Cercetari Numismatice 7 1996

www.mnir.
ro
MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI
CERCETĂRI NUMISMATICE
VII
V O L U M PUBLICAT C U CONCURSUL FINANCIAR A L
MINISTERULUI CERCETĂRII ŞI TEHNOLOGIEI
BUCUREŞTI
1996
înv. ÀGIHI
www.mnir.ro
R E S E A R C H E S IN NUMISMATICS
R E C H E R C H E S NUMISMATIQUES
NUMISMATISCHE F O R S C H U N G E N
STUDI DI NUMISMATICA
HYMHCMATHMECKHE HCCJlEflOBAHHfl
www.mnir.ro
Editor
DRAGOMIR POPOVICI
Comitetul de redacţie:
E R N E S T O B E R L À N D E R - T Â R N O V E A N U - redactor responsabil
O C T A V T A N I L I E S C U - preşedintele comitetului de redacţie

C A R M E N MARIA P E T O L E S C U
C O N S T A N T A STIRBU
A N A - M A R I A V E L T E R - secretar de redacţie
Corespondenţa, s c h i m b u r i l e de carte şi comenzile v o r f i adresate la M u z e u l Naţional de I s t o r i e a României,

Calea V i c t o r i e i , n r . 12, Bucureşti, sector 3, O.P. nr. 1, R O - 70012.
L a correspondence, les échanges et toutes commandes seront envoyés au Musée N a t i o n a l d ' H i s t o i r e de R o u m a n i e ,

12 Calea V i c t o r i e i , Bucarest, O.P. 1, R O - 70012.
www.mnir.ro
LISTA A B R E V I E R I L O R
AARMSI Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii Istorice, Bucureşti

Acta Arch. Hung. Acta Archaeologica, Academiae Scientiarum, Hungaricae. Budapesta
Arch. Ert. Archaeologiai Értesito, Budapesta
AMN Acta Musei Napocensis, Cluj
AILA Iaşi Anuarul Institutului de istorie şi arheologie "A.D.Xenopol", Iaşi
AIÉSSE Bulletin de l'Association Internationale d'Etudes Sud-Est Européennes,
Bucarest
ANRM Arhiva Naţională a Republicii Moldova
ArhStBuc Arhivele Statului Bucureşti
AVSL Arhiv des Vereinsfur siebenburgische Landesskunde, Sibiu-Braşov
BAR Biblioteca Academiei Române
BCMI Buletinul Comisiunii monumentelor istorice. Bucureşti
BSNR Buletinul Societăţii Numismatice Române, Bucureşti
CN Cercetări numismatice. Bucureşti
CNA Cronica Numismatică şi arheologică. Bucureşti
CRC Cercetări de Restaurare şi Conservare
CreştCol Creşterea colecţiilor. Caiet selectiv de informare. Biblioteca Academiei
Române, Bucureşti
Dacia, N.S. Dacia Revue d'archéologie et d'histoire ancienne. Bucureşti
DID Din istoria Dobrogei, Bucureşti
DIR Documente privind istoria României, Bucureşti
DOC Catalogue of the Byzantine Coins in the Dumbarton Oaks and in the
Whittemore Collection: I: Anastasius I to Maurice 491-602. Washington,
1966; U-.Phocas to Theodosius 111 602-717, Washington, 1968; H I: Leo ///
to Nicephorus III 717-1081, Washington, 1973.
DRH Documenta Romaniae Historica, Bucureşti
ED Ephemeris Dacoromâna, Roma-Bucureşti
Ephem Nap. Ephemeris Napocensis
1st. Èas Istoriieski Èasopis, Belgrad
1st. Preg. Istoriceski Pregled
Izvestija Sofia Izvestija na arheologiieski Institut, Sofia
IAB Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" Bucureşti
LRBC Late Roman Bronze Coinage A.D. 324-498, I : P.V., The Bronze Coinage
of Constantine A.D. 324-336; II: R.A.G. Bronze Roman Imperial Coinage
of the Later Empire A.D. 346-498, Londra, 1965.
MBR G.Buzdugan, O. Luchian. C.C.Oprescu, Monede şi bancnote româneşti.
Bucureşti, 1977.
MCA Materiale şi cercetări arheologice
•M1AMB Muzeul de Istorie a Municipiului Bucureşti
MNA Muzeul Naţional de Antichităţi
MNjR Muzeul Naţional de Istorie a României
MNHR Musée National d'Histoire de Roumanie
MPR G.Buzdugan şi Gh. Niculiţă, Medalii şi placliete româneşti Bucureşti,
1971
Muşmov N.Muşmov, Antiinite moneti na Balkanskya poluestrov i monetite na
bălgarskite care. Sofia, 1912
NC Numismatic Chronicle, Londra
NP Nuri Pere, Osmanlilarda Madeni Paralar, Istanbul, 1968
Num Listy Numismaticke Listy, Praga
Num Vest Numizmatiini. Vestnik. Glasilo Numizmatiinega Dru»tva Slovenije ν
LjubljanL Ljubljana.
NZ Numismatische Zeitschrift, Viena
Pick Β. Pick, Die antiken Munzen von Dacien und Moesien. I, 1, Berlin, 1898
Preda C. Preda, Monedele geto-dacilor, Bucureşti, 1973
PSZ Polnoe Sobranja Zakonov. Sankt Petersburg
www.mnir.ro
RA Revista Arhivelor, Bucureşti
RGIA Rossiskoj gosudarstvenoy Istoriceskj Arhiv
R1C Roman Imperial Coinage, Londra
RIN Rivista Italiana di Numismatica, Milano
RMM Revista Muzeelor şi Monumentelor
RN Revue Numismatique, Paris
SAO Studia et Acta Orientalia, Bucureşti
SCIV(A) Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie
SCIV Studii şi cercetări de istorie veche
SCN Studii şi cercetări de numismatică. Bucureşti
SCS Vezi SCS Cluj
SCSCluj Studii şi cercetări ştiinţifice. Cluj
SMIM Studii şi materiale de istorie medie. Bucureşti
TIR Tabula Imperii RomanU Bucureşti
ZPE Zeitschriftfur Papyrologie und Epigraphik, Bonn
www.mnir.ro
CUM ARĂTAU BANII PRIMITIVI.
TEZAURUL D E L A PERŞINARI
de Octavian Uiescu
Pentru omul zilelor noastre, obişnuit să recurgă în mod curent la folosirea banilor în
viaţa cotidiană, poate să pară surprinzător faptul că moneta a apărut târziu în evoluţia societăţii
omeneşti, abia în ultimele două-trei decenii ale secolului al VII-lea î.e.n. şi anume, în Asia Mică.
Multă vreme, schimbul în natură a fost singura modalitate de satisfacere a nevoilor vieţii
economice. O asemenea formă de schimb economic a persistat de altfel până în secolul nostru la
unele populaţii înapoiate de pe glob, chiar şi după răspândirea uzului monetei pe toate
continentele.
Pe măsură însă ce comunităţile primitive din preistorie descopereau şi învăţau să
prelucreze metalele, unele obiecte confecţionate ca unnare a acestui proces au început să fie
întrebuinţate la u n moment dat ca mijloc curent de schimb, u n fel de bani ai acelor vremuri.
Arheologii au identificat câteva exemple: brăţările de bronz sau de aur, găsite în Transilvania şi
în Banat, seceri de bronz, constituind u n adevărat depozit, descoperit la Drajna (jud. Prahova),
obiecte având dimensiuni oarecum standardizate şi care au îndeplinit c u siguranţă rolul de bani
primitivi, în ultimele veacuri ale epocii bronzului.
Un aspect mai puţin obişnuit îl prezintă însă tezaurul descoperit la 21 Decembrie
1962 în localitatea Perşinari (jud. Dâmboviţa) şi care cuprinde u n număr de unsprezece
"pumnale" de aur (vezi figura 1 alăturată). Istoria dublei descoperiri a acestui tezaur: mai întâi în
sens propriu, prin aducerea l u i la l u m i n a zilei, apoi d i n punct de vedere ştiinţific, prin
recunoaşterea calităţii sale de material arheologic de p r i m rang - n u este lipsită de interes şi
merită a fi relatată aici, pentru prima dată. Iată datele de care dispunem:
In ziua de 21 decembrie 1962, locuitorul Stanciu Lazăr din corn. Perşinari s-a dus la
câmp să vadă c u m arată grâul pe care îl semănase în toamnă, pe locul primit în folosinţă de la
gospodăria agricolă colectivă locală. Ajungând la ogor, mare i-a fost surpriza când a văzut c u m
dintre firele de grâu, ieşea o "baionetă" cu vârful în sus, sclipind sub razele soarelui de iarnă. A
scos-o cu uşurinţă d i n pământ, s-a dus acasă, a luat o sapă şi a venit d i n n o u la locul
neaşteptatei descoperiri, unde a început să sape c u nădejde. Strădaniile n u i-au fost zadarnice,
ele scoţând la lumină încă zece "baionete" asemănătoare.
Peste câteva zile, descoperitorul acestor obiecte a prezentat u n exemplar comitetului
raional de partid, arătând împrejurările în care a ajuns în posesia l u i . Consultat, u n expert de la
filiala locală a Băncii de Stat d i n Târgovişte a stabilit că obiectul în cauză era de aur. In urma
cercetărilor întreprinse de autorităţile locale, s-au ridicat de la descoperitor toate cele 11
exemplare, confecţionate toate d i n aur, întregul lot fiind trimis la centrala Băncii de Stat (cum se
numea atunci Banca Naţională a României) din Bucureşti. Aceste date a u ajuns la cunoştinţa
noastră în 1965, c u prilejul unei anchete despre care vom relata pe larg ceva mai departe.
La câteva l u n i de la această descoperire, sunt chemat într-o zi la telefon de Ion
Brutus, directorul Direcţiei metalelor preţioase din Banca de Stat, care mă invita la sediul acestei
Direcţii pentru a % i i da avizul asupra unei operaţii de rutină: o cantitate de aur dentar urma să
fie trimisă la topit spre a fi transformată în lingouri standard. Aici, sunt dator să deschid o
paranteză, pentru a explica natura relaţiilor dintre Cabinetul numismatic al Bibliotecii Academiei
şi Direcţia mai susamintită a Băncii de Stat, redevenită în 1965 Banca Naţională de azi. Prin vara
anului 1956, Ion B r u t u s - la acea dată, şeful Serviciului Tezaur din Ministerul Finanţelor -
solicită într-o zi prin telefon academicianului Const. Moisil, şeful Cabinetului numismatic
susamintit, să delege u n specialist care urma să determine unele valori păstrate în acest tezaur,
ca: monete, medalii şi alte obiecte. Acad. Const. Moisil delegându-mă în acest scop, am obţinut
aprobarea l u i Ion B r u t u s de a pătrunde în tezaurul Ministerului Finanţelor, unde am început să
selectez, plin de entuziasm, piese de o nepreţuită valoare istorică, ce erau ulterior transferate
Cabinetului numismatic, îmbogăţindu-i în mod substanţial colecţiile. Acest gen de colaborare a
continuat şi d i n anul 1960, când tezaurul Ministerului Finanţelor a fost transferat Direcţiei
metalelor preţioase a Băncii Naţionale, cu Ion B r u t u s ca director. Ea a continuat şi după ieşirea
sa la pensie, până în a n u l 1974, când legea patrimoniului naţional a omis Biblioteca Academiei
din rândul instituţiilor care aveau dreptul să deţină valori de patrimoniu naţional. Pentru
meritele deosebite pe care le-a avut Ion B r u t u s în iniţierea şi susţinerea acestei colaborări, de pe
www.mnir.ro
urma căreia au intrat în circuit ştiinţific atâtea valori ce puteau fi altfel definitiv pierdute, am
datoria de a aduce memoriei sale u n pios şi devotat omagiu.
Să ne întoarcem la invitaţia telefonică ce mi-a fost adresată în 1963 şi care, la
început, m-a intrigat: ce rost avea să m i se ceară avizul cu privire la o cantitate oarecare de aur
dentar destinat a fi topit ? M-am dus totuşi la sediul Direcţiei metalelor preţioase şi când m i s-a
arătat "aurul dentar", am rămas p u r şi simplu înmărmurit. Era u n adevărat tezaur, compus din
11 vârfuri de lance sau u n soi de pumnale din aur masiv, având o formă caracterisitică pentru
epoca bronzului. Explicând l u i Ion B r u t u s ce valoare de nepreţuit avea acest tezaur arheologic,
am solicitat cedarea l u i Bibliotecii Academiei, pentru colecţiile Cabinetului numismatic. Cedarea
fiind aprobată de conducerea Băncii de Stat de atunci, între cele două instituţii s-a încheiat actul
de vânzare nr. 189 d i n 16.11.1963, având ca obiect 11 lingouri de aur, în greutate brută de
3.229,43 g, greutate aur fin de 2.022,95 g, la preţul de 36,50 lei/gram aur fin, în total 73.837,67
lei. Astfel Cabinetul numismatic intra în posesia tezaurului de la Perşinari, înregistrat la colecţia
Obiecte de muzeu, sub nr. Vl/2/2/12.1963.
Cele unsprezece obiecte care alcătuiesc tezaurul de la Perşinari au, precum am spus,
forma unor pumnale sau vârfuri de lance; termenul ştiinţific care le desemnează în arheologie,
preluat din limba germană, este acela de Dolchaxt, halebardă. Toate au pe mijloc o nervură
longitudinală, vârful le este ascuţit, iar la bază, sunt prevăzute cu două aripioare (vezi fig. 1). A u
fost confecţionate din aur de t i t l u r i diferite, prin turnare în tipare bivalve, probabil de mamă; cele
mai multe sunt neprelucrate, prezentând vizibil urmele caracteristice ale procedeului tehnologic
mai sus menţionat - bavuri. Patru exemplare (nr. 5-8) a u fost supuse u n u i început de prelucrare,
iar u n u l singur (nr. 11) a fost complet polizat. Redăm în continuare o descriere amănunţită a
pieselor ce compun tezaurul de la Perşinari:
1. Neprelucrat: urme de turnare (bavuri) pe contur; vârful îndoit (probabil la
dezgropare). Nervură longitudinală pronunţată pe ambele feţe, cu o fisură rezultată din turnare la
33 m m distanţă; două aripioare la 17-19 m m distanţă de bază. Culoare galben deschis, cu reflexe
verzui.
Dimensiuni: lungime: 186 m m ; lungimea nervurii: 178 m m ; lăţime: 66 m m la bază;
104 m m în dreptul aripioarelor; 30 m m la mijloc (partea cea mai îngustă a lamei). Greutate:
233,40 g; t i t l u : 720/1000.
2. Neprelucrat: bavuri pe contur. Nervură similară, prezentând aceaşi fisură în acelaşi
loc; aripioarele la 16-17 m m de bază. Aceeaşi culoare.
Dimensiuni: lungime: 186 m m ; lungimea nervurii: 178 rara; lăţime: 64 m m la bază;
105 m m în dreptul aripioarelor; 30 m m la mijloc. Greutatea: 233,15 g; titlul: 700/1000 (fig.2).
3. Neprelucrat: bavuri pe contur. Nervură similară cu aceeaşi fisură; aripioarele la 16¬
17 m m de bază. Aceeaşi culoare.
105 m m în dreptul aripioarelor; 30 m m la mijloc. Greutate: 235,22 g; titlul: 700/1000.
4. Neprelucrat: bavuri pe contur; lama îndoită la bază într-o parte, la u n a din
aripioare şi aproape de mijloc. Nervură similară, c u aceeaşi fisură; aripioarele la 16 m m de bază.
Aceeaşi culoare.
100 m m în dreptul aripioarelor; 30 m m la mijloc. Greutate: 236,15 g; t i t l u l : 700/1000.
5. Neprelucrat: bavuri pe contur, uşoară îndoitură într-o parte, la bază. Nervură
similară, cu aceeaşi fisură; aripioarele la 16-17 m m de bază. Aceeaşi culoare.
6. Conturul polizat, cu îndepărtarea urmelor de turnare; ele a u rămas numai pe
nervură şi în j u r u l ei. Nervura fără fisură; aripioarele la 15 m m de bază. Culoare galben pe
contur, galben deschis c u reflexe verzui pe suprafaţa din mijlocul lamei.
7. Conturul polizat. Nervura ca mai sus; aripioarele la 17-18 m m de bază. Culoarea
prezentând aceleaşi particularităţi.
8. Conturul polizat. Metalul a fost încercat pe u n a din feţe, în apropiere de vârf.
Nervura ca mai sus; aripioarele la 16-17 m m de bază. Culoarea ca mai sus.
96 m m în dreptul aripioarelor; 26 m m la mijloc. Greutate: 249, 67 g; titlul: 585/1000.
www.mnir.ro
9. Conturul şi u n a d i n feţe polizate. Nervura ca mai sus; aripioarele la 15 m m de
bază. Culoarea galben deschis pe contur şi faţa polizată, galben deschis cu reflexe verzui pe faţa
neprelucrată.
117 m m în dreptul aripioarelor; 36 m m la mijloc. Greutate: 401 g; t i t l u l : 585/1000.
10. Nepolizat; urmele de turnare înlăturate de pe muchie. Nervură ca mai sus;
aripioarele la 18 m m de bază. Culoarea galben deschis c u reflexe verzui.
110 mm în dreptul aripioarelor; 36 m m la mijloc. Greutate: 408.05 g; t i t l u l : 585/1000.
11. Polizat complet. Nervura ca mai sus; aripioarele la 22 m m de bază. Culoarea
galben.
117 m m în dreptul aripioarelor; 38 m m l a mijloc. Greutate: 505,65 g; t i t l u l : 573/1000.
In descrierea de m a i sus, datele privitoare la greutate şi la t i t l u l a u r u l u i au fost
stabilite de către specialişti d i n Direcţia metalelor preţioase a Băncii de Stat, fiind specificate în
actul de vânzare, de unde le-am cules; celelalte măsurători a u fost efectuate de către autorul
acestor rânduri.
Comparând aceste date încă de la primele cercetări, întreprinse spre sfârşitul anului
1963, am constatat că pe temeiul lor, cele 11 "vârfuri de lance" ale tezaurului de la Perşinari pot
fi clasificate c u uşurinţă după cum urmează:
Prima tranşă cuprinde exemplarele descrise sub nr. 1-5 inclusiv, confecţionate toate
din aceeaşi cantitate de aur, relativ omogenă, c u t i t l u l destul de ridicat: 720/1000 pentru
exemplarul nr. 1, 700/1000 p e n t r u celelalte. Acest t i t l u , ca şi culoarea metalului galben deschis,
cu reflexe verzui - ceea ce trădează prezenţa argintului ne-au îndemnat să presupunem că am
avea de-a face c u a u r nativ, provenind d i n filoane caracteristice p e n t r u Transilvania. Cele cinci
exemplare d i n această tranşă a u lungimea de 186-189 m m şi greutatea variind între 233,15 g
(nr. 2) şi 237,17 g (nr. 5); ele a u însă elemente ce le sunt comune: lungimea nervurii
longitudinale de 178 m m , lăţimea la mijloc (partea cea mai îngustă a lamei) de 30 m m şi ceea ce
este şi mai semnificativ, prezenţa unei fisuri pe nervură, în acelaşi loc la toate cinci, la 33 m m
distanţă de bază. Această fisură n u putea să aparţină decât tiparului în care s-a turnat aurul
topit; prin urmare, s-a folosit acelaşi tipar p e n t r u a se turna succesiv fiecare d i n cele cinci
exemplare. De aici, rezultă că ele a u fost confecţionate în acelaşi atelier preistoric.
A doua tranşă cuprinde exemplarele cu nr. 6-8, având lungimea de 190-193 m m şi
greutatea între 242,25 şi 249,78 g, c u u n t i t l u scăzut la 585/1000. Exemplarele d i n această
tranşă au fost confecţionate deci d i n altă cantitate de aur. Ca şi cele d i n prima tranşă, ele au ca
element comun lungimea nervurii mediane, care aici este de 184 m m . Această particularitate ne
determină să deducem că au fost confecţionate toate trei în acelaşi atelier şi c u acelaşi tipar, căci
ar fi greu de imaginat posibilitatea ca meşterul nostru d i n epoca bronzului să fi avut
îndemânarea de a confecţiona două sau trei tipare respectând până la milimetru aceeaşi lungime
a nervurii mediane. Exemplarele d i n această tranşă prezintă u n început de prelucrare, pe contur.
In cea de-a treia tranşă, se încadrează exemplarele nr. 9 şi 10, turnate d i n aceeaşi
cantitate de aur, c u t i t l u l 585/1000, ca şi cele de la numerele 6-8. Exemplarele nr. 9 şi 10 sunt
însă sensibil mai mari, având ambele lungimea de 224 m m şi greutatea de 4 0 1 respectiv 408,05
g. Pe lângă lungime, exemplarele nr. 9 şi 10 a u şi alte repere identice: aceeaşi lungime a nervurii
(212 mm), aceeaşi lăţime la bază (79 mm) şi la mijlocul lamei (36 mm). Constatăm deci că şi în
acest caz, s-a folosit u n singur tipar p e n t r u turnarea ambelor exemplare. Si de data aceasta,
observăm u n început de prelucrare; polizare pe contur şi pe u n a d i n feţe la nr. 9, numai
înlăturarea bavurilor de pe muchie la nr. 10.
Ultima tranşă cuprinde u n singur exemplar, nr. 1 1 , cel mai mare d i n toate; are
lungimea de 235 m m şi greutatea de 505,65 g, dar şi t i t l u l cel mai scăzut, de n u m a i 573/1000.
Spre deosebire de toate celelalte, a fost prelucrat complet, fiind polizat pe ambele feţe.
In concluzie, analiza datelor tehnice de mai sus ne permite să susţinem că toate cele
11 piese componente ale tezaurului de la Perşinari a u fost produse în acelaşi atelier, la
confecţionarea lor folosindu-se n u m a i p a t r u tipare. Aceste tipare erau probabil d i n marnă,
material ce poate suporta turnări repetate. Operaţia de turnare a început c u exemplarele nr. 1-5,
pentru care s-a folosit o cantitate de aur c u u n redus adaus de aliaj de c u p r u (titlu 720¬
700/1000). Pe măsura desfăşurării procesului tehnologic, meşterul aurar creşte treptat mărimea
şi greutatea exemplarelor următoare, scăzând însă în mod drastic t i t l u l a u r u l u i , mai întâi la
585/1000 (cea. 14 carate), apoi la 573/1000, astfel încât conţinutul în a u r fin (titlul 1000/1000)
este invers proporţional c u creşterea greutăţii brute. Spre edificare, prezentăm următoarele
exemple (GB: greutate brută; T: t i t l u ; AV: aur fin);
9
www.mnir.ro
Nr. 1: GB: 233 g; Τ: 720/1000; AV: 168 g;
Nr. 5: GB: 237 g; Τ: 720/1000; AV: 166 g;
Nr. 8: GB: 250 g; Τ: 585/1000; AV: 151 g;
Nr. 10: GB: 408 g; Τ: 585/1000; AV: 239 g;
Nr. 11: GB: 506 g; Τ: 573/1000; AV: 299 g.
Din examinarea acestor date, rezultă că, dacă în ce priveşte greutatea brută, raportul
dintre exemplarele nr. 11 şi nr. 1 este de 1: 2,14, acelaşi raport se reduce la 1: 1,8, în cazul în
care vom l u a în considerare cantitatea de aur fin conţinută în fiecare d i n ele. Un Arhimede al
acelor vremuri ar fi p u t u t demasca înşelăciunea săvârşită de iscusitul aurar.
Ce semnificaţie are tezaurul de la Perşinari şi care a fost raţiunea achiziţionării
acestui tezaur arheologic pentru colecţiile Cabinetului numismatic al Academiei ? De la prima
vedere, mi-am dat seama că n u era vorba nici de aur dentar, nici de arme de paradă, cu atât mai
puţin de luptă. A m considerat că piesele componente ale acestui tezaur reprezentau în realitate
mijloace de schimb economic, u n fel de bani primitivi, cu m u l t înainte de apariţia monetei, ca
invenţie a geniului l u m i i greceşti. în sprijinul acestei interpretări, aveam în minte alte cazuri de
tezaure din epoca bronzului, ca de exemplu inelele de aur din tezaurul de la T u m u Măgurele,
brăţările de bronz d i n Transilvania sau secerile de bronz din depozitul de la Drajna (jud.
Prahova). Ca şi în aceste cazuri, "pumnalele" sau "halebardele" din tezaurul de la Perşinari aveau
o destinaţie strict economică de obiecte-monedă, îndeplinind astfel u n rol de bani primitivi. Ca
atare, achiziţionarea acestui tezaur pentru colecţiile Cabinetului numismatic era perfect
justificată.
Câştigat de importanţa excepţională a acestei descoperiri, n u am întârziat să o fac
cunoscută atât u n u i public mai larg, cât şi celor mai avizaţi specialişti în materie. Astfel, la 6
ianuarie 1964, am organizat o mică expoziţie în incinta Cabinetului numismatic, prezentând
tezaurul de la Perşinari, alături de alte achiziţii recente de mare preţ, u n u i grup prestigios de
oameni de ştiinţă de la Institutul de Arheologie, în frunte cu Em. Condurachi, Dorin Popescu,
D u m i t r u Berciu, B u c u r Mitrea şi C. Nicolăjescu-Plopşor. La 16 ianuarie 1964, am organizat, în
sala Sindicatului Academiei, prima vizionare publică a filmului documentar Comoara, realizat de
Studioul cinematografic "Alexandru Sahia" (regizor: Petre Sirin; operator: Liviu Niţu; consultanţi
ştinţific: Octavian Iliescu şi B u c u r Mitrea), film ce prezenta o istorie a banilor pe teritoriul ţării
noastre şi care se deschidea, fireşte, cu schimbul premonetar şi în acest context, cu tezaurul de
la Perşinari (să mai notez aici că filmul Comoara a primit la 17 august 1964 premiul pentru cel
mai b u n film educativ, prezentat la Festivalul Internaţional al Filmului experimental şi
documentar care a avut loc la Cordoba, în Argentina; România liberă, nr.6.170, miercuri, 19 aug.
1964, p. 5). Mergând pe aceeaşi linie, am publicat în ziarul România liberă (nr. 6010 din 18
februarie 1964, p.2) o notă intitulată "Descoperirea u n u i n o u tezaur la Perşinari", cu o figură
reproducând u n u l d i n exemplarele componente (potrivit uzanţelor presei regimului comunist, a
apărut fără semnătura autorului). Iar la 29 martie 1964, am prezentat acest tezaur într-o
comunicare ţinută în şedinţa Societăţii Numismatice Române. In sfârşit, la capătul acestei
activităţi, am publicat o amplă prezentare a aceluiaşi tezaur în periodicul Caiet selectiv de
informare asupra creşterii colecţiilor Bibliotecii Academiei R.P.R., 8, iulie -decembrie 1963 (apărut
în 1965), p. 414-418, cu trei planşe. In toate aceste manifestări, am expus aceeaşi interpretare,
următoarele idei de bază:
a) cele 11 "pumnale", "vârfuri de lance" sau "halebarde" de aur, ce alcătuiesc tezaurul
descoperit în 1962 la Perşinari, reprezintă în realitate obiecte de schimb premonetar, prezentând
o formă, standardizată şi raporturi de mărime şi greutate destul de bine determinate; ca atare, au
avut o destinaţie de ordin economic, servind ca bani primitivi;
b) ele sunt produsele u n u i singur şi aceluiaşi atelier metalurgic local, dovada în acest
sens constituind-o faptul că în marea lor majoritate se prezintă neprelucrate, aşa c u m au ieşit
din turnare, iar pe de altă parte, a u unele caracterisitci care ne arată că s-a folosit u n singur
tipar pentru confecţionarea a două, trei sau cinci exemplare;
c) aurul care a servit la producerea acestor lingouri în formă de vârfuri de lance
provine fie d i n filoanele Transilvaniei, fie d i n nisipurile aurifere ale râului Dâmboviţa, a căror
exploatare de la Gemenea era încă activă şi în secolul al XLX-lea;
d) tezaurul de la Perşinari aparţine epocii bronzului mijlociu (cea 1800-1500 î.e.n.,
mai precis din secolul al XVI-lea î.e.n.).
Comunicarea, prin diferite mijloace, a datelor privitoare la tezaurul de la Perşinari şi a
interpretării lor, în sensul arătat mai sus, a produs c u m de altfel mă şi aşteptam, u n larg ecou în
rândul arheologilor, atât români, cât şi străini. S-a ivit chiar o controversă între autorul acestor
rânduri şi u n i i reputaţi specialişti de la Institutul de Arheologie din Bucureşti, care n u au fost de
acord cu interpretarea pe care am dat-o semnificaţiei economice a acestui tezaur, ca o formă
10
www.mnir.ro
primitivă de schimb premonetar. Punctul de vedere al acestor specialişti a fost expus de Em.
Condurachi, în declaraţiile date u n u i reporter şi publicate în ziarul România liberă, nr. 6.253 din
26 noiembrie 1964, p. 1, sub t i t l u l "Descoperirea u n u i tezaur micenian în ţara noastră". După
cum am arătat mai sus, acad. Em. Condurachi a văzut pentru prima dată tezaurul de la Perşinari
cu prilejul expoziţiei organizate ad-hoc la 6 ianuarie 1964, când de-a dreptul entuziasmat de cele
văzute, 1-a evaluat la suma de şase milioane de dolari. D i n declaraţiile sale, consemnate de
reporterul ziarului citat, ne permitem să reproducem următoarele consideraţii:
"...aceste tezaure sunt miceniene şi ele trebuie să β aparţinut şefului unui trib localnic.
Ele atestă circulaţia între Micene şi teritoriul de astăzi al ţării noastre, constituind din punct de
vedere al rarităţii în această parte a Europei un unicat. Numeroşi savanţi străini, participanţi la
sărbătorirea Centenarului Universităţii din Bucureşti şi alţi specialişti de peste hotare, care au
văzut noul tezaur de la Perşinari, au manifestat mult interes, socotindu-l o descoperire de mare
importanţă ştiinţifică.
Specialiştii numismaţi care studiază în continuare acest tezaur au emis ipoteza că
piesele componente ar β putut servi ca obiecte de schimb premonetar."
Vorbind de "aceste tezaure" şi de "noul tezaur de la PerşinarC', Em. Condurachi avea
în vedere faptul că la Perşinari, s-a descoperit în 1954 u n tezaur ce cuprindea u n pumnal lung
de aur (de altă factură, în raport cu cele 11 din tezaurul nostru) şi cinci topoare de argint, din
toate recuperându-se de către Institutul de Arheologie doar câteva fragmente. In ce priveşte
specialiştii numismaţi, care consideră cele 11 "pumnale" d i n al doilea tezaur de la Perşinari drept
obiecte de schimb premonetar, Em. Condurachi s-a referit aici la autorul acestor rânduri,
singurul care a emis pentru prima dată această ipoteză.
Afirmaţia potrivit căreia aceste tezaure sunt miceniene şi ele atestă circulaţia dintre
Mycene şi teritoriul de azi al ţării noastre se bazează, e adevărat, pe rezultatele unor studii
arheologice de mare prestigiu. A m putea cita în acest sens concluziile expuse de Joachim
Werner, în comunicarea Mykenae, Siebenbărgen, Skandinavien (publicată în Atti del Congresso
Intemazionale di preistoria e protoistoria mediterranea Florenţa - Neapole - Roma, 1950, p. 290¬
308), autor care a reliefat rolul important al Transilvaniei în epoca bronzului, ca puncte de
legătură între Mycene şi Scandinavia. Credem însă că în cazul tezaurului nostru - pe care l-am
putea denumi Perşinari I I , spre a-1 deosebi de cel descoperit în 1954 -, ipoteza provenienţei sale
miceniene n u are temeiuri solide. A m arătat mai sus că toate cele 11 piese componente provin
din acelaşi atelier, a u fost turnate într-un număr redus de tipare şi cu excepţia exemplarului nr.
11, au rămas neprelucrate după turnare sau, unele d i n ele, a u fost supuse n u m a i u n u i început
de prelucrare. Ε greu de presupus ca producaţia u n u i atelier micenian, încă în stadiu de
prelucrare, să ajungă în totalitate tocmai pe valea superioară a Dâmboviţei, afară de cazul u n u i
jaf săvârşit la Mycene de u n nord-dunărean, ceea ce n i se pare puţin plauzibil. Mai aproape de
adevăr ne apare ideea unei provenienţe locale, producţie a u n u i atelier ce prelucra aurul din
filoanele Transilvaniei sau d i n nisipurile aurifere ale Dâmboviţei.
In ce priveşte interpretarea pe care am dat-o rostului esenţial al obiectelor care
compun tezaurul Perşinari I I , ea a fost împărtăşită succesiv, în anii următori, de către arheplogi
străini de mare renume, ca H. Muller-Karpe (R. F. Germania), I . Selimkanov (fosta URSS) sau
Robert Erjck (Statele Unite ale Americii). Ulterior, această interpretare a fost acceptată şi de
arheologi români (a se vedea bibliografia de la sfârşit). De altfel , după părerea noastră, tot în
categoria obiectelor destinate schimbului premonetar ar u r m a să fie incluse şi topoarele de argint
din p r i m u l tezaur descoperit la Perşinari; ca şi "pumnalele" de aur, aceste topoare n u puteau
avea nici o întrebuinţare practică. Evident, o întrebuinţare secundară, ca tezaur ritual, n u este
exclusă, aşa c u m monete veritabile, emise pentru a îndeplini funcţia economică de mijloace de
schimb, au fost întrebuinţate d i n antichitate până în zilele noastre şi ca obiecte de podoabă,
indiferent dacă erau confecţionate d i n aur, d i n argint sau din bronz. O asemenea întrebuinţare
secundară poate fi constatată la o descoperire de acelaşi gen, înregistrată mai demult tot de pe
teritoriul ţării noastre. Despre această descoperire a scris Dr. G. Severeanu studiul Zwei
Dolchăxte aus Gold, publicat în Bucureştii, Revista Muzeului şi Pinacotecei Municipiului Bucureşti,
nr. 1, 1935, p. 7-11. In acest mic studiu, G. Severeanu publică două "pumnale" de aur, întru
totul asemănătoare celor d i n tezaurul Perşinari I I , dar complet finisate şi în plus, având la bază
găuri circulare, pentru fixare într-un suport oarecare, în genul u n u i mâner. A u t o r u l citat afirmă
că a obţinut aceste obiecte de la u n argintar, cu indicaţia că ele au fost găsite de u n ţăran într-
un t u m u l în apropiere de Măcin, 20 (sic!) km. nordl. von Durostorum (Silistra) ; descoperitorul ar fi
părăsit ulterior ţara, ceea ce a făcut imposibile eventuakâGfâţ$$\şfâ şjrTîîce la faţa locului. In
continuare, autorul citat prezintă o amplă descrierî«''celor doufcă obiecte7^tîi următoarele date
esenţiale (fig. 3).
11
www.mnir.ro
Ex. nr. 1: lungime: 222 m m ; lăţime: la bază 59 mm; la mijloc 31 m m ; greutate: 350 g;
Ex. nr. 2: lungime: 190 m m ; lăţime: la bază 65 mm; la mijloc 30 m m ; greutate: 226 g.
Analiza efectuată de Institutul Geologic a dat, pentru ambele exemplare, următoarea
compoziţie: aur: 53 %; argint: 23 %; cupru: 22-23 %; fier: 1-2 %. Titlul a u r u l u i e deci m u l t mai
scăzut, în raport cu cel al obiectelor din tezaurul nostru.
Din datele de mai sus, rezultă că "halebardele" cumpărate de G. Severeanu au fost
turnate în două tipare diferite. La bază, ele au fost perforate în trei locuri (ex. nr. 1) şi în două
locuri (ex. nr. 2). Ca tipologie şi procedeu tehnologic, se aseamănă izbitor cu obiectele din
tezaurul Perşinari II, fără a ne da dreptul de a le atribui o origine comună.
Ca datare, toate aceste obiecte aparţin perioadei mijlocii a epocii bronzului (1800¬
1500 î.e.n. sau, mai precis, secolelor 16-15 î.e.n. (datare propusă de arheologul Alexandru
Vulpe).
In dorinţa de a obţine cât mai multe date despre locul şi împrejurările în care a ieşit la
iveală tezaurul Perşinari I I , m-am deplasat în ziua de 2 aprilie 1965 în localitatea cu acest nume.
Am fost însoţit în acest scop de regretatul profesor Radu Gioglovan, pe atunci directorul
Muzeului de istorie d i n Târgovişte, care m-a condus la locul exact al descoperirii: o terasă a
Dâmboviţei, c u o pantă destul de accentuată spre vest, coborând spre albia Nuceţelului, u n
afluent al Dâmboviţei. Pe marginea de vest a acestei terase, s-au descoperit cele două tezaure,
Perşinari I şi Perşinari I I , la o distanţă între ele de 30-50 m , aşa c u m a u fost localizate de Radu
Gioglovan (vezi figura 4). Interlocutorul meu mi-a declarat cu acelaşi prilej că a intenţionat să
efectueze u n sondaj arheologic în zona marcată de descoperirea celor două tezaure, dar n u a
obţinut în acest sens sprijinul I n s t i t u t u l u i de Arheologie. Nefiind arheolog, mi-am exprimat totuşi
părerea că u n asemenea sondaj ar putea scoate eventual la iveală urme ale activităţii
străvechiului atelier de prelucrat aurul, certificând astfel provenienţa locală cel puţin a
"pumnalelor" din tezaurul de la Perşinari II. Această sugestie a rămas şi astăzi u n simplu
deziderat.
Ce s-a întâmplat ulterior c u tezaurul Perşinari II ? In 1970-1971, a fost prezentat
peste hotare, în cadrul unei mari expoziţii cu tema Tezaure de artă veche din România, expoziţie
organizată succesiv la Paris, la Petit Palais, între 25 mai şi 31 august 1970, apoi în Suedia, la
Stockholm, la Muzeul Istoric de Stat, între 18 septembrie şi 31 octombrie 1970 şi la Goteborg, la
Muzeul de Artă, între 15 noiembrie şi 15 decembrie 1970; în fine, la Londra, la Muzeul Britanic,
între 28 ianuarie şi 25 martie 1971. Fiecare din aceste trei expoziţii a beneficiat de u n catalog,
editat de organizatorul străin respectiv, ceea ce a asigurat de fiecare dată, condiţii grafice
ireproşabile.
După încheierea acestui turneu expoziţional, tezaurul Perşinari I I , ca şi alte tezaure
din colecţia Cabinetului numismatic al Academiei, împrumutate în acest scop Oficiului de
organizare a expoziţiilor în străinătate, n u a mai fost restituit, fiind predat direct Muzeului de
Istorie în curs de constituire, la acea dată, în vechiul Palat al Poştei d i n Bucureşti. Pentru toate
aceste tezaure, între acest Muzeu şi Cabinetul numismatic al Academiei s-a încheiat u n act de
împrjLimut (nr. 4.278/25 iulie 1973), în temeiul căruia Muzeul este autorizat să le expună, ele
rămânând însă în patrimoniul Cabinetului numismatic al Academiei. Acest act de împrumut este
în vigoare şi astăzi în aceste condiţii juridice, tezaurul Perşinari II este prezentat publicului
vizitator în sala Tezaur a Muzeului Naţional de Istorie.
Notăm că în anul 1977, Muzeul citat a primit de la Miliţia judeţului Dâmboviţa nouă
fragmente ale u n u i alt " p u m n a l " de aur, provenind din acelaşi tezaur de la Perşinari; ele
cântăresc în total 90,25 g, cu t i t l u l de 583/1000, deci pot proveni d i n t r - u n exemplar d i n grupa
celor de la nr. 6-8 de mai sus.
A u r dentar, pumnale miceniene, bani primitivi de provenienţă locală, acestea au fost
ipostazele sub care a fost considerat succesiv tezaurul descoperit în decembrie 1962 la Perşinari.
Ne exprimăm speranţa în posibilitatea ca viitoare cercetări arheologice la locul descoperirii ca şi
analize modeme metalografice să elucideze definitiv provenienţa, după părerea noastră, locală a
acestui interesant tezaur din epoca bronzului mijlociu.
Pentru cei care doresc o mai amplă documentare cu privire la această descoperire,
prezentăm în rândurile de mai jos o bibliografie ce se vrea completă, cel puţin după ştinţa
noastră:
12
www.mnir.ro
BIBLIOGRAFIE
1. [O. Iliescul (nesemnat). Descoperirea unui nou tezaur la Perşinari, I n România, liberă, nr. 6.010 d i n 12 febr. 1964, p. 2;
2. (Rep.), Vestigii ale trecutului, în M u n c a nr. 5.300 din 2 0 noiembrie 1964, p. 1;
3. [E. Condurachi], Descoperirea unui tezaur micenian tn ţara noastră, în România liberă nr. 6.256 din 2 6 noiembrie 1964.
p. 1 (interviu);
4. O. Illescu, Tezaurul de obiecte premonetare de aur din epoca bronzului, găsit la Perşinari (raionul Tărgovişte), în Caiet
selectiv de informare asupra creşterii colecţiilor Bibliotecii Academiei R.P.R., nr.8. Iulie - decembrie 1963 (apărut în 1965). p.
414-418 şl trei planşe (numele autorului l a p. 422);
5. E u g e n i a Ζ ah aria. O. Illescu, Un tesoro di pugnali d'oro e di asce d'argento deU'età del bronzo, în Fasti archaeologici, XV1I1-
XIX, 1963-1964 (1968), p. 1 2 5 - 1 2 7 şl pl. VI.
6. A. Mozsollcs, în 46-47. Bericht der Rômisch-Germanischen Kommission, p. 5 şl 50.
7. O. Illescu, Le cabinet numismatique, în La Bibliothèque de l'Académie de la République Socialiste de Roumanie, Bucarest,
1968, p. 140, fig. 125;
8. C . Preda, Moneda antică în România, Bucureşti, 1969, p. 9 şl pl. 2;
9. O. Illescu, Trésor de Pierchinari, în Trésor de l'art ancien en Roumanie, Paris, 1970, nr. 4 3 - 5 4 ;
10. IO. Illescu] (nesemnat), StatfyndfrânPierşinari, în Guldskatterjràn Karpatema, S t o c k h o l m - Goteborg, 1970, p. 85;
11. IO. Illescu] (nesemnat), The Pierşinari Treasure, în Treasures JromRomania, Londra, 1971, p. 2 9 - 3 0 , nr. 4 3 - 5 4 ;
12. Ε. C o n d u r a c h i , C o n s t a n t i n Dalcovlclu, The Ancient Civilisation oj Romania, Londra, 1971, p. 68, pl. 4 2 ;
13. E . C o n d u r a c h i , C o n s t a n t i n Dalcovlclu, Archaeologia Mundi, Roumanie, Geneva, 1972, p. 58, pl. 4 2 :
14. E . C o n d u r a c h i , C o n s t a n t i n Dalcovlclu, Archaeologia Mundi, Rumânien, MUnchen - Geneva - Paris, 1972, p. p. 70, pl. 42;
15. Dr. C o n s t a n t i n Preda, "Monedele" antichităţii, în Magazin, XVII, 9 iunie 1973, p. 2;
16. A.V. (Alexandru Vulpe), Perşinari, în Dicţionar de istorie veche aRomâniei (Paleolitic - sec. X), Bucureşti. 1976. p. 4 6 1 .
SOUS g U E L L E S F O R M E S S E PRESENTAIT L'ARGENT PRIMITIF

L E T R E S O R D E PERŞINARI
Résumé
D a n s le présent travail, l'auteur établit l a localisation exacte et précise les circonstance de la découvert à
Perşinari (non loin de Tărgovişte, dép. de Dâmboviţa) d'un très précieux trésor, composé de 11 poignards (Dolchâxte) en or
massif et datant de l'époque de bronze (env. 16" - 15' siècles av.n.è. selon la chronologie proposée par l'archéologue
Alexandru Vulpe). L e s détails c o n c e r n a n t l'emplacement en terrain et les c i r c o n s t a n c e s de la découverte ont été obtenus à
la suite des investigations entreprises s u r place par l'auteur en 1965.
Le 21 décembre 1962, u n habitant d u village de Perşinari, inspectant s o n c h a m p semé de blé, observa une
"baïonette" qui, parmi les tiges à peine sorties de terre, brillait s o u s les rayons d u soleil. C r e u s a n t à l'entour, il découvrit
encore dix exemplaires similaires. Le lendemain, il se rendit à Tărgovişte, où il montra aux autorités locales l'une des
"baïonettes" découvertes s u r s o n c h a m p . Ayant constaté que l'objet en question était e n or m a s s i f et faisant application d u
régime légal des métaux précieux e n vigueur à cette date, l a milice de Tărgovişte confisqua tout le trésor et le remit à la
Banque d'Etat (depuis 1965 l a B a n q u e Nationale de Roumanie). A u premier moment, cette Institution avait l'intention de
faire fondre tout le trésor, afin d'en confectionner des lingots d'or de titre standard. Heureusement, grâce à une entente
non-officielle, qui existait depuis 1956 entre Ion B r u t u s , , le directeur de la Direction des Métaux précieux de ladite Banque
et l'auteur de ces lignes, e n t a n t que chef d u Cabinet numismatique de l a Bibliothèque de l'Académie, ce dernier a p u
examiner le trésor e n question et se rendre compte de s o n inestimable valeur archéologique. A la suite de s e s démarches, la
Banque a accepté de céder ce trésor a u Cabinet numismatique déjà cité. L e 2 décembre 1963, le trésor de Perşinari entrait
dans les collections de ce Cabinet.
C o m m e l'on a déjà dit plus haut, le trésor de Perşinari comprend onze "poignards" en or. entrés en 1963 la
collection du Cabinet n u m i s m a t i q u e de la Bibliothèque de l'Académie Roumaine; m a i s des fragments, d'ailleurs
insignifiants, provenant d'un douzième exemplaire, ont été acquis en 1977 par le Musée National d'Histoirede Bucarest.
Les "poignarfds" de Perşinari se présentent s o u s la même forme, étant confectionnés par le procédé de la
fusion de l'or d a n s de moules bivalves; les bavures résultées de ce procédé s o n t visibles à u n e seule exception près,
l'exemplaire no. 11, complètement poli. L e u r s caractéristiques techniques - grandeur, poids, titre de l'or - diffèrent et
permettent d'en établir l a classification suivante:
Premier groupe (nos. 1-5): l o n g u e u r 186 - 189 m m ; longueur de l a nervure médiane: 178 m m ; poids: 2 3 3 , 1 5
- 2 3 7 , 1 7 gr.; titre: 7 2 0 / 1 0 0 0 (no. 1) et 7 0 0 / 1 0 0 0 (nos. 2-5). T o u s ces exemplaires présentent u n e fissure a u même en droit
de l a nervure médiane, ce qui prouve qu'ils ont été coulés d a n s u n même moule.
Deuxième groupe: (nos. 6-8): longueur: 190 - 193 m m ; longueur de la nervure médiane: 184 m m ; poids:
2 4 2 , 2 5 - 2 4 9 , 7 8 gr.; titre: 5 8 5 / 1 0 0 0 .
Troisième groupe (nos. 9 - 10): l o n g u e u r 2 2 4 m m ; longueur de l a nervure médiane: 2 1 2 m m ; poids: 401.43
et 4 0 8 , 0 5 gr.; titre: 5 8 5 / 1 0 0 0 .
Quatrième groupe (no. 11); longueur. 2 3 5 m m ; poids: 5 0 5 , 0 5 gr.; titre: 5 7 0 / 1 0 0 0 .
V u le fait qu'à Perşinari, o n a découvert en 1954 u n trésor composé d'un "poignard" long en or, de type
mycénien, et de cinq h a c h e s e n argent (dont o n a récupéré seulement quelques fragments), l'auteur désigne s o u s la
dénomination Perşinari I respectivement Perşinari II les deux trésor m i s à j o u r d a n s village.
L e s recherches c o n c e r n a n t le trésor Perşinari II, entreprises e n 1963, ont permis à l'auteur de formuler à ce
sujet les xonclusion suivantes:
a) L e s onze "poignards" e n ord d u trésor Perşinari II représentent e n réalité des objets prémonétaires, l'une
des plus anciennes formes d'argent primitif;
b) C e s objets prémonétaires proviennent d'un s e u l atelier métalirgique local;
13
www.mnir.ro
c) L'or qui a servi à l a production de ces objets provenait soit des filons transylvains, soit des sables aurifères
de l a nvière de Dâmboviţa;
d) Le trésor Perşinari II appartient a l'époque d u bronze moyen (1800-1500 av. n. è.) o u plus exactement a u
X V I ' siècle av. n. è.
L'auteur expose ansulte les avatars altérieurs d u trésor Perşinari II et à la fin, présente une bibliographie
exhaustive le concernant.
EXPLICAREA FIGURILOR
Fig. 1. T e z a u r u l de l a Perşinari (II).

Fig. 2. " P u m n a l u l " nr. 2 (ambele feţe).
Fig. 3. T e z a u r u l de l a Măcin.
Fig. 4. Perşinari - localizarea descoperirilor: χ Perşinari I; Perşinari II (scara 1:300000).
EXPLICATION DES FIGURES
Fig. 1. L e trésor de Perşinari (II).

Fig. 2. L e "poignard" no. 2 (les deux faces).
Fig. 3. L e trésor de Măcin.
Fig. 4. Perşinari - localisation des découvertes Perşinari I et II.
14
www.mnir.ro
C u m arătau banii p r i m i t i v i .
- T e z a u r u l de la Perşinari -
www.mnir.ro
C u m arătau b a n i i p r i m i t i v i .
www.mnir.ro
C u m arătau b a n i i p r i m i t i v i .
www.mnir.ro
DATE NOI PRIVIND TEZAURUL D E MONEDE HISTRIENE D E S C O P E R I T LA
PEDEŞTI (JUD. VASLUI).
de Carmen Maria Petolescu

Constantin Buzdugan
în anul 1976, în satul Fedeşti, comuna Şuletea (jud. Vaslui) a fost descoperit
întâmplător u n tezaur alcătuit d i n monede de bronz emise de Histria; în u r m a unor investigaţii
de teren, întreprinse de arheologul C. Buzdugan, s-a stabilit că tezaurul a ieşit la iveală în
punctul "Recea" situat la 2,5 k m vest de capătul de nord al satului Fedeşti, pe d r u m u l care urcă
spre Banca . Cifra monedelor salvate şi publicate se ridică la 279 exemplare .
1 2
Tezaurul de monede histriene este neobişnuit de omogen, fiind alcătuit d i n piese de

acelaşi tip . Pe avers este redat capul l u i Apollo, laureat, în profil spre dreapta, iar pe revers
3
vultur pe delfin, spre stânga şi o siglă variabilă, imprimată în câmpul drept. Deasupra, legenda
ΙΣΤΡΙΗ.
Dacă imaginea reprezentată pe revers n u face altceva decât să reproducă u n a mai
veche şi bine cunoscută de pe monedele de argint, cea de pe avers reproduce efigia l u i Apollo.
Această efigie a fost folosită de către cercetători, începând cu B. Pick în 1898, drept singurul
criteriu de datare existent. El se baza pe analogia cu efigia l u i Apollo de pe staterii l u i Filip al I I -
lea. Asemănarea sesizată de B. Pick i-a sugerat ideea că monedele histriene de bronz au preluat
tipul de avers de pe mondele dinastului macedonean. Această părere a fost însuşită de toţi
cercetătorii care s-au ocupat de acest tip monetar. După B. Pick, emisiunile datează din sec. IV. î.
e.n. şi constituie cele mai vechi monede d i n bronz bătute de Histria . în studiile publicate 4
referitoare la tezaurul de la Fedeşti, B. Mitrea şi C. Buzdugan ajung la concluzia că monedele

sunt inspirate de staterii l u i Filip al II-lea şi se pot data după 339 î.e.n. . Ţinând cont de faptul că 5
monedele aparţin u n u i singur tip monetar şi păstrind rezerva necesară potrivit cu documentarea
de care dispuneau în acel moment, cercetătorii amintiţi avansează şi o altă ipoteză; este vorba de
o a doua cronologie ce coboară până la anul 325 î.e.n.; această datare ia în calcul şi prezenţa
celor 14-15 magistraţi monetari documentaţi prin siglele de pe reversul pieselor . 6
V. Mihăilescu Bîrliba, referindu-se la acest tezaur, presupune că tipul monetar cu

Apollo n u permite încadrarea sigură a descoperirii începând cu mijlocul sec. IV î.e.n., fiind mai
plauzibilă o datare a sa pornind d i n a doua jumătate a sec. III, î.e.n.; luând în consideraţie
singularitatea apariţiei acestui tezaur, în cadrul economic şi politic pe care îl prezintă societatea
geto-dacă, propune o coborâre a datei de emitere până în prima jumătate a sec. al II-lea. î.e.n. . 7
Un element cu totul n o u în privinţa datării acestui tip monetar precum şi a

componenţei tezaurului descoperit la Fedeşti ne-â fost relevat de u n lot de 11 piese descoperit în
aprilie 1994 ; ele formează u n al cincilea lot salvat din acest depozit (vezi lista anexă). Monedele
8
sunt bine conservate, cu greutăţi cuprinse între 4,24-2,61 g, încadrându-se în limitele cunoscute
ale celorlalte piese publicate; de asemenea siglele modifică doar numeric frecvenţa lor în tezaur: Β
- 2 exemplare (nr. 1-2); Δ - 1 ex. (nr. 3); ΔΙ - 1 ex. (nr. 4); Ε - 1 ex. (nr. 5); Θ - 2 ex. (nr. 6-7); I - 1
ex. (nr. 8); I (?) - 1 ex. (nr. 9).
Pentru Investigaţii i n teren şi recuperarea unor monede din tezaur vezi: B. Mitrea, C . B u z d u g a n şi V. Apostol Date noi
referitoare la tezaurul de la Fedeşti (jud. Vaslui), în A c t a Moldaviae Meridionalis, V - V ] , 1983-1984, p. 149-154; C .
Buzdugan Descoperirea monetară de la Fedeşti (jud. Vaslui} şi semnificaţia ei istorică, în Revista Muzeelor şi
Monumentelor. Muzee, nr. 9, 1986, p. 4 5 - 4 6 ; B u c u r Mitrea şi C o n s t a n t i n B u z d u g a n , Un tezaur de monede istriene
descoperit în Moldova, în SCN. 8, 1984, p. 2 5 sqq; lidem, Tezaurul de la Fedeşti (Moldova), i n SCN, 9. 1989. p. 11 sqq.
2
B. Mitrea, Découvertes monétaires en Roumanie, în DaciaNS, 31, 1987, p. 173-174; idem, in Dacia, 3 2 , NS. 1988, p. 215¬
216; idem, în Dacia. NS, 3 3 , 1989, p. 2 6 0 .
3
B. Pick, Die antiken Mùnzen Nord Griechenlands Dacien und Moesien I. 1, Berlin, 1898, nr. 4 5 8 sqq.
" B. Pick, op. c i t . p. 151; J . G . Hind, în NC, 10, 1970, p. 12 (apud C . Preda şl H. Nubar, Histria III. Bucureşti , 1973. p. 38,
nota 151).
° Vezi notele nr. 1-2.
b
B. Mitrea, şi C . B u z d u g a n , op. cit, în S C N , 9, 1989. p. 17.
7
V. Mihăilescu Bîrliba, Dacia răsăriteană în sec. VI-I ie.n. Economie şi monedă, p. 51 şi 133; pentru altă datare: C . Preda şi
H. Nubar, Histria III, Bucureşti, 1973, p. 138.
8
Monedele, aflate în prezent în colecţia particulară a învăţătorului Vaslle Apostol, n e - a u fost prezentate pentru identificare
de C . Buzdugan.
15
www.mnir.ro
Elementul n o u şi totodată important pe care îl aduce însă acest lot, este faptul că
împreună cu monedele histriene s-a aflat şi o piesă tot din bronz, emisă de cetatea Bottike din
Peninsula Chalcidică şi care se datează 392-379 î.e.n. . Pe avers este redat capul l u i Apollo, în
9
profil spre dreapta, iar pe revers, o liră şi legenda circulară Β/0/Τ/Τ/ΙΑ[Ι]ΩΝ.

Este prima dată când, într-un tezaur, monedele Histriei sunt asociate cu moneda altei
cetăţi de peste mări. Prezenţa acestei piese în tezaurul de la Fedeşti ne obligă să facem o
reconsiderare a datării propuse de primii săi autori şi fixată între 339-325 î.e.n.; astfel cronologia
tezaurului se modifică sensibil cu 40-50 de ani mai devreme faţă de data care s-a propus iniţial
(dată de altfel acceptată u n a n i m până în prezent).
De subliniat, că efigia lui'Apollo de pe monedele histriene prezintă similitudini cu
aceea de pe moneda Ligii Chalcidice; aceste similitudini constituie încă u n argument în favoarea
datării propuse de noi, demonstrând că efigia de pe monedelor histriene n u este copiată de pe
emisiunile regelui macedonean. Efigia l u i Apollo Chalcidic se remarcă p r i n t r - u n profil delicat şi
expresiv (până la a surprinde u n zâmbet reţinut). Gravorul reuşeşte să redea cu o deosebită
măestrie supleţea şuviţelor de păr şi a buclelor ce scapă de sub cununa de lauri; această supleţe
n u se întâlneşte pe monedele l u i Filip al II-lea, marcate de o sobrietate şi netezime a reliefului. La
monedele cu aceeaşi siglă din tezaurul Fedeşti (cele 11 piese) constatăm identităţi de stanţă atât
în ce priveşte aversul, cât şi reversul, anume; Β (nr. 1-2) şi Θ (nr. 6-7).
Prezenţa monedei din Bottike alături de emisiunile histriene d i n bronz aruncă o
lumină nouă asupra posibilităţii realizării unei noi încadrări cronologice; de asemenea, studierea
comparativă a monedelor de argint şi bronz (cu sau fără siglă) ar permite o nouă clasificare . 10
Acest l u c r u ne propunem într-un studiu viitor.

Nu cunoaştem motivele care au determinat cetatea Histriei să recurgă la emisiuni din
bronz cu efigia de pe monedele Ligii Chalcidice; se ştie că în 379 î.e.n.. Liga Chlacidică este dizolvată
de Sparta victorioasă, iar Olynthul şi cetăţile din Chalcidică intră în dependenţa Spartei şi n u mai
emit monedă"; astfel avem u n terminus ante quemprivitor la moneda din tezaurul de la Fedeşti.
Fără a mai insista asupra deosebitei importanţe pe care o prezintă tezaurul de la
Fedeşti, subliniem pătrunderea monedei greceşti de bronz (histriene şi a unei alte cetăţi) încă din
primul deceniu al sec. IV. î.e.n. spre Moldova dintotdeauna rezervată expansiunii economice a Histriei.
ANEXĂ: D E S C R I E R E A P I E S E L O R
1) Av. C a p u l lui Apollo, laureat, în profU, spre dreapta. 7) . C a p u l lui Apollo, c a m a l s u s .

C u n u n a este compusă d i n 8 frunze aşezate asimetric. Rv. ΙΣΤΡΙΗ; c a m a i s u s . Sigla Θ.
C a p u l ocupă tot flanul (cerc perlat exterior - m a l Κ : 3,14 g: 15 χ 15.5 m m .
departe prescurtat c.p.e.).
Rv. ΜΣΤΡΙΗ. V u l t u r pe delfin spre stânga. Sigla B, în 8) . C a p u l lui Apollo, c a m a l s u s ; c.p.e.
spatele picioarelor vulturului, Rv. ΙΣΊΊΡΙΗ1; c a m a i s u s . Sigla I.
i ; 3,74 g; 15,5 χ 16 m m . - » ; 2,71 g; 15 χ 16 ram; monedă deteriorată.
2) . Av. C a p u l lui Apollo, c a m a l s u s . Frunzele d i n cunună 9) . C a p u l lui Apollo, c a m a l s u s ; c.p.e.

şl şuviţele de păr, m a i aplatizate; c.p.e. Rv. [Ι1ΣΤΡΙΗ; c a m a i s u s . Siglă neclară. I (?)
Rv. ΜΣΤΡΙΗ; c a m a i s u s . Sigla B. 1; 2,61 g; 16 χ 17 m m .
T; 3,87 g; 15 χ 16 m m .
10) . Av. tocit; c u greu se poate distinge efigia.
3) . Av. C a p u l Iul Apollo, c a m a l s u s . Efigia este Incomplet Rv. [I]S[TPIH|; se distinge doar conturul vulturului.
imprimată; e.p.e. Relieful tocit.
Rv. ΙΣΤ [PIH]; c a m a l s u s . Sigla Δ. i ; 2,84; 14.5 χ 15 m m .
71 ; 4.19 g; 15 m m .
4) . Av. C a p u l Iul Apollo, c a m a l s u s ; c.p.e. 11) . Av. C a p u l lui Apollo, laureat, în profil, spre dreapta;
Rv. [Ι1ΣΤΡΙΗ; c a m a i s u s . Sigla ΔΙ. c.p.e.; uzată
->; 4,24 g; 14 χ 14,5 m m . Rv. B / O / T / T / I A .
(Ι|Ω Ν.
5) . Av. C a p u l lui Apollo, c a m a i s u s ; c.p.e. Κ 4 , 2 2 g; 14,5 χ 15 m m ; Bottike, 3 9 2 - 3 7 9 î.e.n.
Rv. ΙΣΤΡΙΗ; c a m a l s u s . Sigla E . (B.V.Head, p. 2 1 3 ; G . Macdonald, p. 274).
T; 3.20 g; 15,5 m m .
6) . Av. C a p u l lui Apollo, c a mal s u s ; c.p.e.

Rv. [Ι1ΣΤΡΙΗ; c a m a l s u s . Sigla Θ.
i; 3,08 g; 16 χ 17 m m .
9
B.V. Head, Historia Nummorurn, Oxford, 1911, p. 2 1 3 ; G. Macdonald, Catalogue of Greek Coins in the Hunterian Collection.
1975. p. 2 7 4 .
10
O clasificare a monedelor de argint: V. C a n a r a c h e , Sistemul ponderal şi tipologia drahmelor istriene de argint. Pontice,
1968, p. 107-192.
" Michael Z a h m t , Olynth und die Chatkidier, Munchen, 1971, p. 8 0 - 1 1 1 .
16
www.mnir.ro
N O U V E L L E S D O N N É E S S U R L E TRÉSOR D E M O N N A I E S H I S T R I E N N E S D E F E D E Ş T I
Résumé
D a n s l a zone centrale de Moldavie, à Fedeşti (dép. de Vaslui), o n a découvert successivement, entre 1976 et
1989, plusieurs lots d'un Important trésor de monnaies hlstriennes e n bronze à l'effigie d'Apollon (en total, 2 7 9
exemplaires; type Pick, 459). E n avril 1994, on récupéra u n nouveau lot constltulé par 11 pièces de bronze, dont 10
monnaies hlstriennes d u même type (Pick, 459) et une monnaie émise entre 3 9 2 - 3 7 9 av.n.è. par l a cité de Bottiké de la
Péninsule Chalcidique. Cette unique pièce est d'une valeur à part, s a présence d a n s ce contexte n o u s permettant de dater
les monnaies hlstriennes de ce type dès le premier quart d u ÎV° siècle av.n.è; jusqu'à present, on admettait que les
monnaies en bronze à l'effigie d'Apollon, émises par la cité d'Istros, dateraient de la période 3 3 9 - 3 2 5 av.n.è. (voir les
indications bibliographiques d a n s le texte e n roumain, note 1).
EXPLICAŢIA F I G U R I L O R
Fig. 1. Monede din tezaurul de la Fedeşti (Jud. Vaslui)
EXPLICATIONS D E S FIGURES
Fig. 1. Monnaies d u trésor de Fedeşti (dép. de Vaslui).
17
www.mnir.ro
D a t e n o i p r i v i n d t e z a u r u l de m o n e d e histriene descoperit la Fedeşti (judeţul V a s l u i )
www.mnir.ro
OBSERVAŢII PRIVIND MONEDELE D E TD? LARISSA - APOLLO AMPHIPOLIS
D E S C O P E R I T E ÎN DACIA
Monedele asupra cărora vom stărui sunt cunoscute în literatura de specialitate sub
numele de emisiuni: t i p Larissa, tip Apollo Amphipolis sau tip Larissa-Apollo Amphipolis'. Toate
aceste denumiri reprezintă de fapt încercări de identificare a efigiei de pe aversul acestor emisiuni
ce consitutie u n a d i n curiozităţile monetăriei din Dacia.
Mulţi numismaţi a u văzut în această efigie o reproducere a capului nimfei Larissa de
pe monedele oraşului cu acelaşi nume d i n Thessalia. Astfel, denumirea de monede t i p Larissa o
întâlnim la: De la Tour , R. Forrer , Dessewffy , Constantin Moisil , A. Metzulescu , B. Mitrea , I .
2 3 4 5 6 7
Winkler şi alţii. K. Pink considera ca prototip al aceloraşi emisiuni atât monedele oraşului
8
Larissa cât şi pe cele din Amphipolis ce redau pe zeul Apollo . Alţi cercetători - Suzana D i m i t r i u
9
şi O. Iliescu - desemnează ca model numai monedele oraşului Amphipolis, adoptând denumirea

de tip Apollo-Amphipolis; argumentele sunt n u numai de ordin stilistic (asemănarea cu zeul
Apollo), ci şi de ordin economic şi istoric: răspândirea pe scară m u l t mai mică a monedelor
thessaliote, importanţa economică deţinută de oraşul Amphipolis, poziţia geografică mai bună
decât a oraşului Larissa ce mai fusese tulburat şi de luptele cu Pherae şi Pharsalos, direcţiile
diferite de circulaţie ale monedelor acestor două oraşe'°Examinând întregul material documentar
existent, C. Preda observă că n u se poate face o legătură stilistică directă cu nici u n u l din
originalele oraşelor Larissa şi Amphipolis; de asemenea, constată, pe bună dreptate, că n u există
decât o asemnănare de ansamblu cu efigiile respective (cap imberb, văzut din faţă, cu părul bogat
şi aranjat în bucle). D i n lipsa unor date precise, C. Preda a considerat util să numească
monedele în discuţie imitaţii de tip Larissa-Apollo Amphipolis".
Tipul general al acestor emisiuni prezintă pe avers u n cap uman (cu figura prelungă
sau rotundă) văzut .din faţă, încadrat de u n păr bogat, aranjat în bucle groase; acestea se
subţiază, pornind d i n dreptul urechilor de-a l u n g u l gâtului, în două meşe subţiri, cu capetele
răsucite în sus. Faţa are u n aspect rigid, cu bărbia despicată, obraji proeminenţi, ochii şi buzele
puternic conturate şi reliefate; nasul are u n relief aplatizat, firesc pentru o efigie redată din faţă
(fig. 1/4-5). Pe revers este reprezentat u n călăreţ c u calul la trap spre stânga sau spre dreapta.
Imaginea m u l t schematizată redă u n călăreţ miniatural, de multe ori fără braţe şi fără
picioare, cu capul descoperit. Este reprezentat însă şi purtând u n fel de coif cu panaş scurt,
îndoit în faţă (ca u n com) sau c u panaş drept orientat spre spate, ca o linie oblică; pe unele
exemplare se întâlneşte şi panaşul lung, de forma literei S. în spatele călăreţului se află, de
obicei, o cunună, iar sub cal o ramură.
în funcţie de aspectul efigiei de pe avers monedele au fost clasificate, în general, în
două categorii principale: prima, cu figura zeului prelungă şi părul redat prin 6 bucle, iar a doua,
cu figura zeului rotundă şi plină având părul aranjat în 5 bucle; C. Preda distinge trei serii de
emisiuni . 12
1
C . Preda, Monedele geto-dacilor, Bucureşti, 1973, p. 132-142 (cu tot istoricul privitor l a d e n u m i r e a tipului monetar).
2
H. De la Tour, Atlas de monnaies gauloises de la Bibliothèque Nationale, Paris, 1892, p. 8.
3
R. Forrer, KelUsche Nurnismank der Rhein und Donmilande, Strassbourg, 1908, p. 160-163.
4
M. Dessewffy, Barbar pénzei, Budapest, 1910, p. 4 2 (apud C . Preda, op. c i t , p. 135, nota 438).
5
Const. Moisil, CNA, IV. 1923, p. 60 şl B.S.N.R., X X I , 1926, p. 17.
6
A. Metzulescu, CNA, 1935, p. 151 şi C.N.A., 1936, p. 2 3 2 .
7
B. Mltrea, Penetrazione commerciale e circulazione monetaria nella Dacia prima délia conquista, în Ephemeris Dacoromâna,
X, 1945. p. 50, sqq.
" I. Winkler, Contribuţii numismatice la istoria Daciei I n SCŞ, Cluj, 6, 1965.
9
Κ. Pink, Die Mùnzprâgung der Ostkelten und ihrer Nachbam, Budapest, 1939 (Dissertationes Pannonicae II, 15).
10
S u z a n a Dimitriu şl O. Iliescu, About the issue of the Apollo - Amphipolis type and their role in the curency history of the
Geto-Dacians, în Dacia, NS, III, 1959, p. 2 5 9 - 3 1 0 .
" C . Preda, op. c i t . p. 136.
C. Preda distinge 3 serii de emisiuni, dintre care s e r i a α (cu cap uşor în profil) ce conţine piese a căror provenienţă este
nesigură.
19
www.mnir.ro
O analiză succintă a efigiilor de pe aversul monedelor originale Larissa şi Amphipolis
ne relevă deosebiri nete faţă de emisiunile descoperite în Dacia şi dincolo de Dunăre
(Singidunum-Zemun). Astfel, capul nimfei Larissa (fig. 1/1) este redat în semiprofil spre stânga,
părul bogat şi ondulat flutură liber, iar panglica d i n care se mai vede doar u n segment, pe
creştet, n u reuşeşte să stăvilească şuviţele rebele care acoperă tot flanul monedei (reproducere
după catalogul B.V.Head, Historia nummorum, p. 299.). Această copie a Arethusei l u i Kymon, de
pe monedele Syracusei, n u are nimic comun cu aversul imitaţiilor "barbare" ce redau o figură
aspră, cu bărbia despicată, cu ochii larg deschişi şi aţintiţi în sus şi părul strâns formâmnd bucle
largi. De asemenea, între această efigie şi aceea a zelui Apollo (fig. 1/2 - după B.V. Head, Historia
Nummorum p. 215) n u constatăm similitudini, zeul fiind redat în semiprofil spre dreapta, cu
părul scurt şi ondulat, prins într-o cunună formată din volute care-i înconjoară capul. Privirea
sumbră, faţa rigidă a zeului redat pe imitaţii n u seamă de loc c u figura luminoasă şi visătoare a
lui Apollo.
După părerea noastră, n u este vorba de o reproducere artistică nereuşită, ci de un
model care n u aparţine l u m i i greceşti, ci l u m i i "barbare". Această afirmaţie se sprijină pe faptul
că imitaţiile în discuţie prezintă similitudini frapante cu imaginea unei divinităţi celtice. Această
divinitate este reprezentată de u n bronz (înalt de 21 cm); capul divinităţii înfăţişează u n tânăr
imberb, cu obraji proeminenţi, ochii larg deschişi, privind în sus, buzele pline şi părul strâns în
bucle groase, ce se prelungesc în două şuviţe subţiri căzând pe umeri (fig. 1/3). De remarcat, că
aranjarea buclelor este identică cu aceea de pe monedele tip "Larissa-Apollo Amphipolis". Statuia
descoperită la Aventicum (Elveţia) reprezintă o divinitate anonimă celtică ; cultele celţilor sunt 13
adesea reprezentate prin divinităţi anonime al căror rol n u ne este cunoscut. Se ştie că printre
zeii cei mai veneraţi - aşa c u m ne relatează Caesar (De Bello Gallico, IV, 17) - erau Mercur şi
Apollo; "Mercur - spune Caesar - avea multe imagini şi [celţii] vedeau în el inventatorul tuturor
artelor şi pe cel care călăuzea drumeţii. L u i i se atribuiau cele mai mari puteri în materie de bani
(bogăţie) şi comerţ" (Deorum maxime Mercurium colunt. Huius sunt plurima simulacra; hune
omnium inventorum ostium ferunt, hune viarum atque iunerum ducem, hune ad quaestus pecuniae
mercaturaeque habere vim maximam arbitrantur). Apollo este amintit, de asemenea, în calitatea
sa de vindecător de boli - Apollinem morbos depellere (Caesar, De Bello Gallico, VI. 17, 2).
Fără să ne pronunţăm cu certitudine asupra divinităţii reprezentate pe aversul
monedelor "barbare" înclinăm să credem că este vorba de u n Apollo "celtic" (deoarece Mercur era
reprezentat p r i n t r - u n personaj vârstnic). în acest sens n i se pare util să precizăm că Titus Livius
(Ab Urbe condita, XXIII, 24) făcea aluzie chiar la u n templu al Boiilor închinat l u i Apollo.
Elementele de decor plasate pe reversul monedelor ne conduc tot în simbolistica celtică - ramura
de sub cal, cununa, linia oblică sau îndoită în faţă, care iese din vârful craniului călăreţului . 14
De subliniat, că aceste monede cu "zeul anonim celtic" s-au descoperit în tezaure,

asociate cu emisiuni monetare care nu-şi au nici ele analogii în monetăria greacă; astfel, în
tezaurul descoperit la Şilindia (jud. Arad) pe lângă monedele menţionate se mai află şi 21 de
exemplare de tipul " c u cap uman sub cal", iar în tezaurul de la Bugiuleşti (jud. Vâlcea) s-au
dscoperit împreună cu piese de tip "ianiform". Fără a insista asupra acestui aspect, asupra
căruia vom reveni cu altă ocazie, trebuie să subliniem că şi aria de răspândire a monedelor
reprezentând "zeul celtic anonim" ne îndreaptă tot spre o atribuire celtică. De altfel, până acum
n u avem dovada că monedele greceşti d i n Larissa şi Apmhipolis ar fi circulat până la Dunăre, ele
rămânând departe de teritoriul Daciei . Este puţin probabil că geto-dacii ar fi p u t u t realiza
15
imitaţii după monedele originale Larissa şi Amphipolis care n u sunt cunoscute la nordul
Dunării.
Analiza tezaurului descoperit la Singidunum (Jugoslavia) a dus la concluzia că
circulţia acestor piese poate fi datată în ultimele decade ale sec. III. î.e.n., datare care rămâne cea
mai plauzibilă . 16
13
H . Bogli, Aventicum. La ville romaine et le musée, L a u s a n n e . 1989, p. 7 2 - 7 3 .
14
A. Grenier, Les Gaulois, 1945, p. 2 6 0 - 2 6 2 .
10
C . Preda, op. c i t , p. 135; S u z a n a Dlmitriu şi O. Illescu, op. cit, p. 305, pl. XIII.
16
C . Preda op. cit., p. 142 (cu bibliografia anterioară).
20
www.mnir.ro
À P R O P O S D E M O N N A I E S D U T Y P E " L A R I S S A - A P O L L O A M P H I P O L I S " DÉCOUVERTES E N D A C I E
Résumé
L'auteur fait u n e analyse m i n u t i e u s e des monnaies de ce type m i s e s a u j o u r e n Dacle; l a comparaison de ces

imitations barbares avec les m o n n a i e s grecques représentant l a tête de l a nymphe L a r i s s a o u celle d'Apollon infirme toute
liaison stylistique entre c e s émissions absolument différentes. D'autrement, 11 faut mentionner que les m o n n a i e s des villes
de Larissa et d'Amphlpolls n'ont pas circulé en Dacle.
Selon nous, le prototype des monnaies "daces" en d i s c u s s i o n se retrouve plutôt d a n s l'espace celtique - fait
suggéré par le buste e n bronze d'une divinité gauloise anonyme provenant d'Aventicum (Avenches, en S u i s s e ) . De même,
quelques éléments d u revers de c e s m o n n a i e s s o n t empruntés également d u monnayage celte.
D a n s quelques trésors de Dacle (Bugluleşti, J l b l e a , Şllindia), c e s pièces coexistent avec des exemplaires d u
type "à tête h u m a i n e s o u s le c h e v a l " (mii Menschenkopf unter dem P/èrd, selon la classification de K. Pink) et Janus bifrons;
or, ces monnaies ne présentent p a s même d'analogies d a n s l'espace grec. E n revanche, l'aire de diffusion des monnaies en
discussion (Olténle, Transylvanie, S l n g l d u n u m - Z e m u n e n Yougoslavie) plaide pour u n e Influence celte.
Les monnaies représentant le "dieu celte anonyme" datent des dernières décennies d u ΙΙΠ siècle av.n.è.
EXPLICAŢIA F I G U R I L O R :
Fig. 1. Monede emise de L a r i s s a (1; Head, r* 299) şi Amphipolis (2; Head, p. 215): b u s t de bronz a l unei divinităţi celtice
anonime (3); monede d i n tezaurul de l a Hinova (4-5)
Fig. 1. Monnaies de L a r i s s a (1; Head, p. 299) et Amphipolis (2; Head, p. 215); buste e n bronze d'une divinité gauloise
anonyme (3); monnaies d u trésor de Hinova (4-5).
21
www.mnir.ro
1 2
i r a
Observaţii p r i v i n d m o n e d e l e de t i p Larissa A p o l l o A m p h i p o l i s .
descoperite în D a c i a
www.mnir.ro
UN TEZAUR D E TETRADRAHME A L E CETĂŢII THASOS ŞI A L E
PROVINCIEI MACEDONIA PRIMA D E S C O P E R I T L A S I L I S T R A
de Grămăticii Steluţa
în colecţiile Muzeului de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti se păstrează u n

număr de monede antice, şi anume: patru tetradrahme ale Macedoniei Prima şi trei ale cetăţii
Thasos. Acestea fac parte d i n t r - u n lot de monede şi bancnote confiscat de către Tribunalul
Militar Bucureşti u n u i oarecare Bogdan l a începutul anilor '60, lotul trimis ulterior muzeului
nostru'.
Locul de descoperire al monedelor în discuţie este înscris pe toate plicurile celor şapte
piese, şi anume "tezaur Silistra", însă în inventarul general al MIAMB este notat n u m a i în dreptul
primei tetradrahme (nr. 75230). Cu toate că n u am găsit informaţii mai circumstanţiate
referitoare la provenienţa monedelor antice d i n cadrul fondului denumit convenţional "Bogdan",
există unele indicii în favoarea ipotezei pe care o avansăm aici, că tetradrahmele respective
aparţin aceluiaşi tezaur descoperit la Silistra.
"Fondul Bogdan" este alcătuit în cea mai mare parte din bancnote şi monede
contemporane, fiind o excepţie prezenţa tetradrahmelor amintite, precum şi existenţa unei
monede olbiene de bronz, cronologic mai veche . Structura lotului ne convinge că posesorul l u i
2
n u a avut preocupări de colecţionar de monede antice şi, în consecinţă, piesele bătute de

provincia Macedonia Prima şi Thasos provin dintr-o singură intrare în acest fond.
Descrierea monedelor: 2. A R 71 16,96 g: 32.4 m m

