www.digibuc.

ro
UNIVERSITATEA REGELE FERDINAND I" CLUJ - SIBIU
BIBLIOTECA INSTITUTULTJI DE ISTORIE NATIONALA
XIX

STEFAN PASCII

CONTRIBUTIUNI DOCUMENTARE
LA ISTORIA ROMANILOR IN SEC.
XIII SI XIV

1944
TIPOGRAFIA CARTEA ROMANEASCA DIN CLUJ", SIBIU, SAGUNA 17

www.digibuc.ro
UNIVERSITATEA REGELE FERDINAND I" CLUJ - SIBIU
BIBLIOTECU INSTITUTULUI DE ISTORIE NATIONALA
XIX

CONTRIBUTIUNI DOCUMENTARE
LA ISTORIA ROMANILOR IN SEC.
XIII 1 XIV

DE

$TEFAN PAS CU

1 9 44
TEPOGRAFIA CARTEA ROMNEASCA DIN CLUJ", SIBIU, klAGUNA 17

www.digibuc.ro
EXTRAS DIN ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE'
NATIONALA CLUJ-SIBIU, VOL. X 1944

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI DOCUMENTARE Lk ISTORIA
ROMANILOR IN SEC. XIII SI XIV.

lntroducere.

Dndu-ne seama de importanta oricdrei noui stiri referitoare

la epoca medieval a trecutului nostru, fiind fiecare din ea un
m4rgritar pentru istoria noastr' national", dup cum se ex..
prima istoricul Nicolae Densusianul, el insusi un neobasit adu-
nAtor de documente din aceasta epoca, am incercat, in timpul
sederii la Roma, ca bursier al Universitatii noastre din CIuj, s
culegem noui informatiuni din 'regiStrele pontificate ce se ps-
treazA in Arhiva VaticanA. Am inceput aceaad- Munch, cu
toate ca ne era cunoscut faptul c6; cercetatorul Augustin Theiner
publicase pal= mari volume de documente ptivitoare la Sud-Es-
tul european2), in veacurile XIII si XIV, scoase din aceleasi re-
gistre, pirecum se publicaser unele documente i in colec-
iunile ddua mari ordine religioase: dominican francis-
can"). Ne-am oprit asupta acestei epoci, indemnati de motivul

1) N. DensusianuE. Hurmuzaki, Documente privitoare la i;toria Ro-

snimilor. Vol. I, part. 1, Bucuresti, 1889, prefat5.
2)4Aug. Theiner, Vetera monumenta historica Hungarian" sacrum illus.,.
trantia. Vol. III. Roma. 1859-1861; Vetera snonumenta Poloniae- et Li.
tuaniae gentiumque finitimarum historian' illustrantia. Vol. I. Roma, 1861;
Vetera monumenta Slavorum meridionalium historian", illustrantia. Vol. I.
Roma, 1863. Din aceste colectiuni, toate documentele privitoare la trecutul
nostru au fost republicate, impreun k. cu altele, reproduse din alte colectiuni,
.de eitre N. Densusianu in vol. I, part. 1-2, din coldcliunea Hurmuzaki.
3).Bullarium Ordinis F. F. Praedicatorum. Ed. F. Thomaeriopol. Vol.
Roma, 1729-1740; Bullarium Franciscanum Romanorum Pontificum.

www.digibuc.ro
6 T. PASCU

ca nici un specialist roman n'a cercetat susnumitele registre ctx

interes deosebit pentru trecutul nostru4), i ca prin urmare n'ar-
fi exclus sa se mai gaseasc material nou.
Astfel am cercetat toate registrele pontificale dela inceput
cite se pastreaza (din anul 1198 pang la anul 1403) si anu-
me: un numar de 320 de volume din Regesta Vaticana, dintre-
anii 1198-1403 (vol. 1-320), 349 vol, din Regesta Avinionen-
sia, dintre anii 1305-1394 (vol, 1-349), 118 vol. din Regesta
Lateranensia, dintre anii 1389-1403 (vol. 1-118), 42 vol, din
Re gesta Supplicationum, dintre anri 1342-1378 (vol. 1-42),
88 vol. din Obligationes et Solutiones Camerae, dintre anii
1295-1505 (vol. 1-88), precum i doua codice din Biblioteca
Vaticana: Vaticanus Latinus 7216 0 Codex Ottobonianus 2546
0 Codex 314 Assisinus, ce se pastreaza in Biblioteca. comunala
din Assisi.
Am cules toate informatiunile privitoare la trecutul ro-
manesc din aceasta epoca, deoarece, dupa cum spunea istoricuf
Fd. Fr. Hyacinthi Sbaralea. Vol. I IV qi C. Eubel. Vol. VVIII. Roma,
1759 1908; Analecta Franciscana sive cronica aliaque varia documenta aL
historiam fratrum minorum -spectantia. Vol. III. Quaracchi, 1885-1887;-
Anna les Minorum seu trium ordinum a S. Francisci institutum. Ed. L.
Wadingus. Vol. IIX. Roma, 1732-1734. Citeva documente privitoare la
trecutul nostru. in aceast epocii, au mai fost publicate i in Annales eccle-
siasticis ab anno MCXCV111 ubi Card. Baronius desinit. Ed. O. Raynaldus..
Tom. XIIIXVIII. Roma, 1646 1659, precum ti in diferitele volume pri-
vitoare la unii papi, publicate de tcoles franaises d'Athene e dtt Rome, ea-
si In Monumenta Vaticana historiam regni Hungariae iflustrantia. (Vatikani
magyar okirattr). Seria I, Vol. IIV. Budapesta, 1885-1887. E. Millet,
publicase si el 48 de documente referito are la diecesa transilvan in thnput
pstoririi papei -Grigorie XI, in Vatikanische Urkunden und Regesten zut.
Geschichte Siebenbrgens in dem Jahre 1371 1377. Sibiu, 1892, ca si Bos-
silty A., Regesta Supplicationum. (A papai krvnyknyvek magyarvonat
kozasu okmnyai avignoni korszak). Vol. I II. Budapesta, 1916-7918.
4) q. C. Filitti, Din arhivele Vaticanului. Vol. I. Bucuresti, 1913,)-
irat cii a publicat 7 documente din sec. XIV, referitoare la episcopiile ca-
tolice din Principatele Romine, hula D-Sa n'a cercetat registrele, ci a mers
de-a-dreptul la documente, dup indicatiunile ha C. Eubel din Hierarchia a-
tholica medii aevi sive Summarum Pontificium S. R. E. Toni. I. Mnchen,
d"8.

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA 1STORIA ROMANILOR

Constantin Giurescu, informatia, istorica ori cat de marunta,

care aduce insa ceva nou, dar se afla intr'o arhiva streina, uncle
nu oricand se port face cercetri si uncle lasirea ei este de multe
ori intamplatoare, credem ca-si are importanta sa i trebue data
la luminan,
Informatiunile gasite sunt de ordin politic, religios si so-
cial. Ele vor fi Msg. discutate pe scurt munai in aceasta pre-
zentate ca studiu introductiv la documentele propriu zise, ce
vor aparea cand -vow permite imprejurarile. Cum ins& chestiunile
de ordin politic erau, in acea vreme, in strank legatura cu cele
de ordiu religios, le vom prezenta i noi concomitent, in mod
cronologic, nefiind indicat a le desprti unele de altele. Nu ne
vom ocupa, aid, cu toponimia transilvana, `cuprinsa intr'un nu-
mar insemnat din documentele copiate.

I.

Secolul al XIII-lea.

Pe la inceputul veacului al XIII-lea, papalitatea manifesta

un mare interes pentru convertirea Romanilor la catolicism. La
1204, datorita diplomatiel lui Inocentiu III, Ionita, Imparatul
'Romanilor si al Bulgarilor, imbratisaza religia rcimana. In dru-
mul sau spre Tarnova, tmde mergea pentru a incorona pe Ioni-
tar cardinalul Lean, se intereseaza' si de soarta Romanilor din
Transilvania, ajungand la concluziunea ca ar fi oportun i fo-
lositor sa infiinteze un. episcepat aparte pentru acestia. Astfel,
dupa informatiunile acestuia, scrie la 16 Mai 1204,papa Inocen-
tiu III episcopuhd catolic din Oradea, sa Viziteze manastirile
grecesti din diecesa sa, care se gaseau intr'o glare-de decadenta
din cauza negligentii episcopilor diecesanii si a Grecilor
este sigur ch.' nu poate fi vorba de o populatie greceasca in

5) C. Giurescu N. Dobrescu, Do miente i fegeste privitoare la Con-

stantin Brlincoveann. Bucuregti, 1907 prefati.

www.digibuc.ro
8 PASCU

aceasta vreme in Transilvania nordica, ci despre o populatie

de rit grec, asa clar despre Romani si sa infiinteze im epis .
copat pentru acestia, episcopat care sa fie supus direct papeil..
Dupa un an, acelas papa scria arhiepiscopului de Calocea,
sub jurisdictiunea cruia se gasea i episcopia de Oradea, ca
pe mosige fiilor cneazului Bela, exista un episcopat de rit grec,
care se gseste sub jurisdictiunea bisericii cons tantinopolitane,
cerandu-i sa-1 readuca sub ascultarea bisericii romane. Docu-
mentul acesta, dat in 3 Mai 1205, a fost publicat de Augustin Thei-
neir) dupa un izvor (Reg. Vat. vol. 7, 13)1 unde numele lo-
f.

calitatii era scris Belocnese. Inteo alta copie a documentului

(rat. Lat. 7216, f. 113-114), gasit de noi, numele este scris
exach Bela cneses), fapt ce ne-a determinat a-1 copia si a ne
opri putin asupra lui.
Este vorba de aceeasi regiune- din Transilvania nordica, unde
In acest timp incepdbul sec, XIII <exista un episcopat de
rit grec pe seama Romanilor, care, sau se va fi infiintat intre
cele doug date 16 Mai 1204-3 Mai 1205 sau, mai pro-
babil, exista la data cand papa Inocentiu scria episcopului
de Oradea numai despre manastirile grecest?. < Urmele unei
organizatiuni bisericesti pe seama Romanilor in aceste prti
se pastreaza si in secolul al XIVrlea, $i anIume la a-
nul '1349, episcopul catolic de Oradea, Dumitru, recu-
noaste un presbiterus olachalis" pentru Romanii din diecesa
sal. In Bihor, inima diecesii de Oradea, exista in sec. XIII, asa

6) Unus fieretepiscopatus ex ipeis, qui nobis nullo mediante subesset".

Cf. A. Theiner, Vetera mon. Slavoiurp merid., I, p, ,33 ei N. DensutianuE.
Burmuzaki, Documente . p. 39.
7) A. Theiner, o. c., p. 40.
8) Quidam Episcopatus in terra filiorum Bele knese consistit".
9) Nos Demetrius ... episcopus Waradiensis significamus quod nos
terram seu possessionem nostram Felwenter vocatam, populorum multitudine
intendentes decorare, Petro Wzywode, filio Stanislai, iudici eiusdem ville
Felwenter, hanc gratiam specialem duximus concedendam, ut unum presbi-
terum olachalem, donee nostre placuerit voluntati, sine omni collecta et
exactione qualibet nobis iure domini provenire debentibus possit et vaIeat
conservare. Datum in Kiralymezei Anno Domini MCCCXL none. Cf.

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA ISTOR1A ROMAN1LOR 9

dar contemporana cu dccumentul de mai sus, o localitale numita

Blkenez; in veacul urmator se aminteste o alta, Kenys, carq in
veacul al XV-lea se numea Kenes"). Chiar si azi exista, in ace-
east- regiune, cloud comune numite Bl: Bella i Blkirlymez
Craiova")>Astfel<organizatiunea bisericeasca a Romanilor
din Nordul Transilvaniei- apare foarte posibila, ca o continuare
acelei existente inainte de venirea Ungurilor, chiar pe terito-
riul unde la acea data.' exista o organizatiune politica, aceea
amintita de cronicarul Anonim al regelui Bela, in frunte cu du-
cele (voevodul) Menumorout"), cu atat mai posibila cu cat un
voevod ca cel bihorean, care indasnea sa spuna trimisilor in-
vadatoiului Arpad c nu-i va ceda niciun petec de pamant cat
timp va fi in viaja"), nu se putea lipsi de o organizatiune re-
ligioasa de neaparata trebuinta pentru supusii sL
Cei ce situau aceasta localitate in alte pri Maramures14),
Sirmiu"), poate indusi in eroare si ide felul cum era scris nu-

Bunyitay V., A vradi pirspkcg trtnete. Vol. I, Oradea Mare, 1883, p. 192
ai Documenta hhtorianz Valachorunz in Hungaria illuctrantia, p. 114.
10) Csnki D., Magyarorszg trtnelmi lldrajza a Hunyadiak korban.
Vol. I. Budapesta, 1893, p, 612.
111 C. Martinovici si N. Istrati, Dictionarul Transilvaniei, Banatului ci

celor:alte tinuturi alipite. Cluj, 1921, part. III, p. 7.

12) .,Dux vero Arpad ... legatos misit in castrum Byhor ad ducem
Menumorout".. Cf. Scriptores lierum Hungaricarum ternpore ducum regumqua
stir pis Arpadianae gestarum, Ed. Szentptery E., Vol. I. Budapesta, 1937, p.
59 si lzvoarele istoriei Romnilor. Ed. G. Popa-Lisseanu. Vol. I, Bucurecti,
1934, p. 40.
13) Terram autem nullatenus concedimus nobis viventibus", Cf. ibi-
dem, p. 41 i 60.
1') I. Mihali, Diploma Maramuresene din sec. XIV ....si XV. Vol. I. Si-
ghet, 1900, p. 260, littilnind la anul 1423 urt Bela spune c Oat ce nu va
fi determinatil cu sigurantii tara fiilor lui Bela, il revendie pe acesta de
Maramuresan.
15) Augustin Bunea, lerarhia Romemilor din Ardeal i Ungaria. Blaj,
1904, pp. 192 193 sit 1ncercare de istoria Romnilor penal la 1382. Bucu-
resti, 1912, p. 197, considera localitatea in Sirmiu, ca derivand dela nu-
mele lui Beles, fratele reginei Ungariei i fiul lui Uroc, jupanul Serbiei.
Aceast interpretare este adoptatii si de Carol Auner, Episcopia Milcovului
In Revista Catolic, 1913, An. II, p. 535. Dar fiul marelui jupan_ ci fratele

www.digibuc.ro
10 T. PASCU

mele localitii in textul editat de Theiner, nu mai pot avea

dreptate.

In Biblioteca comunald din Assisi se pastreaz un codice .

dela jumhtatea sec. XIII"), din continutul cruia se vede ca au-
torul lui era un franciscan din acel oras, pe care Sbaralea 11
numise Anonymus Italus Umber') si care azi e cunoscut sub
numele de fratele Elemosina, dupa cum rezult1 i dintr'o in-
semnare a codicelui"). Foile 114-115 contin doua capitole in
care este varba i despre Romani. Primul capitol: De gravi perse_
cutione ecclesie (a parte Frederici), relateazg lucruri intamplate
la inceputul sec. XIII i anume in timpul papei Honoriu III
(1216-12270entru autor rttrei dusmani avea biserica catolica in
acel timp, impotriva carora era de luptat, contra tres catervas
demonum": anume impotriva faisilor crestini-tirani ce oprimau
biserica usurpau drepturile, impotriva armatelod- Saraceni-
reginei Ungarid, nu putea sii poarte un thin atit de modest, acela de cnez.
$i de fapt, in colectiunea de documente public-ate de T. SmiNklas, Codex
diplomaticus regni Croatiae, Dalmatiae et Slavoniae. Vol. III. Zagreb, 1907,
p. 9 si vol. V, p. 175, 202, 236, 243, 258, 276, ca si in colectiunea de docu-
mente publicate de J. TkaMi6, Monumenta historica liberae regiae civitatis
Zagrabiae. Vol. I. Zagreb, 1889, p. 11 12, Se amintette de mai multe ori o
persoanii eu utunele Bela, dar totdeauna cu titlul de duce: Terra Belae
ducis", la 1201, dividens terram Belae duds", la 1209, Bela dux", la
1260-1270, etc., niciodata cu acela de cnez. In al doilea rand, Bela amintit
in Sirmiu, la aceasti data era in viatii, pe cnd acesta din Nordul Transil-
aniei s'ar 'Area di nu mai era printre cei vii, din moment ce este amintita
proprietatea fiilor siii si nu el personal.
Identificarea pe care o ficea Timoteiu Cipariu, Acte i fragmente la-
tino-romiineoti . . . Blaj, 1855, p. XII si dup.(' el Carol Auner, Momente din
istoria bisericii Romnilor, p. 95 96, intre Beius si terra filorum Bele knese",
azi nu mai este sustinuti de nimeni, insuti Auner pdisindu-o mai trziu.
16) Codex 314 Assisinus.
1') S. Sbaralea, Supplimentum et castigatio ad scriptores trium or-
dinum S. Francisci. Pars 1. Roma, 1901, p. 60.
is) Liber iste memorialis diversarum ystoriarum ponetur in armario
S. Francisci di Assisio, quia sic compromissum fuit inter custodem S. Fran-
cisci et fratrem Elernosinam de voluntate et consensu ministri, tamen usus
ipsius libri fratri Elemosine reservato dum vivit".>

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA ISTORIA ROMANILOR 11

lor, Turcilor, ,Ramanifor (contra aciern Sarracenorum et Turcho-

rum, Blachorum...")?cari persecutau i pe Isus Christos i pe preo-
til lui i in al treilea rand impotriva Patarenilor eretici. Primul dus-
man ar fi imparatul Frederic al II-lea care era in. dusmanie cu
papa Honoriu; al doilea ar fi Saracenii, Turcii i Rornanit iar al
treilea Patarenii foarterhspanditi in acest timp in toat Peninsula
Balcanichi, ajungand chiar pan in Italia"). Romanii pomeniti aici
ar fi cei din Peninsula Balcanich enumerati alhturi de Turd, dupg
cum apar si in Anna les Barenses din acest cari sub Ia.
nith i urmasul &au, Ioan Asan al II-lea, nu erau in relatiuni prea
btme cu papalitatea, climpotriv, la un moment dat, o adevrath
cruciath este initiath din partea papei impotriva
In al doilea capitol: De crudelissirno Vitali et exercitu Sarra-
cenorum et falsorum christianorum, se relateaz lucruri intam-
plate pe la 1241 si anume asediul orasului Assisi de ch.tre Sa-
raceni si Romani qi alti crestini falsi, sub comanda rui Vita lis
de Aversa"). La aseditd l distrugerea orasului participa
Cumani alhturi de Saraceni. Data asediului, dupa locul ce-1 ocu-
pa in cronica, ar fi anul 1241 si sub Saracenli ce asediaza si
distrug orasul la aceasth data', trebue sh se inteleag Thtarii,
O parte din acestia, de fapt, in acest an, trecand peste Po Ionia,
Boemia i Ungaria, se indreapth. spre Peninsula Balcanich, ocu-
ph Dalmatia i ajunge pan la Udine"), iar o alt parte phtrunde
pan la portile Vienei i o intelegere pare a se fi inCheiat intre

19) Tnsusi papa Honoriu sileste pe regele Ungariei, Andrei II, sr' tri-
miti pa pgrin archiep. Calocei, cu o armat pentru extirparea Patareuilor
balcanici in 1222. Cf. DensusianuHurmuzaki, Documente, I, p. 76.
zo) Hoc anno (1227) descendit cum exercitu magno i. e. Vussorum
Guandalorum, Turcorum, Bulgarorum, Vlachorum, Macedonum aliarumque ut
caperet Siciliam". Cf. Muratori, Rerum Italicarum Scriptores. Vol. V, p. 42.
21) N. Densusianu E. Hurmuzakl, Documente privitoare la istor(a Ro-
manila Vol. I, part. 1, p. 142, 159-178.
22) Vitalis de Adversa Apuliae, tyrannus crudelis, nomine christianus
sed Hon opere, cum caterva militum Sarracenorum et Elachorum et malorum
christianorum circumveniens pervenit Assisium ...".
23) G. Soranzo, Il papato, l'Europa christiana e i Tartari. Milano,
1930, p. 57.

www.digibuc.ro
12 ST, PASCU

Frederic II si Tatari. Tinand seam de aceste imprejurari, re-

zult ca un lucru foarte natural, asediul orasului Assisi, la 1241,
prezenta Tatarilor in Italia, condusi de Vitalis, care era
in solda impratului.
Prezenta Romanilor si a Cumanilor alturi de Tatari la fel
ii gaseste explicatiunea. Tatarii veneau s supuna sub autori-
-tatea lor pe ceilali regi, deoarece ei nu admiteau alti suverani
cleat pe ai 1or24). In prtile carpatice era suveranitatea regelui
ungar, pe care Romanii nu numai ca nu o acceptau, dar isi ve-
dean amenintata independenta de tendintele -acestnia de expan-
siune spre Dunre si Mare. Astf el pentiu Romani sosirea Tata-
rilor era o ocaziune bine venita ce nu trebuia pierduta si nu o
pierdura"). Roinanii din Moldova nu se opun Tatarilor i de
aceea zece ani mai tarziu, misionarul Roubruk Ii considera ca
vasali ai acestora26). Aceasta sUpositie e confirmata- de faptul
relatat de cronica assisina, deoarece Rornanii, impreuna cu
Cumanii, nu pot 4 decal cei din Moldova meridionala sau Mun-
tenia orientala27,)tJn document din 1368 pare s confirme aceasta
parere. Se vorbeste in acel document de distrugerea facuta
in Ungaria cu mult timp inainte, despre care de abia se mai
aminteste (a longis retro temporibus, quorum certa memoria
non habetur"), distrugere facuta din partea gentes impie Tar-
tarorurn et aliarum vicinarum ibidem inlidelibus et diversarum
hostium dicti Re gni"28). Distrugerea din 1241 trebue sa fie aceea
intamplata cu foarte mult timp in urma, despre care de abia
se mai amintea" la 1368, caci o alta, inainte de aceasta data
(1241), nu se cunoaste,

24 Intelegerea lor cu Frederic era temporarii, ateptnd ocaziunea

trivita pentru a-i ocupa i imperiul salt.
25 A. Sacerdoteanu, Marea invazie ttarii i sud-estul european. Bu-
miresti. 1933, p. 60.
26) A. Sacerdoteanu, Guil:aume de Rtibrouck et les Roumains au milieu
du Ill-e sicle. Paris, 1930, p. 95, 137.
27) Cf. G. Golubovich, Biblioteca bio-bibliografica della Terra Santa
daroriente francescano. Vol. II, p. 507 508.
25) Reg. Vat. vol. 257, f. 105-106. Reg. Av. vol. 167, f. 439.

www.digibuc.ro
 CO4TRIBUT1UNI LA 1STORIA ROMANILOR 13

In aceasta vreme de tovarasie de arme vor fi luat Romanii

dela Talari pavezele, scuturile acoperitte cu piele, despre care
vorbeste cronicarul bizantin Chalkokondyl i istoricul bizantin
Ioan Cantacuzinen
In Muntenia, se pare, insa, ca. Romanii au incercat sa resiste
Tatarilor, aceste regiuni fiind inteo mai stransa dependent& de
Ungaria29)4(>

De pe la jumatatea sec. XIII noui informatiuni vin sa le

compkteze pe cele cunoscute, atat cu privire la Romanii dirt
Balcani cat si la cei din Nordul Dunarii. Anume<la 1244,. papa
Inocentiu IV se plange ca Romanii impreuna cu Grecii au ocu-
pa4 si au distrus episcopatul din Apros: Grecis et Blaccis occu-
pantibus episcopatum ipsius per novem fere annos...""). Acest
episcopat se gasea in Tracia31) si astfel aid trebue sa fie vorba
despre Romanii din aceste parti balcanice. sec. XI se referea
la acestia fiica imparatului bizantin Alexe Comnenul, scriitoa-
rea Anna, care spunea ea erau raspanditi in Moesia si in Traci&
ca tatal sau isi recruta soldati dintre acesti Romani22);e.
chia<in acest secol, {al cand istoriograful Pachinneres
spune ca numarul lor era asa de mare si cal erau atat de fa's-
panditi, incat locuintele lor se intindeau a suburbiis Constan-
tinopoleos usque ad Byzam et ultra pertinentes per que locum

bis) TAtarii au scuturi aserninitoare cu ale 11_9mnilor" spune

Chalkaundyl, Cronica, ed. Dark, Budapesta, 1922, P. 127. Getii (Romani
de peste Duniire, care se folosesc de aceleasi arme ca Titarii; cei mai multi
sunt arcasi", spune Cantacuzino vorbind despre xaboiul Bizantinilor cu Bul-
garii la 1331. Cf. I. Cantacuzino, ed. Bonn, I, p. 465 ap. P. P. Panaitescu,
Mircea cel Baran. Bucureoi, 1944, p. 136.
20) Onciul, Originile Principatelor Ronaine. Bucuresti, .1899. p.
Reg. Vat. vol. 21, f. 113 v. ep. 724.
A. Baudrillart, A. Vogt, U. Ronzis, Dictionnaire d'histoire et de
geographie ecclesiastique. Vol. III. Paris, 1912, p. 1075.
32 T. Capidan,' Aromnii. Dialectul aroman, studiu linguistic. Bucu-
resti, 1923, p. 7.

www.digibuc.ro
14 T. PASCU

.iam multiplicati ,supra modum"uKGeograful anonim, in sfarsit,

pe la inceputul sec. XIV (1308), confirma parerea istoriografi-
lor anteriori cand spline ,,Notandum (est hic) quod inter
Machedoniam, Achayam et Thesalonicam est quidam populus
valde magnus et spaciosus qui vocatur Nazi . . ."34);\ Sunt . ace-
iasi Romani, pomeniti i de Cronica Assisind pe la 1227 all-
turi de Turd i care acum la 1244 impreun cu Grecii au ocu-
pat si au distrus suszisul episcopart, confirmati cu aceasta oca-
ziune si documentar, pe langa atestatiile cronicaresti.
In 1245 papa cerea misionarilor din terra Bulgarorum,
Blachorum, Sclavonim:..", etc, saii dea osteneala pentru uni-
rea bisericilor 39,bEste, credem, ultima atestatie documentara
despre Romanii din Balcani constituiti inteo terra", rtermen ce
In acceptiunea medievala desemna a organizatiune politico-ad-
ministrativa. Cad dupa moartea lui Ionita, sub urmasii sal,
elementul romanesc isi pierde din ce in ce ralul preponderent
ce-1 jucase in timpul formarrii i cansolidarii Imperiului romano-
bulgar, ramanand totusi numeros si important ca element popu-
lar. Ioan Asan II, la 1230, se intituleaz numai tar al Bulgari-
lor""), si nu i al Romanilor, iar acela papa Inocentiu, in acelas
an, 1245, adresandu-se dui Caliman, urmasul lui Ioan Asan, Ii
spune in Bulgaria imperantr") si nu si in Blachia".

