CERCETĂRI ISTORICE

IN

A R CH 1V E LE SI B I B L I OT E C E L E

î:N<5A15IRI Şl ALE TRANSILVANIEI

R A P 0 R T U

ACADEMIEI IROlVLACrSTE
IK

X Í C. I) E X Ş V S i A N U

m rçu R E scf
T I 1* 0 (i 15 A F I A A C A I) K M I K I 15 0 M A N E
Îl-MtORATORII IÎdJIAm)
18 SO
 CERCETĂRI ISTORICE
In

A R C H I V E L E SI B I B L I O T E C E L E

UNGARIEI ŞI ALE TRANSILVANIEI

RÄPORTU
INATNTATŰ

A C A D E M I E I E K D U V E M A Z N -E

DE

NI C. DENSUSIANU

BUCURESCI
T I POGRAFI A ACADEMIEI ROMÂNE
( L a b o s a t o k ii R om ani)

1880
 198142

Ediţiune separată din Analele Academiei române, Seria II. tom. II. secţiunea I.

y
 Domnule Preşedinte,

Reîntorcêndu-më din misiunea istorică, întreprinsă în Ungaria şi

Transilvania, ce aţi bine-voitü a mi-o încredinţa în sesiunea anu­
lui 1 878, am onóre a vë présenta aici uă dare de sémá generală
despre cercetările şi descoperirile făcute în bibliotecele şi archivele
de peste Carpaţi.
In limpîi de 15 luni, câta a ţinuta misiunea acesta, am cercetata
peste totü 12 biblioteci şi 16 archive. Am studiata peste tota lo­
cuia diferitele colecţiuni de manuscrise şi documente, ce pottt să reverse
o lumină nouă, satt să deschidă perspective mai vaste în domeniulü
istoriei nóstre naţionale.
Amtt urmărită mai cu sémá mişcările» si
î actele romanilorü de la
a. 1690 íncóce. Caracterulü celorü mai însemnate fapte din epoca
acésta se alterase aprópe cu totulü, fîă din lipsa unei cunoscinţe
solide a împregiuràrilorü, fîă, că scriitorii streini începuse a sub-or-
dina evenimentele la propriele lorü opiniuni, şi cu modulü acesta se
depărtase de terenulü sciinüficü alü istoriei.
 4

I.

In câtü privesce Revólutiunea lui Horia din anulü 1 7 8 4 , am fostă

fericită a găsi în Biblioteca Academiei şi a Museuluî naţională din 9 -f /
Pesta, precum, j i . Íp^.JtóbÍiotec«Íe,j^j0PÍú»AÎba-Iulia şi Braşovă ună
numërû însemnată de relaţiunî contemporane, ce pînă asíadí remă-
sese necunoscute istoriciloră străini.
Dar celă mai preţiosă materială istorică cu privire la epoca a-
césta Tarn aflată în archiva cancelariei aulice şi în archiva comisiuniî
Jancoviciane. Actele descoperite aici ne desvelescă înaintea’ ocEiloîă
o lumé cu totulă necunoscută din suferinţele şi faptele părinţiloră
noştri; ele restornă în modă decisivă rătăcirile scriitoriloră străini,
ce apucase în literatura modernă se îmbrace costumulă verităţii
istorice.
Din aceste, sunt mai cu sémá memorabile :
Interogatoriulă făcută de contele Jankovits cu Nicola Ursu saă
Horia capulă revoluţiuniî din 1 784, care conţine 118 întrebări şi
rëspunsurï; interogatoriulă făcută totă de contele Jancovits cu căpitanul
Ionă Cloşcă în 104 întrebări şi rëspunsurï; interogatoriulă căpitanului
George Crişanu, 47 întrebări şi rëspunsurï; interogatoriulă căpitanului
UibarăUrsu; interogatoriulă luî Alexandru Chendi, secretariulă luî Ho­
ria; test-amentulă luî Horia şi Cloşca, scrisă de preotulă Nicolae Raţă
din Alba-Julia; sentinţa originală pronunţată de contele Jankovits
în contra luî Horia şi Cloşca ; sentinţa pronunţată asupra luî Crişanu
după mórtea acestuia; ordinele Imperatuluî losifă către contele Jan­
kovits , către guvernulă transilvană, Cancelaria aulică, comandanţii
militari din Buda şi Sibiiü, tóté în cestiunea revoluţiuniî horiane ; ra-
pőrtele contelui Jankovits, ale guvernului transilvană şi ale Cance­
lariei aulice către monarculă losifă II, totă în acéstá materiă ; plân-
sorile Româniloră şi ale clasei feudale adresate imperatorului losifă
şi contelui Jankovits ; investigaţiunea făcută de consilierulă Michaiă
Bruckenthal cu privire la căuşele acestei revoluţiuni; listele Româniloră,
cari în urma acestoră evenimente, aă fostă scoşi din Transilvania
şi colonisaţi în ţinutulă Panciovei ; relaţiunile Episcopului română
 Gedeonù Nichiticï despre activitatea sa înlru liniştirea Românilorü ;
circulările şi scrisorile lui Horia adresate către poporil şi alte persőne
diferite.
Valóre importantă istorică posedü şi actele ce le am aflată ui
archiva Consiliului de Locotenenţi din Buda ; în archivele comitate-
loru Orade, Cluju şi Deva ; în archivele primăriei şi ale comande!
militare din Alba-Julia; în archiva primăriei şi Universităţii săsesc!
din Sibiiű; în archivele bisericeloră românesc! din Ahrudă si" Câni-
peni— cari tóté pînă în diua de astă-dl nu aü fostű de locti scrutate
în direcţiunea acesta.
?

Am colectata, cu raportă la revoluţiunea lui Horia, peste şepto

sute documente diferite, ce puse faţă în faţă ne presintă o iconă cu
multü mal clară şi mal vastă despre fasele şi ideile acestei mişcări,
ba totu o dată, ele ne oferă, cu privire la ţeranuhl românii, unu ma­
teriala etnologicü forte preüosű.
In fine, pentru a nu lăsa nirnicü ce pote reversa o lumină în re-
laţiunde timpilorű de atunci, am cercetata şi studiată localităţile ce
au fosta teatrulü evenimentelorù mal însemnate, cum sunt : Slatna,
Abrudulű, Cărpenişuia, Câmpenii, Albaculű, Buceşulu, Michăleniî,
Cristiorulü, Bradulű, Mestécanulű şi Valea Căianului. Am culesű, în
câta ml-a fosta posibilii, tradiţiunile ce se pàstrézà şi astăill la po-
porű despre întâmplările de atunci, şi în modula acesta ml-a succesű
a termina misiunea cu resultate fe au întrecuta tote aşteptările mele.

If.

Pe lângă cercetările tăcute cu privire la epoca Iul Horia, am a-

vutû deosebită atenţiune şi la manuscrisele ce se raportă la istoria
generală a României. Aşa am aflatű, în bibliotecele din Pesta, Orade,
Cluja şi Brasovű, 20 manuscrise ce conţinfi diferite cronice de, d e Te­
rci româneşti sio Moldovei, din cari unele sunt în limba română, iar
altele traduse in limba latină si germană.
3

Cronicele acestea fusese colectate încă în secolulfi trecutu de is­

toricii Filstich, Engel, Marienburg, Şincai, Samuilű Clainű şi de pa-
2
 «

ti’onulü litcratiiorö romám de atunci, fericitulü episcopii Samnilü Vulcanö.

Ele sunt urmetórele :
1. História Prinţilor Tiarii llomanesci, de la 1029—1724. Manuserisă romA-
Bescü eu litere latine din a. 1780. Colecţiunea Ş'incai. Biblioteca episcopiei ro­
mânesc! din Orade. 2° 95 pagine.
2. Istoria şi chronica tării Moldovei culese şi scrise mal întâii! de Constan­
tin Miron logofătul, acum scrisă iarăşi de Samoil Claia în Yiena Austriei, anul
crăciunului 1781. Cap. lti—48, 4° 215 pag. Ibid. 'Cji - îi «.5»*.
3. Liiopischd ţârei rmnăncsci din deseălecalulă de ijfnde aii venit rumânii
de saii aşezat în tara rumâiuiscă. Ms. din sec. XVHI si merge pînă la a.
Colccţiunea S. Claim!. 4 \9 8 pagine+63 foi nepaginate. Ibid.
4. Constantis Miron Logoihetac Principatus Moldáviáé Chronica. Descăle­
catul a tkrraei Moldovaei la ce valicat de la gidhire sau templaf. Cap. 16 —
.48, şi merge plnă la a. 1561. Ms. românescă din sec. XVIII mai multă de ju ­
mătate cu caractere latine, rest ul ü cu cirile. Colecţiunea Şincai. 2° 105 pa­
gine. Ibid. t dH
5. Unű codice în limba română cu litululu ilegibilă care conţine : Istoria te­
ret românesc! de când ii au descălecaţi! românii pînă la a. 1692. M-s. sec. XVIII,
8» 232 foî nepaginate. Ibid.
6. începerea istoriei românesci cu ajutorii Iui D-dcii de lă anul Domnu­
lui nostru Îs. Chr. 1595, — şi merge pînă la a. 1779, -4° 203 pagine. Colec­
ţiunea Episcopului Sam. Vulcani!. Ibid.
7. începerea strieăciuneî reformei Cap. 26 ; de la a. 1741-1768 dimpreună
eu Chronologia D mniloră téred Piomăncsci 1215—1768. Ms. sec. XVIII, 4° 56
fol nepagiriate. Colecţiunea Sam. Claim! Ibid.
8. Unü fragmentă care începe cu Domnia In! Petru Vodă cchà porclâit Şchio­
pul Cap. 55 ; de la 1574—1594. Ms. cu litere latine din Sec. XVIII, 4" 22 foi.
Colecţiunea Şincai. Ibid. -\- • '- ' * , V-A-
9. Istoriile ţârei ronumescf de la 1290— 1724. Ms. sec. XVIII, 4° 1.93 foî
nepaginate. Biblioteca museului transilvani! din Clirju.
10. Unt! codice românescu fără titulă care conţine : Cronica ţârei Moldovei
de la facerea lumii pînă la isgonirea lui Aromi Vodă din scaunulă dom­
niei, 1595, Ms. sec. XVIII, 4° 147 foi nepaginate.’ Biblioteca 1. Navrea din
Braşovă. i Hi CîMiri*’* f(*». Jet.
1,1. História Moldáviáé aiictorc Costin Miron Cancelaria Äloldaviac. Cap. 16—
48. Traducţiime în limba latină. Ms. sec. XVIII, 4° 41. fol nepaginate. Colec­
ţiunea I. C. Engel, biblioteca museului naţională din Pesta. . .
12. Cltronlh, oder Geschichte der Valachry von Piádul Gretschan von 1290 bis
zum Anfang der Regierung des Coslanlin Braneovan so wie sie Filisch ins
 7

Deutsche aus dem Walachischen übersetzen lies. Ms. sec. XVIII, 4° 68 pa­
gine. Colecţiunea I. G. Engel Ibid.
13. Co'■staut:n Braiikooan dcst h. Römischen Reichs mul der Wallacheg
Fürst oder Begebenheiten desselben in den neunzehn ersten lahren seiner Regie­
rung, aus der Handschrift seines Kanzlers Radul Gretsehan mehlt, von Lu­
cas Ioseph Marienburg Rector des cv. Gytnn. zu Kronstadt in Siebenbürgen,
Ms. sec. XVIII, 8° (54 pagine. Ibid.
11. Historie con der ersten Hercinkiinft der Römer mul dem von 'ihnen
nachmals aufgerichäcn walacldsehen Reiche welche Ao 1727 d. 5 September,
aus eines Anonymi manuscripte walachico zur Nachricht von uns in die
deutsche Sprache übersetzet angefangen worden. Traducţiune în limba ger­
mană făcută de I. Filstieh. Ms. sec. XVIII, l u 212 pagine. Biblioteca gim-
nasiuluî luteranii din Bra.şovă.
15. Anfang des Lebens und der História des DurclauchUgsten all christ­
lichen Herrn von dem walachischen Lande Io (Jonstandins Brakovans Bas-'
sarah Vagvod seit Gott ihn mit dem Fürst,enthum gokrönnt. oder beehrt. 1680
—1707. Traducţiune germana făcută de I. Filslich la a. 1727. Doue escmplarc>
umilă 1° 259 pagine, altulu V 313 pagiuc+25 loi nepaginate. Codicele din
urmă conţine şi o prefaţă in care Radulă Grecianu dedică opera sa dom­
nului Constantină Brâneovcnu. Ibid.
16. História Ragum Valachorum Imperii Radulphi Nigri Rrimipis. A. 6796;
de la 1290 —1568. Traducţiune în limba latină. Ms. sec. XVIII. 4° 68 pa­
gine. Ibid.
17. Walachischc Historie von der Hercinkanft oder Niederlassung als sich
erhobeu'din reehtschafene Christen. Ms. sec. XVIII, fragmentă 4° 8 foï nc-
paginate. Ibid.
18. Conspeclus Historiée Valachice ab anno reparatce salutis 1505. Traduc-
ţ.iune în limba latină. Ms. sec. XVIII, fragmentă 4° 4 foï. Colecţiunea Í.
G. Engel. Biblioteca museuhü naţională din Pesta.
19. Continiiatio Historié Valachice ab anno 1595. Ms. sec. XVIII, 4° 8 foï.
Colecţiunea I. C. Engel Ibid.
20. Fragmenta ex chronico Balatschaniam. Ms. sec. XVIII, care începe
cu domnia lui Mateiă Basarabű, 4° 2 foï. Colecţiunea 1. C. Engel. Ibid.

Manuscrisele menţionate de la 1 —17, afara de vechimea iorû

mai au şi acea Calitate caracteristică, că de regulă conţinutulă lorii
istorică este mai lungii şi mai completă de câtă în cronicele
românesc! cari s’aă publicată pînă astădi, şi aşa ele voră con­
tribui Torte multă la stabilirea textului critică ală analeloră nostre.
 8

Afară de cronicele amintite pînă aci, am găsită în bibliotecéle

de peste Carpaţi unü numără însemnată de alte manuscrise isto­
rice, (jptre de ale autoriloru străini, totă ' cu raportă la ţările române.
Unele din manuscrisele acestea tractăză istoria vechiă a ţăriloră
românesc!. începăndă chiară de pe timpulă Babiloneniloră şi suc­
cesivă pînă la divisiunea imperiului lui Carolă celă mare ; altele
se ocupă cu primele începuturi ale stateloră române şi în spe­
cială cu istoria «domniloră anonimi» de la 1000— 1300; altele în
fine descriă luptele şi evenimentele urmate de l i Radulă Negru şi
Dragoşă încoce.
Tote manuscrisele aceste, remase pînă astădl încă nepublicate,
sunt interesante din punctulă de vedere ală fântâniloră şi ală
criticei de care s’aă folosită autorii loră. Ele formăză astă-felă
ună preţiosă materială pentru istoriografia română.
Din conspectulă cé am onóre a’lă anexa acestui raportă veţi bine­
voi a vedé, Domnule Preşedinte, că literatura istorică a României,
chiară în secolulă trecută, era cu multă mal vastă, de cum o cre­
deau învăţaţii de atunci şi în specială de cum ni-o înfăţişăză Ion
C.hristiană Engel în opera sa Geschichte der Moldau und Wcdachey.

III
Paralelă cu cercetările făcute în privinţa croniceloră românesc!,
activitatea mea s’a estinsă şi Ia mamiscrişele nepuHicate ale Utera-
àtiloră români.
Exploraţiunile făcute în direcţiunea acésta m'aă condusă la a-
celă resultată, că mişcarea litarară, atâtă în secululă trecută câtă
şi la începutulă secuiului presentă, a fostă cu multă mal viă de
cum puteamă se o judecâmă din fântânile cunoscute pînă astădl.
De şi timpurile de atunci eraă mal puţină favorabile literatu-
r e l, totuşi aflămă în epoca acésta o mulţime de bărbaţi, unii
ocupându-se cu jurisprudenţa, fîlosofîa, istoria; alţii cu limbistica,
poetică, didactica şi teologia.
Probă este mulţimea de manuscrise nepublicate ce le am aflată
salvate în bibliotecele de pesle Carpaţi.
 9

Aşa încă la 1722 aflamă ocupându-se cu jurisprudenţa pe româ­

nului Petru Bobra care traduse în limba latină codulă mitropoli­
tului Stefanti de la Tergovişte (1). Manuscrisulü lui Dobra porta fitului u :
Begula Legis' voluntati divinae acconnnodata, continens jura ca­
nonica et imperatoria pro causis status ecelesiastici et secularis.
Biblioteca Universităţii din Pesta, 2° 090 pagine (2).
Pe la anulă 1741— 42 aflămă cclă d’înteiă dicţionară românescu
cu-,,.........
■,,,,!—
1
litere latine intitulată : Bidionarium Vcdachico-lathmm, care se con-
servă astădl in biblioteca Universităţii din Pesta 8°. 166 pagine.
La anulă 1792 găsimu pe românulù Aurelia Antonimt Praedetis, lu-
crândă la ună dicţionară în trei limbi: română, latină şi germană.
In entusiasmulă săă naţională, Praedetis substitue era creştină cu
anulă corespundetoră de la zidirea Romei 2545, şi pune pe ma-
nuscrisü devisa :
Non tarnen immemores penitus virtutis avitae
Nec piget antiquas rursus adiré vias (3).
In fine afară de Georgiu Fărcaşă, lonă Corneli si Vasite Coloşi (4)
mal aflămă ca scriitori în epoca acésta pe lonă Tocaciă, Ionii Mihuţă,
Grigorie ObradovicI, Iositu Pasca, Dernetriu Meciă, Simeonă Branft,
Sora Noacă şi alţi mulţi ale căroră nume, nefiindă însemnate pe manu­
scrise, nu l’am putută încă constata cu acésta ocasiune.

1) .Jb\Ep£HT.\f>'k AEl/lH KS ^MHÎŞEtS. KApL ApE TOATA, inS,\EKATA ilpVÎEp'liCKA,

AE toate RHHiiAE i pEvvgELgii mu A\'ip£îiEi|i!i. Tipărită la Tôrgovisle în a. 1652.
(2) Din însemnarea pusă la câlcâiulă acestui manuscrisă se vede că Petru Dobra, de ori­
gine transilvanii, a fostű funcţionarii de finanţe în Austria. După ocuparea Olteniei de către
Habsburgi în 1718 dênsulü fu numită vameşii la Râmnicü, iar pe la 1751 ocupă postulă de
directorü fiscală în Transilvania. VedI manuscrisele : «Regula Legis» din Biblioteca Batyani
in Alba lulia şi «De utri puncta contra nationem saxonicavn» în biblioteca gimn. ev. din
Braşovd.
(3) Din titlulă acestui Dicţionară, care se păstrcză în biblioteca Episcopiei de la Orade,
se constată că Aureliă Antonină Praedetis fusese locotenentă auditoră în armata austriacă.
Despre dênsulü ne relatéza Engtl că pe la începutulă secolului presentă trăia în Iaşi unde
se apucase a scrie Istoria Moldovei. Vieţi Geschichte der Moldau und Walachey I f. 150.
(4) Din Dicţionarulă acestui literată am aflată în biblioteca din Orade numai ună extrasă
cu titlulu : Paucula quaedam Excerpta e Dictionario Valachico-Latino-Ungarico-Germanico
Basilii Kolosy Parochi Graeco-catholici Nagyagonsis et V. Archidiaconi Babolnensis 1805. t"
8 foi nepaginate.
 10

Dacă mare parte din scrierile acestorü autori nu mai corespundă

epoceî de desvoltare in care. amű ajunsă astă-dî. operele loră vorn
rëmàné inse totü-dé-una monumente de activitatea literară a Ro-
mâniloră, documente de limba şi ideile timpiloră de atunci.
Deosebită menţiune merită aici manuscrisele neobositului cronicara
George Sineai si ale eruditului Samuilü China.
Din î l tomuri manuscrise ale lui George Şincai, ce le am aflată în
bibliotecele din Orade şi Clujă, 30 tomuri formiză Colecţiunea de
documente. la Cronica Româniloră. Din aceste, trei volumuri grase le­
gate in table cu piele portă titlulă :
«Rcrum speclantium ad aniversam gentem ■Daco-romanam seu Va-
«lachicam Summaria Collectio facta a Georgio Sinkay secund iun ordi-
«nem chronologicum. »
Aceste trei tomuri constitue Scrisorile sale cele mari sau Analele l!o-
mdnihrn dupe cum le numesce densulu adese ori în decursulă Cro­
nicei sale (5).
Istoriculă lonă Cristiană Engel ne spune, că pe la anulă 1800 vëduse
in Tergulă-Mureşului numai trei tomuri din colecţiutiile lui Şincai
— probabilă scrisorile cele mari — şi densulă le aprefiézâ forte justă,
cândă elice că materiaUilu acesta va aduce servicii folosilóre pentru
ună istoriografă. Intr'adeveră colecţiunea lui Şincai se vede făcută
pentru ună plană cri multă mai mare de cum i’a fostă dânsului posi­
bilă să scrie Cronica Româniloră, în mijloculă lipseloră şi persecuţiu-
niloră cu cari se luptase de la 1790 incoce. (6)
Ună munuscri ă forte preţiosă ală lui Şincai fam aflată in bi­
blioteca Museului transilvană din Clujă. Acesta este Chronica latină
de la anulă 86 ---1188. a vândă titlulă : Chronicon Daco-romanorum ct
plurium ailor uni nationum şi devisa :
Si fuerat Molis ! îomanam condere gentem !
Nos documenta Damus, qua simus origine nali.
Virgilius applicatus. (7)

(Ô) Vedî anii Cronicei 1467, 1599, 1600 şi 1711,

(6) Intregă colecţiunea de documente se află în Biblioteca Episcopiei din Orade.
(7) Altă parte din Cronica latină am aflat’o în biblioteca Episcopiei române din Orade cu
titlulü : Cantinuatio Chronici Daco-rom»norum şi conţine epoca de la 1440—1448.
 11

Totü ce sciamü pînă astupi ai siguranţă în privinţa cronicei la-

• tine, era numai dorinţa ce o exprimaşi; dênsulü în manuscrisele ro­
mânesc!, că voesce aşi întorce «munca» pe «latinie» (8). Ne lipsea
înse ori ce lumină dacă acéstá intenţiune a densului s’a realisatü
şi întru câtü ? (9)
Din însemnările oficiale, cari se vedü puse pe faţa primă a ma­
nuscrisului se constată că Şincai, la anulü 1814, presentase Cro­
nica latină censorulu! Martonfi din Clujü, pentru ca să o admită
la tiparü. Martonfi, din motive mai multu politice, combătu publica­
rea operei şi înaintă manuscrisului, dimpreună cu observaţiunile sale,
guvernului transilvanii. Dar Şincai muri şi Cronica latină rămase
în Archiva guvernului pînă după anulu 1848, cându apoi fu do­
nată bibliotecei museului transilvanii. (10)
Totü aici am găsită şi critica ce o făcuse Martonfi la opera
lui Şincai, despre care pînă astădi avearnu numai simple tradiţiuni.
Recensiunea portă titlulu :
Reflexiones in Chronkon Domini Georgii Sinkag, — şi se termină cu
caracteristicele cuvinte : «An de aliquid brevibus Gyaris et carcere
«dignum ! Juvenalis et Sinkay.» (11)
Este loculü aici, ca pe lîngă cronica latină să facemü menţiune
şi de cronica românéscâ a lui George Şincai. Manuscrisele auto­
grafe ale acestei opere se află asemenea în biblioteca museului din
Clujü. Ele aii fostü transpuse aici totü de guvernulű transilvanü
unde le înaintase Şincai pentru censura la anulü 1818. Am co-
laüonatü textulü acestora manuscrise cu cehi care s'a publicatü la
Iaşi în 1858 după exemplarulü din Orade. Din coniparaţiunea fă­
cută m’am convinsü, că manuscrisele din Clujü conţină mai multe

(8) Cron. a. 1195.

(9) A. P. Ilarianţi, în discursulü sëû de recepţiune, se exprimă ast-felü cu privire la manuscri­
sele lui Şincai : «Unde este acestă culegere de mal multe deci de volumurî, aceste scrisori mart
«cum le numesce dînsulii, r.ceştl adeveraţî anali aï Româniloră? Nimenea nu scie unde pót«
«să zacă ascunşi. . . Apoi chronica latină la care lucra Şincai pe la 1810 ; unde sunt tóté a-
«ceslea?» Vedl : Viaţa, operile şi ideile lui G. Şincai. BucurescI 1869, pag. 60.
(10) Informaţiunile primite de la Directorulă bibliotecei, d-lil Carolű Szabo,
(11) Adecă : Este ceva dentmü de exilă şi de închisore !
 Í2

rectificări şi adauge, ce lipsescű cu lolulă în cronica de la Iaşi.

Mal íntímpinámü în manuscrisele de la Clujü o mulţime de alte
observaţiun! scrise de Şincai înse şterse mai târziu cu condeiulü,
între cari este şi descoperirea , că familia dînsulul este originară
din Moldova şi numele sëü celü adevëratü este Perm. (12)
Afară de manuscrisele amintite pînă aci mi-a succesu, în de-
cursulü misiunii, să descoperii şi alte lucrări de ale acestui autorü,
ce pînă astădl rămăsese cu iofulu necunoscute. Anume am aflată
în biblioteca Episcopiei delà Orade :
Lină manuscrisu autografii întitulată : Besponsum ad Crisim TosepM
'Caroii Piler in supplkem Libcllum Valarbormn ; ( Uf)
Unît vocabularu în limba romană, latină, maghiară şi germană
despre numirile animaleloru, pîanteloru şi mineraleloru intitulată :
Vocahdarimn periinens ari írta llegna Naturae;
Unü manuscrisü cu inscripţiunea : Istoria Naturii sait a Firet,
Doue Indice la chronica Românilorù unulü în limba latină, al-
tulă în limba română;
O sr-risóre către Episcopulü Samuilü Vulcană, în care ’î mulţu-
mesce pentru pensiunea viageră ce l-o promite pînă va trăi, şi fotă
o dată 1 descopere că boerulă Ştefană Marcela din Moldova l’a asi-
curalü că 1 va tipări cronica cu spesele sale ;
In fine mal multe scrisori către guvernuiă transilvană şi inspec-
torulă Martonfi în interesulă scrtleloră românesc! din Transilvania,
de la anulă 1782— 17911.
Din manuscrisele eruditului Samuilü Clainü am aflată peste lolă 76 vo-
lurnurl, scrieri istorice, filosofice, limbisîice, juridice şi teologice.
Ne lipsea pînă astăcjl o cunoscinţă esactă despre titlulă şi con­
ţin u tu l opereloră acestui laboriosă ieromonacbă. De aceea am cre­
zută necesară a face ună repertoriă câtă se póte mal fidelă şi mal

(12) «Căci familia mea încă este moldoveana şi numele celü adevëratü îmï este Pers de
«Şinca, nu cum me poroclescü acuma după ungurie,> — dice dînsulü la anulü Cronicei 1568.
(ISI Despre scrierea acésta aniintesce Şincai la anulü Cronicei 1291, dieêiulù că nu a pu-
uCo tipări pentru «telégâ.»
 V ;' V A A ':^ \' ; 1.3

complets despre Iote manuscrisele sale, pe care Onorabila Academia

ilü va afla în caetele ce am onóre a le presinta aci. (14)
Cea maï interesantă lucrare a dînsuluî este Istoria Românilor din-
Dacia, după cum o întitulézà însuşi autorulu, începută la anulă 1801.
Manuscrisulü conţine patru tomurî. In tomulü primă Samuilă Clainu
tractézá : Inceputulă Româniioră, istoria regatului romano-bulgani şi is­
toria Transilvaniei pînă la începutulu secolului presentă. Tomulă ală
doilea portă titlulă : Istoria Domniloră Terei Románesé şi merge pînă
la anulă 1724; tomulă ală treilea se ocupă cu Istoria Domniloră
U ră Moldovei pînă la anulă 1795. In fine tomulă ală patrulea se
raportă la Istoria episcopiei românesă din Ardealu.
Asemenea am aflată în bibloteca episcopiei din Orade şi Dietionciridu
româno-latină ală lui Samuilă Claină din 1801, operă care a dată pri-
mulă impulsă la compunerea şi editarea dicţionarului de Buda din 1825.
Doué manuscrise interesante din punctulu de vedere filologică le-am
aflată totă în biblioteca delà Orade. Ele continu t discutiunea
) ce a
urmată la anulă 1815 între literaţii lonă Corneli şi Petru Maioră
eu privire la ortografia română cu litere latine.
Manuscrisulă lui lonă Corneli portă titlulă : Reflexiones circa illa
Orthographias, in conscribendo IHdionario Daco-romano adhibcndae puncta, ’
in quibus non convenimus.
Iar manuscrisulă lui Petru Maioră e întitulată :
Animadversion es in orthographiant Latino-ValacMcam R-mi D. Cornelii.
Manuscrisele acestea, pe lîngă valőrea loră ştiinţifică, ne facă totă
o dată a cunósce principiele filologice ale unui însemnată literată
română, lonă Corneli, despre care pînă astădl sciamă numai că co­
laborase şi dînsulă la dicţionarulă de Buda. (15)
Ună mare interesă istorică ne presintă corespondenta episcopului

(!4). Singura lucrare meritoria asupra activităţii literare a lui Sain. Clainu este, pîn;î as­
tă ^ , importanta scriere a d-luï I. C. Biami, în care se află o mulţime de date pline de in­
teresa, atâta cu privire la viâţă câtă, şi la operele acestui literată. Ve<|î /. C. Bimm, Vieţa
şi activitatea Iul Maniu Samuilă Miculă alias Clain de Sadu , Bucurescl 1876. (Analele Sa­
ţietăţii Academice T. IX pag. 70-109).
(15) lonă Corneli s’a născută la 20 Maiăl757; dînsulă fu canonică şi mal târijiă preposită
ală capitululul din Orade, şi reposa în 3 Septembre 1848 în etate de 91 ani.
 li
Vulcanii cu fabidistulü Dirnitrir. Cichindealu, în epoca de la 1812-1816.
Scrisorile, acestea, în numörű de 15 biicăţl, ne arata cum aceşti
doi bărbaţi mari, încă la începutulă secolului presentă, lucrau neo­
bosiţi, pentru a scote pe Românii ortodoxi din Ungaria de sub po-
testatea ierarchieï sêrbescï. în altă scrisóre din 1816, episcopulü
Vulcanii comunică lui Cichindealu, că a interveniţii la guvernulu din
Viena pentru a se rădica interdictul ă decretatü asupra fabulelorü sale,
pe cari episcopulü sêrbescü din Temisóra le denunţase de contrare
constituţiunu imperiului.

IV
Tn decursulă misiunii mele în Ungaria şi Transilvania mi-a suc-
cesü să aflu si i câte-va tr achtle ....
oriqinale
• • din secolulű alü XVII-lea în-
cheiate între Domnii României şi ai Moldovei cu principii Transil­
vaniei. Aşa am găsită. în biblioteca universităţii din Pesta unü
tractatü de alianţă între Radulă Mihriea şi. principele Transilvaniei
Gavrilă Ret bien din anulă 1617; în arcbivele Statului din Buda unü
tractată de alianţă între tonă Michaiă Radu şi Georgiă Racoţi din
anulă 1659. şi altă tractată între Constantină Rasarabă cu principele
G. Racoţi, fără ană.
Ună documentă importantă pentru istoria Românilorü de peste
Carpaţi Fam aflată în biblioteca universităţii din Pesta. Acesta este
Manifestulu do. unire alü Mitropoliei, din Alba-Talia, dată şi. subsemnată
în sinodulă din 7 Oetombre. 1698, la olaltă cu eondiiiunile unirii.
Conţinufulă acestui actă, de o gravitate atâtu de însemnată, rămă­
sese pînă astăcji cu totulă necunoscută. Nici succesorii episcopului
Atanasie, care făcuse unirea, şi nici istoricii nu ne spună, că ară fi
vediilă vre odată originalulă acestui manifestă. Tofă ce poseda isto­
ria pînă astădi, era numai o traducţiune latină, în care, pe lângă
multe neesactităţi şi pe lângă omisiunea condiţiuniloră de unire, ie-
soit.it intercalaseră memorabiluîu articlu de credinţă :
Omilia admittcntes, profitéi des ac credenles, quae illa admiltit, profde-
tur ac credit pracsertim verő ilia quatuor puncta, in quibus hadenus dis-
 15

sentire videbanmr (16)— despre care în textulă originalii românescu nu

se face nici o menţiune.
Analisându conţinutulti acestui documentă, se constată unu adevërâ
istoricii torte momentosü şi anume : că în sinodulü din 7 octombre
1698. metropolia română din Alba-Iulia uit acceptase nici o dogma ca­
tolică. Menţiune despre punctele dogmatice se tace numai în traduc-
ţiunea latină, care inse nu e provedută nici cu subsemnaturile cle­
rului, nici cu sigilulu metropoîiei.
Acesta este starea de lucruri ce ne-o presintă manifestulii origi­
nalii din 1698 (17).
Nu mai puţinii sunt memorabile pentru epoca acesta :
Serisórea hü Teod/jsle niiiropolitulii J>tivm’e.icUorâ către Atauasie Epis-
eopuiă Transilvaniei, prin care îl fi rogă a se întorce iarăşi în sînulii
bisericei orientale, 1702;
Senii aţa patriarchulm Calitiică din. Constautuiopole, adresată în formă de
pastorală către clericii, preoţii, boeril. neguţătorii şi cei-lalţi creştini
ortodox! din Ardélü, prin care afurisesce pe Atanasie pentru trece­
rea densului la unire s ilii destitue din scaunulü archierescü. 1702;
Jurăm&ntidu episcopului Atanasie depusă în Viena după acceptarea
unirii (16 puncte), 1701;
Memoriele românului Oavriln Nagyszögi, scrise în prinsórea sa din
Sibiiu, în cari protesteză în contra presiunii ce se face asupra con-
sciinţei poporului română, 1701.

(16) Adică: Admitêndu. proFesândü şi crc<}«5ndä tote câte densa (biserica catolică) le admile,
profeséza şi crede, mal cu séma inse acclc patru puncte, în cari pînă. acum se vedea, că nu
ne înţelegem!. Vecii Uipariu : Acte şi Fragmente, p. 77.
17) Documentul«! acesta l’am aliat! în colecţiunea iesuitulul G. Hevenesi, care, la olalta cu co­
legul! său L. Baranyi şi cardinalul! Collonits, înduplecară pe episcopul! Atanasie să primescă
unirea cu biserica Romei. Dar cum a ajuns! şi cum a rămas! actul! acesta în posesiu­
nea lui Hevenesi? O lumină în privinţa acestui mister! aflăm! în Şincai. La anul! Cronic«?! 1711
dînsul!, vorbind! despre un! document! al! boiarilor! clin ţâra Făgăraşului, ne spune urrnă-
tórele: «scrisorea acesta, care trebuia să română în original! în arcliivul! vlădicesc! din Blaj!,
«după re! obiceiul! lor! o a ! furat! Icsuiţii şi o a ! trimes! provincialului lor! lui Hevenesi.
«carele o a legat! între scrisorile sale cele multe, cari tot! cu răpirea şi cu furtişagul! le a!
«adunat! spre marea pagubă multora, dar mai vîrtos! a Ardelenilor!.» Hevenesi a reposât!
la a 1715, aşa dar sustragerea se întîmplase în anii cel d in tâi! al unirii.
 16

V
Din cărţile vechi tipărite, in se. necunoscute pina astădi, ara de­
scoperiţii în biblioteca 'colegiului reformată din Tergulă-Mureşuluî
unii catechismii românescü tipărită cu litere latine în Alba-Iulia
la ă. 1618 de preotulă calvinescă Ştefană Fogarasi, Calechismulă
are treî titule : ungurescă, românescă, şi latină, din cari celă ro-
mânescă este în coprinderea următore :
Catechimus Atsaja ej Atsaja Summa sma Medalia à uluitej si a
Kredinciej Chrisl’m asAae kuprinste en Entreberj , si Reszpunszurj
sskurtae ; si ha adeverat-ury den szhriptura szventae entente. 8" 48 pag.
Asemenea am aflată în biblioteca contelui Samuilă Teleki din
Tergulă-Mureşiulul o broşură tipărită în Viena cu litere latine de
nemuritorulă George Lazără la a. 1808, avêndu titlulă : Versuri/
de laude in limba Daco-Romaneaske la logodirea Prea Eneltzatuluy
nostru milostiv imperat Stepen schi Tayke Frantzi*. 4° 7 pagine.
Cu acostă ocasiune împlinescă o plăcută datoriă, Domnule Pre­
şedinte, amintindă aici numele trial multoră onorabile persőne din
Ungaria şi Transilvania, cari, în semnă de stima ce portă pen­
tru Academia română, mi-aă oferită mai multe documente şi cârţî
vechi, rugându-më să le înainteză la biroulă societăţii. Anume :
D-lă Coloman Thăly, membrulă Academiei din Pesta, transpune
9 acte diplomatice, scrisori de ale principiloră români din seco-
lulă ală XVIII-lea, copiate de D sa din archivele statului şi din
archiva familiei conte Karolyi.
Prea Sântia Sa d-lă canonică Paulă Vela din Orade donézâ
Academiei opera lui Laurenţiă Toppéi tin : Origines et occasus Tran­
să vanorum, 1762.
D-lă Nicolae Corcheşă, maioră în Câmpeni, ofere ună «Aca-
thist» românescă tipărită de înveţatulă Samuilă Claină cu litere la­
tine în Sibiiă la a. 1801. Carte forte rară şi multă căutată, care
conţine la începută şi ună tractată de ortografîă română.
Totă d-lă Corcheşă avu bunătatea a’mî preda trei documente
interesante pentru istoria ani Iovă 1848 şi 1 8 4 9 , între cari este
 IT

şi Descrierea strălucitei victorie de la Fântanele ce aü raportat-o Ro­

mânii în 5 iiiliü 1849 sub conducerea D-sale.
In fine d-lű Ştefanii Cacoveanü din Blaj ti doneză unu exemplarii
din Supplex libelius Valachorum îrausilvaniae. 1791.
Aceste sunt pe scurlü, Domnule Preşedinte, de o parte lucrările
de altă parte resultatele misiunii cu care aţ! bine voitü a rne
onora în sesiunea anului 1878.

VI
Nu potă încheia acéstâ dare de sémá fără de a më arăta
forte simţitorii Pré Sânţieî Sale ilustrului episcopii Mihaiă Pavelă
din Orade, care cu deosebită amabilitate a întimpinatü misiunea
Academiei, punêndu-mï la disposiţiune tóté manuscrisele şi docu­
mentele biblioteceî de acolo.
Asemenea sunt profundü recunoscètorü d-luî directorii alti Ar-
chivelorü Statului Dr. Iuliű Pauler, d-luï Dr. W. Fraknoi, directo.
rulü biblioteceî museulu! naţională, d-lul Baronü Döry, d-luï Conte
alü naţiunii săsesc! Fr. Wächter, precum şi domnilorű Alexandra
Szilágyi, Paulü Hunfalvi, Carolü Szabo, 1. Csontosi, Dr. Thaloczy,
Iakab Elek şi I. Horvát, — pentru bună voinţă cu care ’mï aü
înlesnitu scrutarea archivelorü şi biblioteceloră de peste Carpaţî.
Exprimândă onorabile! Academie în genere şi Domnie! Vóstre,
Domnule Preşedinte, în particulara sentimentele mele de gratitudine
pentru mijlócele votate în interesulă aceste! m isiunî, am onóre a
înainta aie! íntrégá colecţiunea făcută în timpulö acesta în riumërü
de 38 volumur! manuscrise, umilă fotografiată, doue tablouri ve­
chi în oleiă, ma! multe portrete, desemne şi facsimile împreună
cu trei copie de pe medalia Iu! Horia.
Bine-voiţ! vë rogă, Domnule Preşedinte, a primi asicurările res-
pectose! mele stime şi devoţiunî.
Nie. Demimonu.
Buciirescî 16 Martie 1SÍÜ,-
 Í8

DOCUMENTE
La istoria Revoluţiuniî lut Horia din a. 1784, colectate de d-ltt Mc. Densnsianu.
I. Din Archiva Cancelariei aulice ungaro-transilvane. (1)
1. Raporlulă Cancelariei aulice către împeralulă Iosifü II, pentru remunerarea
protopopului losifă Adamovicî din Abrudii şi a locuitoriloră din Lupşa, cari aii
prinsă pe capilanulă resculaţiloră Uibară Ursii Viena 3 ianuarie 1785.
. 2. Ordinalii Cancelariei aulice către guvernulu transilvanii pentru remunerarea
protopopului I. Adamovicî. Viena 17 ianuarie 1785.
3. Consiliulii de resbelă din Viena scrie cancelaritluî Eszterlnizy că-î va co­
munica actele soţiloră luî Horia, îndată ce vorii sosi din Transilvania. Viena
20 ianuarie 1785.
4. Raporlulă Locotenentuhiî-eokmelii Kray către comanda militară din Alba-
Julia despre prinderea luî Horia şi Cloşca-. Abrudii 31 decembre J78I.
5. Raportulu comună ală guvernatorului Sam. Bruckenthal şi alti comandantu­
lui Fabris către imp. Iosifrt II cu privire la măsurile luate pentru liniştirea re­
voluţiuniî. Sibiiű 21 decembre 1784.
6. Raportulu comunii alű guvernatorului Sam. Brucken thai şi alű comandantului
Fabris către imp. losiíü II, despre prinderea luî Horia şi Cloşca. Sibiiü 4 ianua­
rie 1785.
7. Biletulü Imp. losifii II către vice-cancelarulu Pálffy pentru remunerarea
celorű ce aü prinsă pe Horia şi Cloşca. Viena 14 ianuarie 1785.
8. Raportulă loc. col. Kray cu detaliurile asupra prinderii luî Horia şi Cloşca.
Abrudă 1 ianuarie 1785.
9. Michaiă Bruckcnthal, administratorulă comitatului Hunedóra. raportézá Can­
celariei' despre românii ce aă fostă condamnaţi în comitatulu Hunedoreî, precum
şi despre nobilii ucişi acolo. Deva 24 martie 1785.
10. Conspectulu prisoneriloră cari se aflaă in închisorile comitatului Hune-
dóra pînă în 14 martie 1785.