1. A R <- 16, 8 2 g; 30,5 m m Av. B u s t u l zeiţei este situat în partea dreaptă jos; pe
Av. B u s t u l drapat a l zeiţei Artemis Tauropolos, gât s u n t trei bucle. în interiorul ovalelor de pe
Stéphane, spre dreapta, în c e n t r u l s c u t u l u i s c u t apar stele c u câte opt raze. între ovale s u n t
macedonean, într-n cerc perlat; părul este redate câte trei puncte, vizibile m a l ales în
împletit în j u r u l capului, c u coc d i n două şuviţe partea superioară a flanulul. Stanţa folosită
răsucite şi c u m a i multe bucle căzute pe gât. în pentru baterea aversului a fost destul de uzată
partea stângă, în câmp s u n t redate atributele şi se pare, mai mare decât Hanul monetar.
zeiţei: tolba de săgeţi şi arcul. S c u t u l este Rv. Literele legendei s u n t globulate. Frunzele din
ornamentat c u şapte ovale alcătuite din linii interiorul c u n u n i i s u n t dispuse câte patru s u s
duble, având în mijlocul fiecăruia, câte o s t e a şi trei j o s . Pe margine, s u n t vizibile doar cinci
c u şase raze, fiind vizibilă n u m a i jumătate, frunze s u s şi trei în partea interioară. în câmp,
între ovale apar câte două puncte. printre frunzele din interiorul c u n u n i i s u n t
Rev. Legenda ΜΑΚΕΔΟΝΩΝ ΠΡΩΤΗΣ este redată c u redate siglele W, s u s şi "h , W j o s (H. Gaebler,
litere globulate, pe două rânduri, încadrarea o op. cit., p. 57, nr. 176; Ε. Chlrilă, G. Mihăescu.
măciucă dispusă orizontal c u mânerul spre op. cit., fig. 5, nr. 2 1 ) .
stânga. T o t u l se află într-o cunună de frunze de Nr. lnv. C N al MIAMB - 7 5 2 3 1 .
stejar, care are opt frunze în interior (patru s u s
şi patru jos) şi 12 i n exterior, fiind perfect 3. A R Κ 16,95 g; 2 9 χ 3 2 , 4 m m
vizibile n u m a i opt. în stânga, în câmp. unde se Av. în ovalele de pe s c u t s u n t stele c u opt raze; intre
încheie c u n u n a este redat u n fulger. între ovale s u n t dispuse câte trei globule în triunghi.
frunzele de s u s , din interiorul c u n u n i i , apare Pe gâtul zeiţei apar trei bucle.
monograma /f (H.Gaebler, Die antiken MCmzen Rv. Literele- legendei s u n t globulate. în interior s u n t
von Makedonid und Paionia, Berlin, 1906, p. 54, vizibile patru frunze de stejar în s u s şi trei in
nr. 160; Ε. Chirllă, G. Mlhăescu, Tezaurul jos; în exterior apar toate cele 12 frunze. în
monetar de la Caprioru. Contribuţii la studiul câmp, între frunzele d i n interiorul c u n u n i i apar
cronologic şi circulaţiei tetradrahmelor siglele: W s u s şifc, NE j o s (H. Gaebler, op. c i t . p.
Macedoniei Pruna şi ale insulei Thasos, Muzeul 58, nr. 178.).
•Judeţean Dâmboviţa, 1969, flg. 5. nr. 5.). Nr. inv. C N al MIAMB - 7 5 2 3 2 .
Nr. Înv. C N a l MIAMB - 75230.
' Primirea de către m u z e u a "fondului Bogdan" este confirmată în procesul verbal nr. 1796, d i n 15 decembrie 1961. Nu am
avut acces la acest act, care n e - a r fi putut oferi m a l multe Informaţii referitoare la achiziţia respectivă şi la proprietarul ei,
datorită stării de dezorganizare a arhivei MIAMB.
2
" F o n d u l Bogdan", înscris I n Registrul general a l MIAMB este alcătuit d i n circa 140 de monede şl bancnote româneşti,
peste 8 0 de bancnote şi piese ruseşti, peste 3 0 de monede de metal şi de ceramică, precum şi bancnote germane, bancnote
franceze, chinezeşti, americane, otallene, câteva care aparţin ţărilor sud-americane, statelor din E u r o p a de est, dar şi
Indochlnei, L a o s u l u l , Cambodgiei. Pe lângă acestea, s u n t înscrise o monedă de bronz olbiană, trei monede de bronz
Sadagura şi trei documente. 23
www.mnir.ro
4. AR 71 16,69 g; 30,5 m m 6. A R Τ 16,20 g; 3 2 m m .
Av. Pe gâtul zeiţei s u n t redate trei bucle. între ovale Av. C a p u l m i c al zeului Dionysos. S e observă o
apar câte două puncte. Stanţa de avers este m a i uşoară dublare a c o n t u r u l u i frunzelor cununii
mare decât flanul monedei. şl al torsadel. C u n u n a are trei frunze mici în
Rv. Legenda are literele globulate. Frunzele c u n u n i i s u s . c u o uşoară formă de V, şi două mari în
de stejar s u n t dispuse, în lnterior.câte patru Jos. T o r s a d a are u n p u n c t în mijloc. Rozetele au
s u s şl trei j o s şi în exterior, 12. Cele trei sigle câte cinci şi şase petale.
care apar în câmp s u n t 8ff s u s , , f& j o s (H. Rv. ΗύΛΕΛΚΘΙ-Σ ΣΩΤΗΡΟΖ ΟΛΣΙΩΝ.
Gaebler, op. cit, p. 57, nr. 176; Ε. Chlrllă, G . Legenda redată c u litere globulate este
Mlhăescu, op. cit, flg. 5, nr. 21.) agramată. S e confundă literele omicron cu
Nr. inv. C N a l MIAMB - 7 5 2 3 3 . theta. Apar globule pe c a p u l lui Herakles, pe
măciucă şi l a capătul blănii leului nemeean.
5. AR * 16, 8 0 g; 31,5 χ 3 4 m m . Sigla este M.
Av. C a p u l mic al zeului Dionysos tânăr spre dreapta, Nr. Înv. C N al MIAMB - 7 5 2 3 5 .
purtând taenia pe frunte şl o cunună de iederă
c u două rozete pe părul buclat, strâns într-o 7. A R 71 16, 6 0 g; 3 2 m m .
torsadă pe spate. C u n u n a are trei frunze mici în Av. C a p u l m i c al zeului este situat în partea stângă a
s u s şi două mari în j o s . Numărul de petale al câmpului monedei. C h i p u l n u este reuşit din
rozetelor este m a i mare de şase. T o r s a d a are u n punct de vedere artistic, fapt evident în redarea
punct în mijloc. ochiului şi n a s u l u i . C u n u n a are trei frunze în
Rv. Literele legendei ΗΡΑΚΛΕΟΥΣ ΣΩΤΗΡΟΣ ΘΑΣΙΩΝ s u s , m a i mici şi două în j o s , m a l mari. Torsada
s u n t globulate. Herakles n u d , în picioare spre c u u n p u n c t în mijloc. Dintre rozete, cea
stânga îşi sprijină braţul pe măciucă; pe umărul exterioră este vizibilă clar, c u şase petale.
şl pe braţul său stâng atârnă b l a n a leului Rv. ΙΡΛΚΛΕΟνΣ ΩΤΉϋΟΣ ΘΛ3ΙΩΝ
nemeean (BMC - Greek. Thrace, p. 2 2 2 , nr. 67.) Literele legendei a u globule. Cuvintele sunt
în câmpul d i n dreapta, între măciuca şi piciorul agramate. Kerakles are detaliile anatomice
drept al eroului se află sigla Μ (Ε. Chirilă, G . evidente. Sigla este M.
Mlhăescu, op. cit., flg. 6; Maria Cojocărescu, Nr. Înv. C N a l MIAMB - 75236.
SNC, 6, 1975, planşa 8: I. Prokopov, I. E m .
Bàcvarov, Numizmatika, 24, 1990, 1, p. 5.).
Nr. inv. C N a l MIAMB - 75234.
După c u m se observă, ultimele două tetradrahme thasiene a u trăsături clare de

barbarizare mai ales ale imaginilor de pe revers. Legendele sunt agramate, ceea ce denotă că
meşterii, care a u realizat stanţele erau, fie vorbitori de limbă gracă, dar mai puţin familiarizaţi cu
scrierea greacă , fie necunoscători ai acestei limbi .
3 4
în ceea ce priveşte ipoteza aflării u n u i alt tezaur la Silistra, aceasta n u este hazardată,
cu atât mai mult, cu cât există aici decoperiri anterioare de tetradrahme thasiene.
Astfel, în localitatea Ostrov (jud. Constanţa), unde se aflau în antichitate atelierele şi
mai târziu canabae-le D u r o s t o r u m u l u i , locuitorul Constantin Anghel, pe când săpa u n şanţ,
descoperă mai multe monede de argint. Dintre acestea, Ministerul de Interne trimite Academiei
Române 178 de piese, pe care Mihail Sutzu le identifică sumar, ca fiind 89 de tetradrahme
thasiene şi 89 de denari romani republicani. în luna martie 1903, preşedintele Academiei
Române le trimite directorului Muzeului Naţional de Antichităţi, Grigore Tocilescu . Tezaurul de 5
la Ostrov a intrat în literatura de specialitate ca o simplă semnalare şi a rămas în acest stadiu,

pentru că piesele sale n u a u mai fost niciodată publicate . După moartea l u i Grigore Tocilescu,
6
survenită brusc în septembrie 1909, s-au aşezat lucrurile acestuia şi, astfel, s-au găsit în
"saltarul biroului d-lui director", printre alte monede, în special de aur, şi 89 de tetradrahme
thasiene, care reprezentau o jumătate din tezaurul de la Ostrov.
3
Situaţie dé înţeles, în condiţiile în care monetăria thaslană, nevoită să asigure plata trupelor romane aflate în campanie
împotriva lui Mlthridate a l V l - l e a E u p a t o r recurgea la ajutoare m a i puţin specializate, cf. G h e . Poenaru Bordea, C.
Condrea, Acta Valachica, 3, 1974, p. 124.
4
C . Preda, SNC, 2, 1958, p. 2 4 7
5
C . Moisil, BSNR, 17 1922, nr. 4 1 - 4 2 , p. 58, nr. 91; Idem, CNA, 17, 1943, nr. 127-128, p. 156, nr. 1; ibidem, Balcania, 7,
1, 1944, p. 11: D o s a r u l d i n 1908, p. 68, (cererea din 10 lulle 1908) d i n arhiva MNA menţionează trimitrea a 180 de
monede către Muzeul Naţional de Antichităţi.
b
B. Mitrea, ED, 10. 1945,p. 68, nr. 36; p. 113, nr. 113 (menţionează numele judeţului greşit, T u l c e a în loc de Constanţa); I.
Glodariu, Relaţii comerciale ale Daciei cu lumea elenistică şi romană, Cluj, 1974, p. 264, nr. 114; Margaret Thompson, An
Inventory of Greek Coin Hoards, New York, 1973, pag. 980, nr. 980; E . Oberlander - Târnoveanu, Pontica, 11, 1978, p. 72,
nota 71.
24
www.mnir.ro
Mai tîrziu, în 1915, u n locuitor d i n Silistra oferă Cabinetului Numismatic al
Academiei Române 17 tetradrahme din Thasos descoperite în împrejurimile oraşului, în vederea
cumpărării; piesele n u a u p u t u t fi achiziţionate din cauza preţului prea mare cerut Cabinetului . 7
Un alt depozit monetar din regiunea Silistrei, mai recent decât celelalte descoperiri
este semnalat de către T. Gerasimov, într-o listă de tezaure monetare. . Astfel, în 1957, o 8
săteancă din Popina, aflată la cea 30 de k m vest de Silistra, oferă spre cumpărare Muzeului de
Istorie d i n acest oraş circa 170 de tetradrahme thasiene d i n sec. al II-lea a. Chr., aşezate într-un
vas de bronz; în'momentul descoperirii . Ulterior, I . Prokopov şi I . Em. Băcvarov vor edita tezaurul,
9
relevând însă faptul, că, în fondul numismatic al Muzeului de Istorie d i n Silistra se păstrează
numai 144 de tetradrahme thasiene şi două bătute de Maroneea, monede descoperite la Popina . 10
în virtutea trăsăturilor generale ale imaginilor de tip Dionysos - Herakles, autorii stabilesc o
distincţie netă între tetadrahmele originale şi cele de tip thasian, iar pe baza diferenţelor stilistice
ale stanţelor, clasifică monedele în 10 grupe. Cele mai multe piese au o greutate între 16,000 şi
16,945 g, dar există şi exemplare m u l t mai uşoare (14,105-14,850 g); o singură monedă
constituie o excepţie deoarece cântăreşte 13,270 g".
Având în vedere existenţa atâtor descoperiri cu o structură asemănătoare celei a
tezaurului n o s t r u ' , apărute în această regiune sud-dunăreană, precum şi prezenţa destul de
2
neobişnuită a acestuia într-un lot alcătuit mai ales din bancnote ("fondul Bogdan"), considerăm
că, prima monedă sau întregul tezaur reprezintă ori u n rest al unei depozit monetar descoperit
anterior şi deja semnalat (Ostrov, Silistra - 1915, Popina), ori o descoperire monetară inedită.
Totodată, zona Silistra poate fi considerată limita de est a ariei de pătrundere a
tetradrahmelor Macedoniei Prima şi ale cetăţii Thasos. Atât la nord, cât şi la sud de Dunăre , 13
aceste monede n u apar pe litoralul Mării Negre sau în ţinuturile învecinate acestuia, decât în
descoperiri mai m u l t sau mai puţin îndoielnice: Hârşova, j u d . Constanţa şi Măcin, j u d . Tulcea . 14
în cronica descoperirilor monetare, este consemnată găsirea la Hârşova (jud.

Constanţa) în 1965, a u n u i mic tezaur format din şase tetradrahme thasiene şi trei ale
Macedoniei Prima, care se află în colecţiile Muzeului de Istorie şi Artă al Municipiului
Bucureşti . 15
în acelaşi an, coincidenţa neverosimilă în cazul unor descoperiri atât de rare, s-a
descoperit la Măcin (jud. Tulcea) u n alt tezaur de tetradrahme thasiene, care au pe revers sigla
M, dintre care u n număr de exemplare ajung în fondul numismatic al m u z e u l u i amintit mai 16
sus. Sursa de informare a prof. Β. Mitrea este u n a singură şi anume, comunicare Iuliei
Constantinescu, muzeograf în acea vreme al MIAMB . Căutînd în arhivele muzeului, precum şi
17
în registrul inventar al acestuia mai multe informaţii şi implicit piesele celor două depozite
monetare în colecţiile Cabinetului Numismatic, constatăm că, de fapt, tezaurele de la Hârşova
(jud. Constanţa) şi Măcin (jud. Tulcea), deja intrate în literatura de specialitate nici măcar n u 18
există, fiind pure invenţii ale respectivei doamne.
C . Moisil, CNA. 17, 1943, nr. 127-128, p. 156, n r . 2 ; idem, Balcanica. 7, 1, 1944, p. 11. Conform lui C . Moisil, monedele
s u n t puţin îngrijite, unele c u Hanul strâmb, însă toate poartă pe revers sigla M. Lotul conţine şi o monedă care prezintă o
tăietură adâncă de l a margine spre centru.
8
T . Gerasimov, Izvestija Institut 1959, nr. 2 2 , p. 3 6 2 , p. 365, semnalare care a fost preluată în literatura română de către
Ioana Bogdan Cătăniciu, care a alcătuit o listă a descoperirilor de monede thasiene din Bulgaria, în SCN, 6, 1975, p. 930.
a
T h . Gherasimov, op. cit.. p. 3 6 2 ; Margaret Thompson,"op. c i t , p. 940, nr. 9 3 0 .
10
I. Prokopov, I. E m . Băivarov, op. c i t , p. 3-21.
" Ibidem, p. 3-5.
12
T e z a u r u l n o s t r u are o structură asemănătoare celor descoperite în această localitate: Ostrov (tetradrahme thasiene c u
denari romani republicani), S i l i s t r a (tetradrahme thasiene), Popina (tetradrahme T h a s o s c u tetradrahme ale Maroneel),
Silistra ante 1961 (tetradrahme T h a s o s c u tetradrahme Macedonia Prima).
13
După ştiinţa noastră, nici în z o n a litoralului s a u în ţinuturile învecinate acestuia, d i n B u l g a r i a n u apar astfel de
descoperiri. E . Oberlănder-Târnoveanu, op. cit, p. 72, nota 72 menţionează că tetradrahmele thasiene apar rar i n zona
litoralului conform unei informaţii verbale a lui Mihail Lazarov d i n V a m a .
Situaţia aceasta este confirmată şi de h a r t a descoperirilor monetare Cătăniciu, op. cit., fig. 4,
pag. 184, nota 2 0 .
3
B. Mitrea, SCUVA, 18, 1967, 1, p. 193, nr. 11.
Β. Mitrea, op. cit., p. 193, nr. 12.
Iulia C o n s t a n t i n e s c u , Contribuţii la cunoaşterea circulaţiei monetare în timpUt iut a;~pé baza colecţiilor Muzeului
oraşului Bucureşti, (comunicare la a I l - a sesiune ştiinţifică a muzeelor, decembrie 1965).
" E . Chirilă, G. Mihăescu, op. c i t , p. 3 3 , nr. 4 3 (Hârşova) şi nr. 4 9 (Măcin); I. Glodariu, op. c i t , p. 260, nr. 16 (Hârşova) şi
p. 264, nr. 99 (Măcin); E . Oberlănder-Târnoveanu, op. cit., p. 72, nota 7 2 .
25
www.mnir.ro
Un caz la fel de nefericit îl prezintă şi "descoperirea" de tetradrahme ale Macedoniei Prima
la Murfatlar (com. Murfatlar, j u d . Constanţa) . Informaţia referitoare la această descoperire, care îi
19
aparţine, de fapt, l u i V. Ionescu, u n colecţionar din Constanţa şi o persoană în căutare de senzaţional

a fost comunicată lui R. Ocheşeanu şi prin intermediul acestuia, preluată de prof. Β. Mitrea . 20
în afară de datele de mai sus, E. Oberlănder-Târnoveanu arată existenţa a două tetradrahme

thasiene, dintre care una este o imitaţie, în cardrul colecţiei Muzeului Deltei Dunării din Tulcea pe care le
considerăm ca fiind provenite din nordul Dobrogei . Numărul lor nesemnificativ şi lipsa unui context sigur
21
de descoperire n u ne permite să ajungem la o concluzie certă în ceea ce le priveşte, cu atât'mai mult cu cât,
prezenţa lor în Dobrogea contrazice realitatea istorică.
în sec. I a. Chr., coloniile greceşti de pe litoralul vestic al Mării Negre, erau angrenate în
sistemul de alianţe creat de Mithridate al VI-lea Eupator, mai ales că, uniunea cu regatul comerţului dintre
polisuri în condiţii sigure şi, totodată, sprijin împotriva populaţiei băştinaşe (atestat la Apollonia şi Olbia) . 22
Tetradrahmele Macedoniei Prima bătute sub tutela Romei sau tetradrahmele thasiene
emise în cantităţi însemnate pentru plata trupelor romane aflate în campanie împotriva lui
Mithridate al VI-lea Eupator , pot fi considerate în secolele al II-lea şi I a. Chr. drept "monedă
23
romană". Absenţa lor, mai ales în sec. I a. Chr., d i n ţinuturile estice de la nord şi sud de Dunăre,
se înscrie în limitele fireşti ale evoluţiei istorice a acelor vremuri . 24
U N TRÉSOR D B S T Ê T R A D R A C H M E S D E L A CITÉ D E T H A S O S E T D E L A P R O V I N C E MACÉDOINE PREMIÈRE,

DÉCOUVERT A S I L I S T R A
Résumé
D a n s les collections d u Cabinet des Médailles d u Musée d'Art de Bucarest, sont conservées les monnaies
suivantes: quatre tétradrahmes de la province Macédoine Premiere et trois tétradrahmes de l a cité de T h a s o s , qui selon le
registre inventaire des collections n u m i s m a t i q u e s font partie d u "trésor Silistra". C e s pieces proviennent d'un lot de
monnaies et de bancnotes, presque toutes modernes et contemporaines, lot qui a été confisqué par le T r i b u n a l Militaire de
Bucarest à u n certain Monsieur Bogdan, en 1961.
Le fait que, à Silistra ont été découvertes des trésors avec une structure analogue à notre trésor (Ostrov,
1903, tétradrachmes t h a s l e n s avec des dénlers romains républicains; Silistra 1915, tétradrachmes thasiens; Popina, 1957,
tétradrachmes t h a s i e n s avec des tétradrachmes de Maronée) répresente une preuve que ces sept monnaies, que nous
présentons ici, ont été découvertes vraiment à Silistra.
Silistra représente d'après nous, l a limite d'est de l'aire de pénétration des ces tétradrchmes. A u s s i a u nord et
a u s u d d u Danube, d a n s l a zone de littoral de l a Mer Moire et d a n s les regions avoislnantes on n'a pas signalé des
découvertes importantes. L'absence de ces monnaies est normale, parce que ces régions ont été entraîné d a n s la coalition
anti-romaine de Mithridates VI Eupator, le roi d u Pont.
Pl. I. T e z a u r u l de la S i l i s t r a - 1961.
EXPLICATION D E LA FIGURE
Pl. I. Le trésor de S i l i s t r a - 1961.
19
B. Mitrea, Dacia, NS, 20, 1976, p. 2 8 8 , nr. 20; E . Oberlănder-Târnoveanu, op. cit., p. 72, nota 7 2 .
20 -
In cronica descoperirilor monetare din Dacia NS, 2 0 , 1976, p. 2 8 8 , nr. 2 0 , Β. Mitrea semnalează descoperirea m a i multor
tetradrahme ale Macedoniei Prima la Murfatlar. A c e s t a prelua o informaţie incompletă, provenită dintr-o discuţie generală
avută c u R. Ocheşeanu. A c e s t u i a din urmă, informaţia îi fusese furnizată de către colecţionarul V. Ionescu, care, c u puţin
timp In urmă, îi arătase o singură monedă, tetradrahmă a Macedoniei Prima, pe care i-o prezentase c a fiind descoperită la
Valul lui T r a l a n . Confuzia locului de descoperire (Intre V a l u l Iul T r a i a n şl Murfatlar) aparţine lui R. Ocheşeanu. Nu ne
pronunţăm a s u p r a caracterului acestei descoperiri, dar punem la îndoială veridicitatea informaţiei privind locul de
descoperire, în Dobrogea, a l piesei respective, c u atât m a i mult, c u cât n u este s i n g u r a Informaţie c u caracter deliberat
senzaţional şi a cărei autenticitate poate fi pusă la îndoială, dată de colecţionarul respectiv.
Astfel, la 2 9 iunie 1975 V. Ionescu anunţă într-o comunicare ţinută la Societatea Numismatică Română descoperirea la
Valul lui T r a l a n a două sllicve, pe care le prezenta c a aparţinând lui Procopius, în virtutea faptului că aceste monede
preţuiau m a i mult, deoarece erau m a i rare. B . Mitrea preia c a atare Informaţia în c r o n i c a descoperirilor monetare din
Dacia, NS, 20, 1976, p. 2 9 0 , nr. 97. însă monedele respective, văzute anterior de R. Ocheşeanu, erau emisiuni din timpul
Iul Valens şi V a l e n t i n l a n (I). Rectificarea privind identificarea corectă a pieselor apare în R. Ocheşeanu, Cultură şi
civilizaţie la DuivSrea de jos, III-IV, Călăraşi, 1987, p. 167-168, nota 62.
2 1
E . Oberlănder-Târnoveanu, op. c i t , nr. 54, 55, p. 8 4 .
22
D.M.Pippidi, DID, Bucureşti, 1965, vol. I, p. 2 6 9 - 2 7 2 ; idem, Contribuţii la istoria veche a României Bucureşti, 1967, p.
223.
2 3
G i n a Kacarova, Izvestija Institut 2 8 , 1964, p. 131-152.
24
Ioana Bogdan Cătăniciu, op. c i t , flg. 4, p. 184, nota 2 0 .
26
www.mnir.ro
U n tezaur descoperit la Silistra.
www.mnir.ro
DATE NOI PRIVIND PĂTRUNDEREA MONEDELOR THASIENE
ÎN CÂMPIA ROMÂNĂ
de Steluţa Grămăticu
Numeroasele descoperiri de tetradrahme thasiene, în tezaure sau izolate, de pe

teritoriul ţării noastre a u generat nenumărate discuţii în literatura de spécialité, discuţii ce au ca
obiect şi aspectele de ordin cronologic şi tipologic ale emisiunilor.
Cu toate că monedele thasiene a u atras cercetătorii români încă dinaintea celui de al
doilea război mondial , ele reprezintă şi astăzi u n subiect de mare interes, deoarece problematica
1
acestor monede rămâne în bună măsură nelămurită . 2
Monedele cu flan subţire şi plat, bătute de insula Thasos în etalon attic, au ca

reprezentări pentru avers: capul zeului Dionysos tânăr spre dreapta, purtând taenia pe frunte şi o
cunună de iederă cu două rozete pe părul buclat, strâns într-o torsadă pe spate, iar pentru revers:
Herakles n u d , în picioare spre stânga, sprijinindu-şi braţul drept pe măciucă, în timp ce pe
umărul şi mâna stângă atârnă blana leului nemeean . 3
Legenda este ΗΡΑΚΛΕΟΥΣ ΣΩΤΗΡΟΣ ΘΑΣΙΩΝ.

în câmpul d i n dreapta, între măciucă şi piciorul drept al eroului se află de obicei o
siglă . 4
Chiar de la prima abordare a literaturii dedicate monedelor cetăţii pariene, cu

reprezentările l u i Dionysos - Herakles, ce au fost bătute în cantităţi importante. începând de pe
la mijlocul secolului al doilea a. Chr. până la mijlocul secolului I a. Chr., ne confruntăm cu lipsa
oricărui criteriu sigur de datare. Astfel, încercarea de a împărţi emisiunile monetăriei thasiene în
serii cronologice s-a întemeiat pe evoluţia artistică a reprezentărilor aversului şi reversului, pe
elemente stilistice, care s-au dovedit întru totul subiective. Ipoteza cercetătoarei bulgare Gina
Kacarova, conform căreia monedele ce au siglele M şi M pe revers a u fost emise între anii 88-80
a. Chr., în condiţile în care insula Thasos, aliată credincioasă a Republicii Romane, asigura prin
baterea unei cantităţi însemnate de monedă, plata trupelor romane aflate în campania împotriva
lui Mithridate al VI-lea Eupator, regele Pontului constituie unele controverse referitoare la
5
raporturile cronologice dintre tetradrahemele thasiene şi monedele geto-dacice de t i p Vârtej u -

Bucureşti şi Inoteşti - Răcoroasa . 6
Aceeaşi metodă de clasificare pe criterii stilistice este folosită şi pentru diferenţierea

pieselor imitate de emisiunile originale, metodă care este destul de confuză în lipsa unor repere
sigure de recunoaştere a imitaţiilor . Cu toate că, în literatura română de specialitate, la început
7
a existat tendinţa de a se considera toate tetradrahemle thasiene drept imitaţii , propunându-se 8
chiar o clasificare a acestora pe temeiul unor criterii precum dimensiunea capului l u i Dionysos,
9
numărul de frunze ale c u n u n i i de iederă, împreună cu forma şi modul de dispunere al acestora

(pentru avers), scrierea c u litere globulare a legendei (pentru revers); ulterior, renunţându-se la
astfel de criterii, cercetătorii problemei vor manifesta o tot mai mare rezervă în a distinge piesele
M.Romaşcanu, Contribuţii generale asupra originel manetei Contribuţiuni la cunoaşterea circulaţiei monetare din Dacia.
Tezaurul de la Colentina, Bucureşti, 1932: C . Moisil, Balcania, 7, 1944, 1, p. 6; idem, CNA, iulie - decembrie 1943, nr.
127-128, p. 158; Β. Mitrea, E D , 10, 1945, p. 6 4 - 74; D. Popescu, Dacia, 11 - 12, 1945 - 1947, p. 3 5 - 7 1 .
2
Deşi datele de început şl de sfârşit ale baterii tetradrahmelor thasiene de stil n o u s u n t încă v i u discutate, i n general se
admite o perioadă de timp cuprinsă Intre mijlocul secolului al II-lea şl mijlocul secolului I a. C h r .
1
B M C - Greek, Thrace, p. 2 2 2 , nr. 67.
4
Pentru sigle, vezi Ε. Chirilă şl G . Mlhăescu, Tezaurul monetar de la Căprioru, Contribuţii la studiul cronologiei şicirculaţiei
tetradrahmelor Macedoniei Prima şi ale insulei Thasos, MuzeulJudeţean Dâmboviţa, 169, fig. 6; Maria Cojocărescu, SCN.
6, 1975, planaşa 8.
5
G l n a Kacarova, Izvestija Institut. 2 8 , 1964, p. 131-152.
6
Această ipoteză a stârnit s e m n e de îndoială evidente în studiile lui C . Preda, S C N , 6, 1975, p. 31: pe baza ei insă, Ghe.
Poenaru - Bordea şi C . Condrea, în Acta Valachica, 3, 1974, p. 124, propun u n alt model cronologic pentru raporturile
dintre monedele thasiene şi cele geto-daclce.
Considerarea tetradrahmelor thasiene drept piese imitate s a u piese originale n u este susţinută de nici u n argument la C .
Beldlman, BSNR, 8 - 8 5 , 1986-1991, nr. 134-139, p. 72; O. Illescu, C r e s t CoL, 2, iulie - decembrie 1961, p. 658.
" M. Romaşcanu, op. cit.. p. 2 2 , ; D.Popescu, op. cit, p. 4; Maria Chiţescu, SCN, 4, 1968, p. 4 4 8
9
E.Chirilă şi I. Pop, Apulum, 7, 1968, 1, p. 145-171.
27
www.mnir.ro
imitate de cele originale. Astfel, în funcţie de anumite detalii, precum, tipul de siglă de pe revers , 10
modul de dispunere a frunzelor de iederă , masculinizarea chipului l u i Dionysos şi forma în V a

11
frunzelor c u n u n i i , tetradrahmele thasiene au fost împărţite în două grupe: monede bine

12
executate şi exemplare nereuşite d i n punct de vedere artistic. în general se consideră că

tetradrahmele nereuşite a u fost executate de meşteri mai puţin pricepuţi sau a u fost produse
într-o fază târzie de către monetăria thasiană.
Scrierea globulară a literelor legendei a constituit într-o etapă anterioară a cercetării
u n mijloc considerat ca sigur pentru recunoaşterea imitaţiilor de monedele originale dar, de 13
fapt, acest tip de scriere se încadrează în evoluţia firească a modului de redare al inscripţiilor de
pe monedele emise de aproape toate monetăriile greceşti târzii , mai ales de către cele din 14
Orient , scriere care se regăseşte chiar şi pe denarii romani. în vreme ce Constantin Preda
15
consideră că n u m a i o scriere agramată a legendei ar fi o dovadă evidentă pentru atribuirea unor

16
asemenea tetradrahme unor populaţii negreceşti , alţi numismaţi socotesc că sunt fireşti greşeli
17
de scriere şi de execuţie ale pieselor, în situaţia în care monetăria insulei Thasos producea
monedă în condiţii de necesitate.
După această scurtă trecere în revistă a câtorva dintre aspectele mai importante ale
problematicii privind monedele thasiene, vom prezenta aici u n număr de tetradrahme, încă
nepublicate şi care se păstrează în colecţiile Cabinetului Numismatic al Muzeului de Istorie şi
Artă al M u n i c i p i u l u i Bucureşti.
Acestea aparţin unor tezaure deja publicate sau încă inedite şi anume, Colentina ante
1957 , şapte piese; Puişor, 1961, cinci piese; Vasilaţi , sat Nucii, fost Pîrlita, j u d . Ilfov, 1960,
18 19
cinci piese.
Asupra primelor două depozite monetare n u se mai păstrează întreaga informaţie,
referitoare la condiţiile de descoperire sau numărul iniţial de piese găsite; semnalăm totuşi
puţinele date păstrate în registrul inventar al MIAMB privind cele trei depozite monetare. 20
I . Tezaurul de la Bucureşti - Colentina, ante 1957
în studiul său care tratează implicaţiile istorice ale descoperirilor de denari romani
republicani din Muntenia, B u c u r Mitrea a menţionat pentru prima oară găsirea "cu ani în urmă"
a u n u i depozit monetar în împrejurimele Bucureştiului, probabil la Afumaţi . Nu se cunosc cu 21
certitudine informaţii asupra datei sau locului strict de descoperire şi nici vreo precizare asupra
numărului iniţial de piese al tezaurului. U n fragment din acest depozit monetar, alcătuit dintr-o
"imitaţie" thasiană şi şase denari romani republicani a fost oferit spre cumpărare Muzeului de
Istorie al oraşului Bucureşti. Tetradrahma thasiană este considerată a fi imitaţie în virtutea unor
trăsături stilizate, chiar barbarizate, iar denarii romani republicani, identificaţi de autor pe baza
catalogului Grueber, datează din prima jumătate a secolului al II-lea a. Chr., coborând până în
anul 49 a. Chr.
Informaţia privind descoperirea la Afumaţi a tezaurului, preluată ca atare de
literatura de specialitate , se va dovedi eronată în urma precizării, ca loc de găsire, al u n u i
22
1 0
Ioana Bogdan Cătăniciu, SCN, 6, 1975, p. 183, le clasifică în funcţie de sigla de pe revers în monede n u foarte reuşite şi
monede barbarizate.
" Constanţa Ştirbu şi C a r m e n Petolescu, SCN, 6, 1975, 190-191, le împart în monede bine executate (cele c u trei frunze în
partea de j o s a cununii) şi monede m a i puţin îngrijite (cele c u câte două frunze în jos).
12
Maria Cojocărescu, op. c i t , p. 196, împarte piesele în tetradrahme stilizate şi nestilizate.
13
E.Chirilă şi G . Mlhăescu, op. c i t , p. 2 7 .

14
V.Mihăilescu Bîrllba, Dacia răsăriteană în secolele V7-7 ie.ru. Iaşi, 1990, p. 8 4 .
1 5
G . K . J e n k i n s , H . K u t h m a n n , Mùnzen der Griechen, M u n c h e n . 1972.
1 6
Există astfel de legende în: C.Preda, SCN, 2, 1985, p. 2 4 7 ; Maria Cojocărescu, op. c i t , p. 195-196.
1 7
C.Preda, op. c i t , p. 2 4 6 .
l s
T e z a u r u l este menţionat în următoarele lucrări: B.Mitrea, SCN, 2, 1958, p. 156; Constanţa Ştirbu şl C a r m e n Petolescu,
SCN, 6, 1975, p. 193, n o t a 2 8 ; I. Glodariu, Relaţii comerciale ale Daciei cu lumea elenistică şi romană, Cluj, 1974. p. 266,
n. 156.
1 9
Tezaurul apare în următoarele lucrări: B . Mitrea, D a c i a NS, 5, 1961, p. 5 8 5 , nr. 8; C . Preda, SC/V, 17, 2, 1966, p. 363¬
374; Ioana Bogdan Cătăniciu, op. c i t , p. 184, nota 19; E . Chlrllă şi G. Mlhăescu, op. c i t , p. 33, nr. 61; IGCH, nr. 627,
Nucii.
20
Câteva informaţii a s u p r a fiecărui tezaur s a u monede izolate achiziţionate de MIAMB pot fi obţinute prin consultarea
registrului inventarului general a l muzeului, însă actele de donaţie s a u ofertele de cumpărare, care de obicei conţin mai
multe date a s u p r a locului şi modului în care s - a realizat descoperirea depozitului monertar, n u pot fi regăsite aztăzi în
arhiva atât de răvăşită a muzeului.
21
B.Mitrea, SCN, 2, 1958, p. 156-157.
22
1.Glodariu, op. c i t , p. 2 6 6 , nr. 156. 28
www.mnir.ro
cartier al Bucureştiului, Colentina, precizare adusă de Constanţa Ştirbu şi Carmen Petolescu
într-o notă din studiul care tratează tezaurul de la Belciugatele". Totodată, apelând la
documentele din arhiva MIAMB, aflăm câteva date sumare şi anume că la 14 iunie 1957, Ivonne
Calerghi oferea spre cumpărare u n număr de monede descoperite la Colentina. N u am găsit
actele care au însoţit oferta în cauză.
Considerăm necesară stabilirea unei distincţii între cele două tezaure descoperite la
Colentina, cel din 1912 şi cel ante 1957, în virtutea faptului că au structuri diferite.
Descrierea monedelor
1. A R Τ 16,28 g; 31,2 m m 4. C . P V L C H E R
Se constată folosirea unei ştanţe uzate. D e n a r i u s i l 3,80 g; 2 0 m m .
Av. C a p u l lui Dionysos redat mare ( E . Chlrilă şl I. Grueber, Roma, 1288, a n u l 9 1 .
Pop, op. c i t , p. 146) este s i t u a t I n partea stângă a S y d e n h a m , 5 6 9 , a n u l 106.
câmpului monedei. C u n u n a de iederă este Crawford, 3 0 0 / 1 , R o m a , anil 110 s a u 109.
alcătuită din trei frunze în s u s şl două frunze I n Nr. inv. C N MIAMB - 4 1 9 4 8 .
jos; rozeta exterioară ştearsă, cealaltă c u şase
petale, torsada de păr subţire, c u u n p u n c t în 5. L. H/L. B V R S I O
mijloc. Denarius Κ 3,67 g; 2 0 m m
Rv. ΗΡΑΚΛΕΟΥΣ [Σ1ΩΊΉΡΟΣ ΘΑΣ1ΩΝ Greuber, Roma, 8 5 0 , anil 172-151.
Legendă corectă, c u litere egale. Sigla M (cf. Ε. S y d e n h a m , 404, anil 145-138.
Chlrilă. G . Mlhăescu, op. c i t . flg. 6, nr. 2; Maria Crawford, 2 1 8 / 1 , Roma, a n u l 147.
Cojocărescu, op. c i t , pl. 8, nr. 1.). Nr. inv. C N MIAMB - 4 1 9 4 7 .
2. NATA 6. C . N O R B A N V S
Denarius, 7i 3 , 4 6 g; 18 m m . D e n a r i u s - * 3.95 g; 2 0 , 5 m m .
Grueber, Roma, 8 4 4 , anii 172-151. Grueber, Roma, 2 7 7 0 var., a n u l 8 2 .
S y d e n h a m , 390, anii 145-138. Sydenham, 739, anul 80.
Crawford, 2 0 8 / 1 , R o m a , a n u l 148. Crawford, 357/1 b, Roma. a n u l 8 3 ; pe avers m a r c a
Nr. inv. C N MIAMB - 4 1 9 4 6 . de control XXIII.
Nr. inv. C N MIAMB - 4 1 9 5 0 .
3. L. C V P .
D e n a r i u s 1 3 , 6 5 g; 19 m m Grueber, R o m a , 8 5 0 . anil 7. A L B I N V S B R V T I . F
172-151. D e n a r i u s Î 3,98 g; 19 m m
S y d e n h a m , 4 0 4 , anii 145-138. Greuber, Roma, 3964, a n u l 4 9 .
Crawford, 2 1 8 / 1 , Roma, a n u l 147. S y d e n h a m , 4 9 2 , anii 4 9 - 4 8 .
Nr. Înv. C N MIAMB - 4 1 9 4 7 . Crawford, R o m a , 4 5 0 / 2 , a n u l 48.
Nr. inv. C N MIAMB - 4 1 9 5 1 .
2 . Tezaurul de la Bucureşti - Puişor
Descoperirea u n u i depozit la Puişor, vechi cartier al Bucureştiului, este cunoscută

datorită unei scurte menţiuni aflate în inventarul general al MIAMB. Prin procesul verbal cu
numărul 1734, încheiat la data de 6 decembrie 1961, Gheorghe Sân donează prin DAC cinci
tetradrahme thasiene muzeului. C u m actul în cauză n u a fost găsit, am fost privaţi şi de puţinele
informaţii care ar fi p u t u t să însoţească donaţia. Astfel, cu toate că n u putem preciza data
descoperirii, desigur anterioară anului 1961, numărul iniţial de monede al tezaurului, sau locul
precis de aflare - prin publicarea tetradrahmelor vom completa tabloul descoperirilor monetare
din Câmpia Română.
Descrierea monedelor
2. A R Τ 16,40 g; 31,8 m m .
1. A R φ 16,80 g; 3 0 m m . Se constată folosirea unei ştanţe uzate.
Av. C a p u l lui Dionysos redat mare. C u n u n a de Iederă Av. C a p u l lui Dionysos redat mic este situat în partea
are două frunze I n s u s şi două frunze în Jos; dreaptă a câmpului monedei. C u n u n a de iederă
frunzele a u forma de V. Rozetele a u câte şase este alcătuită d i n trei frunze mici în s u s şl două
petale. frunze mari i n jos; rozete c u câte şase petale;
Rv. Stanţa pentru revers, m a l puţin reuşită decât c e a torsada parţial vizibilă.
pentru avers, este mult m a l mare decât flanul Rv. [Η1ΡΑΚΛΕΟΥΣ ΣΩΤΗΡΟΣ ΘΑΣΙΩΝ
monedei, astfel încât partea superioară a Legendă c u Utere globulate, egale; sigla I I .
reprezentării depăşeşte marginea piesei. Σ este alcătuit d i n cinci puncte. Herakles are
[HP] ΑΚΛΕΟΥΣ (Σ)ΘΤΗΡΟΣ ΘΑΣΙΩΝ corpul alungit, uşor schematizat.
Legendă corectă c u litere globulate; sigla Bl. Nr. Înv. C N MIAMB - 7 4 5 6 1 .
Măciuca i u l Herakles are globule.
Nr. Înv. C N MIAMB - 7 4 5 6 0 .
Constanţa Ştirbu şi C a r m e n Petolescu, op. c i t , p. 193, nota 28.

29
www.mnir.ro
3. A R Κ 16,80 g; 31,5 m m . Κ este s c r i s aparte s u b forma de K. Măciuca Iul
Av. C a p u l lui Dionysos este redat mare. C u n u n a de Herakles are globule. Apare sigla Η (Ε. Chlrilă,
iederă este alcătuită din trei frunze în s u s , m a l G. Mihăescu.op. c i t . flg. 6, nr. 1; Maria
mici, în formă de V şi două frunze în j o s m a l Cojocărescu,op. c i t . pl. 8, nr. 4.)
mari. Rozetele a u , se pare, câte şase petale: c e a Nr. inv. C N MIAMB - 7 4 5 6 3 .
Inferioară n u este clară. T o r s a d a subţire, c u u n
p u n c t în mijloc. 5. A R φ 16,09 g; 31,2 m m .
Rv. ΗΡΑΚΛΕΟΥΣ ΣΩΤΗΡΟΣ ΘΑΣΙΩΝ Av. S e remarcă folosirea unei ştanţe uzate. C a p u l lui
Legenda este scrisă c u litere globulate, egale. Dionysos este redat mare. C u n u n a de iederă
Măciuca Iul Herakles are globule. Apare sigla M este alcătuită din trei frunze mici, în formă de
(Ε. Chlrilă, G. Mihăescu.op. c i t , flg. 6, nr. 1; V, în s u s şi două frunze mari în j o s . Rozetele
Maria Cojocărescu,op. c i t , pl. 8, nr. 4.). s u n t alcătuite din câte şapte petale.
Nr. inv. C N MIAMB - 7 4 5 6 2
Rv. ΗΡΑΚΛΕΟΥΣ ΣΩΤΗΡΟΣ ΘΑΣΙΩΝ
4. AR T 16,60 g; 31 m m . Legenda este scrisă c u litere Inegale., Κ este
Av. C a p u l luiDionysos redat mare este s i t u a t spre redat c u o formă aparte, k . Braţul stâng al
dreapta în câmpul monedei. C u n u n a de iederă eroului se confundă c u b l a n a leului. Piciorul
este alcătuită d i n trei frunze mici I n formă de V stâng are o poziţie nefirească spre dreapta.
în s u s şi două frunze mari în Jos. Petalele Măciuca Iul Herakles are globule. Sigla Vf n u
rozetelor n u se disting clar. apare în tabelele de referinţă.
Rv. ΗΡΑΚΛΕΟΥΣ ΣΩΤΗΡΟΣ ΘΑΣΙΩΝ Nr. Înv. C N MIAMB - 7 4 5 6 4 .
Legenda este scrisă corect, fără litere globulate.
3. Tezaurul de la Nucii (fost Pîrlita), comuna Vasilaţijud. Ilfov.
în cronica descoperirilor monetare, Bucur Mitrea semnalează succint găsirea u n u i

tezaur pe teritoriul comunei Vasilaţi , j u d . Ilfov. 1
Ulterior, Constantin Preda va relua publicarea acestuia cu toate detaliile tehnice,

referitoare atât la locul şi împrejurările descoperirii, cât şi la numărul iniţial de piese aflate . 2
în l u n a august a anului 1960, în timp ce arau, doi ţărani din comuna Vasilaţi găsesc
la suprafaţa pământului scos de către plug u n număr de monede thasiene. locul de descoperire
al tezaurului, care a fost menţionat în literatura de specialitate şi sub denumirile de Pîrlita sau 3
Nucii , generându-se astfel unele neconcordanţe , se află pe teritoriul comunei Vasilaţi, la circa
4 5
trei-patru k m spre vest de satul Nucii (fost Pîrlita) şi la doi k m sud-est de satul Pasărea, comuna
Frumuşani.
Nu se ştie dacă tezaurul descoperit la o mică adâncime, de circa 0,30 - 0,40 m.
aparţine contextului arheologic al unei aşezări, deoarece n u s-au efectuat săpături de control.
D i n cele circa 50 de monede găsite, conform spuselor descoperitorilor, 40 de
tetradrahme thasiene au fost achiziţionate de Institutul de Arheologie, cinci piese a u fost donate
MIAMB-ului, iar restul de piese s-au împrăştiat prin sat. Conform informaţiei oferite de Ion
Glodariu , două monede d i n acelaşi tezaur s-ar păstra la Muzeul din Olteniţa.
6
în documentele arhivei MIAMB, se relevă existenţa u n u i proces verbal cu numărul

1733, încheiat în ziua de şase decembrie 1961, conform căruia Elena Pavel, funcţionar la DAC,
donează cele cinci tetradrahme.
în ceea ce priveşte monedele publicate ale tezaurului de la Vasilaţi, acestea sunt
considerate fie n u m a i imitaţii , fie piese originale şi piese imitate .
7 8
Având în vedere faptul că monedele păstrate în muzeul nostru au fost doar amintite
în studiile numismatice, consideram necesară publicarea acestora cu toate detaliile tehnice,
pentru a întregi informaţiile care privesc descoperirile de la Vasilaţi.
' B. Mitrea, Dacia, NS, 5, 1961. p. 5 8 5 , nr. 8.

2
C . Preda, SC/V, 17, 1966, 2, p. 3 6 3 - 3 7 4 .
3
Ioana Bogdan Cătăniciu,op. c i t , p. 184, nota 19, menţionează descoperirea l a Pîrlita a 4 0 de Imitaţii thasiene.
4
E.Chlrilă şi G. Mlhăescu,op.cit, p. 3 3 , nr. 61, relevă descoperirea l a Nucii (Jud. Ilfov) a 4 5 de tetradrahme thasiene.
5
I. Glodariu,op.cit, semnalează în catalogul descoperirilor monetare, acelaşi tezaur de două ori: s u b denumirile Nucii (fost
Firllta), corn. VasilaU, j u d . Ilfov l a nr. I l l , p. 2 6 4 . şi Vasilaţi (Jud. Ilfov) l a nr. 146. pag. 2 6 6 . L a cel d i n urmă adaugă
informaţia că două piese d i n acest tezaur s - a r m a l păstra la Muzeul din Olteniţa.
6
Vezi nota anterioară.
7
B. Mitre, op. c i t , p. 5 8 5 ; I o a n a Bogdan Cătăniciu, op. c i t , p. 184, nota 19.
8
C . Preda, op. c i t , p. 3 6 3 - 3 7 4 .
30
www.mnir.ro
Descrierea monedelor. Legenda este scrisă c u litere globulate, aproape
egale.
1. AR 71 15, 8 0 g; 3 0 m m . Măciuca lui Herakles are globule. Apare sigla M.
Av. E s t e folosită o stanţă uzată. C h i p u l lui Dionysos Nr. i n n . C N MIAMB - 7 4 5 4 3
este redat mare. C u n u n a de Iederă este
alcătuită d i n trei frunze mici în s u s şl două
mari în j o s . Rozeta exterioară este ştearsă, 4. A R Τ 15,00 g; 32,4 m m
cealaltă are şase petale. Se remarcă execuţia grosolană a aversului şi
Rv. ΙΗΙΜΚΛΕΟΥΣ ΣΩΤΗΡΟΣ [Θ] ΑΣΙΩΝ reversului monedei, c u atât m a i mult c u cât
Legenda este scrisă c u greşeli, literele s u n t este evidentă ondularea flanului acesteia.
globulate, dar grosolane, inegale. Herakles este Av. C h i p u l lui Dionysos este redat mare. C u n u n a de
schematizat, fără detalii anatomice. Braţul Iederă are trei frunze uşor şterse în s u s şi două
stâng al eroului se confundă c u b l a n a leului din frunze în j o s . Rozetele a u câte şase petale.
Nemeea. Sigla n u este redată foarte c l a n pare T o r s a d a de păr este subţire c u u n punct în
să fie M s a u H . mijloc.
Nr. inv. C N MIAMB - 74541 Rv. [Η] ΡΑΚΛΕΟΥΣ ΣΩΤΗΡΘΣ ΟΑΣΙΩΝ
Legenda este scrisă greşit prin inversarea şi
2. AR φ 16.60 g; 3 1 , 2 m m confundarea lui omicron c u theta. Literele s u n t
Av. C h i p u l lui Dionysos este redat mare. C u n u n a de globulate.
iederă este alcătuită d i n trei frunze mici în s u s Măciuca lui Herakles are globule. Apare sigla M 5
şi două frunze mari în j o s . Rozeta interioară are

(Sigla M* n u apare în tabelele realizate până
cinci petale, iar c e a exterioară este şterasă.
astăzi.).
Rv. ΗΡΑΚΛΕΟΥΣ ΣΩΤΗΡΟΣ ΘΑΣΙΩΝ
Nr. Înv. C N MIAMB - 7 4 5 4 4
Legenda este scrisă corect c u litere globulate
uşor.
5. A R 7> 16,20 g; 33,1 m m
Măciuca are globule. Apare sigla M.
Av. S e remarcă folosirea unei ştanţe foarte uzate.
Nr. inv. C N MIAMB - 7 4 5 4 2 .
C h i p u l lui Dionysos este redat mare. C u n u n a de
iederă este alcătuită d i n două frunze în s u s şi
3. AR Τ 16,40 g; 2 9 m m
două în jos. Rozetele s u n t şterse.
Av. C h i p u l lui Dionysos reprezentat mare este situat
Rv. [HI ΡΑΚΛΕΟΥΣ ΣΩΤΗΡΟΣ ΘΑΣΙΩΝ
în partea stângă a câmpului monedei. C u n u n a
Legenda este scrisă corect, c u litere uşor
de iederă este alcătuită d i n două frunze în s u s
globulate.
şi două în jos, în formă de V. Rozetele n u s u n t
Măciuca lui Herakles are globule. Apare sigla M.
redate clar, c e a exterioară are cinci petale.
Nr. inv. C N MIAMB - 7 4 5 4 5 .
T o r s a d a este parţial vizibilă.
Rv. [Η] ΡΑΚΛΕ ΟΥΣ [Σ|ΏτΗΡΟΣ ΘΑΣΙΩ[Ν]
N O U V E L L E S DONNÉES S U R L A PÉNÉTRATION D E S M O N N A I E S T H A S I E N N E D A N S L A P L A I N E R O U M A I N E
Résumé
D a n s les collections d u Cabinet des Médailles d u Musée d'Histoire et d'Art de Bucarest, sont conservées
quelques monnaies t h a s i e n n e s qui appartiennent a u x trésors déjà publiés de B u c a r e s t - quartier de Colentina, (avant 1957,
sept pièces) et de Nucli (ancien Pârlita), comm. de Vasllatl, dép. d'Ilfov (1960, cinq pièces) ou a u trésor inédit de B u c a r e s t -
quartier de Puisor (1961, cinq pièces). Toutes les monnaies de T h a s o s , présentées d a n s cet article, se datent de la seconde
moitié d u H-e siècle et d u premier quart d u 1er siècle av. J - C .
Le trésor de B u c a r e s t - C o l e n t i n a est composé d'un tétradrachme avec le sigle M s u r le revers, qui est
considéré d'imitation d a n s littérature numismatique, et s i x dénlers romains républicains, dont le premier est émis par Natta
en 148 av. J - C . et le plus récent est frappé par Alblnus B r u t i en 4 8 av. J - C , selon le catalogue de M. Crawford.
Le trésor de Bucarest-Puişor contient cinq tétradrachmes bien exécutés, avec les sigles: M,-M ,ΜΡ,Η.
À Nucii, comm. de Vasilaţi, dép. d'Ilfov, ont été découvertes environ 50 monnaies thasiennes, dont 40
appatiennent aux collections de l'Institut d'Archéologie "Vasile Pârvan" de B u c a r e s t et cinq a u Cabinet des Médailles du
Musée d'Histoire et d'Art de Bucarest. S u r les revers de ces dernières sont réprésentées les sigles: M, H et MP.
Pl. I - Tezaurul C o l e n t i n a - Bucureşti, ante 1957.

Pl. II - T e z a u r u l Puişor - Bucureşti
Pl. III - Monede din tezaur Nucii (fost Pîrlita), corn. Vasilaţi. j u d . Ilfov.
EXPLICATION D E S FIGURES
Pl. I - Le trésor de C o l e n t i n a - Bucarest, ante 1957.

Pl. II - Le trésor de Puişor - Bucarest.
Pl. III - Monnaies d u trésor de Nucli (ancien Pîrlita). comm. de Vasilaţi, dép. d'Ilfov.
31
www.mnir.ro
D a t e n o i p r i v i n d pătrunderea m o n e z i l o r thasiene în Câmpia Română.
- Tezaurul de la Colentina - Bucureşti, ante 1957 -
www.mnir.ro
- Tezaurul de la Bucureşti - Puişor -
www.mnir.ro
- Monede din tezaurul Nucii (fost Pârlita), c o m . Vasilaţi, judeţul I l f o v -
www.mnir.ro
O MONEDĂ D E L A PHILIPPUS A L Π-LEA EMISĂ L A DEULTUM (247-249)
DESCOPERITĂ ÎN SĂPĂTURILE A R H E O L O G I C E D E L A ŞLRNA
(JUD. PRAHOVA)
de Nina Neagu
în campania de cercetări arheologice din anul 1980 de la Şirna, j u d . Prahova, s-a

descoperit, în caroul 12 al secţiunii VIII, la adâncime de 0,20 m o monedă care, după curăţirea ei,
a permis următoarele observaţii:
Este vorba de o monedă de bronz. Dăm mai jos descrierea:
AV: M I U L P H I L I P P U S C A E S (capul împăratului radiat spre dreapta).

RV: C O L F L P A C D E U L T < C F P D > (Zeus şezând pe tron c u patera în dreapta şi c u sceptrul în mâna stângă: j o s
acvila).
A E , 3, 3 5 g; 2 3 m m Musmov nr. 3 8 0 6
Aşadar este vorba despre o monedă din bronz de la Philippus al II-lea, (247-249),
emisă în cetatea Deultum, din Tracia.
Moneda prezintă o perforaţie, fapt care presupune folosirea ei ca pandantiv, deci în
afara circuitului economic, într-o vreme posterioară de emiterii ei, adică după mijlocul sec. al III-
lea e.n.. De remarcat că în nivelul de locuire în care a fost găsită moneda s-a aflat şi o fibulă de
bronz măsurând 80 m m , de tipul celor cu piciorul întors pe dedesupt, dar deosebindU-se,
oarecum, de acestea prin dimensiuni (lungime şi grosime). Nivelul de locuire în care au fost
găsite atât moneda, cât şi fibula era suprapus de două locuinţe, care se adânceau de la baza
nivelului cu moneda şi fibula, locuinţe de tipul bordeiului puţin adâncit. Aceste locuinţe au fost
datate pe baza materialului ceramic (vase lucrate la roata de picior având pasta bine frământată,
ornamentele cu val d u b l i i şi striuri, alături de fragmente ceramice lucrate cu mâna, mai puţin
îngrijit însă, trădând o oarecare degradare în e realizarea lor tehnică) la finele sec. al V-lea şi la
începutul secolului următor.
în această situaţie, moneda l u i Philippus al II-lea şi-a căpătat noua sa funcţie, după
încetarea r o l u l u l u i ei în circuitul schimbului economic ca mijloc de plată, probabil în perioada
cuprinsă între a dous jumătate a sec. al III-lea e.n. şi în cursul sec. al IV-lea e.n. Găsită în acelaşi
nivel de locuire, fibula amintită se poate încadra în timp, aproximativ, în aceeaşi perioadă.
Apariţia unei monede mai vechi în mediul arheologic d i n a doua jumătate a secolului
al III-lea şi secolului al rV-lea ridică problema datării exacte şi a semnificaţiei exacte şi a altor
descoperiri monetare din sec. I—III prezente în aşezări de tip Sântana de Mureş.
A COIN F R O M PHILIPPUS Π S T R U C K A T D E U L T U M (247-249) D I S C O V E R E D IN T H E A R C H A E O L O G I C A L

E X C A V A T I O N A T SIRNA. PRAHOVA COUNTY
Abstract
T h e author presents a Greek Imperial coin discovered i n 1980 during archaeological excavations at S l r n a .
Prahova county, in a 4 " century settlement.
1
T h e coin w a s i s s u e d by Philippus II (247-249) at Deultum, Thrace.

T h e coin Is pierced. T h i s s h o w s that it h a d been lost Its monetary value being used as a piece of jewellry.
Considering the archaeological material discovered there, thé u s e of the coin a s a Jewellry could be dated
approximately between the second half of the 3 century AD untill the end of the 4°' century AD.
0 1
33
www.mnir.ro
A L T E MONEDE GRECEŞTI ŞI ROMANE REPUBLICANE DEN TEZAURUL
D E S C O P E R I T L A ZIMNICEA, JUD. TELEORMAN
de Adrian Popescu
Manuela Ion
în iarna anului 1991 aflam primele informaţii referitoare la existenţa u n u i tezaur

descoperit la Zimnicea, judeţul Teleorman, constituit din drahme ale oraşului Dyrrhachium şi
denari romani republicani, monede care au fost publicate cu puţin timp în urmă'. Recent am
aflat despre existenţa u n u i număr de 11 monede de argint care fac parte d i n acelaşi tezaur şi
care se află în colecţia d-lui Carol Scumpu . 2
Δαμήνοζ - Ξένων 4. AR; 3,32 g; 16,5x19,7 m m .

Dyrrhachium Maier, p. 2 3 , nr. 2 0 1 .
Αν. [ΞΕ]ΝΩΝ. Vacă alăptând viţel, spre dr.; spic în C e k a , p. 195, nr. 3 2 0 .
câmp dr. ; în exergă u n plug care n u se m a l observă.
Rv. ΙΔΥΡ1-ΔΑ-ΙΜΗ1-ΝΟΣ. Pătrat c u motiv dublu floral Αν. |Μ|ΕΝ1ΣΚΟΣ. Aceleaşi reprezentări c a m a l s u s .
stilizat. Rv. ΔΥ|Ρ-ΔΙΟ|-ΝΥ-ΣΙΟ|Υ]. Aceleaşi reprezentări c a m a l
1. AR; £ ; 3,30 g; 15,8x18 m m . sus.
Maier, p. 22, nr. 179. 5. AR; Κ ; 3,14 g; 16,3x16,8 m m .
C e k a , p. 196, nr. 3 5 7 . Maier, p. 2 3 . nr. 2 0 1 .
C e k a , p. 195, nr. 3 2 0 .
Κόλλωνοζ-Μενίσκοζ
Αν. [ΜΕΝ]ΙΣΚΟΣ. Aceleaşi reprezentărlca m a l s u s , d a r Republica romană
s u s Nike c u cunună în zbor spre dr. care n u se m a i Q. M A R C L I B O
observă, moneda fiind descentrată; în exergă fulger. 6. AR; £ ; 3,80 g; 18,4x20 m m .
Rv. ΙΔΥΡ-ΚΑΛ1-ΛΩ-ΝΟΣ. Aceleaşi reprezentări c a m a l Crawford, p. 2 5 5 , nr. 2 1 5 / 1 . Roma. a n u l 148 a. C h r .
sus.
2. AR; Κ ; 3,29 g; 16,7x18,2 m m . CARBO
Maier, p. 24, nr. 2 5 6 . 7. AR;Φ; 3 , 8 0 g; 19,4x20,9 m m .
C e k a , p. 195, nr. 3 2 2 . Crawford, p. 2 9 6 , nr. 2 7 9 / 1 , Roma, a n u l 121 a. C h r .
Άρχίππου-Μενίσκοζ M. FOVR1 L. F PHILI

Αν. [ΜΕΝΙ]ΣΚΟΣ. Aceleaşi reprezentări c a m a i s u s d a r 8. AR; Φ; 3,80 g; 19,4x20,5 m m .
in exergă cârmă. Crawford, p. 2 9 7 . nr. 2 8 1 / 1 , Roma, a n u l 119 a. C h r .
Rv. |ΔΥΡ-ΑΡ|-Χ1Π-Π|ΟΥ|. Aceleaşi reprezentări c a m a l
sus. L. FLAMINI C I L O
9. AR; £ ; 3,80 g; 17x19,9 m m .
3. AR; 71 ; 3,30 g; 16,3x17,7 m m .
Crawford, p. 314, nr. 3 0 2 / 1 , Roma, a n u l 109 s a u
Maier, p. 22, nr. 144.
108 a. C h r .
C e k a , p. 195, nr. 3 1 8 .
L. P/LI
Διονυσίου-Μενίσκοζ
10. AR: Ψ: 3,90 g; 19,3x20,7 m m .
Αν. [Μ]ΕΝΙΣΚΟ[Σ] Aceleaşi reprezentări c a m a l s u s
Crawford, p. 327. nr. 3 2 3 / 1 , Roma, a n u l 101 a. C h r .
dar s u s u n corb spre dr.
Rv. ΔΥ[Ρ-ΔΙΟ-ΝΥ-Σ]ΙΟΥ Aceleaşi reprezentări c a m a i
CN. L E N T V L
sus.
11. AR; Ψ; 3,90 g; 16,9X17,3 m m .
Crawford, p. 356, nr. 3 4 5 / 1 , Roma, a n u l 8 8 a. C h r .
Cu aceste piese, pentru moment totalul monedelor din tezaurul de la Zimnicea se

ridică la 21 de exemplare: 11 drahme dyrrhachiene şi 10 denari romani republicani.
1
A. Popescu, BSNR, 8 6 - 8 7 , 1992-1993, 140-141, p. 3 0 5 - 3 0 7 .
2
Mulţumim aici d-lul C a r o l S c u m p u pentru cedarea pieselor în vederea publicării. Monedele a u fost fotografiate de dl. E .
Oberlănder-Târnoveanu căruia îl mulţumim şi pe această cale.
www.mnir.ro
După c u m reiese d i n catalog drahmele poartă numele a p a t r u prytani eponimi din
care doar u n u l este reprezentat în lotul publicat anterior . O noutate pe care o aduc piesele 3
prezentate aici constă în existenţa unei monede a u l t i m u l u i eponim din grupa IV Dyrrhachium
stabilită de N. Conovici şi anume Damen (cea. 98 a Chr.) cu monetarul Xenon (nr. 1), fiind până 4
acum cea mai veche drahmă din tezaur. După c u m era de aşteptat cele mai multe monede sunt
din grupa V, cea mai timpurie aparţinând magistraţilor Κνλλωνοζ—Μενίσκοζ (nr. 2), numărul
pieselor acestei perechi ajungând la două . Cu numele eponimului Archippos (nr. 3) aflăm un
5
singur exemplar, urmat de două monede ale eponimului nr. 159 (Dionysios, cea. 88 a. Chr.) care 6
sunt cele mai recente drahme din tezaur (nr. 4-5).
Tabelul I
Structura lotului de drahme dyrrhachiene din tezaurul de la Zimnicea
Nr. Magistraţi Numărul grupei Numărul de

crt. după Ν. Conovici exemplare
1. Δνμήνοζ- Ξένον IV 1
2. Κάλλων o ζ-Μενίσκο ζ V 2
3. Ά ρχίππου-Μενίσκο ζ V 1
4. Διονυσιου-Μενίσκοζ V 2
5. Hibrid: Φιλλίν (II) şiΠϋρβν V 1
6. Neprecizaţi - 4
în ceea ce priveşte denarii romani republicani constatăm că în lotul prezentat aici

majoritare sunt piesele aparţinând sec. II a. Chr. faţă de cel publicat anterior în care era
cunoscută doar o piesă de la sfârşitul acestui secol , pentru ca din sec. I a. Chr. să avem aici doar
7
o monedă, de la Cn. Lentulus din anul 88 (nr. 11). Recapitulând, din tezaurulde la Zimnicea
cunoaştem în momentul de faţă zece denari romani republicani d i n care şase piese aparţin sec. II
a. Chr. (a Il-a jumătate) şi doar p a t r u exemplare din sec. I a. Chr., mai exact din deceniul al
nouălea. Piesele publicate aici urcă data celui mai vechi denar la anul 148 a. Chr. conform
datării propuse de M. Crawford, data celui mai recent denar rămânând neschimbată, adică anii
84-83 a, Chr. 8
Tabelul II
Structura lotului de denari romani republicani din tezaurul de la Zimnicea.
Nr. Emitent Data emiterii Număr de

crt. exemplare
1. Q. MARC LIBO 148 a. Chr. 1
2. CARBO 121 a. Chr. 1
3. M. FOVRI L. F PHILI 119 a. Chr. 1
4. L. FLAMINI CILO 109 sau 108 a. Chr. 1
5. L. THORIVS BALBVS 105 a. Chr. 1
6. L. IVLI 101 a. Chr. 1
7. C. V1BIVS C. F PANSA 90 a. Chr. 1
8. CN. LENTVL 88 a. Chr. 1
9. C. CENSORIN 88 a. Chr. 1
10. L. SVLLA IMPER. ITERVM 84-83 a. Chr. 1
3
A. Popescu, op.cit., p. 305, nr. 2.
4
Ν. Conovici, BSNR, 7 7 - 7 9 . 1983-1985, 131-133. p. 79: idem, Thraco-Dacica, 6, 1985, p. 66, fig. 2.
5
A. Popescu, op.cit, p. 3 0 5 , nr. 2.
6
Ν. Conovici, BSNR, 7 7 - 7 9 , 1983-1985, 131-133, p. 79.
7
A. Popescu, op.cit, p. 3 0 6 denar de l a L. T h o r i u s B a l b u s emis l a R o m a i n a n u l 105 a. C h r .
8
Ibidem, nr. 5.
36
www.mnir.ro
Ne oprim aici c u consideraţiile asupra tezaurului, urmând ca eventual noi monede să
furnizeze date suplimentare.
în încheiere menţionăm că lotul de drahme şi denari republicani prezentat spre
identificare mai conţinea u n denar de la Antoninus Pius care se prezintă astfel:
A n t o n i n u s Pius Cf. B M C , IV, p. 28, nr. 173-176, Roma, anii 140-144 dar
AR; ; 2,80 g; 16,4x18,2 m m . la noi pe revers A E - g V I T A - S IAV1G
R I C , III, p. 33, nr. 61c, R o m a , anii 140-143.
Având în vedere intervalul mare de timp cuprins între data u l t i m u l u i denar roman
republican şi a celui de mai sus, excludem posibilitatea să fi făcut parte d i n tezaur, rămânând de
reţinut doar că provine de pe raza oraşului Zimnicea. Monede romane imperiale izolate de la
împăraţii Tiberius, Vitellius, Vespasian, Domitian, Traian, Antoninus Pius, Marcus Aurelius şi
Lucius Verus sunt cunoscute ca provenind d i n diferite zone ale oraşului , exemplarul nostru 9
îmbogăţind descoperirile de acest fel.
O T H E R G R E E K AND R O M A N R E P U B L I C A N COINS F R O M T H E HOARD D I S C O V E R E D A T ZIMNICEA, T E L E O R M A N

COUNTY
Abstract
Recently the a u t h o r s h a d the opportunity to study 11 coins from a private collection (five d r a c h m s of
D y r r h a c h i u m a n d s i x R o m a n republican denarii) from the hoard found at Z i m n i c e a over 2 0 years ago. F o r the moment the
total of coins from this hoard reached a n u m b e r of 21 pieces (11 D y r r h a c h i a n d r a c h m s a n d 10 R o m a n republican denarii).
As a novelty the batch studied above c o n t a i n s a d r a c h m (no. 1) from the P/" group established by N. Conovici, the rest
being from the V" group. T h e majority of the R o m a n republican denarii from this lot are older than the previous one (five
1
coins from the second part of the 2 century B.C.), only one being from the nineth decade of the l " century B . C . T h e date
n d
of the latest coin it r e m a i n the s a m e (84-83 B.C.). A s a isolated find from Zimnicea, without connection with the hoard of
d r a c h m s a n d R o m a n republican denarii, i n collection Is also a denarius of A n t o n i n u s Pius.
Tabelul I . S t r u c t u r a lotului de drahme dyrrhachiene din tezaurul de l a Zimnicea.

Tabelul I I . S t r u c t u r a lotului de denari romani republicani din tezaurul de la Zimnicea.
Pl. I . Monede greceşti şi romane republicane d i n tezaurul găsit l a Z i m n i c e a (1-11); denar de la A n t o n i n u s P l u s (12).
EXPLANATION OF T H E FIGURES
Table I . T h e structure of the batch of d y r r h a c h i a n d r a c h m s from Z i m n i c e a hoard.