In timp ce elementul romanesc din Balcani i pierdea incetul

cu incetul importanta politica, cel nord-dunarean, dupa retra-
gerea Ttarilor, se impunea din ce in ce mai mult. Astfel la
1234, Ii gasim organizat din punct de vedere bisericesc cu epis-

33) Ibidem, p. 8.
34) 0. Crka, Anonymi, Descriptio Europae Orientalis. Cracovia, 1913,
p. 13 i G. Popa-Liaseanu, Isvoarele istoriei Romnilor, II, p. 7, 17.
35) Bullarium Fransiscanum, I, p. 362-64.
36) I. Ivanov, IhArapciai CTOHH6 H3 Mautonua bulgare diR
Macedonia), p. 578 i C. C. Giurescu, Istoria Romnilor, I, p. 302.
37) A. Theiner, Vetera monumenta Hungariae . I, p. 196-197.

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUN1 LA 1STORIA ROMAN1LOR 15

copii lui, la 1247._ din punct de vedere politic-administrativ cu

cnezii i voevozii 1ui: Ioan i FArcas, Seneslau i Lytioy38).
La 1246 intr'un document sunt amintiti Romani din Moldova,
vnduti Saracenilor ca sclavi de conierciantii genovezi, pisani
venetieni, Papa intervine pe lnga clericii din krusalim pen-
tin a elibera Grecos, Bulgaros, Ruthenos et Blaccos christia-
nos tam mares quam feminas" lundu-i sub protectia sa")>Din
ordinea in care sunt enumerati, result. ea Romnii sunt mai
spre Nord dect Grecii i Bulgarii, i vecini cu Rutenii41. Dacg
informatiunea furnizatA de cronicarul Zama Tusci a putut pA-
rea dubloasA sau neprecisA in ceeace priveste regiunea de unde
erau acei RoTni care la 12:76, asa dar treizeci de ani dup. do_
cumentul nos-t-ru alAturi de Ruteni, se luptau in armata rege-
lui Boemiei, impotriva Ungurilor si care apoi inter se discor-
dantibus"), acum atestarea diplomaticA inlAturA dubiul. Locu..

18)Numele acestui voevod a fost 'citit in felurite moduri din partea

acelora cari s'au ocupat de aceastii chestiune: Limoiu (de G. $incai, Cronica
Romnilor, I, p. 428), de cei mai multi Litovoiu (N. Iorga in multiplele sale
studii, C. C. Giurescu, Istoria Ronartilor, I, p. 337-340, L Lupas, Lecturi din
isvoarele istoriei Rornnilor. Cluj, 1928, p. 52-53, etc. etc.) si Lituon (D. On-
ciul, Originile Principatelor Romne, p. 165, A. D. Xenopol, Istoria Romnilor
din Dacia Traiand, ed. III, vol. II, p. 207, B. P. Hasdeu, Negru Vod. Bucuretti,
1898, p. CVII, etc.). Insii cine este familiarizat eu paleografia latinil sit in
deosebi cu cea pontificalii din aceastii epocii, privind i analiziind foarte
atent literii de literii, comparativ cu altele din tied document, va citi
Lyitioy. S'ar Wee ca in realitate sii se fi numit voevodul dela 1247 Litovoiu,
clici tweet nume are un inteles real: voiu=toaste.
36) Reg. Vat. Vo1: 21, f. 325-326, ep. 127.
40) E interesant un pasagiu din descrierea lui Guillebert de Lannoy un-
de enumerii, pe la inceputul sec. XV, aclavii r2tanului Babiloniei, care
sunt aproape cei enumerati in documentul nosfru. Et- est a scavoir que
iceluz esclaves sont d'estranges nacions comme de Tartafie, de Turquie, de
Bonrgurie, de Hongrie, d'Esclavonir, de Walasquie, de Russie et de Grece,
tant des pais cristiens comme dp4tres". Cf. Archives de Porient latin. Vol.
II, p. 91.
41), Monumenta Germaniae Ristorica. Scriptores. Vol. XXII, p. 525. Ma-
boiul nu s'a intiimplat la 1277 cum erede al. A. Saeerdoteanu, Arhivele 01-

www.digibuc.ro
16 T. PASCU

iau acesti Romani in partea nordic a Moldovii unde, un seco!

inainte, au prins pe fugarul Andronic- Cantacruzino, la hotarele

Dacg documentele prezentate pang acum se refereau la a

parte dintre Romani numai, un altul d61a, 1288, 4i-aminteste pe
tati,- ri uude -&-ar af la ei. La-areast-A da-tg -papa Nicolae IV trimite
pe cAlug4ii predicatori ad. terras Sarracenorurn, Paganorum,
Grecorum, Bulgarorum, Cumanarum, Valachorum ubicumque
existentium..."41. Cancelaria papal, de 'data aceasta mai exactg
si mai bine informatg, 'face distinctie precisg intre popoarele
din aceastg parte a Europei i in deosebi. infra Romani i Cu-
mani, fapt de cele mai multe -ori neabservai, -deoarece 'luandu-
se ca model bulele anterioare, se cuprindeau Romanii sub numele
Cumanilor, cu toate cg acestia din urmg nu mai existau ca pa-
por distinct dupg invaziunea t&targ din 1241. De data acea-
sta fang papa Nicolae este bine informat despre existents.
Romanilor in mai multe regiuni, Valachi ubicumque exis-
tentes", cgci la ei se referg aceste cuvinte, deoarece, da-
cg, s'ar referi si la celelalte popoare enumerate inainte
dupg Romani, s'ar fi adgugat la urma enumergrii kr si nu
imediat dupg Romani, dupg care urmeazg insirarea alter po-
poare (Etiopi, Tatari, etc.)Era informat papa cg existau
Romani in Balcani, in Transilvama peseama cgrora papa Inman-
tiu III voia sg intemeieze un episcopat la 1204-1205, amintiti
hi tot cursul sec. XIII sub &verse numiri intr'o inItreagg serie
de documente, dupg cum existau i in Moldova si in Muntenia,
cum am vzut mai sus.

teniei, vol. XIII, p. 285, ci in anul precedent, cum spune si nota marginali
a editorului Ernestus Ehrenfeuchter pe lngi faptul ci povestirea in-
timplirilor din anul 1277 Incepe mai jos; si in effirsit in acest paragraf se
mai vorheste despre mergerea regelui Boemiei la impiratul Austriei, eve-
niment ce a avut Ioc la 26 Noemvrie 1276.
42) N. Drganu, Ronitinii in veacurile pe baza toponimiei
onomasticei, Bucuregti, 1933, p. 405.
43) Reg. Vat. Vol. 44, f, 15, ep. 44 (404).

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA ISTORIA ROMANILOR 17.

H.

Secolul al XIV-lea.

Trecfind la sec. al XIV-lea vcr fi inflisate anumite pArti

din sbuciumata viat romneased pentru form.area si consoli-
darea statelor cari atunci luau fiinVi. Cu urcarea dinastiei an-
gevine pe tronul Ungariei, se reia ideea imperialist in afard,
idee pardsit de slabii regi arpadieni din a doua jumeate a sec.
XIII, si se caut introducerea unei noui ordini sociale si poll.-
lice in interior, bazndu-se acesti angevini, dupd modelul feu-
dalismului din Occident de unde veneau, pe clasele sociale si
nu pe elementele etnice, ea si pnd acum. In felul acesta, Ro-
mnii cari nu voiau sA se confunde cu clasa nobild ma-
gbiara, fuziune ce ar fi atras dupa sine trecerea la ca-
tolicism si incetul cu incetul pierderea nationalitAtii, de-
cad din ce in ce mai mult. Un pasagiu din hotdrirea sino-
dului tinut la Pojon in 1309, sub conducerea earcIlinalului
Gentilef este econcludent. Privdm de toate privilegiile, indul-
gentele, feudale, gratiile si beneficiile" pe toti aceia cari nu
dau respectul cuvenit lui Christos ins* si scaunului aposto-
lic""). Amenintati in existenta lor nationald si in credinta stra-
moseased, Romnii strng si mai mutt rndurile si intensified
si mai mult legaturile dintre ei, desconsidernd granitele politice.
Din numeroase documente din prima jumtate a sec. XIV reese
clar acest fapt.
In Transilvania noua dinastie nu era hied destul de conso-
lidat. Se inregistreaz continue misedri ale Rominilor in inte-
legere cu fratii lor de peste munti. Astfel &rite, scrisoare a
pagei Clemente V din 1......314 suntem informati despre o nand' in-
vaziune a Ttarilor si a schismaticilor de peste-munti in Tran-

44) Prhibus privilegiis, indulgentiis, feudis, gratiis et beneficiis" pe

toti .acei cari ad ipsum tarnen Christum et apostolicam sedem debitam re-
verentiam non habentes". Reg. Av. Vol. 88, f. 92-95 si Reg. Vat. Vol. 176,
f. 86-88.
2

www.digibuc.ro
 18 T PASCU

silvania45). Tgtarii vecini cu Transilvania nu pot fi dect eel din

Moldova, iar schismaticii, asociatii lor, la fel trebue sa fie din
aceeasi regiune, asa dar Romnii molidoveni, Aceste invazii nu con-
tenesc si docurnentele le constatt de nenumarate ori. la 1319 a-
flgm ca schismaticii din regatul ungar i prtile invecinate arnenin_
a linistea intern a regatului. A ajuns veste demn de crezare la
scaunul nostru apostolic, scria papa loan XXII csa in re-
gatul Ungariei si in anumite prti invecinate, supuse aceluiasi
foarte drag intru Christos fiu al nostru, Carol ilustrul rege al
Ungariei, schismaticii omit fgradelegi", cernd papa arhiepis-
copului de Striniu i subalternilor acestuia s extirpeze pas-
tern huiusmodi scismaticorum et hereticorum . ." n; in 1325
Carol ins* se plngea papei ea' in partile hotarnice regatului
su, credinciosii catolici au de suferit tot felul de maltratari
nenorociri din partea schismaticilor, Ttarilor, Pagnilor si a
altor popoare necredincioase, fapte rele ce se repet la 1327
si la 1334, cnd papa cere regelui ca pro fidei catholic* defen-
sione contra Scismaticos et Tartaros bellurn seu pugnam inire-
contigit"47). Aceste continue miscri aveau un plait bine sta-
bilit in legatur cu Romnii din Transilvanla, i anume acela de
a se misca concomitent si de a se elibera de sub dominatiunea
maghiar. In felul aces(a se intelege un alt document din 1319
cuvintele papei: Regnurn 'Ungarie et quedarn partes adia-
centes scismaticis in clandestina machinamenta congluti-
nent in perniciem animarum ...` .48.. In acest an se inregistreaz
miscgri revolutionare in-Transilvania si Tara Ronanease,
Dup: pacea semnatg la 131. intre Carol Robert. si Ladis-
lau BCTS Voevodul Transilvaniel, se prea c linistea era resta-

45) DensusianuHurmuzaki, Documente, vol. I, part. 1 ,p. 574-575.

44) Ad nostri gi quidem apostolatus auditum relatio fidedigna per-
duxit quod Regnum Ungarie et quedam partes adiacen-tes eidem Carissimo
in Christo filio nostro Caroli Regi Ungarier Illustri subiecte, scismaticorum
inficiuntur erroribus ...". Reg. Vat. Vol. 110 A, f. 137, ep. 402. Reproducere
fotograficil din Cod. Cameracen. Vol. 538, ce se afli In Bibl. Nat. din Paris.
47) Reg. 4v, Vol. 45, f. 570 15i Reg. Vat. Vol. 106, 1., 418.
45) Reg. Vat. Vol. 110, f.. 137, ep. 402.

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA ISTORIA ROMANILOR 19

bilita in aFeasta provincie. Dar in 1315 Ladislau e destituit din

demnitatea sa si de aceea alimenteaza impreuna cu fiii sai, 0 re-
beliune impoltriva regelui (1315-1318)"). La aceste evenimente
-se refera un alt document din 1319. in care papa atrage atentiu-
nea regelui ca in Ungaria multe persoane, summi regis minis-
tri", atat laici cat i clerici, ofenseaza biserica i puterea re-
gala prin comportamentul kr, cerandu-i sa ia masuri impotriva
-acestora"). Un alt document din acelas an, spune ca acesti rebeli
erau ajutati in miscarea lor de catre schismaticii, atat cei din
Transilvania cat si de aceia din partile vecine, impotriva ca-
rora regele era indemnat sh porneasca razboiu"). In 1307_ La-1
dislau voevodul Transilvaniei face prizonier pe Otto-de Bavaria
si in anul urmtor Il trimite Voevodului Romani lor", cum ne
informeaza cronica confunporana Oesterreichische Reimchronik
a lui Ottocar de Stiria, scris intre 1281-130951. Relatiunile
dintre Ladislau i voevodul roman din Sudul Carpatilor au fost
totdeaima amicale si astfel i in acest an, 1319, and din nou is-
buonesc in Transilvania revolte. Prolitand de aceast stare de lu-
cruri, Basarab ocup si el alte teritorii, inteles cu doi voevozi
romani din Transilvania, in afara de fii lui Ladislau"), cu loan
fiul lui Teodor, care cuceri pe seama sa regiunea Mehadiei")
Moise, fiul lui Moise, care via sa ocupe chiar Transilvania
intreaga, rasculandu-se de mai multe ori55). In felul acesta un
razboiu pare sa fi avut loc intre Carol i Basarab, razboiu al carui
rezultat nu a putut fi decat favorabil voevodului romani- din mo-

4) I. Lupat, Un voevod al Transilvaniei in lama' cu regatul ungar, In

t'iailor lui i Alexandra Lapedatu- Bucyresti, 1936, p. 402.
50) Reg. Vat. Vol. 110 A, f. 137, ep. 403. Contra hereticos et scis-
inaticos ipsos procedere valent".
51) Reg. Vat. Vol. 110 A, f. 137-38, ep. 404.
52) G. Popa-Lisseanu, Romc Ina in poesia medievarei, In Cercetiiri lsto-
rice. V011, XXIII, p. 141.
53) Nagy. A., Codex diplomaticus Andegavensis. Vol. p. 148.
54) Densusianu Hurmuzaki, Documente, I, par. 1, p. 592.
55) Mideins_p,.591-..-592.

www.digibuc.ro
20 $T. PASCU

ment ce in 1324"), Carol trimite, de mai multe ori, la el pentru .

pace, pe magistrul Martin, comitele Salajului").
Vazand a in Tara Romaneasca pretentiile sale de acum
intalnesc obstacole de neinvins, Carol i indreapta privirea spre.
Moldova, unde nu exista Inc& o organizatiune politica consoli-
data si de unde dusmanii sai au fost ajutati tot timpul de atre
Tatarii i Romnii coulocuitori, dupa cum s'a vazut mai sus. La
aceasta intreprindere razboinica se refera cateva documente din-
tre anii 1325-13/7, prin care Papa acorda indulgenta plenar
tuturar acelora, care vor muri in lupta impotriva Tatarilor si at,
schismaticilor din reginnile -vecine Ungariei, pentru apararea
credintei catolice").

In acest mod o intensa viata politica a elementului romnesc

se manifesta de ambele laturi ale Carpatilor in epoca fondarii
si consolidarii Tarii R-omnesti dela Dunare, voevodul acestei
Tari Hind In continue relatiuni cu capii Romnilor din Transil-
vania i cu cei din Moldova, cari nu voiau s'a" tina seama de fron-
tierele nenaturale impuse de anumite circumstante momentane.
Regii Ungariei pana la aceasta data nu reusira sa desparta pe
Romnii din cele trei tari carpatioe. Fiul lui Carol Robert,
Ludovic, mai energic si mai puternic, consolidand dinastia si
strangand elementele fesponsabile in jurtil coroanei, va inoerca
s Impiedece relatiunile dintre Romnii din Transilvania i cei
din cele doua Principate. Cu toate acestea, tentative de cola-
borare intre acestia vor continua si mai tarziu.
Deoarece in 1_324_Basarab incheiase pace cu vecinul sau
dela Nord si in felul acesta dadea sperante de a nu se mani-
festa ca dttsman al catolicismului, papa Joan XXII II roaga, la
1327, impreuna cu pe Toma voevodul Transilvaniei, Solomon

Ibidem, p. $89.
57) Ibidem, p. 589,590 si Nagy A., o. c. Vol. II, p. 124.
") Per defensionem catholice fidel in hello seu pugna ii regno Ungarie
aliisque fidelium terris et partibus eident regno adiacentibus supradietis ant
eisdem habitis contra Scismaticos et Tartaros.7". Reg. Vat. Vol. 78,
f. 66, ep. 212 si Reg. Av. Vol. 22, f. 89.

www.digibuc.ro
 CONTRIBU'TUNI J..A ISTORIA ROMANILOR 21

comitele Brasovului i Misck, banul Slavoniei, sa ajute la la-

lirea credintei catolice in aoele pri, ipsis partibus""). 0 alta
scrisoare de acelasi cont;nut e adresata i lui Filip comitele pa-
latin, lui Miliail comitele Secuilor i altor nobili dela Curte si o
treia lui Carol Robert insusi"). Apelul fiind adresat nobililor
unguri, regelui Ungariei, lui Basarab i banului Slavoniei, ofen-
siva nu putea fi indreptata in niciuna din aceste parti. Astfel,
nu va fi cu tatul gresita afirmatiunea ca aceast ofensiva era
Indreptata impotriva Moldovei sau a Munteniei neocupate Inca
de Basarab, uncle locuiau Ta.tarii i Romanii schismatici, cari ne-
linisteau regatul ungar si propaganda catolicbl, iar prin cuvin-
tele ipsts partibus", trebue sa se inteleaga acele parti moldo-
-vene sau muntene estice, unde de fapt s'au convertit de curand,
spune im document din t328, mai multi Cumani si Romani").
De fapt, In veacul al XIV-lea, cea dintai tentativa de patrun-
clere a influentei occidentale in Moldova este in legatura cu ac-
livitatea misionarilor francisoani din Caffa, pe la 131762). Peste
cinci ani, din aceleasi parti ale Crimeii, vor veni alte tentative,
s,i, in sfarsit, pe la 1325, papa Joan XXII, permite calugarilor
predicatori sa trimita cativa frati in acele pri, pentru a con-
verti populatia la catolicism"). Dandu-si seama papa ea' numai
incercarile de acest fel nu aduc rezultatele dorite, face apel la
capeteniile amintite mai sus, cerandu-le concursul.
Rezultatul oel mai important al acestei expeditii-cruciate
este insa altul: extensiunea statului muntean i in aceste
Teti cercetatorii cari s'au ocupat de conflictul dinire Carol Robert
Basarab, conflict terminat cu dezastrul dela Posada, dau ca
motiv tentativa lui Basarab de a se elibera de sub tutela ungu-

59) Ad tultus in ipsis partibus catholice fidei ampliandum". Reg. Vat.

Vol. 114, 1. 156 161, sp. 981-983.
60) Ibidem.
61) DenstuganpHurmuzaki, Documente, vol. I, part. 1, p. 609.
62) N. Iorga, Mori(' Romdnilor. Vol. III. Bucuresti, 1937, p. 203.
93) Reg. Vat. Vol. 78, f. 66, ep. 212 si Reg. Av. Vol. 22, f. 89.

www.digibuc.ro
22 T. PASCU

reased, ocupand i Banatul de Severirk"). Primul molly- pare

verosimil si pentru aceasta Basarab, in 1329, primeste i pe fill
rebeli ai lui Ladislau refugiati la el, dupa ipoteza d-lui prof. I.
Lupasn, dupa cum poate sa fie si el cuprins intre acei necre-
dinciosi" ce comiteau atatea faradelegi in cuprinsul regatului
ungar, impreunb: cu aceiasi fii ai lui Ladislau i cu Moise fiul lui
Moise, Ioan fiul lui Teodor, amintiti mai sus, la care se adaoga
un Nicolae de Talmaciu, care ocupa Salistea i novem villas
olaceas", in tara Amlasului").
Cand o atat de intensa viata romneasca se manifesta peste
tot, era natural ca Basarab s... se gandeasca sa-si extinda doL
meniul sau, mai ales in partile estice, locuite la fel de Romani
s unde nu era Inca o rganizatiune politica consolidata. Indem-
nul, pe care papa i 1-a facut la 1327 de a contribui la latirea cre-
dintei catolice in ipsis partibus" era bine- Tenit pentru el.
sarab, du ceilalti demnitari, numiti in scrisorile papale, a mers
64) Aceasta este opinia, cu exceptia lui Xenopol, a tuturor istoricilor cari
au cercetat aceastii chestiune: .N.Aorga (Istoria Romnilor, vol. III, p. 177,
181); B. P. Hasdeu (Negra Vod, p. CLXXXIX); A. Bunea (Incercare de
istoria Romnilor wind la 1382. Bucuresti, 1912, p. 150); D. Onciul
Principatelor, p. 53, 179 180); Seton-Watson (Histoire des Roumains. Pa-
ris, 1938, p. 29); C. C. Giurescu (Istoria Romnilor, vol. I, p. 351); I. Lupa
(Lupta dela Posada, in Anuarul Corn. Mon. istorice. Secs. pt. Transilvania,
1930-31, p. 186); I. Minea (Rdaboiul Carol hobert, Cercetiiri Istorice,
1929-1930, p. 337); N. A. Constantines.cu (Britillia dela Posada 1330. Bucu.
resti, 1930, p. 24-25), etc. A. D. Xenopol, Istoria Romnilor, Ill, p. 69, ds
ca motiv al conflictului faptul &it Basarab a ocupat tronul filrii a cere voie
regelui ungar, insii azi, and se stie cii domnia lui Basarab a ineeput la
sfirsitul sec. XIII sau la inceputul celni urmiltor, nu se mai poate sustine
acest conflict i fi izbucnit dupg 30 de ani.
65) Un voevod ai Transilvaniei In lupt cu regaiul ungar in Frarilor Ion
Aletandru Lapedatu. Bucuresti, 1936, p. 402, parere ce cu mai multi pro-
habilitate poate fi adevAratii, spre deosebire de cea a lui A. Nor, Lszlo erd-
lyi vajda, in Erdly Milzurn. An. VII, p. 480, care sustinea cii fiii lui Ladislau
s-ar fi refugiat in Serbia la cumnatul lor Stefan Unit. lust' sora lor, sotia
lui Tiros, era moartii din 1326 astfel c cealaltii sotie Rat va fi fost prea
multumitii de a primi la curte pe fratii celeilalte sotii care ar fi putut in-
fluenta asupra regelui.
66) DensusianuHurmuzaki, Documente, vol. I, part. I, p. 584, 589 si 592.

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA !STOMA ROMANILOR 23

si a ocupat regiunile amintite, deoarece dupg un an se stie c

s'ar fi convertit unii Cumani i Romani din acele pArti"), ins
dupa aceea Basarab n'a mai voit s restitue regelui ungar te-
ritoriile ocupate, asupra cgrora Carol invoca drepturile coroanei
ungare. In trei documente: unul din .1330., altul din 1332 si al
treilea din 1351, se d ca motiv al conflictului din 13304_ocupa-
rea din partea lui Basarab a unor teritorii de ale regelui".).
Impotriva prerii generale c aci ar fi vorba de Banatul
de Severin, trei motive se pot aduce pentru inlturarea acestei
opiniuni i anume: Banatul de Severin era o organizatiune dis-
tincta de regatul ungar, numit totdeauna deosebit, cu numele
su siniciodat cu eel generic de quaedam partes"; in documen-
tele date de insusi Carol, in anul rzboiului sau mai trziu, se
spune clar ca regiunile ocupate de Basarab erau tinuturile
marginile Regatului" ungar in terra transalpLna", adec in
Muntenia; ori vanitosul rege nu putea afirma c Banatul de Se_
verin fcea parte din Muntenia, recunoscnd, in felul acesta,
dreptul lui Basarab asupra lui; pe langa acestea, cbiar in anul
1330 gsim un ban de Severin, in persoana lui Dionisie, care de-
sine aceasta demnitate, in mod permanent, 'Ana la 1335. Un in-
vingtor cum a fost Basarab la 1330, nu ar fi restituit invinsu-
lui regiunea pentru care s'a luptat. Niel clespre oarecari regiuni
mrginase din Transilvania ca Mehadia sau Am lasul nu poate
fi vorba, caci in aoest caz regele ungar n'ar fi spus c erau
in terra transalpina". Ipsis partibus" din documentul dela
1327 sunt acele din terra transalpina" din documentul din 1332
pentru care s'a fcut rzboiul din 1330 si cari nu pot fi dect
pArtile estice ale AuntenieL sau_sele sudice_ale_Ploldovei, care

61) Ibidem, p. 609.