U) Cancelaria aulică transilvană, înfiinţată la a. 1695. a fostă împreunată cu cancelaria au­

lică ungurească, în urma decretului împ. Iosif II, din 14 augustă 1782, purtândă de aci înainte
numirea comună de Cancelaria regia hungarico-transilvana aulica. Dar unirea acesta nu
ţinu multă, căci la a. 1791 cancelaria-Transilvaniei fu iarăşi separată de către cea ungurescă.
După închiavea pactului diialisticü din 1867 archivele ambelorü cancelarii aü fostă aduse din
Viena la Buda, undje la olaltă cu archiva Guvernului din Transilvania, cu archiva Locotenen-
ţel din Buda şi cu archiva Camerei aulice din Viena, së află astădi tóté concentrate sub nu­
mirea generală de Archiva Statului.
 19

11. Lista indivirjilom ucişi de elvire reseulaţil romám din comit.al.ulu Ifune-
dórei şi alu Zarandulul în luna Iul novembre 1781.
12. Raporlulü comună ală guvernatorului Bnm. Bruckenthal şi ală generalului
Fabris către Impëratulii fosilă ÍÍ, despre disolvarea faberelorü române. Sibiiă
24 decembre 1784.
13. Relaţiunea vice-comiteluî Beöty din comită tul ü Bihorului cu privire la
fuga Iul Horia. Orade 26 decembre 1784. >
14. Raporlulü contelui Antoniu Jankovits către Imp. losifü II despre mesurile
luate în eornilatulu Aradului pentru liniştirea româniloră. Deva 23 decem­
bre 1784.
!7>. Raportulrt Contelui A. Jankovils către Inip. losifü II despre prinderea lut
Horia, Cloşca şi Crişanii, şi despre plângerile româniloru în contra exceselorü
nobilimii. Alba-lulia 2 februarie 1785.
16. Raportul ft maiorului Piikler despre prinderea căpitanului George Cri­
şanii. Abrudü 30 ianuarie 1785.
17. Biletulă Jrnp. losifă U, către viee-cancelarulu Pálífy cu privire la proce­
sul ü lui Horia şi ală soţiloră săi. Viena 12 februarie 1785.
18. Cancelaria aulică către Imp. losifă II totü eu privire la proeesnlă Iul Ho­
ria şi re soluţiunea monarchulul. Viena 14 februarie'1785.
19. Imperatulă losifü către vice-cancelarulü Pálffy despre mortalitatea ce a
eruptă în sînulă comisiunii Jankoviciane. Viena 28 februarie 1785.
20. Ordinulă Cancelariei aulice către guvernulÜ transilvană pentru publicarea
urbariulul. Viena 7 martie 1785.
21. Raporlulü guvernatorului Sam. Bruckenthal către Imperatulă losifă II, des­
pre luptele armatei cu reseulaţil în timpulă de la 29pînăla31 novembre 1784.
Sibiiă 16 decembre 1784.
22. Raportulă comisarului Michaiă Bruckenthal către cancelaria aulică despre
continuarea investigaţiuniî Jankoviciane. Deva 24 martie 1785.
23. Extrasă din biletulă împëratuliiï losifă către contele A. Jankovits. ca së
încredinţeze lui Michaiă Bruckenthal continuarea investigaţiuniî.
24. Ordinulă Consiliului de resbelă în privinţa colecteloru de bani ce s’ar
fi făcută în favorulă lui Horia în comitatulă Cetăţil-de-baltă şi ală Făgăra­
şului. Viena 20 ianuarie 1785.
25. Gestiunea păduriloră devastate în decursulă revoluţiuniî.
26. Cancelarulă Eszterhâzy către Imp. losifü II despre fuga Iul Horia şi.
resoluţiunea monarchulul. Viena 2 ianuarie 1785.
27. Comisarulă Michaiă Bruckenthal către cancelarulă Eszterhâzy cu privire
 _____ 2 0

la despăgubirea nobililoră ce au su terii u din causa revoluliuniï. Deva 24 martie

1785.
28. Ordinulü comisarului Michaiü Bruckenthal către funcţionarii comitatelorű,
ca să nu facă excese cu adunarea obiecteloră ce le-aii luată resculaţiî de
la nobili.
29. Impëratulü Iosifă comunică vice-cancelaruluî Pălffy ordinele ce le-a adre­
sată guvernatorului Bruckenthal şi comisarului A. Jankovits în 7 februarie 1.785.
00. Ordinulă împăratului Iosifă către contele Jankovits cu privire la proce-
sulă Ini Horia şi la regularea urbarială din coniifatulu Hunedórel şi ală Za-
randuluî. Viena 7 februarie 1785.
81. Ordinulă Imp. Iosifă către guvernatorulă Sam. Bruckenthal cu privire la
remunerarea lui Popa Moise şi a ţeraniloră cari au prinsă pe George Cri-
şariă. Viena 7 februarie 1785.
32. Baporlulu Contelui A. Jankovits către cancelaria aulică despre instruc­
ţiunile date succesorului săă Michaiă Bruckenthal. Pesta 2 maiă 1785.
33. Instrucţiunile date lut Michaiă Bruckenthal de către contele A. Jankovits,
31 martie 1785.
34. Descrierea solemnităţii arnngiale în Slalna la 5 februarie 1785, pentru pre-
miarea celoră ce au prinsă pe Horia, Cloşca si llibară Ursă. Anexă la ra-
portulă menţionată mat în josă.
35. Baportulü comisarului Michaiă Bruckenthal către guvernulu transilvană,
cu privire la solemnitatea din Slafna. Alba Julia 7 februarie 1785.
36. Baporlulu guvernului transilvană către împeratulă Iosifă 11 despre îm­
părţirea premieloră. Sibiiu 10 februarie 1785.
37. Cancelaria aulică către Imp. Iosifă II pentru premiarea celoră ce au
prinsă pe oăpitanulă Uibară Ursă, si resoluţiunea monarchuluî. 4 decembre
1784.
38. Impëratulü Iosifă comunică cancelarului Eszterhăzy ordinele adresate că­
tre contele Nitzky, preşedintele locotenentei din Buda, şi către guvernatorulă
Sam. Bruckenthal din Sibiiă. Viena 15 novembre 1784.
39. Imp. Iosifă Jf ordonă guvernatorului Bruckenthal să aplice procedura su­
mară (jus statárium) în contra agitatoriloru şi pune unu premiu de 300 gal­
beni pentru cei cari voră prinde pe căpitanii reseulaţiloru. Viena 15 noern-
bre 1784.
40. Ordinulă . Impëratuluï Iosifă II către comandantulă l ’reiss, ca sa proeédà
î.n contra reseulaţiloru cu tóiá seriozitatea. Viena 1o novembre 1784.
41. Ordinulă Imp. Iosif II către comandantulă din Buda baronulăSchakmin,
 21

pentru a trimite in contra resculaţiloru armată ce va fi necesară. Viena

15 novembre 1785.
4.2. Consiliul ă de rcsbelö seric comandantulö l ’rciss, că îtnpëratulii desa-
probă conduita sa cu privire la conseripţiuuea militară şi. la întârdiarca ce a
pus'o în executarea raësimlora militare. Viena 19 novembre 1784-.
i.‘i. Comisarul ă Michaiü Bmchenlhal raportéza cancelariei aulice că contele A,
.Tankovits a luată cu sine töte actele comisiuniî şi 7 este imposibilă de a con-
linua investigaţiunea. Deva 24 ai'irilie 1785.
44. Relaţiunea vice-contelul din Aindii Alexiu Szentpáli despre sorta unui
detasamentă militarii la Remell. 25 novembre 1784.
45. Subprefectulu Efraimu Enyedi relateză că românii resoulaţî voescu să
atace Abrudulu a doua oră, şi că în comunele Lupşa şi După-piiHrâ se lucră
încontinuu la lănci. Slatna 25 novembre 1784.
-40. Scrisórea lui Francisca! Domokos către unii prelată (numele lipsesee) cu pri­
vire la unele evenimente din Zarandu. Deva şi Halegu. Deva 18 novembre 1784.
47. Subprefectulu lom! Boros raportéza despre o întâlnire en resculaliî la co­
muna Salciua de joşii. Turda 21 novembre 1781.
48. Vice-comilelc Ladislau Ballo raportéza că dènsulü, la o laltă cu vre o
150 nobili înarmaţi, a avută inlonţinne să mergă asupra româniloru în munţi,
dar armata imperială nu a voită se 'I însoţcscă. Ighiă 21 novembre 1784.
49. Ordinulă guvernului transilvană către comitate cum să procéda cu re­
belii prisonicri. Sibiiu 15 novembre 1784.
50. Subprefectulu Efraiuu! Enyedi serie vicc-comitcluî din Aiudu cum sunt
organisai şi împărţite laborele române. Slalna 17 novembre 1784.
51. Alexandru Szántó serie proiectului din Clujă, că imă locuitorii din co­
muna Rodna a călătorită de rurëndu în ta berile resoulaţiîorfi. Ludo.şă 9 no­
vembre 1784.
52. Pet.iţiuuea Tablei regesei şi a Maguaţilorii refugiaţi in Tirgulii-MureşuliiT
către guvomulii transilvanii pentru apărarea nobilimii şi slîrpirca resculaţiloru.
Tirgulü-Muresuluï 24 novembre 1781.
58. Pctiţ.umoa Scaunului (districtului) Mureşă şi a Comitatului (letal.il-de-baltă
către cancelaria, aulică, ea Imperatuiu să dea online energice pentru apărarea
nobilimii. Tîrgulă-Mureşulul l decembre 1784.
54. Comitatuhi HuncdóreT cerc de la contele A. .tankovits să-I trănuţă pro­
cesele investigate de dènsulü. Deva 26 februarie 1785.
55. Contele A. .tankovits răspunde comitatului Hunodéra că i-a comunicată
în extivsă Iotă ce a credulă necesară. Temişnrn 16 martie 1785.
:î
 56. Petiţhmj» Tablei regesei din Tîrgulü-Mutè^uiuï către cancelarul# Eszter-
házy, ca déasnxlö, în n araás patriei şi al# naţiitrtil unguresc!, să róge po împăra­
tul# fosil# a le acorda patronare şi ajutor#. Tirgultt-Mureşalul 19 novembre 1785.
57. Potiţiunea Tabiet regesei şi a magnaţilor#. ro&igiiiţî în: Tirgnl#-Murcşu!uî
pentru a se permite nobiliniili unguresc!, ca la o labă cu armata, se anfőee revo-
kiţiunea. Tîrguîfl-Mureşuluî 19 novembre 178.4.
58. împăratul# lörifű invită pe cancelarul# .Eâzferhâzy n Irămiie contelui
Jankovits plänsoriJe-românilor#’ din domeniul# SWncî (Dimpreună cu proiectele
pentru regularea urbarială a Transilvaniei. Viena 27 novembre 1781.
59. Biletul# împăratului Iosifil-H către contele A. Jankovits prin caro in
infonnézá despre căuşele revolut,ituiiî române. 'Vicfta 27 novembre 1784. ■
60. Propunerile cancelariei aulice pentru liniştirea definitivă a românilor#
şi dedsiunea monarchalal ; 12 puncte. Viena 28 novembre 1784.
61. Cancelarul# Eszlerhăzy scrie contelui Jankovits. eă plftnsorile din do­
meniul# Slatnel, la cari se provbcn biletul# împăratului. i se vorii Irămiie
cât# mal curêndü. Viena 27 novembre 1784.
62. Raportul# contelui A. Jankovits eîUre cancelarul# Kszterliâzy despre ac­
tivitatea sa în Ungaria pinii în ijiua de 2 decembre 1.781.
63. Sublocotenentul# Teleky raportăză căpitanului sări despre rcsculaţil din
comuna llia şi cerc ajutora în contra Iorö. Dobra 29 novembre 1.781.
64. Căpitanul# ‘Mocsâry raportez#, că pandurii din comitafuifi Aradului mai-
irat 6ză pe românii din Covasdia. Radna 29 novemvre 1781.
65. Căpitanul# Baronii Vcnier raporteză, că primarul# şi preotul# din co­
muna Zairul ' a# publicaţi poporului nisec ordine sosite de In Horia. Radna
1 decembre 1784.
66. Măsurile ordonate de Contele A. Jaukovits în urma raportului despre
maltratările românilor# din Covasdia. Armii 29 novembre 1784.
67. Generalul# Kopponzo'.ler serie Contelui A. Jankoviis. cu privire la ajuto­
rul# trimisu sublocotenentului Teleky in Dobra. Tcmişora 2 decembre 1781.
68. Guvernatorul# Sam. Brnckenthal raportézii inonareimluï losif# II despre
prizonierii români decapitaţi la Deva. Sibiift 30 novembre 1784.
69. Guvernatorul# Sam. Bruckcntlial raportezi. împăratului losifú II. că a suspen­
dat# procedura, sumară in. contra prizonierilor#, români. Sibii# 29 novembre 1784.
70. Baronul# Ion# Bornemisza scrie guvernatorului Sam. Brnckenthal că reseu-
laţii i-a# devastat,# tote domeniole din comunele llia. Rapoltft. Gooagifl, Săniă-
Maria şi Simeria. Deva 1 decembre 1781.
 23

71. Viee-cascol.'irulii Fúlfly către lmpëratulü íosiíu II cu privire la regu­

lären urbarială din munţii Abrudului. Yiena 8 augustă 178').
72. Ordinulü împăratului IosifÜ II către Cancelaria aulică în certlunea re­
fulării urbariale din munţii Abrudului şi a funcţionarilor^ ce jăfuercă popo­
rala. Vierni 8 augustă 1785.
7;’>. Sergeutulă Hirsch raporléztl că dênsuiü a cercetată acasă pe Fetru Xicula,
binioníi Trifu şi pe Xicula Todea dar iară resultîdü. Cûmpenl 28 iulie 1785.
71. Diploma pria cure se deelnrá de ţărani libert, iobagii cart utt prinsă pe
liuria şi Cloşca. Slatnţi 5 februarie 1785.
75. CaneelaruUl Eszlerhăzy consiliézá pe Impőratníü losifă 11 a procédé în
contra resculaţilorît cu mësnrï militare dur nu cu aranestiă. Yiena -i- decem­
bre 1784.
7ti. llaporlulö comisarului .Uichaifl Urucken'.hitl către Cancelaria aulică de­
spre asuprirea locuitorilor^ din munţii Abrudului. Sibiitt 17 augustă 1785.
77. Ganeelnriu aulică transpune camerei aulice monlanisiice. roportnlă lui Mi-
cíikíú Bruekenlhal, eeiAndă totft u dată şi opiniuneu sa. Yiena 1 septembre 1785.
78. Yice-eaneclamlîi lVillîy raportézá monarchiáiul, că 5 locuitori din Aliméin
plecùndii la Yienn, aii rostită în Beiuşii riiscc cuvénlört suspecte, şi resolu-
liunea monarchulnT. Yienn 2 augustă 1785.
71). Delaţiunea lui Alexia luoze despre cuvintele ce Ir;-aii rostită locuitorii
din Albacü. cart aă plecată la Yienn, anume Petru Nucula. Simion TriFii şi Ni-
cliita Todea. Câmpeni 21 iulie 1785.
80. Comisamlft Michaiă Bruekenlhal raportézá Yioe-caucelanilul. ci. a scrisă
comitatului Bihoru să p rin # pe deputaţii din Albacü. Siaína 28 iulie 1785.
81. Contele Antonia Jmikovits ínainlézá monarehulul loáifü II càle-va ade
ce so raportă ia piânsorile românilorii reseulaţl. Yiena 16 ruaiă 1785.
82. Funcţionarii cancelariei aulice Fabianü şi Csüdör raportézá, că umşii aă
trântă sigilele de pe lada în care se aflaă actele contelui. Jankovits, dar nu
aă aflată între ele nici unu dosară cu privire la plânsorile româniloră din
munţii Abrudului. Yiena 19 aprilie 1786.
88. Cancelaria aulică scrie guvernului transilvană cu privire la despăgubi­
rea arăndaşiloră armeni în urma tumultului din 1782. Yiena 31 iulie 1786.
81. Guvemuiă transilvană înaintézâ monarchiául fosilă II noua cercetare
făcută cu privire la pagubele ee le-au suferită arendaşii armeni prin tumul-
tulă din 1782. Sibiiă 11 iulie 1786.
85. Contele Pálfly raportézá îinpëratuluï despre cercetarea făcută asupra
 U
plùnsoriloru ce le-aü înaintată românii la tronir înainte de revoluţiune şi d o
cisiunea monarchulul. Viena 23 februarie 1786.
86. Cancelaria aulică raportezi! monarchului. că a eemtft. de la guvarnulă
Transilvaniei ..să’i trămilă scrisorile luT îloria cari s’ni! aliată la Nieula Cristea.
Viena 24 rnaiil 1785.
87. Raportulû guvernului transilvană către im poraiul a Tosifă Iotă în ecslianea
aeestoră scrisori. Sibiiă 2 augustă 1785.
88. Cancclarulfi Eszterhûzy descopere împăratului temerea, că revolut, iunua
română nu se va linisci. Viena 10 decembre 1784.
89. Prefectulîi Hunedúrel. baronulü Bornemisza. înseiiuţăză că in comitat ulti
Zarandulul revoluţiunea, a eruptă din nou. Deva 1 decembre 1784.
90. Loeotenentulü Siményi relatezi! că. armata imperială. în urma unei lupte
ce a avut’o cu resculaţiî oprope de comuna Brada, a trebuitü să se retragă
la Halmagiă. Bradu 29 novembre 1781.
91. Cancelaria aulică ordonă guvernului transilvană, că piuă se vorfi de­
cide plânsorile, ce le aă înaintată romanii din domeniulă Slatnei la. impera-
tulü, să nu se execute nici o sentinţă de morte asupra lorii. Viena 21 moifi 1783.
92. Referatulü lui I. Mehesi către cancelaria aulică despre petiţiunea ro-
inftniloră la împcratulă din a. 1783. No 638.
93. Petiţiunea româniloru din domeniulă Slatneî înaintată împëraluluï fo­
silă cu privire la atrasurile futicţionariloră. Viena 18 martie 1784.
94. Ordifiulă cancelariei aulice către gurernulţi transilvană în urma peti-
ţiuniî din 18 martie 1784. Viena 13 aprilie 1784.
95. Raportulă cancelariei aulice către Imperatulu losift! il asupra petiţiunil
româniloru din a. 1782. Viena 19 aprilie 1782.
93. Ordimilu cancelariei aulice către guvernulă transilvană în urma petiţiunil
din a. 1782. Viena 24 aprilie 1782.
97. Petiţiunea româniloru din domeniulă Slatnei către Imp. losifű II cu
privire la asupririle şi stôrcerile funcţionariloră. 16 aprilie 1782.
98. Consiliulü de rosbelö propune impëratuluï Iosiíú ună premiă de 100 gal­
beni pentru acela, care va prinde po Salis, şi resoluţiunea împăratului. Vie­
na , 10 septembre 1784.
99. Cancelaria aulică scrie guvernului transilvană, că primarii din mun­
ţii Abrudului cari voră încasa impositelc Ia timpü să fiă scutiţi de con-
tribuţiuni. Viena 26 iunie 1782.
100. Preoţii români din munţii Abrudul ui se plângă ia împeratulă, că deşi
sunt necesităţi a se hrăni cu cultura pâmêntuluï totuşi funcţionarii cerii şi delà el,
 25

ca de Ia alţi iobagi, se iac-ă robele şi să platóiéit taxe. Referată. Viena 24 a-

prilie 1782.
101. Contele A. .Jankovits raport ézâ împăratului fosifă, că revolnţiunea ro­
mână s'a liniştită şi numai comuna Gura-Arădii, unde se diee că sda re­
trasă Horia, nu s'a supusă încă. Deva 26 decembre 1784.
102. Cancelcria aulică comunică contelui A. Jankovits reo'uţuinea Itnpifra-
tuliiî eu privire la interpretul fi comisiuniî peutru Hruba română. Viena 9 ia­
nuarie 1785.
100. Gancelarulă Esztorházy propune monarcîmluT cu postulă iul Jankovits
din BanatÜ să reuifină neocupată, de óre-ce după asigurările venite de la
dênsulü, activitatea sa în Transilvania se va termina. în eurendu. Viena 00 de­
cembre, 1784.
(lOji. Gonsiliulă de resbelü comunică cancelariei că in 17, 18 şi 19 fe-
vruarie 1786 au fostă transferaţi în Banală 122 români, iar guvernnlă tran­
silvană le va trămite acolo farniliele şi averea. Viena 15 martie 1786.
105. Lista unorii ţărani din eomitatulă Albei-de-josii şi nlă líuncdórel cari
aii fostă ' transferaţi în Banală. F. d.
106. Gonsiliulă de resbelü comunică cancelariei aulice lista, de susă. Viena
29 martie 1786.
107. Gonsiliulă de resbelft comunică cancelariei, că dintre ţăranii osândiţi la
transferare aii sosită în Banalii 197 familii. Viena 29 aprilie 1786.
108. Ganeelaria aulică ordonă guvernului transilvană să trămilă în Banatu
câtă mal ouni udă averea eelorfi 137 familii. Viena 8 maia 1786.
109. Gonsiliulă de resbelü scrie cancelariei că la rugăroa guvernului transil­
vană s’afi trfmiisu in Banală şi unii ţărani, ce nu cină osândiţi la transferare.
Viena 3 rnaiu 1786.
110. Cancelaria aulică reprobă conduita guvernului transilvanii, fiindă că a
trămisă în Banată şi indivicjî ce nu erau condamnaţi la transferare. Viena 15
maiü 1786.
111. Lista ţeraniloră transferaţi în Banată în contra ordinului împărătesei!
intre cari este şi Ionă fiulă lui Horia cu soţia sa.
112. Impëralulü Josiiu If arată cancelarului Pálffy adânca sa mâhnire, că în
contra ordinului dată s’aă transferată in Banată peste 160 familii române şi
transferarea curge mereii. Seghedină 10 iuliű 1786.
113. Guvernnlă transilvană raportézá monarchuluT. că a suspendată transfe­
rarea românilorft în Banată. Sibiiă 1 augustă 1786.
 26

114. Ordinulă consiliului de resbelü către comandele militare din Transilva­

nia şi Banată eu privirè la transferarea româniloră. Viena 30 octobre 1785.
115. impëralulü Icsiíá II ordonă că rescuiaţiî osândiţi pentru acte de violentă
să fie transferaţi în Banală cu toiă averea loră. Yicua 12 octobre 1785.
116. Impëralulü losifű amintesce cancelariei să nu se Iacă abusft cu ordiuulft
de transferare. F. d.
117. Locqfenenţa. din Buda raporteză monarclnilul că in eotniiaUtlü Bihorului
aii fostă arestaţi trei preoţi români, din causă că publicase poporuinl, că ni vii-
loră fie care va fi soldată. Buda.2 decembre 1784.
118. Impëralulü losifă ordonă a se pune în libertate cel trei preoţi arestaţi.
E d. 1784.
119. (Jnquisilio Ztdaliincnsis). investigaţiunea tăcută Iu anulă 1785 asupra plău-
soriloră ce le înaintase românii din munţii Abrudului in anulă 1780. 1781. 1782
şi 1788. Extrasă l'ăculă de cancelaria aulică, 1Io pagine. Viena 8 aprilie 1784.
120. Impcralnlă losifă scrie contelui Esztcrhăzv. că imă individă cu numele
Micliaiă. Poperski căiStoresce prin Ungaria cu scopulă <Io a angaja óinení pentru
serviciä militară străină, şi ’l ordonă, că la întăuiplaro ducă Miehaiă Poperski ar
încerca aşa ceva să se aresteze iimnediatfi. Viena 28 octobre 1781.
121. Descrierea persóne! hă Micliaiă Poperski .comunicată de împăratulă losifă
cancelarului Eszterházy.
122. (îuvernatbrulu Sara. Bruckeutbai mpuriézâ fmpëratuhu losifă că Micliaiă
Poperski a sosită in Traml'vsmia şi a. declarată, că dënsuiu voesce n se intőrco
în patria sa în România. Sibiiil 27 novembre 1.781.
123. Contele Sig. Komis prefecfulü ëolnocu!uï-de-tn:jlor.î: scrie guvernului
transilvană că Micliaiă Poperski sau Popcskoul are paspărle do iocoienenlă de
la Calarina ^mperátésa Rusiei şi a declarată că dèusulu voescu a so iatôreo !a
Bucurescl. Sz. Csceh 12 novembre 1781.
124. Impcralnlă« losifă scrie cancelarului Pálffy, că Poperski este unu oină
(orte periculQsü şi dacă se va íntórce iarăşi in Transilvania să’lu aresteze şi tră-
nrită Ia Vieua. Viena 14 ianuariă 1785.
125. Consiliul îi de resbelă ordonă comando! diu Stimă să prinrjă pe Poperski
snă Poperskul, ducă se va íntórce In Transilvania. Viena' î 4 iarmnriă 1785.
. 126. Contele Adamö Teleki raporlézá guvernului, că Poperski cuie de naţiona­
litate română din laş! cu numele Poposind, că dônsulil vorbesc;; fluentă mal
multe limbi, că a călătorită prin mal multe ţări, şi neafiându-lă mint nimici! sus­
pectă, Ta trămisă pêne la Macodă c a să frecă în Moldova. Bejt! 7 februarie 1785,
 27
\

127. Deciaiunea împăratului Iosiftt II cu privire la arenda carcnnărituHiî din

domeniul'! Sialneî. Vienn. 29 septembre 1785.
128. Deciaiunea împăratului losifű în ccsl.iunea asupririi ţonmiloră din munţu
Abrudului. Viena 10 nocmbre 1785.
129. Cancelaria aulicii invită pe guvcrnulă lrnn?iivană ni résolve unele pîăn-
sorî încă nedcdsc alo românilorfi. Viena 22 iunifi 1788.
• 130. Canedsrttlă Pâitîy cere a»îori?arca monarebulnî. oa aă. deschidă uldile tn
enn so alia adele oonfeim Jnnkovit«. şi résolu! iun ea monarehnluî. Vienn 28 mar­
iié 1780.
131. Cancelaria uuiică ordonă, guvernului transilvană să, trămilă contelui
A. Jankovil« raporiulu oculistului Molnárit. caro conţine eelo mai insemnnie pián­
kén a le naţiunii române. Viena 9 decembre 1781.
182. Peliţiunea ce aii înaintal’o prefectului Bornemisza nobilii refugiaţi în Ba­
legă. Ha legi! 21 novembre 1781.
138. Ilaporluiii guvernului transilvană către Impăratnlă despre cursul» re- ■
voluţimiii româno. Sibiifi 25 novembre 1784.
184. 1ţeseri pi ulii împăratului îosifu II, în caro rceunósce de fundale plănso-
riie românilom din. munţii Abrudului. Viena 11 înmiii 1789.
135. Raporiulu oculistului Molnárt! despre misiunea «a ia românii revoltaţi în
Zaramlft. Bradu 17 novembre 1784.
r 1
131). Lista comunelorfi din comitatul» Hunedórei in cari s'aă confiscaţii şi arşii
averile nobiiiloru. 1784.
137. Danielă Fabianti petiţioreză la guvmiub! transilvană să ia măsuri ea sora
sa, caro se află în captivitate ];> românii din Zavandii. să fiâ pusă în libertate.
Şcbeşu 22 novembre 1.781.
138. Imperatubi losifu II înviiă po caitcclarulfi Lszíerházy. ca să. trămită con­
te! nî A. Jankovits raportul! oculistului Molnárt! «Înspre misiunea sa în Zarandă.
Viena 8 decembre 1781.

ÎL Din Airlt.'cn Gminîttnrî Jtmcoc’cinnr. ţi)

189. Subprefect ulii <7. Polgár serie că, «lupă emu i’a relalatu Carolil Biszirai
din llia. românii din Za rând! s'-.iu revoltat.fi sub cmluearoa lut IÍ oria. şi a unui
tenorii îmbrăcată în veştminte nomţomî. Lugojă 8 novembre 1784'.

ii). Ceutelf Autoniä Jankovit... însărcinaţii d# ImpSratulă Tosifft li, <•') cfcrcetar** cautselorO
revoluţiunii romă««?, după liniştirea. Transilvaniei se uitórso î* Yieaa. Cu aeSAä oeasiuns
dönsulü depuse arfele «omisiunii i» Archiva- cancelariei aulice iueJiiius în doue tăujÍ sigilat--.
In a 1786 cancelarutfi Pâlffy, ceru de la lmp. îosilîi permisiunea să deschidă iăt|ile contelui
 28

140. Antenă Iosífű Bartes, adnûnistratorulfi postelorű din Sibiiö, comunică de-
(Naraţiunea co aű fácut’o nisce románt din Bruiată către conductorii lu poştei
Antonii! Schmidt. Sibiiű 9 novembre 178 í.
141. Oficială camerală din Lipova însciinfézu, că rescuîaţiî din Transilvania
aft pătrunsă în Ungaria şi aft arsă töte satele pînă la Totvamdia. Lipova 8 novem­
bre 1784.
142. Contele A. Jankovits raporleză Cancelariei, că a scrisă comitatului Ga­
rasa să ia mësnrî, că revoluţinnea să nu pătrundă şi acolo. Timişăra 9 novem­
bre 1784.
143. Administralorulă vicccomitoluî Andreiă Forrni relatéza că rescuîaţiî aă
arsă satele Zamă şi Pctrişă.
144. losifă Szalay însciinţeză, că rescuîaţiî aă arsă satele Pelrisă, Ilteu, Tocă
si Soliorşinn. Capalnas 7 novembre 1781.
145. Contele A. Jankovits raport ézâ cancelariei, că revoluţiunea română a
pălmnsă şi în comitalnlă Aradului, şi că densul ă a scrisă comandantului mili­
tară din Aradă să ia măsuri în contra resculaţiloră. F. 1. 10 novembre 1784.
140. Subprefectul!! Adamă Deseo relalăză, că rescuîaţiî nă arsă sătulă Căpru­
ia şi ară fi declarată, că în Banală rm voră încerca nimică. Neudorf 9 novem­
bre 1784.
147. Coaiele A. .iankovits scrie lui Igu. Madarász, vicecomiteluî din Lugojă,
că a făcută disposiţiunî ca rescuîaţiî să nu frecă în Kanalait! temişanu. Temi-
şora 11 novembre 1781.
148. Episcopulă Popovici din Vcrşetă scrie contelui A. Jankovits, că a or­
donată preoţiîoră din Banală să slăruo ca poporală do acolo să rămână lini­
ştită. Verşeţă 10 novembre 1781.
149. Oficială camerală din Lipova însciinţeză, că rescuîaţiî au arsă Iote cur­
cile nobilitare piuă la comuna Peşova, că astărji în 9 novembre dupe 12 ore s’a
v&Jută fumil şi la comuna Olvoşă, iar pe când scrie rîndnrile aceste clopotele
din Radna dau signalulă de alarmă. Lipova 9 novembre 1784.
150. Oficială camerală din Lipova insciinţeză că rescuîaţiî aă pătrunsă în co-
mitatulă Aradului pînă. Ungă Şoimuşă, şi comuna Radna s a pusă in stare de
apărare. Lipova 10 novembre 1784.
151. Vicoeomitele din Aradă, Andreiă For rai, relatezi! că rescuîaţiî au arsă

.laokovits, sub mativultt c i ar avó să caute între eMriiila «omisiunii nişte acte privitor«
la românii din munţii Abrudului. De atunci şi piuă astăzi actele coniisiunil Jankoriciane aii
teroasü totó ta archiva cancelariei aulice scósc din lit fit şi legate în mat multe fascicule ce
portă de atipra .inseripţitinea : Tform d< Kink«.
 29

curţile nobilitare din Zamă, Petrişă, Tocă şi castelulă său din comuna Sobor-
şinti. Aradü 9 novembre 1784.
152. Contele Jankovits scrie cancelarului, că s’aü trămisă la Cosova şi Lipova
doue companii din garnisóna Temişoreî ca să păzăscă ţărmurulă stângă ală Mu­
reşului. Temişora 11 novembre 1784.
153. Sigismundfi Lovász scrie contelui A. Jankovits, că nobilii şi cetăţenii
din Aradă, consternaţi de revoluţiunea română, s’aă retrasă în castelulă de acolo.
Aradulă-noă 11 novembre 1784.
154. Episcopulă Popovicî din Yerşeţă însciinţăză pe contele Jankovits, că a
ordonată protopopiloră din ţinutulă Caransebeşului şi ală Lugojului să îngri-
jescă ca poporulă de acolo să rămână liniştită. Verşeţă 11 novembre 1784. -
155. Tabloulu sateloră din comitatulă Aradului şi din frontiera Transilvaniei
în cari rescuîaţiî aă arsă curţile şi castelele nobilitare.
156. Contele Crisloforă Nitzky, preşedintele Locotenenţeî din Buda, scrie con­
telui Jankovits, că generalulu Koppenzoller a priimită ordină să ia măsuri ca
turburările să nu se estindă şi în Ungaria. Buda 12 novembre 1784.
157. Căpitanulă armatei imperiale Festenberg relatézâ, că conducătorii rescula-
ţiloră români ară fi Salis, Sofroniă şi Horia din preună cu trei feciori aï săi.
Radna 13 novembre 1784.
158. O relaţiune despre faptele revoluţionariloră în Câmpeni, Tătărescî şi
Zamă.
159. Contele A. Jankovits scrie cancelarului, că rescuîaţiî aă atacată şi sa­
tele Galsa şi Pancota din comitatulă Aradului. Temişora 19 novembre 1784.
160. Contele A. Jankovits trămite comitatului Aradă punctele asupra cărora
să se facă interogatoră cu prisonieriî români. Temişora 18 novembre 1784.
161. Subprefectulă Adamă Deseô relatăză, că Forrai celă tenără percurge sa­
tele cu pandurii comitatului şi maltrateză pe ţăranii români în modulă celă maî
crudelă. Lipova 17 novembre 1784.
162. Contele A. Jankovits provocă pe vicecomitele Andreiă Forrai să dea
ordină ca notarulă Forrai să se abţină de la astă-felă de acte violente. Te­
mişora 19 novembre 1784.
163. Contele A. Jankovits scrie episcopului Petrovicî din A radă, că doi
preoţi români ară fi încercată să conver lései la religiunea ortodoxă pe re­
formaţii din comuna Sebeşă. Temişora 30 novembre.
164. Lista edificieloră incendiate în comitatulă Aradului.
165. Căpitanulă Werner din armata imperială, raportăză că i-a succesă a

4
 30

prinde pe căpitan ulii resculaţilorii Ribiţă, după ce a fostă maï întêiü rănită. Radna
20 novembre 1784.
166. Căpitanulă Werner însciinţăză, că între comitatulă Aradului şi ală Biho­
rului s’a trasă ună cordonă militară.
167. Căpitanulă Schirnding din armata imperială, raportăză că soldaţii aă
prinsă 16 resculaţî şi că banii din casieriele publice s’aă trămisă la casieria
centrală din Temişora. Valea mare 16 novembre 1784.
168. Contele A. Jankovits scrie locotenentei din Buda, că s'aă arestată duoj
preoţi din ţinutulă Butinuluî, cari voiaă să convertescă pe reformaţii din Sebeşă
la religiunea ortodoxă. Temişora 22 novembre 1784.
169. Contele A. Jankovits însciinţăză pe cancelarulă Eszterhâzi, că a scrisă
comitatului Aradă să nu execute sentinţele de morte asupra prisonieriloră ro­
mâni pînă va sosi densulă acolo. Temişora 26 novembre 1784.
170. Decretulă împăratului Iosifă II prin care numesce pe contele A. Jan­
kovits de comisarii regesen penlni cercetarea causeloră revoluţiuniî române.
Viena 19 novembre 1784.
171. Cancelarulă aulică comunică guvernului transilvană că monarchulă a or­
donată suspendarea procédure! sumare faţă cu prisonierii români. Viena 20 no­
vembre 1784.
172. Andreiă Forrai vice-comitele Aradului respunde contelui A. Jankovits, că
a dată ordină fiului săă să fie mal moderată cu resculaţiî. Aradă 21 novem­
bre 1784.
173. Căpitanulă Werner din armata imperială relateză, că Ribiţa căpitanulă
resculaţilorii a fostă prinsă în sătulă Zarvin prin trădarea unoră ţărani de a-
colo. Radna 22 novembre 1784.
174. Comitatulă Aradului scrie contelui A. Jankovits, că doresce să vină acolo,
de őre ce crede că densulă va face o justiţiă vindicativă şi nu va patrona pe cri­
minali. Aradă 25 novembre 1784.
175. Andreiă Forrai vice-comitele Aradului scrie contelui A. Jankovits, că pri-
sonieril de acolo fiindă toţi corifeii, densulă, în conformitate cu decretulă mo­
narchiául, trebue săi osîndăscă pe toţi 'la morte si din acestă causa nu póte sa­
tisface ordineloră sale. Aradă 25 novembre 1784.
176. Contele Jankovits «In Numele Regelui» provocă pe Andreiă Forrai să nu
execute vre-o pedăpsă de morte asupra captiviloră pînă va sosi densulă acolo.
Temişora 26 novembre 1789.
177. Căpitanulă Schirnding, din armata imperială raportăză, că duo! nobili, a­
 31

nume Forrai şi Edelsbacher, aii sosită Ia Soborşină cu 12 ţărani legaţi, intre

cari se afla şi căpitanulă Ribiţa. Valea mare 22 novembre 1784.
178. Sub-prefeetulu Adam Deseö comunică faima ce s’a răspândită, că Iuliă
Salis ar fi prinsă în Transilvania. Lipova 26 novembre 1784.
179. Căpitanulă Schirnding raportăză, că ţăranii din sătulă Allgierst aă alun­
gată de acolo pe nobilulă Edelsbacher. Soborşină 25 novembre 1784.
180 Alexiu Nopcia, vice-eomitele Hunedórei. comunică locotenenteluî Eperiesy
sciinţele ce le are comitatulă despre adunarea româniloră de la Mestécánü.
Deva 23 novembre 1784.
181. Contele A. Jankovits scrie cancelarului, că în Banatulă temeşană dom-
nesce linişte neturburată. Temişora 29 novembre 1784.
182. Comitatulă Hunedórei cere de la contele A. Jankovits să mijlocescă a se
trămite acolo mai multă armată, ca nu eum-va la priina-vérâ să năvălescă pen­
tru pradă .şi locuitorii din fera românéscâ. Deva 26 novembre 1784.
183. Nobilii din Zarandă petiţionăză la prefectulă Bornemisza să întrevină la
guvernă, ca soţiele şi copiii loră să se libereze din captivitatea româniloră
F. 1. 25 novembre 1784.
184. Comitatulă Temişoreî scrie guvernului transilvană, că a luată măsuri ca
revoluţiunea să nu trăcă şi la dânşii. Temişora 16 novembre 1784.
185. Comitatulă Temişoreî scrie contelui A. Jankovits, că a interclisă orî-ce a-
dunări ţeraniloră de acolo. Temişora 16 novembre 1784.
186. Generalulű Papilla scrie contelui A. Jankovits, că în 28 novembre va sosi
la Temişora pentru a pleca de aci la olaltă în Transilvania. Biserica-albă 27
novembre 1784.
187. Episcopulă P. Petrovici din Aradă contestă că protopopulă Atanasie
Roşu şi preotulü Nicolae Popovici s’ar fi încercată să convertescă la ortodoxiă
pe reformaţii din Sebeşă şi cere eliberarea loră din înehisore. Aradă 23 novem­
bre 1784.
188. Contele A. Jankovits scrie vice-comitelui din Caraşă, că din relatările
primite se vede că poporală din ţinutulă Oravifei şi ală Sascei ar începe a se
mişca. Temişora 30 novembre 1784.
189. Contele A. Jankovits scrie locotenenţei din Buda, că a sosită în Aradă
la olaltă cu generalulű Papilla şi după ce va termina investigaţiunea de aci va
pleca apoi la Deva. Aradulă vechiă 2 decembre 1784.
190. Armeanulă Ionă Biro se plânge la contele A. Jankovits, că venindă cu
marfă delà Viena aă confiscat’o resculaţii din Zamă, făcăndu'i o pagubă de
13,000 fi. Aradulă vechiă 2 decembre 1784.
 32

191. Contele A. Jankovits cere de la comitatulü Aradului să desemneze unü

funcţionarii, care la olaltă cu protopopulü Aradului şi cu unü oficiării din ar­
mata imperială, să îndemne poporulű a se întorce acasă. Aradulü vechiü 2 de­
cembre 1784.
192. Armeanulu Alexandru Cristof se plânge la contele Jankovits, că pe cândü
ardea Soborşinulă dînsulu trecea pe acolo cu carulü cu caii proprii şi cu 12
măjî de pesce säratü, dar l’aü prinsü resculaţiî şi i-aü luatü carulü cu pesce.
Aradü 5 decembre 1784.
193. Lista edificielorü prădate şi incendiate în comitatulü Aradului, în elitele
de 6, 7, 8, 9 şi 10 novembre 1784.
194. Cäpitanulü din armata imperială Mocsári raportézâ, că în 5 decembre
sergentulű Bubna a prinsü pe cäpitanul'ü resculaţiloru Ionü Lucaciü, încredu-
tulü lui Horia. Soborsinű 6 decembre 1784.
195. Raportulü comisiuniï mixte din comitatulü Aradului despre activitatea
sa pentru liniştirea românilorü. Aradü 8 decembre 1784.
196. Lista edificielorü devastate în comitatulü Aradului pe timpulü revoluţiuniî.
197. Unü raportü comunicată de generalulü Koppenzoller despre o împăciuire
încheiată între armata imperială cu resculaţiî din Zarandű în 29 novembre 1784-
198. Sentinţa tablei (1) din Aradü, prin care condamnă pe 42 prisonierî la
diferite pedepse de morte, pe toţî ceî-l’alţî locuitori resculaţî la pedépsa de baş-
tóne, iar, pe prunci la pedépsa de vergi. Aradü 25 novembre 1784.
199. Lista celorü mai însemnaţi rebeli din comitatulü Aradului, compusă de
comisiunea mixtă şi presentată adunării comitatului în 21 novembre 1784.
200. Ionü Aronü de Bistra, fostű capitanü în armata imperială, cere de la
contele A. Jankovits să denuméscâ o comisiune pentru investigarea causelorü
tumultului din 1782. F. d.
201. Cancelarulű Eszterházy scrie contelui A. Jankovits, că dorinţa împăra­
tului este ca dînsulü să plece imediată Ia Deva, Hunedóra şi Aiudü, unde sunt
închişi mai mulţi prisonierî români, de aci apoî să trécá la Slatna pentru a in­
vestiga plânsorile românilorü din munţii Abrudului. Viena 29 novembre 1784.
202. Conspectulű actelorü privitóre la românii din munţii Abrudulű, pe cari le-a
transpusă cancelaria contelui Antoniü Jankovits. F. d.
203. Contele A. Jankovits scrie locotenentei din Buda, că a înaintată Impe
râtului Iosifă sentinţele de morte ale celorü 42 prisonierî din Aradü. Devá 20
decembre 1784.
(1) Tabula judiciaria era tribunalulű de prima instanţă, după constituţiunea feudală a Un­
gă,ri ei şi Transilvaniei.
 204. Contele A. Jankovits înaintézâ Impëratului Iosifü II sentinţele de mórte
ale celorü 42 prisonierï d’impreună cu opiniunea sa, că investigaţiunea făcută de
comitatulă Aradului fiindű defectuosă, după ce se va întregi să se pedepséscâ
cu morte numai'unulü sah duói prisonierî. F. 1. 1Ş decembre 1784.
205. Interogatoriulă făcută de căpitanulă Schirnding cu Popa Constantină din
Zamă despre publicarea unui circulară ală lui Horia. Valea mare 30 novem­
bre 1784.
206. Interogatoriulă făcută de contele Jankovits cu Popa Constantină din Zamă.
Aradulă vechiă 4 decembre 1784.
207. Interogatoriulă făcută de căpitanulă Schirnding cu primarulă George Vulpe
din Zamă despre publicarea ordineloră lui Horia. Valea mare 30 novembre 1784.
208. Interogatoriulă făcută de contele Jankovits cu primarulă George Vulpe
din Zamă despre modulă cum a trecută revoluţiunea română în Ungaria. Aradă
4 decembre 1784.
209. Interogatoriulă făcută de contele Jankovits cu teologulă lonă Simonă de­
spre începutulă revoluţiuniî în comuna Petrişă. Aradă 7 decembre 1784.
210. Interogatoriulă făcută de contele Jankovits cu lonă Lupenciă despre ala-
culă Ardeleniloră asupra comunei Petrişă din comitatulă Aradului şi despre cău­
şele revoluţiuniî transilvane. Aradă 6 decembre 1784.
211. Interogatoriulă făcută de contele Jankovits cu Torna Micula despre pu­
blicarea ordineloră lui Horia în comuna Selisce din comitatulă Zâranduluî. Aradă
3 decembre 1784.
212. Interogatoriulă făcută de contele Jankovits cu Popa George din comuna
Selisce-Petrişă (comitatulă Aradului) pentru căuşele participării sale la re-
voluţiune. Aradă 7 decembre 1784.
213. Interogatoriulă făcută de contele Jankovits cu primarulă lonă Iancu din
comuna Temeşescî despre începutulă revoluţiuniî în Ungaria. F. d.
214. Interogatoriulă făcută de contele Jankovits cu lonă Cirţiă din comuna
Temeşescî despre revoluţiunea din comitatulă Aradului. Aradă 8 decembre 1784.
215. Interogatoriulă făcută de contele Jankovits cu George Branişcană primarulă
comunei Soborşină cu privire la revoluţiunea din comuna acésta. Aradă 8 de­
cembre 1784.
216. Interogatoriulă făcută de contele Jankovits cu prisonierulă George Ocheşu.
Aradă 9 decembre 1784.
217. Interogatoriulă făcută de contele Iankovits cu Dumitru Despotu din co­
muna Bătuţa pentru participarea dênsuluïla revoluţiune. Aradă 9 decembre 1784.
218. Locotenentulă-colonelă Schultz de Leichtenthal raportézá comunei de-
 34

spre întrevederea ce a avul’o cu Cloşca şi Ionii Horia la comuna Tibru din

Transilvania şi despre înţelegerile ce aü urmaţii între dânşii acolo. Sibiiii 14 no­
vembre 1784.
219. O resoluţiune românescă dată Un Horia de către cancelaria aulică. (Tra-
ducţiune făcută în limba germană de comanda militară din Sibiiii). Viena 13 a-
prilie f. a.
220. Locoţenentulă primarii Probst raporteză despre întâlnirea dânsului cu
Cloşca şi cu resculaţiî la Pârëulü-Turculuï. Tibru 11 novembre 1784.
221. Convenţiunea ce aü încheiat’o cinci sate resculate cu funcţionarii din 0 -
fenbaia. Ofenbaia 29 novembre 1784. '
222. Oficiulă montană din Slatna petiţionâză la Tesaurariată, să aprobe con­
venţiunea încheiată cu resculaţiî la Ofenbaia, căci la din contră viéta funcţio-
narilorü va fi în pericolü. Slatna 1 decembre 1784.
223. Lista prisonierilorü români aduşi la Câmpeni în timpulü delà 21—23 de­
cembre 1784. Câmpeni 23 decembre 1784.
224. Contele Nitzky, preşedintele Locotenentei din Buda. scrie contelui A. Jan-
kovits, că în comitatulü Bihorului aü fostü arestaţi trei preoţi români pentru că
aü ţinută cuvântări instigatore. Buda 29 novembre 1784.
225. Contele A. Jankovits cere de la comandantulă Transilvaniei să-i co­
munice măsurile ce le-a luată în contra resculaţiloră şi totă odată să-i facă cu­
noscută numerulă loră, precum şi locurile pe unde se susţină, Deva 17 de­
cembre 1784.
226. Administratorulă contelui Franciscü Gyulai arată cum s’a întâmplată de­
vastarea domeniului din comuna Trestia.
227. Treî-spre-clece ţărani şi ună preotă din închisorile de la Deva se plângă
la contele Jankovits că dânşii zacă în arestă de doi şi de trei ani, fără a fi
judecaţi pînă acumu. Deva 18 decembre 1784.
228. Comitatulü Hunedórei respunde contelui A. Jankovits că instrucţiunea
proceseloru cu prisonierii români încă nu e terminată. Deva 25 decembre 1784.
229. Declaraţiunea ce au trebuită să o facă comunele liniştite din comitatulü
Hunedórei, şi anume că se lapedă de Horia, că vorü fi credinciőse monarchului^
guvernului, autorităţiloră comitatului şi domniloră pământesc!. Mai multe exem­
plare cu deosebite date.
230. Văduva nobilului Csiszár din Michăleni descrie cum aă ucisă rescula­
ţiî pe bărbatulă sëü , cum aă prins’o pe dânsa şi aă botezat’o , cum aă osîn-
dit’o la morte şi în fine aă graţiat’o. Deva 25 decembre 1784.
231. Prefectulü Simeonü Kemény cere de la contele A. Jankovits, ca intero-
 35