Table I I . T h e structure of the batch of r o m a n republican denarii from Z i m n i c e a hoard.
Pl. I . Greek a n d roman republican coins from the hoard found at Z i m n i c e a (1-11): denarius of A n t o n i n u s Pius.
B. Mitrea, SC/V, 16, 1965, 2, p. 2 5 5 , nr. 2 5 - 2 6 ; Idem, Dacia, NS, 11, 1967, p. 3 8 8 - 3 8 9 , nr. 7 0 (C. Beda, Maria Chiţescu);
idem, Dacia, NS, 13, 1969, p. 550, nr. 6 3 (C. Beda); idem, Dado, NS, 16, 1972, p. 368, nr. 53; C . Beda, CN, 3, 1980, p.
140-141, nr. 4 7 a , p. 141, nr. 4 7 b şi c.
37
www.mnir.ro
- Tezaurul descoperit la Zimnicea, judeţul Teleorman -
M o n e d e greceşti şi r o m a n e r e p u b l i c a n e d i n t e z a u r u l găsit la Z i m n i c e a ( 1 - 1 1 ) ; denar de la A n t o n i n u s Pius (12).
www.mnir.ro
CÂTEVA M O N E D E G R E C E Ş T I ŞI ROMANE D E S C O P E R I T E L A DLNOGETIA
(GARVĂn! C O M .JIJILA, J U D . T U L C E A )
de Adrian Popescu
Fortificaţia romano-bizantină de la Dinogetia a beneficiat de cercetări arheologice

desfăşurate pe o perioadă îndelungată de timp , informaţiile privitoare la descoperirile monetare
1
de epocă romană şi apoi romană târzie nelipsind, însă u n s t u d i u asupra lor n u a apărut. De o
atenţie mai mare s-au bucurat doar monedele bizantine timpurii care a u fost publicate şi
studiate de regretatul B u c u r Mitrea . 2
Având în vedere cele de mai sus, introducem în circuitul ştiinţific u n număr de nouă
monede greceşti (1 ex.) şi romane (8 ex.) aflate într-o colecţie particulară . Date m a i amănunţite 3
cu privire la locul exact de descoperire al monedelor lipsesc, rămânând de reţinut doar faptul că
piesele au fost găsite în cetate şi în imediata ei apropiere.
Cea mai veche monedă d i n lotul nostru este o piesă de bronz emisă la Histria,
purtând pe avers capul Demetrei cu o cunună de spice (nr. 1), exemplar care poartă pe avers o
contramarcă situată pe gâtul zeiţei şi înfăţişând u n cap spre dreapta. Exemplarul nostru se
adaugă unei alte monede greceşti bătută însă în Macedonia şi având numele regelui Filip II,
găsită în cetate în anul 1968 . 4
Seria monedelor romane se deschide cu o piesă de la Faustina II (nr. 2), cataloagele

utilizate înregistrând pentru acest tip doar sesterţi, exemplarul abia menţionat fiind evident,
având în vedere metalul, greutatea şi diametrul, u n as. Această piesă emisă în timpul
împăratului Antoninus Pius se adaugă altor două bătute în vremea aceluiaşi împărat şi
descoperite u n a la k m . 9 pe d r u m u l naţional Galaţi-Tulcea, iar cealaltă chiar în cetate . Seria 5
monedelor romane continuă cu exemplare d i n secolul al IV-lea care alcătuiesc majoritatea

pieselor d i n lotul studiat. Cele m a i timpurii monede sunt doi folles care poartă numele l u i
Constantin I şi Licinius I (nr. 3-4), adăugându-se astfel u n u i alt exemplar purtând numele celui
din urmă . D i n etapa 324-330 avem o monedă de la Helena, emisă la Siscia (nr. 5), perioadă
b
pentru care mai este cunoscut u n exemplar emis la Heraclea în numele l u i Constantius II . De la 7
mijlocul secolului mai era cunoscută o monedă de la Constantius Gallus, emisiune a atelierului
de la Nicomedia , la care se adaugă acum două piese purtând numele l u i Constantius II bătute la
8
Thessalonica şi Constantinopol (nr. 6-7). Penultima piesă este d i n anii 378-383, exemplar de la
Gratianus (nr. 8) important petru că este dintr-o perioadă în care se constată u n recul în
aprovizionarea c u numerar a pieţelor dobrogene iar u l t i m a d i n anii 393-395, emisă la Heraclea
9
în vremea l u i Theodosius I (nr. 9). Piese mai târzii sunt menţionate în literatura privitoare la
situaţia de la Dinogetia , exemplare publicate c u toate detaliile lipsind pentru moment.
10
1
Pentru bibliografie vezi TIR, L 3 5 , Bucureşti, 1969, p. 38; Al. B a m e a , Peuce, 9, 1984, p. 3 3 9 - 3 4 6 ; M. Zahariade, Moesia
Secunda, Scythia şi Notttia Dignitatum, Bucureşti, 1988, p. 132-134.
2
B. Mitrea, Pontica 7, 1974, p. 4 9 - 7 2 .
3
Mulţumim d-lul G h . Mănucu-Adameşteanu de la Muzeul de Istorie şl Artă al Municipiului Bucureşti, care n e - a înlesnit
a c c e s u l la piese în vederea Identificării.
4
B. Mitrea, Dacia, NS, 2 0 , 1976. p. 2 8 8 . nr. 13( I. B a m e a , B. Mitrea); idem, BSNR, 70-74, 1976-1980, 124-128, p. 568, nr.
21.
5
Ε. Oberlănder-Târnoveanu, Peuce, 8, 1980, p. 502, nr. 2 5 .
6
Ibidem, p. 505, nr. 76.
7
Ε. Oberlănder-Târnoveanu, C r i s t i n a Opaiţ, Peuce, 9, 1984, p. 269, η'^Αψτ^''~~7—--^^
8
Ε. Oberlănder-Târnoveanu, op.cit. p. 505, nr. 77. /
ίΛ^" ' ""'
υ
' ' /6';7î>^
9 v
°α·?
G h . Poenaru Bordea, R. Ocheşanu. E . Nicolae, SCN. 9, 1989, p. 5 7 şi nqj^le 45-fjtŞi.,·./.,,,,..,
10
Al. B a m e a , Peuce, 9, 1984, p. 3 4 0 - 3 4 1 ; vezi A. Popescu, Mlhaela IacofeuJ. (Xtyţţ^seyk -Atfpqedje gkecejji romane şi bizantine
timpurii din colecţia loan Georgescu, Tulcea, în acest volum. * — 0
—-""'"^
39
www.mnir.ro
CATALOG
H i s t r i a : autonomă Helena
5. A E ; T; 2,78 g; 18,7 m m .
1. A E ; Φ; 5, 48 g; 19,2 m m . Contramarcă pe avers. R I C , VII, p. 453, nr. 218, S i s c i a , anli 3 2 8 - 3 2 9 .
Pick, p. 168, nr. 476.
Constantius Π
Antoninus Plus : Faustina Π 6. A E ; i ; 2,45 g; 16,5x19,4 m m .
2. As; I; 8,87 g; 2 3 x 2 5 , 9 m m . R I C . VIII, p. 419, nr. 189, T h e s s a l o n i c a , anil 350-355,
Cf. R1C, III, p. 192, nr. 1383 (2), R o m a , anil 145-146, grupa a IH-a.
uncle sestertius.
Cf. B M C , IV, p. 382, nr. 2194, R o m a , grupa a IH-a, unde 7. A E ; Î; 2,23 g; 16,3x18,5 m m .
sestertius., iar l a noi pe avers legenda FAVSTINA Al R I C , VIII, p. 458, nr. 123, Constantinopol, anil CONSIA
VGVS1 - TA AVG PUF 351-355, grupa a I l - a .
Constantinus I Gratianus
3. A E ; Î; 2,99 g; 2 1 , 9 m m . 8. A E ; i l ; 2,19 g; 17,5x18,9 m m .
R I C , VII, p. 601, nr. 14, Nicomedia, anil SMN L R B C , II, nr. 2 1 3 1 , Constantinopol, anil 3 7 8 - 3 8 3 . CONST
313-317.
Theodoslus I
Licinius I 9. A E ; T; 4, 66 g; 2 0 , 3 x 2 1 , 3 m m .
4. A E ; Î; 2.80 g; 2 1 , 2 m m . L R B C , II, nr. 1989, Heraclea, anli 3 9 3 - 3 9 5 . SMHB
R I C , VII, p. 643, nr. 4, Cyzlc, anli 3 1 3 - 3 1 5 .
S O M E G R E E K AND R O M A N COINS D I S C O V E R E D A T D I N O G E T I A
(GARVAN, J I J I L A COMMUNE, T U L C E A COUNTY)
Abstract
F r o m the late r o m a n fortress at Dinogetia are published here nine coins: one greek s t r u c k at Histria and
eight r o m a n Imperial from the second and the fourth century A.D. T h e coins are In a private collection a n d are important
because very few ancient coins from t h i s site were published, despite the fact that the archaeological excavations began
after the second World W a r a n d continued to the present day.
EXPLICAŢIA F I G U R I I
Flg. 1. Monede greceşti şi romane descoperite l a Dinogetia.
EXPLANATION OF T H E F I G U R E
Fig. 1. Greek and r o m a n coins found at Dinogetia.
40
www.mnir.ro
Câteva m o n e d e greceşti şi r o m a n e descoperite la Dinogeţia.
(Garvăn, corn. Jijia, judeţul T u l c e a )
www.mnir.ro
UN MEDALION ROMAN DEDICAT LUI DIVUS PERTINAX
în anul 1977, Cabinetul Numismatic al Muzeului Naţional de Istorie a României a

achiziţionat o piesă deosebit de rară - u n medalion roman de bronz găsit în comuna Stefănesti-
Ilfov . '
1
Piesa a fost descoperită în anul 1975, cu ocazia lucrărilor agricole efectuate pe

terenul fermei d i n satul Ştefăneştii de Sus; locul este situat la circa. 1 k m de comună în direcţia
localităţii Tunari. D i n cercetările de teren (aprilie 1977) , rezultă că împreună cu medalionul s-a
2
găsit, în acelaşi loc, şi o monedă mică de bronz, extrem de tocită, care a fost imediat aruncată de
descoperitori (din păcate piesa n u a mai p u t u t fi recuperată).
Important de relevat n i se pare faptul că documente de arhivă (raportul prefectului
j u d . Ilfov nr. 7057 d i n 2 septembrie 1885, către Ministerul de Interne - dosar Muzeul Naţional de
Antichităţi 1885, file 59/66) semnalează descoperiri de monede tot în satul Ştefăneşti şi anume
"monede vechi de argint"; ele au fost găsite. întâmplător, pe moşia proprietarului Sava Vasiliu.
Din acest raport cităm: " D - l subprefect de Dâmboviţa ne-a trimis u n pachet sigilat cu mai multe
monede vechi de argint găsite de locuitorii Iancu Andrei şi Gh. Arsenie, pe u n loc de pe moşia
Ştefăneştii de Sus a D-lui Sava Vasiliu, alături de locul unde aceşti doi locuitori lucrau la
arătură. Cu adresa nr. 3090 am dat ordin D-lui subprefect ca împreună cu D-l Sava Vasiliu,
proprietarul moşiei, să cercetaţi în localitate, dacă n u ar mai găsi asemenea monede. D-l
subprefect, cu raportul nr. 7415 ne comunică, că aceste monede au fost găsite de acestei
locuitori, la suprafaţa pământului şi că după cele mai minuţioase încercări şi cercetări făcute
împreună cu D-l Vasiliu, proprietarul moşiei, n u a mai găsit altele. Acest pachet sigilat,
respectuos îl înaintam D-vs pentru a dispune dacă veţi crede necesar, să fie trimise Muzeului
Naţional, secţiunea de Arheologie şi Numismatică.
Primiţi, etc.
Prefect M.D.Cereşeanu".
Nu putem preciza dacă medalionul nostru a ieşit la iveală în acelaşi perimetru în care
au apărut acele "monede vechi de argint".
Este binecunoscut faptul că toate medalioanele sunt piese rare; emise de monetăriile
imperiale în ocazii festive şi evenimente solemne, se distingeau de monedele curente prin
dimensiunea lor, frumuseţea artistică a inciziei, relieful înalt şi perfecţiunea matricei.
Dintre medalioanele deosebit de rare se remarcă cele bătute cu ocazia consacrării
u n u i împărat sau membru al familiei imperiale. Raritatea lor se datorează şi faptului că în aceste
împrejurări, fiind vorba de u n eveniement public, erau emise cantităţi substanţiale de monedă
curentă de tip CONSECRATIO . Există însă puţine medalioane CONSECRATIO al căror tip n u
3
coincide cu cel de pe monedele corespondente destinate circulaţiei. D i n această categorie face

parte şi exemplarul nostru. Este vorba de o emisiune d i n timpul l u i Septimus Severus în
memoria împăratului P. Helvius Pertinax Augustus:
Av. D I W S PERTINAX PIVS PATER. Capul împăratului, în profil spre dreapta, bust
drapat cu paludamentum fixat pe umărul drept.
Rv. AETERNITAS. Quadrigă, trasă de 4 elefanţi, purtând sub u n baldachin simulacrul
lui Pertinax; fiecare elefant este condus de comacul său.
î ; 41x41,5 m m ; 56,06 g; inv. 111.703 (fig. 1/2-3).
Deşi extrem de rar, medalionul de acest tip n u este inedit; mai există u n exemplar,
păstrat în colecţia Polazzio din Bologna şi inserat de Gnecchi în catalogul său (locul de
provenienţă n u se cunoaşte, iar conservarea l u i , mediocră) . Spre deosebire de acesta exemplarul
4
1
O notă despre această piesă a apărut i n v o l u m u l Relations thraco-illyro-helléniques, Actes du XTVe Symposium National de
Thracologie (à participation internationale), Băile Herculane, 14-19 septembrie 1992, Bucureşti, 1994, p. 3 6 3 - 3 6 8 .
2
Cercetarea în teren a fost condusă de arheologul Dr. Panait I. Panait de l a Muzeul Municipiului Bucureşti.
3
J o c e l i n M.C.Toynbee, Roman Medallions {Numismatic Studies, 5), New York, 1994(reimpr. 1986), p. 101-102.
4
Francesco Gnecchi, Unico e nuovo (?) medaglione di Pertinace, în RIN, 18, 1905, p. 4 7 6 sqq; idem, / Medaglioni romani, II,
Milano, 1912, p. 72; J . M . C . Toynbee, op. cit, p. 102: Alberto Banti, / grandi bronzi imperiali I, Cornmodo-Pertinax-Manlin
ScantMa-Didia Clara-Pescenius Niger-Clodius Albinus, Florenţa, 1986, p. 2 7 4 , nr. 4.
41
www.mnir.ro
achiziţionat de Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti se distinge printr-o stare
perfectă de conservare, care-i păstrează frumuseţea iniţială; expresia efigiei realizată de gravorul
anonim reflectă admirabil portretul împăratului Pertinax din Historia Augusta (Pertinax, 12):"... a
fost u n bătrân venerabil, c u barbă mare, c u părul frezat peste cap... c u o statură demnă de u n
împărat..." (fig. 1/1).
Din izvoare şi surse epigrafice este cunoscută viaţa şi cariera militară a acestui
împărat: Pertinax şi-a îndeplinit miliţiile équestre în Syria, Britannia şi în Moesia Superior ; după 5
0 sarcină de rang civil în Italia (o procuratelă ad alimenta] a fost trimis în Germania Inferior ca
prefect al flotei de la Rin (praefectus classis Gerrnanicae), fiind atestat de o inscripţie de la Bruhl,
lângă Kôln. Apoi a fost transferat în Dacia (Historia Augusta, Pertinax, 2) cu o soldă de 200.000
de sesterţi (inde ad ducenum sestertiorum sttpendium translatus in Daciam), probabil procurator
al uneia d i n cele 3 provincii, funcţie confirmată, de asemenea, de inscripţia de la B r i i h l . 6
Succesele dobândite în u r m a războaielor d i n zona danubiană i-au deschis intrarea în senat; în

175 este consul, după cane urmează ca guvernarea al celor două Moesii şi apoi a Daciei, (Historia
Augusta, Pertinax, 2).
O diplomă militară descoperită la Drobeta (Turnu Severin) şi datată 1 aprilie 179,
confirmă că la această dată P. Helvius Pertinax era guvernator al Daciei ; meritele sale îl 7
recomandă, în continuare, guvernator al Syriei (bene gestis his provinciis Syriam meruit: Historia
Augusta Pertinax 1, 11). Cariera senatorială îi este încununată şi de funcţiile: proconsul al
Africii,prefect al Romei (praefectus Urbi) şi u n n o u consulat. După moartea l u i Commodus (1
ianuarie 193), senatul îl proclamă împărat; dar, la scurt timp, va fi asasinat de pretorieni, după
87 de zile de domnie (la 28 martie 193) . 8
"Severus, ajungând împărat, îi pedepsi cu moartea pe ucigaşii l u i Pertinax" spune

Cassius Dio (LXXIV, 1). De asemenea, a celebrat cu o deosebită grandoare apoteoza
predecesorului său, iar o serie monetară a fost consacrată împăratului divinizat, prin mai multe
tipuri . 9
Historia Augusta (Pertinax, 15) relatează: "sub împăratul Severus, senatul a acordat
cinstire deosebită memoriei l u i Pertinax; i s-a făcut o înmormântare imaginară şi Severus însuşi
1-a lăudat p r i n t r - u n discurs funebru. Ba mai mult, d i n dragoste pentru acest împărat b u n , a
primit de la senat numele de Pertinax. Fiul l u i Pertinax, a fost făcut flamin a l tatălui său. Preoţii
marciani, care se ocupau cu sacrificiile în cinstea divinului Marcus, au fost numiţi helviani, de la
numele l u i Helvius Pertinax".
Cassius Dio, martor ocular al divinizării l u i Pertinax ne prezintă cea mai exactă
desfăşurare a acestei ceremonii (LXXTV, 4-5): "De îndată ce-a preluat puterea [Severus] a înălţat
un sanctuar l u i Pertinax şi porunci ca numele acestuia să fie amintit în toate rugăciunile şi în
toate jurămintele ca o statuie de aur mfăţişându-i chipul să fie adusă in circ pe un car tras de
èlefanti şi ca în toate celelalte teatre trei tronuri aurite să fie aşezate în cinstea sa. Cât despre
funeraliile fostului împărat, deşi acesta era mort demult, iată c u m s-au desfăşurat. în Forul
Roman s-a înălţat o tribună de lemn aproape de cea de piatră şi, deasupra ei, o construcţie fără
ziduri, în formă de peristil, împodobită cu ivoriu şi aur. în acest edificiu a fost transportat u n pat
la fel de împodobit, în j u r u l căruia se aflau fixate capete de animale terestre şi marine. Patul era
acoperit cu velinţe muiate în purpură şi brodate cu aur, iar pe pat era întinsă o statuie de ceară,
îmbrăcată în ţinută triurnfală, reprezentându-1 pe Pertinax... Când statuia a fost astfel expusă,
Severus şi noi senatorii, împreună cu soţiile noastre, am înaintat, înveşmântaţi în negru. Soţiile
se aşezară sub portice, iar noi bărbaţii, sub cerul liber. După aceasta au început să treacă prin
faţa ochilor noştri întâi statuile tuturor oamenilor iluştri din Roma veche, apoi coruri de copii şi
bărbaţi, intonând u n i m n funebru în cinstea l u i Pertinax; în urma lor veneau toate popoarele
supuse, reprezentate prin chipuri turnate în aramă, înveşmântate în portul specific fiecăruia...;
urmau alte b u s t u r i , ale unor oameni care se făcuseră cunoscuţi prin faptele lor, fie prin cine ştie
ce descoperire sau prin profesia lor; în fine, veneau pedestraşi şi cavaleri înarmaţi, caii care l u a u
parte la curse, toate ofrandele câte se aduc la o înmormântare, trimise de împărat cât şi de noi
r
' H. Devijver, Les militiae équestres de P. Helvius Pertinax, în ZPE, 75, 1988. p. 2 0 7 - 2 1 4 .
1
Vezi Hans-Georg Pflaum, Les carrières procuratoriennes équestres sous le Haut-Empire Romaùx, Supplément, 1982, p. 48¬
50, nr. 179; H.G. Kolbe. Bonnenjahrbùcher, 162, 1962, p. 4 0 7 - 4 2 0 = Année Épigraphique, 1 9 6 3 , 52.
7
Doina B e n e a - I. Piso, în ZPE, 56, 1984, p. 2 6 3 - 2 9 5 ; ildem în Acta MN, 2 1 , 1984, p. 111-124 şi Drobeta, 6, 1985, p. 63-74.
(versiune în limba română); Margaret M. R o x a n . Roman Military Diplomas 1978-1984, Londra, 1985, p. 196-199, nr. 123;
Année Épigraphique, 1987, nr. 8 4 3 .
8
O biografie completă (prescurtată) a împăratului Pertinax: Prosopographia Imperii Romani, I V / 2 Berlin, 1958, p. 63-67 (H-
73); 1. Piso, Fastiprovinciae Daciae, I, B o n n , 1993, p. 117-130, nr. 2 5 .
9
H. Mattingly, Ε. A. S y d e n h a m , Roman Imperial Coinage, Πν", partea I (Pertinax); A. B a n t l , op. cit, p. 2 7 3 - 2 8 4 .
42
www.mnir.ro
înşine, soţiile noastre, cei mai de seamă reprezentanţi ai ordinului equestru, grosul populaţiei şi
corporaţiile din Roma. Cortegiul se încheia cu u n altar aurit, încrustat cu ivoriu şi pietre scumpe
din India.
Când s-a terminat cu această defilare, Severus se urcă pe tribuna rostrata şi citi u n
elogiu funebru închinat l u i Pertinax. Noi îl întrerupeam adesea prin aclamaţiile noastre pentru a
da expresie simţămintelor de preţuire şi de regret, aclamaţii cu atât mai puternice când împăratul
se oprea din vorbit. La sfârşit, când a venit momentul ca patul să fie mişcat d i n loc, noi toţi am
început să ne j e l u i m şi să plângem. Patul a fost ridicat de pe tribună de către preoţi şi magistraţi,
atât de către magistraţii în funcţie cât şi de cei desemnaţi pentru anul viitor, care apoi îl dădură
spre a fi purtat de către cavaleri. Parte din noi mergeam înaintea patului, u n i i se izbeau în piept
cu pumnii, în vreme ce alţii cântau d i n flaute u n cântec de jale. împăratul venea u l t i m u l . Şi aşa
ajunserăm noi pe Câmpul l u i Marte. Aici fusese pregătit u n r u g sub forma u n u i t u r n cu trei
caturi, şi acesta ornamentat c u ivoriu, aur şi statui. în vârf era montat carul de aur pe care
Pertinax obişnuia să-1 conducă. S-a aruncat pe r u g tot ceea ce se obişnuieşte şi, după aceea a
fost aşezat şi patul. Apoi Severus şi rudele l u i Pertinax i-au îmbrăţişat chipul de ceară. Severus
se urcă pe o tribună, iar noi senatorii, c u excepţia acelora dintre noi care erau magistraţi, ne-am
aşezat pe bănci de lemn ca să putem vedea ceremonia în deplină siguranţă şi totodată să stăm
liniştiţi. Magistraţii, ordinul equestru c u tot aparatul demnităţii lor, trupele călări şi pedestre,
defilară în pas de marş în j u r u l treptelor rugului. Consulii au fost cei care a u pus focul la rug,
din vârful căruia u n v u l t u r şi-a luat zborul. Şi aşa a trecut Pertinax în rândul nemuritorilor" . 10
Pe medalionul descoperit în Câmpia Munteniei regăsim ilustrarea exactă a pasajului

din Cassius Dio; o reprezentare similară c u acea figurată pe reversul medalionului nostru se
întâlneşte, în catalogul l u i Froehner, pe u n bronz emis de Tiberius pentru Augustus: u n car tras
de patru elefanţi poartă statuia l u i Augustus. Legenda - DFVO AUGUSTO/S.P.Q.R. arată că este
vorba de u n car de onoare votat de senatul şi poporul roman. Referindu-se la semnificaţia acestei
reprezentări Froehner scria: "toate marile solemnităţi din circ începeau printr-o procesiune, care
se forma înaintea templului l u i Jupiter Capitolinul şi descindea în Forum. Sărbătoarea n u putea
avea loc în abesenţa divinităţilor; se conduceau u n mare număr de statui sau simboluri unele pe
brancarde, altele pe care (tensae) . u
Aşa c u m apare pe medalion, statuia l u i Pertinax figurează n u într-un car obişnuit, ci

într-o quadrigă trasă de elefanţi - în semn de onoruri deosebite (în genere elefanţii se atelau la
carele de triumf) . 12
Emis în legătură c u apoteoza l u i Pertinax, probabil din iunie 193, medalionul n u se

poate data cu precizie; după Curtis L. Clay el poate să facă parte d i n prima serie de medalioane
ale l u i Severus, d i n ianuarie 194 . 13
Medalioanele, aşa c u m arată J.M.C. Toynbee în studiul său complex asupra acestor
piese, n u erau în general destinate, circulaţiei; ele erau distribuite de împărat ca daruri
individuale, în semn de recunoaştere a meritelor şi ca o recompensă, mai ales cu ocazia Anului Nou . 14
Remarcabile prin frumuseţea inciziei , flanul lor este mai mare decât al u n u i sesterţ.
15
La început erau destinate armatei , iar faptul că ele ornau de obicei, insignele militare probează
16
că armata profita de distribuţia lor; alături de aceste cadouri simbolice, împăratul oferea trupelor
consistente donativa în argint. Astfel, biograful l u i Septimius Severus {Historia Augusta, Severus,
5) afirmă că el a oferit soldaţilor u n donativ până atunci neegalat de alt principe.
Pentru a face faţă acestor largi distribuţii Septimius Severus a emis o serie monetară
cu numele legiunilor care l-au adus la putere; dintre aceste legiuni, unele serviseră chiar sub
ordinele l u i Pertinax.
Herodian (II, 9, 8) spune: "toţi soldaţii d i n Illyricum ţin minte vremea când Pertinax le
fusese comandant, căci sub domnia l u i Marcus, [Pertinax] înălţase multe trofee' împreună cu ei
10
C a s s i u s Dio, Istoria Romana, I I I . 1985, p. 3 9 8 - 4 0 0 , traducere de Adelina Piatkowski.
" W. Froehner. Les Médaillons de l'Empire romain depuis le règne d'Auguste jusqu'à Priscus Attale, Paris, 1878, p. 7.
12
Suetonius, în biografia lui C a e s a r (XXXVII) relatează că în z i u a triumfului gallic, C a e s a r a urcat pe Capitoliu c u 40 de
elefanţi aşezaţi l a stânga şi l a dreapta c a r u l u i .
13
C . L. Clay, Roman Imperial Medallions the Date and Purpose of their Issue, în Actes d u ST' Congrès international de
Numismatique, New York - Washington, septembre 1973, Paris-Baie, 1976, p. 2 6 0 , nota 2 4 .
14
J . M . C . Toynbee, op. cit, p. 15 sqq; 7 3 sqq; J . Beaujeu, Politique religieuse et propagande numismatique sous le Haut -
Empire, în Mélanges d'André Piganiol Paris, 1966, p. 1536; N. Hannestad, Monumentele publice ale artei romane, I I ,
Bucureşti, 1989, p. 106.
15
L. Michelini Tocci, / Medaglioni romani e i contomiati del Medagliere Vaticano, Cittâ del Vatlcano, 1965, p. 3 sqq;
J.M.C.Toynbee, op. c i t , p. 2 1 2 sqq.
16
F r . Lenormant, Monnaies et médailles, Paris, 1883, p. 176-177 (cap.Χ, L e s médaillons impériaux romains).
43
www.mnir.ro
[biruindu-i] pe germani şi în calitate de comandant şi guvernator al ţinuturilor illirice arătase
întreaga măsură a vitejiei sale în lupta împotriva vrăjmaşilor. El dovedise înţelegere şi bunătate
faţă de cei de sub ascultarea sa. stăpânirea l u i fiind cumpătată şi blândă. De aceea, soldaţii îi
cinsteau amintirea şi erau mânioşi pe cei care îndrăzniseră o faptă atât de cumplită".
Apoteoza l u i Pertinax a constituit u n prilej în plus pentru Severus de a răsplăti
militarii merituoşi; foarte probabil că în această împrejurare u n ofiţer sau u n soldat din armata
Moesiei Inferior sau a Daciei să fi primit acest medalion c u efigia vechiului său comandant.
Distribuţiile - donativa' către trupe vor constitui, de altfel, de-a lungul timpului o
7
modalitate de a le păstra fidelitatea.

Nu ştim care era şi ce reprezenta u n medalion de bronz ca valoare intrinsecă. Datorită
frumuseţii şi rarităţii lor, medalioanele se b u c u r a u de o preţuire aparte; afirmaţia noastră se
bizuie pe două exemple. Astfel Suetonuis (Augustus, 7) găsind u n medalion de bronz
reprezentând pe Augustus copil, cu numele de Thurinus îl dărui l u i Hadrian, iar acesta îl aşeză în
camera de culcare, printre larii săi.
Pe arcul de la Leptis Magna, închinat l u i Septimius Severus este reprezentată o
procesiune triumfală; quadriga familiei imperiale este precedată de câţiva bărbaţi în ţinută
militară. Caii sunt conduşi de un tânăr - camilus - care poartă un medalion imperial atârnat pe piept . 18
Păstrate sau purtate ca obiecte sacre medalioanele imperiale s-au bucurat de o mare
popularitate.
în ce împrejurări a ajuns medalionul de bronz. închinat memoriei l u i Pertinax, într-
u n teritoriu situat în afara graniţelor romane este greu de precizat; se pot face doar supoziţii.
U N MÉDAILLON R O M A I N D E D I V U S P E R T I N A X
Résumé
E n 1977, le C a b i n e t Numismatique d u Musée National d'Histoire de B u c a r e s t prit possession par achat d'une
pièce rare: u n médaillon romain en bronze m i s a u j o u r par h a s a r d à Ştefăneştii-de-Sus (commune de Ştefăneştii-de J o s ,
dep d'Ilfov).
Il s'agit d'une émission frappée par Septime Sévère, à l a mémoire de l'ancien empereur P. Helvius Pertinax
Augustus:
Av. D I W S PERTINAX PTVS P A T E R Tête de profil à droite, buste drapé d'un paludamentum fixé sur l'épaule droite.
Rv. A E T E R N I T A S . Quadrige traînée par quatre éléphants (conduits par les cornacs), portant - s o u s u n
baldaquin - le simulacre de Pertinax. .
A E ; î ; 4 1 , 5 χ 41 m m ; 5 6 , 0 6 g; inv. 111.703.
C'est u n médaillon d u type C O N S E C R A T I O , émission assez rare - occasionnée par la divinisation d'un
empereur o u d'un autre membre de l a famille Impériale. L a rareté de ces médaillons frappe par raport à l'abondance des
émissions des monnaies avec C O N S E C R A T I O d u même type destinées à la circulation.
Il faut encore mentionner qu'il y a a u s s i des médaillons dont le type ne trouve pas de correspondant d a n s les
émissions courantes; d a n s cette catégorie s'inscrit a u s s i notre médaillon.
Bien que s i rare, il n'est pas pourtant totalement I n c o n n u ; u n autre exemplaire, conservé d a n s la collection
Polazio de Bologne, est présenté p a r G n e c c h i , d a n s s o n catalogue: par malheur, le lieu de provenance reste i n c o n n u et l'état
de conservation médiocre (Il est martelé, le relief et l a légende presque effacées) (voir d a n s le texte r o u m a i n note 4).
Par une belle chance, notre exemplaire se remarque par s o n état parfait de conservation. L'effigie réalisée par
le graveur ancien, a i n s i que s o n buste conservé a u x Musées Vatlcanes, transposent admirablement le portrait que lui trace
l'auteur de l a biographie de l'Histoire Auguste (Pert., 12): "L'âge donnait à ce prince u n air vénérable; il avait l a barbe
longue, les cheveux frisés... la taille tout à fait impériale" (/lut aur senex venerabilis, imissa barba...statura imperatoriaj.
E n base des sources narratives (spécialement C a s s i u s Dion, Hérodien et l'Histoire Auguste) et épigraphiques,
on connaît d'une manière satisfaisante la carrière de Pertinax. Premièrement, il effectua le service militaire équestre en
Syrie, e n Bretagne et e n Mésie Supérieure. Après une charge de caractère civil en Italie (procurator ad alimenta], il fut
envoyé préfet de la flotte d u R h i n (praefectus classis Germanicae), où l'atteste a u s s i une inscription mise a u j o u r à BrUhl
(près de Kôln). D'où'il fut transféré e n Dacie à une fonction avec des appointement se montant à 2 0 0 0 0 0 sesterces (inde ad
ducenum sestertiorum stipendium translatus in Daciam) - charge confirmée a u s s i par l'Inscription de Brûhl. Plusieurs autres
charges qu'il accomplit avec h o n n e u r à l'époque des guerres de l a zone danubienne, lui ouvrirent l'entrée a u sénat (parmi
les anciens préteurs); puis l'empereur Marc Aurèle le désigna c o n s u l (en 175). Il fut ensuite nommé gouverneur des deux
Mésies et, peu après, de la Dacle (Hist. Aug., Pert, 2: Moesiae utrvusque, max Daciae regimen accepiîj; s o n gouvernement en
Dacle est confirmé, entre autres, par le diplôme militaire de Drobeta d u 1 avril 179. S e x exploits d a n s ces différentes
provinces lui valurent le gouvernement de l a Syrie (bene gestis his provinciis, Syriam meruit Hist. Aug., Pert. 2,11).
Ultérieurement, autres fonctions couronnèrent s a carrière sénatoriale: proconsul de l'Afrique, préfet de la Ville (praefectus
Urbil et u n nouveau c o n s u l a t (ordinaire). Après l a mort de Commode, le 1" janvier 193, le sénat le proclama empereur: mais
il tomba à s o n tour assassiné par les prétoriens, après seulement 8 7 j o u r s de règne (voir notes 5-8).
17
Vezi, P. Bastién, Monnaie et donativa au Bas-Empire, Bruxelles, 1988, p. 12-27; Y. L e Bohec, L'armée romaine sous le
Haut-Empire, Paris, 1989, p. 2 2 5 .
18
N. Hannestad, op. cit. p. 2 1 9 - 2 2 0 .
44
www.mnir.ro
Dès que Septime Sévère mit le pied à Rome, il s'erlgea en vengeur de l a mort de Pertinax ( C a s s i u s Dion,
LXXTV, 1); de même, il célébra avec grandeur l'apothéose de s o n prédécesseur; u n e série monétaire fut consacrée a u
nouveau diuus, par plusieurs types.
C a s s j u s Dion, qui e n qualité de sénateur a s s i s t a a u x cérémonies, fait l a relation suivante: "Dès que Sévère
prit le pouvoir, il c o n s a c r a u n s a n c t u a i r e à Pertinax, et établit que s o n n o m soit mentionée d a n s toutes les invocation et les
serments, que sa statue d'or soit transportée dans le cirque dans un char traîné par des éléphants et que d a n s toutes autres
théâtres trois trônes d'or soient exposés e n s o n honneur" (LXXTV,4). Voilà a u s s i l a relation de l'Histoire Auguste (Pert.. 14):
O n lui fit, s o u s l'empereur Sévère, d'après le témoignage éclatant que le sénat rendit à s e s vertus, des obsèques
magnifiques, où s o n Image fut promenée solenellement. Sévère prononça s o n éloge funèbre, et le respect qu'il montra, d a n s
cette occasion, pour l a mémoire de ce prince, lui fit donner par le sénat le s u r n o m de Pertinax. L e fils de celui-ci devint
flamme de s o n père; les prêtres chargés d u culte de Marc-Aurèle, et qui s'appelaient Marclens (Marciani sodales),prirent le
nom d'Helviens, de celui dé Helvius Pertinax. D e s j e u x a n n u e l s furent fondés pour célébrer s o n avènement a u trône; mais
Sévère les s u p p r i m a plus tard: o n e n i n s t i t u a d'autres pour l'anniversaire de s a n a i s s a n c e , et ceux-là s u b s i s t e n t encore".
À remarquer qu'une représentation similaire à celle d u revers de notre médaillon se rencontredans le
catalogue de Froehner s u r u n e pièce de bronze émise par Tibère pour Auguste s u r u n c h a r traîné par quatre éléphants, on
volt l a statue a s s i s e d'Auguste: l a légende D I V O A V G V S T O / S P Q R Indique qu'il s'agit d'un c h a r d'honneur voté par le sénat
et le peuple romain. À propos de la signification de ces représentations, Froehner notait: T o u t e s les grandes solennités d u
cirque commençaient par u n e procession qui se formait devant le temple de J u p i t e r Capltolin et descendait a u forum pour
gagner l'enceinte réservées a u x jeux. L a fête ne pouvait avoir lieu en l'absence des divinités, on y conduisait u n grand
nombre de statues o u de symboles, les u n s s u r des civières, les autres s u r des c h a r s (tensœ), (voir note 11).
À l a différence de l a représentation citée plus haut, la statue de Pertinax ne figure pas s u r le revers de notre
médaillon d a n s u n c h a r habituel, m a i s d a n s u n quadrige traîné par des éléphants, en signe d'honneur à part.
O n croit que l'apothéose de Pertinax eut lieu e n j u i n 193, s a n s pouvoir pourtant dater avec précision l a mise
en oeuvre d u médaillon; selon C o u r t i s L. Clay,Il fait partie de l a première série des médaillons de Sévère, datant d u janvier
194 (voir note 13).
A l'avis de J . M . C . Toynbee, les médaillons étaient e n général exclus de la circulation; ils étalent distribués en
tant que dons individuels, o u e n signe de reconnaissance pour des mérites, o u enfin comme récompenses à l'occasion de
nouvelle l'Année (note 14).
Remarquables p a r l a ligne de l'incision et l a perfection de l a matrice, (voir note 15), leur flan était d'habitude
supérieur à celui d ' u n sesterce. Initialement, ils étalent destinés à l'armée; mais, à côté de ces cadeaux symboliques,
l'empereur offrait a u x troupes des c o n s i s t a n t s donatwa en argent. Ainsi, le biographe de Septime Sévère (Hist. Aug., Seu.. 5)
affirme qu'il offrit a u x soldats ce q u ' a u c u n prince ne leur avait encore donné.
Pour faire face à c e s largesses, Septime Sévère émit a u s s i une série monétaire avec les n o m s des légions qui
l'ont s o u t e n u d a n s s o n a c c e s s i o n a u pouvoir, dont quelques u n e s avaient a u s s i servi s o u s les ordres de Pertinax; voir dans
ce s e n s u n passage de l'oeuvre de l'historien Hérodien (II, 9, 8): "tous les soldats de l'Illyricum se souviennent de l a période
quand Pertinax avait été leur c o m m a n d a n t ; vraiment, s o u s le régne de Marc-Aurèle, e n qualité de c o m m a n d a n t et
gouverneur des pays de l'Illyricum, il avait consacré, à côté de s e s soldats victorieux, des nombreux trophées, e n faisant
preuve de s a bravoure d a n s les guerres contre l'ennemi. Il s'est fait remarqué par s e s subordonnés par s o n esprit de
compréhension et s a bonté, et s o n autorité était sobre et calme. C'est pourquoi les soldats manifestaient encore tout leur
respect pour s a mémoire et se montraient furieux contre s e s a s s a s s i n s " .
L'apothéose de Pertinax fut probablement une occasion e n plus pour Sévère de gratifier les militaires
méritueux; c'est probablement à cette occasion qu'un officier o u soldat de l'armée de la Mésie Inférieure o u de la Dacie reçut
ce médaillon, avec l'effigie de s o n a n c i e n commandant.
L a distribution des donatwa pour les troupes constituait pour l'empereur une modalité de conserver leur
fidélité. Nous ignorons l a valeur intrinsèque d'un médaillon en bronze - s'il ne s'agit plutôt d'une récompense symbolique e n
tant que distinction militaire.
Grâce à la prefection de l'exécution et de leur rareté, les médaillons j o u i s s a i e n t d'une appréciation à part;
notre affirmation est soutenue par deux exemples. Ainsi, Suétone (Aug., 7) affirme qu'il possédait u n e ancienne médaillion
en bronze repésentant C . Octavius (plus tard l'empereur Auguste) enfant; "J'ai donné cette médaille à notre prince (Hadrien),
qui l'a placée, avec u n pieux respect, parmi s e s dieux domestiques "{inter cubiculares colihu)".Oe même, s u r l'arc de Septime
Sévère de Lepcis M a g n a o n voit u n e procession triomphale; le quadrige de l a famille Impériale est précédé par quelques gens
en habit militaire; les chevaux s o n t conduits par u n j e u n e homme, une sorte de cammilus. avec u n médaillon impérial en
tant que pendantlf (voir note 18).
Q u a n t a u x c i r c o n s t a n c e s de l a présence de ce médaillon Justement d a n s l a plaine de la Valachie - territoire
situé extra_/înes imperil - o n pourrait faire seulement des suppositions.
Flg. 1. B u s t u l de marmură a l împăratului Pertlriax (1; Muzeul Vaticanului); Divus Pertinax: medalion de
bronz (2-3; s c a r a 1/1).
Fig. 1. B u s t e e n marbre de l'empereur Pertinax (Musée Vatlcanes); médaillon en bronze de Diuus Pertinax (2¬
3; échelle 1/1).
45
www.mnir.ro
U n m e d a l i o n r o m a n dedicat l u i D i v u s Pertinax
www.mnir.ro
DENARI ROMANI IMPERIALI
DIN TEZAURUL GĂSIT L A DESA, JUD. D O L J
de Adrian Popescu
Desa este cunoscută în literatura de specialitate încă d i n secolul trecut datorită

urmelor arheologice identificate pe malul Dunării, unde a u existat u n castru şi o aşezare romană
situate vizavi de Ratiaria . D i n acest loc D. Papazoglu a colectat monede romane republicane şi
1
imperiale de la Augustus şi Vespasian la Filip Arabul iar d i n secolul al IV-lea de la împăraţii

Constantin cel Mare, Licinius, Constans şi Constantius II . Mai recent a fost publicat detaliat u n
2
denar de la Elagabal descoperit la nord de p u n c t u l "Castraviţa" . Tot d i n localitate a mai fost3
semnalată descoperirea u n u i tezaur, găsit în anul 1966, constituit însă d i n denari romani
republicani . 4
în luna septembrie a anului 1994 am avut posibilitatea să examinăm, prin amabilitatea

posesorului căruia îi mulţumim şi aici, u n număr de 11 denari romani imperiali aflaţi într-o
colecţie particulară bucureşteană care fac parte d i n tezaurul găsit în anul 1988 la Desa, j u d .
Dolj, tezaur compus d i n 222 de monede de argint eşalonate cronologic între domniile împăraţilor
Vitellius şi Commodus . în continuare prezentăm catalogul monedelor:
5
Antoninus Plus : Diva Faustina Cf. B M C , IV, p. 4 5 9 , nr. 5 2 2 - 5 2 3 , Roma, decembrie 169 -
1. AR: i ; 3,38 g; 17,7 m m . decembrie 170. dar la noi, pe avers M ANTONINVS AVG-
RIC, III, p. 70, nr. 355b, R o m a , după a n u l 141. TRPXXJIII
BMC, IV, p. 44, nr. 2 9 5 , R o m a , em. 1, a n u l 141 şi
imediat după. 7. AR; i ; 3 . 5 6 g; 17,8x18,7 m m .
R I C . III, p. 2 3 0 , nr. 2 2 2 , R o m a , decembrie 169 -
Marcus Aurelius : Divus Antoninus decembrie 170.
2. AR: ; 3,30 g; 17,5x18,5 m m . B M C , Π/, p. 4 5 9 , nr. 526, R o m a , decembrie 169 -
RIC, III, p. 247, nr. 4 2 9 , Roma. decembrie 170.
BMC, IV, p. 392, nr. 4 1 - 4 3 , Roma, nedatat, a n u l 161 (?).
Marcus Aurelius : Diva Faustina
3. AR; : 3,28 g; 18,3x20 m m . 8. AR; î : 3,11: 17,4x18,5 m m .
R I C , III, p. 247, nr. 4 2 9 . R o m a . R I C , III, p. 2 7 3 , nr. 744, Roma, anii 176-180.
Cf. B M C , IV, p. 3 9 2 , nr. 4 1 - 4 3 , R o m a , nedatat, a n u l 161 Cf. B M C . IV, p. 490, nr. 716, Roma, nedatat, a n u l 176 şi
(?), dar la noi pe revers CONSE CRATIO mal târziu, em. 4 d a r l a noi pe revers CONSEC RATIO
Marcus Aurelius : Lucilla Commodus : Crispins

4. AR; 4; 3,37 g; 17,6 m m . 9. AR; 4; 3,09 g; 18,6 m m .
R I C , III, p. 2 7 6 . nr. 787, R o m a . R I C . III, p. 398, nr. 2 7 6 . Roma.
BMC, IV, p. 4 3 3 , nr. 356, Roma, nedatat, anii 164-169 B M C , Π/, p. 694, nr. 3 3 , Roma, nedatat, anii 180-183
(sau m a i târziu, 183 ?), grupa a I l - a . (sau m a l târziu), em. 2.
Marcus Aurelius : Divus Verus Commodus

5. AR; 1; 3,54 g: 16,9x18,7 m m . 10. AR; ; 2,95 g; 17x18 m m .
R I C , III, p. 2 6 2 , nr. 596a, R o m a . R I C , III, p. 376, nr. 94, R o m a n , a n u l 184.
C f B M C , IV, p. 456, nr. 5 0 3 . R o m a , nedatat, a n u l 169 (? Cf. B M C , IV, p. 714, nr. 143, R o m a , decembrie 183 -
şl m a i tîrziu), dar l a noi pe revers C ONSE CRATIO decembrie 184, em. 2 dar l a noi pe avers MCOMM
ANTON - AVG PIVS BRTT
Marcus Aurelius
6. AR; T; 3,19 g; 16,8x18,7 m m . 11. AR; i ; 2.93 g; 18,3 m m .
Cf. R I C , III, p. 230, nr. 2 2 0 , R o m a , decembrie 169 - R I C , III, p. 380. nr. 126. Roma, a n u l 186, em. I.
decembrie 170 dar l a noi F o r t u n a ţine comucopiae. Cf. B M C , IV, p. 724, nr. 195-196, Roma, a n u l 186, em. 1
dar la noi pe avers M COMMANTP- FEL. AVG S R / T
D. Tudor, OR , p. 2 3 0 şi p. 2 7 7 , nr. 15.

3
2
Ibidem.
3
O. Toropu, O. Stoica, Comunicări. Seria numisrnatică - Craiova, 4, 1969, p. 6.
4
Β. Mitrea, Dacia, N.S., 11, 1967, p. 384, nr. 3 6 (Gh. Popllian).
5
G h . Poenaru Bordea, Β. Mitrea, Dacia. NS, 3 3 . 1989, p. 2 6 3 , nr. 32 (I. Stângă).
47
www.mnir.ro
După c u m se observă d i n catalog lotul conţine numai monede de la împăraţii
Antoninus Pius (1 ex.), Marcus Aurelius (7 ex.), Commodus (3 ex.). în ceea ce priveşte tipurile,
exemplarele noastre n u aduc noutăţi fiind înregistrate în cataloagele de specialitate, noi am
reprodus n u m a i legendele care prezintă diferenţe de împărţire faţă de piesele d i n catalogul
monedelor romane din British Museum . Denarii a u o stare de conservare foarte bună, fiind
6
selectaţi pentru colecţie dealtfel, astfel că şi greutăţile sunt probabil foarte apropiate de cele
iniţiale. Până la publicarea tezaurului, care va fi hotărâtoare pentru stabilirea datei ascunderii,
menţionăm că cea mai recentă piesă din lotul prezentat aici îi aparţine împăratului Commodus şi
face parte din emisiunea I a anului 186 (nr. 11). Pentru moment singurul tezaur din provincia
Dacia care are ca perioadă de ascundere a doua jumătate a domniei l u i Commodus (180-192)
este tezaurul descoperit la A p u l u m în anul 1867 şi în care cea mai recentă monedă este din anul
185 p. Chr. . Celelalte tezaure cunoscute din Dacia romană care se încheie cu monede de la
7
Commodus au fost îngropate fie în timpul domniei l u i Marcus Aurelius fie la începutul domniei
lui Commodus, c u m sunt cele de la Butoieşti, j u d . Mehedinţi şi Dumbrăvioara, j u d . Mureş . Ne 8 9
oprim aici, rămânând ca odată c u editarea celor 222 de monede să se poată stabili mai multe, iar
piesele de mai sus să primească adevărata greutate în ansamblul tezaurului.
ROMAN I M P E R I A L D E N A R I I F R O M T H E HOARD FOUND A T D E S A , D O L J COUNTY
Abstract
F r o m the hoard found in 1988 at Desa, Dolj county , the author studied 11 coins w h i c h are part of a private
collection in B u c h a r e s t . T h e coins are from the following emperors: A n t o n i n u s Pius (1), M a r c u s Aurelius (7). C o m m o d u s (3),
the latest being a denarius of C o m m o d u s from the first Issue of the y e a r 186 A.D., w h i c h Indicates, for the moment, that
the hoard w a s buried i n the second part of h i s reign. T h e s e coins are to be added at the 2 2 2 coins from thţs hoard w h i c h
are still unpublished.
EXPLICAŢIA PLANŞEI
Pl. I. D e n a r i r o m a n i Imperiali d i n tezaurul găsit l a Desa, j u d . Dolj.
EXPLANATION O F T H E P L A T E
Pl. I. R o m a n imperial denarii from the hoard found at Desa, Dolj county.
6
H. Mattlngly, Coins of the Roman Empire in the British Museum. Antoninus Pius to Commodus, vol. IV, Londra, 1940.
7
H. Flnăly, EME, 6, 1872, p. 2 9 - 4 0 ; C . Gooss, AVSL, 13, 1876, p. 2 8 5 ; D. Protase, Problema continuităţii în Dacia in lumina
arheologiei şi numismaticii. Bucureşti. 1966, p. 86, nr. 1.
8
G h . Popilian, I. Stan-Mlrceşti, SCN, 9, 1989, p. 3 7 - 4 2 .
9
F . Rorner, Arch. Ert, 3, 1870, p. 2 8 ; C . Goos, AVSL, 9, 1870, p. 5 2 - 6 3 ; idem, AVSL, 13, 1876, p. 3 0 1 ; D. Protase, op. c i t ,
p. 87, nr. 8; C . Gâzdac, Ephem.Nap., 4. 1994, p. 179-191.
48
www.mnir.ro
D e n a r i r o m a n i i m p e r i a l i d i n tezaurul găsit la Desa, judeţul D o l j
www.mnir.ro
ANALYSES ATOMIQUES E T NUCLÉAIRES D E S MONNAIES ROMAINES E N OR
FRAPPÉES E N T R E 253-364'
par Ernest Oberlànder-Tâmoveanu, Valeriu Zoran

Gheorghe Poenaru Bordea, Livius Trache,
Eugen Iacob, Ivo Lukanc
Constantin Ciortea, Adrian Popescu
et Ninel Nica
Déjà commencées pendant les années '60, les recherches roumaines dans le domaine
des analyses atomiques et nucléaires sur la composition des monnaies anciennes et médiévales,
ont porté sur une spectre assez large d'émissions qui ont circulé o u ont été frappées sur le
territoire d u pays. Parmi celles-ci, on peut mentionner les analyses sur la composition des
drachmes de Dyrrhachion (ΙΓ-Γ siècles av. J.-C.) et des deniers romains républicains et
impériaux . U n grande partie des recherches ont visé les titres des monnaies médiévales
1
étrangères et locales. On ainsi fait l'objet d'investigations particulières les hyperpères de Nicée et
des Paléologues d u XIIF s. , monnaies en "bronze" de la zone des Bouches d u Danube et de la
2
Horde d'Or (fin d uΧΙΐΓ -début d u XIV s.) . Parmi les émissions en argent ont été étudiées celles
e 3
de la Valachie (XTxT-XV* siècles) et les monnaies en argent ottomanes (aspres o u akçes) de la

4
seconde moitié d u X V s. . Pendant ces études se sont constituées des équipes assez stables des
5
physiciens et numismates de Bucarest et de Cluj-Napoca q u i ont approfondi l'utilisation des

principales méthodes d'analyses courantes aujourd'hui: fluorescence X (FX), activation
* Nous tenons à remercier tous ceux qui ont e u l a grande gentillesse de n o u s encourager, aider et conseiller, surtout Mme
Cécile Morrisson, MM. J . - N . B a r r a n d o n , M. Bompaire et Mme C a t h y E . King.
Nous tenons à exprimer notre gratitude à Mlle D a n a D u m i t r i u et a u x MM A. E n u l e s c u , I. Piticu et T . Apostolescu de IFIN
Bcarest-Măgurele qui ont pris partie à c e s recherches. Nous remercions également M. C . Z a h a r i a , pour la revision de la
version française de ce texte.
C . C o s m a , T . Fiat, VI. Z n a m i r o v s c h i , D. Allicu, D. Boroş, L. Dărăban, Determination of the Valuable Metals in Ancient Coins
using Isotopic Neutron Sources, d a n s First Romanian Conference on the Application of Physics Methods in Archaeology, C l u j -
Napoca, 5 - 6 Nov. 1987, 1er, B u c a r e s t , 1988, p. 101 - 112 (abrégé FRCAPMA) et C . Marian. A. Rotariu, T . Fiat, L.
Dărăban, VI. Z n a m i r o v s c h i , S . Cociş, Neutron Activation Analysis of some Roman Silver Coins of Cluj-Napoca Street V.
Deleu Hoard, d a n s AMNapocensis, 2 6 - 30, 1989-1993, I, 2, p. 5 2 5 - 5 3 2 .
2
V. Zoran, L. Trache, E . Oberlănder-Târnoveanu, A. Berinde, P. T . Frangopol, The X-Ray Fluorescence Analysis of a Gold
Byzantine Hoard from the Thirteenth Century, d a n s FRCAPMA. p. 147-164.
3
E . Oberlănder-Târnoveanu et I r i n a Oberlănder-Târnoveanu, Nouvelles découvertes des monnaies frappées dans la zone des
Bouches du Danube aux XlIIe - XTVe siècles, (en roumain), d a n s S C N , 9, 1989, p. 126.
4
C . Beşllu, V. C o j o c a r u M. C o n s t a n t i n e s c u , V. G r e c u , M. Ivaşcu, E . Marincu, V. Mateicluc, C . Spiridon, P a r a s c h l v a S t a n c u ,
Constanţa Ştirbu, Méthodes nucléaires utilisées pour établir la composition de l'aloi de quelques monnaies de Valachie QGVe
- XVe siècles), (en roumain), d a n s C N , 4, 1982, p. 4 1 - 5 6 et Constanţa. Ştirbu et P a r a s c h l v a S t a n c u . Quelques remarques
sur les émissions monétaires de la Valachie (1365 - 1418) d'après les analyses par méthodes nucléaires, (en roumain), dans
CN, 4, 1982. p. 5 7 - 9 3 .
5
P a r a s c h l v a S t a n c u et V. Cojocaru, Note préliminaire sur le trésor des aspres du XVe s. découvert dans la commune de Piua
Pietrii, dép. de Ialomiţa, (en roumain), d a n s C N , 5, 1985. p. 8 7 et 90-91 et V. Cojocaru, Des non-homogénéités à la surface
des objets en alliage Cu-Ag-Au, (en roumain) d a n s Cercetdri de Restaurare şi Conservare, 2, 1982, p. 8 9 - 9 6 (abrégé C R C ) ,
où est étudié le comportement de l a surface des monnaies roumaines e n argent d u début d u X X e s. Pendant les années
'80-'90 a été effectuée u n e série d'analyses s u r les monnaies-pointe de flèche coulées par les villes ioniennes de l a côte
ouest de l a m e r Noire a u x V i e - V e siècles, s u r les émissions des tétradrachmes d u type Philippe II de Macédoine et leurs
imitations daco-gétiques et p a r les C e l t s danubiens, s u r les déniera de l a République romaine, s u r les "monnaies" en
plomb d'Alexis 1er Comnène et s u r les émissions d'argent de l a Horde d'Or frappées e n Crimée et à Saqtchy, mais les
résultats des c e s recherches ne s o n t p a s encore publiées. D'autres études ont été réalisées s u r les objets archéologiques
en or, argent et bronze de l'époque néolitlque a u Moyen Age et s u r des échantillons d'or natif provenant de la zone
minière des C a r p a t e s Occidentales, e n Transylvanie, et de l a vallée de l a rivière de l'Oit, a u nord-ouest de l a Valachie. qui
peuvent intéresser a u s s i l a n u m i s m a t i q u e , voir C . Beşllu, V. Cojocaru, F . Cotorobai, D. Demerian, V. G r e c u , M. Ivaşcu, E .
Marincu, O. S l m a , S . Şonoc, C r i s t i n a Anton-Manea, C . Colţoş, D. Drăguş, G h . Nlculescu et M. Sfirlea. L'analyse de la
composition des pièces en or du Trésor National par des méthodes nucléaires, (en roumain), d a n s C R C 2, 1982, p. 33-40;
M. Sfirlea, Considération sur le trésor de Hinova, (en roumain) d a n s C R C , 2, 1982, p. 4 1 - 4 3 , C r i s t i n a Anton-Manea,
Considérations concernant le trésor de la "Poule aux poussins d'or" de Pietroasa, dép. de Buzău, (en roumain) dans C R C , 2,
1982, p. 4 5 - 4 6 et V. Cojocaru, op. c i t , p. 8 9 - 9 6 . Après l a publication des résultats des a n a l y s e s des monnaies en or
romaines des IIIe-IVe siècles n o u s considérons qu'il y a de fortes ressemblances entre l a composition des émissions des
années 2 8 4 - 3 2 4 / 3 3 7 et l a plupart des pièces d u grand trésor visigothique de Pietroasele - l a soit-disant "Poule aux
poussins d'or", fait qui indique comme source d u métal les monnaies impériales d'or.
49
www.mnir.ro
neutronique sur micro-prélèvement (N) et l'activation protonique (AP). Ces investigations ont été
favorisées, sans aucun doute, par l'existence d'un réseau des réacteurs de recherche à Bucarest,
Piteşti et Cluj-Napoca et d'un accélérateur tandem van de Graaff à l'Institut de Physique et
Ingéniérie Nucléaire de Bucarest.
Dès la parution, i l y a environ dix ans, d'un livre consacré aux émissions en or
romaines et byzantines nous nous sommes aperçus qu'il s'agit, non seulement d'une des plus
6
contributions de la numismatique de cette fin de siècle, annonçant ce qui devrait devenir cette
science pendant les décennies prochaines, mais aussi d'un véritable défi scientifique. Le
caractère d'incitation à la recherche de ce livre réside, selon nous, dans ses conclusions
révolutionnaires concernant la complexité des mécanismes monétaires, financiers et politiques
mis en j e u par les administrations d u Bas Empire romain ou de l'Empire byzantin, ou sur le
niveau des technologies maîtrisés par ces sociétés. Cette riche source de données tout à fait
nouvelles, même choquantes par leur "modernité", doit être vérifiée, nuancée ou complétée et,
sans doute, renforcée en ce qui concerne sa représentativité statistique par l'apport de l'analyse
d'un plus grand nombre de monnaies d u même règne, d u même atelier, de la même
dénomination ou d u même type . 7
C'est la principale raison pour laquelle nous avons décidé de publier maintenant les
résultats d'une série d'analyses pratiquées sur u n lot de 97 monnaies en or frappées pendant les
années 253-364, que nous avons effectuées de 1992 à 1994. Cette étude à u n caractère
préliminaire, car nous espérons trouver à l'avenir les resources nécessaires pour épuiser les
recherches sur la totalité des pièces de cette époque conservées dans les collections roumaines,
spécialement celles d u Musée National d'Histoire de Roumanie et de l'Institut d'Archéologie
"Vasile Pârvan" de Bucarest . 8
Notre choix pour les émissions des années 253 - 364 a été motivé par le grand intérêt
scientifique des changements subis par le monnayage impérial pendant cette période. L'époque
est décisive dans l'évolution de la phase "classique" vers le nouveau système monétaire d u Bas-
Empire . D'autre part, nous nous sommes demandés si l'intensification des mouvements
9
migratoires vers les frontières danubiennes, rhénanes et africaines de l'Empire romain n'a
entraîné vers le monde méditerranéen l'arrivé d'une certaine quantité d'or étranger, qui devrait se
refléter dans la composition des monnaies impériales de l'époque.
C . Morrisson, C . Brenot, J . - P . C a l l u , J . - N . Barrandon, J . Poirier et R. Halleaux, L'or monnayé, I, Purification et altérations

de Rome à Byzance, [Cahier E m e s t Babelon, 21, Paris, 1985, abrégé L'or monnaye, I. Malheureusement, le livre n'existait
pas en R o u m a n i e avant 1991, ce qui explique l'absence d'un compte-rendu d a n s n o s publications.
7
Certains c h e r c h e u r s gardent encore u n e méfiance, selon n o u s peu Justifiée, envers l a possibilité de mettre en évidence
grâce a u x analyses les moyens politiques complexes utilisés par les sociétés a n c i e n n e s et médiévales pour résoudre leurs
besoins monétaires et financiers pendant les périodes de crise o u à long terme. B i e n qu'elle ne concerne pas directement
les problèmes d u B a s - E m p i r e , l'étude de M. F . Hendy, E a s t a n d West Divergent Models of Coinage and its Use, d a n s H
secolo di Ferro - Mito e realtàdel secoloX, Settlmane di studio del Centre Italiano di S t u d l sull'alto Medioevo, Spoleto, 19¬
2 5 aprile 1990, Spolète, 1991, p. 6 3 7 - 6 7 9 , reste typique de cette attitude à l a différence de celle adoptée par C a t h y E .
King, The Fourth Century Coinage, d a n s U'lnjlazione ne l quarto secolo D . C - Atti dell'lncontro di studio, Roma, 1988,
[Istituto Italiano di Numismatica, S t u d l e Materiali, 31 Rome, 1993, p. 7 - 9 (abrégé L"'Inflazione".)
8
E n fait, n o u s avons analysé 100 monnaies, dont 97 exemplaires a n c i e n s et trois modernes, utilisées comme étalons. Il
s'agit d'une pièce de 2 0 francs français, frappée e n 1900 (Musée National d'Histoire de Roumanie, abrégé MNIR inv.
236.388), u n sovereign britannique de 1909 (MNIR inv. 236.499) et une pièce r u s s e de 3 roubles en platine, frappée à
Saint-Pétersbourg e n 1843 (MNIR inv. O.01). B i e n que c e s monnaies aient été analysées seulement pour servir comme
étalons, à c a u s e de leur composition, supposée "connue", les résultats obtenus sont extrêmement intéressants en ce qui
concerne les limites de l a technologie métallurgique classique des X I X e - X X e siècles. L e s données seront publiées
ultérieurement. L e lot des m o n n a i e s romaines analysé est conservé d a n s l a collection de MNIR pour 79 pièces et dans l a
collection de l'Institut d'Archéologie "Vasile Pârvan" de B u c a r e s t (abrégé IAB), pour 18 exemplaires. D a n s l a collection de
IAB se trouvent encore des m o n n a i e s romaines e n or, frappées pendant les années 3 0 6 - 3 6 4 . E l l e s seront analysées d a n s
une deuxième étape d u projet à côté d'autres pièces des années 31 av. J . - C - 3 6 4 ap. J . - C , conservées d a n s les
collections citées et d a n s d'autres collections publiques de Roumanie.
J
S u r les émissions en or de cette période voir: J . P. C a l l u , L a politique monétaire des empereurs romains de 238 à 311,
IBibliothèque des Écoles Françaises d'Athènes et de Rome, 214], Paris, 1969, p. 4 3 2 - 4 7 3 (abrégé PM): J . P. C . Kent. Gold
Coinage in the Later Roman Empire, dans Essays in Roman Coinage Presented to Harold Mattingly, éd. R. A. G . C a r s o n et
C. H. V. Sutherland, Oxford, 1956, p. 190-204; Idem, T h e R o m a n Imperial Coinage, VIII, The Familly of Constantine I
A.D.337-364, Londres, 1981, p. 5 5 - 5 7 , 72-74; G . Depeyrot, Le système monétaire de Dioctétien à la fin de l'Empire romain,
dans RBN. 138. 1992, p. 3 4 - 3 8 . 50-51 et 3 6 0 - 3 6 1 ; C a t h y . E . King, op. cit., p. 2 - 9 et G. Depeyrot, Les monnaies d'or de
Dioctétien à Constantin I (284-337), Wetteren, 1995 [Collection Moneta, 1|.
50
www.mnir.ro
CATALOGUE
GALLIEN TACITE
ROME TICLNE
AUREUS AUREUS
8. AV. 4,18 g â 2 0 m m . _ I _
C a t . R I C . V / 2 , T I C I N E , 114. A: 2 7 5 - 2 7 6 .
1. AV. 2,42 g à 18X17.4 m m . _ I _ Dr. I M P C M C L T A C l - T V S A V G
Cat. R I C / l , R O M E , 96. Gobi, 3e émis. A: 2 5 6 - 2 5 7 . Rv. R O M A E A E T E R N A E
Dr. I M P G A L L I E N V S P F A V G G E R M No Inv. IAB 1261 /309, ex Moscova 2 9 7
Rv. V I C T O R 1 A G E R M
No Inv. MNHR 0 . 1 7 8 , ex B A R , ex coll. C . C . Orghidan. 9. AV. 4 , 3 5 g â 2 0 , 5 X 2 0 m m . J
Obs. Percé. Cat. R I C , V / 2 , T I C I N E , 112. A: 2 7 5 - 2 7 6 .
Dr. I M P C M C L T A C l - T V S A V G
2. AV. 2,00 g ă 18.5 m m . _ I _ Rv. MARS - VI - C T O R
Cat. R I C , V / l , R O M E , 133. Gobi, 12e émis. A: 2 6 1 . No Inv. MNHR 0 . 1 8 1 , ex B A R , ex coll. C . C . Orghidan.
Dr. G A L L I E N V S A V G
Rv. V1RTVSAVG PROBVS
No Inv. IAB 1261 /308, ex Moscova 2 9 4 SISCIA
AUREUS
MILAN
AUREUS 10. AV. 6 , 3 6 g à 21.5X21 m m . _ I _
Cat. R I C . V / 2 , S I S C I A . 5 8 2 . A: 2 7 6 - 2 8 2 .
3. AV. 3,30 g â 19X17 m m . _ I _ Dr. IMPCMAVR[PR]OBVSAVG
Cat. R I C . V / l . R O M E . 8 0 . Gobi, 2e émis. A: 2 6 4 - 2 6 6 . Rv. A D - V E N T V S A V G
Dr. I M P G A L L I E N V S A V G No Inv. MNHR 0 . 1 8 2 . ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
Rv. V I C T O R I A A V G Obs. Percé.
No Inv. MNHR 2 5 5 5 ex I A B 1261/307, ex Moscova
ROME
ROME
MULTIPLE D E 4 AUREI 11. AV. 5,83 g â 21,4X21 m m . _I_
C a t . R I C , V / 2 , R O M E , 146. A: 2 7 6 - 2 8 2 . /ON
4. AV. 4 , 7 6 g à 2 4 X 2 2 , 5 m m . _ I _ Dr. IMPPRO - B V S P F A V G
Cat. R I C , V / l . R O M E , 2 4 * Gobi. 15 - 16e émis. A; 2 6 5 Rv. V I R T V - V - S A V G
- 267.
Dr. G A L L I E N V S A V G No Înv. MNHR O.304. ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
Rv. A E T E R N I T A S A V G
No Inv. IAB 7 2 2 / 6 . SERDICA
Obs. Percé. Trésor de Măcin-Suluc
12. AV. 6,67 g â 21 m m - J
5. AV. 5,87 g β 2 5 , 5 X 2 2 , 5 m m . _ I _ Cat. Pink. NZ, 1946, p. 4 6 , 3. A: 2 8 0 .
Cat. R I C , V / l , R O M E . 8 2 . Gobi, 16e émis. A: 2 6 7 - 2 6 8 . Dr. IMPPROB - V S A V G
Dr. G A L L I E N A E - A V G V S T A E Rv. SOLIINV1CTO - C O M I T I A V G
Rv. V I C T O R I A A V G No Inv. IAB 1261/310. ex Moscova 2 9 6 .
No Inv. I A B 7 2 2 / 5 Obs. Percé.
Obs. Percé. Trésor de Măcin-Suluc ANTIOCHE
TETRICVS 13. AV. 6.57 g ă 2 2 X 2 1 , 5 m m . _I_

COLOGNE Cat. - Inédit. A: 281 - 2 8 2 . *
AUREUS Dr. I M P C M A V R P R O B V S A V G
Rv. S E C V R I T A S S A E C V L I
6. AV. 4 , 3 3 g â 1 9 . 5 X 1 9 m m . _ I _
Cat. R I C , V / 2 , C O L O G N E , 19. A: 2 7 0 - 2 7 3 . No Inv. MNHR 0 . 1 8 3 , ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
Dr. I M P T E - T R I C V S P I V S A V G
CARVS
Rv. PAXA - E - T E R N A
No Inv. MNHR 0 . 1 7 9 . ex B A R . ex coll. C . C . Orghidan. cYziguE
AUREUS
AURÉLIEN 14. AV. 4,63 g â 2 0 , 5 m m . J _

SISCIA Catt. R I C , V / 2 , C Y Z i g U E , 117. A; 2 8 2 - 2 8 5 . Κ
AUREUS Dr. I M P C M A V R C A R V S P F A V G
Rv. V I R T V S C A R I I N V I C T I A V G
7. AV. 5.43 g â 2 1 X 2 0 m m . _ I _ No Inv. IAB 1261/311, ex Moscova 2 5 3 .
Cat. R I C , V / 2 , S I S C I A 177. A; 2 7 0 - 2 7 5 .
Dr. I M P C A V R E L - I A N V S A V G
Rv. V I C T O R I A A V G
No Inv. MNHR 0 . 1 8 0 , ex BAR, ex coU. C . C . Orghidan.
51
www.mnir.ro
C A R IN
ANTIOCHE 2 3 . AV. 5,29 g â 2 0 m m . _ I _
AUREUS Cat. R I C , V / 2 , C Y Z i g U E . 590. A: 290.
Dr. MAXIMIANVS - A V G V S T V S
15. AV. 4,35 g â 2 0 m m . _I_ Rv. C O N S V L I I I - P P P R O C O S
Cat. R I C , V / 2 , A N T I O C H E , 2 0 3 var. A: 2 8 2 - 2 8 3 . SMA No Inv. IAB 1261/319, ex Moscova 3 0 6
Dr. I M P C M A V R C A R I N V S N O B C Obs. Les mêmes coins comme chez le no 24 d u
Rv. V I C T O R I A E - A V G G catalogue.
No Inv. IAB 1261/312, ex Moscova 2 9 9 .
24. AV. 5,26 g â 2 0 X 1 9 . 5 mm. _ I _
16. AV. 4.40 g à 2 1 X 2 0 m m . _I_ Cat. R I C , V / 2 , C Y Z i g U E , 590. A: 290.
Cat. R I C , V / 2 , A N T I O C H E , 2 0 3 var. A: 2 8 2 - 2 8 3 . SMA Dr. MAXIMIANVS - A V G V S T V S
Dr. I M P C M A V R C A R I N V S N O B C Rv. C O N S V L I I I - P P P R O C O S
Rv. V I C T O R - I A E - A V G G No Inv. MNHR 2557, ex IAB no 1261/315, ex Moscova.
No Inv. MNHR 0 . 1 8 5 , ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan. Obs. Les mêmes coins comme chez le no 2 3 d u
catalogue.
NVMERIEN
LYON ROME
AUREUS AUREUS
17. AV. 3,86 g â 19 mm. _ I _ 2 5 . AV. 4,94 g â 19 m m . _I_

Cat. - Inédit A: 2 8 3 - 284. C a t . R I C , V / 2 . R O M E , 489. A: 2 9 3 . PR
Dr. IMPNVMERIANVSAVG Dr. MAXIMIA - N V S P F A V G
Rv. V1CTOR1AAVGG Rv. H E R C V - L - I - V I C T O R I
No Inv. IAB 1261/313, ex Moscova 2 9 8 . No Inv. IAB 1261/320, ex Moscova 304.
Obs. Percé. Obs. Percé.
CARLN DIOCLÉTTEN
ROME ROME
AUREUS AUREUS
18. AV. 4,53 g â 1 9 X 1 8 , 5 m m . _ I _ 26. AV. 5.52 g ă 18,7X18 m m . _I_

Cat. R I C , V / 2 , R O M E , 2 2 6 . A: 2 8 3 . C a t . L u k a n c , p. 2 2 2 , 2 2 . A: 2 9 3 - 294. PROM
Dr. I M P C A R I N V S P F A V G Dr. D I O C L E T I A - N V S P F A V G
Rv. PMTRP - I P C O S P P Rv. I O V I C - O N S - E - R V A T A V G G
No Inv. MNHR 0 . 1 8 4 , ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan. No Inv. MNHR 2556, ex IAB no 1261/315.
Obs. Percé.
D I O C L E T I E N et M A X L M I E N
19. AV. 5.94 g â 2 1 X 2 0 m m . _ I _ TICINE
Cat. R I C , V / 2 , R O M E . 2 3 5 . A: 2 8 3 . M U L T L L P E D ' U N A U R E U S E T 1/4 ?
Dr. I M P C A R I N V S P F A V G
Rv. V I R T V - S A V G G 27. AV. 6,14 g à 18 m m . _ I _
No Inv. MNHR 0 . 1 8 6 , ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan. C a t . R I C , VI, T I C I N E , 6. A: 294.
Dr. D I O C L E T I A - N V S P F A V G
DIOCLÉTIEN Rv. MAXIMIA - N V S P F A V G
ANTIOCHE No Inv. IAB 1261/314, ex Moscova 301.
AUREUS Obs. Percé.
20. AV. 5,52 g ae 2 0 , 5 X 1 9 , 7 m m . _I_ DIOCLÉTIEN

Cat. R I C , V / 2 , A N T I O C H E , 316. A: 2 8 4 - 2 8 5 . SMA TREVES
Dr. I M P C G V A L D I O C L E T I A N V S P F A V G AUREUS
Rv. I O V I C O N S E R V - A T O R I A V G
No Înv. MNHR 0 . 1 8 7 , ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan. 28. AV. 5,10 g à 17,5 m m . _I_
Obs. Percé. Cat. R I C , VI, TRÊVES, 73. A: 2 9 5 - 305. TR
Dr. D I O C L E T 1 - A N V S A V G
ROME Rv. P I E T A S A V G G - E T - C A E S S N N
AUREUS No Inv. MNHR 0 . 1 8 8 , ex BAR. ex coll. C . C . Orghidan.
21. AV. 5,25 g â 2 2 , 5 m m . _ I _ A T E L I E R M I L I T A I R E PANNONIEN

Cat. R I C , V / 2 , R O M E , 141. A; 2 8 6 - 2 8 7 . AUREUS
Dr. I M P C C V A L D I O C L E T I A N V S P F A V G
Rv. I O V 1 C O N S E R - V A T O R I A V G G 29. AV. 4,16 g à 18 m m ._I_
No Inv. IAB 1261/316, ex Moscova 3 0 2 . Cat. Pink, p. 55; L u k a n c , p. 207, 14 - 15 A: 2 9 6 - 2 9 9 . B
Obs. Percé. Dr. D I O C L E T I - A N V S A V G
Rv. V I R T V S - MILITVM
MAXIMIEN No Inv. IAB 1261/317, ex Moscova 300.
CYZigUE Obs. Percé.
AUREUS
22. AV. 5,42 g â 2 0 X 1 9 , 5 m m . _I_

Cat. R I C , V / 2 , C Y Z i g U E , 603. A; 2 8 6 . SC
Dr. IMPCMAMAXIMIANVSAVG
Rv. C O N C O - R D I A - E M I L I T V M
No Inv. MNHR 0 . 1 8 9 , ex BAR. ex coll. C . C . Orghidan.
52
www.mnir.ro
C O N S T A N C E 1er MAXLMLN D A I A
ANTIOCHE ALEXANDRIE
AUREUS AUREUS
30. AV. 5.28 g â 19,5X19 m m . J _ 38. AV. 5.28 g â 19,5 m m . _I_

Cat. R I C , V I , A N T I O C H E , 2 4 . A: 2 9 9 - 302. "SMANZ* Cat. R I C , VI, A L E X A N D R I E , 159. A: 311 - 313. USMAX*
Dr. CONSTANŢI - V S N O B C A E S Dr. MAXIMI - N V S P F A V G
Rv. H E R C V L I - C O N S C A E S Rv. S O L E I N - V1CTO
No Inv. MNHR 0 . 1 9 1 . ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan. No Inv. IAB 1261/322, ex Moscova 312.
GALÈRE C O N S T A N T I N 1er
ALEXANDRIE TREVES
AUREUS MÉDAILLON D ' U N S O L I D U S E T 1/4 ?
31. AV. 5,31 g â 2 0 m m . _I_G 39. AV. 4 , 8 7 g à 2 4 . 5 X 1 9 m m . _ I _

Cat. - Inédit A: 3 0 5 - 306. ALE C a t . R I C , VII, TRÊVES, 2 3 , var. A: 3 1 3 - 3 1 5 .
Dr. MAXIMI - A N V S A V G Dr. C O N S T A N - T I N V S P F A V G
Rv. I O V I C O N - S E R V A T O R I Rv. R E S T I T V T O R L I B E R T A T I S
No Inv. IAB 1261/321, ex Moscova 307. No Inv. MNHR 0 . 1 9 9 , ex B A R , ex coll. C . C . Orghidan.
Obs. Percé.
NICOMÉDIE
M E D A L L I O N D ' U N A U R E U S A V E C BÉLIER SOLIDUS
32. AV. 5,44 g a 19,7X19,5 m m . _I_ 40. AV. 4,40 g à 19X18.7 m m . J _

Cat. R I C , VI, NICOMÉDIE, 3 3 . A; 3 0 5 - 306. SMN C a t . R I C . VII, TRÊVES, 2 7 . A: 3 1 3 - 315. PTR
Dr. MAXIMIA - N V S A V G V S T V S Dr. C O N S T A N T ! - N V S P F A V G
Rv. I O V I C O N S - E R V A T O R I N K Rv. VICTOROMNrVMGEhrrTVM
No Inv. MNHR O.190, ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan. No Inv. MNHR O. 2 0 1 , ex B A R , ex coll. C . C . Orghidan.
C O N S T A N T I N 1er NICOMÉDIE
NICOMÉDIE AUREUS
AUREUS
41. AV. 5,26 g à 19,5X18,5 m m . *_I_
33. AV. 5,30 g â 2 0 , 2 x 1 9 m m . J_NK C a t . R I C , VII,NICOMÉDIE, 5. A: 3 1 3 . SMN
Cat. R I C , VI, NICOMÉDIE, 4 2 . A: 3 0 6 - 307. S M N Dr. C O N S T A N - T I N V S P F A V G
Dr. CONSTANŢI - N V S C A E S A R Rv. V O T I S V - M V ^ S X / V I / C T O / R I A / A V G
Rv. M - A - R - Τ - I - PATRINK No Inv. MNHR O. 207, ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
No Inv. MNHR 0 . 1 9 5 , ex B A R , ex coll. C . C . Orghidan. TICINE

SOLIDUS
AUREUS
34. AV. 5,19 g â 18,7X18 m m . Z_I_ 42. AV. 5,47 g â 19,5 mm. _I_
Cat. R I C , VI. S E R D I C A , 2 0 . A: 3 0 6 - 307. S M . S D C a t . R I C , V H , T I C I N E , 2 7 . A: 3 1 5 . S M T
Dr. CONSTANŢI - N V S N O B C A E S Dr. C O N S T A N T ! - N V S P F A V G
Rv. P R I N C I P I I W - E N T V T I S Rv. F I D E S E X E R C I T V S
No Inv. MNHR 0 . 1 9 8 , ex B A R , ex coll. C . C . Orghidan.
No Inv. MNHR 0 . 1 9 2 , ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
TREVES
SOLIDUS ROME
4 3 . AV. 4.30 g â 18 m m . _I_
35. AV. 4,46 g â 17,5 m m . _I_ C a t . R I C , VI, p. 688. A: 315. PR
Cat. R I C , VI, TRÊVES, 8 1 1 . A: 3 1 0 - 3 1 3 . PTR Dr. C O N S T A N - T I N V S A V G
Dr. CONSTANŢI - N V S P F A V G Rv. V I C T O R I A E L A E T A E P R I N C P E R P V O T / X
Rv. G A V D I V M R E I P V P L I C A E No Inv. MNHR O. 2 0 4 , ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
No Inv. MNHR 2558, ex IAB, ex B A R .
SISCIA
36. AV. 4 . 4 5 g â 17,5X17 m m . _I_ MÉDAILLION U N I F A C E D E 3 / 4 S O L I D I ?
Cat. R I C , VI, TRÊVES, 8 1 4 . A: 3 1 0 - 3 1 3 . PTR
Dr. C O N S T A - T I N V S P F A V G 44. AV. 3,41 g A V / R V : 2 1 X 2 0 , 5 m m . _ I _
Rv. PRINCIPII - W - E N T V T I S Cat. T . Gerasimov, IAI, 1955, p. 5 8 3 A: 3 1 5 - 324.
No Inv. MNHR 0 . 1 9 7 , ex B A R , ex coll. C . C . Orghidan. Dr. D N C O N S T A N T I N V S M A X A V G
Rv. Anéplgraphe
L I C I N I V S 1er No Inv. MNHR O. 2 0 9 , ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
SISCIA Obs. Brisé.
AUREUS
SOLIDUS
37. AV. 5,37 g â 21 m m . _I_x
Cat. R I C , VI, S I S C I A , 2 1 2 . A: 311 - 313. SIS 45. AV. 4,50 g â 19,5X18,5 m m . _I_
Dr. LICINI - V S P F A V G Cat. R I C , VII, S I S C I A , 2 9 A: 3 1 7 . SIS
Rv. IOVICON - S E R V A T O R I Dr. C O N S T A N - T I N V S P F A V G
No Inv. IAB 1261/323, ex Moscova 3 0 9 . Rv. V I R T V S E X - E R - C I T V S G A L L
Obs. Percé. No Inv. MNHR O. 206, ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
53
www.mnir.ro
CRISPVS CONSTANCE Π
TREVES T H E S SALO NIQUE
SOLIDUS SOLIDUS
46. AV. 4,47 g â 19 m m . _I_ 53. AV. 4 , 3 7 g ă 19,5X19,2 m m . j _

Cat. R I C . VII. TRÊVES. 186. A: 3 1 7 . PTR Cat. R I C , VII, T H E S S A L O N I Q U E . 148. A: 326. S M T S
Dr. F L I V L C R I S - P V S N O B C A E S Dr. Anépigraphe
Rv. P - R - I - N - C - I . I - W E N T V T I S Rv. CONSTAN - T T V S C A E S A R
No Inv. MNHR O. 2 1 1 , ex BAR. ex coll. C . C . Orghidan. No Inv. MNHR O. 231, ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
C O N S T A N T I N 1er C O N S T A N T I N 1er
SIRMIUM CYZigUE
SOLIDUS MULTIPLE D E 2 SOLIDI
47. AV. 4,32 g â 2 0 X 1 9 , 5 m m . J_ 54. AV. 8,77 g â 2 7 X 2 6 , 5 m m . j _

