iunie 1475, vezi Şerban Fapacosfea, Caifa et
la M0-ldaviefoc.e a l'f!l1J}anslo1t ottomane, în voi. Colh,,quio romu.o - italiano "I
GoitJvesi ne/ Mar Nero durante i seco"fi XIII eXIr", Ed. Academiei. Bucureşti. 1977,
p. 131-153 .
17
Cum se ştie, căsătoria don:miţ.ei Olena, fiica lui Ştefan, c:u lvan, fiul marelui cneaz
lvan al ID-lea al Moscovei, care a avut Joc la 6 ianuarie 1483, va încunUDa eforturile
dîplomatîcc ale domnului român pentru o alianţă care u-i asigure un eventual ajutor
din această directie (pentru pregătirea căsătoriei, vezi, intre alţii, P.P. Panaitescu,
ContribuJii ltJ istoria lui Şufan cel Mare, în AARMSI, Seria ID, t. XV, Bucureşti.
1934, p. 70.-72).
122
'IIIIZ'it6: "ticia1:bişminiei faţă de păgânătate" a marelui cneaz. care în
plus.este şi de:confesiuneDitodoxă (''-· şi nu pot auzi nicăierea de alt
ctm:m pravoslavnic, în afară de măria voâstră") . Apoi, domnul
Moldovei trece la zugrăvirea propriei sale situaţii politice în raport
.cu ".păgânii":nlar în părţile acestea numai eu unul am rămas, că din
două părţi este păgânătatea cea grea, iar din trei părţi, măcar că sunt
creştini. dar îmi sunt mai răi decât păgânii" . Fiindcă "mai mult nu-i
pot răbda", el propune o alianţă lui Ivan al III-lea, cu atât mai mul cu
cât: "Măria voastră o ştie doar mai bine decât noi, câte ţări au fost:
cea grecească, şi nu una, şi cea sârbească, şi bulgărească şi
arbănăşească.şi bosniacă - pe toate pentru păcatele noastre Dumnezeu
le-a supus păgânilor; iar a..:um turcii au trecut Marea Neagră şi au
luat Caffa. Să luăm dară aminte de cu vreme". Vom recunoaşte
numaidecât că ne aflăm în faţa unui text antologic, de felul celor
culese de Nicolae Iorga din felurite documente şi admirabil
valorificate în a sa "introducere sintetică" la istoria literaturii
româneşti, din 1929 13 !
Pacea moldo - otomană din 1480/1481 a fost încheiată în
condiţiile conservării intacte a integrităţii teritoriale a Moldovei. Dar
este limpede că domnul nu-şi făcea iluzii cu privire la siguranţa ce i-o
oferea această pace14• Am văzut de altfel puţin mai înainte cât de bine
cunoştea el drumul parcurs de implacabila expansiune otomană în
sud-estul Europei şi în Marea Neagră şi care făcuse ca acum "din
două părţi" la hotarele Moldovei să se găsească "păgânătatea cca
grea". De aceea nu a pregetat să rupă aproape imediat această pace -
13
N. Iorga, Istoria literaturii româneşti. Introducere tinterici, Ed. Minerva,
Bucureşti, 1977, p. 67-70.
• încă înainte de 14 aprilie l 481, Ştefan cel Mare ii comunicase regelui Mariaş
1
Corvin ingrijorarea sa cu privire la eventualitatea unei puternice ofensive o1omane

la nord de Dunăre (A. Vcress, Acta et epistolae relationum Transylvaniae
Hungarlaeque cum Moldo-..ia et Yalachia , voi. I, Budapest, l 914, nr. 33, p . 36).
123
oricwn efemeră - şi să organizeze, alături de Ungaria, în vara anului
l 4 8 l, o nouă" ofensivă la Dunărea de Jos. Şi iată că din nou, în
perfectă concordantă cu creşterea tensiunii politico-militare,
redactarea Cronicii lui Ştefan cel Mare este reluată ... Lăsând la o
parte o interpola\ie, de felul celei cu privire la evoluţia politică
ulterioară a lui Vlad Călugărul, pe care Ştefan l-a "lăsat să
domnească peste Ţara Românească", descrierea bătăliei de la
Râmnic, din 8 iulie 1481, cu menţiunea pieirii pe câmpul de luptă a
boierului Şendrea şi a "marelui ospăţ" ce a urmat la Suceava, în
cursul căruia Ştefan a instituit "mulţi viteji", are caracterul unei
notaţii strict contemporane. Cu aceasta se poate spune că începe cea
de-a treia fază a întocmirii cronicii oficiale a domniei lui Ştefan cel
Mare, faz.ă care corespunde intervalului 1481 - 148615 • Ea este
succedată de o altă întrerupere, cea mai importantă şi care a fost de
altminteri de mult sesizată 16 , corespunzând anilor 1486 - 1497.
Sensul abandonării redactării cronicii în 1486 credem că poate fi
deplin pătn.iru dacă ne întoarcem iarăşi la firul desfăşurărilor
politice.
Reintrarea în aqiune a lui Ştefan cel Mare în vara anului 1481
nu a fost deloc un gest hazardat. Ea a avut loc la cererea e:,..-presă a
papei Sixt al IV-lea adresată regelui Ungariei Matiaş Corvin, în
u Din păcate, L. Şimanschi nu a valorificat pfină la capăt remarca sa cu privire la

o întrerupere a redactării textului cronicii în perioada de după invazia otomană din
14 7 6 ( vezi mai sus nota 7) şi astfel s-a pronunţat în final pentru un "fragment
textologic" compact, corespunzător intervalului "1470 - 1486" (op. cit., p. 44).
16
Plecând tocmai de la această observaţie, L C. Chiţimia a delimitat cronologic
corect ultima faz.ă de redactare a cronicii, care a fost "provocată de evenimentul din
Codrul Cosminului" şi a fost "continuată. până la 1498 - I 500". Domnia sa a apreciat,
însă, că aceasta ar fi doar a doua "redacţie" a cronicii, cea dintâi fiind "unitară până
la l 486" (vezi studiul Cronica lui Han cel Mare, în volumul său Probleme de bazi
ak literaturii române vechi, Ed. Academiei, Bucureşti, 1972, p. 56, n. 1).
U4
condiţiile în care, în vara anului precedent, turcii invadaseră sudul
Italiei şi stabiliseră un periculos cap de pod la Otranto. Roma era deci
direct ameninţată şi diplomaţia pontificală, mai activă ca oricând, a
înjghebat un nou proiect de cruciadă, în care, pe mare, un rol de
seamă aveau să-l joace genovezii, ce tinteau recucerirea posesiunilor
lor pontice. Presiunea moldo-ungară la Dunărea de Jos trebuia să
disperseze forţele otomane concentrate pe ţărmul Adriaticei şi să
înlesnească astfel lichidarea enclavei de la Otranto. Numai că, foarte
curând, după izgonirea turcilor de pe solul Italiei (septembrie 1481)
şi această coaliţie antiotomană a devenit inoperantă. Refuzul regelui
Poloniei Casimir al IV-lea de ai se alătura, precum şi pacea pe care
·Matiaş Corvin a încheiat-o cu Poarta în 1483, l-au adus iarăşi pe
domnul Moldovei în poziţia de izolare, care, aşa cum rezultă din
scrisorile evocate mai sus, se pare că îl obseda. Teama lui
permanentă că turcii vor ataca şi vor pune stăpânire pe posesiunile
pontice ale Moldovei, Chilia şi Cetatea Albă, cu tinuturile
înconjurătoare, s-a adeverit, cum se ştie, în 1484. Această gravă
pierdere, cauzată tocmai de ultimele speranţe ce şi le pusese în
eficienţa unui efort comun al puterilor creştine, care 1-au făcut să
rupă în 1481 proaspătul său tratat cu Poarta, a determinat o
reorientare fundamentală a politicii sale externe. Cel dintâi pas major
către această nouă politică 1-a constituit jurământul de la Colomeea,
din septembrie 1485, care a realiniat Moldova cu Polonia, putere
care, cel puţin de la jumătatea secolului, a promovat constant relaţii
paşnice cu Imperiul otoman 17 • Iar curând, în chiar cursul anului
Mai exact, după 1454, când începe războiul de Treisprezece ani dintre Polonia
17
şi Ordinul teutonic ( Şerban Papacostea, La Moldavie etat tributaire de l'Empire

otoman au XYe siecle: le cadre intematior.al des rapports etabli.s en 1455-1456, în
RRH, t XIII., 1974, 3, p. 448-460). Pentru desfăşurările politico-militare din 1481 -
1482 de la Dunărea de Jos, în legătură cu "cruciada de la Otranto", vezi Ştefan
Andreescu, Cu privire la ultima fazi a raporturilor dintre Moldova şi Genova, în
125
umiător -1486-, aşa cum au ~ cercetările recenteJ•~ Ş'tcfan
cd Mare a reînnodat şi legătunle cu P ~ prin încheierea W'lfli ,wu
Pra tar de pace.
lată deci explicaţia. evidentă a noii întreruperi a redactării
cronicii interne. Cea din urmă notaţie a momentului o reprezintă cea
privitoare la lupta cu pretendentul Petru "cel Slăbănog" sau "cel
Şchiop" 1 9, susţinut de turci, care a avut loc "la Bulgarii, pe Siret" -
Şcheia -, în 6 martie 1486, "într-o hmi" 20 •
Existenţa păcii moldo-otomane din 1486 a fost, trebuie s--o
spunem, mai demult bănuită, şi anume pornind de Ia o altă
observaţie, tot din domeniul istoriei culturii. extrem de sugestivă mai
ales în contextul discuţiei de faţă . Anume, într-o broşură tipărită în
1948, N . Grigoraş a remarcat că, în covârşitoarea lor majoritate,
ctitoriile lui Ştefan cel Mare au fost înălţate în răstimpul 1486 - 1504,
iar acest masiv efort constructiv presupune o epocă de linişte şi
prosperitate eco7.omică, pe care numai "înţelegerea" dintre domnul
Moldovei şi turci o putea garanta 21 • Astfel, din această perspectivă,
anul 1486 marchează "o cotitură în politica eztemă. a Im Ştefan cel
Mare" 22 şi, am adăuga noi, mai ales în mentalitatea voie odului.
într-adevăr, voinţa nestrămutată cu care, în ultima treime a donniei
sale, a împodobit an după an Moldova cu o salbă de monumente de
AIIAI,XIX. 1982,p. 210-21 7; versiunea franceză a aceluiaşi studiu, in.RRH. t. XXI,

1982, 2, p. 271-282.
Ştefan S. Gorovei, La paix moldo-ottomane de 1486, în RRH. l XXI, 1982, 3-4,
11
p. 405-42 1.
19
Discu\ia asupra acestei porecle, la Ştefan S. Gorovei, în AlIAI, XV, I 978, p. 528;
XVI, 1979, p. 537.
20
P.P. Panaitescu, Cronicile slavo - române. .. , p. 20 şi 36.
21
N. Grigoraş, A ai.stat un tratat de pace Îlltre Mehmed 11 şi ŞtefQJl cel Mare ?,
hşi, 1948,p.14-15.
-zi Ibidem, p. 16.
126
CIuinritnare graţie şi eleganţă23 , lasă impresia unui program precis şi,
concomitent, ne face să înţelegem că, de acum, pacea, cu atâta
zbucium, suferinţe şi pierderi dobândită, avea pentru el un caracter
definitiv. Nu întâmplător, atunci când va fi din nou reluată, în 1497,
pentru a consemna una dintre cele mai de seamă biruinţe ale lui
Ştefan - cea de la Codrul Cozm.inului - , aceeaşi cronică care vorbea,
în 1476, de "blestemaţii turci" ai lui Mehmet al Il-lea, de astă dată va
înregistra cu scrupulozitate că alături de oastea domnului ce s-a bătut
cu polonii s-au aflat şi "două mii de turci"2A·· · Dar nenumăratele
biserici şi mănăstiri înălţate acum de Ştefan vodă, fie că veşniceau
amintirea unor victorii sau a unor înfrângeri25 , tălmăceau într-un glas
o realitate politică de capitală importanţă: prin pacea din 1486,
contrar statelor din Balcani, unul după altul înghiţite de Imperiul
otoman, Moldova îşi continua existenta, bucurându-se de un statut de
largă autonomie. Acesta a fost un autentic triumf politic, dacă ţinem
seamă de contextul general al evoluţiilor politco-militare din epocă
în sud-estul european şi a fost recunoscut ca atare de unii dintre
contemporanii cei mai avizaţi. De pildă, probabil în 1490, umanistul
italian Filippo Buonaccorsi Callimachus, care a servit coroana polonă
în repetate rânduri în calitate de diplomat, observa că moldovenii ,
deşi au pierdut oraşele "Moncastro" şi "Licostomo" (Cetatea Albă şi
Chilia) de pe ţărmul Mării Negre, "îşi menţin şi păzesc şi acum restul
Ibidem, p. 17-24. Vezi şi Repertoriul monumentelor şi obiectele• de arii din

23
timpul lui Ştefan cel Mare, Ed. Academiei, [Bucureşti] , 1958, p. 57-215.
:io P. P. Panaitescu, Cronicile slavo-române... , p. 21 . Prezenţa turcilor de partea lui
Ştefan, alături de detaşamante de tătari, secui şi munteni, este menţionată şi de unele

izvoare narative străine (vezi, de pildă, Damian P. Bogdan, Ştiri desspre români în
cronici publicate la Moscova, in RA, an. LIV, voi. XXXIX, 4, Bucureşti , 1977, p.
442 şi 446).
25
Sub acest aspect, deosebit de impresionante sunt, cum se ştie, pisaniile de la
Milişăuţi (1487) şi Războieni (1496).
127
ţării lor şi au provocat adesea, Îll anii precedfflti. Îll mai nmJtc
randuri, pierderi atât de mari turcului. încât acesta a. fost silit, în cde
din urmă, să-l numească aliat şi prieten pe Ştefan, domnul
moldovenilor ... , care a cedat nu sub presiunea armelor, ci
condiţionat". În încheierea textului din care am citat, acelaşi.
Callimachus, referindu-se la raportwile în ansamblu ale '"valahilor"
- prin care înţelegea atât pe moldoveni, cât şi pe munteni - cu turcii,
mergea până la a scrie negru pe alb că ei s-au ''învoit prin tratate" cu
aceştia, "nu ca învinşi, ci ca învingători" 26 !
Anul crucial 1486 pune aşadar în relaţie directă două
fenomene din domeniul istoriei culturii medievale româneşti: pe de
o parte, "tăcerea" cronicii interne despre Ştefan cel Mare, iar e de
alta, inaugurarea vastei campanii de edificare şi împodobire a
ctitoriilor marelui domn. Iar stabilirea unei asemenea relaţii nu poate
decât să ne lndemne la o adâncă meditaţie, fiindcă avem de-a face cu
momentul în care epopeea voievodală, a cărei expresie epică este
cronica oficială, de curte, a lui Ştefan, cedează locul sufletului,
demersului spiritual, ce a lăsat moştenire urmaşilor, pe lângă
comoara Păcii, şi un nepreţuit tezaur artistic.
26
Vezi Şerban Papacostea., Tratatele Ţlrii Româneşti şi Moldovei cu Imperiul
otoman în secolele XIV-XV/: ficJiune politică şi realitate istorică, În volumul Stat,
societate, napune. /nterpretiri istorice, Ed. Dacia, Cluj - Napoca, ] 982, p. 98.
128
VIII. DATA PRIMULUI INCENDIU
LA PUTNA
ln cele două variante ale LetopiseJului de la Putna, între o

menţiune privitoare la cucerirea Crăciunei în 1482 şi consemnarea
pierderii Chiliei şi Cetătii Albe în 1484, se află următoarea ştire în
legătură cu mănăstirea Putna: "în anul 6992 <1484>, martie 15, în
miercurc:i mare, la miezul nopţii spre jci a ars toată mănăstirea
Putnei, cu desăvârşire" 1 . Rezultă deci că la această dată a avut Ioc
primul incendiu cunoscut din istoria Putnei 2•
Pe temeiul aceleiaşi menţiuni s-a emis şi ipoteza că, imediat
d'-1P2 distrugere, mănăstirea ar fi fost total reconstruită de ctitorul ei,
Ş tefan cel Mare3• Ne-am afla deci nu numai în faţa celei dintâi
1
P.P. P anailescu, Cronicile slaro-române din sec. XV - XVI publicate de Ion
Bogdan, e-<litie revăzută şi completată de ..., Bucureşti, I 95 9, p. 64. ln varianta întâia
a Letop iseţului de la Putna (mai departe cităm prescwtat Putna l) formularea
este urm:itoarea: "în anul 6992 <1484> martie 15, în miercurea mare, la miezul
nopţu a ars to ată mănăs tirea Putna cu desăvârşire". După cum se vede, lipseşte
precizarea "spre joi" (Ibidem, p. 5 l ).
2
Pentru a doua oara mănăstirea Putna a fost arsă în 1536, în timpul lui Petru
Rareş (Sorin Ulea, Portretul unui ctitor uitat al mănăstirii Sucevi/a: Teodosie
Barbovski, mitropolit al Moldovei, în SCIA, an. VI, 1959, 2, p. 248).
3 Vezi N. Iorga, Istoria lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1904, p. 298; Dimitrie
Dan. Mănăstirea ş comuna Putna, Bucureşti, 1905, p. 15; I. Ursu, Ştefan cel Mare,
domn al Moldovei de la J2 aprilie I 45 7 pâni la 2 iulie 1504, Bucureşti, l 925, p.
407; Repertoriul monumentelor şi obiectelor de arti din timpwl lui Ştefan cel Mare,
Ed. Acad., Bucureşti, 1958, p. 49; Grigore Ionescu, Istoria arhitecturii în România,
Bucureşti. 1963, p. 207.
129
arderi a Putnei, dar şi a primei ei recomtrucţii. Este smmi6cativ însă
că această refacere DU este atestată de nici un izvor contemporan sau
ulteri or epocii.
lnfonnat-ia din izvoarele mai sus amintite în legitmi cu data
când a avut loc incendiul a fost pusă încă mai demult la îndoială
deoarece Miercurea mare, în 1484, DU a cizut în 15 martie, ci în 14
aprilie' . Drept urmare s-a considerat că ziua şi hma ar fi fost greşit
trecute în letopisete, în schimb anul ar fi cel exact. ln concluzie,
potrivit autorului acestei observaţii, o incendiere a Putnei a avut
intr-adevăr loc în 1484, însă la 14 aprilie şi nu la 15 martie, cum
apare în letopisete5• În plus, pentru a consolida ipoteza că după
incendiu s-a executat şi o reparare a mănăstirii, acelaşi autor a emis
părerea că una din cele două pisanii din 1481 aflate în incinta ei,
anume aceea fixată pe turnul de la intrarea în mănăstire, ar fi o
crca\ie a secolului al XVI-lea şi ca urmare data ei ar putea fi greşită 6 •
Dat fiind că arderea Putnei urmată d.e o reconstrucţie este,
după întcmeiere,(1466 - 1470), cel mai însemnat eveniment cunoscut
din exi stenţa mănăstirii in veacul al XV-1ea, am socotit cât se poate
de folositoare o reexaminare a acestei probleme.
• ~1ihai Costăchescu, Arderea târgului Floci şi a la/omiJei în 1470, la5i, 1935,

p. L4.
1
Ib iden;.
• lbidcrr. , p. 23-24. Textul tradu~ al inscripţiei de la intrarea mănăstirii este
urrr.ătorul : "Binecmstitoru.l domn a toată \ara Moldovei, marele lo Ştefan voievod,
fiu l lui Bogdan v·o1eovd a zidit şi a făcut mănăstirea aceasta, intru numele sfintei
"ă.~că oare de Dumnezeu, în timpul arhimandritului Ioasaf, în anul 6989 <1481>"
CRl'perioriul monumentelor ..., p. 49). Mihai Costăcbescu (op. cit., p. 23) a explicat
rostul celeilalte pisanii din 1481 (a turnuJui Tezaurului) prin isprăvire.a în acest an
2 mcinte1 mănăstirii. Din expunerea sa reiese că Putna nu ar fi fost gata la data
sfm \nii ei (3 septembrie 1470). lată şi traducerea textului a<.estei pisanii:
"Binecinstitoru.I domn a toată ţara Moldovei, Io Ştefan voievod, fiul lui Bogdan
voievod, a zidit şi a făcut turnul acesta şi zidul în jurul mănăstirii în anul 6989
<1481>, Juna mail" (Repertoriul monumentelor ... , p. 55).
130
Pentru început vom ~ din nou în discuţie exactitatea datei
din menţiunea aflată în letopiseţele putnene prin analizarea fiecăreia
din componentele sale. înainte de aceasta, însă, trebuie să ne oprim
puţin pentru a arăta în ce măsură se poate acorda încredere relatărilor
asupra evenimentelor din viata Putnei ce se găsesc incluse în
variantele Letopisefului de la Putna.
După cum se ştie, ambele variante au fost redactate în
rr.ănăstirea Putna în timpul lui Ştefan cel Tâ::.:ir (1517 - i 5.:. i;'. Ele
nu sunt altceva decât prelucrări ale aceluiaşi letopis~t ccmu.11 din
veacul al XV-lea care a fost utilizat drept izvor pentru toate cronicile
moldoveneşti ce tratează despre domnia lui Ştefan cel Mare 8. în plus,
între eveniment~lc istorice de interes general, extrase din letopiseţul
comun, au fost intercalate o serie de ştiri privind numai mănăstirea
Putna9•
Şti.rile asup,--a Putnei pot fi împărţite în două: unele, cum sunt
data morţii mjtropolitului Teoctist (+ 1478) 10, a arhimandritului Iosif
(+ 1485) primul egumen al mănăstirii 11 , a doamnei Maria a
voievodului Radu cel Frumos (+ 1500) 12, a egumenului Paisie cel
Scurt (+ 1502) 13 şi a duhovnicului Andonie- ·Bolsun (+ 1502) 14,
1 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 42 şi 54.

1
Ibidem, p. X-XI, 41 şi 53 .
9
Ibidem, p. 42 şi 53-54.
10 Ibidem. p. 50 şi 63 . Atât în Puma/, cât şi în Putna II este in<licati ca dată a morţii
mitropolitului teoctist ziua de 8 noiembrie 6985 (1477), în timp ce pe piatra sa de

morr.1ânt figurează 8 noiembrie 6986 (1478). Variatia se datorează poate
schimbărilor calendaristice (la data redactării letopiseţelor anul era probabil socotit
de la 1 septembrie).
11
Ibidem, p. 51 şi 64.
12
Ibidem, p. 65.
13
Ibidem, p. 66.
1
• Ibidem .
131
precum şi cea a morţii lui Bogdan al III-iea cel Chior(+ 1517) 15, tot,i
îngropaţi la Putna, sunt în general sigure16 • Explicatia constă în aceea
- autorilor letopiseţelor le stăteau la îndemână pietrele de mormânt
de pc care puteau imediat afla exact când au murit personajele
iru annântate în mănăstire.
Cea de-a -doua grupă de informa\ij priveşte direct viaţa
mă n ă stirii. Din această categorie fac parte precizările asupra datei
inccpcrii zidirii mănăstirii1 7 , a sfmţirii 11 şi incendierii ei 19, sau a
numirii lui Paisie, cel de-al doilea egumen al mănăstirii 20 • Dacă
pentru data sfinţirii a fost probabil folosită o primă pisanie a
mănăstirii - care nu s-a păstrat până astăzi -, celelalte ştiri au fost
relatate din memoria călugărilor bătrâni (poate chiar a autorilor
i nşi i), şi aceasta la mai mult de treizeci de ani după trecerea
evenimentelor. Deci este limpede că erorile de cifre nu pot fi în nici
un fel excluse. În 6ceastă privinţă este suficient să amintim că în cele
do uă letopiseţe sunt inserate date diferite pentru începerea zidirii
mănă stirii 21 - i firesc ar fi fost ca „i această dată să fie luată tot din
B Ibidem .
I( Nu am ut _intre aceste informaţii şi pe cele privitoare la moartea Mariei de
Mango;:, l 1477) şi a voievozilor Bogdan(+ 1479) şi Petru(+ 1480), fii i Im Ştefan
cel Mare - ~ ei inmonnantaţi la Putna - , deoarece ele nu se g ăsesc nu.mai în
letopi•er,,,Jt: pumene, ci şi in LetopiseJUl anonim al Moldovei (P. P. Panaitescu, op.
cit., p. l 8) şi Cronica moldo-polonă(Ibidem, p. 180).
,; Ibidem, p. 49 şi 62.
" Ibidem, p. 50 şi 62.
t Ibidem, p. 51 şi 64.
9
20
Ibidem, p. 64.
71
ln Putna I figurează 4 iunie 1466 (P. P. Panaitescu, op. cit., p. 49), iar în Putna
IJ, l O iulie 1466 (Ibidem, p. 62). Credem totuşi că cea de-a doua dată este cea corectă
deoarece apare şi în Cronica moldo-poloni (Ibidem, p . l 78) şi în traducerea
românească a unei a treia variante a LetopiseJUlui de la Putna (Ibidem, p. 71 . Aici,
însă, cu diferenţa că în loc de iulie este trecut iunie, ceea ce nu are totuşi importanţă ,
fiindcă probabil este vorba de o greşeală de copist).
132
pisanie-, ca să µe facem o imagine clară asupra exactită\ii mărturiil or
de această natură.
Cu privire la arderea mănăstirii, după cum am mai spus, în
izvoarele citate se arată că s-a petrecut în Miercurea mare, 15 martie
1484, la miezul nopţii spre joi.
Specificarea atât de precisă "miercurea mare, la miezul nop\ii
spre joi" credem că nu poate fi contestată. Se ştie, şi nu mai este
nevoie să exemplificăm, că fapte de genul arderii Putnei erau
înregistrate în mintea contemporanilor în primul rând în raport cu
comemorările religioase periodice şi de abia în al doilea rând sub
forma datei exacte. Astfel, precizarea "miercurea mare, la miezul
noptii" şi subliniera "spre joi" sunt foarte greu de pus la îndoială .
La fel de sigură ne pare şi luna în care a avut loc incendiul.
Martorii evenimentului au memorat uşor faptul că Miercurea mare
a căzut în luna martie şi nu în aprilie deoarece foarte probabil au pus
âceasta în legătură cu condiţiile atmosferice - temperatură mai
scăzută, ploaie etc. -, sau cu muncile de primăvară . Deşi la prima
vedere consideraţiile expuse par de ordin subiectiv, ele totuşi sunt
realităţi constatate deseori până şi astăzi.
Admi\ând însă că arderea mănăstirii -Putna a avut loc în
adevăr în luna martie în Miercurea mare, data zilei şi a anului sunt
înlăturate de la sine: data zilei, deoarece în calendarul ortodox
Paştele nu poate niciodată cădea înainte de prima zi după echinocţiul
de pr ~măvară (22 martie) - deci şi Miercurea mare nu poate depăşi
ziua de 18 martie -, iar anul fiindcă în 1484 Miercurea mare a
fost în Juna aprilie. Aşadar, prima roncluzie care se impune este că
incendierea mănăstirii Putna nu a avut loc în /484 .
Am pomenit la începutul acestui articol faptul că
autenticitatea uneia din cele două pisanii din anul 1481 aflate în
incinta mănăstirii a fost socotită îndoilenică 22 • Autorul ipotezei
22
Vezi mai sus nota 6.
133
a pornit de la premisa că anul din Jctopisc,tdc putnc:ne ar fi cel
adevărat, iar formularea din pisania de la intrare«' mănistirii- •marc1e
Jo Ştefan voievod"-, ar indica că este vorba de o redactare ulterioară
mortii lui Ştefan cel Mare (2 iulie 1504).
în privin\a letopiseţelor pumene, aşa cmn s-a vlzot, situatia
este, după cât se pare, tocmai inversă. Cât despre pisanie, în afară de
faptul c.ă nici un specialist epigrafist nu a contestat-o, chiar dacă am
admite prin absurd c.ă ar putea fi pusă sub semnul îndoielii, cealaltă
p isanie (a turnului Tezaurului), la care constatăm perfect toate
trăsăturile epocii şi deci este cu siguranţă din 1481, aduce după sine
garanţia c.ă şi prima este la fel de autentică deoarece iâentitatea
datelor ( 14 81) nu poate fi calificată intâmplătoare23. De altfel,
fonnularea deosebită din pisania de la intrarea în mănăstire poate fi
explicată în funcţie de tradiţia t~tlului de "mare voievod", reflex al
asocierilor la domnie şi, dincolo de acestea, al procesului de
constituire a statului moldovenesc2A.
Asupra rostului celor două pisanii din 1481 a fost acreditată
în general păt ere2. c.ă în ele ar fi vorba de isprăvirea completă a
incintei mănăstirii, care nu ar fi fost deci gata în anul sfinţirii
(1470)25 • Nu este nevoie să insistăm prea mult pentru a demonstra c.ă
această interpreta:e este greşită. Este greu de conceput c.ă Ştefan cel
Mare şi -a l ăsat neterminată timp de 11 ani prima sa ctitorie, pe care
ho tăr âse să o transforme în necropolă a familiei sale. La aceasta
"Vezi altă argument.are în favoarea autenticităţii pisaniei de la Putna la N. Iorga,