galoriulű şi judecarea lui Horia şi Cloşca să se facă de autoritatea comită- •

.tuluï Alba-de-josü, şi resoluţiunea contelui Jankovits. Alba-Julia 8 ianuarie 1784. [ i i t i
232. Contele A. Jankovits comunică comandantului militară că soldaţii ar­
matei imperiale despoiă pe ţărani de haine, slănini şi bani.
233. Prefectulu Andreiă Rosenfeld raporteză contelui A. Jankovits, că în co-
mitatulü Sibiiuluî revoluţiunea a pătrunsă numai în trei sate. Sibiă 24 decem­
bre 1784.
234. O scrisóre a luî Iloria către Episcopulă Gedeonă Nichiticî. Traducţiune
făcută în limba latină. Albacă 12 novembre 1784.
235. Loeotenentulă-colonelu Karp raporteză comandeî din Sibiiă despre exce­
sele nobilimii din tóra Haţegului pe timpulă revoluţiunii. Haţegu 21 decem­
bre 1784.
236. Contele A. Jankovits admoniézá comitatulă Hunedôreï, că prisonierii
de acolo dile întregi sunt lipsiţi de pane, iar păzitorii îl despoiă de bani şi de
haine. Deva 28 decembre 1784.
237. Protopopule Josifă Sânziana din comuna Trestia se plânge la episcopulă
Nichiticî, că resculaţii îlu persecută şi n’are «unde să-şi plece capulu» Tres­
tia 6 novembre 1784.
238. Protopopulă lonu PopovicI din Hondolă se plânge la episcopală Nichi­
ticî, că abia îşi mal pôle salva vieţa dinaintea resculaţiloru. Hondolă 13 novem­
bre 1784.
239. Episcopulă Nichiticî comunică guvernului transilvană unele iniormaţiunî
cu privire la căpitanii Dibarţă, Horia şi Cloşca. Abrudă 11 decembre 1784.
240. Episcopulă Nichiticî relaleză guvernului transilvană despre lupta întîm-
plală la Michălenî între armata imperială şi între resculaţî. Michălenî 8 de­
cembre 1784.
241. Episcopulă Nichiticî raporteză guvernului transilvană despre publica­
rea amnestiel la locuitorii din munţii Abrudului. Abrudă 13 decembre 1784.
242. Popa lonu şi Popa Jafetă din Deva atestă, că tabla de acolo (1) a de­
capitată 58 prisonierl, iar 12 inşi au murită în închisori, — toţi fără de a fi
împărtăşiţi cu sântele taine. F. 1. 2615 decembre 1784.
243. Episcopulă Nichiticî raportâză contelui Jankovits despre activitatea sa
pentru liniştirea româniloru resculaţî. Deva 28 decembre 1784.
244. Investigaţiunea făcută în Vinţulu-de-josă ca privire la unele cuvinte ro­
stite de români în decursulă revoluţiunii. Vinţu-de-josă 30 novembre 1784.
(1) VedI nota de la N-rulu 198.
 245. Generalulü comandantu Fabris scrie contelui A. .Jankovits, că in închisorile
de la Alba-Julia se află peste 300 prisonierï, cari toţi vorü trebui să pâră din
causa releï siîbsistenţe. Sibiiü 28 decèmbre 1784.
246. Contele A. Jankovits scrie comitatului Hunedóra, că după informaţiunile
primite nobilii de acolo silescă pe ţărani să le facă robote şi în cjile de du­
mineci şi sărbători, şi cere desluşiri. Deva 29 decembre 1784.
247. Episcopulű Nichiticî trămite contelui Jankovits textulü originală româ-
nescü în care a fostă scrisă raportulă oculistului Molnară. Deva 31 decembre
1784.
248. Comitatulă Hunedôreï raportézâ contelui A. Jankovits, că nu póte ter­
mina procesele celoră 10 individi arestaţi, din causă că resculaţii aă risipită
archiva Zarandului.
249. Nobilimea unguréscá din ţâra Haţegului se plânge la contele A. Janko­
vits, că locotenentulă colonelă Karp a fostă presentă la devastările din Bretea-
ungurescă şi nu le-a oprită, ba încă a disă resculaţiloru, că curtea baronului
Iosifă Bornemisza să nu o ardă «fiindii că e bună pentru casarmă.»
250. Lista comuneloră din comitatulă Hunedôreï în cari s’aă devastată ave­
rile şi edificiele nobilitare.
251. Guvernulă transilvană scrie comitatului Hunedóra, că a propusă coman-
dei militare a se numi o comisiune mixtă, care să cercetéze cine sunt autorii
turburăriloră causate prin conscripţiune. Sibiiă 26 augustă 1784.
252. Guvernatorulă S. Bruckenthal ordonă <omitatului Hunedóra să facă înve-
stigaţiune, dacă este adevărată că nobilii George Vâradi şi Adamă Szabo forţezăj
pe ţărani să facă câte 6 dile robote pe săptămână, respective câte 4 cjile fiă-
care părinte de familiă. Sibiiă 18 augustă 1784.
253. Ultimatulă lui Horia după textulü comunicată contelui A. Jankovits de
către comitatulă Hunedôreï. 13 novembre 1784.
254. Prefectulă din Deva raportézâ guvernului transilvană, că locuitorii din
comuna Cigmăă, aă strigată în tîrgulă de la Oraştiă, că nu mai credă în pu-
blicaţiunile funcţionariloră administrativi. Deva 27 octobre 1784.
255. Guvernatorulă S. Bruckenthal scrie comitatului Hunedoră, că din raportulă
secretarului Ştefană Costa resultă, că turburările de acolo s’aă liniştită, de aceea
comitatulă să pună în libertate pe ţăranii închişi după ce voră suferi mai în-
teiă ună arestă de câte 8 (Iile. Sibiiă 19 octobre 1784.
256. Ana Maurer veduva lui Ştefană Szabo declară a fi aurită de la pri­
mula funcţionară ală salineloră, că între resculaţii din Zarandă se aflaă doi că-
 3f
pitanï, din cari unulă avea în mână o cruce aurită şi o stea artificială cusuţâ
pe peptü. 21 decembre 1784.
257. Nobilulă Valentină Szilvăsi declară a fi aurită de la căpitanulă armatei
imperiale Henoi, că cu ocasiunea devastării întêmplate în comuna Bretea-un-
gurescă a fostă acolo presentă şi ună străină ce vorbia limba latină, germană
şi francesă şi că dênsulü a credulă că acela era amăgitorulă Salis. Deva 23 de­
cembre 1784.
258. Prisonierulă Lăpedată Crişană declară în decursulă instrucţiunii, că ţăra­
nii resculaţl erau astă-felă informaţi, că românii din armata imperială încă voră
ţină cu dînşil. Deva 20 decembre 1784.
259. Statulu personală ală eomisiuniî Jankoviciane. Deva 1 ianuarie 1785.
260. Ţăranii din comuna Leşnică se plăngu la contele A. Jankovits, că dom­
nii pămentescl ű silescű la robote eseesive, anume pe bărbaţi să facă câte 4 dile
de lucru pe săptămână şi pe soţiele loră alte patru. Preş. 28 decembre 1784.
261. Preotulă Ştefană Lazară din Abrudă-sată se plânge la Episcopulă Ni-
chiticî, că li s’a furată potirulă din biserică şi dănşil aă suspiţiune pe ungurii
din Abrudă. Abrudă-sată 25|14 decembre 1784.
262. Popa Ionă din Deva adeveresce că 22 prisonierl condemnaţî la decapi­
tare aă fostă duşi la supliciă numai cu «Tatăl ii nostru» fără de a fi împăr­
tăşiţi cu sântele taine. Deva 22 decembre 1784.
263. Andreiă Iancso, preotulă reformată din Criştioră, declară a fi auciită de
la feeiorulă pope! românescă de acolo, că dacă nu prindeaă pe Horia în Cure-
, chiă, revoluţiunea nu erumpea pînă la Apă-botăză din 1785 şi atunci fiă-eare
iobagiă omora pe domnulă săă.
264. Contele A. Jankovits face reprobări comitatului Hunedóra, că prisonierii
de acolo suntă siliţi să cumpere apa cu bani de la directorulă închisoriloră.
* Deva 4 ianuarie 1785.
265. Magnaţii şi nobilii din comitatulă Hunedórei ceră de la contele A. Jan­
kovits, că locuitorii din comunele mal turbulente să fiă transferaţi în Bucovina.
Deva 3 ianuarie 1785.
266. Corporalulă Andreiă Kunért narăză cum aă atacată resculaţiî detaşa-
mentulă locotenentului Mesterhăzy. Ofenbaia 13 decembre 1784.
267. Ună referată despre silinţele locotenentului colonelă Kray de a pune
mâna pe scrisorile lui Horia.
268. Lista căpitaniloră şi eorporaliloră revoluţiunil din comunele Albacă, Se­
cătura, Scărişora şi Ponoră. F. d.
269. Memorandulă nobilimii din comitatulă Albel-de-josă votată în adunarea
de la Şardă. 30 decembre 1784.
O
 3g

270. Michaiü Hajdú spune că nobilulü Biro Miklós s’a dusü în tabăra română
să se rescumpere cu bani, însă resculaţiî l’aü ucisă. Ighiiă 31 decembre 1784.
271. Interogatoriulü făcută cu preotulă Gavrilă Sulară şi cu locuitorul ü Ionii
Solară din comuna Mogoşă, despre corifeii revoluţiunil din comuna Mogoşti şi
despre intenţiuniie politice ale lui Horia. Abrudü 26 decembre 1784.
272. Interogatoriulü făcută cu Adamü Mirciü din comuna Ampoiţia despre re-
voluţiunea întâmplată acolo.
273. Investigaţiunea făcută cu privire la unele cuvinte ce le-a rostită ţăra­
nul ti Titu Suciu din comitatulű Clujului. F. d.
274. Interogatoriulü făcută cu Vasile Sgârciü din Săîisce lângă Abrudü, de­
spre cele din urmă ordine ale luî Horia. Buceşu 19 decembre 1784.
275. Interogatoriulü făcută cu ţiganulă Avi Buto din Abrudü, în care acesta
declară că românii ocupândă Abrudulü au eliberată din închisori pe toţi cei a-
restaţi, între cari se afla şi dênsulü. Abrudü 6 decembre 1784.
276. Loeotenenlulü Grau raportézâ despre cuvintele ce le-a rostită preotulă
Hagi Crişănuţiă cu ocasiunea arestării sale. Abrudü 31 decembre. 1784.
277. Interogatoriulü făcută cu Cräciunü Bota, despre căpitanii ce i-a numiţii
Horia după expirarea armistiţiului, şi despre faurulu, care fabrica lăncile rescu-
latilorü. Câmpeni 12 decembre 1784.
278. Investigaţiuuea făcută cu privire la cuvintele ce le-a rostită ţeranulu
Onu Surdu cu ocasiunea luptei de la Remeţî. Abrudü 17 decembre 1784.
279. Subprefectulü Georgiü Borsai raportézâ cum s’a întâmplată prinderea că­
pitanului Uibară Ursă, şi spune că dênsulü portă o jachetă roşiă cu flori de aură.
Abrudü 26, 27 şi 29 novembre 1784.
280. Nobilulü Paulă Lőrinc;: din Abrudü declară, că sub-căpitanulu resculatiloră
Ionă Biro venindü la dênsulü i-a comunicată că : «D-nuIu Horia şi lonü Cloşca
’I daü graţia.» F. d.
281. Comisarulü Bruekenthal serie prefectului S. Kemény, că dênsulü este a-
própe sigură, că între resculaţiî români se afla şi persóne străine. Sebeşă 23
novembre 1784.
282. Subprefectulü George Antos raportézâ, că Popa din «ţărmure» a respăn-
ditu faima, că Horia nu ar zacé în închisore, ci din contră elă ar fi tractată în
Alba-Julia cu multă onóre. Mihalţu 15 ianuarie 1785.
283. Judele losifü Gedö din Abrudü constată, că din investigaţiunea făcută cu
ţeranuîă Ionii Vértanú résulta, că Horia, cându l’a denumită pe acesta de căpi-
tanü alü resculaţiloră, i-a dată şi o diplomă şi i-a făcută óre-cari cesiuni.
284. Contele A. Jankovits scrie comitatului Alba-de-josü, că plutaşii şi io-
 39

bagi! din comuna Vinţu-de-josă se plângtt că nobilii şi/funcţionarii le jăfuescă

casele, bisericele şi averile. No. 323.
285. Ţeranil români din comuna Cetea şi Şerelă informézá pe contele
ß . Jankovits despre enunciările anti-dinaslice ale unora nobili. N-riî 329, 330.
286. Ţeranulă Ionii Suciü din comuna St. lacobîi în comitatulü Turdil se plânge
la Imperatulu losifü II, că baronulü George Korda l'a despoiată de avere, l’a pe­
depsită cu 100 bastóne şi l’a aruncată în îneiiisore. 1781.
287. Funcţionarii Iosifă Veress şi Ştefană Bessenyei declară a fi auditu, că
românii de aceea aă cerută arme fundă că ţera nu este a unguriloră ci a ro­
mâniloră. Bueerdia-vinósa 13 septembre 1784.
288. Investigafiunea făcută în sătulă Gerbău. Martorulă Ştefană Szentpăli re­
iat ('vă cuvintele ce le-a rostită ţeranulă Florea Cosrna cu raportă la drepturile
româniloră din Transilvania. 8 ianuarie 1785.
289. Inlerogaloriulă făcută cu soldatul» Ladislaă Joşi, despre cuvintele ce le-aă
rostită nisce ţărani din comuna Remeţi, cândă a sosită armata imperială acolo.
Slatna 8 ianuarie 1785.
290. Subprefeclulă George Antos raportăză prefectului S. Kemény, despre faima
ce s'a respândită, că Horia ar fi tractată în Alba-Julia cu multă onóre. Mihalţiă
9 ianuarie 1785.
291. Evreul» iosifă Sarnuel din Alba-Julia se plânge la contele Jankovits, că
dênsulü, împreună cu sofia sa şi cu unii altă companion», s’a dusă în Zarandu
să văndă băuturi şi alte mărfuri, dar i-aîi prinsă resculaţiî din Bradu, le-aă tăiată
bărbile, i-att desbrăcatu de haine, apoi le-aă turnată apă peste capă dieendă că
vreaă să'I boteze şi să-I facă români. Alba-Julia 15 ianuarie 1785.
292. Locotenentulă-colonelă Kray comunică informaţiunile primite despre adu­
nările româniloră de la Mestécánu şi de ia Criştioră. Alba-JuliaJ 6 ianuarie 1785.
293. Prefectulă Jonă Csáky raporiézá contelui A. Jankovits despre comunele
revoltate în comitatulü Clujului. Cluj» 16 ianuarie 1785.
294. Guvernatorulă S. Bruckenthal scrie contelui Jankovits, că a înaintată îm­
păratului o adresă cu privire la dificultăţile ce se pot.ă nasce dacă se voră de­
numi funcţionari saşi în comitate. Sibiiu 5 ianuarie 1785.
295. Interogaforiulă făcută de Dumitru Eustalievics secretarul» Episcopului Ni-
chiticl cu Popa Costană din Criştioră, despre cari ea îinpërâtéscâ ce a <jisă că
o are la densul», şi despre cununarea ţăranului Ionă Sêrbu cu fica unul subpre-
f'ectă ungur». Abrudă 14-13 decembre 1784.
296. Interogaforiulă făcută de Dumitra EustatievicI cu Popa Avramă din Ui-
bărescî despre revoluţiunea din comuna Ribiţa. Abrudă 14/3 decembre 1784.
 40

297. Raportulű comitatului Alba-de-josă despre participarea luï Horia la tu-

multulű din 1782. Alba-Julia 20 ianuarie 1785.
298. Pădurarulă Antonă Meitzer raportézâ inspectorului silvicü Andreii! Zelinka
despre prinderea luï Horia şi Cloşca. Abrudü 1 ianuarie 1785.
299. Cuvintele rostite de ţeranulu Michaiă Bretianu în tîrgulă de la Santa-
Maria (20 septembre 1784). Comuna Ostrovă petiţiondză pentru eliberarea den­
sului din închisorea de la Deva. 28 decembre 1784.
300. Comisarulü Mich. Bruckenthal protestézâ la contele A. Jankovits în con­
tra transportării luï Horia prin comitatulű Hunedôreï. Alba-Julia 2 februarie
1785.
301. Contele A. Jankovits rëspunde lui Mich. Bruckenthal, ca nu póte să ac­
cepte consiliele sale. Alba-Julia 3 februarie 1785.
302. Contele A. Jankovits rëspunde comisarului Mich. Bruckenthal, că nu-lü
póte admite să fiă presentű la interogatorulii hű Horia, Cloşca şi Cri.şană.
303. Impëratulu Iosifű II reformézá sentinţa comitatului Aradü relativă Ia
prisonieriï românï, schimbândă pedépsa de morte în muncă silnică de la 1-3 ani.
Viena 10 ianuarie 1785.
304. Comandantului Fabris scrie contelui A. Jankovits, că după relatările pri­
mite'de la comanda din Buda soţia lui Horia încă nu s'a putută prinde. Sibiiă
11 februarie 1785.
305. Comandantulă generalii Fabris scrie contelui A. Jankovits, că Popa Ni-
culae, care după cum se spune a trecută în România, ca să formeze acolo unu
corpă de 600 voluntari, a fostă arestată în urma intervenţiunii agenţiei din
Bucuresci, şi că principele României a promisă a'lă extrada, rogându-se numai
ca menţionatulă preotă să nu fiă pedepsită cu morte. Sibiiă 8 februarie 1785.
306. Comandantulă militară din Orăştiă raportézâ, că funcţionarii civili ai co­
mitatului Hunedóra terorisézá pe ţăranii din comunele Peştişulă-de-susă şi Lă-
puşnică pentru ca să restituescă lucrurile luate. Oraştiă, 2 februarie 1785.
307. Locotenentulă-colonelă Kray raportézâ, că numele adevărată ală căpita­
nului revoluţionară Franzilla este Ionă Ferţială saă Stefu. Slatna 16 februarie
1785.
308. Descrierea personală a lui Ionă Ferţială. Slatna 19 februarie 1785.
309. Martorulă Ştefană Albert relatézâ ameninţările româniloră, că la pri­
măvară vorn începe de nou revoluţiunea. Alba-Julia 17 ianuarie 1785.
310. Nobilii Ştefană Boér şi Ladislaă Andrási certifică a fi auijită, că ună
soldată grăniceră a declarată, că în douë săptămâni românii voră fi domni pe­
ste totă Transilvania. Alba-Julia 20 ianuarie 1785.
311. Administratorii domenieloră Székelly şi Teleki atestă, că locotenentulă
 41

Probst le-a declaraţii, că în conformitate cu scrisórea ce o are la sine, orî-ee

altă naţiune şi religiune din Transilvania, afară de cea română şi catolică, tre-
bue exterminată. Cricăii 17 ianuarie 1785.
312. Protopopii Coţiă şi Popovicî se plângă la Episcopulă Nichitici, că no­
bilii nu le mai permită a umbla cu crucea pe la poporéniï sëï. F. 1. 15 ianuarie
1785.
313. Comandantulă Fabris cere de la cont ele Jankovits să-i comunice actul ii
instrucţiunii lui Horia. Sibiiă 21 februarie 1785.
314. Contele A. Jankovits respunde comandantului Fabris căi-a comunicată
totă ce a credută necesară. Alba-Julia 24 februarie 1785.
315. Contele A. Jankovits scrie comitateloră Hunédora, Alba-de-josă, Sibiiă
si Clujă, că pe dina de 28 februarie 1785 să trămită la Alba-Julia câte 6 lo­
cuitori din fiă-care comună (1). Alba-Julia 23 februare 1785.
316. Locotenentulă-colonelă Kray raportézâ, că în casa luî Nicula Criste din
Albacă s’aă aflată 12 scrisori de a luî Horia şi o carte tipărită in trei limbi, cu
care ară fi amăgită densulă poporală. Slatna 23 februarie 1785.
317. Iosifă Podivinski din Slatna relateză cum i’a suecesă densului să pună
mâna pe chârtiele luî Horia. Slatna 1 martie 1785.
318. Subprefecţii Ştefană Kristsorî şi Béla Kristsori comunică unele enunciărî
ale româniloră din Zarandă. Criştioră 17 februarie 1785.
319. Contele A. Jankovits scrie prefectului S. Kemenyi să’î trămiţă câtă mai
in grabă interogatoriulă făcută cu Popa Niculae, pe care după cum se dice, l’a
trimisă Horia în Moldova. Temişora 18 martie 1785.
320. Inlerogaloriulă Popeî Mateiu din St. Andreaşî cu privire la intenţiunile luî
Ionă Ferţială de a începe din noă revoluţiunea, cu maî multe puteri şi cu ună
plană maî bună de câtă Horia. Alba-Julia 9 martie 1785.
321. Interogatoriulă luî Ionă Ferţială din Secărembă cu privire la seopulu dên-
suluï de a începe o nouă revoluţiune. Alba-Julia 11 martie 1785.
322. Interogatoriulă Popeî Nicolae saă Nicolae Clièrstea din Oraştiă, despre că­
lătoria densului în ţâra românésca. Alba-Julia 11 martie 1785.
323. Interogatoriulă căpitanului Uibară Ursă, despre participarea dènsuluï la
revoluţiune şi despre ordinele lui Horia. Alba-Julia 22 novembre 1784.
324. Interogatoriulă făcută cu Toma Bugnară, despre prinderea lui Horia în
comuna Buciumă. Alba-Julia 1 februarie 1785.
325. Interogatoriulă făcută cu Toma Bugnară înaintea comisiunii regesei. Alba-
Julia 3 februarie 1785.

(1) Contele Jankovits nu descopere motivulü : pentru a fi presenţî la esecutarea lui H. şi C.

 42

326. Interogatoriulü fäcutü cu Onu Costinaşu, despre prinderea iui Horia în co­
muna Buciumă. Alba-3ulia 3 februarie 1785.
327. Corporalulű I. Szerencsés descrie captivitatea sa la românii din Zarandă.
Alba-Julia 11 decembre 1784.
328. Interogatoriulü fäcutü cu Chiforă Bota din comüna Muşca, despre ordinele
lui Horia de a se fabrica lănci.
\ 329. Interogatoriulü fäcutü cu preotulü Gavrilă Sularü din Mogoşă, despre mo­
dulă cum aü sositü răsculaţii acolo. Abrudu 26 decembre 1784.
330. Interogatoriulü fäcutü cu Ignatü Ursü primarulű comunei Muşca despre
venirea lui Horia Ia dănşiî.
331. Interogatoriulü fäcutü cu Torna Pătruţă din Muşca, cum l’a numită Ho­
ria pe dênsulü căpitană şi ce ordine i-a dată. Abrudu 11 februarie 1785.
332. Interogatoriulü făcută cu Toma Pëtrutâ înaintea comisiuniî regesei.
333. Interogatoriulü făcută cu Vasile Macaveïü d:n comuna Muşca, despre
venirea lui Horia în casa dênsuluï. Alba-Julia 29 ianuarie 1785.
334. Interogatoriulü fäcutü cu preotulü Petru lancu din Lup.şa, despre actele
esecutate de Cloşca acolo. Alba-Julia 3 decembre 1784.
335. Corporalulű Franciscű Missics descrie captivitatea sa Ia românii din Za-
randü. Alba-Julia 5 februarie 1785.
336. Interogatoriulü făcută cu Petru Tsaki din comuna Poiana, despre aduna­
rea din Curechiü. Deva 12 februarie 1785.
337. Corporalulű I. Szerenlsés descrie întrevederea oculistului Molnarü cu că-
pitanulü George Crişanu, la care a fostă şi dênsulü presentü. Slatna 21 novem­
bre 1784.
338. Crângulu-Sohodoluluî declară subprefectului George Bisztrai că .se su­
pune ordineloră împărătesei. Sohodolű 3 decembre 1784.
339. Horia scrie subprefectului G. Bisztrai să trămită Ia dênsulü pe românulă
Cbendi, ca să-î lucre de pe cărţile cele împărătesei. F. 1, 11 novembre 1784.
340. O serisőre subsemnată Nicula Petru către subprefectulű G. Bisztrai ca
să vină la dênsulü în Aradit. F. d.
341. Circularulü lui Horia pentru adunarea din Geoagiü. F. d.
342. 0 listă despre diferite raporturi militare, ce le-aă înaintată comandanţii
corpuriloră de operaţiune la comanda din Alba-Julia.
343. Scfisórea funcţionarului Carolü Britnek, prin care comunică comitatului
Hunedóra ultimatulă lui Horia. Şoim uşii 11 novembre 1784.
344. Locotenentulü-colonelü Schultz raportézá despre întrevederea ce a avut-o
cu Horia şi Cloşca la Câmpeni. Sebeşă 24 novembre 1784.
 345. Funeţionarulă Franciscű Prunetter scrie oficiului montanü, că Horia se
află în Gura-Albacului şi s’ar puté prinde cu câţî-va omeni incredufl Ofen-
baia 12 novembre 1784.
346. Locotenentulă-colonelu Kray scrie cofnandei din Alba Julia, că va aduce
armele lui Horia şi Cloşca cândü va trece densulă pe acolo, precum şi traista
şi sigilulű lui Horia. Abrudă 5 ianuarie 1785.
347. Interogatoriulă ţăranului Nistorü Şoca cu privire la persona şi intenţiu-
nile lui Horia. F. d.
348. Raporlulű sergentului Martinü Wolf, despre cuvintele ce le-a rostită Horia
către subcorporalulă Alexandru Bola. Alba-Julia 5 ianuarie 1785.
349. Testamentum lui Horia şi Cloşca scrisă de preotulă Nicolae Raţă din
Maeriï Albeî-Julie. Preş. 2 martie 1785.
350. Interogatoriulu făcută de contele A. Jankovits cu Horia saă Ursă Nicola,
118 întrebări şi respunsuri, începută în 28 ianuarie şi terminată în 24 februarie
1785.
351. Interogatoriulu făcută de contele Jankovits cu căpitanulu Cloşca, 134 în­
trebări şi respunsuri, începută în 26 ianuarie şi terminată în 24 februarie 1785.
352. Interogatoriulu făcută de contele A. Jankovits cu căpitanulu George Cri-
şană, începută la 2 februarie şi încheiată la 14 februarie 1785; 47 întrebări şi
respunsuri.
353. Interogatoriulu lin Alexandru Chendi din Câmpeni cu privire Ia corespon­
denţa ce a scris’o densulă din ordinulă luî Horia. Alba-Julia 28 ianuarie 1784.
354. Interogatoriulă preliminară făcută cu George Grişană în Abrudă. 30 ia­
nuarie 1785.
355. Declaraţiunea ce a făcut’o Alexandru Chendi înaintea locotenentuluî-
colonelă Kray, cu privire la intenţiunile şi actele luî Horia. Abrudă 5 ianua­
rie 1785.
356. Interogatoriulă făcută cu Vasile Avramă din comuna Lupsa, despre cu­
vintele ce le-a rostită locotenentulă-colonelă Schultz cu ocasiunea întrevederii
de la Tibru. Turda 29 novembre 1784.
357. Interogatoriulu făcută cu George Marcu din Criştioră, despre adunarea de
la Mestecăm!. Alba-Julia 1 februarie 1785.
358. Interogatoriulu făcută cu Adamă Giurgiă în comuna Criştioră, totă cu
privire la adunarea din Mestecăm! etc. Alba-Julia 1 februarie 1785.
359. Sentinţa pronunţată de contele A. Jankovits în contra luî Horia şi Cloşca.
Texlulă originală în limba germană. Alba-Julia 26 februarie 1785.
360. Sentinţa pronunţată de contele A. Jankovits în contra lui G. Crişană
după mórtea acestuia. (Orig. germ.) Alba-Julia 14 februarie 1785.
 ù

III. Din Archiva guvernului transilvanii.

\j Sfii. Rescriptulu Impëratuluï íosifü II către guvernulă transilvană prin care

şi-arată adânca mâhnire, că nobilii în douë locuri, fără de a avé dreptulă, au
condamnată la morte şi aă executată 100 prisonieri. Viena 22 novembre 1784.
362. Patenta guvernului transilvană prin care se publică amnestia generală.
Sibiiă 30 novembre 1784.
v 363. Episcopulă G. Nichitici raportézâ guvernului transilvană despre activi­
tatea sa pentru liniştirea poporului. Deva 2 decembre 1784.
- 364. Scrisórea Popeî George din comuna Bâcia şi a Popeï Solomonă din Visca,
către Episcopulă Nichitici prin care îî arată că satele loră s’aă liniştită. Bacia
13 novembre st. v. 1784.
365. Protopopulă Iosifă Sânziana relatézá Episcopului Nichitici despre satele
din Zarandu cari aă promisă a se supune şi cari mai persistă în revoluţiune.
Deva 21 novembre 1784.
v, 366. Guvernulă transilvană scrie Episcopului Nichitici să declare poporului,
că mai întêiü să depună armele şi apoi să ceră a i se face dreptate. Sibiiă, exp.
6 decembre 1784.
N./ 367. Comisarulă Michaiă Bruckenthal raportézâ guvernului transilvană despre
înfrângerea loc.-col. Schultz la comuna Remeti. Sebeşă 2 decembre 1784.
v 368. Guvernulă transilvană scrie comisarului Mich. Brukenthal cu privire la
intertenţia prisonieriloră români.
369. Episcopulă Nichitici relatézá guvernului transilvană despre silinţele sale
pentru liniştirea poporului. Sibiiă 6 septembre 1784.
370. Interogaloriulă făcută cu Josifu ală Popeî din comuna Sulighetă, despre
ataculă resculaţiloru asupra Devei şi despre cuvintele luî Horia către împera-
tulu Iosifă: la olaltă cu
371. Interogatoriulă luî Adamu Părăă din Sulighetă cu privire la autorulă
revoluţiuniî române. Deva 8 novembre 1784.
372. Vice-comitele lonă Zejk raportézâ guvernului transilvană despre ataculă
resculaţiloră asupra Devei şi despre executarea prisonieriloră. Deva 8 novem­
bre 1784.
v 373. Guvernulă transilvană dojenesce pe Zejk pentru executarea prisonieriloră
români. Sibiiă 11 novembre 1784.
374. Iosifă Leithner, administratorulă domeniului fiscală din Hunedóra, relatézá,
că nobilii refugiaţi în castelălă de acolo aă condamnată la morte pe 115 pri­
sonierî, dar, temêndu-se a executa sentinţa, aă rugată pe autoritatea din Deva să’i
decapiteze acolo, mai înainte înse de a sosi respunsulă a venită locotenentulă
Kaliani cu armata imperială şi a eliberată pe toţi prisonieriî. Hunedóra 14 no­
vembre 1784.
375. Josifă Leithner trămite tesaurariatuluî ăltimatulă luî Horia după cum
i l’aă comunicată funcţionarii comitatului Hunedóra. F. d.
376. Ultimatulă ‘tui Horia după textulă comunicată luî Leithner.
377. Guvernulă transilvană protestézâ la comandantulă Preiss, fundă că a
pusă în libertate pe prisonieriî din castelulă Hunedoreî. Sibiiă 19 novembre
1784.
378. Generalulă Preiss întrebă pe guvernulă transilvană, dacă este şi acum
de părere să procédá cu forţa în contra resculaţiloră. Sibiiă 28 novembre 1784.
379. Baronulă Antoniă Orbană, contele Grigorie Kuun, baronulă Josifă
Györffi şi Ionă Balog se plângă la guvernulă transilvană, că resculaţiî le-aă
prefăcută în cenuşă edificiele şi dânşii aă scăpată numai cu viéta în Sibiiă,
Preş. 27 novembre 1784.
380. Guvernulă transilvană comunică celoră patru comitate ordinulă împă­
ratului Iosifă prin care suspendă procedura sumară în contra prisonieriloră. Si­
biiă 30 novembre 1784.
381. Comisarulă Mich. Bruckenthal înaintézâ guvernuluî transilvană listele
prisonieriloră, carî aă fostă condamnaţi la morte după plecarea contelui A. Jan-
kovits din Alba-Julia. Sibiiă 8 augustă 1785.
382. Lista prisonieriloră condamnaţi la morte in comitatulă Clujului şi ală
Turdiî.
383. Lista prisonieriloră condamnaţi la morte în comitatulă Albeî-de-josă.
384. Interogatoriulă făcută cu prisonieriî Nicula Sêrbu, Petru Petrescu, Lăpe-
dată Vereă, Tănasie Rëu, Ionă Solnocă, loja Hegedűs, Nicula Petru şi Filimonă
Grozur, despre ataculă resculaţiloră asupra Devei, şi despre autorulă revoluţiuniî.
Deva 8 novembre 1784.
385. Vice-comitele Hunedoreî Ionă Zejk raportéza guvernuluî transilvană, că
a decapitată 34 prisonierî. Deva 10 novembre 1784.
386. Moise Vâradi cere autorisarea vice-comiteluî Zejk ca să încépâ şi dên-
sulă procedura sumară cu captivii din castelulă Hunedoreî. Hunedóra 9 novem­
bre 1784.
387. Guvernulă transilvană desaprobă din nuoă executarea captiviloră din
Deva. Sibiiă 12 novembre 1784.
388. Comisarulă Michaiă Bruckenthal însciinţeză pe guvernulă transilvană, că
locotenentulă-colonelă Schultz a avută o nouă întrevedere cu resculaţiî la Câm­
peni. Sebeşă 24 novembre 1784.
6
 389. Maiorulă Stoianich din armata imperială raportézâ comandei despre lup­
tele de la Deva, şi arată că nobilimea de acolo a executată pe toţi prisonierii.
Deva 10 novembre 1784.
390. Comanda generală protestézá la guvernă în contra executării prisonie-
riloră. Sibiiă 12 novembre 1784. , .
391. Prefectulă S. Keményi protestézá la guvernă în contra convenţiuniî ce
aă încheiat-o reseulaţiî cu funcţionarii din Otenbaia, în înţelesulă căreia pe vii­
torii nici ună ungură să nu mai potă avé domiciliulă săă acolo. Alba-Julia 4-'
decembre 1784.
392. Patenta guvernului transilvană către românii resculaţî. prin care ’î pro­
vocă a se întorce iarăşi la ascultare şi supunere. Sibiiă 11 decertibre 1784.
393. Nota guvernului transilvană către comitatele vecine din Ungaria prin
care le însciinţeză, că în Transilvania a eruptă revoluţiunea şi le rogă a lua
măsuri ca reseulaţiî să nu potă scăpa acolo. Sibiiă 11 novembre 1784.
394. Comanda generală comunică guvernului transilvană măsurile militare or­
donate în contra resculaţiloră. Sibiiă 6 novembre 1784.
395. Generalulă Preiss scrie tesaurariatuluî, că nn e consultă a se aproba
convenţiunea, ce aă încheiat’o cele cincî sate resculate cu funcţionarii din Ofen-
baia, de órece armata imperială ca să potă supune şi pe cei-alalţi resculaţî, tre-
bue să trécâ peste teritoriulă acestoră comune, pe cândă textulă convenţiuniî
nu permite trecerea, de aceea densulă este de părere a se respinge conven­
ţiunea. Sibiiă 4 decembre 1784.
396. Tesaurariatulă comunică guvernului, că se unesce cu părerea ăomandeî
militare să nu se aprobe convenţiunea de la Ofenbaia. Sibiiă 5 decembre 1784.
397. Comandantulă Preiss scrie guvernului transilvană, că dacă voesce, den­
sulă este gata să trămită în contra resculaţiloră şi cele două divisiunî cari se
află în comunele Rupea şi Nocrigă. Sibiiă 7 novembre 1784.
398. Guvernulă transilvană comunică comandantului Preiss, că a făcută dis-
posiţiunî pentru aprovisionarea armatei. Sibiiă 7 novembre 1784.
399. Guvernulă transilvană invită pe episcopulă Nichitieï să plece la olaltă
cu armata, pentru, ca se linişiescă poporală resculată. Sibiiă 7 novembre 1784.
400. Guvernulă transilvană dojenesce pe baronulă Bornemisza prefectulă Hu-
nedórei că şi-a părăsită postulă şi a fugită la Sibiiă, în consecinţă ’î ordonă
să plece imediată în comilatulă săă. Sibiiă 7 novembre 1784.
401. Guvernulă transilvană numesce duoi comisari civili pentru aprovisiona­
rea armatei. Sibiiă 7 novembre 1784.
402. Guvernulă transilvană invită pe comisarulă M. Bruckénthal să caute în
 47

tre tëranï unü omü incredulă, care să mérga la Horia spre a’lü spiona despre
eausele revoluţiuniî. Sibiiă 11 novembre 1784.
403. Guvernulă transilvană protestézâ la comandantulă militară, că locotenen-
tulă-colonelă Schultz a avută o «ouă întrevedere cu resculaţiî. Sibiiă 25 novem- 1J
bre 1784.
404. Tesaurariatulă scrie guvernului, că resculaţiî aă tăiată pădurile şi aă în­
chisă drumurile de comunicaţiune. Sibiiă 2 decembre 1784.
405. Guvernulă transilvană raportézà Impëratuluï Iosifă II despre mişcările şi
actele executate de resculaţiî români pînă la 13 novembre 1784. Sibiiă. 13 no-
vembre 1784.
406. Impëratulü Iosifă II înviiă pe guvernulă transilvană a’şî da opiniunea : cum
să se pedepsescă arendaşii armeni, cari portă cea maî mare culpă pentru tumul-
ţulă din 1782. Yiena 1786.
407. Comisarulă Michaiă Bruckenthal raportézà guvernului transilvană despre v
eausele tumultului din 1782. Slatna 23 iuliă 1785.
408. Lista' ţeraniloră arestaţi pentru tumultulă din 1782. Slatna 18 iuliă 1785. ţ/
409. Lista cheltueliloră la carî aă fostă condamnaţi ţăranii cei osîndiţl pentru v/
tumultulă din 1782.
410. Sentinţa Forului domenială în contra lui Simoca Cotoşelu, George Buzgără,
Toma Petru, Ionă Dinişiă, Avramă Napú, Ilie Garşa, Petru Leba, Petru Coroiă.
Gavrilă Helară, şi Lupu Coroiă, pentru tumultulă din 1782.
411. Sentinţa Forului domenială din Slatna în contra lui Simeonă Bostană,
Ândrieşiă Pascu. Dumitru Todea, Ursă Gomboşă şi Petru Manciu. Slatna 11 t/
augustă 1778.
412. Relaţiunea lui George Dévai asupra tumultului din 1782. Slatna v
25 maiă 1772.ţ_0 l'i )
413. Lista părinţiloru de familiă, cari aă fostă condamnaţi la transferare în
Banată 1786.
414. Lista ţeraniloră necăsătoriţi osîndiţi la transferare. 1786.
415. Raportulă comisarului Michaiă Bruckenthal, prin care inaintézá. guvernu- v
lui transilvană listele menţionate mai susă. Sibiiă 19 ianuarie 1786.
416. Guvernulă transilvană ordonă prefectului din Clujă să trămită comisa-
rului Bruckenthal lista ţeraniloră condamnaţi la transferare. Referată, 1786.
417. Decisiunea guvernului transilvană asupra petiţiunii comunei Slatna, ce o
înaintase la Impëratulâ Iosifă în anulă 1783, cu privire la asupririle funcţiona-
riloră. Sibiiă 9 maiă 1786.
418. Contele A, Jankovits cere de la guvernulă transilvană săi comunice tote v

i
ordinele adresate comitateloră în cestiunea revoluţiunii române. Deva 17 de­
cembre 1784.
419. Lista ţăraniloră transferaţi, între cari s’a împărţiţii suma de 98 fl. 38 cr_ •
ce a resultatú din vêndarea averii lorii. Sibiiü 31 augustă 1790.
420. Lista ţăraniloră transferaţi, între cari s’a împărţită suma de 459 fl. 5 \'s cr.
preţuia averii loră vêndute. Sibiiü 31 augustă 1790.
421. 'Lista ţăraniloră transferaţi, cari din averea vêndutâ aă primită toţi la
olaltă suma de 23 fl. 12 cr. 1790.
422. Lista ţăraniloră transferaţi, înfre cari s’a îrăpărţită suma de 140 fl. 25 cr.
ecuivalentulă averii loră vêndute. 1790.
423. Lista ţăraniloră transferaţi, a căroră avere se vênduse, dar pînă la anulă
1790 încă nu primise nimică din prăţulă ce le competea. Sibiiă 31 augustă 1790.
424. Raportulă generalului Pfefferkorn despre o convorbire avută cu ţăranii
din Boiană, cari mergeaă, la Alba-Julia să se înscrie ca militari. Mediaşă 26
augustă 1784.
425. Comandantulă Preiss respunde guvernatorului Bruckenthal, că nu póte
numi nici ună oficieră în comisiunea ordonată spre a cerceta căuşele turbură-
riloră provenite din conscripţiune. Sibiiă 28 augustă 1784.
426. Locotenentulă-colonelă Karp raportezi comandeî despre abusurile şi asu­
pririle unoră nobili din ţăra Haţegului. Haţegă 23 augustă 1784.
427. Locotenentălă-colonelă Karp comunică comandeî faima respăndită : că
ţăranii din ţâra Haţegului voră începe violenţele cu ocasiunea têrguluï celui
mare, dacă nu li se voră da arme. Haţegă 24 augustă 1784.
428. Primăria din Orăştiă scrie guvernului, că resculaţii voescă să facă ună
noă atacă asupra Devei. Orăştiă 21 novembre 1784.
429. Colonelulă Sburlati raportézá comandeî, că între ţăranii de pe Streiă şi
Mureşă mai domnesce încă mare nemulţumire. Orlată 8 septembre ‘ 1784.
430. Primăria din Abrudu raportézâ guvernului, că furórea resculaţiloră a ţi­
nută acolo 3 dile şi 2 nopţi. Abrudă 15 novembre 1784.
431. Comisarulă M. Bruckentha propune guvernului a transfera în Banată
şi pe ungurulă Ionă Jări din Trăscăă, care a participată Ia revoluţiune d’im-
preună cu românii. Sibiiă 20 ianuarie 1786.
432. Curtea de compturi raporteză guvernului, că suma de 320 fl. 49 cr.- nu
s’a putută distribui ţăraniloră transferaţi, din causă că nu se scie din a cui a-
vere s’a încasată. Sibiiă 31 augustă 1790.
433. Guvernulă transilvană scrie comandeî, că dênsula este de părere, că cei
osîndiţi la transferare să câlëtoréscà pe spesele proprie dacă aă avere. Sibiiă
3 ianuarie 1786.
 49
434. Comanda militară întrăbă pe guvernă, cum să transporter familiele şi ^
averea celorö osîndiţi la expatriare. Sibiirt 11 ianuarie 1786.

IV. Din Archiva Consiliului de Locotenentă în Bucla.

435. Locotenenţa din Buda scrie cancelarului aulică, că spiritulă de re-

voluţiune începe a pătrunde şi în comitatulă Beregă şi în oraşele Haiduci-
lorü. Buda (17) decembre 1784.
436. Impăratulă Iosifă IIf informată că esistă periculă de a se revolta şi
lucrătorii din salinele Maramurësuhn, numesce pe iosifă Majlath de comisară
peste ţinutulă de acolo. Viena 25 decembre 1784.
437. Ordinulă împăratului Iosifă către Locotenenţa din Buda, prin care
numesce pe Iosifă Majlath de comisară peste comitatele Beregă, MaramureşQ
şi cetăţile Haiduciloră. Viena 28 decembre 1784.
438. Superiorulă Piariştiloră din Bistriţa scrie, că în revoluţiunea română
a participată şi Salis, Ladislaă Popă şi Samuilă Marţi. Bistriţa 13 ianuarie 1785. J
439. Măsurile de apărare votate de comitatulă Maramureşului în adunarea v
de Ia Sighetă, 20 decembre 1784.
440 Măsurile de apărare ale comitatului Maramurăşă votate în adunarea de ^
la Sighetă, 13 decembre 1784.
441. Sigismundă Komjăthi raportăză Locotenentei, că Maramurăşulu este v
liniştită. Sighetă 19 ianuarie, 1785.
442. Vice-comiţele Bessenyei din comitatulă Bereg trămite Locotenentei v
ună desemnă de pe medalia lui Horia. Muncaciă 23 ianuarie 1785.
443. Ladislaă Szuhănyi vice-comitele Satmarului relatăză despre Horia, me­
dalia sa, precum şi despre căplanulă de curte Orha, Caroiulă-mare 16 ianua­
rie 1785.
444. Generalulă Splényi scrie Comitatului Bereg, că pentru siguranţa lini- ,,
şti! a trămisă două companie, una la Muncaciă şi alta la Beregsaşă.