Cat. R I C , VII, S I R M I U M , 20. A; 3 2 0 - 321. S I R M Cat. O. Iliescu, S C N , 6, 1975, p. 108, 2. A: 327. SMK
Dr. C O N S T A N T - I N V S P F A V G Dr. CONSTANTINVS - A V G
Rv. V I C T O R I A A V G G E T C A E S S N N V O T / X X Rv. S - E - N - A - Τ - V - S
No Inv. MNHR O. 205, ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
Obs. Percé. No Inv. MNHR O. 200, ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
Licmrvsπ SOLIDUS
NICOMÉDIE 55. AV. 4 , 4 2 g â 2 0 , 5 mm. _I_
AUREUS Cat. R I C . VII, C Y Z I Q U E , 75. A: 3 3 0 - 3 3 3 . S M K
Dr. CONSTANT! - N V S M A X A V G
48. AV. 5,30 g â 21 m m . _I_ Rv. CONSTAN - T I N V S A V G
Cat. R I C , VII,NICOMÉDIE, 4 2 . A: 321 - 322. S M N D No Inv. MNHR 0 . 1 9 3 , ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
Dr. D N V A L L I C L I C I N I V S N O B C
Rv. I O V 1 C O N S E R - V A T O R I C A E S / S I C . V . / S I C . X . NICOMÉDIE
No Inv. IAB 1261/324, ex Moscova 310. SOLIDUS
CONSTANTIN Π 56. AV. 4,48 g â 2 0 x 1 9 . 5 m m . _I_

TRÊVES C a t . R I C , VII, NlCOM«É«DIE, 165. A: 330. SMN
SOLIDUS Dr. CONSTANŢI - N V S M A X A V G
Rv. P I E T A S A V G V S T I N O S T R I
49. AV. 4,37 g à 2 0 X 1 9 , 5 m m . _ I _ No Inv. MNHR 0 . 1 9 6 . ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
Cat. R I C , VII, TRÊVES, 364. A: 3 2 2 - 3 2 3 .
Dr. F L C L C O N S T A N - TINVSrVNNC CONSTANCE Π
Rv. G A V D I V M R O - MANORVM SARMATIA THESSALONIQUE
No Inv. MNHR O. 219, ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan. SOLIDUS
NICOMÉDIE 57. AV. 4,50 g à 2 1 , 7 X 2 0 , 5 m m . _I_

Cat. R I C , VII, T H E S S A L O N I Q U E , 190. A: 3 3 2 - 3 3 3 . T S
50. AV. 4,41 g â 2 0 X 1 9 , 5 m m . _I_ Dr. F L I V L C O N S T A N T i V S N O B C
Cat. R I C , VII, NICOMÉDIE, 75. A: 3 2 4 - 3 2 5 . SMNM Rv. PRINCIPI - I W E - NTVTIS
Dr. C O N S T A N T I N V S I V N N O B C No Inv. MNHR O. 232, ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
Rv. PRINCIPI - I - V - V E N T V T I S
No Inv. MNHR O. 220. ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan. CONSTANTINOPLE
SOLIDUS
C O N S T A N T I N 1er
T H E S S A L O NIQUE 58. AV. 4,54 g à 21 mm. _ I _
FRACTION D E 9 SILigUAE Cat. R I C , VII, C O N S T A N T I N O P L E , 72 var. A: 3 3 3 . C O N S
Dr. F L r V L C O N S T A N T T V S N O B C
51. AV. 1,69 g â 16,5X16 m m . _I_ Rv. V I C T O R I A C O - N S T A N T I C A E S A R
Cat. R I C , VII, T H E S S A L O N I Q U E , 140. A: 325. T H E S No Inv. MNHR O. 237, ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
Dr. D N C O N S T A N T I N V S P F A V G
Rv. V I C T O R I A C O N S T A m i N I A V G V O T / X X C O N S T A N T I N 1er
No Inv. MNHR O. 210, ex BAR. ex coll. C . C . Orghidan. NICOMÉDIE
SOLIDUS
SISCIA
M U L T I P L E D E 1 1/2 S O L I D I 59. AV. 4,46 g â 21.5X21 mm. _ I _
Cat. R I C , VII, NICOMÉDIE, 175. A: 335. S M N C
52. AV. 6,79 g à 2 4 , 5 m m . _I_ Dr. Anépigraphe.
Cat. RIC,' VII, S I S C I A , 2 0 6 A: 3 2 6 - 327. SIS Rv. V I C T O R I A C O N S T A M I N I A V G V O T / X X X
Dr. Anépigraphe. No Inv. MNHR O. 2 0 3 , ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
Rv. G L O R I A C O N - STANTINIAVG
No Inv. IAB 1261/326, ex Moscova 3 1 3 . THESSALO NigUE
M U L T I P L E D ' U N S O L I D U S E T 1/4 ?
60. AV. 5.22 g œ 2 4 X 2 3 m m . _ I _

Cat. R I C , VII, T H E S S A L O N I Q U E . 2 0 6 . A: 335 .
Dr. CONSTANŢI - N V S M A X A V G
Rv. V O T I S / . / X X X X
54
www.mnir.ro
ANTIOCHE CONSTANCE Π
SOLIDUS NICOMÉDIE
SOLIDUS
61. AV. 4,46 g â 2 1 , 2 X 2 0 , 5 mm. -P-_I_LXXII
Cat. R I C , VII, A N T I O C H E , 100. A: 3 3 6 - 3 3 7 SMAN. 69. AV. 4,55 g â 2 1 , 5 X 2 0 , 5 m m . _I_
Dr. CONSTANŢI - N V S M A X A V G Cat. R I C , VIII, NICOMÉDIE, 31. A: 3 4 0 - 350. SMNE
Rv. V1CTOR1ACO - NSTANTIN1AVG Dr. F L I V L C O N S T A N - T T V S P E R P A V G
No Inv. MNHR O. 2 0 2 , ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan. Rv. G L O R I A R E I - P V B L I C A E V O T / X X / M V L T / X X X
No Inv. MNHR O. 224. ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
CONSTANCE Π
CONSTANTINOPLE THESSALONIQUE
M U L T I P L E D ' U N S O L I D U S E T 1/4 ?
70. AV. 4,36 g â 2 1 X 2 0 , 5 m m . _I_
62. AV. 4,95 g à 2 0 , 7 X 2 0 m m . _I_. Cat. RIC, VIII, T H E S S A L O N I Q U E , 63. A: 340 - 350. T E S
C a t RIC, VU, CONSTANTINOPLE, 105 var. A 3 3 6 - 3 3 7 CONS.. Dr. CONSTAHTTVS - A V G V S T V S
Dr. F L I V T X I O N S T A m T V S N O B C Rv. V I C T O R I A E D D N N A V G G V O T / X X / M V L T / X X X
Rv. Anépigraphe. No Inv. MNHR O. 235, ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
No Inv. MNHR O. 2 3 8 . ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
Obs. Percé. C O N S T A N T 1er
TREVES
C O N S T A N T 1er SOLIDUS
THESSALONIQUE
SOLIDUS 71. AV. 4,43 g â 2 3 X 2 2 , 5 m m . _I_
Cat. R I C , VIIL TRÊVES, 129. A: 347 - 348. TR
63. AV. 4 , 4 4 g ă 2 2 X 2 1 m m . _I_ Dr. C O N S T A N S - A V G V S T V S
Cat. R I C , VIII, T H E S S A L O N I Q U E , 8. A: 3 3 7 - 340. T S E Rv. V I C T O R I A E D D N N A V G G V O T / X / M V L T / X X
Dr. F L I V L C O N - S T A N S P F A V G No Inv. MNHR O. 2 1 5 , ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
Rv. GAVDIVMPOPVLIROMANI VOT/V/MVLT/X
No Inv. MNHR O. 2 1 2 . ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan. 72. AV. 4,39 g â 2 1 , 5 mm. _I_
C a t . R I C , VIII, TRÊVES, 129. A: 3 4 7 - 348. TR
TREVES Dr. C O N S T A N S - A V G V S T V S
SOLIDUS Rv. V I C T O R I A E D D N N A V G G V O T / X / M V L T / X X .
64. AV. 4,42 g se 2 1 , 5 X 2 1 m m . _I_
Cat. R I C . VIII, TRÊVES, 6. A: 3 3 7 - 340. T R SEMISSIS
Dr. F I J V L C O N S T A N S A V G
Rv. VICTOROMNI - V M G E m T V M 73. AV. 2,03 g â 17 mm. _I_
No Inv. MNHR O. 2 1 3 , ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan. C a t . R I C , VIII, TRÊVES, 140. A: 3 4 7 - 348. T R
Dr. C O N S T A N S - P F A V G
ANTIOCHE Rv. V I C T O R I A - D D N N A V G G
SOLIDUS No Inv. MNHR O. 218, ex BAR. ex coll. C . C . Orghidan.
65. AV. 4.51 g â 2 1 X 2 0 m m . *_1_LXX1I CONSTANCE Π

Cat. R I C , VIII, A N T I O C H E , 5. A: 3 3 7 - 347. SMAN. ANTIOCHE
Dr. C O N S T - A N S A V G SOLIDUS
Rv. V I C T O - RIAAVG
No Inv. MNHR O. 214, ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan. 74. AV. 4.38 g â 2 1 . 7 mm. _I_
Cat. R I C , V1IL A N T I O C H E , 80. A: 3 4 7 - 350. SMAZ
CONSTANCE Π Dr. F L I V L C O N S T A N - T T V S P E R P A V G
ANTIOCHE Rv. G L O R I A R E I - P V B L I C A E V O T / X X / M V L T / X X X
SOLIDUS No Inv. MNHR O. 223. ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
66. AV. 4,45 g â 2 2 , 5 X 2 1 , 7 m m . _I_ 75. AV. 4,34 g â 21 mm. _1_

Cat. R I C , VIII. A N T I O C H E . 17. A: 3 3 7 - 347. SMNAQ C a t . R I C , VIII, A N T I O C H E . 80. A: 3 4 7 - 355. .SMAN
Dr. CONSTAN - TTVSAVG Dr. F L I V L C O N S T A N - T T V S P E R P A V G
Rv. V 1 C T O R I A A V G V S T O R V M V O T / X X X Rv. G L O R I A R E I - P V B L I C A E V O T / X X / M V L T / X X X / .
No Inv. MNHR O. 233, ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan. No Inv. MNHR O. 226, ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
67. AV. 4,48 g â 2 1 X 2 0 m m . *_I_LXXII TRÊVES

Cat. R I C , VIII. A N T I O C H E , 4. A; 3 3 7 - 3 4 7 SMAN SOLIDUS
Dr. CONSTAN - TTVSAVG
Rv. V I C T O - RIAAVG 76. AV. 4,51 g à 2 2 , 5 mm. _I_
No Inv. MNHR O. 234. ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan. C a t . R I C , VIII, TRÊVES, 128. A: 3 4 7 - 348. TR
Dr. CONSTANT! - V S A V G V S T V S
C O N S T A N T 1er · Rv. V I C T O R I A E D D N N A V G G V O T / X X / M V L T / X X X
THESSALONIQUE No Inv. MNHR O. 2 3 6 ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
SOLIDUS
68. AV. 4,49 g â 21 m m . _I_

Cat. R I C , VIII, T H E S S A L O N I Q U E , 72. A; 3 4 0 - 350. T E S
Dr. C O N S T A N S - A V G V S T V S
Rv. V I C T O R I A E D D N N A V G G V O T / X / M V L T / X X
55
www.mnir.ro
MAGNENCE CONSTANCE GALLVS
TREVES NICOMÉDIE
SOLIDUS SOLIDUS
77. AV. 4,40 g â 2 2 X 2 1 , 7 ram. _I_ 84. AV. 4,07 g â 19,9X19,8 m m . J _

at. R I C . VIII, TRÊVES, 2 4 8 . A: 3 5 0 - 353. TR C a t . R I C , VIII, NICOMÉDIE. 75. A: 351 - 355. S M N S
Dr. I M P C A E M A G N - E N T i V S A V G Dr. D N F L C L C O N S T A N T T V S N O B C A E S
Rv. V I C T O R I A A V G L I B R O M A N O R Rv. G L O R I A - R E I - P V B L I C A E V O / T I S / V
No Inv. MNHR O. 2 4 4 ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan. No Inv. MNHR O. 2 4 6 ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
CONSTANCE Π CONSTANCE Π
ANTIOCHE ARLES-CONSTANTIA
SOLIDUS SOLIDUS
78. AV. 4,48 g à 21 mm. _I_ 8 5 . AV. 4,39 g â 2 0 , 5 m m . J _ ·

Cat. R I C , VIII, A N T I O C H E , 87. A: 351 - 3 5 5 . SMANA. Cat. R I C , VIII, A R L E S , 2 3 3 . A: 3 5 5 - 3 6 1 . KOSTAN
Dr. F L I V L C O N S T A N - T T V S P E R P A V G Dr. F L T V l ^ O N S T A N - T T V S P E R P A V G
Rv. . G L O R I A R E I - P V B L I C A E V O T / X X X / M V L T / X X X X Rv. G L O R I A - R E I - P V L I C A E V O T / X X X / M V L T / X X X X
No Inv. MNHR O. 221 ex BAR. ex coll. C . C . Orghidan. No Inv. MNHR 2 5 5 9 . ex IAB. ex BAR.
CONSTANCE GALLVS ROME

THESSALONIQUE SOLIDUS
SOLIDUS
86. AV. 4,45 g a 21,2X21 mm. J_
79. AV. 4,33 g â 2 1 . 7 mm. _I_ Cat. R I C . VIII, R O M E , 293. A: 3 5 5 - 3 5 7 . \RSMP/
Cat. RIC, VIII, T H E S S A L O N I Q U E , 149. A: 351 - 354. " T E S * Dr. F L I V L C O N S T - A > m V S P F A V G
Dr. DNCONSTANTI - V S N O B C A E S Rv. G L O R I A R E I - P V B L I C A E V O T / X X X / M V L T / X X X X
Rv. G L O R I A R E I - P V B L I C A E V O T / V / M V L T / X No Inv. MNHR O. 2 2 8 ex BAR. ex coll. C . C . Orghidan.
No Inv. MNHR O. 2 2 2 ex BAR. ex coll. C . C . Orghidan.
SIRMIUM
CONSTANCE Π SOLIDUS
SIRMIUM
SOLIDUS 87. AV. 4,49 g à 21 m m . _I_
C a t . R I C , VIII, S I R M I U M , 57. A: 3 5 5 - 3 6 1 . S I R M *
80. AV. 4,40 g a 21,5X20 m m . _I_ • Dr. F L I V L C O N S T A N - T T V S P E R P A V G
Cat. R I C . VIII. S I R M I U M . 1. A: 351 - 355. SIRM Rv. G L O R I A R E I - P V B L I C A E V O T / X X X V / M V L T / X X X X / .
Dr. F L I V L C O N S T A N - T T V S P E R P A V G No Inv. MNHR O. 2 2 9 ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
Rv. G L O R I A R E I - P V B L I C A E V O T / X X / M V L T / X X X
No Inv. MNHR O. 2 2 5 ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan. 88. AV. 4 , 4 3 g à 2 1 , 7 X 2 0 , 5 mm., _ J _
Cat. RIC.-VIII, S I R M I U M , 61. A: 3 5 5 - 361. BSIRM
NICOMÉDIE Dr. F L I V L C O N S T A N - T T V S P E R P A V G
SOLIDUS Rv. G L O R I A R E I - P V B L I C A E V O T / X X X V / M V L T / X X X X / .
No Inv. MNHR O. 2 3 0 ex B A R . ex coll. C . C . Orghidan.
81. AV. 4,18 g ă 2 1 , 5 X 2 1 m m . _I_
Cat. R I C . VIII. NICOMÉDIE, 74. A: 351 - 355. SMNE ANTIOCHE
Dr. F L I V L C O N S T A N - T T V S P E R P A V G M U L T I P L E de 5 S O L I D I
Rv. G L O R I A R E I - P V B L I C A E V O T / X X / M V L T / X X X
No Inv. MNHR O. 2 2 7 ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan. 89. AV. 21,78 g â 4 3 X 3 9 m m . __I_
C a t . R I C , VIII, A N T I O C H E , 157 var. A: 3 5 5 - 361. SMANT
CONSTANCE GALLVS Dr. F L I V L C O N S T A N - T T V S P E R P A V G
ANTIOCHE Rv. G L O R I A R O - MANORVM
SEMISSIS
No Inv. MNHR O. 2 3 9 ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
82. AV. 2,21 g â 17.5X17 m m . _I_
Cat. R I C . VTir, A N T I O C H E , 94. A: 351 - 354. SMAN SEMISSIS
Dr. DNCONSTANTI - V S N O B C A E S 90. AV. 2,27 g â 17 m m . _ J _
Rv. V I C T O R I A A V G V S T O R V M V O / T I S / V C a t . R I C , VIII, A N T I O C H E , 174. A: 3 5 5 - 361. SMAN
No Inv. MNHR O. 241 ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan. Dr. C O N S T A N - TTVSAVG
Obs. Jaunâtre. Rv. V I C T O R I A A V G V S T O R V M V O T / X X X X
DÉCENCE
TREVES THESSALONIQUE
SOLIDUS FRACTION D E 9 SILIQUAE
83. AV. 3,78 g à 2 2 m m . _I_ 91. AV. 1,57 g â 14,5 m m . _I_

Cat. R I C . VIII. TRÊVES, 2 7 8 . A: 351 - 3 5 3 . TR C a t RIC, VET, THESSALONIQUE, 199 var. A 355 - 361. T E S .
Dr. D N D E C E N T I - V S F O R T C A E S Dr. D N C O N S T A N - T T V S P F A V G
Rv. V I C T O R I A A V G L I B R O M A N O R Rv. V I C T O R I A E D N A V G V O T / X X X / M V L T / X X X X
No Inv. MNHR O. 2 4 5 ex BAR. ex coll. C . C . Orghidan. No Inv. MNHR O. 2 4 3 ex BAR. ex coll. C . C . Orghidan.
56
www.mnir.ro
Rv. V I R T V S E X E R C I - T V S R O M A N O R V M
JULIEN Π No Inv. MNHR 2560, ex IAB no 1261/332.
THESSALONIQUE
FRACTION D E 9 SILIQUAE SIRMIUM
95. AV. 4,39 g â 2 1 , 5 mm. J _
92. AV. 1,72 g â 14 m m . _I_ C a t . R I C , VIII, S I R M I U M , 94. A: 361 - 3 6 3 . "SIRMO
Cat. RIC, V m , T H E S S A L O N I Q U E , 200. A: 355 - 361. T E S Dr. F L C L I V L I A - N V S P P A V G
Dr. D N C L I V L I A N - V S N O B C A E S Rv. V I R T V S E X E R C I - T V S R O M A N O R V M
Rv. V1CIORXATVLIAN1NOBCAES V O T / V / M V L T / X No Inv. MNHR O. 2 4 7 ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
ANTIOCHE
CONSTANCE Π 96. AV. 3,82 g â 2 0 , 5 X 2 0 m m . J _
SIRMIUM C a t . R I C , VIII, A N T I O C H E , 195. A: 361 - 3 6 3 . ANTS
FRACTION D E 9 SILigUAE Dr. F L C L r V L I A - N V S P P A V G
Rv. V I R T V S E X E R C I - T V S R O M A N O R V M
93. AV. 1,58 g â 15X14 m m . _I_ No Inv. MNHR O. 2 4 8 ex BAR, ex coll. C . C . Orghidan.
Cat. R I C . VIII, S I R M I U M , 3 0 0 . A: 3 5 7 . S R M
Dr. CONSTANŢI - V S P F A V G JOVEEN
Rv. V I C T O R I A C O N S T A N T I A V G V O T / X X X X ANTIOCHE
No Inv. MNHR O. 2 4 2 ex B A R , ex coll. C . C . Orghidan. SOLIDUS
JULIEN Π 97. AV. 4.46 g â 2 1 , 3 mm. _I_

CONSTANTINOPLE C a t . R I C , IX, A N T I O C H E , 2 2 2 . A: 3 6 3 - 364. ANTE
SOLIDUS Dr. DNIOVIAN - V S P F A V G
Rv. S E C V R I T A - S R E I - P V B L I C A E V O T / V / M V L T / X
94. AV. 4,46 g à 2 2 m m . _I_ No Inv. MNHR O. 2 5 0 ex B A R , ex coll. C . C . O r g h i d a n .
C a t RIC, Vffl, CONSTANTINOPLE, 158. A 361 - 363 CONSP .
Dr. F L C L I V L I A - N V S P P A V G
D u point de vue chronologique, les pièces analysées peuvent se repartir en six grands
groupes , comme suit:
10
A) 253-268 B) 268-284 C) 284-305 D) 305-324 E) 324-337 F)337-364

Les monnaies d u lot étudié ont été frappées aux noms des empereurs suivants:
1. Gallien - 5 exemplaires.
2. Aurélien - 1 exemplaire.
3. Tétricus - 1 exemplaire.
. 4. Tacite - 2 exemplaires.
5. Probus - 4 exemplaires.
6. C a r u s - 1 exemplaire.
7. C a r i n e - 4 exemplaires.
8. Numérien -' 1 exemplaire.
9. Dioclétien - 6 exemplaires.
10. Maximien-Hercule - 5 exemplaires.
11. C o n s t a n c e 1er Chlore - 1 exemplaire.
12. Gallre - 2 exemplaire.
13. Maximine D a z a - 1 exemplaire.
14. C o n s t a n t i n 1er - 2 0 exemplaire, dont 12 frappés avant 324.
15. L l c l n i u s 1er - 1 exemplaire.
16. L i c i n i u s II - 1 exemplaire.
17. C o n s t a n t i n II - 2 exemplaires, dont u n frappé avant 324.
18. C r i s p u s - 1 exemplaire.
19. C o n s t a n c e II - 2 2 exemplaires, dont 4 frappées avant 3 3 7 .
20. C o n s t a n t - 7 exemplaires.
21. Magnence - 1 exemplaire.
22. Décence - 1 exemplaire.
2 3 . C o n s t a n c e G a l l u s - 3 exemplaires.
24. J u l i e n - 3 exemplaires, dont u n frappé avant 361.
25. J o v i e n - 1 exemplaire.
La série d'analyses porte polir la première fois sur des monnaies de Tétricus,
Numérien, Maximine Daza, Crispus, Constance Gallus, Julien et Jovien q u i n'avaient pas fait
l'objet d'une telle démarche auparavant". Pour les comparaisons générales nous avons utilisé les
données publiées dans le premier volume de la série CEB L'or monnayé, ainsi que les résultats
10
C e découpage chronologique, u n p e u différent de celui proposé par J . - P . C a l l u , C . Brenot, J . - N . B a r r a n d o n et J . Poirier,
"Aureus obryziacus", d a n s L'or monnayé, I, p. 8 7 - 8 8 , n o u s semble refléter mieux les conséquences de l a réforme qui a
consacré le solidus, a i n s i que l'évolution d u titre des émissions e n or entre 3 3 7 et 364.
" ibidem, p. 8 4 - 8 5 .
57
www.mnir.ro
concernant la composition des monnaies des empereurs "bretons" Carausius et Allectus de la
collection de la Bibliothèque Nationale de France publiés par Hélène Huvelin . 12
Les pièces analysées ont été frappées dans les ateliers suivants :
1. Alexandrie - 2 exemplaires.
2. Antioche - 17 exemplaires.
3. Arles (Constantla) - 1 exemplaire.
4. Atelier p a n n o n i e n (?) - 1 exemplaire.
5. Cologne - 1 exemplaire.
6. Constantinople - 3 exemplaires.
7. Cyzlque - 6 exemplaires.
8. Lyon - 1 exemplaire.
9. Milan - 1 exemplaire
10. Nlcomédie - 10 exemplaires.
11. Rome - 12 exemplaires.
12. S e r d i c a - 2 exemplaires.
13. S l r m i u m - 6 exemplaires.
14. S l s c i a - 6 exemplaires.
15. T h e s s a l o n i q u e - 10 exemplaires.
16. T i c i n u m - 4 exemplaires.
17. Trêves - 14 exemplaires.
C'est pour la première fois que l'on publie les résultats des analyses des monnaies en
or frappées dans l'atelier d'Alexandrie et par u n atelier provincial, de Pannonie, selon nous' , dont 3
la production n'a pas fait, antérieurment, l'objet des recherches . 14
Le lot des monnaies analysées comprend la plupart des dénominations frappées par
les ateliers impériaux pendant les années 253-364. 34 pièces sont des aurei, dont 17 datent de
253-284, 10 de 284-305 et 7 de 305-324. Il faut ajouter encore u n médaillon d'un aureus avec
bélière. Parmi les monnaies de Gallien étudiées par nous i l y a u n "binio" et u n multiple de quatre
aurei . Dans notre lot on compte également u n multiple d'un aureus et 1/4. Presque la moitié
15
des monnaies analysées - 45 exemplaires - sont des solidi, dont 9 frappés avant 324. Y sont
représentés aussi quelques multiples d u solidus, dont: une pièce de 4 1/2 solidi, une de 2 solidi,
une de 1 solidus et 1/2 et deux exemplaires d'un solidus et 1/4 ? . Selon nous u n médaillon 16
avec bélière, conservé dans u n état assez précaire, est l u i aussi u n solidus et 1/4.
L'identification de la dénomination d'une pièce uniface pesant 3,41 g, trop lourde
pour u n semissis, mais aussi trop légère pour être considérée comme u n solidus reste cependant
assez problématique. Le poids de 3,80 g d'un autre exemplaire, conservé dans la Musée de
Kazanlak (Bulgarie), semble montrer plutôt que notre monnaie appartiendrait à une émission
exceptionelle de 20 siliquae, dénomination utilisée aussi par Magnence' . D u lot analysé font 7
partie encore trois semisses et quatre fractions de 9 siliquae. Nos analyses offrent aussi pour la
12
H. Huvelin. Classement et chronologie du monnayage d'or de Carausius, d a n s RN, 2 7 , 1985, p. 114 - 117, n. 34 et nos 6
et 10.
13
C e s émissions qui reprennent le type des argentel frappées à S i s c i a et à Rome ont été considérées comme des imitations
barbares o u des faux par K. Pink, Die Golăprăgung des Diocletianus und seiner Mitregenten, d a n s NZ, 64, 1931, p. 5 5 et
par I. L u k a n c , Diocletianus der rômische Kaiser ans Dalmatien, Wetteren. 1991, p. 172, no 6 0 et p. 207, nos 14-15. Leur
style et leur technique sont nettement supérieurs a u x imitations barbares. L'analyse de l a composition de l'alliage nous
oblige également à rejeter l'idée que ces monnaies s o n t des faux modernes, c a r il est peu probable qu'un faussaire des
X V I I I e - X X e siècles ait p u utiliser pour produire de "nouveaux types" d'aurel u n métal avec u n titre tellement bas. donc
suspect dès le premier moment pour tout c o n n a i s s e u r . E n plus, la composition d u métal, très riche e n argent, cuivre,
plomb et étain ressemble plutôt à l'or natif qu'à la structure de l'alliage de n'Importe quelle monnaie en or européenne de
l'époque moderne, qui devrait normalement fournir la matière première des faussaires. L a concentration de ces pièces
d a n s les collections d'Autriche, de Hongrie et de R o u m a n i e semble indiquer qu'elles ont été frappées quelque part d a n s l a
zone d u D a n u b e Moyen, e n Pannonie, peut-être d a n s une officine militaire.
14
Voir J . - P . C a l l u , C . Brenot, J . - N . B a r r a n d o n et J . Poirier, op. c i t . p. 8 4 - 8 5 .
15
Pour u n e autre opinion s u r l a dénomination de quelques multiples voir J . P. C . Kent, R I C , VIII, p. 5 5 - 5 6 .
16
Pour l'identification de c e s dénominations nous avons suivi J . - P . C a l l u , PM, p. 4 3 3 - 4 3 5 , dont les c o n c l u s i o n s concernant
la Monnaie de Rome, ne s o n t pas a u s s i différentes des résultats obtenus par J . - M . Doyen, Les émissions d'or de Gallien à
Rome, Milan et Siscia (260-268): Métrologie et aspects quantitatifs, dans Rythmes de la production monétaire de l'Antiquité à
nos jours. Actes d u colloque international organisé à Paris d u 10 a u 12 j a n v i e r 1982 par la Monnaie de Paris, le Centre
National de la R e c h e r c h e Scientifique et d u Séminaire de numismatique Marcel Hoc de l'Université Catholique de Louvain.
éd. par G . D e p e y r o t T . H a c k e n s et G h . MOoucharte, Louvaln-la-Neuve, 1987 (1989), p. 2 9 3 - 2 9 6 , que l'affirme celui-ci.
17
Ce type monétaire a été publié pour l a première fois par T . Gerasimov Monnaie en or uniface de Constantin le Grand d a n s
IAI-Sofia, 2 0 , 1955, p. 5 8 3 (en bulgare) et reprise par B. Bozkova et B. Lllova, Médaillon uniface en or de Constantin 1er,
dans Studies on Settlement Life in Ancient Thrace - Proceedings of the Illrd Inemational Symposium "Cabyle", 17-21 May,
1993, Jambol, J a m b o l , 1994, p. 3 6 7 - 3 7 0 (en bulgare). L e s auteurs considéraient que cette émission a été frappée à S i s c i a
en 317. L'exemplaire conservé d a n s l a collection d u Musée d'Histoire de Kazanlăk, Bulgarie pèse 3,80 g, ce qui d'après
nous devrait correspondre à 1 /84e de livre.
58
www.mnir.ro
première fois des données s u r la composition de certaines émissions dès multiples des aurei et
des solidi, ainsi que sur les fractions d u solidus . 18
L E S ANALYSES
La structure ternaire de l'alliage des monnaies et la nécessité de mettre en évidence

leş éléments-traces: plomb (Pb), platine (Pt), étain (Sn) nous ont obligé de choisir la méthode
d'analyse des émissions de rayons X induites avec des particules chargées lourdes (PIXE) et celle
de émissions des rayons gamma induites par protons (PIGE)
PLXE
La méthode d'analyse qui utilise l'émission de rayons X induites par des particules
chargées lourdes énergiques -protons, particules a, ions lourds- (nous utiliserons la notation
PIXE = "Particle Induced X-ray Emission") est connue comme une méthode sensible pour la
détermination des traces, mais elle peut être utilisée aussi dans l'analyse de la composition des
éléments majoritaires pour échantillons épais dans lesquels le faisceau est stoppé. Dans ce cas,
19
la sensibilité est plus faible que pour les échantillons minces, à cause d u fond plus élevé produit
par la radiation de frainage des électrons secondaires mais suffisante pour la détermination de la
composition des éléments majoritaires. La méthode permet uniquement l'analyse de la couche
superficielle de l'échantillon. La méthode d'analyse élémentaire est une méthode qui ne peut pas
endommager l'échantillon, et donc la méthode PIXE est recommandée pour les objets antiques ou
artistiques de valeur spéciale.
Dans ce travail, on a appliqué cette méthode pour l'analyse des éléments majoritaires
des alliages antiques (monnaies) d'or. Pour obtenir la concentration de l'élément détecté (Au, Ag,
Cu et Fe) on a irradié l'échantillon avec u n faisceau de protons de 5 MeV et on a déterminé le
rapport des intensités des lignes X, qui sont comparés avec les valeurs calculées qui décrivent le
processus d'excitation et d'atténuation des rayons X dans l'échantillon. Par conséquent, nous
n'avons pas utilisé les standards, mais on utilise des données connues dans la littérature
(puissance de stoppage des protons , sections efficace de production des rayons X , les
20 21
coefficients d'atténuation des rayons X , ainsi que des valeurs spécifiques de notre montage
22
expérimental (l'efficacité d u détecteur des rayons X, l'épaisseur de l'absorbant etc.).

Les expériences ont été effectuées à l'accélérateur Van de Graaf de l'Institut de
Physique et Ingénierie Nucléaire de Bucarest. Le faisceau de protons de 5 MeV est envoyé vers
une chambre d'aluminium dans laquelle se trouve la cible. L'angle entre la direction d u faisceau
et la surface de la cible est de 45 deg (Fig. 1).
Les radiations X émises par les éléments de la cible sont mesurées avec u n détecteur
semiconducteur de Ge, avec une résolution énergétiques de 180 eV à 5,9 keV. L'efficacité relative
d u détecteur de rayon X a été déterminé par calcul, en connaissant les caractéristiques d u
détecteur. On a utilisé une chaîne spectrométrique standard, et les spectres ont été enregistrés
avec u n ordinateur PDP. La présence des éléments de l'échantillon est mise en évidence par la
présence dans le spectre X des lignes Xj^ d u Cu, Ag et Fe, et X l de l'Au. Les limites de détection
des éléments analysées sont meilleures que 0 , 1 % . Pour détenniner les concentrations on a utilisé
l'intensité des lignes les plus intenses, Χ Ka de l'Ag, Cu et Fe et X Lj de l'Au, obtenues par fit avec
des gaussiennes et la substraction d u fond correspondant.
On a calculé les concentrations avec u n logiciel qui additionne les intensités X
provenant de différentes profondeurs χ de la cible, en tenant compte de: (i) la perte d'énergie qui
détermine l'énergie E(x) des protons à la profondeur x; (ii) le rendement de production des rayons
X qui correspond à l'énergie E(x) des protons; (iii) l'atténuation dans l'échantillon des rayons X
émises. Pour ce faire, la cible a été divisée en couches minces de 0,1 mg/cm^; pour une
épaisseur plus faible le résultat ne s'améliore pas. L'intégration est arrêtée quand la contribution
de la dernière couche considérée est plus faible que 0 . 0 1 % pour tous les rendements considérés.
La puissance de stoppage d u proton ainsi que l'atténuation des rayons X dépend de la
Voir J . - P . C a l l u . C . Brenot, J . - N . B a r r a n d o n et J . Poirier, op. cit. p. 8 4 - 8 5 .

K. G. Bauer, 9. Fazly, F . M a y e r - K u c k u k , M. Mommsen, P. S h u r k e s , Nuclear Instruments and Methods 148, 1978. p. 407.
H. H. Andersen, J . F . Zlegler, Hydrogen Stopping Powers andRangers in AR Elements, New York, 1977.
D. D. Cohen, M. Harrigan, Atomic Data and Nuclear Data Tables 33, 1985. p. 2 5 5 .
W. J . Veigele, Atomic Data5, 1973, p. 5 1 .
59
www.mnir.ro
composition de l'échantillon. Ainsi, on a choisi une procédure de calcul itérative, qui a convergé
après 4 itérations (pour les échantillons'analysés).
La contribution principale à l'intensité des rayons X mesurés est donnée par les
profondeurs faibles de l'échantillon, elle décroît rapidement avec la profondeur. En effet, l'énergie
d u projectile devient plus faible, ainsi que le rendement X. Deuxième manque, l'atténuation des
rayons X dans la cible devient plus importante. Par exemple, en temps que le parcours des
protons dans la cible est d'environ 60 m m l'épaisseur maximale de l'échantillon qui contribue est
d'environ 11,4 m m pour A u , 17,4 pour Ag ; 9,1 pour C u et Fe, qui correspondent à une énergie
rémanente d u projectile d'environ 2,4 MeV. Les profondeurs moyennes de provenance des rayons
X sont plus faibles: d'environ 4,5 m m pour l'Au, 8 m m pour Ag et 4 m m pour Cu. La précision de
la méthode PIXE utilisée en ce travail dépend fortement de la qualité des paramètres utilisés en
calcul (perte d'énergie d u projectile, sections efficace de production des rayons X, coefficients
d'atténuation des rayons X, efficacité relative d u détecteur etc.). Toutefois, une source
supplémentaire d'erreurs est donnée par les irrégularités de la surface de la cible dans la zone
d'interaction avec le faisceau; l'erreur peut être diminuée en choisissant avec soie la zone
d'irradiation de la cible. Donc, en temps que l'erreur de détermination de la concentration de
l'élément majoritaire (Au) est faible, pour les éléments de concentration plus faible l'erreur peut
augmenter.
PIGE
L'analyse des éléments traces d'intérêt (plomb, platine, fer et étain) a été effectué par
activation protonique et par émission des rayons gamma induites par des protons (PIGE). Le
faisceau de protons a été fourni par l'accélérateur Tandem van de Graaf de l'Institut Physique et
Ingénierie Nucléaire de Bucarest. Les rayons gamma ont été mesurés avec u n détecteur de type
Ge(Hp) avec une résolution énergétique de 2 keV dans la rayure de 1332 keV de ^ C o . u
Dans une première étape, les monnaies ont été irradiées sous vide environ 90
minutes avec des protons de 13 MeV à u n courent d'environ 200 nA. Avant de toucher la
monnaie, le faisceau traverse deux feuilles minces, la première,.de plomb de 30 m m épaisseur et
la seconde d'aluminium de 7 m m épaisseur. La feuille de plomb sert à la détermination de flux
intégrale des protons. La feuille d'aluminium prévient la contamination de la monnaie avec des
atomes de plomb pulvérisés par le faisceau de protons. A cause des deux feuilles, l'énergie des
protons diminue et à l'entrée dans la monnaie elle est 12.1 MeV. A cette énergie protonique la
profondeur de la région investiguée est d'environ 225 m m . L'énergie suffit pour induire des
réactions nucléaires sur les éléments traces. Parmi les réactions la plus probable est:
2 X(p,ny)z*ji; donc on obtient des noyaux radioactifs, dont l'identité peut être établie à partir
des rayons gamma émis . Les concentrations des éléments dans les monnaies sont directement
23
liées aux intensités de ces rayons. Pour évaluer les concentrations, des mesures sur des étalons
ont été effectuées dans les conditions expérimentales identiques. De cette façon, le rapport entre
les intensités de rayons gamma dans la monnaie et l'étalon, avec une correction impliquant le
parcours des protons , donne la concentration désirée. Pour cette correction on a considéré
24
seulement la partie d u parcours pour laquelle l'énergie d u proton est au-dessus d u seuil de
réaction, pour la pouvoir induire. Les valeurs des seuils de réaction et des parcours ont été
déterminées avec les tables de masse de Wapstra et A u d i , respectivement, les tables de 25
Northcliffe et Schilling . 26
Dans la seconde étape des analyses on a renoncé aux feuilles de plomb et

d'aluminium, car elles limitent les courants de protons: les feuilles ne peuvent pas évacuer
qu'une quantité limitée de la chaleur dépositée par les protons, donc les courants ne peuvent pas
dépasser 200 nA, pour éviter l'apparition de la fente et des perforations locales des feuilles et par
cela la contamination de la monnaie. Dans l'absence de l'information de flux intégrale protonique
(fournit par la feuille de plomb) on peut évaluer les rapports entre les concentrations des divers
éléments et celle d'un élément majoritaire (par exemple, l'or). Les valeurs absolues des
concentrations sont obtenues en imposant que la somme de toutes les concentrations donne
100%. L'absence de feuille de plomb et d'aluminium a permis l'augmentation d u courant des
U. Reus, W. Westmeier, Atomic Data and Nuclear Data Tables, 29, 1983, p . l .
C. Morrison, C . Brenot, J . B a r r a n d o n , J . C a l l u , J . Poirier, R. Halleux, op.cit.
A. Wapstra, G. Audi, Nuclear Physics A 432, 1985, p . l .
L. C . Northcliffe, R. F . Schilling. Nuclear Data Tables, A7, 1970, p. 2 3 3
60
www.mnir.ro
protons jusqu'à environ 650 nA, avec une augmentation correspondante des intensités des
rayons gamma. Pour pouvoir utiliser les résultats des mesures sur les étalons, on a descendu les
énergies des protons à 12.1 MeV. On doit mentionner que dans cette version, les mesures
d'activation protonique et PIGE éliminent l'impurification accidentelle des monnaies avec du
plomb, l ' u n des éléments trace à mesurer.
Pour de différentes raisons, nous n'avons pas eu la possibilité de mesurer la
concentration des éléments majoritaires par la méthode PIGE que pour 75 exemplaires, et par la
méthode PIXE pour 95 exemplaires. U n total de 75 monnaies ont été analysées par les deux
procédés, ce qui a démontré que les résultats sont tellement proches, inscrits dans une marge
d'environ 1,5 % absolus, qu'ils sont parfaitement comparables.
Pour mettre en évidence les données des mesures par la méthode PIXE, nous
utiliserons la marque (*), (**) pour celles obtenues par la méthode PIGE, et (***) pour les valeurs
des résultats obtenus par des mesures PIGE+PIXE.
Nous avons recueilli d'une façon systématique les données concernant l'or, l'argent, le
cuivre, le plomb, la platine et l'étain. Les analyses PIGE et, dans une certaine mesure, celles
réalisées par la méthode PIXE, ont indiqué toujours la présence d u fer. Selon nous la présence de
cet élément dans l'alliage des monnaies en or pourrait représenter soit des traces laissées par les
coins utilisés pour leur frappe, soit de la matière céramique riche en fer, provenant des creusets,
soit des réverbérations produites par la collision entre les particules chargées et les installations
d u laboratoire. On a dépisté également des traces de calcium au cours des analyses PIGE, qui
représentent des traces des matières utilisées pour l'affinage de l'or par la méthode de la
coupellation.
La méthode PIGE peut être utilisée pour déterminer la présence de l'osmium (Os), de
l'iridium (Ir), d u ruthénium (Ru) et d u palladium (Pd), mais les mesures ont prouvé que ces
éléments sont absents, o u qu'ils sont présents dans des concentrations inférieures à 10 ppm, le
seuil de sensibilité d u procédé dans notre cas.
L a composition des monnaies romaines de 253 à 364
No. Au%o Ag%o Cu%o Pb Pt

Cat. ppm ppm
1. 923,6 74,8 1.11 21.6 16,8
2. 914,4 83,6 1,46 45 25
3. 902,6 80,7 16,7 195 55,2
4. 943 54,3 2,37 10,8 12,7
5. 935,4 56,5 8,1 81,1 58,2
6. 993,7 4,7 1.25 11,1 13
7. 914,1 84,5 1,21 12 9.1
8. 984,4 14.5 0,97 7,3 11,2
9. 953,5 45.2 1.06 2,4 14,8
10. 988,3 9,5 2,2 50,4 107
11. 994,2 4.3 1.4 196 136
12. 973,7 25 1,01 11.6 15,4
13. 966,5 29,5 4,1 119 71.8
14. 992,5 6,9 0.19 4,8 16,8
15. 997 2,5 0.01 3.8 26
16. 992.4 6 1.6 72,1 0
17. 989 10,5 0,15 13.3 17.4
18. 983.6 13,7 2,7 92 0
19. 993,6 5,4 0,78 106 88,9
20. 990,5 8.8 0,38 5.4 14,4
21. 967,8 28,6 3,3 21,9 14,4
22. 995,3 4,1 0,6 28,4 58,9
23. 967,1 30.2 2,7 146 53
24. 938,6 12,4 49 49.5 75,7
25. 987 11.6 1,5 55.5 77,2
26. 998,8 0,7 0,46 35.8 50,2
27. 967,8 28,6 3,3 21.9 14.4
28. 988,5 10,5 1 20 50
61
www.mnir.ro
29. 684,1 136 179,9 185 57,3
30. 994,4 5,2 0,09 1.7 13.8
31. 991,6 6,3 2,1 89 77
32. 992,3 6,5 1.2 39,8 79,7
33. 998,3 1,2 0,1 16,14 0
34. 994,2 4,7 0,5 19,22 6,59
35. 994,2 4,9 0,3 0 5,26
36. 993,8 5 0,5 10,76 5,26
37. 995 4.6 1.3 3,9 15,8
38. 987,6 11,1 1.4 - 144
39. 961,9 34.9 2,6 52,92 10,35
40. 996,4 2,9 0,1 5,76 8,29
41. 980,3 17,6 2,1 61,5 48,9
42. 979 17,8 3,2 46.8 102
43. 996,1 3,4 0,1 12,83 6,04
44. 937,6 53,5 8.9 34,4 139
45. 988,7 10,2 0,6 13,06 5,75
46. 998,9 0,5 0,3 0 0
47. 989,4 9,5 0,5 22 6,59
48. 985,4 14,2 0,13 4,8 16,1
49. 988,7 10,4 0,3 15,25 6,38
50. 985.4 13,7 0,6 27,07 5,62
51. 984,6 13,6 1.3 26,03 0
52. 986,8 12,7 0,18 3,4 16,2
53. 988,4 10,5 0,5 23,37 12,61
54. 996,4 2.9 0,67 69 55,8
55. 997,5 0,2 0,1 8,84 27,61
56. 989,2 9,6 0,7 38,48 5,43
57. 995,5 3,9 0,1 25,63 7,19
58. 999,2 - 0.4 0,2 6,58 10
59. 982 16,8 0,7 28,92 6,04
60. 988,1 10,8 0,6 12,34 0
61. 986 12,9 0,6 28,73 9,37
62. 974,6 * 23,9 1,1 20,75 18,56
63. 975,1 24,1 0,4 28.64 5
64. 974,4 24,1 0,9 28,3 5,92
65. 973,3 25,7 0,8 89,41 6,84
66. 980,1 17,8 1,6 40,03 8,22
67. 981,6 17,1 0,8 23,67 9.18
68. 980,5 19 1 4,32 17,3
69. 975,9 22,4 1,3 22.16 7,77
70. 976 23 0,1 14,12 30,43
71. 980,5 18,5 0,4 18,2 9,5
72. 937,2 61,1 1,2 9,5 22,24
73. 978,5 19,8 0,9 34,59 5,87
74. 979,7 19,1 0,8 30,83 7,71
75. 952,4 46,8 0,4 43,35 10,66
76. 981,9 16,7 0,8 22,49 9
77. 968,2 30,4 0,8 38,84 13,84
78. 901.4 91,1 7,2 5.17 5,31
79. 976,1 22,8 0,6 35,05 10,89
80. 975,5 23,1 0,8 43.83 11,16
81. 972,8 25.8 0,8 50.57 11,05
82. 961,5 36,6 1,4 41,62 12,51
83. 974,5 24,4 0.7 27,41 14,56
84. 972,2 26,3 0.8 12,73 16,39
85. 955,2 42,6 1,5 78,29 13,45
62
www.mnir.ro
86. 974,6 23,8 1 33,26 11.35
87. 968,9 29 1.5 58,13 9.4
88. 952,3 44,9 2,2 17,19 9,66
89. 973,2 25,5 0,9 21,08 16,13
90. 970.5 27,9 1 85,86 14
91. 964.7 34,1 0,6 40,29 28,02
92. 984 15,2 0,2 14,46 22,27
93. 975.2 23 1,3 29,71 15,08
94. 972.9 25,3 1,2 37,37 15,01
95. 927.6 71.4 0,5 8,37 13,32
96. 965.4 33 1 25,47 23,2
97. 952.4 45.6 15 60,05 25,66
POLITIQUE E T TECHNOLOGIE
A) Pour la période 253-268 nous avons analysé cinq monnaies, dont:

Rome [4 ex.], et Milan [1 ex.] (Nos 1-5). Deux exemplaires provenant de Rome ont été
frappés avant 259.
Les pièces présentent les concentrations moyennes suivantes (moyenne arithmétique
= x-, notée avec B pour les résultats de nos analyses et avec x-P+B pour les données réunies des
recherches menées séparément par les équipes française et roumaine). Parfois comme effet des
arrondis, la valeur de x-, dépasse de peu 1000.
Le matériel concernant cette période a été divisé en deux groupes:

1. 253-260:
x-BAu: 9 3 9 %o (*) [1 ex.| et 9 2 4 %o (··) |1 ex.]

x-BAg: 5 3 %o (*) |1 ex.] et 7 5 %o (*·) [1 ex.] x - B A u : 9 4 2 %o (·) [4 ex.] et 9 2 9 %o (**) [2 ex.l
x-BCu: 9 %o (*) I l ex.] et 1 %o (") |1 ex.] x-BAg: 4 9 %o (·) [4 ex.) et 6 9 %o (·*) [2 ex.]
x-BPb: 2 2 ppm (*·) [1 ex.] x - B C u : 10 %o (*) [4 ex.| et 2 %o (") [2 ex.]
x-BPt: 16 ppm (**) [1 ex.] x-BPb: 8 3 ppm (**) [4 ex.]
x-BSn: 0,00 ppm (**) [1 ex.] x-BPt: 3 8 ppm (**) [4 ex.|
x - B S n : 17 ppm (**) [4 ex.]
2. 2 6 0 - 2 6 8 :
Nous éstimons utile, pour avoir une image plus claire sur la représentativité de ces
données de mentionner aussi pour chaque période les résultats obtenus sur u n lot étalon, qui
réunit la totalité des données sur les monnaies' en or analysées jusqu'à présent. Pour la période
253-268, nous disposons des informations concernant 27 pièces, dont 13 sont frappées avant
260.
Elles proviennent des ateliers suivants:
Rome [21], Cologne [2], Milan [2], Viminacium [1], Samosate [1], dont avant 260:
Rome [9], Cologne [2], Viminacium [1] et Samosate [1].
1. 2 5 3 - 2 6 0 : x-P+BCu: 19 %o (·*) (13 ex.]

x-P+BPb: 91 ppm (•·) (13 ex.]
x-P+BAu: 9 1 6 %o (··) 113 ex.] x-P+BPt: 3 4 ppm (··) [13 ex.]
x-P+BAg: 6 6 %o (··) 113 ex.] x-P+BSn: - ppm (··) [- ex.]
En fait, on remarque des divergences assez grandes entre les titres des émissions en
or de l'atelier de Rome et ceux des hôtels monétaires provinciaux, situation qui semble valable
aussi pour les étalons pondéraux utilisés. Les analyses sur la composition de antoniniani
indiquent les mêmes tendances , mais malheureusement, les données accessibles à l'heure
27
actuelle ne nous permettent pas d'établir des corrélations entre l'évolution de l'altération d u
monnayage en or et celle d u monnayage en argent.
27
Cette situation semble se refléter a u s s i d a n s le domaine de l a métrologie, voir J . - P . C a l l u , PM, p. 4 3 2 - 4 3 3 et J . - M . Doyen,
op. c i t , p. 2 9 3 - 2 9 6 . Pour les titres des antoniniani de Rome et des ateliers provinciaux voir C a t h y E . King, The Alloy Content
ofthe Antoninianus, A. D. 253-268, d a n s Proceedings of the lOthCLNëd. I. A. Carradlce, Londres, I, p. 2 8 9 - 2 9 2 .
63
www.mnir.ro
2. 2 6 0 - 2 6 8 :
Rome:
Rome:
x-P+BAu: 8 9 8 %o (·*) [9 ex.]
x-P+BAg: 78 %o (*·) [9 ex.] x-P+BAu: 8 6 8 %o (··) [12 ex.]
x-P+BCu: 2 2 %o (*·) [9 ex.] x-P+BAg: 117 %o (**) [12 ex.]
x-P+BPb: 57 ppm (*·) [9 ex.] x-P+BCu: 14 %o (··) [12 ex.]
x-P+BPt: 3 5 ppm (··) [9 ex.] x-P+BPb: 2 0 0 ppm (··) [12 ex.]
x-P+BSn: - ppm (*·) |- ex.] x-P+BPt: 3 5 ppm (") [12 ex.]
m T S n : - ppm (**) [- ex.]
Autres ateliers:
Autres ateliers (Milan):
x-P+BAu: 9 5 4 %o (·*) [4 ex.]
x-P+BAg: 4 0 %o (*·) |4 ex.] x-P+BAu: 9 3 5 %o (···) [2 ex.]
x - P + B C u : 6 %o (**) |4 ex.| x-P+BAg: 5 5 %o ("*) [2 ex.]
x-P+BPb: 147 ppm (··) [4 ex.] x - P + B C u : 10 %o (*·*) [2 ex.]
x-P+BPt: 3 5 ppm (") |4 ex.] x-P+BPb: 161 ppm (") [1 ex.]
x - P + B S n : - ppm (··) |- ex.] x-P+BPt: 3 8 ppm (··) [1 ex.]
x - P + B S n : - ppm (··) [- ex.]
B) Pour la période 268-284 l'équipe de Bucarest a analysé 14 monnaies, dont:

Rome [3], T i c i n u m [21, Siscia [2], Antioche [2], Cologne [1], Lyon [1], Serdica [1] et
Cyzique [1] (Nos 6-18).
x - B A u : 9 7 8 %o (·) [14 ex.] et 9 7 5 %o (*·) [8 ex.]

x-BAg: 18 %o (*) [14 ex.] et 2 4 %o (") [8 ex.]
x - B C u : 5 %o (•) [14 ex.] et 1 %o (") [8 ex.]
x-BPb: 5 0 ppm (*•) [14 ex.]
x-BPt: 3 8 ppm (**) [12 ex.]
x - B S n : 11 ppm (··) [14 ex.]
Le lot étalon des monnaies d'or frappées entre 268-284 comprend 26 exemplaires
analysés, ayant l'origine suivante:
Rome [6], Siscia [4], Lyon [3], Ticinum [3], Antioche [3], Milan [2], Serdica [2], Cyzique
[2] et Cologne [1].
x-P+BAu: 9 7 3 %o (***) [26 ex.|

x-P+BAg: 2 3 %o (···) [26 ex.]
x - P + B C u : 3 %o ("*) [26 ex.]
x-P+BPb: 7 0 ppm (**) [21 ex.]
x-P+BPt: 41 ppm (") (19 ex.]
x - P + B S n : - ppm (**) [- ex.]
Les différences entre les étalons des émissions d'or de Rome et ceux des ateliers
provinciaux, a u moins pendant la période 268 - 274 nous obligent de présenter aussi les
28
moyennes de la concentration en or par ateliers. Les résultats semblent indiquer le début d'un
changement sensible dans les tendances observées auparavant, quand les produits des ateliers
provinciaux ont eu, généralement, u n titre supérieur aux émissions de Rome.
Rome:
x-P+BAu: 9 8 4 %o (···) [6 ex.|
Autres ateliers:
x-P+BAu: 9 7 0 %o (***) [20 ex.]
C) Pour la période 284-305 nous avons analysé 11 monnaies, dont:

Rome [3], Cyzique [3], Antioche [2], Trêves (1), Ticinum [1] et l'atelier pannonien (?) [1] (Nos
19 - 30)..
x - B A u : 9 8 4 %o (·) [10 ex.] et 9 8 0 %o (··) |4 ex.] 29
x-BAg: 10 %o (·) [10 ex.| et 18 %o (") [4 ex.]

x - B C u : 6 %o (·) [10 ex.| et 2 %o (··) [4 ex.]
Voir les données présentées par S . Estlot. Ripostiglio délia Venèra Nuovo catalogo ûlustrato. éd. p a r J . - B . Glard, Ile, 1,
Rome, 1995, p. 127.
29
Cette valeur a été obtenue s a n s tenir compte de l a pièce atypique frappée d a n s l'atelier p a n n o n i e n (?). L e s moyennes des
concentrations d u lot de l a période 2 8 4 - 3 0 5 y compris cette pièce avec des traits très différents sont: x - A u : 9 5 7 %o (*) [11
ex.], Ag: 21 %o (*) [11 ex.], C u : 2 2 %o (·) [11 ex.], Pb 41 %o (**) [11 ex.], S n : 3 5 %o (") [11 ex.].
64
www.mnir.ro
x-BPb: 2 6 ppm (*·) [10 ex.|
x-BPt: 42 ppm (·*) [11 ex.|
x - B S n : 14 ppm (·*) [10 ex.)
Le lot étalon comprend 21 monnaies de la période 284-305 analysées, avec la

composition suivante:
Cyzique [4], Rome [3], Londres [3], Trêves [2], T i c i n u m [2], Aquilée [2], Antioche [2],
Rotomagus-Rouen (?) [1], atelier pannonien [1] et Nicomédie [1].
x-P+BAu: 9 7 9 %o (···) [20 ex.] 30
x-P+BAg: 16 %o (**) (20 ex.]

x - P + B C u : 4 %o (··) [ 14 ex.] et 6 %o (···) [20 ex.|
x-P+BPb: 51 ppm |18 ex.|
x-P+BPt: 4 2 ppm (") [18 ex.]
x - P + B S n : - ppm (··) [- ex.]
D) Pour la période 305-324 le lot analysé à Bucarest compte 19 monnaies, dont:

Trêves [6], Nicomédie [4], Siscia [3], Alexandrie [2], Rome (1), T i c i n u m [1], Sirmium [1]
et Serdica [1] (Nos 31-49).
x - B A u : 9 8 4 %o (·) 119 ex.] et 991 %o (**) 113 ex.]

x-BAg: 11 %o (·) |19 ex.] et 8 %o (*·) [13 ex.]
x - B C u : 2 %o (*) ]19 ex.] et 1 %o (**) [13 ex.]
x-BPb: 2 8 ppm (·*) [16 ex.]
x-BPt: 4 0 ppm (*·) [17 ex.]
x - B S n : 14 ppm (**) [14 ex.]
Le lot étalon pour la période 305-324 comprend 27 monnaies, dont:

Nicomédie [8], Trêves [7], Siscia [3], T i c i n u m |2J, Alexandrie [2], Rome [1], Sirmium
[1], Serdica [1], Thessalonique |1] et Antioche [1].
x-P+BAu: 9 8 8 %o (··) [21 ex.] et 9 8 6 %o (*··) [27 ex.]

x-P+BAg: 11 %o (**) [21 ex.] et 13 %o (···) [27 ex.)
x - P + B C u : 1 %o (**) [21 ex.] et 1 %o (·*·) [27 ex.]
x-P+BPb: 15 ppm (") [22 ex.]
x-P+BPt: 4 2 ppm (··) |24 ex.]
x-P+BSn: - ppm (··) |- ex.]
E) Pour la période 324-337 nous avons analysé 13 monnaies, dont:

Thessalonique [4], Nicomédie [3], Constantinople [2], Cyzique [2], Siscia [1] et
Antioche [1] (Nos 50-62).
x-BAu: 9 8 4 %o (·) [12 ex.] et 9 8 9 %o (") |12 ex.]

x-BAg: 14 %o (·) [12 ex.] et 11 %o (··) [12 ex.]
x-BCu: 2 %o (*) [12 ex.] et 1 %o (·*) [12 ex.]
x-BPb: 2 5 ppm (") [13 ex.]
x-BPt: 16 ppm (**) [11 ex.]
x-BSn: 14 ppm (") [9 ex.]
Le lot étalon pour la période 324-337 réunit 17 monnaies, dont:

Thessalonique [5), Nicomédie [4], Constantinople |2], Cyzique [2], Antioche [2], Trêves
[1] et Siscia [1].
x-P+BAu: 9 8 6 %o (") [16 ex.] et 9 8 6 %o ("*) (17 ex.]

x-P+BAg: 13 %o (") [16 ex.] et 13 %o ( · " ) [17 ex.]
x-P+BCu: 1 %o (") [16 ex.] et 1 %o ("*) (17 ex.]
x-P+BPb: 2 5 ppm (··) [13 ex.)
x-P+BPt: 18 ppm (··) [13 ex.]
x-P+BSn: - ppm (··) |- ex.]
F) Pour la période 337-364 ont été analysées 35 monnaies, dont:

Antioche [11], Trêves [8], Sirmium [5], Thessalonique [5], Nicomédie [3], Arles-
Constantia [1], Rome [1] et Constantinople [1] (Nos 64 - 97).
Cette valeur a été obtenue s a n s tenir compte de l a pièce atypique frappée d a n s l'atelier pannonien (?). L e s moyennes des
concentrations d u lot de l a période 2 8 4 - 3 0 5 y compris cette pièce avec des traits très différents sont: x - A u : 964 %o (···) |21
ex.], Ag: 2 2 % o (*··) [21 ex.], C u : 14 %o ("*) [21 ex.l, Pb: 58 ppm (··) [19 ex.]
65
www.mnir.ro
x-BAu: 961 %o (*) |34 ex.] et 9 6 8 %o (**) |35 ex.]
x-BAg: 3 5 %o (*) |34 ex.] et 31 %o (") [35 ex.]
x-BCu: 2 %o (·) |34 ex.] et 1 %o (") |35 ex.]
x-BPb: 3 4 ppm (··) |35 ex.]
x-BPt: 13 ppm (*·) |35 ex.]
x-BSn: 3 6 ppm (··) |34 ex.]
Le lot étalon pour la période 337-364 comprend 58 monnaies, dont:

Antioche [13], Trêves [10], Thessalonique [8], Sirmium [6], Constantinople [5],
Nicomédie [5], Rome [3], Lyon [2], Arles-Constantia [2], Aquilée [2] et Siscia [2].
x-P+BAu: 9 6 4 %o (") [58 ex.| et 9 6 4 %o (*·*) [58 ex.]

x-P+BAg: 3 5 %o (") [58 ex.] et 3 5 %o (···) [58 ex.]
x - P + B C u : 2 %o (·*) [58 ex.) et 2 %o ("*) [58 ex.]
x-P+BPb: 5 4 ppm (") [58 ex.]
x-P+BPt: 6 5 ppm (") 158 ex.]
x - P + B S n : - ppm (**) I- ex.]
Avec cette nouvelle série d'analyses, la base de données concernant la composition

des monnaies romaines en or de la période 253-364 a doublé de volume par rapport à ce que l'on
avait i l y a dix ans, bien que le nouveau matériel soit assez inégalement réparti d u point d u vue
chronologique. Le progrès est relativement modeste, d'environ 22 %, pour le lot A (253-268), mais
il représente u n doublement, ou même plus qu'un doublement pour les groupes B-F (268-364).
Dans la plupart des cas les nouvelles informations confirment ou complètent les résultats
obtenus par nos collègues français.
Bien que les recherches soient encore à leur début, on peut déjà dégager une série de
tendances qui ont marqué l'évolution d u monnayage d'or romain pendant ce siècle de transition,
décisif pour l'histoire d u Bas-Empire.
Les analyses sont tout à fait convaincantes en ce qui concerne le haut niveau de la
technologie utilisée par les métallurgistes romains dans le domaine de la purification de l'or
monétaire dès les premiers siècles de l'ère chrétienne. On trouve des pièces dont la teneur en or
atteignait habituellement des valeurs entre 993-999 %o (plus de 23,75 carats) . La grande crise 31
du Ille s. ne semble pas d'avoir influencé d'une façon évidente les principales competences
acquises dans ce secteur. A ce sujet, le langage sec des chiffres est très éloquent. Ainsi, sur les
176 monnaies de la période 253-364 analysées jusqu'à présent, u n nombre de 131 exemplaires -
74 % - ont une concentration en or égale ou supérieure à 958%o (23 carats). Il faut souligner
que même pendant les années 253-268, quand la crise de l'Empire romain était à son apogée, les
analyses mettent en évidence la présence de titres très élevés dans le cas d'environ 20 % des
pièces: de 959%o à 993%o (de 23 carats à plus de 23,75 carats).
Les performances des techniques de purification des alliages d'or utilisées par les
artisans romains des IlIe-IVe siècles sont illustrées par le fait qu'environ 2 1 % des pièces
analysées ont une teneur en or supérieure à 989%o (23,75 carats), donc contiennent moins de
10%o d'"impuretés", telles que l'argent ou le cuivre. Seize monnaies analysées ont une teneur en
or comprise entre 995%o et 999%o ! Ces performances restent, sans doute, dignes d'envie même
pour les industries des XVIIIe-XIXe siècles, avant l'apparition de l'électrolyse industrielle.
En même temps, i l y a aussi des pièces dont le titre est inférieur à 958 %o (23 carats).
Il s'agit de 45 monnaies (26 %) qui ont des concentrations échalonnées de 656%o (15,75 carats,
mais qui pouvait passer à l'époque pour 16 carats) à 937%o (22,5 carats). En fait, dans cette
catégorie i l y a seulement deux groupes qui apparaissent nettement. Le premier, avec une
concentration d'environ 917%o (22 carats) rassemble 10 pièces et le second, avec une teneur
d'environ 938 %o (22,5 carats) compte 16 exemplaires.
La majorité des monnaies de titre réduit datent des périodes 253-268 et 337-364,
mais on y trouve par ailleurs quelques exemplaires frappés entre 268-275 et la pièce de
Dioclétien, déjà mentionnée, attribuée à u n atelier de Pannonie. Si on peut expliquer assez
facilement une telle distribution chronologique avec des monnaies à faible teneur en or dans les
années 253-274, en ce qui concerne la période 337-364, les raisons d'une telle situation se
devinent moins aisément.
3 1
Voir J . - P . C a l l u , C . Brenot. J . - N . B a r r a n d o n et J . Poirier, op. cit., p. 8 2 - 8 3 , nos 1-3, 3 2 - 3 9 . L e s textes cités par R.
Halleaux,L'or monnayé, 1, p. 3 9 - 7 7 indiquent que l a plupart de technologies utilisées p a r les spécialistes romains étaient
plus anciennes, raffinées à l'époque hellénistique, bien que, pour le moment, n o u s ne disposons p a s des analyses s u r les
émissions en or des IVe-Ier siècles avant J . - C . pour confirmer cette hypothèse.
66
www.mnir.ro
L'apparition des exemplaires avec u n contenu en or plus réduit, associée à de
fréquentes oscillations des valeurs qui se remarquent à l'intérieur de chaque palier de pureté,
posent le problème de la capacité des spécialistes et des utilisateurs romains de la monnaie à
mesurer et à contrôler exactement la proportion des éléments composant l'alliage monétaire,
notamment à partir d'un certain seuil.
Deux textes de Théophraste et de Pline donnent des chiffres concernant la limite
supérieure de sensibilité de la méthode de la pierre de touche. Selon eux, les orfèvres de l'époque
auraient p u discerner les différences quantitatives qui allaient jusqu'à l/6e de carat (environ 7
%o), voir même jusqu'à l/12e de carat (environ 4 %o !) . A notre avis, ces chiffres sont 32
extraordinairement élevés. Il nous semble, que dans la pratique courante i l était impossible d'être
atteints, même par des personnes douées d'une acuité visuelle et d'une expérience
exceptionnelles, sans parler des problèmes techniques posés par la création des échantillons
(aiguilles) d'une telle pureté . 33
On connaisssait par ailleurs, depuis l'époque hellénistique déjà, la méthode d'essais

par le poids spécifique, mais ce procédé était peu utile pour mesurer la compositon d'alliages
ternaires des monnaies en "or" , qui en général contenaient en outre de l'argent et d u cuivre. Les
34
résultats de cette méthode étaient peu exacts, notamment lorsque la teneur en cuivre dépassait
l%-2% .
Il y avait aussi les méthodes d'essais destructifs , plus précises, mais auxquelles 35
seules les institutions spécialisées avaient accès, à cause des moyens techniques coûteux
qu'elles exigeaient. E n plus, ces procédés entraînaient la destruction des pièces analysées et la
perte de l'argent qu'elles contenaient. Quand i l s'agissait de monnaies, les dommages étaient
aggravés encore par la perte des frais de brassage.
En réalité, la capacité des métallurgistes anciens ou médiévaux à contrôler la
composition des alliages d'or dépendait en premier lieu de leur capacité à peser avec précision.
Cela avait une influence importante sur l'exactitude des procédés d'affinage, tout comme pour la
réalisation des échantillons avec des titres bien déterminés, nécessaires même pour les mesures
de la teneur en or à l'aide de la pierre de touche . 36
Si on a tenté de reconstituer la valeur de la livre romaine à partir d u poids des

monnaies, pourquoi ne pourrait-on pas essayer de retracer les limites de la capacité de mesure à
partir des données fournies par les analyses elles-mêmes ? En effet, celles-ci pourraient offrir,
sinon une réponse tranchée, d u moins des indications suffisamment claires sur les limites des
technologies romaines dans le domaine de raffinage et de la mesure d u titre des éléments
présents dans l'alliage monétaire.
En ce q u i concerne le contenu en or. l'interprétation statistique des données des
analyses effectuées jusqu'à présent semble indiquer que, la limite supérieure de précision des
mesures de titre aux IIIe-IVe siècles se plaçait à environ 20%o (à peu près u n demi-carat).
L'hypothèse selon laquelle le pied d'un demi-carat représentait très probablement une "unité"
utilisée par les maîtres romains pour mesurer la teneur en or, est confirmée par le fait que si on
prend la valeur de 20%o comme intervalle des classes, le tableau des concentrations des années
253-364, qui à u n premier coup d'oeil est tellement hétéroclite, s'organise en groupes très
distincts.
Pour l'argent les concentrations de 10-20%o environ représentent 4 4 % de
l'échantillon, bien qu' i l y ait aussi u n groupe important de monnaies, dont la teneur en argent
est de moins de 10%o. Les trois catégories représentent 6 4 % des pièces analysées. La répartition
statistique des valeurs des teneurs semble indiquer qu'une proportion d'environ 10%o à 20%o
d'argent dans l'alliage des monnaies en "or" constituait à l'époque impériale le seuil normal des
méthodes d'affinage, et peut être, de mesure et de détection. Les exemplaires contenant une
Les textes sont présentés par R. Halleaux, op. cit, p. 4 0 - 4 2 , qui semble accepter les données avancées par Théophraste et
Pline. Voir a u s s i l a d i s c u s s i o n de C . Brenot, Analyses des monnaies de billon du We siècle: Réflexions sur l'interprétation
des résultats, d a n s Vinflazione"., p. 9 5 - 9 5 .
L'expérience d u premier a u t e u r de cette étude, résultat d'une longue collaboration avec les techniciens de la Banque
Nationale de R o u m a n i e a montré que l a précision des résultats obtenus par les meilleurs spécialistes utilisant l a pierre de
touche, contrôlés par les a n a l y s e s atomiques o u nucléaires peuvent arriver, parfois, à u n tiers de c a r a t (14 %o), mais que
généralement ils ne s o n t fiables que jusqu'à u n demi-carat (environ 2 0 % o ) v
R. Halleaux, L'or monnayé, p. 4 4 . y CVH

35
Ibidem, p. 4 5 - 6 9 .
3 6
E n ce qui concerne les limites techniques de la métrologie de r A n t l q u i t ^ ^ d ^ M ^ y p r ^ A ^ ^ v g l ^ lejtrdispûsslons.
ei
notamment les interventions de L. Goulpeau, pendant la table ronde, pdrj :s and Numismatics
Table ronde organisée par le Centre de Mathématique Sociale de l'École des Hautes Études en Sciences Sociales de Paris et
le Séminaire de Numismatique Marcel Hoc de l'Université Catholique de Louvain. Paris, 1 7 - 1 9 sept. 1981, p. 4 1 9 - 4 3 1 .
67
www.mnir.ro
concentration plus réduite que la limite de 10%o peuvent provenir d'une source aurifère très
pauvre en argent, s'ils ne représentent pas plutôt le métal des anciennes émissions, recyclé à
plusieurs reprises, ayant pour cette raison une pureté très poussée.
Les monnaies q u i contienent une forte concentration d'argent datent surtout des
années 253-274 et 337-364. Il faut ajouter encore une pièce frappée sous la première Tétrarchie,
l'exemplaire attribué à l'atelier pannonien (?) qui se détache par ses caractéristiques de toutes les
autres séries d'émissions contemporaines. Une telle ségrégation chronologique montre que la
forte teneur en argent était due à des raisons plutôt politiques que technologiques. La présence
de l'argent dans les monnaies en or en une teneur qui dépasse 30%o pourrait mettre en évidence
une action délibérée des autorités administratives.
Les valeurs de l % o -3%o semblent constituer la limite technologique normale pour la
concentration en cuivre. Les résultats des analyses montrent que les artisans romains
maîtrisaient des méthodes d'affinage très efficaces. Le recyclage d u métal monnayé, par refontes
et affinages successifs, pouvait virtuellement écarter le cuivre de l'alliage monétaire.
Parmi les pièces d u lot analysé, i l y a aussi u n groupe minoritaire avec une teneur
plus importante en cuivre. Généralement ces valeurs vont de 20 à environ 50%o, mais dans le lot
analysé i l y a u n exemplaire avec une concentration d'environ 180%o . Les monnaies avec u n
contenu plus riche en cuivre sont également celles dont la concentration en argent est la plus
haute. Ce fait indique que toute proportion supérieure à 20%o de cuivre dans les monnaies
romaines des années 253-364 est la conséquence de l a non-purification délibérée de l'argent,
décidée par les autorités administratives.
L'interprétation statistique des résultats des analyses confirme que l'or "pur" est resté
l'étalon légal d u titre des émissions romaines en or pendant toute la période 253-364. Il faut
souligner que ce fait a été valable même pour l'époque de Valérien Ier-Gallien, quand la crise
politique, économique et financière de l'Empire romain était à son comble. E n même temps la
répartition par ateliers des concentrations des principales composants de l'alliage des émissions
d'or de la période 253-364 montre que les performances de la technologie d'affinage étaient,
généralement, les mêmes dans tous les hôtels monétaires de l'Empire romain.
A cause des limites de précision des instruments de mesure, les Romains, comme les
gens d u Moyen-Age avaient une autre perception que celle d'aujourd'hui sur ce que devait être
cet or "pur". A la lumière des résultats des analyses, i l nous semble qu'un alliage dont le contenu
en or était d'environ 980%o pouvait être considéré comme or "pur" par les spécialistes de la
Monnaie ou d u Fisc, mais en pratique, déjà les alliages avec une teneur en or supérieure à
environ 960%o pouvait passer pour de l'or "pur", même aux yeux d'un public assez averti.
En même temps, les recherches sur la composition d u monnayage en or de cette
époque montrent qu'en réalité i l y a eu toujours u n écart entre le titre légal et les titres
"dominants", "réels" o u "effectifs" pour chaque étape chronologique. Pendant la période étudiée
on peut constater une succession de phases d'avilissement et de restauration autour de ce qui
était considéré comme étalon légal. Comme ces oscillations ne semblent pas avoir des
explications technologiques, leur motivation doit être cherchée plutôt dans le domaine du
politique et, peut-être, a u cours des années '40-'50 d u IVe s., a u moins dans une certaine
mesure, dans celui de l'économique. Sous l'étiquette de "politique" i l faut comprendre
premièrement le facteur militaire, car sous l'Empire romain l'armée consommait la plus grosse
part d u budget public et elle était, d'ailleurs, le destinataire prioritaire d u monnayage . Pendant 37
la grande crise d u Ille s. l'impact d u facteur militaire sur les finances publiques et, par voie de
conséquence, sur la qualité des émissions monétaires est devenu encore plus manifeste. Il suffit
de mentionner l'influence dévastatrice, sur le monnayage de l'époque, des dépenses faites au
compte des armées par les prétendants au trône ou par les empereurs, pour avoir accès au
pouvoir ou pour le conserver. Le monnayage reflète également les lourdes conséquences
économiques et financières dues à l'incapacité de l'armée d'assurer la défense efficace de l'Empire
contre les attaques barbares o u de garder la paix civile et l'ordre social.
V u les conséquences finales sur le volume des émissions monétaires, donc sur la
capacité de l'État de subvenir à ses besoins financiers, toute mesure d'altérer le titre d'alliage ou
30. S u r le rôle de l'armée d a n s les dépenses Impériales et s u r le monnayage a u IHe-IVe siècles voir M. Crawford, Finance,
Coinage and Money from the Severans to Constantine, d a n s Aufstieg und Niedergang des romischen Welt, éd. H. Temporini
et W. Haase, II, Berlin-New York. 1975, p. 5 6 2 - 5 9 3 (abrégé ANRW) et Κ. Hopkins, Taxes and Trade in the Roman Empire
(200 B.C.-A.D. 400). d a n s J R S , 70, 1980, p. 116-117.
68
www.mnir.ro
à pousser son affinage vers de dégrés supérieures était une décision politique . Nos analyses 38
confirment les résultats des recherches françaises concernant les méthodes utilisées par les
autorités romaines pour altérer la monnaie en or pendant les IlIe-IVe siècles. A u cours des
années 253-364, cette action a été mise en pratique dans la plupart des cas par l'addition d'or
non-purifié, riche en argent, dans le métal obtenu par la refonte des anciens aurei . La forte 39
teneur en argent dans le cas de certaines pièces, comme la grande variabilité d u titre des
monnaies en or frappées entre 253-268, peuvent être expliquées, selon nous, n o n seulement par
l'ajout de l'or non-purifié, mais aussi par la frappe des nouvelles émissions directement à partir
d u métal non-raffiné. L'existence parmi les monnaies analysées d'un certain nombre de pièces
dont la teneur en plomb va de 210 p p m à 391 ppm, nous oblige de prendre en considération,
même à titre d'hypothèse, l'utilisation par les autorités romaines, dans des circonstances
exceptionnelles, de la seconde méthode d'altération d u monnayage en or - l'ajout d'argent
métallique . Si cette dernière voie d'altération est restée sans lendemain, le procédé d'ajout de
40
l'or non-purifié a été plusiers fois repris entre 253 et 364.