Stlldii şi documente cu privire la "istoria românilor, voi. VI, Bucureşti, 1904, p. 617.
De aceeaşi părere este şi V . Vătăşianu, Istoria anei f eudak Î1I ţ8rile romane, voi. I,
Bucureşti, 1959, p. 636.
24
Vezi E. Vârtosu, Titulatura domnilor Şi asocierea la domnie în Ţara
Românească Şi Moldova până în sec. alXVJ-ka, Bucureşti, 1960, p. 169-171.
21
N. Iorga, Studii Şi documente ... , loc. cit; D. Dan. op. cit., loc. cit.; Virgil
Vătăşianu, op. cit., I. p. 633; Repertoriul monumentelor ... , p. 49 etc .• etc.
134
trdJaic d edicegitn şi rolul politic pe care domnul probabil îl acorda
zidirii Putnei. Ridicarea unei mănăstiri însemna în acea vreme o
dovadi a stabilităţii domniei şi de la Alexandru cel Bun nici un
voievod mimai dăduse o asemenea probă. Sfinţirea atât de pompoasă
făcuta în septembrie 1470 de mitropolitul Teoctist şi episcopul
Tarasie în prezenţa unui număr impunător de arhierei, preoţi şi
diacon.r6, urmărea între altele şi să sublinieze ducerea la bun sîarşit
a unei acţiuni la care nici unul dintre predecesorii săi până la
Alexandru cel Bun nu se încumetase.
Pe lângă cele de mai sus, un alt argument ni-l oferă şi
răstimpul îndelungat cât au durat lucrările de la Putna. Se ştie că în
perioada de înflorire constructivă a domniei lui Ştefan cel Mare
(inaugurată în 1487 cu bisericile Sf. Procopie - Milişăuţi şi Sf. Cruce
- Pătrăuti) ridicarea unei biserici dura în medie cinci luni 27 • În epoca
în care a fost zidită Putna, având în vedere şi că domnul nu a avut la
îndemână o şcoală formată de meşteri, totuşi cei aproximativ patru
ani (1 O iulie 1466 - 3 septembrie 1470) folosiţi pentru construirea
mănăstirii ne îndreptăţesc convingerea că lucrările au fost duse până
la capăt înainte de sfinţire.
Atunci, dacă cele două pisanii din 1481 nu marchează
încheierea definitivă a zidirii mănăstirii, se pune imediat întrebarea:
care este totuşi semnificaţia lor? Răspunsul credem că îl putem afla
făcând legătura ce cele ce ştim în privinţa incendierii mănăstirii .
într-adevăr, căutând în calendarul bisericesc ortodox, am găsit
că, un an mai înainte de punerea pisaniilor, adică în 1480, Miercurea
mare a fost celebrată în luna martie, mai precis la 29 martie, ceea ce
26
p .P. Panaitescu, op. cit., p. SO şi 62.
De obicei luaărilc începeau primivara sau vara şi se terminau toamna. De
77
exemplu Sf. Procopie - Milişăuţi a fost zidită în intervalul 8 iunie - 13 noiembrie

1487 (Repertoriul monumentelor..., p. S7-S8).
135
ar corespunde cu deducţiile pe care le-am făcut asupra valabilităţii
unor elemente din informaţia aflată în letopiseţele putnene.
Să vedem acum dacă ipoteza arderii Putnei la 29 martie 1480
poate fi sustinută. Pentru aceasta vom încerca să arătăm că o serie din
problemele privitoare la mănăstirea Putna, care până acum nu puteau
fi lămurite în nici un fel, în lumina noii ipoteze capătă o explicaţie
firească.
înainte de toate să urmă..rim felul cum apar pisaniile din 1481,
în cazul în care admitem că incendierea mănăstirii s-a petrecut la 29
martie 1480.
Imediat după incendiere Ştefan cel Mare a luat toate măsurile
necesare pentru refacerea rapidă a ctitoriei sale. Lucrările au început
probabil în vară şi au durat până în toamna anului 1480, fiind apoi
reluate în primăvara anului 1481 şi isprăvite deja la 1 mai 1481 (data
pisaniei de pe turnul Tezaurului). Totuşi un răstimp atât de
îndelungat pentru înlăturarea distrugerilor provocate de incendiu -
mai ales că într-un asemenea caz domnul a adu.nat desigur toate
forţele şi mijloacele de care dispunea - nu poate fi motivat decât dacă
presupunem că au fost aduse şi o serie de înnoiri mănăstirii. În ce au
constat aceste înnoiri ?
După cum s-a arătat, "necesitatea de a asigura puncte de
sprijin militare" îl obligă pe Ştefan cel Mare în această perioadă să
înnoiască şi să amplifice cetăţile existente (Chilia, Cetatea Albă,
eamt, Suceava etc.), să zidească altele noi (Orheiul Vechi) şi să
întărească mănăstirile mai importante28. Aşa trebuie privită acţiunea
din 1480 - 1481 de la Putna. Ştefan cel Mare a profitat de refacerea
mănăstiriipentru a-i adăuga noi fortificaţii, cum este şi acel turn al
Tezaurului care s-a menţinut până astăzi.
21
Istoria României, voi. II, Ed. Acad., Bw..-urcşti, 1962, p. 722.
136
Putem afla în lumina acesstei explicaţii şi semnificaţia
existentei a două pisanii cu aceeaşi dată. La prima vedere s-ar părea
că ar fi fost de ajuns una singură, însă datorită celor ce am dedus în
legătură cu dimensiunile lucrărilor din 1480 - 1481 reiese clar
necesitatea amândorura. Pisania de la intrarea în mănăstire se referă
exclusiv la refacerea survenită după incendiul din 29 martie 1480, în
timp ce pissania de pe turnul Tezaurului consemnează noile
fortifica/ii cu care a Înfeles Ştefan cel Mare să-şi întărească ctitoria.
O altă probă a arderii Putnei în 29 martie 1480 o găsim prin
interpretarea textului inscripţiei de pe piatra de mormânt a fraţilor
Bogdan şi Petru, fiii lui Ştefan cel Mare, primul mort la 27 iulie 1479
şi cel de-al doilea la 21 noiembrie 148029 • De ce aceşti doi fii ai lui
Ştefan cel Mare au aceiaşi piatră de mormânt cu toate că sunt morţi
la distanţă de mai bine de un an ?
După cum se constată din inscripţie, Bogdan a murit la 27
iulie 1479. Piatra sa de mormânt ar fi trebuit să fie săpată în interval
de câteva luni după această dată . Nu s-a întâmplat aşa deoarece
meşterii pietrari (probabil sub conducerea acelui "mistr lan" care se
semnează pe piatra de mormânt a lui Bogdan J-de la Rădăuţi 3 °) erau
mobilizaţi la biserica episcopală din Rădăuţi, unde lucrau pietrele de
mormânt puse de Ştefan cel Mare în amintirea voievozilor înaintaşi
ai săi 31 • Seria acestor pietre este inaugurată cu cea a lui Roman I,
:z,Textul tradus al inscripţiei este următorul : "Aceste morminte sunt ale robilor lui
Dumnezeu, Bogdan şi Petru, fiii lui Io Ştefan voievod, domn al ţării Moldovei, care
au şi murit: Bogdan în anul 6987 <1479>, luna iulie 27, Petru în anul 6988
<1480>, noiembrie 21" (Repertoriul monumentelor ... , p. 254).
30
Vezi Ibidem, p. 251.
31 Din expunerea noastră reiese că autorul sau autorii pietrelor de mormânt de
la Rădăuti S\Dlt aceiaşi cu cei ai pietrei de mormânt a fraţilor Bogdan şi Petru. Ex istă
diferite clasificări ale pietrelor de mormânt din vremea lui Ştefan cel Mare pe baza
considerentelor stilistice. însă cum aceste clasificări adesea se bat cap în cap, nu
le-am putut utiliza în lucrarea noastră.
137
datată 15 decembrie 147~2• şi cm înmeiati la20mai 1-480 cu cca
a lui Ştefan 133• După aceea piatra lui Bogdan tot nu a putut fi luc:rati
pentru că încă de la 29 martie Putna arsese. Punerea unei pidre de
mormânt neconstituind totuşi decât o problemă iecUndari, a fost
amânată până la încheierea lucrărilor. între timp, la 21 ooic::mbrie
1480 moare Petru. El este îngropat tot la Putna. alături de fratele său.
La terminarea refacerii şi întăririi mănăstirii a fost pusă şi piatra cu
inscripţia care se vede astăzi în gropniţa bisericii de la Putna.
în sfârşit mai putem cita în sprijinul datei pe care am propus-o
pentru incendierea mănăstirii Putna şi o piesă din tez.auruI ei de
obiecte de artă. Este vorba de un antimis ce poartă data' 20 martie
1481 34 • După CWD reiese din dată, a fost dăruit Putnei cu puţin înainte
de punerea pisaniilor ce însemnau isprăvirea lucrărilor, despre care
credem că începuseră cu aproximativ un an înainte. Această danie
trebuie pusă şi ea în legătură cu un eveniment ce se petrecuse în viaţa
mănăstirii. În etapa finală a refacerii şi fortificării mănăstirii se punea
problema reînzestrării lăcaşului cu obiectele necesare slujbei. Ştefan
cel Mare a încredinţat comenzile unui nou atelier de broderii, înfiinţat
tocmai cu scopul de a împlini lipswile Putnei.
Astfel, cea mai însemnată consecinţă a arderii Putnei este
crearea noului atdier care - aşa cum a arătat prof. V. Vătăşianu -
"porneşte la drum cu programul de a înnoi schemele vechi şi de a le
îmbogăţi, încercând chiar să rivalizeze cu operele pictorilor"35 • în
operele ieşite din acest atelier "subiectele sunt reprezentate fără
reduceri şi numeroasele figuri devin din ce în ce mai zvelte, mai
elegante, suferind şi o influenţă moscovită, manifestată în stilul
12
Vezi Repertoriul monumentelor.. ., p. 249.
33
Ibidem, p. 255. Au fost puse în total şase pietre de mormânt.
),t Vezi Ibidem, p. 291.
» V. Vităşianu, op. cit., L p. 926.
138
figurilor şi ia acordul de culori1136• Ulterior, însă, "influenţele străine
vor fi treptat neutralizate sau absorbite şi puse în slujba artei
moldoveneşti, C8ffl va atinge apogeul tocmai în produsele acestui
atelier mai eclectic"31•
Prof. V. Vitişianu., baz.at pc consideraţii de ordin stilistic, a
separat creaţiile vechiului atelier de broderii din Moldova (ale cărui
începuturi sunt plasate încă în timpul lui Alexandru cel Bun), care şi
el în această epocă se primeneşte, de ale celui proaspăt înfiinţat,
arătând totodată că, "cu ajutorul broderiilor păstrate, activitatea
noului atelier se poate urmări începând cu anul 1481 (propriu-zis
prima piesă datată este antimisul din 20 martie 1481 despre care am
vorbit - ŞtA) şi e probabil că întemeierea lui nu e mult mai veche" 38 ,
dar nu a putut fixa cu precizie data, cauzele, scopul precum şi locul
apariţiei acestui atelier.
Din perspectiva noii datări a incendierii Putnei toate aceste
întrebări sunt în înregime elucidate. Noul atelier de broderii a fost
înfiinfat în urma incendierii Putnei la 29 martie 1480, în vederea
înlocuirii pierderilor suferite de mănăstire. Data întemeierii lui este
mai mult ca sigur iarna 1480 - 1481, iar loculfuncfionării lui, cel
puţin la început, a fost mănăstirea Putna3 9 • Numeroase din
epitrahilele, nebedemiţele, dverele şi omofoarele aflate în tezaurul de
la Putna şi care până acum au rămas nedatate, dar despre care se ştie
că sunt din timpul lui Ştefan cel Mare, au fost indiscutabil lucrate în
anii imediat următori arderii Putnei.
"Ibidem.
11
lbidem, p. 927.
• Ibidem .
19
Pe o dveră din tezaurul Putnei este indicat şi locul confecţionării : "A ceastă perdea
a făcut-o Io Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, fiul lui
Bogdan voievod, în mănistirea de la Putna, în anul 6993 <1485>, mai 5"
(Repertoriul monumentelor-·• p. 296).
139
în încheierea rândwilor de faţă să încercăm o reconstituire a
dis:ru&eri}or provocate mănăstirii Putna de focul din 29 martie 1480.
1n primul rând este de presupus faptul că întreg mobilierul bisericii
i al chiliilor a fost ars. La fel s-a întâmplat probabil şi cu aproape
toată lemnăria construcţiilor. Pictura care desigur împodobea pereţii
interiori ai bisericii a fost şi ea distrusă sau grav deteriorată cu acest
prilej. Zidurile au rămas totuşi în picioare. Un incendiu. oricât de
puternic ar fi, nu poate decât să avarieze zidurile şi nu să le dărâme .
Astfel trebuiesc înţelese cuvintele din )etopi seţele putnene: "a ars
toată mănăstirea Putnei, cu desăvârşire".
În timpul lucrărilor ce au urmat nu credem că bisericii i-au
fost aduse modificări esenţiale. Ea a fost numai adusă la starea pe
care o avusese înainte de incendiu. Atenţia ctitorului s-a îndreptat în
special asupra incintei, căreia i-a adăugat noi fortificaţii .
•
Recapitulând şi rezumând cele de mai sus, considerăm că
putem spune:
1. Data sigură a primei incendieri a mănăstirii Putna este
Miercurea mare, 29 martie 1480.
2. în cw-sul refacerii ce a urmat incendiului au fost construite
noi întărituri, dintre care acum se vede numai turnul Tezaurului .
Lucrările sunt încheiate în jurul datei de 1 mai 1481 (pisania turnului
Tezaurului). Cele două pisanii puse privesc: a) cea de la intrarea în
mănăstire, repararea clădirilor mănăstireşti (inclusiv a bisericii) şi b)
cea de pe turnul Tezaurului, noile fortificatii ridicate împrejurul
mănăstirii.
3. în vederea reînz.estrării mănăstirii este creat în iarna anilor
1480 - 1481 un atelier de broderii ale cărui produse sunt astăzi
140
mărturii a celei mai înalte înfloriri a artei moldoveneşti din veacurile
XV - XVI. Prima piesă cunoscută executată în cadrul acestui atelier
este un antimis din 20 martie 1481 dăruit Putnei de Ştefan cel Mare.
Atelierul lucrează la început numai pentru necesităţile Putnei, însă
apoi îşi extinde activitatea.
•
Lucrarea de fa\ă a fost întocmită acum mai bine de trei
decenii, când autorul ei abia isprăvise liceul'° ... în martie 1982, cu
prilejul sesiunii anuale de rapoarte arheologice, care a avut loc la
Vaslui, l-am întâlnit pe Dl. N. Puşcaşu. conducătorul ultimului
şantier arheologic de la Putna. Domnia sa a avut amabilitatea să-mi
spună că, în cursul cercetărilor - ale căror rezultate sunt încă în bună
parte inedite ! -, a constatat că temelia turnului Tezaurului "calcă"
pe un strat de arsură . Aceasta înseamnă că, într-adevăr, înălţarea
turnului a fost precedată de un incendiu al mănăstirii. Este de fapt
cea mai serioasă confirmare a principalei concluzii a încercării de
mai sus41 •
În altă ordine de idei trebuie se~~ată şi o recentă
monografie, în care, pe temeiul analizei amănunţite a cronicii lui
Grigore Ureche, în raport cu cronicile moldoveneşti care au prece-
dat-o şi au răzbătut până la noi, se încearcă reconstituirea "literaturii
istorice" din Moldova secolului al XVI-iea. Autorul acestei cărţi, fără
a cunoaşte lucrarea noastră, dar bizuindu-se în fond pe acelaşi
•o Scris în 1964, la vârsta de numai 17 an~ acest mic articol a fos: publicat in
"Mitropolia Moldovei şi Sucevei", an. XLII, 1966, 1-2, p. l 5-22.
• Pe temeiul re;,.uJtatelor săpăruriJor precedente, din campanie anuJui J955 - care
1
au fost publicate ! -, Claudiu Paradais a încercat la rândul lui să restabilească

cronologia celor trei incendii de la Putna, care în esen\ă este Cl,rectă (Co mori ale
spiritualităjii româneşti la Putna, laşi, 1988, p. 33 şi 74).
141
ra\ionament, a corectat în chip identic eroarea din letopiseţelor
putnene: incendierea mănăstirii a avut loc în anul 1480 şi nu în 1484.
Domnia sa a făcut, însă, şi un pas înainte, izbutind să descifreze
chipul cum s-a produs eroarea discutată.
Cronica lui Ureche menţionează la un moment dat că în anul
1484 ( Vă leata 6992) "Ştefan vodă într-o noapte au prădatu şi au arsu
toată Ţara Muntenească' 142 • Aşa cum a observat C. I. Boldişor, aici
avem de-a face cu contaminarea a două ştiri, care se regăseau
probabil într..:o variantă pierdută a letopiseţului de la Putna: ştirea
dcsp!"e expediţia lui Ştefan cel Mare în Ţara Românească,
consemnată sub data de 14 martie 1474 în aşa-numita Crn1ică
moldo-germană (şi numai acolo !), şi ştirea despre incendiul a e la
Putna. Din amestecul acestor două informaţii a luat naştere
men\iunea eronată C'.e figurează în Putna I şi Il 43 •
Socotim deci chestiunea datei celui dintâi incendiu de la
mănăstirea Putna definitiv limpezită.
"Vezi Grigore Ureche, LtopiseJul Ţării Moldovei, ed. P. P. Panaitescu, ed. a TI-a
revăzută, Bucureşti, I 958, p. 106.
° Cl. Boldişor , Literatura istorică din Moldova (sec. XVI) , recosntitu1tă pornind
de la cronica lui Gr. Ureche, Bucureşti, 1992, p. 32. în notă, autorul s-a referit la
lucrarea lui I. Vlădescu, Jsvoarele istoriei românilor, I. LetopiseJul de la BistriJa şi
LdopiseJUl de la Puma, Bucureşti, [1925), p. 102-103, în care pentru întâia oară a
fost sesizată neconcordanţa dintre data Pa_c;telui şi data din letopiseţele putnene. D..r
I. VlădeSCU; a interpretat această nepotrivire ca un argwnent pentru ideea că
prototipul letopiseţelor putnene ar fi fost redactat în afara mănăstirii ...
142
IX. DESTINATARU MANUSCRISELOR
LUI MATEI AL MIRELOR
Notele ce urmează ţin mai mult de domeniul sociologiei

culturii vechi româneşti şi sud-est europene. Este un lucru îndeobşte
cunoscut că, în spaţiul spiritual al lumii neo-greceşti, din pricina
dominaţiei otomane asupra Balcanilor, un rol major l-a avut de jucat
diaspora. Implantate, în condiţii pe care nu este locul a le analiz.a aici,
şi în ţările române, elemente ale grecităţii post-bizantine, precum un
Luca din Cipru, mitropolit al Ţării Româneşti (1602 -1629) sau un
Matei din Pogoniana, mitropolit al Mirei Lichiei şi egumen al bogatei
mănăstiri domneşti de la Dealul, în aceeaşi epocă, au iniţiat o operă
care aparţine deopotrivă culturii româneşti şi celei greceşti.
Matei al Mirelor a dăruit ţării de adopţiune o cronică asupra
evenimentelor din răstimpul 1602 - 1618, izvor mult preţuit chiar de
cronicarii autohtoni din generaţia imediat următoare'. Cu toate că ştia
în mod sigur limba română 2 , el a preferat să scrie ace11stă cronică, în
forma ultimă versificată, în greceşte, limba "sfântă" a Ortodoxiei pe
1
Vezi studiul lui Mihai Bena, Matei al Mirelor 1 cronica Cantacuzineasci,
reeditat în volumul Pentru o istorie a vechii culrun· române~, Bucureşti, 1985, p.
53-59, precum şi cel al lui Dan Zamfirescu, Matei al Mirelor 1 ftLetopiseJUl
Cantacu..·•inescft, în voi. său Studii 1 articole de literaturi români veche, Bucureşti,
1967, p. J 84-204, care conţin principalele puncte de vedere în această problemă.
2
Vezi actul din 28 aprilie 1623, în Documente privind istoria României, B, Ţara
Romaneascl, veac. XVII-4, nr. 272, p. 258 (mai departe se va cita prescurtat: DIR).
143
c:are o preţuia cel mai mult şi pc care, fapt normal dată fiind originea
lui, o mânuia cu cea mai mare uşurinţă. Dar acelaşi mare cărturar a
in\eles să organizeze în mănăstirea pe care o cârmuia - aşa cmn
ne-am străduit să demonstram recent - un scriptoriu în limba slavonă,
care multiplica manuscrise de conţinut religios pentru uzul curent
al călugărilor român.i3.
El însuşi, împreună cu ucenicii lui, la fel de altminteri precum
Luca din Cipru, la mitropolia din Târgovişte, s-a ocupat exclusiv de
copierea şi împodobirea manuscriselor greceşti . Cercetările din
ultima \-Teme au sporit considerabil lista manuscriselor datorate
atelierului lui Matei al Mirelor, răspândite astăzi de-a lungul şi de-a
latul lumii'. Este însă interesant de vi'i.zut cui şi în ce împ,cjUTh. · au
fost destinate aceste manuscrise, autentice opere de artă.
Ne vom ocupa mai întâi de câteva manuscrise dăruite de
Matei al Mirelor unor ierarhi. Astfel, la 20 decembrie 1611, el
inchina un Liturghier lui Ioachim al Dristrei5. Or, examinând actele
interne ale Ţării Româneşti, aflăm că în pragul anului 1612, mai
exact de Bobotează (6 ianuarie), a avut loc un sobor, la care au
participat "toţi arhiereii", În frunte cu mitropolitul Luca şi cu
episcopii de Râmnic şi Buzău, Efrem şi Chi.ril, sobor convoca{ pentru
a !iiscut.a pagubeie pricinuite de recenta invazie a lui Gabriel Bâthory
(ianuarie - martie 161]) mănăstirilor şi bisericilor din ţară. La
lucrările acestei adunări au participat nu numai egumenii mănăstirilor
munteneşti, printre care şi "părintele Matei al Mirelor de la Dealu",
3
Ştefan Andreescu, R.estitutio Daciae, n, p. 58 şi n. 131 de la p. 80.
• L. Politis, Un copiste eminent du XVlle siecle: Mathieu metropolite de Myra,
în ~studia codicologica", Berlin, 1977, p. 375-394 şi, mai aLs, Olga Gratziou, Die
dekorierten Hand,chriften des Schreihers MaNJ:aios von Myra (1596 - 1624) ,
Athen, J982, 202 p. + 196 îl
s Olga Gratziou, op. cit., p. 160-161 (ocupă poziţia 28 mcatalogu] mtocnut de
autoare).
144
ci, ca invitaµ, şi unii prelaţi străini, ce se găseau atunci în Ţara
Românească. Intre numele acestora îl întâlnim şi pe cel al lui
"Joachim al Dristii' 16 • Ulterior, la 19 mai 1615, aflat tot în Ţara
Românească, Ioachim al Dristei semnează greceşte, în calitate de
martor, şi din nou alături de Matei al Mirelor, actul prin care
mitropolitul Luca întăreşte închinarea mănăstirii Stăneşti patriarhiei
din Alexandria de către familia ctitorilor, reprezentată de jupaniţa
Maria, soţia lui Ianache Catargiul mare ban al Craiovei, precum şi de
fratele ei Radul postelnicul, copii ai lui Radul Buzescu clucerul7. Este
aşadar limpede că mitropolitul Joachim al Dristei (Dărstorului sau
Silistrei) era UD grec, că Matei al Mirelor 1-a cunoscut direct, în Ţara
Românească, unde este probabil că el a z.ăbovit necontenit în
răstimpul 1611 - 1615.
Să trecem acum la UD alt manuscris, executat de egumenul de
la Dealul pentru Antim al Adrianopolelui şi datat 20 noiembrie
1620 8 . Şi, dacă recurgem iarăşi la colecţia de acte interne ale Ţării
Româneşti, constatăm că într-un hrisov emis de Gavril vodă Movilă
în Târgovişte, la 13 februarie 1620, deci chiar la începutul anulw în
care a fost copiat manuscrisul, se aminteşte · că la judecarea unei
pricini, care avusese loc de curând, au fost de faţă: "chir Chirii
patriarhul din cetatea Alexandriei şi cu mitropolitul din Odriiu
<= Adrianopole> şi cu mitropolitul din Veria" (s.n. - Şt.A.)9. Pare
6
DIR, B, XVII-3, nr. 379, p. 418 şi nr. 382, p. 424; vezi şi rcprodaccrca foto a
celui de-al doilea document la sfirşitul voh.1mului, p. 723, pc ca putându-se descifra
corect numele diocezei.
1
Ibidem, vol Il., nr. 341, p. 392-393. Din act rezultă~ închinarea s-a făcut într -un
cadru solemn, " __ în faţa întregului sobor duhovnicesc care s-a adunat şi s-a întrunit
în sianta mitropolie, în ziua sărbătorii sfintei iuă.Jtări a Domnului Dumnezeu". La
acest sobor SC mcnvonează că a participat şi "chir Matei al Mirelor din mănăstirea
Dealului".
1
L. Politis, op. ciL, p. 387-388.
'DIR, B, XVII-3, nr. 437, p. 482.
145
deci plauzibil că prelatul în cauză era un membru al suitei cu care
Chirii Lucaris a revenit, în 1620, în Ţara Românească 10 • Să mai
adăugăm că, aşa cum se ştie, mitropolitul Antim de Adrianopole a
ocupat un scurt răstimp, în anul 1623, scaunul ecumenic.
1n sîarşit, a treia identificare pe care dorim să o facem
pnvcşte w, Liturghier al lui Matei al Mirelor încheiat la 26 mai 1623 ,
adică în anul care a precedat dispariţia lui. Pe acest manuscris
figurează numele unui anume loasaf de Grevena, despre care Linos
Politis, după formula utilizată în dedicaţie de învăţatul egumen de la
Dealul, a bănuit că "trebuie să fie de asemenea un episcop" 11 •
Adevărul este că mitropolitul Ioasaf de Grcvena pare să fi rezidat
permanent, în intervalul 1612 - 1623, în Ţara Român ească 12 • Numele
lui îl întâlnim mai întâi în legătură cu lucrările soborului din ziua de
Bobotează a anului 1612, de care ne-a.'11 ocupat mai sus 13 • Apoi,
într-o "carte" a mitropolitului Luca din 12 ianuarie 1622, este
menţionat şi el printre martori, împreună cu "chir Mathei mitropolit
10
"Patriiarhul Chirii de la Afaandrie" se afla la Târgovişte şi în 25 martie 1620
(Ibid em, r.r. 448, p. 497). Actul publicat de Hasdeu sub data 12 februarie l 618
trebuie să fie, după componen\a sfatului domnesc, din 1620, aceeaşi lună şi zi
(Archiva lstond a României, 1-2, Bucureşti, l 865, p. 190; în josul lui figurează şi
"i.scil11ura grecească a lui Cbiril patriarhul Alexaudriei"). Chiril Lucaris a rămas în
Ţar.: Românească până la inceputul toamnei anului 1620, asistând I?. insciunarea lui
Radu Mihnea (vezi copia scrisorii lui din 20/30 septembrie 1620, în care reproduce
veşti despre evenimentele din Mo;dova, la N. Iorga, Studii şi documente cu privire
Io istoria românilor, voi. IV, Bucureşti , 1902, p. 178-182).
11
L. Politis, op. cit., p. 387; Olga Gratziou, op. cit., p. 69-70 şip. 168- 169 (Catalog,
nr. 46).
12
Cf. opinia lui Andrei Pippidi, care crede că a stat in Ţara Românească numai între
anii "1612 - I 6 I 6" (Tradiţia politici bizantini in Jifrile române în secolele XVI -
XV/ll, Bucureşti, 1983, p . 193 ).
11
Vezi mai sus nota 6.
146
Mira", sub forma "chir loasaf episcopu Griveni cel bătrân" 14 . Era prin
urmare ajuns la o vârstă înaintată şi nu va mai fi trăit desigur mult
după data de 26 mai 1623, când cărturarul de la Dealul aşternea
dedica\ia pentru el. Deductia se bizuie şi pe faptul că foarte curând,
în 4 decembrie 1624, un alt prelat purta titlul "de Grevena",
mitropolitul Serghie, care, tot în Ţara Românească, se pregătea atunci
să plece în Rusia. cu recomandaţia lui Alexandru vodă Coconul 15 .
Trebuie să precizăm că şi iscălitura lui Ioasaf, pusă în josul acr.tlui
din 12 ianuarie 1622, este grecească.
Erau cunoscute până acum doar împrejurările în care au fost
dăruite unor înalţi ierarhi ai Orientului ortodox două din
manuscrisele lui Matei al Mirelor, cele pentru patriarhul Chirii
Lucaris şi pentru arhimandritul Gherasim - viitorul patriarh al
Alexandriei Gherasim Spartaliotis -, ambele fiind datate în anul 1615,
când cei doi se ştia că se aflau în Ţara Românească 16 • Vedem
acum că un întreg gn.p de manuscrise trebuie atribuit legăturilor
directe stabilite de Matei al Mirelor cu prelatii greci care ne vizitau
ţara în epocă, pentru un interval mai scurt sau mai lung. Să mai
spunem în plus că izvoarele semnalează în aceeaşi vreme, în Ţara
Românească, şi alte nume de ierarhi din lumea ortodoxă sud -
dunăreană, precum Partenie al Ohridei, care purta titlul de
arhiepiscop, un Ieremia "episcop de Chitra" (Kytros), un Partenie al
"Presponului" sau chiar acel mitropolit al Monembaziei, arhiereu a
cărui ucidere în 1618, în cursul tulburărilor antrenate de mişcarea lui
"DIR, B, XVII-4, nr. 91, p. 80-81; vezi şi actul din ziua precedentă, în care numele
lui este iarăşi pomenit, Ibidem, nr. 89, p. 78. Ioasaf este mentionat ca prezent la
Târgovişte şi în intervalul 1612 - 1623, anume la 28 martie 1616 (Ibidem, XVII-3,
nr. 7, p. 8).
1' Vera Merenco, Din legăturile cu Moscova, dupi materialul adunat de Gr.
Tocilescu şi I. Bogdan, în Rl, an. XXIII, 1937, 1-3, p. 73-74.