V. Din Archiva Comitatului Bihorü.

445. Locotenenţa din Buda trămite comitatului descrierea personală a lui \
Ignaţiă Salis de Salfeld. Buda 8 octobre 1784.
446. Descrierea persónei lui Jgn. Salis de Salfeld. Viena 23 septem­
bre 1784.
447. Locotenenţa din Buda însciinţăză pe comitatulă Bihorului, că M. S-
Impăratută a hotărîtă ună premiă de 100 galbeni pentru acela, care va prinde
pe Salis, saă pe vre unulă din emisarii lui. Buda 25 octobre 1784.
448 Comisarulă Mihaiă Bruckental scrie guvernului transilvană, că socia
 50

lui Horia, încă de la îneeputulü revoluţiuniî, á trecută la Calota în ţinutulă

Beiuşuluî. Sebeşă 4 novembre. 1784.
449. Vice-eomitele Bihorului comunică adunării comitatului, că soeia lui
3Í
Horia, după cum se spune, nu trăesce de şepte anï cu dênsulü, că a cău-
tat’o şi nu a putut’o afla în ţinutulă Beiuşuluî. Orade 3 ianuarie 1785.
450. Comitatulă Aradului rogă pe comitatulă Bihorului se prindă pe re-
voluţionarulă Petru Buciă, care a scăpată cu fuga. Registrulă comitatului din V
anulă 1785.
451. Impëratula Iosifă II graţieză şi ordonă să remană ' nepedepsiţî ro­
mână, cari aă prinsă pe vice-comitele Forrai şi l’aă dusă cu sine în pă­ v
dure. Viena 3 augustă 1784 •
452. Sentinţele comitatului Bihoră cu privire la falsificatorulă de monete
V
Jonă Diculă şi prisonierulă Todoră Cioncă. Orade 29 novembre 1784.
453. Comitatulă Bihorului osândesce pe prisonierulă Ionă Sorea la 80 de
bastóne. Orade 24 ianuarie'. 1785.
454. O relaţiune despre începutulă revoluţiuniî române. F. d. V

455. Subprefectulă Ladislaă Popă relatpză despre adunarea româniloră

delà Mestéeánd. Bradă 1 novembre 1784.
456. Popa Dumitru din comuna Aciua spune, că între resculaţu din Zarandă
\J
se află şi ună omă blondă, frumosă la faţă şi care se vedea a sei carte.
Investigaţiunea făcută în comuna Vascăă la 16 novembre 1784.
457. Subprefectulă Michaiă Popă relatézâ, că a prinsă pe pop’a din Lehe-
V
cenî care a strigată în publică : Lasă să ardă că eî aă adunată! Vascăă
20 novembre 1784.
458. Vice-comitele Aradului A. Forrai scrie vice-comiteluî din Bihoră : că v
a pierdută totă averea adunată din tinereţele sale şi durnnecjeă să-î apere şi
pe denşiî de furia româniloră. Aradă 26 novembre. 1784.
459. Generalulă Sturm scrie vice-comiteluî din Bihoră, că nu póte retrage V

armata delà pasulă Laculuî-negru. Orade 12 decembre 1784.

460. Martorulă Todoră Balaşiă spune, că preotulă din Leheceni a strigată
V
în publică : de ară aduce dumnedeă pe resculaţî aici, că de n’a fi mai bine.
mai rëü nu póte fi, şi dacă aă arsă grâulu, lasă să-lă ai’4ă, că ală loră a fostă etc.
Investigaţiunea făcută în comuna Vascăă, 2 decembre 1784.
461. Generalulă Sturm scrie vice-comiteluî din Bihoră despre fetele no­
V7
bile carî aă cădută în captivitatea româniloră. Scrisóre confidenţială. Hălma-
giă 29 decembre 1784.
462. Locotenentulă Rausch scrie unui căpitană, că Principii româniloră V
Horia si Cloşca sunt prinşi. Slatna 1 ianuarie 1785
 463 Comerciantulü Demetriu Costa descrie intrarea reseulaţiloră în co­
muna Câmpeni. Investigaţiunea făcută in comuna Vascäü, 17 novembre 1784.
464. Ajtai Eva din Beiuşu declară a li scăpată din captivitatea rescula-
ţiloru cjiccndu-le «Tatălă nostru» românesce. Beiuşu 16 novembre 1784.
465. Comitatulü Hunedôreï scrie subprefecţiloră, că românii arü avé in-
tenţiune să se revolteze de noű, în consecinţă ’î invită a informa pe no­
bili, ca să ’şl procure arme. Deva 6 aprilie 1790.
466. Locotenenţa din Buda scrie vice-comitelul din Bihoră, că după cum a
înţeleşii, românii arü voi să se revolte de noü, de aceea să publice poporului,
că va seâdé preţul ii sării, că recuisiţiunile militare se vorü computa în con-
tribuţiune, etc. Buda 14 aprilie 1790.
467. Comitatulü Bihorului interdiee locuitorilorü săi de a vinde bucate româ-
nilorű revoltaţi. Novembre 1784.
468. Numërulü ţeraniloru arestaţi în comitatulü Bihorului în anii 1786 şi 1787.

VI. Din Archiva Episcopiei rotnănescî în Orade.

469. Oficierii români din regimentele de frontieră cerü de la Impëratulü Leo-
poldü II, ca românii din Transilvania să fiă declaraţi de a 4-a naţiune politica.
Subsemnaţi : Abrahamus Kallyani Capitaneus ex l-a wall, pedestri Légioné,
Petrus Lupp prim. locumt.; Nicolaus liemetej prim. locumt. ; Ladislaus Moldovan
loeumt.; Simon Vitcs vexilifer; loannes Ignat capellanus campestris; Ioannes Sin-
Icay capitaneus ex 2-a valachica pedestri légioné; Basilius Popp prim. locumt.,
Athanasius Androny locumt., Nicephorus ScJiarda locumt. Daniel Gallan vexi­
lifer, Tyron Dragosy distr. A. Garolinensis Archidiaconus et II Legionis R. capell.
graeei Ritus unitor. (1790).

VII. Din Archiva Comitatului Clujü

470. Estrase din registrele comitatului Clujü de pe a. 1785 cu privire la re-
voluţiunea română. (1)

VIII. Din Archiva Primăriei in Alba-Julia

471. însemnarea efectelorü, ce le aü secuestrarü resculaţil de la contele
Kun in decursulü revoluţiunil. Listă comunicată de guvernulü transilvană în
6 decembre 1784.
472. Guvernulü transilvană, aflândü că mal mulţi jidovi aű plecată în Za-

(1) Acte oficiale clin secululü trecutü nu esistă. Singură nuinaî din registrele comitatului,
cari satt mal păstrată piuă astădî, am culesă câte-va date noue, ce nu le aflasemă în alte
archive.
randa pentru ca sä cumpere efectele secuestrate de la nobili, scrie primăriei
din Alba-Julia, să interzică jidovilorű cercetarea ţinuturilorii revoltate.
473. Guvernulü transilvanii îhvită pe ţărani să asculte de domnii pâmêntescï
şi să împlinéseâ robotele. Sibiiü 22 novembre 1784.
474. Guvernulü transilvană scrie autoritätilorü că M. S. Impëratulü a numită
pe Gedeonă Nichiticî episcopű gr. or. în Transilvania, care se va instala în Si­
biiü la 12 iulie 1784. Sibiiü 24.iuniü 1784.
475. Impëratulü Iosifü declară limba germană de limba oficială a imperiului,
începêndü cu diua de 1 novembre 1784. Viena 11 majü 1784.
476. Guvernulü transilvană scrie comitatelorü, că M. S. Impëratulü a ordo­
nată, că pînă se vorü decide investigaţiunile cu privire la robotele excesive, pînă
atunci obligaţiunile iobagilorü să se reducă la mësura fixată prin legile urba-
riale. Sibiiü 20 aprilie 1784.
477. Guvernulü transilvană scrie comitatelorü, că M. S. Impëratulü a obse—
vatü, că funcţionarii portă corespondenţă cu părţile şi le promită protecţiune,
de aceea le interdice unü astü-felü de abusü sub pedépsa destituirii. Sibiiü
8 ianuarie 1784. v
478. Guvernulü transilvană scrie comitatelorü, că M. S. Impëratulü Iosifü a
hotârîtü să visiteze Transilvania şi va trece prin Deva, Orăştiă, Alba-Julia, Se-
besü, Miercurea şi Sibiiü. Sibiiü 23 maiü 1783.
479. Guvernulü transilvană scrie comitatelorü, că M. S. Impëratulü Iosifü, în
urma peliţiunilorii primite de la iobagi, a ordonatü, că nicï unü domnü pâmên-
tescü să nu scotă din moşiă pe vre unü tëranü fără causă legală constatată pe
calea judecăţii, şi nici să-î strămute în alte comitate. Sibiiü 9 septembre 1783.
480. Diploma împăratului Iosifü II, prin care şterge pentru totü d’auna «lega­
rea de gliă» a iobagiuluî, şi-i restitue libertatea personală «ce îî compete flă­
cărui omű de la natură». Viena 22 augustü 1785.
481. Impërutulü Leopoldü II anunţă naţiunilom din Transilvania mórtea îm­
păratului şi fratelui sëü Iosifü II întâmplată la 20 februarie 1790. Viena 24 mar­
tie 1790.
482. Guvernulü transilvană scrie comitatelorü, că M. S. Impëratulü Iosifü va
visita Transilvania pentru a treia oră şi drumulü s’a fixatű prin Orade, Huie-
dinü, Clujü, Alba-Julia, Sibiiü, Tergulfi-Mureşulul, Bărgătt şi Dorna. Sibiiü 13 iu-
niü 1786.
483. Guvernulü transilvană scrie comitatelorü, că M. S. impëratulü Iosifü
a ordonatü de rigóre, ca pe viitorü iobagii să nu se mai pedepséscá cu bastó-
ne. Sibiiü 12 septembre 1786.
484. Guvernulü transilvană scrie comitatelorü, că M. S. Impërâtésa Maria
Teresia a ordonaţii ca încă mai înainte de a sosi Impëratulü Iosifü în Transil­
vania, să astupe fără întârdiere cadavrele delincuenţiloru omorîţî cu ştrangulăm
cu rota şi cu tépa, ce nu fără de oróre statt expuse călătoriloră pe drumurile
publice. Sibiiă 11 maiă 1773.
485. Guvernului transilvanii scrie comitatului Alba-de-josu să prindă pe Popa
Ionü, care a începută să publice, că dênsulü are împuternicire de la Impërâtésa
Maria Teresia, să schimbe în fiă care comună pe preotulu unită cu celă neu­
nită. Sibiiă 14 augustă 1758.

I X . Din Archiva militară în Alba Julia.

486. Extrase din actele privitóre la conscripţiunea militară.
487. Extrase din actele privitóre la decursulă revoluţiuniî.
488. Extrase din actele privitóre la mórtea lui G. Crişană.
489. Extrase din actele privitóre la transferarea resculaţiloră în Banatu.

X. Din Archiva Biserică greco-orientate în Câmpeni

490. «Instrucţie pentru preoţii care voră sluji spre pădirea comandeloră mi-
litărescî, cele ce mergu în potriva turburătoriloră adecă rebelisiloră.> Semnată:
Episcopulă Gedeonă Nichiticï. Abrudă 1 decembre 1783.
491. Circularulă episcopului Nichiticï către poporă, că «nici ună română să
nu îndrâsnéscâ a asculta minciunile lui Horia, nici să mergă la elă.» Sebeşă,
5 novembre 1784.
492. Ordinulu episcopului Nichiticï către protopopulă Iosifă Adamovici, din
Abrudă, ca să afle cine sunt începătorii «vrăjbiî şirescoleî acesteia.» şi să aibă
grijă ca ei să nu fugă. Sebeşă 13 novembre 1784.
493. Pastorala episc. Nichiticï către protopopulă Iosifă Adamovici, ca popo­
rală să întorcă lucrurile luate de la nobili, căci «altă cum va rëmâné sub afu­
risenia sufletului şi pedepsită în lumea acésta.» F. d.

X I. Din Archiva biserică greco-orientale în Äbrudü.

494. Episcopulă G. Nichiticï invită pe protopopulă Iosifă Adamovici din Abrudă
să lucreze pentru liniştirea poporului revoltată. Sibiiă 27 octobre 1784.
495. Episcopulă Sofronie Chirilovă scrie protopopului din Abrudă, că Impera-
tulu Iosifă va veni în Ardélü pe la Muncaciă, Gherla, Clujă, Năsăudă, Bistriţa,
Reghină, Kezdi-v'aşarheiă, Braşovă, Făgăraşă, Sibiiă, Alba-Julia, Slatna, Deva
şi Haţegă, de unde va trece în Banatu. Balomiru 7 aprilie 1772.
 U

X II. Din Archiva comitatului Hunedôra în Deva.

496. Nobilimea din ţâra Haţegului scrie guvernului transilvană, că ţăranii de
acolo aű declarată, că de nu voră căpăta arme, se facă toţi curaţi (cruciaţi), iar /
în dilele de 7, 8 şi 9 novembre 1784 àü devastată şi aprinsă tőle curţile no­
bilitare. Sibiiă 10 decembre 1784.
497. Carolă Erűnek, funcţionară de saline în Şoimuşă, arată că în atacurile fă- K
cute asupra Devei din 6 şi 7 novembre aă fostă ucişi, aruncaţi în Mureşă şi prinşi
peste 200 rebeli. Deva 1784.
498. Comitatulă Hunedôreï scrie guvernului, că ţăranii din Hălmagiă aă mersă i
în numără însemnată la vice-comitele din Zarandă, cerăndă să le dea chărtiile
ce Ie-aă venită de la guvernă. Deva 28 septembre 1784.
499. Lista devastăriloră întîmplate în comitatulă Zaranduluî. *
500. Comitatulă Hunedorei scrie contelui A. Jankovits, că preotulă din Mes-
tăcănă, cu ocasiunea adunării de acolo, încă a asigurată poporulă, că crucea de
aură .şi diploma a primit’o Horia de la lmpăratulă, şi că dănsulă a făcută ru- f
găclunl pentru suecesulă fericită ală expediţiunil în contra unguriloră. Deva 25
novembre 1784.
501. Nobilii refugiaţi în castelulă Hunedorei se plângă la guvernatorulă ^
S. Bruckenthal, că locotenentulă Kallyani a pusă în libertate pe toţi prisonieril de
acolo, de şi unii dintre el eraă osîndiţî. Hunedôra 15 novembre 1784.
502. lonă Mărtonosi din Ilia relateză cuvintele, ce le-a rostită ţeranulă ^
Iosifă Buda : acum vi se iaă domeniele şi ni le daă nouă etc. F. d.
503. Nobilulă Ludovică Szilágyi relatăză cuvintele ce le-a rostită ţeranulă f
Iosifă Trifană din Certeşă : că dacă Dumnedeă nu va împedica lucrurile aceste,
atunci bine- nu mal e de sperată. Ilia 1 septembre 1784.
504. Ludovică Nopcla, judecătoră în Deva, scrie vice-comitelui Moise Vâradi, că
în 10 novembre a trămisă ună detaşamentă de soldaţi peste Mureşă, care a îm­
puşcată 5 omeni, şi pe 6 l-a făcută prisonierl. Deva 11 novembre 1784.
505. Administratorulă Iosifă Leithner scrie Tablei din Deva, că în castelulă
Hunedorei se află peste 100 prisonierl români, dintre cari 48 nu sunt. rebeli, dar y
pe toţi aceştia i-aă osîndită la morte nobilii refugiaţi acolo, de aceea dănsulă se
rogă să-1 ducă şi execute la Deva, iar nu în Hunedôra, fiindcă s’ară revolta po­
porală la aspectulă acestei vărsări de sânge. Hunedôra 11 novembre 1784.
506. Comitatulă Hunedorei serie vice-comitelul din Zarandă, că faţă cu re-
nitenţa ce o arată ţăranii de aci, — a petiţionată la guvernă, ca armata să
rămână în Zarandă pînâ Va trece iarna. Deva 20 septembre 1784.

v
 507. Prisonieriï osîndiţi la morte în castelulü Hunedôreï şi eliberaţi de loco-
tenentulü Kalliani.
508. Unü ordină tipărită în limba română, prin care se interdice domnilorű
pâmêntescï să mai siléscâ pe iobagi a le cumpăra carnea din vitele loră cele
bolnave. F. d.
509. Lista femeiloru şi a altoră persóne nobile, cari au cădută în captivita-
tèa resculaţitoră din Zarandă.
5ţ0. Lista prisonieriloră români decapitaţi la Deva.
511. Tabla din Deva respunde administratorului Leithner, că pe captivi să-î
execute în Hunedóra, pentru care scopü le trămite pe gâdele din Deva. Deva
12 novembre 1784.
512. Comitatulű Albei-de-josu scrie prefectului Bornemisza din Deva, că
dénsiï încă şi-au făcută datoria : în Trăscăă aă prinsă 140 rebeli şi aă
ucisă 6, în ighiă aă prinsă 13 şi aă ucisă 9, în Cetea şi Geoagiu-de-josă
aă prinsă 12 şi aă ucisă 4. Aiudă 19 novembre 1784.
513. Locuitorii din comunele românesci Rapoltulă şi Bobâlna respundă Pri­
măriei din Oraştia, că dânşii n’aă intenţiune să mérgâ asupra oraşului, ceră
înse să libereze pe prisonieriï din Turdaşă ca să nu fiă inimiciţia F. d.
514. Guvernatorulă Bruckenthal scrie vice-comitelui din Deva să îngrijéscü de
subsistenţa nobilimii de acolo şi în casă de lipsă să iea bani chiară din ca­
sieria comitatului. Sibiiă 7 novembre 1784.
515. Sub-prefectulă Ştefană Kenderesi scrie prefectului Bornemisza, că în »
t.éra Haţegului nobilii numai în 9 comune aă scăpată de jăfuirile resculaţiloră,
şi cea mai mare pagubă a suferit'o familia Kendeffi. Sălaşiu-de-susă 26 no­
vembre 1784.
516. Comitatulă Hunedôreï raportézá guvernului despre' atacurile resculaţiloră
asupra oraşului şi a fortăreţei Deva, întêmplale în 6 şi 7 novembre 1784.
Referată.
517. Comuna românéscâ Mărtinesci se plânge la Impëratulü losifă II, că
locuitorii de acolo sunt siliţi să lucre domniloră câte trei sept amâni într'o
lună, iar în săptămâna a 4-a sunt conslrînşi la alte servicii pentru eomi-
tată saă fiscă. 1783.
518. Sub-prefectulă Nicolae Puy scrie prefectului Bornemisza, că viee-eo-
lonelulă Karp i-a declarată, că densulă are instrucţiuni pentru.a face conserip-
ţiunea militară, înse nu i le póte. comunica.' Totesci 16 augustă 1784.
519. Comitatulă Hunedôreï scrie contelui Jankovits, că numerulă priso­
nieriloră de acolo a crescută la 168, şi fundă că aceştia, atâtă din causa
salubrităţii câtă şi a siguranţei publice, nu măi potă fi deţinuţi, de aceea
 se rögä să ordone a se pedepsi, dar mai cu séma corifeii să se osîndescă
la morte. Deva 13 decembre.
520. Comitatulă Hunedőrei întrebă pe guvernatorului Bruckenthal : ce să facă cu
ceî 80 prisonierî, cari nu se maï potü deţină în închisori, fără de a peri­
clita siguranţa publică. Deva 14 novembre 1784.
521 Contele A. Jankovits scrie Tablei din Deva, că informaţiunile ce i s’aă
trămisă cu privire la captivii români nu-lű potü satisface, de óre-ce nu i s’a
arătată nici timpulă de când suntű închişi, nicï nu s’aü specificată delictele
pentru cari sunt acusaţi. Deva 30 decembre 1784.
522. Mihaiă Sutoris şi Jonă Carolu Gomb din Hondolă scriă Tablei din
Deva, că sâmbătă în 6 novembre Angelă Mârza a publicată în sată, că pe
dina următoriă să mérgá din fie-care casă. ună omă armată la ţărmurile
Muresiuluî, ca să facă ataculă asupra Devei. Hondolă 5 decembre 1784.
523. Comisarulă Mihaiă Bruckenthal scrie Tablei din Deva, că i s’a re­
latată, că numita Tabla într’o singură di a decapitată 20 prisonierî, din care
causă i recomandă moderaţiune ; totă odată cere informaţiune esactă, dacă
este adevărată că Horia a fostă prinsă în valea Haţegului. Sebeşă 12 no­
vembre 1784.
524. Michaiü Bruckenthal scrie comitatului Hunedóra, că de óre-ce din
relaţiunea lui Carölü Brünek se vede că resculaţiî voescă să pacteze sub
anumite condiţiunî, ast-felă pentru a afla voinţa loră a trămisă la dênsiï
pe oculistulü Molnár, de naţionalitate totă română. Sebeşă 14 novembre 1784.
* 525. Consistoriulă episeopescă din Blajă se plânge la guvernulă tran­
silvană, că în comuna «Berkes» din comitatulă Turdiî s’aă pusă furcile chiaru
în porta cimitirului, în câtă omenii sunt siliţi să trécá pe sub ele: Blajă
10 decembre 1784.
526. Locotenentulü-colonelü Karp raportez;! comandeî, că în castelulu Hu-
nedoreî se aflaă 96 prisonierî nevinovaţi, nobilă înse aă hotărîtă sâ-i de­
capiteze pe toţi, şi în lipsa de sabiă au voită să le taiă capulă cu securea,
dênsulü înse i-a pusă pe toţi în libertate. Haţegă 26 novembre 1784.
527. Comitatulă Hunedőrei scrie guvernului transilvană, că numërulü pri-
sonieriloră a crescută aşa de maré, în câtă a fostă necesitată să transf'e-
réze o parte din eî în f'ortăreţa Devei, dar închisorile de acolo încă nu sunt
suficiente. Deva 9 decembre 1784.
528. Comitatulă Hunedőrei scrie guvernului transilvană, că sub-prefectulă
Hertza, mergêndü în ţinutulă Jiului, a fostă împuşcată nóptea în capă, pe cândă
dormia. Deva 17 septembre. 1784.
529 Gâdele comitatului Hunedóra se plânge, că în revoluţiunea română a
executată 56 prisonierî şi a îngropată 97 revoluţionari, parte căduţî în ata-
 57

culü delà Deva, parte morţi în închisori, şi cu tote acestea densulă a pri­
mită numai 70 fl. — Prot. Inel. Com. Hunyad. a. 1785.
530. Vice-comitele din Zarandu Ştefană Hollaki scrie comitatului Hunedórei,
că la comuna Mestécânu s’a adunată o mare mulţime de români, unde sub con­
ducerea lui Horia s’aă conjurată pentru stîrpirea ginteî unguresc!. Prot. Inel.
Com. Hunyad, 1784. T. II.
531. Patru locuitori români din comuna Boiu se plângă la comitată, că întor-
cêndu-se de la Alba-Julia, unde au fostă închişi ca prisonierî, domnii pămân­
tesc! î-aă pedepsită cu câte 50 bastône, dicèndu-le : mergeţi la împeratulă vo­
stru să vë iea bastónele. Prot. Inel. Com. Hunyad 1785.

X III. Din Archiva Metropolieï române în Blajü.

532. Tironă Dragoşă protopopă în Alba-Julia raportéza Episcopului lonu Bobă,

că conscripţiunea militară a publicată comisarulă de resbelă Franciscă Ort-
mayer. Alba-Julia, augustă 1784.
533. Tironă Dragoşă atestă, că Ortmayer î-a declarată, că dânsulă are or­
dină de la consiliulă de resbelă să conscrie pe orî-cine, care ar voi a se
lace militară. Alba-Julia 22 augustă 1784.

X IV . Din Archiva Universität Săsescl in Sihikí.

534. Prefectulă Rosenfeld scrie contelui A. Jankovits, că în comitatulă Si-
biiuluï revoluţiunea a pătrunsă numai în comunele Cióra, Tărtăria şi Vinerea.
Sibiiă 24 decembre 1784.
535. Guvernulă transilvană scrie comitateloră că în timpulă turburăriloră
actuale să nu permită Episcopiloră români a ţine sinóde fără concesiune prea­
labilă. Sibiiă 22 novembre 1784.
536. Lista prisonieriloru români din comuna Cióra, cari aă fostă transferaţi
în închisorile de la Sebeşă. Sibiiă 12 ianuarie 1785.
537. Investigaţiunea făcută cu privire la revoluţiunea din comuna Tărtăria.
Tărtăria 30 decembre 1784.
538. Investigaţiunea făcută asupra revoluţiunii din comuna Cióra. Sebeşă
26 novembre 1784.
539. Interogatoriulă făcută cu Dumitru Voina din Cióra, cu privire la in-
cendiarea edificieloru nobilului Petru Bartsai. Sebeşă 14 decembre 1784.
540. Interogatoriulă făcută cu prisonierii din Sebeşă despre începutulă, de-
cursulă şi căpitanii revoluţiunii din comuna Cióra. Sebeşă 19 novembre 1784.
541. Guvernulă transilvană scrie comitateloră că M. S. împeratulă interdice
nobililoră ori ce adunare şi ordonă a li se lua armele. Sibiiă 10 martie 1785.
 58

542. Contele A. Jankovits scrie comitatelorü să aibă grijă, ca nobilii să nu v

apuce armele, nici să ţină adunări. Alba-Julia 18 februarie 1785.
543. Primăria din Sebeşă relatézâ că Popa George din Sebeşelă ar fi disă :
aii avută norocă Transilvănenii că a căciulă iama de timpuriă şi a împedecată %
venirea bucateloră din România. Prot. Exh. Inel. Com. Cibin. 1785.
544. Contele A. Jankovits invită comitatele să desmintă faima, că amnestia
va ţină numai pînă se voră întoree ţăranii acasă şi apoi îi voră tăia pe toţi cu
paloşulă. Prot. Exh. Com. Cibin. 1785.
545. Guvernulă transilvană scrie comitateloră că unii preoţi ortodoxî, arătândă
patente mincinóse, aă aţîţată poporulă şi aă ocupată cu forţa bisericele uniţiloră.
Sibiiă 11 iunie 1759.
546. Popa Ionă şi Popa Oprea, ambii preoţi uniţi din comuna Secelă, se plângă
la episcopulă, că ună. preotă ortodoxă a aţîţată poporulă şi le-a luată biserica cu
forţa, dar nici judecătorulă nici guvernulă nu ieă în considerare plângerea lor. F. d.

XV . Din Archiva bisericeî greco-orientale în Maeril Sibiîulut.

547. Actulă de cununiă ală hű Luca Nicola, ală doilea fecioră ală lui Horia. v
Sibiiă 14 maiă 1817.
548. Actulă de morte ală lui Luca Nicola. Sibiiă ,5/3 septembre 1839. «
*
X V I. Din Archiva Judecătoriei de plasă în Sibiiă.
549. Testamentulă lui Luca Nicola şi ală soţiei sale Paraschiva. Sibiiă 5 no­
vembre 1838.

X V II. Din Biblioteca Museidul naţionalii în Festa.

550. Ună fragmentă din istoria revoluţiunii lui Horia de Iosifă Benkö, care
începuse a se tipări la Poşonă în anulă 1785 sub titlulă :
Ji’rdélyi oláh nemzet képe lefestő I I I hönyvehbenn Denkö Iozsef, Közép-Ajtai.
Prédikátor Erdövidéki Esperes, és Hárlémi tudományos társaságbeli tag. Cartea I,
din scrierea lui Benkö conţinea o întroducţiune generală despre numele, origi­
nea si natura româniloru. Acésta se tipărise întrégâ la Poşonă în 1785. Car­
tea II şi a III tracta conspiraţiunea şi revoluţiunea din 1784. Din aceste doue
cărţi inse, după cum ne asigură contele Emerică Miko, se tipărise numai o sin­
gură colă. (1) '
Astădi «Chipulă naţiunii românesc! din Transilvania,» cum întitulase Benkö
lucrarea sa, a devenită o scriere aşa de rară. în câtă nu se mai afla nici în
cele mai renumite biblioteci ale Ungariei. Istoriculă lui Horia, contele Dominica

(1) Védi Gróf Miko Imre : Benkö Iozsef élete és munkai. Pest 1867. p. 94 şi 156.
 59

Teleki o eunoscea numai după însemnările făcute de Alexandru Mike (1), iar Fran­
cisca Szilágyi nu o menHonézà de locü. De şi scrierea luî Benko nu se găsesce
trecută nici în calalogele hiblioteceî naţionale, totuşi mi-a. succesü să daü peste
o părticică din ea, legată la olaltă cu diarulă ungurescö Magyar Hírmondó din
anulű 1785 şi 1786. Fragmentulü aflată de noi se raportă exclusivă la istoria
lui Horia (cartea II şi III), avèndü paginatura 9—16 în-8°.
551. Unü fragmentă dintr’o scriere necunoscută asupra revoluţiuniî lui Horia,
tipărită în limba germană afară de Transilvania. Inceputulă lipsesce. In catalo-
gulü bibliotetaeî fragmentulă este înregistrată sub titlulă : Horga Insurection in
Siebenbürgen. Nr. 2600, 8° pag. 17—34.
552. Alte doue imprimate cu raportă la revoluţiunea din 1784, înse necuno­
scute pînă astădî în literatura horiană, se află menţionate în catalogulă biblio-
teceî Szécseniane.
Una sub titlulă :
Beschreibung der Strafe so an dem dritten Hauptanführer der Wallachischen
missvergnügten Namens Georg Krisan den 15. Hornung 1785. zu Carlsbitrg voll­
zogen worden. 4° fol. 2.
Alta este înscrisă :
Todesurtheil und wohlverdiente Strafe so an den zween Hauptrehellen Hora und
Kloczha den 28 Hornung. 1785 zu Karlsburg in Grossfiirstentume Siebenbürgen
vollführt worden. 4° fol. 2 cum Icon. 2. (2).
553. Analccta ad Históriám Seditionis per Yalachos Transilvaniae Duce HORA
conflatac. Ms. în limba germană din anulă 1797, care conţine mai multe extrase
din registrulă presidială ală guvernatorului S. Bruckenthal şi alte relaţiunî private.
Coleeţiunea los. G. Eder. 4° 45 pagine.
554. Numisma Horaianum, ună desemnă de pe medalia luî Horia. Colecţiu-
nea: Hora veszedelem Erdélyben 1784.
555. Patentales Horajani; o patentă a luî Horia Mora de Flora în limba
latină. Câmpeni 1 maiă 1784. Ibid.
556. Descriptio Alte Fali Regis. Ibid.
557. Diarulü revoluţiuniî şi ală tîlhăriiloră luî Horia din 1784. Manuscrisă în
limba unguréscá, care tracteză conspiraţiunea urdită la anulă 1782 sub episco-
pulă Grigorie Maiorii în Blajă şi decursulă revoluţiuniî pînă la executarea prin-
cipaliloră corifei. Ibid.
558. Elegia despre exterminarea cu feră şi focă a naţiunii ungurescî şi mai
cu séma a unoră vechi familie nobile, întîmplată din causa funeî luî Horia, şi

(1) M. Gróf Teleki Domokos: A Hora-Támadas, pag. 119.

(2) Biblioteca Szeceniană împărţindu-se, publicaţiunile aceste — care probabilă conţineaă nu­
mai sentinţele celoră trei căpitani— nu le-am mai putută găsi.
 60

scrisă la anulű 1784(1). Mş. în limba unguréseâ care conţine următorele poesiî :
a) Ţipetele de durere ale naţiunii unguresc! din Transilvania şi mai cu semă A
ale unorü familii nobile, earî sunt în stare să mişce şi inima de metalft. Cluj fi
23 decembre 1784, 755 versuri.
b) Descrierea catastrofei din Zarandü. A
c) Versuri triste despre suferinţele unguriloră din Zarandü, Abrudă şi Roşia.
A
Din tóté aceste noi am copiată numai poema primă, cele din urmă fiindü mai
multü o repetare a aceloraşi fapte şi suspine. Ibid.
559. Memorandulă Tablei regesei, alü magnaţilor!! şi ală nobililoră refugiaţi
în Tîrgulti-Mureşulu! către guvernulă transilvană pentru ca să’! apere în contra c
revoluţiuni! şi să stîrpéscâ pe rebel!. Tîrgulă-Mureşulu! 24 novembre 1784. Ibid.
560. Petiţiunea Table! regesc! din Tîrgulă-Mureşulu! către Impëratulü Iosilă prin
care arată atitudinea necorectă a comande! militare faţă de revoluţiunea română, VJ
şi cere permisiunea ca nobili! să ’şî potă procura arme. Tîrgulă-Mureşulu! 6 mar­
tie 1785. Ibid.
561. Epistola Horac; traducţiune în limba latină, de pe o scrisóre a Iu! Ho- VJ
ria către primarulă din Ponoră. Brada, octobre 1784. Ibid.
562. Memorandulä nobilimii către contele A. Jankovits pentru sufocarea re-
voluţiuni! şi pedepsirea resculaţiloră, anume : corifei!, primari! şi juraţi! comu­
w
nelor u să se tragă în tépa, iar ceî-lalţ! locuitor! să fia decimaţi. F. d. Ibid.
563. Turburările Iu! Horia şi Cloşca în Transilvania (2). O scrisóre cu privire \\J
la nobili! eăduţî în captivitatea româniloră etc. F. d. Ibid.
564. Memorandulă Magnaţiloră transilvan! către contele A. Jankovits, în care
susţină, că adevăratele cause ale revoluţiuni! române derivă din schimbarea sis­ /-
temului de administraţiune, ce l’a introdusă guvernulă din Viena. F. d. Ibid.
565. Horaianae seăitionis História, E x actis Commissionis Janhovichianae et
fidedignis amiconun relationiburs per Coaevum Antonium Szirmay de Seinna,
Sacrmae Caesareo-Regiae Apostolicae Majestatis Consiliarium aulicnm conscrip- vv
ta, ac Bibliothccae, Naţionali donata Anno 1811.
Manuscrisulă în limba latină şi maghiară tracteză evenimentele revoluţiuni! ro­
mâne de la începută şi pînă la executarea eăpitaniloră. 4° 72 pagine.
566. Operaţiunile locotenentuluï-colonelü Kray în contra resculaţiloră, după
manuscrisulă lui Christ. Genersich intitulată : Biographie des General-Feldseug-
rneistcrs Baron Faid von Kray aus Onginai- Urkunden bearbeitet. 4’ 570 pa­
gine.
567. Ună ordină de di ală generalului F abris prin care exprimă mulţumirea
(1) A Magyar Nemzetnek közönségesen de nevezetessen néhány nemes Ősi Famíliáknak
HORÁNAK dühössége által tűzzel és vassal történt kiirtásokról íratott laj-szó versekben 1784.
(2) Hóra és Gloszka Erdélyben történt zendiléseik.
 .' 6i
sa loccteăentului-colonelă Kray şi maiorului Pükler pentru dexteritatea arătată
cu ocasiunea prinderii lui Crişană. 2 februarie 1785. Manuscrisulü Christ. Ge-
nersich.
568. Scrisórea generalului baronii Raal către loc. col. Kray, în care ’3f comu­
nică, că soldaţii săî reîntorcêndu-se a casă aű trecută prin Sibiiă cu musică şi v
cu drapelurile flâfăindif Sibiiu. 4 februarie 1785. Ibid.
569. Scrisórea contelui A, Jankovits către loc. col. Kray, prin care îşi arată
bucuria pentru prinderea lux Crişană, îî laudă zelulă documentată şi cu acésta
oeasiune, şi’lă asigură că va raporta monarchuluî şi de astă dată. Alba-Julia
4 februarie 1785. Ibid.
570. Decretulă imp. Iosifă II către toţi locotenenţiî-coloneli, căpitani, locote­
nenţi, sergenţi şi soldaţi, prin care avèndu în vedere serviciele, ce le-a făcută ^
Kray casei imperiale în decursă de mai mulţi ani, şi 'în specială în decursulă
revoluţiuniî române, — ’lu promovézâ la rangulă de colonelă şi ordonă a fi re.
.cunoscută în acésta calitate. Viena 13 martie 1785. Ibid.
571. Scurta descriere a devastării oraşului Abrudă, care s’a întîn plată in
13 novembre 1784, scrisă de preotulă reformată Paulă Szabo. F. d. (1)
572. Petiţiunea Tablei regesei şi a Magnaţiloră din Tergulă-Mureşului către
cancelaria aulică, ca să intervină Ia. monarchulă pentru apărarea nobilimii şi '
stêrpirea resculaţiloră. Tergulă-Mureşuluî 1 decembre 1784. (2)
573. Devastarea lui Horia în Transilvania (3). Delaţiunea lui Andreiă Kis şi
a lui Francisca Domokos despre evenimentele petrecute în timpulă de la 1 pî-
nă la 27 novembre 1784. F. 1. 28 novembre 1784.
574. Processus Ordinarius per V I dusses processual.es quo Valachus Horia de
Flora Daciae Tyranus procedit cantra Siculos ad Eepositioncm Sut in Integrum
juxta Normam novissimam ab Aug. lmp. losepho I I praescriptam, elaboratus
M. D C C LXXXV & BibliotJiceac Hmgaricae Széchenyanac Eegnicdari oblatus, per w
Miehadem Länderer de Faslmt. Inel. Coitus de Temes Talmlae Judriae Assm.
R. p. nat. Typoyraphum & Ilibliop. 1804. Ms. în limba latină cu o gravură şi
mai multe desemne. 4° 168 pagine. (Extrase).

X V II I Din Biblioteca Academiei de ştiinţe in Festa.

575. Preotulă reformată Ştefană Incze descrie intrarea resculaţiloră în A-
brudu şi arată cum s’a întîmplată trecerea catoliciloru şi »a relormaţiloră la re-
ligiunea română. Deva 7 decembre 1784.
(1) Abrud-Bánya várossá elpusztulásának tsekély leirása. Mely történt 1784-ik Die 13-a
9-bris.
(2) In manuscrisulü : Hora veszedelme Erdélyben.
(3) Hóra pusztítása Erdélyben.
8
 éú
576. 0 scrisóre din Aiudű în care se amintesce de secretulű cu care se
face instrucţiunea procesului lm Horia, şi tottt odată conţine noutatea, că 800 vo­
luntari din ţâra românéscâ încă plecase spre Transilvania, dar Domnulii terei
informată despre acésta i-a oprită imediată. Aiudă 14 ianuarie 1785.
577. Danielă István scrie cumnatului seă Avramă Nánási din Sighetă, că în
Baia-mare cetăţenii aă începută a se esercita în arme, ca să potă ţină lupta
cu resculaţiî şi că asemenea consternaţiune dornnesce şi în Baia-spriă. Baia-
spriă 12 decembre 1784.
578. Andreiă Zelinka judecătorii montană în Slatna, comunică inspectorului
din Baia-mare evenimentele ce aă avută locă în Zarandă, în munţii Abrudului,
în Valea Mureşului, în valea Ilaţeeguluî, şi adaogă, că baronulă D. Jósika, Ludo-
vică Bartsai şi Andreiă Zejk aă murită în urma consternaţiuniî, că fiulă lui
Horia (Uibară Ursă) în revoluţiune luase de soţiă pe o contesă ungurâscă, şi
în fine, că Horia a subsemnată ultimatulă seă : Horia Nicolaj Princcps Dacice.
579. Iosifă Miklosvári serie unei persóne necunoscute (Clarissime Dne!), că
Horia dase ordină, că la întîmplare daca îlă voră prinde ungurii, atunci mai
bine să-lă împusce românit de câtă să cadă în mânile loră, că în adeveră după
ce l'aă prinsă soldaţii, dcnsutu destulă a strigată româniloră să-lă împusce, dar
nu iau lăsată locotenentulă Vajda. Cluj ă 6 ianuarie 1785.
580. Prefectulă Clujului contele lonă Csák y comunică comitatului Satinară
informaţiunile ce le are densulă despre decursulă revoluţiuniî române, şi dă
rogă, că în dată ce va observa, că eomitatulă Clujului să află în pericolă, să le
trămilă ună ajutoră de celă puţină 50 călăraşi. Gilăă 2 decembre 1784.
581. Antoniă Szenllélekt raport,ézâ comitatului Satmară, că resculaţiî voeseă
să atace Calda, şi apoi să risipéscâ difi fundamentă Aiudulă, că în Alba-Julia
Tabla comitatului omoră pe români cu ţepă şi cu rota, — că Horia portă cu sine
peste iotă locuia patru ţepe ferecate, ca să pedepséscá pe cei cari nu voră
asculta de densulă. Caroiu-mare 8 decembre 1784.
582. Ună manuscrisă în limba ungurescă întitulată : Circa ortum et progres­
sant..■ tunmUuationis; care conţine o descriere a evenimenteloru din Zarandă şi
dîn eomitatulă Albei-de-josă.

X I X . Din Biblioteca imivcrsisătn regesei in Pesta.

583. Resculaţiî prindă pe Andreiă Forrai vice corniţele Aradului în vila sade
la Soborsină. Extrasă din manuserisulă : Epitome chromlogica Berum Ilunga-
ricarum, Tramsilvanicarum, et Illyricarum concinata a Stephano Katona Metro-
politanae Colocensis Ecdesiae Canonice.
 63

XX. Din Biblioteca museuluî transilvană în Clujâ.

Colecţiunea contelui Iosifü Kemény, Tom. I, II şi XVI.

584. Sentinţa Forului dominalü din Slatna, prin care mai mulţi locuitori din
comunele Câmpeni şi Rîu-mare (Nagy-aranyos) se osîndescü la câte 12 şi 25 ba-
stóne, fiindü-cä aü mersű a se plânge la guvernulü din Sibiiü (1). Slatna 11 au­
gustă 1778.
585. Numërulü românilorü căduţi în revoluţiune, din comunele Bintintiü, Gel- '■
marü, Cibü şi Jibotu.
586. Numërulü românilorü periţî în revoluţiune din comunele : Abrudü, Câm­
peni, Crângulü-Sohodoluluï. Riu-mare (Nagy-aranyos), Crângulü Âlbacului, Arada, ;
Rîu-micü (Kis-aranyos), Ampoiţia, Ighielü, Ţelna, Ofenbaia, Lupşa şi Bedeleï.
587. Numërulü românilorü cădulî în revoluţiune din comunele: Dupâ-piétra, Stă-
nija, Michălenî, Bucesü, Crăciunesci, Bucurescî, Bărescî, Ribicióra, Ribiţia, Bradű, t
Mestécünü, Berchinü, Pribodescî, Blăjeni, Pogănescî, Zamű, Furişora, Bărescî,
Dnmescï, Tîrnava, Sulighetü, Fornadia, Brănisce şi Bozulű.
588. Numërulü românilorü căduţi în rovoluţiune din comunele : Topliţa, Fi­
zesd, Nevoeşî, Capra, Boholdü, Häräü, Bersăfl, Banpotocü, Cărpenişii, Uroiű,
Rapoltü, Bobâlna, Foltü, Boiű, Cigmëü, Geoagiulű-de-josű, Homorodü, Réngethiű,
Poiana şi Almasulü-mare.
589. Numërulü românilorü căduţi în revoluţiune din Protopopiatulü Hunedó- ^
reî, Hălmagiuluî şi alü Roşcanilorfl.
590. Comerciantulü Pavelü Lazärü din Brasovű relatézâ cum s’a întêmplalü
ocuparea Vinţuluî-de-josfi, şi spune că, întâlnindu-se cu cäpitanulü resculaţilorii,
acesta i-a declarată, că din comuna Vinţă se vorü duce la Galda, unde va fi pre-
sentű şi fratele Impëratuluï Iosifü II, ca să le dea ordine nouî. 11 novembre
1784.
591. Comitatulű Hunedoreî, primindü ultimatulü lui Horia, cere de la maio-
rulü Stoianich să trămiţă pentru apărarea Devei încă 12 tunuri. Deva 13 novem- v
bre 1784.
592. Interogatoriulű fácutü cu prisonieriî din Trăscătt. Soldatulü licenţiată Ionă
Bercia arată poporului pasü-portulü säü rjicêndü, că acela-î porunca împërâtésca.
Faima së lăţesce între (ëranï, că va veni şi sora Impëratuluï cu Impëralulü ru-
sescü. Alba-Julia 13 novembre 1784.

(1) Adevăratele motive ale acestei sentinţe Ie a arătată comisarulă M. Bruckenthal în ac.
tele ce so raportă la investigarea plânsoriloră din munţii Abrudului. Vecii mal susü archiva
acncelariel aulice ungaro-transilvane.
 593. Guvernulü transilvanii raportézâ monarchuluï despre cele întîmplate în
adunarea de la Mestécanü. Fragmentă.
594. Episcopulü Nichiticî trămite pe Popovicî, vicarulti din Hondolă , la co-
misarulă M. Bruckenthal în Sebeşă, şi-î scrie acestuia că Popovicî fiindă o
personă suspectă să nu-lu libereze de acolo pînă va înceta revoluţiunea. Oră-
ştia 1 decembre 1784.
595. O scrisóre a căpitanului G. Crişană, probabilă către oculistulă Molnară.
Traducţiune în limba latină. Vaca 6 novembre 1784.
596. Ună plană pentru asigurarea liniştii pe viitoră. Intre măsurile propuse
este şi aceea : că locuitorii din comunele revoltate să porte semnulă furciloră
cusută pe spate. F. d.
597. Primăria din Abrudă scrie comisarului M. Bruckenthal, că pentru si­
guranţa liniştii a constrînsă pe români să depună ună jurămăntă de credinţă
Principelui şi oraşului. Abrudă 12 aprile 1785.
598. Jurămăntulă ce aă trebuită să-lă depună românii din Abrudă.
599. Comitatulă Albeî-de-josă scrie comisarului M. Bruckental, că din 120 pri-
sonierî pe 26 i-a osîndită la morte , alţii aă murită în închisori, iar 19 sunt
încă nejudecaţi. Aiudă 18 aprilie 1785.
600. Comitatulă Hunedôreï hătărăsce a face ună apelă către ţâra unguréscâ,
ca să ajute pe nobilimea transilvană, spre a’şî căpăta satisfacţiune pentru pagu­
bele suferite în revoluţiune. Deva 2 iunie 1790.
601. Căpitanulă oraşului Turda scrie prefectului lonă Sándor, că Salis a fostă
cu resculaţiî în comuna Trăscăă. Turda 17 novembre 1784

Colecţiunea Alexandra Mike.