La seconde partie de notre article est consacrée à l'analyse de la politique impériale
dans le domaine d u monnayage en or de 253-364.
A)253-268.
La période qui commence avec le règne de Valérien 1er semble représenter u n

tournant dans l'évolution monétaire de l'Empire romain, même si, malheureusement,
l'échantillon d u monnayage en or de la première moitié d u Ille s. analysé jusqu'à présent est trop
réduit pour permettre des comparaisons convaincantes. Privés d'une série de données
représentatives d u point de vue statistique pour la période précédente , nous avons en revanche 41
à notre disposition quelques renseignements indirects sur la profondeur de la rupture qui s'était
produite entre 253-268 dans les traditions et les pratiques monétaires romaines, en comparant
les tendances de ces années avec celles constatées au cours des étapes ultérieures.
Les résultats des analyses indiquent comme traits généraux une réduction sensible de la
teneur en or des pièces, en même temps que l'augmentation des concentrations en argent et cuivre.
Pendant les années 253-260 la moyenne des principaux éléments est la suivante:
x-P+BAu: 9 1 6 %o (···) [13 ex.l

x-P+BAg: 6 6 %o (***) [13 ex.|
x - P + B C u : 19 %o (**·) [13 ex.)
Le mode de la concentration en or, qui indique la valeur de l'étalon effectif des aurei
frappés pendant ces années est de 22,5 carats. L'écart-type (σ) de la x - A u est de 49 (5,3 %). Le
coefficient de variance est 5,8.
L'irrégularité de la plupart des pièces de cette époque est clairement mise en évidence
par le fait que seulement quatre exemplaire 31 % ont une teneur qui corresponde à l'étalon
effectif et trois monnaies, moins de 25 % d u lot analysé, ont u n titre supérieur à 23,5 carats, ce
qui devait passer pour de l'or "pur", et donc pour étalon légal habituel. Deux pièces de cette
catégorie proviennent des ateliers provinciaux.
Pour une d i s c u s s i o n s u r le rapport entre l'altération d u titre d u monnayage e n or et le volume des émissions à l'époque
byzantine voir C . Morrisson, La monnaie d'or byzantine à Constantinople. Purification et modes d'altérations (491-1354).
d a n s L'or monnayé, p. 127-153.
3 9
J . - P . C a l l u . C . Brenot, J . - N . B a r r a n d o n et J . Poirier, op. ciL, p. 8 9 - 9 2 et 97.
40
Selon nous, le problème de l a signification de l a présence d u plomb d a n s les alliages monétaires nécessiterait des
recherches supplémentaires parce que il n'apparaît pas très clairement, d a n s quelle mesure le plomb o u l'étain utilisés
pour l'affinage de l'or par l a méthode de l a coupellatlon restent comme "éléments résiduels", d a n s les monnaies frappées à
partir d u métal obtenu p a r cette technologie. S u r l'utilisation de la purification par l a vole de la coupellatlon pendant
l'Antiquité voir R. Halleaux, op. c i t , p. 5 0 - 5 4 . Nous s o m m e s d'avis qu'à côté d u plomb II faut ajouter a u s s i l'étain ou
l'arsenic comme m a r q u e u r s de l'ajout d'argent métallique d a n s l'alliage des m o n n a i e s e n or. S o u s l a réserve des résultats
des futures a n a l y s e s supplémentaires s u r le rôle d u plomb, n o u s partageons, avec quelques n u a n c e s , l'opinion de C .
Morrisson, op. cit., n. 3 1 . p. 137, selon laquelle le seuil entre les valeurs d u plomb "naturel", qui accompagne toujours
l'argent de l'or natif et celui d u plomb "artificier, qui parvient d a n s l'alliage des monnaies en or a u moment de l'ajout
d'argent métallique, se situe autour de 2 5 0 ppm. Nous croyons que déjà une teneur en plomb supérieure à 100 ppm.
même s a n s la présence d a n s la monnaie d'une forte proportion d'argent, pourrait constituer u n indice s u r l'argent ajouté,
car le plomb reste d a n s l'alliage à u n niveau de ppm. même après l'élimination de l'argent pendant une opération
ultérieure d'affinage.
41
L e s données c o n c e r n a n t les 16 pièces de l a première moitié d u Ille s., dont seulement une de Trébonien Galle, publiées
par J . - P . C a l l u , C . Brenot, J . - N . B a r r a n d o n et J . Poirier, op. c i t . , p. 8 7 et 9 0 n o u s semblent être une base insuffisante
pour illustrer les évolutions réelles d u monnayage en or.
69
www.mnir.ro
Cette différence entre les émissions de Rome et les ateliers provinciaux, qui se fait
remarquée aussi dans le domaine des titres et des poids, est u n trait spécifique d u monnayage de
la période 253-268. L'homogénéité plus grande des productions provinciales peut être expliquée
non seulement par l'existence d'un contrôle plus strict, mais aussi en raison de leurs tâches plus
limitées, et donc moins .exposées aux exigences administratives concernant l'exécution rapide de
commandes imprévues de numéraire que l'atelier central de Rome. Il n'est pas exclu que sous le
nom d'atelier de "Rome" se cachent aussi des officines mobiles, qui accompagnaient l'empereur
pendant les campagnes. Parfois, elles devaient assurer les fonds nécessaires dans des délais et
des conditions techniques peu favorables, d'où à une production moins homogène qui a été bien
mise en évidence par les recherches. Cette absence d'homogénéité devait être u n des facteurs les
plus perturbateurs de la circulation des émissions en or, car elle minait la confiance publique et
compliquait la tâche des fonctionaires financiers.
La situation est devenue encore pire entre 260-268, lorsque le titre moyen de l'or
semble diminuer vers 895%o et que la teneur en argent atteint 78 %o, valeurs moyennes
extrêmes pour toute la série analysée. En dépit de cette diminution de la concentration moyenne
de l'or, le mode de 22,5 carats indiquée par les analyses, montre que l'étalon réel qui dominait les
émissions d u règne de Valérien 1er était resté inchangé. L'écart-type de l'or atteint 73, valeur
assez proche de 10% (8,14%). Le coefficient de variance est 9,16, la plus haute valeur mesurée
sur le lot analysé.
L'éloignement des émissions par rapport à l'étalon légal, remarqué déjà sous Valérien
1er devient encore plus accentué, car sur 14 pièces analysées, six monnaies (43%) ont u n titre
qui correspondait à l'étalon effectif et seulement u n exemplaire (7%) dépasse 980%o (environ
23,5 carats), et u n autre se place à 23 carats. Il faut noter que ces monnaies datent des années
261-262. L'une provient de l'atelier de Milan et l'autre de Rome.
Les résultats des analyses offrent u n tableau très suggestif sur l'ampleur des
pressions exercées sur le système monétaire romain entre 253-268 par les difficultés politiques et
économiques généralisées. Le monnayage en or, élément central d u système monétaire, se
retrouve pour la première fois sensiblement dévalorisé, mais i l semble que cette action était sans
rapport avec la profonde altération subie par les émissions d'argent . 42
B)268-284.
Cette étape représente u n cas très intéressant pour illustrer l'impact d u facteur
politique sur le monnayage en or. Bien que la situation économique soit restée encore assez
tendue jusqu'en 274, les analyses montrent déjà sous Claude II (268-270) une forte tendance au
redressement des émissions. Le premier mode qui atteint 23 carats pour la teneur de l'or (23% de
l'échantillon) indique le début d'un mouvement vers l'alignement sur l'étalon légal.
Le deuxième mode se situe à une valeur supérieure à 23,5 carats (58% des pièces), et
met en évidence une seconde phase dans l'évolution d u monnayage en or pendant cette période,
avec l'introduction des nouveaux paliers d'affinage de l'alliage des aurei et de leurs multiples.
L'existence d'un grand nombre de pièces avec une teneur importante en or explique la valeur
élevée de x-Au=973%o pour la période 268-284, en dépit d u fait que l'échantillon contient aussi
quelques exemplaires de titre p l u s réduit.
La chronologie des pièces de ce groupe place le changement a u cours des années
274-284, donc après la réforme monétaire d*Aurélien. Les analyses montrent que la réforme a
rétabli non seulement le poids de l'aureus à 1/50 de la livre , mais également l'étalon de titre 43
plus proche de l'or "pur".

L'écart-type de l'or est de 24,5 (2,47%), ce qui indique une puissante concentration de
titres individuels autour de la moyenne.
Il faut mentionner l'importance des données révélées par l'aureus de Tétricus (270¬
273) analysé, dont le titre est aussi très élevé, 994%o, très proche de ceux des meilleurs aurei de
l'époque d'Aurélien, mais malheureusement cette information reste tout à fait isolée, car nous ne
connaissons pas d'autres analyses pour les monnaies en or de l'Empire gaulois.
4 2
S u r le titre des a n t o n i n i a n i voir C a t h y E . King, op. c i t , n. 2 0 , p. 2 8 9 - 2 9 2 et J . - N . B a r r a n d o n , C . Brenot, M. Cristol et S .
Melky, De la dévaluation de l'antoninianus à la disparition du sesterce: essai de modélation d'un phénomèn monétaire, dans
Pact 5, 1981, p. 3 8 7 - 3 9 0 .
4 3
S u r la réforme d'Aurélien voir S . E s t i o t , op. c i t . p. 127-129; cf. R. GObl, Die Mûnzprâgung des Kaisers Aurelianus (270 -
275), Vienne, 1993 [MIR, 47]; et dernièrement S . Estiot, Aureliana, d a n s RN. 150, 1995, p. 5 0 - 94.
70
www.mnir.ro
C) 284-305.
Pendant cette période les tendances vers une pureté effective de plus en plus proche
de l'étalon légal se renforcent. La moyenne de la concentration de l'or, x-Au=979%o (sans
l'exemplaire atypique attribué à l'atelier pannonien) est légèrement supérieure à celle des années
268-284. Cette valeur pourrait être encore bien plus élevée, car elle est diminuée par les titres
sensiblement inférieures des émissions des empereurs bretons Carausius et Allectus.
Le mode pour la concentration de l'or qui dépasse 23,5 carats est très proche de
l'étalon légal, ce qui confirme la hausse d u dégré de purification de l'alliage d u monnayage en or,
manifestée depuis la fin d u règne d'Aurélien. La datation après 294 de la plupart des émissions
avec les titres plus élévés pourrait indiquer que la réforme monétaire de Dioclétien a imposé u n
contrôle encore plus rigoureux de la teneur en or. Pour la première fois la pureté de la plupart de
l'échantillon analysé (62%) s'approche des limites que pouvaient atteindre les technologies de
l'époque et l'étalon réel d u monnayge d'or correspond à l'étalon légal.
L'écart-type pour l'or des émissions de la période 284-305 est de 5,5 (0,56%), u n
pourcentage qui indique d'une façon très éloquente la cohésion de l'échantillon analysé.
Pour la première fois nous pouvons comparer les données concernant les émissions
en or des empereurs légitimes avec celles frappées par différents usurpateurs. Il s'agit d u
monnayage des Tétrarques et des leurs rivaux - Carausius et Allectus, maîtres d u nord de la
Gaule et de la Bretagne pendant les années 287-296. L'Empire breton semble avoir eu u n étalon
de pureté légèrement plus bas que celui utilisé par les ateliers des Tétrarques. car trois monnaies
ont seulement le titre de 23 carats et une autre de 23,5 carats. Les aurei bretons analysés, issues
des ateliers de Londres et Rotomagus (Rouen)? , semblent suivre l'ancien étalon réel de 23 carats
44
établi sous Claude II o u a u début d u règne d'Aurélien, bien que l'étalon légal fût, dans leurs cas
aussi, celui de l'or "pur". Il est assez difficile d'expliquer si les raisons de ce conservatisme,
observé aussi en ce qui concerne le poids des aurei, relèvent de la technologie, c'est-à-dire de
l'incapacité des maîtres des nouveaux ateliers de contrôler les méthodes d'affinage, ou si la
faiblese d u titre n'est pas plutôt due à la pénurie des ressources de l'Empire breton.
Si l'absence de platine dans les émissions de Carausius et Allectus, élément qu'on n'a
pas cherché d'une manière systématique, sera confirmée par les analyses futures, le fait pourrait
avoir des conséquences majeures pour les études de numismatique romaine, parce qu'elle
indiquerait l'utilisation exclusive d'une nouvelle source d'or pour le monnayage, ainsi que
l'absence d u recyclage des anciennes émissions . 45
D ) 305-324.
Cette période offre l'exemple le plus instructif d u rôle joué par le facteur politique sur
le monnayage.
La x-Au=988%o est sensiblement plus élevé que celle de la période précédente. Le
mode pour la teneur en or est bien supérieur à 23,5 carats et cette valeur est enregistrée par
96,30% de l'échantillon. C'est une performance car la quasi totalité des pièces analysées
correspond aux normes de l'étalon légal des émissions en or romaines.
L'écart-type est de 6 (environ 0,61%), valeur extrêmement réduite, qui montre la
grande homogénité des titres des émissions des années 305-324.
A côté des anciennes tendances de garder le contenu aux paramètres supérieurs
offerts par la technologie d'affinage, i l faut remarquer la surprenante unité d u monnayage en or
pendant une époque traversée par de guerres civiles et monétaires . Soulignons que la réforme 46
du numéraire en or de Constantin 1er qui a eu comme conséquence une évolution divergente des
dénominations dans les parties occidentales et orientales de l'Empire romain pour plus d'une
décennie n'a pas affecté sa teneur. La qualité de la monnaie en or durant la période 305-324 est
très net contraste avec les mésaventures d u numéraire en bronze argenté qui a touché l'ensemble
J . - B. Glard, La monnaie de Carausius àRouerc une remise en question, d a n s RN, 150, 1995, p. 2 6 4 - 2 6 6 , avec des
réserves sérieuses e n ce qui concerne l a localisation de l'atelier en Gaule, à R o u e n o u à Boulogne-sur-Mer (Gesoriacum).
Ή. Huvelin, op. c i t , p. 114, n. 34. Toutes les autres émissions romaines des IHe-IVe siècles étudiées jusqu'à présent
contiennent des traces de platine, voir J . - P . C a l l u , C . Brenot, J . - N . B a r r a n d o n et J . Poirier, op. cit., p. 92-95. D a n s une
lettre de 3 0 j a n v i e r 1996 M. M. Bompalre a e u l'extrême gentilesse de n o u s attirer l'attention que M. J . - N . Barrandon,
après la lecture de notre texte "tient à préciser que ces analyses rapidement menées lors de la rédaction de l'article de H.
Huvelin n'avaient pas donné lieu à une recherche particulière du platine"
L'hypothèse d'une seconde dégradation a u x alentours de 3 1 7 formulée par J . - P . C a l l u , C . BRrenot, J . - N . Barrandon et J .
Poirier, op. c i t , n. 10, p. 9 0 et acceptée par C a t h y E . King, op. c i t . p. 8-9, n o u s semble ne pas avoir reçu la confirmation
nécessaires de l a part des nouvelles analyses.
71
www.mnir.ro
de l'Empire. Les multiples recherches faites sur la numismatique de l'époque sont encore loin
d'expliquer les motivations politiques qui ont poussé des empereurs séparés par des rivalités et
pressés par d'incessants besoins financiers à garder cette remarquable cohésion d u monnayage
en or et à l u i conserver, malgré la tentation de manipuler la teneur en or des emissions
impériales, une qualité exceptionnelle.
E) 324-337.
Les résultats des analyses relèvent non seulement le maintien des paramètres très
élevés observés après 294, mais même u n accroissement, pendant cette époque. La valeur de x-
Au=986%o est la plus élevée pour le lot étudié, et le mode est supérieure à 23,5 carats. Pour la
première fois sur l'échantillon analysé l'étalon effectif des toutes les pièces correspond à l'étalon
légal.
F) 337 - 364
L'interprétation historiques des données de cette étape pose des problèmes assez
compliqués. La valeur de x-Au, présente une véritable chute, car elle est de 964%o et l'écart-type
est de 29,76 (3%), ce qui n'est pas très loin de la valeur mesurée pour le règne de Valérien 1er. La
polarisation des résultats des analyses, met en évidence l'existence de deux groupes. Le premier,
minoritaire, compte 10% d u lot étudié et réunit les pièces frappées selon u n étalon effectif de
23,5 carats . Le second, le plus important, représent 6 0 % de l'échantillon et consiste
d'exemplaires émis selon u n étalon effectif de 23 carats. Ces deux classes correspondent à deux
phases chronologiques: 337 - 350 et 351 - 364, avec la précision, qu'il y a aussi des pièces avec
une teneur inférieures, plus fréquentes parmi les monnaies de la deuxième période mentionnée.
Entre 337 - 350 l'ancien étalon réel à plus de 23,5 carats observé depuis la réforme
d'Aurélien est resté en usage. Précisons toutefois, qu'entre 337 - 3 4 1 , on constate pour la
première fois pour IVe s. que la teneur en argent dépasse le seuil de 20%o . Il est possible que ce
changement a débuté pendant les dernières années d u règne de Constantin 1er, car sur trois
pièces analyées, aux moins deux, présentent cette caractéristique. Dans ce cas la mesure
concernant la légère réduction de la teneur des monnaies en or pourrait correspondre avec la
réduction générale d u monnayage en bronze argenté.
Si pour l'époque 341 - 350 nous enrégistrons certaines oscillations d u titre, la période
après 351 correspond à une baisse sensible de la teneur en or, dont la valeur rejoint de nouveau
l'étalon réel de 23 carats, en cours sous le règne de Claude II. Les analyses effectuées mettent en
évidence que la baisse de la teneur en or est compensée par l'augmentation d u contenu en
argent, ce qui constitue la preuve nette que les autorités ont eu recours à l'ajout d'or non-purifié
pour accroître les stocks de métal disponibles.
Sans doute, i l n'est pas facile de donner une explication cohérente à ce phénomène.
Certains chercheurs ont essayé de rapporter l'avilissement de la monnaie en or aux secousses
inflationnistes qui ont ébranlé l'Empire sous Constance I I . Malheureusement, les résultats des 47
analyses ne nous permettent pas de faire toujours une parallèle entre la dévalorisation d u
numéraire en billon et l'évolution d u monnayage en or à cette époque. Comme auparavant, i l est
difficile de trouver des similitudes entre l'évolution d u monnayage en or et celle qui concerne le
reste d u système monétaire. Pourtant, les importantes émissions des monnaies en argent de
cette époque nous semblent avoir réduit sur le marché l'écart qui séparait le numéraire en or de
celui en billon.
Cette réduction d u titre correspond par ailleurs à une période de relance de la frappe
des monnaies en or et d'expansion de leur circulation dans la société romaine, observées depuis
346 - 348 . Dans ces conditions, nous sommes amenés à supposer que cette baisse n'est qu'une
4θ
tentative de répondre à la demande croissante de monnaie en or à partir d'un stock limité. A u

niveau social, l'augmentation et la circulation plus rapide d u numéraire compensaient la
diminution de la teneur en or. Ce phénomène d'augmentation de la masse monétaire pendant
l'intervalle 351 - 364, semble se répéter dans le monde byzantin au tournant des Xe - Xle
47
Voir J . - P . C a l l u , Quantifier l'inflation du IVe s.: Modes et causes de l'évolution du volume des frappes, dans L'"infLazione".,
p. 100.
4 8
Voir J . - P . C a l l u , Structure des dépots d'or au IVe s. (312-392), d a n s C r i s e et redressement d a n s les provinces européennes
de l'Empire (milieu d u Hle-milieu d u IVe ap. J . - C ) , Strasbourg, 1983, p. 157-174 et idem, Le "centenarium" et
l'enrichissement monétaire a u B a s - E m p i r e , d a n s Ktèma, 3, 1978, p. 3 0 1 - 3 1 6 et J . - P . C a l l u , C . Brenot, J . - N . B a r r a n d o n et
J . Poirier, op. c i t , p . 9 2 - 9 4 .
72
www.mnir.ro
siècles . Elle répondait à une expansion d u volume des transactions monétaires en or produite
49
par les transformations d u système militaire, de la fiscalité, à u n essor économique dans

beaucoup de régions et à une croissance de l a population, notamment par la colonisation des
Barbares.
La courbe de la platine montre u n accroissement rapide d u taux en ce métal à partir
de 346, fait qui a été interprété comme étant la conséquence de l'utilisation des nouvelles
sources d'or, notamment par l'ouverture des mines, jusqu'alors inexploitées . L'existence d'un 50
nouveau stock d'or nous semble être u n fait réel, mais i l s'agit plutôt de l'absortion de l'or
d'origine ouralienne et orientale, ayant une teneur importante en platine, apporté par les
Sarmates et les Goths, que de la découverte de nouvelles mines dans le territoire romain.
L'instalation comme colons des tribus sarmates en Thrace, en Scythie Mineure, en Macédoine et
en Italie après la paix de 332 , puis des Goths d'Ulfilas en Mésie Seconde en 348 , doit être
51 52
associée à l'apparition d'un or étranger dans l'alliage des monnaies impériales de cette période.
Le changement de la nature des relations entre l'Empire romain et la confédération gothique
nord-danubienne après le traité de 332 a donné u n tel essor aux rapports commerciaux entre les
deux parties, que les Goths sont devenus vraiment dépendants de ceux-ci. Par le traité de paix de
369, conclu à Noviodunum entre Valens et Athanarich, l'empereur a imposé la limitation à deux
d u nombre des marchés frontaliers, en vue d'exercer des pressions à l'égard des Goths . Sans 53
doute, l'or a-t-il été, à côté des esclaves et des fourrures le principal moyen utilisé par eux pour
acquitter les importations d u vin et de produits de luxe (verrerie et bijoux) attestées par u n grand
nombre de témoignages archéologiques découverts dans le milieu archéologique gothique . 54
La deuxième vague d'absortion de l'or gothique a eu lieu en 376 - 377, après leur
passage en masse dans les provinces balkaniques de l'Empire provoqué par l'invasion hunique.
Pendant ces années à cause d'une terrible famine, même les nobles ont été obligés pour s'acheter
une nourriture de plus miserable, de vendre leurs biens, y compris leurs enfants , l'or à fortiori. 55
L'évolution d u taux de platine dans les monnaies des années '40 - '80 semble d'ailleurs 56
confirmer l'origine gothique et sarmate de la nouvelle source d'or de l'Empire.

Avec les années 337-364 prend fin u n cycle d'un siècle où la monnaie d'or romaine a traversé u n
chemin difficile qui a changé de fond en comble l'héritage monétaire d'Auguste pour aboutir au
système spécifique d u monnayage en or d u Bas-Empire et d u monde byzantin.
C . Morrisson, op. c i t , p. 1 2 8 - 1 2 9 et 152-153.

5 0
J . - P . C a l l u , C . Brenot, J . - N . B a r r a n d o n et J . Poirier, op. c i t , p. 94.
J l
Voir Excerpta Valesiana, éd. Teubner, Leipzig, 1961, p. 9, 32, voir a u s s i R. Rémondon.La crise d e l'Empire romain de Marc
Awèle àAnastase, Paris, 1970, p. 2 8 3 .
5 2
Voir J o r d a n e s , Romana et Getica, éd. T . Mommsen, Berlin, 1882, L I , 2 6 7 et J . Zelller, Le premier établissement des Goths
chrétiens dans l'Empire d'Orient, d a n s Mélanges G. Schlumberger, I, Paris, 1924, p. 3 - 1 1 .
5 3
A m m i a n u s Marcelinus, Rerumgestarumlibriquisupersunt, éd. C . U . Clark, Berlin, 1963. X X V I I , 5. 1 et R. Rémondon, op.
c i t , n. 45, p. 173.
1,4
B. Mitrea et C . Preda, Quelques problèmes ayant trait aux nécropoles de type Smtana-Tcherniakhov, découvertes en
Valachie, d a n s Dacia, 8. 1964, p. 2 1 1 - 2 3 7 .
5 5
A m m i a n u s Marcelinus, X X X , 4, 9 et 5, 1 et L. Musset, L e s invassions: les vagues germaniques, 2e éd., Paris. 1969, p. 83.
5 6
J . - P . C a l l u , C . Brenot, J . - N . B a r r a n d o n et J . Poirier, op. c i t . n. 10, p. 9 4 - 9 5 .
73
www.mnir.ro
A n a l y s e s a t o m i q u e s et nucléaires des monnaies romaines en o r frappées entre 253 et 364.
- Planche I -
www.mnir.ro
A n a l y s e s a t o m i q u e s et nucléaires des monnaies romaines e n o r frappées e n t r e 253 et 364.
- Planche II -
www.mnir.ro
A n a l y s e s a t o m i q u e s et nucléaires des monnaies r o m a i n e s e n o r frappées entre 253 et 364.
- Planche III -
www.mnir.ro
A n a l y s e s a t o m i q u e s et nucléaires des monnaies romaines e n or frappées entre 253 et 364.
- Planche IV -
www.mnir.ro
CONSIDERAŢII S T A T I S T I C E ASUPRA UTILIZĂRII
UNOR SIMBOLURI ŞI T E M E MONETARE
ÎN IMPERIUL ROMAN TÂRZIU
Delia Gătea
Monedele sunt unele d i n puţinele izvoare istorice care pot fi urmărite constant pe
parcursul unei perioade. Pentru istoria romană ele sunt singurul grup de "monumente" care 1
prezintă continuitate: sunt prezente d i n perioada republicană până la dominat. Rolul lor cel
dintâi a fost, şi rămâne, cel economic. Astăzi însă monedele antice sunt în măsură să reprezinte
deopotrivă u n izvor p e n t r u istoria economică şi pentru cea socială şi politică a statului care le-a
emis.
în ceea ce priveşte istoria politică, monedele sunt surse de primă mână, deoarece
monopolul deţinut de stat în baterea lor a făcut ca ele să ne poată oferi o informaţie care, chiar
dacă deformată, reprezintă optica oficială a puterii, sau, în vremea Republicii, a magistraţilor
monetari. Dacă monedele sunt documente care abundă în imagini concrete, alegorii, simboluri,
legende, schimbându-şi frecvent aspectul, folosind o mare diversitate de t i p u r i , ştim însă prea
puţin despre modul în care a u fost ele receptate în epocă. De asemenea, ne lipseşte cu
desăvârşire vreo menţionare a concepţiei filosofice care stătea la baza folosirii de către cârmuitor
a monedelor şi a tipurilor de simboluri iconografice.
Tradiţia monetară romană îşi are originea în lumea greacă. Ea aduce însă o majoră
schimbare: dacă tipurile vehiculate în lumea greacă sunt câteva, care rămân neschimbate timp
de veacuri, cele romane sunt numeroase şi abundă în mesaje.
Urmând exemplul grecesc romanii au introdus u n sistem monetar care va deveni cel
general acceptat în lumea mediteraneană, având o răspândire m u l t superioară emisiunilor
oricărui stat anterior. Probabil că tocmai pentru că au început să folosească târziu moneda, ca pe
un element străin, romanii, nesimţindu-se legaţi de tradiţie asemenea grecilor, a u p u t u t să
exploateze la m a x i m u m posibilităţile oferite de aceasta în domeniul propagandei.
Cuvântul latin propaganda n u avea în vocabularul roman înţelesul pe care astăzi îl
are; el a fost utilizat prima dată c u o astfel de semnificaţie în secolul al XVII-lea, când Biserica
Catolică, folosind arta în scopuri politice, a deschis ofensiva împotriva protestantismului şi a
destrămării interne. Inovaţiile speciale apărute în Germania nazistă şi URSS în sistemul de
seducere a maselor a adăugat o conotaţie profund negativă cuvântului. Cam în aceeaşi perioadă,
în 1937, M. P. Charlesworth publica u n articol în care explica propaganda, într-un mod cât mai
neutru, drept "producere de convingeri", sau "de bunăvoinţă" . 2
în privinţa r o l u l u i pe care monedele imperiale l - a u avut s-au exprimat puncte de

vedere foarte diferite: unele care consideră că împăratul însuşi se ocupa de alegerea tipurilor
monetare (pentru a evidenţia virtuţile şi succesele sale) şi că aceste tipuri a u avut u n impact
major asupra populaţiei Imperiului; altul care consideră că doar o parte minoră din
administaraţia imperială era implicată în acest proces de producere a monedelor, că tipurile
monetare imperiale a u o semnificaţie redusă şi a u fost prea puţin înţelese.
Primul dintre aceste puncte de vedere a fost expus de către H.Mattingly Philip 3
Grierson pleda şi el p e n t r u importanţa monedei ca izvor istoric, deşi uneori n u face decât să ne
4
confirme ceea ce deja cunoaştem d i n alte surse. Dar c u m emiterea de monedă este în mod
normal u n a dintre prerogativele statului, o putem privi ca pe u n izvor care poate să ne furnizeze
informaţii despre Stat. Grierson face de asemenea o critică a istoricilor care neglijează datele
furnizate de numismatică bazându-se exclusiv pe sursele literare.
Pe o poziţie total opusă se situează A.H.M.Jones . După el numismaţii exagerează 5
importanţa care trebuie acordată efigiilor imperiale, legendelor şi scenelor care apar pe monede.
Deşi recunoaşte că numismatica secolului III acoperă în parte vidul de informaţii lăsat de lipsa
' T e r m e n u l este utilizat de Nlels H a n n e s t a d în Monumentele publice ale artei romane, trad. M. Gramatopol, Bucureşti. 1989.
p.23
2
M.P. Charlesworth, T h e Virtues of a Roman Emperor.Propaganda and the Creation of Belief, Proc. Brit Ac., 2 3 , (1937), p.
109.
3
H. Mattingly, The Emperor and his Clients, Todd Memoorial Lecture II, Sydney, 1948
P. Grierson, Nuinismahc and History, Londra, 1951
5
Α. H. M. J o n e s , Numismatic and History (Essays in Roman Coinage
75 presented to H. Mattingly, Oxford, 1956
www.mnir.ro
surselor literare, el estimează că dacă mesajele de pe monede a u într-adevăr importanţă, ele
trebuie să fie confirmate de autorii antici.Părerea sa este că valoarea lor propagandistică e slabă.
Mai mult, populaţiile răsăritene d i n Imperiu, de limbă greacă, n u ar fi p u t u t citi legendele în
latină, în timp ce în Vest multele limbi vorbite lăsau loc prea puţin limbii latine. Tipurile
monetare au rămas probabil neînţelese de marea majoritate a locuitorilor Imperiului. Autorul
citat concluziona că numismaţii ar face u n serviciu istoricilor acordând mai puţină importanţă
interpretării politice a monedelor şi mai multă rolului economic al acestora.
De la Jones încoace nenumărate articole au fost consacrate valorii de propagandă a
iconografiei monetare şi autorităţii portretului imperial.
C. H. V. Sutherland consideră că efigia monetară reprezintă marca autorităţii
supreme, reversul având drept scop atragerea atenţiei asupra diferitelor aspecte ale politicii
imperiale. într-un alt articol el insistă asupra faptului că moneda trebuie luată în considerare în
6
primul rând ca u n factor economic, amintind apoi că evidenţa istorică literară n u exclude
automat alte surse, că semnificaţia tipurilor monetare trebuie cântărită n u selecţionând anumite
tipuri, ci considerându-le u n tot unitar, că tipurile imperiale de pe monede sunt în măsură să ne
furnizeze informaţii despre stat şi că propaganda poate însemna difuzarea atât a adevărului cât şi
a minciunii. Dincolo de rolul său economic moneda a fost u n simplu exerciţiu de autojustificare . 7
în shimb pentru B. Levick tipurile monetare reprezintă "a public tribute to a great
individual" , care este împăratul.
8
A.Wallace-Hadrill aduce importante contribuţii, pornind de la monetăria l u i

Augustus, în susţinerea tezei că iconografia monetară trebuie interpretată ca u n mesaj al
împăratului. El se opune dihotomiei avers/revers în sensul de ruptură între autoritate/mesaj.
9
Pentru el cele două feţe ale monedei reprezintă imagini ale autorităţii. O putere autocratică tinde
să monopolizeze toate simbolurile autorităţii: dovada e difuziunea busturilor l u i Augustus pe
aversul monedelor. Dar nici imaginile de pe revers n u au o importanţă mai mică. în ceea ce
priveşte mesajul monedelor, dacă acestea "vorbesc", ele n u pot să spună decât ceea ce împăratul
şi anturajul său vor să spună.
M. H. Crawford consideră ca împăraţii romani n u erau foarte m u l t interesaţi de temele
de pe monedele emise în t i m p u l domniei lor. "Chiar dacă patronajul artelor n u era u l t i m a dintre
îndatoririle imperiale, nimeni n u poate sugera că toţi împăraţii a u supravegheat personal şi au
supervizat proiectele clădirilor şi statuilor ridicate în vremea lor. N u există nici u n motiv să se
creadă că pentru monede s-ar fi întâmplat altfel" . 10
C. Pérez a analizat detaliat "discursul figurativ monetar" pentru u l t i m u l secol al

Republicii şi pentru domnia l u i A u g u s t u s " . Mesajul descoperit prin intermediul monedei a fost
conceput de instanţele de putere cele mai înalte pentru a integra cetăţenii în societatea romană,
spune ea - şi acest aspect a fost acum discutat pentru prima oară.
P. Bastien consideră că, termenul de propagandă poate să fie înlocuit c u cel de
12
publicitate. Căci împăratul, atât prin detaliile aversului monetar (bust, atribute), cât şi prin
scenele reprezentate pe revers, pune accent pe evenimentele domniei sale, pe orientarea sa
politică pe plan intern, extern, religios şi militar. Fără îndoială, crede Bastien, că există o dorinţă
de deformare a faptelor, dacă n u de omitere a lor; atitudine dealtfel comună t u t u r o r regimurilor
politice, vechi sau noi.
Efigia monetară imperială este pentru el u n indiciu al faptului că împăraţii erau
interesaţi de reprezentărilor lor pe monede. Şi argumentează subliniind că imaginea împăratului
de pe monedă suferea, în caz de damnatio memoriae acelaşi tratament care era aplicat imaginilor
lui de pe toate monumentele figurate.
Ceea ce articolul de faţa îşi propune este o încercare de tratare unitară a emisiunilor
monetare ale acestei perioade: 294-364, care marchează trecerea de la Imperiul păgân la Imperiul
creştin, d i n p u n c t u l de vedere al evoluţiilor în planul ideologiei imperiale, aşa c u m se reflectă ele
pe monede.Desigur că vom fi obligaţi să ne limităm la anumite simboluri şi teme monetare, dată
e
C . H. Sutherland, R / C I . 1984, p . l 1-14.
7
C . H. Sutherland, The Purpose of Roman Imperial Coin Types, R.N., 1983, p.73-82; de a s e m e n e a Coinage in Roman
Imperial policy, London, 1951 şl The emperor and the coinage. Londra, 1976.
8
Β.Levick. Propaganda and the imperial coinage, Antlchton, 16, 1982, p. 107.
9
A.Wallace-Hadrill, Image and authority in the coinage of Augustus, J . R . S . LXXV1. 1986, p.66.
10
M.H. Crawford, Roman Imperial Coin Types and the Formation of Public Opinion, Studies i n Numismatic Method presented
to Philip Grierson, Cambridge, 1983, p. 59.
" C . Perez. Monnaie du pouvoir, Pouvoir de la monnaie, Besançon, 1986.
12
. P . Bastien, Le bust monétaire des empereurs romains, Wetteren. 1994. I, p. 10-11
76
www.mnir.ro
fiind întinderea s t u d i u l u i de faţă; mai m u l t . acesta se limitează la simboluri şi teme care apar pe
reversul monedelor.
Modul de abordare a studiului acestora intenţionează să fie u n u l statistic,
încercându-se urmărirea evoluţiei lor în timp, în spaţiu (pe ateliere), pe materialele din care se
bate moneda.Baza de date întocmită pentru a putea evalua statistic schimbările petrecute în
iconografia monetară porneşte de la următoarele cataloage:
C. H. V. Sutherland, The Roman Imperial Coinage, A.D. 294-313, vol.VI, Londra, 1973
P. M. B r u u n , The Roman Imperial Coinage, A.D. 313-337, vol.VII, Londra, 1966
J . P. C. Kent, The Roman Imperial Coinage, A.D. 337-364, voi .VIII, Londra, 1981
G. Depeyrot, Les monnaies d'or de Diocletien à Constantin I (284-337), Wetteren, 1995.
Analiza statistică întreprinsă n u ia în considerare volumul emisiunilor (de altfel dificil
de stabilit cu exactitate); dar emisiunile monetare, chiar reduse fiind n u m a i la u n inventar al
tipurilor monetare, mărturisesc ceva despre concepţia care sta la baza alcătuirii acestora.
Volumul lor e dependent mai ales de necesităţile economice ale momentului, de momentul politic
ales. Aşa încît pentru evidenţierea evoluţiei în timp a ideilor care determină utilizarea unora sau
altora dintre aceste simboluri şi teme monetare pare mai indicata "egalizarea" emisiunilor prin
omiterea v o l u m u l u i lor într-un calcul statistic.
Ne vom opri aşadar asupra unor atribute imperiale ca diadema, globul, globul
nichefor, a unor simboluri ca hrismon-ul şi crucea, care apar în această perioadă, şi asupra
figurării personificărilor Romei si Constantinopolului, considerind că acestea surprind cel mai
fidel schimbările aduse de veacul al patrulea.
Diadema, prohibită atât de m u l t în decursul istoriei romane, în calitate de simbol
detestat al regalităţii, îşi are originea în vremurile l u i Alexandru cel Mare. Introducerea ei pe
reprezenterile monetare constantiniene se face începând cu vicennalia (în 325-326) şi n u pare să
fi fost rezultatul unor directive administrative precise . 13
Tipurile de diademă sunt diverse: fără gemă frontală (bandă simplă fără decoraţii,
bandă cu decoraţii, bandă ornată c u pietre preţioase şi perle, diademe perlate), cu bijuterii
frontale (perlate, c u rozete, c u rozete şi lauri, în lanţ).
Diademele l u i Constantin I , însemne ale puterii imperiale sunt copii ale celor
elenistice. Modelul l u i Alexandru se impune după ce împăratul îşi stabileşte reşedinţa în Orient,
decizându-se să transforme anticul Byzantion în noua capitală a Imperiului. După părerea l u i
Dagron monedele de argint emise c u ocazia inaugurării Constantinopolului la 11 mai 330,
14
asemănătoare tetradrahmelor elenistice, demonstrează că împăratul se consideră succesor al l u i

Alexandru şi că Roma orientală devenea moştenitoarea elenismului . 15
Caesarii poartă la rândul lor diadema pe câteva d i n emisiunile pe care sunt

reprezentaţi membrii ai familiei imperiale (la Ticinum, Sirmium şi Thesalonic) . 16
După moartea l u i Constantin, începând d i n 348, când cununa de lauri dispare de pe

monede, diadema devine singura coroana purtată de către auguşti şi că semnifică, împreună cu
purpura, puterea suverană mai m u l t decât oricare alte însemne imperiale.
Vetranion se aşează în poziţie de inferioritate faţă de Constantius II în 350, adoptând
cununa de lauri, după c u m Magnentius renunţă la diademă pentru a indica opoziţia sa faţă de
regimul autocratic al l u i Constantius II a cărui emblemă era diadema.
La proclamarea ca împărat a l u i Julian de către trupele din Gallia, acestuia i s-a
aşezat pe cap o diademă improvizată, în lipsa unei adevărate. Mai târziu, dupa relatarea
aceluiaşi Ammianus Marcellinus, J u l i a n a purtat o diademă împodobită c u pietre preţioase la
quinquennalia sa d i n 3 6 1 ; pe monedele contemporane acestui eveniment el e reprezentat
purtând o diademă perlată.
Până în 348 diademele cu rozete, cu rozete şi c u lauri a u dominat în reprezentările de
pe monede. După reformă, diadema perlată va avea u n loc d i n ce în ce m a i important: cele cu
rozete mai sunt folosite doar în t i m p u l în care J u l i a n a fost caesar. Ca augustus el n u a folosit
decât diademă perlată. începând c u J u l i a n diadema şi mantia de purpură sunt considerate
însemnele de putere necesare pentru ridicarea la rangul de augustus; acestea sunt însemnele
care fac din Jovian u n adevărat Augustus.
Prezenţa diademei atât pe monedele de a u r cât şi pe cele de argint, billon sau bronz (e
adevărat că mai m u l t pe pisele d i n metal comun), pe reversul monedelor şi de asemenea
13
P. Bastien,idem, I. p. 10-11.
14
RIC VII, Constantinopol, 5 3 , p.578.
15
G.Dagron, Constantinopole, p.37, apud P.Bastien, op.cit, I, p. 158, n.3.
16
RIC, VIII. T i c i n u m . 184. p. 3 8 3 : 194-196. p. 3 8 5 ; RIC. VII, S i r m i u m , 6 3 - 6 5 , p. 4 7 7 ; RIC, VII, Thesalonic, 147-148, p. 517.
77
www.mnir.ro
deopotrivă în atelierele orientale şi occidentale aduc dovada adoptării acestui element ca simbol
prin excelenţă al puterii imperiale, (vezi fig 1-2)
ANT AQU ARL CON HER M I L N I C ROM SIR S I S THE
AR AU AE
material
Globul, ca însemn al puterii imperiale, poate să corespundă l u i globus terrae sau

sferei celeste.
Prezent, încă d i n timpurile Republicii, în iconografie, globul se asociază şi puterii
imperiale. încă d i n 287 Diocletian şi Maximian sunt reprezentanţi, pe monedele de aur de la
Cyzic, în togă ţinând câte u n glob cu ocazia aniversării consulatului comun (COS III şi COS) 17. 17
în perioada pe care o analizăm reprezentările de pe revers figurează globul ca atribut în primul

rind al împăraţilor şi abia în al doilea ca atribut al l u i Sol, Jupiter sau al Romei (vezi fig. 3).
17
RIC V. Cyzic, 2 8 5 . p.250.
78
www.mnir.ro
F I G . 3 GLOBUL - FRECVENŢA UTILIZĂRII PE TIPURI DE REVERS Πΐ PERIOADA
294-364
Globul e prezent în mâna împăratului, alături de sceptru, în reprezentările consulare,

cum se întâmplă în cazul monedelor bătute de Constantin I la Treveri şi Ticinum . El apare pe 18
monedele în care împăratul e reprezentat în car triumfal, c u mâna dreapta ridicată şi globul i n
stânga. De asemenea, pe tipurile cu legenda PR1NCEPS IVVENTVTIS în ţinută militară, cu lance
şi glob, care sunt foarte frecvente în perioada tetrarhică şi constantiniană . 19
A. Alfôldi consideră că prezenţa globului alături de fiecare membru al colegiului

imperial reprezintă o dovadă a pierderii vechii semnificaţii pe care o avea, de emblemă a
Universului. D i n secolul al III-lea se uită că acesta n u poate să fie reprezentat în mai multe
exemplare în aceeaşi imagine . 20
Dar acea similitudo care uneşte împăraţii tetrarhiei e suficientă pentru a explica
acesta; căci sub multiplicare se ascunde reprezentarea u n u i glob unic aparţinând tuturor
membrilor colegiului imperial, în virtutea legăturilor de natură religioasă care îi unesc. Noţiunea
de glob unic n u a fost dealtfel uitată.Pe u n m u l t i p l u de patru aurei emis de Constantius Chlorus
în perioada celei de-a doua tetrarhii, pe revers sunt reprezentaţi doi împăraţi, în toga consulară,
ţinând împreună u n glob deasupra unei c u n u n i în interiorul căreia apare cifra XX . 21
Se pare că pe emisiunile atelierelor occidentale Roma si Treveri este utilizată cel mai
frecvent imaginea globului si că acestea sunt bătute cel mai adesea din metal comun, (vezi fig. 4¬
5)
RIC VII, Treveri, 19-21, p.165; T i c i n u m , 30, p.363.

RIC VI, Treveri, 8 0 1 , p.220.
A. Alfoldi, Insignien, p. 119-120 apud P.Bastlen, op.cit, I, p.505.
RIC VI, S i s c i a , 148, p.472.
79
www.mnir.ro
F I G . 5 GLOBUL - FRECVENŢA UTILIZĂRII PE MATERIALE LN PERIOADA 294-364
AU
Prezenţa în mâna aceluiaşi suveran a globului şi a globului nichefor, ne obligă să le considerăm

însemne imperiale având o semnificaţie distinctă.
Reprezentările statuii Victoria aflată în Curia Senatului devin tot mai rare la sfârşitul
secolului al III-lea şi începutul celei de-al IV-lea, dispărând după domnia l u i Maxentius, în timp
ce încep să se Înmulţească reprezentările globului nichefor în mâna împăratului.
Prima dată el apare pe u n medalion de bronz al l u i Pupienus. Nu e vorba de o
reprezentare a Victoriei d i n Senat ci de o reducere a sa sub forma unei mici statuete de aur pe
care Senatul o conferă proaspeţilor împăraţi. Despre u n astfel de gen de statuie crede M. R.
Alfôldi că e vorba de fapt şi în panegiricul din 313 dedicat luiConstantin . 22
Frecvenţa cea mai mare a globului nichefor pe revers e înregistrată în perioada 310¬
324. Materialele d i n care aceste monede sunt bătute sunt billonul şi a u r u l ; argintul fiind prezent
m u l t mai rar. (vezi fig 6). Nicomedia este atelierul care utilizează cel mai m u l t acest t i p de glob pe
revers, îndeaproape u r m a t de Antiochia şi de Roma (vezi fig. 7).
F I G . 6 GLOBUL NICHEFOR - FRECVENTA PE MATERIALE IN PERIOADA 294-364

I
12-Θ-
AE AR AU
M.R.Alfoldi, SignumDeae, J . N . G . , 11, 1961, p.19-21, apud P.Bastien, op.cit, 1, p.518.

80
www.mnir.ro
F / G . 7 GLOBUL NICHEFOR - FRECVENTA UTILIZĂRII PE
ATELIERE IN PERIOADA 294-364
Crucea apare la rândul ei pe monede în acesta perioadă creştinînd mai întîi aversul
apoi reversul monedelor. Alături de cruce e figurată şi monograma l u i Hristos, XP, ca simbol al
victoriei obţinute de Constantin la Pons Milvius. Pentru prima dată crucea apare în partea
superioară a u n u i sceptru, pe cunoscutul m u l t i p l u de doi argentei, emis în 315 la Ticinum,
pentru cel de-al patrulea consulat al l u i Constantin şi pentru decennalia. B u s t u l împăratului
văzut din faţă, capul întors uşor spre dreapta, cuirasat, poartă u n coif de tip oriental ornat cu u n
chrismon; în mâna dreaptă ţine de frâu u n cal, iar în stânga u n sceptru. Acest sceptru e compus
dintr-o tijă terminată p r i n t r - u n punct deasupra căruia se află u n altul mai mic. Pe punctul
principal se găseşte bara transversală a crucii . 23
A. Alfoldi consideră că "simbolul puterii l u i Hristos asupra l u m i i sau mai degrabă cel
al protejatului său ", n u a fost creat pentru a fi bătut specia] la Ticinum ci a fost adoptat după
victoria de la Pons Milvius . 24
După ce elimină ipoteza unei reprezentări a globului terestru în p u n c t u l de la capătul

crucii, M. R. Alfoldi n u exclude posibilitatea caracterului creştin al b u s t u l u i , datorită prezenţei pe
coif a chrismon-ului. Dar în loc de sceptru ea vede o lance; respinge prin urmare ideea utilizării
sceptrelor cruciforme de către Constantin . R.Gôbl a criticat acest punct de vedere şi a confirmat
25
că e vorba de u n sceptru cruciform . 26
Monedele de la Ticinum trebuie considerate ca emisiuni comemorative: căci

împăratul, cu ocazia celei de-al patrulea consulat se adresează trupelor (adlocutio), după
adventus (marcat de prezenţa protomelor cailor), amintind victoria de la Pons Milvius (casca şi
cuirasa), cucerirea Romei (clipeus decorat c u lupoaica alăptând gemenii) şi sprijinul divin primit
cu acea ocazie (chrismon-ul şi sceptrul cruciform). Mesajul legendei completează această
complexă iconografie: SALVS RE1PVBLICAE.
Pe reversul monedelor crucea apare începând c u misiunile d i n 340 Ceea ce este
interesant este faptul că ea apare numai pe monedele de billon ale acestei perioade (vezi fig. 8). Pe
această cale crucea devine u n u l dintre simbolurile cu care se ia contactul în schimburile de
fiecare zi şi de către cea mai mare parte a populaţiei imperiului, (chiar dacă este considerată
marcă de monetărie). Pe ateliere, Aquileea şi Roma au numărul cel mai mare de emisiuni cu
imaginea crucii dar ele sunt îndeaproape urmate de atelierele orientale (vezi fig. 9).
RIC, VII. T i c i n u m , 36, p. 3 6 4 .

24
A.Alfoldi, Dos Kreuzszepter Constantins des Grossen. SM, 16. 1954, p.82 apud P.Bastlen, op.cit, II, p.428.
2 5
M.R.Alfôldi, Constantinische Goldprăgung, p. 147-148, apud P.Bastlen, op.cit, II, p.429.
2 6
R.Gôbl, Signum cruciş oder Lanzenschaft?: Die Kaiserinsignien auf dem rnûnchener SiLberrnultiplum Constantin des Grossen
aus 315 Ήάηυιη. în Litterae Numisrnaticae Vindobonenses, 3, 1987, p.77-94, pl.4-6, apud P.Bastlen, op.cit, II, p.429.
81
www.mnir.ro
FIG.8 CRUCEA - FRECVENTA PE MATERIALE IN PERIOADA
294-364
FIG.9 CRUCEA - FRECVENTA PE ATELIERE IN PERIOADA 294-364
ALE ANT AQU CON CYZ HER NIC ROM SIS
Hrismon-ul apare şi pe câţiva solidi emişi de Nepotian la Roma în numele său şi al

lui Constantius II, care a u pe revers personificarea Romei, aşezată spre stânga, ţinând u n
sceptru lung şi u n glob deasupra căruia se află n u o cruce ci u n chrismon . Hrismon-ul este 27
dealtfel utilizat în această perioadă preponderent în părţile occidentale ale Imperiului (vezi fig.
10), unde dealtfel şi apăruse pentru prima dată pe monede (în 315 la Ticinium.)
FIG.IO HRISMON-UL - FRECVENTA PE ATELIERE IN PERIOADA 294-364
ALE ANT AQU ARL CON CYZ HER LUG NICROM S I R S I S THE TRE
RIC VIII, Roma, 166-167, p.261.

82
www.mnir.ro
în întreaga iconografie romană e prezentă personificarea cetăţii eterne. Dea Roma. în
perioada tratata de noi locul ei e concurat şi de personificarea noii capitale a Imperiului,
Constantinopolis (vezi fig. 11).
FIG. 11 TIPURILE ROMA S I CONSTANTINOPOLIS PE REVERS

IN PERIOADA 294-364
Acest tip este u n u l utilizat cu precădere pe moneda de aur, ceea ce sugerează că

acestui mesaj monetar i se acorda o greutate diferită, fiind destinat cu predilecţie anumitor
categorii ale societăţii (vezi fig. 12).
F I G . 12 ROMA S I CONSTANTINOPOLIS PE MATERIALE

IN PERIOADA 294-364
AE AR AU
Roma este atelierul care utilizează cel mai m u l t reprezentările c u cele două oraşe,
ponderea deţinînd-o, c u m era şi firesc, emisiunile cu Roma însăşi (vezi fig 13).
FIG.13 ROMA S I CONSTANTINOPOLIS PE ATELIERE

IN PERIOADA 294-364
( ROM
(
\
c
l
r
( ANT 1
CON THE TRE
ARL JJG_ NIC SlfrTf
AQl L'ARi os:
MII
Evoluţia iconografică a monedelor în perioada 294-364 se încadrează în schimbările

care intervin în ansamblul Imperiului Roman . Modificările survenite în natura puterii imperiale
83
www.mnir.ro
sunt vizibile în apariţia unor însemne imperiale caracteristice acestei perioade (diadema).
Simboluri creştine (crucea şi hrismon-ul) işi fac şi ele loc pe cele două feţe ale monedelor, fie că
sunt considerate simboluri ale victoriei l u i Constantin sau ale victoriei l u i Hristos, fie ca simple
mărci de monetărie. Iar schimbarea centrului de greutate al Imperiului e vizibil în concurenţa pe
care o face personificarea noii capitale celei vechi, pe reversul monedelor.
S T A T I S T I C R E M A R K S ON T H E U S E O F S O M E S Y M B O L S
A N D R E P R E S E N T A T I O N ON T H E C O I N A G E O F T H E L A T E R O M A N E M P I R E
(294 - 364)
Abstract
In a n atempt to judge the propandistlc role of the coins the author makes a statistic analysis of some
symbols and representations w h i c h c a n be found on the reverse of the coins from A.D. 2 9 4 - 3 6 4 . T h e sources used in this
purpose were: C.H.V. S u t h e r l a n d , The Roman Imperial Coinage, A.D. 294-313. VI, London, 1973: Patrick M. B r u n n . The
Roman Imperial Coinage, A.D. 313-337, VII, London, 1966; J . P . C . K e n t , The Roman Imperial Coinage, A.D. 337-364, VIII,
London. 1981; Georges Depeyrot, Les monnaies d'or de Diocletian à Constantin A.D. 284-337. Wetteren, 1995. T h e analysis
does not take Into consideration the volume of monetary issues. It only s h o w s the presence on the reverse of the imperial
regalia a n d of the C h r i s t i a n symbols.
T h e use of the diadem as the m a i n symbol of the imperial power s i n c e the C o n s t a n t l n e ' s reign Is largely
spred on the reverse of the billon, silver and gold coins both i n the Western a n d E a s t e r n m i n t s .
T h e globe, that previously, w a s a symbol of the divine power of the Gods, also appears on the coin reverses
as imperial insign between 2 9 4 - 3 6 4 A . D . T h i s atribute is present o n the billon coinage, mostly at the Western mints.
T h e C h r i s t i a n symbol of the c r o s s Is mainly represented in the Western mints (Aqulleea and Rome). It is
quite significant for the propagandistic use of the coinage, that the image of the cross is largely spread o n billon coinage,
used in large quantities, for every day pourposes.
T h e c h r i s m o n appears mostly In the Western regions of the Empire, where It w a s put i n connection with the
_ Constantine the Great victory at Pons Milvius.
T h e challange between the old a n d the new capital of the E m p i r e , Is reflected by the presence of the
representations of Rome a n d Constantlnopolis on the reverse of many i s s u e s . T h e use of the personification of the imperial
capital, first at all of those of Rome, is well represented o n the Western Issues, especially at Rome, where the memory of
D e a Roma w a s very strong i n the 3 t h - 4 t h centuries, and even later.
T h e changes that took place In the nature of the imperial authority, as well the slow passage from the
"Pagan" E m p i r e to the " C h r i s t i a n " E m p i r e during the first half of the 4 " century A.D. is reflected by the very emphasized
presence of the diadem, a s supreme atribute of the emperor a n d by the use of the c r o s s a n d the c h r i s m o n , connected with
the new ideology. T h e shift of the power centre of the E m p i r e from the Western part to E a s t e r n regions is marked by the
appearence of the representation of Constantlnopolis, along side of those of Rome.
84
www.mnir.ro
OBSERVAŢII ASUPRA CIRCULAŢIEI MONETARE D E L A
DUROSTORUM IN TIMPUL LUI ANASTASIUS I
de Manuela Dobre
La începutul domniei l u i Anastasius I , moneda de bronz aflată în circulaţie în

Imperiul Bizantin era constituită d i n noummia (minimi), piese de mici dimensiuni şi cu o
greutate teoretică de 5 carate. Cea mai mare parte a acestora provenea de la Constantinopol, dar
şi activitatea atelierelor monetare provinciale de la Nicomedia, Heracleea, Thesalonic, Antiochia,
Alexandria era destul de importantă înainte de 491 (când Anastasius I ocupă tronul imperial,
m i n i m i erau bătuţi n u m a i în atelierele d i n capitală şi de la Nicomedia). Aprovizionarea în exces
cu monedă era u n factor de inflaţie şi determina scăderea valorii solidusului calculat în
noummia . De asemenea, aceste piese prezentau inconvenientul de a putea fi uşor imitate,
1
datorită dimensiunilor reduse care n u permiteau realizarea unor ştanţe de calitate. Astfel, printre
descoperirile monetare d i n a doua jumătate a secolului al V-lea se găsesc n u n u m a i piese de
calitate inferioară, dar şi rondele metalice simple, nemarcate, sau piese de plumb cu
monogramele împăraţilor. Imitaţii de acest t i p a u fost descoperite şi pe teritoriul Dobrogei, la
-
Izvoarele, Adamclisi (jud. Constanţa), Isaccea şi Slava Rusă (jud. Tulcea) . V. Culică, carre a 2
publicat primele descoperiri de monede de plumb, consideră că acestea pot fi emisiuni ale şefilor
barbari de la graniţele imperiului, ale comandanţilor militari provinciali romani sau chiar falsuri
particulare . Pe ansamblu, se poate spune că aceste emisiuni au provocat mari tulburări
3
financiare în imperiu şi u n sentiment de neîncredere generală faţă de moneda de bronz.

Reforma monetară efectuată de împăratul Anastasius I s-a derulat în două etape.
Prima, în anul 498, consta în introducerea unor monede mari de bronz, m u l t i p l i i de noummion,
având pe revers marca de valoare şi sigla atelierului monetar. Noile nominaluri erau: follis-ul de
40 noummia (M), jumătate de follis (K), sfertul de follis sau decanoummion (I). Cea de-a doua
etapă, în anul 512, a fost marcată de dublarea greutăţii acestor nominaluri şi introducerea unuia
nou, pentanoummion (E). N u este lipsit de importanţă faptul că, după reformă, a u continuat să
fie emise noummia, c u monograma împăraţilor, până la domnia l u i Justinian I (527-5Θ5) . 4
Măsurile împăratului Anastasius au stopat proliferarea emisiunilor de monede de

bronz devaluate prin introducerea noilor nominaluri, mai grele, a căror valoare reală era mult mai
apropiată de valoarea nominală. Totodată, punerea în circulaţie a diviziunilor de follis a
contribuit la crearea u n u i sistem monetar foarte s u p l u şi adaptat necesităţilor vieţii economice
cotidiene, iar follis-ul a constituit baza sistemului monetar bizantin de bronz timp de câteva
secole, până la reforma împăratului Alexios I Comnenul d i n 1092/1093. In plus, faptul că noile
monede reprezintă m u l t i p l i i de noummion a permis integrarea în circulaţia monetară atât a
minimilor emişi de Anastasius, cât şi a celorlalte monede emise în cursul secolului al V-lea. Deşi
măsurile împăratului bizantin n u a u vizat decât moneda de bronz, vechile nominaluri de aur şi
argint rămânând neschimbate, ele a u determinat, iară îndoială, o serie de modificări ale raportului
între valoarea monedelor de aur şi cea a celor de bronz . 5
Deoarece aceste transformări au avut importante urmări p e n t r u economia şi sistemul

monetar bizantin, considerăm utilă o prezentare a impactului reformei l u i Anastasius asupra
1
Pentru scăderea valorii s o l i d u s u l u i vezi D.M. Metcalf, The Origins of the Anastasian Currency Reform, Amsterdam, 1969, p.
11.
2
Descoperirile de Imitaţii de plumb ale monedelor bizantine de la Izvoarele s u n t prezentate de V. Culică, Moneda măruntă
rornano-bizantină din secolul al V-lea şi unele replici în plumb de la Izvoarele, jud. Constanţa, în "Pontica", 5, 1972, p. 2 6 7 -
300; de asemenea, idem, Imitaţii locale ale unor monede din epoca rornano-bizantină descoperite în Dobrogea, în "Buletinul
Societăţii Numismatice Române", L X X - L X X r V , 1976-198, 124-128, p. 2 5 3 - 2 6 1 . Pentru descoperirile de la Isaccea. S l a v a
Rusă şi Adamclisi a m folosit informaţiile oferite de dl. E m e s t Oberlănder-Târnoveanu, căruia îi mulţumim şi pe această
cale.
3
Deşi rezultatele cercetării acestor imitaţii n u s u n t foarte clare, a s u p r a interpretării vezi V. Culică, în Pontica, 5, 1972, p.
271-272.
4
Pentru reforma lui A n a s t a s i u s I vezi M. Hendy, Studies in The Byzantine Monetary Economy, c. 300-1450, Cambridge,
1985, p. 4 7 5 - 4 9 2 ; Cécile Morrisson, Catalogue des monnaies byzantines de la Bibliothèque Nationale, I, DAnastase Ià
.Justinien II (491-711), Paris. 1970, p. 15-16; D.M. Metcalf, op. c i t . p. 12; Wolfgang H a h n , Monera Imperii Byzantini, I, Von
Anastasius I bis Justinianus I (491-565), Wien, 1973. p. 3 3 - 3 7 .
5
Asupra acestei probleme, vezi C . Morrisson, op. c i t , p. 15, care vorbeşte de creşterea valorii solidusului calculat în
noummia.
85
www.mnir.ro
circulaţiei monetare de la Durostorum, pornind de la cercetările efectuate asupra materialului
numismatic descoperit în această localitate şi, d i n câte ştim, o problemă mai puţin abordată
până în acest moment în cadrul studiilor de numismatică.
Din nefericire, în ceea ce priveşte evenimentele istorice care a u loc în această
perioadă la Durostorum dispunem de foarte puţine informaţii. După criza generată de invaziile
hunilor, de disputele religioase şi de prezenţa goţilor, odată cu venirea la tron a l u i Anastasius I
cea mai mare parte a Imperiului de Răsărit a intrat într-o etapă nouă, de refacere. Parte
integrantă a acestuia, important mai ales datorită aşezării sale la Dunăre, Durostorum era unul
din oraşele principale ale provinciei Moesia Secunda alături de Marcianopolis şi Odessos . In 6
perioada de care ne ocupăm, aici se găsea garnizoana legiunii XI Claudia şi probabil că, dată fiind
importanţa sa strategică pentru apărarea limes-ului danubian în secolele V-VI, oraşul a
beneficiat de marile acţiuni de construcţie din epoca l u i Anastasius la care se referă "Cronica
universală" a l u i loan Malalas . 7
Din punct de vedere religios, pentru cea de-a doua jumătate a secolului al IV-lea este
menţionată prezenţa în oraş a u n u i episcop arian, Auxentius. Se poate presupune existenţa unui
episcopat ortodox, dar, până la sfârşitul secolului al VI-lea n u avem nici o informaţie asupra
numelui celui care ocupa acest scaun . 8
Silistra este o localitate cunoscută pentru numeroasele descoperiri numismatice, dar,

din păcate, până în prezent a u fost publicate puţine asemenea descoperiri d i n epoca bizantină
timpurie . Această lacună poate fi acoperită, cel puţin parţial, prin studierea şi publicarea
9
colecţiei academicianului Pericle Papahagi, păstrată la Cabinetul Numismatic de la Muzeul

Naţional de Istorie a României. Colecţia cuprinde u n mare număr de piese descoperite în oraşul
Silistra şi în împrejurimile sale în perioada celui de-al treilea deceniu al secolului XX, dintre care
circa 2500 sunt monede bizantine datate în perioada secolelor V-XV.
Lotul monedelor din a doua jumătate a secolului al V-lea şi de la începutul secolului
al VI-lea analizat de noi cuprinde 86 de piese de bronz, dintre care 3 noummia ale împăratului
Marcian, 4 noummia de la Leon I , 1 noummion emis de Zenon şi 78 de monede emise în timpul
domniei l u i Anastasius I . Materialul numismatic de la Durostorum este important pentru că,
până în prezent, în literatura numismatică au fost publicate circa 100 de piese emise de
Anastasius, descoperite în toată Dobrogea . Monedele d i n a doua jumătate a secolului al V-lea
10
sunt prea puţin numeroase p e n t r u a permite o expunere, chiar sumară, a principalelor trăsături
ale circulaţiei monetare de l a Durostorum în această perioadă. Totuşi, ele indică o continuitate a
circulaţiei monetare în oraş pe durata deceniilor agitate d i n punct de vedere politic şi militar din
a doua jumătate a secolului al V-lea, asigurând astfel legătura între emisiunile monetare de la
sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea (bine reprezentate în descoperirile de la
Silistra) şi monedele bătute după reforma din 498.
Lotul de monede emise de Anastasius I aflate în colecţia Papahagi se prezintă astfel:
I. Constantinopol: 7 3 ex. b. 1/2 follis: 2 2 ex.

a. Follis: 4 2 ex. 5 0 7 - 5 1 2 - 3 ex.
anil: 5 0 7 - 5 1 2 - 10 ex. 5 1 2 - 5 1 8 - 19 ex.
5 1 2 - 5 1 7 - 2 8 ex.
5 1 7 - 5 1 8 - 4 ex. c. 1/4 foUls: 1 ex.
5 0 7 - 5 1 2 - 1 ex.
6
H. Mlhăescu, G h . Stefan, R. Hâncu, VI. Illescu. V. Popescu, Pontes Historine Daco - Romanae, vol. III, Bucureşti, 1970, p.
210-211.
' Al. S u c e v e a n u şl Al. Barnea, La Dobroudja Romaine, Bucureşti, 1991, p. 171.
8
R. Vulpe. I. B a m e a , Din Istoria Dobrogei vol. II. Bucureşti, 1968, p. 4 5 9 - 4 6 0 .
9
După I. Yordanov, Dobrudza (491-1092) - selon les données de la numismatique et de la sphragistique. I n "Dobrudza -
études ethno - culturelles", Sofia, 1987, p. 186, la S i l i s t r a a u fost descoperite 5 monede emise i n timpul domniei lui
A n a s t a s i u s I. Cunoaştem faptul că lotul de monede de la Muzeul Districtual din S i l i s t r a cuprinde următoarele piese:
Constantinopol:
I. Solidus - 1 ex.
II. Follis - 4 ex.
anii 5 1 2 - 5 1 7 - 3 ex.
după 512 - 1 ex.
10
Pentru descoperirile monetare din Dobrogea, vezi: G h . Poenaru Bordea, Monnaies byzantines des Vie - Vile siècles en
Dobroudja, în Actés du XTVe Congrès International des études byzantines, Bucarest, 6 - 1 2 Septembre 1971". Bucureşti,
1976, p. 2 0 3 - 2 1 3 : B. Mitrea, Monedele şi prăbuşirea Dinogeţiei la sfirşitul secolului al VI-lea, în Pontica, 7, 1974, p. 4 9 - 7 2 ;
idem. Un tezaur de monede bizantine descoperit la Constanţa, în Pontica, 16, 1983, p. 2 3 9 - 2 6 2 ; G h . Poenaru Bordea, Al.
Popeea, Monedele bizantine dintr-o colecţie Jormată la Constanţa, în SCIVA, 2, 1976, p. 2 1 5 - 2 2 9 ; Al. Popeea, Monedele
bizantine dm Nordul Dobrogei. în Peuce, 4, 1973-1975, p. 175-197; E . Oberlănder-Târnoveanu, Cronica descoperirilor
monetare din nordul Dobrogei, în Peuce, 8, 1980, p. 4 9 9 - 5 1 4 ; H. Nubar, I n C . Preda, H. Nubar, Histria, vol. III.
Descoperirile monetare 1914-1970. Bucureşti, 1973. p. 197-233.
86
www.mnir.ro
d. 1 /8 follis: 3 ex. b. 1/2 follis: 3 ex.
5 0 7 - 5 1 2 - 3 ex. 4 9 8 - 5 0 7 - 1 ex.
5 0 7 - 5 1 2 - 2 ex.
e. Noummion: 5 ex.
4 9 1 - 5 1 8 - 5 ex. III. Antiochia: 1 ex.
a. Follis: 1 ex.
II. Nicomedia: 4 ex. 5 1 2 - 5 1 8 - 1 ex.
a. Follis: 1 ex.
5 0 7 - 5 1 2 - 1 ex.
Se poate remarca faptul că, în acest lot de monede, sunt reprezentate toate tipurile de
nominaluri bătute în atelierele monetare care funcţionau în timpul domniei l u i Anastasius în
Imperiul Bizantin. Descoperirile arată o mare preponderenţă a follisului (56,41 %), urmat de
jumătăţile de follis (32,05 %), în timp ce celelalte nominaluri ocupă u n loc mai puţin important,
furnizând procente cuprinse între 1,28 % (1/4 follis) şi 6,41 % (noummia).
Principala observaţie care se impune este aceea că monedele bătute la Constantinopol
sunt foarte numeroase, 73 de piese din totalul de 78 (93,59 %), proporţie care n u contrazice
datele furnizate de alte descoperiri d i n Dobrogea, unde moneda constantinopolitană ocupă
aproximativ aceeaşi poziţie". Acest fapt este uşor de explicat prin aceea că atelierul de la
Constantinopol aproviziona c u monede dioceza Thracia, d i n care făceau parte atât Durostorum,
cât şi celelalte oraşe din Dobrogea.
Emisiunile de la Nicomedia n u sunt reprezentate în lot decât p r i n 4 exemplare (5,13
%), de asemenea o proporţie normală, întrucât ea se remarcă la Tomis şi Istros . Trebuie 12
subliniat faptul că între emisiunile de la Nicomedia descoperite la Durostorum se găseşte cea mai
veche monedă emisă după reforma l u i Anastasius cunoscută până în prezent în Dobrogea, o
jumătate de follis d i n perioada 498-507.
Cel de-al treilea atelier care a funcţionat în timpul l u i Anastasius, Antiochia, este
reprezentat printr-o singură piesă (1,28 %). Este dificil de apreciat rolul real al emisiunilor de la
Antiochia în aprovizionarea cu monede a Dobrogei în timpul l u i Anastasius I , deoarece datele
furnizate de alte oraşe d i n zonă fie n u sunt foarte clare (de exemplu pentru Istros ), fie n u sunt 13
relevante . Pe de altă parte, atelierul de la Antiochia a fost deschis n u m a i după anul 512,
14
perioadă în care istoria Scythiei Minor şi Moesiei Secunda a fost marcată de revolta condusă de
Vitalienus (514-518) . 15
Considerăm că o analiză a repartiţiei cronologice a emisiunilor constituie cel mai

important argument p e n t r u o discuţie privind impactul reformei monetare a l u i Anastasius
asupra circulaţiei monedelor la Durostorum. Statistica noastră se referă n u m a i la monedele bine
datate, în sensul că sunt eliminaţi m i n i m i (491-518. Iată situaţia monedelor l u i Anastasius d i n
colecţia Papahagi pe perioade:
4 9 8 - 5 0 7 - l e x . (1,37%)
507-512 - 20 ex. (27,40 %)
5 1 2 - 5 1 8 - 5 2 ex. (71,23 %) . 16
Faptul că d i n prima etapă a reformei n u avem decât o singură piesă arată că în 17
primele momente decizia imperială din 498 a avut consecinţe minore pentru circulaţia monetară
de la Durostorum. Fără îndoială, această realitate este caracteristică n u n u m a i pentru Silistra, ea
pare a fi comună p e n t r u toată zona Dunării de Jos. Este evident faptul că circulaţia monedelor de
bronz în regiune a fost asigurată de emisiunile de m i n i m i ale l u i Anastasius I sau ale
predecesorilor săi.
Consecinţele reformei încep să se facă resimţite mai ales în perioada 507-512, situaţie
valabilă n u n u m a i p e n t r u Durostorum, ci chiar pentru întreaga regiune, deşi materialul publicat
până în prezent n u este complet. Deşi există posibilitatea ca o parte d i n aceste piese să fi ajuns
în zonă după anul 512, trebuie să remarcăm faptul că acest prim moment de apogeu în fluxul de
11
Pentru această problemă, vezi G h . Poenaru Bordea, R. Ocheşeanu, Probleme istorice debrogene (secolele VI-VII) în lumina
monedelor bizantine din colecţia Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa, în SCIVA, 31, 1980, 3, p. 393.
12
Ibidem, p. 3 9 3 .
11
H. Nubar, op. cit., p. 198-200.
14
Despre descoperirile monetare de l a I s a c c e a şi Dinogeţla vezi Al. Popeea, op. cit, p. 176, nr. 1 şi E . Oberlănder-
TâmoveanU, în Peuce, 8, 1980, p. 507, nr. 1 0 4 - 1 0 6 şi u n exemplar Inedit; B . Mitrea, Monedele şi prăbuşirea Dinogeţiei...
p. 6 3 - 6 4 .
15
Pentru revolta lui V i t a l i a n u s , vezi R. Vulpe, I. B a m e a , op. cit, p. 4 1 2 - 4 1 4 ; Al. S u c e v e a n u , A l . B a m e a , op. c i t , p. 171-172.
16
In ceea ce priveşte metodele de analiză, vezi G h . Poenaru Bordea, R. Ocheşeanu, op. c i t , p. 3 7 8 - 3 8 6 .
D i n prima perioadă de după reforma l u i A n a s t a s i u s (498-507) n u cunoaştem o altă monedă descoperită în Dobrogea.
87
www.mnir.ro
monede către Durostorum coincide c u o epocă de linişte şi stabilitate la frontiera danubiană, o
perioadă de intensă activitate în domeniul construcţiilor . 18
Cea mai mare parte a monedelor l u i Anastasius din colecţia Papahagi datează din
perioada 512-518, situaţie similară, de asemenea cu cea înregistrată în alte oraşe d i n Dobrogea . 19
Proporţia mare poate fi surprinzătoare dacă ţinem cont de faptul că aproape întreaga perioadă a
fost marcată de revolta l u i Vitalianus. D i n nefericire, n u avem informaţii despre soarta oraşului
în aceşti ani, deoarece nici o sursă istorică n u menţionează numele oraşului pe parcursul
desfăşurării evenimentelor.
Chiar dacă acceptăm posibilitatea ca o parte din monedele emise de Anastasius să fi
ajuns în regiune mai târziu, după anul 518, procentul rămâne totuşi ridicat şi considerăm că
trebuiesc căutate alte explicaţii pentru acest fenomen. Puternicul aflux de monede bătute între
anii 512-518 către Durostorum, ca şi spre alte oraşe din Scythia Minor, poate indica faptul că
aceste zone a u rămas în afara revoltei. In acest caz, numărul mare de monede este posibil să fie
rezultatul unor plăţi importante efectuate de către autorităţile constantinopolitane pentru a-şi
asigura fidelitatea garnizoanelor locale . Este cunoscut faptul că poziţia oraşului Durostorum la
20
Dunăre, precum şi a celorlalte fortificaţii d i n Scythia Minor la Dunăre sau la Marea Neagră, le
permitea să rămână în contact cu capitala prin intermediul flotei, chiar dacă legăturile terestre
erau întrerupte. O altă ipoteză pentru explicarea acestui procent ridicat este că monedele l u i
Anastasius din anii 512-518 reprezintă o parte din marile sume de bani care a u ajuns în regiune
sub formă de daruri şi plăţi făcute de palatul imperial pentru a-1 linişti pe Vitalianus şi pe
însoţitorii săi după victoria din anul 515.
Pentru a obţine o imagine mai clară asupra dinamicii pătrunderii monedelor şi a
vitezei de circulaţie a acestora la Durostorum se poate recurge la datele oferite de coeficienţii
monede/ani de domnie (m/a), folles/ani de reformă (f/a) şi solidi/folles/ani de reformă (s/f/a) . 21
498 - 5 0 7 - m / a = 0.11
- f/a = 0,05
507 - 512 - m / a = 4
- f/a = 2,42
- s / f / a / (după Hahn) = 0,006
- s / f / a / (după Callu) = 0,008
512 - 5 1 8 - m / a = 8 , 6 6
- f/a = 7,08
- s / f / a / (după Hahn) = 0.019
- s / f / a / (după Callu) = 0,024
Pentru întreaga domnie a lui A n a s t a s i u s I. cifrele s u n t următoarele:
- m/a = 2.86
-f/a =2,10
- s / f / a (după Hahn) = 0,0058
- s / f / a (după Callu) = 0,0072
Aceste cifre conferă o mai mare precizie observaţiilor noastre asupra creşterii din ce în
ce mai rapide a cantităţii de monede care ajunge la Durostorum în anii 507-512 şi, mai ales, în
perioada 512-518. De asemenea, datele obţinute confirmă observaţia că reforma n u a avut
consecinţe vizibile p e n t r u circulaţia monetară locală înainte de anul 507. Fără îndoială, ar fi
interesantă o comparaţie între rezultatele obţinute şi datele furnizate de studierea loturilor
monetare contemporane provenite d i n celelalte oraşe mari din provinciile Moesia Secunda şi
Scythia Minor, dar cifrele ne lipsesc. Putem face doar o comparaţie cu situaţia generală a
circulaţiei monetare pe teritoriul Scythiei Minor, ilustrată de colecţia Muzeului Naţional de Istorie
şi Arheologie d i n Constanţa:
4 9 8 - 5 1 2 - m / a = 1,57
- f/a/ = 1,03
- s / f / a / (după Hahn) = 0,002
- s / f / a / (după Callu) = 0,003
512-518 - m/a = 6,16
- f/a = 4 . 6 6
Malalas, I n c r o n i c a s a , vorbeşte despre o Intensă activitate în domeniul construcţiilor publice de-a lungul întregului
Imperiu, vezi Al. S u c e v e a n u , Al. B a m e a , op. c i t , p. 171.
19
G h . Poenaru Bordea, R. Ocheşeanu, op. c i t , p. 381
20
R. Vulpe, I. B a m e a , op. c i t , p. 4 1 3 ; Al S u c e v e a n u , Al. B a m e a , op. c i t , p. 171.
21
Pentru utilizarea acestei metode de calcul, vezi G h . Poenaru Bordea, R. Ocheşeanu, op. c i t , p. 3 8 4 - 3 8 6 ; G h . Poenaru
Bordea. Problèmes historiques de la Dobroudja (VIe-VIIe siècles) à la lumière des monnaies byzantines traitées par des
méthodes statistiques,, în Pact, Statistique et Numismatique, 5, 1981, Strasbourg, p. 3 7 2 - 3 7 4 . Despre proporţia de s c h i m b
follis/solidus, vezi W. H a h n , op. c i t , p. 2 7 ; J . P . C a l l u . L e tarif d'Abydos et la réforme monétaire d'Anastase, I n Actes duXIe
Congrès International de Numismatique, Berne, 1979.
88
www.mnir.ro
- s / f / a (după Hahn) = 0 , 0 1 2
- s / f / a (după Callu) = 0 . 0 1 6 22
Comparând rezultatele, putem spune că datele obţinute pentru lotul de la

Durostorum indică faptul că situaţia financiară şi economică a acestui mare oraş era, pe durata
tuturor etapelor reformei l u i Anastasius, mai bună decât cea a zonelor învecinate d i n provincia
Scythia Minor. Totodată, lotul de monede studiat şi coeficienţii rezultaţi întăresc ideea că
circulaţia şi economia monetară d i n Imperiu a u cunoscut u n proces rapid de revitalizare după
reforma l u i Anastasius.
Deşi preliminare, observaţiile făcute asupra descoperirilor monetare de la
Durostorum, d i n perioada 450-518, permit evidenţierea principalelor fenomene financiare,
ecomonice şi politice care însoţesc u n eveniment foarte important pentru evoluţia monetară a
Imperiului Bizantin: reforma împăratului Anastasius I .
O B S E R V A T I O N S S U R L A C I R C U L A T I O N MONÉTAIRE D E D U R O S T O R U M P E N D A N T L E R È G N E D ' A N A S T A S E Π'
Résumé
E n 4 9 1 . à I'avénement d'Anastase 1er, l a monnaie de cuivre e n circulation d a n s l'Empire byzantin a été

constituée de n o u m m i a (minimi), pièces de petite taille et d'un poids théorique de cinq carats. L'approvisionnement en
excès avec monnaie était u n facteur d'inflation et conduisait à la baisse continuelle de la valeur d u solidus calculée en
noummia. L e s n o u m m i a présentaient a u s s i l'Inconvénient d'être très facilement Imitables, à c a u s e de leur petite taille, qui
empêchait la réalisation de coins très soignés. D a n s l'ensemble, on peut dire que ces émissions monétaires ont provoqué
de grands troubles financiers d a n s tout l'Empire et ont conduit à une méfiance généralisée envers la monnaie en bronze.
L a réforme entreprise par A n a s t a s e s'était déroulée en deux p h a s e s (la première e n 4 9 8 et l a seconde e n 512)
et consiste en l'introduction des grandes m o n n a i e s en cuivre, multiples d u n o u m m i o n , portant a u revers leur marque de
valeur et la marque de l'h"tel des monnaies. L e s nouveaux n o m i n a u x sont: le follis (M), le demi-follis (K), le décanoummion
(I) et le p e n t a n o u m m i o n (î). Après l a réforme, o n a continué l a frappe des n o u m m i a .
Silistrie est c o n n u e comme u n e place de très riches trouvailles n u m i s m a t i q u e s , m a i s malheuresement,
seulement peu de découvertes monétaires de l a basse-époque byzantine ont été publiées jusqu'à présent. Cette lacune peut
être comblée, du m o i n s partiellement, p a r l'étude et la publication de la collection de l'académicien Péricle Papahagi,
conservée a u C a b i n e t Numismatique d u Musée National d'Histoire de R o u m a n i e . Il convient de préciser qu'il s'agit d'un
grand nombre de pièces trouvées d a n s l a ville de Silistrie et d a n s s e s environs, pendant l a troisième décennie d u X X e siècle.
Le lot des m o n n a i e s est composé de 8 4 pièces e n bronze dont trois pièces représentent des n o u m m i a de l'empereur
Marcien, quatre n o u m m i a de Léon 1er, u n n o u m m i o n de Zénon et 7 8 m o n n a i e s émises pendant le règne d'Anastase. L e
matériel n u m i s m a t i q u e de D u r o s t o r u m est Important, parce que jusqu'à présent, d a n s l a littérature n u m i s m a t i q u e on a
publié environ 100 pièces frappées s o u s Anastase, découvertes d a n s toute l a Dobroudja.
Le lot des m o n n a i e s d'Anastase de l a collection de P. Papahagi a la composition suivante:
I. Constantinople: 7 3 ex. e) Noummia: 5 ex. ( 4 9 1 - 518)

a) Folles: 4 2 ex. (507 - 5 1 2 - 10 ex.; 5 1 2 - 5 1 7 - 2 8 ex.;
517 - 5 1 8 - 4 ex.) II. Nicomédie: 4 ex.
b) Demi-folles: 2 2 ex. (507 - 5 1 2 - 3 ex.; 5 1 2 - 5 1 8 - 19 a) Folles: 1 ex. (507 - 512)
ex.) b) Demi-folles: 3 ex. (498 - 5 0 7 - 1 ex.; 5 0 7 - 5 1 2 - 2 ex.)
c) 1/4 Folles: 1 ex. (507 - 512)
d) 1/8 Folles: 3 ex. (507 - 512) III. Antioche: 1 ex. (512 - 518).
L e s trouvailles montrent u n e forte prépondérance de folles, qui représentent 5 6 , 4 1 % , s u i v i s par les demi-
folles avec 3 2 , 0 5 % . L e s a u t r e s n o m i n a u x occupaient u n e place périferique d a n s l a circulation, parce qu'il ne f o u m i s e n t que
1,28% d u lot pour les 1/4 folles, 3 , 8 4 % pour les 1/8 folles et 6 , 4 1 % pour les n o u m m i a . L e s m o n n a i e s frappées à
Constantinople s o n t très nombreuses: II s'agit de 71 pièces, s u r u n total de 76. soit u n e proportion de 93.59%). Ceci
s'explique facilement, c a r l'atelier de Constantinople approvisionnait e n monnaie le diocèse de T h r a c e , dont Durostorum,
comme les autres cités de l a Dobroudja, faisait partie.
L e s émissions de Nicomédie ne s o n t p a s représentées d a n s le lot que p a r quatre exemplaires, qui
représentent u n e proportion de 5 , 1 3 % . I l faut souligner que parmi les émissions de Nicomédie découvertes à Durostorum
se trouve l a plus a n c i e n n e m o n n a i e réformée d'Anastase c o n n u e jusqu'à présent e n Dobroudja. Il s'agit d'un demi-follis du
type MIB, I, 47, frappé entre 4 9 8 - 5 0 7 .
Le troisième atelier q u i fonctionnait s o u s Anastase, Antioche, est présent d a n s le lot analysé par u n e seule
pièce, c'est-à-dire u n pourcentage de 1,28%.
. S e l o n nous, le plus important argument pour u n e d i s c u s s i o n c o n c e r n a n t l'impact de l a réforme monétaire
d'Anastase s u r l a circulation des m o n n a i e s à D u r o s t o r u m , comme pour les autres z o n e s d u B a s - D a n u b e , s e r a une analyse
de la répartition chronologique des émissions. Notre statistique concerne seulement les m o n n a i e s bien datable, c'est-à-dire
qu'elle élimine les m i n i m i , qui s o n t datés très vaguement de 491 - 5 1 8 . L e fait que de l a première étape de l a réforme nous
n'avons qu'une seule pièce (d'ailleurs, l'unique de cette période c o n n u e jusqu'à présent e n Dobroudja) Indique qu'aux
premiers moments la décision Impériale de 4 9 8 ne semble avoir eu qu'une très faible résonnance s u r la circulation
monétaire de D u r o s t o r u m . Il est évident que l a circulation des monnaies en bronze de l a région a été assurée par les
anciennes émissions de m i n i m i d'Anastase o u de s e s prédécesseurs. L e s conséquences de l a réforme commençaient à se
faire ressenties seulement à partir des années 5 0 7 - 5 1 2 . Même s i n o u s ne pouvons p a s écarter totalement l a possibilité
qu'une partie de c e s pièces y soient arrivées après 512, Il faut remarquer que le premier apogée d a n s l'afflux des monnaies
Gh. Poenaru Bordea, R. Ocheşeanu, op. cit., p. 3 8 0 - 3 8 6 .