68
Propter occupationem terrarum et eonfiniorum regni nostri ."
sau, Ad recuperandum quasdam partes predicti regni Ungariae _per Bo-
zorab Vayvodem infidelem occupatas" sad In sfarsit et 7fivaeclam confinia
regni nostri, que in terra Transalpina per Bazarab, fib= Tochomery seis-
maticum in nostrum et sacra eorove non modicum- derogamen detinebatur".
Ibidernf p. 624.-625 si vol. I, part. 2,, p. 14, si V. Motogna, Iar lupta
dela Posada, in Racist, Istoricii, 1923, An. IX, p. 82.

www.digibuc.ro
24 T. PASCU

de fapt se- stie c faceau parte din Principatul lui Basarab si mai
trziu. Chiar in aceste parti se constat, la inceputul jL
o intreag serie de sate numite Olteni, care dau numele intregii
regiuni dintre Dunre i Siret"). Partea occidental a Munte-
niei, Oltenia, a avult de suferit mult de pe urma campaniei lui
Carol Robert; BanatuL de Severin, rmas in posesiunea regelui
ungar, cuprindea i partea apusean a Olteniei, i o parte din-
tre Romnii din aceast regiune nu se mai simteau in deplin
sigurant dupg infrngerea suferit de stpnitori la Posada
astfel e posiblE ca Basarab s.4 fi colonizat in regiunea cucerit,
altf el nu se poate explica numele de Olteni, purtat in aceaSt
regiune. 0 dovatd in plus el motivul rzboiului din 1330 au
fost phrtile rsritene si nu Bangui de Severin, ar fi si, inter-
ventiunea lui Carol Robert pentru reinfiintarea episcopiei de
Milcovia, spernd ca mcar pe aceast cale influenta lui in ace-
ste phrti s se mentina, ndjduind c Basarab nu s'ar fi opus
dorintei papale. In vederea reinfiintarli episcopiei de Milcom,
Carol Robert trimite la Roma relatio fide digna" si se arat
gata s ajute pe Vitus de Monteferreo ca salt redobndeasc
bunurile bisericii de aici, din mna puternicilor acelor regiuni,
care le-au usurpat"").
Toate cronicele recunosc ca principal vinovat al rdzboiului
din 1330, pe Tama voevodul Transilvaniei"), care rvnea anu-
mite teritorii ocupate de Basarab, ba chiar intreag tara aces-
tuia, de aceea sfatuind pe rege s. intrepyind dezastroasa cam-
panie, neinformndu-1 obiectiv nepregatind indeajuns lucru

6) C. C. Giurescu, Oltenii" i Basarabia. Colonizdri muntene in sudul

Moldovei in veacurile XIV si XV in Revista !storied Roma& Vol. -X, pp.
130 131.
70) N. DensusianuE. Hurmuzaki, Documente, i,, p. -622-623.
71) Chronicon Pictum Vindobonense, in Vol. XI din lzvoarele istoriei
Romiinilor. Ed. Gh. Popa-Lisseanu, p. 109 si la I. Lupas, Atacul :Ili Carol
Robert contra lui Basarab cel Mare Domnul Tririi Ronainesti in Studii, con-
ferinse ci comunicri istorice. Vol. Il-, Cluj, 1940, p. 50; I. Dlugosz. in Opera
Omnia. Ed. Pzdsiecki. Tom. XXIII, p. 135; A csiki szkely kronika. Ed. L.
Szdeczki. Budapesta, 1905, p. 128, 164. Cf. si O. Popa, Basarab, in Revista
Istoricii, 1923, An. XVII, p. 13.

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA ISTORIA ROMANILOR 25

rile. Informatiunile cronicresti sunt confirmate si de dou scri-

sori, pe care papa le trimite la 1331, una lui Carol Robert si a
doua episcopului Transilvaniet. Regele ungar voia sa pedepseas-
ca pe Toma, dar voevodul, asteptndu-se la aceasta, ia msu-
rile necesare, cernd interventia papei. Papa, la rndul su, scrie
episcopului Transilvaniei s intervin in -favoarea lui Toma, s-1
impace cu regele, iar regelui ii sorie sl-1 ierte pe voevod").
CA aceste fapte erau consecintele rzboiului, reiese clan raz-
boiul se sfrsise in luna Noemvrie a anului 1330, iar voevodul
trebuia sa scrie papei in aceiasi lun sau in cea urmgoare, pen-
truca rhspunsul s fie trimis in luna Ianuarie 1331.
Carol Robert nu putea uita eceast rusinoas infrngere
nu voia s_ renunte la regiunile, pent= care purtase razboiul
sa lase lui B.asarab teritoriile ocupate. De aceea se interesa de
starea episcopiei de Miloovia, in timp ce se pregatea de revan-
sa. Acest fapt rezult din mai multe scrisori ale papei Ioan XXII,
ptrin care se acord regelui ungar anumite beneficii la 1333 in
caz c ar face un nou rzboiu qi ar alunga pe schismatici i pe
necredinciosi" dela frontierele Ungariei: i se acordl favoarea
de a putea asculta liturghia inainte de a se face zriu, cnd va
merge impotriva-pdgnilor si a schismaticilor si a rebelilor. ,
dela hotarele regattlui Ungariei""). Deoarece in 1330 viata sa
fusese in pericol, nu stia Carol Robert, dac se va mai intoarce
satinu din aceast expeditiune att de riscant. De aceea, vrola
s-si stie asigurata succesiunea la iron, cernd papei, ca urma-
sul su Ludovic, fiul eel mai mare s poat fi incoronat nu-
mai din partea arhiepiscopului de Strigoniu, cu care era inteles
s nu inooroneze un alt competitor, iar arhiepiscopul de Calocea,
episcopii de Oradea si de Zagreb s nu poat incorona pe mou-
tenitorul tronului dect in caz de absent i cu invoirea arhi-
episcopului de Strigoniu"). Se temea Carol s nu reinvie intm-

72) Reg. Av. vol. 37, f. 27Q si 303 si Reg. Vat. vol. 98, f. 197 si 201.
73) Reg. Av. vol. 44, f. 30.
74) Reg. Av. vol. 43, f. 308 309. Acest drept ii fusese acordat arhie-
piscopului de Strigoniu si din partea papei Inocentiu III, la anul 1209

www.digibuc.ro
 T. PASCU

plrile petrecute cu 30 de ani inainte, cu ocaziunea alegerii sa-

le, dat fiind c dinastia intemeiat de dnsul nu era prea bine
consolidat la crma Ungariei, revoltele tinndu-se lant, mal
ales in Transilvania.
Frica ins era mare si Carol, amintindu-si intmplarea din
1330, and era sa-si piard viata, cere papei indulgentl ple-
nail- de s'ar intmpla s moar in rzboiuLimpotriva Schisma-
ticilor, Ttarilor Pgnilor din vecinAtatea regatului saiu, ca-
re faceau Continue incursiuni i necazuri credinciosilor catolici").
Prietenia dintre Basarab, Ttari i resturile de Cumani ce lo-
cuiau impreun in Moldova meridional, se manifestase i in
1330, dup cum si cu ocaziunevajutorului dat, in acest an, ta-
rului Mihail al Bulgarilor and in armaita lui Basarab se gseau
ratari negri si Iasi""). Sub acesti Ttari, N. Iorga vedea pe Ro-
mnii din Moldova, pe care Ungurii aveau tot interesul a-ipre-
zenta ca pagani ce veneau s lupte impotriva purtatorului stin-
dardului de cruciat"). Pe langa aceasta, alturi de Ttari-tot-
deauna se pomenesc i schismaticii, cari nu puteau fi canlocui-
tori cu Ttarii in Moldova, cleat Rornnii. Lipsesc informatiuni
precise, dacd acest rzboiu a avut lac sau nu; mai probabil
frica l-a imp'edecat pe Carol Robert s incerce din nou ceeace
incercase in 1330. Dar pentru ce voia el s fac un nou rzboiu
lui Basarab, daca acesta-i restituise Banatul de Severin, prin-
cipalul mctiv al campaniei din 1330? Motivul este acelas, care

(Cf. Bullarium Romanorum diplomatunt et privilegiorum. Vol. IIL Taurino,

1858, p. 233-234), alit ci, dacii n'ar fi fost un motiv special, regcle n'ar
fi cerut ,din nou aceastil confirmare.
75) Reg. Vat. Vol. 106, f. 13 14. Cum itaque sicut ex parte tua fuit
nobis expoaitum scria papa fideles Christi per regnum tuum alias-que
terras tibi subditas constituti a Scismaticis, Tartaris et Paganis aliisque
-permixtis infidelium nationibus impugnationes, depopulationes, servitutes
et carceres, alissque diversarum generarum penas et cruciatus multiplices pa-
tiuntur ... Nos tuis supplicationibus tibi si in bello seu pugna hnius-
modi aut ex vulneribus ibi receptis postmodum te mori contigerit, omnimn
tuorum ...pluram concedimus veniam peccatorum".
76) I. Mines, Riizboiul lui Carol Robert, p. 330.
77) N. Iorga, Istoria Romanilor, vol. III, p. 180.

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA ISTORIA ROMANILOR 27

a determinat campania incheiat cu dezastrul dela Posada: illis

A' in terra transalpina" din documentele din 1327,
prtibus .
1330, t332 pe care Basarab le ocupase, le delinea inch' i le va
define el si urmasii
Indoitul scop, de cucerire si de convertire, se vede si de
data aceasta, ca i la 1330, deoarece in acel.a limp, sunt
in aceste prti chluggrii predicatori"). Simultan se pornira din
Ungaria staruinte pentru reinfiintarea episcopiei de Milcovia,
ceeace putea inlesni opera de cucerire visat de regele ungar.
Un raport vrednic de crezare relatio fide digna" , care va
fi fost alcatuit in cancelariajegelui Ungariei, faicea cunoscut pa-
pei ca in regatul Ungariei, inspre hotarele Taitarilor", se ga'seste
o episcopie a Milcoviei, care a fast nimicit, dui:4 ce Tatarii i-au
distrus biserica i dup ce preatii au fost omorihi, iar propriet-
tile, bunurile i drepturile i-au fost usurpate de catre puternicii
acelor regiuni". Reinfiinjarea ei ar fi posibil, daca s'ar numi in
demnitatea de episcop al Milcoviei franciscanul Vitus de Monte-
ferreo sau de Castroferreo, capelanul regelui Carol Robert").
Se poate crede ca insusi regele ungar, la cererea- capelanului
sat', ar fi mijlocit pe langa papa pentru reinfiintarea episcopiei,
aratandu-se gata si-i dea ajutor ca s-si reclobandeasca bunu-
rile din mina usurpatorilor"). Vitus de Monteferreo a si fost
nuinit episcop, dupa cum reiese dintr'o insenmare a cancelariei
papale, din 27 Octomvrie 1334.1).
Aceasta lupt fgcea parte dintr'un vast plan de cruciat,
pro'ectat de papa Ioan XXII, fiind cuprinsi intre dusmani
Turcii. In acest scop este trimis Joan de Cepeyo, comandantul
galerielor regelui Frantei, in prtile raisaritene, impotriva ace-

78) Reg. Vat. vol. 106, f. 13 14.

79) N. DensusianuX. Hurmuzaki, Documente, I, p. 622-623.
90) Makkar L., A milk& (km) pspksg s npei. Debretin, 1936,
p. 46.
97) Oldigationes et Solutiones, vol. 13, f. 162. Aceast insemnare nl-
tur nedumerirea pr. Gh. Moisesc, Catolicismul in Moldova panel la sfiir-
itul veacului XIV. Bucuresti, 1942, p. 31,_care spune_c- nu se- 5tie temei-
nic" dad acest capelan regal a lost sfintit episcop.

www.digibuc.ro
28 T. PASCU

star dusmani, despre a caror invazie in Romania" si alte re-

giuni rasAritene era anuntat si Carol Robert").
* *
*

Puterea noului Principat danubian, dovedindu-se tat mai

mare dupl. 1330, Ludovic, mai realist deal tatAl su, cautA
alai*. lui Basarab. Aa se explicA intlnirea dintre regele Unga-
riei qi Nicolae Alexandru, intakire amintit de cronicarul proto-
pop loan de Kkl"). Presupunem cal motivul principal al ace-
stei intAlniri a fost recunoasterea din partea lui Ludovic a. pose-
siunilar ocupate de Basarab la 1327-1330, in acest mod putind
lupta impreunA impotriva TAtarilor. Schimbarea politicii lui Ba-
sarab, care din prieten al Ttarilor, la 1330, devine acum du--
manul lor, se explica prin tendinta lui de a-si asigura si in acea-
st parte un hotar mai natural, neatins la 1327-1330, un flu-
viz si o iesire la mare; in al doilea rnd fiindcA nu voia sA de-
vir dusmanul noului rege, mai puternic si'mai curajos cleat ta-
Val aoestuia. Documentele noui inlturA orice indoialA in ce pH-
veste data luptei impotriva Tatarilor si completeazA amintita
cronicA a pkotopopului Joan, carie nu precizeazA anul, dar o
aseaz intre primele evenimente ale domniei lui Ludovic, ime-
cliat inaintea expeditiei facut de acesta impotriva Croatiei, ex-
peditie ce avu loc in 1344-1345. Nu se mai poate sustine cA
lupta impotriva Ttarilor ar fi avut loc in 134581, ci la 1343,
cnd e dovedit alocumentar un Andrei ca voevod al Transil-2.
"-----.777--.. -, -,
vaniel, msarcmat cu conducerea exped4iei85). In acest an, papa
Clemente VI desleagA, la cererea sa, pe Ludovic de toate pa-
catele, dupa cum obtinuse si tatal sAu, in caz cA ar muri in lupta
82) Reg. Vat. Vol. 106, f. 12.
83) Chronicon de Ludovico Rege, in Scriptores Rerum Hungaricarum..
Pars. I. Tyrnaviae, 1765, p. 279.
84) A. Domanowszki, Die Deschichte Ungarns. Muenchen, 1923, p. 101.
85) .Aceast dat e considerati si de D. Onciul, Originile Principatelor
Ramne, Bucuresti, 1899, p. 247. Chiar dacii-documentul in care se pome-
neste Audreiu ca voevod ar fi fals (Karcsonyi I., A hamis, hibakeltii s
keltzetben oklevelek kritikai jegyzke. Budapesta, 1902, p. 36), nu este ex-
clus ca Andrei s fi fost voevod al Transilvaniei in acel an.

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA ISTORIA ROMANILOR 29

impotriva Schiimatieilor si a Ttarilor vecini cu regatul shun.

In acelas an, tot la cererea lui Ludovic papa-i permite lui si oa-
menilor shi cari vor merge contra dictos scismaticos et infele-
les" s mAnnce carne i in zilele oprite de biserich").
Alturi de armata Iui Ludovic si a lui Basarab luptau si
unii voevozi romni din Maramures, in frunte cu Dragos. Lu-
dovic in anul urmAtor, trebuind sh lupte impotriva Croatiei,
fondeazh in aceste regiuni moldovene, spre Tatari, o marc de
aphrare, cu guvernarea chreia fu incredintat aeelas Dragos,
care o va impreunh cu urmasii si, plinh in a sasea,
decada a veacului aL XIV-lea.
Dar in timp ce regele Ludovie era ocupat cu alte intreprin-
deri rhzboinice -expeditiunea impotriva Croatiei Thtarii
1 aliaii lori nefiind distrusi cu totul, fcur noui incursiuni in
Transilvania si Ungaria, devastnd totul in calea bor. La aces-
te incursiuni se refera trei scrisori papale din anul 1344: in
dou dintre ele se vorbeste despre distrugerea ultra quadra-
ginta monasteria" de ale ordinului benedictin a tempore quo
infideles Tartari Regnum prefatum Ungariae hostili devasta-
runt""), iar in cea de a treia se vorbeste despre ocuparea unor
manastiri ale aceluias ordin chlughresc, din diecesa Strigoniu-
lui si din cea a Calocei, unele de chtre elend i altele de chtre
laici, cari le tin ocupate impotriva lui Dumnezeu si a drepta-
tii ab eo tempore quo Tartari infideles prefatum Regnuk, Un-
gariae hostiliter devastarunt""). Ameniatrile papei nu Infri-
car pe usurpatorii, care continual', sh detinh aceste bunuri si
mai departe. dnd ocaziune urmasului lui Clemente VI, papei
Inocentiu VI, 0: intervinh si el, la anti! 1361, pe lng arhiepis-
copul de Calocea si pe langa episcopul de Oradea"). Aceasta

86) In hello seu pugna contra Scismaticos,"Tartaros et paganos et alias

infideles naciones quihus regnum Ungarie est contiguum et vicinum...."
Reg. Suppl. vol. 2, f. 186.
87) Ibidem.
68) Reg. Suppl. vol 2, f. 186 si Reg. Av. vol. 74, f. 127.
89) Reg. Av. vol. 74, f. 427-428.
90) Erau amenintate nonnulae pervonae tun religiosae quam etiam 8--

www.digibuc.ro
30 T. PASCU

insearnn c bunurile ocupate de acei clerici si laici, in timpul

devastArii tATAresti erau in Transilvania, dupa cutn reiese de
altfel din insAsi scrisoarea papei Inocentiu i ocupantii n'ar
fi exclus sa fi fost persoane de altA religie cleat cea catolica,
deci cmni, oatolcii neindrznind sA nu dea ascultare ordine-
lor papei.
Presupunem c51 devastArile la care se referA scrisorile amin-
tite au avut loc in acest an 1344, deoarrece intr o alibi scrisoare
din 23 Noemvrie 1343 .asadar inainte de aceste incursiuni
papa, vorbind despre distrugerile svArsite de TAtarii pAgAni
asupra mnstirilor i Iisericilor din Visegrad, precizeazA,
referindu-se la invaziunea din 1241, ,,jam decursis centum
annis"").
Tot la Romanii din Transilvania se r-ferA o ilia scrisoare
papal& de pe la mijlocul veacului al XIV-lea i anume dela
1353, cAnd papa Inocentiu VI, la cererea lui Andrei de Ragusa,
trimite cAtiva litteratos et crudites viros" pentru convertirea
scismaticorum et paganorum", din regatul Ungariei"). CA sub
schismaticii din regatul Ungariei se inteleg Romanii, rezultA
clar dinteun document din acelas timp 22 August 1352
unde se spune ea" s'au fcut stricAciuni viilor de pe dealul
Tybur per genies scisrnaticas, videlicet per 0Jacos, ad castrum
Keechkes pertinentes"").
In aceeasi ordine de idei, confirmAnd cele de mai sus, sunt
tirile pe care le dau alte scrisori papale. i anume in anul
1358, papa acordA indulgentA plenarg credinciosilor, care vor

culares nec non ... laicos', care occuparuot et occupari fecerunt terras,
domos, possessiones dicti episcopi Transilvanensis" Reg. Aik vol. 145,
f. 343.
91) Reg Vat. Vol. 137, f. 156-157, ep. 551.
92) Reg. Suppl. vol. 26, f. 124.
93) Cf. Codex Andegavensis continuatus. Anjoukori okmnytr. Ed. Nagy
I si Tasnidi Nagy Gy. Vol. V. Budaposta, 1879, p. 603. Castrum Kechkes"
era In comitatul Alba. La 1346 se aminteste villa olachalis pro dicto castro
IC,-elikes". Cf. Docummta historiam Valachorum in Hungaria illustrantia.
Budapesta, 1941, p. 109.

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA ISTORIA RO/VIANILOR 31

vizita bisericile din Zaad"), Arnabigh") i Snmiclus96), si-

tuate in medio Olachorum, inter nationes protervas", dintre
care unii s'au convertit la credinta catolica97). Interesant este
o alt scrisoare a papei Inocentiu VI din anul 1356, adeca
o confirmare a uneia din anul 1327, prin care Predicatorii din
Ungaria erau invitati s predice cruciat contra omnes Tran-
silvanos, Bosnenses et Sclavoniae", fiind acestia eretici"). Bos-
niecii i locuitorii Slavoniei, eretici, se stie cine erau. Transil-
vanii eretici", impotriva cbirora predica papa cruciata, cine pu-
teau fi? Erau aceeasi gens scismatica, videlicet Olachi", din
documentul amintit dela 1352. Din scrisoarea papei dela 1356
rezult un alt fapt important si anume, marea majoritate a Ro-
mnilor din Transilvania in tot decursul veacului al XIV-lea,
inct papa s considere pe toti Transilvanii, dmnes Transilva-
nos", eretici i sl nu specifice eh' numai o parte dintre ei erau
eretici, ceeace inseamn c populatia catolic in aceste prti era
cu totul neinsemnat.
*

In ;least timp, Principatul Trii Romnesti se consolideazI

91) Zaad, poate fi un Sat, poate Somessat de langii Cluj sau Suat din
acelas uudet, plasa Mocin.
99) Arnahigh ar putea fi Apahida din acelat judet, eau din judetul
Alba; o localitate cu nume mai asemintor negsindu-se In Transilvania,
nici In sec. UV i nici astzi. Ne face _s credem Identitatea comunci
Arnahigh cu Apahida, faptul c Apahida din jud. Cluj se numea totdeauna
Olh Apahida (Cf. I. Puscariu, Date istorice privitoare la jamiliile nobile
romne. Part. I. Sibiu, 1892, p. 71), ceeace ar confirma asezarea ei in medio
OIachorum", sau cea diii. jud. Alba, se aminteste la aunI 1343 ca Apahida
villa Olachale". Cf. Teleki csald Qklev ltra, II, p. 71, Zimmermann-Werner,
Urkundenbuch, II, p. 7 si Documenta historiam Valachorum . p. 97 98.
96) In ce priveste a treia localitate amintitii, Sanmiclus, nu poate fi
comuna din jud. Cluj cu acest nume, deoarece aceasta este o comunii foarte
astazi, astfel cii pe la mijlocul veacului XIV nu putea avea douli
Trebuie si -fie alt SnmicIu, poate acela din jud. Bihor, plasa
Cefa, care de fapt se numea Olhszentmiklos si care din totalul de 2500 de
locuitori, numai 100 erau Unguri, iar restul Romani.
97) Reg. Suppl. vol. 31, f. 65.
99) Reg. Av. vol. 132, f. 472-473.

www.digibuc.ro
32 T. PASCU

tot mai mult si de aceea interesul ce i se arat din afar, este

din ce in ce mai mare. Asa la 1360 papa Inocentiu VI cauta s
asigure influenta bisericii catolice in aste prti i acorda Cla-
rei, Doamna Munteniei, iertarea tuturor pacatelor in articulo
mortis""). Importanta acestui document conga in faptul ea' la-
mureste originea sotiei lui Alexandru Basarab i confirm lipsa
episcopului latin din Muntenia in acest limp, care din aceasta
pricin era pus sub jurisclictiunea episcoplei transilvane. ju-
rul originii celei de a doua sotii a lui Nicolae Alexandru Rasa-
rab, nu toti cercettorii au fost de acord. Cel dintat, Bogdan Pe-
triceicu Hasdeu, cu spiritul sail de observatiune putin obisnuit,
incerca s dovedeascA, la 1898, c Clara era unguroaic, nepoat
a nobilului transilvan Micucli"). Argumentele sale neprnd con-,
vingAtoare, istoricii de mai trziu au pus la inicloiall originea ma-
ghiara a Clarei. D. Onciul credea numai probabil c'ar fi fost din
Ungaria101), in timp ce N. Iorga o credea convertit numai pe la
1370102%.,
pentruca A. D Xenopol s o considere deadreptul o bui-
gara catolice"). Documentul de mai sus, din 1360, inltur ori-
ce ndoial. CAci papa o numeste Clara de Ungaria, Voivodissa
Wiacie", catolich in acest fnip si nu convertit la 1370 sau all-
cndva mai inainte, in care caz papa n'ar fi uitat s aminteasca
acest lucru, cum face totdeauna in cazuri asemanatoare. Asadar
Clara era din Ungaria, spune papa, iar un document din 1372,
dat de Voevodul Vlaicu, in favoarea magistrului Ladislaus, stre-
nuus miles, filius quondam Janus Meister de Doboka, nepos
kedbani, nester consanguineus &lee-Ws et fidelis"11, asa dar o
99 Reg. Av. vol. 144, f. 413.
100) Negru Vodil, p. CCV1ICCXVI.
11) Originile Principatelor Rontrine, P. 188. Aceast opiniune e impr.
tsit si de C. C. Giurescu, Istoria Romentilor, I, p. 370.
102) Studii i documente, p. XXIII. In sinteza sa de( lstorie a
Rontlinilor, III, p. 186 si in studiul Condifiunile Intemeierii bisericilor
mane", in Ana Lela Acad. Romane. Mem. Sect. ht. Ser. II. Tom. XXXV, p.
390 o consider o nobilA transilvan ins convertitii la catolicism la 1370.
131 Istoria Romani lor din Dacia Traianii, vol. III, p. 69.
104) DensusianuHurmuzaki, Documente, I, part. 1, p. 189 190 si P,
P. Panaitescu, Documentele Tiirii Romeinefti, vol. I, p. 33 34.

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTION! LA ISTORIA ROMANILOR 33

ruda, poate frate cu mama sa vitrega, precizeaza si mai de

aproape originea sa. In al doilea rand, clack' in Muntenia ar fi
fost episcopie catolica in acel timp, nu ar fi considerat papa
aceasta tara ca apartinand diecesei transilvarie: Wayvodissa
Wlacie, Transilvanensis diocesis". In felul acesta documentul de
mai sus confirma un altul din 1369, prin care Vlatou recunoaste
jurisdictiunea episcopului Transilvaniei, situatiune ce exista din
timpul tatklui sau, spunea Vlaicu, deci din timpul de cand da-
teaza documentul nostru105.).