'' Vezi Olga Gratziou, op. cit., p. 164 (Catalog, nr. 36 şi 37).
147
Lupu Meb~ţeanu, o deplânge însuşi Matei al Mirelor, în cronica
lui versificată 17 • Ca să nu mai pomenim de o altă personalitate de
prim rang, patriarhul Teofan al lerusalimului, care şi el, în 1617 -
1618, cerceta ţările române, în drum spre Polonia şi Moscova 11 • Tot
acest du--te-vino de figuri eclesiastice, în mare majoritate greci, are
darul să;ne ofere sugestii pentru alte posibile relaţii ale egumenului
de la Dealul. Desigur, multi din aceşti ierarhi căutau ţările române
pentru ajutoare materiale şi ca să nu mai fie, măcar temporar,
" supăra\.i de Agarenii cei necredincioşi", cum motivează prezenţa în
Ţara Românească a lui Serghie al Grevenei actul lui Alexandru
Coconul sus-citat 19 • Dar legăturile de prietenie ale lui Matei al
Mirelor cu o parte dintre ei, acum probate în chip categoric, au fost
nutrite, fără doar şi poate, şi de unele speranţe împărtăşite în comun.
De aceea, cănd, tot în cronica lui în versuri, el evoca nădejdea irosită
pusă în Mihai Viteazul "să scoată coroana bizantină cu sabia şi să
ni-o dee", pentru ca apoi să indice alte puteri de la care grecitatea
post-bizantină aştepta eliberarea de sub otomani - Spania, Veneţia şi
''popoarele bălane" care w-mau "să vie de la Moscva" 20 - , trebuie să
vedem în aceste gânduri reflexul unor discuţii ale lui tocmai cu
17
Pentru ei vezi A. Pippidi, op. dt., loc. cit şi D . Russo, Studii istorice greco-
româ ne (Op ere p ostume), ed. Const. C. Giurescu, t I, Bucureşti, 1939, p. 74-75 ;
Partenie al Prespei (eparhie pe tu.toriul fostei R.S .F. Iogoslavia) este amintit
într-un act din 8 septembrie 1624 (DIR. B, XVII-4, m . 470, p. 458 ; iscăleşte ca
martor în greceşte, cu preci7.area "fost al Presponului").
11
N. lorga, Istoria Bisericii româneşti~ a vie/ii religioase a românilor, ed. a Il-a.
voi. I, Bucureşti, 1929, p. 259-261 şi E. Smurlo, Le Saint-Siege et /'Orient orthodoxe
russe (1609-1654), Praga, 1928, p. 25 a anexelor.
1
' Vezi mai sus nota 15.
20
N . ]orga, Manuscripte din biblioted străine relative la istoria românilor. Al
doilea memo,:u, în AA.Ri'vlSI, Seria II, t. XXI, Bucureşti, 1899, p. 4 (extras); Idem,
O descoperire în domeniul relaJiilor noastre cu Moscova, în Rl, an. XX. 1934,
1-3,p.l.
148
oaspeţii străini ai curţii din Târgovişte, lângă care se afla mănăstirea
pe care o cârmuia.
O altă categorie de manuscrise caligrafiate de Matei al
Mirelor au fost destinate sau, oricum, executate la comanda unor
membri ai aristocraţiei laice. Şi aici este loc pentru unele preciz.ări .
De pildă, în această categorie intră manuscrisul grecesc al unui
'Evangheliar, isprăvit de copiat la data de 24 ianuarie 161 O, la cererea
Catalinei, văduva marelui ban al Craiovei, Preda Buzescu, pentru a
fi dăruit de aceasta mănăstirii Sf. Sava de la Ierusalim21 • Dar Matei
al Mirelor dedica, la 7 mai 1621, un Liturghier copiat de el lui Nicola
Vistierul, despre care cercetătorii străini ai operei lui par a nu şti
nimic 22 • Personajul respectiv este, însă, destul de bine cunoscut
istoricilor români. Avem de-a face cu un boier grec, originar din
]anina, care s-a ilustrat din plin în viaţa politică a Ţării Româneşti în
decadele a doua şi a treia ale veacului al XVIJ-lea. El şi-a sfârşit
zilele luptând contra lui Matei vodă Basarab, în bătălia de la
Plumbuita, din 30/31 octombire 163223 • În acte se iscălea greceşte -
"Necula" -, ca de exemplu în cel din 20 aprilie 162924 • Fostul mare
vistier Necula din Ianina a refăcut, până în aprilie 1624, mănăstirea
Gorgota (Golgota), din judeţul Dâmboviţa25 • În sîarşit, în acelaşi grup
trebuie inclusă şi o epistolă dedicatorie a lui Matei al Mirelor,
databilă în răstimpul 1616 - 1620, pentru "prea cinstitul şi prea
21 Semnalai încă de D . Russo, op. cit., I, p. 171-172 (la fel, de altmi'lteri, precum
şi manuscrisul pentru Antim al Adrianopolelui: Ibidem, p . 172).
22 L. Politis, op. cit., p. 391 ; Olga Gratziou, op. cit., p. 69 şip . I 68
(Catalog, nr.
44). Se păstrează azi la minăstirea Iviron de la Muntele Athos, sub cota 1434.
n Vezi N . Stoicescu, Dicfionar al marilor dregători din Ţara Românească şi
Moldova (sec.XIV -XVII), Bucw-eşti, 1971, p. 217-218 şi Paul Cemovodcanu, Noi
precizări privitoare la bătăi.ia câştigată de Matei Basarab în împrej urimile
Bucurepilor (octombrie 1632), în AIIAl, t XXII-2, 1985, p. 625-626.
24 Documenta Romaniae Historica, B,
voi. XXII, nr. 252, p. 479.
"Vezi MO, an. XXIII. 1971, 3-4, p. 250. .
149
nobilul printre stăpâni, Domnu.I Scarlat învăţatu.1" 26, personaj care,
deşi rezida la Constantinopol, jucând un rol de seamă în viaţa
Patriarhatului ecumenic, a avut o certă influenţă asupra evoluţiei
politice a ţmlor române in epocă . Ca rezultat al acestei situaţii, rude
ale lui au ocupat dregătorii de seamă atât în Moldova, cât şi în Ţara
Românească, iar un domn precum Radu Mihnea, pentru a-şi asigura
protecţia lui la Poartă, a mers chiar până la a se încuscri cu el
(1625) 27 •
lnsernnările de mai sus vin în întâmpinarea unor constatări de
ansamblu pe care profesoru.I Linos Politis le-a făcut pornind de la
aspectul grafic al manuscriselor greceşti produse în ţările române la
sfărşitul secolului al XVJ-lea şi în prima jumătate a celui de-al
XVIJ-lea. Domnia sa a arătat că în întreaga cultură grecească din
epocă există două "tendinţe sau şcoli diferite" în producţia de
manuscrise, u..'la reprezentată de Muntele Athos, iar cealaltă de ţările
române, ambele deţinând "o importanţă particulară în istoria culturală
a Greciei în timpul dominatiei turceşti". Cât priveşte manuscrisP.le de
la Athos, deşi unele sunt scrise cu îngrijire, în general ceea ce le
caracterizează es~e "mai cu,-ând o austeritate monastică". în schimb,
manuscrisele greceşti copiate în ţănle române au "un aspect cu totul
diferit. Este vorba de o artă mai curând laică şi aristocratică, care
derivă, desigur, din tradiţia bizantină. dar care a primit, concomitent,
influenţa barocului occidental". Şi profesoru.l Politis adaugă:
"Manuscrisele confecţionate în această ambianţă, de preferinţă
Evanghelii, Psaltiri, şi mai ales Liturghiere, etalează o somptuozitate
extraordinară . Unele sunt scrise la comanda unor înalţi dregători ai
Curţii sau ai Bisericii, altele sunt oferite de scribi, care ocupau ei
înşişi, de cele mai multe ori, înalte funcţiuni eclesiast:~e, unor prelaţi,
» Olga Gratziou, op. cit., p. 166 (Catalog, m . 41).

r, V~ datele reunite de noi, in RatiMio Daciae, Il. p. 49-51.
150
,at, mi şi 1Jll8I sa»ea:aai.... Ca:a ce am dorit min!iGDD8n1e noastre
a faet &i scoatem în relief faptul ci. în cazul lui Matei al Mirelor,
destinatarii manuscriselor lui, adică multe din ac.este personaje de
mediu aulic, au venit, într-un fel sau altul, în conta~ direct cu tă.rile
române, în special cu Ţara Românească.
Dar, în plus, notele precedente mai au şi un alt rost. Ele ne
îngăduie să "izolăm" un alt manuscris al învăţatului prelat grec de la
Dealul, un Liturghier pe care el l-a încheiat de lucrat la 22 iunie 1620
şi care astăzi se păstrează la mănăstirea Taxiarhai de la Aigion
(Grecia). El a fost închinat de Matei al Mirelor, în chip exceptional,
nu unui membru al aristocraţiei laice sau eclesiastice greceşti, ci unui
simplu monah, pe nume Daniel, de bună seamă şi el un grec29. Cine
putea fi, însă, acest monah, pentru ca el să merite cinstea de a primi
un manuscris copiat de mâna unui ·- mitropolit ? Din analiza textului
notiţei care-i cuprinde numele~ redactat în forma m:i epigrame
arhaizante, s-a dedus doar că trebuie să fi fost un om învătat3°.
Credem, în ce ne priveşte, că suntem în măsură să oferim o primă
lămurire asupra personalităţii lui. în anul 1971, într-un studiu dedicat
miniaturilor şi ornamentelor manuscriselor greceşti de la Biblioteca
Academiei Române din Bucureşti. Gabriel Ştrempel atrăgea atenţia
asupra unui Liturghier de 45 file (ms. grec. 1427). pe care-1 data cu
aproximaţie la mijlocul secolului al XVII-lea31 • Printre majusculele
decorate cu "multă fantezie" ale acestui manuscris, Wla • T, de la
u Linos Politis, Un centre de calligraphie dallS Ies Priltdpautis danubinuta

au XVIle siecle. Lucas Buzau d .son cercle. în vot: Dixieme Co11gres /111ernanonal
du Biblioph:1es, Athc:nes, 30 scptcmbre- 6 octobre 19TI,p.1-3 (extras).
,. Olga Gratziou, op. cit.• p. 166-167 (Cotolog. •· 41)..
~ lbiât!m, p. 69 i 115.
11
Gabriel Ştrempel~ Mini.atwi I on,ame,,Je En mQIIJUC1'Ve grecqti ale Biblio-
llrdi Acatiemiei R.S. R o ~ ia "Bn:Jc6ms1 M cw■ Hmr lstoc:icc•.-. XL, 1971,
].p.._4S.,4.
lSl
f . 19 - are lângă ea chiar autoportretul miniaturistului. "Daniil
ieromonah", al cărui nume se citeşte pe rotulul ce se desfăşoară în
Jurul barei varticale a literei 32 • Nu ştim încă unde a vieţuit şi lucrat
acest călugăr grec. Dar este sigur că, din moment ce în 1620 un om
ca Matei al Mirelor ii omagia în chipul arătat, atunci el era deja în
plmă maturitate artistică , ceea ce obligă la o re-datare a
m.;.nuscrisului de la Biblioteca Academiei din Bucureşti cu cel puţin
un sfcn de secol mai devreme. Remarcăm totodată că o însemnare de
pc manuscrisul dăruit lui de Matei al Mirelor atestă că în 1622 acesta
i~1 schimbase posesorul, ajungând în mâna lui Theophanes, episcop
de Vechiul Patras33• O explicatie a înstrăinării lui ar putea fi încetarea
din viaţă a lui Dan.iil.
Deci călugărul Daniil era el însuşi un cărturar, caligraf şi
miniaturi.st, fapt care luminează din plin scnml gestului lui Matei al
Mirelor. Relatia dintre cei doi este revelatoare pentru un nou tip de
mentalitate, cea umanistă. l ar îndrăzneala lui Danii} de a-şi strecura
autoportretul în paginile ms. grec. 1427, care de acum încolo trebuie
datat în primul sfert al secolului al XVIl-lea, ne aduce implicit spre
ideea desprinderii pronunţate din anonimat a individualitaţilor
anisu cc, trăsătură caracteristică a modernităţii 34 . Pe tem eiul acestui
n VeLJ rt,idem, fig. 28 de la p. 45. D spre acest manuscris cf. Gh . Bulu\ă şi Sultana
Crata. ,1,,1:::.-:~scnse r.:1,, iate Şi ornate din epoca lui Alatei Basarab, Bucureşti, 1984,
p . 58 (il d atc-ază I.Ol la "mijlocul secolul~ al XVTI-lea").
n Olga Gratzieu. op.cit., p. 117.
l< Ven, sub acest raport, con5ideraţiile pline de interes ale lui P. P. Panaitescu,
inu-un le>.I eJ:tat postu."ll: I'.cr.aş:terea şi românii, în AllAI, t. XXII-2, 1985, p. 727 .
Autorul socoale că în societatea rom â.-iea:;că sunt absente unele caracteristici
ale " ad ev ăra t ei" Re naşteri, printre care "individualismul manifes at prin scriitori
cuJ\i" . Tot.u.,tj, dacă ne gândim la ~--iii zugravi ai bisericilor Cantacuz.inilor din Ţara
Românească, dm a doua jumătate a secolului al XVII-l e.a, C-JJtl ar li Pârvu Mutu şi
echipa lui, constatăm că ei încep să-şi streco..re în mod co:istant autoportretele în
colţuri discrete ale edificiilor pictate.
152
exemplu ne este îngăduit, credem. să întrezărim şi în prezenţa
repetaiă a autoportretului lui Anastasie Crimca în ~anuscriselc strict
contemporane de la Dragomirna o trăsătură similară. Sigur, Anastasie
Crimca era ctitor al aşezământului monastic de la Dragomirna
(1609). El era, de asemenea, un înalt prelat, mitropolitul Moldovei.
Nimic mai firesc, prin urmare, să-i regăsim portretul pe manuscrise
dăruite propriei sale ctitorii, mai ales dacă ţinem seama şi de tradiţia,
bizantină, dar şi autohtonă - portretul lui Ştefan cel Mare pe
Evangheliarul de la Humor (1473) - a miniaturilor cu portrete de
donatori. Totuşi, gestul repetării atât de insistente a portretului său ne
face să ne gândim şi la altceva, anume că, pe lângă mitropolit şi
ctitor, Anastasie Crimca era în plus şi artistul care a împodobit
cu mâna lui marea majoritate a manuscriselor din zestrea
Dragomime?5• Paralela cu cazul autoportretul ui lui Danii! se impune
aşadar de la sine şi va trebui adâncită ...
i, Vezi reproduceri foto la G. Popescu-Vâlcea, Anastasie Crimra, Bucureşt i , 1972.

1n plus, aceleaşi manuscrise datorate lui Crimca şi şco l i i lui, cu vesmân tul lor atât de
bogat in imagini, vădind o inconfund ab ilă am p ren tă a gustului pentru pitoresc,
desigur de sorginte folclorică, ne grăiesc, in ansamblu, despre un ad evăra t tnumf al
vizu alului, care, la rândul lui, ne trimite nu atât la tr:idi\ia bizan t i nă, cât la o
deschidere mentală modernă, pentru care textele sacre, inghe\ate în slovele "limbu
sfinte" slavoneşti, nu mai satisfăceau.
153
X. MĂRTURil INEDITE
ALE UNOR MISIONARI CATOLICI
Scrisorile, rapoartele şi relaţiile misionarilor catolici în ţările

române, dincolo de rivalităţile şi conflictele lăuntrice, între diferitele
ordine sau membri ai acestora, pe care ele le reflectă. conţin adeseori
crâmpeie de informaţii extrem de preţioase, uneori unice, cu privire
la istoria culturii. a mentalitătilor şi chiar istoria politică românească
din epocile în care autorii lor şi-au desfăşurat aici activitatea. în
ansamblu, ace.şti reprezentmţi ai Apusului, cu înzestrare şi pregătire
variabile, au îndeplinit tctuşi, în era Tlll"cocraţiei, cum a fost secolul
XVII, functia unui necesar canal prin care mediile aulice româneşti
au menţinut legătura cu lumea exterioară europeană. Iar în concepţia
unor domni români, ca de pildă Radu :W.dhnea sau Vasile Lupu, în
pofida apartenenţ~i lor la spaţiul spiritual ortodox - sau poate tocmai
de aceea ! - • contactele cu suveranul pontif de la Roma, capul
spiritual al mmi întreg complex de state occidentale, constituiau
o chestiune de prestigiu, în fond o manifestare - ce-i drept, oarecum
platonică - de independenţă faţă de Po~ care nu încuraja defel
asemnea raporturi, ba chiar le interzicea.
in căutare de noi mărturii despre evoluţia în timp a societăţii
româneşti, istoricii români au început să exploreze încă din secolul
trecut Arhiva Congreptici De Propaganda Fide, de la Vatican Qon
Bianu - 1&"83). Dar 1e poate lipUDC ci abia prin masivele studii
ale lui G. Ci\mesrn, p:,hlia«e 1n 1925 fi. rmpectiv. 1930, în
154
"Diplomatarium Italicum", acest depozit arhivistic de excepţională
însemnătate a început să fie cu adevărat cunoscut. Multe din textele
scoase la iveală şi din datele culese de Călinescu au slujit din plin la
pregătirea recentei serii de volume Călători străini despre Jările
române. însă cercetările ulterioare, ale altor reprezentanţi ai
generaţiei interbelice (Fr. Pall, B. Morariu, D. Găzdaru), în acelaşi
fond de arhivă, au vădit elocvent câte mai rămân de făcut, câte
descoperiri mai sunt de aşteptat în sutele de registre şi dosare păstrate
acolo.
•
Atât începutul, cât şi sfhşitul biografiei lui Andrei
Bogoslavic sunt pline de semne de întrebare. In două din scrisorile lui
inedite, redactate la Târgovişte, în pragul anului 1628, de care
ne vom ocupa ceva mai departe, el susţine că ostenea în slujba
catolicismului ÎI1 ţările române de doisprezece ani. Asta ar însemna
că a sosit în părţile noastre prin 1616. Sigur este că în 20 august
1618, din Iaşi, unde era atunci domn, Radu vodă Mihnea îl trimitea
la Roma, cu o scrisoare către papa Paul al V-lea (1605 - 1621) 1• în
textul respectivei scrisori este menţionat sub numele "Apharia". Dar,
aşa cum a intuit G. Călinescu, Andrei Apharia şi Andrei Bogoslavic
sunt unul şi acelaşi personaj2. Dovada a ieşit la iveală ulterior, odată
cu publicarea relaţiei de călătorie din 1641 a lui Petru Bogdan
Baksic, ajuns chiar în acel an episcop de Sofia, în locul lui Ilie
Marinov. Prelatul catolic discută la un moment dat împrejurările în
care minoriţii conventuali ar fi "uzurpat" veniturile din Ţara
1 Vi!'gmja Vasiliu, n Prindpato Moldaw, e la curia papale .fra ii 1606 - 1620, în