89
www.mnir.ro
vers Durostorum coïncidait avec l'époque de paix et stabilité à l a frontière danubienne, période de grands travaux de
constructions. L a plupart des m o n n a i e s d'Anastase de l a collection de Perlele Papahagi datent de l a période de 5 1 2 - 518,
soit u n pourcentage de 7 1 , 2 3 % d u total. L a proportion s i grande peut être surprenante s i n o u s tenons compte de ce que
presque toute l a période 5 1 2 - 5 1 8 a été marquée par l a révolte de Vltallen, qui s'était déroulée s u r les territoires des
provinces de Mésle Seconde, S c y t h l e Mineure et Hémimont. Malheureusement, nous ne s a v o n s r i e n s u r le sort de l a ville
pendant c e s années, c a r a u c u n e source historique ne mentionne le n o m de Durostorum d u r a n t les événements. Même s i
nous acceptons l a probabilité qu'une partie des monnaies d'Anastase soient arrivées plus tard, après 518, ce chiffre reste
trop élevé. L e fort afflux des m o n n a i e s d'Anastase frappées pendant les années 5 1 2 - 5 1 8 vers D u r o s t o r u m , comme vers les
autres villes de la S c y t h l e Mineure peuvent indiquer que c e s zones sont restées e n dehors de l a rébellion. L e grand nombre
de monnaies de cette époque peut montrer l'existence d'importants paiements faits par les autorités constantlnopolltaines
pour s ' a s s u r e r la fidélité des g a r n i s o n s locales. L a position de Durostorum s u r le Danube, comme des autres fortifications
de la Scythle Mineure s u r le D a n u b e o u s u r l a m e r Noire permettait u n contact à travers l a flotte. U n e autre hypothèse pour
expliquer cette haute proportion des monnaies d'Anastase des années 5 1 2 - 5 1 8 est qu'elles représentent une partie des
grandes s o m m e s arrivées d a n s l a région à travers des dons et de rançons faits par le Palais Impérial pour calmer Vltallen et
ses compagnons après leur victoire de 5 1 5 .
Pour obtenir u n e Image plus objective il faut avoir recours a u x données offertes par les coefficients
monnaies/années d u règne (m/a), folles/années de réforme (f/a) et solldl/folles/années de réforme (s/f/a). L e s chiffres
donnent plus de précision à n o s observations s u r l a croissance de plus e n plus rapide de la quantité de monnaies qui
arrivaient vers D u r o s t o r u m pendant les années 5 0 7 - 5 1 2 et, spécialement, pendant la période 5 1 2 - 5 1 8 . Celles-ci
confirment a u s s i l'observation que l a réforme ne commençait pas à avoir des conséquences visibles s u r l a circulation
monétaire locale avant 5 0 7 - 512. L e lot de monnaies de Durostorum étudié et les coefficients résultés renforcent l'idée que
la circulation et l'économie monétarisée ont c o n n u u n processus rapide de revitalisation après l a réforme d'Anastase.
B i e n que préliminaires, les observations faites s u r les trouvailles monétaires de l'époque 4 5 0 - 5 1 8
découvertes à D u r o s t o r u m permettent d'entrevoir les principaux phénomènes financiers, économiques et politiques qui ont
accompagné l'événement décisif pour l'évolution monétaire de l'Empire byzantin: la réforme de l'empereur A n a s t a s e 1er.
90
www.mnir.ro
MONEDE GRECEŞTI, ROMANE ŞI BIZANTINE TIMPURII
DIN COLECŢIA IOAN G E O R G E S CU, T U L C E A
de Adrian Popescu,
Mihaela Iacob,
loan Georgescu
Monedele greceşti, romane şi bizantine aparţinând colecţiei loan Georgescu din

Tulcea pe care le prezentăm în cele ce urmează, a u fost colectate d i n cinci importante situri
antice dobrogene după c u m urmează: Beroe (1 ex.), Dinogetia (3 ex.), Noviodunum (43 ex.),
Salsovla (2 ex.), Troesmis (30 ex.). După c u m lesne se poate observa, monedele provin în
exclusivitate din aşezări situate în judeţul Tulcea, mai exact pe linia Dunării iar marea majoritate
a monedelor d i n acest lot provin d i n cele două sedii de legiune de la Noviodunum şi Troesmis , 1 2
cunoscute pentru abundenţa materialului numismatic de epocă romană şi bizantină timpurie.

Catalogul monedelor se înfăţişează astfel:
I. M o n e d e greceşti. R I C , VI, p. 5 3 5 , nr. 36, Heraclea, c c a . 3 0 8 - 3 0 9 .

D I N O G E T I A (Garvăn, corn. JijUa, j u d . Tulcea)
Colonie neprecizată: C o m m o d u s D I N O G E T I A (Garvăn, corn. Jijila, Jud. Tulcea)
1. A E ; Κ ; 2 . 6 3 g; 11x12,5 m m . Aureli a n u s
8. Ant; i; 2,40 g; 2 1 , 8 m m .
NOVIODVNVM (Isaccea, j u d . Tulcea) R I C , V, 1, p. 2 9 2 , nr. 2 4 4 F , S i s c i a , perioada a IH-a.
Nlcopolls ad I s t r u m : S e p t i m i u s Severus S. E s t i o t . TM, 5, 1983, p. 8 3 . nr. 5 2 2 , S i s c i a ,
2. Av. A Y . . . C C a p laureat spre dr. em. 8, martie 2 7 4 - t o a m n a 2 7 4 .
Rv. ΝΙΚΟΠΟΛ - I T n[P]OC... B u s t u l Iul S a r a p i s spre dr.
A E ; 71 ; 2 , 4 4 g; 15.7x17.2 m m . V a l e n t i n l a n u s III
Cf. Pick. p. 374. nr. 1 3 4 8 - 1 3 4 9 9. A E : T; 1,18 g; 8,8x9,7 m m .
L R B C , II, nr. 8 4 0 s a u 8 4 5 , Roma, anii 4 2 5 - 4 5 5 .
Byzantion: G e t a
3. A E ; 4-; 2.29 g; 14,2 m m . NOVIODVNVM (Isaccea, Jud. Tulcea)
E . Schônert-Geiss, Die Mûnzprâgung von Byzantion, II, T i t u s : Domitianus
Berlin-Amsterdam, 1972, p. 8 6 - 8 7 . nr. 1621, c c a . 198¬ 10. As; 4-; 7,37 g; 2 5 , 7 x 2 6 , 7 m m .
205. R I C , II, p. 138, nr. 168c. R o m a , anii 8 0 - 8 1 .
C i . B M C , II, p. 2 7 5 , nr. 2 4 8 , R o m a , anii 8 0 - 8 1 ,
Colonială neprecizată, secolele Ι-Π. dar la noi pe avers DOMITIANVS.
4. A E ; ? : 2,44 g; 18,1x19,2 m m . Cetate.
Contramarcă litera Β.
Cetate. Diocletianus
Colonială neprecizată, secolele II-III. 11. A E ; i; 2.28 g: 19,7 m m . ,_
5. A E : Κ ; 3,29 g; 17,7x18,6 m m . R I C , VI, p. 5 3 1 . nr. 13, Heraclea, c c a . 295¬
2 9 6 s a u p. 532, nr. 2 1 ,
Colonială neprecizată, secolele II-III. cca. 2 9 7 - 2 9 8 .
6. A E ; £ ; 2,37 g; 15x16,8 m m . Constantinus I
12. A E : Κ : fragmentară.
Π Monede romane. R I C . VI. p. 2 6 5 . nr. 308, L u g d u n u m , c c a . 3 0 9 - 3 1 0 .
B E R O E (Piatra Frecăţei. corn. Ostrov, j u d . Tulcea)
Maximinus
7. A E ; 1: 4,97 g; 2 3 , 4 x 2 4 . 5 m m .
' B. Mitrea. Dacia, NS, 6, 1962, p. 537, nr. 3 3 (O. Illescu): 8, 1964. p. 3 8 1 . nr. 54, (Β. Mitrea). p. 384. nr. 8 2 (Β. Mitrea. I.
Bamea); 9. 1965, p. 4 9 7 , nr. 4 7 (B. Mitrea); 10, 1966, p. 410, nr. 32 (I. B a m e a , B. Mitrea); 12, 1968p. 4 5 8 . nr. 90 (Gh.
Poenaru Bordea); G h . Poenaru Bordea, B. Mitrea, Dacia, NS, 35, 1991, p. 2 2 2 - 2 2 3 , nr. 4 9 (A. Popescu, G h . Mănucu-
Adameşteanu); 36, 1992, p. 2 0 4 , nr. 4 4 (A. Popescu); C . Preda, G . S i m i o n , Peuce, 2, 1971, p. 167-178; Gh.Poenaru
Bordea!'v. H. B a u m a n n , Peuce, 4, 1973-1975, p. 157, nr. 40; Al. Popeea, Peuce, 4, 1973-1975, p. 176-179, nr. 1-30; E .
Oberlănder-Târnoveanu, Peuce, 8. 1980, p. 503-504, nr. 31-34, p. 5 0 7 - 5 0 8 , nr. 104-129; G. S i m i o n , Peuce, 9, 1984, p. 84;
Fl. Topoleanu. Peuce, 9, 1984, p. 196-201, nr. 53-140; E . Oberlănder-Târnoveanu. C r i s t i n a Opaiţ, Peuce, 9, 1984, p. 268,
nr. 4-10, p. 2 6 9 - 2 7 0 , nr. 3 3 - 5 9 ; G h . Poenaru Bordea, Pontica, 4, 1971, p. 324, nota 2 5 ; R. Ocheşanu, G h . Papuc, Pontica,
9, 1976, p. 2 1 7 - 2 1 8 , nr. 5 2 0 - 5 2 2 , p. 2 2 5 - 2 3 0 , nr. 5 8 1 - 6 2 3 ; Sabine S c h u l t z . Pontica 11, 1978, p. 99-101. nr. 1-12;
Antoaneta Vertan, G . C u s t u r e a , Pontica, 15, 1982, p. 2 8 2 - 2 8 4 , nr. 5 2 6 - 5 3 1 ; lidem, Pontica, 16, 1983, p. 3 1 2 , nr. 772; A.
Popescu, SCJV, 10, 1996, p. 4 7 - 6 6 .
2
B. Mitrea, Dacia. NS, 15. 1971. p. 4 0 8 , nr. 72 (Gh. Poenaru Bordea, E l e n a Tâmpeanu); C . C h i r i a c , O. Bounegru, Peuce, 4,
1973-1975, p. 101-102, nr. 1-7; E . Oberlănder-Târnoveanu, Peuce, 8, 1980, p. 248-288; R. Ocheşanu, G h . Papuc,
Pontica, 6, 1973, p. 367, nr. 178; lidem. Pontica, 9, 1976, p. 2 3 1 . nr. 626; Antoaneta Vertan, G . C u s t u r e a , Pontica, 25,
1992, p. 391-394, nr. 1496-1545: E . Petac, BSJVR, 8 6 - 8 7 . 1992-1993, 140-141, p. 3 0 9 - 3 1 1 .
91
www.mnir.ro
Llclnius II 29. A E ; i l ; 1,02 g; 13,2 m m .
13. A E ; î ; 2.83 g; 19.3x20,3 m m . |ιιΐ- L R B C , II, nr. 2388, Nicomedia, a n u l 3 8 3 .
R I C . VII. p. 6 0 8 . nr. 4 9 , Nicomedia, 5ΜΝΠ
anii 321-324. Valentlnianus II
30. A E ; T; 0,82 g; 13,1 m m . şι
Licinlus I L R B C , II, nr. 2568, Cyzic, anli 3 8 3 - 3 9 2 . [s]MKB
14. A E ; T: 2 g: 18.3 m m .
Tip IOVI C O N S E R V A T O R I , a n i i 3 2 1 - 3 2 4 (?). 31. A E ; 4.; 0,54 g; 11,8x13 m m .
Tip S A L V S R E I P V B L I C A E (2), anli 3 8 3 - 3 9 2 .
Licinlus II Cetate.
15. A E ; K; 2,45 g; 18,8 m m .
Tip IOVI C O N S E R V A T O R I , a n l i 3 2 1 - 3 2 4 . Arcadlus
32. A E ; î ; 0,59 g; 11,6x12,7 m m .
C o n s t a n t i u s II Tip S A L V S R E I P V B L I C A E (2), anli 3 8 3 - 3 9 5 .
16. A E : ϋ ; 1,30 g; 16,6x17,6 m m .
R I C , V i l . p. 557, nr. 113, Heraclea, anii 3 3 0 - 3 3 3 . Honorlus
33. A E ; - t ; 1,50 g; 15,4x16,9 m m .
Constantlnus I L R B C , II, nr. 2206, Constantinopol, anii 3 9 5 - 4 0 2 .
17. A E ; î ; 1,17 g; 15,3x16,6 m m .
T i p G L O R I A E X E R C I T V S (2 st.), anil 3 3 0 - 3 3 6 . E m i t e n t neprecizat
34. A E ; φ; 1,88 g; 16.4 m m .
C o n s t a n t i u s II
18. A E : ; 1,46 g; 15,8 m m . L R B C , II, nr. 2 2 0 5 - 2 2 0 6 , Constantinopol, anii 395-402.
R I C . VII, p. 659, nr. 136, C y z i c , anii 3 3 6 - 3 3 7 .
Arcadlus
Divus C o n s t a n t l n u s 35. A E ; 71; 2 , 1 4 g; 15,2x16,5 m m .
Tip V I R T V S EXERCIŢI (2), anli 3 9 5 - 4 0 2 .
19. A E ; ϋ ; 1,48 g; 17,4 m m .
R I C . VIII, p. 490, nr.4, Cyzic s a u p. 4 9 1 . nr. 19, 2 5 s a u Honorius
30, grupa I, 36. A E : 71; 1,79 g; 16,7x18 m m .
înainte de aprilie 3 4 0 . Tip V I R T V S EXERCIŢI (2), anii 3 9 5 - 4 0 2 .
C o n s tans 37. A E ; K ; 1,69 g; 15,5 m m .

20. A E ; 1; 1.27 g; 15,2 m m . L R B C , II, nr. 2000, Heraclea, anii 4 0 8 - 4 2 3 .
RIC. VIII, p. 4 7 5 , nr. 59, Nicomedia. grupa a Il-a,
anii 347-348. E m i t e n t neprecizat
38. A E ; T; 1.27 g; 12,4x13,6 m m .
C o n s t a n t i u s II Tip G L O R I A R O M A N O R V M (22). a n i i 4 0 8 - 4 2 3 .
21. A E ; 4·; 1,67 g; 17 m m .
R I C , VIII, p. 4 1 9 , nr. 189, T h e s s a l o n i c a , 39. A E ; l: 0.65 g; 12.5 m m .
2 5 XII 3 5 0 - 6 X I 355. grupa a l l l - a . Tip G L O R I A R O M N O R V M (22), anii 4 0 8 - 4 2 3 .
22. A E ; i ; 2 . 0 8 g; 14.7x15,6 m m . Honorius

R I C , VIII, p. 4 1 9 , nr. 189, T h e s s a l o n i c a , 40. A E ; i l ; 1,24 g; 13,9 m m .
2 5 XII 3 5 0 - 6 X I 355, g r u p a a IlI-a. Tip G L O R I A R O M A N O R V M (23), anli 4 0 8 - 4 2 3 .
23. A E ; * : 1. 8 6 g; 15,4x16,6 m m . E m i t e n t neprecizat

Tip F E L T E M P R E P A R A T I O (FH3), anii 3 5 4 - 3 5 7 . 41. A E ; 71; 1,17 g; 9,4x10,5 m m .
Cetate. L R B C . II, nr. 8 3 1 - 8 3 4 , R o m a , anli 4 2 3 - 4 2 5 .
E m i t e n t neprecizat 42. A E ; 4-; 1,03 g; 10,6 m m .

24. A E ; î : 1.51; 16.1x18,2 m m . Tip cruce în cunună, anli 4 2 5 - 4 5 0 / 5 .
Tip F E L T E M P R E P A R A T I O ( F H 3 s a u 4),
anii 3 5 4 - 3 5 7 . 4 3 . A E ; ? ; 0, 69 g; 11,7 m m .
Tip cruce în cunună, anil 4 2 5 - 4 5 0 / 5 .
C o n s t a n t i u s II
25. A E ; I ; 2,02 g; 13,9 m m . Neprecizată, secolul IV
R I C , VIII, p. 528, nr. 191. Antiohia, 6 X I 3 5 5 - 3 X I 361 44. A E ; ? ; 1,94 g: 17,3 m m .
grupa 1.
Neprecizată, secolul V
26. A E ; £; fragmentară. 4 5 . A E . ; ? ; 0.83 g; 9.7 m m .
Tip F E L T E M P R E P A R A T I O ( F H 3 s a u 4),
anii 357-358. S A L S O V I A (Mahmudla. Jud. Tulcea)
Antoninus Plus
Julianus 46. Dupondius; 71 ; 11,21 g; 2 5 , 2 x 2 7 , 9 m m .
27. A E : ϋ; 1.56 g; 15,5 m m . R I C , III. p. 142, nr. 9 3 2 , Roma. a n i i 154-155.
RIC. VIII, p. 227, nr. 301, Arelate, TCON Cf. B M C , IV, p. 330, nr. 1967 s a u 1968, Roma, anli 154
primăvara 3 6 0 - 2 6 VI 363, grupa I. 155 d a r la noi pe av. ANTONINVS A V G P I - V S Ρ P TRI
XVIII
Cetate.
E m i t e n t neprecizat
28. A E : * : 2.30 g; 13.1 m m .
Tip V I C T O R I A A V G G G (1), anii 3 7 8 - 3 8 3 .
Theodosius I
92
www.mnir.ro
Theodosius I Cetatea de est, 1989.
47. A E ; 4; 0,53 g; 11,7x13,2 m m .
L R B C , II nr. 2 1 8 4 . Constantinopol, anil 3 8 3 - 3 9 2 s a u nr. Constantius Gallus
2192, anil 3 9 3 - 3 9 5 . 61. A E ; Î ; 2,11 g; 16,7x17,8 m m .
Cetate. R I C , VIII, p. 388, nr. 53, S i r m i u m ,
septembrie 3 5 1 - l a m a 354, grupa a II-a, seria a IH-a.
T R O E S M I S (Igliţa, com. Turcoaia, j u d . Tulcea) Cetatea de est, 1990.
Claudius I
48. As; ? ; 7,49 g: 2 6 . 5 m m . C o n s t a n t i u s II
Cetatea de est, 1995. 62. A E ; Î ; 2.11 g; 16.5 m m .
Tip F E L T E M P R E P A R A T I O (FH3), anil 354-357.
Trai a n u s Cetatea de est. 1990.
49. Dupondius; 4; 6,64 g; 2 5 , 3 m m .
R I C . II. P. 2 9 2 , nr. 676. Roma, anil 114-117. 63. A E ; 71 ; 1,49 g; 15.5x16.9 m m .
B M C , III. p. 2 2 4 , nr. 1054, R o m a , anil 116-117. Tip F E L T E M P R E P A R A T I O (FH3). anil 354-357.
Cetatea de est, 1990.
64. A E ; Î ; 1,95 g; 15,7 m m .
Aurelianus R I C , VIII, p. 499, nr. 117, C y z i c , 6 X 1 3 5 5 - 3 X I 361, seria
50. Ant; φ; 2 , 2 4 g; 19,8x20,6 m m . a II-a.
R I C . V, 1, p. 3 1 1 . nr. 4 0 7 , atelier neprecizat, perioada a
II-a. Aşezarea civilă a cetăţii de est, 1990.
S. Estiot, T M , 5. 1983, p. 86, nr. 6 3 1 , B y z a n t i u m ,
em. 2, t o a m n a 272-primăvara 2 7 3 , faza a II-a. Valens
65. A E ; 4; 2,07 g; 16,5 m m .
Severina Tip G L O R I A R O M A N O R V M (8), a n i l 3 6 4 - 3 7 8 .
51. Ant; 4;3,42 g; 2 1 , 3 x 2 3 , 5 m m . * Cetatea de est, 1990.
R I C , V, 1, p. 317, nr. 16, Serdica. Κ Α Δ E m i t e n t neprecizat
Cetatea de est. 1990. 66. A E ; Τ; 0,62 g; 10,9 m m .
Tip V O T / X / M V L T / X X , a n u l 3 8 3 .
Maximlanus
52. A E ; 71; 3,45 g; 2 0 , 4 x 2 3 m m . Arcadlus
R I C , VI, p. 5 8 1 , nr. 16b, C y z i c , a n i l 2 9 5 - 2 9 9 . 67. A E ; Î ; 0,53 g: 10,6x12,1 m m .
Tip S A L V S R E I P V B L I C A E (1 s a u 2), anU 3 8 3 - 3 9 2 .
Constantinus I Cetatea de vest.
53. A E : Î ; 3,28 g; 18,6x20,1 m m . BSISV^/
R I C . VII, p. 4 5 2 , nr. 2 1 5 , S i s c i a , anil E m i t e n t neprecizat
328-329. 68. A E ; 4; 1,17g; 11,8 m m .
Cetatea de est. Tip S A L V S R E I P V B L I C A E (2), anli 3 8 3 - 3 9 5 .
54. A E ; k£; 2,62 g; 18,4 m m .
Tip P R O V 1 D E N T I A E A V G G , anil 3 2 4 - 3 3 0 . Arcadlus
Cetatea de est, 1990. 69. A E ; 71; 1,98 g; 16,9x18,2 m m .
L R B C . II, nr. 2580, Cyzic. anU 3 9 5 - 4 0 2 .
C o n s t a n t i u s II Cetatea de est, 1990.
55. A E ; i l ; 1,87 g; 12,4x14,8 m m .
R I C , VIII,p. 4 3 1 , nr. 2 2 , Heraclea, 9 I X 337-primăvara Honorius
340. 70. A E ; t ; 2,24 g; 16,2 m m .
Cetatea de est, 1990. L R B C , II, nr. 8 1 7 , Roma, anil 4 0 2 - 4 0 8 .
E m i t e n t neprecizat
56. A E ; Κ; fragmentară. E m i t e n t neprecizat
Tip G L O R I A E X E R C I T V S (1 st.), anil 3 3 6 - 3 4 1 . 71. A E ; Κ; 1,19g; 9,5x11 m m .
Cetatea de est, 1990. Tip G L O R I A R O M A N O R V M (23). anli 4 0 8 - 4 2 3 .
C o n s tans
57. A E ; i l ; 1.56 g: 13.3x14,7 m m . T h e o d o s i u s II
R I C . VIII, p. 4 3 3 . nr. 4 7 , Heraclea.. grupa I, 72. A E : Î : 0,41 g; 12,3 m m .
seria a II-a, anil 3 4 7 - 3 4 8 . Tip cruce în cunună, anil 4 2 5 - 4 5 0 / 5 .
Cetatea de est, 1990. Cetatea de est, 1990.
C o n s t a n t i u s II Marclanus
58. A E ; i l : 1.19 g; 14.2 m m . 73. A E ; K; 1.06 g; 10x11,2 m m .
R I C . V i n , p. 5 2 1 , nr. 114, Antiohia, grupa I, L R B C . II, nr. 2 2 4 8 , Constantinopol, anli 450-457.
anil 347-348. Cetatea de est, 1995.
Leon
59. A E ; 4; 0,97 g; 13,7 m m . 74. A E :Ψ; 0.61 g; 10,6x11,7 m m .
Tip V O T / X X / M V L T / X X X , a n l i 3 4 2 - 3 4 8 . Tip împărăteasă, în câmp b - Ε, anii 457-474.
Cetatea de est, 1995. Cetatea de est, 1990.
E m i t e n t neprecizat Imitaţie în plumb

60. A E ; £ ; 1,09 g; 14 m m . 75. Pb; ? ; 13,8 m m .
Tip V I C T A V G , anii 3 4 2 - 3 4 8 . Cetatea de est, 1990.
93
www.mnir.ro
T R O E S M I S (Igliţa, corn. T u r c o a l a . j u d . Tulcea)
m. Monede b i z a n t i n e t i m p u r i i . Justlnlanus I
NOVIODVNVM (Isaccea, j u d . Tulcea) 78. A E ; \i ; 2.47 g; 14,4x16,4 m m .
Justlnlanus I I; ? ; X / X X / Y I = 5 6 3 / 4
76. A E ; I ; 10,52 g; 2 4 , 5 x 2 6 m m . Cetatea de est. 1990.
K; (CON); Δ
DOW, I, p. 81, nr. 33c, Constantinopol, anli 5 2 7 - 5 3 8 . J u s t l n u s II
MIB, I, p. 112, nr. 90, Constantinopol, anli 5 2 7 - 5 3 7 . 79. A E ; 1; 13,86 g; 2 6 , 8 x 2 9 , 2 m m .
J u s t l n u s II M; C O N ; E ; 11/11=568/9.
DOW, I, p. 2 0 6 , nr. 25e, Constantinopol.
77. A E ; T; 3,89 g; 19x20,5 m m . MIB, II, p. 96, nr. 4 3 a . Constantinopol.
K; T E (SICI); 111=567/8. Cetatea de est, 1990.
Cf. DOW, I, p. 2 2 1 , nr. 6 3 , T h e s s a l o n i c a .
Cf. MIB, II, p. 101, nr. 6 8 a , T h e s s a l o n i c a
Monedele greceşti sunt în număr de şase şi toate datează d i n epoca romană. De la

Dinogetia provine o singură piesă (nr. 1) din timpul împăratului Commodus, emisă într-o colonie
al cărui nume n u a p u t u t fi precizat din păcate, restul de cinci fiind găsite la Noviodunum (nr. 2¬
6). D i n cele cinci exemplare descoperite în acest din urmă centru două a u p u t u t fi precizate, fiind
emise la Nicopolis ad Istrum în vremea l u i Septimius Severus (nr. 2) şi Byzantion în vremea l u i
Geta (nr. 3). Monedele bătute în acest din urmă centru în epocă romnă, n u sunt prea numeroase
în Dobrogea, fiind cunoscute doar două piese şi anume una găsită la Histria al cărei emitent n u 3
a putut fi precizat iar cealaltă provine din marele tezaur găsit la Mangalia în anul I960 . în 4
continuare atrage atenţia moneda nr. 4 care este, cel mai probabil, o monedă colonială, având în
vedere greutatea scăzută şi diametrul mic, din secolele I-II p. Chr., foarte uzată, care prezintă o
contramarcă rectangulară c u litera B. U n exemplar având o contramarcă de acelaşi fel,
deasemenea foarte uzat, bănuit de Antoaneta Vertan ca fiind o emisiune tomitană din secolul 1 p.
Chr. , a fost descoperit într-un mormânt dintr-o necropolă a Tomisului împreună c u alte nouă
5
piese în care cea mai recentă poartă numele împăratului Caracalla . 6
Marea majoritate a pieselor publicate aici este formată d i n monede romane imperiale
(69 ex.) şi provin d i n toate cele cinci localităţi, acoperind în timp sec. I-IV p. Chr. De la Beroe.
monede sunt cunoscute în principal d i n necropolă, care a beneficiat de o cercetare intensă , 7
provine u n follis de la Maximinus, emis la Heraclea în anii 308-309 p. Chr. De la Dinogetia aflăm
o piesă de la Aurelian bătută la Siscia (nr. 8), urmată de o monedă a atelierului din Roma
purtând numele împăratului Valentinian III (nr. 9) care se adaugă în mod fericit puţinelor piese
publicate cu toate detaliile . Seria monedelor de la Noviodunum se deschide cu u n as emis
8
pentru Domitian în vremea l u i Titus (nr. 10), urmat de o fracţiune de follis emisă în timpul
domniei l u i Diocletian în atelierul de la Heraclea (nr. 11). D i n intervalul 309-310 avem o monedă
de la Constantin I emisă la L u g d u n u m (nr. 12), atelier care mai este documentat la Noviodunum
pentru domnia l u i Probus şi pentru anii 354-358 . Urmează o serie de monede care îmbogăţesc
9 10
informaţiile noastre privind etapele 321-324, 330-336, 336-341 (nr. 13-19). în continuare
menţionăm o piesă de la Constans emisă la Nicomedia (nr. 20) în anii 342-348, interval pentru
care acest atelier n u era cunoscut la Noviodunum la fel ca şi monetăria d i n Antiohia care apare
documentată abia acum pentru perioada 354-358 cu o monedă de la Constantius II (nr. 25).
Atelierul din Arelate este prezent c u u n al doilea exemplar, primul însă de la J u l i a n în calitate de
augustus (nr. 27), piesa cunoscută fiind anterioară deschiderii atelierului constantinopolitan".
Moneda aparţinând emisiunii de tip VICTORIA AVGGG (1) este importantă pentru că aparţine
anilor 378-383 (nr. 28) iar exemplarele nr. 37 şi 41 din catalog atestă p e n t r u prima oară la
Noviodunum monede ale atelierelor din Heraclea şi Roma pentru anii 408-425. D i n fortificaţia de
3
C . Preda, H. Nubar, Histria III. Descoperirile monetare 1914-1970. Bucureşti, 1973, p. 153, nr. 9 9 2 (C. Preda).
4
C . Preda, SCN, 10, 1996, p. 2 7 .
5
Antoaneta V e r t a n l a M. Bucovală, Dacia, NS, 3 5 , 1991, p. 198 şi figura 17.
6
Ibidem.
A. Petre. La românite en Scythie Mineure, Bucureşti, 1987, passim G h . Poenaru Bordea, R. Ocheşanu, Pontica, 24, 1991,
p. 3 6 0 - 3 6 8 .
8
E . Oberlănder-Târnoveanu, Peuce, 8, 1980, p. 5 0 2 , nr. 2 5 şi p. 5 0 5 . nr. 7 6 - 7 7 ; Ε. Oberlănder-Târnoveanu, C r i s t i n a Opaiţ,
Peuce. 9, 1984, p. 2 6 9 , nr. 31; vezi şl A. Popescu, Câteva monede greceşhîşi romane descoperite la Dinogeţia (Garvăn,
com.Jyila, jud. Tulcea). în acest volum.
9
R. Ocheşanu, G h . Papuc, Pontica, 9, 1976, p. 2 2 6 , nr. 583; A. Popescu, SCN, 10. 1996, p. 58, nr. 4.
10
FI. Topoleanu, Peuce. 9, 1984, p. 198, nr. 110.
" G h . Poenaru Bordea, Pontica, 4, 1971, p. 324. nota 2 5 .
94
www.mnir.ro
la Salsovia în colecţie se găsesc două monede: u n dupondius de l a Antoninus Pius (nr. 46) care
pare să fie, conform u l t i m u l u i bilanţ întocmit , p r i m u l exemplar d i n vremea acestui împărat, cea
12
de a doua fiind o emisiune constantinopolitană a l u i Theodosius 1 d i n perioada 383-395 (nr. 47).

De la Troesmis cea mai timpurie monedă romană din lotul prezentat d i n colecţie este u n as de la
Claudius I (nr. 48) care se adaugă u n u i a cunoscut d i n p r i m u l s t u d i u efectuat asupra monedelor
din acest loc . D i n vremea domniei l u i Traian aflăm u n dupondius (nr. 49), găsit în "cetatea de
13
est" care ridică la cinci numărul monedelor imperiale de l a acest împărat . Moneda purtând 14
numele l u i Aurelian (nr. 50) este a treia din vremea împăratului mai sus menţionat , atelierul din 15
Byzantion fiind însă atestat p e n t r u prima dată la Troesmis. Exemplarul c u numele împărătesei
Severina, emis la Serdica este p r i m u l de acest fel, atestând şi u n atelier până acum nereprezentat
aici. Seria monedelor romane târzii se deschide c u o fracţiune de follis emisă l a Cyzic în timpul
lui Maximianus Herculius (nr. 52), urmat de 17 piese aparţinând secolului al IV-lea din care doar
şapte a u atelierul precizat (nr. 53, 55, 57, 58, 6 1 , 64, 69). D i n prima decadă a secolului al V-lea
aflăm o monedă bătută la Roma în vremea l u i Honorius (nr. 70), atelier care lipsea până acum la
Troesmis p e n t r u această perioadă. Moneda d i n vremea l u i Marcian este a treia cunoscută de la
acest împărat , urmată fiind de o piesă a împăratului Leon care se adaugă celor patru deja
16
publicate . U l t i m u l exemplar d i n lotul monedelor romane târzii de Ia Troesmis d i n colecţie, a fost

17
găsit în "cetatea de est" în anul 1990 şi este u n p l u m b monetiform databil în secolele V-VI p.
Chr. , ridicând totalul monedelor de acest fel la trei .
18 19
Monedele bizantine t i m p u r i i provin de la Noviodunum şi anume două jumătăţi de 20
follis emise la Constantinopol în t i m p u l domniei l u i J u s t i n i a n (nr. 76) şi Thessalonic în vremea

l u i în vremea l u i J u s t i n II (nr. 77) iar de la Troesmis u n decanummion d i n u l t i m i i ani de domnie
ai l u i Justinian (nr. 78) şi u n follis constantinopolitan de la J u s t i n II (nr. 79).
în încheiere ţinem să subliniem faptul, aşa c u m se observă d i n catalog, că monedele
publicate mai sus a u locul de descoperire precizat ceea ce sporeşte importanţa materialului
numismatic colecţionat, iar totodată felul în care a fost înregistrată provenienţa sperăm să se
constituie într-un exemplu de u r m a t şi de către alţi colecţionari.
G R E E K , R O M A N AND E A R L Y BYZANTINE COINS F R O M IOAN G E O R G E S C U C O L L E C T I O N . T U L C E A
Abstract
In t h i s article are published 7 9 c o i n s found In five a n c i e n t sites from Dobroudja s i t u a t e d along the Danube:
Beroe, Dinogetia, Noviodunum, S a l s o v i a a n d T r o e s m i s , w h i c h are part of a private collection, owned by l o a n Georgescu
nuni Vulcccu T h e a u t h o r s compared t h e new batches w i t h the published ones a n d looked for the n e w elements provided by
the coins (periods, m i n t s , emperors).
EXPLICAŢIA PLANŞELOR
Pl. I. Monede greceşti şl romane găsite l a Beroe (7), Dinogetia (8), Noviodunum (2-4, 11-13, 18-20, 2 7 , 30), S a l s o v i a (46).
Pl. II. Monede romane şi bizantine găsite l a T r o e s m i s .
EXPLANATION O F T H E P L A T E S
Pl. I. Greek a n d r o m a n c o i n s found a t Beroe (7), Dinogetia (8), Noviodunum (2-4, 11-13, 18-20. 2 7 , 30), S a l s o v i a (46).
Pl. II. R o m a n a n d byzantine c o i n s found at T r o e s m i s .
12
G h . Poenaru Bordea, V a s l l i c a L u n g u . Peuce, 10, 1991. p. 4 1 2 .
13
E . Oberlănder-Târnoveanu, Peuce, 8. 1980, p. 2 6 4 , nr. 3 0 .
14
Ibidem, p. 2 6 2 , nr. 1-3.
15
Ibidem p. 2 6 5 , nr. 5 0 şi p. 2 7 5 , nr. 2 0 6 .
16
Ibidem, p. 2 7 7 , nr. 2 2 7 - 2 2 8 .
17
Ibidem, p. 2 7 4 , nr. 1 7 2 - 1 7 4 . p. 2 7 7 , n r . 2 2 9 .
18
V. Culică. Pontica, 5, 1972, p. 2 8 0 - 2 8 1 : G h . P o e n a r u Bordea. E . Nlcolae, BSNR. 8 0 - 8 5 . 1 9 8 6 - 1 9 9 1 . p. 134-139. p. 111.
19
E . Oberlănder-Târnoveanu. Peuce. 8, 1980, p. 2 7 7 , nr. 2 3 2 - 2 3 3 .
20
Pentru monedele bizantine timpurii de l a Noviodunum vezi G h . P o e n a r u Bordea, E . Nlcolae, A. Popescu, SCN, 11, s u b
tipar.
95
www.mnir.ro
13 18
19
M o n e d e greceşti, r o m a n e şi bizantine t i m p u r i i
d i n Colecţia I O A N G E O R G E S C U
M o n e d e greceşti şi r o m a n e găsite la B e r o e (7), Dinogeţia (8),

N o v i o d u n u m ( 2 - 4 , 1 1 - 1 3 , 18-20, 27, 30), Salsovia (46)
www.mnir.ro
M o n e d e greceşti, r o m a n e şi b i z a n t i n e t i m p u r i i
d i n Colecţia I O A N G E O R G E S C U
M o n e d e greceşti, r o m a n e şi b i z a n t i n e găsite la T r o e s m i s
www.mnir.ro
MONNAIES BYZANTINES D E S VHe - Xe S I E C L E S DÉCOUVERTES A SILISTRA
DANS L A C O L L E C T I O N D E L'ACADÉMICIEN PÉRICLE PAPAHAGI
CONSERVÉES AU CABINET D E S MÉDAILLES DU MUSÉE NATIONAL
D HISTOIRE D E ROUMANIE
par Emest Oberlănder-Târnoveanu
Connue à travers des siècles sous les noms de: Durostorum, Drăstăr, Durostolon,
Dristra, Dîrstor la ville de Silistra a été l'un des plus importants centres économiques, politiques
et culturels de la zone d u Bas-Danube . Placée dans une très bonne position stratégique sur les
1
routes entre les Carpates, le Danube la mer Noire et Méditerranée, comme sur les voies
transbalkaniques et danubienne, son importance militaire était plus grande encore parce que à
proximité de Silistra se trouve l ' u n des plus accessibles gués sur le cours inférieur d u fleuve,
avant l'embouchure. Après la réforme administrative de Dioclétien, Durostorum faisait partie de
la province de Mésie Seconde, jusqu'aux années 679 - 680, quand la ville semble avoir été
détruite au moment d u passage des Bulgares au sud d u Danube . 2
L'histoire de la zone pendant le VIIF siècle et le commencement d u IX siècle est, e
malheureusement, encore très peu connue. La conservation d u nom ancien de Durostorum,

même changé en Dărstăr ou Durostolon, montre qu'un établissement, probablement rural, a
continué de survivre à cet endroit avant l'époque des khans Kroum et Omourtag, quand les
fortifications ont été rebâties . Dès la seconde moitié d u IX siècle le nom de Durostolon se
3 e
retrouve plusieurs fois mentionné dans les sources historiques. En 870 i l s'y trouvait le siège
d'un évêque, de la nouvelle archevêché de Bulgarie . En 895 le tsar Siméon est assiégé par les
4
Hongrois, avec le concours de la flotte byzantine, dans la forteresse de Durostolon. Après la fuite
de Siméon, la ville a été prise et la population a été menée en captivité . La ville a été rebâtie, car 5
elle sera mentionnée dans les années 921 - 927 parmi les plus importantes places de la Bulgarie
dans une lettre envoyée par l'empereur Romain V à Siméon . Le grand centre urbain de 6
Durostolon-Dristra a été la place de la bataille décisive, pendant le printemps et l'été de 971 entre
les armées byzantines de Jean I Tzimiskès et les Russes de Svjatoslav, événement qui a scellé la
er
transformation de la Bulgarie de Nord-Est en province byzantine . 7
Les fouilles archéologiques systématiques entreprises depuis une quinzaine d'années

ont apporté beaucoup de données sur l'histoire de la ville de Durostolon, mais elles regardent
spécialement les Xle - XV siècles et offrent relativement peu d'informations quantifiables sur les
e
1
S u r l'histoire de l a ville à l'époque romaine tardive et a u B a s Moyen Age'voir: I. B a m e a , Perioada Dorninatului, dans le
volume de R. Vulpe et I. B a m e a , Din istoria Dobrogei, Ile volume, Romanii I a Dunărea de Jos, Bucarest, 1968, pp. 370 -
373, 375, 3 7 7 . 3 7 9 - 3 8 1 , 3 9 2 . 394, 4 0 8 . 4 1 1 , 421 - 4 2 2 , 4 3 2 . 4 4 4 - 4 4 5 et 4 5 9 (abrégé DID, Idem, d a n s le volume de I.
B a m e a et Şt. Ştefănescu, D i n istoria Dobrogei, Iile volume, Bizantini, români şi bulgari la Dunărea de Jos, Bucarest, 1971,
pp. 14, 18, 7 2 - 76, 80, 8 2 , 8 6 , 8 9 , 93; V. Velkov, Dobrudza prez kăsnota anhcnost, d a n s le volume , Istorija na Dobrudza,
1er vol. s o u s la rédaction de Al. F o l et P. Dlmltrov, Sofia, 1984, pp. 156 - 157, 160 - 161, 164 - 165 et 176; Al. Kuzev,
Drăstăr, d a n s le volume Bălgarski srednouekovni gradove i kreposti, 1er volume, Gradove i kreposti po Dunav i Cemo More,
sous l a rédaction de Al. Kuzev et V. Gjuzelev, Sofia, 1981, pp. 177 - 186 et Istorya na Bălgarya, Ile volume. Parva
Bălgarska dărzava, Sofia, 1981, pp. 38, 97, 104, 184 - 186, 196 - 197, 2 3 1 , 2 8 2 , 3 6 1 , 370, 3 9 4 - 3 9 6 . Voir a u s s i V.
Besevliev, Suidetelsfua z a prisăstrvieto na prabălgarite ν Drăstăr - Silistra, d a n s Durosiorum - Drăstăr - Silistra - Sbomik
issledvanya Silistra, 1988, pp. 110 - 117.
2
L a destruction de la ville vers 6 7 9 - 6 8 0 semble avoir été confirmée a u s s i par le trésor de m o n n a i e s et bijoux trouvé en
1986 d a n s les ruines de la grande église (métropolitaine ? ) . S u r ce trésor voir S . Angelova et VI. Pencev. Srebamo
săcroviste ot Silistra, d a n s Arheologija, 3 1 . 1989, 2, pp. 3 8 - 4 3 . L e s dernières monnaies de cette trouvaille sont deux
demi-slllques que W. H a h n , Moneta Imperii Byzantini, Ille volume. Von Heraclius bis Leo III./ AUeinregierung (610 - 720),
mit Nachtrăgen zum 1. und 2. Baivl, Vienne, 1981, 69 considère qu'elles ont été frappées à Constantinople entre 668 et
674.
3
Al. Kuzev, op. c i t , p. 180.
Ibidem, p. 186. Il y a des données qui Indiquent qu'au X siècle même le siège d u Patriarche de la Bulgarie se trouvait
e
pour une certaine période à Durostolon. Pour une opinion contraire s u r cet sujet voir I. B a m e a , op. c i t , p. 30.
5
Al. Kuzev, op. c i t , p. 182 et I. B a m e a , op. c i t , p. 30.
6
Al. Kuzev, loc. c i t et I. B a m e a , Ioc. c i t
1
Al. Kuzev, op. cit., pp. 182 - 185 et I. B a m e a , op. cit.. pp. 71 - 73.
97
www.mnir.ro
événements politiques, militaires, comme sur la vie économique et sociale . 8
Une source importante pour une meilleure connaissance des principales tendances
dans l'évolution de la vie de Durostorum-Drâstâr-Durostolon pendant les Vile - X siècles sont les e
trouvailles de monnaies byzantines, qui y sont particulièrement nombreuses. Dans les

collections des musées de Silistra, Sofia et Bucarest, comme dans des collections privées de
Bulgarie et de Roumanie se trouve u n grand nombre de monnaies découvertes dans cette ville.
Malheureusement, elles restent encore pour la plupart inédites. Seulement u n nombre très
réduit des trouvailles des V - X I siècles, de la collection d u Musée Historique de Silistra ont été
e e
rapidement mentionnées par le collègue de Sumen, Ivan Yordanov, dans deux synthèses
consacrées à la circulation monétaire en Dobroudja et en Bulgarie . 9
Le sujet de notre étude est représenté par les monnaies des VIT - X siècles, c'est-à- e
dire, d u règne de Phocas à celui de Jean Γ Tzimiskès de la collection d'académicien Pericle

Papahagi (1878 - 1943). La collection a été constitue à l'époque quand l'académicien a rempli le
poste de directeur d u Lycée de garçons de Silistra, entre 1913 - 1916 et 1918 - 1940 . Une 10
grande partie de ces monnaies est conservée aujourd'hui dans la collection d u Musée National
d'Histoire de Roumanie de Bucarest. La collection Papahagi d u ce musée compte environ 24 000
pièces, qui datent d u IV siècle av. J.-C. a u XIX siècle. Elles ont été trouvées dans la ville de
e e
Silistra ou dans ses proches alentours. Les monnaies ont été ramassées par les élèves d u lycée,
aucun exemplaire n'étant pas achété chez les marchands d'antiquitées o u aux changeurs
d'argent, les soit-dits "zarafi", qui étaient assez fréquants dans cette ville danubienne entre les
deux guerres. Déjà avant 1940, P. Papahagi avait donné une partie des ces monnaies a u Musée
régional de la Dobroudja, de Constantza, au Lycée "Matei Basarab" de Bucarest, au Musée
National des Antiquités de Bucarest, à l'Institut Archéologique Bulgare de Sofia et, sans doute, à
certains collectionneurs de Bucarest, comme par exemple George Severeanu. Pendant les années
1941 - 1943 et 1945 - 1946 la collection est passée a u Cabinet des Médailles de la Bibliothèque
de l'Académie Roumaine, a u Musée de la Banque Nationale Roumaine". D'autres pièces ont été
dépistées dans la collection de Constantin C. Orghidan, George Buzdugan et Corneliu
Secăşeanu et, peut-être en existe-t-il aussi dans d'autres collections publiques ou privées de
12
Roumanie (par exemple dans l'ancien fonds d u Musée d'Histoire Nationale et d'Archéologie de
Constantza ou dans la collection de l'Institut d'Archéologie de Bucarest).
Dans la collection d u Musée National d'Histoire de Roumanie se trouvent près de
2500 monnaies byzantines des V - XIV qui ont fait partie de la collection de Péricle Papahagi,
e e
dont 225 exemplaires datent des années 602 - 976. C'est une estimation préliminaire, car dans la
collection i l y a aussi des monnaies q u i ne sont pas encore nettoyées, mais la possibilité d'y
trouver d'autres émissions des années 602 - 976 est assez réduite. A ces pièces i l faut aussi
ajouter 24 monnaies de la même époque conservées au Musée d'Histoire de Silistra et quatre
autres dans la collection d u Musée National d'Histoire de Bulgarie, de Sofia. Certainement dans
la collection d u dernier musée i l y a u n nombre plus grand d'émissions de cette époque, car nos
informations sur ce sujet datent de l'année 1987 . Sans aucun doute, i l s'agit d'un des plus
13
S u r les fouilles archéologiques de Silistra voir S t . Angelova, Sur la caractéristique de la céramique du Haut Moyen Age
provenant de Drăstăr (Silistra), d a n s Dohroudza-Ètudes éthno-culturelles, Recueil d'articles, Sofia, 1987, pp. 9 3 - 114.
Iv. Yordanov, Pariénoto obrăstenie ν Părvata bălgarska dărzava (681 - 1018), d a n s le volume de D. Anguelov, B. Cvetkova,
M. V. Rusenov. L. Berov, SI. Draganova, Iv. Yordanov, Istorija na finaiisovata i kreditnata sistema na Bălgarya F volume,
Srednovekovna Bălgarya i osmansko vladicestvo, s o u s la rédaction de M. V. Rusenov, Sofia, 1981, pp. 2 9 - 41,
spécialement les tableaux nos. 1 et 4 des pp. 31 et 3 7 (abrégé Istoryata.,). Voir a u s s i l'étude d u même auteur: Dobrudza
(491 - 1092) - selon les données de la numismatique et de la sfragistique, d a n s Dobroudza -Études éthno-culturelles, Recueil
des articles, Sofia, 1987, pp. 183 - 191 et spécialement le tableau de la p. 186, (abrégé Dobroudza,). U n e monnaie de
Phocas trouvé à S i l i s t r a a été mentionnée par A. Petre, Quelques données archéologiques concernant la continuité de la
population et de la culture romano-byzantine dans la Scythie Mineure aux Vie et VIF siècles de notre ère, d a n s Dacia, N. S.,
7, 1963, p. 348. Pour les trouvailles des Vile - X siècles de Silistra voir a u s s i l'article de S . Angelova et VI. Pencev, déjà
e
mentionné d a n s la note no. 2.

' S u r la vie et l'activité de Pericle Papahagi, voir J . B a l a c c i u et R. C h l r i a c e s c u , Dicţionar de lingvişti şi filologi români
Bucarest. 1978. s.ν. Papahagi Pericle, pp. 193 - 194 et lord. D a t c u et S . C . Stroescu, DicfionaruZ folcloriştilor - Folclorul
literar românesc, Bucarest, 1979, s.v. Papahagi Pericle, pp. 3 3 0 - 334.
1
Nous avons reçu des renseignements s u r l a constitution de l a collection et s u r s o n dispersion de l a part de feu dr Teja
Papahagi, fils de Pericle Papahagi et de l a part d u dr Petre Diaconu, a n c i e n élève d u Lycée de Silistra.
* Nous devons certaines informations s u r les avatars de l a collection Papahagi a u m a n u s c r i t original de l'étude de Irimla
D i m i a n . Cîteva descoperiri monetare bizantine pe teritoriul R. P. R , parue censurée d a n s SC1V, 1, 1957, pp. 189 - 216. Nous
voulons exprimer notre gratitude à Mme D i m i a n , qui n o u s a donné le m a n u s c r i t e n 1988. Nous tenons d'autres
informations, orales, s u r l a dispersion de cette collection, de feu George C . Buzdugan.
3
D a n s la collection d u Musée d'Histoire de S i l i s t r a se trouvent encore 2 4 monnaies de cette période; nous voulons
remercier encore u n e fois M. Georgul Atanasov, conservateur des monnaies byzantines de ce musée et M. Iv. Yordanov de
leur extrême bienveillance envers n o u s pendant notre séjour à Silistra, e n m a l 1993 et pour la possibilité d'étudier
98
www.mnir.ro
grands échantillon monétaires de cette époque trouvé non seulement dans une ville ancienne de
Dobroudja, mais aussi dans les Balkans, à l'exception de Corinthe, d'Athènes et de Preslav . 14
Le lot des monnaies de la collection P. Papahagi présenté maintenant est composé de:
225 pièces, dont six en argent et 219 en bronze. Dans la collection d u Musée d'Histoire de
Silistra sont conservées quatre monnaies en or, cinq en argent 602 - 976. A Sofia se trouvaient
en 1987 deux monnaies en argent et deux en bronze.
COMMENTAIRE NUMISMATIQUE E T HISTORIQUE
L'échantillon des monnaies byzantines des VIF - X siècles de la collection P. e
Papahagi a la structure suivante (voir le catalogue):
1. PHOCAS (602 - 610) - 36

exemplaires' , dont:
5
I. Constantinople: 17 ex.
a) Folles: 8 ex.
b) Demi-folles: 8 ex.
c) 118 Follis: 1 ex.
II. Nicomédie: 10 ex.
a) Folles: 6 ex.
b) Demi-folles: 4 ex.
III. Cyzique: 5 ex.
a) Folles: 2 ex.
b) 3/4 Folles: 1 ex.
c) Demi-folles: 2 ex.
directement les monnaies. Pendant u n voyage à Sofia en 1986, M. Vladimir Pencev, conservateur d u Cabinet des
Médailles d u Musée National d'Histoire de Bulgarie, nous a Informé s u r deux monnaies d u Vir siècle trouvées pendant les
recherches archéologiques. Il s'agit d'un deml-follls de Phocas, frappé à Nicomédie e n 6 0 7 - 6 0 8 et d'un follis d'Heracllus,
type M/B, III, X 3 3 , u n e Imitation syrienne des années 6 1 8 - 628, selon W. H a h n . Nous voulons a s s u r e r notre collègue de
toute notre gratitude pour les informations reçues s u r les trouvailles de Silistra.
1 4
S u r les autres trouvailles des V i f - X* siècles de la Dobroudja v o i r R. F l o r e s c u et R. C l o b a n u , Problema stăpînirii bizantine
in nordul Dobrogei in sec. IX - XT, d a n s Pontica, 5, 1971, p. 3 8 5 : E . Oberlănder-Târnoveanu, Monede bizantine din secolele
VII - X descoperite în nordul Dobrogei, d a n s SCN, 7, 1980, pp. 163 - 165; G h . Poenaru Bordea et I. Donolu, Contribuţii la
studiul pătrunderii monedelor bizantine în Dobrogea în secolele VII - X, d a n s BSJVR, 7 5 - 76, 1981 - 1982, 129 - 130. pp. 2 3 7
- 2 5 1 , étude qui réunissait une bonne partie des Informations c o n n u e s s u r ce problème Jusqu'à 1980. Voir a u s s i : R.
Ocheşeanu, Cîteva monede bizantine din secolele VII - X descoperite în Dobrogea, d a n s Pontica, 14, 1981, pp. 3 0 9 - 3 1 4 G.
C u s t u r e a et N. S . Andronescu, Unele consideraţii asupra circulaţiei monetare din Dobrogea în perioda 969 - 1092, dans
Pontica, 14, 1981, pp. 221 - 2 3 6 et G . C u s t u r e a , Unele aspecte privind penetraţia monedei bizantine în Dobrogea în secolele
VI1-X, d a n s Pontica, 19, 1986, pp. 2 7 3 - 2 7 7 .
S u r les découvertes conservées d a n s les musées de Bulgarie: voir Iv. Yordanov. d a n s Istorijata., p. 31 et 37, tableaux nos. 1
et 4 et idem, Dobrudza., p. 186, tableau no. 2. Voir a u s s i : L. Bobceva, Arheologiceskqja karta na Tolbuhinski okrâg, Sofia,
s a n s date; Iv. V a s i l c i n , Monetite ot Sabla, d a n s le volum de At. Atanasov, Lj. Bobceva et Iv. V a s i l c i n , Sabla, Sofia, 1985, p.
233; Iv. Yordanov, Numizrnaticeskata kolekcija na Arheologiceski Muze] Balàik - Istoriceski izvor za istoryata na grada i
okolnostite mu, d a n s Balàik - drevnost i săvremene. s o u s l a réd. de Iv. Bozllov et M. P. Dimitrov, 1990, pp. 4 9 - 55. V.
Parusev, Anticnite moneti ot Kaliakra, d a n s INMV, 27(42), 1991, pp. 2 0 - 31 et Georgul Atanasov, Pogled kâm
Dobroudzanskqja dunavski brjag ot XI do XJV vek, d a n s Istoriceski Pregled, 4 8 , 1992, 8 - 9, pp. 13 - 3 1 . U n e partie de ces
données se retrouvent d a n s V. ParuSev. Nepubllkovanl srednovekovnl moneti ot J u 2 n a DobrudZa (V1II-XIV v.), dans
Dobroudza, 10, 1993, pp. 145-167.
Pendant le mois d'octobre 1993 n o u s avons reçu des informations très importantes s u r les trouvailles monétaires des Vir -
X siècles conservées d a n s la collection d u Musée d'Histoire de Dobric. Nous voulons a s s u r r e r encore une fols notre
e
collègue Veselin Parusev de toute notre gratitude pour s a coopération.

Nous avons pris a u s s i quelques notes s u r les trouvailles de cette époque conservées d a n s l a collection d u Musée de
Kavarna.
S u r une d i s c u s s i o n générale s u r le commencement de l'économie monétarisée a u N o r d - E s t des B a l k a n s voir D. M. Metcalf,
Coinage in Souih-Eostem Europe 820 - 1396, Londres, 1979, pp.22 - 2 7 et 4 0 - 4 5 .
E n 1977 d a n s la collection d u Musée d'Histoire Nationale et d'Archéologie de C o n s t a n t z a se trouvaient 166 monnaies des
années 6 0 2 - 9 6 3 , voir G h . Poenaru Bordea et R. Ocheşeanu, Probleme istorice dobrogene (secolele VI - VII) în lumina
monedelor bizantine din colecţia Muzeului de Istorie Naţionala si Arheologie din Constanţa, d a n s SCIVA, 31, 1980, 3, p. 378,
même s i nous y ajoutons les pièces de la même époque d u Musée d u Delta d u D a n u b e de T u l c e a et celles-ci des
collections privées étudiées par nous, le nombre c o n n u des trouvailles de Silistra est, certainement, parmls les plus
importantes des années 6 0 2 -' 976, des B a l k a n s . Pour autres découvertes des B a l k a n s voir Iv. Yordanov, Istoryata, et
idem, Dobroudza, o u il mentionnait: Preslav avec 3 5 5 pièces, V a r n a avec 6 4 pièces, S t a r a Zagora avec 4 4 pièces et Pliska
avec 41 pièces.
1 5
15. D a n s la collection d u Musée d'Histoire de Silistra se trouvent encore une monnaie de Phocas, u n follis frappé à
Constantinople e n 6 0 3 - 6 0 4 . Il faut a u s s i ajouter le demi-follis de Nicomédie, des années 6 0 7 - 6 0 8 d u Musée National
d'Histoire de Bulgarie de Sofia, mentionné déjà.
www.mnir.ro
IV. Antioche: 3 ex.
a) Folles: 3 ex.
V. Alexandrie: 1 ex.
a) 12 noummia: 1 ex.
2) HÉRACLIUS (610 - 641) - 26 exemplaires'*, dont deux en

argent et 24 monnaies en bronze, provenant des ateliers suivants:
I. Constantinople: 13 ex.
a) Hexagrammes: 2 ex.
b) Folles: 11 ex.
c) Demi-folles: 2 ex.
Π) Nicomédie: 6 ex.
a) Folles: 6 ex.
m ) Alexandrie: 3 ex.
a) 12 Noummia - 3 ex.
TV) Ravenne - 1 ex.
a) Demi-folles: 1 ex.
V) Théssalonique - 1 ex.
a) Follis: 1 ex.
3) HÉRACLONAS (avril - octobre 641) - 1 exemplaire.

I) Alexandrie - 1 ex.
a) 12 Noummia - 1 ex.
4) CONSTANT Π (641 - 668) - sept exemplaires, dont u n en argent

et six monnaies en bronze, frappés dans les ateliers suivants:
I) Constantinople - 5 ex.
a) Hexagramme - 1 ex.
b) Folles - 5 ex.
H) Syracuse - 1 exemplaire.
a) Folles - 1 ex.
5) CONSTANTIN IV (668 - 685) - trois exemplaires' , dont u n en 7
argent et deux monnaies en bronze, frappés à Constantinople.

a) Hexagrammes - 1 ex.
b) Folles - 1 ex.
c) 1 /4 Folles - 1 ex.
6) LÉON IV et CONSTANTIN (775 - 780) - Un exemplaire en bronze.
I. Constantinople - 1 ex.
a) 1/2 Follis - 1 ex.
7) LÉON V et CONSTANTIN (813 - 820) - Deux exemplaires en bronze.

a) Folles - 2 ex.
8) MICHEL Π et THÉOPHILE (821 - 829) - Un exemplaire en bronze.

a) Folles - 1 ex.
9) THÉOPHILE (829 - 842) - Quatre exemplaires en bronze, frappés

entre 835 - 842.
a) Folles - 3 ex.
Π. Théssalonique (?) - 1 ex.
a) Demi-follis ou follis léger - 1 ex.
16
D a n s l a collection d u Musée d'Histoire de S i l i s t r a se trouve u n tremlssls d u même empereur, frappé entre 6 1 0 - 613. D a n s
l a collection d u Musée National d'Histoire de Bulgarie se trouve u n follis s y r i e n Imitant les émissions d'Héracllus et
d'Héracllus C o n s t a n t i n , déjà mentionné
17
D a n s l a collection d u Musée d'Histoire de S i l i s t r a se trouve u n hexagramme frappé à Constantinople, pendant les années
674 - 681.
100
www.mnir.ro
" 10) BASILE Π (867 - 886) - Six exemplaires en bronze.
a) Folles - 5 ex.
Π) Chersonèse - 1 ex.
a) Folles - 1 ex.
11) LÉON VI (886 - 912) - 52 exemplaires en bronze . 18
I. Constantinople - 5 2 ex.
12) CONSTANTIN VU (913 - 959) - 19 exemplaires en bronze . 19
Π) Chersonèse - 3 ex.
13) ROMAIN I I (959 - 963) - Deux exemplaires en bronze.