In aceast& ordine de idei se situiaza i interesul ce-1 do-

vedeste papa in acest timp, pentru episcopia Milcoviei. In anul
1353 este ales episcop al acestei dieese Bernard, dupa moartea
ultimului episcop de Milcovia, al carui nume nu este precizatm).
Ca imediat predeoesor al lui Bernard in episcopatul Milcoviei,
se aminteste un 'Tama le Nymti (1347-1348), capelan al re-
gelui Ludovic al Ungariei. Nid acesta nu va fi rezidat in diecesa
sa, deoarece in anul urmator alegerii sale, Toma ellectum Myl-
choviensem" era trimis ca amlyasador al regelui ungar la Ve-
netia pentru incheierea until tratat de alianta intre cele dou.1
state101). Bula de numire a lui Bernard, confirma aceasta pre-

105) Ibidem, p. 148-49 si 31-32, Cui scilicet Ecclesie et eius Epistopo

Transilvanensis a temporibue predecessorum nostrorum ac bone memorie
condam Alexandri, patris nostri clarissimi, iure diocesano dinoscitur fore
subiecta, sufraganeum suum Episcopum ...". In legatura cu aceasti depen-
dentii de diecesa Transilvaniei cu politics religioas mai tolerant a lui
Nicolae Alexandru, trebue pus i tirea gsit inteun ,,cancionale" pro-
venit din biserica catolicii din comuna Santa Marie din Secuime, unde in
partea calendaristicii a manuscrisului, apartinitor sec. XIII, se poate ceti
urmtoarea notit latinii: Hic obiit Alexander voevoda transalpinus Anne
dni miliesimo CCC-mo LX-mo quarte, Cf. Orbit' B., A Szkelyfld
Vol. II. Budapesta, 1869, p. 87, si I. Minea, Cand a nutrit Alexandra Voevod,
in Revista Arhivelor, 1924-1926, An. I. p. 290-291.
-143) Reg. Vat. Vol. 224, f. 122. Cf. si I. Filitti, Ditt Arkivele Vatica-
natal. Vol. I, p. 5-6.
107) Vezi i G. Moisescu, o. c. p. 33-35.
3

www.digibuc.ro
 34 T. PASCU

supunere si astfel se explic'. i faptul, pentru care papa nu

precizeaz numele predecesorului. Dar lucrul se repet si sub
Bernard, care pentru sracia diecezei sale si pentru a fi sti-
mulat s. se duc. in noua-i dleoesa, era scutit, in cel din-
ti an al numirii, de plata drilor cuvenite scaunului papaln.
Bernard sttea intr'un oras din Boemia sau Germania, cci nu-
mai asa se explic insarcinarea pe care i-o cl. papa, in anul
1357, s examineze cererea lui Joan de Castelat, care cerea s
fie prima in tagma clericilorn. In felul acesta sl-a petrecut
Bernard timpul pn la data lde mai sus, cnd a fost numit
episcop de Plock. Aici nu poate pastori linitit Ins, deoarece
era in dusmnie cu regele Poloniei, Cazimir Gel Mare, lipsin-
du-i i adesiunea supusilor sli. 0 multime de reclamatiuni
anchete110), incheiate cu aceea a cardinalului Francisc de San
Marco, au ca urmare destituirea lui frater Bernardus, ohm
Episcopus Mylchoviensism).

In legatur cu problema unirii bisericilor, problem& ce

preocupat papalitatea veacuri dearndul, se amintesc, la 15
Martie 1353, doi frati cu numele Ioan Asan. Papa Inocentiu VI,
cerea nobilibus viris Iohanni Assani et Iohamii Assani militi-
bus constantinopolitanis"111 s-si ilea. tot interesul i s lu-
creze din toate puterile la Constantinopol pentru ducerea la in-
deplinire a unirii bisericilor. Acesti frati113), trebue s fi fost

108) Obligationes et Solutiones. Vol. 29, f. 86 si $t. Pascu in Anuarul

Institutului de Istorie Nationalii din Cluj-Sibio, vol. IX, p. 551.
109) Reg. Av. Vol. 135, f. 397. Cererea lui loan de Castelat, din 13
Mai 1357, se giseste in Reg. Suppl. vol. 27, f, 124.
110) Vezi pe larg la G. Moisescu, o. c. p. 35-37.
111) Reg. Suppl. vol. 34. f. 79.
112) Reg. Vat. vol. 244 B., f. 82, ep. 185.
113) Faptul ca amiindoi poarti acelas nume de botez nu exclude in-
fritirea lor, dupii cum mai tirziu cu mai putih de un veac tut excludea ace-
las fapt, infriitirea fiilor lui Voicu de Hunedoara, care la fel purtau amn-
dei numele de loan: utrique Iohanni Olh filiis condam Woyk de Hu-
nyad". Cf. N. Densusianu-E. Hurmuzaki, Documente, I2, p. 627.

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA ISTORIA ROMANILOR 36

nepotii imparatului romno-bulgar, Joan Asan II, mart la anul

1241. Presupunem c erau nepotii acestuia, fill fiului omanimi
ccI copiii luau numele tatalui i chiar de aceea papa i nu-
meste pe amndoi Ioan Assani, adeca ai lui Asan. loan Asan,
fiul'imparatului omonim, va fi trecut la Constantinopol dup
-uciderea tatlui su, fiind in conflict cu ucigasii aceluia,
oferit serviciile imparatilor din Bizant, in al caror serviciu r-
mn i copiii lui, ca
Papa cauta in deosebi unirea bisericilor, deoarece perico-
lul turcesc era tot mai amenintator. De aceea Urban V, scria
la 1366, arhiepiscopului de Strigoniu supusilor sai, sa pre-
dice o cruciata impotriva Otomanilor, fiindc acestia atacara.
ocupara mai multe teritorii apartingtoare crestinilorm). In
acelas an, papa scria lui Ludovic, regele Ungariei, sa acorde
toate inlesnirile lui Ioan de Riparia, primul camerar al rege-
lui Frantei, Carol, si insc4itorilor sal care mergeau sa lupte im-
.potriva Turcilor115).

Turcii patrunsera si in Balcani si tarul Bulgarilor Straci-

mir este ajutat de acestia In lupta ce o avea in acea vreme
cu Ludorvic, regele Ungariei, si cu Vlaicu, Domnul Tarii Roma-
nesti, caruia, pentru a-1 atrage de partea sa, Ludovic ii cedeaza
Banatul de Severinin trimite de mai multe ori, in lunile
MartieIulie 1368, un ambasador in persoana lui Nicolae fittI
lui Grigore117).

114) Ibidem, p. 123-126.

115) Reg. Vat. vol. 248, f. 70.
116) N. IorgaE. Hurmuzaki, Documente, XV,, p. 2.
17) Thaloczy L., Nagy Lajos is a bolgr bcinstig, in Sztzadok, 1900,
p. 603-605. Un grup de cind documente, scoase din Arhiva Vaticani, com-
pleteazii stirile privitoare la conflictul pentru Vidin. Acest fapt trebue si
se inteleagii din documentele din anul 1368, in care papa vorbeste despre
rikzhoiul pe care Ludovic il pregitea impotriva schismaticilor si a terito-
.riilor Ice Ad terras Scismaticorum et Pacherinorum fidei catholice Mimi-
corum pro faciendum eis guerram personaliter accedere contigerit". Reg. Av.

www.digibuc.ro
36 T. PASCU

Intreprinderile militare erau insotite totdeauna de intre-

prinderi de ordin spiritual. Uncle se gasea o armat., erau pre-
zenti peste tot si calugrii franciscani sau dominicani, Tot ast-
fel se intampla qi de data aceasta. Dupi o relatare din anul.
1368, a vicarului Minoritilor din Bosnia, opt calugari franois-
cani, in cincizeci de zile, ar fi convertit plusquam 200 homi-
num milliki.""), pentru care fapt papa, in acelas an, felicit.1
pe Ludovic, cu ajutorul caruia s'ar fi savrqit aceasta oper5.119)..
Cronica cunoscuta sub numele de Chronicon Gyagysense, in-
formeaz a la anul 1366, acesti clugri au construit mai multe
convente franciscane: la Orsova, Hateg, Cuvin, Alsan, Haraco,
Cheris, Sehes, In.u120). Ca o consecin t5. a acestor sucoese, papa
cere calugarilor predicatori s Inv,* limba popoarelor, in mij-
locul carora activau: ad discendum linguas illarum partium ido-
neos esse,putaveris". pentru a putea fi convertiti mai usor i cei-
lalti schismatici i necreclinciosi121). Intr'o scrisoare din anul
1369, papa indemna pe Minoritii din Bulgaria, Valachia, Serbia
vol. 166, f. 484 si Reg. Vat. vol. 257, f. 15. Prin altele i se permite rege-
lui maghiar, s poati asculta liturghia inainte de a se face ziui, chia gi la
locuri interzise de biseric qi sal aib un altar portativ. Reg. Vat. vol. 257,
f. 18 ti Reg. Av. vol. 168, f. 368. Aceste concesiuni i se fac ti lui Nicolae
de Sech ti lui Nicolae, voivodul Transilvaniei, cari insoteau pe rege
cxpeditiunea sa.
118) N. Densusianu-E. Hurmuzaki, Documente, 12, p. 132. Cronica dela,
Gyngys, Chronicon Gyngysense, vorbeste astfel despre acest fapt: 1366...
Istius autem tipore videlicet anno domini 1366, devotissimus dominus lu-
dovicus rex Hungarorum Bulgariam et regna confinibus Hungariae sue su-
bieit potestate fratres mittere in multa copia ut inter scismaticos.
et hereticos verbs vite predicando seminarent et eos, qui ex ipsis conver-
terentur, baptizarent". Cf. E. Fermendzin, Chronicon observantis provinciae,
Bosniae Argentinaeque ordinis S. Francisci, in Starine, Belgrad, vol. XXII.
p. 9.
48) N. DensusianuE. Hurmuzaki, Documente, 12, p. 145-146.
120) Cf. Starine, XXII, p. 12. Toate aceste localifiti se gsesc in Banat,.
afarl de Hateg.
"1) Reg. Vat. vol. 249, f. 135. In urma acestni dispozitiuni, Antonia.
de Spoleto, invat limb romini, in acest fel remind sii converteasc ma
multi Romini din Transilvania, cum rezulti din trei serisori din anul 1374..
Cf. A. Theiner, Vetera momtm. historica Hungarie. Vol. II, p. 152.

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA !STORM ROMANILOR 37

i Bosnia s inoerce convertirea schismatioilor din aoele prti

si cu exemplul vietii lorn si s trimit misionari si la Titari,
cum se trimiseser in timpul papei Ioan XXII. Astfel de indem-
nuri urmar la scurte intervaluri de timp1") iar proselitismul
-acestor clugri a avut darul s nemultumeased popoarele din
acele parti, pltind uneori cu propria lor viat zelul de care
-erau animat1121.
* *
*

Pe la 1370 Clara tria inca. Dar la aceast data era v-

duva voevodului Tarii Romnesti. Astfel i se adreseaz.la 13
Tanuarie acest an, papa in cinci scrisori: Dilecte in Christo
fidie nobili mulieri relicte quondam Alexandri Weida in Vlachia
vidue, salutem"125). Papa ii permite prin acele scrisori s asculte
Titurghia inainte de a se face ziu si in locuri interzise de bise-
rich':ii permite s aiba un altar portativ, precum si un confe-
sor. Toate acestea dovedesc un fapt: Curtea domneased pr-
1") Quod vos per irestram predicationem et exemplum vitae lau-
-dabilis cum auxilio divinae gratiae in Bulgariae, Valachiae, Rasciae et Bos-
nae partibus," in quibus haeretici et scismatici commorantur, ad unitatenr et
vbedientiam et scismaticos iugiter reducere". Reg. Av. Vol. 160, .f. 100.
123) Reg. Vat. vol. 250, f. 57.
124) Dupil aceeasi cronicii Gyngysense, ciilugiirii minoriti din Vidin
furii omoriti de scismatici" in prezenta Domnului Munteniei, Vlaicu. Cum
christianissimus rex flungariae Ludovicus, Portam Ferream transiens supra-
dictam Bodoni civitatem cepisset, que sita est in ripa Danubii fluminis, et
per Tratres nostros, ut in parte dictam est superius, quam plurimum fuis-
sent baptizati, et uniti ecclesie orthodoxe, processus temporis eodem civitas
Bozorad scismaticum conscientibus eidem nonnullis civibus proditione fuit
capta .... Morabantur tune in civitate decem fratres minores perfectissimi
quotidie contra sacerdotes et calugeros, hoc est religiosos hereticos dis-
putando ... supradictos tarnen quinque fratres inimici fidei in quadam ec-
clesia invenerunt orantes, et in ipsa furioso impetu unum ex eis in frusta
divisum crudeliter peremerunt, alios autem quator ligatis manibus ipti
regi Bozorad presentarunt ... Cum igitur fratres sancti nollent fidem ne-
gare, inimici fidei, ut occiderentur a rego Bozorad petierunt, rex vero de
apoliis et captione civitatis magis sollicitus erat, ab eis faciem avertens pe-
Initus nihil respondit ...". Cf. Starine, 1. c, p. 10-12.
123) Reg. Av. vol. 172, f. 334, 350 si 372 si Reg. Vat. vol. 260, f. 9.

www.digibuc.ro
38 $T. PASCU

sise capitala si se gsea in refugiu, unde nu avea un altar sta-

bil. i, fiindca era in calatorie, avea nevoie de o aprobare spe-
cial pentru a putea asculta liturghia unde se intmpla si la.
orice ora ar fi fost nevole. Aceasta situatiune exceptional a
fost creat de rzboiul ce a avut kn la 1369, intre Ludovic, re-
&le Ungariei, i Vlaicu, Domuul Tara Romnesti, care fapt a
constrns Curtea pArseasca resedinta i s5 se refugieze
undeva spre Rasgrit126). Faptul c aceste documente sunt inre-
gistrate numai la inceputul anului 1370 in registrele pontificaIe,
se datoreste intrzierii cu care, din cauza situatiunii de razboiu
din intreaga regiune dunArean, vor fi sosit la Roma cererile
Clarei sau din cauza indolentei secretarilor curiali.
Aflnd papa despre rezultatul rzboiului desastrups
pentru armatele maghiare , se grbeste s felicite pe Clara
pentru conversiunea fiicei sale, regina Bulgariei pentru LIa-
rurile f Acute bisericii Sf. Petru Si Pavel din Roman, rugnc/
pe Vlaicu s1 se converteasc el insusi, astfel putnd fi un atlet
al lui Christos i mai valoros128).

Papa Urban V nu se intereseazA numai de Tara Rom-

neasca, al, cu rezultat ceva mai bun, si de Etoliora. Aici, la
episcopia Milcoviei, numeste la 29 Mai 1364 pe dominicanul
Albert de Usk, profesorasi duhovnic papal, ca susccesor al lui
Bernard de Mazovia, transferat la 1357 in Polonia, la episco-
pia de Plock29). Intre transferarea lui Bernard si numirea lui
126) Acest rilzboiu in afarii de cronica protopopului Joan de pe rarnave
(Kkl), it mai amintesc i documentele emanate din cancelaria regal&
ungari: 16 Sept. 1369, 20 Aug. 1369, 1369 fr luna i zi, etc. Cf. I. Mi-
nea in Convorbiri Literare, An. XLIV, p. 1134 si Codex Zichy (Zichy csa-
hid okmnytdra, ed. Nagy Imre, Nagy Ivn i Vghelyi D.), xaLly, p.
607, 639.
121) N. DensusianuE. Hurmuzaki, Documente, p. 158.
128) Ibidem, p. 159.
126) Reg. Av. vol. 159, f. 117. Cf. si I. C. Filitti, Din Arhivele Vati-
canului, I ,p. 7, uncle e gresit transcric nunc in loc 4e tune, vorbind de
Bernard olim Plocensem, nunc (sic) .Milcoviensem episcopum".

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUN1 LA I8TORIA ROMANILOR 39

Albert 1357-1364 scaunul episcopiei de Milcovia rmase

vacant. Ca si predecesorul su, tot ass. i Albert este scutit de
plata drilor fat'l de scaunul papal, din pricina srciei diecesei
sale"). Lipsesc tiri1e despre venirea lui Albert in diecesa Mil-
coviei, mai ales t In aceast vreme mice influent& maghiar era
ru vzut in Moldova, iar dominicanilor i franciscanilor le
crescuse puterea in aa msur, incit lipsa episcopal-LA nu era
de loc simtit, dac nti cumva prezenta sa era chiar de prisos.
Din aceleasi motive, papa Urban trimite pe clugrii minoriti
ad terrain Ruthenorum, Valachorum, Tartarorum...""1), pentru
a tonverti populatia acelor regiuni, fcind parte ace.ast ma-
sur din planul general al papalittii de a aduce la catolicism
pe toti Romanii, dup convertirea lui Lateu, cu sprijinul asiduu
al Clarei i poate prin inclinarea lui Vlaku.
Cci Latcu, Domnul Moldovei, se unise, putin mai inainte,
cu biserica Romei, din mai multe motive: era inconjurat de
dou prti de state catolice, Ungaria si Po Ionia, care dela 1370
aveau un singur suveran, in persoana lui Ludovic; ofensiva ca-
tolit in intreg Orieutul, prin cele dou mari ordine religioase,
se prea c va duce la bun rezultat, mai ales c msui imp-
ratul bizantin, Joan V. Paleologul, care alltorise chiar la Ro-
ma in acest stop, se arata dispus la o intelegere cu papa si sub
influents. lui, pareau inclinati spre aceasta chiar si patriarhii
Constantinopolului, Ierusalimului i Alexandriei. Dorinta de a

130) Obligationes et Solutiones Camerae, vol. 36, f. 118.

131) Aceast msur rezulti dintr'o confirmareT a dispozitiunii papei
Urban V, fiicutii de papa Ronifaciu 1Xn anul 1399. Cf. Reg. Lat. vol. 67,
f. 199-201. 0. Halecki, Un empereur de Byzance a Rome. Vingt ans de
travail pour l'union des glises et pour la dfense de l'empire d'Otient,
1355-1357. Vartovia, 1930, p. 211, crede ci papa Urban, in scrisoarea sa
din 1 August 1370, ficea aluzie la conversiunett-- lui Latcu, precum si la
progresele catolicismului in l'ara Romineasci, atunci cand spunea:
cut ... audivimus, nonnulli Reges, Principes alii christiani tam clerici et
ecclesiaticae personae religiosae et etiam saeculares, (plain laici qui extra obe-
dientiam dictae ecclesiae ... ad dictam ecclesiam redire seu venire deside-
rant unitatem ac Obedientiam et reverentiam debitam et devotam". Cf. Ray-
naldus, Annales ecclesiastici . . . Tom. VII, p. 181.

www.digibuc.ro
413 sr. PASCU

intra in politica europeana ca stat independent, atat din punct

de vedere politic cat si Teligios, scos de sub jurisdictiunea epis-
copului de Haliciu sau de sub aceea a arhiepiscopilor ungari,
cu o capitala ridicata la rangul de civitas" si cu limba oficiala
cea latina, dupa cum aveau toate tarile civilizate ale timpu-
lui132), vor fi determinat actul lui Latcu133). Astfel Latcu se va
fi lasat convins de propaganda acelor calugari, cari se indeletni-
ceau cu opera de proselitism. Asa inainte de 24 Julie 1370, se
prezentau la Roma calugarii, minoriti Paul de Schweidnitz 0.
Nicolae de Mehlsack avnd. insarcinarea de a arta papal ca.
Domnul si poporul moldovean erau inclinati sa paraseasca orto-
doxia si sa imbratiseze religia catolica, in schimbul ridicarii Si..
retului la treapta de divitas" 0 a asezarii ca episcop in noul
oras a Franciscanului Andrei. Dupa ce o ancheta se convinge
de buna credint a lui Latcu,. tar-gul Siretului este ridicat la
treapta de oras", declarat scaun episcopal, iar biserica de aid
ridicata la rangul de catedrala, d'andu-i ca eparhie intreaga Ora
Moldovei, scoas ide sub jurisdictiunea episcopului de Haliciu
sau de sub a oricarui alt episcop si pusa sub obladuirea ne-
rnijlocita a Scaunului papal. Astfel e sfintit, la 9 Martie 1371, ca
episcop al Siretului, Franciscanul Andrei Wasilo134).
..132) Pentru aceasta Latcu isi ia la curtea ta un secretar de limbil
latinii.
133) Corespondenta intre Latcu si Papa referitoare la conversiunea
Domnului moldovean la N. DensutianuE. Hurmuzaki, Documente, 12, p.
160-164. Discutiunea pe larg la Gh. Moisescu, o. c., p. 67-78. N. Iorga,
Conditiile de politic& general& in cari eau intemeiat bisericile romnesti in
veacurile XIVXV, in Analele Acad. Romiine. Mem. Sect. Ist. Ser. II. tom.
XXXV, 1912-1913, p. 405, spune cii organizatia catolicii a Moldovei sub
Latcu, a fost nu o iscodire diplomatic! in yederea intririi principatului, ci
o realitate, cu totul fireascil dacil tinem seama de faptiil desciileciirii din
Maramures inc.! fir! viat# bisericeascii ortodoxii a nouei tri a Moldovei".
Data' ar fi fost numai acest motiv, nu s'ar putea_ explica de e organizarea
bisericii catolice in Moldova a intirziat peste un deceniu dela descilecare.
Va fi fost ti aceasta unul din motive, dar nu singurul si nu cel dintii.
134) Intr'o list! din 1849 a episcopilor catolici din Moldova se d
anul 1370 pentru inceputul pstoririi lui Andrei la Siret. Cf. I. Sabu, 0
nou listii a episcopilor catolici din Moldova, In Revista Istoricii, 1943, XIX,

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA ISTORIA ROMANILOR

Tot atunci se organizeaza i episcopatul Sirefului, cunoscn-

du-se numele a dol canonici: Derslao Segnei si Nicola Andrei.
Celui dintai i se permite sa." aib, pe langa canonicatul siretean,
un pentru acelas magi, pentru care se acorda
episcopilor alte beneficii Tie lnga cele din episcopia respectiv,
iar celui de al doilea i se acord, pe lnga canonkatul Craco-
viei, canonicatul i cancelaria episcopal a SiretuIui136). Aceste
documente dovedesc c noul episcopat era bine organizat
voevodulul Latcu sprijinea pe catolici, pentru a se putea stabili
dup regulele i uzanta timpului. Ca episcopul Andrei rezida
In dieceza sa, o dovedeste i faptul c avea o cancelarien,
cu conducerea cAreia era insrcinai Nicolae Andrei de Stre-
now. Canonicatuum et prebendam ac cancellariam ecclesie Ce-
rethensis", care poate era si cancelarul sau logoftul Domnu-
lui. Ar fi o explicatie a lipsei totale de documente interne din
timpul crmuirii lui Latcu, faptul c acest cancelar ea-a strein
de toate obiceiutile trii i astfel el nu va fi scris documente
donatiune cum sunt aproape toate documentele moldo-
venesti din veacul al XIV-lea i daca le va fi scris, cum el
stalea si in Po Ionia, le va fi dus acolo i astfel se vor fi pierdut.
Sederea lui Andrei in diecesa sa rezulta si dinteun alt document
din 17 Ianuarie 1372, prin care papa incredinteaza: grija cre-
dinciosilor catolici de amndou sexele si de once conditiune
social, att clerici, ct si laici din diecesa Haliciului, cu aceeai
putere pe care o ai de drept asupra popoarelor tale din ora-
sul i diecesa Siretului"138).

p. 235. Dupri P. B. Gams, Series episcoporum EcFlesiae Catholicae. Leipzig,

1936, p. 365, un episcop de Siret cu numele Petru ar fi stat La Cracovia.
135) Reg. .4v. vol. 174, f. 121.
136) Reg. Av. vol. 176, f. 300.
137) Toate acestea, infirm argumentarea destul de silitii a par. Moi-
seem despre o totali lipsii de organizare a episcopiei "eatolice de Siret, pre-
cum qi un total desinteres al lui Andrei fatii de noua dieces, unde n'ar fi
pus piciorul uiciodat. Cf. i $t. Pascu in An. Inst. de Ist. Nat., IX p.
138) Cum illa potestate quam tidies a iure super populorurn tuorum
civitatis et diocesis Cerethensis". Reg. Vat. vol. 264, f. 3.

www.digibuc.ro
42 $T. PASCU

Ofensiva catolica cuprinsese intreaga Moldova, deoarece

papa voia sa keg din aceasta tara baza activitatii misionarilor
catolici in Europa nord-estica. De aceea, in timp ce se ocupa
cu organizarea nou infiintatei episcopii a Siretului, numeste un
episcop i pentru diecesa Milcoviei, la 3 Septemvrie 1371, in
persoana caugarului augustin Nkolae de Budal") care (la
fel nu va fi stat in Moldova, deoarece se plange persanal papei
pentru lipsurile ce le-ar avea de indurat acolo140) si de aceea
se multumeste cu demnitatea de vicar general al diecesei de
Agria, unde-1 gasim pe la anul 13751"). Aceasta lipsa efectivl
a episcopului de Milcovia din diecesa sa, II facea pe papa s
extinda jurisdictiunea episcopului de Siret peste toata tara sau
ducatul Moldovei, cat apartine numitului duce (Latcu) 11141
In acelas timp se grabeste papa sa felicite pe-Latcu, la
25 Ianuarie 1372, pentru trecerea la credinta catolica i su-
punerea sa fat de biserica Romei, sfatuindu-1 sa nu se lase
ademenit in vreun fel oarecare de sotia sa care in prioribus
erroribus permanet", ci sa starue sa o readuca i pe aceasta la
credinta bisericii catolice43). In privinta- casatoriei, papa ii spu-
ne cS nu doreste s-I desparta de sotie, dar ii cere sa o con-
verteasca i pe ea, caci numai in acest caz copiii nascuti din
aceasta casnicie vor fi recunoscuti legitimi. Dintr'o alta scri-
soare, din 23 Julie 1372, aflam cal Andrei convertise la cato-
licism multi oameni i ca lucra din rasputeri pentru a readu-
ce i pe altii la aceeasi credinta, dar ca veniturile pen-
tru mensam episcopalem Cerethensem" nu puteau face fata
trebuintelor i demnitatii sale episcopesti. Din aceasta scri_
soare mai aflam ca ecclesia Certhensis, quae in partibus scis_

139) N. Densuqianu E. Hurmuzaki, Documente, I, R. 133.