DI. ll, Roma, 1930, p. SB.
2 G. Cilincscu, Altre notizie n,î musionari cattolici nri paesi romeni, în aceeaşi
publicaţie fi acelaşi tom, p. 30S-306.
155
Rominească., ce după el ar fi revenit de drept călugărilor obscrvanţi
din custodia Bulgariei (înfiinţată în 1624). Autorul acestui litigiu ar
fi fost tocmai "călugărul Andrei din Lesina, care s-a numit apoi
Bogoslavic". Or, "Apharia" provine de la Pharos(= insula Lesina)
din dreptul coastei Dalmaţiei3. De altminteri i se va mai spune şi
Andrei "Dalmatinul'14 •
Tot episcopul Baksic afirmă că, la origine, el ar fi fost un
"călugăr obscrvant de al nostru" şi ar fi ţinut de mănăstirea de la
Zelema (nu departe de K.iprovac, principalul centru catolic din
Bulgaria). Dar, odată ajuns la curtea lui Radu Mihnea, "fiind om
învăţat", domnul l-a făcut "secretar al său pentru limbile latină şi
italiană". Ulterior i-a încredinţat chiar misiuni "în diferite părţi",
''trimiţându-l şi la Constantinopol cu tributul". Acolo s-ar fi dat drept
franciscan conventual, înşelând pe vicarul patriarhal catolic, care l-a
numit "comisar general" în Ţara Românească. Aşa ar fi încăput
aşezările catolice de aici sub controlul minoriţilor conventuali 5 •
Când s-a întors de la Roma, de unde a pornit în martie 1619,
Bogoslavic nu ~-a mai găsit în scaunul domnesc al Moldovei pe Radu
Mihnea, ci pe Gaspar Graţiani (1619 - 1620). Se pare că în Moldova
l-au apucat evenimentele din august-septembrie 1620 - răscoala lui
vodă Graţiani şi expediţia otomană care a înnăbuşit-o -, clici el
pomeneşte în relaţia lui din 1623 despre Moldova de un răstimp în
care a fost "rob la tătari", după ce Gaspar Graţiani şi-a pierdut viaţa6 •
>Vezi discuţia Mariei Holban, în Introducerea la voi. V din Călători străini despre
f4rile române, Bucureşti, 1973, p. XIII (vezi şip. 1).
• Jbidem,p. 15.
'Ibidem, p. 252. lnaînte de a trece în scaunul domnesc al Moldovei, în august 1616,
Radu Mihnea a fost domn al Ţării Româneşti (1611 - 1616). Aici, în Ţara
Românească, va fi sosit mai întâi Bogoslavic, de unde Radu Mihnea 1-a luat cu
eJ 1n Moldova.
'Ibidem, p. 7. Pentru 1ntosrccrcade la Roma, în martie 1619, vezi Vrrgiilia Vasiliu,
op. cit., p. 61.
156
Oricum, curând îl regăsim în Ţara Românească, al cărei tron fusese
ocupat din nou, în septembrie 1620, de Radu Mihnea. Acesta îl va
trimite într-o a doua misiune la Roma, unde va primi, în 15 mai
1623, scrisori ale papei Grigore al XV-lea, adresate atât lui Radu
Mihnea cât şi lui Ştefan Tomşa al Moldovei7 •
În haz.a lor, Bogoslavic se întorcea în fruntea unei "echipe" de
şase misionari franciscani, meniţi a se îngriji de starea spirituală a
comunităţilor catolice din Ţara Românească, Moldova şi Bulgaria
Unul dintre aceşti călugări, Paolo Bonnicio (Bonici) din Malta, a fost
cooptat pentru misiunea din ţările române la Cracovia. El tăcuse
drumul dintre Viena şi Cracovia împreună cu Bogoslavic. Au mers
deci în Moldova, unde Bogoslavic a zăbovit şase luni, după care a
trecut în Ţara Românească, la Târgo"viş~.::, "pentru a sta mai la larg"
în mănăstirea catolică de aici 8• între timp, pe scena politică din tările
române se petrecuse iarăşi o schimbare, de astă dată de un interes
istoric cu totul special: Radu Mihnea, după ce dobândise încă odată
scaunul domnesc al Moldovei, izbutise pentru prima oară să lase în
locul său, pe tronul Ţării Româneşti, pe fiul său minor Alexandru (de
aceea poreclit "Coconul" !). A început astfel o nouă experienţă de
"unire dinastică" a celor două state româneşti' extracarpatice, ce a
durat până în ianuarie 1626, când Radu Mihnea s-a stins din viaţă 9 •
Andrei Bogoslavic se afla deja în mod sigur la 15 mai 1624
în Târgovişte, deoarece de atunci datează o scrisoare, în limba latină,
trimisă la Roma de Alexandru "Mihnicvici" (Coconul), domnul
"Valahiei Transalpine", în cJ.Te îi sunt certificate meritele în
7
Eudoxru de Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, voi VIIl ,
Bucureşti, 1894, nr. DLXXXVI-DLXXXVIl, p. 404-405 .
1
Călători străini..., V, p. 15 (afinna\ie a lui Paolo Bon ici din 24 aprilie I 630).
9
Vezi Ştefan Andreescu, Restitutio Daciae, voi. II, Relafiile politice între Ţara
Românească, Moldova şi Transilvania în răstirr.pul 1601 - 1659, Bucureşti, 1989,
p. 35-84.
157
activitatea misionară 10 • Va rămâne neîntrerupt la Târgovişte în
urm.ătorii ani . În scrisoarea lui din 18 ianuarie 1628, el se va plânge
că . după ultima-i plecare de la Roma, nu a primit din partea
C ongregaţiei De Propaganda Fide decât două mesaje, unul din 27
noiembrie 1626 - "per mano del custode delli Padri zoccolanti'n
Bulgaria" -, iar celălalt din 20 aprilie 1627. Şi, în ambele, nu era
decât indemnat să respecte şi să dea ascultare episcopului de Sofia,
ceea ce i-a pricinuit nu puţină neplăcere (m 'arrecoro non picciol
disgusto ). Căci el a respectat (riuerito et honorato) pe prelaţii
Bisericii catolice dintotdeauna, dar asta nu înseamnă că trebuie să
îngăduie episcopului de Sofia să se amestece în administrarea
mănăstirii lui de la Târgovişte (che s 'ingerisca ne/ mio Conuento di
Targouistl) şi în sufleiele "fraţilor" a căror îngrijire i-a fost acordată.
În absenţa unui ordin expres din partea Sf. Scaun, se socotea
îndreptăţit să procedeze şi în continuare astfel.
Spre a-şi explica mai bine „titudinea, Bogoslavic arată mai
departe că, în puţinele centre catolice din Moldova şi Ţara
Românească, 11u există măn~stiri sau "case" (ne monasterij, ne
habitation 'alcima) , în afara de cele ale ordinului său, adică al
minoriţilor conventuali. Apoi, el se străduieşte să demonstreze că
oricărei dependenţe a lui faţă de dioceza de la miazăzi i se opune
chiar ... geografia: " ... e poi esso Vescovo ne sta cola alla parte
Occidentale del Danubio, 8 giomate lontano, et io alla plaza
settentrionale d'esso Danubio giomate 6 et in mezo d'ambedua (?)
noi ui e'l Vescouato di Nicopolii alia ripa d' esso fiume" . Episcopul
catolic de Nicopole, "Tomaso Pirouski", care era sufragan al
arhiepiscopului de Lvov„ stătea în Polonia "et non ui puo tenere
la sua residentia' n quella Cittâ <Nicopole>, per esserui tutt'iui
10
Arch ivio di Propaganda Fide, Scritture originale. Co11gregazio11i Ge11erali, 1635,
voi. 152, f. 384.
158
Turchi". De aceea, a vrut să-l desemneze pe el ca vicar general în
această diocez.ă, însă episcopul de Sofia i-a împiedicat vizita.
în sfărşit, "in Moldauia ui rissiede'I Vescovo Bacoviense mio piu
vicino". Iată deci că pretenţiile de autoritate ale prelatului din
Bulgaria nu aveau nici un temei, ci constituiau doar un amestec
abuziv într-o zonă pentru care el, Bogosimc, era "Comissario
generale ... e non frate semplice"' (cum avea să sublinieze în cealaltă
scrisoare, din 20 ianuarie 1628, pe care o vom examina îndată). În
plus, epi scopul de Sofia nu ştia alte limbi decât "slava" (la
schiauona) şi - "prost" - italiana. Or, în aceste ţări era nevoie de
persoane care să cunoască "la lingua Valaccha, Ungara, Turca,
Sahsona, Latina et Greca cosa che ne lui n'alcuno frate suo
possede" 11 •
Detaliul din scrisoarea până aici rezumată cu privire la
numirea lui Bogoslavic ca vicar general pentru episcopia de Nicopole
are darul să proiecteze oarecare lumină asupra unei acuzaţii ce i-a
fost adusă mai târziu. Anume că el "se dădea drept episcop al Ţării
Româneşti"(!) şi că, în această calitate, ar fi trimis multora "scriso1i"
şi "bule" 12 • Acuzaţia o găsim, de fapt, mai -întâi rostită de Ilie
Marinov, inamicul personal al lui Bogoslavic, care, la 6 februarie
1631, din Kiprovac (Chiprovat), îşi începea un raport către Roma
evocând "scandalurile" produse în Ţara Românească de el, pe vremea
căruia "mai mult de o sută de persoane" s-ar fi făcut "schismatice"
(ortodoxe) . Printre altele, Bogoslavic "facendosc Vescouo piglaua
tributo di questi poveri christiani come fano li scismatici"', ba chiar
11
Ibidem, 1631, vol. 73, f. 89. Aşa cum s-a observat, eforturile minori\ilor
observan\i bulgari de a-i dizloca pe minorit-ii conventuali italieni din Ţara
Româneasd. izvorau din nevoia imperioasă de a-şi crea o bază materială în afara
teritoriului supus administraţiei otomane (Maria Holban).
11
Ca1ători străini, V, p. 212 (acuzatie a lui Baksic, în rela\ia lui despre Tara
Românească din I 640).
159
\inca pc lângă el doi sau trei paj~ ~ ce - adăugăm noi - era desigur
mc-rut să contribuie la aura lui de prelat 13. Poate că tocmai poziţia de
vicar general pentru dioceza de Nicopole, delegaţie pe care în
rcalnzte nu a putut-o îndeplini, să-i fi oferit pretextul pentru un
asemenea comportament.
A doua scrisoare inedită a lui Bogoslavic, redactată tot la
T â.rgo\1şte. în 20 ianuarie 1628 - deci la numai două zile după
pnma-, are în principal ca obiect cererea de a i se confecţiona o nouă
scrisoare "patentă" (un altra Patente), din part.ea papei Urban al
Vlll-lea, prevăzută cu sigiliu, din care să reiasă că este acreditat de
pontiful roman în aceste părţi. Pe cea veche o pierduse, împreună cu
alte lucruri, "in !!.'la fuga per i1 t.eror cl'una scorreria che fece i1 gran
Khan de i Tartari in questa Prouintia" (Ţara Românească).
Bogoslavic repetă şi mai jos rugămintea ca papa să scrie domnilor
Moldovei şi Ţării Romaneşti, solicitând protec\ia lor pentru el şi
pentru ceilalii minoriţi conventuali (cu sublinierea: "significandoli
come Sua Santita mi manda in queste parti" !), şi în schimb oferindu-
li-se "ii sinule con le Chiese e Monast.erii del loro Rito greco" din
)talia. Apoi, el precizeaz.ă că "delii Nomi delli sudetti Prencipi V. S.
fara lasciare la soprascritta perche fin'ad hora non sapiamo chi deue
ucnire; ma come uerano facilment.e si fara la detta soprascritta tanto
piu quanto cbe queste Persane non guardano a questo ma ben al
sigillo et questo maggior lui ui e, maggior conto tengono della
l<ette>ra, et si gloriano d'hauer d'un tanto gran Sre come îl Papa e
ltttcre et le uano publice mostrando specialmente il sigillo alli Baroni,
ct li loro Vescovi". 1n fapt, la data alcătuirii acestei scrisori era
vacant, încă, numai scaunul domnesc al Ţării Româneşti. Potrivit
unei insemnări contemporane, Alexandru lliaş, noul domn desemnat
de Poartă, şi-a ocupat reşedinţa - Bucureştii - abia în 28 ianuarie
11
APF, Scritr. orig. Congr. gen.., 1631, vol. 73, f. 165.
]60
1628 (st. v.) 14 • Despre fostul domn, Alexandru Coconul, Andrei
Bogoslvic spune că "e stato questi giorni chiamato alla Porta del
Ora.., Sre <sultanul> et si crede che sia stato leuato il Prencipato per
essere ancora fanciullo d'anni 18 e non abbile al gouerno" 15 • În
realitate ştim că Alexandru Coconul fusese mazilit şi plecase la
Constantinopol în 15 şi, respectiv, 18 octombrie din anul precedent,
aşadar cu trei luni mai devreme de data redactării scrisorii 16 • Se prea
poate ca misionarul nostru să se fi aşteptat şi la o schimbare similară
şi la cârma Moldovei, aflată încă în mâinile lui Miron Bamovschi, cu
atât mai mult cu cât trebuiau să treacă cel puţin câteva luni până să
se vadă în posesia scrisorilor papale. De aceea va fi cerut ca şi în
scrisoarea destinată Moldovei să fie lăsat loc liber pentru numele
domnului. Este în fond vorba de reflexul experienţei trăite de el, în
lungul anilor de şedere în ţările române, în legătură cu practica
otomană de schimbare deasă a domnilor, uneori co;;;:omitcnt în
ambele state de la miazăzi şi răsărit de Carpaţi.
Deosebit ele interesante sunt remarcile lui Andrei Bogoslavic
despre politica religioasă a lui vodă Alexand ru Coconul şi a tatălui
său, Radu Mihnea: " 'oi per la perdita di questi 2 Prcncipi non
so come la farcrno ncll'haucnirc, per chc da questi haucuamo uietu
el Am1citia". Este încă o mărturie, care se adaugă altora, deja
cunoscute, despre favoarea specială de care s-au bucurat misionarii
franciscani sub "Mihm:şti". De ajuns să ne gândim că şi Paolo
" P. P. Pan~1te_;cu, Manu.l'crisel.: slave din Biblioteca Academiei R.P.f<.,

Buc'..lreşti,1959, nr. 24, p. 38 .
15
Acec-~, vârstâ este indicată, la 9 deccmhrie 1628, şi de Sebastiano Ycnier, hatlul
venc1ian la Po artă, care 1-a cunoscut acolo perso nal. Acesta ii caracteriLeaY.ii astfel,
după întâlnirea avută : " ... di bella inc.iole si comprende pero esscr assai scmplice, e
cli poche parole" (Hunnw.2ki, Documente, IY-2, Bucure:_;li, I 884 . nr. CCCCLXXX,
p. 421).
16
P.P. Panaitescu, op. cit., loc. cit.
161
Bonici adus de Bogoslavic în Moldova, în 1623, aşa cum am văzut.
a fost rctinut la curte de Radu M ~ în calitate de secretar pentru
limba italianăn. 1n aceeaşi scrisoare mai este consemnat şi zvomd ci
Radu Mihnea (Radulio Corvino) ar fi fost otrăvit de unii din boierii
săi - e d 'alcurri Baroni (come si dice) fa 11enenato -, după cc ei m
descoperit că "vroia să plece din tari în Italia cu 6 milioane de
galbeni şi alte averi" (fu prima scoperto che si uoleua partir de/
Paese per Italia con 6 milioM d'oro d altro tesoro}. Şi Bogoslavic
încheie astfel fraza: •com'in effetto uoleuamo" 11 !?!
Este al doilea izvor, din câte ştim. cu.prinz.ând zvonul despre
asasinarea hri vodă Radu Mihnea. Iar ştirea despre dorinţa lui de a
părăsi tronul Moldovei şi a se retrage în Italia coroborează afirm.atia
lui Paolo Bonici, din reJatia lui din 1632. după care Radu Mihnea, în
ajunul morţi~ ar fi vrut să-l trimită la Rom.a, să-i cumpere "acolo un
domeniu", cu cei .300000 de scuzi pe care îi avea depozitaţi în cetatea
Hotinului 1s. Faptul nu este deloc imposil>il, dacă ţinem seamă şi de
cicpW1crile de bani pe care în mod sigur domnul le-a făcut la
11
Câlmori strii11i, V,p.26.
11
APF, Scritt. orig. Congr. gen., 1631, voi. 73, f. 90-91. La sfârşit, Bogoslavic
mai \file să comunice la Roma încă o ştire, în legătură cu otomanii: turcii au înălţat,
în decurs de trei luni, fortăreaţa de la Daşov, cu patru bastioane şi "una torretta in
mezo", menită să le protejeze hotarul contra incurs,unilor cazacilor. Ştirea este
autentică, fund vorba de fortăreaţa de la Ozu (Oceacov), la vărsarea Niprului în
Marea r-.:eagră; lucrarea a fost rea:izată în vara anului 1627, sub supravegherea lui
Capudan pa.,<;a (= amiraluJ flotei otomane) şi în prezenţa lui Alexandru vodă Coconu.I
(N . Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria românilor, voi. XXIII, Bucureşti,
19 I 3, p. 164-165; Documenta Romaniae Historicn , B, Ţara Românească, vol. XXI,
nr. 195, p. 344 şi nr. 277, p. 456).
19
Ca1Jtori strE.ni, V,p. 21-22; Hunnuza.k:i.,Documenfe, IV-2, nr. CCCCLXX, p.
416.
162
Venetialll. Şi apoi trebuie awt în vedere că de timpuriu şi nu fără
rost contemporanii i-au spus Radu vodă "Râmleanul" 21•
Scrisorile inedite ale lui Andrei Bogoslavic din 18 şi 20
ianuarie 1628 constituie ultimele dovezi ale prezentei lui fruntea
mănăstirii franciscane din Târgovişte. Ele al! a fi citite şi analizate
împreună, deoarece scrisorile papale, solicitate în a doua epistolă,
dacă ar fi fost obţinute, i-ar fi întărit incontestabil pozitia în conflictul
lui cu episcopul de Sofia, de care e vorba în cel dintâi mesaj.
Urmarea a fost însă alta. Paolo Bonici, într-o scrisoare expedi ată din
Galati, ta 24 aprilie 1630, spune că se afla acolo ca să încerce să intre
în Ţara Românească şi să ia locul lui Bogoslavic, despre care auzise
că, după cc a !:lat "trei sau patru ani" în mănăstirea de la Târgovi. te,
"a venit un episcop şi l-a luat cu sine în urma purtări i sale rele" 22 . ll ic
Mari nov a izbutit deci să-l îndepărteze pe la j umătatea lunii august
1629, cel tirziu. când pr!!zenta lui este atestată la Târgovişte. Între
timp, în congrcgatia cardinalilor e la Propaganda Fide din 12
decembrie 1628 s-a dat citire unor scrisori ale v(Garului patriarhal din
Constantinopol şi ale "paharnicului" domnului Ţări i Româneşti , pe
nume Antonio de Via - un personaj destul de enigmatic, cc rămâne
JD Hurmuzaki, Documente, IV-2, nr. CCCCLIX, p. 407, nr. CCCCLXX.X, p. 421-

423, nr. CCCCLXXXUI, p. 425-426, nr.CCCCLXXXV1I, p. 42 7-429; voi. VIII, nr.
DCl,p. 417, nr. DCIII,p. 418, nr. DCXX!V,p. 432.
21
Inscripţie de la Târg o vi te, din 29 iu lie 16 I 2, cili tă şi co ienlată de N. Iorga, O
contribufie la istoria lui Mihai Viteazul, în CL, an. X.XX V ( 190 I), p. 95 . Porecla era
desigur menită a-1deosebi de predecesorul său omonim„ Radu vodă Şe rban (1602 -
1611). Ea provine, a~ cum a presupus Iorga, de la educa\ia oc cidcnlală, la Vene\ia,
primită de Radu Mihnea, dar şi, poate, de la orientarea lui pro - catolică, marcată în
primul rând prin pre-L.Cnla la curtea domn ească a unu i mare num ăr de italo-levantini
calOlic:i
D Cilori străini, V, p. 15 (vezi şi mai sus nota 8).
163
a fi studiat •. cu privire la comportamentul reprobabil al lui Andrei
Bnf:o la \ic . Atunci s-a luat hotărârea să se intervină pe lângă
ministrul general al minoriţilor conventuali, ca să trimită la
mă năstireadin Târgovişte trei călugări, care cu învăţătura şi cu viaţa
lor exemplară să îndrepte impresia lăsată de viaţa scandaloasă
a lui Bogoslavic. Ulterior, vicarul patriarhal din Constantinopol a fost
numit şi prefect al misionarilor din Ţara Românească, iar acesta l-a
expediat mai întâi la Târgovişte pe Pietro Paolo Bruni din Perugia şi
apoi pc Gregorio da Bari 23 .
Când a sosit la Târgovişte, în august 1629, Ilie Marinov a
încercat de fapt, după cât se pare, să ia în stăpânire mănăstirea de
acolo. Dar el 1-a găsit deja instalat pe Pietro Paolo Bruni din Perugia.
A rezul tat un incident despre care dispunem ~i:: două versiuni
co ntradictorii . Astfel, fratele Bruni va scrie din Bucureşti, la 16
august 1629. că episcopu! de Sofia a venit în mănăstirea sa (ne/ mio
conv~1110) din T ârg ovişte, însoţ i t de doi călugări observanti, pentru
a i-o lua (pe.'" togliermelo). El s-a refugiat "di notte" la Bucureşti,
unde era reşedinţa domnească, şi s-a plâns lui Constantin Vevelli,
"cogmto del Principe e principal Barone", care l-a asigurat că nu se
va întâmpla nimic şi l-a luat sub proteciia lui 24 • În schimb, Ilie
Mari nov va susţ ine că atunci când a ajuns la Târgovişte "fra Pietro di
n V cz1 Bonaventura Morariu, Notizie storicJ:e sul convento francescano di

Târgo, ·. e (Va lacchia) (sec. XVII), în "Acta Historica", t. IV, Munchen, 1965, p. 93 .
\'1caru.l p::.tri~rhal Gug li lmo Foca da Perugia a fost desemnat prefect al misiun ilor
di n Ţ ara Romf.ne:iscă şi Mo ldova la 30 iar.uarie 1629 (G. Călinescu, Alcuni
mi.uior.ari cat:olici italiani ne/la Mo ldavia nei secoli XVII e XVIII, în Dl, l, Roma,
1925, p. 23).
i< B. Morariu, op. cit., loc. cit. Se şti e că , într-adevăr, B atişte Vevelli era cumnatul
lui vod.1 Alexandru ru.~~. cel 1Ze, acum, în august 1629, îr,că mai ocupa tronul Ţării
Românt'Şti (N . Stoicescu, Dicţionar al man·lor drcg li!ori din Ţara Româncascl şi
Moldova (sec. XIV - XVII), Bucureşti, 1971, p . 346-34 7).
164
Pcrugia", a găsit în mănăstire "un nostro fratte huomo da bene ii
quale era da utile aquel popolo perche sapeua ben la lingua Valacha,
Gt-eca. Turchesca, Tatiana, e Slauona". Dacă lucrurile au stat
într-adevăr aşa, înseamnă că Bogoslavic fusese îndepărtat încă
înainte de august 1629. OricUJl} Pietro Paolo Bruni l-ar fi "bătut şi
gonit din mănăstire" pe acest călugăr observant. Curând, însă, s-a
produs vizita lui, a episcopului. Şi iată versiunea sa asupra celor
întâmplate: în seara sosirii, îndată după cină, "fra Pietro di Perugia"
a zăvorât biserica şi a fugit (sero la Chiesa e fugi via), acuzându- l
apoi în faţa domnul ui că ... ar fi vrut să-l omoare !?! În continuare,
Ilie Marinov respinge cu hotărâre una din multele "minciuni "
răspândite pe seama observanlilor din ascultarea lui de către minorit ii
co nventuali, wurne că ci nu cunosc limbile neamurilor în mijlocul
că rora sunt trim i~i: "Et per Dio gratia se trouano d'ogni sorte di
linguagi fra di noi, Latino, Taliano, Grecco, IllyTico, Turchesco,
Ungaro, Albancsc, Val acho, e di tulle queste lingue e bisogno in
qucstc p~.rti, el qt,c!li c ic uengo1!0 d'Halia non sano se non Italiano
e Latino, co,nc uu\:t<: chi! fa.cino frntto delle animc ?" 25 • Altfel spus,
tocmai ci, minori:ii conv.:~ntuali, nu •:r,-m pregătiţ i să-ş i îndeplincasd.
misiunea ...
llic Marinov l-a lăsat la T ârgovi~lc e un că l ugăr observant,
fr. Angelo Morcov, care, însă, a trebuit foarte curând să-i cedeze
locul lui Pietro Paolo Bruni. În 21 aprilie i 630, înainte de a se
întoarce în mănăstirea lui de la Kiprovac, ci s,:: găsca în Bucureşti ,
unde-l întâlnea pe Gregorio da Bari, proaspăt sosit de la
Constantinopol 26 . O scrisoare a vicarului patriarhal de aco lo, din 24
iulie 1630, şi ca i;;:.:!i tă, cantine ecouri ai <! confmn tă rilor din Ţara
u Vezi mai sus nota 13.

lllTcxtul scrisorii cu această dată., în ane.i.ele studiului lui G. Călinescu, Altr.t
11otizie... , nr. V, p. 332.
165
Românească. Despre aceste tulbmări (disturbl) i-a relatat vicarului şi
solul transilvănean Mihail Tboldalagi. care în drum spre Poartă
străbătuse Ţara Românească. La întoarcere, el a prcmis să-i
"recomande" p minorilii conventuali domnului de la Bucureşti
(Leon Tomsa). Urmeaz.ă în scrisoare o remarcă deosebit de
mtcrcsant2: "La mutationc continua et irnprouista che si fa dal Gran
Sig-re cii qucili Prcncipati di Valachia e di Moldavia (come al
prcscntc ha fatto anco qucl di Moldauia non essendoui stato piu di sei
mc i} riet:rca appoggio continuo di questa Cittâ, come sin hora ha
fatto r ccc-mo Amb-r di Fran.za, senza del qu.ale li nuovi Prencipi
difftcilrncnte sarebbero continuato d'accettar li nostri frati; e si
possono scmprc raccomandare alli nuoui, pcrcbe si partino sempre di
qu â" 27 . Aşadar, situaţia politică ce a caracterizat epoca imediat
anterioară lungilor domnii ale lui Matei Basarab şi Vasile Lupu,
anume instabilitatea tronurilor din cele două ţări româneşti
extrac2.rp:i.tic.:. - ş;. t1tr-adevăr, Alexandru Coconul, la care se face
aluz ie în acest text, nu domnfr.e în . foldova decât o jumătate de
an ! -, punea î:1 pi!ricol soarta misiunilor franciscane. Soluţi a era
intervc n\ia chiar la Con tantino ol, pe lânga domnii nou numiti, a
reprez ntanţ ilor diplomatici ai puterilor europene catolice. Iar,
cu titlu de exemplu., este evocat în acest sens efortul necontenit depus
de ambasadorul Fran\ei la Poartă, Philippe Harlay, conte de Cesy,
ceea cc confim1ă din plin o ob servaţie a lui Iorga despre rolul major
27
APF, Scrirt. orig. Congr. gen. , ·I 642, voi. 148, f. 355-356. ln aceeaşi epistolă este
c-0nsemnată pri'11irea scrisorii din Gal aţi a lui Paolo Bonici (vezi mai sus notele 8 şi
22), căruia vie-arul Giovanni delia Frara i-2 trimis, în schimb, "l'obe<lienza, conforme
al ia sua richiesta, perche se bene io non Io conosco, m'ba fatto fede ii s-reAntonio
deuia gi a coppiere de) prencipe passato, cbe lo conosce, e che da buonissima
sodisfattione" . l ată deci o nouă menţiune despre Antonio de Via. fostul "pah::irn.ic"
al lui Alexandru Tiiaş, acum retras la Poartă, împreună cu stăpânul său.
166
jucat de ace.st personaj întru susţinerea prozelitismului catolic în
spaţiul românesc2'.
Ce s-a întâmplat cu Andrei Bogoslavic după ce a fost silit să
părăsească Ţara Românească? Datele cunoscute până astăzi sunt
extrem de sărace. De aceea socotim util să mai semnalăm o scrisoare
a lui inedită, care constituie ultimul reper biografic sigur. Ea este
datată astfel: "Da Soffia di doue parte per Valacchia il 22 d' Agosto
1631 ". Iar semnătura este: "Il P. Maestro Andrea Dalmatino". În
acest mesaj către Congregaţia De Propaganda Fide Bogoslavic nu
face altceva decât să-şi justifice plecarea din Ţara Românească pe
motiv de ... boală ! El aminteşte că, pe drumul de la Roma "verso ii
Paese Turchesco", în Germania, s-ar fi înbolnăvit şi ar fi fost
suferind "d' infirmita grave" preţ de un an şi jumătate . Ţine să
sublinieze că nu ar fi putut răzbate "al luoco di Moldavia et
Valacchia" fără ajutorul împăratului Ferdinand II . Odată ajuns în faţa
răposatului Radu Mihnea (Prencipe Radulio) el i-a oferit, lui şi altor
"aderenti alla S<an>ta Chiesa Romana", nişte obiecte religioase
aduse cu sine de la Roma. Apoi, fără nici un cuvânt despre anii
petrecuţi în Ţara Romfuiească, Bogoslavic sare fa momentul plecării :
"... per risanarmi del continuo mio male, mi conuene per ordine
d'alcuni medici mutar l'Aria, et transferirmi de nouo a Venetia" .
Lăsând la o parte pretextul bolii, este de reţinut amănuntul sosirii lui
la Venetia, poate cu intenţia de a se duce la Roma, ca să se
reabiliteze, intenţie la care ulterior va fi renunţat. El spune mai
departe că, odată fortele-i oarecum refăcute, "... ritomai li mesi
passati al mio, dame et non d'altri redifficato, distruto luoco", adică,
bineînţeles, în mănăstirea de la Târgovişte. Acolo, însă, a găsit
un frate venit după plecarea lui de la Constantinopol, "mandata da
11
N. Iorga, O scrisoare a lui Alexandru Vodă Coconu! citre ambasadorul francez
Chy, în Rl, an. VIl, 1921, 10-12,.p. 21 S. ·
167
qucl V cano Patriarcale", fără să ştie cu ce drept sau autoritate.
Acc st2 1-a amenin\at cu moartea şi 1-a gonit. în Ţara Românească
a constatat că., in abs.en\a lui, comunitatea catolică din Câ:npulung,
~da mc giâ tempo fă '' convertită 12 catolicism, trăieşte din nou ca: în
trecut in crena lui Luther. Bogoslavic cerea si i se trimită o "brevt•,
care sii-1ing,,.du1c ~ -~i reocupe "locul", şi, de asemenea, o scrisoare
cic rccomanda,iie către domnul Ţării Rornâncşti29 • Ceea ce trebuie să
deducem dm prczcn\a lui la S·ofia in august 163 l este că avusese loc
o reconciliere cu episcopul Ilie Marinov, care a încercat, probabil să-l
utilizeze intr-o nouă tentativă de a-i elimina pe minoriţii conventuali
din Ţara Românească. Aşa ne explicăm de ce în an.ii următori
Bogoslavic se retrage liniştit in mănăstirea de la K.iprovac, un.de încă
mai vie\uia prin 1648-1649 30 • Este limpede, pe de altă parte, că
încercarea lui de revenire la Târgovişte, în 1631, s-a soldat cu
un ~ cc
ln primii an i de domn ie ai lui Matei Basarab, mai exact în
J 63 5, sosea in 1 ara Român ea scă Giovenal e Falco da Cuneo, în
calitate de comisar al misionari lor de aici. De la el era cunoscut până
in prezent un si ngur text, o scrisoare rcdact?.t.ă în Târgovişte la 6
scp1e1 bnc 1638 , relativ recent publicat.ă 31 . Cu alt prilej i-am
completat bi ogn.fia, ară tin d că în 1639 a existat un ordin de
rccl1crn.::.re a lui, em is de Cong_rega1 ie şi aju ns la Co nstanti nopol. Dar
vicarul pr:t ri arhal, An gel o Pctricc a da Sonnin o, a preferat să nu-1
pui :i în arl icarc ~i l-a numi t paroh al bisericii Sf. Iacob cel Mare din
Cam p uluni. p roasp[it reîn căpu tă sub autoritate cat oli că , în temeiul
unui ordm al lui Mat i Basarab. La Câmpulung va răm â~ e Giovenale
i,.APF, Scrii/. orig. Congr. gen ., 1631, voL 73, f. 158.