I. Chersonèse - 2 ex.
a) Folles - 2 ex.
14) NICÉPHORE Π (963 - 969) - Sept exemplaires en bronze.

15) J E A N I " T Z I M I S K E S (969 - 976) - 58 exemplaires . 20
I. Constantinople - 58 ex., dont deux miliarensia et 56 folles

anonymes classe A 1.
Les monnaies d u VIT siècle, au nombre de 73 exemplaires (30,5 % d u lot analysé),

représentent une très importante source concernant l'histoire de Durostorum pendant cette
époque. Le grand nombre de monnaies d u règne de Phocas, 36 pièces, montre que la ville est
restée sous le contrôle des Byzantins, sans aucune céssation entre 602 - 610, contrairement à
une opinion plus ancienne q u i considérait que ce centre avait été conquis par les Slaves, déjà au
commencement d u gouvernement de Maurice Tibère . Les dernières recherches indiquent que
21
partout en Dobroudja les monnaies de Phocas sont encore assez fréquentes . Les trouvailles 22
18
D a n s la collection d u Musée d'histoire de S i l i s t r a se trouvent s i x folles de Léon VI (DOC, 2, 3° classe).
19
D a n s la collection d u Musée d'Histoire de Silistra se trouvent cinq monnaies d u règne de C o n s t a n t i n VII et de ses
collègues, dont:
a) C o n s t a n t i n VII et Zoé, follis - 1 ex.
b) R o m a i n Π et Christophore (921 - 931), n o m i s m a - 1 ex.
c) C o n s t a n t i n VII, follis (DOC, III, 2, c l a s s e 5 , 9 4 5 - vers 950) - 1 ex.
e
d) C o n s t a n t i n VII et R o m a i n II (DOC, III, 2, X V classe, 9 4 5 - 959), n o m i s m a - 1 ex.

e
20
D a n s la collection d u Musée d'Histoire de Silistra se trouvent 10 m o n n a i e s d u règne de J e a n Π", dont:
a) Miliarensia - 4 ex.
b) Folles a n o n y m e s c l a s s e A Π' - 6 ex.
21
Voir P. Mutavâev, Sâdbinite na srednovekovnija Drăstăr, d a n s Izbraniproizvedenijo, ΙΠ vol., Sofia, 1973, p. 2 3 .
22
Découvertes de m o n n a i e s de Phocas s o n t mentionnées à:
1. Balàik, (ancienne DIonysopolls), deux monnaies, s a n s autres précisions, voir Iv. Yordanov, d a n s Balàik, p. 55.
2. K a l i a k r a , (ancienne Tirizis), distr. de Dobric, e n Bulgarie, voir Iv. Yordanov, Kaliakra • Cirakman, p. 57 (deux
bronzes) et V. Parusev, op. cit, pp. 3 0 - 31, nos. 151 - 161.
3. Mangalia, (ancienne Callatis), dép. de C o n s t a n t z a , voir G h . Poenaru Bordea, d a n s SCJV, 4, 1968, p. 403, note
no. 15 (sans précisions s u r le nombre des pièces et les nominaux) et u n follis inédit frappé à Nicomédie, de la collection du
Musée National d'Histoire de R o u m a n i e .
4. C o n s t a n t z a , (ancien Tomis), dép. de C o n s t a n t z a , voir B . Mitrea, d a n s Dacia, N.S., 7, 1963, p. 597, no. 49; G h .
Poenaru Bordea, op. cit, p. 4 0 0 , no. 11/2, p. 4 0 2 , note no. 12 .et p. 4 0 6 , no. 6; Al Popeea. d a n s BSNR, 67 - 69. 1973 - 1975,
121 - 123, p. 119, no. 3; G h . Poenaru Bordea et Al. Popeea, d a n s SCIVA, 2 7 , 1976, p. 2 1 9 , nos. 113 - 127.
5. L a z u , dép. de C o n s t a n t z a , voir E m . Popescu, d a n s Studii Clasice, 7, 1965, p. 2 5 3 - 2 5 6 (deux bronzes, s a n s
autres précisions).
6. Corbul de S u s , dép. de C o n s t a n t z a . voir R. Ocheşeanu et G h . Papuc, d a n s Pontica, 8, 1975, p. 443, no. 505
(un follis de Nicomédie de 6 0 6 - 607).
7. Histria, dép. de C o n s t a n t z a , voir B. Mitrea, d a n s Dacia, N.S., 13, 1969, p. 5 5 2 . no. 6 8 et H. Nubar dans C .
Preda et H. Nubar, Histria, Hie volume, Descoperirile monetare 1914 - 1970, Bucarest, 1973, pp. 2 2 5 - 227, nos. 2026 - 2040
(un solidus de 22 siliquae et 16 bronzes).
8. E n i s a l a , c o m m . de Sarlchioi, dép. de Tulcea, voir E . Oberlănder-Târnoveanu et G h . Mănucu-Adameşteanu,
dans Cercetări Numismatice, 4, 1984, pp. 117 - 118, nos. 21 - 2 2 (deux folles).
9. S l a v a Rusă, c o m m . de S l a v a Cercheză, (ancienne Ibida o u Liblda), dép. de Tulcea, u n pentanoummion inédit,
de l a collection d u Musée d u Delta d u D a n u b e de Tulcea.
10. Iulla, c o m m . de Horla, dép. de Tulcea, voir R. Ocheşeanu, d a n s Pontica, 14, 1984, p. 311, no. 1 (un follis
d'Antioche).
101
www.mnir.ro
monétaires offrent des renseignements qui peuvent être interprétés comme une preuve que les
structures administratives, politiques et socio-économiques de l'ancienne province byzantine
restaient, en grandes lignes, encore inchangées, non seulement sous Phocas. Même u n aperçu
rapide permet d'identifier comme certaine une continuité dans le mécanisme de la pénétration et
dans l'utilisation des monnaies en bronze dans la zone de Durostorum, comme partout en
Dobroudja. On observe même une amélioration, assez importante, dans l'afflux des monnaies
vers cette zone dans la deuxième part d u gouvernement de Phocas, à partir des années 604 -
605.
Ce processus semble continuer aussi sous le règne de Héraclius, a u moins jusqu'à 619 -
620. La publication plus soutenue des trouvailles monétaires pendant les dernières deux
décennies, comme les recherches dans les collections publiques et privées, encore inédites, ont
permis la découverte de l'existence d'un nombre plus important de monnaies de Héraclius en
Dobroudja, que l'on pourrait penser auparavant . Ces monnaies peuvent offrir des 23
11. I s a c c e a (ancien Noviodunum), dép. de T u l c e a , voir I. B a m e a et B. Mitrea, d a n s Materiale., 5, 1959, p. 471

(cinq bronzes).
12. Localités i n c o n n u e s d u dép. de T u l c e a , voir G h . Poenaru Bordea et V. H. B a u m a n n , d a n s Peuce, 4, p. 155,
nos. 2 0 - 2 3 (un follis et deux demi-follis de Constantinople et u n demi-follis de Rome, publié par erreur comme de
Constantinople (no. 23).
13. Hîrşova, (ancien C a r s i u m ) , dép. de C o n s t a n t z a , voir G . C u s t u r e a d a n s Pontica, 19, 1986, p. 2 7 7 , nos 2 et 4
(deux demi-folles, u n de Constantinople et l'autre de Théssalonique).
14. Capldava, c o m m . de Topalu, dép. de C o n s t a n t z a , voir Ibidem., p. 2 7 7 , no. 1 (un follis de Constantinople).
15. Cernavodă, (ancienne Axlopolis), dép. de C o n s t a n t z a , voir A. Petre, op. cit, p. 3 4 8 (un bronze).
16. Adamclisi, (ancien Tropaeum Tralanl), dép. de C o n s t a n t z a , voir A. V e r t a n et G . C u s t u r e a , d a n s Pontica, 15,
1982, p. 2 8 1 , no. 5 1 3 (demi-follis d'Antioche).
17. Odărci, dlstr. de Dobric, voir Lj. Donceva-Petkova. d a n s Dobroudza., p. 70 (bronzes).
18. Localités I n c o n n u e s de l a Dobroudja, voir G h . Poenaru Bordea et I. Donolu, op. cit, p. 237, no. 1 et G.
C u s t u r e a , op. cit. p. no 3 ( u n demi-follis de Constantinople et l'autre de Carthage).
Pour mieux comprendre le rôle essentiel d'échantillon de monnaies de P h o c a s de D u r o s t o r u m pour l'étude de la
circulation monétaire de cette époque 11 faut mentionner qu'en 1977 d a n s toute l a collection d u Musée d'Histoire Nationale
et d'Archéologie de C o n s t a n t z a se trouvaient 5 6 exemplaires de ce type, voir G h . Poenaru Bordea et R. Ocheşeanu, op. c i t ,
p. 378.
23
Découvertes des m o n n a i e s de l'époque de Héraclius s o n t c o n n u e s à:
1. Balcik, (ancienne Dionysopolis), dlstr. de Dobric, e n Bulgarie, voir M. Dimltrov, d a n s Nuinizmatika, 1982, 1, p.
40, note no 5 (plusieurs exemplaires, s a n s autres précisions) et Iv. Yordanov, op. c i t , p. 5 5 .
2. K a v a r n a , d a n s l'exposition d u musée se trouvent deux monnaies en bronze (folles) de Héraclius, dont une
émission c o m m u n e avec Héraclius C o n s t a n t i n .
3. K a l i a k r a . voir Iv. Yordanov, op. c i t , p. 5 7 (trois monnaies e n bronzes, s a n s autres précisions) et V.
Parusev, op. c i t , p. 162, nos. 162 - 170.
4. Mangalia, voir O. Iliescu, d a n s SCN, 2, 1958, pp. 4 5 3 - 454, no 13 (deux folles de Constantinople, dont u n de
612 - 6 1 3 et l'autre de 6 3 0 - 631 et u n dodekanoummion d'Alexandrie de 6 1 8 - 6 2 8 . C e s pièces s o n t identiques avec celles
publiées par R. Ocheşeanu, op. c i t ) , I. B a m e a d a n s Materiale, 6, 1959, p. 9 0 5 , no 1 (trois monnaies en bronze, s a n s autres
précisions). G h . Poenaru Bordea, op. c i t , p. 4 0 3 , note no 15 (monnaies e n bronze, s a n s autres précisions).
5. C o n s t a n t z a , voir Ir. D i m i a n , op. c i t , p. 197 (une pièce de 12 n o u m m i a frappé entre 6 2 8 - 6 2 9 et u n e autre de 6
n o u m m i a d'Alexandrie, frappé entre 6 1 8 - 628), G h . Poenaru Bordea, op. c i t , 4 0 2 , note no 13 (trois pièces e n bronze, s a n s
autres précisions), G h . Poenaru Bordea et Al. Popeea, op. c i t , p. 128, nos 128 - 132 (trois folles et deux demi-folles de 611 à
616). dont cinq de Constantinople et u n de Nicomédie) et u n follis inédit de la collection de M A. S m a r a n d a , frappé à
Constantinople entre 6 1 3 - 6 1 6 .
6. Pantelimonul de S u s , (ancien Ulmetum), dép. de C o n s t a n t z a , voir B. Mitrea d a n s Dacia, N.S., 10, 1966, p.
413. no 6 0 (follis de Constantinople, frappé e n 6 1 5 - 616).
7. Histria, voir H. Nubar. op. c i t , p. 2 2 7 nos 2041 - 2 0 4 3 (trois folles des années 6 1 3 - 614).
8. Slnoe, c o m m . de Mlhal B r a v u , dép. de C o n s t a n t z a , voir Ir. D i m i a n , op. c i t , p. 2 0 0 (demi-follis de
Théssalonique).
9. J u r i l o v c a , (ancien Argamum), dép. de T u l c e a , voir M. Coja, BMI, 41, 1972, 3, p. 3 3 (demi-follis, s a n s autres
précisions).
10. E n l s a l a , voir E . Oberlănder-Târnoveanu et G h . M a n u c u - A d a m e s t e n u . op. c i t , p. 114 (un follis) et u n autre
follis inédit d a n s l a collection d u Musée d'Histoire de Galaţi.
11. S l a v a Rusă. exemplaire inédit d a n s l a collection d u Musée d u Delta d u D a n u b e de T u l c e a .
12. Murighiol. (ancien Halmyris), dép. de T u l c e a , voir Al. S u c e v e a n u et M. Z a h a r i a d e d a n s Dacia, N. S., 30, 1986,
p. 109 (follis de Constantinople de 6 1 2 - 613).
13. Nufaru, dép. de T u l c e a , voir B . Mitrea d a n s Dacia, N. S., 10, 1966, p. 4 1 2 , no 5 6 (demi-follis de
Constantinople, frappé e n 6 1 0 - 611).
14. Tulcea, (ancien Aegyssus). dép. de T u l c e a voir Ir. D i m i a n , op. c i t , p. 2 0 0 , no 4 (folles de Théssalonique de
613 - 614) et E . Oberlânder-Tàrnoveanu, SCN, 7, 1980, p. 163, no 1 (follis de Cyzique de l a même année).
15. Isaccea, voir I. B a m e a et B . Mitrea, op. c i t , p. 471 et exemplaire Inédit de l a collection d u Musée d u Delta d u
D a n u b e de T u l c e a .
16. Localité i n c o n n u e d u dép. de Tulcea, voir G h . Poenaru Bordea et V. H. B a u m a n n . op. c i t , p. 157, no 3 7 (follis
de Cyzique de 611 - 612).
17. Hîrşova, voir G . C u s t u r e a , op. cit, p. 2 7 7 , no. 6 (demi-follis de Constantinople de 6 2 9 - 630).
18. Cernavoda, voir Ir. D i m i a n , op. c i t , p. 195 (mais s o u s Axlopolis - Hîrşova) (tremissls barbarisé) et G h .
Poenaru Bordea et R. Ocheşeanu d a n s BSNR, 77 - 79. 1983 - 1985, p. 191, no 6 (follis de Constantinople de 6 1 4 - 615,
102
www.mnir.ro
renseignements intérssants sur l'histoire de la Dobroudja pendant les années très troubles de
cette époque, pour laquelle d'autres sources manquent. Pour une plus d'objectivité nous avons
utilisé les coefficients monnaie/année d u règne (m/a), folles/année-réforme (f/a) et
solidi/folles/année d u règne (s/f/a), qui représentent des indices plus objectifs de la dynamique
de l'afflux des nouvelles monnaies vers le marché local et de la circulation monétaire . Ces 24
coefficients calculés sur le lot des années 602 - 620 peuvent donner des informations assez
claires, non seulement sur les réalités économiques et sociales, mais aussi sur ces politiques.
Pour l'époque de Phocas le coefficient m/a est de 4,62, celui de f/a - 3,54 et celui de
s/f/a - 0,0472. Pour les premières dix années d u gouvernement d'Héraclius le coefficient m/a est
de 1,7, f/a - 0,95 et s/f/a - 0.0325 . Ces chiffres sont assez élevés et parfaitement comparables
25
avec les chiffres obtenus sur les lots des monnaies de Durostorum des règnes de Tibère II
Constantin et Maurice Tibère . Les coefficients calculés sur les trouvailles de Silistra sont aussi
26 27
très rapprochés de ceux que l'on a obtenus pour u n lot de monnaies de la même époque d u
Musée de Constantza, qui est assez représentatif pour l'ensemble des découvertes de la
Dobroudja . 28
La structure des trouvailles monétaires montre q u ' à Durostorum, a u moins avant les
années 620, la vie a continué de se dérouler sous des aspects romains tardifs y compris en ce qui
concerne les formes urbaines de l'économie monétarisée . A cette période appartient aussi le
29
tremissis d'Héraclius frappé à Constantinople pendant les années 610 - 613, conservé dans la
collection d u Musée de Silistra. D'autres tremisses ont été trouvés à Cernavoda et dans des
localités inconnues de Dobroudja. 11 faut aussi y ajouter le semissis, trouvé dans une place
inconnue de Dobroudja, mentionné déjà. Ces nominaux ont été utilisés spécialement pour les
payements militaires. Ces découvertes numismatiques semblent suggérer que, d u moins pendant
les deux premières décennies d u VIF siècle, la structure défensive de la frontière danubienne
était encore en fonction et que les liens avec la capitale et les autres zones de l'Empire étaient
assez sûrs.
exemplaire identique avec celui mentionné par A. Petre, op. c i t , p. 3 4 8 note no 115).
19. Localités i n c o n n u e s de Dobroudja, voir G h . Poenaru Bordea et R. Ocheşeanu, op. c i t , p. 194, nos 38 - 4 0 (un
s e m i s s i s et deux tremisses de Constantinople des années 6 1 0 - 6 1 3 et 6 1 3 - 641), B. Mitrea, Dacia, N.S., 10, 1966, p. 412.
no 5 3 (follis de Nicomédie), G h . Poenaru Bordea et I. Donoiu, op. c i t , pp. 2 3 7 - 2 3 8 , no 2 (follis de R a v e n n e de 6 2 5 - 626) et
G. C u s t u r e a , op. c i t , p. 2 7 7 , no 5 (demi-follis de Théssalonique de 6 1 6 - 617).
20. Localltées i n c o n n u e s d u district de Dobric, u n monnaie e n bronze et u n héxagramme s o n t conservés d a n s la
collection d u Musée d'Histoire de Dobric. Information reçue de V. Parusev.
Avant 1977 d a n s l a collection d u Musée d'Histoire Nationale et d'Archéologie de C o n s t a n t z a étaient conservées
2 4 monnaies de Héraclius, voir G h . Poenaru Bordea et R. Ocheşeanu d a n s SC/VA, 31, 1980, 3, p. 3 7 8 .
24
S u r c e s d i m e n s i o n s quantitatives de l a dynamique d a n s l'approvisionnement et s u r la vitesse de la circulation s u r u n
marché monétaire, voir G h . Poenaru Bordea et R. Ocheşeanu, op. c i t . pp. 381 - 3 8 6 et G h . P o e n a r u Bordea, Problèmes
historiques de la Dobroudja (VI - VII siècles) à la lumière des monnaies byzantines traitées par des méthodes statistiques, dans
Pact, Statistics and Numismatics/Statistique et Numismatique, 5, 1981, pp. 3 6 5 - 3 7 6 .
" P o u r tout le règne d'Héracllus les chiffres sont: 0,768 (m/a). 0,7168 (f/a) et 0, 0 3 7 3 (s/f/a).
26
Pour le règne de Tibère II C o n s t a n t i n , U faut partager les trouvailles en deux groupes: a) 5 7 8 - 580, q u a n d le solidus valait
2 1 6 folles (selon W. Hahn) o u 2 8 8 folles (selon J . - P . Callu) et b) quand le solidus valait 6 0 0 folles, selon les deux auteurs.
a) m / a = 6,01
f/a = 4.30
s / f / a = 0. 0 1 3 (var. Hahn).
s/f/a = 0, 0 2 7 (var. Callu).
b) m / a = 6
f/a = 4
s/f/a = 0,037.
2
' Pour le règne de Maurice Tibère les coefficients sont:
m / a = 4,34
f/a = 2,77
s / f / a = 0,0938.
28
S u r u n lot représentatif pour les trouvailles de la S c y t h l e Mineure, conservé a u Musée de C o n s t a n t z a , et présenté par G h .
Poenaru Bordea et R. Ocheşeanu, op. c i t , pp. 381 - 3 8 6 c e s indices sont:
1. Tibère II C o n s t a n t i n : f/a = 1. 3 , 8 7 2. 5,37.
s / f / a (H) = 1. 0 , 0 1 7 5 2. 0, 0085.
s / f / a (C) = 1. 0,0134 2. 0,0085.
2. Maurice Tibère: f/a = 4,05.
s / f / a = 0.065.
3. Phocas: f/a =4,40.
s / f / a = 0.072.
4. Héraclius: f/a = 1. 3,58 (jusqu'en 6 1 5 /616)
2. 0 , 7 3 (pour tout le règne).
s / f / a = 1. 0.0058 (jusqu'en 6 1 5 - 616).
29
Une c o n c l u s i o n semblable pour la S c y t h l e Mineure a u commencement d u V i r siècle v o i r G h . Poenaru Bordea et R.
Ocheşeanu, op. c i t , p. 3 9 0 .
103
www.mnir.ro
Un changement important semble avoir eu lieu dans la zone de Durostorum dans les
années '20, quand la série des monnaies en bronze paraît s'interrompre pour quelque temps.
Cette époque doit être mise en connexion avec les énormes difficultés politiques et militaires qui
ont suivi la grande invasion avaro-slave de 619 et ont précédé celle de 626, qui a eu comme
conséquence la retraite des dernières garnisons danubiennes pour la défense de Constantinople
et des autres grandes villes de Thrace et de Macédoine. C'était sans doute l'époque la plus
critique n o n seulement d u règne d'Héraclius, mais de toute l'histoire byzantine Jusqu'à ce
moment. L'interruption dans l'afflux des monnaies à Durostorum prend fin après 628. Il est
intéressant de remarquer que cette reprise correspond aux grandes victoires byzantines contre
les Avares et les Slaves dans les Balkans ou contre les Perses, en Orient. Nous sommes tenté de
placer après 628 le renouvellement de la domination byzantine dans la zone de Durostorum,
comme dans la région des Bouches d u Danube. Nous croyons que le grand nombre de monnaies
frappées à Alexandrie, entre 6 1 8 - 6 4 1 , trouvées à Durostorum, comme dans d'autres endroits de
la Dobroudja , peut s'expliquer par une participation des troupes venues d'Orient à la
30
"reconquête" de la zone . 31
Parmi les monnaies byzantines d'Héraclius, "normales" pour notre zone, dans le lot de
Durostorum, on trouve aussi une émission de Ravenne, atelier dont les émissions sont très
rarement présentes Bas-Danube . Paradoxalement, le nombre des monnaies des ateliers
32
byzantines d'Occident, peu nombreuses a u V I siècle au Bas-Danube, va s'accroître pendant la

e
deuxième moitié d u VU" siècle, au moment où même les émissions en bronze de Constantinople
sont assez rares.
A côté des monnaies en bronze découvertes à Silistra, la collection de P. Papahagi
compte deux hexagrammes en argent frappés à Constantinople entre 615 - 638. Selon nous, ces
pièces peuvent être mises en rapport toujours avec les paiements destinés à la défense de la
région d u Bas-Danube pendant les années '30.
Les monnaies continuent d'arriver vers Durostorum même après la mort d'Héraclius,
pendant les règnes d'Héraclonas (641) et Constant II (641 - 668). Notons la présence, très
importante, dans le lot de la collection Papahagi que nous avons étudié, d'un dodécanoummia
d'Héraclonas, pièce frappée à Alexandrie. Cette monnaie est la deuxième émission de cet
empereur connue en Dobroudja et a u nord-est des Balkans . V u la brièveté d u règne 33
d'Héraclonas, l'apparition de ces monnaies parmi les découvertes de la Dobroudja est l'indice de
la perméabilité de la zone par rapport aux courants qui propulsaient les émissions monétaires à
travers l'Empire.
Dans la collection de Pericle Papahagi, les émissions de l'époque de Constant II sont
représentées par u n hexagramme et cinq folles. Quatre folles ont été frappés à Constantinople et
u n à Syracuse, en Sicile. Ces monnaies apportent des données nouvelles sur la circulation
monétaire en Dobroudja sous Constant I I , car les trouvailles de cette époque publiées jusqu'à
présent sont encore rares . Les folles de Constantinople de Constant II découverts à Silistra, bien
34
qu'assez peu nombreux, couvrent toute la cinquième décennie et le commencement de la sixième

décennie d u VII siècle. e
30
L e s monnaies d'Alexandrie normalement s o n t très rares parmi les trouvailles de l a Dobroudja, m a i s il y a u n nombre
assez grand de découvertes de l'époque d'Héracllus, voir les découvertes de Mangalia et C o n s t a n t z a . D a n s le même
contexte politique et militaire il faut plaçer l'arrivée de l'imitation syrienne de l a monnaie de Héraclius découverte à Silistra.
conservée à Sofia.
31
S u r l'histoire de la Dobroudja pendant le règne d'Héracllus voir I. B a m e a . DID, II, p. 4 4 0 . L e s c o n c l u s i o n s de M.
Sâmpetru, Situaţia Imperiului romano-bizantin la Dunărea de Jos la sfirşitul secolului al VI-lea şi începutul celui de al Vll-lea
dans SCIV, 2 2 , 1971, 2, pp. 2 1 7 - 2 4 5 , c o n c e r n a n t l a c h u t e d u limes danubienne e n 6 1 4 - 6 1 5 seront à amender et
nuancer, c a r a u m o i n s les trouvailles monétaires, notre seule source directe s u r cette période, montrent une évolution plus
compliquée.
32
Pour une autre trouvaille voir G h . Poenaru Bordea et I. Donoiu, op. cit. p. 2 3 8 , no. 2.
33
Ibidem, p. 238, no. 3.
M
Découvertes de monnaies de C o n s t a n t II s o n t mentionnées à:
1. C o n s t a n t z a , voir Ir. D i m i a n , op. cit., p. 197 (follis de Carthage des années 6 6 3 / 4 - 668), G h . Poenaru Bordea,
op. cit., p. 406, no 7 et p. 4 0 7 (follis de Constantinople de 6 6 3 / 4 - 665/6) et G h . Poenaru Bordea et I. Donolu, op. cit, p.
238, no 4 (follis de Constantinople de 6 6 0 - 668).
2. Isaccea, voir B . Mitrea d a n s Dacia, N. S., 7. 1963, p. 5 9 9 , no 6 0 (solidus de Constantinople des années 641 -
646, mais publié comme trouvé d a n s l a zone de Tulcea. L a pièce faisait partie de la collection de H. S a p u s n i c , pendant
longtemps pharmacien à Isaccea) et u n follis inédit de l a collection de C . Doncea, conservé a u Musée Municipal d'Histoire et
d'Art de Bucarest.
3. V a l e a Teilor, dép. de T u l c e a , voir E . Oberlânder-Tàrnoveanu, op. cit, p. 163, no 2.
4. Localités I n c o n n u e s de Dobroudja, voir G h . Poenaru Bordea et R. Ocheşeanu d a n s BSNR, 77 - 79, 1093 -
1985, 131 - 133, p. 193, no 2 9 et 194, no 4 1 . u n solidus de Constantinople de 661 - 6 6 3 et u n s e m i s s i s de 641 - 668, du
même atelier), idem dans, SCIVA, 31, 1980, 3, p. 3 9 0 (trois folles de Constantinople, dont u n de 6 4 2 - 6 4 3 et deux de 655 -
658) et G . C u s t u r e a , op. cit, p. 2 7 7 , no 7 (un demi-follis de Carthage de 6 4 7 - 659).
104
www.mnir.ro
Il faut de nouveau remarquer parmi les découvertes de Durostorum la présence d'une
autre monnaie rare dans les trouvailles de la zone d u Bas-Danube. Il s'agit d'un follis de l'atelier
de Syracuse. Nous avons déjà souligné que les émissions siciliennes, comme d'ailleurs celles des
autres ateliers byzantins de l'Occident, sont peu fréquentes dans notre région a u VT siècle, mais
leur nombre semble s'être accru aux VIT - VHP siècles . L'apparition dans la zone d u Bas- 35
Danube des monnaies frappées en Sicile, en Italie ou en Afrique doit être mise en connexion
plutôt avec la participation de la flotte et des troupes de ces provinces aux actions de l'armée
byzantine aux Nord-Est des Balkans et dans la mer Noire.
Le lot monétaire de l'époque de Constant II contient, à côté des pièces en bronze, u n
hexagramme frappé dans l'atelier métropolitain pendant les années 648 - 662. La présence parmi
les trouvailles de cette époque des monnaies en argent, dont l'apparition commençait déjà dans
la deuxième partie d u règne d'Héraclius et allait se prolonger même après le gouvernement de
Constant II, semble indiquer l'existence de paiements constants pour les défenseurs de la zone,
qu'il s'agît de garnisons de l'armée impériale, ou de "fédérés" barbares, intégrés dans le cadre d u
système militaire et politique de l'Empire . Le nombre assez grand des monnaies en or et en
36 37
argent de Constant II représente, à notre avis, non seulement l'expression d'une époque assez
troublée, qui a favorisé la perte plus accentuée des monnaies de grande valeur, mais aussi le
signe de la ruralisation de plus en plus profonde de l'économie de l'époque, qui conduisait à
"l'immobilisation" d'une grande partie d u numéraire, arrivé de Constantinople, par les voies des
payements politiques et militaires. Même dans ces conditions, i l faut souligner que la continuité
de la pénétration d u numéraire en bronze vers la zone d u Bas-Danube sous Constant II peut
constituer encore u n indice de la survivance locale de la vie urbaine et de l'économie
monétarisée, au moins dans les anciennes grandes villes d u Bas-Danube et d u Pont Gauche,
comme: Tomis, Noviodunum, Durostorum o u Odessos . 38
Les dernières monnaies d u VH siècle de la collection de P. Papahagi sont des émissions

e
de l'époque de Constantin IV. Il s'agit d'un quart de follis frappé à Constantinople entre 669 - 674
et d'un follis d u même atelier, plus tardif, des années 674 - 6 8 1 . La troisième monnaie de cet
empereur trouvée à Silistra et conservée dans notre musée est u n hexagramme émis à
Constantinople en 669. Toujours de la même collection proviennent aussi d'autres monnaies de
Constantin IV, dont u n solidus acheté par le Musée de la Banque Nationale de Roumanie de P.
Papahagi. Il a été mentionné par N. Bànescu, comme ayant été trouvé dans u n endroit inconnu
de la Dobroudja, mais en réalité i l provient toujours de la zone de Durostorum . Cette monnaie 39
est pour le moment inaccessible à l'étude, car elle est déposée à la Banque Nationale.
Les monnaies en argent de Constantin IV, découvertes à Silistra, sont assez
nombreuses. Un autre hexagramme des années 674 - 681 est conservé dans la collection d u
Musée d'Histoire de Silistra. Dans le trésor de 1986, mis au j o u r dans la basilique métropolitaine
de la ville, i l y a aussi deux demi-siliques de ce souverain . Ces découvertes s'ajoutent aux 40
trouvailles monétaires en métal précieux de ce règne publiées déjà en Dobroudja . 41
55
Parmi les découvertes d u V I F siècle, encore inédites, provenues de Dobroudja, o n trouve plusieurs m o n n a i e s de C o n s t a n t
II frappées err Occident, e n Sicile o u à Carthage. Pour des émissions de Carthage voir G h . Poenaru Bordea et I. Donoiu, op.
c i t . p. 238, no. 4. Voir a u s s i I. D i m i a n , op. c i t , p. 197 et G . C u s t u r e a , Pontica, 19, 1986, p. 2 7 7 . no. 7. Voir les monnaies
de Rome de C o n s t a n t i n IV publiées par Ir. D i m i a n , op. c i t , p. 197 et G h . Poenaru Bordea et I. Donoiu, op. cit., p. 288, no.
5. E n réalité il s'agit d'une et de l a même monnaie, passée de la collection de C . Secăşanu d a n s celle de Ir. D i m i a m et d'ici
d a n s l a collection de I. Donoiu. Pour u n e découverte d'une monnaie s y r a c u s a i n e de C o n s t a n t i n V, voir Ibidem., no. 8.
36
Une opinion semblable à côté de l a signification historique des découvertes des hexagrammes a u B a s - D a n u b e , voir G h .
Poenaru Bordea et I. Donoiu, op. c i t , p. 2 4 3 .
37
S u r les trouvailles des m o n n a i e s e n or d u V i r siècle de la Dobroudja voir G h . Poenaru Bordea et R a d u Ocheşeanu,
Tezaurul de monede bizantine de aur descoperit în săpăturile, arheologice din anul 1899 de la Axiopolis, d a n s BSNR, 77 - 79,
1983 - 1985, 131 - 133, pp. 192 - 194.
38
S u r les découvertes des m o n n a i e s e n bronze de C o n s t a n t de Odessos voir Iv. Yordanov, Istoryata., p. 31, tableau no. 1.
59
N. Bănescu, La vie politique des Roumains entre les Balcons et le Danube, d a n s ARBSH, 2 3 , 1943, p. 193. L e s informations
de C . Secăşeanu, a n c i e n conservateur de l a collection n u m i s m a t i q u e de la B a n q u e Nationale, s u r l a place de trouvaille de
ces monnaies, conservées d a n s le m a n u s c r i t de l'article de Ir. D i m i a n , montrent que les pièces ont fait partie de la
collection Papahagi.
4 0
Voir S t . Angelova et VI. Pcncev, Ioc. c i t
41
Des monnaies de C o n s t a n t i n IV sont mentionnées à:
1. Mangalia, voir G h . Poenaru Bordea d a n s Pontica, 4, 1971, p. 329, note no 4 6 (monnaie e n bronze, s a n s autres
précisions).
2. C o n s t a n t z a . voir Ir. D i m i a n , op. c i t , p. 197 (demi-follis de Rome de 6 6 8 - 674. exemplaire identique à celui
publié par G h . Poenaru Bordea et I. Donoiu, op. c i t , p. 2 3 8 , no 5).
3. Histria, voir H. Nubar d a n s SC/V, 17, 1966, 3, p. 6 0 5 - 6 0 7 (solidus léger).
4. Nlculiţel, c o m m . de Nicullţel, dép. de Tulcea, u n hexagramme inédit, conservé d a n s l a collection du Musée de
Buzău.
5. V a l e a Teilor, voir E . Oberlănder-Târnoveanu, op. c i t , p. 163, no. 3 (hexagramme).
105
www.mnir.ro
Les monnaies de Constantin TV trouvées à Durostorum, comme le sceau d u même
empereur y trouvé , indiquent une reprise entre 668 - 6 8 1 , de l'attention spécial accordé par les
42
autorités byzantines de l'époque à la défense de cette zone, qui contrôle l ' u n des plus importants
passages d u Danube, intérêt, mis en évidence aussi par des payements importants en argent et
en or, attestés par les trouvailles. Les découvertes montrent aussi une certaine survivance des
structures urbaines jusqu'à la veille de l'invasion des Bulgares d'Asparoukh a u sud d u Danube,
en 679 - 680. De ce point de vue, le nominal d'un quart de follis, dont nous avons une pièce de
Constantin IV, est une des meilleures preuves, car i l est typique de la circulation monétaire des
zones urbaines.
Avant 1943, la collection Papahagi contenait aussi des monnaies frappées après 681. Il
s'agit d'un hexagramme de Tibère III Absimare (698 - 705), dont parlait N. Bànescu . 43
Malheureusement, jusqu'à ce moment nous n'avons pas encore identifié cette pièce dans notre
collection.
Dans le lot analysé par nous, la série des monnaies s'arrête pour u n laps de presque u n
siècle, bien que dans d'autre places de la Dobroudja nous connaissions encore quelques
trouvailles monétaires de la fin d u VII et d u commencement d u VIII siècles . Les raisons en sont
e e 44
assez claires pour nous dispenser d'autres commentaires. La ville a été détruite pendant le
passage des Bulgares vers les Balkans. Même sans s'éteindre totalement après 6 8 1 , la vie dans la
zone de la ville de Durostorum a connu une forte régression et l'usage des monnaies a été
abandonné pour longtemps par les habitants qui y ont survécu.
La suite des découvertes monétaires sera réouverte par u n demi-follis de Léon IV et
Constantin (775 - 780). L'apparition à Drăstăr des monnaies de Léon IV n'est pas une surprise,
car ces émissions sont déjà connues en Dobroudja , dont une pièce en bronze à Ovcarovo, non
45
loin de cette ville . L'interprétation de la signification économique, sociale et historique des

46
découvertes de monnaies de Léon IV, comme généralement des toutes les trouvailles des
monnaies en bronze avant le fin d u IX siècle, après u n interruption si longue de la pénétration
e
des monnaies vers la zone, reste assez difficile. Nous n'avons pas encore des informations sur
l'existence d'une résidence des khans bulgares à Drăstăr avant l'époque de Kroum. En même
temps, l'usage de l a monnaie, et notamment d u numéraire en bronze, n'était pas encore commun
en Bulgarie. Peut-être devrions-nous faire une connexion entre les trouvailles et les campagnes
militaires de Constantin V contre la Bulgarie, qui ont ouvert le littoral ouest de la mer Noire et les
eaux d u Bas-Danube aux flottes byzantines. L'une des conditions d u traité de paix de 773 était
l'acceptation par les Bulgares de garnisons dans les plus importantes places de la frontière . 47
Présente à plusieurs reprises sur le Danube, la flotte militaire devait faire connaître aux autorités
et aux marchands byzantins les avantages évidents offerts par la position de l'ancien
Durostorum, qui permettait l'accès facile vers Pliska, la capitale de Bulgarie et d'importantes
facilités commerciales avec les terres d u Bas-Danube. Il est assez plausible qu'une garnison y ait
été aussi placée.
L'analyse des découvertes monétaires des dernières décennies d u V l i r et du
commencement d u IX siècle montre que seulement après le règne de Constantin V, on peut
e
parler d'un véritable commencement dans l'afflux de monnaies byzantines vers ces zones. Dans
6. Localité i n c o n n u e de Dobroudja, voir G h . Poenaru Bordea et R. Ocheşeanu d a n s BSNR, 77 - 79, 1983 - 1985,
131 - 133, p. 194, no 4 2 (demi-tremlssls de Constantinople de 6 6 8 - 685)
42
C e s c e a u fait partie a u s s i de l a collection de P. Papahagi et est conservé d a n s l a collection d u Musée National d'Histoire
de Roumanie.
43
N. Bănescu, op. c i t , p. 193. L e s Informations de C . Secăşeanu, conservées d a n s le m a n u s c r i t de l'article de Ir. D i m i a n
montrent que les m o n n a i e s mentionnées par Bănescu, faisaient partie de l a collection de P. Papahagi.
U n e autre monnaie de Tibère III. u n follis, a été trouvée d a n s u n e localité Inconnue de Dobroudja, voir G h .
Poenaru Bordea et I. Donoiu, op. c i t . p. 2 4 9 , note no 4 9 . L e lieu de la découverte de cette pièce est mentionné à tort comme
Constantza. par Iv. Yordanov d a n s Dobroudza., p. 2 0 4 .
44
Voir la monnaie de J u s t l n i e n II découverte à Topalu. dép. de C o n s t a n t z a , voir G h . Poenaru Bordea et I. Donoiu, op. c i t , p.
238, no 6 (un follis de Constantinople de 6 8 6 - 687) et le quart de follis trouvé d a n s u n e place i n c o n n u e de Dobroudja, voir
Ibidem., p. 238, no 7 (frappé à Constantinople e n 711 - 712).
Des premières h u i t décennies d u V h T siècle n o u s c o n n a i s s o n s seulement deux trouvaille, celle d'un follis
s y r a c u s a i n e de C o n s t a n t i n V trouvé à C o n s t a n t z a , voir Ir. D i m i a n , op. c i t , p. 197 et d'un autre follis, d'un atelier inconu,
trouvé à Ovcarovo, dlstr. de Dobric, voir L. Bobceva, Ar/ielogiôes/cq/α /carta., p. 5 1 .
S u r les trouvailles des m o n n a i e s de Léon IV a u B a s - D a n u b e , voir Ir. Dimian, op. c i t , p. 197 et G h . Poenaru Bordea et I.
4 5
Donoiu, op. cit., pp. 2 4 4 et 2 4 9 . notes nos. 5 8 - 59.

L a monnaie mentionnée par Iv. Yordanov, Dobroudza., p. 187 - 188 comme trouvée à C o n s t a n t z a est en fait
identique à la pièce mentionnée par G h . Poenaru Bordea et I. Donoiu. E l l e à été trouvée d a n s u n e place i n c o n n u e de la
Dobroudja.
V o l r L. Bobceva, Arhealogiceskqja
4 6
karta., p. 5 1 .
47
Voir L. Bréhler, L a civûisation byzantine, Paris, 1970, p. 8 4 et Istorija na Băkjarija, Ile vol., p. 128 - 130 s u r les relations
bulgaro-byzantines s o u s Léon fV et C o n s t a n t i n VI.
106
www.mnir.ro
la collection de P. Papahagi manquent les monnaies frappées entre 780 - 813, bien que les
émissions de Nicéphore I soient assez communes parmi les trouvailles en Dobroudja . Il faut
e r 48
mentionner qu'une monnaie en bronze de cet empereur a été trouvée à Tervel, non loin de
Silistrie . Des autres émissions de Nicéphore I " sont connues en Bulgarie de Nord-Est . Cette
49 50
céssation dans la pénétration des monnaies vers la zone de Drăstăr peut constituer u n autre
argument qu'à cette époque le mécanisme q u i propulsait les émissions de Léon IV vers le Bas-
Danube doit être cherché dans la sphère de la politique, plutôt que dans celle des relations
économiques.
Pratiquement, à Dristra, les monnaies de Léon V et Constantin (813 - 820) ouvrent la
deuxième phase dans la pénétration et, à partir d'un certain moment, dont le commencement
sera discuté dans cet article, dans la circulation monétaire dans cette zone. La collection de P.
Papahagi contient deux folles frappés durant ce règne, monnaies qui augmentent le nombre des
trouvailles de ce type d'émissions connues en Dobroudja . La diffusion des monnaies en bronze 51
de Léon V vers notre zone a été favorisée par la paix de 815, qui a jeté les bases d'une très longue
période de bonnes relations entre Byzance et la Bulgarie . Il est plausible qu'au moins une partie
52
des monnaies de cet empereur, comme celles de son successeur, Michel I I , soient répandues vers
les zones d u Bas-Danube par les armées bulgares q u i ont combattu aux côtés des Byzantins
contre les rebelles de Thomas le Slave.
La série des monnaies de la première moitié d u IX siècle de la collection de P. Papahagi e
continue par une monnaie de Michel II (820 - 829) , dont les conditions de pénétration vers cette
53
zone ont été déjà mentionnées. Plus nombreuses sont les émissions de Théophile (829 - 842), qui
sont représentées par quatre pièces, frappées après 835. Avant 1943 dans la même collection se
trouvaient encore trois nomisma d u dernier empereur . Le nombre considérable des monnaies de
54
cette époque, trouvées à Silistra n'est pas une véritable surprise, parce qu'en Dobroudja , comme 55
dans les grands centres de la Bulgarie d u Nord-Est ont été déjà publiées u n nombre assez grand
56
des émissions d u règne de cet empereur. La situation d u Bas-Danube et d u Nord-Est des
48
S u r les découvertes des m o n n a i e s de C o n s t a n t i n VI à Nicéphore Γ' s u r le littoral de l a mer Noire v o i r
1. Balcik, m o n n a i e s e n bronze de C o n s t a n t i n VI, voir M. Dlmltrov, d a n s Numizmatika, 1982, 1, p. 40, note no. 5.
• 2. K a v a m a , u n follis de Nicéphore Γ', voir Iv. Yordanov, Dobroudza., p. 188.
3. K a l i a k r a , u n follis de Nicéphore Γ', Ibidem et idem, Kaliakra-Ciraktuan, pp. 5 7 - 5 9 . L a monnaie de Nicéphore
Γ', mentionnée par Iv. Yordanov, comme trouvée à C o n s t a n t z a est Identique à l'exemplaire mentionné par G h . Poenaru
Bordea et I. Donoiu, c o m m e trouvé d a n s u n e place inconnue en Dobroudja.
4. Mangalia, folles de Nicéphore Γ', voir G h . Poenaru Bordea et I. Donoiu, op. c i t , p. 2 4 4 et 2 4 9 , note no. 6 2 .
5. U n e place i n c o n n u e de l a Dobroudja. u n follis de Nicéphore Γ), Ibidem. L a monnaie de Nicéphore Γ'
mentionnée par Iv. Yordanov comme trouvée à C o n s t a n t z a est identique à l'exemplaire mentionné par G h . Poenaru Bordea
et I. Donoiu, comme trouvé d a n s u n e place i n c o n n u e e n Dobroudja.
4 9
Information reçue de V. Parusev.
50
Voir les trouvailles de Pliska, Preslav, Găbarica chez Iv. Yordanov, Dobroudza., p. 186, tableau no. I et Madara, idem, dans
Shomik Modara, 3, p. 2 0 2 , nos. 13 et 14.
51
Des monnaies de Léon V ont été découvertes a u s s i à:
1. K a v a r n a , u n follis est présenté d a n s l'exposition d u musée local.
2. Sabla, u n miliarenslon rogné se trouve d a n s l a collection d u musée local, voie Iv. V a s i l c i n , op. cit., , p. 2 3 3 ,
no. 61.
3. D u r a n k u l a k , voir H. Todorova dans, Durankulak, vol. 1er, p. 6 2
4. Isaccea, voir E . Oberlănder-Târnoveanu dans, SCN, 7, 1980, pp. 163 - 164, no. 4 (la pièce a été publiée
comme trouvée d a n s u n e place i n c o n n u e a u Nord de la Dobroudja, mais les investigations ultérieures o n t montré qu'elle
vient de la collection de H. Săpuşnic, pendant longtemps p h a r m a c i e n à Isaccea.
52
Voir Istorija na Bălgarya., Ile vol., pp. 147 - 150.
53
U n e monnaie d u même empereur provient d'une place inconnue de la Dobroudja. voir G h . Poenaru Bordea et I.
Donoiu,op. cit.,p. 2 3 8 , no. 9.
54
E l l e s ont été mentionnées par N. Bănescu, Ioc. c i t Pour leurs place réelles de découverte voir les notes no. 3 3 et 35.
55
E n Dobroudja sont mentionnées les trouvailles de:
1. Pecineaga (dép. de Constantza), voir G h . Poenaru Bordea et I. Donoiu, op. c i t , p. 2 4 9 , note no. 6 9 .
2. L e trésor (?) de Rasova, dont n o u s c o n n a i s s o n s u n follis de Théophile et C o n s t a n t i n (829 - 835) et deux folles
de Théophile seul, 8 3 5 - 8 4 2 , voir Ir. D i m i a n , op. c i t , p. 198.
• 3. U n e localité i n c o n n u e de Dobroudja, voir G h . Poenaru Bordea et I. Donoiu, op. c i t , p. 2 4 9 , note no. 69.
4. Isperih (dlstr. de Silistra), voir D. M. Metcalf, op. c i t , p. 31.
5. Serdlna, (distr. de Dobric), u n e monnaie d ' u n métal non-présisé, voir L. Bobceva, Arhealogiceska karta, p. 63.
56
E n Bulgarie de N o r d - E s t découvertes de m o n n a i e s de Théophile sont c o n n u e s à:
1. V a r n a : u n n o m i s m a et trois folles, voir Iv. Yordanov, /stoqietajrp.' 3 7 ; tableajjjio. 4e.
2. Pliska, où s o n t mentionnés trois folles de Théophile, v^^MJeW,' DObrbudzii., fof ^fcç*tebleau no. 1er.
3. Preslav, où o n t été trouvés: u n n o m i s m a et deux folles de cet empereur^ '
1
4. S u m e n . où s o n t mentionnés trois n o m i s m a , voir ldem'filstarpâ)tă\'\\iy 3f7, tablea'û \o.

l
4e et idem, dans
Dobroudza., p. 186, tableau no. 1er. — « ^ i l ^ i / Ρ T i-" i* j \ *
Il faut remarquer les fréquentes découvertes des n o m i s m a fourrées^cTaTrra4a a o h f dVPresTav-Sumen, percés et
transformés en pendentifs, s u r c e s trouvailles voir Iv. Yordanov, Vizantijski falswni zlatni moneti (VI - XI V), d a n s
Numizmatika, 13, 1979, 4, pp. 8 - 15.
107
www.mnir.ro
Balkans ressemble avec celle observée partout dans la Péninsule. On l'avait remarqué depuis
longtemps que les monnaies de Théophile représentent le moment d'une nouvelle poussée dans
l'afflux des émissions monétaires byzantines".
La pénétration des monnaies de Théophile pose quelques problèmes difficiles. L'un est
d'expliquer les motifs des différences chronologiques très nettes entre les découvertes des
monnaies en or et en bronze. Tous les nomisma trouvés a u Bas-Danube et en Bulgarie de Nord-
Est datent des années 829 - 835 et les folles datent toujours de la période de 835 - 842. La
seconde question est d'identifier les ateliers d'où proviennent les monnaies, car i l est possible
qu'à côté des émissions de la capitale, on trouve aussi des pièces, frappées dans des hôtels de la
monnaie des provinces balkaniques ou micro-asiatiques. La présence éventuelle des monnaies
frappées dans les ateliers provinciaux peut constituer l'indice d'un début de renouvellement des
contacts économiques directs avec différents zones des Balkans o u avec l'Asie Mineure. Le
troisième problème est d'interpréter le rôle économique, social et politique joué par les monnaies
en or et en bronze. Selon nous, la plupart des trouvailles des nomisma trouvés à Silistra, comme
partout dans le Nord-Est des Balkans, représentent plutôt des parts des payements politiques
faits à la Bulgarie par les autorités byzantines en vertu d u traité de 815. La grande diffusion de
ces monnaies dans la zone discutée montre l'existence une redistribution interne, faite par le
khan de Pliska, au bénéfice de l'aristocratie locale, dont u n noyau important semble se trouver
aussi dans la zone de Drăstăr. Cette origine "politique" de la diffusion d'une partie d u numéraire
byzantine découverte au Bas-Danube est clairement attestée par toute une série de trésors, plus
tardifs, comme ceux de Greci et Dinogetia, dép. de Tulcea, de Valu l u i Traian, dép. de Constanţa,
de Pliska, de Bjala, de Malăk Porovec, de Krivina distr. de Russé et de J u n a k , distr. de Varna . A 58
partir des années 829 - 835 jusqu'à l'époque de Jean Γ Tzimiskès, à l'exception des règnes de
Léon VI et Nicéphore II les monnaies en or et en argent seront toujours présentes dans les
trouvailles de la zone de Silistra, dans u n nombre de plus en plus grand, ce qui vient confirmer la
place de premièr ordre occupée par l'aristocratie locale dans les structures d u royaume bulgare.
D'autre part la présence importante des monnaies en bronze de Théophile nous oblige
aussi d'accepter la possibilité qu'au moins une partie des nomisma soient arrivés et diffusés
aussi par la voie des échanges réguliers dès cette époque. En ce cas on doit admettre que
certains segments de la société locale étaient déjà préparés pour passer à l'économie
monétarisée. La pénétration vers le Bas-Danube et vers les grands centres administratifs de la
Bulgarie correspond n o n seulement à u n changement dans la politique monétaire à Byzance,
mais aussi à une longue période de paix entre les deux pays et sans doute à une étape de
profonds changements à l'intérieur de la société locale, ce qui rendra possible l'usage de plus en
plus fréquent de la monnaie . Pour la première fois après deux siècles, pendant la période 835 -
59
842, le nombre des monnaies trouvées à Dristra est assez grand pour permettre le calcul des
coefficients monnaies/année d u règne. Ce coefficient est de 0,5, sensiblement plus élevé que
celui d u règne de Constant II (0,25) et assez proche d u coefficient observé pour le gouvernement
d'Héraclius.
Les trouvailles montrent que la quantité de monnaies en bronze qui arrivait vers la zone
du Nord-Est des Balkans, l'indicateur le plus fidèle d u développement de l'économie monétarisée
s'accroît dans une progression géométrique d'un règne à l'autre, bien qu'apparemment i l existât
aussi des syncopes dans ce processus. Un tel arrête est constitué par la surprenante absence des
émissions en bronze de Michel III (842 - 867). A Drăstăr, comme d'ailleurs presque partout au
Nord-Est des Balkans , manquent les monnaies de l'époque de Michel III, chose assez
60
surprenante v u les bonnes relations entre le Byzance et la Bulgarie à cette époque . Ce fait 61
s'explique, selon nous, assez facilement, parce qu'il ne dépend pas des rapports politiques et
économiques entre l'Empire byzantin et la Bulgarie. L'absence des trouvailles était étroitement lié
à la politique monétaire impériale de cette période. Après les abondantes émissions de folles d u
57
Voir D. M. Metcalf, op. c i t , pp. 2 9 - 3 3 .
58
S u r ces trésors voir Ibidem, pp. 4 4 - 4 5 .
59
Voir Istorija na Bàkjarya. ΙΠ vol. pp. 158 - 169.
60
E n Dobroudja est mentionnée une seule découverte de monnaies e n bronze:
1. C o n s t a n t z a , voir G h . Poenaru Bordea et I. Donoiu, op. cit., p.249, note no. 7 2 . L e s a u t e u r s n'Indiquaient pas
de quel atelier provient la pièce.
S u r les trouvailles des B a l k a n s voir D. M. Metcalf, op. cit, p. 3 2 - 3 3 et 37. D e s trouvailles vaguement datées
entre 8 4 2 - 886, par Iv. Yordanov, Istorijata, p. 37 , tableau no. 4 peuvent Indiquer l'existence des monnaies de Michel III à
V a r n a (or et bronze), P l i s k a (or) et S u m e n (or), m a i s n o u s croyons qu'il s'agit plutôt d'émissions de B a s i l e 1er, que de Michel
III.
U n miliarension de Michel III et Théodore a été découvert d a n s u n tombeau d'Ablanica, voir Ζ. Vàzarova, dans
Arheologija, 1971, 1, p. 18.
61
Voir Istorija na Balgarija, ΙΠ vol.. pp. 2 1 3 - 2 1 9 .
108
www.mnir.ro
règne de Théophile, pendant les années. 842 - 866 on ne frappé plus ce type de nominal dans
l'atelier de Constantinople. Pendant la majeure partie d u gouvernement de Michel III les folles ont
été émis seulement par l'atelier de Syracuse. La frappe des folles pour Michel III commencera à
Constantinople seulement après la fin d u mois de mai 866 et sera très courte, jusqu'en
septembre 867, bien qu'assez consistante . Ces observations concernant les raisons purement
62
administratives, liées à la politique de la frappe des monnaies dans l'atelier de Constantinople

qui expliquent l'absence des folles de Michel III parmi les trouvailles de la zone doivent être
envisagées aussi pour expliquer certaines autres "anomalies," qu'on peut constater dans la
distributions des émissions des autres empereurs plus tardifs.
Les remarques déjà mentionnées sont très bien illustrées aussi par les découvertes d u
règne de Basile I (867 - 886) qui font partie de la collection de P. Papahagi. Y sont mieux
e r
représentées les émissions très abondantes des années 870 - 879, mais parmi les six monnaies
de cette époque on rétrouve aussi les émissions plus rares, d u commencement et de la fin d u
gouvernement, y compris une émission d u nouvel atelier de la zone de la mer Noire, Chersonèse.
La présence des monnaies coulées dans l'atelier de Chersonèse deviendra une caractéristique des
trouvailles de Dristra de la deuxième moitié d u IXe et de la première moitié d u X siècle. Ces e
émissions semblent indiquer l'existence de relations assez régulières entre la Crimée byzantine et
la ville d u Bas-Danube à cette époque. Il est possible qu'une analyse plus poussée d u style de
certains folles de Basile I découverts à Silistra montrerait qu'ils soient des émissions
e r
provinciales et non métropolitaines. La présence des frappes des ateliers provinciaux qui
commençaient à affluer de nouveau vers la zone d u Bas-Danube à partir d u règne de Théophile
indiquent u n contact de plus en plus soutenu entre cette région et le monde byzantin des
Balkans et d u Pont.
Avant 1943, la collection de Pericle Papahagi comptait aussi u n nomisma d u règne de
Basile I .er63
Le nombre des monnaies en bronze trouvées à Silistra est sensiblement plus élevé que
partout en Dobroudja ou a u Nord-Est de la Bulgarie . Le coefficient monnaie/année reste
64 65
encore assez bas, 0,3, mais i l est certainement comparable à celui de l'époque de Constant II.
Sans doute, ces chiffres reflètent-ils non seulement la dynamique des processus économiques et
sociaux locaux, mais aussi le rythme très inégal de la frappe monétaire pendant ce règne.
L'importance de la zone de Dristra pour les autorités byzantines à l'époque de Basil I est reflétée e r
aussi par la découverte d'un sphragidion d u ce empereur dans cette ville . 66
L'afflux des monnaies en bronze vers la zone de Drăstăr prend une forme explosive à
l'époque de Léon VI (886 - 912). La collection de P. Papahagi contient 52 folles de cet empereur,
mais i l faut aussi y ajouter six pièces de la collection d u Musée d'Histoire de Silistra. Les
monnaies en bronze de Léon VI constituent à elles seules 34,17 % d u total des monnaies en
bronze des Ville - X siècles de la collection étudiée. Parmi les folles de ce suzerain, six ont été
e
frappés au nom de Léon et Alexandre et les 46 autres pièces font partie des émissions portant
seulement le nom de Léon (classe 3e de DOC, III, 2). Le nombre des exemplaires d u dernier type
62
S u r les émissions de folles s o u s Michel III voir C . Morrisson. Catalogue des monnaies byzantines de la
Bibliothèque Nationale, Ile vol.. De Philippicus à Alexis III (711 - 1204), Paris, 1970, p. 5 1 8 et D. M. Metcalf, op. c i t . p. 33. Le
nombre de six folles constantlnopolltalns trouvés à Corlnthe et cinq à Athènes montre que le rythme de l a frappe a été
assez vif.
63
Voir N. Bănescu, op. cit., avec les mêmes observations s u r le Heu de découverte, comme a u x notes n o s 3 9 et 43.
U n autre n o m i s m a de cet empereur trouvé e n Dobroudja est celui de Dorobanţu (dép. de Tulcea). voir G h .
Poenaru Bordea et A. S m a r a n d a d a n s BSNR, 7 0 - 74, 1976 - 1980, 124 - 128, p. 645, no. 1. D e s n o m i s m a de Basile 1er
font partie a u s s i d u trésor de Greci, dép. de Tulcea, caché à l'époque de Basile II et C o n s t a n t i n , voir G h . Poenaru Bordea et
I. Donoiu, op. cit, pp. 2 4 5 et 249, note no. 75.
64
E n Dobroudja a été publié u n s e u l follis, avec le lieu de découverte incertain, voir G . C u s t u r e a dans, Pontica, 19, 1986,
p. 277, no. 8.
65
S u r ces découvertes voir:
1. V a r n a (découverte incértalne, voir la note no 58).
2. P l i s k a s o n t mentionnés deux n o m i s m a et u n nombre Incertain de folles, voir Iv. Yordanov, Istoryata., p. 37,
tableau no. 4 et idem, Dobroudza., p. 186, tableau no. I. Voir a u s s i D. M. Metcalf, op. cit, ρ'. 34.
3. Preslav, y s o n t c o n n u s quatre n o m i s m a et le même nombre de folles, voir Iv. Yordanov, loc. cit, et idem, dans
Numizmatika, 12, 1973, 3, p. 10.
4. S u m e n (découverte incértalne. Peut-être que les pièces de S u m e n datées entre 8 4 2 - 8 8 6 par Iv. Yordanov,
Istoryata, p. 37. tableau no. 4 (un n o m i s m a et u n folles) sont toujours des monnaies de Basile 1er.
5. Razgrad-Hissarlăk. u n n o m i s m a de Basile 1er est mentionné par Ζ. Văzarova, op. cit, p. 18.
6. Mogllata, u n follis d u même empereur, voir D. M. Metcalf, op. cit, p. 34.
U n e grande concentration des n o m i s m a fourrés est mentionnée autour de Preslav et S u m e n . U n n o m i s m a de ce
type, frappé par Basile Π', a été trouvé à Preslav et deux autres à Lovec et Zlătar, distr. de S u m e n voir Iv. Yordanov,
Numizmatika, 13, 1979, 4, p. 13, n o s . 9 - 10 et p. 15, note no. 9 v.
^ V o i r I. Barnea, Sceaux d e s empereurs byzantins découvertes en Roumanie, d a n s Byzantina, 3, 1971, p. 156 - 157, no. 8.
109
www.mnir.ro
trouvés à Silistra est encore plus grand, car les monnaies d u Musée de Silistra sont toujours de
ce type. La présence massive des émissions de Léon VI à Dristra confirme les observations plus
anciennes concernant le caractère assez commun des ces monnaies en Dobroudja et en 67
Bulgarie de Nord-Est . On remarque facilement une concentration des découvertes dans la zone
68
de Dristra - avec les trouvailles isolées de Satu Nou, Galiţa, Pâcuiul l u i Soare, Skala et le trésor
de Bratimir. Ce trésor a une importance exceptionnelle, parce que i l est la première trouvaille
collective des monnaies en bronze d u X siècle dans toute la zone d u Bas-Danube, connu jusqu'à
e
présent. C'est toujours à l'aire de diffusion de Dristra qu'appartiennent certaines trouvailles

nord-danubiennes, comme celles de Călăraşi (dép. de Călăraşi) . 69
Même si nous acceptons comme très probable l'arrivée d'une partie de ces monnaies vers
le Bas-Danube même après 912 et leur circulation longtemps après leur frappe, jusqu'à 931 -
70
944 , les coefficients m/a d u règne et s/f/a obtenus sur l'échantillon de monnaies de Léon VI
71
trouvées à Dristra sont importants . On voit facilement qu'avec l'apparition des monnaies en
72
bronze de Léon VI une grande brèche s'était produite dans la diffusion des monnaies byzantines
67
D e s monnaies de Léon VI s o n t signalées à:
1. Balcik, voir M. Dlmitrov, op. cit., p. 3 8 (un follis) et Iv. Yordanov, d a n s Balàik, p. 5 5 (deux folles).
2. K a v a r n a . d a n s l'exposition d u musée local est présenté u n follis de cet empereur.
3. K a l i a k r a . voir Iv. Yordanov, Cirakman., p. 5 7 - 59, (trois folles) et V. Parusev, d a n s INMV, 2 8 , 4 8 , 1992, sous
presse, nos. 8 1 9 - 8 2 1 . Nous remercions encore u n e fols notre collègue pour l a permission d'utiliser le m a n u s c r i t de
l'article.
4. Mangalia, voir R. Ocheşeanu, Pontica, 14, 1981, p. 3 1 2 , no. 5, D. M. Metcalf, op. ciL, p. 4 2 et G h . Poenaru
Bordea et I. Donoiu, op. c i t , pp. 2 4 4 et 2 4 9 , note no. 7 6 (trois folles).
5. C o n s t a n t z a , voir D. M. Metcalf, Ioc. c i t et G h . Poenaru Bordea et I. Donoiu, loc. c i t , (deux folles).
6. Isaccea, exemplaire Inédit (un follis).
7. Hîrşova, (dép. de Constantza), voir G. C u s t u r e a , op. c i t , p. 277, no. 10 (un follis).
8. S a t u Nou (com. Oltina, dép. de Constantza), Information de Mr. G . C u s t u r e a (un follis).
9. Galiţa, (com. de Ostrov, dép. de Constantza), voir P. Diaconu, SCIV, 15, 1964, 1, p. 143 (un follis).
10. Păculul lui Soare, (com. de Ostrov, dép. de Constantza), voir Iv. Yordanov, Dobroudza., p. 2 0 5 (un follis).
11. Dobroudja, localité i n c o n n u e - trois folles et u n demi-follis, voir G h . Poenaru B o r d e a et I. Donoiu, op. c i t , pp.
238 no. 10 et p. 2 4 9 , note no. 7 6 et G . C u s t u r e a , op. cit., p. 2 7 7 , no. 9.
12. Popina (distr. de Silistra), u n follis, voir G . Atanasov, op. cit., p. 18.
13. T u t r a k a n (distr. de Silistra), plusieurs folles (?), Ibidem, p. 19.
14. Trésor de Braţimir (dép. de Silistra) - 11 folles, dont u n avec les noms de Léon et Alexandre, voir T .
Gerasimov, IAI, 2 2 , 1959, p. 3 6 1 , D. M. Metcalf. op. c i t , p. 4 2 et Iv. Yordanov. Istonjata., p. 35, tableau no. 3.
15. B a l l k (distr. de Dobric), deux folles. Information reçue de V. Parusev.
16. Debrene (distr. de Dobric), u n follis. Information reçu de V . Parusev.
17. Dolen Izvor (dlstr. de Dobric), u n follis. Information reçue de V. Parusev.
18. Feldbewel Djakovo (distr. de Dobric), u n follis. Information reçue de V. Parusev.
19. K r e m e n a (dlstr. de Dobric), u n follis. Information reçue de V. Parusev.
20. Kladenci (distr. de Dobric), u n follis, voir V. Jotov et G . Atanasov, Rannosrednovekovna krepost "Skala" pri s.
Kladencl. Tervelsko. d a n s Arhealogiceski okritija i raskopki prez 1988 g. - XXXIV Nacionalna konferencija po arheologya,
KărdZali, 1989, p. 123.
21. Odărci (distr. de Dobric), voir Al. Krzyzanowska, d a n s Slavia Antiqua, 2 9 , 1983; Lj. Donceva-Petkova, d a n s
Dobroudza., p. 81 (trois folles) et informations de V. V. Parusev.
22. Preselencl (distr. de Dobric), u n follis. Information reçue de V. Parusev.
23. Spasov (dlstr. de Dobric), u n follis. Information reçue de V. Parusev.
24. Stozer (dlstr. de Dobric), u n follis, voir L. Bobceva, arheologiceska karta., p. 64.
2 5 . Vasilevo (distr. de Dobric). u n follis, Ibidem, p. 30.
26. Vojnlkov (distr. de Dobric), u n follis. Information reçue de V. Parusev.
27. Localltées I n c o n n u e s d u district de Dobric, deux folles. Information reçue de V. Parusev.
68
Des émissions de l'époque de Léon VI ont été signalées à:
1. V a r n a , voir Iv. Yordanov, Istoryata, p. 37, tableau no. 4 (15 folles).
2. Botevo (distr. de Varna), u n follis. information reçue de V. Parusev.
3. Pliska, Iv. Yordanov, Istoryata, p. 37, tableau no. 4 (six folles).
4. Preslav, idem, d a n s Dobroudza, p. 186, tableau no. I (58 folles, m a i s il est possible qu'il y ait encore u n
nombre plus grand, c a r il n'est p a s sûr s i l'auteur y compte a u s s i l'exemplaire trouvé d a n s le Palais).
5. S u m e n , idem. Istonjata, p. 37, tableau no. 4 (10 folles).
6. Ovcarovo, distr. Tărgovişte, u n follis de Léon et Alexandre a été trouvé pendant les fouilles archéologiques,
voir K. Konstandinov, GMSB, 3, 1977, p. 32, pl. Ile.
69
S u r les découvertes de folles de Léon VI de Valachie danubienne voir G h . Poenaru Bordea et I. Donoiu, op. c i t , pp. 2 4 4 et
249, note no. 76.
7 0
Voir D. M. Metcalf, The Coper Coinage of Constantine VII withZoe in the Balkans, d a n s BSNR, 7 5 - 76, 1981 - 182, 129 -
130, p. 2 5 3 .
71
L a démonétisation massive des folles de Léon VI semble avoir e u lieu seulement vers 931 - 944, q u a n d ont été frappées
les bronzes de R o m a i n Π'. B e a u c o u p de folles d u dernier empereur ont été surfrappés s u r les flans des pièces de Léon VI.
72
D a n s l'hypothèse où les m o n n a i e s s o n t arrivées vers notre zone pendant les années 8 8 6 - 912, le coefficient
monnaie/année d u règne est de 2 , 2 2 et le coefficient folles/solidus/année d u règne est de 0,0077, donc Ils sont supérieurs
aux chiffres constatés pour le commencement d u règne d'Héracllus. Nous avons, utilisé pour cette époque le taux d'échange
de 2 8 8 folles pour u n n o m i s m a proposé par C . Morrisson, op. c i t , p. 5 1 3 .
110
www.mnir.ro
dans la zone voisine de Drăstăr. Brusquement, la quantité des monnaies trouvées sur le territoire
• de la ville dépasse la barrière de 2 - 5 pièces, comme c'était la règle jusqu'alors. Les trouvailles de
la ville de Dristra elles-mêmes perdaient leur caractère isolé, insulaire par rapport à la zone
voisine, qui n'a pas livré de découvertes monétaire auparavant. Le troisième trait nouveau
indiqué par les trouvailles de monnaies de bronze de l'époque de Léon VI dans la région de
Silistra st l'apparition des "trésors", réalité disparue depuis la fin d u V I et le commencement d u e
Vir siècle dans la zone d u Bas-Danube . 73
Pour une meilleure compréhension de l a signification économique et sociale de ces

découvertes monétaires, i l faut établir la chronologie et le contexte politique de leur pénétration
vers la zone de Dristra. La chronologie des émissions de folles de Léon VI n'est pas encore
réalisée. Il existe seulement une séquence de la succession des types qui plaçait la 3 classe vers e
la fin d u règne or, les pièces de cette émission dominent parmi les trouvailles non seulement à
74
Silistra, mais partout a u Nord-Est des Balkans. Les événements politiques q u i se sont déroulés
dans la zone de Dristra entre 894/5 - 895/6 et ont entraîné la présence de la flotte byzantine
dans la zone marqueraient, selon nous, le commencement de la forte pénétration des monnaies
75
de Léon VI vers cette région. Même si nous n'acceptions pas l'idée de Iv. Yordanov, selon laquelle
la plupart des monnaies de cet empereur sont arrivées en Bulgarie comme b u t i n de guerre , ce 76
qui évidemment, n'est n i certain, n i plausible, i l faut dater l'afflux massif de folles de Léon VI
entre 895 - 896 o u entre 895 - 904. Cette connexion entre le moment des conflits byzantino-
bulgares et rarrivée en grand nombre des folles de Léon VI vers le Nord-Est des Balkans nous
offre la possibilité de dater le commencement de la frappe de la 3 classe de ces monnaies peu e
avant 894. En tout cas, la plupart des pièces ont été frappées entre 895 - 912. Les folles de l et è r e
2 classes doivent être datés avant 894, mais les derniers étaient encore en circulation vers la fin
e
du IX siècle.
e
Sans ignorer le rôle des événements politiques et militaires dans la diffusion des
émissions monétaires , i l faut souligner que les trouvailles montrent que ces monnaies en
77
bronze ont eu une utilisation monétaire (pécuniaire) et se sont répandues tant dans la ville de
Dristra, que dans les zones rurales voisines. Très importante nous semblait l'apparition des
trésors de monnaies en bronze de cette période. Le nombre important des découvertes et leur
répartition dans la zone nous oblige d'accepter que, dès les années '90 du DC siècle, on peut parler
"d'une circulation monétaire" et non seulement d'une simple "pénétration monétaire" dans cette
aire. La société de la zone de Dristra était suffisamment développée pendant le dernier quart du X
siècle pour accéder à l'économie monétarisée . Les trouvailles monétaires indiquent l'existence de
78
grandes ressemblances entre la structure, voire les dimensions et la dynamique des lots provenus
de Drăstăr et ceux de Preslav et Pliska les grands centres de la Bulgarie de cette époque,
confirmant l'importance exceptionnelle de la ville danubienne dans le cadre du système politique et
administratif de cet État. Ces ressemblances ne nous semblent pas être fortuites et nous croyons
qu'elles proviennent des mêmes réalités économiques, politiques et culturelles.R faut dire que le
volume des trouvailles de Dristra ou des autres villes du Nord-Est des Balkans est parfaitement
comparable avec ces d'une centre urbain provincial byzantin, comme, par exemple avec celui
d'Athènes . 79
Les découvertes monétaires de Dristra nous obligent à une nouvelle reprise des
discussions sur le commencent de l'économie monétarisée dans le premier État bulgare. Ce
73
D. M. Metcalf, Coinage., p. 32 considérait que les trois monnaies de Théophile de Rasova, faisaient partie d'un trésor. Ce
fait n'est pas totalement Impossible, m a i s n o u s n'avons pas a u c u n e information directe s u r les condition de leur
découverte.
14
Voir Ph. Grierson, Catalogue of the Byzantine Coins in the Dumbarton Oaks Collection and in the Whittemore Collection, Hie
vol., 2 ' parte, Basil I to Nicephorus III (867 - 1081), D u m b a r t o n O a k s , 1973, pp. 5 1 0 - 5 1 1 . Voir a u s s i C . Morrisson, op. cit.,
p. 550, qui mentionne l'existence des folles frappés pour Léon VI et C o n s t a n t i n , après 9 0 8 . C e type de folles n'est pas
présenté d a n s les catalogues et reste i n c o n n u pour nous.
75
S u r la guerre byzantlno-bulgare voir Istorija na Bălgarya, Ile vol., pp. 2 8 0 - 2 8 3 .
76
Iv. Yordanov, Nacaloto na monetoseceneto υ srednovekovna Bălgarya, d a n s Numizmatika, 12, 1977, 3. p. 14.
77
Nous croyons, comme D. M. Metcalf, Coinage in South-Eastem Europe 820 - 1396, p. 4 2 qu'il existait une lien entre la
présence de l a flotte byzantine s u r le Danube, à l a fin d u IXe et a u commencement d u X siècle et l'arrivée massive des
e
monnaies.
E n 9 0 4 les troupes d u comte de D r i s t r a ont participé à la démarcation de l a frontière byzantino-bulgare dans la
zone de Théssalonique, voir l'Inscription de Naras, I. Ivanov, Bălgarski starini iz Makedonia, Sofia, 1970, p. 18.
78
S u r l a signifiance économiques et sociale des trésors monétaires des I X - X siècles, voir Y. Youroukova, La circulation
e e
des monnaies byzantines en Bulgarie VT - X siècles, d a n s /. Miedzynarodowy

1
Kongres Arheologii Slowianskiej, Warszawa 14
- 18 IX 1965, VT vol., Varsovie. 1968, p. 134.
S u r les mécanismes et les étapes d u développement de l'économie monétarisée d a n s les B a l k a n s pendant les
Vlir" -ΧΠ siècles voir D. M. Metcalf, op. cit, pp. 18 - 2 0 .
79
S u r les découvertes d'Athènes voir Ibidem., p. 37.
111
www.mnir.ro
problème a été longtemps débattu dans l'historiographie bulgare et étrangère et les résultats les
plus récents ont été discutés par MM. Iv. Yordanov et D. M. M e t c a l f . Bien qu'il étudiât le *
80
commencement d u monnayage bulgare, notre collègue de Sumen a fait une critique pertinente
des anciennes théories sur le début de l'économie monétarisée en Bulgarie de Iv. Dujcev , de S. 82
Conev et de Str. LiSev . Iv. Yordanov arrivait à la conclusion que, à Preslav et Pliska, déjà à
83 84
l'époque de Siméon, on utilisait sur une échelle assez large les monnaies en bronze. Bien qu'il
acceptât que les monnaies en bronze avaient u n rôle essentiel en Bulgarie aux IX - X siècles et e e
que ces pièces ont eu une fonction monétaire (pécuniaire), l'auteur mentionné considérait que
l'arrivé des monnaies était due aux actions militaires et non pas aux relations économiques
normales. En comparant la situation de Preslav à celle de Corinthe, i l parlait d'une forte
réduction de la quantité de monnaies pendant le règne d u tsar Petr (927 - 970), quand les
rapports byzantino-bulgares ont été pacifiques, signe que le processus n'était pas consolidé.
Selon Iv. Yordanov, une synchronisation des phénomènes sur le marché monétaire de Preslav et
de Corinthe (c'est-à-dire le commencement de l'économie monétarisée n n.) a e u lieu à l'époque de
Jean I - Basile I I .
e r 85
D. M. Metcalf, s'appuyant sur le nombre assez réduit des découvertes isolées des centres
archéologiques d u premier État bulgare publiées jusqu'alors, considérait que l'économie
monétarisée avait commencé à se développer dans l a seconde moitié d u IX siècle, mais que le e
processus n'était pas arrivé à son terme avant 970. Selon le chercheur britannique, n i avant la
conquête de Tzimiskès, et peut-être même pas avant la fin d u X siècle, l'utilisation des monnaies
e
en bronze, spécifiques d u type d'économie discutée, n'était pas très fréquente dans les territoires
bulgares . 86
Selon nous, l'information numismatique assez riche dont nous disposons aujourd'hui
permet une nouvelle approche de cette question. Il est évident que la comparaison entre les
découvertes monétaires de Corinthe et de Preslav, utilisée comme étalon d u dégré de
développement de l'économie monétarisée n'est pas correcte. Ce genre d'analyse ignore même les
spécificités des deux types de sociétés d'où proviennent les monnaies. Corinthe était u n centre
urbain important d'un pays où l'économie monétarisée avait survécu avec ses piliers: l'échange
régulier des biens et services moyennant l'argent, les paiements réguliers en espèces des
artisans, des fonctionnaires et des soldats et le paiement en argent des impôts, des taxes et des
amendes. Corinthe était, de plus, u n grand centre de commerce et de communications entre
l'Occident et le Byzance . En Bulgarie, aux IX - X siècles i l manquait quelques éléments
87 e e
importants de cette structure: la vie urbaine était peu répandue et les villes étaient comme de
rares îlots dans une mer rurale, les paiements en argent des fonctionnaires et des soldats, de
même que le paiement des impôts et des taxes en argent n'étaient pas pratiqués normalement . 88
En même temps, i l faut admettre que, même si les raisons de l'urbanisation dans les
zones d u Nord-est des Balkans étaient différentes de celles de Byzance, finalement ce processus
aboutit à des résultats semblables en ce qui concerne l'économie monétarisée. Bien que les
grandes villes comme: Pliska, Preslav et Drăstăr se fussent développées en tant que centres
administratifs et politiques, que résidences des khans ou des tsars, la concentration dans ces
places d'un grand nombre d'artisans et de marchands, obligés par le spécifique de leur vie
quotidienne d'utiliser les monnaies de menue valeur était par elle-même u n facteur qui menait à
l'économie monétarisée. Ce processus a été aussi favorisé par les colonisations de captifs des
territoires byzantins pratiquées par les suzerains bulgares aux IXe - X siècles, parce qu'ils e
conservaient, dans le nouveau pays, beaucoup de leurs anciennes traditions y compris

l'utilisation de la monnaie. A la fin d u IX siècle, la Bulgarie dépendait tellement des échanges
e
réguliers avec l'Empire byzantin, que toute action de nature à les empêcher, pouvait constituer
u n motif de guerre. Ces relations ont familiarisé beaucoup des habitants de la Bulgarie avec
l'usage des monnaies.
Sans doute, aux IX - X siècles, la Bulgarie était-elle u n pays inégalement développé et
e e
toute recherche doit partir de cette réalité. La répartition des découvertes, et notamment leur
80
Iv. Yordanov, Naèaloto na monetoseceneto ν srednovekovna Bâlgarija, d a n s Numizmatika, 12, 1977, 3, pp. 3 - 14.
81
D. M. Metcalf. op. c i t , pp. 41 - 4 5 .
82
Iv. Dujcev, Kcun vâprossa za pqjavata na parité ν naseto narodno stopanstvo, d a n s ΠΒΙ, 1951, pp. 105 et sqq.
83
St. Conev, Stokovo proizvodstvo ναυ Jeodalna Bălgarya ν svetlinata na kolektivnite monetni nahodki, d a n s TDU ν grad
Stalin, Stopanskijakultet, 2, 1952 - 1953.
84
Str. Lisev. Z a pronikvaneto i roy'ata na parité văv Jeodalna Bâlgarija, Sofia, 1958, pp. 118 sqq.
85
Iv. Yordanov, op. c i t , pp. 11 et 13 - 14.
8 6
D. M. Metcalf, op. c i t , pp. 4 2 - 44.
87
Ibidem., pp. 2 4 - 40, spécialement les pp. 3 6 - 40.
88
Voir Istorija na Bâlgarija, ΙΠ vol. pp. 161 - 163, 2 9 6 - 300, 3 3 9 - 3 6 6 .
112
www.mnir.ro
concentration dans certaines aires indique qu'à la fin d u IX et a u commencement d u X siècle
e e
l'économie monétarisée avait en Bulgarie u n caractère "insulaire". A partir des plus importantes
villes d u royaume - Preslav, Pliska et Drăstăr, elle avait conquis les zones voisines. A côté de ces
trois grands centres, a u Nord-Est des Balkans i l semble avoir aussi existé à cette époque
quelques noyaux zonaux de l'expansion de l'économie monétarisée, comme ceux de Varna,
Constantza, Isaccea et Hîrşova qui jouaient le rôle de centres de diffusions de la monnaie vers
leur arrière-pays.
Le caractère ferme de l'implantation d u nouveau type d'économie dans les zones d u
Nord-Est de la Bulgarie et dans certaines parties de la Dobroudja pendant le première moitié d u
X siècle est prouvé par la continuité évidente et par l'expansion quantitative et géographique des
trouvailles de cette période. Les monnaies des successeurs de Léon VI de la collection de Pericle
Papahagi indiquent les mêmes tendances que celles que l'on peut observer à l'analyse des
monnaies de Léon VI, signe que les changements remarqués vers la fin d u IX siècle étaient e
structuraux et non pas conjoncturaux. Certaines réductions numériques (à l'époque de

Constantin VII et de Nicéphore II), dont l'ampleur a été sans douté u n peu exagérée, ne
représentaient pas une "anomalie locale bulgare", comme l'avait pensé Iv. Yordanov . D'après 89
nous, la situation de Corinthe pendant les années 931 - 959, prise par notre collègue comme
étalon de la circulation monétaire dans l'Empire byzantin, semble avoir été une "anomalie" locale,
due à la politique militaire byzantine en Italie. En réalité, la situation remarquée à Preslav,
comme à Pliska et maintenant à Dristra et partout au Bas-Danube et aux Balkans, constitue u n
réflexe assez fidèle de la politique monétaire dans le domaine des émissions de folles de la
période 913 - 969. Selon les estimations de D. M. Metcalf, le volume de la frappe des monnaies
en bronze pendant les années 914 - 919 semble avoir été de 12 à 15 fois plus réduit que sous
Léon VI . Même u n aperçu rapide des principaux catalogues de monnaies byzantines indique
90
que généralement toutes les émissions de folles d u règne de Constantin VII et de ses collègues
ont été d'un volume inférieur à celles de son père. A l'exception des émissions des folles de 3 e
classe (Romain I , années 931 - 944) et de 5 classe (Constantin VII seul, 945 - vers 950), qui ne
er e
semblent pas dépasser la moitié de l'ampleur des émissions de Léon VI, aucun autre type de
monnaies en bronze ne pouvait concourir la quantité de folles des années 886 - 912. Le fait que
les bronzes de Léon VI commençaient à être surfrappés massivement seulement après 9 3 1 ,
indique qu'ils sont restés en circulation jusqu'à la troisième décennie d u siècle. On ne connaît
aucune émission de folles de Constantinople de Romain I I , et même la quantité de monnaie en
bronze émise sous Nicéphore II était elle aussi très réduite . 91
Dans la collection de P. Papahagi se trouvent 20 folles frappés pendant le règne de

Constantin VII et de ses collègues. D'après les types, ces émissions sont réparties comme suit:
sept exemplaires communs avec Zoé (914 - 919), u n exemplaire de Constantin VII seul, (919 -
920), sept exemplaires de Romain I " seul, dont deux émis à Chersonèse entre 920 - 944 et cinque
exemplaires frappés à Constantinople (931 - 944), quatre exemplaires de Constantin VII seul (944
- vers 950) et u n exemplaire de Constantin VII et Romain II (950 - 959). Le lot de monnaies de
Silistra de l'époque de Constantin VII devient plus riche encore si nous y ajoutons les pièces
conservées a u Musée d'Histoire de Silistra. Ici se trouvent encore cinq exemplaires, dont: u n
follis de Constantin VII et Zoé, deux nomisma de Romain I et Christophore, u n follis de e r
Constantin VII seul (945 - 950) et u n nomisma de Constantin VII et Romain I I .