140) Ibidem, p. 176.
141) Ibidem, p. 224.
142) Totam dictam terram seu ducatum Moldaviensem, in quantum ad
prefatum ducem pertinet". Cf. Ibidem, p. 160-161.
113) Reg. Vat. vol. 268, f. 8. Cf. i W. Abriham, Biskupstwa lacinskie
Moldawii w wieku XIV i XV. Liov, 1902, p. 181 si G. Moisescu, o. c., p.
79-80.

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LV ISTORIA ROMANILOR 43

maticorum constitit", exista i mai inainte de papa Urban V,

in timpul cniia ,,de novo in cathedrajem erecta fuit"'). Des-
pre existenta unei biserici catectrale, saa si nuinal simple, la Si-
ret, inainte de anul 1370, nu avem nicio informatiune documenr
tar in afar de oea de fatl, astfel c5. aceasta ar constitui con-
firmarea traditiunii populare, dupl care, pe local unde era bi-
serioa Sf. Ioan Boteztarul din Siret, exista inainte, biserichl
, a principelui Sas", cu hramul Sf. Troite, lucru, oe pare ((festal
de natural, tinnd seamI de faptul c, acest principe-voevod,
era prietenul regelui ungar Ludovic i astfel nu putea fi nici
dusmanul catolicismuluin.
Catolicismul in Moldova se mentine datorit caluggrilor
celor dou ordine religioase, mai mult dect datorit epigcopi-
144) Reg. Av. vol. 187, f. 297 ti Reg. Vat. vol. 283, f. 109-110, ep.
363. Cf. i C. Auner, Episcopia de Sirei, in Revista Cato Hai, 1913, An. II,
p. 243-244.
145) Cf. N. IorgaG. Ita16, Histo?ire de l'art roumain ancienco. Paris,
1922, p. 45. Lui N. Iorga i s prea dubioas stirea pstratii de traditiu-
nea popularii, dar docuRentul de mai sus o confirmi. Tinind seim de su-
punerea voevozilor din dinastia Dragosizilor fat de regele ungar, nu e
imposibil sii-si fi avut o bisericii catolicil la Siret, unde din cele mai vechi
timpuri se face pomenire despre, o populatiune streinii mai ales germa-
ni care impArtsea acea credintii. Pe lingii mntivul de mai sus, mai
poate fi adiogat si faptul ci cei dintai voevozi ii vor fi extins
pini acolo, chiar dac unii studiosi n'ar fi inclinati sii creadii. (Cf. C..
Bicil, Hotarul de Apus al Moldovei, in Buletinul Soc. Reg. de Gflogralie,
1923, An. XLI, p. 44 -si C. C. Giurescu, Cu privire la hotarul de Vest al Mal-
dovei. Bucuresti, 1943, p. 1), marca intemeiatii dup alu-garea Titarilor avnd
trebuint de un hotar natural in spre Rsrit, hotar ce-1 putea oferi, mai
bine decit oHce alt element, rilul Siret, iar oratul omonim se gsea intre
rim sit muntii Carpati, pe ling faptul ci orasul avea comunicatie foarte
cu Maramuresul prin numeroasele obeine", legturi necesare pri-
miler voevozi cari nu vor fi ntrerupt contactul cu moiile cu cei rama0
acasi. .Din aceste motive, n'ar fi prea riscat afirmatiunea &Li prima capi-
tali a Dragoaizilor si fi fost chiar in tiirgul Siretului, unde gsim urme- de
asezri mai vechi deck la Baia, du.p cum si o biserici. Cf. si C. Koglni-
ceanu, Istoria veche a RomiMilor. Vol: I. Bucuresti, 1938, p. 53. Pentru con-
firmarea celor de mai sus ar fi i stirea dup care, pe la 1340, au fost
omoriti la Siret doi Minoriti: Blasiu si. Marcu, Cf. L. Wading, Annales Mi-
norum. Vol. VII, p. 242.

www.digibuc.ro
41- T. PASCU

lor de Siret sau de Milcovia. Pe la 1345 Franciscanii din Mol-

dova aveau mai multe custodii: Cereth, Cotham (Hotin), Licos_
tomo Album Castrum i Moldavia146), prin care trebue s se in-
teleag orasul Baia si nu intreag Moldovan. Despre
rile misionare ale Franciscanilor moldoveni, aminteste i scri-
soarea papei Urban V din 24 Iunie 1370, privitoare la inteme-
ierea episcopiei de Siret148). Urmasul lui Urban, papa Grigore
XI, prin scrisoarea sa din 16 Noemvrie 1371149) reglementeaz
activitatea acestor calugari misionari, astfel acea scrisoare de-
venind temelia constitutiei aoestorar luat ca punct de plc-
care si de catre papa Bonifaciu IX la 1399. In timpul domniel
lui Latcu Franciscanii se organizeaz sub conducerea lui Ni-
colae de Mehlsack si sub acea a lui Paul de Schweidnitz
poate a lui Andrei Wassilo, ceeace ar explica alegerea aces-
tuia din urm ca episcop de Siret.
Catolicismul se mentine in Moldova si dup moartea hri
Latcu, sprijinit de sora sa Margareta,, mama viitorilor Domni.
Ofensiva catolicA, inceput de papa Urban V, este continuat
si de urmasul acestuia in scaunul pontifical, Grigare XI, care
confirm, la 1371, o bul a papei loan XXII, confirmat si de
papa Clemente VI, dnd instructiimi minoritilor ce mergeau In
tara Saracenilor, Rignilor, Grecilor, Bulgarilor i Ctunani-
bor1150)

Peste doi ani, (la 1373) i se acord unui Blasiu, rector al

parohiei Chisoda din diecesa Cenadului151), anumite beneficii
deoarece aliquos scismaticos de novo ad fidem conversos"152) 'jar

146) Bullarium Franciscanum. Vol. V, p. 602.

147) Cf. Gh. Moisescu, o. c. 87, n. 3.
148) Sed quorundam fratrum minorum predicationibus et doctrinis in-
ducti abnegare volunt -omne scisma". Cf. N. DensusianuE. Hormuzaki, Do-
cumente, I,, p, 168.
149) Ibidem, p. 176-178.
150) Reg. Vat. vol. 287, f. 216-218. Cine locuia, pe la 1371, ip -tam
Cumanilor? Fri Indoial c Romanii si la ei aveau s mearg In misiune

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA ISTORIA ROMANILOR 46

in 1376, papa scria lui Antoniu, arhiepiscopul de Calocea, ca in

diecesa sa sunt schismatici care cer dela patriarhul din Constan-
tinopol dispens pentru cstorii inrudite'"). Erau aceeasi schis-
matici pe al cror episcop voia papa Inocentiu III, la anul 1204-
1205, s-1 readuca sub jurisdictiunea sa, dac nu cumva era sub
aceea a patriarhului constantinopolitan si care la 1349 aveau.
un presbiter olachalis". Ministrul provincial al Minoritilor din
Ungaria raporta la 1377 papei, c datorit muncii sale si a
subaltern-1w si se convertiser, in aceste parti, de putin
vreme, a paucis citra temporibus", mai multi schisrnatici si c
in timp de vreo 20 de ani fur .convertiti peste.cincizeci
de schismatici, in afar de copii i femei i c s';r7 converti
dacg li s'ar trimite calugri, care s fie in stare sa asculte
pe neofiti in lirnba lor"+).
Intre acesti cincizeci de mii de -convertiti vor fi fost
despre care i se relata papei Grigore XI la 1374 ex rela-
tione fideli" ch oi parte din neamul oel numeros al Valahilor, cati
traesc la hotarele Ungariei dinspre Ttari'54, a fost con.vertit la
151) Irr document Theseuld Cenadiensis diocesis".
152) Reg. .4v. vol. 191, f. 242.
1531 Reg. Vat. vol.288, f. 44.
154) Reg. Av. vol. 201, f. 261 Pro parte tua nobis extitit humiliter
supplicatum eerie papa la 1377 ut cum per eosdem fratres in Milt.
-partibus, in quibus ut asseris- viginti annis citra fere quinquaginta milia
hominum, parvulis et mulieribus exceptis, ad eundem fidem catholicam ac
eiusdem Romanue ecclesiae unitatem fuerint conversi, buiusmodi fides ca-
tholica plurinium augeatur, aliquibus ex fratribus ipsis ad hoc sufficientibus
et ydoneis audiendi eorundem fidelium confessiones huiusmodi, ac eis in-
iungendi penitentiam salutarem quod commissis licentiam concedere dig-
naremur".
155 Acesti Romni dela hotarele Ungariei, dinspre Ttari, trebue
fie aceia din coltul sud-estic al Transilvaniei Qi de pe versantul rilsriteart
al Carpatilor, peste care se intindea autpritatei episcopului Mileoviei si nu
cei din Maramures, cum credea I. Mihali, Dip:ome maramuresene, p. 73, n.
1 si S. Reli, Biserica Qrtodoxii romnii din Maramures in veacuriCe trecute.
Cerniiuti, 1938, p. 33, ciici aceste prti sud-estice se intelegeau totdeauna
sub denumirea de in regno Ungarie, in finibus videlicet Tartarorum", saw
in confinihus regni Ungarie" i niciodat pirtile maramuretene. Cf. si Gh.
Moisescu, o e. p 47--48, n 5

www.digibuc.ro
46 ST. PASCU

catolicism si c s'ar mai putea converti i altii, dac li s'ar ridica

o biseric episcopal i daca li s'ar acorda un episcop propriu,
in persoana clugrului minorit Antonin de Spoleto care ,,lin-
guam dictae nationis (Walachorum) scire asseritur", deoarece
nu sunt multumiti cu preotii unguri. Papa cere, prin. trei scri-
sori din anul 1374, arhiepiscopilor de Strigoniu i dle Ca lama,
precum si regelui ungar Ludovic, s cerceteze dac plnge-
rile de mai sus sunt intemeiate i dac Antonin ar fi potrivit
ca episcop pentru Romni'). Din aceleasi motive, ca si la
1204 si 1234, nici de data aceasta proiectul de infiintare a unei
episcopii catolice aparte pentru Romnii din Ungaria nu s'a rea-
lizat, clericilor unguri neconvenindu-le un nou episcop, care
le-ar fi restrns autoritatea i le-ar fi micsorat veniturile.

Catolicismul se mentine. in Moldova si dupi moartea. Voe-

vodului Latcu, sprijinit de sora sa Margareta. In timpul dorn-
niei lui Petru, fiul Margaretei (1375-1391), conventul de Siret
trece in proprietatea Dominicanilor peregrini189). Din anul 1377

158) Cf. A. Theiner, Vet. monumenta hist. Hung. Vol. Il., p. 152 si
N. Densusianu E. Hurmuzaki, Documente, 12, p. 219-220. Scrisoarea pa-
blicat de Theiner dup Reg. Vat. vol. 266, f. 61, se gseste intre scrisorile
papei Inocentiu Vt, Reg. Vat. vol. 244 G, f. 78, ep. 589. Cuprinsul este
identic, cu cinci cuvinte in pins Iii scrisoarea minutii" (Reg. Vat. vol. 244 G)
anume: dup pro regis eternis" este in plus gloria" i clupii propensius
commendatum" este in plus ipsiumque benigni favoris auxilio prosequa-
ris". Pe verso sat scris, de o alt adresa: Innocentius VI, IIII Idus
octobrisi anno quarto. Ludoviccr regi Ungarie et super conversione Via-
chontini Strigoniensis et Colocensis archiepiscopis benigne assistat". R. Yves,
Les minutes d'Innocents VI aux archives du Vatican, in Archivi. Roma, 1942,
Vol. II, ser. Il p. 8, o consider* gresit, ca apartinind papei Inocentiu VI.
Scrisoarea publicat de N. Densuaianu, dupii G. Fejr, Codex Diplomaticus,
vol. ix, part. 4, p. 587, se gilseste si in Reg. Vat. vol. 266, f. 55, fiind adre.
sati arhiepiscopului de Calocea, pe cnd Yejr i Densusianu o publici fr
adresii.
139) Irr Siret, deosebit de noua bisericii dominicanii cu hramul Sf. Ioan
BotezAtorul, mai dinuia vechia bisericii franciscan, creia H vor fi apar-
tinut eel doi ciilugiiri minoriti: Luca si Valentin, ucisi pv la 1378 si inmor-

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTION! LA ISTORIA ROMANLOR 47

se pastreaza un decret al generalului ordinului dominican, Elie

Raymonc14, prin care manastirile dominicane din Liov, Lanscut,
Przmysl in Galiia, Camenita i Smotrita in Podolia si SL
ret in Moldova , in Pruscie (Russiae) et Walachie partibus
constitutis", fura daruite fratilor Peregrini160s. La cererea lui
Elie Petit, vicar general al ordinului, papa Grigore XI, la 28
Ianuarie 1378, intreste decretul ministrului general, Elie Ray.
mond"1) .
Dupa mcartea lui Latcu Ii mai ramasese papei o speranta
in Margareta162%, careia Ii incuviinteaza, la 1377 scrisori simi-
lare ca Clarei, cu cativo ani mai inainte, adeca de a i se acor-
da indulgenta plenara la sfarsitul vietii. Papa o numeste :Mar-
garita di Cereth, Domina Valachie Minoris". Importanta aces-
tui document consta in faptul ca acum se pomeneste pentru
prima oara acest personagiu, care va da loc la atatea discutiuni
in istoriografia noastra. In acest document apare ea Domina"
Moldovei163), iar in 1384 apare ca mama a voevodului Petru.
Cine era aceasta Margareta? Din documente sigure rezulta c

mantati la Siret. Tot Margareta a elidit, pe la anul 1377, pentru aceiai

Franciscani, o minastire la Baia, mai mare dealt aceea pe care o aveau la
Siret.
160) ,.In Pruscie et Walachie partibus constitutis, ad societatem dic-
torum fratrum Peregrinantium specialiter pe.rtinere". Reg. Vat. vol. 287, fr
278 i Reg. Av. voL 204, f. 33. Cf. i Bullarium Ord. F. F. Praedicatorum.
Vol. II, p. 292.
161) Dela aceastii datii Predicatorii din partile orientate se vor numi
Peregrini. Pentru 80 -de ani conventele din Moldova si Rutenia rimiln sub
jurisdictiunea Peregrinilor. Cf. R. Loenertz, La soeit de freres Prgri-
flants. Roma, 1937, p. 1.
162) Aceasta zidi inainte de 1377, in Siret, o manistire i o
pentru adApostirea si folosinta calugrilor dominicani, cu hramul Maicii
Domnului si al Sfantului loan Botezitorul, in partea de Rsirit a orasului,
pe coasta unui deal, dupii cum a constatat-o Bandinus la 1646. Cf. V. A.
Urechia, Codex Bandinus, in Anal. Acad. Rom. Mem... Sect: Ist. Ser. II, t.
XVI, 1893-1895, p. 75,
163) Reg. Vat. vol. 287, f. 215. Cf. WI. Abraham, Powstanie organizac'yi
kosciola laerinskiego na Rusi. Vol. I. Liov, 1904, p. 342 qi C. Auner, o. c.,
p. 244,

www.digibuc.ro
48 T. PASCU

era mama, vooevozilor Petru si Roman, iar voevodul Stefan fiind

fratele celor doi, prin urmare era si mama lui. CA a fost mama
lui Petru rezultA din documentul din 1384, Idat in favoarea bise-
ricii Sf. Ioan 13o1ezatorul din Siret, uncle e numit illustrissi-
ma et nobilissima Domina Margarita, mater nostra dilecta"164);
cA voevodul Petru era fratele lui Roman, reese din scrisoarea.
regelui Poloniei din 1388 unde se spune: credinta noastrA.
pentru fratele sau (al lui Petru), Roman"165), dupl cum si din
vechile noastre cronici. Insa intr'un document din 1393 scris
in limba slavonA, Roman numeste pe mama sa Musata
illywrra""G), Este ins lucru clar si totusi trecut neobservat de
istoricii, care s'au acupat cu aceast chestiune, cA Margareta
corespunde cu Musafa, ceace inseamnA frumos'")', iar Cronicile
noastre, precum i documentul pomenit al lui Roman fiind
se in limba slavonA de cAlugAri cari cunosteau bine imprejurArile
unde scriau, e natural ca i nurnele mamei voevozilor pomeniti
sA fi fost scris asa cum se pAstra la poporul romAn. Documen-
tele latinesti ins au tradus numele rominesc in latineste
astfel aceeasi persoang avea dou5. nume. In acest caz supozitia
cl Margareta ar fi numele catolic i Musata cel ortodox, avut

164) M. Costichescu, Documente mo:dovenefti inainte de stelan cet

Mare. Vol. I, p. 4-5.
165) Ibidem, vol. II, p. 606.
155) Ibidem, p.-14
167) Musat, atilt ca nume propriu cit i ca nume comun, e putin pro.
babil sii defive din musteus cum crede G. Giuglea, Etimologii, in Dacoro-
mania, vol. III, 1922-23, p. 767-768. Mai probabili este derivarea din fru..
mos-frumugat-mueat, impirtiitii de dl. D. Macrea, eef de lucriiri la Muzeui
Limbii Romine. S. Puecariu, Pe marginea ciirtitor III, in Dacoromaniu, VI,
1929-1930, p. 526 di numele propriu Muzat corespunzlitor latinescului bel-
lus. Gindindu-ne la floarea ce se cheami mutetel, un derivat din muzat
care se mai numeete i margareti, legitura intre Muata i Margareta, ma-
ma voevozilor Petru, 'Roman si Stefan, spare ei mai evidenti, margarita la.
tinesc nefiind altceva decit mueata rominesc. Apoi nu trebue uitat nici
faptul ci aceasti floare, muqetelulAnargareta, se intrebuinteazi, ei in cosme-
ticii, mai ales in cosmetica populari, ceeace ar putea fi nc o dovadi despre nu-
mele ei.

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA ISTORIA ROMAN1LOR 49

inainte de convertirea ei la catolicism, trebue inlturata168).

Dar cine era ace...1st& Margareta-Muata i cum ajupge a da
numele ei unei intregi dinastii? Ca i in jurul n.umelui, aa
in jurul originii sale, istoricii nu sunt de acord. Unii cred a fi
venal din Tara Romneasc fiind inrudit cu dinastia Basa-
rabilorl"), alti1 c ar fi Him voevodului transilvan $tefan
Maki"), altii cl ar fi fiica voevodului Latou i a unei lituane
Anam), altii, apoi, c'd ar fi ntunai o descendenta a familiei
Bogdan, trecut la catolicism172). Din documente rezult ins
in mod clar c Muqata-Margareta a fast totcleauna catolica
prin urmare totdeauna s'a numit astfel. Cine era atunci Marga-
reta Domina Wlachie Minoris" mama voevozilor Petru, stefan i
Roman? Prima pArere, bazatg pe frecventa numelui Muat in
Tara Romneaschi, astazi nu se mai poate sustine; a doua la
cade, deoarece aceastg Margareta se confund cii sotia voevo-
dului Alexandru cel Bun, care purta acela nume i care de fapt
era flica voevodului transilvan, $tefan Chak; a treia prere e
rsturnat de un document din 1372, unde se spune clar ca

168) A. D. Xenopol, Istoria (ontanilor, III, p. ).17; D. Onciul, Din isto-

ria Romanilor, p. 34; I. Mines, Principatele Romane si politica orientalii a
lui Sigismund, p. 31-32; N. Iorga, lstoria Romani tor, III, .p. 2614 C. C.
Giurescu, Istoria Romanilor, I, p. 429; C. Kogillniceanu, Istoria veche a
Romiinilor, p. 62, etc.
168) B. P. Hasdeu, amnia Criticii a Romanaor, vol. I, p. 83; A. D.
Xenopol, o. c., p. 117; 0. Lecca, Genealogia I amiliilor boeresti, p. 348.
170) C. Auner, Episcopia de Siret, rr Revista Catolica, II, p. 239; R.
Rosetti, Despre Unguri si episcopiile catolice In Moldova, in Anal. Acad.
Rom. Mem. Sect. Ist. set. II, t. XXVI, p. 293, crede si el c Margareta ar fi
venit din Transilvania dar nu precizeaz a cui fiicii ar fi fost. Aceeasi pil-
rere o are 4i P. P. Panaitescu, o. c., p. 228.
111) N. Jorga in toate studiile citate sustine acest punct de vedere, iar
in Istoria lui Stelan -cel Mare, p. 22, spune 61 era inruditii cu regale Polo-
niei. In Conditiile de politica generali spune cii Musata, care-si zise
in legea cea noull Margareta, era dreaptii fact' a lui Latcu", piirere mentio-
nat5 si in sinteza ea de Istoria Romiinilor, vol. III, tr. 255.
172) I. Mines, o. c., p. 33; I. Nistor, Lucius Aprovianus, in Anal. Acad.
Rom. Mem. Secs. Ist. ser. III, tom. XXIII, p. 157; C. Kogiilniceanu, o. c., p.
62; C. C. Giurescu, o. c., p. 426, 429; N. Jorge, Istoria Rornanilor, III, p. 255.
4

www.digibuc.ro
50 T. PASC(J

pan la acea data Latcu nu avea copii113). Dac la 1372 Latcu

nu avea copii cu sotia sa schismatic" o alibi sotie n'a avut
vase ani mai trziu o fiic de a lui nu s'ar fi putut numi,,Do-
mina" i peste alti sase ani, asadar la vrsta de 12 ani, nu pu-
tea avea un fiu voevod. Mai probabila e ultima asertiune.
Dupa datele cunoscute pn acum, inceram o alibi con-.
jectur: pe la rnijlocu veacului al XIVAea, trece Carpatii, pen-
tru a se stabili in Moldova, din calea opresiunii unguresti, voe-
vodul maramuresan Bogdan; impreun4 cu el tree si alli voevozi
romni din Maramures, care imprt*.au ideile rebelului Bogdan.
Lui Bogdan U. urmeaz1 in domnie fiul sAu Latcu (1365-1373),
trecut la catolicism in 1370 si care peste trei ani se stinge f del
urmasi- in linie barbteasc,punndu-se atunci problema succe-
siunii. Reactiunea ortodox, ce ar fi-adus pe tron un principe
ortodox, dupg moartea lui Latcu, nu se mai poate sustine, iar
principele Jurg Coriatovici, nu mai poate fi considerat intre voe-
vozii Moldoveir"). Dar cronicarul polon Dlugosz si umanistul
italian Filippo Buonaccorsi Calimacco povestesc c5." pe la 1359-
voevozii Pe(ni i $tefan ar fi avut un conflict pentru succesiu-
nea la tron dup moartea tatlui lor $tefan, voevod al trii Se-
penitului, voevodat care se afla in partea de miazanoapte a Mol-
dovei, intre Prut i Nistru175). Cel dinti era ajutat de ,,provin-
cialii unguri", sub care trebue s se inteleag Romnii veniti din
Maramures, precum si de o parte dint-re boierii de seama, iar al
doilea de regele Poloniei. Petru castig lupta i famine stApin
al trii. Dlugosz i Buonaccorsi si-au luat informatiunile din
traditia familiei nobile polone Olesnicki, ai elrei prieteni in-
timi erau, astfel ea' data nu e de loc sigura, dup cum nici nu-
mele personagiilor170), Toate analele i cronicile noastre ates-
173) Prolemque si quam ex dicta uxore tua susceperis in futurum
volumus et decernimus legitimam reputari". Reg. Vat. vol. 268, f. 8.
174) P. P. Panaitescu, Hrisovul lui Jurg Coriatovici din 1374., In Re- .
vista Istoricd, Vol. IV, p. 53.
176) G. Popovici, Starostia sepenicensii, in Omagiu lui Titu Maiorescu.
Bucureiti, 1900, p. 476-482 a T. Man, Tara Sepenicului. Cerniuti, 1926.
176) Pirerile numeroase ale diferitilor istorici ce s'au ocupat eu aces-
sat chstiune, sunt Insirate de dl. Gh. Moisescu, o. p. 62-63, n. 2-1.