l< Cil tori stri.ini, V, p. 3.
l i 1n 1974. Vezi tud.. rom. in Cilitori străini. voi. Vfl, Bucureşti. 1980, p. 40'"'41.
.,
)68
Falco până la săvârşirea lui din viată, în 18 ianuarie 1646 32 • Se pare
că in arhiva Congrcgaiiei De Propaganda Fide se păstrează o serie de
acte din care ar reieşi că el se bucura de o deosebită favoare la curtea
lui Matei Basarab. Este vorba, bănuim. de cea dintâi perioadă a
activităţii lui, când, aşa cum vădeşte însă.şi scrisoarea din 163 8
sus-pomenită, el era de pildă la curent cu proiectul de colaborare cu
Roma în domeniul tiparului, discutat atunci la curte. Haz.ardul
cercetării ne-a adus însă în faţa ochilor, deocamdată, două scrisori
ale lui Giovenale Falco din preajma dispariţiei lui, când trăia retras
la Câmpulung. Laolaltă cu crucea de mână., datată 1645, conservată
azi în comuna Galda de Sus (jud. Alba), ele constituie ultimele urme
în legătură cu el.
Cea dintâi scrisoare, expediată la Roma "Di Campolongo di
Valacbia !i 20 aprile 1644", începe prin a evoca recenta vizită - "Doi
mesi sarano in circa ... " - a lui Petru Bogdan Baksic, acum
arhiepiscop de Sofia şi , cum ni se spune în scrisoare, "vicario
generale di queste nostre parti în Vallachia". Acesta a venit mai întâi
la Târgo vişte, "doue dal prencipe di questo paesc e stato con
grand<issi>mo hono re riceuto ct trattenuto per alquanto tempo ".
Apoi, înainte de 2 părăsi \ara, "e ucnuto da mc in Campolongo", unde
a "confirmat" pe unii credincioşi catolici, um1ând ca altădată
s2. -i ",;0n fi rmc' şi pe c -.: 1lalţi (serbandosi uenir un altra '.t0!ta d
cresinuir gl'altn} În plus, Baksi c "ha datto gl'ordini minori ad altri ,
qual i se si potcsscro accomodar in qualchc luogo i Roma gli
mandcrei aci o col tempo puti potcssero loro scruir in ques te parti" . E
vo rb a în acest pasaj de împărtăşania dată copii lor s~ilor din
Câmpulung şi nu e deloc lipsit de in teres să-l vedem pe Giovenale
Falco preocupat de a trimite un grup dintre ei să studiezi! la Roma.
l2 Ven mai departe, în acest volwn: Giovena!e Falco da C:.i •i:.!v , · "enig•n~ • c,-ud;
de la Gaida .
169
Menţionăm că inspecţia lui Baksic o cunoaştem în amănunt din
propria lui relatare, scoasă şi ea la iveală nu prea de multă vreme".
Mai departe Giovenale Falco mulţumeşte pentr.1 veştile bune
pc care Ic-a primit prin mijlocirea lui Baksic "delii miei parenti et in
parte d"un mio fra<te>llo Don Gio. Antonio Falco" . Aflăm aşadar de
cxistcn\a acestui frate rămas în Italia, altminteri necunoscut. Dar
obiectul real al scrisorii răsare abia în a doua ei parte: Giovenale
Falco se plânge că alţii în locul lui, care de fapt avea dreptul. au
căpătat gradul de "doctor" (m 'hano tolto la primogenitura del
Dottorato)J.4. Cum se ştie, gradul de magistru sau doctor era acordat
misionanlor după şapte ani de osteneală merituoasă în locurile unde
fuseseră trimişi de superiorii de la Roma. Or, în 1644 Giovenale
Falco depăşise cu vreo doi ani acest termen şie lesne de înţeles de ce
îşi reclama titlul. Dar protestul iui devine şi mai explicabil, capătă
adresă directă, dacă ţinem seamă de o scrisoare inedită a lui Matei
Basarab, întocmită la Târgovişte în 3 noiem~rie 1643, prin care
domnul recomanda Congregaţiei pentru titlul de "doctor", ca răsplată
a bunei lui purtări, pe Venanzio da Monte Ottone35 • Iar acestei
recomandaţii i z-a dat într-adevăr cu.--s, la Roma, în 5 aprilie 1644, de
către Francesco lngoli, care a avizat-o favorabil 36 •
11
Francisc Pall, O vizită În Ţara Românească în anul 1644 (relatare inedită a
lui Bak.ric), în SMIM, vol VIII, Bucureşti, 1975, p . 219-227. Popasul la Câmpulung
a awt loc în 20 ianuarie I 644.
14
APF, Scritt. orig. Congr. gen., 1644, voi. 127, f. 222.
1
$ lbidem , 1644, vol. 127, f. 223 .
16
Ibidem , f. 224. Venanzio da Monte Ottor.e a fost trimis în Moldova şi Ţan
Românească în 18 iunie 1639, de către vicarul patriarhal din Constantinopol, Angelo
Petricca da Sonnino (G. Călinescu, Alcuni missionari ... , anexa I, p. 93). în 25 iuJje
1650 n găsea la Târgovişte Bonaventura da Campofranco, care scria despre el că a
stat aici doisprezece aru şi acum se pregăteşte si se întoarcă în Italia, fiind foarte
preţuit de domn (Matei Basarab), care •mai l'ba voluto lasciar partire• (Idem, Altre
notizie ...,nr.XL, p. 393).
170
Cealaltă scrisoare, redactată tot la Câmpulung, în 22
octombrie 1644, confirmă tocmai primirea din partea cardinalilor
Sacrei Congregatii a gradului râvnit (la dignita de/l'magistero ), în
ziua de 29 iunie precedent şi prin intermediul misionarului Francesco
da Castro "mio comissionario" 37 • Apoi, Giovenale Falco acuză noile
presiuni ale călugărilor observanţi de la Kiprovac, care, în încercarea
lor de a pune mâna pe noi biserici riscau să pericliteze pozitiile deja
câştigate în Ţara Românească. Din context reiese că aceştia vizau
acwn chiar mănăstirea de la Câmpulung. Şi Giovanale Falco adaugă
incisiv: "... credo che meglio farebbero procurar alimentar tante
anime senza pastori â loro sogget1e nella Bulgaria et parti Turchesche
aloro pertinenti". Dacă ar fi cazul, el se oferea să meargă la Roma "a
dir le nostre raggioni, hauendo intesa hauer detti padri hauer
falsam<en>te fatto far lcttere in !oro fauore da certi hereti ci serbi
delle parti loro, et non da christiani nostri, et Vallachi del pacse" . În
final, recomanda înaltei protectii a secretarului Congregatiei pe
frat ele său, preotul Giovanni Antonio Falco, care-l vizitase şi se
întorcea în ltalia38 . E cât se poate de probabil că acesta era însuşi
purtătorul scrisorii de fată .
Între&irile documentare de mai sus au fost obtinute într-un
interval de timp scurt, în iulie 1987, prin consultarea colecţiei de
microtilme - întocmită. bineîntelcs selectiv ! - a Arhivei Istorice
Centrale din Sofia. Inutil să spunem cât de pro fitab ilă ar fi reluarea
explorarii sistematice, de către o echipă de cercetă tori români, a
însuşi depozitului de la Vatican.
17
împreună cu Francesco da Castro şi Girol:uno di Aquapendcnte, Giovcnale Falco
fus ese trimis in vara lui 1639 să preia de la Juteranj biserica Sf. Iacob cel Marc din
Câmpu]ung (vezi mai jos, p. I 82). Despre Francesco da Cas tro, vezi şi Căliiro n
V, p. 201-202, 214 şi 218.
străini,
•Ă.PF,Scritt. -orig. Congr.gen., 1644,vol.127,f. 15 .
171
XI. GIOVENALE FALCO DA CUNEO
ŞI "E~IG1\1An CRUCII DE LA GALDA
Volumul al VIJ-lea din seria Ca1ători străi.ni despre ţările

române, apărut la Bucureşti în 1980, se deschide cu un text semnat
de "fratele Giovcnale Falco, misionar apostolic în Ţara Românească".
Este vorba de o scrisoare către secretarul Congregaţiei De
Propaganda Fide, Francesco lngoli, r~ctată la Târgovişte , în 6
septembrie 1638, cu prilejul veni:ii în Ţara Românească a lui Rafael
Levakovic, în legătură cu proiectul unei colaborări în problema
tiparului în .re Roma şi curtea domnească a lui Matei Basarab. De
altminteri, în scrisoarea citată, "fra Giuuenale Falco" se vădeş te la
curent cu accnc di scutii, recomandând lui Francesco Ingo li alegerea
pentru imprimare a unor "libretti delle controuersie, tra Latini, e
Greci, in Lingua Slouenica c Latina", care, din experienţa sa, l'I fi
avut succes în Ţ~ra Românească, fiindu-i solicitate "de mai multe
ori" atât de membri ai clerului ortodox, cât şi de "laici". În a doua
parte a scrisorii sale, Giovenalc Falco cere îngăduinta de a se
întoarce în Italia, după ce a servit Sacra Congregatie cu credinţă în
aceste locuri vreme de "cinci ani", de unde ar rezulta că sosise în
Ţara Românească încă din 1633.
Scrisoarea mentionată, unicul text al lui Giovcnale Falco
descoperit până în prezent, a fost publicată abia în 1974 1• De aceea,
1
Omagiu Profesorului D. Gizdaru. J,:iscellanea din studiile sale inedife sau rare,
vol.1, Studii iston·co-jifologice, Freiburg i Br„ 1974, p. 152-154.
172
ea nu a putut fi inclusă la locul cuvenit, adică m cel de-al V-lea
volum din seria Călătorilor străini ... , care acoperă perioada 1623 -
16Sg2, Maria Holban, care a editat acest text în tălmăcire
românească, a încercat totodată să schiteze şi o biografie a lui
Giovenale Falco, arătân<! msă că, "o biografie propriu-zisă, oricât de
sumară, ·nu poate fi pornită înainte de editarea materialului inedit din
arhiva Propagandeî privindu-l pe Falco" 3• Într-adevăr, potrivit
descoperitorului actului, D. Găzdaru, acolo s-ar mai afla "numeroase
documente", din care ar rezulta că Giovenale Falco avea acces la
curtea lui Matei Basarab, "fiind foarte bine văzut de voevod" 4 • Un
asemenea personaj trebuie neîndoielnic să ne intereseze şi , în
aşteptarea ieşirii la iveală a materialului inedit, am socotit bineveni tă
completarea, pe cât posibil, a notei biografice apărute în 1980.
Dar iată mai întâi, orientându-ne după conţinutul acelei a~i
note, cele ce se ştiau până acum despre Giovenale Falco . În anii 1637
- 1638, el, care era "comisar peste misionarii" din Ţara Românească ,
a fost iinta mai multor reclamaţii şi plângeri extrem de violente din
partea unui subordonat, Silverio Pilolti delia Penne5 . Aceste ataew·i
nu au dus totuşi la rechemarea lui, so licitată de altfel, cum am vă zut ,
chiar de el in suşi, în scopul evident de a le con tracara 6 . La 29
1
Vezi Introducerea , se mnată de Mari3 HoP..Pn, la CJlJtori str:iini despre [b ile
române, voi. VU, Bucureşti, 1980, p. 5.
1
Ibidem, p. 40.
• D. Găzdaru, op. cit., p. 122.
'Vezi aceste tex.te, analiza te critic d;: Maria Holban, în Ca1ători strain i ... , V,
Bucureşti, 1973, p. 98 -106.
'La sfarşitul scrisorii lui din 6 sep tembrie 16 38, Giovcnale Falco se re feră l;i
acuzatiile contra sa sosite la Sacra Congrega\ie şi îşi exprimă speran \a c ă aceste
calomnii vor face obiectul unei anchete, el fiin d g:!ta să r.1s pun J.ă di rect (a bocea) <le
toate faptele sale. Scrisoarea lui a fost e.l(aminată Î.'1 şcdin \ a Congrega\ie i din 18 iu lie
1639 (O. Găzdaru, op. cit., p . 157- 158). Dintr-o însemnare de pe spatele ei reai ltă
că "fra Ratîacle Croato" (Levakovic), purtătorul la Roma al scrisorii lui Giovena le
173
augu. t 1640, episcopul catolic Petru Bogdan Baksic n întâlneşte la
Câmpulung. în calitate de paroh al bisericii Sf. Iacob cel Marc7•
Acolo sosise in cursul anului precedent, împreună cu alţi misionari
ai Congrcga\ici, şi din "bunăvoinţa domnului", deci cu acordul lui
~falei Basarab "au alungat din biserică pe preotul luteran", redând-o
astfel cultului catolic 8 • Tot la Câmpulung îl arată Baksic a se afla
în con\inuarc şi în 164 i, când îl elogiază pentru acţiunea lw.,_ În
schim b, cu pril ejul unei noi vizite la Câmpulung, la l decembrie
1648, acelaşi Baksic îl pom eueşte ca defunct, subliniind că "şi astăzi
este foarte regretat" de catolicii de acol o, ba chiar şi de "schismatici"
(ortod ocş i ) 1 0 • Maria Holban a conchis că "dispruitia lui Giovenale
Falco se situează între 1641 şi 1645", ultimul reper fiind dedus din
faptul că în 1648 noul paroh al bisericii catolice din Câmpulung,
Francesco Maria Spera, îi spune1 episcopului Baksic că: " ... s-au şi
împlinit trei ani de când stă în acest oraş" 11 • Dar, adaugă tot Maria
P.ol ban, intervalul astfel stabilit poate fi restrâns, dacă se are în
ved ere o n otă cu privire la subsidiile plătite pentru misi unile din
Moldova şi Ţ,:.ra Ro n1~. nească, din care se con stată că în 1643
Giovenalc Falco era încă în vi ată 2•
Cu privire la cele de mai sus este de observat mai întâi că, în
anul 1975, a fost t ipărită o n::l atare i nedită despre o altă vizi tă
e
Falco, wche st.alo dai principe di Vallachia li mesi passati non ha dato cattiua
relat<ion>e di q<ues>to frate" (Ibidem , p. 153).
1
Acesl edificiu datează din ultimul sfert al secol.ului al XIV-lca (N. Stoi~scu,
Bibliografia localirffjilor şi monumente/ar f eudale din România, l - Ţara
Roman ească, vol. I, [Craiovan), 1970, p. 159-161).
1
Cz1ăro1i str îin i, V, p. 209.
• Ibidem, p. 252.
10
Ibidem, p. 264.
11
Ibidem, p. 263 .
12
i bidem, VTI, p. 36-37.
174
pastonll., intrqninĂ de Baksic în Ţara Românească în ianuarie
1644. ln ar.ul ac.est:ei ci1itmi, după un popas mai lung în oraşul de
uş:xwy Tir:govşe, ci a trecut şi la Câmpulung, adică a vizitat cele
două localităţi în care se găseau comunităti catolice, cu caracter
stabil. deoarece: "Per l'altri luoghi di Valacchia non si trovano
Christiani del rito latino, for delli nostri di Bulgaria che fanno
mcrcantie per diverse tcrre e casali della Provintia di Valacchia"n .
latăcum începe în această relatare descrierea popasului la
Câmpulung: "Li 20 di Genaro, Anno 1644, visitai la Terra e Chiesa
di Campolongo, dedicata in honor di S. Giacomo Maggiore
Apostolo, cb'e parocbiale, della quale s'e data relatione altre volte.
P. Giovenale Falco Missionario Apostolico sta nel presente per
p3.r,:,<;h1J ... "1'. Ec~·0rul acestui text, Francisc Pall, într-o notă care
înso\eşte traducerea lui In româneşte, a semnalat în plus că moartea
lui Giovenale Falco a intervenit la 18 ianuarie 1646 15 .
ln continuare ne vom referi la o altă mărturie, dintr-o sursă
mai putin obişnuită - neluată în seamă de nici unul din cei trei
cercetători pomeniti -, care verifică prezenta lui Giovenale Falco la
Câmpulung în răstimpul 20 ianuarie 1644 - 18 ianuarie 1646, adi că
în ultimii lui doi ani de viaţă. Totodată vom avea ocazia să lămurim
o mică enigmă, care dăinuie de peste o jumătate de secol, în legătură
cu originea unui obiect de artă descoperit în Transilvania. În anul
1931, într-o şedintă ordinară a Academiei Române, preşedi ntele în
ll Francisc Pall, O viziJă în Ţara Românească Î1l anul 1644 (relatcrt! i11ed11J
lui Bak.ric), in SMIM, VIII, Bucureşti, 1975, p. 223 .

14
Ibidem.
i.l Ibi:!em, p. 226, nota 55 (apud Bonaven,ura Mo a iu, La l>fosione J,?i Fr-a,1
Minori Conventuali in Moldavia e Valacchia ne/ s110 primo periodo, 1623 - 1650,
Roma, 1962, p. 53; pc baza aceJeiaşi lucrări, care nouă nu ne-a fost acce s ibilă , ~r.
PaDacorcctal şi numele complet al misionarului nostru - el era "da Cu neo" şi nu ''da
Lwuo•, cum figurează in Călători străini..., VU).
175
excrci\iu I. Bianu a semnalat un vechi obiect de cult, "o cruce de
argint cu marginile aurite, având pe mâner de jur împrejur o
inscrip\ie in latineşte cu data 1645". Crucea a fost găsită în biserica
din comuna Gaida de Sus, din ju.de.ţul Alba. Pe temeiul a două
fotografii a fost pub!icat atunci şi un desen, reprezentând o încercare
de transcriere fidelă a celor trei rânduri ale inscripţiei. Despre rândul
de sus s-a spus că este "neintelig1bil". Cel din mijloc cuprinde numele
domnului Ţării Româneşti : Mateus Bas<arab> Yv. Dom. Iar cel de
jos in caractere chirilice de astă dată, un alt nume, + HanJUI
Gopnan , urmat numaidecât de dată: 1645. Acest ultim nume,
"evident un nume săsesc" - afirmaţie cu care suntem de acord ! - a
fost atribuit "maestrului argintar". Crucea de la Galda ar fi deci un
"document din legăturile culturale şi religioase întreţinute între Ţara
Românească şi Ardeal în timpul lui Matei Vodă Basarab" 16 .
Nicolae ]orga, atent ca totdeauna la orice nouă descoperire
istorică, fie ea aparent lipsită de însemnătate, a comentat la rândul lui
"curioasa cruce de la Gaida". El a contestat că "Hanţul go\man" ar fi
"insernnarca meşterului sas sau u."lgur", observând că al doilea cuvânt
este de fapt o denumire de funcţie, întâlnită în mediul românilor din
cartierul Şchei al ora~ului Braşov. De aici presupunerea :;a că acest
personaj din Transilvania meridională "a făcut danie bisericii din
Gaida" crucea ferecată în argint. Dar meritul lui Iorga este acela de
a fi descifrat, după desenul tipărit în "Analele Academie Ron,âne",
primul rând al inscripţiei: M. luvenalis Falcus Mc. 17 . Este sigur că
acest nwne este greu li21bi1, deoarece în 1966, când biserica din
Galda de Sus, care în forma actuală datează numai din anul 1804 -
fiind însă bălţată pe locul unui edificiu ccl esiac;tic mai vechi - a fost
amănunţit descrisă, crucea în discutie a fost din nou semnalată , îară
16
AAR, Secfia administrativi, l LU, Bucureşti, 1932, P.· 20.
17
N. }orga, Noti/e, în Rl, XIX, 1933, 1-3, p. l 03.
176
a IC putea reproduc.e decât celelalte două nume din inscripţie şi data.
Cu acest prilej ~a formulat ipotez.a că ne-am afla în faţa unui obiect
"donat de Matei Basarab vechii biserici (din Gaida) sau altui lăcaş
bisericesc din Ardea1" 11 • tn sîarşit, ultima descriere a crucii, însoţită
de o fotografie, a fost publicată în 1978, autoarea ei apreciind că
"'minerul crucii este de o altă factură, sugerând un alt meşter decât
cel ce a executat crucea propriu-zisă", cu toate că piesa respectivă, A
ansamblu, "poartă amprenta specifică a stilului transilvănean" . P in

urmare, unul din cei doi argintari ar fi fost "Iuvenalis Falcus" -
meşter despre care "nu cunoaştem până în prezent nici un fel de dat "
! - , celălalt, autorul mânerului şi gravorul inscripţiei, fiind Hantt t
Goţiman (Hans Gotzman), "cunoscut argintar din Braşov ,
contemporan cu Matei Basarab" 19 •• •
în ce ne priveşte, de abia acum putem fixa cu certitudine
provenienţa reală a crucii de mână ce se păstrează în biserica Gaida
de Sus. Numele lui Giovenale Falco ne îndrumă numaidecât cu
gândul spre biserica Sf. Iacob din Câmpulung, cu atât mai mult cu cât
men,ţionarca lui Matei Basarab poate fi lesne interpretată ca o dovadă
că era vorba de o biserică de pc teri toriul Ţării Româneşti . Dar
această identificare este deplin confirmată dacă vo:n confrunta cel
de-al treilea nume cu un pasaj din relatia din 1648 a prelatului catolic
Baksic. Atunci, odată cu descrierea bisericii din Câmpulung, el a dat
11 Eugenia Greceanu, Ioana Cristache - Panait, Biserici româneşti din raionul
Alba Iulia, în MA, XI, I 966, 4-6, p. 324-325 (autoarele nu au cunoscut nota din
"Analele Academiei Române" şi nici comentariul lui Iorga).
19
Carmen Petrişor, Crucea de argint din Gaida de Sus. don aţie a lui Matei
Basarab, în "lndrumător Pastoral", li, Alba Iulia, 1978, p. I 03 - 104. Din repe11oriul
întocmit de Corina Nicolescu. Argintăria laici şi religioasă În Jările române (sec.
X/Y - XIX), Bucureşti, 1968, în care crucea de la Gaida nu a fost inclusă, nu se
constată existenţa vreunui meşter argintar cu acest nume, nici la Braşov, nici în a ltă
parte. Pc cc s-a bizuit autoarea când a făcut afirmaţia citată !?!
177
şi cătcva preţioase arnă.nunte despre felul cum erau administrate
bunurile ei. Cităm : "Per la Chiesa, et intomo al' Altare tengono certe
Candele grossc di ecra commune, et l'ascendono quando si canta
l'b·ang clio, et all'elevatione del Santis-mo et ad Magnificat, et cio
fanno scmprc nclli giorni di festa, et questa cera comprano di quello
chc possicdc la Chiesa, et di tal cosa ha cura uno, che /oro chiamano
Gozman et tiene quest 'officio per un anno, et poi fra di /oro fanno un
a/rro, ct q-ti sono come Procuratori" (s.n. - Şt A.)')j). lată deci funcţia
de "Gozman" - la origine, desigur, se află cuvântul german
"Gutsmann" ! -, echivalentă cu cea de epitrop, atestată în 1648 în
mediul comunităţii catolice de la Câmupulng2 1 • Nu ne rămâne decât
să conchidem că Fra Giovenale Falco a activat neîntrerupt la
Campulung în răstimpul 1639 - 1646, în calitate de paroh al bisericii
Sf. Iacob cel Mare din localitate, stingându-~e din viaţă acolo, în 18
ianuarie 1646 22.
20
G . Călinesc ~ . Al:re noti:::ie Sili missionari cattolici nei paesi romeni, în DI,
11. Roma• Bucur eşti, 1930, p. 371 (= Ce7etori srreini, V, p. 263). Şi mai departe
Bak sic r 0meneşt e, la p lural, de "Gozmani, o vero Procuratori delia Chiesa", care
\ ănduscrA 111, e p ă.şun i , b unu,.i 2.lc b isc.ricii (G. Călin e scu, op. cit., p. 3 72; Ca7ători
str ii ni,\' , p. 264).
: , V ezi ş1 N. Iorga, Bra,<:ovul ş.· român ii, Bu cureşti, 1905, p. 317 (= Studii şi
documcfl!c cu pri,1re la istoria român ilor, voi. X), care a explicat cum funcţiona
mstitu\1 3 gocimar.ilor (de la Gottcsm ănn er), de pe lângă biserica Sf. l\icolae din
Ş c h eii B r?..şovu lu i , 2.trăgan d în treacăt atenţia că ca se întâlneşte şi la "Saşii
Br aşovulu i şi Campu lun gulu i rnUIJtean".
:; S- ar putea ca crucea ferec ată in arg int, ajun să in împrejurări care ne scapă la
Gaida de S•.1-~. !.3 f1~ de fapt u:1 produs al centrului d e meşt~r: argintari de la Kiprovac
(C1 p ro vci), din Bulgaria de nord-vest. Ba_'< sic a consemnat că., în ziua de Sf. Ilie a
anului 16'0 (20 iulie), "negustorii din Kiprovac au dăruit două feţe de masă" pentru
ak:ruJ 01~ericii catolice din Câmpulung (Călălori st:dini, V, p. 21 O). Pe de altă parte,
se , tie c ă in iulie I 63 7 la curtea lui Matei Basarab, pe atunci la Bucureşti, se găsea
f ranko >.br~an.ic din Kiprovac, care el este de fapt cel ce a făurit planul punerii sub
controlu l Congrega\iei De Propaganda Fidea tiparului din Ţara Românească (D.
178
în cadrul menţiunii "Hanţul goţman", atât numele propriu-zis,
cât şi cuvântul german care indică funcţia deţinută de personajul cu
pricina ne vădesc faptul că avem de-a face cu un sas din Câmpulung.
Dar am spus că această narte a inscripţiei de pe crucea de la Gaida
este singura pentru care s-au utilizat caractere chirilice. Acest lucru,
împreună cu desinenţa "-ul" a numelui, specifică limbii române, ne
obligă să observăm că avem de-a face cu un sas românizat. Este
astfel deplin verificată o afirmaţie din 1640 a lui Petru Bogdan
Baksic, cu ocazia primei lui vizite la Câmpulung, conform căreia
acolo se aflau" ... din timpuri străvechi catolici, şi sunt de neamul lor
saşi, dar nu mai ştiu graiul săsesc şi vorbesc româncşte" 23 . De
altminteri, în timpul acestei vizite, părintele Giovenale Falco, care
cunoştea "foarte bine limba română", "a ţinut o predică pc
român eşte", ceea cc înseamnă că auditoriul său era într-adevăr de
limbă română 24 • Şi în 1648, episcopul Baksic va arăta că, ta
Câmpulung, aşa cum rezulta din "cartea parohului", "sunt cu lotul
229 de suflete de catolici, sunt saşi de neam, din vremurile de demult,
dar acum şi-au uitat limba lor proprie şi nu ştiu altă limbă decât
limba română" 25 . Numărul credincioşilor catolici fusese ceva mai
marc cu opt ani mai devreme, dar din pricina dărilor greu de suportat
unii au fugit între timp, "mai mult în Transilvania" 26 .
Gă.zdaru, op. cit., p. 97-99). Dar tot el, în 1642, executa o ferecătură de argm t pentni
un manuscris din Ţara Românească, la comanda mitropolitului ortodox Teofil (vezi
Dinu C. Giurescu, Maitres or;evres de Kiprovac en Valachie au XVl/e siecle, in
RESEE, t. II (I 964), 3-4, p. 470-475). G1ovenale Falco şi Franko Markanic se
cunoşteau desigur din 163 7, când primul era, încă, comisar al misionarilor din Tam
Românească şi rezida la Târgovişte .
23
Călători străini, V, p. 209.
1
• Ibidem, p. 209-2 I O.
25
Ibidem, p. 264 .
16 lbidem. 1n relat-iile din I 640 şi 1644, Baksic arăta că la Câmpulung sun t în jur de
400 de "suflete pentru împărtăşanie", plus 100 de copii (vezi Ibidem, p. 209; Fr. Pall ,
179
Ne întrebăm în încheiere daci nu cumva ordinul lui Matei
Basarab din 1639, in temeiul căruia minoriţii conventuali au preluat
de la lutcrani biserica din Câmpulung şi au purces la reconvertirea la
catolicism a grupului de familii de saşi de acolo, este un ecou al unor
evenimente recente din viaţa religioasă a Transilvaniei. Tot episcopul
Baksic este cel care a notat că până atunci - "de mulţi ani" ! - preoţii
acestei comunităţi "erau numiţi în Transilvania de către luterani şi
erau căsătotiţi"r.. Or. două izvoare au înregistrat pentru anul imediat
anterior, 1638, o "prigoană" dezlănţuită de principele Gheorghe
Rak6czy I contra ortodocşilor români transilvăneni. Mai exact, a fost
vorba de arestarea şi întemniţarea, din ordinul acestui principe
protestant, a episcopului ortodox Dosoftei al Maramureşului 28 • Dar
acest ierarh, fost un timp chiar mitropolit al Transilvaniei (cca. 1624
• 1627), revenise în 1634 în principatul transilvănean după cât se pare
din Ţara Românească şi ca protejat al lui Matei Basarab29 • Pe de altă
parte, se ştie că la 9 aprilie 1638 acelaşi Gheorghe Răk6czy I a emis
un act prin care mitropolitul ortodox al Transilvaniei era menţinut
op. cit., p. 223 şip. 227, nota 63). Prin urmare, în câţiva ani populaţi a catolică de la
Câmpulung se injum ătă\ ise.
" Călători străini, V, p. 209. Adăugăm aici amănuntul că preotul luteran de la
Câmpulung, r,:gonit de misionarii franciscani, era un sas, pe nwne "Popa Ananias",
care fusese hrrotonisi1 "\a Biettan, de către domnul episcop ScifTbaurner"; cronicarul
Georg Kraus, care l-a cunoscut în timpul călătoriilor lui în Ţara Românească. i1
descrie astfel: • ... pwta o h ai..ă preoţ!Zcă săsească, o pălărie largă, pantaloni cenuşii
romane şti şi era incăliat cu opinci" (Cronica Transilvaniei (1608 - 1665), ed. G.
Du.zinchevici şi E. Reus-Mârza, Bucureşti , 1965, p. 12).
11
Vezi Georg K.raus, op. cit., ed. cit., p. I 02 şi Silviu Dragomir, Fragmente din
cronica sârbească a /11i Gheorghe Brancovid, în "Anuarul Institutului de Istorie
°Na\i<-nală din Cluj", n (1923), Bucureşti, 1924, p. 69. Aceste izvoare au fost pe larg
anali a te de l. Lupaş, Un vlădică român nepistuit la anul 1638. Cine putea fi ?, în
AARMSI , Seria lll, t. XXI, 1939, p. 141 -1 59.
79
l. Lupaş, op. cit., p. 152-153 .
180
sub ascultarea superintendentului calvin al principatului 30 • Însă
wtele avantaje care erau, totuşi, acordate prin acest act preoţilor
ortodocşi români au fost anulate apoi printr-o hotărâre a dietei
întrunite în anul imediat următor la Alba Iulia (1 - 20 mai 1639)31 •
Ţinând seamă de toate aceste elemente, care mărturisesc despre o
anumită atmosferă de tensiwte cauzată de presiunea calvină contra
românilor transilvăneni, s-ar putea prea bine ca măsura luată de
Matei Basarab cu privire la comunitatea protestantă dela Câmpulung
să fi avut într-adevăr caracterul de replică la politica religioasă din
acel moment a lui Gheorghe Răk6czy 132 •
Lăsând la o parte, însă, motivaţia deciziei lui Matei Basarab,
vom atrage atenţia că există un act din 28 octombrie 1639, un raport
din Constantir.opol al lui Angelo Petricca da Sonnino, vicar patriarhal
şi prefect al misiunilor din Ţara Românească şi Moldova, în care este
descrisă în amănunt tocmai acţiunea desfăşurată la Câmpulung cu
deplin succes. Acest text interesează îndeaproape şi biografia lui