602. Unu raportă militară, că românii din comuna Pintică, voindă a se re­
volta, corifeii loră aă fostă arestaţi şi anume preotulă, primarulă şi alţi doi
ţărani. F. d.
603. O investigaţiune făcută în Clujă cu prisonieriî Mihaiă şi Sântionă Paven,
din care resultă că Horia ducêndu-se în comuna Mărişelu, a însărcinată pe trei
inşi să revolte pe românii de lîngă Someşă, îndată ce le va trămite o scrisóre.
Clujă 5, 19 ianuarie 1785.
604. Interogatoriulă făcută cu lonă Baloşă din comuna Hodeşî, despre inten-
ţiunile lui Horia de a ataca comunele Zamă şi Calata-Zamă de lîngă Huiedină.
Clujă 26 ianuarie 1785.
605. O scrisóre a lui Horia celă lînără către magistrală munţiloră din Slatna,
cerăndă să ï restitue calulă, ce l’aă luată trei metalurgî, în contra ar-
 65

mistiţiuluî încheiată la Galda, căci altă cum pace nu va fi. Traducţiune în limba
latină. 5 novembre 1784.
606. Comitatulă Hunedoreî scrie vice-cancelaruluî, că românii din Zarandu
îndrăsnescii a numi pe Horia «Regele» lorü. Deva 3 decembre 1784.
607. piarulü ungurescű «Hon és Külföld» din 1841, despre revoluţiunca lui
Horia. Numërulü confiscaţii 99.
608. Trei copie de pe medalia lui Horia, şi unu plană ală comunei Albacű.
609. Comitatulű Treiscauneloru (Háromszék) şi alü Braşovului, comunică gu­
vernului transilvană, că pentru siguranţa familieloră de acolo a invitată nobili­
mea să întîmpine pe romám, dacă s’ar apropia de teritoriulă seă, şi în urma
acestei invitări nobilimea din Sepsi şî-a alesă de căpitană supremă pe contele
lonă Nemesi. Chilieni 20 decembre 1784.
610. Sentinţa de morte a preotului Hagi Ionii Crişănuţil din Bistra. Alba-Julia,
19 februarie 1785.
611. Sentinţa de morte a Iui Ionii Ispasii din comuna Lupsa. Alba-Julia 25
februarie 1785.
612. Sentinţa de morte a lui Todoră Michailă de pe Rîulă-mare. Alba-Julia
25 februarie 1785.
613. Sentinţa de morte a hü lacobă Zafă fotă de acolo. Alba-Julia 24 fe­
bruarie 1785.
614. Sentinţa de morte a lui Ispasă Găldăă fotă de acolo. Alba-Julia 24 fe­
bruarie 1785.
615. Sentinţa de morte a preotului Constantină Turciu din Criştioră. Alba-
Julia 15 februarie 1785.
616. Sentinţa de morte a lui lacobă Todea de pe Rîulă-mică (Kis-aranyos).
Alba-Julia 24 februarie 1785.
617. Sentinţa de morte a lui Ilie Băncuţă din comuna Ociă. Alba-Julia 17
februarie 1785.
618. Sentinţa de morte a lui Ionelă Seeărenulă din comuna Vulperă. Alba-
Julia 16 februarie 1785.
619. Sentinţa de morte a luî Avramă Davidă de pe Rîulă-mică. Alba-Julia
22 februarie 1785.
620. Extrase din sentinţele de morte a luî Torna Gligoră de pe Rîulă-mică,
Ilie Nuţă din Roşia, lonă Jărai din Sân-Georgiulă Trăscăuluî, lonă Muntenii
din Vulperă, Drăgoiă Rotea din Corna, Todoră Vasilie din Ofenbaiă, Mateiă Patea
din Lupşa, Ştefană Ispasă totă de acolo, Petru Goia de pe Rîulă-mică, Simionă
Ferencz din Valea în comitatulă Clujului, Serafină Gonţă din Vinţu-de-josă, Luca-
 66

ciü Lupu din Sulighetü ín comitatulű Hunedôreï, Vasile Ghírciu din Abrudă-sată,
Michaiü Lupaşă din Căienelă şi Michaiu Lupaşă din Vaideï. 5, 12, 16, 17, 23,
24, 25 şi 26 februarie 1785.
621. Gâdele Grancia Rokoczi se plânge la primăria din Alba-Julia, că'dînsulă
şi-a lăsată eâştigulă ce-lă avea la execuţiunile oficiale din Sebeşă şi a venită
în Alba-Julia, unde a executată pe cei mai mari corifei, şi cu sodaliî săi le-a
transportată iérna cadavrele în patru părţi, dar totuşi nu a primită nici o remu-f
neraţiune. Alba-Julia 24 iulie 1785.
622. Descrierea revoluţiuniî lm Horia de Iosifu JBenkö. Manuscrisulă tractézá
revoluţiunea din comitatulă Hunedôreï, ocuparea Abrudului şi se încheiă cu mór­
tea vice-comiteluî Ionă Zejk.
y '" 623. Primăria din Alba-Julia scrie guvernatorului S. Bruckenthal, că gâdele de
/ acolo a executată.în timpulă revoluţiuniî 14 rebeli, şi a transportată cadavrele lui
Horia, Cloşca şi Crişană în trei comitate, pentru care muncă i se compete o ,
sumă de 51 fl. renani. Alba-Julia 26 augustă 1785.
624. Scrisórea atribuită lui Ribiczei către ună conte ungnrescă despre cuvin­
tele împăratului Iosiffi către Horia. Ribiţa 8 aprilie 1830.
625. Contesa Crislina Gyulai scrie contelui Sigismundă Komis, că în Clujă a
fostă prinsă ună spionă de ală resculaţiloru, şi că oficerulă reformată Baranyaj
încă ar fi cu dînşiî. Tăsnadă 28 novembre (1784).
626. Contesa Cristina Gyulai scrie contelui Sig. Komis, că funcţionarii comi­
tatului Aradă nu aă fostă mulţumiţi cu disposiţiunile contelui A. Jankovits, şi
dênsiï aă arestată de noă Ia ceealaltă portă pe captivii liberaţi de contele Jan- ,
kovits. Clujă 20 ianuarie 1785.
627. O relaţiune că românii transferaţi în Banată aă fostă colonisaţî în ţi-
nutulă Pancîoveî, şi mulţi dintre eî aă fugită primâvéra şi véra iarăşi în Tran­
silvania, dar aă fostă prinşi, bătuţi şi transferaţi înapoi. F. d.
628. Scrisórea lui Ştefană Pâlffi către o personă necunoscută despre lupta
armatei imperiale cu resculaţiî la Ponorulă Remeţiloră. F. d.
629. Ştefană Halmăgyi trămite unuî cunoscută portretulă lui Horia şi Cloşca,
apoi adauge, că Horia, întrebată de generalulă Pfefferkorn pentru ce a începută
revoluţiunea, a răspunsă, că acésta o va descoperi acolo unde va fi loculă,
şi că sunt mulţi Horia mai marî de câtă densulă. Chilieni 19 ianuarie 1785.
630. Vice-coinitele din Zarandă Hollaki scrie unuî cunoscută, că în ultima di
a luneï lui octobre, pe cândă densulă împreună cu frate-so Farkas şi cu baronulă
Jósika îşi petrecea veselă în comuna Ilălmăgelă, atunci ţăranii s’au adunată în
numără mare la Mestăcănă unde Horia a trămisă pe Cloşca şi Crişană etc.
 61

XX7 Bin Biblioteca Contelui Samuilü Telelei in Têrgulü-bluresuluï.

631. Alexiű Intze spanü ală domeniului Slatna scrie Inspectorului, că «Ionu Ni- /
cula alti Horii» dimpreună cu alţi soţi şi cu soţiele lorii ati fugiţii în munţi.
Slatna 3 februarie 1785.
632. însemnarea făcută despre prinderea lui Ionii Nicula secretarulu. şi Ionu <.
Nicula fiulti căpitanului Horia. Slatna 4 martie 1785.
633. O petiţiune a nobilimii în care se afirmă, că Horia înainte de revo-
luţiune a fostti arestatti în închisorile de la Galda, şi că armele soldaţilorti
trămişî pentru apărarea Aiuduluï s'aü aflatü împlute cu tărîţe. F. d. ? "
634. Contele Jankovits scrie comitatelorti, că din plânsorile ţeraniloru s’a in­
formată, că nobilii prindă pe iobagi la grapa întogma ca pe vitele de jugti. Al- ,
ba-Julia 22 ianuarie 1785.
635. Comitatulti Clujului respunde guvernului transilvanii, că armata nobili­
tară a cumpăraţii victualele de la ţărani cu bani gata, iar porţiunile luate pen­
tru cai le va plăti nobilimea în trei rjile. Clujti 25 februarie 1785.
636. Petiţiunea mai multorti nobili şi ale altorti persóne libere din comi­
tatulti Zaranduluî. cari ati scăpaţii cu vitiţa de furia resculaţilorti, adresată îm­
păratului Iosifü II. Conceptulu compusű de baronulü I. Bornemisza, F. d.

X X I I . Bin Biblioteca Batthyúni m Alla Julia.

637. Grigorie Daniel din Elisabetopole scrie lui Emerieü Daniel în Roma, că
în curêndü i va trămite unû desemnă de pe medalia lui Horia. Elisabetopole
11 martie 1785.
638. Carlo B. Peren scrie unui abate în Roma, că eonducătorulu românilorti
revoltaţi se chiamă Hora Flora Regele Daciei. Pojonă 30 decembre 1784.
639. Carlo B. Peren scrie abatelui din Roma, că Horia cere să fie conduşii
înaintea împăratului, ijicêndü : dacă trebue ca eil să morü, atunci cu mine vorü y
peri şi mulţi alţii, cari mă ati încuragiatti. Pojonü 31 decembre 785. ,
i..y'
640. Ï. Pochlin scrie lui Emerieü Daniel în Roma, ca Horia nu voesce să
comunice nimicii de câtă numai împăratului. Viena 14 februarie 1785.
641. Ionii Pap scrie lui Emerieü Daniel, că încă pe la mijloculti luneï lui
decembre 1784 văduse pe câmpulti Devei cadavrulu unui rebelă ce luase parte
la ataculti făcută asupra Devei (în 6 şi 7 novembre), şi că sasii din Orăştiă
de frica românilorti n’ati voită să dé asilü nobililoră refugiaţi. Alba-Julia 18 de­
cembre 1784.
642. Ionu Pap scrie lui Emerieü Daniel în Roma, că George Crişană, ca să
nu-lű pótá prinde, s’a îmbrăcata în haine de cerşitoră, şi Horia, cândă a fostü
dusă pînă la Deva, a plecată voiosă sperândă că românii îlă voră libera sau
împuşca. Sibiiă 23 februarie 1785.
643. O personă subsemnată cu iniţiala P. serie lui Emerică Daniel că ţă­
ranii din comuna Adămuşî s’aă înţelesu, că într’o duminecă, cândă ungurii de
acolo se voră afla în biserică, să năvălăscă asupra lord şi să-î omóre, înse
conspiraţiunea s’a descoperită. F. d.
644. Martină Papai scrie lui Emerică Daniel în Roma, că Horia së subsem-
nézá : Horia Floria Dux Daciae Princeps Tranniae. Elisabetopole 23 decembre
1784.
645. Jurămentulă ţeraniloră, cari s’aă revoltată în domeniele conţiloru Bá­
tyám la anii 1765 şi 1766.

XXIII Din Biblioteca Avchiăifccsană in Blajü.

646. Extrase din :
«História Hori si a poporului Boman din Munţii apuseni.» Manuscrisă
autografă ală defunctului mitropolită Alexandru Şuluţă ; începutulă cu liiere la­
tine, restulă eu cirile. 2° 95 foî nepaginale. Partea prima tractăză revoluţiunea
luî Horia, iară partea a doua conţine câte-va notiţe cu raportă la istoria ani-
loră 1848 şi 1849.
In câtă privesce revoluţiunea din 1784 autorulă a scrisă fără documente. Sin­
gură numai naraţiunile şi trei auctorî străini, Schneller, Milot şi Kozma Pál-
íormézá basa întregului manuscrisă. Din acésta causä dènsulü a cădută în o mul­
ţime de neesactifăţî. Pe lângă aceea, mitropolitulă Şuluţă nu cunósce de loeă e-
veniinentele desvoltale în comitatulă Zaranduluî, ală Clujului, ală Aradului, în
Valea Mureşului şi a Haţegului, ce constitue o parte forte însemnată din istoria
acestei revoluţiunî. Mai adaugemă în tine, că părinţii densului la a. 1784, fiindă
persecutaţi de muntenii luî Horia, autorulă Şuluţă n’a putută păstra peste totă
loculă independinţa spiritului, care se recere in judecarea unoră acte de o gra­
vitate aşa mare.

X X I V . Din Biblioteca Museuluî BruckentJial în Sibiiă.

647. «Ilorraische Unruhe» din manuscrisulă întitulată : Das alte und neue
Kronstadt beschrieben von Georg Michael Gottlieb von Hermann könig. Rath
im Jahr 1802. Tom. III. P. 1. pag. 47— 133.
648. Sosirea Impëratuluï Iosifu în Transilvania la a. 1783. Ibid. p. 39—46.
649. Cântă funebru la mórtea împărătesei Maria Teresia scrisă de preotulă
luterană Samuilă Knall în limba românescă. Titlulă :
 Sœle aLe polcVrarlLor en arD IaLV LVnge S lk r llV M a ltsII thcresIL
650. Clerulü unitü din Transilvania cere ele la Impërâtésa Maria Teresia per­
misiunea maestatică, ea episcopulû Inocent,iü Clainu să se pută reíntórce din
exiluia säü, ca naţiunea română din Transilvania să se declare de a 4-a naţiune
politică, şi episcopulû unitü să fie numitü consiliarű în guvernulü terii. 1752.
651. Epistola poetica Lucretia matrona ungara Csiszár caes'ts mtpcro tu-
multu marito et liberis in potestatem Valachorum redacta op:m Junii v'tri mi-
litaris implorat. 1
Aici istoriculü transilvană Iosifu Carola Eder cântă în versuri latine suferin­
ţele tinerei neveste Caterina Csiszár, pe alu cării bărbaţii îlii omorîse reseulaţiî
români în Michălenî.

X X V . Din Biblioteca gimnastului luteraiţu în Braşovii.

652. Oficialulü Ahlfeld raport eză vice-eomiteluî, că loc. colonelă Schultz, ce-
rêndû în adunarea de la Câmpeni extrădarea lui Horia şi Cloşca, a scăpată de^,
morte numai cu fuga. Făgărasă 28 novembre 1784. ^
653. Date cu privire la revoluţiunile românilorü din Transilvania la a. 1434,
1474, 1486, 1701, 1721, 1727 şi 1730. Colecţiunea Iosifu Fr. Trausch.
654. Extract des Anfanges der Unruhen. Relaţiune militară despre adunarea
de la Mestécanü, întîlnirea hu Schultz cu Cloşca la Tibru, şi fortificările făcute
de Români în munţi! Abrudului. Slatna 8 decembre 1784.
655. Impërâtésa Maria Teresia, informându-se despre emigraţiunea români-
loră din cornitatulö. Dobâci! şi alu Solnocului ordonă a se revisui urbarele din
Transilvania şi a se numi câte ună «Defensorii alu iobagilorü» care să înain­
teze plângerile lorü la instanţele competente. Viena 7 octobre 1765.
656. Extrait von der Sisbenbürgischen Revolte 1784. 0 relaţiune despre con-
juraţiunea Româniloru de a extermina pe toţi Unguri! şi Saşii, şi de a împreuna
Transilvania cu Ţera-românâscă.
657. Camera transilvană din 1744 nu admite a se citi întregă peliţiunea
Episcopului Inocenţii! Clainu, cu privire la drepturile naţionale ale Românilorü din
Transilvania. Extrasă din protocolul fi Camere! transilvane, l i si 13 februarie,
1/44.
658. Comandantulă Transilvanie! A. Bucow aduce la cunoştinţa Românilorü,
că Impërâtésa Maria Teresia a numită o comisiune sub preşedinta dînsuluï, care
să cerceteze plângerile iobagilorü şi. lurburările ivite între dînşi! de câlü-va
timpii încoce, în consecinţă îl provocă a trămile deputat! la Sibiiil pe diua de
26 aprilie 1761. Sibiiil 9 aprilie 1761.
 70
659. Scurtă dare de séma despre venirea împăratului Iosifű II la Braşov ă în
anulă 1783, prin comunele Zernescï, Tohanü şi Branű.

' X X V I . Din Bibliotece şi Archive particulare.

660. O importantă scriere asupra revoluţiuniî lui Horia, a avută bunătatea
să ne-o pună la disposiţiune distinsulü nostru istorică şi filologă d-lă B. P.
Iíasdcü.
Cartea comunicată de D-lă Hasdeă, necunoscută pînă astăifî în literatura
acestei revoluţiuni, portă titlulă :
Seconde Lettre d'un Défenseur du peuple à Vempereur Ioseph 11 sur son re­
glement concernant Vémigration et principalement sur la revolte de Valaques. Du­
blin 1785. 8® 98 pagine.
Intréga acéstâ scriere este o apărare filosofică şi juridică a revoluţiuniî ro­
mâne din 1784. Autorulü et pînă asiădt necunoscută, se vede a fi fostă ună
erudită bărbată din apusulă Europei, ună partisană înfocată ală filosofieî lui
Locke şi Rousseau.
661. De la onorabilulă d-nă Ignată Dobotzki amu primită :
a) O serisóre a contelui Dominica Telelei către D-lă Dobotzki cu privire la
medalia lut Horia. Gemyeszeg 6 octobre 1865.
b) O serisóre a lui Gregorie Daniel prin care comunică lui Emerică Daniel
în Roma cuvintele ce le-a rostită Horia către generalulü Pfefferkorn şi descrie
medalia revoluţiuniî. Elisabetopole 5 ianuarie 1785.
c) Altă serisóre a contelui Dominică Teleki către d-lu Ign. Dobotzki despre
numele luî Horia. F. d.
d) Scrisórea lui Adamă Rölenyi către mau cumnată ală seu din Pinkocz de­
spre medalia luî Horia, şi conjuraţiunea Româniloră din comuna Pintică. F. d. v
e) Scrisórea luî Sigismimdu Kovăts către fratele seă Ştefană Kovilts din Somja,
despre încercarea unoră lîomânî să atace Sighişora, şi despre medalia luî Ho- \/
ria. Aiudu 6 ianuarie. ;
f) Scrisórea luî Adamă Rolonyi către cumnatulă său, despre insurecţiunea
nobilimiî în contra Româniloră. Zălăă 15 ianuarie 1785(1).
662. Stimabiîulă Domnă losifă Koncz, profesoru la eolegiulă reformată din
Tîrgulă-Mureşuluî, care si în alte cestiunî ne-a servită eu o mulţime de date in­
teresante, a avută amabilitatea să ne transmită cu raportă la revoluţiunea luî
Horia. scrierile poetului ungurescă Tonă Gyöngyösi. Anume amu primită de la D-sa :
a) O poemă a luî Gyöngyösi asupra armeloră saă emblemei luî Horia, ală
cărei titlu în traducere română este următorulă :
(1) Scrisorile trei din urmă aü fostă copiate de d-lă Dobotzki din archiva familiei Horváth
de Palocz.
 71

«Asupra armelorü lui Horia, sau cu állá nume mai adevëratfl, a lui Nicula
Crisfeà, capulu revoluţiuniî romane din 1784-, carï saü elü şi le-a alesû, saü celü
puţinii pe atnncia i s’aü atribuită de comunű dinsuluï. Am scrisii (acésta poemă)
ín anulü 1785 in luna luï ianuarie, pe cându Horia era deţinută în ínchisórea
de la Alba-Julia.»
b) Alte douë poesiï scrise totü de I. Gyöngyösi, sub portretele luï Horia şi
Cloşca pe care le lucrase Sigismundă Kóré. (1)
c) O poemă întitulată. :
Aeneas christianus apud mancs sicc Hora et KlosJca in inférais, scrisă în
limba latină de conlemporanulă losifă Mátyási si publicată la Pojonă în anulă
1791. (2) Descrierea sémáim cu călătoria luï Enea în infernă, cum ne-o înfăţi­
şăm Virgilül în cartea a Vi-a.
d) Totă de la stimabilulă domnă Josifă Koncz amă fostă fericită să priimimă
o mulţime de date interesante cu raportă la istoria revoluţiuniî luï Horia, scrisă
de Iosif'ă Benkö sub titlulu : Erdélyi Oláh nemzet, képe; pentru carï îï suntemă
forte recunoscëtorï.
663. Domnulă advocată Rubină Patiţa din Alba-Julia, ne a înavuţită colec-
ţiunea nostră cu o copiă vechia de pe petiţiunea comuneloră Abrudă-sată, Bi-
stra, Cărpenişă, Buciumă şi Vidra, înaintată Impëratuluï Iosifă II la a. 1782,
Viena 18 aprilie 1782.
661. Intre chârtielc familiei Gâldăă (Cloşca) din Cărpenişă, amu aflată : O
sentinţă a primăriei din Cărpenişă pronunţată la anulă 1771 în procesulă hű
Vasile Găldăă cu Dumitru Tomuţă. pentru datoria, în care se face menţiune
si de Giurgiă Marcă (G. Cri.şană).
665. Domnulă colonelă Pfeiffer ne face o comunicare despre actele horiane
carï se afla în archiva militară a comandeî din Sibiiă. Sibiiă 8 novembre
1879.

’ X X V I I . Facsimile şi desemne.
666. Ună facsimile comunicată de d-lu Mihaiă Andreica de pe diploma de
manumisiune dală luï Matieşă Nuţu, pentru că a prinsă pe Horia si Cloşca.
Slalna,.februarie 1785.
667. Ună desemnă de pe «cornulă de pulvere alîi luï Horia», care se află as-
lăclî în posesiunea d-luï M. Andreica, împreună cu o relaţiune despre persona
de la care Fa primită.
668. Ună desemnă de pe «casa luï Horia în Albacă.» Septembre 1879.
669. Unu desemnă de pe «casa luï Cloşca» in Cărpenişă. Septembre 1879.

(1) Vecţî Gyöngyösi kínos versei. Bées. 1790 pag. 75—SO.

(2) Vecţl Mátyási József : Semminél több valami. Pozsony 1791 pag. 42—45,
 72

670. Unii desemna de pe «casa M G. Crişană» iotă acolo. Septembre 1879.

671. Ună desemnă de pe «hangerulü lui Cloşca», care se află în posesiunea
museului din Clujü.
672. Medalia im Horia, după desemnulö care se află în manuscrisele Iui Jos.
Weszelyi din biblioteca museului naţională. Comunicare făcută de d-lă Ign.
Dobotzki.
673. Medalia lui Horia, după desemnulă ce I’a trămisu vice-comitele Geor-
4 ge Bessenyei Locotenentei din Buda, în 13 ianuarie 1785.
674. O fotografie colorată de pe ună portretă ală Iui Horia în biblioteca
museului naţională.
675. Medalia lui Horia după manuscrisulă : «Delineatio rariorum nummorum
hungaricorum ex nummophylaeeo Illustrissimi Domini comitis Leopoldi Andrasy
De Csik-Szentkirály, et Kraszna Horka, Exceptorum Anno M. DCCCXX.» Manuscri­
sulă se află în cabinelulă de anticităţi a museului din Pesta.
676. Douë copii în ghipsă (ipsosă) de pe medalia lui Horia, care se află as-
lădi în posesiunea d-lui Ignaţă Dobotzki din Pesta, în doue exemplare.
Exemplarulă I :
Av. In jură legenda : HORA. BE. SI. HODINVESTEjCARA. BLINSE. SI.
BLETESTE. In mijlocă : o inimă străpunsă cu sabia de la drépta spre stânga
în susă, din inimă se înalţă flăcări şi o cruce triplicată.
lie o. In mijlocă : o cruce.triplicată a.şedată între Ireî munţi. In stingă şi în drépta
crucii inscripţiunea R'D, HO'RA, 17(84, în trei rîndurî.
Exemplarulă II presintă atâlü în aversă câtă şi în reversa aceleaşi legende
şi aceleaşi arme, cu singura escepţiune, că medalia fiindu la mijlocă oxidată,
flăcările de asupra inimel nu se potă distinge.
Efigia acestoră medalii este următoria :

No. I.
 '. 3

No. II.

oribilă contradicere una eu alla.

Contele Dominicü Teleki ne comunică după Jankovits Miklós, legenda meda­
liei astű-felü :
Pe o parte: Hóra becsi hogyinyestye.
Pe altă parte: Czára plintlzse si pletyestye. (1)
Câtă diferenţă există inse între comunicarea contelui Teleki şi intre adevă­
rata legendă, ori cine póte vedé.
însuşi istoriculă rnaî noű alü lui Horia, defunctulű Franciscű Szilágyi, de-
scriindü medalia acestă, ín 9 cuvinte face 6 erori, ca să nu mai amintimii, că
dînsulă nu reproduce exactă caracterulü literelorü, că omite punctatiunile şi sub­
stitue de la sine virgule şi accente, cari nu există de locă în originală.
Iată cum reproduce Szilágyi inscripfiunea medaliei :
Av : Horia be, si hodinyeste, Czára plinse, si pleteste.
Eev : R. D. Horia 1784.
Şi reposatulu Szilágyi avuse înaintea oeliiloră săi chiară exemplarele d-luî
Dobotzyi. (2)
Totă asemenea greşită a reprodus’o şi Papiă Ilariană in «Tesaurulă de mo­
numente istorice» (Tom. III, Fase. XI şi XII), unde dînsulă o copiase după de-
semnulă din broşura «Horja und Klotska Oberhaupt und Rathgeber der Auf­
rührer in Siebenbürgen.»
Legenda din «Tesaurü» este :
Av. HORIA. BE. SI HODINYESTE. CZÁRA. PLINSE. SIPLETE.
Eev. R. D. HOR/A. 1784. Iarăşi 6 erorï şi o silabă întréga suprimată.

(1) Id. Gróf Teleki Domokos: A Hóra-Támadás, pag. 44. nota.

(2) Doboczky ur, ki maga hórapénzét nekem megmutatni szives volt, etc. Szilágyi Ferenez
A Hóra-Világ. Pest. 1871. pag. 239—240.
 74

Observăm ă aici, că autorulü broşureî «Horja und Klotska», şi după dînsulu

Papiű Ilarianü, credeau că inscripţiunea acésta ar fi de pe unu sigilii ală lui
Horin. Ună astü-felû de sigilii înse, cu tóté scrutările făcute de Ia 1784 în cuce,
a remasü pînă astădî necunoscută. Din contră, tóté relaţiunile contimporane ne
spună, că legenda: Horia bea şi odihneşte etc., era scrisă pe medalia lui Horia.
In fine nici ună auloră nu a descrisă cu exactitate armele lui Horia, cari le
vedemă înfăţişate pe medalia acesta.
677. O copia în staniolă de pe altă medalia a lui Horia, care se află in mu-
seulu transilvană din Clujă.
Av. In jură: NOSPRO CÆSARE; în mijlocă : o coronă în forma conică cu
crucea simplă în vêrffi.
Rev. In jură : HORIA REX DACIÆ; în mijlocă : o inimă străpunsă eu sa­
bia de la stânga spre drépta în josă, din inimă se prelungesce in susă si în
josă câte o cruce iriplicală; sub inimă: 17,84- ; iar de desubtă : 6.
Efigia este următoria :
No. III.

Teleki ne comunică legenda ast-felă :

Pe o parte : Nos pro Gaesare.
Pe altă parte : Hóra Rex Daciae.
Szilágyi :
Av : Nos pro Caesaré.
Rev : Horia Rex Daciae.
Atâtă Teleki câtă şi Szilágyi, din cari célú din urmă cunoscea exemplarulă
din Clujă, nu spună, că pe reversulă acestui numă se mai află însemnată anulă
17|84, şi din josulă cruce! triplicale cifra : 6.

XXVIII. T r a c l i ţ i u n î ,

678. Relatări din viéla lui Luca Nicola, alu duoilea fecioră alu lui Horia.
679. Numirea lui Horia de «Craiă» şi «Imperată».
680. Călătoria lui Horia la Viena şi vorbirea dînsuiuî cu împăratul fi Iosifă H.
 7o
.681. Horia, Cloşca şi Crişană ; caracterulă, însuşirile şi persónele lorü.
682. Horia crescută pe lîngă unu conte ungurescă.
683. Horia ca cântăreţii.
684. Numele «Ursă» la românii din munţii Abrudului.
685. Adunarea de la Mestécánű.
686. Loculă unde s’a retrasă Horia după încetarea revoluţiunii.
687. Trădătorulă Mătiaşă Nuţu şi vêndarea de sânge.
öSS.^rädarea şi executarea lui Horia şi Cloşca.
689. Capulü hu Horia e purtatü In tépa prin satele de lingă Deva şi Hunedóra.
690. Crişanu în adunarea de la Cărpenişă rădică în süsü manile încinse de flă­
cări şi invită poporală să mergă asupra Abrudului.
691. «Casa hü Horia» în Albacă.
692. «Casa lui Cloşca» în Cărpenişu.
693. «Casa luî Crişanu» în Cărpenişă.
694. Numele «Varga» ,şi «Cloşca».
695. Descendenţii şi colateralii căpitanului Cloşca.
. 696. Descendenţii luî George Crişanu.
697. Patronii revoluliunii române din 1784.
698. «Fântâna Cloşcii» de pe teritorială comunei Cărpenişă-
699. Crucea triplicată la mormentulă unui poteraşă de a lui Horia.
700. Tumullulă din Câmpeni saă «spargerea buţiloră» din a. 1782.
701. Loculü de la Câmpeni unde a avută Horia întrevedere cu loc. col. Schultz.
702. Loculă de execuţiune ală lui Horia, Cloşca şi Crişană la Alba-Julia.
703. Loculă din Cărpenişă unde s’a expusă o parte din cadavrele lui Cloşca
şi Crişană.
704. Inchisúrea luî Cloşca în Alba-Julia.
705. Inchisórea lui George Crişană în Alba Julia.
706. Loculă adunării generale de la Mestécánű.
707. Executarea prisonieriloră români la Deva.
708. Mormintele prisonieriloră decapitaţi la Deva în 8 şi 10 novembre 1784.
709. Prisonierii români din castelulă Hunedórei.
710. Resculaţii ducă pe nobili în vêrfulu déluluï Uroiă şi de acolo îi arunca
josă.
711. Adunarea ţăraniloră de la Sânta-Maria-de-pietră.
712. Persecuţiunile nobilimii asupra Româniloră din tóra Haţegului în tim-
pulă revoluliunii.
 ___ 75____ _
713. Transferarea resculaţiloru maï însemnaţi în ţinutulă Pancïoveï.
714. «Bastonulă» şi «cuţitulă» lui Horia, celîi d’întâiă în posesiunea d-luî
Jos. Spanyik din Deva, ală. duoilea în museulă trans. din Clujă.
715. «Gorunulû lui Horia» din curtea bisericeî de la Ţebea.
716. Popa Danilă din Cristioră, comunele şi familia sa.
71.7. Ultimele cuvinte a le lui Cloşca.
718. Albăcenil, caraeterulă acestoră munteni.
719. O roşeţă pe cerü predice la a. 1783 vărsarea de sânge din 1784.
720. Figurile de cérâ a le Iul Horia şi Cloşca în Viena, pe la a. 1820.
721. «Pocalulă lui Horia» în cabinetulă de anticităţi a museului Rrucken-
thal din Sibiiă, pe fundă cu inscripţiunea : POCULUM MANUALE 1N81G : IL-
LIUS REBELLIS HORRA. 1784.
722. Căuşele pentru cari aă omorîtă resculaţiî pe popa Avramă Şuîuţă din
Cărpenişă.
X X I X . Iconografia rcvolufnuiil din 1784.
Vomă descrie aici portretele revoluţiuniî din 1784, câte le-am putută găsi prin
diferitele colecţiuni ale biblioteceloră. Vomă pune la o parte tóté ediţiunile
nuoî şi ne vomă restrînge la cele vechi, carî aă eşită la lumină atunci cândă
suvenirile revoluţiuniî şi faptele eroiloră săi eraă încă vii în memoria publi­
cului. De şi portretele aceslea nu potă fi considerate ca autentice, ele sunt
înse totă atâtea documente istorice, fundă că represintă epoca, acţiunile şi ea-
racterulă personeloră ; şi în fine sunt totă atâtea probe despre sensaţiunea ce
a causat’o în Europa revoluţiunea transilvană din 1784.
Pe multe din ele aflămă note explicative, carî înlregescă pînă la ună punctă
óre-care datele istorice.
Biblioteca museului naţională din Pesta.
723. Bustulă fiu Horia între stânei, înfăţişândă retragerea sa în munţi.
Josă pe o stâncă inscripţiunea :
Nicol : TTrsu oder
j
Hora Anführer
der lîcb’Hcn. — 8°
72L Bustulă lui Cloşca, asemenea între stânci.
Josă pe o stâncă :
Jüan Wargoj
od Klosca Ilelell.
In di'épta pe altă stâncă :
NeuJnv'scr ad viv de
78. — 8°
 77

725. Bustuîù lui Crişană to:

Josü pe stâncă :
rischan
einer der Rebellen
anfiihrer \
Dedesuptü : Neuhauser 1785. — 8°
Aceste trei portrete sunt anexate la manuscrisulü întitulàtu : «Analecta ad his­
tóriám seditionis per Valachos Transilvaniae. »
726. Bustulü hű Horia ín profilú şi coloratű, în capă căciula cu pielea în afară
pe care se vedă cusute literele HOFL Din josă : în colţulă dreptü : n. g. o. h.
a. i. Ic. g.
De desuptű :
HORYA ANFÜHRER
DER WALACHISCHEN REBELLEN. - 8»
727. Bustulu lui Horia în medalionă, ofnală de asupra cu cafene.
Josă.
HORIA
Wallach : Rebelle. — 12°
728. Portretulă lui Horia .pînă din josü de brêü şi colorată. La gâta lanţulă
de aură, de care atîrn deeoraţiunea. La brêù pistolulă şi hangerulă, în mâna
dréptá halebarda. Susfi : Horia.
Inscripţiunea de josă se vede a fi taiată. Ordinea este în formă ovală şi repre-
sintă în mijlocă o cruce duplicată la ambele capele şi străpunsă cu o sabiă, în
stânga literele HO în drépta R. — 8».
729. Horia, figură înfréga, cu pistólele şi sabia, în mâna dreptă bastonă, iar cu
stânga gesticulândă.
Josă în colţulă dreptă literile : L. W.
De desuptă :
Wahre Abbildung des Horia Ilauptanführcr der
Bcbellen; alt 48 Jahr. — <S°
”30. Horia, figura completă în posiţiune marţială, cu pistóle, hangere, sabiă şi
puşcă; în mâna dréptá o suliţă, iar cu stânga gesticulândă. La gâtă átírná
ordinea, în care se vedă însemnele şi literele HOjRA.
Josă :
Horja
Anfiihrer der valachischen Rebellen den 30 X-ber 1784
in der Radaker Waldung gefangen genomen wo rden. — 8
10
 78

731. Horia, figură completă în posiţiune marţială, la brêü doué pis tőle şi unu
hangerű, în mâna dréptâ puşcă. Portretulű este colorată.
Josü în colţulû dreptü : 1. Adam fe
De desuptù : ORDEN DES HORA.

Hora Anführer der Walachi sehen Rebellen welcher dm 30-ten

X-br. 1784, in der Radaker Wal düng gefangen genomen worden.

Ordinea represintă la mijlócü o inimă străpunsă cu sabia de la drépta spre

stânga în josü, din inimă se prelungesce în susű şi în josü câte o cruce du­
plicată, în stânga inimeî literele HO în drépta RA. In exergă : Xopa ke iun
iiEijiE iţApA nAHNîKE iun. In giurulü ordine! : Hora bibit & quiescit provincia lu­
get & solvit. —8°.
732. Cloşca bustü coloraţii.
Josü în colţulu dreptü literele : n. g. o. h. a. i. k. g.
De desuptű :
GLOSKA
EIN GEHÜLFE DES REBELLEN HORYA. — 8°.
733. Cloşca pînă din josü de brêü şi colorată, în mâna stângă o puşcă cu
baionetă.
De asupra: Gloska. 8°.
734. Cloşca, bustű în medalionű, deasupra ornată cu catene.
De desuptű :
GLOSKA
Wallach : Rebelle. — 12°.
735. Cloşca, figură completă, în costumă preoţescă şi agîtândü, la sînă o carte,
iar în mâna dreptă unü bastonü cârligatü. Portretulű cu colori.
Josü :
Gloska
ein Geholfen des Hebelen Hora, welcher mit ih n . gefangen worden. — 8 °
736. Cloşca, figură întrégâ în posiţiune marţială, cu pistóle, hangerü, şi sabiă 1
în mâna dréptâ puşcă cu baionetă, iar la sinű o carte.
Josü :
Gloska
ein Gehülfe des Heiden Horja ivelcher mit ihm gefangen worden. — 8 ° .
 79

737. Cloşca, figură întréga, posiţiune de căpitană-haiducu eu pistóle şi sabiă.

Joşii în colţulă drepţii : L. Wien f.
De desuptü :
Wahre Abbildung des Kl&ska Ivan Spiessgc=
ssdie des Iloria alf.40 J a h r —-8°.
738. Cloşca, figură completă cu pistóle, sabiă şi puşcă, iar cu mâna dréptâ
gesticulândă.
Josă în colţul« dreptü : /. Adum fe.
De desuptü :
Glosha
ein GcJmlfe des Rebelles Hont, welcher mit ihm gefangen worden.— 8°
739. Cloşca, totű porlreíulü precedentă. înse colorată.
-344. Crişană, figura completă în contururi herculane, cu pistolii, hangerő , sa­
biă şi puşcă, în mâna drept ă unü bărdişu, iar lingă dînsulă unu câne robustă
cu sgarda la gâtă.
Joşii :
GRISAN GIORG mit Anführer der iciilaehischcn
Rebellen ivelchcr den 1.0-ttn febr : 1785 gefangen worden.—8°
741. Horia, Cloşca şi Crişană în grupă. Horia cu lanţulă de aură la gâtă,
ţine in mâna dréptâ o halebardă, iar în stânga o clmrliă cu inscripţ.iunea :
Hora
AO 17
84 dem
30 Xb.
Joşii :
Hora, mul die übrigen Gehülfen—12°
742. Prinderea lui Horia şi Cloşca, scena colorată. Horia cu cuşma negră
pe capă, stă lângă unu arbore găunosu, înaintea densului Cloşca cu căciula
în mână. In depărtare se vede o colibă şi unu focă ; lângă focă sédé unu
altă căpitanii fumându dinl.ro pipă lungă ungurescă. In partea stângă a coli­
bei, se ivescü trei ţărani, întelegêndu-se în secretă. Aceştia represinlă pe tră­
dători.
J o ş ii :
Hora, Nicolaus TJrecs Kioszha aus Kerpenyet
Oberster an Führer der Zweiter an Führer der nbell :
Rebellischen Wallachen Wallachen in Siebenbürgen.
Heide nach der Natur abgebildet. Garlsburg 1785 8°
743. Busturile lui Horia si Cloşca.
Joşii
Horja Glocsla
 80

Horja der Hauptanführer und Uhrheber der im Iahr 1784 in dem Grossfürsten­
thum Siebenbürgen | angebrochenen Aufruhr der Walachm. Glocska sein vorzügli­
cher Anhänger, und zweites Haupt | der Rebellen. Gezeichnet nachdem Leben, als
sie den 30 Dec. 1784. gefänglich eingebracht wurden. — 4°
De desuptă, numele gravorului este tăiată, în câtû numai partea de asupra
a unui W se pete bine distinge.
744. Unii chipü alegorică ce represintă executarea lui Horia şi Cloşca. In mij-
loculă scenei se vedă duoî stâlpi de lemnă, pe unulă ţintuită portretul ă lui
Horia, pe altulă ală lui Cloşca; din josă de portrete atîrnă de" stîlpî catenele
închisorii.
De desuptü :
Kloschlca Hora
zwey Anführer, der Siebenburg. Rebellen. —4o
745. Buslurile Im Horia şi Cloşca.
Josă cu litere gotice :
Wahre Abbildung
des
Kloszka luon Horja oder Nicola Ursz
von Kerpenjesch aus Nagy Aranyoseh
aus Siebenbürgen
Porlretulü este anexată la manuscrisulă : Processus Ordinarius -quo Valachus
Horja de Flora Daeiae Tyranus procedit contra Siculos.
746 In broşura «Horja und Klolska Oberhaupt und Ratligebcr der Aufrührer
in Siebenbürgen» se află urmätürele gravuri.
a) Bustulă hü Crişană, siluetă :
Josă în stânga :
Krisch an Ggosg.
b) Buslurile lui Horia şi Cloşca in siluete.
Josă in stânga :
Horja
Oberhaupt der Rebellen
in Siebenbürgen.
In drépta
Klolska
Freund und
Rathgeber des Horja.
Susă d’asupra silueleloră desemnulă sigiluluî, în realitate ală medaliei :
Av. NOSPRO CÆSARE.
Rev. HORIA REX DACHE. 1784.
De desuptă altă sigilii :
Av. HORIA. BE. SI. HODINYE8TE. CZARA. PLINSE. SIPLETE.
Ilev. R.D. HORIA. 1784.
 81

747. In broşura tipărită la Strassburg în 1785 sub titlulű : «Kurze Geschichte

der Rebellion in Siebenbürgen» se află:
a) Pe faţa primă unü desemnă de pe ordulu lui Horia, în formă 'ovală, la
mijlocű o inimă străpunsă cu sabia de la drépta spre stânga în josü, din
inimă se prelungesce în süsü şi în josü o cruce duplicată, în stânga inimeî HO
în drépta RA ; josü între braţele crucii R. D.
b) Siluetele lui Horia şi Cloşca în medalionü :
Josü : HORIAH KLOCZKA.
Pe ultima pagină a acestei scrieri eetimü următorea notiţă :
N. B. Die beygefügten Schattenrisse sind nach den in Wien gezeichneten Ori­
ginalen abgestoehen. Die Titelvignete stellt das Ordenskreutz vor, etc.

In Biblioteca Academiei de sciinţe în Pesta.

748. Busturile lui Horia şi Cloşca puse faţă în faţă. In giurulü portretelorü
cadre de flori negre. Din partea de süsü a cadreî atîrnă de o panglică medalia
lui Horia, ce representă în Av : o inimă din care se înalţă flăcări şi o cruce
triplicată în giurü cu inscripţiunea : HORA REX DAZIE. Rec. o coronă în
forma conică aşedată pe unü munte, în giurü : NOSPRO CESARE.
Josü sub bustulü lui Horia :
Hora Buc Valaqiies Révoltés en Transilvani’ac 1784;
Şi cu litere gotice : Hora Fürst von der Rebelton der Wallachen in
Stehenbürgen (sic).
Sub bustulü' lui Cloşca ;
Klocslta Premier Capitain des Révoltés 1784.
Klotschka erster Hauptman des Rebeltrten (sic) 2°.
749. Unü chipü alegoricü ce représenta executarea lui Horia şi Cloşca. Vedï
mai süsü N-ralü. 744.

In Biblioteca museuluï transilvană din Cluju.

(Colecfciunea Alexandru Mike).

750. Portretulű lui Horia pînă din josü de bréü şi colorată. La gâtü lanfulű
de aurü şi ordulü, în mâna drépta unü bărdişu, la brêü pistolü şi cutitű.
Süsü : Horia.
Josü :
Bér nach der Natur gezeichnete Haubt Rebeller welcher
in dem grosz-Hürstmthim Siebenbürgen unerhörte Grausamkeiten verübet hat.
die gefangenuemmg gescha. den 30 Bcc. 1784. — 4°
751. Cloşca pendentü la portretulű de süsü, avêndü în mâna stângă o puşcă
cu baionetă.
Süsü : Glocska.
 82

Josii :
Ein gehülfe des Horo, und Haubt anführer
der Siebenbürgischen Rebellen die gefangennehmung gescha
den 30 dec. 1784. — 4®
752. O scenă colorată înfăţişândă prinderea luï Horia şi Cloşca.
Joşii :
Hie gefangen nehmung der btyden Hangt Bebelien in dem Grosz-Fiirstenthum
Siebenbürgen, Hörja und Glosclca.
Getj oboúch Hlawnich Rebcllantüiv w sedmihradslcg Zenig Horja, a Gloslca. — 2°
753. O scenă representândü escortarea lm Horia şi tînguirea Popii Crişănuţă.
Josü :
Als Horja und Gloslca durch Zalathna gebracht wurde trat ein Walachischer
Pope ein Anhänger der Rebellen | auf, und Sprach, nun ihr Edelleuta und
Ungarn, jetzt habt ihr ihn, unseren besten Horga; ihr könnt ihm | nach belieben
brathem und auffressen, und die Wache nahm ihm auch mit ins Gefängnis. — 4°
754. O gravură colorată representândü executarea lui Horia şi Cloşca, scenă
de fotă iiorosă.
P'asupra :
Vorstellung der swey Siebenburger Rebellen und Haubt anführer, wie selbe ihr
Gerechtes Urtheü und wohl verdiente j Strafe 1785 empfiengcn.
Josü :
Nachdeme Hora von untenhinauf auf eine sehr langsame Art geraedert wurde
der Körper gefiertheilct 2 das Eingeweide herausgerissen | unter den Galgen be­
graben 3. Pen Kopf auf Spise gesiegt 4. die Theile in jene Ortschaften wo sie
die Schändlichsten Aufnihren aus | übten Theüivcis auf den Galgen aufgenagelt
iviirde 5. wird Kloczlca geraedert und mit ihm auf die nehmliche Art Verfahren.— 4°
755. Unü portretă alü luï Horia, ediţiune inaï nouă după portretulű menţio­
nată sub Nr. 750.
Josă :
HORIA
nach dem cinéig noch existirenden Originale. — 2°
756. Portretulű luï Cloşca, ediţiune maï nouă după exemplarulă menţionată
sub Nr. 751.
Josü :
GLOCSKA
nach dem einzig noch existirenden Originale. — 2°
In Biblioteca museuluï Brukentlial din Sibiiű.
757. Bustulü luï Horia, tabloü începută înse neterminată.
 Ö3____ .