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA !STOMA ROMANILOR l

teaza pe im Stefan ca irate al lui Petru, care a dornnit dupg. al

trellea Irate, Roman"' bis), Faptul cl in actul, prin care Vladis-
lay oeda Pocutia hi Petru ca amanet pentru banii imprumutati,
lipseste pomenirea lui Stefan, amintindu-se numai Roman, se
explica, Hind cei doi fnati certati, iar faptul c dup
aceea Petru devine prieten al regelui polon, se expli-
c imprejurarea eh' Vladislav avea nevoie de ba-
nii, pe care Petru era -dispus a-i imprumuta. Astfel se string
relatiuni de rudenie conflictele se uit totdeatma cind
interesele o cer.
Faptul c in povestirea lui Dlugosz despre conflictul din-
tre cei doi frati se vorbeste de Moldaviae Woyevoda" si de
terra Moldaviae" presupune o epoch' mai trzie cleat anul
1359, cnd nu se putea vorbi de o tara a Moldovei. Cronicarul
din Thorn a lsat inregistra in cronica sa o lupt ce ar fi avut-o
Lituanii, la 1377, cu Rominii, in care lupt cei dintel ar fi
foist invinsi177). Tinind seam de aceast insemnare, precum
de imprejurrile idin Moldova din a doua jumtate a veacului
al XIV-lea, se poate crede c la aceast data' s'a intmplat con-
flictul intre cei doi frati, adec dup moartea lui Latcu, cind
acestia puteau dori puterea in Moldova, si ajutorul lui $tefan
in realitate i-a venit din partea duoelui Wiadislav Oppelski si4
nu din aceea a regelui Cashnir178). Dela 1374 moartea luis
Latcu pang. la 1377 data conflictului tronul Moldo-
vei va fi fost detinut de Margareta., in numele fiilor si minori,
176 bis) Vom discuta intr'o recensie ce `va apace in acest Anuar Ore-
rea lui P. P. Panaitescu, o. c., p. 249, cii Ftefan era fiul lui Roman si nu
fratele acestuia.
1:17) 1377. Item ante festum nativitatis Christi Lituani processerunt
contra illos de Walaehia ihi fuerunt victi, ita quod paucos equos abduxe-
runt". Cf, G. Popovici, Anul dela Martie in Moldova in timpul lui Ale-
xandru eel Bun, p .16 si A. Sacerdoteanu Lupta Moldovenilor cu Litvanii in
1377, in Frarilor Alexandru fi Ion I. Lapedatu, p. 775.
178) 0. Grka, Zagadnienie czarnomorskie w polityce polslciego sred-
niowiecza, p. 19, fixeazi data- rzboiului dintre cei doi frati intre 1374
moartea lui Latcu si 1379 moartea Ducelui Wladislaw de Oppeln. Cf.
al C. Racovit, Inceputurile suzeranitarii polone asupra Moldovei, IflT Revista
Istoricif Romani'', 1940, An. X, p. 244.

www.digibuc.ro
b2 $T. PASCU

iar cind Stefan a devenit major i a voit s. ia personal con-

ducerea, fratele sau mai mic se revolti ajutat de supu.sii ca-
re tineau mai mult la el decit la fratele su, reuseste sa' ia
domnia. Astfel se explica si tidul ce-1 da papa Margaretei
Domina Valachie Minoris", adeca domnind in Moldova.
Dup toate acestea, trebue s 1amurim care era dreptul
acestar pretendenti la trornzl Moldovei. In documentul amintit
din 1378 intalnim pe Margareta Doamna Moldovei", care la
1384 apare ca marnI a voevodului Petru, iar la 1393 a voevo-
dului Roman, far sa se arainteascg vreodata fatal acestora.
Din aceste fapte rezulta c, datorita marnei lor si nu datorit
tat alui lor, aveau dreptul la tronul statului moldovean, prin ur-
mare mama lor va fi fast descendenta familiei domnitoare p-
n Dupg cum am vAzut mai sus, fiica lui Latcu nu putea.
fi, asa c trebuia s fie Elea predecesorului lu Latzu, adee
lui Bogdan, intemeietorul dinastiei i deci sora lui Latcu. Din.
toate aceste fapte se poate conclude ca Bogdan si Maria au
avut doi fii, Latcu i Margareta-Musata. La lcu. urmeaza tatalui
la tron i dup moartea sa, fgr. descendenti in ramur bar-.
bteasca, era natural s1 urmeze nepatii, fiii surorei sale Mar-,
gayeta ai voevodului din Sepenit., Stefan, Voevodu1 din Sepe-
nit, satul Margaretei si fatal viitorilor domnitori: Petru, Ro-
man si Stefan, nu poate fi Stefan, nepotul lui Bogdan, dup
cum incearca s dovedeasca, intr'un recent studiu, profesorul
I. Nistorn, deoarece din data dociimente, unul din 1360 si al-.
tul din 1385, publicate de Mihalin, rezult clar c tefan,
nepotul lui Bogdan, fiul lui Iuga, a prsit pe unchiul sgu, de-
renind din nou credincios" regelui ungar181). Dupa moartea lui
179) Nistor, Lucius Aprovianus, p. 157.
180) Diploma Maramuregene, p. 45, 85.
181) L Ursu, Relatiunile Moldovei cu Polonia pn4 la $telan eel! Mare.
Piatra Neamt, 1900, p. 26, crede ta fel c acel -5tefan voevod, dupii moartea
ciiruia se lupt fiii si pentru mostenirea tronului, pricinuind amestecuri
streine, nu este altul cleat nepotul i tovariitul lui pogdan, amintit in docu-
mentul din 1349. (Cf. I. Mihali, Diplome Maramuregene, p. 26-27). Deoare,
ce acestw participase la rscoala impotriva regelui ungar, Bogdan i-ar fi
acordat, drept riisplatil tinutul Sepenitului ca feud ereditar. Sii fi avut $te-
fan, nepotul lui Bogdan, un copil omonim asa de mare, care sli fi riirase

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA ISTORIA ROMANILOR 63

Latcu, nepotii acestuia Hind minori, a luat franele conducerii

mama lor, iar la majoratul lui $tef an, cand acesta trebuia s
ia personal tronul, se intampla neintelegerea cu fratele sau mai
nue Petru. Acesta, dupa moartea tatalui sau, stefan, uneste
Principatul moldovean cu voevodatul Sepenitului, pentruca ur-
masul lui Petru, Roman, sa se poata intitula Mare le singur
stapanitor Domn, Io Roman voevod al Tarii Moldovei din mun-
te i pfina la malul marii""2); lui Roman il urmeaza al treilea
frate, cel mai mare dintre frati, Stefan183).
In acest mod numele Musat, dat dinastiei moldovene, nu are
niciun temeiu istoric, pentruca mama voevozilor amintiti Musa-
ta-Margareta nu era decat continuatoarea dinastiei intemeieto-
mului, astfel ca dinastia trebue s poarte tot numele lui Bogdan,
fondatorul ef, adeca a Bogdanilor, dupa cum cea! din Tara Ro-
maneasca se numeste a Basarabilor, dupa nurnele intemeieto-
Tului. Arborele genealogic al domnitorilor moldoveni, pana la
Alexandru cel Bun ar fi urmatorul:
BogdanMaria
1359-1365

latcuAna Musata-Margareta$tefan, Voevod. Sepenit.

1365-1373 1373-1377
4,
i 4, 1
Petru Roman stefan
1377-1392 1392-1394 1394-1399
-*

ng Bogdan mai departe ti care la 1374-1377 s fi avut la rindul stt alti

copii care IA se lupte pentru tron? Este greu de crezut. Nu este nevoie
ronsiderim pe $tefan, voevodul Sepenitului, numai deck nepotul eau str-
nepotul lui Bogdan pentru ca acesta sii-i fi incredintat ciirmuirea unei in-
semnate prti din tarn Moldovei. $tefan va fi fost un om din imediata apro-
piere a lui Bogdan o alt rudii sau om de incredere care I-a servit si
i-a fost de mare ajutor in opera intreprinsi.
182) M. Costchescu, o. c., p. 14.
183) Intr'un document din 1400, Alexandru cel Bun aminteste pe pre-
decesorii si toad: Pentru sufletul lui Bogdan Voevod 4i pentru sufleal

www.digibuc.ro
154 ST. PASCU

Situatiunea pares in aceast vreme favorabil propagan-

dei catolice intre Romfini: in 1370 Latcu imbrAtisa catolicismul
in mod oficial, fondeaza m'angstiri i biserici pentru calugrii
dorninicani, si se inconjoar de ei; dupa moartea lu,. sora sa
Margareta-Musata, precum i Petru, sub influenta mamei sale
si a sotiei sale tot catolic, din familia lui Vladislav Jagelo,
regele Poloniei, se aratg si el prieten al catolicilor i chiar im
timpul domniei sale se construieste la Siret o nou61 biserica pen-
tru Dominicani, cu hramul Sf. loan Botezbitorul184), carora la
1384 le daruieste, induplecat de rugamintile mam.ei sale, venitul
cfintarului din orasul Siret.
In Tara RornSneas4, DoaOmna Clara era protectoa-
rea, iar fiul s.'u vitreg, Vlaien, se arata binevoitor fa-.
t de religia vatolial. In timpul domniei sale, ca'lug5rilor mi-
noriti li se permite s constrniasca biserici i capele sau ora-
torii, campanile, clopotnite, cimitire si alte cldiri necesare in
terra Basarat"185), sau cum se spune intr'o scrisoare din anul
1373 circa Wlachos scismaticos in maior Wlachia"180), drept
ce se reinoieste la 1379187). De aceea peste doi ani, papa Urban
V T, d6dea o dispozitiune, la 1 Aprilie 1381, generalului predi-
catorilor, de a institui incvisitori pentru a extirpa ereziile
schisma: unul in Armenia si Georgia, altul in Grecia i rgaria
si al treilea in Ruscia et Valachia major et minor188). Poate
lui Lascu Voevod i pentru sufletul lui Petru Voevod si pentru sufletul pi-
rintelui nostru Roman Voevod i pentru sufletul lui Stefan Voevocr. Cf. M.
Costichescu, o. c., p. 47-48. Nimeni nu putea cunoaste mai bine dealt
Alexandru la o distandi de numai 30 de ani dela moartea lui Latcu, pe pre-
decesorii si.
184) Gr Schmidt, Romano-Catholici per Moldaviam episcopatus et rei
romano catholicae res gestae. Budhpesta, 1887, p. 21, n. 3 apud R. Rosetd,
Despre Ungurf i episcopiile catolice din Moldova, in Analele Acad. Roma%
ne. Mem. Sect. Ist. Ser. IL,. tom. XXVI, 1904, P. 293.
185) HurmuzakiDensusianu, Documente, I p. 193-194.
188) Ibidem, p. 207-208.
187) Ibidem, p. 268-269.
188) Bullarium Ord. F. F. Praedicatorum, VoL II, p. 299, unde se face
insemnarea: Ex Bullario Castelani, p. 68. Autographum est in. Coenobio Leo-
poliensi.

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA 1STORIA ROMANILOR f,5

tot un predicator va fi fost si- ace.1 hater Gregorius Episcopus

Severinj nec non partium Transalpinarum", amintit la anul
1382, care sfintia un diacon la Cmpulung, ceeace inseamn cl
partes Transalpinarum" din titlu nu era mimai o fictiune189).
Chiar si titlul dovedeste imprejur'rile si scopul pentru care s'a
intemeiat noua episcopie, dac ne gandim la titlul mitropolitu-
lui ortodox din aceste parti: Antim, mitropolit al. unei parki
din Ungrovlahia""). Nicalae Iorga, credea chiar, ea mnnirea
lui Daniil Antim s'ar fi datorit slAbiciunii pe care btrnul mi-
tropolit Iachint o arta far de catolidsm, aare pentru acest
trapelit lachini a ar4ta 14)," 4v, catglieissai ear& 13,ant.pu acast
mativ avea nevoie de supraveghetcro1).
0 parte dintre Romnii transilvani era considerat, din
partea papalitatii, trecut la. catalicism, dup cum rezult din
bulele papei Grigore XI din 1374 si din alta din 1377, referi-
toare la castrul Megasala din apropierea Oracliei, luat ex ma-
nibus Vallachorum et Scismaticorum", care s'au intiors la ade-'
vArata credint, prsind erorile neoredintii192). Astfel c p-
rea neoesar papei Urban VI s numeasc un incvisitor pentru
Principatele Romne, considerndu-le in sfera de activitate a
Predicatorilor, care, dela 1377, se vor nunli Peregrini.
In acelas plan generali de convertire se incadreazA si dis-
pozitiunea pe care papa Clemente VP") o ddea ministrului
189) HurmuzakiDensusianu, Documente, lv p. 276. Canonicul I.
Karcsonyi, inteo Acrisoare adresati canonicului Auner, sus%ine falsitatea
acestui document, dar Auner nu se mullumeste cu argumentele lui Ka-
rcsonyi si de aceea continu a-1 considers autentic. Cf. C. Auner, Episcopia
de Severin, in Revista Cato licit', 1913, An. II, p. 55.
199) HurmuzakiIorga, Documente, XIV, p. 9.
191) N. Iorga, Condifiile in care s'au intemeiat- bisericila romiine ... ,
p. 399. C. Marinescu, Inliintarea mitropoliilor in Tara Rontiineascii 6 Mol-
dova. Bucuresti, 1924, p. 15, crede insli cii numirea lui Antim s'ar datori ex-
tinderii tiirii, in urma anexrii Banatului de Severin.
182) HurmuzakiDensusianu, Documente, I,,, P. 240.
193) Un alt fapt interesant se observi in- acest timp: Polonia recu-
nostea pe papa roman, Urban VI, iar Ungaria pe papa avignones, Clemente
VII. Deoarece Principatele Romne se gliseau intre aceste regate, fiecare din
ele cliutiind sit...0 exercite influenta sau suzeranitatca asupra lor, amilndoi

www.digibuc.ro
 T. PASCU

Minoritilor la 31 Mai 1385, de a_ trimite citiva calugari s in-

formeze i sA instruiascA poporul-... in pArtile Cumaniei si pe
celelalte neamuri necredincioase din cuprinsul regatului
ungar, deoareoe multi dintre acesti necredinciosi s'au intors la
catolicism194). DupA cum se stie, sub numele de Cumania se cu-
prindea MoldoVa meridional i partea rIsAriteanA a Taril Ro-.
mAnesti. Dar in aceastA vreme nu se mai rate vorlyi de. Cu-
mania, deoareoe pe locul unde fusese aceasta in veacul al XII-lea
si in prima jumItate din eel urmgor, se nscuser cele douI
Principate RomAne: Tara RomineascA, pe la sfirsitul veacului
al XIII-lea si Moldova pe lia mijlocul celui urmItor. CA este
vorba, in aceast scrisoare, de regiunile rominesti i mai, ales
de cele moldovene, reese in nsi cuvintele papei, cAnd spe-
cificA, cA este vorba de o novella plantatio". Este foarte pro-
babil cA aceastI nou intemeiere"") era Moldova, descalecatI
cu trei decenii numai inainte. $i cealaltA afirmatiune a papei
cA un oarecare numIr dintre schismaticii din Cumania s'au con-
vertit la religia catolicA, corespunde adevArului, cum s'a aratat
mai sus.
Cu cit. TArile Romne fAceau progrese tot mai marl, in
toate ramurile vietii politice, cu atfit interesul papilor de a le
aduce in sfera lor de activitate se dovedeste tort mai mare. $i s'a
intAmplat ea pe scaunul pontifical sA ajungA in acest timp unul
dintre cei mai activi i mai energici papi, Bonifaciu al IX-lea,
care va relua firul politicii lui Inocentiu III, care-I precedase
cu douA veacuri. $i interesul papei este explicabil, deoarece
pontificii re considerau in sfera lor de activitate. Poate vreun serviciu fa-
un sustinerea cauzei sale va fi aduz Ladislau, voevodul Transilvaniei,
papei Clemente VII, pentruca acesta sii-i acorde, in acelaz an, 1385, o pen-
siune anualA de trei sute fiorini aur. Cf. Reg. Av. vol. 242, f. 154.
194) .,In partibus Comaniae et aliarum pluriunt nationum infideliuna
infra fines Regni Hungariae". Reg. Av. Vol. 242,- f. 123.
195) Nos desiderantes attente ut huiusmodi novella plantatio irrigante
domino- continuum recipiat incrementum". Cf. Reg. Av. vol. 242, f. 123; zi
Domnul Tirii Rominezti, numezte Fiigrazul nova p/antatio", atunci
cand ii este diruit lui de dare Ludovic al Ungariei, la 1366. Cf. P. P. Pa-
naitescu, Documentd:e Rontnefti, p. 33 35.

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA ISTORIA ROMANILOR

aceste taxi atinsera desvoltarea lor naturala: administrativa,

politica i culturala.
Tara Romneasca, carmuita. de Miroea cel Batrn, urmnd
drumul trasat de vrednicii sai inaintasi ajunge cea mai mare
intindere a sa. Basarab cel Mare, o intemeiase si-i daduse
independenta. Nicolae Alexandru, Ii extinse hotarele pina
la mare si-i organizase biserica. Vlaicu, cu armele i cu
abilitatea sa politica o impuse in fata Europei,
hotarele i asupra unor teritorii transilvane, arga-
tizandu-i viata administrativ a. si economica. Radu i-a or-
ganizat \data manastireasca si a inceput zidirea bisericii
dela Curtea de Arges, pentru care fapt vechile cronici il con-
siderau drept intemeietorul ei. Dan s'a amestecat in rivalita-
tile ce existau dincolo de Dunare, astfel Tara Ronaineasca,
mergAnd spre cea mai mare intindere teritoriala a sa, pe care o
va realiza Mircea, care putin timp dupa suirea sa pe tran
se putea intitula: Singur stapnitorul Ioan Mircea, mare_ Voe,
vod si Damn, din mila lui Dumnezeu si cu darul-lui Dumnezeu,
stapinind i domnind peste toata Tara Ungrovlahiei i partile
de peste munti, nc i spre partile tataresti i Amlasului
Fagarasului herteg, i domnitor al Banatului de Seveiin si de
amndoug prtile pe toat Dunarea Inca pana la Marea cea
mare si stapinitar al .cetatii Dirstorului" 191.
Moldova urmeaza aoelas drum de progres. Bogdan, cu ar-
ma in mn o Intemeiaza, Ii da independenta si pune bazele
vietii manastiresti, Latcu, prin politica -sa abil o consolideaza
si o face cunoscuta Europei. Petra o unifica, ii extinde ho-
tarek adaogand i alte teritorii in partea septentrionala si-i
pune bazele vietii economice si culturale. Roman ji extinde
fruntariile in partea meridionala, intitulandu-se pampos, ca si
contemporanul sau din Tara Romaneasca: Marele singur sta-
panitorul Domri. Io Roman Voevod al Tarii Moldovei, dela munti
pina la tarmul Marii"197). Stefan ii consolideaz independenta
196) P. P. Panaitescu, Documentele Trii Romnesti, p. 82; Idom, Mir-
cea cel &Aran, p. 110 111 si C. C. Giurescu, Istoria Romnilor, Vol. I,
Ed. III, 1938, p. 458.
197) M. Costichescu, o. c., p. 14.

www.digibuc.ro
 ST. PASCU

prin victoria asupra Ungurilor din anul 1395. Si, in sfirsit,

Alexandru cel Bun, care reprezint momentul culminant al ce-
lui dinti veac de existent a noului Stat, ce acum se extinde
dela apa Ceremusului la Nistru si dela Milcov la Hotin, se
razboieste -cu succes impotriva cavalerilor teutoni, organizeaz.
ierarhia religioas ortodoxii i cea mangstireasc, precum ii
asigur i prosperitatea economicA i cultural.
* *

In aceasta situatiune, ar fi fost de mare interes pentru pa-

palliate cstigarea Trilor Romne la catolicism si papa Boni-
faciu IX incearel prin toate mijloacele a o face: reorganizeaa
episcopatele existente, intemelaz altele, trimite misionari.
Episcopatul de Siret devine cel mal important din Moldova,
datorit grijii pe care o arta Doamna Musata-Margareta, da-
torit activittii intense a Dominicannor, nonii stpni ai die-
cesei i datorit. vecintatii Poloniei, sub influenta creia era
atat tam ct _si catolic de aid. Sub pstorirea lui An-
drei se organizeaz dieoesa. Aoel Nicolae de Mehlsack, care-
in anul 1370 anunta pe papa Urban V despre dorinta lui Latcu
de a se converti la. catolicism, rmine in Moldova si mai de-
parte, Bind, probabil, adevratul sef spiritual al neofitilor, mai
ales ca Andrei, avnd i alte insarcinri, in Galitia si in Polonia,
de multe ori lipsea din eparhia sa. Pe acest Nicolae Il gsim
la anul 1387 in demnitatea de ,,custos" al Moldovei198):
ter Nicolaus de Melsaz custos Moldaviensis"199). Va fi conti-
nuat Nicolae sa conduc biserica catolic5: din Moldova si in
timpul urmasului lui Andrei, in timpul episcopului Ioan,
calm de altfel sttea foarte putin in eparhia sa. La 12
Martie 1388 Andrei este mutat la nou infiintafa episco-
pie de Wilno, in Lituania200. Dintr'un document din 8
198) Cred c acest Nicolae este episcopul Moldovei dela 1383 pe care-1 di
lista din 1849. Anno 1383 successit Nicolaus, pariter de Ord. Minorum",
Confusiunea se explicii toctnai din pricina rolului important pe care-I detinea
custodele" Nicolae In conducerea catolicismului moldovean in limpid pls.
toririi lui Andrei.
199) W. Abraham, Powstanie organizacyi . . . , p. 381.
200) Cf. Gh. Moisescu, o. c., p. 85. Lista din 1849 a episcopilor catolici

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTILINI LA !STOMA ROMANILOR 69

Iunie 1394, cu ocaziunea munirii lui Stefan Martini ca

episcop de Siret si dintr'o confirmare a unei scrisori a
episcopului Ioan din anul 1390, confirmare facut la anul
1403, aflm ca inainte de anul 1394 episcop de Siret a fost
im loan: Dudum. siquidem bonae memoriae Johanni Episcopo
Cerentensi'201., spune papa Bonifaciu IX cu ocaziunea numiril
lui Stefan Martini. Asa dar, acest Ioan pfistoreste in diecesa
Siretului dela 1388 data transferrii lui Andrei la Wilno
pn la 1394 data numirii lui Stefan Martini. loan, cum rezul_
t din docuruentul amintit din anul 1390, confirmat 13 ani mai
trziu, sttea putin in diecesa. sa, avnd alte misiuni i insr-
cinari importante: Episcopus Cerethensis nec non suffraganeus
Cracoviensis et vicarius super totam Jherusalem et in valle Jo-
saphat, penitenciarius domini papae et confessor domini regis et
reginae Poloniae"202). In aceast scrisoare, episcopul Ioan multu-

din Moldova ca dat a trecerii lui Andrei la Wilno anul 1386. Cf. I.
Sabin, o. c., p. 236. Dup N. Iorga, Istoria bisericii romnefti, vol. II, Va-
1932, p. 317, ar fi (ost mutat la 17 Februarie 1387, iar dup C. Auner,
Episcopia de Siret, in Revista Catolicik 1913, II, p. 235, tot la 12 Martie.1388.
.201) Reg. Lat. vol. 33, f. 170. Cf. si Bullarium Ord. F. F. Praedicato-
rum, vol. II, p. 344 si I. C. Filitti, Din Arhivele Vaticanului, I, p. 16-17.
A. Bzovius, Propago D. Hyacinthii Thaumaturgi Poloni seu de rebus prae-
clare gestui in Provincia Polonia Ordinis Praedicatorum. Venetia, 1606, p.
50, ii zice loan Sartorius. In sus pomenita list a episcopilor Moldovei din
1849 se gseste insemnarea: Circiter anno 1400 creatus fuit Episcopus Sere-
tensis Ioannes Sartorius, pariter de Ord. Praedicatorum". Cf. I. Sabin, o. c.,
p. 237. N. Iorga, Studii i docuptente privitoare la istoria Romfirtilor, III,
p. XXIXXXX, baziindu-se pe confirmarea din 1403 a actului din 1390,
crede ca loan a urmat in scaunul episcopal dup Stefan Martini. Adevirat
eli papa loan XXIII, numind pe Toma Grueber ca episcop de Siret la 1413,
ji spune ca este succesorul unui loan (Cf. I. C. Filitti, o. c., p. 26 27),
dar acest fapt poate fi explicat sau printeo- confuziune a cancelariei papale,
care a uitat sau nu a vrut sit considere numirea lui Stefan Martini, sau cii
inteadevr intre Stefan Martini si Toma Grueber, a mai pistorit la Siret
nc un Ioan. DI R. Cndea, Der Katolizismus in den Donaufrstentmern,
Leipzig, 1917, p. 27, n. 4, crede identic pe Ioan amintit la 1413 cu acela
dela sfirsitul veacului al XIV-lea, ceeace iarsi pare putin probabil.
202) Al. Czolowski, in Qwartalnik Historyczny, 1893, An. V, p. 594 $i N.
Iorga, Studii si documente, p. XLVII.

www.digibuc.ro
60 T. PASCU

meste prietenilor sai din Siret, care Lau_ primit bine, dum
apud vos eramus", de unde rezult 61 el statea in Cracovia
mergea numai din cnd in cnd in mijlocul credinciosilor si
znoldoveni.
Dar lipsa lui nu se simtea prea mult, deoarece calug6rii do-
minicani Il inlocuiau cu succes pentru interesele lor. In timpul
pastoririi 1ui Joan, exista in Moldova un vicar general al Pre-
dicatorilor Peregrini, Elie Petit, caruia i se acorda chiar din
pricina absentei episcopului , la 1389, drepturi destul de mari,
aproape episcopale: de a acorda sau a retrage favoturi i functiuni
nu mimai in Principatele Romne, dar pn in Caffa
Exista un custos", in persoana amintitului Nicolae de Mehl_
sack, un fel de administrator-supraintendent al diecesei dela in-
fiintarea ei. Exista im incvizitor, in persoana lui Joan Ianitor,
honorabilus pater Ianitor Exista un procurator, fa-
mosus vir Johannes ... Petri Waivodi procurator"205). In tim-
pul pstoririi lui Joan, se intmpl" la Siret, in biserica Sf. Joan
BotezAtorul, la 1391, unele minuni, povestite inteo scrisoare
din acelas an de chtre episcopul insusi206) raw pe larg intr'un
act notarial din 1402, in care sunt insirate unele din aceste mi-
nuni, verificate prin declaratiunile mai multor martori201).
203) Archivum Ord. Praedicatorum (Roma), Generalia, IV 1, f- 228
232. Cf. si W. Abraham, Powstanie organizacyi , p. 388-391 si R. Loe-
nertz, Archivum fratrum Praedicatorum, IV, p. 44. Item die XXII men-
ai concessit fratri Belie Petiti, vicario generali societatis, quod possit
revocare omnes gratias exemptorias, seu alias quascumque...".
204) Cf. Qwartalnik Historyczny, V, p. 594-598. Intr'un document pu-
blicar in Archivum Fr. Praedicatorum, vol. VIII, p. 154, se aminteste un mi-
racol ea intlimplat sub Joanne Janitoris vicario Podoliae et Minoris Wa-
lachiae generali in conventu Szeretensi circa annum Domini 1391".
205) Ibidem.
we) De miraculis vobis (clericilor din Siret) a Deo datis et a vobis
demonstratis pro salute vestra et fidelium conversione". Cf. Qwartalnik His-
toryczny, V, p. 594.
2O1) ,,Quod Deus modernis temporibus ... in civitate Czeretensi Wa-
lachiae Minoris homines cepit per multorum miraculorum Nos plures
ac multimodos morbidosos insuperque diversis infirmitatibus gravatos per
sanquinis stillicidia miraculose in quodam corporali claustri S. Johannis
Baptiste". Cf. Ibidem.