Giovenale Falco, atestând de pildă că a existat un ordin de rechemare
a lui de către Congregaţia De Propaganda Fide, pe care vicarul
patriarhal din Constantinopol nu 1-a aplicat. El a preferat să-l trim ită
pe Giovenale Falco la Câmpulung, împreună cu alţi doi minoriti
conventuali, Fra Francesco da Castro şi Fra Girolamo di
10
Idem, Documente istorice transilvane, voi. I ( I 599-1699), Cluj, i 940, nr. 80,
p. 194-198.
11
Idem, Un vlădici român năpăstuit... , p. 143-144.
n Cât de mare era sprijinul oferit de Ţara Românească Mitropoliei ortodoxe din
Transilvania in aceeaşi perioadă se poate în\elege uşor fie şi nwnai dm faptul c.i aşa
numita Pravili de la Govora, compila\ie de norme şi legiuiri biseric~ti, tip ă rită in
1640 în limba română, a ieşit în două edi\ii, una pentru Ţar3 Românească , iar
cealaltă
pentru Transilvania (I. Bianu şi N. Hodoş, Bibliografia românească veche
(1508 -1830), voi. I, Bucureşti, 1903, p. I 13-114).
181
Acquapcndcnte. Ac\iunea pare să fi debutat pe la miJ1ocul verii
2.nuhu J639, deoarece raportul hri Angelo Petricca începe după cum
urmează ·" ... Sono tre mesi che sto afîatigandami con gli Missionarij
da mc man dau in V alacchia con ma..î.dargli lettere dell 'Eccmo Signor
Cor.te Ce ; pcr quel Principe et instrutione di quelche dovevano fare
per ndurre alia fcdc Cattolica una Terra per nome Campolongo, che
chab1t.ata da Transilvani del rito latino che anticamente discesero ad
hab1t.are m quclla Provincia .. .'m. Rezultă de aici şi faptul că întreaga
afacere a beneficiat de girul puternicului ambasador al Franţei pe
lângă Poartă, Philippe Harlay, conte de Cesy, care s-a adresat în scris
lui Matei Basarab 34 . Ordinul emis de domnul Ţării Româneşti către
preoţii luterani din Câmpulung le cerea ca " ... o partissero, o
continuasscro predicare e persuad,.,'fe aquel popolo la fede Cattolica".
În sfarşi t. venim acum şi la pasajul despre Giovenale Falco, pe care-l
vom reproduce integral: " .. . e perche fra quelli Missionarij i1 pad.re
Falco c eccellente nella lingua Valacca per essere stato colă. quattro
anni, ho fatto iui Parocco i.n quella Terra, accio possa continuamente
produrre. e pere non gli ho mandato la licenza di tornare in Italia
1m-1atami dall'Eminenze Vostre, stimando in questo non disobbedirli
per la regola commune che corre che alli ministri che sono presenti
ne· ncgotij se gli concede che possino in qualche parte moderare gli
13
Act publicat de Bonaventura Morariu, Series chronologica praefectorum
aposrolicorum missionis Jr. min. conv. in Moldavia et Valachia durante saec. XVII
er XYTII , Vatican, 1940, p. 26-27 (extras din "Commentarium Ordinis Fratrwn
Minorum S. Fr:mcisci Conventualium", an. XXXVII, nr. VI-X).
>• Se cur,osc d eo camdată prea puţine lucruri despre relztiile între\inute de Matei
Basarab cu contele de Cesy. La 13/23 septembrie 1635, domnul Ţării Româneşti ii
scria din Bucureşti, rugându-l să-i sUS\ffiă interesele pe lângă Poartă, într-un
moment dificil pentru el (N. Iorga. Acte şi.fragmente cu privire la istoria românilor,
, •ol I, Bucureşti, I lr95, p. 78).
182
cmmvmdunc:nti chc da Padroni ric.evano; oltrcche il Padre dopo ii
mio arrivo, con scntire le mic lcttere ha fatto con maggior
c:fficacia il suo debitottlS. Iată deci complet lămurite împrejurările în
care a putut rămâne în Ţara Românească Giovenale Falco şi
dupi 1639.
5
l Ordinul de rechemare in Italia al lui Giovenale Falco a fost desigur emis în urma
şedin\ei din 18 iulie 163 9 a Congrega\iei De Propaganda Fide ( vezi ma; sus nota 6 ).
Parc deci probabil că tocmai sosirea lui la Constantinopol a provocat scrisoarea
explicativă din 28 octombrie 1639 a vicamlui patriarhal. Angc:lo Petricca a fost
numit in această funcţie la 30 ianuarie 1638, preluându-o Je fapt în luna iulie accla'ii
an, când a sosii !a Pera (B. Morariu, op. cit., p. 5). Reconvertirea catolică a saşilor de
la Câmpulung în timpul vicariatului său a fost unul di titlurile de merit pe care şi Ic-a
atribuit într-un raport adresat papei Urban VIII (E. Dallegio d' Alessio, Quelques
relations de Fra Angelico Petricca da Sonnino vicaire patriarcal de Constantinoplt·,
în "Echos d'Orient", t XXXVII, 1938, p. 171 -172).
183
XII. BENEDETTO El\ IA.1\WELE
. REMONDI 1
ŞI O SCENĂ PICTATĂ
DE LA TREI IERA..lUII
b cursul anului 1635 sosea în Moldova miuoritul conventual

Bcncdctto Emanuele R:-mondi din Milano. Anul urmă.tor, acest
că Iugăr franciscan, tnm1s ca misionar de Sacra Congregaţie De
Propaganda Fide. a întocmit o relatare despre vizita pe care a
intreprins-o in lccaliaiţile moldovene unde se găseau comunităţi
catolice. De fapt, in prima parte a ei sunt descrise cele văzute pe
drumul pe ca1e a venit în Moldova, desigur de la Constantinopol
(Gala\i. Bârlad, l aşi). Apoi, pîccizea.ză Remondi, "după mai multe
luni" . adică în l 636, a plecat de la l aşi pe iti ncrariul Cotnar-i,
SăbăiJ2ni. Roman, Bacilu - reşe:iinţa episcopală c;i.t olică -, Baia şi
Sucea,·a. Ultimele două localităţi le-a cercetat în tovărăşia
cpi c0pl1lui loan Zamoyski, cam a părăsi t Moldova putin după 14
iulie '. lă .::andu -şi nmna pc seama vicarului desemnat de el Giacinto
din O~imo" . Textu: amintit acum este singurul cu care Bencdetto
1
Vell srn~oar a cu acea<,tă daîă, adresată de Vasile Lupu lui Toma Zamoyski,
ancri u al corn:me1, din care 2.0iim c'i. episcopul era pe punctul de a "se întouce
inar0i" (Ilic Cor fus, Documente pri·,;ftoare ia istoria României c11lEse din arhivele
polone. Sccolitl al XV!!- lca, Bucureşti, 1983, nr. 85, p. 149).
1
Pentru 2.ntccedenlcle şi i'l'li7cjurlirile numiri i în 1633 a lui lo:tn Zamoyski ca
eriscc,p de Bac.i.c•, vezi Vi;·ginia Vasili u, Trei scrisori ale episcopului catolic de
Ba cir.1. Joan Baptist ZamoysJ:i, în Rl, an. XIV, 192~. 7-9, p. 259-264.
184
Emanuele Remondi figurează în cadrul colecţiei Călători străini
despre ţările române3.
O întregire cu privire la biografia lui Remondi este oferită de
descoperirea şi publicarea, în anul I 971, a salv-conductului în limba
română, din 3 iulie 1637, pe care Vasile vodă Lupu i-1 acorda
pentru a se deplasa în Polonia, pe ruta Ştefăneşti - Hotin4 • Faptul că
domnul îi crea ''bărat"-ului facilităţi de transport, atât la ducere cât şi
la înapoiere, îndrumă spre ideea că el îndeplinea o misiune care
interesa curtea domnească. Bănuim că era vorba de chemarea lut
Zamoyski din Polonia, a cărui revenire ar fi însemnat o îmbunătătirc
a relatiilor cu regatul de la miazănoapte, dorită, şi după alte semne
din acelaşi an 5 , de Vasile Lupu. Oricum, dacă aceasta a fost
însărcinarea primită de Remondi, ea nu a dat nici un rezultat.
De aceea. în 14/24 februarie 1638, Vasile Lupu se adresa, cu
o anume dezinvoltură caracteristică, direct Congrcgatiei De
Propaganda Fidc şi cerea să fie trimişi la Iaşi "trei sau patru"
m1s1onari franciscani, cere să îndrume viata spirituală a
"papistaşilor", întrucât - spune domnul - "văzând noi foarte bine că
acest episcop polon" (Zamoyski), " .. . puţin se îngrijeşte să vină să
viziteze această tum1ă a sa" (questo suo popoto), ea a rămas Jc fapt
fără pfstor. Apelul lui Vasile Lupu, care însemna un contact
3
Călători străini despre firile române, voi. V, Bucureşti, 1973, p. 94-96.
• D. GăLdaru,La lengua y el origcn e!nico de/ Vaivoda Moldavo Vasile Lupu ,
în "Rom:uiica", 4, La Plata, 1971, p . 77 . Găzdaru a crezut că actul ar fi fost scris
chiar de mâna domr,ului, ceea ce, fără a fi imp0 ~ihil, ni se pare totuşi pu\in probabil
'V : Li Eudox iu de HunnuLak:i, Documente privitoare la istoria românilor, Supt.
11-2, Bucure.şti, 1895, nr. CCLXXXI, p. 617 (însemnare a lui Albrycht Stantslaw
RadLiwill, sub data 24 februarie 1637, din care rezultă că domnul Moldov ei,
prin scriso ri ~i soli , ar fi promis să ~e înd e părteze de sultan şi să refacă legătura de
credinţă fa\ă de regele polon). Este de bănuit că Vasile Lupu căuta doar să - şi acopere
sp1tele, în ajunul primei incercări m:ijore de a-l surprinde ŞI răsturna pe Matei
Basarab, de la începutul toamnei anului 163 7.
185
nemijlocit cu Roma, pes:te capul prdatului ce refuza si se intoarci
din Polonia, a fost transmis prin intermediul aceluiaşi Rcmondi, pe
arc domnul, in scrisoarea lui, îl lăuda, afumând că "de trei ani", de
cil'ld se afh în Moldova, şi-a făcut "cu cinste" (honoratamen.te)
datoria, atât la )aşi, cât şi in alte locuri din ţară unde se găseall
creştini de lege catolică 6 • Este deci limpede că Benedetto Remondi
a plecat spre Italia in pragul primăverii anului 1638. Cât a zăbovit,
însă, la Roma este o chestiune care a stârnit oarecare nedumerire.
G . Călinescu a rezumat odinioară un raport al lui de dupi
întoarcerea la Iaşi, indicând corect, în notă, atât fondul arhivistic în
care se păstrcaz.ă, cât şi data ce o poartă: 10 ianuarie 16407• Dar,
jintr-o scăpare de condei, în text a spus că Remondi s-a înapoiat în
Moldova, prin Polonia, în ... 1640, deşi lectura atentă a raportului, pc
care l-a putut consulta în originaJ şi de care ne vom ocupa şi noi ÎD
continuare, i-ar fi arătat lesne că misionarul revenise deja în cursul
toamnei precedente. La rândul lor, autorii seriei Călători străini ..., ÎD
nota biografică d.;dicată lui Remondi, au preluat eroarea lui
Călinescu şi, pc de altă parte, constatând că în 1639, în memorialul
bisericii catolice din laşi el figurează ca vicar apostolic al Episcopiei
din Bacău şi cu titlul de prefect (!) al misiunii din Moldova, au ajuns
la concluzia că ar fi fost "trimis de două ori la Roma", în răstimpul
1638 - 16408 .
1n realitate a fost vorba de o singură călătorie la Roma,
isprăvită , cum am spus, în toamna lui 1639. Iar conţinutul raportului
din 1640, mai demult editat integral, dar rămas necunoscut
cercetătorilor români, ar fi meritat să fie inclus în seria Călători
'Gh . Yinulescu, Pietro Diodato e la sua relazione su/la Moldavia (/641), în Dl,
IV, Roma, 1939, p . 128.
7
G. Călinescu, Altre notizie sui missionari cattolici nei paesi romeni, în Dl, IT,
Roma, I 930, p. 3 I O.
'Călători str@ni ... , V, p. 92.
186
strâni.~ fie şi numai pentru că descrie cea dintâi audien\ă la Vasile
Lupu după întoarcere, desfăşurată în prezenta mitropolitului
Varlaam. Iată textul scrisorii lui Remomii către cardinalul Prefect al
Congregaţiei, redactat în laşi, la 1O ianuarie 1640:
"Alli giomi passati resi, et consegnai nelle proprie mani
dell'Illmo Signore Gio: Basilio Prencipe di Moldavia, le lettere di
Vostra Eminenza Revma, le quali mi furono per ordine di cotesta
Sacra Congregazione de Fide Propaganda l'anno passato costi
consegnate per presentarle al detto Illmo Prencipe di Moldavia in
risposta delie sue per mezzo, et viaggio mio mandate et scritte da
esso alia medema Sacra Congregazione, quali piu presto presentate
Io havrei, se egli non fusse stato occupato nell'armi, guerregiando per
alcu.ni mesi con Illmo Signor Mattheo Prencipe delia Provincia di
Vallachia, bramando grandemente detto Prencipe di Moldavia di
levare îl dominio al suddetto Prencipe di Vallachia per investire al
governo di detta Provincia un suo diletto, et unico figlio; qual
Prencipe, dico di Moldavia m'ha esposto, che da parte sua rendc
molte gratie alia Eminenza Vostra Reverendissima si per l'affctto
grande che gl'ha mostrato nelle suc lettere rcsponsive, come anchc
nell'haverlo favorito di mandargli una copia del Concilio fiorcntino ,
ii quale da mc con ogni debita revcrenz.a prescntato a nome di cotesta
Sacra Congregazione, fu da esso con particolar allcgrezza, ct honorc
ricevuto.
L'anno passato poi ritornando d'ltalia, et passando per la
Polonia andai con molta mia spesa, et patimento di viaggio a
ritrovare Monsig. Vcscovo di Baccovia di Natione Pclacca con
due lettcre dircttc a lui, una dell e quali era stata conscgnatami costi ,
dalla Eminenza Vostra Revssma a nome di cotcsta Sacra
Congregazione, et l'altra dattami în Varsavia dall'Illma, el Rcvm o
Monsignor Filonardi Nuntio Apostolico di Polonia; con le quali
veniva essortato detto Monsignor Vcscovo a ridursi alia sua
residenza. 11 quale mi risposc, che il Prcncipe di Moldavia gli
187
havcva levato quclli puochi beni, ecclesiastici, et anche l 'habitatione
Episcopale di Baccovia, che pero mi prego detto Illmo Prencipe,
afmchc rcstihrischa quello che per la sua absenza gli ha levato, ii che
non ho mancato. ne mancaro per l'avenire trattare; accio detto
Mons1gnor Vcscovo habbia commoditâ opportuna di risiedere nella
sua D1occsc tutto agloria di Dio, et abene.fitio di queste anime. Circa
poi al frutto spirituale, quale con l'agiutto prima di Sua Divina
Mac sta. c.t poi anche de Padri Missionarij miei Compagni, uno de
quali si chiama Maestro Bartolomeo Bassetti di Piano Castagnio, et
l' altro Fra Simone Apollonio da Veglia, spero raccogliere da questo
Jllmo Prencipe, e, che havendo Io portato da ]talia molte carte
d'lmagini fra le quali vene sono alcune delli quattro novissimi, ne ho
fra molte altre cose spirituali presentate al medemo Prencipe di
Moldavia una carta di detti Novissimi, dove vi era descritto ii
purgatorio; del che da esso interrogato Io se si puo provare con
autori ta delia Sacra Scrittura, overo de' Apostoli, et altri suoi Santi
Padri Greci dissi, et risposi di si; alia qual risposta si compromese
alia prcscnza di questo Metropolita, che significa Arcivescovo Greco
di Moldavia, di volere esso con tutta la sua farniglia doppo detta
prova et demostratione di volere anc'esso credere, et tenere detto
purgatorio, alche non mancaro, insieme come di sopra ho detto, di
dargli sodisfattione .. . ". Sîarşitul scrisorii nu mai prezintă un interes
deosebit: Remondi cerea să i se expedieze grabnic, prin
Constantinopol, subventia lui bănească anuală, precum şi cea a
colegilor săi 9 •
1n raportul sau, Rernondi indică faptul că se aflau alături de
el, la Iaşi, "maestrul" Bartolomeo Bassetti şi "fratele" Simone
9
Editorul scrisorii este Bonaventura Morariu, Series chronologica praefectorum
apostolicorum missionis Jr. min. conv. in Moldavia et Valachia durante saec. XVII
et ).7Jll, Vatican, 1940, anexa IV, p. 27-28 (extras din: "Commentarium Ordinis
Fratrum Minorurn S. Francisci Conventualiwn", an. XXXVU, p. VI-X).
188
Apollonio da Veglia. O hotărâre a Congregaţiei, comunicată din
Roma vicarului patriarhal din Constantinopol, la 26 martie 1639,
atestă că misiunile din Ţara Românească şi Moldova fuseseră mărite
atunci cu trei franciscani, unul dintre ei fiind Bassetti, "care ştie
limba germană", un altul, nenumit, cunoscător de "lingua illirica",
fiind probabil Simone Apollonio da Veglia, iar al treilea, un anume
Angelo da Castrovillari 10• Deoarece în acelaşi moment, la 20 martie
1639, era întocmită şi scrisoarea de răspuns a papei Urban VIII către
Vasile Lupu, credem că grupul de misionari destinat Moldovei nu va
mai fi zăbovit mult la Roma 11. Pe de altă parte, într-o scrisoare a lui ,
Bartolomeo Bassetti precizează: "De şapte luni mă aflu în serviciul
misiunii catolice din Moldova". Numai că editorul acestui document,
care l-a făcut cunoscut doar în rezwnat, l-a publicat sub data "l O iuli e
1641 " 12 . Dacă admitem că anul este greşit - şi sunt toate şansele sa fi e
aşa, ţinând seamă de raportul lui Remondi din I O ianuarie 1640 1 -
atunci putem fixa cu destulă precizie momentul sosirii la laşi a
grupului celor trei franci scani . Într-adevăr, luând ca bază data I O
iulie 1640 şi scăzând "şapte luni", deducem că Remondi, însoţit de
ceilalţi doi misionari trimişi de la Roma la cererea lui Vasile Lupu,
s-a întors în Moldova pe la începutul lunii deccmb1ie 1639. Este
verificată astfd implicit afinna\ia lui de la începtul raportul ui
înfăţişat mai sus: nu s-a putut preze,;ta în audienţă la domn
numaidecât după înapoiere, deoarece acesta se ana încă în c:~mpania
10
Omagiu Profesorului D. Gii:daru. Misce/la11ea din studiile :,a le inedit<! s,:11
rare, voi. I, Studii istorico-filologice, Freiburg i. Br., 1974, doc . nr. I, p. 47
11
Hunnu.zaki, Documen te, Vili, nr. DCLXXVII, p. 4 75-477.
12 D. G ăzdaru, op. cit., I, doc. nr. lll, p. 48; cu aceeaşi dală a fost reprodus -'?i în
Caîitori striiini ..., Vil, Bucureşti, 1980, p. 48 .
189
contra lui Matei Basarab. Or, aşa cum ştim, bătălia dată ""m apropiere
de satul Nenişori de pe marginea râului Ialomiţa", în Ţara
Româneasca, a avut loc la 3 decembrie 1639 13 .
Să examinăm acum mai îndeaproape conţinutul raportului lui
Rcmondi din JO ianuarie 1640. Tonul în care este redactat reflectă în
ansamblu o atitudine binevoitoare faţă de Roma şi de reprezentanţii
c1 a lui Vasile Lupu. Dar trebuie observat că foarte curând, la 10
martie 1640, un alt călugăr catolic, Bonaventura Barsi da Lucea, care
tocmai revenise în Italia din Crimeea, străbătând şi Moldova,
contesta cu hotărâre afirmaţiile lui Benedetto Remoncii despre
domnul Moldovei, poate chiar cele cuprinse în raportul discutat aici,
susţinând că acesta este "cel mai mare duşman al catolicilor" ! E însă
vorba de o susţinere la rândul ei discutabilă, deoarece acelaşi Barsi,
într-un alt text, din 17 martie 1640, după ce repeta acuzaţia la adresa
lui Vasile Lupu, se contrazicea singur, arătând că acesta ... l-ar fi
poftit să rămână în Moldova 14 • Nu ne putem deci bizui pe asemenea
rcac\ii, emanate di:1 cine ştie ce jocuri de interese şi relaţii personale,
ca să stabilim veridicitatea expunerii lui Remondi 15 •
Ce poate fi pus sub semnul întrebării din raportul din I O
ianuarie 1640 ? Am văzut că la înc.eputul lui Remondi face aluzie la
D Vezi discuţia asupra datei la Aure! Decei, Relafiile lui Vasile Lupu şi }.-fa/ei
Ba.tarab cu Poarta în lumina unor documente turceşti inedite, în AIIAC, XV, J972,
p. 54; pentru citat, vezi trad. raportului lui Matei Basarab către Poartă, tri;nis imediat
după lup tă (p. 66).
14
Andrei Pippidi, Ca7ăton" italieni în Moldova şi noi date despre navigafia în
Marea Neagră in secolul XVfl, în AllAI, XXII, 1985, p. 613, n. 16.
I) Din acdeaşi documente citate în nota precedentă pare să rezu.Jte că Barsi se ana
in legătură cu episcopul Zamoyski, ceea ce e;,cplică suficient ostilitatea lui fată de

domn . Trebuie observat, de asemenea, că minoriţii conventuali din Moldova
se du.,"fnăneau cu reprezentantul lui Zamoyski, vicarul Giacinto da Osimo, care, însă,
era sprijinit de secretarul polon al lui Yasi.le Lupu, Jerzy Kutnarski.
190
situaţia politico-militară din Moldova în momentul întoarcerii sale -
Vasile Lupu fusese angajat în expediţia împotriva lui Matei Basarab
vodă, în scopul răsturnării acestuia şi instalării la cârma Ţării
Româneşti a "unicului" său fiu (Ion). Până aici, evident, nimic de
obiectat, afară poate de faptul că Ion a fost lăsat pe tronul Moldovei,
părintele său urmând în realitate să pună stăpânire pe cel al Ţării
Româneşti 16 • O altă parte a raportului este dedicată contactului cu
episcopul absenteist Zamoyski. Remondi, pe drumul de întoarcere de
la Roma a trecut prin Varşovia, iar de acolo, înarmat, pe lângă
scrisoarea cardinalului Prefect, cu încă una, a nunţiului apostolic în
Polonia, s-a dus la acesta, purtând discuţii despre posibilitatea
revenirii lui în Moldova. Nici asupra acestei părţi a raportului nu
avem de ce să ne îndoim. În schimb, elementele privitoare la audi cnla
la domnul Moldovei, din pragul anului 1640, oferite de Remondi,
sunt pe cât de interesante, pe atât de sw-prinzătoare şi discutabile.
Misionarul nostru afirmă mai întâi că a transmis lui Vasile
Lupu o scrisoare de răspuns din partea cardinalului Prefect al
Congrega\iei De Propaganda Fide, precum şi, în dar, un exemplar al
deciziilor Conciliului de la Florenţa. Dar, în plus, din Italia Rcmondi
a mai adus cu el şi un alt gen de material de propagandă catolică, pc
care 1-a înfăţişat domnului, acele "molte carte d'lmagini", prin care
trebuie să în\clcgem gravuri imprimate şi, eventual, colo ratc 17 . Dintre
acestea una, care reprezenta Purgatoriul, parc să-l f. impresionat în
16 Miron Costin este cel ce vădeşte că, in I 639, Vasile vodă, îna in te de a pleca în
campanie, "aicea în locul său pusesă domnu pre fecioru-său, Ion vodă"; pentru alte
aspecte legate de această împrejurare, vezi Şt efan Antlreescu, Restit11tio Daciae, li,
Bucureşti, 1989,p. 149- 151.
17
Cele dintâi foi volante cu imagini sfinte au fost imprimate în Moldova pu\in după
jumă tatea secolului XVII, în I 658 - I 659, probab:J la mănăstirea Sucevi\a (Nes tor
Vomicescu, Dou ă xilogravuri - clişee vechi la mif11/istirea "Sfântul Ioan cel Nou" din
Suceava, în BOR, an. LXXXIV, 1966, 1-2, p. 209-228).
191
chip deosebit pe Vasile Lupu. Şi Remomii pretinde că el ar fi
declarat, de faţă fiind mitropolitul Varlaam, că, dacă i se va
demonstra, pc temeiul Sfintei Scripturi sau al scrierilor sfmţilor
pă.rin\i greci, existenţa lui, este gata să creadă, împreună cu întreaga
sa familie, în Purgatoriu. O astfel de declaraţie din partea domnului
nu poate să nu mire şi se cere atent examinată.
În afară de rezumatul raportului din 10 ianuarie 1640, G.
Călinescu a mai publicat, în notele studiului său, un crâmpei dintr-un
raport al lui Bartolomco Bassetti, fără, însă, din păcate, a-i indica şi
data, pc care o cred a fi foarte apropiată de a celuilalt, al lui
Rcmondi. Acest fragment sună aşa: "Questo Prencipe si e lassato
intcndcre, che uorebbe che noi disputassemo con i suoi Religiosi
Greci de! Purgatorio, e doppo de indulgentiis, e che se noi li
mostrarcmo cio cssere per autorit:i, promctte di voler credere. Si che
mi uado apparcc!"tiando con studiare continuamente per provarli con
autorita della S:icra Se1ittura, Padri Grt>ci e latini e con ragioni il
Purgatorio c spcrn co n l' aiuto dello Spirite Santo di fare qualche
profitto"'s. A v~m, aşadar, la dispoziţie o sursă suplimcnta:-ă cu
privire J„ epi sodul descris de Remondi. În urma audienţei lui la
domn, minoriţii conventuali de la laşi au început să se pregătească
pentru o d ispută teol ogică despre Purgatoriu şi indul genţe cu
călugării ortodocşi ... Nu ştim dacă această controversă a avut loc
pân ă la urmă şi, mai ales, ce rezultat a avut, dacă ea într-ad evăr
s-a ţinut.
Un răspw1s indirect la această p roblemă pare, în să, a-1 oferi,
în chip cu totul neaşteptat, celebra Carte de ca1ătorii a lui Evlia
Celcbi. Ajuns la Iaşi în anul 1659, curiosul oriental, aşa cum ne
spune el î nsuşi, a cercetat oraşul "bine atât în interior cât şi în
11
G. Călinescu, op. cir., p. 310-311, nota 7.
192
exterior", lăsându-ne o descriere extrem de vie şi pretioasă 19 . De cel
mai mare interes sunt paginile închinate vizitei la mănăstirea Trei
Ierarhi, pătrunse de o sinceră admiratie fată de mândra ctitorie a lui
"Lupul bei", care atunci, la numai două decenii după ce fusese
isprăvită de construit - şi chiar mai puţin de când primise şi
vesmântul zugrăvelii - îşi etala încă nealterate de scurgerea timpului
toate splendorile. Dispariţia aproape completă a frescelor care
împodobeau biserica de la Trei Ierarhi transformă relatarea lui Evlia
Celebi, sub acest aspect, într-o mărturie de-a dreptul de neînlocuit. În
faţa Judecăţii de Apoi, scenă care l-a impresionat cel mai mult,
călătorul nostru a simţit nevoia să-l chestioneze pe clericul din
mănăstire care-l călăuzea asupra expresivităţii excepţionale a
reprezentărilor picturale, mai ales a diavolului, al cărui chip era
"_foarte comic şi urât": "De ce îi zugrăviţi astfel pe aceştia ?" lată
răspunsul: "Jur, aga, că poporul nostru este neştiutor când îi tincm
predici de pe amvoanele noastre şi-l sfătuim, el nu în\elege cuvintele
noastre. Noi nu-l putem face să înteleagă vorbele noastre printr-un
limbaj simbolic, cum pot face şeicii voştri. De ace~a noi punem să se
facă chipurile tuturor acestora şi, când predicăm, îi arătăm: raiul este
aşa, iadul este aşa , purgatoriul este aşa, rebelii sunt aşa" (s.n. -
Şt. A.)2°. Pc lângă valoarea de izvor pentru istoria mcntalitătilor ,
acest fragmont de text pare să ateste, nici mai mult, nici mai putin, că
la Trei Ierarhi a fost reprezentat ... Purgatoriul ! Ştim că biserica de
la Trei Ierarhi a fost zugrăvită în anii 1641 - 1642, adică la putină
VTeme după ce Vasile Lupu şi-a m:\nifcstat, în chipul arătat mai sus,
interesul fată de chestiunea existentei Purgatoriului, unul din punctele
principale de deosebire între Ortodoxie şi Catolicism . Frescele au fost
opera unei echipe de patru meşteri mgravi, trimisă special de la
1
' Că/itori străini,
voi. VI, Bucureşti, 1976, p. 4 72.
m Ibidem, p. 480-481.
193
Moscova, la rugămintea domnului moldovean, de către ţarul Mihail
Fcodorovici 21 Le-a impus cumva Vasile Lupu zugravilor moscoviţi
să inclu dă şi această scenă în programul iconografic?
Nu credem, totuşi , că Vasile Lupu şi, implicit, mitropolitul
Varlaam , au făptuit o asemenea abatere gravă de la tradiţia
iconografică ortodoxă. Şi iată de cc. Acelaşi Evlia Celebi s;,une la un
moment dat, vorl.,ind tot despre scena Judecăfi,i de Apoi de la Trei
lcrarhi: "Pictorul a înfăţişat impresionant şi zidul care desparte raiul
de iad, arătând de o parte cumpăna faptelor, iar de altă parte podul pe
care merg cei drep\i, astfel încât cel care vede acestea tremură ca
frunzele de loamnă" 22 • Or, dacă luăm în mână lucrarea lui Dimitrie
Cantemi r, Sistemul sau Întocmirea religiei muhammedane, citim
următoarele: "Căci deşi numai pentru credin\a muhammedană s-au
făcut moştenitori ai raiului, dar pentru fărădelegilc şi păcatele lor
multe vor fi pedepsi\i şi cură\iţi în râul de foc numit Araf ..". Şi
Cantemir adaugă observaţia: "La acest articol muharnmedanii se
potrivesc foarte mult cu catolicii (romanii) despre Purgatoriul -
cură\itorul - lor"23 • Iar ceva mai departe, el descrie felul cum îşi
i maginează musulmanii această fază: "În~intea porţilor raiului, zic
ei, este un şan\ fo arte lat şi adânc prin care trece râul de foc. Peste
râul acela este un pod pc care îl numesc Sirat ( a di că: al dreptăţii) ...
atât de ingust încat nu depăşeşte l ă\imea unui fir de păr omenesc,
mult mai ascu\i t decât tăişul briciului şi mai lunecos decât gheata. Pe
11
Vezi Rela/iile isto.rice dintre popoarele URSS~ România În veacurile XV -
începutul cc!w de al XVIII-iea , voi. ll ( 1633 - l 673), Moscova, 1968, nr. I 4, p. 55;
nr. 15, p. 57; nr. J 6, p. 60; nr. 19, p. 68; nr. 20, p. 70.
22
Ca7iitori străin i. VI, p. 480.
lJ Dim itrie Cantemir, Sistemul sau întocmirea religiei muhamn:cdane, trad.,
studiu introductiv şi comcnk1.rii de Vi rgil Cândea, Bucure~i, I 977 , p. 232. Pentru