Josă :
NIK : URSZ ALIAS HORA TUMULTUS
RUSTICANI VALACHORUM IN TRAN
SILVANIA A« 1784 EXCITAT! AUTHOR
,758. Rustulü luî Cloşca, iabloü neterminatü.
Joşii :
VARR : IUON ALIAS KLOSKA
IUON HORÆ PRIMARIUS
CAPITANEUS.
7770-. Rustulü lui Grişană, tablou începulü.
Josü :
KPJSSAN DSURDS EX KERPENYES TU
MCLTUS IN TRANSILVAN. A« 1784 EXCITAT! CO
RIPHEUS TERTIUS(l)
In Bibiiotcca Academiei române din Bucuresoî.
Pentru a completa seria portrelelorü lui Horia, Cloşca si Crişană, ce ne sunt
cunoscute pînă astădi. vomă însemna aici şi gravurile, cari se allă în colecţiu-
nea Academiei din Rucurescî.
))—1li Bimitrie Şturdsa, ale cărui nepreţuite eolecţiunî istorice voru face o
adevărată epocă în literatura română, a donată Academiei în anii trecuţi şi o
frumosă coleeţiune de portrete, înlxe cari aflămu cu raportă Iu revoluţiunea din
1784, următorele stampe :
760. Bustulu lui Horia în medalionu privindă în drepţii.
Süsü ornai u cu catene.
Joşii :
Horja Anführer der Walachischen
Jtebellen welcher il. 30 Bec : 1784 in der
Badakcr Waldung gefangen genomen tcorde.
De desuptă în partea drăptă :
F. M. Will exc : A. F.—12°
761. Bustulu lui Cloşca în medalionu cu capulü descoperită şi privindă în
stânga.
Josü :
Gloeska Horja Anführer der WalachiscM
Beleden welcher d. 30 Bec : 1781 in der Ha
daher wakimig gefangen genomen worden.
De desuplü în partea stângă :
F. M. Will exc : A. V. — 12a

(1) După cum suntemă informaţi, în museulti din Blajü încă se află câte-va portrete d’ale
lui Horia şi Cloşca, regret&mu însc multă, că pe timpulü aflării nósíre acolo, nu le-amü pu­
tută vedé.
 84

762. Bustulü lui Horia ín medalionű, cu capulü spre drépta.

Süsü ornatü cu catene.
Josfí :
HORIA
Wallach : Rebelle.
Ediţiune diferită de cea precedentă. — 12
763. Bustulü lui Cloşca în medalionű privindü în stânga.
Süsü ornatü cu catene.
Josü :
GLOSKA
Wallach : Rebelle.—12°
764. Bustulü lui Horia ín medalionű privindü spre drépta,
Süsü ornatü cu catene.
Josü :
HORIA
Wallach : Rebelle.
Reproducere de pe portretulü precedentă. — 12°
765. Cloşca bustü cu capulü spre stânga.
Josü : în colfulü dreptü literele gravorului sunt şterse şi peste ele este în­
semnată cu creionulü : I. Adam fcc.
De desuptü :
GLOSKA
EIN GEHÜLFE DES REBELEN HORYA
irclcher mit ihm gefangen ivordtn.
766. Bustulü lui Cloşca totü portretulü de susü în care se vedü literele sculp­
torului ; v. g. o. h. — iar cele-l-alle sunt tăiate.
767. Bustulü lui Horia privindü spre drépta, cu căciula pe capii şi perulü
pendentü pe umeri. Gravura fiindü tăiată în formă ovală, nu se póte soi in-
seripţiunea ce a avut’o.
768. Busturile lui Horia şi Cloşca, siluete.
De asupra : desemnuhi medaliei lui Horia cu inscripţîunea în aversü :
NOS PRO CÆSARE, iar ín reversü HORIA REX DACIÆ. 1784,
Josü sub bustulü lui Horia :
Horja I Oberhaupt der ïleluïïen | in Siebenbürgen. Sul) bustulü lui Cloşca :
Kloisha I Freund und | Piuthgeber des Horja.
De desuptü desemnulü altei medalie a lui Horia cu inscripţîunea în aversü :
HORIA. BE. Si. HODINYESTE. CZABA. PLINSE. SI PLETE. Reversü : R.D. | HO
RIA I 1784.
769. Busturile Un Horia şi Cloşca în siluete şi încadrate.
 85 ___

Josü, sul» bustulü luï Horia : •

Hora I v.Nicola Ursz, gegen 50. J. alt.
sût) bustulü luî Cloşca :
Kloczka I v. Gloska Iwan, etva 40 J. alt.
De desuptü :
Hora Chef der Rebellen u. Klocsha sein Hauptmah wurden von 2 Walachen
in der RadaJcer Wal | düng überrascht, gefangen, u. von dem Ob. L ient, Kray
vom 2-ten Ssékler Regim, nach Karlsburg in | Verwahrung gebracht. Erster soll
sich H. F. R. D. neuen, d. ». Hora Florens, Rex Dacice. \ Nach dem Original
copirt, gestochen u. verlegt von loh. Mayr in Regensburg. Jenner 1785. — 8°
770. 0 scenă înfatisândü pe ceï treï căpitani în siluete. Horia, şede pe unü
butucii cu spatele redämatü de unii arbore şi cu puşca pe genunchiü, ascul-
tândü rapórtele luî Crişanii, care stă în picidre înaintea densului. La o parte
Cloşca se jocă cu unű câne.
Joşii :
Horja s. Nicola Urse. Krischan Qyösg. KloseTca Ivan.
ln Wien eu haben bey Antonius Aloysius Hcehnle, Kupferst. — 4°
771. Busturile luï Horia şi Cloşca.
Josü :
Hora, Gloslia
Beide Anführer Wallachischen Rebellen
gezeichnet nach dem Leben den. 3 Ian : 1785.— 4®
772. Horia, figură întréga colorată, cu pistóle şi sabiă, în mâna dréptâ unii
bastonü, iar cu stânga gesticulându.
Josü în colţulu dreptü : L. W.
De desuptü :
Wahre Abbildung des Hora Hauptanführer der
Rehellen, alt 48 Jahr.—8°
Totü portretulü de sub Nr. 729.
773. Grisanü, figură completă, cu puşcă, sabiă şi bărdişă, lîngă dînsulü unü câne.
Josü :
GRISAN GIORG
mit Anführer der ivalachischén
Rebellen welcher den 10-ten febr : 1785 gefangen worden. — 8°
Acelaşî portretü cu celü de sub Nr. 740.
774. Horia, figură întregă, cu pistóle, puşcă şi ordulü atàrnatü de gâtü. De-
semnü executatü cu mâna de pe portretulü 731.
Josü :
Orden des Horia j Hora Anführer der Wallachischen Rébel \ len wecher
11

r
 86

den 30-tcn X-ber 1784 in der Rada | Tter Waldung gefange genom en worden
Königsberg 6-ten May 1785 | Copirt durch j F. 0. Rehe j stud. math : et Philos
In mijloculü inscripţiunii este desemnatü ordulü luï Horia. — 8°
775. Cloşca, figură completă, în mâna stângă bastonă, iar cu drépta gesticu-
lândă; desemnă de pe portretulă 735.
Josă:
Gloska. I Ein Gehülfe des Horia, ivelcher mit ihm gefangen worden. — Königsb.
d. 12-a May. 1785. | gezeichnet durch. \ F C. Rehe.
776. Busturile lui Horia şi Cloşca în siluete.
In drépta, sub bustulü lui Cloşca : Gloska Ivan.
In stânga, sub bustulü lut Horia : Nicola Hora.
Josă :
Nicola HOEA und Gloska IVAN, Oberhäupter der rebellischen Wallachen,
wurden d. 3-ten Ianuar. j 1785. in der Radaker Waldung gefangen genom­
men, und von dem Obristlieut. von Kray, vom | 2-ten Sze ekler Regiment nach
Carlsburg gebracht.
De desuptü : Moeglich fec. excud. Norimbg. — 4®
777. Horia, figură intrégâ, cu pistóle, sabiă 'şi în mâna drâptă halebarda.
La gâtă este atârnată ordulü sëü. Pe căciulă se vedă literele : HOR.
Josă în colţulă dreptü : I. Adam. fe.
De desuptă :
ORDEN DES HORA.
Hora Anführer der Walachischen Rebellen welcher den 30-ten | X-ber 1784. in
der Radaker- Waldung gefangen genomen worden.
In mijloculü inscripţiunii este desemnată ordulü lut Horia.
778. Cloşca, figură completă, cu puşcă, pistóle şi sabiă.
Josă în colţulă dreptü : I. Adam fe.
De desuptă :
Gloska I ein Gehülfe des Rebellen Hora, ivelcher mit ihm gefangen tvorden. — 8°
779. Unü tabloü împărţită în douë. Partea de asupra : In mijlocă o stea cu
optă rade mat mart şi alte optă mat mict. In mijloculü stelei o inimă împunsă
cu sabia, d’asupra inimet literele lizuF, de desuptă R-—P. Din josulă stelei:
Die oberen 2 Buchstaben HF. bedeuten Horia floreat die 2 untern RD. Reso
Dacio.
In stânga stelei bustulü lut Horia în medalionü, de desuptü HORIA. Wal­
lach : Rebelle. In drépta stelei : bustulü lut Cloşca în medalionü.
De desuptü :
GLOSKA I Wallach : Rebelle.
Partea din josă a tabloului represintă ataculă resculaţiloru asupra unoră
curţi nobilitare.
 87

780. Bustulü Îuï Horia în medalionü privindü în stânga.

D’asupra : HORIA.
Josü : in stânga, o mască împunsă cu pumnalulü, din ochiulű dreptü alű
masceï unű şârpe scóte capulű, ín drépta o faclă arijêndü.
De desuptű: unü bälaurü legatü cu lanţulu de piedestalulü, pe care este aşe-
dat ă portretulă lui Horia, lîngă balaurii o bardă.
Josü de totü : I. Berecz á Czezow fee. — 8°
Papiű Ilarianü în Tesuundü de monumente (Tom. III. fase. IX si X pag. 302
bis), făeendă menţiune de portretultt acesta, dice că elü represintă crudimile
lui Horia. Comentariu greşită ! Hidra pusă în catene la piedestalulü lui Horia, şi
masca de omft străpunsă cu pumnalulü înfăţişâză : învingerea tirănieî şi pedep­
sirea ipocrisieî ; şi nimicii altă ceva.
781. Ună singură portretă din cele cunoscute pînă astădî, se póte considera
într’adeveră ca autenticii. Acesta este portretulă-medalionă ală lui Cloşca, pe
care onorabilulă d-nă I). Sturăsa l'a donată Academiei în a. 1877. Nu numai, că
chipulă lui Cloşca consună pe deplină cu descrierile, ce le avemă despre fisio-
nomia sa, dar arta şi putemă tjice luxulă, cu care este executată portretălă a-
cesta în ghipsă, ne arată evidentă, că elü à fostă lucrată pentru o persctnă,
care a avută suvenirî legate de istoria acestoră nefericiţi ţărani, dar nu ca să fiă
obiectă de speculă. Durere, că pendentulă acestui portretă, Horia ne lipsesce. Cu
ocasiunea cercetăriloră făcute în biblioteca episcopiei de la Orade, Prea Sânţia Sa
d-lă canonicii Paulă Vela îmi comunicase, că portretulă lui Horia lucrată în
ghipsă, totă în formă cum este medalionnlă lui Cloşca, se aflase în posesiunea
d-sale pînă la a. 1869, cândă, încredinţându-lă unui cunoscută ca să’lă donéze
Asociaţiuniî transilvane, acéstá preţiosă relicuiă s’a pierdută.
Portretulă oferită de d-lă Sturdza, înfăţişăză bustulü luî Cloşca în reliefă
şi pusă într’ună medalionü, în diametru de 62 milimetri. Cloşca portă o cămaşă
albă deschisă la pieptă, înfrumseţată la gâtă şi din ainte cu o cusătură albastră
(vânătă). Peste cămaşă este aruncată ună cojocelă prinsă dinainte cu o cu- .
reluşă. La mijlocă, în stânga portretului cifrele 17, în drépta 84, colorate verde.
In jură inscripţiunea cu litere albastre :
VARO0Y ON N- KLOSKA HORÆ ALTRER
782. In deosebi a atrasă atenţiunea nostră ună desemnă executată cu mâna
pe care onorabilulă d-nü D. Sturdza Fa oferită în (Jilele aceste, Academiei.
Desemnulă se vede a fi din secululă trecută, şi represintă busturile lui Horia
şi Cloşca, aşa cum nu le amă aflată în nici una din gravurile menţionate pînă
aici. Ambii căpitani sunt înfăţişaţi ca simpli ţărani, fără ornamente şi fără
idealisarea, cu care i-aă presentată în lume gravorii secuiului trecută. In specială
Cloşca sémânâ forte multă cu portretulă reliefă din medalionulă pe care 1’amă
descrisă mai süsü.
 88

împrejurarea acésta ne revocă în memoria ună raportă ală contelui Janko-

vits către Impëratulü Iosifă în care se dice : «cu supunere alătură aci şi por_
«tretele numiţiloră tumultuanţi executate cu eondeiulă simplu» (1). Dacă portre­
tele trămise de contele Iankovits la Viena, aă fostă copiate şi de alţii, vomă dis­
cuta atunci, cândă ne Va sucede a termina istoria acestei mişcări naţionale.
Josă pe marginea busturiloră :
HORA I KLOSKA
(4783. /loue tablouri din secululă trecută, le-amă aflată Ia ună anticară din Pesta.
aTTJnulă represintă trei ţărani din munţii apuseni consultându-se la o masă
înaintea unei eâreîme. Pe faţa loră şi a personeloră din jură, se vede expresă
gravitatea împrejurăriloră rşi meditarea asupra unei acţiuni viitóre. Scena se
pare a fi din revoluţiunea anului 1784, şi probabilă ea represintă pe cei trei
căpitani.
b) Tabloulă ală duoilea, pendentă la celă dintâiă, înfăţişâză aceiaşi [grupă de
ţărani; unii jocă, iar alţii retraşi la o parte se consultă între sine.
784. D-lă D. A. Sturdza, într’ună articolă publicată în Columna hă Traianü
din a. 1877 (pag. 421—426) menţionâză încă următorele stampe :
a) Portretulă lui Horia şi Cloşca, unulă în faţa altuia.
Josă :
Horja — Glosha — Hor ja der Haupt anfiihr er und Urheber des im Jahr
1784 in dem Grossfürstenthum Siebenbürgen ausgebrochenen Aufruhrs der Wala­
chen. Gloslca, sein vorzüglicher Anhängerund zweites Haupt der Rebellen. Gezeichnet
nach dem Leben, als sie den 30 Dcc. 1784 in der Radalcer Waldung gefänglich ein­
gebracht wurden—Zu finden bey I. M. Will in Augsburg. (Vedi : Nr. 743). •
b) Portretele lui Horia şi Cloşca. In drépta : ală lui Horia cu sigilulă Im, în
stânga ală lui Cloşca.
Susă : Wahre Abbildung der zween wallachischen Rebellen, Horja und Glosz_
ca, I samt der umständlichen Beschreibung und Gef'angennehmung ; der Tag ih­
rer Gefan\gennehmung aber war der 14t: Decemb. 1784,—■ j
Josă :
Hier ' oben befindliche zwey Kupferstiche sind die Original-Porträte der Sie-
benbürger zween Hauptrebellen Hojrja und Gloszlca, welch letzterer ein griechi­
scher Popp (Priester) ist; sechs andere Wallachen durch das | ausgesetzte Pras-
mium angereizt, und mit einem Gommendo Szelcler-Hmsaren unterstützt, nahmen
es auf sich be\sagte Rädelsführer aufzusuchen, und in die Hände der Justiz zu
liefern. Sie harnen in der Gegend des Waldes \ an, wo nach den Anzeigen eines
Revierjägers ermeldte Rädelsführer sich vermuthlich aufhalten würden : und als \

(I) Effigiem quoque praedictorum tumultuantium rudi calamo efformatam demisse advolvo.
Maportulü contelui Iankovits din 5 ian. 1785.
 89
sie den Horja bey einem angemachten Feuer sitzend erblickten, so murrten und
schalten sie laut über ihre Herrschaften, auf deren Befehl sie heg so rauher
Winterzeit Jagdfrohnen verrichten mussten. Da sie nun demselben \ näher kamen,
so baten zween von ihnen den Horja, sich bey dem angemachten Feuer etwas
wärmen zu dürfen. \ Er gestattete es; und als sie ihren Vortheil versehen hat­
ten, warfen sie ihn zu Boden, und banden ihn also\gleich mit Strichen, gaben
sodann ihren übrigen Cameraden und dem Commando Szehler-Hussaren, welches |
von Ferne postirt ivar, das ahgerèdete Zeichen, die hierauf alsobald herbeyhamen;
Gloszca aber schlief eben in [ einem hohlen Baum unweit des angemachten Feuers,
wo er an der Stelle handvest gemacht, und mit seinem \ Spiessgesellen Horja nach
Karlsburg geführt wurde. Jeder der beherzten sechs Wallachen erhielt 100 Bu-
katen | zur Belohnung, und für sieh und ihre Nachkommenschaft die gänzliche
Befragung von allen landesfürstlichen Ab\gaben; dem Revierjäger aber sind 500 ß.
angewiesen worden. |
Mai josă : Die obern zween Seitenbuchstaben bey Horja, H. F., bedeuten Horja
floreat, die Buchstaben, R. D., Rex Bacice.
La vale :
Bér zween Hauptrebellen verübte Mord und TJibelthaten, Verheerungen und
Verschwörungen werden in S° ebenfalls bis den I2~tm Febr. zum Vorschein ko­
mmen.
De desubtä : In Komiszion bey Johann Georg Bullmann, Buchländler in der
Fuggerey. Nro. 45. fol. dublu.
785. A. Papiu Ilarianű ín Tesaurulü de monumente (Tom. III, fase. XI şi XII)
reproduce încă urmátórele portrete vechi :
a) Unu tablou împărţiţii în doue. In stingă : Horia în inchisóre, legată cu fére
de gâtü, de mâni si de picióre, şi pădită de douî soldaţi.
Joşii :
Horja Anführer der siebenbürgischen Rebellen.
In drépta Cloşca : ín inchisóre, asemenea legată cu fére de gâtă, de mâni şi
de picióre şi pălită de douî soldaţi. Josă : Gloschka Sicbenbürger Rebelle. 4°
b) Horia şi Cloşca în inchisóre privindă pe feréstrá.
Josă :
Horja und Gloscka Haupt anführer der Siebenbürgischen Rebellen j wie beyde
in der Gefangeschaft sietem. | Horia a Glosca, Hlawnj wädezowe Sedmihradskych
Rebellantäw gak onj | oba we wiezenj sediegj.
Multe din portretele, cari se află în colecţiunile Academiei aă fostă reproduse
de Voneberg în Bucureseî, la iniţiativa eruditului archeologă A . I. Odobescu, care
prin scrierea sa «Moţii şi Curcanii» ne-a arătată, că şi în acéstá materiá este
totă atâtă de perspicace, precumă este în celebrele sale publicaţiunî arclieologice-
Ediţiunî noue, s’aă mai făcută de Dubraski şi Parleni în Iaşi, de Costande în
Sibiiă. şi multe se află prin diferite monografii, cari s’aă tipărită de la 1800 încoce.
 90

MANUSCRISE ŞI ALTE DOCUMENTE

I. In Biblioteca Musculuî naţionalii din Festa.

1. Chronik, oder Geschichte der Walachey von ßadnl Gretschan von 1290 —
bis zum Anfang der Regierung des Constantin Brankovan, so wie sie Filstich
ins Deutsche aus dem Walachischen übersetzen liess. Colecţiunea I. C. Engel.
Foia primă lipsesce. 4° 68 pagine.
De desubtü :
Donavit Bibliothecae Musei Hungarici Einer. Pongrăcz Ord. V. Cornes in Lip-
tonia. »
2. História Moldáviáé auctore Costin Miron Cancellario Moldáviáé.
Manuserisulü conţine :
A. O traducţiune in limba latină a cronicei «lui Mironü Costinü» de la capi-
tululü 16—48. Dintr’o notiţă pusă la începutulü manuscrisului atlămă, că traduc- «. .-A r A.
ţiunea s'a făcută la cererea istoricului Engel, de pe exemplarulü din Oraderşi
sub îngrijirea episcopului Vulcană. 4° 82 pagine. T * 4 -A ~ \ À
B. Altă traducţiune latină de la cap. 17—22, făcută la rugarea lui Engel, p ' - V . ' Í/.J-.U
parte de învăţatulû Sam. Claină, parte de alte persóne, inse sub îngrijirea dân­
sului. 4° 10 foi.
I 3. Chronologisches Register der Fürsten von der Walachei aus Sulzerscheii
Pttpieren mitgetheilt von Hrn Carl Eder Abbé in Hermannstadt.
Manuserisulü cuprinde seria cronologică a Domnilorü ţereî-românesci de la
Radulă Negru pînă la Grigorie Ghica. La fie-care principe este însemnată a-
nulă, cândă s’a începută şi terminată domnia. 5 foi.
4. Conspectus Históriáé Valachiae auxilio cum Divino ab anno reparatae salu-
tis 1595. Manuserisulü acesta, este o traducţiune în limba latină a părţii prime
din cronica românescă, care se află în biblioteca de la Orade sub titlulă : în­
ceperea istoriei românescă cu ajutorulu luă D-deă de la a. 1595. Colecţiunea I.
Engel. 4° 3 foi nepaginafe.
5. Continuatio Históriáé Valachiae ab anno 1595. Traducţiune latină din cro­
nica amintită mai susă. 4° 8 foi nepaginate.
6. Fragmenta ex Chronico Balatschaniano. Manuserisulü începe cu domnia
lui Mateiă Basarabă, şi este o traducţiune latină din Cronica Bălăceană a Iu
Şincai. 4G2 foi.
7. Constantin Brankovan des h. Röm. Reichs und der Wallachey Fürst oder
Begebenheiten desselben in den neunzehn ersten Jahren seiner Regierung, aus
der Handschrift seines Kanzlers Radul Gretschan erzehlt von Lncas Ioseph Ma­
rienburg Rector des ev. Gymn. zu Kronstadt in Siebenbürgen. .8° 64 pagine.
Manuserisulü lui Greceanu, după eumü ne spune Marienburg, a fostă tradusă
pe la 1727 în limba germană de I. Filstich directorulă gimnasiului luterană din
 91

Braşovă. Dar traducţiunea lui Filstich, era făcută din cuvêntü în cuvêntü şi
présenta unü stilü prea difusű. Din acéstá causa dênsulü a prelucrată manuscri-
sulü lui Filstich în limba germană, lăsându afară tóté ideile religiöse, tóté suspi­
nele şi citaţiunile din psalmiï proroculuï Davidă , precumă şi lucrurile ce nu
posedaă caracteră istorică. (Vedï : I. C. Engel, Geschichte der Moldau und Wa-
läehey. I, pag. 84).
8. Namenverzeichniss der wallachischen Fürsten welche in den beigesijizten
Jahren in der Wallachey regiert haben. Conspectulu acesta, conţine seria cro­
nologică a domniloră ţereî românescî de la Radulă Negru pînă la Constantină
Ipsilante. Manuscrisulă este anexată la cronica precedentă.
9. Disertatio De Cumania vetere liodiernam Moldáviám, Valachiam, Podoliam
et Bessarabiam in se continente a Carolo Wagner. De asupra pe pagina primă'-
P. Caroli Wagner. Ms. Autographum. 2° 44 pagine.
Cele de întâiă 16 pagine conţină disertaţiunea asupra Cumanieí şi a mai
multorű fapte din istoria Moldovei şi a Munteniei. De la pagina 17 urmeză :
Appendix Documentorum, din cari însemnămu aici următorcle :
a) Literæ Ludovici Regis ad universos Hungariæ comitatus, quibus eos contra
Ladislaum Vajvodam Valachiae............arma capere jubet. (1)
b) Donatio Ludovici Régis, qua bona Marmorosiensia Bokdano ablata, eo
quod is in terrain Moldovanam clancularie reeedens, eandem perfide deţinere
moliretur, aliis conferuntur. (2)
c) Donatio Sigismundi Régis Stephano Pohárnok facta, propter ejus servitia
cum alibi, tum in Moldávia et Valachia impensa (3)
d) Donatio bonorum exstinctae familiae de Maroth, facta Stephano de Bathor
propter ejus servitia militari«, cum alibi, tum in Moldávia et Valachia præstit.a.(4)
10. De Valachis sive Rascianis Graeci Ritus non uniti in Regno Sclavoniae
et Croatiae. Manuscrisă anonimă în limba latină. Autorulă se ocupă cu naţiona­
litatea locuitoriloră din Slavonia şi Croaţia, cari în legile Ungariei din sec. XVII
apără sub numele de Români (Valachi), 20 8 pagine. In catalogulă bibliotecei ma­
nuscrisulă se află în colecţiunea : Eder Ios. Caroli, Adversaria historica diver-
sorum auctorum de Sieulis et Valachis. Cod. sec. XVIII.
11. Dyptichon Ârchi-Episcopatus Graeci Ritus Albae Juliensis in Transylvania
ab 1528 nsque 1711. Athanasium I.
Josă : Donavit a. 1806 Bibliothecœ liey ni Moyses (5) SinJcay de Hadem. 2° 40 foi
din cari numai 17 pagine scrise.12345

(1) Ex authographo in conventu Leleziensi asservato sed multis locis exeso.

(2) Ex copia autentica Tabularii Lelesziensis.
(3) Ex autographo familiæ Berzeviczianæ.
(4) Ex autographo resectis tarnen minus necessariis.
(5) Erőre, în locü de Georgius Sinkay de Eadem. Vedï aniï Croniceï 1660 si 1680.
 92

Pomelniculă acesta, legată în table cu piele, este trecută în catalógele biblio-

teceî naţionale ca manusorisü din secólulü alü X V1-lea, înse după indiciele paleo-
grafice elă aparţine secuiului ală XVII-lea. La începutulă Dipticului se află o
rugăciune pentru sufletele reposaţiîoră Prea Sânţiţiloră Episcopî, pravoslavniei-
loră împăraţi şi Impërâtese etc. La pagina 11 uraiézâ pomelniculă Archiepis-
copiloră din Alba-Julia în următorulă şiră :

IÏO M S IIS IJ1 S A O iîM M i

5iIpX'ienCKnÂ, ■1a h ‘h À.

’flp X ÏE iiS u iÀ , '0’EWKTMCTÀ.

’í1pX'i'EnCKná, rÉH AA'ÎÀ.

’Æ pX 'iÈintnÀ , 'Ö’EOíjnÍAA.

’ ilp X ïÈ n CKnA G te (|)a n à .

’^ PX ' ieV k iiÄ F lEpACMAlÀ.

’ ‘Ipx'iffi CKti.v lw p£ l T ÏÀ .
,. c
n pX'iEn Kn a ^ a h ïiÎ a a

.. 5 C
ílp X 'lE Il KllA G Á b ' b íL

iTpx'i E nCk p À ’IwCH<j>4

, c >
ApXIEn KllA Ivvn itju

’iîp X ‘nCKnA C abbS

, c .
ApXlEH KnA R a paaam a.

, C V
Æ iX 'ù n un a ’Ô’tWiJlHAA.

’^ P X iE n CKnÀ D R K u u c ïe

Altă pomelnică interesantă este scrisă pe pagina a 12-a. Elă ue arată spri-
jinulă şi protecţiunea, de care s’a bucurată Mitropolia Albeî-Julie la Domnii
Munteniei din secululă ală XVII-lea. Acesta-î următorulă :
 93

n o M U N M r i i f\ i î i g j P lT G T i G S O H X T i,

C f
’iţ 'l'b TA ’a 8 Aa EA rO H TCHKArű 4f)A NAlUErO M o CKWRC°K

A H »
XpHCOBS Ui A° M hx'A h a Â, 1’iIv E g ÎE IU m .
1

p» V ahheBi' A'
vpx
M Il
HEipii. UI 8 p&N-
C li ..
HOHE Kh.. UI A*
c
AKOHE Kls. 11'kTpÂ, ’Î I a e S i'È bu m a .

■ « C V T A Ţ
flwE TA A (jiAKS 3 V£îK£ c8 KÂrOB'k P ‘Nil! K 'ÎT T C p M :
t(j)BN~TA AHITpW- i
n ... c À „ H î w N M i Î xa i I a â , K o eko aH 3 e m a ‘h .
AIA faEArp a 8AV
ÎSrpOB'AA'xniC'KOH 11 r i j A m m :
i h ' t TA A ŞA -
T . lir o c n o in u ß rö G t a h ' kâ P -
KS W flhpE'KA Ae -f-KOCSTE K8cE~M A
K II lw Kw t a h t ' hhx K o e b o a H. H 8
HApOy BHlţE IU E£- lu JjUIA TE KS Mdp

ApBHHUA+ IlrociioiK* c y llro_, K a a Áiu «. p

rA p im v
• > C V * T1
’ î I me t a a (Jia k S
îw H î I h ' t o ş iîa ËO EBOA8.
SI
XPIICOBK c<p HXTE H liru ’ià.
H cuiiA Srw

MHTpW^AÎH I
1
?» C T II
îl'IE TAV A‘' 8
ÎW N K o V u m iiix llACApA ÜOÈBOA8.
II A'
px a» a e vva eîk ii
M r o c 'n o ir A ; îît w IViApilO.
A Il . N-
BA AU'IEip C(J)H
h n ..
TE A urrp w AIII

Dipticulü deserisü aici nu consună cu acela, pe care îlü vëduse învëtatulü

Petru Maiorü la Blajű înainte de anulă 1.813.
Dupa Petru Maiorü dipticulü din Blajű numera 16 episcopî, pe cândü manu-
scrisulû originală din Pesta are numai 15. Cinară şi seria episcopilorü încă di­
fere. In fine maî există o deosebire : Petru Maiorü ne spune expresă, că în
12
 94

pomeiniculű de la Blajü lipsia episcopulü Atanasie(l), pe când a dipticulü de la

Pesta îlü mentionézâ şi pe acesta.
Se vede că manuscrisulö din Blajü s’a pierdutü, fiindü că d-lü Ciparin ín
Acte §i Fragmente (pag. XIII) crede, că dipticulü de care vorbesce Peiru
Maiorü, ar fi totü acela pe care îlü donase Şincai biblioteceî din Pesta la a-
nulü 1806. Inse din cele expuse aici se vede că aü existatü doué diptice.
Urméza apoi pomeiniculű altorű dăruitorî (pag. 13) şi pomeiniculű lui Mateiü
Parotă (pag. 14). Pe faţa d’întâiü şi din urmă se află ,doue însemnări auto­
grafe ale Mitropolitului Atanasie, cu privire la nisce împrumuturi de bani făcute
în a. 1698 şi 1699.
12. 0 declaraţiune în limba slavonă, cu mai multű de douë sute subsem­
naturi, prin cari Sërbiï, carï se aflaü în serviţiulă militară alü lui Ionă Con­
stantină Şerbană Voivodulű (Igitur nos'Lefecsii Szerbi servi suæ Illustritatis
Domini noştri Ion Constantin Serban Vojevodae ; in trad. lat.), recunoscü, că nu
aü fostü cu credinţă către Măria Sa, promită înse a fi de aci înainte cu depli­
nă supunere şi lealitate, sub pedépsá de morte asupra loră, femeiloră şi copiiloră
săi. Pe documentă sunt imprimate sigilele lui Fiota Ianos căpitanulă Sêrbilorü,
Stoica Ciauşă şi Stoica Stegară. 30 aug. 1640. (Colecţiunea : Cimelion autogra-
pharum scripturarum lingua slavonica, illyrica et valachica in Regno Hungáriáé
exaratarum).
13. Georgii Ribay Recensio Librorum antiquorum Russicorum et Yalachico-
rum Bibliothecae Episcopi Munkacsiensis.
Ribay relateză, că în biblioteca Episcopiei de la Muncaciă se află o mulţime
de cărţi vechi tipărite şi manuscrise, unele în limba slavă-liferară, amestecată cu
limba rusă-ucraină, polonă, croată şi dalmată, iar altele in limba română. Pen­
sulă vorbesce apoi de tetravangelulă slavă tipărită de Xamkiuk likiiEpu r r lip.i-
lUEBh, în secolulă ală XYI-lea, în care se află anexate trei foi manuscrise, ce
conţină Evangeliele de Ia Dumineca Floriloră şi învierii, în limba română.
14. Caput XVI. 14 ipsum ostenditur ex immun consuetudinumque Romanorum
et Valachorum identitate, correlatione, atque similitudine. (Colecţiunea : Ios. Car.
Eder, Adversaria historica Diversorum Auctorum de Siculis et Valachis) 2° 7 foî
nepaginate.
Pe faţa primă e însemnată cu mâna lui Eder : E Ms. Patris Klein. Ma-
nuscrisulă se termină cu cuvintele : E x quibus evidentissimum est, tilos ah an-
tiquis Bornants cum sanguine, et mores et consuetudines contraxisse, proinde veros
esse Bomanos.
15. Adversaria de Cumanis et Iazygibus 1794 per Franc. Subich concinata.
2® 26 pagine. Cele d’întâiü 10 feţe conţină anotărî despre faptele şi evenimen­
tele, cari se raporta la Cumani. Urmézâ apoi :
(1) De őrá ce nu se află într'însnl Atănasie în (filete căruia se féce (fisa unire. Petru
Maior: Istoria bisericéseâ a Românilor, Pesta 1813. pag. 159,
 95

Acta quæ in Adversariis de Jazygibus et Cumanis provocantur quidem, sed

enim in extractu dumtaxat reperta fuerint, et ideo Diplomatario chronologico
inseri haud potuerint, sic describuntur.
Dppa acésta : De legibus Regni circa Jazyges seu Philisteos, et Cumanos exis-
tentibus.
Apoï : Extractus Privilegiorum Majoris Cumaniæ. In fine : Extractus Privilegio-
rum minoris Cumaniæ.
16. Ioan. Baáb Graeci Ritus Catholici et GerasimiAdamovics Gr. R. nou uniti
Episcoporum in Transylvania Jura AYalachorum declarans Instantia absqne
Scitu et Infiuxu Statuum Trium Nationum Principatus Transylvaniæ, Suæ Ma-
jestati lntroporrecta, cum disfavorabili desuper emanata Cæs. Regia Resolu-
tione. A. 1792; 2° 30 pagine.
© Szóra Noák Moses a Romaiak Dáciában, az az : az Oláhok az elhunyt régi
Romaiaknak igaz unokájik. 8° 80 pagine.
Autorulü care la finele manuscrisului se subsemnéza : S z ó r a N o á k M o se s m p .
G . E . N evettelek P a p , N a g y V á ra d o n , tractéza în limba unguréscá descendenţa
şi continuitatea istorică a RománilQrú din Dacia traiană.
«Scopului meü principalii, rjice dênsulü în prefaţa acestei scrieri, este, să aratű
patrioţiloră mei, cari se ocu pă cu literele şi sciinţele, descendenţa poporului ro­
mână, care se extinde în mai multe ţări, şi dacă se póte, să le curăţă mintea cea
întunecată de norî deşi şi să o lumineză cu splendórea adevăratei dreptăţi.»
Fântânile, de cari se iolosesce autorulă sunt : Suetoniu, Dio, Eutropiu, Iuliană
(in Cæsaribus), Vopiscă, Topeltină, Ammiană, Tiberiană, Vossiu, Zamosiu, Luciu,
Tröster, Porfirogenită, Thurocz, Cinammă Griselini, Engel, Dugonics, Fresne,
Reichersdorf, Tomka, Benkö, Fleuri şi Pázmány Péter.
Peste totü opera lui Sora Noacű e scrisă într'ună stilă alesă şi cu multă
logică.
18. Martini Bolla e Scholis Piis in Lyceo Regio Clandiopoliano Históriáé univer-
salis Professons P. 0. Dissertatio de Valachis qui Transilvaniam incolunt : scripta
instar responsionis ad Libellum supplicem quem Aug. Imper. Leopoldo II Anno 1791
Naţio Valachica porrexit. 8° 135 pagine.
Autorulă, în cursulă scrierii sale, se încércâ a proba, că Românii de origine
nu sunt Romani ci Bulgari, şi chiară dacă s’aru concede că dânşii se tragă
din Romani, totuşi nu potă reclama nici ună dreptă în Transilvania.
19. Friedrich Schwanz von Springfels k. k. Oberst-leutnants Beschreibung
der oesterreichischen VALACHEY im Jahr 1725. 4° 122 pagine. (Colecţiuneai
lacobus de Miller).
Manuscrisulă conţine istoria topografică a Olteniei, cu următorele capitule :
§. I. Despre originea acestei naţiuni şi de unde derivă numele Valach?
§. II. Despre situaţiunea ţereî.
§. III. Despre frontierele ţereî.
 96

§. IV. Despre comunieaţiunea acestei provincie cu cele-l-alte ţări.

§..V. Despre guvernulă ţereî.
§. VI. Despre oraşulă principalü ală ţereî.
§. VII. Despre împărţirea ţereî.
§, VIII. Despre armele ţărei.
§. IX. Despre serviţiulă divină.
§. X. Despre nobilime (boeria).
§. XI. Despre ţărani.
§. XII. Despre meserii, traiulă vieţei şi comerciü.
§. XIII. Despre portulü şi îmbrăcămintea loră.
§. XIV. Despre jalea şi joculü lom.
§. XV. Despre locuinţele lorü.
§. XVI. Despre apele şi rîurile acestei ţări.
§. XVII. Despre bălţi.
§. XVIII. Despre pescuită.
§. XIX. Despre munţi.
§. XX. Despre fertilitatea şi economia de vite a ţereî.
§. XXI. Despre minerale şi mine.
în biblioteca Museuluî naţională se maî află ună manuscrisă intitulată : «Be­
schreibung der kaysl. Wallachey», ală cărui conţinută, afară de câte-va mici
diverginţe, este identică cu manuscrisulă luî Miller (1).
Asemenea şi in biblioteca Academiei din Pesta încă se află ună exemplară
din Descrierea Olteniei de Springfels, sub titlulă :
«Kurze Erklärung und Bericht über die disseits des Alt-Flusses gelegene fünf
Districte der kays. Wallachey sive Valachiae cisalulanae neue verfertigte Land­
karte verfasst von Fridrich Schwantz des löbl. Graf. Heisterischen Rgmts haubt-
mann. Anno 1723.»
De desuptü : «Copieret aber von E. I. v. N. 1741.»
La manuscrisulă acesta sunt anexate :
O chartă a drumului deschisă în pasulă de la Turnulă-roşu. 1738. Doue ta­
blouri despre portulü preoţiloră, boeriloră şi ală ţăraniloră. Ună plană ală for­
tăreţe! Vidină, cumă era la anulă 1721.
20. Adversaria de Blacis seu Vlacis conscripta a Stephano Horvát, Bibi. Szech.
Regii. Custode. Pestini 1823. 4° 31 pagine.
Manuscrisulă conţine însemnări despre diferitele numiri, sub cari se presentă
Românii şi ţările române la scriitorii vechi.
Aşa : Blaqui ; Ungaro-Blachia ; Moldo-Blachia seu Moldova ; Kara Bogdanska ;
Kara Vlaska; Ulaki ; Blöckomanaland ; Iflak; Blacena Terra in synodi sardicen-
sis Actis ; Olach-veredarius ; Blanci, Valachia minor seu Podolia ; Valachi quare

(1) Veflî : Engel, Geschichte der Moldau und Walachey, I. p. 43.

 97

pro majore parte ad Mahometum defecerunt; Cum illis (Hunis) occurrerunt Blaci
et Bulgari et Vandali; Vlachi 1027 in Italia cum Graecis pugnantes; Walachi
scuto, hasta, galea sicut ungari utuntur; — Blachia nigra; Valachitae Turcae in
Septemtrione, etc.
21. Advtrsaria de Erdőéivé, Ultransylvania, Pieria, Drimodis, Hilea seu Trau
silvanîa. Pestini 1823. Notiţe din autori vechi cu raportű la Transilvania, cu­
lese de Stefanű Horvat.
22. Bessi, Bisabtae, Bisseni, Besseni, Bessermini, Pacinatae, Piceni, Picentes,
Peucetii, Predeneceutii, etc. însemnări asupra Bisenilorű, Pacinaţiloru şi altorü
popóre, de Ştefană Horvat.
23. M i Archiepiscopi Solunensis De Separatione Ecclesiæ orientalis ah occi
dentali Romana juxta veterem SS. Ecclesiae Patrum Doctrina, et non ex arbitrio
snscepta.
Iar titlulă românescă scrisă cu caractere latine este astă-felă :
Dc Dcsjoârcireâ Heseriçi Reserituluj, de câtrâ geă Romană a Apusuluj. — care
nu fieste cum niçj din singura voja suâ, çe după Invocetura ceâ vete a sfincilor
Paréncj. sau făcut.
Ambele aceste titluri sunt. scrise mat târdiă de o mână străină. Manuscri-
sulă este în limba română cu caractere cirile. Sec. XVIII. 4° 70 pagine.
24. Unii vocahnlară româno-serbo-latină pe 58 pagine, şi altulă serbo-românü,
pe 54 pagine, ambele din secululă ală XVIII-lea, se află în manuscrisulă ro~
mânesci' care începe cu cuvintele : IÎEiiTpS /leijii a8h ^ mheşeS.
In catalogulă bibliotecei manuscrisulă este înregistrată sub titlulă : Tractatus
de lege divina quae in Decalogo continentur. 4° 280 pagine. (Col. Nie. Jan-
kovich).
25. Altă vocabnlarü româno-latino-serbo-germanü scrisă de Ştefană Popovicî
la a. 1743 pe 23 pagine, se află în manuscrisulă slavă ce portă titlulă : «Epi­
tome Lyturgica De sacro Ecclesiarum Ornatu (vestitu)» 4° 150 pagine.
26. Georg Rakoczy des Anderen dieses Nalimens in der Walachey gehaltenen
Krieges besclireibung Anno 1655. 4° 5 foi nepaginate. (Eder, Collectanea historica
Transilvani æ).
27. Vestiarnm nationum in Transilvania coloribus expressum in XXXIX Ta-
lis. 8° Sec. XVIII.
Manuscrisulă, afară de costumele unguresc! şi săsesc!, ma! conţine 9 tabele
desemnate cu mâna, car! represintă portulă româniloră din Transilvania în se-
eolulă trecută. Anume :
Tab. XXVII. Ună călugără română.
» XXVIII. O călugăriţă română.
» XXIX. Ună română transilvăneană (cu chic! la urechi).
» XXX. O română transilvană (cu téeá şi cuţită la brêü).
 98

Tab. XXXI. Unű mire româno (ou chici la urechi şi pinteni la opinci).
» XXXII. Unu însurăţeii! română (cu chici la urechi).
» XXXIII. O nevastă română (cu cisme roşii).
» XXXIV. Ună păstoră română (cu chici la urechi).
» XXXV. Ună păzitoră de vii (cu chici la urechi).
28. In pinacoteca museuluî naţională se află ună tabloă lucrată în oleă din
secululă ală XVII-lea, înse fără nici o inscripţiune. După cătalogele pinacoteceî,
portretulă este lucrată de celebrulă .pictoră Petru Brandel, şi represintă pe
Aronü Vodă din Moldova. Observămă înse, că Aronă Vodă a domnită
în Moldova pe la a. 1591, iar pictorulă Brandel s’a născută la a. 1668,
adecă cu 77 am mai târdiă (1), din care causă portretulă lui Aronă Vodă nu
póte fi considerată ca autentică.
29. In manuscrisulă întitulată : Walachische Notizen se află anexată o gra­
vură ce represintă portretulă principelui Nicolae Mavrogheni.
Domnitorulă cu cucă, barbă mare şi hangeră la brcă.
Josă :
MAVROIENY.
Dedesuptă scrisă cu mâna : Turati delin. Bauernfeind sculpsit (2).