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUN1 LA 1STORIA ROMANILOR 61

La anul 1394 ajunsese la cirma Moldovei Stefan, prieten

bun al Polonilor, care-1 ajutara la obtinerea tronului. Aceasta
prietenie i supunere politica se restrnge i asupra vietii reli-
gioase a tarii sale, cad numai asa se explica acordarea atitor
favoruri pe seama Predicatorilor din Moldova, in cea mai mare
parte Polonezi. Papa Bonifaciu IX, apoi, credea sosit momentul
pentru ducer6a la indeplinire a scopurilor sale de convertire.
De aceea, inclata dupa moartea episcopului Joan, numeste un
altul, in persoana lui Stefan Martini, poate Rutean de origine
si de aceea numit i Stefan, Ruteni208). Aa se explica i masur4.
de constrangere pe care o ia papa Bonifaciu pentru a determina
pe noul numit sa mearga In eparhia sa, s locuiasca in resedin-
ta sa si sa nu se departeze de acolo, numai dupa aceea pu-
tnd avea actele de numiren. In 14 Septemvrie 1395, noul
episcop nu era Inca sfin.%it i papa-i permite sa poata fi consa-
crat de orice episcop catolic, asistat de alti doi sau trei episcopi.
I se mai cerea ca juramntul depus la consacrare sa-i fie tri-
mis la Roma prin nuntiul apostolic sau prin arhiepiscopul de
Haliciu, sub jurisdictiunea caruia era pusa episcopia de Siret"").
Irrtrzierea consacrrii, cu.noscnd graba pe care o manifesta
papa ca noul episcop sa-si ia in primire diecesa, nu se poate

208) C. Eubel, Hierarchia catholica medii aevi, I. p. 189 i Zur

Geschihchte der rmisch-katolischen Kirche in der Moldau, in Rmische Quar-
talschrif t. Roma, 1898, An. XII, p. 109. R. Ciindea, o. c., p. 27, n. 5, crede
Ruteni poate s fie o citire gresitil a numelui Martini, putin probabil
In amintita Rea' din 1849 se spune ca la anul 1388 a fost numit episcop aI
Moldovei din partea papei Urban V Sthepanus Rutheni, de Ord. Praed.", iar
la 1395 Stephanus Martini, .pariter de Ord. Praedicatorum". Confuziunea s'a
strecurat in aceastii listii din autorii vechi consultati. Cf. si Lequien, Oriens
christiana. Paris, 1740, III, coloana 1119 care la fel crede crt e vorba de
douii persoane deosebite.
209) Volumus autem ut Timm primum praesentes litteras habueris ex-
peditas, ad Ecclesiam ipsam accedas et resideas personaliter in eadem quod-
que pontificalia officia extra tuam Civitatem et diocesim Cerethensem, ne-
queas' exercere". Reg. Lat. vol. 33, f. 170. Cf. si Bulterium Ord. Praedica-
forum, vol. II, p. 344 si I. C. Filitti, o. c., p. 16 17.
210) Reg. Lat. vol. 36, f. 162.

www.digibuc.ro
62 T.PASCU

explica dect prin situatiunea politic creat de rzboiui pe

care-1 pornise Sigismund, regele Ungariei, impatriva lui Stefan,
DOmnul Moldovei, la sarsitul anului 1394, razbolu incheiat la
inceputul anului urmAtor prin victoria _Moldovenilor. Cu att
mai mult avea papa interes ca noul episcop s fie sfintit i s-si
ia in primire diecesa.
O not din Bullarium Ord. Praedicatorum"1), spune: Ste-
phanus Martini Episcopus Cerethensis in Valachia. Nunc Baco-
viam translatus est Cerethensis episcopatus constitutio LVI' Bo-
nifacius IX"212). Iosif Maria Martinotti, vicar general in Bacu.
scria -in raportul su din anul 1779 ca pe la 1400, Bonifaciu IX
ar fi transferat pe episcopul Ioan Sartorius dela Siret la Ba
eau. Aceeasi qiire o d i Barnaba Redzierski, fost provincial
al Minoritilor din Polonia, in raportul sgu din anul 1780, sus-
tinnd cal documentele pe care .se baza, le-ar fi vzut personal
c pe aceea vreme se gseau in arhiva bisericii Sf. Crud din
Liov213), prectun se afl: stirea i in lista episcopilor catolici din
Moldova din 1849214). Probabil Redzierski nu a v'zut niciun docu-
ment, deoarece Ioan Sartorius a fost episcop de Siret intre a-
nii 1388 si 1394 si nu la 1400, cnd inaceast demnitate se gsea
Stefan Martini, care detine aceast calitate pana la anul 1403.
Am antat peste tot in Arhiva Vatican, insg nu am gsit ni_
ciri constitutiunea lui Bcnifaciu IX prin care s se fi transferat
episcopia de Siret la Bacu. Sau n'a existat, sau se va fi pier-
211) Vql. II, p. 344.
212) Stirea e luat din G. M. Cavalierit Galleria de Sommi Pontelici,
patriarchi, arcivescovi e vescovi dell'ordine de predicatori. Vol. I, Beneven-
to, 1696, p. 170, care spune: ,11 Fr. Stefano Ruteni fu vescovo di Zeretense
o Ceretense o sia di Cereto ehe la sua sede fu trasferita in Bacovia sotto
la metropolita di Leopoldi". Cu sigurantii si Cavalieri avea ttirea dintr'un
izvor polonez, de mna a doua.
213) Kemnyi I., Ueber das Bisthum und das Franciskanerkloster zu
Bukow in der Moldau, in Magazin fr Geschichte,. Literatur und a(le Denk und
Mrkwrdigkeiten Siebenbrgens, 1846, Tom. II, p. 25.
214) Acea lista. vorhind despre numirea episcopului Ioan Sattorium
la 1400 spune: qui a Bonifacio IX obtinuit translationem cathedrae ex
Siretensi ad Bakoviensem civitatem". Cf, I. Sabin, o. c., I. c.

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA ISTORIA ROMANILOR 63

dut impreun cu alte cteva volume din seria Regesta Latera-

nensia, in care se gsesc actele emise de papa Bonifadu IX,
Cea dintg ipoteza pare mai verosimil.
Kemnyi L, publica la 1846 copia din 1520 a unei scrisori
din anul 1439 data de papa Eugen IV, vAzut de el in arhiva
bisericii franciscane din Soimus (jud. Ciuc), prin care papa
Eugen insrcina pe Benedict, episcopul de Severin. s ingri-
easel de credincio0 catolici din Moldova. In -acea scrisoate
se spune ch.' din cauza imprstierii credinciosilor catolici prin
intreaga Moldova, pe lngg episcopia mai veche a Siretului,
vacant Inc dela inceputul veacului, spre marea pagub a
acelor credinciosi, papa Bonifaciu IX, in al treilea an al pas,.
toririi sale, a infiintat episcopia Bacaului, pe care papa loan
XXIII a druit-o cu multe drepturi215). Scrisoarea aceasta, prin
caracterul ssdu intern, pare un fals, intrebuintndu-se un stil
cu tatul deosebit de cel al cancelariei papale din acaa vreme.
Numele Secuilor e scris Ciculi, re cnd in toate scrisorile ponti-
ficale, ca i in cele ale lui Eugen IV nsui in una din 1444
de pild216) numele acestui roper este scris Siculi. Nido-
dat amintirea unui paph anterior, intr'o scrisoare a papei res1
pectiv, nu se face in felul cum este fcut in scrisoarea prezen-
tA, ci cu recordationis": felicis recordationis Urkano V,
predecessor noster", felicis recordationis Gregorio Papae XI,
ipsius Urbanus V immediate successori, predecessori nostro",
fel rec. Urbano VI, ipsius Gregorii immediate successori, prede-

215) In terra Moldaviae, ob terrae illius vastitatem, et Christi fidelium

incommodam nimis dispersionem, praeter antiquiorem Cerethensem ab ini-
tio praesentis saeculi jam vacantem et cum grave Christi fidelium jactura,
ne de praesenti quidem restaurabileni, in terrae illius Metropoli Baccho-
wiensi sancta Bonifacii, hutius nominis Pontificis IX pontificatus sui aunt)
tertio solicitudo erexit, ac pia Ioannis humus nominis Pontificis XXIII, pon-
tificatus sui anno quarto liberalitas variis excoluit, ornavitque indultis et
praerogativis ...". Cf. si R. Rosetti, Despre Unguri ci episcopiile catd:ice
din Moldova in Analele Acad. RoMne, Mem. Sec, Ist. Ser. II, 1905, Tom.
XXVII, p. 298.
21g) Cf. HurmuzakiDensusianu, Documente, I2, p. 701-703.

www.digibuc.ro
64 T. PASCU

cessori nostro", etc.'"). Papa Eugen IV insusi, intr'o bull din

1433, aminteste in felul acestai pe aceiasi predecesori: Dudum
siquidem felicis recordaticmis Ioannes Papa vigesimus secundus.
praedecessor mister", felicis recordationis Bonifacii Papae
praedecessoris nostri"219). In registrele papale, nici in cele ale
lui Bonifaciu IX, nici in cele ale fui loan XXIII si niei in ale
lui Eugen IV nu se galseste vireo unn clespre aceasta bulA. In
sfarsit, bula contine mai multe greseli confuziuni: dupa bula
prezenta, episcopatul de Siret ar fi fost vacant dela inceputul
veacului al XV-lea p_nl la acea data 1413 , ori se stie c
dela anul 1394 panli la 1412 a fost episcop al acestei diecese
Stefan Martini si cal in amid 1413, insusi papa loan XXIII nu-
meste ca episcop de Siret pe Toma Grueber i Nicolae Vena-
toris219) si papa Martin V, la 1420, nuxneste pentru aceeasi
dieces pe un Joan, confirmat de insusi papa Eugen IV, 1.a anul
1434220; toate aceste bule de numire se gasesc in registrele
pontificale si despre care cancelaria papel Eugen IV trebuia
s stie, mai ales- despre aceea data de insusi papa Eugen.
Papa Joan XXIII, chiar in al patrulea an al pontificatului sm
anul in care bula faIsA a papei Eugen. IV pe care o discu-
tam, pune confirmarea episcopiei de Bacau din partea ace-
luias papa Joan, intemelazA, la cetrerea lui Vladislav, regele
Poloniei, diecesa Moldaviensis", cu sediul la Baia221), al cArui
episcop era, la 1420, Ioan de Ryza222), jar la 1438 Petru
Czipseen, pe cand bula papei Eugen, despre care este vorba,
spunea, un an mai tarziu numai, cal nu este nimeni cine s se
ingrije.asca de sufletele credinciosilor catolici din Moldova. CA
papa Bonifaciu IX se va fi gandit s intemeieze o episcopie

217) Cf. Reg. Lat. -vol. 67, f. 199-201.

218) Cf. HurmuzakiDensuoganu, o. c., p. 576-578.
212) I. C. Filitti, o. c., p. 24-27.
220) Ibidem, p. 38, 45 i C. Eubel, Hierarchia catholica medii aevi,
I, p. 179.
221) Ibidem, p. 28-30.
222) Ibidem, p. 35.
423) Ibidem, p. 46-47.

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA !STOMA ROMAN1LOR 65

nou pentru Moldova, nu. este exolus, dar adevartil e ea' n'a in-
temeiat-o. Nu este exclus clacl se tine seama de faptul cA acest
pap. s'a interesat foarte mult de Romn si eg. Voevodul Stefan
Ii era favorabil, trebuind s." dea ascultare regelui. Poloniei,
protectorul sau. Si de fapt in acest timp, la 6 Ianuarie 1399,
prin but& Exultat cor nostrum", papa Bonifaciu, f6eind amin-
tire despre numarul mare al catolioilor din Moldova minor
Walachia", cotafinna cglughirilor Peregrini, indem-
nindu-i sA construiasea biserici2"). In annl urna'ator, uneste
conventul acestora din Moldova cu acela din Podolia, sub vi-
cariatul general al lui Ioan IanItor225).
* *

Interesul papei Bonifaciu IX Imbratiseaza, alguri de Mol-

dova, si Tara Rom'anease. In anul 1390 Intemeiaz1 i aici un
convent pentru aceia0 elugari Peregrini: in contratis Russiae,
Valachiae maloris et minoris", numind vicar al aoestora pe CA-
lugarul Ioan Strenue, acord'andu-i depline puteri episcopale:
regendi, gubernandi, visitandi, eorrigendi, reformandi, absol-
vendi et confirmandi seu alios instituendi"220). In anul 1394,
papa Bonifaciu numeste episcop de Arges, In Tara Rom'a-
neasca, pe un Ghearghe, din ordinul eremitilor augustiniani,
dupg moartea lui Nicolae Antoniu, numit la 13812"). In. juruI
intemeierii episcopiei catolce de Arges, se veste un dubiu: a
24) Reg. Lat. vol. 67, f. 199-201.
225) R. Loenertz, o. c., p. 33. Acest fapt ar dove& relatiunile striinse
dintre Moldova i Polonia qi in domeniul politic i sub urmavul lui Stefan,
sub Iuga. O alti dovad despre aceste relatiuni este i faptul c Petru,
voevodul Moldovei, in anul 1384, supuse biserica armeanil din Moldova,
episcopului din Liov; in 1401, intemeindu-se la Suceava un episcopat ar-
mean, este supus la fel aceluiati mitropolit did Lib*. Cf. P. P. Panaitescu,
Hrisovul lui Alexandra cel Bun pentra episcopia armeanii din Suceava in Re-
vista Istoricif Roman& 1934, An. IV, p. 47-48.
256) Archivum Ord. Praedicatorunz (Roma). Regesta Generalia IV I,
f. 228-232. Cf. al W. Abraham, Powstanie organizacy . p. 388-391 gi
R. Loenertz in Archivum Fr. Praedicatorum, IV, p. 44.
227) Reg. Lat. vol. 82, f. 247. Cf. ai L C. Filitli, o. c., p. 14-15.

www.digibuc.ro
66 T. PASCU

fost intemeiata la 1380 cum rezulta din Liber Cancelariae228)

din acel an, sau inainte, cum ar reesi dintr'un document din
anul 1295, dat de papa Bonifaciu VIII si din corkfirmarea aces-
tui document, facuta de papa Leon X la anul 1513? Cercetato-
rii incepnd cu Theiner care a publicat cel dintai aceste docu-
mente'), cred chi este vorba de o gresala, scriindu-se VIII in
loc de VIIII 1 astfel bula. despre care este vorha ar fi dela
papa Bonifaciu IX din 1395 si nu dela predecesorul sau amonim
din 1295, cu att mai midi ca in Regesta Lateranensi&30) se gg_
seste um_ document de continut identic dela -Bonifaciu IX, pe
cnd in registrele pontificale ale lui Bonifaciu VIII im astf el
de document lipseste. Ar intari aceasta ipoteza i faptul ca in
bula amintita se pomeneste ca arhiepiscop de Strigoniu un Joan,
care ar fi loan de Kanisza (1388-1441), pe cnd pe la sfarsitul
veaeului al XIII-Iea, arhiepiscop al Strigoniului era Lodomerius
(1279-1299)23,1. Cu toarte acestea se iveste i o contradictle in
bula papei Bonifaciu IX din 1395. In acea scrisoare se spune:
Argensi diecesi", Aceasta contrazicere: intemeierea epis-
copatului in 1380 0 atributal dim" eincisprezece axil mai Virzi%
s'ar putea explica prin faptul c episcopul nurnit la Arges nu
rezida in diecesa sa, lucru ce l-ar confirma i imprejurarea c
la 1382 numai dup un an dela infiintare episcopul de
Severin, Grigore, consacra un diacon la Cmpulung, in die-

229) Liber Cancelariae apostolicae awn Jahre 1380 und der Stilus pa-
latii abbreviatus Dietrichs von Nicheim. Ed. K. Erler. Leipzig, 1888, p. 25
26. W. Abraham, o. e? p. 281, In legiituri tu aceastii chestiune publicii ur-
miitoarea notitii: Dominus noster d. Urbanus VI, VII idus maii (9 Mai 1380),
erexit locum de Argos in Walachia maiori in civitatem et constituit ibi eccle-
sian cathedralem, cui praefecit in episcopum Fr. Nicolaum Antonii Ord.
Praed. et vocatur ecclesiae Argensis in provincia Colocensi". Of. i N. Iorga,
Istoria Romani:or, III, p.. 250, n. 1. Karcsonyi I., Az Argyasi (Argesi, Ardsisi)
piispksg. Budapesta, 1905, p. 4, adaogii o notitii, dupil care aceast5 episco-
pie ar fi fost infiintatii ad instantiam Ludovici regis Hungariae".
I 229) iletera monumenta hist. Hungariae. Vol. III, p. 602 si Hurmuza-
kiDensusianu, Documente, , p. 526 si Iv p.
230) Vol. 74, f. 227-229.
231) C. Eubel, Hierarchia catholica.. p. 464.

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA ISTORIA ROMANILOR 67

cesa Argesului22), Dup aceea, papa era informaTt din partea

arhiepiscopului de Strigoniu, care avea tot interesul sa-1 in-
forrneze despre neexistenta unui episcop acolo, pentru a-i fi
Incredintata lui administrarea diecesei; acelas fapt explic si
contrazicerea, dup care episcopia de Arges era supusa junis-
dictiunii de Strigoniu, pe cnd, de drept, era
sub aceea a arhiepiscopului de Calocea, si episcopia Tran-
silvaniel. Aceste explicatiuni ar fi mai acceptabile dect aceea
pe care o da canonicul Auner anume c ar fi vorba de o
confuziune intre episcopia de Milcov i cea de Arges233), sau
dect aceea pe care o da regretatul Nicolae Iorga i anurnz c
atributul olim" s'ar referi La unele teritorii transilvane, care
Inainte f dcur parte din diecesa Argesului si care acum ar fi
fost deslipite stApanirii lui Mircea i astfel i diecesei234), stiut
iiind Ca' Mircea detinea in Transilvania, dac nu chiar dela in-
ceputul domniei sale, cu siguranta de pe la 1388, teritorii mai
Intinse dect predecesorii sai i ca Mircea a pstrat aceste po-
sesiuni i nTai trziu pana la sfrsitul domniei234bis).
Pentru toate aceste cauze, episcopul nurnit trebuia sa mear-
gA in eparhia sa imediat, s locuiasca acolo in persoana, ne-
fiindu-i ingduit s aib alte beneficii In afaral de orasul si

232) G. Wenzel in Columna lui Traian, HI, 1872, p. 100-101. R. Cndea,

Der Katolizismus . p. 19, explicit acest fapt prin confuzia ce domnia in
curia roman, care, din cauza schismei ce se solutionii numai peste aproape
o jumitate de veac, avea don't' cancelarii, cu doi papi, care vor fi numit fie-
care cite un episcop pentru Tara Romneascii. N. Iorga in Convorbiri
rare, 1904, An. XXXVIII, p. 415, aduce o nouii explicatie, care poate fi
posibil i anume, c dupi marea schismii apusean fiecare dintre papi nume0e
episcopi: Urban al VI-lea, papa italian, numette, la 1380 pe Nicolae, episcop
de Arges, intemeind diecesa, iar Clemente VII, papa avignones, numeoe la
1382 pe Grigore, care deti nu ia titlul de Arge, ci pe acela de episcop al
Severinului 0 al Trii Romnesti, era totusi epiacop catolic in Tara Ro-
mneasc.
283) C. Auner, Episcopia catolic a Argeste:ui in Revista Catolic, 1914,
An. III. p 442.
234) N. Iorga, Studi i documente, I II, p. XXIV.
234 Ws) P. P. Panaitescu, Mircea cel Baran, p. 189-190.

www.digibuc.ro
 68 T. PASCU

diecesa de AYge.235). Aceasta masura era luata deoarece

ultimul episcop, Francisc din ordinul Carmelitilor, mnnit In
anul 1390 de aoelas papa Bonifaciu, cum reese din scrisoarea
de nmnire a lui Gheorghe, nu fusese niciodata in diecesa sa
poate nici mr va fi fost consacrat. Astfel se explica i faptul
c Gheorghe, numit la anul 1394, era considerat ca suocesor al.
lui Nicolae Antonin cel numit la 1380 si nu al lui Francisc, nu-
mit cu zece ani mai tarziu. Nu se stie ce se va fi intamplat cu.
acest Gheorghe, deoarece doi ani dupa numirea sa, la 1396, se
gasea un Nicolae Andrei Episcopus Argensis in Valaahia", cares
in acest an, era scutit de drile trebuia sa le plateasca Sf.
Sann, din cauza saraciei diecesei sale231. Nicolae Andrei nit
va fi desvoltat o activitate prea mare in diecesa ce i s'a incre-
dintat spre pastoricre, daca va fi venit vreodata sa o viziteze
macar, caci peste trei ani n11n-1mi (1399), este numit un alt episcop
la Arge, cu numele tot Francisc237), caruia i se permite sa poata.
fi consacrat de orice episcop catolic, dupa cum i se acordase
acelas favor, patru ani mai inainte, lui Stefan Martini, ales
episcop de Siret, dar aoest fapt nu va aduoe in viitor vreun
prejudiciu arhiepiscopului de Calocea, cui prefata ecclesia me-.
tropolitico jure subesse dinoscitur". Se vede ca arhiepiscopul de
Calocea intervenise, dupa. 1389, pe langa papa Panifaciu IX,.
_ pentru a-i fi recunoscut acest drept metropolitan asupra die-
cesei de Arge i probandu-i drepturile sale cu documente,
acestea i-au fost recunoscute. In acelas an al numirii, Franciso
este scutit, dupa cum fusese scutit cu trei ani mai inainte prede-
235) ,,Volumus autem quod quam primum praesentes litteras habueri&
expedites ad ecclesiam ipsam accedas et personaliter resideas in eadem,.
quodque pontificalia extra civitat6m et diocesim Ergensem exercere non pos..
sis". Reg. Lat. vol. 82, f. 247. Cf. si I. C. Filitti, o. c., p. 14-15.
236) Obligationes et Solutiones Camerae, vol. 48, f. 227 v.
231) Franciscus electus Argensi", Reg. Lat. vol. 69, f. 134 v. Acesta
este Francisc de S. Leonard cum rezult dintr'o nota a Indicelui alciituit
de eardinalul Garampi Ili care se piistreazii in sale de consultatii a Arhivei
Vaticane: Franciscus de S. Leonard fit episcopus Argensi per obitum. A..
B. Bonifacius 9. VII. 10, p. 87. Indice, vol. 478, f. 144 v. Volumul la caret
se referii nota din Indice lipseste din eerie Reg. Lat., Hind pierdut.