iconografia occidentală a Purgatoriului, vezi Enciclopedia Cattolica, X, Citta de!
Vaticano, 1953, col. 339.
194
acest pod vor fi siliţi toţi
oamenii să treacă spre porţile raiului. Când
se vor apropia ei de primul capăt al podului, îndată îngerii le vor
aduce cămile şi încălecând pe ele vor trebui să facă acea cale foarte
lungă" 24 • Aşadar, "Purgatoriul muhammedan" este "un râu de foc"
desemnat prin cuvântul Araf Dacă reluăm acum al doilea fragment
din relatarea lui Evlia Celebi reprodus mai sus, vedem că, în
tălmăcirea românească, a fost folosită echivalarea "zidul care
desparte raiul de iad" tocmai pentru cuvântul Ara/, cu precizarea, în
notă, că acest termen indică "purgatoriul". "Râu de foc" sau "zid",
oricum ar fi, este limpede că Evlia Celebi a privit fresca de la Trei
Ierarhi cu ochii unui musulman şi un detaliu din scena Judecăţii de
Apoi i-a părut a simboliza Purgatoriul, potrivit conceptiei islamice.
Concluzia care se impune în legătură cu unnările discutiei lui Vasile
Lupu cu misionarnl catolic Bcnedetto Remondi nu poate fi, în aceste
conditii, decât negativă . Să ne gândim, de altminteri, că în 1642 a
avut loc la Iaşi cunoscuta conferintă teologică, care a dezbătut
continutul Mărturisirii ortodoxe a lui Petru Movilă, mitropolitul
Kicvului 25 • În forma finală, aprobată de patriarhatul ecumenic de la
Constantinopol, ca respingea categoric, a.şa cwn s-a observat, dogma
Purgatoriului 26 .
Mărturia lui Remondi din raportul lui din 1O ianuarie 1640 îşi
păstrează, însă. intact interesul, nu numai în măsura în care întregeşte
profilul spiritual al lui Vasile Lupu, pc care-l vedem, gratie acestui
document, gata să organizeze o dezbatere teologică sub înrâurirea
unei imagini deosebit de expresive ce-i fusese înfă\işată, ci şi pentru
reconstituirea unui anume climat de "deschidere" către Occident,
1
• D. Cantemir, op. cit., cd. cit, p. 232-233.
2.1Al. J::lian, Contribuţia grecească la "Mărturisirea ortodoxă", extras din
"Balcania", V-I (1942), Bucureşti, 1946, p. 84-101.
26
Ibidem, p. I 02-103 şi 107.
195
promovat atunci în răsăritul Europei chiar de Petru Moviiă 27 • Se ştie
prea bine că, de fapt, el a organiz.at, în anul 1639, într-un spirit
occidcntalinmt, Colegiul de la Trei Ierarhi28 • Şi, pentru a ne menţine
in limitele discu1iei de faţă, este foarte semnificativ că tot el, fără a
\ 1ne sca.-nă de concluziile conferinţei teologice de la Iaşi , făcea să
pară, in anul 164 6, adică în ajunul chiar al morţii sale, un Trebnic,

1r. care expunea şi "esenţialul dogmei purgatoriului"29 • Dacă ţinem
sca mă şi de alte elemente, credem că în ansamblu atitudinea lui
Petru Movilă faţă de catolicism poate fi caracterizată drept irenic~0 •
iar nu "ambiguă" sau de-a dreptul "cripto-Romană " (G. Florovsky).
Şi este bine de reţinut, mulţumită mărturi ei prezentate mai sus, că
orientarea lui Petru Movilă s-a întâlnit în chip fericit cu liberalitatea
de spirit a cârmuitorului de atunci al Moldovei, Vasile Lupu.
r, Printre cei ce au definit efortul lui Petru Movilă cu termen ul de "occidentalizare"

a Ortodo xiei s-a numărat şi teologu] rus G. Florovsky, într-o lucrare publicată în
1937 şi de curând tălmăcită în limba c;ng!eză (Ways ofRussian Tr.eology, edited by
·chard S. Haugh, translated by Robert L. 'ichols, part I, Belmont, Mass., 1979,
p. i2).
21
Vezi ~ctul din 12 mai 1639, publicat de E. Smurlo, Le Saint-Siege et /'Orient
orriiodoxe r.isse (1609 - 1654), Praga, 1928, p. 191 (din Appendicej. Pentru
o~gani1..::r Colegiului din laşi după modelul celui din Kiev, vezi Şte fan Ciobanu.
Jsror a lucratur;·1 române vechi, ed. Dan Horia Mazilu. B urureşti, 1989, p. I 70 şi
:-.t .Jugie, la Confession orthodoxe de Pierre Moghi/a (a propos d'une.

J !li•hca ,on recen te), in "Echcs d'Orienl", t. xxxn, I 929, p. 428; vezi şi, mai nou,
Rcn-_~:.n Zuu.k, L 'escaro/agia di Pietro Moghila, în "Oriei1tzlia Christiana P.:riodica",
-.·ol. LIV /2, Roim, 1988, p. 354-385 .
Jt• Alîe ob servaţii în acelaşi sens., in lucrarea noastră R estitutio Daciae, n, p. 20 I -
?O_ ş. n. 9o de la p. 22 J. Adăugăm aici amănWltul că Remond.i s-a stins din vi ~\ ă in

. 644, într-<> "habi!atione• a fr2nciscanilor de la Cameni\a, in Podolia (B. Morariu,
Le rdssior.i dei frati minori conventuali nefla prima meta d e f secolo XVJJ (da un
aoc11 mcnto ufficiale inedito - a. 1657), Roma, 1947, extras din "Miscellanea
francescana• , p. 298).
XITI. VASILE VODĂ LUPU
ŞI IACHINT MACRIPODARIS
În lumea pestriţă de la curtea lui Vasile vodă Lupu al

Moldovei şi-a făcut la un moment dat apariţia un călugăr dominican,
originar din Chios, pe nume Iachint Macripodaris. Informaţiile în
legătură cu el, răspândite în diferite publicaţii, nu au fost până acum
niciodată culese şi reunite în chip separat. Înainte de a încerca această
operaţie este de spus că interesul faţă de personaj ne-a fost stârnit de
o pomenire a numelui său în cronica lui Georg Kraus, şi anume chiar
în legătură cu împrejurările căderii lui Vasile vodă, în anul 1653. Or,
dacă din punct de vedere al desfăşurării propriu-:_zise a evenimentelor
răsturnarea din scaunul domnesc a lui Vasile Lupu este astăzi destul
de bine cunoscută. în schimb pregătirea acţiunii comune a lui Matei
Basarab al Ţării Româneşti şi a lui Gheorghe Rak6czy li al
Transilvaniei, precum şi, mai cu seamă, motivul ei real rămân
învăluite de mister. Acuz.a\ia ulterioară, devenită temă de propegandă
în centrele politice cu care domnul moldovean întreţinuse relaţii, cum
că el avea de gând, cu sprijinul hi Bogdan Hmclniţki, hatmanul
cazacilor, să-i atace atât pe domnul muntean, cât şi pe principele
transilvan, nu este deocamdată verificată prin nici o probă
documentară .
Cronica lui Geo~g Kraus oferă, dintre toate izvoarele
contemporane, cea mai extinsă "explicaţie" a raţiunilor ce i-ar fi
împin~ pe Matei Basarab şi Gheorghe Răk6czy II să dezlănţuie
atacul lor cu caracter preventiv. Vasile Lupu, bizuindu-se pe
concursul cazacilor, ar fi "uneltit cu împăratul roill3Il Ferdinand al
IIJ-lea, cu palatinul Francisc Wesseleny şi cu vizirul din Buda
impotriva lui Rak6czy şi a lui Matei vodă din Ţara Românească" . Ca
rezultat final al acestei urzeli, Vasile vodă ar fi urmat să ajungă
principe al Transilvaniei, Timuş Hmelniţki - proaspătul lui ginere -
voievod al Moldovei, iar fratele său voievod al Ţării Româneşti, "în
locul evlaviosului Matei vodă". Cu alte cuvinte, un autentic "plan
dacic", în folosul familiei lui Vasile Lupu !
Nu insistăm asupra detaliilor lui Kraus, r,rea bine cunoscute,
despre chipul cum ar fi ieşit la iveală o "scrisoare de tu1elti:-e" a lui
vodă Lupu. Avertizat de vizirul din Buda - chiar cel ce dezvăluise
celor în cauză conţinutu; r.crisorii ! - că Rak6czy şi Matei Basarab
ştiu de cele ce el punea la cale cc::tra lor, "Lupu vodă l-a rugat însă
din nou pe impăratul roman, Ferdi.1and al III-lea, dându-i în dar cai
moldoveneşti aleşi şi alte plocoane. lmpăratu~ co.1 învoirea palatinului
Francisc Wesseleny, a trimis din Tihany din Ungan'a, la Lupu vodă,
pe un episcop grec c:11 numele Makri Podan' <sic !> şi s-a unit din
nou cu el, hotărbd când şi în ce chip să-i trimită ajutor" (s.n. -
Şt.A . ) 1 • Aşadar, în 1652 1653, Macripodai-is ar fi fo st omuJ de
legătura între curtea imperială habsburgică şi domnul Moldovei. Cât
tem ei are însă afirmaţia lui Georg Kr<'us ? Un singur lucru îl putem
spune cu d eplină siguranţă. Aşa cum se va vedea din cele de mai jos,
între călugăr şi Vasile vodă au existat illtr-adevăr legături directe,
stabilite cu câ\iva ani ami devreme, când Macripodaris a venit
temporar în Moldova.
La i.r1ccputuJ anului 1646, Marco Bandini, arhiepiscop de
Marcianopol, abia izbutise să obţină - în urmă cu numai câteva luni -
Georg Kr2us, Cr.;nica Trar.silvcniei (1608 - 1665), trad. de G. Duzinchevici şi E.

1
Reus-Mâ!7.a, Bucureşti, 1965, p. 152-153.
19R
recunoaşterea lui de către Vasile vodă Lupu ca păstor al catolicilor
din Moldova, în calitate de administrator sau vizitator apostolic al
episcopiei de Bacău 2 • Şi, deodată, la 4 iunie 1646, întT-o lungă
scrisoare, el informa Congregaţia De Propaganda Fide despre o nouă
situaţie dificilă în raporturile lui cu domnul, cauzată de acţiunile unui
"R. P. Fra Giacinto lsciota Greco, della religione di S. Domenico,
Eletto vescovo di Sopia <= Skoplje> nella Macedonia" . Acesta "i-a
ridicat pe câti greci sunt în oraşul Iaşi, şi mai cu seamă la curtea
ilustrului principe Vasile", cu scopul de obţine scrisori de
recomandaţie pentru episcopatul de Bacău. După sosirea lui la Iaşi ,
lachint ''cred că de două, dacă nu de mai multe ori, a fost în Polonia".
făcând comerţ cu mărfuri turceşti, spre "marea scandalizare a
multora". Acwna apucase acelaşi drum, cu intenţia de a se duce la
Roma, nu înainte de a fi căpătat doritele scrisori, prin mijlocirea unor
prea frumoa se daruri oferite perechii domneşti, dar şi a intervenţiei
"~i:-cilor săi", mai cu seamă a duhovnicului lui Vasile vodă3. Într-o
altă scnsoare, expediată tot din Bacău şi la aceeaşi dată Marco
Bandini făcea atente autorităţile de la Roma că dacă se va da curs
demersul ui lui Iachint românii (li Valachi) vor crede că şi episcopii
c:::tolici pot ii Lrntaţi ;,rccum vlădicii lor ortodocşi, care "la cca
mai mică vrere a domnilor sunt depuşi , privaţi şi mutati" 4 • Şi,
într-adevăr, d'! la Roma i se va răspunde lui Vasile Lupu, în mod
curtenitor, dar nu mai puţin hotărât, că, fără a se cunoa~te dorinţa
lui, la Bacău fusese deja numit un episcop, în persoana lui Bandini ,
aşa încât scaunul respectiv nu mai era vacant 5 • ••
1
Andrei Veress, Scrisorile misionarului Bandini (1644 - 1645). în AAR,'v!SI,
Seria lll, LVI, Bucureşti, 1926, anexa XX, p. 381 (audien1a la domn, în cursul căreia
Bandini a înfălişat "breva" papală cerută de acesta, a avut loc la 25 iulie 1645, st. ,. )
1
Ibidem, anexa XXIV, p. 387-388.
• Ibidem, anexa XXV, p. 388-389.
s Eudoxiu de Hwmuzaki, Documente privitoare la istoria român:lor, VIII,
Bucure~i, 1894, nr. DCCXXXII, p. 517 (răspunsul papei lnocentiu X, din I O
ianuarie 164 7); G. Călinescu, Altre notizie sui missionari catrolici nei paesi romeni,
în DI, U, Roma, 1930, p. 321.
\ <j\J
lachint Macripodaris a venit în Moldova de la
Constantinopol, unde, în 4 februarie 1645, este atestat în funcţia de
capelan al ambasadorului imperial pe lângă Poartă, Alexander von
\'ollraths, baron de Greiffenklau 6• Această poziţie a sa de atunci
explică de ce împăratul Ferdinand lll, printr-o scrisoare din 3
ianuarie 1647 trimisă papei lnocenţiu X, intervenise la rândul lui
în sprijinul cererii lui Vasile vodă. Din aceeaşi scrisoare rezultă că tot
împăratul, ceva mai înainte, îl recomanda~e pe lachint pentru
episcopatul de Skoplje7• Profesorul Fr. Pall a rezumat odinioară
pe larg o altă scrisoare, inedită, expediată din Pera, la 29 august '
1646, de către un confrate al lui Macripodaris, Giacinto Ingoli da
Subiano. Portretul făcut aici lui Macripodaris este iarăşi extrem
de defavorabil: el era o "creaturella cosi vulpina e bassa" şi chiar "un
demonio e peggior veleno vomito in Constantinopoli, ancor che cosi
picciolino"; ambiţics, tare pe ajutorul împăratului şi al lui Vasile
Lupu - acesta din urmă "stimolato da certi del rito Grego
Constantinopolitano" - , !i ajuns să se laude, în scrisori trimise atât în
Ungaria, cât şi în Moldova, "come era stato fatto Vescovo di Scopia
et Abbate con ottocento scudi d'entrata l'anno, cosa che qua il
residente di Cesare la confumava"8• în realitate, Iachint Macripodaris
6
F1. Pall, Les relations de Basile Lupus avec {'Orient orthodo:xe et particulie-
rement avec la Patriarcal de Constantinople, in "Balcania", Vlll, Bucarest. I 945,
doc. nr. XIV,p. 118.
1
N. Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria românilor, 1-11, Bucureşti,
190 I , p . 424-425; vezi şi Hurmuzaki, Documer.te, \'- i, Bucureşti, 1885, nr. m, p .
2-3 (propunerea înaintată de consiliul secret împăratului Ferdinand llJ în legătură cu
numirea in Moldova a lui lacbint Macripodaris, atribuită insă greşit anu.lui "1 650") .
1
Fr. Pall, op. cit., p. I 18- 119, n . 10. Ulterior, odată ajuns la laşi , aşa cum nota
Bandini, umbla "vestito de seta da vescovo, e faceva merchantia da laico secolare"
( vezi mai sus n. 3). Este limpede că în această mărturie a lui Giacinto lngoli este
prezentat portretul lui Macripodaris dinainte de tentativa lui de a pune mâna pc
episcopatul de Bacău.
200
a fost confirmat de Roma ca episcop de Skoplje abia în ... 11
octombrie 1649, SÎ4bilindu-se apoi, în ianuarie 1650, la Bratislava,
în calitate de sufragan al arhiepiscopului de Strigoniu9• Aşadar, după
tentativa eşuată de a pune mâna pe episcopatul de Bacău, protecţia
habsburgică, în primul rând a rezidentului imperial la
Constantinopol, căruia - după 24 martie 1645 - i-a fost şi confesor 10,
la care s-a adăugat şi cea a lui Vasile Lupu al Moldovei, l-au
făcut totuşi să-şi atingă măcar obiectivul iniţial - titlul de episcop de
Skoplje !
Care va fi fost de fapt conţinutul misiunii lui, pe care,
după spusele lui Georg Kraus, ar fi executat-o - sau încercat numai
s-o execute-, prin 1652-1653, puţin înainte de căderea lui Vasile
Lupu, rămâne însă de stabilit în viitor. Oricum, aceasta este o "pistă"
de urmat intru desluşirea cauzelor adevărate ale înlăturării lui Vasile
vodă 11 .••
' Ivan Oujcev, li Cattolicesimo in Bulgaria ne/ sec. XVII (seconda i processi
ir.formati1i su/la nomina dei vescovi carto/ici), Roma, 1937, J: . 117-119 şi 122; Fr.
Pall, op cir., loc. cil
10
Ivan DuJCCV, op. cit., p . 120.
11
inccruirea lui Vasile Lupu de a da satisfacţie cercurilor greceşti d: la curtea lui,
care doreau ca ti1ularul episcopiei catolice de Bacău să devină un cona\ional, nu este
pc-ale lipsi~ de semnifica\ie, dacă \inem scamă de momentul politic în care a fost
făcută . Prima parte a anului 1646 este tocmai cea în care domnul trata intt:ns, în
secret. alăturarea sa la liga antiotomz.:.ă polono-,· enc\iană, deci alian\a cu douâ putcn
catolice . Or, aşa cum ştim, cu doi-trei ani mai devreme, aceleaşi cercuri s-au opus
ini\ial apropierii lui de Polonia, ce unna să fie concretizată prin căsătoria fiicei mas
nuri, Y.:lria, cu prin\ul Janusz Radziwill (Ştefan Andreescu, Restirutio Oac,ae, li ,
Bucureşti , 1989,p. 156-158, 190-200).
XIV. O FUNDAŢIE A LUI MATEI BASARAB
LA GIURGIU
în anul 1970, în preţioasa sa lucrare Bibliografia localităţilor

şimonumentelor feudale din România, I - Ţara Românească, Nicolae
Stoicescu pomenea pentru prima oarii de existenţa la Giurgiu a unei
băi construite de Matei Basarab. Unica sa sursă era un hrisov al lui
Matei vodă, cu data 28 februarie 1645, pe care l-a putut consulta în
copie la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga" din Bucurcşti 1 • Pe
temeiul acestui act, domnia sa a datat edificiul înăl\at de dc:::r.d
Ţării Româneşti pe teritoriul raielii turceşti de la Giurgiu doar
aproximativ, "ante 1645", apreciind totodată că ar fi fost situat în
"cetate" 2•
Două acte otomane de curând puse în circulaţie datorită
turcologilor români Mustafa A. Mehmed şi Tahsin Gernil ne îngădui ~
să aflăm mai multe amănunte despre fundaţia respectivă şi, mai cu
seamă, să o datăm cu destulă exctitate. E::te vorba mai întâi de un act
emis de cadiul de Rusciuc, Ahmed fiul lui Husein, precum şi de
cadiul de Giurgiu, Mustafa, la data de 1O- I 9 februarie 1644, prin care
este întărită vânzarea unui ''teren viran aflător într-una din mahalalele
târguiui" Giurgiu de către un locuitor al acestuia, pe nume Abbas
Celebi, contra sumei de opt mii de aspri, voievodului Matei al Ţării
1
Vol. L [Craiova), 1970, p. 361, nota 56.
2
Ibidem, p. 337.
202
Româneşti, reprezentat prin "pitarul Nicola" (marele pitar Necula din
Comăţel) • Locul cumpărat se găsea în mahalaua Baba Nafi Djamii
3
şi se învecina pe trei laturi cu proprietăţile unor locuitori otomani ai

târgului, indicaţi nominal în act (hogea Mustafa efendi; Hadj i-
Mustafa; Ali Celebi), iar pe a patra "cu drumul public" 4 •
La fosrte scurt răstimp , în 30 martie-8 aprilie 1644, sullanul
Ibrahim I a emis o poruncă destinată cadiului din Giurgiu. care
lămureşte deplin rostul "terenului viran" achizitionat de Matei
Basarab. Aflăm din acest act că domnul Ţării Româneşti a înştiinţat
Poarta că în Giurgiu "nu există baie publică" şi că el doreşte s-o
clădească, "cu banii lui", "pentru că populaţia ... are marc nevoie de
baie publică" . Drept urmare, sultanul a încuviinţat această iniţi ativă
edilitară " dacă, într-adevăr, este utilă populatiei ţinutului" 5 .
Să trecem acum la examinarea ceva mai atentă a conţinutul ui
hriso vului slavon al lui Matei Basarab din 28 februarie 1645
scm~alat anterior de N. Stoicescu 6 • Actul a fost întocmit în favoare a
Marii Lavre de la muntele Sinai, cu hramul Schimbarea la Fată ,
că r eia domnul Ţă rii Rom ân eşti îi dărui eşte venitul anual de la baia
din Gi urgiu, î nă l\ ată de el. Cit ă m în traducere pasajul esenţi al
"Aceasta este marca baie pe care am ridica -o după multele şi desele
1
Mruieta Ad:im, Usta unor dregăto,·i d.? ca1eg01 ia a doua. în se.:o/ele XV
XVII ( Ţara Romancascff). în SMlM, vol. IX, 1978, p. 188. Actul de fa\ ă este de fapt
prim:i atest:ire a lui l'\ecula din Corn ă \el ca mare pitar, până acum ştiindu - se că a
ocupat ace:ist.'i dregă torie în in te;valuJ '"1644 mai I - 1657 iul. 27".
• Musta fa A. Meh mc:d, Docu men te turceşti p rivind istoria Românid , voi. I
Bucur eşti, l976, nr. 174, p. 176- 177.
' Tahsin Gemi!, Rela fii/e Jări/or române cu Poarl<l otomană în do<1 11,11.:nt.:
tu rceŞti (1601 - 1712), B u cureş ti, 1984, nr. 114, p. 256-257.
6
Origina lul slavon s-a pă s trat la Bibliotrca Aca-,~1ruei om:.ne, CCCXCV Jl/47
(Ac tual mente se g ăseşt e la Arh . Stat. B u cureşti, D ocumente istorice, sub accca5i
coti). În ce ne priveşte am utilizat tot traducerea efect u:ită şi pă strată la Institutul de
Istorie "?\1colae Iorga" di n B u cureşti. Documentul mai m en\ i on <!aY.ă că Matei
Basarab a dăruit aceluiaş i aşeză mânt de la mun tel e Sinai şi n işte "s linte odăjd ii"
rugăminţi şi rugi ale agarenilor locuitori în cetatea învecinată cu noi
şi hotărnicindu-se cu ţara noastră, cetatea numită Gbeorghiev, iar în
limba obştească se cheamă Ghiurghiuv sau Giurgiuv, care este
aşezată pe malul râului Dunărea; ne-am înduplecat şi cu multă
cheltuială am făcut-o din temelii în acea cetate, pe iocul cumpărai de
noi de la un agarean cu numele Habaz Celebi pe preţul de o sută de
taleri; am ridicat o clădire de piatră tăiată prin mijlocirea
pristavnicului nostru, credinciosul Radul Şintescul din Pope:;,---ti, care
pe tot timpul cât a fost nevoie pentru lucru, a trăit cu greu în ceta:e".
Remarcăm numaidecât coincidenţa dintre nwnele fostului propriruu-
al terenului din Giurgiu vădit de acest hrisov, "Habaz Celebi", şi el
indicat de primul act otomc1.n pus în discuţie: "Abbas Celcbi".
Dar, lucrul cel mai important, avem acum posibilitatea, grcţie
confruntării tuturor celor trei acte, să datăm în cursul anului 16t4,
foarte probabil în cursul verii, construirea "marii băi", cum îi sptne
hrisovul din anul următor, o " clădire din piatră tăiată" ridicată s.ib
privegherea unui mare boier al Ţării Româneş.ti, Radu Şintcscu din
Popeşti, cumnat cu însăşi Doamna Elina, soţia lui Matei vodă 7. În
plus, cele două acte otomane atestă că funda\ia respectivă era aşcntă
în "târgul" Giurgiu, iar nu în "cetate", cum se exprimă vag hriso, ul
din 28 februarie 1645; ea urma sa servească nevoiior "populat ei
ţinutului".
De altminteri, vestitul călător Svlia Celebi, care a desc:is
oraşul şi cetatea Giurgiu cu vreo cincisprezece ani mai târzu,
confirmă existenţa şi funcţionarea în oraş a unei băi publice, care nu
poate fi decât însăşi fundaţia lui Matei Basarab: "În partea de răsă;t
a cetăţii <Giurgiu>, tot pe malul Dunării, există un oraş înfloritor, cu
'Pentru biografia lui Radu Popescu, care între 9 ianuarie 1645 - l O martie 165: a
fost marele agă al lui Matei Basarab, vezi N. Stoicescu, Dicfionar al maribr
dregători din Ţara Românească şi Moldova (sec. XIV -XVII), Bucureşti, 1971,p.
229-230 .
204
grădini, cu vii şi cu şase sute de case frumoase, acoperite cu şindrilă .
Are o baie publică (Hamam ), precum şi şaptezeci - optzeci de
dughene mici. Toată raiaua o formează valahii ... "1 . Să mai retinem
din acest citat şi ultima observaţie a lui Evlia Celebi - la mijlocul
secolului XVII populaţia raielii Giurgiu continua sa fie în marc
majoritate compusă din români. Ea ne poate ajuta să pătrundem
semnificatia gestului lui vodă Matei. La prima vedere, el a satisfăcut
doar cererea "agaremlor" din oraşul Giurgiu, act de bunăvoinţă lesne
de înţeles, dacă avem în minte pericolul permanent reprezentat de
enclava turcească de pe ţărmul stâng al Dunării pentru liniştea şi
însăşi stabilitatea politică din Ţara Românească 9 • Dar acest gest
prietenesc, menit desigur să stimuleze, drept răspuns, o atitudine
similară, pare a fi avut şi o altă conotaţie. Domnul atât de pătruns de
tradiţie care era Matei Basarab a vrut poate să-şi manifeste în
chipul înfăţişat prezenta într-un teritoriu despre care ştia că
aparţinuse odinioară Ţării Româneşti. El a încercat astfel să câştige
şi bunăvoin\a autorităţilor turceşti faţă de populaţia românească de
acolo, în aşteptarea unei eventuale recuceriri a teritoriului, odată cu
scuturarea definitivă a dominaţiei otomane la Dunărea de Jos, ţintă
supremă spre care a tins întreaga lui politică externă 10 .
Un element care încurajează ideea cunoaşterii de către
vodă Matei a trecutului creştin, românesc, al raielii Giurgiu este
1
Ca7Jtori străini despre fările române, vo i. VI, Bucureşti, 1976, p. 358 .
9
Se cunosc pu\ine lucruri despre relaţiile lui :-.1atei Oasarab cu raialele lurc~ll de
pe terit oriul Ţării Româneşti . De pildă, un hrisov din 26 iunie 1633 a fos t dăruii
de el "priete nului domniei mele lui jupan B3dea negu\ălorul din Brăila" (Radu I.
Periam.1.., Un negustor brăilea n prfrten cu ,\-!atei Basarab, în RlR.., XVI, 1946, p. 348 -
349 ; act reeditat în Documenta Romaniae I/istorica , B, Ţara Româneasra, voi.
XXIV, nr. I 09, p. 142-144). Acest mare negu\âlor român nu putea fi decât, asa cum
s-a arătat, un "mijlocitor in afaceri de comerţ în raiaua Brăilei şi mai depane in
teritoriul turcesc" al lui :-.1atei vodă (Radu I. Perianu, op. cit., p. 349).
10
Ve-Li Ion Sărbu, Matciu-Vodă Băsărabăr auswârtige Beziehungen ( I 611 · I 654).
u ipzig, 1899,pa.rsim; mai nou, Ştefan Andreescu, ,Watei Basarab. Va.\ tle Lupu .:,i
proiectul de cruciadă din anii J645 - 1647, în AllAI, t. X.XI , I 984, p. 147 -168.
oferit chiar de hrisovul din 28 februarie 1645. Ne gândim la
et imologia numelui localităţii : "cetatea numită Gheorghiev, iar în
limba obştească se cheamă Ghiurghiuv Gau Giurgiuv". Recunoaştem
lesne aici pasiunea etimologizantă a lui Ud.rişte Năsturel, învăţatul
sfcmic de taină şi rudă apropiată a lui Matei Basarab, care şi-a
d::-rivat propriul nume când de la un nume de arhanghel - "Uriil" -,
când de la numele oraşului Adrianopol (Odriu sau Udriu, în forma
sla vo-rom ână) , despre care ştia că în antichitate se chemase Orestia
sau Orcsta 11 . Şi , într-adevăr, dacă ne aplecăm prhirea pe ultimele
rânduri ale hrisovului acmn discutat, aflăm că "aşezarea acestor
cuvinte" a fost opera lui ... "Oreste Năsturel al doilea logofăt", în
timp ce scriitorul propriu-zis al actului a fost un anume Alexandru
Vitold. .
Merită să adăugăm că şantierul de la Giurgiu nu a fost
singurul de acest fel patronat de Matei Basarab. Este mai dem ult
cunoscut un alt hrisov al lui, din 20 aprilie 1642, dăruit de astă
dată mănăstirii Căldăruşani , în care este evocată reconstru cţia "din
temelie, încă mei bine de cun1 au fo st mai nainte", a b ăi i publice din
Târgovişte, lucrare care probabil abia se încheiase şi a fost executată
oricum după ce, în anul 1639, Matei vodă a mutat din nou reşedi nţ a
domnească de la Bucureşti la Târgovişte 12 . Edificiul anterior -
"bătrân a bae" ! - fusese făcut "de răposaţii strămoşii domniei melc
n -V ezi P. Ş . Năsturel, Însemnări din Hârllu şi împrejurimi, în "Monumente şi