II. In Biblioteca Academiei din Pesta.

30. Succinta História Politico-Juridica den alten Tractum Regni Daciæ oder
heute zu Tage die segenannte WaUachey und Moldau betreffend. 2" 46 pagine.
Manuscrisulă este copiată din archiva fostei Camere aulice şi formă/ă ună
raportă oficială, în care se discută posiţiunea politică a României şi Moldovei,
pe basa dateloră istorice.
Autorulă expune la începută starea ţăriloră române pe timpulă Babiloneni-
loră şi ală Troeï, arată că România a fostă ocupată de Romani încă sub Pom-
peiă, şi în fine, densulă vine la conclusiunea : că România şi Moldova aă tre­
buită să remână independente îndată după divisiunea imperiului lui Carolă celă
mare, şi astădî ele nu mai potă fi încorporate de câtă la ună imperiă romană,
de óre-ce Ungaria si Polonia nu maî aă nici ună dreptă asupra loră.
31. Rövid História melyben iratik Szénán Bassának török Czászár erejével
Havasföldének és Erdély országának pusztítására való Kijövetelé, 1595 Eszten­
dőben. Adecă : Scurtă istoria în care se descrie irupţiunea Iul Sinan-Paşa cu
oştirile împăratului iurccscU la a. 1595, spre a devasta Téra-românéscâ şi Tran­
silvania. 4° 34 pagine. Manuscrisă anonimă din secululă ală XVII-lea. (Colec-
ţiunea D. Cornides.)

(1 ) Vecii : Neues allgemeines Künstler Lexicon, München 1835. T. II pag. 108.

|2) Vedï: I). A. Sturdza: Mernoriü asupra portretelorü Domnilorü Români; în Analele
Societăţii Academice române T. VII. p. 155.
 99'

32. Ad Celsissimum atque Piissiinum Prineipem Mcolamn Mavro Cordatum

I). I). Clementissimmn. Manuserisă anonimă în limba latină clin sec. XVIII. 8°
150 pagine.
Autorulü, unű contimporană alü principelui Nie. Mavrocordatű, ne spune, în
prefaţa acestei scrieri, că dênsulfi de origine este străină (cum in his partibus
adveiia simţ, inse vëdSndü faptele imortale ale Principiloră şi eroiloră cari aă
fundată şi guvernată Moldova, nu s’a putută reţine să nu scrie ceva despre ele.
In cartea primă (Liber I) anonimulă descrie virtuţile belice şi civice ale
domniloră Moldovei, încependă de la Bogdană pînă la Nie. Mavrocordată. Car­
tea a doua (Liber II) conţine biografia lui Nicolae Mavrocordată şi faptele în-
tîmplate sub domnia acestuia (1).

III. In JBiblioUca Universităţii

a din Pesta.

33. Podromus Históriáé Walachiae et Moldáviáé. Hissertatio Praevia. 2° 5 foi

nepaginate.
Autorulă, ne spune la inceputulă disertaţiuniî sale. că multe împrejurări şi
maï cu sémá gloria naţiunii române, care a strălucită în artele resbelului şi ale
păcii, îlă îndemnă să scrie istoria acestoră ţeri ; arată, că autorii de pînă a-
cumă, aă scrisă analele României şi Moldovei cu preocupaţiune şi puţină since­
ritate (Authores minus sincere, et, ferè per transennam et obvie tractarunt), apoï
trece la fàntânele istoriei romane, pe carï le specifică în termeni generali.
Cu privire la împărţirea operei, autorulă e de părere a se începe istoria ro­
mână cu a. 1000; scriindă mai întâiâ : «Istoria Duciloră şi Principiloră anonimi»
de la a. 1000—1300, între cari densulă menţioneză pe George Principele Ca-
zariloră la a. 1015, pe Aba la 1035, pe Kegenes la 1050, pe Rado Palatină la
1086 si pe Kuppa la 1088.
Manuscrisulă se află în colecţiunea iesuituluî Ştefană Kaprinai, fostă profesoră
de istoriă la liceulă din Casovia şi decedată la a. 1786. (Tom. B. XV).
34. Manifestait! de unire a!îs Mitropoliei din Alba-Julia, d’impreună cu condi-
ţiunile unirii. Alba-Iulia 7 Oct. 1698. 2° 4 loi. (Colecţiunea Hevenesi, To-
înulă XXIV. F. 1).
Faţa prima, conţine declararea voinţei de unire, motivele şi condiţiunile uni­
rii, scrise în limba română cu caractere cirile si învestite cu sigilulă Mitropoliei.
Faţa a doua, este o traducţiune latină a manifestului, înse cu totulă neesactă
Pe cele-l-alte pagine urméza subsemnăturile a 38 protopopi, iar la fine E-
piscopulă Atanase, neavêndfi confienţă, după cumă se vede, în traducţiunea la­
tină, repeţesce cu mână propria incă o dată condiţiunile unirii şi dă binecuvân­
tarea sa acestui actă.

(1) Vedî : ürgéi Geschichte der Moldau und Walachey. I. p. 85.

 íoo
CondiţiuniÎe esenţiale ale unireî sunt : obiceiulă, ceremoniele, sărbătorile «totă
legea» şi slujba bisericeî răsăritului, să rămână neatinse, şi în casă de vacanţă
a scaunului episcopescă «soborulă» să alăgă pe cine să fiă «vlădică.»
S i g i l u l ă M it r o p o li e i r e p r e s i n t ă î n m ijlo c ă S â n ta - T r e im e (s u b fo r m a c e lo r ă tr e i
â n g e r î, c a r i a u v is it a t ă p e P ă r in te le A v r a m ă ) ş i în ju r ă in s c r ip ţiu n e a :

A
^EG
UIA• IA
GffiE: IIE
11E
IIIE• M
HiriP
O iIO
AIE•'B
EAPPATAH
3 5 . J u r ă m ă n t u l ă , c a r e a t r e b u i t a s ă ’l ă d e p u n ă e p is c o p u lă A ta n a s ie în V ie n a
după a c c e p ta r e a u n ir i i. T e x t u l ă o r i g i n a l ă r o m â n e s c ă , 16 p u n c te . în p u n c tu lă
a lă 6 -le s e d ic e :
^E ACTXgï 4 IKOAO AtX A tllX ^ &E TOATX K8pXlUH 8 N(ţ'k lţiA , Ulli ßX TX TSpA , ^
IJjilOAlţX HHM CKpHCOApE !11H nplETHUl8 r 8 .\ UJHUJMATMMHAOp. A EppilTlMIlAOp, UIH A
KpAtOASli. CA8 BOßHH IţXpXH MSNTENEIţlÎ, NHME 0 KApTE, (^E AKOAA J|í NAHHTE k8 AMEA
pXCnSNCX H8 B0 K> A B ' k .( l) U Ih MMM IlpE G 8 K8 pElţlAH, MAH AASATK AA MI'e S Ap-
XIEniCKOII, UIH AAHTpOnOAIT A <ju NSA B0H5 K8 N0 AIJ1 E, e tc .
J u r ă m ă n tu lă în tr e g u e s t e s c r is ă d e m â n a e p is c o p u lu i A t a n a s ie ş i s u b s e m n a tă
d e d ă n s u lă : ílO T iliílG ^ (L . S .)
3 6 . J u r ă m ă n tu lă e p is c o p u lu i A t a n a s ie , te x t u lă o r i g i n a l ă l a t i n ă . C o n ţ in u t u lă a-
c e l a ş î . L a f i n e : V i e n n a e d i e 7 M e n s i s Á p r ili s A n n o D o m i n i 1 7 0 1 . EA,V Æ 0 - Ï I -

H flG Ïd (L . S . )
S ig ilu lă e p is c o p u lu i A ta n a s ie r e p r e s in tă la m i j l o c ă o p a v ă z ă în fo r m a s c u tu -
r i l o r ă m o l d o v e n e d in s e c u lu lă a lă X V I -le a . în m ijlo e u lă s c u t u lu i S â n t a - T r e im e ,
d e asu p ra o co ro n ă d e m i t r o p o li t ă ; su b scu tu : în d r é p ta c â i’j a p a s t o r a l ă , în
s t â n g a c r u c e a ; în g iu r ă : A \ . . . t>fl îl. ű . M . E.
37. C a n c e l a r i a d in V a t i c a n ă t r ă m i t e c a r d i n a l u l u i C o llo n i t s î n V ie n a î n c ă doue
p u n c t e d in j u r ă m ă n t u l ă e p i s c o p u l u i A t a n a s i e . R o m a , i u n i ă 1701.

3 8 . S c r i s ó r e a E p is c o p u l u i T e o f d ă c ă t r ă C a r d in a lu l ă C o llo n i t s . în l i m b a l a t i n ă ,
p r in c a r e ’î t r ă m it e e o n s e n s u l ă u n o r ă p r o t o p o p i l a a c t u l ă u n ir ii. A l b a - I u i i a 1 6 9 7
10 iu n iă .

3 9 . P r o t e s t u l u s o b o r u l u i d in A lb a l u l i a , î n c a r e d e c la r ă că : « d in t r ’a lţ i m i r e n i
sa ă s tr e in i n im e s ă n a ib ă a s e m e s t e c a în lu c r u r ile v lă d ic e ş c i fă r ă ş t ir e a s o b o ­
r u lu i .» A lb a lu lia , 6 ia n u a r ie 1701.

40. D e c r e tu lă Im p . L e o p o ld ă T c ă tr ă T e s a u r a r ia t u lă tr a n s ilv a n ă , p e n tr u in s t a ­
la r e a e p is c o p u lu i A t a n a s ie . V ie n a 1 9 m a r tie 1701.

41. R e ia ţiu n e a u n u i ie s u ită d e s p r e in s ta la r e a lu i A t a n a s ie c a e p is c o p ă u n it ă )

ca re a a v u tă lo c ă în A l b a - I u l i a l a 25 iu n ie 1701.

42. M it r o p o lit u lă d in R u cu rescî T e o d o s ie , lu â n d u titlu lă d e m itr o p o lită a lă

T r a n s ilv a n ie i, tr ă m ite lu i A ta n a s ie E p is c o p u lă A lb e î- J u lie s e n t in ţa d e e x c o m u n i-

(1) In textutü latină ; nec utlas poslliac cum ijsdem litteras communicabo.
 loi
care a patriarchuluï din Constanţi nopole, fiind îi că a trecută la unire; tofă odată
îlă rogă să respingă confirmaţiunea primită de la catolici şi să rămână fiă ală
bisericeî orientale. Bucurescî 25 maiă 7210.
43. Calinică Patriarchulă din Constantinopole, într’o pastorală adresată cleri-
ciloră, preoţiloră, boeriloră, neguţătoriloră şi eeloră-l-alţi creştini ortodoxi din
Ardălă, afurisesce pe Atănasie pentru trecerea dînsuluî la unire, îlă lipsesce de
darulă preoţescă şi îlă destitue din scaunulă archierescă. (Traducţiune în limba
română făcută la Mitropolia din Bucurescî).
44. Memoriele lui Gavrilă Nagys'zegi în contra unirii, scrise în închisorea sa
din Sibiiă şi înaintate generalului Rabutină. La finele primului memoriă, Nagyszegi
(|ice : «Scripsi autem haec in Curia Cibiniensi in captivitate ob religionem meam,
et veluti haec sincere et fideliter scripsi ita me Deus adiuvet et ex hac mea
captivitate me liberet. 5 şi 9 novembre 1701.
45. Petiţiunea Româniloră, Greciloră şi a Sârbiloră din Alba-Julia în contra
un irii. înaintată guvernului transilvană. Copia f. a.
46. Protestulă lui Gavrilă Nagyszegi în contra unirii. Alba-Julia 25 septem­
bre 1701.
47. Extrasă din scrisórea iesuituluî Cristoforă Gebbard, în care densulă arată
că Atanasie este ală treilea episeopă transilvană consecrată la Bucurescî; că mitro-
politulă din Bucurescî n’a voită să-lă sânţăscă din causă că era prea tânără,
înse calvinii Nicolae Bethlen, Nalaczi şi Keresztesi aă intervenită pentru densulă
la Domnulă Munteniei şi la Mitropolitulă din Bucurescî, fiindă că Atănasie dase
unuia 300 şi altuia 200 galbeni.
48. Doue declaraţiuni ale episcopului Atanasie în cestiunea unirii, una din
26 septembre 1699, alta din 30 septembre 1699.
49. Comisarulă imperială contele Ionă Honoriă comunică episcopului Alana-
sie lista requisiţiuniloră militare, în suma de 63,926 îl. 10 cr., care s’a adunată
de la Români peste cuantulă ce eraă obligaţi.
50. Episcopulă Atanasie autorisâză pe Cardinalulă Collonits din Viena să scotă
de la camera imperială suma de 63.926 îl. 10 cr., care să se întrebuinţeze pen­
tru înfiinţarea unoră scoli romano-latine în Alba-Julia. Alba-Julia 3 aprilie 1703.
51. Diploma lui Georgiă Bán fii, guvernatorulă Transilvaniei, prin care confirmă
pe Teofilă de episeopă peste tôle bisericele româneseï, grecesci şi sârbesc! din
Transilvania. Tîrgulă-Mure.şului 18 decembre 1692.
52. Traetatulă de alianţă între Radulă Mihnea (Moldáviáé, Walachiae Transalpi-
naeque Princeps) şi Gavrilă Bethlen principele Ardéluluï. Soroca 26 sept. 1617.
53. Regula Legis voluntati Divinae acconimodata, coutinens Jura canonica &
Imperaioria Pro causis status Ecelesiastici & Secularis ad mandátum tapera­
is
 102

toris Ioaimis Comneni, a Venerabili Magnae Dei Ecclesiae Diacono, et Légiim con-
servatore Domino Alexio Aristino coiiscripta, Ex (Jraeco idiomate in Valacliicum
Industria, sumptnque Sancüssimi Domini Stephani Dei gratia Metropolitae Tcr-
govistensis, & Exarclii Conflniormn Ungro-Valacliiae translata. Kune verő per
qnemdam ex officialiims Gameralilms Caesareae Valacliiae latino sermone donata.
Anno MDCCXXIí. 2° 390 pagine.
Manuscrisulă este o traducţiune în limba latină á Pravilei mari, care s'a ti­
părită la Tôrgovisle în a. 1652 sub litlulü :
< /j\,\E p £ ílT .V j.'k EV'Ï.I KS ^ M H E Ş E .’. K .l ./k ApE TOATíFi 5K S(\£K A T A ílp X 'lEp'kciîV » Ilii!
JjVílXj.XT kíK .Ti p,t -TO ATE KliMilAE H p E O lR ljlii ţUH M ÏpENEIJJII. e l C .

In câtă privesce persúna traducătorului, aflămă la călcăiulă manuscrisului ur-

mătorea notiţă, pie care o reproducemă aici în limba română :
«Acesta (traducătorul!!) era de origine transilvănenă , cu numele Petru Do­
bra, pe care onorabilulu d-nă Szendrey, tatălă aceluia, care este astădî direc­
torii la archiva Camerei din Pojonă, îlă primise între funcţionarii camerali, pe
timpulă cândă reocupnsemă Valachia. Dobra, dândă peste codicele românescă, din
mandalulu lui Szendrey l’a Iradusă în limba latină. Acestea le amă audiiă de la
onorabilulu domnii Benedictu Szendrey de Carlshulden, arcbivarulu, care posedă
manuscrisul! autografă şi mi-a dată voiă să-lă decopieză. Pojonă 1773, diua
22 Maiă.* Semnată: Georg. Pray ms.
Unu altă exemplară din manuscrisulă lui Dobra se află în biblioteca Battyan;
din Alba-Julia. Aid găsimă numele luî Dobra menţionată chiară în titlu, dimpreună
cu caraclerulă său, vameşă la Râmnică (nunc vero per Petrum Dobra tricesima-
torem Ribnicensem sermone latino donata).
Pe la anulă 1751 Petru Dobra era Directorii fiscală în Transilvania, după
cum constată manuscrisulă : «De utri puncta contra national« saxonicam»—care
se află în biblioteca luterană din Braşovă.
54. Dietionarium valacMco-latinnin. Ms. Anonimă. 8n 166 pagine + 9 foî cu
diferite însemnări din a. 1742.
Cuvintele românesc! sunt scrise tóté cu litere latine. Autorulă întrebuintâză
pentru sunetele derivate ale limbei române urmátórele caractere : ce, ci=cs;—•
ge, gi = g s ; — ţ — cz, c; — ş — sh;— ă, d — d; — ă, î = e; — î = y, j.
Ca specimenă ortografică din dieţionarulă de la 1742 reproducemă aici ur-
mătorele cuvinte :
Acieeturé, acip (obdormio), afaré. aíleluré, aesinesa, aesela (iile), agsér (agilis),
agsun (ieiuno), agsutor, akéez, albacé, alinédz, al shasélé, alunish, amérésk, a
moy pun (repono ut mollescat), apésât, appropiedz, Argish (oppidum in Vala­
chia Transalpina), Banyé dé argsent, bélony (bos albus), brénkë, bréu, broskony,
czara bulgéraské, bushluiesk (conturba), Bukureshty, czapé, czap, deshting (dis-
cingo), empak, enpérat, enpiagëtor, empans, entemplare, enselészk (decipio),
 103

g s a n é , g s ë tn , g s in g s ie , g sos, g s u d é k a t é , ia r b a sv en tei M é r ié j , k é e s é l, k ë s h tig ,

l i m b a b o u ln j , u n g y é , e t c .

55. Grammatika; nemczeàszkæ szau Povæczuire, æn læùntru la ænvæezætsira

limbii nemczésti szpre folószul skóalelor a Neamului runiæuészk. Ms. anonimii
din a. 1786. 4° 469 pagine.
Gramatica este scrisă cu litere latine şi cu ortografia indicată în titlu. A-
nume, autorulü întrebuinteză urmätorulü sistema : â, î == ce ; — ă, G= ce; —
ï = î; — ce, ci — ts; ■
— ţ — cz; § = s ; — s — sz.
Ca specimenü ortograficii reproducemu aici începutulu Prefeţei :
Ændreptâre isnnainte, karé vojeaste a ænvæczà vro lirnbæ asà ka szæ stie,
pentru tse træjészk ku kuvintelé jeï, asà si pentru tse szæ muhe, si szæ tok-
mészk kuvîntele jeï asà, si nu almintrilea, aï de lipszæ atselujea szæ stie regu-
lele limbiï atséjea, etc.
Pe faţa din afară a manuscrisului se vede însemnarea oficială : 1786. 66 Sehol.
Nation. N. 1. ad N. 10133, 1786.
56. Katekizmnl csel mare ku Æntræbæry si Ilæszpunszury tokmit Pæntru
Ænvæcætura tuturora Krestino-Katolicsilor æu Cærilc PrêaT Æniialezatf'j si Prea
luminatej Æmpæræteszej Kræjeszi Aposztoliesesty.
Urmézâ apoï optü rîndurï şterse cu condeiul ti :
Pin un Pater a Rænduluj Szvæntutuj France;? ko si a Provinciej Bulgarii Preot
ku Porunka si ' Blagoszlovenja cselor maj mary din Nemcyæ pe Rumænyæ æn-
torsz. La tipar dat si ti perit.
Josű :
Æn Buda ku szlovole kræjeszkuluj Universzitás. 8" 200 pagine.
După cum se vede din titlu, manuscrisulü este din Simpiilü împărătesei Maria
Teresia (f 1780).
Sisteniulü ortograficii alu autorului este următoriulu : ă , G, â , i = ts;— ï — y ,
j ce, ci — es ; — ge, gi, j — x \ — t = c, es ; — ş = s; s = sz.
Maï originală este substituirea luï ge, gi şi j cu x ; : şa dônstüü scrie : X u-
decatœ, axutor, ne ssluxim. etc.
57. Katekismul ku Æntræbæry, si Iiæszpunszury tokmit Pæntru ænvæcæ-
tura Tinerilor a Krestino-Katolicsilor Æu Cærilc PréiT Æiuiælezatcj si Pm t
luiniuatej Æmpærætéaszej Kræjeaszi Aposztoliesesty. 8° 129 pagine.
Autorulù este iotü călngărulu menţionaţii maï süsü.

IV . h i biblioteca Episcopiei romăncscl de la Orale.

58. História, Prinţilor Tiapii-ßomanesei Tom. XX. Manuscrisü cu litere latine.
Coleeţiunea Şincai. 2° 95 pagine.
 k • •) f * 0 î"1! i f - ^ yU »> & , / y * ^ < ^ * ,’z y V^/ /
* & * } , j ; B ţ & M Â a + r r f t y r i , $ * rt, /* * V' ,p —^ ~—
f * »'"jp —■ y í.f '' ^ y/ - x/ zrfi»/C CTp
* M T, ^^
s--77--- ' ^,Z 'ZAJ?1
t à ’—ïL „-£-_“***
*. 4/ . **#
__’ < -,><".' 101 í--------------------—
’íVí í, y/ .-- ^ ,< < n^', '^^fjn tr 'f.-iÆwt'/
^ ;/■ ^
. /-!. / ;? .J a ^ uX*./ - * y 4 ' Z;-r * « ,i? i r , i r s : w , 3*r*, r t j q f Z
i/ C r o n i c a în c e p e c u d o m n ia lu i A le x a n d r u V o d ă I lic s ü (1 6 2 9 ), şi m erge p în ă W r t y f*
la a lü c in c ile a a n ă a lü d o m n ie i lu i N ic o la e M a v r o e o r d a tü (1 7 2 4 ).
L a c ă lc â iu lă m a n u s c r is u lu i a flă m u u r m ă to r e le n o tiţe :
« $ i o s i a v e n in d n o i cu sc risu l h is to r ii d e là a n ii lu i C h risto s 1 6 2 9 p e n e IcC a
cin cilea ’ cím« a ’ d o m n ii lu i N ic o la e V o d ă a d o ' â , q u a 'rë este in a n n u l 1 7 2 1 , fa ce m
g a tă h d p r o m itin d , q u e , cm £ e» y i s* m a i i » c o lo om co n tih n u a '. s i se a u s c r is
a c ë â sta h isto rié m a i in te i d e to të d e S a n io ïl K l a i n in V ié n n a ' A n n u l 1 7 7 0 . iâ r
a'cum in a ce a sta fo r m a d e p r e a eê d e in te i se ă u s c r is d e V a s ilie ' V id d . In
A n n u l 1 7 8 0 . i V ien n a '.»
I a r Ş i n c a i s c r i e d in j o s ü :
N . B . B a n c H is tó r iá m d e sc rib e n d a m S a m u e li K l e i n co n ce ssa ra t fo e m in a q u a e-
d a m e x B lm a fa m ilia B a la c ia n , q u a e a n n o 1 7 7 0 , V ien n a e m o ra b a tu r.
5 9 . Constantis Mirou Logothetae Principatus Moldáviáé Chronica. DesCallecatul
a tierraei Moldovaei Iá ce valleát delà zidhire sán templaí.vTom. XXV. C o l e c ţ i u -
n e a Ş in c a i. — 2° 105 p a g in e . 1 ,U . i „ W « / Z //
>«yW4fV M a n u s c r i s u lü s e î n c e p e cu c a p ito lu lü a lü 1 6 - le a (d e s c a le c a tu lü t e r e i M o ld o - 7 W : a

v e i ) ş i m e r g e p în ă la c a p ito lu lü 4 8 s a ü D o m n ia lu i P e s p o t ü V o d ă ( 1 5 6 1 ) . V o - ■- *
liim u lü e s t e c o p ia tű p în ă la p a g in a 7 0 d e G e o r g iű Ş i n c a i c u l i t e r e la t in e , ia r rr>r, Í .
■i.- J/ifL
r e s t u lu e s c r i s ă d e o m â n ă s t r ă i n ă c u c a r a c t e r e c ir i le . P e f a ţ a d in u r m ă s e a f l ă
&trtJt C-?
lip ite d o u e ia ş ii d e c h ă r tiă , c a r i c o n ţ i n t i e x t r a s e d in c a p i t o l e l e 49, 50, 51, 52
yfe-,
şi 5 4 a le c r o n ic e i.

cart1y*.. L a c ă lc â iu lu m a n u s c r is u lu i Ş in c a i p u n e u r m ă to r e a n o tiţă :
i «Q uod re liq u u m est d e v i ta D e sp o ta e d e s c rip s i e x a liis a u to r ibu s, q u ia ex M i -
ro n e d e s c rib e n d i te m p u s V ien n a e n o n h a b u i, illa e tia m qu ae in a p p lic a tis illico
sch ed u lis co n tin en h ir, a d sen su m d e s c rip s i, se d cetera d e v e r b o a d verb u m . » ^ A». Jw. /*•»
S/tU^A- C* l
^<^*1 60. H cT o p n t mu \'fi0 ,lll|u íj x p n l M oa ^ oee Îî k S.v Iíce luh c k ih c e m .vh .]\ i i t ,vuo
*i /z , \ e K o c T .u i n iü k M ip o ii A oroijixTSA K . î Tk Saa ckphcx ta p x u ifi , \ e O a u o h a K aaiiii .jui
.ta.' Jk*je~ K ï e n i u iïS c'rp ïE ii î Th S a k p x ' i8 n 8 a 8 h 1 7 8 1 . — 4" 2 1 5 p a g i n e . ,%
■.ZjiS^fe M a n u s c r i s u lü î n t o c m a i c a c e l ű n r e c e n d e n t ü f s e î n c e p e c u c a p i t o l u l ü 1 6 ( D e s c ă - 5
$>6* '-**•**L'' l e c a l u l ü ţ e r e î M o l d o v e i l a c e a n ü d e l a f a c e r e a l u m i i s ’a ü î n t îm p l a t ü ) ş i m e r g e ■/ //■
». 3r3jiijti' p î n ă l a c a p i t o l u l ü 4 8 ( D o m n i a l u ï D e s p o t ü V o d ă ) . P î n ă l a p a g i n a 2 0 7 c r o n i c a
e s t e c o p i a t ă d e S a m . C la in ü , i a r r e s t u l ü d e o m â n ă s tr ă in ă .

61. /LlTOmÎCELţSA LţXplH pSAlXHEIjlff ,A,UM ^ECKSAEKATb’A ,\£ Sll,\E AS BEHHT pb’-
AVAHU e c .\8 a ih e ş a t .]\ i^ApA pSAVAHEACKA. M a n u s c r i s ü d in s e c o l u l ű a lü X V I I I - l e a .
C o l e c ţ i u n e a S a m . C la in ü . 4 ° 112 f o î , d in c a r i 9 8 n u m e r o ta te .
C r o n ic a s e î n c e p e cu d e s c ă le c a r e a R o m â n ilo r ü ş i m e r g e p în ă la a n u lă 1714,
c â n d u T u r c ii d u e t t p e C o n s t a n t i n ă B r a n e o v e a n u l ü l a C o n s t a n t i n o p o l e .

62. K au, 26 . |\ii'iE [iE i.‘k CTpuK'A'ibuiii pEijiopAUii. M a n u sc r isü d in e p o c a lu i

G r ig o r ie ( t h i c a 1768— 1777, fr a g m e n tă d e la c a p . 2 6 — 5 0 ; 4 ° 5 6 fo i n u m e r o t a te
c u l i t e r e c ir i le p î n ă l a f o i a 5 4 .

yj ce. (e-J pvţjjfrtd s ^ r Jd A-JÍ. -av

fe v jù J - « v iA ta j t h J t Y t u t i
fy v ePJifcl
oinu k cvf <s
êwTl
H evymc.cy^, 5^^ <*+Mßr*<&AU h-à*' ^ y
u.,U 0 Vr* z *Aa,
f-e* rr** Ck4& Jk <JLL
 tt Ce.4 i i - • f - t y ^tv
-£$i ■? c* t. ' W * # ^ v , A ? , >K?/* A» «*•»'»
», j* #'** *■ ^ ^ ^ r > ; / - y ..w */ 7- .,> P7C^*/-f"v y
^ inrSZ* </»»-' ^ £s\
f-<^'r /^Üj? _ ^ t* f±sD. 2? <Lft */ Cm*Syr,
Manuscrisulă începe cü Domnia luî Michaiu Vodă Racoviţă (1741) şi conţine
intre altele următorele materii :
Cap. 27. Banii ce se da haraciü la Maria împărătăscă pînă la anulă 1769.
Cap. 28. Tălmăcirea dăjdiloră celoră după reforme.
Căp. 28. Veniturile domnii.
Cap. 32. Cum au cârmuită domnii de la reforme incóce.
Cap. 33. Boeriile ţeriî româneşti, şi fieş-care ce purtare de grijă are subt o-
cârmuiala boerii sale. Boerii curţii Domnului.
Cap. 34. Veniturile boeriloră cum era pînă la reformă.
Cap. 35. Veniturile boeriloră de la reformă încoce pînă la anulă 1769.
Cap. 44. conţine : Xpoimori'a ^ o.vuih.vo;», încependă de la Radulă Negru 1215
pînă la Grigorie vodă Ghica 1768, numărândă peste totă 86 Domni.
63. Ună manuscrisă românescă cu cirile, titlulă ilegibilu, după conţinută este :
Istoria Ţării românescî de cândă aă descălecată Română 1290 -1692. 8° 232 foi
nepaginate, din cari cele din urmă 26 conţină diferite rugăciuni.
Manuscrisulă se vede a fi din prima jumătate a secolului trecută şi este
ornată pe mai multe feţe cu figuri de animale, colorate roşu şi galbenă.
64. 64 Domnia lui Petru Vodă celui poreklită Şchiopul cap. me. Fragmentă
cu litere latine ; 4° 22 foï paginate 107—142 şi 145—150.
Manuscrisulă este autografă ală lui George Şincai şi conţine epoca de la
1574—-1594. Pe faţa din urmă Şincai scrie următorele :
«Si sosind cu scrisul pana aicea, quăt s'au áhms áceste k ’vóde : iară de
aici înainte, ohmii serisi pana Iá áceste vremi, dupa opau),\cA\A isvóddor tot
a lui Miipoii Aoro(|)XT8.\. Sfârşit si lui Dumnedieu lauda.
Din însemnarea acésla vedemü că fragmentulă menţionată aici face parte din
Cronica «luî Mironă Costină» descrisă sub punctulă 59. Astă-felă cronica Costi-
nesciloră din Orade, conţine epoca de la a. 1366—1594.
Şi mai interesantă, din punctulă de vedere ală analelorfi nóstre, este notiţa
copiată de Şincai la finele manuscrisului :
In annui — , ş c k a = a S n a I oah k e pren ostcneálla smeritului g p M o tu x O ar a
M oa ^ o ba n S a , den ci') Monastère G ä k S a ce au fost la Mctropolie.\Si gs Proto­
popul Nicollái am legát áiccst yk'roimcEiţ.
Aşa dar Cronica luî Mironă din biblioteca Orădii se vede a fi copiată de pe
ună manuscrisă din a. 1713... .. &/• fis*- . *4. C^)îTh, ?'/■ 7v *
p tH t C Câ- 7Í \yÙi£}-r-VA - -jr
® 9 . .^H M EIlEpii HCTUpÏM pSAUXIIELpiÎ Kg Affib’TOpiOA ASM ^ ^ A lH E g E S ,\EAA A ~ Ih ^ Î I K i

Hb’A ^ Û 8 a 8 h N0CTp8 Ic
.Xc ?A(|)'IE.
Manuscrisulă începe cu alegerea Iui Michaiu Vitezulă de principe ală Munte-
nieî şi merge pînă la a doua domniă a luî Nicolae Mavrocordată în 1719.
Pe faţa primă se află următorea însemnare : Jm"
«Scrisam eă George Constantinoviciă din Caransebeş 779 Mza mai anul 20.» y ‘
-4 f+i
 106

66. Colecţiunea istorică a Iui George Şincai în 27 tomuri.

Tom. I, portă inscripţiunea :
Notata ex variis Authoribus per G. Gábrielem Sinkay Ordinis S. Basilii M.
Transylvanum. Anno 1775. 4® 33 pagine.
Aşa dară la a. 1775 începu Şincai să adune primulă materială pentru edifi-
ciulă Cronicei sale.
Tom. II, 4° 82 pagine extrase din diferiţi autori.
Tom. IV , 4° 56 pagine ■» »
Tom. V, 4° 50 pagine » ■ »
Tom. VI, are titlulă :
Inscriptiones Dacicae a Rdmo Ihio Iacobo Áron Transmissae Romain Uimo te
Rdmo JDno Dno Stephano Borgia, Sacrae Gongr. de Prop. Fide Secretario.
Anno 1776. Meuse Julio. 4° 40 pagine.
Tom. VII, 4° 100 pagine+2 foi, extrase din diferiţi autori.
Tom. VIII, 4U 40 pagine » » »
Toni. X, 4° 70 pagine » » »
Tom. X I, 4° 70 pagine » » »
Tom X II, 4° 90 pagine » » »
Tom. X III, 4» 92 pagine » » »
Tom. X V , 2° 59 pagine » » »
Tom. X V I, 2° 84 pagine » » »
Tom. X V II, 2° 100 pagine »
Torn. X V III, 2° 78 pagine » » »
Tom. X IX , 2° 63 pagine » » »
Tom. X X , conţine : «História Prinţiloră Terii ltomânesci» despre care am fă­
cută menţiune sub punctulă 58.
Tom. X X I, conţine extrase din mai multe documente privitóre la istoria Mun­
teniei pînă la anulă 1705, şi la istoria Moldovei pînă la anulă 1775. 2° 18
pagine.
Pe dosulă foii prime se află următorea notiţă :
N. B. Quae in hoc toniulo continentur, annotavi ex Codice Ms. secundum or-
dinem Alphaheticum Nimcialurae Viennensis, guem Instrandum acquisieram ab
Excellentissimo, Jllvio ac Rdmo JDno Iosepho Garampi Nuncio Apostolico apud
Augustam Aulám Viemiensern anno 1780.
Tom. X X II, 2° 101 pagine extrase din mai mulţi autori.
Tom. X X III, 2® 53 pagine » » »
Tom. X X IV , 2° 61 pagine » » »
Tom. X X V , este cronica lui Constantin Mironă menţionată sub punctulă 59.
Tom. X X VI, 2° 59 pagine extrase din autorii latini.
Tom. X X V II, are inscripţiunea :
Duo Comitia Transylvanien celebrata sub Michaelc Principe Iransalpinae Va-
 107

îachiae quae ăescribenda acccpi aTit. Domino...................(1) concipista Trannir.

Guberniali. Viennac 1780. Volumnlă conţine legile votate în camera Tran­
silvaniei sub Michaiü Vitézulű, la anulă 1599 şi 1600.
Totű la colecţiunea acesta mai aparţină încă trei tomuri fără numără :
Umilii 4° 88 pagine.
Altuia D 104 pagine.
Alü treilea 4° 99 pagine.
67. Reruiii speetantium ad universalii Genfem Daco-Romanam seu Yalacliicam
snminaria Collectio ex diversis authoribus facla a Georgio Gabriele Sinkay de
Eadern secuudum ordinem cbroiiologicnm. Trei tomuri legale în table cu piele
Tom. I. Anulă 88—1329 2° 352 foi nepaginale.
Tom. II. Anulă 1330—1551 şi 1684—1724. 2° 463 foi nepaginate.
Tom. III. Anulă 1552—1683. 2° 358 foi nepaginale.
Manuscrisulă conţine :
a) Relatările diferiţiloru autori în limba latină, italiană, germană şi română a-
şedate în ordine cipnologică ;
li) Acte oficiale şi alte documente cari nu se află în colecţiunea precedentă-
68. Xpomiu PăUYUic.of) um .\ avvi av'atop iik«Spii de George Şincai.
Trei tomuri cu caractere cirile, din cari înse numai celă din urmă este nmnu-
scrisă autogrală ală autorului.
Tom. I, conţine epoca de la a. 86—1439. La fine se afla. ună indice auto­
grafă ală Iul Şincai, de numele loeuriloră şi persóneloru din acestu tomă 40
762 pagine.
Tom. II, de la a. 1440—1613, 4° 655 pagine.
Tom. 111, de la a. 1614—1739 4° 365 pagine.
Textulă este identică cu celă care s’a publicată în Cronica tipărită la Iaşi în
a. 1853.
69. Ctî.lpA I CAS iîpX TA p k N&UEAWp lUU a AÎ:K;OSpH.V,Vp. KApe CE A([>.\X .]! XpO-
HltKA pWMÎRHHAWp, 'IE .jl'rk lIE ftE AA AHÎA 86 lUU A llîpyE IIVUIA AA AHb’ A 1 4 3 9 .
H âAUpSA /ţSirA H jsMS ui i /Ih’KpSpu n 'c .^uckAA ív AA he M s. auto­
ah c e \e K.ÂSiţn.
grafă ală Iul Şincai. 8° 56 foi nepaginate.
70. Index iu Tomiim I Clironiei Daco-R«inaui sen Yalacliici. Nrus den. ann. Ms.
autografă ală lui Şincai, formeză indicele la tomulă primă din Cronica latină.
8° 80 foî nepaginate.
71. Continuată) Clironiei Raeo-Roiuanornm. Fragmentă din Cronica latină a lui
Şincai conţine epoca de la 1440—1448. Manuscrisă autografă, 4" 29 pagine.

(1) Numele persónel însemnate ai ci este ştersii cu condeiulu, înse din amilii Cronicei 15P9
se vede, că a fostű Ştefana Costa concipicntii şi mal târdiu consiliariü la guvernulü din Tran­
silvania.
 108

72. Responsinn ad Crisiin Joscphi Caroîi Eder in supplicem libellám Vaïa-

chornm Transilvaniae juxta Kros ab ipsi positos. Aici Şincai restrânge critica ce o
făcuse J. ('. Edcr la petiliunea Românilorü din a. 1791. Co raportü la manu-
scrisulă acesta scrie Şincai la anulă Cronicei 1291 următorele :
«Tocmai bine că, Eder colegul meü când si eu eram director peste scóle
îmi veni aici înainte; pentru că el este acela, care încă au cutezat a scrie
în Chrisul (critica) Instanţieî Românilor din Ardeal, că aceştia pururea au
fost numai suferiţi în numita ţâră. Eü în Antichrisnl meii am fost respuns
la tóté bârfele!e lu î, ci daca nu s’aü putut tipări pentru teleaga, îl întreb
acum din căruţă, aú nu e primită un neam în (éra aceea în care sédé si
judecă dimpreună cu craiul sëü.» — Ms. autografă ală lui Şincai 2" 12 foi.
73. Vocabularium pertinens ad tria Rogna natnrae. 4° Bl pagine.
Manuscrisü autografă ală lui Şincai avendă doue părţi :
Partea prima : nnü vocábnlariü latino-româno-m-aghiaro-gcrmanü despre nu­
mirile planteloru, mineraleloră şi animaleloră. Pag. 1—17.
Partea a doua : unu vocabulariă roniăno-latino-maghiaro-germanu., totă despre
aceleaşi numiri. Pag. 17—Bl.
74. Irrópa II.vrgpEii ca8 A (jbipEn. Ms. autografă ală lui Şincai, 4" 93 pagine.
Scrierea conţine trei capitule :
Cap. J. «despre Plante». Pag. 7 — 24.
Cap. II. «despre Minerariuri» Pag. 24—45.
Cap. 111. «despre Vieţuitori». Pag. 45—9B.
75. Scrisorile lui (1. Şincai către guvernulă transilvană şi inspectorulft Mar-
.fonfi în interesulă scólelorü românesc! din Transilvania, dimpreună cu resolu-
tiunile guvernului. A. 1782—1793. 19 scrisori.
Intr’o serisóre din 15 octobre 1782 adresată Ini Marfonfi, Şincai se plânge, că
abdicându Episcopulă (irigorie Maioră, funcţionarii domeniului episcopescă nu
voescă să mai dea cuartiru profesoriîoră şi nici lemne pentru sculă.
In altă serisóre către guvernulă transilvană din 27 novembre 1782, Şincai se
plânge că dênsulü, ca direcloru locală şi Catechetă este obligată să traducă căr­
ţile scolastice în limba română precum a tradusă catechismulă celă m are,
abecedarul ü mare şi partea prima a aritmeticei, că pînă se voră tipări, dênsulü
are să cálátoréscá mai adese ori la Sibiiă, şi în fine trebue să visiteze seólele na­
ţionale românesc!, inse mănăstirea afară de nutrimentă şi îmbrăcăminte nu voesce
să-i dea nimică.
76. O serisóre a lui Şincai către Direcţiunea tipografiei Universităţii din Pesta.
Aici Şincai se apără în contra acusăriloră ce i le făcuse directorulă scoleloră din
Ranată (Irigorie Obradovici, că dênsulü nu ară traduce bine cărţile românesc!.
Conceptă. f. d.
77. Altă serisóre a lui Şincai eălră Episcopulă Vulcană prin care îlă infor-
 l0 9

mézâ că, tomulü primă din Cronică este gata, eele-l-alte trei le va lucra, de va
avé vietă, la conţiî Vas; déca nu, să le continue Diecesa, la care voră trece în
conformitate eu testamentulü seü ; totű odată mulţumesce episcopului Vulcanű
pentru ajutorulă viagerü ce i’lü promite, şi-x comunică că boerulă Ştefană Mar-
cella din Moldova l’a asigurată, că-î va tipări Cronica cu spesele sale. Buda
3 iulie 1808.
78. IcTopiA poMiYxiiHAU'p ahn ^ akna. Manuscrisă autografă ală Părintelui Sam.
Claină, în patru tomuri.
a) . Tom. I are titlulă :
IcTOpÎA ASlipSpUAE ILIH ,]tT ,Y\V\Il A'ApHAE pO.VlAUUlAU'p. Î Î k S.U .jlTpAMECT KIIÍ1 AUiEŞATX
111H /\HH Al8AIţii EEKÍÍ UJH HOH CKpÎHTOpH KSaI i CX IHM CKpUCX AE Ü. G am 8HA K aAUII
AE G aA I ePOMOHAXSA AHN iVLv.NXCTHp'k GGG. TpOlitţX A,lft K iVAíKÍÓ. T oaiSa 1 J|t
Eaaîkm 1801. 4° 1304-291+1.82 pagine.
Josă : História Valachorum, Tomus I.
Autorulă descrie la începută, întemeiarea poporului română şi resbelele cu
Daciî, trece apoi la istoria Transilvaniei şi a Româniloră din Dacia aureliană.
b) . Tom. 11 :
IcTOpÎA ^OAlHHAVVp ijApÎH pOMAilIEljiH AHN AtSAIţfi EEKli III!! HON CKpillTOpH K8-
aI íc x ,
um CKpHcx a e 1T. G amoma K aahn a e G aa 1epoaiona\"8a a '!h MftNXCTup'fe
GGG. Tpomţx ahn B aaîkio. T oaaS’a II. 4° 538 pagine.
Josă : Samuel Klein, História Valachorum.
Manuscrisulă conţine epoca de la «începutulă Domniei tere? românesc?» pînă
la a. 1724.
c) . Tom. I I I :
IcTOpÎA /\o.VUI!IAWp IJxpíll AloAAOBEH AhN BEKU IUN NON CKpÎHTOpH KsArkcx, IUN
cKpucx ae ÏÏ. G am S ua K aahn a e G aa I epomouaxSa ahn ffi^ nxcriip t ci|>íít e Íí
T pomţx a (|n E aaíkw. 4°. 481 pagine.
Josă : Samuel Klein, Ilistor. Valaehor. Tom. III.
Manuscrisulă se începe cu întemeiarfea domniei moldovenesc? şi merge pînă
la a. 1795.
Opera acesta a Părintelui Claină, înţelegemă Tom. I, II şi III, a căpătată la
scriitori? secuiului présenta diferite numiri. Aşa, Engel o numesce : Annales Prin-
cipum Transalpinorum et. Moldavicorüm (1) ; Şincai : História Valachorum, Tran-
silvanorum, Transalpinorum , et Moldavorum cum rebus gestis Prineipum (2) ;
Lauriană : História Daco-Romanorum sive Valachorum. (3)
Aceste numiri divergente aă făcută pe mulP să eredă, că «Analele Principiloră123

(1) Geschichte der Moldau und Walachey. I. pag. 91.