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA ISTORIA RoiliNILOR 69

cesorul su Andrei, de &Arne ce reveneau papei, din. aceleasi

mative238). Francisc va fi detinut foairte scurt vreme denmi-
tatea de episcop al Argesului, &ea va fi fost consacrat in acea-
-MI deennitate, deoarece din bula de numire a lui Gheorghe loan,
canonic de Cinci Biserici, ea episcop al Argesului, la 1402, sun_
tern informati c inaintea acestuia, un oarecare Ioan detinuse
aceasta dernnitate. loan a putut fi episcop de Arges intre
anii 1400-1402, asa dar intre Francisc si Gheorghe Ioan. Noua
numire se face pentru a nu rmne acea biseric rnult timp
vacant" hotarind, papa, cum fcuse si in cazurile precedente,
ca noul episcop sa piece indat in diecesa sa 0 65:nu poar de-
line beneficii bisericesti in. vreo alt diecesg.239). Din aceeasi zi
20 Februarie 1402 este datatI si hotrirea de a putea fi
-consacrat de catre oricare episcop catolic specificnd, din no%
cg acest fapt nu va prejudicia pe viitor dreptul metropolitan al
arhiepiscopului de Calomel. Dar una din cauzele frecventelor
schimbari de episcopi in-diecesele din Trile Romne Bind s-
rcia mensei episcopale", in afarai de atmosfera putin favora-
bin,' ce le-o creia. populatia ortodox, preotii si poate Domnii
insisi si continuile amenintri venite din partea Turcilor, cafe,
intre 1394-1402, calcar de mai multe ori pmntul T5,rii Ro-
Innesti, papa permite, de data aceasta, noului numit, pentru
comoditatea acestuia si fiindcbi-1 avea in consideratiune deose-
Ilia, sa poat locui in aricare alt oral sau diecesa si saii poa-
ta exercita atributiunile din oricare alt oras sau dieces.'"1). In
acest fel, papa insusi anuleaz1 dispozititmile din bula de nu-
mire, recunoscnd titlul de in partibus" pentru episcopatul
catolic din Tara RomneascA, Dar episcopul Gheorghe Ioan nu

238) .,11ev. Pater Dominus Franciscus Episcopus Argensis in Valachia,

luit hac vice dumtaxa a prestatione sui cnnununis servitii liberatus propter
paupertatem". Obligationes et Solutiones, vol. 52, f. 114.
230) Reg. Lat. vol. 103, f. 152.
240) Reg. Lat. vol. 103, f. 152.
241) Reg. Lat. yob 100, f. 202. Cf. Monumenta Vaticana historiam regni
Nungariae illustrantia. Vatikani magyar okirattir. Ser. I, vol. IV, p. 410
412 10 I. C. Filitti, o. c., p. 20-21.

www.digibuc.ro
0 $T. PA SCU

se poate bucura de beneficile acordate, deoarece in acelas an

moare242).
In Tara Romaneasc61, inainte de a se fi intemeiat episcopia
catolica de Arges, se infiintase cea de Severin, pe la anul 1376,
dar episcopi al acestela nu se cunose inainte de anul 1382, cncl
se pomeneste episcopul Grigore, ce consacra pe diaconul de Cam-
pulung243). In Bullarium Frandscanum21 se face amintire des-
pre doi episcopi de Severin: unul numit La anul 1390, cu. nu-
mele Luca kan din ordinul Franciscanilora") altul numit du-
p ani, cu numele Francisc de Minerva, din acelas ordin,
ca succesor al celui dint6246). Probabil c acesti episcopi nu
vor fi stat in diecesa in care au fost numiti, deoarece nu se
cunoaste nicio urma despre eixstenta. lor aid., in afard de-
cele dou marturii de mai sus si acelea probabile nu-
mai247,. De fapt in bula din 18 Iunie 1399, prin care
se numea Nicolae Dumitru, preposit de Cenad, in. demnitatea
de episcop al Severinului, se spune ea' el este succesorul lui
Grigore din 1382248). Ca i episcopii de Arge i Siret, tot asa
242) Reg. Lat.. vol. 103, f. 283.
242) Acel Grigore, pomenit la anul 1246, este episcop de Geurino
nu de Severin, cum credea Pesty Fr., A szknyi brinsg s Szrjny tkrmegyel,
trtnete. Vol. I. Budapesta, 1878, P. 332.
244) Vol. VII, p. 13, n. 5, p. 42, n. 8.
242). Die 13 Augusti 1390 Lucas Johannis Ord. Milt (primum)
episcopum Severinensis (Turnu Severin in Walachia) promotus esse dicitur".
246) Die 18 Septembri 1394 Franciscus de Minerva alias de Meneva
Ord. Min. ecclesiae Severinensis vac. per obitum Lucae Joannis (ex Ord.
Min.) in episcopum praefati esse diciturt
241) C. Auner, Episcopia catolicii de Severin, in Revista Catolicii, 1913,
An. II, p. 156-157, expli,cii acest fapt din pricina marei schisme apusena.
Acestia fiind numiti de dare un antipapii, nu vor fi fost recunoscuti si
astfel nici trecuti in registrele papale. St. Lupsa, Catolicismul la Romiinii'
din &deal Ungaria ptind .la 1556. Cernauti, 1929, p. 71, crede cii nici n'a.
existat aceastii episcopie i cii numai cillngiirii rninoriti, cu grad de arhie.
rei, din 1382 pfini in sec. XV indeplineau rol de episcopi misionari, ceeace-
este exagerat, ceI putin in ce priveste sffirsitul veacului XIV, cand e nu.
mit oficial episcop Nicolae Dumitru.
24s) Reg. Lat., vol. 72, f. 27. Cf. si Monumenta Vaticana historiam regni
Ilungariae illustrantia, Ser. I, vol. IV., p. 135-136, 150.

www.digibuc.ro
 C )NTRIBIJTIONI LA ISTORIA ROMN.LOR 71

aoesta de Severin, era obligat s' mearg* i s loculasca per-

sonal in diecesa Severinului249). Aceleasi motive, ca si in cazul
episcopuhii bheorghe loan dela Arges, determinar pe papa
Bonifaciu IX sa acorde i lui Nicolae Dumitru permisiunea sa-si
poata -p5stra demnitatea de preposit in diecesa Cenadului") si
s poat fi sfintit din partea oricArui episcop catolic251). Este in-
teresant de observat numele noului episcop da Severin: Nicolae
Dumitru, putin frecvent in Occident si mai ales la catolici,
ceeace ar putea face s.." se cread c acesta ar fi putut fi origi-
nar din prtile rsaritene, poate chiar din prtile unde-1 gsim
in functiuni Eisericesti, Banat, Severin si nu venit din Apus,
cum se intmpla de cele mai multe ori cu episcopii trimii in
prtile- noastre.

In afar de Romfinii din Principate, amintiti ca popor in

general, sau nurnai conduatorii politici si bisericesti catolici
ai acestuia, in documentele pontificale se mai intalnesc Ro-
mani, luati individuaL raspinditi dincolo de granitele eelor trei
tri romnesti, indeplinind functiuni bisericesti, dupg trecerea
lor la catolicisrn. Astfel la 26 Octomvrie 1390 se aminteste un
Stefan Mibail Romanul, edrula i se acord canonicatul bisericii
Sf. Martin din Scepus, in arhidieoesa de Strigoniu252), iar peste
249) Ad predictam ecclesiam Zeurinensem accedes et personaliter re-
sideas in eadem".
250) Ibidem
291) Ibidem.
292) Dilecto filio Stephano Michaelis Olah canonico ecclesie Sancti
Martini de Scepes, Strigoniensis diocesis, salutem". Reg. Lat.. vol. 1, f.
66-67. Intre anii 1245-1248 se aminteste, un Stephanus de Vancsa ar-
hiepiscopus Strigoniensis et S. R. E. cardinalis". (Cf. N. Schmitth, Episcopi
Agrienses fide diplomatum concinati. Vol. I. Tirnavia, 1768, p. 162), care
ar putea fi un Vancea, Roman; in 1291 se face amintirea unei villae abatis
Olach vocata", in comitatul Pojon. (Cf. Wenzel G., Codex diplomaticus Arpa-
dianus continuatus. Arpdkori j okmnytr. Vol. X, p. 70); acel loan. Bog-
dan de Dornbre, arhidiacon al Aradului, affiintit la 1352 nu poate fi cleat
Roman. (Cf. Reg. Vat. vol. 213, f. 41, ep. 7); cinci ani mai tirziu, este
amintit un Mihail zis Rominul", in importanta demnitate de canonic al

www.digibuc.ro
 PASCU

11 ani, canonicatul bisericii din Abatijvr in diecesa Agriei2").

In alte clang bule din 1402 se amintesc "Romnii din Qehoslova-
cia, din jurul Casoviei si din Ungaria septemtrional, o parte
din care se convertise la catolicism254). Tot in Cehoslovacia si
anume in Praga, se a3ninteste la anul 1401, un Petrus Wlach",
absolvit de excomunicarea ce se aruncase asupra luin. Aceste
documente aduc noui dovezi despre numrul mare si rspn-
clirea RomAnilor in aceste prti din cele mai veal timupri,
atestati si de alte documente precum si de toponomastica258).
Intr'un document din anul 1391 se- aminteste un Romn
din Polonia, ajuns pang in comitatul Gneznen, un Johannes
Alberti de Welachos", cruia i se acordb: unele beneficii bi-
sericesti257). Romnii din Polonia, ca si cei din Ungaria si din
intregii biserici catolice transilvane. (Cf. Reg. Suppi., vol. 29, f. 142 si Reg.
Av. vol. 137, f. 537-538).
253) Stephanus Michaeli dictus Ola". Reg. Lat. vol. 100, L 149.
254) Olachi et Ruteni inibi confinancium (Catovia) ... multitudo et
ipsorum infidelium nonnuli gratia eis afluente divina ad fidem catholicam
se converterunt". Reg. Lat., vol, 102, f. '71-72. Cf. Monumenta Vaticana
Rungariae. Ser. I, vol. IV, p. 415-417.
255) Reg. Lat., vol. 89, f. 236.
256) In veacul al XIII-lea se amintesc nume de locuri de origina ro-
mini ca: Bona, Crachun, Zembeta, Nanas, Kenes, Valasko, etc. Cf. N.
Drganu, Romiinii in sec. IXXIV pe baza toponirniei fi onornasticei.
Bucuresti, 1932, p. 329, 331.
Pe la 1363 in comitatul Ung. Bereg si Zemplen, se amintette o familie
a voevodului roman Michaelis dictus Olah"; un an mai tarziu o comuni-
tas Walachorum", in comitatul Bereg; pe la 1366 aceasta comunitate alma
.si ,.iobagiones predictorum Olahorum", dupii cum pe la 1370 din nou se
nmintette un ,,woewoda Walachorum" in acelat comitat, Bereg. Cf. Docu-
rnenta historiam Valachorum in Hungaria illustrantia, p. 170; 1. Mihali,
Diplome maramureene, p. 55, 59; N. Drganu, o. c., p. 375 iyi T. Lehoczky,
Adalkok az ()kilt vajcbik, oh& s orosz kenzek vagy soltzok intzmnyhez,
in Trtnelmi Trir, 1890, An. X, p. 167.
251) Reg. Lat., vol. 31, f. 44-45. Este interesant de observat cii acetti
Romani din Polonia, sau dinspre Polonia, ajung liana la Marea Neagri i
In Crimea. In socotelile oratului Caffa se amintesc, in anul 1470: Teodorus
Velachus Pollanus ti Simon Vellacus Pollanus, al ciiror nume este eerie
chiar a i al lui Johannes Alberti de Welachns". Ca erau Romani, re-

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA ISTORIA ROMANILOR 73

Cehoslovacia, sunt amintiti incepand cu sec. XII258). Dup in-

temeierea Principatului Moldovei, unii dintre partizanii vee-
vodului Sas, ca si mai tarziu cu ocaziunea diferitelor conflicte
intre ravnitorii tronului moldovean, multi Romani trecura in
Polonia251
In aceast ordine de idet, ittregistrm i amintirea partii
nordioe a Moldovei, pentru prima oar cu numele de Bucovina,
la anul 1392, cu douzedi de ani inaintea amintirii cunoscute
pang acttm, din anul 1412261.
* *

Una dintre problemele ce preocupau in mod permanent pe

suveranii din aoeste prti europene, in a doua jumtate a se-
colului al XIV-lea, era pericolul turcesc. Spiritul de cruciat
manifesta ultimele reflexe i inoercrile de a grupa o resisten-
impotriva lor se manifestau si lia curtea pontifical, Astfel
papa Urban V scria, la 1366, arhiepiscopului de Strigoniu si
'zult si din faptul c numai un an mai tiirziu, acestia sunt amintiti numai
eu numele de Roman-, fiir atributul Polanus": Teodorus Velacho i Simion
Velacho. Cf. N. Iorga, Acte i fragmente, vol. II, p. 47-48.
259) In 1150 o regiune Bolochovo i zemlja Bolochovskaja", iar la
1231-1235 i cnezii acelor Bolochovi. (Cf. Letopis po Ipatskomu spisku,
p. 178, 511, 516).
259) Asa la 1359se amintette un ,,Stephanus Talachus", care era pro-
prietarul unui intreg sat; la 1377 un Lodomir Wolosin". (Cf. Akta Grodzkie
i Ziemskie z czasow czeczy postpolitej Porskiej. Sp. A. Stadnickiego. Vol.
VII, Liov, 1882, P. 3, 22). In 1386 se aminteste un Nayn vayvoda Walacho-
rum"; in acelat an se doneazii terenuri cum pascuis Walachorum"; in 1402
se aminteste un Laczko Walachus". (Cf. Ibidem, p. 46 i T. Ho lban, Ro-
manii pe teritoriuf polon piing in sec. XVII in Arhiva din Iasi, 1933, An. XL,
p. 41-47). In affirsit, chiar in Gneznen, se aminteste, pe la 1420, una do-
mina Margareta relicte olim Walach" (Cf. Monumenta medii aevi historica res
gesta Poloniae illustrantia. Vol. XVI, part. II, Ed. Dr. H. Lewicki, Cracovia,
1891, p. 55).
200) Per obitum quondam Artleby de Bukowina". Reg. Lat., vol. 25,
T. 146-148. Cu ocaziunea incheierii tratatului Vladislav Jagello, re-
gale Polonei si Sigismund de Luxemburg, regale Ungariei, la 1412, se amin-
ieste maior Bukovina" si minor Bukovina". (Cf. HurmuzakiDensusianu.
Documente, 12, P. 485).

www.digibuc.ro
74 T. PASCU

subalternilor sai, s predice o cruciat impotriva Turcilor, pen--

true& atacaser i ocupaser mai mate teritarii apartintoare
crestinilor261), In acelas an, scria regelui Ludovio al Ungariei,
s acorde toate favorurile lui Joan de Riparia, primul camerar
al regelui Frantei i insatitorilor si care rnergeau s lupte
impotriva Otomanilor"2), /mate in ajutorul regelui Ciprului si a
cavalerilor Ierusalimitani, care in acest timp purtau rzboiu
impotriva Turcilor2") si a lui Amedeo de Savoya ce intreprin-
dea o expedilie in Orient, in armata cAruia se gseau i Ro-
mni, cel putin individual, cum este acel Johannes de Walac-
ca" ce rmnea in slujba impratului bizantin264).
Pericolul otoman crestea tot mai mult. lmperiul bizantin,
Bulgaria. Serbia 0. regiunile apropiate erau amenintate di-
rect. Un Joan Lascaris miles Comstantinopolitanus" din al c-
rui main plures imperatores fuisse percepimus", soda Papa, se
transferase in Ungaria, la 1373, pentru a se pune in slujba Re-
gelui ungar si a lupta impotriva Turcilor2"). Dup supunerea
complet a Bulgariei i vasalitatea Serbiei, Muntenia si Unga-
ria erau amenintate direct. Cteva documente aduc stiri refe-.
ritoare la aceasti problema dela sfrsitul secolului al XIV-lea
inceputul celui unntor. Un document din 1402 aminteste
expeditiunea Turcilor cari ajunseser.' pn in Transilvania si
devastaser orasul Brasbv, impreun cu Romnii260). Faptul se
intmplase intr'a epoeg anterioar5., pe care documentul nu a
precizeaz. Din cele cunoscute se poate insb: stabili ea' Turcii
impreung. cu Romnii putur ajunge pari la Brasov numai in.
1395. Sultanul Baiazid-Ilderim nu putea uita ocuparea Silistrei
si a Dobrogel de ctre Mircea, participarea lui Mircea la
lupta dela Cassava, alturi de Srbi, la 1389, nu pare proba-

281) HurrauzakiDensuaianu, o. c.,.p. 123-126.

202) Reg. Vat., vol. 248, f. 70.
263) HurmuzakiDeneutianu, o. c., p. 134-135.
264) N. Iorga, Acte fragmente, vol. III, p. 1.
265) Reg. Vat. vo.1 269, f. 43.
260) Reg. Lat. vol. 9, f. 350.

www.digibuc.ro
 CONTRIBUTIUNI LA ISTORIA ROMANILOR 75

bile" bis) De fapt Mircea se astepta la o expeditiune turceasca

de aceea strange alianta cu Polonii, in 1390. Expeditia Otomanilor
bine pregatita, are loc in Octomvrie 1394. Cu toate cal Mircea casti-
gase victoria dela Rovine, nu putuse infrunta nurnarul mare al
Turcilor si de aceea se_rehase in Transilvania, Atunci Turcii,
carora li se alturara i o parte dintre Romani, partizani ai
Voevodului Vlad, pus de Baiazid in locul lui Miroea, ataca
Transilvania, ajungand pana la Brasov, dupa cum rezulta din
documentul amintit. In 1400 201, cand Turcii Macau din nou
Transilvania, Romanii nu sunt amintiti alaturi de ei, asa c
stirea de mai sus trebue s se refere la anul 139520761s).
La acest fapt se refera un alt document din 1396 in
care papa spune chi ,,mare multime de Turci au invadat
si inter4ioneazI s invadeze Ungaria alte regate i regiuni
invecinate" ca nenum'arati crestini au fost dusi cu ei, dintre
care mai multi au fost ucisi cu cruzime" si prim urmare se cerea
celorlalti regi i principi s vina in ajutorul regelui ungar. Aces-
tora Papa le acorda decimele curiale provenite din orasul Ora-
dea, din regiunea Albei Regale, din dieceza Vespremului si din
alte regiuni, decime ce erau destinate bisericii Sf. Petra si Pavel
din Roma200). Era de asteptat ca puterea Semilunei sa nu se
opre.asca aci si de aceea masuri preventive trebuiau luate. Si-
gismund, Regele Ungariei, hotareste sa organizeze in acelas an
1390, o cruciata europeana. Rezultatul cruciatei a fost dezas-
truos, armata crestina.' hind distrusa la Nicopole, In Septemvrie
1396, Era asa dar natural ca Turcii s continue actiunile lor, in
anii urmatori. Fiind cunoscute preggirile Turcilor, in anal
1400 Papa Bonifaciu IX incearca din nou formarea unei
cruciate impotriva Baisettum Principis Turconnn." care se pre-
266 WO. P. P. Panaitescu, o. c., p. 2l8-223.
201) I. Minea, Principatele Romne, p. 70, 86 si P. P. Panaiteseu, o. c.,
p. 282-283.
267 lis). Cf. si G. Gndisch, Die Tiirkeneinflle in Siebenbrgen bis
zur Mitte des 15 Jahrdt, in Jahrbcher f. Geschichte Osteuropas, 1937, II,
p. 393.
288) Reg. Lat. vol. 3'7, f. 289-290.

www.digibuc.ro
76 T. PASCU

gatea s extermine orasul Constantinopol i regiunile inconju-

ratoare i chiar sa distrug5. ,,Walachicie et Ungariae regnum"209),
acord'and indulgente plenare tuturor acelora care vor participa
la rbizboiu impotriva pAganilor. In acelas an, Papa mai face un
apel la cruciata impotriya gentem Teucrorum", care in limba-
jul popular se numesc Turci"271, si care ad invadendum Wala-
chiae et Ungariae regnum personaliter se accinxit"271), Repetatele
incerari ale Papel i ale altor principi crestini din acea'vreme,
au ramas f Kra rezultat practic, Turcii prAdand in adevr in
acel an Tara Romaneasca, Le-a revenit Rominilor singuri
greaua sarcina de-a infrunta ngvala otoman6, naval pe care
mandril cavaleri apuseni n'au fost in stare s o stgvileasca,
* *

In putinele stiri inatisate am impartAsit, in mod sumar,

-unele rezultate ale doctunentelor ce am cules din ahive italieue
eu privire la sec. XIII si XIV, pentru a le face cunoscute celor
ce se intereseaza de aceste probleme, inainte de a putea fi ti-
parit insusi textul documentelor, and se va ivi prilej s fie
comentate mai pe larg.

280) Reg. Lat. vol. 13, f. 52-53. Accensa velut ignis impietas persecu-
tionis christianitatis crudelissimi videlicet Baisetti Principis Turcorum prout
lacrimosa insinuatione nobis Illustris Principis Manuelis Paleologi Impera-
toris Constantinopolitani iai Apridem innotuit conflacis luribus non so-
!um ad exterminium civitatis Constantinopolitani et circumposite regionis
ceterarumque regionum, terrarum que per fideles in illis partibus incoluntur
sed etiarn ad- destructionem Walachiae et Ungariae Regnorum sicuti notorum
est potentissime aspiravit et sicut quantum in ipso est fundatus nomen
exercere christianum".
270) qui alias Turchi vulgariter appellantur".
271) Reg. Vat. vol. 317, f. 18-20.

www.digibuc.ro
 CUPRINSUL
Pag.
Introducere . . 57
I. Secolul al XIII-lea 7-16
IL Seco Jul al XIV-lea . 17-76

www.digibuc.ro
PITBLICATIUNILE INSTITITTITLUI DE ISTORIE NATIONALA

a) ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE NATIONALA

Vol. I. (1921-1922). Cluj, XVI+434 p.,
Vol. II. (1923). Bucureqti, XV+544 p.
Vol. III. (1924-1925). Cluj, X+1045 p.
Vol. W. (1926-1927). Cluj, XXXII+751 p.
Vol. V. (1928-1930). Cluj, XII+793 p.
Vol. VI. (1931-1935). Cluj, XII+844 p.
Vol. VII. (1936-1938). Bucureqti, XI+935 p.
Vol. VIII. (1939-1942). Sibiu, VII+582 p.
Vol. IX. (1943). Sibiu, IX+672 p.
Vol. X. (1944) in curs de aparitie.

b) DOCUMENTE ISTORICE TRANSILVANE:

Vol. I. (1599-1699). Cluj, 1940, XVI+522 p.
Vol. II. (1700-1781) In pregiltire.

c) BIBLIOTECA ISTORICA ASTRA, publicat de Institutul de Istorie Na

tional, In colaborar cu Sectiunea Istorici a Asociatiunii":

1. I. Lupa q, Epocele principale in istoria Romnilor, Ed. I, Cluj, 1927,

144 p.; Ed. II. Cluj, 1928, 144 p.
2. I. Lup a q, Rscoala Pranilor din Transilvania la 1874. Cluj, 1933,
230 p.
3. Mar in a L. VI asi u, Problema transilvanii; aspecte istorice (sub tipar).

d) PUBLICATIUNI OCAZIONALE:
1 Fratiior Alex. pi Ion I. Lapedatu, volum omagial. Bucureqti, 1936,
LXXIV+ 905 p.
2. La Transylvanie, volum tiprit sub auspiciile Academiei Romne. Bucu-
repi, 1938, 858 p.
3. Omagiu lui loan Lupap. Bucureqti, 1943, LXVIII+ 926 p.

e) MONOGRAFII ISTORICE:
1. I. Lup a q, Studii Istorice, vol. III. Sibiu, 1941, 312 p.
2. I. Lup a q, Studii Istorice, vol. IV. Sibiu, 1943, 392 p.
3. C. Pe t r a n u, Studien zur Kunstgeschichte Siebenbrgens (sub tipar).
4.I. Moga qi L CrIciun, Un alert de veac de istoriografie romneascii
transilvan (in pregtire).
5. I.Lupaq, Urkundliche Beitrge zur Geschichte der siebenbrgischen Darter
(in pregtire).

www.digibuc.ro
 f) BIBLIOTECA INSTITUTULTJI DE ISTORIE NATIONALA:

L'Nicolae Driganu, Toponimie i Istorie. Cluj, 1928, 11+178 p.

IL Lo a Jam C r c i u n, Cronicarul Szamoskazi i insemndrile tut-
privitoare la Romani, 1566-1608. Cluj, 1928, 214 p.
III. loan Moga, Rivalitatea polono-austriac i orientarea politicd a
Tdrilor Romane la sfarsitul secolului XVII. Chij, 1938, p.
IV.David Prodan, Rascoala lui Horia in comitatele Cluj ji Turda.
Bucuresti, 1939, 206 p.
V.Atrel Dace i, Romanii din veacul al JX-lea pana in al XIII-lea
In lumina izvoarelor istorice armenesti. Bucureoi, 1939, 198 p.
VI. Marina I. Lup Mitropolitul Sava Brancovici. Cluj, 1939, 126 p.
VILSebastianStanca, Vieata silactivitatea Episcopului Vasile Moga.
Cluj, 1939, 125 p.
VIII.Dimitrie Braharu, Chestiunea Romand in Italia in timpul
Memorandului. Sibiu, 1942, 142 . p.
IX. Al. Papiu-Ilarian, Istoria Romiinilor din Dqcia Superioard.
Schita tomului III, publicatii cu fntroducere i cu note, de Stefan
Pascu. tibiu, 1943, XX+172 p.
X.Rolf Kntschera, Guvernatorii Transilvaniei, 1691-1774. Sibiu,
1943, 108 p.
XI. Helmut Kjim a. Guvernatorii Transilvaniei, 1774-1867. Sibiu,
1943, 112 p.
XII.$tefan Pascu, Petru Cercel si Tara- Romiineascd la sfiirsitul
veacului al XVI-lea. Sibiu, 1944, 314 p.
XIII. Mih ail p,.....11101, Cehi, Slovaci i Romani din veacul al XIII
XVI-lea (sub tipar).
XIV. Enea Hod os, Din corespondenta lui Simion Brnutiu si a con-
.temporanilor stii. Sibiu, 1944, 125 p.
XV. Teodor Bilan, Din activitatea refugiatiler ntoldoveni in Buco-
vina la 1848. Sibiu, 1944, 130 p.
XVI.Nicolte Albu, Istoria inviitndintului romiatesc din Transilva-
niiiplifirla 1800. Blaj, 1944, 366 p.
XVII. Io an M o g a,_ Voevodatut Transilvaniei. Papte i interpretdri isto-
rice. Sibiu, 1944, 100 p.
XVIII. D. Pr ods 31, Teoria imigrariei Romiinilor din Principatele Romano::
in Transilvania in veacul al XI/HI-lea. Sibiu, 1944, 174 p.
XIX.Stefan Pasou, Contributiuni documentare la istoria RqmBnilor
in sec. XIII si XIV. Sibiu, 1944, 77 p.

www.digibuc.ro
www.digibuc.ro