1uzee", I, Bucureşti, 1958, p. 219. în realitate, numele Udrişte este "forma
romane-ască veche directă sau prin filieră slavă" a lui Adrian (N. A. Constantinescu,
Dicfionar onomastic românesc, Bucureşti, 1963, p. 4).
12
Act publicat întâia oară şi comentat de A. Lapedatu, Baia domnească din
Tâ rgovişte (Câteva însemnări istorice), în BCMl, an. TII, 1910, p. 90-91. Textul a
fost reeditat, după aceeaşi traducere din 1845, de George PoL'"a, Tezauru?
docume11taraljudeJuluiDâmboviJa (1418-1600) , 1972,nr. 353,p. 212-213 ( fără
menţ ionarea ediţiei anterioare).
J3asarabeşti<i>-.., dar în vremea lui Alexandru vodă Coconul, când
"s-au mutat domniia" din Târgovişte la Bucureşti, adică în anul
1625 13, "iar atuncea intr-:acea vreme au ars acea bae şi s-au stricat şi
au căzut". Mai mult, ulterior Leon vodă (1629 - 1632), "au fost trimis
din Bucureşti de au luat căldarea băii din Târgovişte", desigur spre
a fi reutilizată la o instalaţie de încălzire a apei asemănătoare . Din
document mai rezultă că baia din Târgovişte, reclădită pe locul
initial, se afla "din sus de grădina domniei mele, de lângă cetate" 14 .
11
Acest crâmpei din hrisovul din 20 aprilie 1642 a reţinut atenţia lui I. Minea,
Când s-a mutat reşedinJa domnească de la Târgovişte la Bucureşti, în CI, X-XII,
1934-1936, 1, p. 338-339. Alexandru vodă Coconul începe să emită aproape
exclusiv acte din Bucureşti, de la data de 21 mai 1625 (Documente privind istoria
României, B, ] ara Românească, veac. XVIl-4, nr. 537-555, nr. 560-580 etc.).
ic Baia publică din Târgovişte, aşeată probabil pe malul Ialom iţei, dar al cărei
amplasament nu a putut fi încă identificat arheologic, trebuie deosebită de baia din
incinta CUJ"\ii domneşti, atribuită, pe bună dreptate credem, tot lui Matei Basarab
(Cri stian Moisescu şi Gabriel Mihăescu, Câteva considerafii asupra băii cur/ii
domn eşti din Târgo vişte. în volumul: Monumente istorice. Studii şi lucrări de
restaurare, III, Bucureşti, 1969, p. 153). Acest din unnă edificiu se prezenta sub
forma unei cl ă diri dreptunghiulare, cu trei încăp e ri dispuse în anfil ad ă , dintre care
cea dintâi slujea drept vestiar, a doua - de la mijloc - era cea în care se făcea baia, iar
a treia ad ă p ostea cazan ul şi focarul. Sub pardoseala din dale de piatră de Albeşti se
aflau canale despărţ it e de stâlpi de zid ă rie, iar în grosi mea p ereţ i l or tuburi de olane,
care comunicau cu primele două încăp eri prin orifici i situate la di ferite î n ă lţ i mi .
Aburul pătrundea în în căperi prin aceste orificii, în vreme ce pardoseala era putern ic
încălzită de aerul cald (fumul) ce s trăb ă t e a canalele, provenind de la focar (/hidem,
p. 152-155 ; vezi şi:--;_ Constantinescu şi Cristian Moisescu, Curtea domnea.mi din
Târgovişte . cd. a li -a, B uc ureşti, 1969, p. 35-3 6; Nicolae Stoicesc u ş i Cristia n
Moisescu, Tâ1 6 0 1•iştea şi monumentele sale, Bucureşti, 1976, p. 94 şi 138-139). O
baie s imil ară se găsea şi în interiorul curţii dom n eşti de la Bucureşti, să p,i t uri l e
arheologice sc o ţ â nd aici la i vea lă doar cuptorul subteran, de fonnă Ol:togonal,i, rn
trei deschideri - dou ă largi, pentm canalele subterane care încăl zeau panjo~ea la
Î ? .<.:ăp.:ri i di sp ămte, iar o a treia, mai m i că, pentru unu l din canaldc verticale llin
pcrc\ÎI ace leiaşi încăperi (Horia Teodoru, Baia Curfii Vechi din 811c11re,'>1i, in UCM I,
an. ,:xxv, 1942,p. 167).
207
Paul de Alep, care a văzut-o în 1654, ne-a lăsat o descriere pe care
o reproducem şi noi spre a ne fămi o imagine despre cum va fi arătat
şi baia de la Giurgiu: "La Târgovişte, pe malul râului. sunt şi feredeie
turceşti cu cupole frumoase; aceste feredeie sunt alimentate cu apă cu
aj utorul unei mici roţi care mână apa; înlăuntru sunt două săli: una
pentru b ărbaţi, unde este un bazin de înot, şi o alta pentru femei.
Într-o sală din mijloc, bărbaţii şi femeile se dezbracă, bărbaţii intră
în sala lor şi femeile în a lor, căci toate aceste săli au uşi. De la
Istanbul şi până aici toate aceste băi se încălzesc cu lemne, nu cu
bălegar. Acest feredeu este o danie făcută mănăstirii închinate Sf.
Nicolae <sic ! - Sf. Dumitru>" 15• Cu alte cuvinte, călătorului provenit
din aria de civiliza\ie islamică i-a fost uşor să identifice la Târgovişte
tipul de baie turcească, cu care era perfect familiarizat, el sesizând
doar o unică diferenţă faţă de zcna asiatică a Imperiului otoman,
anume în privinţa combustibilului folosit pentru încălzirea apei.
Nu întâmplător călătorii din lumea orientală sunt cei ce cu
precădere notează şi uneori descriu în relatările lor băile turceşti din
ţările române. 1n mentalitatea lor prezenţa acestora constituia
neîndoielnic un semn de civilizaţie obligatoriu, ba chiar un el ement
definitoriu, când calitatea execuţiei era deosebită, pentru gradu I de
putere sau ambiţiile politice ale câte unui personaj . N e gândim acum
la reflecţia lui Evlia Celebi în legătură cu baia publică zid ită la Iaşi,
lângă Colegiul de la Trei Ierarhi, de Vasile Lupu. Mai întâi domnul
a pus să se facă un mare lac artificial, prin zăgăzuirea apelor râului
Bahlui. Apoi, adaugă Evlia Celebi, "pe malurile acestui lac, Lupu bei
clădise o astfel de baie încât în toată Europa" - "ţara frâncilor", în
textul original ! - "nu există o baie atât de strălucitoare ca aceasta.
Când sultanul Murad han <Murad IV: 1623-1640> a auzit de
splendoarea sa, a zis: Nu cumva acest afurisit va pretinde, cu timpul,
u Cilitori strlinî, VI, p. 145.
208
să devină crai ?" • Şi Paul de Alep, la rândul lui, a fost impresionat
16
de această constructie, semnalând în plus înălţarea unor luxoase băi,

tot de către Vasile Lupu. în chiar incinta reşedinţei domneşti de la
laşi: "La laşi este o baie ridicată de Vasile vodă după modelul băilor
turceşti, cu cupole, marmură din belşug şi cu camere frumoase .
Ne-am îmbăiat acolo de mai multe ori. El a mai zidit în palatul său ,
lângă casa doamnei, încă o baie cu plăci de faiantă şi o altă baie
foarte îngrijită pentru folosinţa ei şi a lui, cu marmură din belşug şi
cu bazine. Apa se aduce din lac cu harabalele ... " 17 . În comparatie cu
aceste descrieri amănunţite şi, putem spune, entuziaste, consemnarea
lapidară a unui Petru Bogdan Baksic, care în 1641 înregistra în
treacăt că la Suceava "mai sunt băi turceşti, nu departe de palat" 13 -
poate tot o fundaţie a lui Vasile Lupu - ne apare ca extrem de palidă,
efect evident al orizontului de civilizaţie în care fusese format
autorul ei.
Nu putem să nu amintim, în acest context, reOccţiile lui
Fernand Braudel despre "regresiunea fantastică" înregistrată în
Occident, în răstimpul secolelor XV - XVll, în privinţa băilor
corporale şi a cură\enici. Acolo, băile publice dispar aproape cu totul
începând cu secolul XVI, fenomcnul fiind pus pc scama molimelor
şi a sifilisului. Şi marele istoric francez adăuga : "Numai în Europa
de răsărit dăinuie practica băilor publice, până şi în sate, cu un fel de
inocentă medievală" 19 • Observa\ia din unnă trebuie neîndoielnic
nuanţată în privin\a ţărilor româneşti extracarpatice. În stadiul actual
al informa\iei constatăm existenta unor băi publice, în reşcdin\clc
16
Ibidem, p. 477.
17
Ibidem, p. 50-5 I şi 53 .
11
Ibidem, voi. V, Bucureşti, 1973, p. 239.
19 Femand Braudel, Structurile cotidianului, voi. II, Bucureşti, 1984 , p. 79- 80.
20 1)
domneşti ale Ţării Româneşti de pildă, la Târgovişte, dar şi la
20
Bucureşti , abia din secolul XVI, adică într-o epocă de strânse
contacte cu Orientul musulman, singura zonă în care s-a păstrat
neîntrerupt această tradiţie romană, transmisă prin filiera bizantină..
Este deci de presupus că românii au preluat obiceiul din lumea
islamică. A fost, însă, vorba de un element de "superioritate" al
civili.zaţiei islamice faţă de cea occidentală în pragul epocii modeme,
de altminteri unul din puţinele notabile, conform perspectivei
propuse de Fernand Braudel21• De aceea, nu putem împărtăşi întru
totul opinia negativă despre rolul înrâuririlor otomane asupra
mediului românesc, opinie căreia îi dădea glas, încă de la sîarşitul
secolului XVI, Ieremia vodă Movilă: "Nu este însă de mirare că ţara
Moldovei, fiind de o sută şi câteva zeci de ani sub puterea şi
ascultarea turcească, a căpătat în mare parte şi are în sine multe
obiceiuri turceşti. Am fi dorit ca odată să poată fi liberată de
asemenea obiceiuri, dar e greu să te împotriveşti orânduielilor lui
Dumnezeu, ci dimpotrivă ce a lăsat dânsul se cuvine să suportăm
cu umilinţă, cât timp va fi voia lui cea sîantă" 22 • "Obiceiul turcesc"
10
Vezi N. Vătămanu, Băile din Bucureşti in veacurile al XVI-iea - al XVII-iea, în
"Igiena", IX, 1960, 4, p. 357-364; Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al
monumentelor feudale din Bucureşti, Bucureşti, 1961, p. 148-149.
21
F .Braudel, op. cit., II, p. 28.
12
P.P . Panaitescu, Documente orivitoare la istoria lui Mihai Viteazul, Bucureşti,
1936, nr. 21, p. 54-55. După cât se pare, palatul domnesc de la Vaslui, zidit de Ştefan
cel Mare în preajma anului 1491, era îr.zestrat cu băi. Călătorul polon anonim din
suita solulw Jerzy Krasinski nota în 1636, după descrierea ruinelor palatului, că
"există şi o feredea 1n vale, sub palat, de asemenea o construcţie frumoasă" (Călători
străini, V, p. 117; vezi şi Conna Nicolescu, Case, conace~ palate vechi româneşti,
Bucureşti, I 979, p. 69). Se ştie, pe de altă parte, că, la un moment dat (1564), vodă
Alexandru Lăpuşneanu solicita cetăţii Bistriţa din Transilvania zidari care să
210
al băilor publice poate fi, din contră, inclus la capitolul influenţelor
de civilizaţie binefăcătoare pentru societatea românească 23 •
Dacăne întoarcem o clipă la "dosarul" fundaţiei de la Giurgiu
a lui Matei Basarab este pentru a face încă două observaţii. Domnul
Ţării Româneşti a dăruit venitul anual al acestei băi publice unei
îndepărtate, dar celebre mănăstiri din Orient: "Marea Lavră", cu
hramul Schimbării la Faţă, de la Muntele Sinai. Nu putem să nu ne
gândim, implicit, la prestigiul de care se bucura în epocă Muntele
Sinai în lumea românească . Amintim în acest sens că arhidiaconul
Paul de Alep, care în 1653 - 1654 a zăbovit în oraşul de reşedintă
Târgovişte, a putut vedea pe zidurile palatului mitropolitului
zugrăvită "o vedere a Ierusalimului şi a mănăstirilor lui, a muntelui
lui Dumnezeu, muntele Sinai în întregime, a muntelui Athos cu cele
24
douăzecişipatru de mănăstiri ale lui, şi a mării" (s.n. - Şt. A.) . Este
de asemenea semnificativ că, în vreme ce venitul unei alte băi
publice, cca de la Târgovişte, era dăruit de Matei Basarab tot unui
aşezământ religios, dar dinlăuntrul ţării - mănăstirea Căldăruşani -,
pentru fundaţia de la Giurgiu s-a ales această ingenioasă fom1Ulă de
construiască la laşi o baie (E. de Hurmuzaki, Documente priviroan: la istoria

românilor, voi. XV-I, p. 599; Corina Nicolescu, op. cit., p. 70) .
23
Începând cu mijlocu.I $ec,,lului XVII dispunem de atestări ale rre✓en\ei băilor
turceşti printre elementele de confort ale curtilor boiereşti din Ţara Românească .
Astfel , în 1654, tot Paul de Alep semnala că la reşedin\a postelnicului Constantin
Cantacuzino de la Filipeştii de Târg " ... se află o baie elegantă a căre i mam1ură e
minunată; apa care o alimentează este adusă de ro\i cu gă le\i aşezate pe râu ; aceste
ro\i stropesc şi grădinile de zarzavat şi livezile frumoase" ( Câ/;ifori strâini, VI, p.
149). S-a păstrat în întregime clădirea băii din cuprinsul conacului de la Goleşti,
inăJţat de Stroie Leurdeanu marc vist1er în anu.I I 646 (Foto la Corina Nicolescu, op
cit., fig. 13 ).
' Cilători străini, VI, p. 119.
1
2 11
utilizare a venitului, care însemna nici mai mult, nici mai puţin decât
că . . . înşişi otomanii ce o frecventau, prin taxele plătite, ajutau
mănăstirea de la Muntele Sinai. Trebuie spus, însă, că Matei Basarab
a înţeles să sprijine financiar şi direct, din propria-i vistierie, centrele
ortodoxe din Imperiul otoman. De pildă, în 15 iunie 1646, el emitea
un hrisov în favoarea mănăstirii Trebinje, cu hramul Adormirea, "din
Tara S ârbească" - pe coasta Dalmaţiei - prin care-i acorda suma de
2000 de aspri anua1 25 • Pe lângă cărţile tipărite în limba slavonă,
daniil e de somptuoase manuscrise în limba greacă către cele patru
patriarhate ale Orientului ortodox 26 sau bisericile înălţate de cealaltă
parte a Dunării - Sf. Vin::ri la Vidin şi Sf. Apostoli Petru şi Pavel la
Şişto v27 - , aceste contribuţii financiare se înscriu şi ele, în chip
evident , într-o politică pennanentă de susţinere a spiritualităţii
011odoxe din teritoriile dominate de Poarta otomană, ale cărei
dimen "iuni rămân încă a fi stabilite.
" Damaschin Mloc , Materiale romaneşti din arhive străine, în SMIM, voi. VI,
1973, p. 326-328. Şi autorul acestui hrisov este tot Ud.rişte 1-să sturel !
26
Tereza Sinigalia, La mini~ture votive de l'epoque de Matei Basarab -
implications, significations, în RRH, t. XXIV, l 985, 3, p. 23 l-24 7.
27
Const. C. Giurescu, Două ctitorii ale lui Matei Basarab în Bulgaria, în RIR,
t. XI-XII, 1941-1942, p. 390-39i.
CUPRl:\SUL
Abrevieri . .
I n I r o d 11 , · c r t' . . . .
I. Din nou despre prima n,,nică a Tării Române~li . l I

li. Despre mănăstirea Plumbui1a ~• un fragmenl din croni.:a Tării R,,mânc~ti _1 7
II I. Cromca Ţării Române~ti din , eacul al X V 1-lea : elemente pentru dat art' h _;
IV . Cu privire Ia ''!";va '.\tatei Basarab" din cromca Tării Române~ti . 7';i.
\I . Goran log,,lă1ul din Olăne~ti ş, Ll'topi.H·/11/ Cc111tuni=incsc ')'
\'I. "Cos1ea Chihai :i " ~i înscăunarea lui '.\•'latei Basarab . IOll
\ "li. "Cn,mca lu, ~tt'i"an cel :\1are" : in\elesu, ile unt'i intrerupen . I IS
\ ' III. Dat :i prnnu lui incendiu la Putna . I ~•1
L\ . Ucstin atarii manus.:r1selnr lui :\btci la :vlirelnr .. 1-t;
.\ . \brtur11 1n,·J11<· ale un,,r ll1bl,lnan ca11,hc1 . I :--t

.\ I. ( ih" c-n :i k rak,, J .1 Cu11<·,, ~i "cn1g111;1" 1.:r11c11 de la (,alJa . 17~
.\li. 8c·n,·,kt h• !-.111:mu1.·k l<,·n ll, 1llli :;,1 ,, ,ccn;1 p1ct:11:t ,k la Tr,·i kr;1rhi . I~ ➔
.\ 111 , . a, ilc , ,,,Iii Lupu :;,1 L.d11n1 \ L!n1p,,J ;in, I 'l °7
- --------- - - - - -
T ip ar u l ,;- J - ·-
la Tipug.raf1a .::x-:-cut at su
b n la :;5 I l
Editurii U n ') '17
in : r..; i1 :11i1 d
in \\ u cur-:- s1
1
I
Lei 8900
ISBN - 973--573--182-8
" https://biblioteca-digitala.ro / https://unibuc.ro

Andreescu Istoria Romanilor Cronicari Misionari Ctitori 1997

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Andreescu Istoria Romanilor Cronicari Misionari Ctitori 1997

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STEFAN ANDREESCU

EDITURA UNIVERSITĂTII DIN BUCURESTI

EDITURA UNIVERSITĂTII DL~ BUCUREŞTI

l ilUffflM 11.,_I •vtlllltTIII

<O Editura Universităţii din Bucureşti

ISBN - 973 - 575 - 182 - 8

AAR..'1S1 = "Analele Academiei Române", Memoriile Secfiunii

La începutul veacului al XVIII-lea, Anton Maria def Chiaro

Anton Maria del Chiaro, Revoluţiile Valahiei, in româneşte de S. Cris-Crist1an , cu

o introducere de N. Iorga, Iaşi, 1929, p. 28.

scrisă la răsărit de Carpaţi se ocupa exclusiv de domnia lui Ştefan

lnjine, am inclus la .ifărşiml cărJii de/aţă şi un articol despre

Recitirea unor vechi texte, de mult cunoscute, poate rezerva

• N. Iorga, op. cit., p. 291.

11 Documenta Romaniae Historica, B, Ţara Românească, voi. V, nr. 302, p. 334.

Cronicele muntene. Întâiul memoriu: Cronicele din secolul al XVII-iea, AAR..\1.Sl,

Grecescu şi D. Simonescu, bucureşti, 1960, p. 3, 197_.şi 204; Virgil Cândea,

i• Cat de necesară era o asemenea demonstraţie ne-o dovedeşte o seric întreagă de

2SŞtefan Andrecscu, Restitutio Daciae, l, Relapile politice dintre Ţara Românească.

AARMSI, Seria II, t XVIll, Bucureşti, 1896, p. 22.

noi în revistă aceste date, întregind "fişa" biografică, cu unele

adevmtori, in AUB,lstorie, an. XVIII, 1969, 2, nota 53, p. 141-142.

Pe lângă misiunile diplomatice de care am pomenit, te at.e de

• im·ăfălun'ic lui Neagoe Basarab ... , ed. cit., p. 107.

Obiectul rândurilor de faţă este reconstituirea înfăţişării

Lerop1scp,t! Cantacuzinesc Versiunea de la m-rea Neam/

Oricine observă numaidecât că versiunea N este mult mai

' lstorÎIJ Ţlrii Române~ (1290-1690). Letopiseţul Canracuzinesc, ed. critică de C.

subgrupa de manuscrise desemnată de editori cu sigla G, reprodusă parţial în anexe);

• Documente privind istoria României, B, Ţara Românească , veac. XVI , voi. V,

„ Am folosit tălmăcirea dată de Ludovu; nemeny, lJuaaeşti - cen!ru de tiparniJă

h uC11re~ca "lă... , p. 219-222 . Pamcipar a lui Lavrentie la edificarea mănăstirii a fost

(,pnrna ed.Jpe a cărţii , în limba gennană, a apărut în 1981 ).

1578). La acee~i împrejurare se referi şi un act intern, din 2 decembrie 1579, un

"Petru Cercel a sosit la Poartă în 8 mai 1581. Pentru presiunile diplomatice

H N. Iorga, ls1oria românilor, vol. V, Vitejii, Bucureşti, 1937, p. 199.

aceleiaşi luni, când se raporta că toţi fuseseră închişi 48 • Implicit,

treisprezecea zi din Cemaziu/evvef', adică de la data de 29 iulie 1577 fTah s111

ca mare postel!!ic, pentru ca între 12 noiembrie 1585 - 17 decembrie 1586 să

·• ~::::, Andrcescu, Considerations sur la date de la premiere chronique de

1. în vederea datării momentului în care a fost redactată cea

' I.I. Georgescu., op. cit., Joc. cit.

Armbruster, Dacoromano - Saxonica (Cronicari români despre saşi. Românii în

16 C( Lewpisepil Cantacuzinesc, ed. cit., p. 51-52 şi 208; I. I. Georgescu op.cit., p .

interne din Ţara Românească în veacul al XVI-iea, în "Acta Valachica", Târgovişte,

că, la orig.iii'e, a fost vorba de o poreclă. Cuvântul înseamnă, pe ţigăneşte:

2. Este vorba de crâmpeiul de text în care este înfăţişată

este precizată data de lună şi zi a masacrului: "meşiţa septemvrie 1

Zl Ştefan Andreesc;u. Despreministirea Plwnbuita ..., p. 1201-1202.

otomane din 28 martie I 568 editate de Mustafa A. Mehmed (Documente turceşti

avut Joc în 14 iunie 1568 (Hwmuzald, Documente, XI, p. XIX).

byzantine pc-due et sa venior. slavo-roumaine (La chronique de T"1Smana. 1411-

Ştefan Andreescu, Considerations sur la date de la premiere chronique de

Valachie, în RRH, t XII, l 973, 2, p. 365 şi 366-368.

Afumap·, in "Buletinul Bibliotecii Române", vol IX (XIII), serie noul, Freiburg i.

secolul a/XYI-lea, in SMIM, IX, 1978, p. 167-(orig.).

Virgil Candca, op. cit., p. 682.

apartencn\ci lui la dinastia munteană, vc7i Ştefan Andreescu, Restitutio Daciae, l,

Discuţiile despre raz.ele care au premers alcătuirea scneru pe

• Istoric Ţării Romaneşti (1290 - 1690). Letopisep.sl Cantacuzinesc, ed. critică

sisternul de legătură, printr-o p asarel ă, intre cafasul domnesc al bi sericii de la

21 Vezi Virgil Cândea, utopisef'.JI Ţării Româneşti (1291-1664) în versiunea

in lcgătu.ră cu refacerea băii oraşului Târgovişte, menţionat mai sus,

,. Rl , an. Xll, 1926, 7-9, p. 280.