(2) Ladislai Nagy Orodias, pag. 189—221.
(3) Instrucţiunea publică din 1861, pag. 67.
14
 110
Munteniei şi aï Moldovei,» pe cari Ie amintesce Engel, arii fi o scriere cu totulă
diferită- de «História Valachorum» séű de manuscrisulă descrisă aici, pe cândü
în realitate este numai una si aceeaşi lucrare.
d ) . IcTOpiA EECEpH'l'feCKX A SfliCKOnÏEH pOAl/KNEipii flpA 'bA , Æ k SM ;]\T,Y»!0 k S a I í CR
LUH CKpHCX A e n . G a AASHA K a AHN ftHH G a ,A, lEpOMONA\'SA ^HN MXHXCTHp'k C(|)flTEII
Tpoiuţ'A AHN Eaajkió. Toa\Sa IV. 4° 253+1584-286 pagine + 6 foi.
Josü : Samuel Klein, História VaJachor. Tom. IV .
Autorulü tratézâ aicï «începutulü creştinătăţii Românilorü,» apoï istoria Epi­
scopiei românescï din Alba-Julia pînă la episcopulü Grigorie Maioră (1782). Ul­
timele foï, cari se raportau la Episcopulă Bobü, se vëdü a fi tăiate de o mănă
profană şi póte pentru totö-dé-una nimicite.
79. Dictionariuin Valacliico-Latiimra. Manuscrisü autografă ală Părintelui Sa-
muilă Claină. 2° 590 pagine + 2 foï.
Cuvintele românescï sunt scrise cu litere latine. Pe unele locuri, sunt a-
dauşî de o mână străină şi termină corespundëtorî din limba unguréscâ şi
germană.
La finele manuscrisului, Claină încheiă eu aceste cuvinte :
Finis ctDeo Laus in aeternuni. In Monasterium SSS. Trinitatis 1801, 10 Marţii
Balasfalvae.
80. Ună volumă în table de cartonă, care conţine :
a) . Peiiţiunile Româniloră din Austria înaintate împăratului Leopoldű II, prin­
cipelui de coronă Franciscă, împăratului Franciscă II, principelui Caunitz şi In ­
for mathinilc date contelui Balassa, în epoca de la a. 1.791 — 1806. 2° 243 foï
nepaginate.
b) . O scriere întitulată:
Wiederieguug der zu Klauscnburg 1791 über die Vorstellung1 der wala-
chischen Nation hcrausgekominenen Noten. 2° 22 foi nepaginate.
81. Ună manuscrisă în limba latină, care conţine :
Petiţiunile şi scrisorile de apărare ale Episcopului română lonă Innocenţiă
baronă Claină, în contra iesuiţiloră şi inimiciloră sei politici, cari cereau resig­
narea densului la episcopia din Blajă, dimpreună cu actulă de abdicare înain­
tată pontificelui romană. A. 1747 — 1750. Manuscrisulă portă pe faţa primă
însemnarea : Protocollum a Die nona Julij Anni 1747. 2 ’ 282 foï. La fine
iipsescă câteva foï. (1)
(1) Petru Maiorii în «Istoria Bisericeî Româniloră» (pag. 103) ne spune, că Efremü Claină,
strănepotulă episcopului Inocente Claină i împrumutase trei Protocole scrise în Roma, anume:
unulü din 2 Iulie 1746—1 Iulie 1747; altulă din 9 Iulie 1747—1 decembre 1749 şi alü treilea
din 12 septembre 1750—12 decembre 1767; totă odată densulă adauge, că protocólele aceste
arii fi trebuitü să remână Ia Episcopia din Blajii, dar pentru stările împrejură din Episcopia
aceea, Efremü Claim! voesce să le doneze Archive! din Orade.
Manuscrisulă din Orade se vede a fi aşa dar alü doilea Protocolű de care A’orbesce Petru
 111

82. IiCTÓp'lE, «SM ’a8 A8Át TSpH'ÍH I|EAHrpAA8A U1H K8AA ’a8 NHKAT tllH Cd8
pÄCHIlHT rpEHÏH pH dUlXpZLţi'A AOp, CKpHCX .jUlAHHTE ^E AMACTA AA ANSA ftEAA
M^HTSHpt a8mih 1620 ÍApx ak8,vi .pTOApcx ,]i ahmea p8,\iftirkcK'A. Manuscrisă
anonimă din sec. XVIII. 4° 52 pagine.
83. Părintele Samnilü Claim! rogă pe Episcopulű Ignatie Dărabantă din Orade,
să fie alü doilea Moise, care să scotă poporulă din captivitate, spre a’lű conduce
la libertate, totű odată ’î comunică, că dênsulü va resfrânge critica lui Eder la
Supplex Libellus Valachorum ; scrierea aeésta inse o va tipări la Viena, ca să e-
vite censura guvernului transilvanii. Miercurea 30 octobre 1791.
84. Părintele Samuilű Clainű scrie lui Sam. Vulcanii în Orade, că a tradusă
Biblia întrégâ după cei 70 interpreţi, şi-lă întrebă, nu s’ară afla cine-va acolo,
care să i-o cumpere, fiindă că tipărirea îi causézá multe spese; înşiră apoi ope­
rele sale, ce le-a scrisă pîna la anulă 1787. Blajă 9 novembre 1787 (1).
85. 0 diplomă curiosă a prinţului Badu Cantacuzenă, din a 1735. Colecţiunea
Sam. Claină.
Prinţulu Badulă Cantacuzenă, luândă titlulă : Descendentă legitimă din Con­
stantină celă mare şi alţi împăraţi romani aï Constantinopoleî, Duce ală Mun­
teniei, ală Moldovei şi Basarabiei, Despotă ală Peloponesuluî, Principe ală Te-
salieî şi Macedoniei, Comite ală Epidaurului şi Corintului, Marchisu de Ilfovă,
Bomanaţî, Teleormană, Suceava, Galaţi, Ialomiţa, Prahova, Dâmboviţa, Dinastă
şi Domnă ală Oltului şi Mehedinţiloră, Hospodară ală Hotinului şi ală Giurgiu­
lui, Baronă de Telega şi ală ţermuriloră Dunărei, Domnă ală Transilvaniei şi
Ucrainei, guvernoră ală Ordineï St. George (de «speranţă» numită), înfiinţate
de împeratulă Ioană V. Cantacuzenă, etc., numesçe pe Episeopulă Ioană Ino-
centiă Claină prefectă ală Ordineï Sântului George peste totă Transilvania.
Viena 26 octobre 1735. Semnaţi : Bodulphus; N. C. Malaiesco; Ioannes Balta
Tedeschy de Boca, Secr.
Documentulă acesta dată de o personă, care în faptă nu aveâ nici o
domniă din töte cele înşirate aici, se vede că a fostă făcută numai pentru
a obţină ună sprijină de la Episeopulă transilvană baronulă Inocentiă Claină;
elă ne arată în colori destălă de vii peripeţiile, prin cari trecuse familia

Maiorii, de şi dênsulü din erőre, (fice că merge numai pînă la 1 Dec 1749. Unde aü ajunsă
înse cele-l-alte două protocole. D-lü Gipariu (în Actele şi Fragmentele pag. 142) ne spune, că
d s a încă vedusé unü protocolü alü Episcopului Clainü la fostulu canonică Isidorü Alpini, iar
după mórte-I nu scie ce s’a făcută. Titlulü acestui Protocolü după d-lű Cipariű era astü-felü .
Protocolum a die 10 Sept, anni 1750 usque ad 1768 diem 22 Sept.
(1) Afară de aeésta, se mai află încă doue scrispri de ale Păr. Sam. Claină totă cu ra­
portă la Biblia.
 312

Cantacuzinescilorű după detronarea şi omorîrea principelui Stefănă Cantacu-

zenu (1715 şi 1716) (1).
86. Patru scrisori originale ale fabulistului Dimitrie Ţichindealii către Epis-
copulű Vulcanü din anii 1813 şi 1814.
87. Doue-spre-rjece scrisori ale Episcopului Vulcanii către fabulistulű Dimitrie
Ţichindealii, maî cu séma cu privire la starea bisericéscâ a Româniloră ortodoxî
din Ungaria. A. 1812, 1813, 1814, 1815 şi 1816.
88. A lui Ovidie Xaso despre Iubire. 2» 79 foi nepaginate.
Manuscrisü autografii cu litere latine alii poetului poporalii Demetriü Meciâ,
care a trăită în Beiuşă pe la a. 1816.
Manuscrisulă conţine pe o parte textulă latină-, pe alta traducţiunea româ-
nescă din eăte-va cânturi de amoră ale lui Ovidă. Anume sunt traduse :
Din cartea I, Elég. I—XIII şi XV.
» » II, » III. IV si X.
» » III, * I. IV. XI.
Totu în biblioteca Oradiî se maî află unele fragmente manuscrise d’ale din-
suluî, atâtă poesiî originale, câtă şi traduse (2).
89. Scisio (Jregorii iu Moldávia Vodae tragediee expressa. Manuscrisă ano­
nimă în limba română cu caractere cirile din secululă ală XVIII. 4° 12 foi ne­
paginate.
Ultima scenă se termină cu cuvintele : Denique clamatur vivat Maria Th.
Ioseph. et Gregorius Major,—din cari se vede, că piesa a fostă lucrată în epoca
de la 1777—1780
90. Paucula quaedam Excerpta e Bictionario Valachieo-Latino-Ungarico-Germa-
uico Basilii Kolosy Parodii Graeco-Catholici Xagyágensis et V. Arehidiacoui
Bábolnensis 1805. Fragmentă 4°. 8 foi nepaginate.
91. Ună manuscrisă în limba latină, care conţine următorele piese :
a) . Conspectus Orthographia« iu describendo Dictionario Daco-Romano adhi-
bendae, quoad illa, in quibus facta concertatione convenimus. 2° 6 foi nepaginate.
Autorulă Ionü Corneli comunică aici Episcopului Vulcană sistemulă ortogra­
fică, asupra căruia a fostă de acordă cu colegulă seu Petru Maioră.
b) . Reiiexiones circa illa orthographiae, in conscribendo Bictionario Baco-Ro-
mano adhibendae puncta, in quibus non convenimus, qnaeque ideo altiori Illmi12

(1) Ved! : Demetriü Cantemiru, Evenimentele Cantacuzenitoriî şi Brancovenilorü. BucurescI

1878 p. 30—31.
Engel, Geschichte der Moldau und Walachey I. p. 98—100 şi 379—380.
Şincai, Cronica a. 1716 pag. 2 Í6.
(2) La a. 1816 dênsulü scrise ín onórea Episcopului Vulcanii Poema muntßorü Beiumluï,
care s’a publicată în «Diorile Bihorului.» Orade 1854 pag. 163.
Dni Præsulis et Y. Consistorii Judicio determinanda snbsternnntur. 2° 6 foi ne-
paginate.
Aicï Ionü Corneli expune părerile sale cu privire la unele cestiunï ortografice,
asupra cărora nu s’a putută înţelege cu Petru Maiorii.
Punctele de controversă între dênsulü şi Petru Maiorü eraü :
Diftongulü ae, pentru adverbulă : prea, d. e. praebunu, praeintielleptu,
şi pentru pluralulă substantiveloră feminine în a, d. e. musca, muscae.
j traversatü cu o linioră pentru cuvintele în carî sunetulű j se exprimă a-
própe ca z, d. e. jacă (jaceo)(l).
u mole în imperfectulă şi prefectulű verbelorü, d. e. : tnâncuam, taceuai, rup-
scui, sentiui; apoi între g si e séü i, pentru a evita schimbarea sunetului, d.
e. guidelescu, guelci-
Conservarea literelorü Je, ph, y şi x, pentru cuvintele străine şi duplicarea
consonantelorü l, n, p, s, r şi t pentru cuvintele de origine latină.
Aeéste eraü prineipiele divergente ale filologului Corneli.
c). Animadversiones in Ortliographiam Latino-Yalachicam Rmi D. Corneli. 2°
2 foi nepaginate.
Aici Petru Maioră combate părerile canonicului Corneli cu privire la punc­
tele menţionate mai süsü.
92. Trei tomuri manuscrise, din cari celă de întâiă are tillulă :
(Pars prima) Diciionarii Trium Linguarum, Geraano-Latina et D. Romana ab
Aurelio Antonino Praedetis.. . .(2) i. u. L. emerito Caesario Regio Primario Locum-
tenenti Auditore in hune ordinem compilata ineboata ab anno U.C. M.M.DXLVI
cal. Marţii et nnne primam in Incém eidta.
Tom. I, Lit. A—K 2° 986 pagine
Tom. II, » L—T 2° 778
Tom. III, » U - Z 2» 624
93. fl afii iWilPKGi) fïuTcmiti (fmnvcwijioyAoyit KwAuixirrApïï ( ca8 KZLptpt
.pCEMNApE) KApE IUÏE .’iuicoyui A'koy CKpltC. ,\E npE AHAlKA AXTÍíNÍKCS llf.'E
aa a\ Ka poAiaui'kcKz .piiropiiin. Manuscrisü din secululü alü XVIII-lea, ce con-
ţine 12 cărţi traduse.
Numele traducătorulă necunoscută. 4° 104 foi nepaginate.
94. Anthologiam Romanam Auctorum Ethnicorum cum fragmentis minimis
edidit, vitás scripsit, Editiones principes et optimas indicavit loannes Pechata
in Districtu Literario Magno-Yaradinensi Regius Scholarum Vernaculorum Pro­
vinciális Inspector.
Tom. I, Prosaistii, 4° 645 pagine.
Tom. II, Poeţii, 4° 225 pagine + 45 foi nepaginate.12

(1) Tipografia neavèndü pe j traversată cu linioră, nu îltt putemft reproduce aici.

(2) Cuvéntű ilegibilu.
 114

95. GTPílGHHKb íI^eks c<{ihteaw|) KHtiépH. a (\ mh8a8ii Nocrpb. Ic. Xc. ca8
CKpHC. ^HAEAE. sip'b a8mHNAT8a8H UJH J|IMXA4AT8a8h. KPí ÍK) ílAlpKh : UIH (ţ)Î-
HH,'\8. AUp'lA CÀ KOpmtíKA rSBEpNATWp. UJH llpE WC(J>îilţMT8A. KVp : HMpKX.'. A\V-
TponoAHTSA. k£ai>\,\S a8ü. cKpúcÁS AUiôro rptiiiNïn hpoAUKWH rpitrópíE. a\.\.\o
TAÓBA : CKSpNHK KHpIHIijkKHlí. .f AHSAK ;\EAA.......... AAClţA WKTOBpÏH : KA tlíO. Frag­
mentă' 4° 103 foi nepaginate.
96. Corespondenţa guvernului românii cu episcopia din Orade pentru tipări­
rea manuscriselorü lui Şincai şi ale lui Samuilu Clainü. A. 1853—1865.
Mai remarcabile sunt următorele acte :
La anulü 1861 Ministerulu cultelorii şi instrucţiunii publice prin directorului
Ionü Maiorescu, cere de la Episcopia Orădii să-î transpună manuscrisele mai în -
semnate ale Iui Şincai şi Clainű, pentru ca să le tipărescă pe spesele statului,
declarândă totű odată, că guvernului oferă gratuita 200 exemplare spre a se
împărţi între Românii de peste Carpatî. încercarea aeésta înse, rămase tară
resultatű.
La anulü 1864 guvernulű română prin d-nulű Nie. Creţulescu, ministrului
instrucţiunii publice, reînoi cererea. In urma acestei adrese, Episcopulű
de atunci Szilagyi numi o eomisiune sub preşedinta canonicului Vancia
cu însărcinarea, să constate tóté manuscrisele, cari se află în biblioteca
Orăijii şi să preciseze condiţiunile, sub cari s’aru pute transpune manuscri­
sele. Totű odată, episcopulű pune în vederea comisiunii, că őre, nu s’arii
puté cere cu acesta oeasiune, ca guvernulű românii să înfiinţeze o capelă
greco-catolică în Bucnresd, avéndű episcopulű din Orade dreptulű să pro­
pună pe capelanii şi cantorii. Comisiunea compuse o listă de câte-va ma­
nuscrise, apoi sub preşedinta canonicului Vancia încheie unii procesu ver­
bală, în care depuse următorea opiniune : «că opurile aceste după cum sunt
întocmite, de présenta nici de cum nu potü fi date la lumină, — cuprindèndü o-
purile respective materii, în cari potü fi, mal debue să fia atinse principii
atâtü politice, cátű şi bisericesc! şi ehiarti şi întrenaţionale, şi acelea nu potu
fi petrecute cu vederea, fiindu că arü puté ti spre stricare; — revisiunea o-
puriloru dar, atâtü materială sau limbistica, câtü şi formală sau a conţinu­
tului laintrană (1) este de trebuinţă neapărată ; » de altmintrelea comisiunea
se învoesce la transpunere, dacă episcopulű va afla-o cu cale.
La anulü 1865 episcopulű Szilagyi răspunde guvernului, că nu pute trans­
pune manuscrisele cerute, ci dacă dênsulü are dorinţa să le publice, atunci
să Ie tipărescă la Orade ; spre scopulü acesta înainta Ministerului de culte
o socolélá de peste 35,000 fl. v. a., şi aci se curmă apoi totă corespondenţa.

(1) Guvêritu inventată de eomisiune. în tocii de : internă,

 115

V. In Biblioteca museulul transilvanii din Clujü.

97. HcTopiitAE IJsp&H P8mxhÉijjm. A°mhu P á,\8a8h Co,\ HÉrpöAX. Manuscrisu
cu cirile din secolulű alű XVIII. 4° 193 foi paginate simplu, fóia a 4-a lipsesce.
Cronica începe cu Domnia Iui Radulă Negru şi merge pînă Ia a doua dom­
nie a lui Nicolae Mavrocordată în a. 1724. Pe fóia dintre tablă şi faţa primă
se află următorea însemnare :
Nos dticimns originem a JDiis
Aeneas,
Ab Aenea Bontani, a Romanis
Valacht.
Iară pe foile 125, 126 şi 127 Ursache logofătulă Moldavei scrie următorele •
î I mect AHTomic : aaaa k »auixpat ^eaa ^ackxaSa: I “ aii ........ ceai c{>he : a\he ^e
NETOT KApE AUA1 I1CKXAHT ŞpCAKE ! AOrOlJlĂTSA : AloAftOBEH : 1777 t CXnT. A.
98. Cronica latină a Im Şincai cu fitlulă :
Chronicon Daco-Romanorum sive Valacliorum et Pluriam aliarum Nationum
in quăntnm eae ita commixta vixeruut, ut fata, et res gestae unius ahsque alterius
fafis, et relus gestis rite deduci et exarari nequeant, intra mnlforum amiorum
cnrriciila magno eum laboré et fatigio e pluribns Auctoribns editis, Diplomatibus,
Mannseriptis, et Xnseriptionibns colieetnin, et .ad annos Aerae <liristianae diges-
tum, per Georgiám Sincay de Eaüem AA. LL. Philos opliiae et SS. Theologiae
Dortorem, emeritum priimtmqne per Magnum Transylvamae Principatiim Schola-
rum Nationalium Graeco-Catliolicornm Directorem, enieritnmque in Regia Uni-
versitatis Hungaricae Typograpliia Typi correctorem et interimalem Censoreni
valaehicnm. 4° 288 pagine.
Manuscrisulă este autografă ală lui Şincai şi conţine epoca de la a. 86—1183.
Amu amintită mai susă, că în biblioteca Episcopiei de la Orade încă se află
ună fragmentă din cronica latină a lui Şincai, anume începutulă tomului ală II,
de la a. 1440—1448 (1); din care înse totă o dată se vede, că Şincai cu tra­
ducerea nu mersese mai departe.
Ne lipsesce aşa dar manuscrisulă latină asupra epocei de la a. 1184—1439,
care încă a trebuită să fiă tradusă, fiindă că nu se pute crede, că Şincai să fi
lăsată tomulă primă neterminală şi să fi începută a traduce tomulă ală II-lea.
La finele manuscrisului din Clujă aflămă următorea resoluţiune :
Retento manuscripto et i impressis cxcmplaribus ad Tţ/puni admittitur. Sign.
M. Varadini 6-a Maij 1812. Semnată : Antonius Szerdahelyi mp. Districtualis
Libroruni Revisor Regius. L. S.
Din resoluţiunea acésta vedemă, că Şincai, pentru Ungaria obţinuse încă la

(1) Sub titliilu : Cnntinuatio Chroniei Daco-Romanorum.

 1Í6
a. 1812 permisiunea de a’şi tipări cronica latină, însă pentru Ardélü maï avea
lipsă de concesiunea specială a censureî de acolo.
Din acéstá causă dênsulü la a. 1814 înaintă manuscrisulü censoruluî Martonfi
din Clujü, dar aicï păţi teribilulü naufragiű, declarându-se totă labórea sa de
la 1775 încoce, neapta de a vedé lumina dilei.
99. 0 scrisóre a lui Martonfi, preşedintele Censureî din Clujü, prin care îna-
intézá guvernului Cronica latină a lui Şincai dimpreună cu recensiunea făcută
asupra eî. Clujü 5 martie 1814. (Colecţiunea Alesandru Mike, tomulű «Az
Oláhokról.»)
100. Reflexiones in Clironicon D-ni Georgii Sinkai. 2 ’ 5 foi nepaginale. Manu­
scrisulü conţine recensiunea lui Martonfi la cronica latină a lui Şincai (Ibid.)
Gensorulu combate mai întâiü titlulü : Clironicon Valacliorum, fiindu că în tötä
Cronica, afară de câte-va conjecturi, nu vine nimicü despre Români ; mai bine
s’arü puté numi : «Clironicon Imperatorum Bomanonim tam occidentalium quam
orientaluim qui in Dacia aut pro Dacia bella gesserunt», înse şi sub raportulü
acesta opera este superfluă existândü alte cronice maî bune; pentru ce începe
Şincai Cronica sa de la împëratulü Doini ţi ană. care n’a vëdutü nici odată Dacia
sau pe Daci, nu póte pricepe ; este apoi o mare absurbitate, dice dênsulü, a
susţine că Ionű Huniadé şi fiulă sëü Matia arü fi fostü români, pentru că
Elisabeta mama lui Huniadi, chiarű daca a fostü română, ira fostü înse Corvină ;
autorulü, continuă Martonfi, susţine că Românii arü fi fostü domnii Daciei mai
nainte de Unguri, înse Radulű si Dragoşft de sigurii nu aü fostü Români, chiarü
şi Gelu acela, pe care ’lü învinsese Tuhutü, saü nu a fostü românü, saü numai
unü nomadü, unü Harambaşia de codrii (silvesfrium Harumbassa) ; totü aseme­
nea este ridiculă numirea de «Daco-români», nume inventată de Clainű şi Şin­
cai ; — în tomulü alii doilea, Şincai se va încerca să arate că Tuhutü n’a
supusü pe Românii din Transilvania, şi prin urmare că Ungurii, Saşii şi toţi cei
lalţi sunt numai usurpatorî ai statului românü, cu cari denşii se află în stare
de resbelü, şi nu le române altü ceva, de câtă unü căpitanii şi resbunátorü őre
care mai fericită de câtü Iloria.
Martonfi închiae astü-felü : «Se începeam cu agitările poporului, dicü învăţaţii
românilorü, să începemă cu omorurile, cu tâlhăriile şi incendiele. Oare este ceva
demnă pentru c.vilu sau închisore ! Juvenală şi Şincai.»
101. Cronica românéscü a Iui Şincai cu titlulü :
X p ó ilü K A PvV.VUYiHUiUVp tUH A A U fl Mb’A T W p IM Ù U Îp U . . . ß E i W '/ i r i E U îlU IK A ll
^ hn UIiÍnka, etc.
Trei tomuri manuscrise autografe, purtândü însemnarea oficială : Ad N. 4172,
1813.
Tom. I, a. 86—1439. 4° 596 pagine.
Tom. II, a. 1440—1013. 4° 443 pagine.
 117

Tom. III, a. 1614—1739. 4o 394 pagine.

La finele tomului alü doilea se află anexată şi unii indice cil titlulű :
G«ApA II, NE ApATX NSAAEAE Ul!l ASKpSpHAE KApE CE AifîAX .p XpONHKA pWAtrV-
HHAWp ftE AA ANSA 1440 fliRNX AA ANSA 1613.
Despre deosebirea, ce există între manuscrisulü din Clujă şi Cronica tipărită la
Iaşi, amă vorbită în raportă.
102. Brevis Descriptio fatalis casus Principis YalacMae Constantini Barsarabae
de Brankovan Anno 1714 die verő quarta mensis április Bukurestini executa.
Manuscrisu contemporană. 2° 2 foi nepaginate.
103. História Episcoporum Yalachicormn in Sclavonia fine saecnli 1600—nsqne
1670. Colecţiunea contelui Iosifă Kemenyi. 4° 28 pagine.
După cum ne asigură contele Reményi într’o notiţă pusă la începutulă ace­
stui manuscrisfi, autorulă acestei monografii ar fi fostă ună iesuită din colegiulă
de la Varasdină, care a trăită pe la a. 1670.
104. Reflexiones circa Originem, Jura, conditiones, Religionemque in Tran­
silvania Valachornm absolutaqne in illos (praeter legibus Privilegiisque exceptos)
summáé Principis potestate. 2° 16 pagine.
Manuscrisulă, după conţinută, se vede a fi ună yaportă oficială înaintată îm-
përâteseï Maria Teresia încă înainte de a. 1766, cu privire la originea, drep­
turile şi starea politică a Româniloră din Transilvania.
Raportulă constată, că Românii din Transilvania sunt descendenţii coloniiloră
lăsate de Imp. Aureliană în Dacia, cari apoi, prin conubiu, s’aă amestecată cu
Dacii şi Geţii; arată că Voivodiî Munteniei aă stăpânită Ţâra-Făgăraşuluî, ca
tributari ai Regiloră Ungariei pînă la catastrofa de la Mohaciă, la a. 1541, a-
poî, Ştefană Mailată fiindă dusă în captivitate la Gonstantinopolă, Făgăraşulă a
trecută la principele Ionă Sigismundă, care l’a restituită în a. 1561 lui Gavrilă
Mailată, feciorulă lui Ştefană Mailată, în fine la a. 1574 Făgăraşulă, în urma
unei' crime de infidelitate, a trecută la fisculă ungurescă.
Comisiunea opinézâ, că de o dată să nu se militariseze întrâgă naţiunea ro­
mână, ci numai locuitorii de la Haţegă şi cei de sub munţii meridionali pînă la
pasulă Buzăului.
105. Batracliomyomacliia luj Homerus, Batáje Brostylor kn Soretsi intorsze
gyintij in versnr unguresty de Domnu Csokonay si dnpajel Kontz Joşi in anulă
1816 luna Inj Julie. '83 46 pagine.
Manuscrisulă conţine o travestiă a Batrachomiomachieî în 4 cânturi, saă pa­
tru pipe de dohană (tutună.) Cine a fostă Kontz Joşi nu se scie. Familii cu nu­
mele acesta există în Transilvania forte multe, nu numai între Unguri dar şi
între Români.

15
 *
118

VI. In archiva familiară a conjilorü Teleki din Têrgidü-Murcsiduï.

106. Nobilulű Bekus de Doba se plânge în a. 1370 la magistrală comitatului
Solnocü, că Petru feciorulű lui Vladü din comuna Nadişiî în comitatulă Clujului,
şi Ţladu Voivodulă Românïlorü, venindű asupra dînsuluî cu forţa, i-aű ucisă pe
feciorulű seă Nicolae, iară pe femeile nobile le-aű deonestată cu cuvinte inju-
rióse şi le-aü bătută cu piepturile cailoră. (Feria secunda proxima post domi­
nicani oculi, MCCCLXX.)
107. Iacobă Toth la a. 1398, se presentă înaintea comitatului Solnocă ca ad­
vocată ală Voivodului Ştefană din Moldova; cetindu-i-se chărtiile de legitimare,
nobilii declară, că acele nu constitue nici o procură din partea Voivodului. (Deşiă,
feria quarta proxima ante festum Penthecosten 1398.)

VII. In Biblioteca Batthyani din Alba-Julia.

108. Mitropoîitulă Sava din Alba-Julia la cererea nobilului Petru Gaiva din
■Şomfalăă ordonă preotului Petrea din comuna Baba, să ducă înapoi pe fraţii
sëï ca iobagi la numitulă nobilă. 20 augustă 1657. Semnată : ba<\. Gara L- S.
Sigilulă mitropolitului Sava întipărită pe chărtiă, represintă la mijlocă sânta
Treime, iar în jură inscripţiunea :
GGH llêW•G ÜM M HT PO nO /lHTEê/irP^ *
H • ß • &. ilP- • tű • X • H • 3 •

V III. In Biblioteca archidieccscmă din' Blajü.

Manuscrise de o valóre istorică saă literară,—afară de câte-va scrieri biseri-
cesci ale Părintelui Sam. Claină şi una a lui Petru Maioră, — altele nu se află.
Chiară şi acele, cari le adunase în secululă trecută călugerii basiliţi, parte
aă trecută în alte biblioteci, cum aă trecută la Orade manuscrisele lui Şincai
şi multe de ale Părintelui Claină, parte aă peritű fără urmă, după cum adese
ori se plânge onorabilulă Domnă Cipariu în scrierile sale. (1).
Ună manuscrisă destulă de interesantă ajunsese în secululă trecută a fi pro­
prietatea bibliot.ecei Basiliţiloră(2). acesta era ună Bicţionară românescă lucrată
după Dicţionarulă latină ală lui Pariz Bapai, care se tipărise în prima ediţiune
la a. 1708 în Leutşovia, şi în a doua ediţiune la a. 1768 în Sibiiă. (3).123

(1) Acte şi Fragmente, pag. VIII—IX, 137—148 şi 224. — Archivă pentru filologia şi isto-
riă. 1868, pag. 227.
(2) Astă<jî împreunată cu biblioteca archidiecesană.
(3) Franáscü Pariz Papai doctorü în medicină s’a născută la Dejă în a. 1649, şi a fostă
colegă la universitatea din Basilea cu poetulă română Michaiü Ualiciu din Caransebeşă. A se
yedea : Succinta Medicorum Hungáriáé et Transilvaniae Biographia. Lipsiae 1774, pag. 124,
 119

In prefaţa ediţiuneî a doua, Petru Bőd ne relatézá urmätorele :

Acestă utilă carte s'a tradusă în limba română de unü bärbatü óre-care
poliglotă, şi póte chiarü pentru Principele Ţârei-Românescï, înse uniculă exemplară
ală acestei traducţiunl s’a cumpărată nu de multă, pe séma mănăstirii Sântei
Treimi a BasilUdoră din Blajă cu 300 florini renani. (1).
Acestea le scria Petru Bod pe la a. 1767. Cine a fostă înse acelü bärbatü
poliglotă, şi unde a ajunsă manuscrisulă lucrată póte pentru Principele Ţării ro­
mânesc!, pe lângă tóté cercetările făcute în biblioteca de aici, nu am putută
afla.
109. Cu acéstâ ocasiune memorămă ună manuscrisă autografă ală învăţa­
tului Petru Maioră, ce l’amă găsită în biblioteca de aici sub titlulă :
ÏIpWTonana^rKïA a^ ekx IlST-lip-fe, ^pÉirrSpiuE ca8 UpustiAErioANEAE, üpvvTonó-
flHAWp HÉ.WVp pWWWfcNELJJH J|t iIp/ffeA ApXTATE ßE ïïpWTOnon II ITp8 M aÏU’P ßEAA
pÉniN îTnSa /^mnSaSh aiŢhe (1795j . 4# 249 pagine. (2).
Cu raportă la manuscrisulă acesta onorabilulü D-nu Cipariu scria pe la a. 1855,
că l’a fostă pusă în biblioteca seminarului înse nu scie «unde se mai ţine» (3).
E de regretală că scrierea unui bărbată aşa învăţată ca Petru Maioră, care şi-a
sacrificată viăţa pentru a arăta drepturile istorice ale Româniloră, a rămasă pînă
astădî nepublicată.

IX . In Biblioteca gimnastului luterană din Braşovă.

110. Anfang des Lebens und der Historie des Durchlauchtigsten all-Christ-
lichen Herrn Yon dem wallacliischen Lande Io Consţantins ßrancovan Bassarab
Vayvod, seit Hott ihn mit dem Fürstenthum gekrönnt oder beehrt. Doue exem­
plare, unulü 4° 259 pagine, altulü 4» 313 pagine + 25 foi nepaginate.
Manuscrisulă conţine istoria Brancovenăscă a lui Radulă Greceanu, tradusă pe
la a. 1727 în limba germană de fostulă directoră ală gimnasiuluî din Braşovă
Ionă Filstich. (4).
Atâtă în Magazinulă istorică (5), câtă şi în Istoria Moldo-Bomaniel tipărită

(1) Translatus est utilis hic liber a viro quodam polygloto in linguam mlachicam, forte
in usum Principis Valachiae ; cujus exemplar unicum in rationem Monasterii SS. Trinitatis Ba-
silitarum Balasfalvensis, non pridem ter centum florenis rhenensibus est coeintum.
(2) «Despre ChorepiscopI amu scrisă pe largű în cartea, ce o amă numită Protopapadichiă,
întru carea se arată tóté cădinţele cele din nepomenită vreme ale jirotopopiloru din Ardélü»
Petru Maiorü în Istoria Bisericeî româniloră pag. 278.
(3) Acte fi Fragmente pag. 189—190.
(4) A se vedea şi ms. din biblioteca museulul naţională menţionată de noi sub titlulă ;
Constantin Brankomn des h. Böm. Meichs und der Wallacheg Fürst, (Nr. 7),
, (5) Tom. II pag. 129,
 120

de G. Ioanidü(l), s’a publicată o parte din biografia lui Constantină Brancoveanulű

scrisă de Radulă Greceanu, anume epoca de la a. 1689—1700, saă peste totă 48
capitule. Manuscrisulă din Braşovă însă, conţine 80 capitole şi merge pînă la
a. 1707, prin urmare este mai completă.
In unulă din cele doue exemplare ale manuscrisului din Braşovă, se află şi
prefaţa lm Radulă Greceanu (tradusă totă în limba germană), în care autorulă de­
dică acéstá operă Domnului seă Constantină Brancoveanulă.
111. Historie von der ersten Hereinknnft der Römer nnd dem von ihnen
nachmals aufgerichteten walachischen Reiche, welche Ao 1727 d. 5 September
ans eines Anonymi Mannscripto walachico zur Nachricht von uns in die deutsche
Sprache übersetzet angefangen worden. Două esemplare, unulü 4° 247 pagine,
altulü 4° 344 pagine.
Manuscrisulă conţine cronica de la descălecatulă Româniloră pînă la a. 1696,
tradusă în limba germană sub îngrijirea lui Ionă Filstich, 1720—1743. (2).
O parte din cronica despre descălecarea Româniloră s’a publicată în Maga-
zinulü istoricii (3) şi în Istoria Moldo-Românieî (4), înse manuscrisele româ­
nesc! sunt cu 8 ani mai scurte, ele se fmescă la a. 1688. (5).
112. Walachische Historie von der Hereinknnft als sich erhoben die recht-
schafene Christen. Manuscrisulă conţine începutulă cronicei precedente, tradusă
în limba germană. Sec. XVIII, 4° 8 foî nepaginate.
113. História Regnm Valachornm Imperii Rndolphi Nigri Principis. Traduc-
ţiune în limba latină din cronicele românesc!. Sec. XVIII. 4n 68 pagine.
Manuscrisulă începe cu domnia Iu! Radu Negru (A. 6798 saă 1290) şi merge
pînă la domnia Iu! Alexandru Vodă în a. 1668. (Collectanea los. Fr. Trausch Nr. 95.)
114. Tentamen Históriáé Vallachiae in Dei cnncta creantis et conservantis
glóriám pro virium mensura et subsidiorum penuria a me elaborandae susceptum.
Din josă : Author hnjus tentaminis Rector Gymnasii Coronensis lob. Filstich.
Manuscrisă în limba latină din. prima jumătate a secuiului ală XVIII-lea. 4°
314 pagine+19 foî nepaginate (Colecţiunea Ios Fr. Trausch).
Autorulă descrie aici statulă geografică şi istorică ală Muntenie! şi Moldove}
pînă în epoca Iu! Constantină Brancoveanulă, iar foile din urmă se raporta la
partea politică şi bisericéscá.
Manuscrisulă se vede a fi totă acela, pe care îlă menţionăză Seivert sub ti-

(1) Vol. II, pag. 166.

(2) A se vedea : Engel, Geschichte der Moldau und Walachey. I, p. 58 - 02.
(3) Torn. IV şi V.
(4) Vol. II, pag. 1-165.
(5) A se vedea şi cele două manuscrise din Biblioteca Orădil, : Litopiseţiulu ţeriî romdnescî
din Descălecatulă de unde aü venită românii, şi Istoria ţeriî românesci.
 121
tlulö de História Valachorum (1), şi pe care îlü căutase Engel atâtü în . biblio­
teca gimnasiuluî din Brasovü, câtü şi la unii consângénü de alu lui Pilstich, înse
fără nicï unü resultatü. (2).
115. Iohannis Füstiek Pectoris Gymnasii Goronensis Moldáviáé História. 4°
10 foi nepaginate (Coll. los. Fr. Trausch, 95.)
Seivert, in «Relatările» sale, despre învăţaţii transilvăneni, ne spune că de la
Filstich ar fi remasă şi o istorie a Moldovei (Historiola Moldáviáé). Engel o
căutase pe la a. 1.800, înse fără resultatü. Manuscrisulű din Brasovü se vedea
fi aşa dar unü fragmentă din acesta istorioră. (3)
116. Gsorgii Şoferii Pastoris quondam Grucensis meritissimi, vigilantissimi, Com-
mentariolus de Ducibus Valacliiae. Manuscrisü în limba făină, 4° 36 foi nepa­
ginate.
Autorulû Géorgie Soterius a fostă preotu luterană în comuna Crişă din Tran­
silvania şi a reposată la a. 1723. Dînsulu descrie aici faptele Domniloră ţării ro-
mâneseï, începêndü cu «Bassarad» celă d’întâiă Domnă ală Munteniei (a. 1330),
şi închiăe cu principele Nicolae Mavrocordată. (4).
117. Dissertatio Historica-Genealogica de Dragoschio Vaj vodă Marmorosieiisi
Moldáviáé Fundatore, ad clarissimum Christianum Engl scripsit Innocentius Si-
monchicz e S. P. Gymnasii Regii Szigeth Marmorosiensis Director localis 1805.
4°, 6 foi. (Golecţiunea Jos. F. Trausch, Nr. 95.)
Manuscrisulű conţine genealogia istorică şi diplomatică a lui Dragoşă, dim ­
preună cu genealogia familiei Sasă.
118. Oratio panegirica Gdsissimo Principi ac Domino Domino Nicolao Mau-
rocordato per Tractatum pacis e Gcrmanonm Detmlione liberalo, in monumentum
gratitudinis. Anno Liberationis humanae 1718. Manuscrisü anonimă în limba
latină. 4°, 7 foî nepaginate.
119. Unmassgeblicke Gedanken, wie von Seiten der sächsischen Nation dieje­
nige Bittschrift beantwortet werden könnte, welche unter dem Nahmen der gesamm-
ten wallachischen Nation in Siebenbürgen wegen Wiederaufnehmung in die
Concivilität der drey anderen Nationen Sr. k. k. Majestät eingereicht, und von
Allerhöchst deroselben mittelst Rescript vom 18-ten May 1791 den zu Klau-

(1) loh. Seivert : Nachrichten von siebenbiirgischen Gelehrten und ihren Schriften. Pressburg
1785.
(2) Geschichte der Moldau und Walachey. I. pag. 58.
(3) De la Filstich există în biblioteca museulul Brukenthal din Sibiiű şi următorea scriere:
Historien Transilvaniae, Hungáriáé, Valqchiae et Moldáviáé Descripţia, auetore Iohanne F ü­
stiek Gymnasii Coronensis Hect. 2'J, 9 fol nepaginate.
(4) Engel încă amintesce de manuscrisulű lui Soteriu, dicêndü că Seivert Par fi vëdutü.
Unü altü exemplarü din Comentariulü lui Soteriu, se află în biblioteca museulul Bruken­
thal din Sibiiű sub titlúlü : Georgii Soterii de Ducibus Vallachiae. 2°, 56 pagine.
 122
sénburg versammelten Landesständen mit dem ferneren Befehl zugeschickt \vor_
den, — die Bitte und Beschwerden dieses Volkes in genaue Ueberlegung zu neh­
men. 2°, 13 foi nepaginate.
120. Ausführliche Widerlegung der im Namen der ivallachischen Nation in Sie­
benbürgen unter dem Landtag 1791 Sr. h. k. Majestät unterlegten und sodann
den 18 May 1791 den Landständen herübergegebenen Klag und Bittschrift.
2°, 121 pagine.
Manuscrisulü conţine protestulü Sasilorü din Braşovii în contra petiţiunii, ce o
înaintase Bomâniï din Transilvania la a. 1791, pentru ca sä fie restabiliţi în
vechile lorii drepturi naţionale.
121. Bemerkungen des Miihlbăcher Stadt-und Stuhls-Publicum sächsischer Na­
tion uiber die Frage : ob dem System derer drey Nationen die den Staat Sieben­
bürgen ausmachen gemäss, der gesammten ivallachischen Völkerschaft, gleiche
Bechte der Concivilität mit den drey Nationen zugestanden werden können ? 2°,
19 fol nepaginate.
Documentulu conţine protestulü Sasilorü din Sebeşă, totű cu privire la acţiu­
nea politică a Româniloră din a. 1791.
122. De utri Puncta contra Nationem saxonicam in obiecta querdarum per fis-
caleni Directorem Petrum Dobra nomine Valachorum in Fundo Begio habitan-
tium, rationum honim oppressionis, attentataeque eliminationis , coram SS. et
00. Regni diaetaliter congregatis, prolatarum peragendam, per eosdem SS. et
00. reformata, Rescripto regio verő dato 15 Dec. 1751 rejecta. 2°, 2 foi nepa-
ginate.
123. Diplomatarinm Transilvaniei)-ValacMcum ab anno 1234—1862, addita man-
tissa aliquot Notationum et observationum de Valachis nec non Transsumptum
Conventus de Kolosmonostor ad preces Episcopi B. Klein et pastorum graeci ritus
unitorum in Transilvania super nonnullis horum Privilegiis expeditum. 4°, 280 foi
nepaginate 183 pagine.
Volumulü conţine o lungă serie de documente asupra stării politice şi sociale
a Româniloră din Transilvania pînă la a. 1862.
Colecţiunea este făcută de los. Franciscă Trausch (f 1871), fostü preşedinte
alü societăţii istorice transilvane şi editorü alü Cronicei Fucsio-Lupino-Oltardine.

X. In Biblioteca particulare.
124. La d-lü I. A. Navrea în Braşovă :
O cronică a Moldovei de la «Facerea lumii» pînă la isgonirea lui Aronü Vodă
din scaumdu Domniei (1595). Manuscrisă de la finele secolului trecută cu ca-
racţefe^cirile. 4», 147 foi.
La onorabilulă d-nă Iosifă Baracă protopopă în Braşovă, amă găsită ur-
mătorele manuscrise ale poetului populară Ionă Baracă. Anume :
 123
a) Èâtàcirïle lui Ulise, poemă în 7 «părţi» saă cânturi. 4°, 70 foi nepagínate. _
b) «Bunătatea §i înalta milostivire a Craiului Chir şi jalnica morte a craiu­
lui Abradătă şi a crăiesei' sale Pantea». Poemă din a. 1837 scrisă cu cirile 8°,
21 pagine.
e) >.Atda saü Dragostea celoră doi Indiani în pustiile Luiziane, o tragediă 3
persone.» 8„, 66 pagine. ■
d) « Vênàtorulü de la Matra, Cazimirtt şi Leonora. » Poemă, 4°. 49 pagine.
e) «Patimele cele rari şi minunate ale unei Madamoizele cu numele Cartigam,
care fusese fica unui Paşă turcesc, anume Ibraim de la Anadol, şi ea căijuse
în robia creştinilor, când au bătut pe Turci şi i-aű scos din ţara ungurésca.
din Buda capitala ţerei, unde locuise Paşa turcesc mulţi ani, apoi fu botezată
Christina în Paris şi făcută grofiţă, şi este în stichuri alcătuită de Ioan Barac
magistratual translator din Braşov, în 28 octombre 1845.» 4°, 64 foi nepa­
ginate.
0 «Vrednică de iubire Evropeană Costantina, într’o adevărată interesantă is­
torie de dragoste după vremea acésta, închinată lumii cei galante şi băgătore
de sémá spre desfătarea minţii, în versuri alcătuită de Ioan Barac magistra-
tual translator al Braşovului.» Poemă în 22 părţi. 8°, 482 pagine.
g) O poemă întitulată : La micijulă nopţii.
h) Deucalionü -şi Pirha, şi alte diferite traducţiuni din metamorfosele lui Ovidil.
8°, 47 foi. ' ~....... .....
Cu privire la viéfa şi manuscrisele poetului, onorabilulű d-nü Iosifă Baracă
avu bunătatea să ne comunice încă următorele date :
«Iubitulă meă părinte, poetulă poporală Jonă Baracă, a reposată în Domnulă
la 18 iulie 1848 în etate cam de 75—76 ani, fiindă născută la anulă 1772—
1773, prin urmare cândă şi-a dată în ţipară celă d’întâiă opă poetică ală seă
«Arghiră şi Elena», a fostă în etate de vre-o 27—28 ani. Prin opulă acesta,
s’a făcută mai de aprópe cunoscută cu protopopulă şi directorulă de atunci ală
scoleloră greco-orientale Badu Tempea, de a putută câştiga pe fiica acestuia de
soţie, pe reposata mama mea ! Acestea le sciă de Ia neuitaţii mei părinţi. Totă
odată am onóre a vë însciinţa, că fericitulă meă părinte dase câte-va manu- •
scrise ale sale încă la ânulă 1830, d-lui profesoră de preparandiă Alexandru
Gavra din Aradă, carele îi promisese a le da în ţipară, şi câte-va manuscrise
ale dinsulm s’aă perdută.» (Scrisórea din 8/20 octombrie 1880.)
. Nie. Densusianu.
 224

ERRATA

Pagina rîndulü în locü de a se ceti

6 11 1874 1714
18 et passim) Brackenthal Brukenthal
» 31 hungarico-transilvana hungarico-transilvanica
21 9 vice contelui vice-comitelul
26 36 Macodü Mocodü
47 21 Helarü Helerü
51 29 secuestrarü secuestratü
55 14 Geoagiu-de-josü Geoagiu-de-susű
56 24 «Berkes» Bérghisu (Berkes)
60 27 relationïburs rélationibus
62 11 valea-Haţeegulul valea-Haţeguluî
63 8 Cibü Gridű
68 21 Kozma Pál- Kozma Pál.
70 10 de Vaïaques des Vaïaques
73 19 Dobotzyi Dobotzky
96 7 (boeria). (boieri).
100 24 trămite cardinalului Col- retrămite cardinalului
lonits încă doue puncte Collonits doue puncte
105 18 poreklitű poreklit
107 1 Trannie Tranniae

^ ^ ’... ........ ..-i,