Les découvertes monétaires de Dristra de cette époque font partie de toute une série de
trouvailles répandues en Dobroudja et dans la Bulgarie de Nord-Est . Trois pièces d u lot de
92 93
Iv. Yordanov, op. c i t , p. 13. S i à S i l i s t r a nous avons vraiment une réduction d'environ 5 4 % de l a quantité de nouvelle
monnaie arrivée entre 9 1 4 - 9 5 9 e n comparaison avec les émissions de Léon VI, à Preslav cette d i m i n u t i o n est peu
signifiante - d'environ 11 %. L a diminution était, s a n s doute moins grave, c a r 11 faut tenir compte qu'une partie des
monnaies de Léon VI s o n t arrivées et ont circulé pendant cette période. E n tout c a s , c e s réductions sont largement
compensées par la quantité plus importante de monnaies en or, trouvée d a n s c e s villes, m o n n a i e s qui avaient déjà une
utilisation monétaire à cette époque.
90
D. M. Metcalf. d a n s BSNR. 7 5 - 76. 1981 - 1982, 129 - 130. p. 2 5 3 .
91
Voir Ph. Grierson, op. c i t , pp. 5 5 9 - 5 6 9 , 5 7 5 et 5 8 6 - 5 8 8 et C . Morrisson, op. c i t , pp. 5 7 3 - 5 7 7 et 591 - 592. s u r la
circulation de ces m o n n a i e s d a n s les B a l k a n s , voir D. M. Metcalf, Coinage in South Eastern Europe 820 - 1396, pp. 21 et 37
- 48.
92
Des découvertes de m o n n a i e s de l'époque de C o n s t a n t i n VII s o n t mentionnées à :
1. Balcik. voir M. Dimltrov, op. c i t , pp. 3 8 - 39 et Iv. Yordanov Balàik, p. 55, ( quatre folles de Π' classe, u n
follis de 5 classe(?) et deux n o m i s m a de C o n s t a n t i n VII et Romain).
e
2. K a l i a k r a , voir V. Parusev, i/VMV. 2 8 (42), 1992, no. 8 2 3 et 8 9 7 (nous avons utillséle m a n u s c r i p t de l'article),
(un follis de C o n s t a n t i n VII et Zoé et u n n o m i s m a de C o n s t a n t i n VII et Romain) et idem INMV, 2 6 (41), 1990, p. 141, fig. 1,
1 (follis de R o m a i n Π de Chersonèse).
3. D u r a n k u l a k , deux folles de C o n s t a n t i n VII et Zoé. Information reçue de V. Parusev.
4. Mangalia, voir D. M. Metcalf, d a n s BSNR, 75 - 76, 1981 - 1982, 129 - 130. p. 2 5 3 (follis de C o n s t a n t i n VII et
113
www.mnir.ro
monnaies de cette période trouvées à Silistra, une de Constantin VII seul (919 - 920) et deux de
Romain Γ (921 - 944) proviennent de l'atelier de Chersonèse. Les découvertes, dont nous avons
donné une liste, indiquent que l'afflux des monnaies de l'atelier byzantin de Crimée vers la zone
d u Bas-Danube était arrivé à son apogée pendant les années 919 - 944.
Zoé).
5. Pecineaga, voir G h . Poenaru Bordea et I. Donoiu, op. cit, p. 2 5 0 , note no. 8 0 (follis de R o m a i n Γ').
. 6. C o n s t a n t z a , voir G h . Poenaru Bordea, d a n s SCN, 4, 1968, p. 400, no. 12 et 4 0 6 , no. 8; B. Mitrea. Dacia, 7,
1963, p. 5 9 7 et 11, 1967, p. 3 8 9 , no. 72; Al. Popeea. d a n s BSNR, 6 7 - 69, 1973 - 1979, 121 - 123, p. 119. no. 4; Gh.
Poenaru Bordea et I. Donoiu, op. cit, p. 2 5 0 . note no. 8 2 ; et information orale de M. G . C u s t u r e a (follis de Constantin VII et
Zoé, n o m i s m a de R o m a i n Γ' et Christophore, follis de R o m a i n Γ', deux folles de C o n s t a n t i n VII, 5 classe, deux nomisma de
e
C o n s t a n t i n VII et R o m a i n II).
7. Murfatlar, dép. de C o n s t a n t z a . voir I. B a m e a , d a n s DID, III, p. 2 0 (nomisma de C o n s t a n t i n VII et Romain II,
trésor (?)).
8. Nufăru, dép. de Tulcea, voir G h . Poenaru Bordea et B. Mitrea, d a n s Dacia, 34, 1990, p. 307, no. 120 (nomisma
de C o n s t a n t i n VII et Romain).
9. T u l c e a , pièces inédites de l a collection de l'Institut d'Archéologie de B u c a r e s t et d u Musée d'Oltenlta (un follis
de C o n s t a n t i n VII et Zoé et u n follis de R o m a i n F ) .
10. Isaccea, voir G . C u s t u r e a , Pontica 16, 1986, p. 2 7 7 , no. 11; E . Oberlănder-Târnoveanu, SCN. 7, 1980, p.
165, no. 5 et pièces inédites de la collection d u Musée d u Delta d u D a n u b e de T u l c e a et d u d r D o r i n Nicolae (follis de
C o n s t a n t i n VII, 2 classe, trois folles de R o m a i n Γ' de Chersonèse et u n follis 5 classe de C o n s t a n t i n VII). L a monnaie de
e e
cette localité publiée par Al. Popeea d a n s Peuce, 4, 1975, p. 180, no. 9 comme u n n o m i s m a fourré de Constantin VII et
Romain II est en réalité u n n o m i s m a tétartéron de Michel VII et Marie.
11. Tlchlleşti, dép. de T u l c e a , voir G h . Poenaru Bordea et I. Donoiu, op. cit., p. 2 3 8 , no. 11 (follis de Romain Π',
de Chersonèse).
12. Localité inconnue d u dép. de Tulcea, découverte inédite de l a collection d u Musée National d'Histoire de
Roumanie (trésor de 10 n o m i s m a de C o n s t a n t i n VII et R o m a i n II).
13. Hîrşova, voir G . C u s t u r e a d a n s Pontica, 19, 1986, p. 277, no. 12 (follis de R o m a i n Π ) .
14. Rasova, voir G h . Poenaru Bordea et I. Donoiu, op. cit, p. 250, note no. 8 2 (follis de C o n s t a n t i n VII).
15. E s e c h i o i , comm. de Gîrliţa, dép. de C o n s t a n t z a , voir B. Mitrea, Dacia, 13, 1969, p. 5 5 0 , no. 6 6 (nomisma de
C o n s t a n t i n VII et Romain) .
16. Localité i n c o n n u e de Dobroudja, voir B . Mitrea, Dada, 11, 1967, p. 3 8 9 , no. 7 2 ( n o m i s m a de Romain Γ' et
Christophore).
17. Aratmagea (distr. de Silistra), voir D. M. Metcalf. d a n s BSNR, 7 5 - 76, 1981 - 1982, 129 - 130, p. 2 5 3 (follis
de C o n s t a n t i n VII et Zoé).
18. C a r A s e n (distr. de Silistra), voir Iv. Yordanov, Dobroudza., p. 2 0 6 (follis de R o m a i n Γ').
19. Popina (dlstr. de Silistra), folles de C o n s t a n t i n VII et Zoé, voir G . Atanasov, op. c i t , , p. 18.
20. BaUk (distr. de Dobric), u n follis de C o n s t a n t i n VII. Information reçue de V. Parusev.
21. B d l n c l (dlstr. de Dobric), u n n o m i s m a de C o n s t a n t i n VII et R o m a i n , voir L. Bobceva, Arhealogiceska karta.,
p. 2 6 , m a i s attribué par erreur à C o n s t a n t i n VII et Zoé.
22. Debrene (distr. de Dobric), quatre follrs de C o n s t a n t i n VII et Zoé. Information reçue de V . Parusev.
23. Kladenci (distr. de Dobric). u n follis de C o n s t a n t i n VII et Zoé, voir V. Jotov et G . Atanasov, op. c i t , p. 123.
24. Odărcl (distr. de Dobric), u n follis de C o n s t a n t i n VII et Zoé et u n n o m i s m a de C o n s t a n t i n VII et Romain.
Information reçue de V. Parusev.
2 5 . Ovcarovo (distr. de Dobric), u n follis de C o n s t a n t i n VII. Information reçue de V. Parusev.
26. Topola, distr. de Dobric. voir V. Parusev, Dobroudza., 9, 1992, p. 125, no. 2 8 9 (follis de C o n s t a n t i n VII et
Zoé).
27. Tvărdica (distr. de Dobric), u n follis de C o n s t a n t i n VII et Zoé, voir L. Bobceva, Arhealogiceska karta.. p. 65.
28. Vasilevo (distr. de Dobric), u n follis de C o n s t a n t i n VII et Zoé, voir L. Bobceva, Arhealogiceska karta, p. 30.
29. Vodeanci (distr. de Dobric), u n follis de C o n s t a n t i n VII et Zoé. Information reçue de V . Parusev.
93
S u r les trouvailles de cette époque de la Bulgarie de N o r d - E s t voir:
1. V a r n a , s i x folles de C o n s t a n t i n VII et Zoé et de C o n s t a n t i n VII s e u l (?) ( 2 c l a s s e ? ) , u n n o m i s m a de Romain Γ'
e
et Christophore, cinq folles de R o m a i n Γ', u n n o m i s m a de C o n s t a n t i n VII et R o m a i n II et trois folles des mêmes empereurs,
voir Iv. Yordanov, Istoryata,, p. 37, tableau no. 4 (l'identification des émitents et des types n o u s appartient, c a r l'auteur
donne seulement les étapes chronologiques).
2. Pliska, u n follis de C o n s t a n t i n VII et Zoé, u n n o m i s m a de R o m a i n Γ' et Christophore, u n follis de Romain Γ' et
deux n o m i s m a de C o n s t a n t i n VII et R o m a i n II, Ibidem et idem, d a n s Dobroudza., p. 186, tableau no. I.
De la même place provient u n trésor de 15 n o m i s m a des années 9 2 0 - 9 3 1 , dont: u n de C o n s t a n t i n VII et
R o m a i n Γ' (X classe), neuf pièces de C o n s t a n t i n VII et R o m a i n Γ' ( ΙΓ classe) et quatre de R o m a i n Γ' et Christophore (Vir
e
classe), v o i r Z . Alad2ov, Sakroviste ot vizantijski zlatni moneti ot Pliska, d a n s Numizmatika, 19, 1985, 1, pp. 31 - 40.
3. Preslav, 2 3 folles de C o n s t a n t i n VII et Zoé, trois n o m i s m a de R o m a i n Γ' et Christophore, 12 folles de Romain
Γ', 12 folles de C o n s t a n t i n VII (5 classe), deux n o m i s m a de C o n s t a n t i n VII et R o m a i n II, quatre folles de C o n s t a n t i n VII et
e
R o m a i n et u n follis de C o n s t a n t i n VII (5 classe) o u de C o n s t a n t i n VII et R o m a i n II, Ibidem. Nous ne s o m m e s pas sûrs si

e
l'auteur y a compté les monnaies trouvées d a n s le Palais: u n follis de R o m a i n Γ' et u n follis de C o n s t a n t i n VII seul (5 e
classe). Nous devons les informations s u r ces monnaies a u m a n u s c r i t inédit de M. Iv. Yordanov, Dvorcovya kompleks, que
nous avons p u consulter en 1986. Nous remercions encore une fois notre collègue de s o n obligeance.
D a n s cette ville ont été trouvées deux n o m i s m a fourrés de R o m a i n Γ' et C o n s t a n t i n et de R o m a i n Γ' et
Christophore, voir idem, d a n s Numizmatika, 13, 1979, 4, p. 13, nos. 11 - 12. De Preslav provient toujours une pièce
monétiforme en plomb doré, imitant les n o m i s m a de R o m a i n Γ' et Christophore, m a i s pesant 6 , 2 7 g, voir S t . Bonev, Olouna
monetovidna nahodka ot Preslav, d a n s Numizmatika, 17, 1986, 4, pp. 3 1 - 3 4 .
4. S u m e n , trois folles de C o n s t a n t i n VII et Zoé o u C o n s t a n t i n VII s e u l (?) (2 classe), trois folles de Romain Γ' et
e
deux folles de C o n s t a n t i n VII et R o m a i n II, idem, Istorijata., p. 37, tableau no. 4. Y est mentionné a u s s i u n n o m i s m a fourré
de C o n s t a n t i n VII et R o m a i n II trouvé d a n s cette zone, voir idem, d a n s Numizmatika, 13, 1979, 4. p. 15, note no. 9 g
114
www.mnir.ro
Une certaine image sur la vitesse de pénétration et circulation des monnaies sur le
marché de Drăstăr est donnée par les coefficients m/a et s/f/a obtenus sur le lot analysé. Le
premier coefficient est de 0,48, et le second de seulement de 0,001. A une première vue, les
chiffres donnent l'impression d'une obturation des canaux normales qui propulsaient les
monnaies byzantines vers la zone d u Bas-Danube. Cette impression est confirmée par la
comparaison des données obtenues sur les lots de Silistra et de Preslav, où le m/a est de 1,55 et
le s/f/a est de 0,004. Peut-être que les conflits byzantino-bulgares ont marqué plus
profondément les contacts de l a ville d u Danube avec les territoires byzantins, que ceux de la
capitale, mais selon nous les coefficients plus réduits de Dristra peuvent montrer aussi que le
marché local, surabondamment approvisionné en folles à l'époque de Léon VI ne ressentait pas
encore u n besoin accru de nouvelles espèces.
Pour comprendre mieux l'évolution de la circulation monétaire locale i l faut tenir compte
aussi d'autres éléments, comme par exemple à quel dégré l'échantillon locale réfléchit-t-il les
rapports entre le volume des différents types monétaires frappés sous Constantin VII et ses
associés. On remarque qu'à l'exception des folles d u règne commun avec Zoé, qui dépassent la
proportion "normale" , les autres types suivent de proche les rapports habituels, qui indiquent
94
u n volume plus grand d'émissions entre 931 - 950, avec une prépondérance des folles frappés au
nom de Romain I . Ces observations confirment la supposition que la situation de Dristra reflet
er
plutôt la politique monétaire impériale de l'époque et donnent des nouveaux arguments qu'une
partie des folles de Léon VI sont arrivés au Bas-Danube, même à quelques décennies après leur
frappe, pendant l'époque de Constantin VII. Pour ces raisons nous croyons qu'il soit plus correct
de calculer les coefficients m/a et s/f/a sur toute la période de 886 - 959. En ce cas le m/a
calculé sur le lot de Silistra sera de 1,13 et le s/f/a sera de 0,003.
L'importance particulière de la ville de Dristra dans les rapports byzantino-bulgares de
l'époque de Constantin VII est mise aussi en relief par deux sceaux impériaux y trouvés, dont
l'un datait de 913 - 919 et l'autre de 945 . 95
Le règne de Romain II est représenté dans la collection de P. Papahagi, par deux pièces.
Il s'agit des exemplaires provenus de l'atelier de Chersonèse, d'une très grande valeur historique,
parce qu'ils sont les uniques monnaies de ce type publiées jusqu'à présent non seulement en
Dobroudja, mais aussi dans toute la zone Nord-est des Balkans . 96
Dans la collection Papahagi se trouvent sept folles de Nicéphore II. Comme les autres
émissions présentées jusqu'ici, les monnaies de Silistra de Nicéphore II viennent compléter la
série des trouvailles de cette période découvertes en plusieurs éndroites en Dobroudja et en 97
Bulgarie de Nord-Est . La forte réduction, en chiffres absolus, d u nombre des monnaies

98
byzantines montrait par la plupart des trouvailles d u Bas-Danube et de la Bulgarie d u Nord-Est

pourrait s'expliquer non seulement par la politique monétaire d u ce règne, mais aussi par les
94
Le grand nombre de folles frappés pendant la régence de Zoé de Dristra, comme partoute e n Dobroudja, semble confirmer
l'hypothèse de M. M. Metcalf. op. c i t , p. 4 2 qui a expliqué leur diffusion, d a n s u n e proportion anormalement élevée, d a n s
les zones d u N o r d - E s t des B a l k a n s par la flotte byzantine, présente s u r le D a n u b e e n 9 1 7 .
95
Voir N. Bănescu et P. Papahagi, Plombs byzantins découverts à Silistra, d a n s Byzantion, 10, 1935, p. 6 0 5 - 606, no 5
(attribué à u n des m a r i s de Zoé (1028 - 1055), I. B a m e a , op. cit., pp. 157 - 164 et 167 - 170, n o s 9 et 12 et Iv. Yordanov
dans Dobroudza, p. 195, nos 2 9 - 3 0 avec l'Identification et l a datation correctes.
96
U n autre monnaie, inédite, de R o m a i n II a été trouvée à T u l c e a . E l l e faisait partie d'un trésor découvert en 1942. L a pièce
se trouve d a n s u n e collection privée de Piteşti.
97
Voir les découvertes de:
1. Mangalia, u n follls de 2 classe, voir O. Illescu, Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România - Cabinetul
e
Numismatic - Creşterea colecţiilor - Caiet selectiv de informare, 4 3 - 44, 1973, pp. 8 - 9 , no. 11 , exemplaire identique avec
celui publié par R. Ocheşeanu, op. c i t
2. Issacea, u n follis de l i r e
classe, exemplaire Inédit de l a collection d u d r Dorin Nicolae.
3. Hîrşova, u n follls de Π " classe, exemplaire Inédit de la collection d u Musée National d'Histoire de Roumanie.
4. Păculul lui Soare, u n follls c l a s s e (?), voir B. Mitrea d a n s le volume de P. D i a c o n u et D. Vîlceanu, PacuiiÀ lui
Soare, Π'νοΐ., Cetatea bizantină, B u c a r e s t , 1972, p. 189, no. 5 5 .
5. V a l u l lui T r a l a n , dép. de C o n s t a n t z a , u n nomisma, partie d'un trésor ? , voir G h . Poenaru Bordea et I. Donoiu,
loc. cit.
6. Localitée i n c o n n u e d u distr. Dobric, u n follls. information reçue de V. Parusev.
98
S u r les monnaies de Nicéphore II trouvées en Bulgarie de Nord-Est voir:
1. V a r n a , u n n o m i s m a et trois folles, voir Iv. Yordanov, Istoryata, p. 37, tableau no. 4.
2. Pliska, u n follis. Ibidem.
3. Preslav, 4 5 folles et u n trésor de 15 miliarensia, voir Ibidem, p. 35, tableau no. 3e et p. 37, tableau no. 4e et
idem, d a n s Dobroudja., p. 186, 1er tableau.
Peut-être faut-il y ajouter également deux autres folles, trouvés d a n s le Palais et quatre autre de la ville
intérieure, voir idem. Moneti ot razkopki na vàtresnite kreposti na Veliki Preslav. d a n s Pliska - Preslav, 4e volume.
Ukrepitelnite săorăzenya na Pliska i Preslav, Sofia, 1985, pp. 210, no. 2 8 - 3 0 et 214. no. 172.
4. S u m e n , u n follis, voir idem, d a n s Istoryata, p. 37, tableau no. Π'.
5. Malăk Porovec, distr. de Razgrad, trésor de cinq nomisma, Ibidem, p. 35, tableau no. 3e.
115
www.mnir.ro
troubles provoqués pendant l'invasion des "drouzinas" de Svjatoslav en 968 - 969. Un regard
plus objectif sur les coefficients m/a et s/f/a relève que la situation n'était pas tellement
dramatique comme celà sembleait à u n premier aperçu superficiel. A Silistra ces coefficients sont
assez élevés soit 1,16 pour le m/a et de 0,004, pour celui de s/f/a. E n chiffres absolus la
quantité des monnaies pénétrées sur le marché de Drăstăr est comparable, sinon même
supérieure à celui de l'étape précédente et les conflits militaires ne semblent y avoir eu des
conséquences si graves comment l'on pourrait penser. Une analyse des structures des
découvertes de folles d u Nicéphore II à Preslav et Dristra indique que pourtant, la seconde a été
plus gravement touchée que la capitale, où les coefficients m/a et s/m/a sont plusieurs fois plus
grandes qu'à l'époque de Léon VI - Constantin V I I " .
Avec les monnaies d u règne de Jean Γ Tzimiskès (969 - 976) notre analyse sur les
découvertes monétaires des Vile - X siècles de Silistra prend fin. Dans la collection de Pericle
e
Papahagi se trouvent 58 pièces de cette période, dont deux miliarensia et 56 folles anonymes
classe A 1. Autres dix exemplaires, dont quatre miliarensia et six folles sont conservés dans la
collection d u Musée de Silistra. Les monnaies de Jean Γ de Dristra représentent la plus Γ
importante trouvaille de cette période connue en Dobroudja et dans toute la partie d u Nord-Est
100
de la Bulgarie, seulement à Preslav on trouve u n nombre plus grand . Leur nombre surpasse 101
même celui des pièces de Léon VI.

Le véritable "explosion" de la quantité d u numéraire dans les trouvailles de Dristra de
cette époque est, sans doute, la conséquence des importantes transformations économiques et
politiques qui ont suivi la conquête de la ville par les armées byzantine pendant l'été de l'année
971. Dristra devient la capitale d'une stratégie et résidence d'une importante garnison militaire et
des fonctionnaires byzantins payés par la caisse impériale. Pendant le séjour de l'empereur Jean
1er Tzimiskès dans cette zone y fonctionnait u n atelier monétaire mobile, sans doute pour
assurer les besoins financiers de l'armée, pendant et spéciallement après la campagne, pour
" A Preslav le coefficient m / a pour le règne de Nicéphore II est 7,5 et le s / f / a est 0,026. L e s mêmes chiffres pour la même
chiffres pour l a période Léon VII - C o n s t a n t i n VII s o n t 1.52 et respectivement 0,005.
100
E n Dobroudja des m o n n a i e s de Tzimiskès ont été mentionnées à:
1. Kaliakra, trois folles a n o n y m e s classe A 1, voir V. Parusev, d a n s INMV, 2 8 (42), 1992, n o s . 8 2 4 - 8 2 6 .
2. C o n s t a n t z a , voir B. Mitrea, d a n s BSNR, 6 7 - 69, 1973 - 1975, 121 - 123, p. 3 2 5 , no. 96; G h . Poenaru Bordea
et A. S m a r a n d a , d a n s BSNR. 70 - 74, 1976 - 1980, 124 - 128, p. 646, no. 2; B. Mitrea, d a n s Dacia, 7. 1963, p. 597, no. 48,
ibidem, 15, 1971, p. 4 1 2 , no. 102; G h . Poenaru Bordea, SCJV, 4, 1968, pp. 4 0 0 , no. 1 1 / 3 et 4 0 6 , no. 9 et deux pièces
inédites de l a collection Ir. D i m i a n , conservées a u Musée National d'Histoire de R o u m a n i e (deux miliarensia et s i x folles
anonymes classe A l ) .
3. Isaccea. exemplaire inédit de l a collection de D r Dorin Nicolae (un follis anonyme c l a s s e A 1).
4. Dinogetia, village de Garvăn, c o m m . de Jljila, dép. de T u l c e a , voir Iv. Yordanov, d a n s Dobroudza., p. 2 0 3 (11
folles a n o n y m e s c l a s s e A l ) .
5. Hîrşova, exemplaire Inédit de la collection du Musée National de R o u m a n i e (un follls a n o n y m e c l a s s e A 1).
6. Capidava, voir P. D l a c o n u , d a n s le vol. de Gr. Florescu, R. F l o r e s c u et P. Diaconu, Capidava, 1er volume,
Bucarest, 1958, p. 2 3 8 (un follls a n o n y m e c l a s s e A 1).
7. Dervent, dép. de C o n s t a n t z a , voir O. Illescu, d a n s Cultura bizantina m România, B u c a r e s t , 1971, p. 254, no.
410 (un miliarension).
8. Păculul lui Soare, voir G . C u s t u r e a et N. S . Andronescu, d a n s Pontica, 14, 1981. p. 2 2 5 (14 folles anonymes
classe A 1).
9. Medgidia, dép. de C o n s t a n t z a , lnf. de T . P a p a s i m a (un miliarension).
10. Pletrenl, c o m m . d'Adamcllsl, dép. de C o n s t a n t z a , voir A. Vertan et G . C u s t u r e a , d a n s Pontica, 8, 1975, p.
443. no. 5 0 7 (un follls a n o n y m e c l a s s e a 1).
11. Vetren (distr. de Silistra), u n miliarension, voir G . Atanasov, op. ciL, , p. 15.
12. T u t r a k a n (distr. de Silistra), folles a n o n y m e s c l a s s e A 1, voir G . Atanasov, op. cit. p. 19.
13. Dobric, u n follls a n o n y m e c l a s s e A 1. Information reçue de V. Parusev.
14. Kladenci, distr. de Dobric, voir S . Vakllnov et S . Stanilov. Kladenci V a r n a , 1981, p. 8 3 ( u n follls anonyme
classe A 1) et information de V. J o t o v et G . Atanasov (six folles a n o n y m e s classe A l ) .
15. Odărcl, sept folles a n o n y m e s classe A 1, voir Al. Krzyzanowska, op. cit, et information de V. Parusev.
16. S e n o k o s (dlstr. Dobric), deux folles a n o n y m e s c l a s s e A 1. Information reçue de V. Parusev.
17. Vojnlkovo, u n follis anonyme c l a s s e A 1. Information de V. Parusev.
18. S k a l a (distr. Silistra) h u i t folles a n o n y m e s c l a s s e A l trouvés pendant les fouilles archéologiques. Information
reçue de V a l . Jotov.
19. Localitées i n c o n n u e s d u distr. de Dobric, quatre folles a n o n y m e s c l a s s e A 1. informations de V. Parusev.
101
S u r les trouvailles de l a Bulgarie d u N o r d - E s t voir.
1. V a r n a , voir Iv. Yordanov, d a n s Istonjata, p. 37, tableau no. 4e ( u n miliarension et quatre folles anonymes
classe A 1).
2. Pliska, voir Idem, d a n s Dobroudza, p. 186, tableau 1er (23 folles a n o n y m e s c l a s s e A 1)
3. Preslav, Ibidem (8 m i l i a r e n s i a et 170 de folles, a n o n y m e s c l a s s e A 1, peut-être qu'il faut ajouter a u s s i 14
folles a n o n y m e s trouvés d a n s le Palais et deux miliarensia et 13 follls a n o n y m e s c l a s s e A 1 découverts d a n s la "ville
Intérieure").
4. Madara, voir Iv. Yordanov, d a n s Sbomik Madara, 3, 1992, p. 2 0 3 , nos. 16 - 17 (deux folles anonymes classe A
1).
5. S u m e n , voir idem, d a n s Istoryata., p. 37, tableau no. 4e (trois miliarensia et cinq folles a n o n y m e s classe A 1).
116
www.mnir.ro
assurer les importants dons faite par l'empereur pour célébrer la défaite des Russes et la
conquête de la Bulgarie. Nous avons des renseignements sur la frappe des miliarensia' , mais i l 02
est assez plausible d'envisager aussi l'émission de nomisma et folles. L'annexion de toute la
Dobroudja et de la Bulgarie Orientale à l'Empire a largement ouvert les possibilités des relations
économiques avec les autres provinces byzantines et a ouvert la zone pour l'accès direct d u
numéraire. Les trouvailles de Skala une fortification sur la rue entre Dristra et Preslav occupée
par une garnison byzantine montre importance d u facteur militaire et administrative dans
l'implantation de l'économie monétarisée dans la zone d u Bas-Danube.
Le progrès spectaculaire de la circulation monétaire à Durostolon pendant les années d u
règne de Jean 1er est clairement illustrée par le grand bond des valeurs des coefficients m/a et
s/f/a calculés sur le lot des monnaies analysé par nous. L'indice m/a est de 14,2 et
respectivement de 0,05 - montants jamais atteints dans cette zone depuis le V I siècle. Ces e
chiffres indiquent u n essor rapide de l'économie monétarisée. Les développements seront encore
plus dynamiques à Preslav où le coefficient m/a est de 34 et celui de s/f/a atteint la valeur de
0,11. Sans doute, l'existence d'une tradition et de la pratique assez longue de l'économie
monétarisée dans ces deux villes, dont les débuts arrivaient dès fin d u IXe - commencement d u
X siècle ont favorisé le nouveau épanouissement de la circulation monétaire locale. L'existence
e
de l'économie monétarisée à Dristra et sa zone, comme dans toute la Bulgarie d u Nord-est a

permis la rapide intégration de ces régions dans les structures économiques et sociales de
l'Empire byzantine, chose qui s'était passée plus difficilement dans les autres contrées d u
Premier royaume bulgare, spécialement ceux d u centre et d u l'Ouest des Balkans.
CATALOGUE
PHOCAS
CONSTANTINOPLE
FOLLIS
1. A E 12.24 g \i 3 0 X 2 8 m m . 7. A E 8 , 8 0 g U. 3 1 X 2 9 , 5 m m .
RÉF. MIB. II. 6 0 a RÉF. MIB, II, 61 C a
OFF. B A: 602 - 603. O F F . ? A : 606 - 607.
MNIR Inv. 2 4 7 1 7 8 MNIR Inv. Custodie Pv. 9 3 2
O B S . Surfrappé.
2. A E 12,44 g 71 3 1 , 5 X 2 9 m m .
RÉF. MIB, II, 6 0 a 8. A E 8,86 g £ 3 5 X 3 1 , 5 m m .
O F F . A A : 602 - 6 0 3 . RÉF. MIB, II, 61 C . a, v a r ?
MNIR Inv. 2 4 7 1 7 9 O F F . A A J 6 0 6 - 607.
MNIR Inv. Custodie Pv. 1933
3. A E 10,37 g £ 3 1 X 2 7 , 5 m m . O B S . Surfrappé.
RÉF. MIB. II, 61 a
O F F . A A : 607 - 6 0 8 . 1/2 F O L L I S
MNIR Inv. 2 4 7 1 8 2
O B S . Surfrappé. 9. A E 6,10 g Κ 2 4 X 1 9 m m .
RÉF. MIB. II. 6 4 a
4. A E 8,83 g £ 2 7 X 2 5 , 5 m m . O F F . ? A : 602 - 6 0 3 .
RÉF. MIB, II, 61 a MNIR Inv. 2 4 7 1 8 7
OFF. d A: 606 - 607.
MNIR Inv. Custodie Pv. 1928 10. A E 5,03 g * 2 2 m m .
O B S . Surfrappé. RÉF. MIB, II, 6 4 a
O F F . Π A: 602 - 603.
5. A E 12,13 g \i 2 8 X 2 7 m m . MNIR Inv. 2 5 1 3 6 3
RÉF. MIB, II, 61 C a O B S . Surfrappé.
O F F . ? A : 603 - 6 1 0 .
MNIR Inv. 249701 11. A E 3,96 g l£ 2 6 , 5 X 2 3 m m .
RÉF. MIB. II, 6 4 a
6. A E 9,47 g £ 3 2 , 5 X 3 1 , 5 m m . OFF. Δ A : 602 - 603.
RÉF. MIB, II, 61 C a MNIR Inv. Custodie Pv. 1921
O F F . ? A: 608 - 609. O B S . Surfrappé.
O B S . Surfrappé.
U n e plaquette e n plomb avec les Impressions des coins des miliarensia de l'atelier de "Constantinople" trouvée à Silistra
102
a été publiée par Iv. Yordanov, Oloven otpecatàk ot matriéa za srebămi mûiarensli na Joan I Ôimishii ((969 - 976), dans
Numizmatika, 14. 1980, 4, pp. 16 - 18.
117
www.mnir.ro
12. A E 4 , 4 5 g \ά 2 1 , 5 X 1 9 , 5 m m . 1/2 F O L L I S
RÉF. MIB, II, 6 5 A
O F F . A A: 6 0 3 - 6 1 0 . 24. A E 4 . 8 2 g <- 2 4 X 2 2 m m .
MNIR Inv. 2 5 1 6 7 4 RÉF. MIB, II, 7 2
O F F . A A: 6 0 3 - 604.
13. A E 4.38 g £ 2 2 , 5 X 2 0 m m . MNIR Inv. 2 5 1 3 6 4
RÉF. MIB, II, 6 5 C , b
O F F . Π A: 6 0 3 - 6 1 0 . 25. A E 5,34 g £ 2 3 . 5 X 2 2 m m .
MNIR Inv. Custodie Pv. 1917 RÉF. MIB, II, 7 3 a
O F F . A A: 6 0 3 - 604.
14. A E 3,65 g 71 2 4 X 2 1 . 5 m m . MNIR Inv. 2 4 7 1 8 8
RÉF. MIB. II, 6 5 C , b OBS. Surfrappé.
O F F . A A: 6 0 3 - 6 1 0 .
MNIR Inv. Custodie Pv. 1919 26. A E 5,65 g 71 2 3 X 2 2 m m .
OBS. Surfrappé. RÉF. MIB, II, 7 3 a
O F F . A A: 6 0 4 - 6 0 5 .
15. A E 2,77 g 71 2 1 X 1 7 m m . MNIR Inv. 2 4 7 1 9 0
RÉF. MIB, II, 6 5 C , b OBS. Surfrappé.
O F F . ? A: 6 0 3 - 6 1 0 .
MNIR Inv. Custodie Pv. 1920 27. A E 5,63 g Ψ 2 2 , 5 X 1 9 . 5 m m .
RÉF. MIB, II. 7 3 a
16. A E 5.34 g e 2 2 , 5 X 2 2 m m . O F F . ? A: 6 0 3 - 6 1 0 .
RÉF. MIB, II, 6 5 C , b MNIR Inv. 2 4 9 7 0 2
O F F . A A: 6 0 3 - 6 1 0 .
MNIR Inv. Custodie Pv. 1922 CYZigUE
OBS. Surfrappé.
FOLLIS
1/8 F O L L I S
28. A E 11.09 g φ 3 4 , 5 X 3 3 m m .
17. A E 1,38 g £ 15X13 m m . RÉF. MIB, II, 7 6
RÉF. MIB, II, 6 7 B O F F . B A: 6 0 5 - 6 0 6 .
O F F . ? A: 6 0 2 - 6 1 0 . MNIR Inv. 2 4 7 1 8 5
MNIR Inv. Custodie Pv. 1918 OBS. Surfrappé.
NICOMÉDIE 29. A E 10.89 g 71 2 9 , 5 X 2 8 m m .

RÉF. MIB, II, 761 a
FOLLIS O F F . A A: 6 0 7 - 6 0 8 .
18. A E 10.53 g Ψ 3 1 X 2 9 , 5 m m . OBS. Surfrappé.
RÉF. MIB, II, 6 9 a
O F F . A A; 6 0 7 - 6 0 8 . 30. A E 8,51 g 71 3 0 X 2 6 m m .
MNIR Inv. 2 4 7 1 8 4 RÉF. MIB, II, 7 7
OBS. Surfrappé. O F F . B A: 6 0 9 - 6 1 0 .
MNIR Inv. 2 4 7 1 8 6
19. A E 7,77 g K 3 1 X 2 9 m m .
RÉF. MIB, II, 6 9 b 1/2 F O L L I S
O F F . ? A: 6 0 6 - 6 0 7 .
MNIR Inv. Custodie Pv. 1926 31. A E 6,28 g £ 2 3 , 5 X 2 2 . 5 m m .
RÉF. MIB, II, 7 8
20. A E 11,29 g £ 3 2 , 5 X 3 1 , 5 m m . O F F . A A: 6 0 2 - 6 0 3 .
RÉF. MIB, II, 6 9 b MNIR Inv. Custodie Pv. 1929
O F F . A A: 6 0 6 - 6 0 7 .
MNIR Inv. Custodie Pv. 1927 ANTIOCHE
OBS. Surfrappé.
32. A E 8,42 g φ 2 9 , 5 X 2 8 m m
21. A E 11,13 g £ 3 1 X 3 0 m m . RÉF. MIB, II, 8 3 a
RÉF. MIB, II, 6 9 b O F F . ? A: 6 0 7 - 6 0 8 .
O F F . B A: 6 0 9 - 6 1 0 . MNIR Inv. Custodie Pv. 1925
OBS. Surfrappé. 33. A E 9,62 g Ψ 2 7 X 2 6 m m .
RÉF. MIB. II, 8 4 b
22. A E 10,59 g £ 3 3 X 3 0 m m . O F F . ? A: 6 0 3 - 6 0 4 .
RÉF. MIB, II, 6 9 C MNIR Inv. 2 4 7 1 8 0
O F F . A A: 6 0 5 - 6 0 6 .
MNIR Inv. 2 4 7 1 8 3 34. A E 9,01 g φ 2 7 m m .
RÉF. MIB, II, 8 4 b
23. A E 8,26 g £ 3 1 X 2 8 m m . O F F . ? A: 6 0 9 - 6 1 0 .
RÉF. MIB. II, 6 9 variabil MNIR Inv. 247181
O F F . A A: 6 0 6 - 6 0 7 .
OBS. Surfrappé.
118
www.mnir.ro
3/4 F O L L I S 44. A E 8.21 g 71 18.5 m m .
RÉF. MIB, III, 2 0 8
35. A E 5,76 g 1» 2 2 , 5 X 2 0 m m . A: 6 3 2 - 6 4 1 .
RÉF. MIB. II, 7 9 MNIR Inv. 2 5 4 9 3 9
v
O F F . ? A: 6 0 3 - 6 0 4 .
MNIR Inv. 2 4 7 1 8 9 HÉRACLIUS e t HÉRACLIUS C O N S T A N T I N
OBS. Surfrappé.
CONSTANTINOPLE
ALEXANDRIE
HEXAGRAMMON
1 2 NTJMMIA
45. A R 6,09 g ^ 2 4 m m .
36. A E g Ψ 14,5X13,4 m m . RÉF. MIB, III, 134
RÉF. MIB, II, 9 0 O F F . - A: 6 1 5 - 6 2 5 .
A: 6 0 2 - 6 1 0 . MNIR Inv. 2 4 7 1 9 4
MNIR Inv. Custodie Pv. 3 2 3 / 1 5 5 4
46. A R 5,97 g £ 2 2 , 5 X 2 2 m m .
HÉRACLIUS RÉF. MIB, III, 140
O F F . - A: 6 2 5 - 6 2 9 .
CONSTANTINOPLE MNIR Inv. 2 4 7 1 9 3
FOLLIS
FOLLIS
37. A E 10,92 g 71 28,5X26,'5 m m .
RÉF. D O C . II, 1, c l a s s e 1er 47. A E 8,62 g £ 3 1 , 5 X 3 0 , 5 m m .
O F F . A A: 611 - 6 1 2 . RÉF. D O C , II, 1, c l a s s e 2ème, 7 6 a, p. 2 7 9
MNIR Inv. Custodie Pv. 1935 O F F . A A: 6 1 3 - 614.
1/2 F O L L I S O B S . Surfrappé.
38. A E 4.01 g £ 2 7 X 2 5 m m . 48. A E 9,10 g £ 2 8 X 2 5 , 5 m m .

RÉF. D O C , II, 1, 7 3 b, c l a s s e 1er RÉF. D O C , II, 1. c l a s s e 2ème, 7 6 . d. 1 - 7, p. 2 8 0
O F F . Π A: 6 1 2 - 6 1 3 . O F F . Δ A: 6 1 2 - 6 1 3 .
MNIR Inv. Custodie Pv. 1912 MNIR Inv. 2 4 9 6 9 3
OBS. Surfrappé. OBS. Surfrappé.
39. A E 4,99 g ^ 23,5X20 m m . 49. A E 9.48 g 71 2 8 X 2 7 , 5 m m .

RÉF. D O C , II, 1, p. 2 7 7 , 72, classe 1er, v a r RÉF. D O C . II, 1, p. 2 7 8 - 2 8 6 , classe 2 ™ 4
O F F . A A: 611 - 6 1 2 . O F F . A A: 6 1 3 - 616.
MNIR Inv. Custodie Pv. 1946 MNIR Inv. Custodie Pv. 1945
OBS. Surfrappé. OBS. Surfrappé.
NICOMÉDIE 50. A E 10.49 g 71 3 2 , 5 X 3 1 , 5 m m .

RÉF. D O C . II, 1, p. 2 7 9 . 7 6 b. c l a s s e 2 ' "
FOLLIS O F F . B A: 6 1 3 - 614.
40. A E 10,10 g £ 2 9 X 2 7 , 5 m m . OBS. Surfrappé.
RÉF. D O C , II, 1, p. 3 1 6 , 154 b, c l a s s e Π'
O F F . Β A: 611 - 6 1 2 . 51. A E 8,81 g £ 3 0 X 2 8 . 5 m m .
MNIR Inv. Custodie Pv. 1936 RÉF. D O C . II, 1, p. 2 8 2 , 7 9 a, c l a s s e 2"™
OBS. Surfrappé. O F F . A A: 6 1 3 - 614.
41. A E 1.32 g £ 2 9 X 2 8 , 5 m m . OBS. Surfrappé.
RÉF. D O C , II, 1. p. 316, 155 b, classe Π 'v a r
O F F . Β A: 6 1 2 - 6 1 3 . 52. A E 7,84 g 71 2 9 , 5 X 2 7 m m .
MNIR Inv. Custodie Pv. 1939 RÉF. D O C . II. 1. p. 2 9 9 , 114. classe 5 ' "
O B S . Surfrappé. O F F . Δ A: 6 3 9 - 6 4 0 .
ALEXANDRIE
53. A E 11.08 g £ 3 1 X 2 9 m m .
1 2 NTJMMIA RÉF. MIB, III, 159 a
O F F . Π A: 6 1 3 - 614.
42. A E 6,05 g £ 18X17 m m . MNIR Inv. 2 4 7 1 9 5
RÉF. D O C , II, 1, p. 3 3 6 - 337. 191. 1 - 31 OBS. Surfrappé.
A: 618 .- 628.
MNIR Inv. 2 4 7 1 9 2 54. A E 10.78 g É 3 1 . 5 X 3 0 m m .
RÉF. MIB. III. 160 b
43. A E 4,55 g £ 15,5X15 m m . O F F . Δ A: 6 1 4 - 6 1 5 .
RÉF. MIB, III, 2 0 4 MNIR Inv. 2 4 7 1 9 7 .
A: 6 2 8 - 6 2 9 .
MNIR Inv. K 2 55. A E 11,13 g £ 3 1 , 5 X 2 8 m m .
RÉF. MIB, III, 160 b
O F F . A A: 6 1 6 - 6 1 7 .
MNIR Inv. 2 4 7 1 9 8
OBS. Surfrappé.
119
www.mnir.ro
56. A E 4,17 g £ 2 2 , 5 X 2 1 , 5 m m . FOLLIS
RÉF. MIB, III. 161. 3
O F F . Π A: 6 1 6 - 6 1 7 . 65. A E 2,21 g 71 18.5X15,5 m m .
MNIR Inv. 247201 RÉF. D O C , II. 2, p. 4 5 0 . 6 9 a, classe 5"™, var
OBS. Surfrappé. O F F . ? A: 651 - 6 5 2 .
NICOMÉDIE OBS. Surfrappé.
FOLLIS 66. A E 3,90 g Κ 2 0 , 3 X 1 9 m m .

RÉF. D O C , II, 2, p. 4 4 4 , 6 0 c, classe 1er
57. A E 11,35 g < - 3 0 X 2 8 m m . O F F . Π A: 6 4 2 - 6 4 3 .
RÉF. D O C , II, 1, p. 3 1 8 , 159. a, classe 2ème MNIR Inv. Custodie Pv. 1948
O F F . A A: 6 1 3 - 614.
MNIR Inv. Custodie Pv. 1943 67. A E 3,02 g V. 19.5X18 m m .
OBS. Surfrappé. RÉF. D O C , II, 2, p. 4 4 8 , 6 6 b
O F F . ? A: 6 4 7 - 648.
58. A E 9,95 g 28X26 mm. MNIR Inv. 2 5 4 9 0 3 .
RÉF. D O C , II, 1, p. 3 1 8 . 156 b, classe 2 ™
e OBS. Surfrappê.
O F F . Β A: 6 1 3 - 614.
MNIR Inv. Custodie Pv. 1941 68. A E 6,16 g e m m .
OBS. Surfrappé. RÉF. D O C . II, 2, p. 4 4 8 , 6 6 , b - 1
O F F . ? A: 6 4 7 - 6 4 8 . ,
59. A E 11,31 g £ 3 1 , 5 m m . MNIR Inv. Custodie Pv. 1253
RÉF. MIB, III, 175 a
O F F . Β A: 6 1 3 - 6 1 4 . 69. A E 5,00 g Ψ 2 3 , 5 X 2 1 , 5 m m .
MNIR Inv. 2 4 7 1 9 6 RÉF. D O C , II, 2, p. 4 9 5 , 177 a. 2
OBS. Surfrappé. O F F . ? A: 6 4 7 - 6 5 0 .
60. A E 11,54 g £ 2 9 , 5 X 2 7 m m . OBS. Surfrappé.
RÉF. MIB, III, 175 var.
O F F . A A: 6 1 7 - 6 1 8 . 70. A E 3,71 g Ψ 22,5X19,5 mm.
MNIR Inv. 2 4 7 2 0 0 RÉF. MIB, III, 167 b
OBS. Surfrappé. O F F . E A: 645 - 646.
MNIR Inv. 247203
THESSALONIQUE
CONSTANTIN IV
FOLLIS
CONSTANTINOPLE
61. A E 10,30 g Φ 33X31 m m .
RÉF. MIB, III. 2 2 0 HEXAGRAMMON
O F F . Β A: 6 1 4 - 6 1 5 .
MNIR Inv. 247191 71. A R 4,67 g £ 22,5X21 mm.
OBS. Surfrappé. RÉF. MIB, III, 6 3 B
OFF. A: 669.
RAVENNE MNIR Inv. 2 4 7 2 0 4
1/2 F O L L I S FOLLIS
62. A E 2 , 4 5 g ? 19,5X19 m m . 72. A E 14.04 g Κ 3 5 X 3 4 m m .

RÉF. MIB, III RÉF. MIB, III, 8 0
OFF. A: 6 1 9 - 6 2 0 . O F F . G A: 6 7 4 - 6 8 1 .
MNIR Inv. 2 4 7 1 9 9 MNIR Inv. 2 4 7 2 0 7
HERACLEONAS 1/4 F O L L I S
ALEXANDRIE 73. A E 3,87 g l£ 2 2 , 5 m m .

RÉF. MIB, III, 8 8
1 2 NTJMMIA O F F . ? A: 6 6 9 - 674.
MNIR Inv. 2 4 7 2 0 5
63. A E 7.16 g 71 2 0 , 5 X 1 9 m m .
RÉF. D O C . II, 2, p. 398. 7 L E O N I V et CONSTANTIN V
A: 641.
CONSTANTINOPLE
1/2 F O L L I S
CONSTANT Π
74. A E 3,27 g Ψ 22X21 m m .
CONSTANTINOPLE RÉF. D O C , 111. 1, p. 144, 1 - 7
A: 7 7 6 - 7 8 0 .
HEXAGRAMMON MNIR Inv. Custodie Pv. 1952
64. A R 6,59 g Ψ 2 4 , 5 x 2 2 , 5 m m .
RÉF. MIB, III, 144
O F F . - A: 6 4 8 - 6 5 1 .
MNIR Inv. 2 4 7 2 0 2
120
www.mnir.ro
LÉON V e t C O N S T A N T I N V I
CHERSONESE
CONSTANTINOPLE
FOLLIS
FOLLIS
84. A E 4,01 g φ 18,3X18 m m .
75. A E 5,93 g £ 2 5 X 2 2 m m . RÉF. D O C , III, 2, p. 506, 2 0 b, 1 - 4, classe 4 "*, e
RÉF. M O R R I S S O N , II, p. 507, 3 0 VAR. B

O F F . A A: 8 1 3 - 8 2 0 . A: 8 7 9 - 8 8 6 .
MNIR Inv. 2 1 6 1 8 6 MNIR Inv. 216181
76. A E 4,48 g £ 2 2 , 5 X 2 2 m m . B A S I L E 1er, C O N S T A N T I N e t LÉON

RÉF. M O R R I S S O N . II, p. 507, 3 0
O F F . A A: 8 1 3 - 8 2 0 . CONSTANTINOPLE
MNIR Inv. 2 4 7 2 0 8
FOLLIS
M I C H E L Π e t THÉOPHILE
85. A E 6,41 g £ 3 0 X 2 9 m m .
CONSTANTINOPLE RÉF. D O C , III, 1, p. 4 9 8 , 10 c, 1 - 2, classe 3 i m e
, var
b
FOLLIS A: 8 7 0 - 8 7 9 .
MNIR Inv. 2 4 9 8 8 3
77. A E 6.81 g £ 3 0 , 5 X 2 9 m m .
RÉF. M O R R I S S O N , II, p. 5 2 0 , 31 86. A E 4 , 4 7 g U. 2 6 , 5 X 2 5 m m .
A: 821 - 8 2 9 . RÉF. D O C , III, 2. p. 4 9 6 - 4 9 7 , 10 a, 1 - 7. classe
MNIR Inv. 2 1 6 1 8 5 3 " , var a
e
A: 8 7 0 - 8 7 9 .
THÉOPHILE MNIR Inv. 2 4 9 7 0 0
CONSTANTINOPLE 87. A E 7,85 gΦ 2 9 X 2 7 . 4 m m .

RÉF. D O C . III. 2. p. 4 9 8 . 10. d. 1 - 3, classe 3 eme
,
FOLLIS var c
A: 8 7 0 - 8 7 9 .
78. A E 8,44 g £ 2 6 , 5 X 2 6 m m . MNIR Inv. 2 4 7 2 0 6
RÉF. M O R R I S S O N , II, p. 527, 32 OBS. Surfrappé.
A: 8 3 5 - 8 4 2 .
MNIR Inv. 2 1 6 1 8 3 L É O N Λα e t A L E X A N D R E
79. A E 7,84 g É 2 8 , 5 X 2 8 m m . CONSTANTINOPLE

RÉF. M O R R I S S O N , II. p. 527, 32
A: 8 3 5 - 8 4 2 . FOLLIS
MNIR Inv. 2 1 6 1 8 4
88. A E 6,20 g K 2 6 , 5 m m .
80. A E 8,03 g £ 29X24,8 mm. RÉF. D O C , III, 2, classe 2"™
RÉF. M O R R I S S O N , II, p. 527, 32 A: 8 8 6 - 9 1 2 .
A: 8 2 9 - 8 4 2 . MNIR Inv. 2 1 6 1 7 8
MNIR Inv. 247231
89. A E 5.43 g -t 2 5 X 2 6 , 5 m m .
1/2 F O L L I S RÉF. D O C , III, 2, classe 2"™, p. 5 1 6 - 517, 6. 1 - 2 3
A: 8 8 6 - 9 1 2 .
81. A E 3,02 g l<£ 2 4 X 2 2 , 5 m m . MNIR Inv. 2 4 7 2 3 2
RÉF. M O R R I S S O N , II. p. 5 2 8 , 3 2
A: 8 2 9 - 8 4 2 . 90. A E 6,61 g Ψ 2 5 m m .
MNIR Inv. Custodie Pv. 1953 RÉF. D O C , III, 2, classe 2 * " , p. 5 1 6 - 517, 6. 1 - 2 3
OBS. Surfrappé. A: 8 8 6 - 912.
MNIR Inv. 2 4 7 2 3 3
B A S I L E 1er e t C O N S T A N T I N
91. A E 6.70 g ki 2 5 X 2 4 , 5 m m .
CONSTANTINOPLE RÉF. D O C . III, 2, classe 2 °", p. 5 1 6 - 517. 6. 1 - 2 3
l
A: 8 8 6 - 9 1 2 .
FOLLIS MNIR Inv. 2 4 9 7 4 9
82. A E 5,95 g Ψ 2 9 X 2 8 , 5 m m . 92. A E 7,90 g Ψ 2 6 m m .

RÉF. D O C , III, 2, p. 4 9 5 , 9. b, 1 - 6, classe 2' RÉF. D O C , III, 2. c l a s s e 3 " * , p. 5 1 6 - 517, 6. 1 - 2 3
var b A: 8 8 6 - 9 1 2 .
A: 8 6 8 - 8 7 0 . MNIR Inv. Pv. 1957
MNIR Inv. Custodie Pv. 1954 93. A E 7,27 g Κ 2 7 X 2 6 , 2 m m .

RÉF. D O C , III, 2, p. 5 1 6 - 517, 6, 1 - 2 3 , classe 2"™
B A S I L E Π' A: 8 8 6 - 9 1 2 .
83. A E 6.16 g k£ 2 7 m m . MNIR Inv. 2 1 6 1 7 7
RÉF. D O C , III, 2, p. 5 0 0 - 5 0 1 , 12, 1 - 8 , classe 5 !
A: 8 7 9 - 8 8 6 .
MNIR Inv. 2 1 6 1 7 2
121
www.mnir.ro
107. A E 5,50 g £ 2 6 , 5 X 2 4 . 5 m m .
LÉON V I RÉF. D O C , III, 2, classe 3 ™. p. 518 - 521. 8.
4
1-63
A: 8 8 6 - 9 1 2 .
FOLLIS 108. A E 7,58 g Ψ 2 5 , 5 X 2 5 m m .

RÉF. D O C , III, 2, classe 3 ™, p. 5 1 8
4
521, 8. 1-63
94. A E 4,42 g V. 2 4 , 5 X 2 3 , 5 m m . A: 8 8 6 - 9 1 2 .
RÉF. D O C , III. 2, classe 3*™, p. 5 1 8 - 521, 8. 1 - 6 3 MNIR Inv. 2 4 7 2 2 3
A: 8 8 6 - 9 1 2 .
MNIR Inv. 2 4 7 2 0 9 109. A E 7,59 g i l 2 6 m m .
RÉF. D O C , III, 2, classe 3 '4
p. 518 - 521. 8. 1-63
95. A E 5,14 g £ 2 6 X 2 5 m m . A: 8 8 6 - 9 1 2 .
RÉF. D O C , III, 2, c l a s s e 3 ™, p. 5 1 8 - 521. 8. 1 - 6 3
4 MNIR Inv. 2 4 7 2 2 4
A: 8 8 6 - 9 1 2 .
MNIR Inv. 2 4 7 2 1 0 110. A E 6,67 g i l 2 6 , 5 X 2 7 . 5 m m .
RÉF. D O C , III, 2, classe 3 ™, p. 5 1 8 - 521, 8.
4
1-63
96. A E 6,30 g £ 2 6 , 5 X 2 5 m m . A: 8 8 6 - 9 1 2 .
RÉF. D O C , III, 2, classe 3 ™, p. 5 1 8 - 521, 8. 1 - 6 3
e MNIR Inv. 2 4 7 2 2 5
A: 8 8 6 - 912.
MNIR Inv. 247211 111. A E 7,13 g Ψ 2 6 , 3 X 2 8 m m .
RÉF. D O C , III. 2, classe 3 , p. 5 1 8 - 521, 8.
4me
1-63
97. A E 4,95 g Κ 25X23 mm. A: 8 8 6 - 9 1 2 .
RÉF. D O C , III, 2, c l a s s e 3 " p. 5 1 8 - 521, 8. 1 - MNIR Inv. 2 4 7 2 2 6
63
A: 8 8 6 - 912. 112. A E 7,12 g Ψ 2 3 . 5 X 2 8 , 5 m m .
MNIR Inv. 2 4 7 2 1 2 RÉF. D O C , III, 2, classe 3 , p. 5 1 8 - 521, 8.
i m e
1-63
A: 8 8 6 - 9 1 2 .
98. A E 4 , 8 6 g X. 2 6 X 2 5 m m . MNIR Inv. 2 4 7 2 2 7
RÉF. D O C , III, 2, c l a s s e 3 ™, p. 5 1 8 - 521, 8. 1 - 6 3
4
A: 8 8 6 - 9 1 2 . 113. A E 8,09 g Ψ 2 6 , 7 x 2 7 , 5 m m .
MNIR Inv. 2 4 7 2 1 3 RÉF. D O C , III, 2, classe 3 ™, p. 5 1 8 - 521, 8.
4
1-63
A: 8 8 6 - 9 1 2 .
99. A E 5,74 g £ 2 4 X 2 3 m m . MNIR Inv. 2 4 7 2 2 8
RÉF. D O C , III, 2, classe 3 ~ p. 5 1 8 - 521, 8. 1 - 6 3
4
A: 8 8 6 - 9 1 2 . 114. A E 4.89 g Κ 2 4 X 2 3 , 5 m m .
MNIR Inv. 2 4 7 2 1 4 RÉF. D O C , III, 2, classe 3 " , p. 5 1 8 - 521, 8.
4
1-63
A: 8 8 6 - 912.
100. A E 5.70 g £ 2 6 X 2 5 , 5 m m . MNIR Inv. 2 4 9 7 5 0
RÉF. D O C . III, 2, classe 3 ™ p. 5 1 8 - 521, 8. 1 - 6 3
4
A: 8 8 6 - 9 1 2 . 115. A E 5,85 g £ 2 5 . 5 X 2 5 m m .
MNIR Inv. 2 4 7 2 1 5 RÉF. D O C , III, 2, c l a s s e 3 ~ p. 5 1 8 - 521, 8.
4
1-63
A: 8 8 6 - 9 1 2 .
101. A E 6,42 g ^ 2 6 . 5 X 2 6 m m . MNIR Inv. 249751
RÉF. D O C , III, 2. c l a s s e 3 ™ p. 5 1 8 - 521, 8.
4
1-63
A: 8 8 6 - 912. 116. A E 6,10 g £ 2 6 m m .
MNIR Inv. 2 4 7 2 1 6 RÉF. D O C , III, 2, classe 3 ™, p. 5 1 8
41
521. 8. 1-63
A: 8 8 6 - 9 1 2 .
102. A E 6.92 g Ψ 2 7 X 2 4 , 5 m m . MNIR Inv. 2 4 9 7 5 2
RÉF. D O C , III, 2, classe 3 " , p. 5 1 8 - 521, 8. 1 - 6 3
4
A: 8 8 6 - 9 1 2 . 117. A E 6,12 g \£ 2 4 X 2 3 , 5 m m .
MNIR Inv. 2 4 7 2 1 7 RÉF. D O C , III, 2, classe 3 ™ p. 5 1 8 - 521, 8.
4
1-63
A: 8 8 6 - 9 1 2 .
103. A E 5,98 g £ 2 4 X 2 3 m m . MNIR Inv. 2 4 9 7 5 3
RÉF. D O C , III, 2. c l a s s e 3 "
4
p. 5 1 8 - 521, 8. 1 - 6 3
A: 8 8 6 - 9 1 2 . 118. A E 6,41 g £ 2 6 X 2 5 . 5 m m .
MNIR Inv. 2 4 7 2 1 8 RÉF: D O C , III, 2, classe 3 ™, p. 5 1 8
e
521, 8. 1-63
A: 8 8 6 - 9 1 2 .
104. A E 6,64 g ^ 2 6 , 5 m m . MNIR Inv. 2 4 9 7 5 4
RÉF. D O C , III. 2. classe 3 " 4 p. 5 1 8 - 521. 8. 1-63
A: 8 8 6 - 9 1 2 . 119. A E 6,42 g Κ 2 6 X 2 5 , 5 m m .
MNIR Inv. 2 4 7 2 1 9 RÉF. D O C , III, 2, classe 3 "*, p. 5 1 8 - 521, 8.
4
1-63
A: 8 8 6 - 9 1 2 .
105. A E 4,72 g ^ 2 5 , 5 m m . MNIR Inv. 2 4 9 7 5 5
RÉF. D O C , III, 2, classe 3 " 4
p. 5 1 8 - 521, 8. 1 - 6 3
A: 8 8 6 - 912. 120. A E 6,61 g £ 2 6 X 2 5 , 5 m m .
MNIR Inv. 2 4 7 2 2 0 RÉF. D O C , III, 2. classe 3 ™, p. 5 1 8 - 521, 8.
4
1-63
A: 8 8 6 - 9 1 2 .
106. A E 5.78 g Ψ 2 6 X 2 5 m m . MNIR Inv. 2 4 9 7 5 6
RÉF. D O C , III, 2, classe 3 ' 4 p. 5 1 8 - 5 2 1 . 8. 1-63
A: 8 8 6 - 9 1 2 . 121. A E 6,93 g Ψ 2 5 , 5 X 2 5 m m .
MNIR Inv. 247221 RÉF. D O C , III, 2, classe 3 ™, p. 5 1 8
4 521, 8. 1-63
A: 8 8 6 - 9 1 2 .
MNIR Inv. 2 4 9 7 5 7
122
www.mnir.ro
122. A E 7,99 g Φ 2 7 , 5 x 2 7 m m . 136. A E 7,74 g Ι έ 2 7 , 5 m m .
RÉF. D O C , III. 2, classe 3'™. p. 5 1 8 521, 8. 1 - 6 3 RÉF. D O C , III, 2, classe 3*™, p. 5 1 8 - 5 2 1 . 8. 1 - 6 3
A: 8 8 6 - 9 1 2 . A; 8 8 6 - 9 1 2 .
MNIR Inv. 2 4 9 7 5 9 MNIR Inv. 2 4 9 7 5 8
123. A E 7,45 g Ι έ 2 7 x 2 6 , 5 m m . 137. A E 7,70 g Φ 2 6 X 2 4 m m .

RÉF. D O C , III. 2, classe 3"™. p. 5 1 8 - 521. 8. 1 - 6 3 RÉF. D O C . III. 2. classe 3 " p. 5 1 8 - 521, 8. 1 - 6 3
A: 8 8 6 - 912. A: 8 8 6 - 9 1 2 .
MNIR Inv. 249761 MNIR Inv. Pv. 1959
124. A E 6.71 g Ι έ 2 6 . 4 X 2 6 m m . 138. A E 8 , 3 4 g Φ 2 5 , 3 X 2 6 , 4 m m .

RÉF. D O C , III, 2. c l a s s e 3 ™, p. 5 1 8 - 5 2 1 . 8. 1 - 6 3
e
RÉF. D O C . III. 2. p. 5 1 8 - 5 2 1 . 8. 1 - 6 3 . classe 3 "
A: 8 8 6 - 9 1 2 . A: 8 8 6 - 9 1 2 .
MNIR Inv. 2 4 9 7 6 2 MNIR Inv. 2 4 7 2 2 9
125. A E 6,58 g Ιέ 2 5 . 5 m m . 139. A E 8 , 7 7 g Ιέ 2 6 X 2 5 , 5 m m .

RÉF. D O C , III, 2, classe 3'™, p. 5 1 8 - 5 2 1 , 8. 1-63 RÉF. D O C , III, 2, p. 5 1 8 - 5 2 1 , 8. 1 - 63, classe 3 ™ e
A: 8 8 6 - 912. A: 8 8 6 - 9 1 2 .
MNIR Inv. 2 4 9 7 6 3 MNIR Inv. 2 4 9 7 6 0
126. A E 6,33 g Ιέ 2 6 X 2 4 m m . C O N S T A N T I N V U e t ZOÉ

RÉF. D O C , III. 2. classe 3 ™, p. 5 1 8 - 5 2 1 , 8.
e
1-63
A: 8 8 6 - 912. CONSTANTINOPLE
MNIR Inv. 2 4 9 7 6 4
FOLLIS
127. A E 5,77 g Ιέ 2 6 , 7 X 2 5 , 5 m m .
RÉF. D O C . III, 2, c l a s s e 3 ™, p. 5 1 8 - 5 2 1 , 8.
e
1-63 140. A E 6,93 g Φ 2 7 X 2 6 m m .
A: 8 8 6 - 912. RÉF. D O C , III, 2, classe 1", p. 5 5 9 - 560. 2 2 . 1 - 2 3
MNIR Inv. 2 4 9 7 6 5 A: 9 1 4 - 919.
MNIR Inv. 2 1 6 2 0 2
128. A E 5,50 g Φ 2 6 X 2 5 m m .
RÉF. D O C , III, 2, classe 3 ™, p. 5 1 8 - 5 2 1 , 8.
e
1-63 141. A E 6,46 g ι έ 2 4 m m .
A: 8 8 6 - 9 1 2 . RÉF. D O C , III, 2, classe Π', p. 5 5 9 - 560, 2 2 . 1 - 2 3
MNIR Inv. 2 4 9 7 6 6 A: 9 1 4 - 9 1 9 .
MNIR Inv. 2 1 6 2 0 3
129. A E 5.31 g ι έ 2 6 , 5 X 2 6 m m .
RÉF. D O C , III, 2, c l a s s e 3 ™, p. 5 1 8 - 5 2 1 , 8.
e
1-63 142. A E 5.43 g Ι έ 2 6 , 5 X 2 5 m m .
A: 8 8 6 - 912. RÉF. D O C , III, 2, classe Π'. p. 5 5 9 - 560, 2 2 . 1 - 2 3
MNIR Inv. 2 4 9 7 6 7 A: 914 - 919.
MNIR Inv. 2 4 9 6 8 7
130. A E 5,18 g Ιέ 2 6 X 2 3 m m .
RÉF. D O C , III. 2, classe 3 ™, p. 5 1 8 - 5 2 1 , 8. 1 - 6 3
e 143. A E 5,00 g Ιέ 2 4 , 5 X 2 3 m m .
A: 8 8 6 - 9 1 2 . RÉF. D O C , III, 2, classe Π', p. 5 5 9 - 560, 2 2 . 1 - 2 3
MNIR Inv. 2 4 9 7 6 8 A: 9 1 4 - 9 1 9 .
MNIR Inv. 2 4 9 6 8 8
131. A E 3,74 g Ι έ 2 5 , 5 X 2 4 , 5 m m . O B S . Surfrappé.
RÉF. D O C , III, 2, c l a s s e 3 ™, p. 5 1 8 - 5 2 1 . 8.
e
1-63
A: 8 8 6 - 912. 144. A E 4,99 g Φ 2 5 , 5 X 2 3 , 5 m m .
MNIR Inv. 2 4 9 7 6 9 RÉF. D O C , HI. 2. classe Π, p. 559 - 560, 22. 1 - 2 3
A: 9 1 4 - 9 1 9 .
132. A E 3,21 g Ι έ 2 6 , 5 X 2 5 m m . MNIR Inv. 2 4 9 6 8 9
RÉF. D O C , III, 2, classe 3 ™, p. 5 1 8 - 521, 8. 1 - 6 3
e
A: 8 8 6 - 9 1 2 . 145. A E 4.14 g Φ 2 3 X 2 1 . 5 m m .
MNIR Inv. 2 4 9 7 7 0 RÉF. D O C , III, 2, classe Π', p. 5 5 9 - 560. 2 2 . 1 - 2 3
A: 9 1 4 - 9 1 9 .
133. A E 5,47 g Φ 2 5 X 2 3 m m . MNIR Inv. 2 4 9 6 9 0
RÉF. D O C , III. 2, classe 3 ™, p. 5 1 8 - 5 2 1 , 8. 1 - 6 3
e
A: 8 8 6 - 9 1 2 . 146. A E 5.48 g Ι έ 2 3 , 5 X 2 3 m m .
MNIR Inv. Custodie Pv. 1955 RÉF. D O C , ΠΙ, 2, classe 1er, p. 559 - 560, 22. 1 - 2 3
OBS. Surfrappé. A: 9 1 4 - 9 1 9 .
134. A E 6.39 g Ι έ 2 6 X 2 5 , 5 m m . MNIR Inv. Custodie Pv. 1960

RÉF. DOÇ. ΠΙ, 2, classe 3 ™, p. 5 1 8 - 5 2 1 . 8. 1 - 6 3
e
A: 8 8 6 - 9 1 2 . CONSTANTIN V U
CHERSONESE
135. A E 6,48 g Ιέ 2 8 X 2 7 m m . FOLLIS
RÉF. D O C , III, 2, classe 3 ™, p. 5 1 8 - 5 2 1 . 8. 1 - 6 3
e
A: 8 8 6 - 912. 147. A E 2,91 g Φ 18X16 m m .

MNIR Inv. Custodie Pv. 1958 RÉF. D O C , III, 2, classe 2ème, p. 570, 29. 1 - 5
A: 9 1 9 - 920.
MNIR Inv. 2 1 6 2 0 4
123
www.mnir.ro
R O M A N 1er
158. A E 5.48 g Ι έ 2 1 , 5 m m .
CONSTANTINOPLE RÉF. D O C , III, 2, classe 5'™, p. 5 6 5 - 567. 1 - 2 8
A: 9 4 5 - 9 5 0 .
FOLLIS MNIR Inv. 2 1 6 2 0 6
148. A E 5,71 g Φ 2 8 . 5 X 2 7 m m . CONSTANTIN V H et ROMAN Π

RÉF. DOC, m, 2. classe 4ème p. 562 - 563. 2 5 a 1 - 1 7
A; 931 - 944. CONSTANTINOPLE
MNIR Inv. 2 1 6 1 8 7
O B S . Surfrappé. FOLLIS
149. A E 5.25 g Ι έ 2 6 X 2 3 . 5 m m . 159. A E 4 . 4 7 g i l 2 5 X 2 4 m m .

RÉF. DOC. m, 2, classe 4ème p. 562 - 563, 2 5 a 1 - 1 7 RÉF. DOC,ffl,2, classe 5ème, p. 568-569,27.1-8
A: 931 - 944. A: 9 5 0 - 9 5 9 .
MNIR Inv. 2 1 6 1 8 8 MNIR Inv. 216201
O B S . Surfrappé.
150. A E 5.58 g Ιέ 2 5 X 2 4 m m .
RÉF. DOC, m, 2. classe 4ème p. 562 - 563, 2 5 a 1 - 1 7 ROMAN Π
A: 931 - 944.
MNIR Inv. Custodie Pv. 1961 CHERSONESE
151. A E 3.63 g Ψ 2 4 X 2 3 m m . FOLLIS

RÉF. DOC. m, 2, classe 4ème p. 563 - 5 6 4 . 2 5 b. 1 - 24
A: 931 - 944. 160. A E 3.72 g Ιέ 19.5X17.5 m m .
MNIR Inv. 2 4 7 2 3 4 RÉF. D O C , III. 2, classe 5ème p. 5 7 7 - 3 a, 1 - 5
O B S . Surfrappé. A: 9 5 9 - 9 6 3 .
MNIR Inv. 216176(54325)
152. A E 7,22 g Ψ 21 m m .
RÉF. D O C , HI, 2, classe 5ème p. 562 - 565, 27. 1 - 8 161. A E 3,09 g Ι έ 19X18 m m .
A: 931 - 944. RÉF. D O C , III, 2. classe 5ème p. 5 7 7 - 3 a. 1 - 5
MNIR Inv. 319(952) A: 9 5 9 - 9 6 3 .
O B S . Surfrappé. MNIR Inv. 2 5 9 7 7 5
CHERSONESE NICHEPHORE Π
FOLLIS CONSTANTINOPLE
153. A E 9.24 g Φ 2 7 . 5 X 2 4 m m . FOLLIS

RÉF. DOC. m. 2, classe 5ème p. 571 - 572, 1 - 6; 1 - 2
A: 921 - 944. 162. A E 6,05 g Ιέ 2 4 , 8 X 2 4 m m .
MNIR Inv. 216170(54323) RÉF. D O C , III, 2, classe 1er p. 5 8 6 - 5 8 7
A: 9 6 3 - 9 6 9 .
154. A E 8,08 g φ 2 6 X 2 5 , 5 m m . MNIR Inv. 2 4 9 6 9 7
RÉF. DOC.ffl.2, classe 5ème p. 571 - 572, 32 a 1 - 6
A: 921 - 944. 163. A E 6 , 7 5 g Ι έ 2 2 x 2 1 , 5 m m .
MNIR Inv. 2 1 6 1 7 0 / a RÉF. D O C , III, 2, classe 1er p. 5 8 6 - 587. 7, 1 - 16
A: 9 6 2 - 9 6 9 .
CONSTANTIN V H MNIR Inv. 2 1 6 1 9 9
CONSTANTINOPLE 164. A E 6.00 g Ι έ 2 2 , 5 X 2 1 , 5 m m .

RÉF. D O C , III, 2, classe 1er p. 5 8 6 - 587, 7. 1 - 16
FOLLIS A: ,963 - 9 6 9 .
MNIR Inv. 2 4 9 6 9 8
155. A E 3,93 g Ψ 2 4 X 2 4 , 3 m m .
RÉF. D O C . ΠΠΙ,2, classe 5ème p. 565 - 567. 26. 1 - 2 8 165. A E 5,35 g 71 2 4 , 5 X 2 2 , 5 m m .
A: 9 4 5 - 9 5 0 . RÉF. D O C . III, 2, classe 1er p. 5 8 6 - 587, 7. 1 - 16
MNIR Inv. 2 4 7 2 3 5 A: 9 6 3 - 9 6 9 .
O B S . Surfrappé. MNIR Inv. 2 4 9 6 9 9
156. A E 5.68 g Φ 2 5 X 2 8 m m . 166. A E 6,65 g ι έ 2 4 X 2 3 , 5 m m .

RÉF. DOC, ΠΙ, 2, classe 5ème p. 566 - 567, 26. 1 - 28 RÉF. D O C , m, 2. classe 2ème p. 587 - 588, 8, 1 - 10
A: 9 4 5 - 950. A: 9 6 3 - 9 6 9 .
MNIR Inv. 2 4 7 2 3 0 MNIR Inv. 216200(31581)
O B S . Surfrappé.
167. A E 5,55 g Ψ 2 5 , 5 X 2 7 , 5 m m .
157. A E 8,12 g Φ 2 5 , 5 X 2 2 , 8 m m . RÉF. D O C , UJ, 2, classe 2ème p. 587 - 588. 8. 1 - 10
RÉF. DOC,ffl,2, classe 5ème, p. 565 - 567, 26. 1 - 2 8 A: 9 6 3 - 9 6 9 .
A: 9 4 5 - 9 5 0 . MNIR Inv. 2 4 7 2 3 7
MNIR Inv. 2 1 6 2 0 5 O B S . Surfrappé.
O B S . Surfrappé.
124
www.mnir.ro
168. A E 6,45 g Ψ 2 7 X 2 5 , 5 m m . 180. A E 6,78 g Ιέ 2 5 X 2 4 m m .
RÉF. DOC, ΙΠ, 2. classe 5ème p. 5 8 7 - 588. 8, 1 - 10 RÉF. D O C , III, 2, p. 648 - 649, A 1. 1 - 5, var. A
A: 963 - 969. A: 970 - 976.
MNIR Inv. 2 4 7 2 3 6 MNIR Inv. 2 5 0 0 7 3
O B S . Surfrappé.
181. A E 6,66 g φ 3 0 X 2 9 , 5 m m .
J E A N 1er RÉF. D O C , III. 2, p. 6 4 8 - 649, A 1. 1 - 5, var. A
A: 9 7 0 - 9 7 6 .
CONSTANTINOPLE MNIR Inv. 250291
O B S . Surfrappé.
MILIARENSION
182. A E 5,90 g ιέ 2 7 X 2 6 m m .
169. A E 2,29 g i l 2 2 , 5 X 2 1 . 5 m m . RÉF. D O C . III, 2, p. 6 4 8 649, A 1. 1 - 5, var. A
RÉF. DOC, III, 2, classe 1er p. 596 - 597, 7 a, 1 - 18 A: 970 - 976.
A: 969 - 9 7 6 . MNIR Inv. 2 5 0 4 9 3
MNIR Inv. 2 1 6 1 6 3
183. A E 5,11 g Ψ 2 5 X 2 3 m m .
170. A E 1,66 g Ιέ 2 2 X 2 1 . 5 m m . RÉF. D O C , III, 2, p. 6 4 8 - 649, A 1, 14
RÉF. D O C . Π1. 2, classe 1er p. 598, 7 b, 1 - 6, var b A; 9 7 0 - 9 7 6 .
A: 9 6 9 - 9 7 6 . MNIR Inv. Custodie Pv. 2 0 7 8
MNIR Inv. 2 1 6 1 6 4
184. A E 6,60 g Ιέ 2 8 X 2 6 , 5 m m .
F O L L E S ANONYMES C L A S S E A 1 RÉF. DOC, III. 2. p. 648 - 649. A 1, 6 - 1 4 . var. B ou C
A: 9 7 0 - 9 7 6 .
O B S . Surfrappé.
171. A E 4,64 g Ιέ 2 5 X 2 4 , 5 m m .
RÉF. D O C , III, 2, p. 648, A 1, 1 - 13, var. A 185. A E 4,37 g ιέ 21 m m .
A: 970 - 9 7 6 . RÉF. D O C , III, 2, p. 6 4 8 649, A 1 - 5, var. A
MNIR Inv. 2 4 9 7 8 4 A: 9 7 0 - 9 7 6 .
MNIR Inv. Pv. B
172. A E 4,20 g Ι έ 23X21 m m .
RÉF. D O C , III, 2, p. 6 4 8 - 649, A 1. 1 - 5, var. A 186. A E 7 , 1 2 g Ι έ 2 4 X 2 3 m m .
A: 970 - 9 7 6 . RÉF. D O C , III, 2, p. 6 4 8 - 649, A 1 - 5. var. A
MNIR Inv. Pv. A A: 970 - 976.
MNIR Inv. Pv. C
173. A E 3.07 g ι έ 2 3 X 2 2 , 5 m m .
RÉF. D O C , III, 2, p. 6 4 8 - 649, A 1, 1 - 5, var. A 187. A E 4,82 g ι έ 2 8 m m .
A: 9 7 0 - 9 7 6 . RÉF. D O C , III, 2, p. 649, A l . 14, var. C
MNIR Inv. 2 4 9 7 8 2 A: 9 7 0 - 9 7 6 .
MNIR Inv. 2 4 7 2 3 8
174. A E 5,38 g Ιέ 2 4 , 5 X 2 1 m m . O B S . Surfrappé.
RÉF. D O C , III, 2, p. 6 4 8 - 649, A 1, 1 - 5, var. A
A: 970 - 9 7 6 . 188. A E 4 . 7 7 g Ιέ 2 3 . 6 X 2 3 m m .
MNIR Inv. 2 4 9 7 8 5 RÉF. D O C , III, 2, p. 649. A l , 14, var. C
A: 9 7 0 - 9 7 6 .
175. A E 6,39 g ι έ 2 3 X 2 2 , 5 m m . MNIR Inv. 2 4 7 2 4 3
RÉF. D O C , III, 2, p. 6 4 8 - 649, A l , 1 - 5 , var. A O B S . Surfrappé.
A: 970 - 976.
MNIR Inv. 2 4 9 7 8 6 189. A E 7,62 g Φ 2 8 X 2 5 m m .
RÉF. D O C . III, 2, p. 649, A l , 14, var. C
176. A E 7.67 g Ιέ 2 8 X 2 2 , 5 m m . A: 970 - 9 7 6 . .
RÉF. D O C , III, 2, p. 6 4 8 - 649, A 1, 1 - 5, var. A MNIR Inv. 2 4 7 2 4 4
A: 970 - 9 7 6 . O B S . Surfrappé.
MNIR Inv. 2 4 9 7 8 8 •
190. A E 6,02 g ι έ 2 6 , 5 X 2 6 m m .
177. A E 7,92 g Ψ 2 6 . 5 X 2 5 m m . RÉF. D O C . III, 2, p. 649, A l . 14, var. C
RÉF. D O C . III, 2. p. 6 4 8 - 649, A 1. 1 - 5, var. A A: 970 - 9 7 6 .
A: 970 - 9 7 6 . MNIR Inv. 2 5 0 0 9 8
MNIR Inv. 2 4 9 7 8 9 O B S . Surfrappé.
178. A E 8,00 g Ψ 2 5 , 5 X 2 4 m m . 191. A E 4 , 3 3 g ιέ 2 6 X 2 6 m m .

RÉF. D O C , III, 2, p. 6 4 8 - 649, A l , 1 - 5 , var. A RÉF. D O C , III. 2, p. 649, A i , 6 - 13, var.
A: 970 - 976. A: 9 7 0 - 9 7 6 .
MNIR Inv. 2 4 9 7 9 0 MNIR Inv. Pv D
O B S . Surfrappé.
179. A E 5,20 g φ 2 3 X 2 2 m m .
RÉF. D O C , III, 2. p. 6 4 8 - 649, A 1, 1 - 5, var. A 192. A E 4 , 4 3 g Ι έ 2 3 X 2 3 m m .
A: 9 7 0 - 976. RÉF. D O C , III, 2, p. 649, A 1, 6 - 13, var.
MNIR Inv. 2 5 0 0 2 4 A: 970 - 9 7 6 .
MNIR Inv. Pv E
O B S . Surfrappé.
125
www.mnir.ro
193. A E 6,42 g Ι έ 2 4 X 2 3 mm. 2 0 5 . A E 7,81 g Ιέ 2 5 X 2 4 mm.
RÉF. D O C , III, 2. p. 649. A 1, 6 - 13, var. Β RÉF. D O C , III. 2, p. 649. A 1, 6 - 13, var. B
A: 970 - 976. A: 9 7 0 - 976.
MNIR Inv. Pv. F MNIR Inv. 2 5 0 5 1 6
O B S . Surfrappé. O B S . Surfrappé.
194. A E 5,66 g Ψ 2 6 X 2 5 mm. 206. A E 7 , 1 5 g i l 2 4 , 3 X 2 6 mm.

RÉF. D O C , III, 2, p. 649, A 1, 6 - 13, var. B RÉF. D O C , III, 2. p. 649. A 1, 6 - 13, var. B
A: 9 7 0 - 976. A: 9 7 0 - 976.
MNIR Inv. 241241 MNIR Inv. 2 4 7 2 4 5
195. A E 6,87 g Ψ 2 6 X 2 6 . 5 mm. 207. A E 13,10 g Ιέ 2 9 X 2 7 , 5 mm.

RÉF. D O C , III, 2 . p. 649. A 1. 6 - 13, var. B RÉF. D O C , III. 2, p. 649. A 1, 6 - 13, var. B
A: 970 - 976. A: 9 7 0 - 976.
MNIR Inv. 2 4 7 2 3 9 MNIR Inv. 2 4 7 2 4 6
O B S . Surfrappè. O B S . Surfrappé.
196. A E 4 , 3 4 g Ψ 2 3 , 5 X 2 7 , 5 mm. 208. A E 7,47 g Ιέ 2 4 , 8 X 2 6 , 3 mm.

RÉF. D O C . III, 2, p. 649, A 1, 6 - 13, var. B RÉF. D O C . III. 2, p. 649. A 1, 6 - 13, var. B
A: 9 7 0 - 976. A: 9 7 0 - 976.
MNIR Inv. 2 4 7 2 4 0 MNIR Inv. 2 4 7 2 4 7
197. A E 3,99 g Ψ 2 3 , 4 X 2 2 mm. 209. A E 6,94 g Ψ 2 6 . 5 X 2 5 , 5 mm.

RÉF. D O C , III, 2, p. 649, A 1, 6 - 13, var. B RÉF. D O C . Ill, 2. p. 649. A 1. 6 - 13. var. C
A: 9 7 0 - 976. A; 970 - 976.
MNIR Inv. 2 4 7 2 4 2 MNIR Inv. 2 4 7 2 4 8
198. A E 5,22 g Ιέ 2 5 X 2 6 mm. 210. A E 4.28 g Ψ 2 3 X 2 2 mm.

RÉF. D O C , III, 2, p. 649. A 1, 6 - 13, var. B RÉF. D O C . III, 2, p. 649. A 1. 6 - 14. var. ?
A: 970 - 976. A: 9 7 0 - 976.
MNIR Inv. 2 4 7 2 4 9 MNIR Inv. 2 5 0 2 1 4
199. A E 4 . 1 2 g i l 2 3 X 2 4 mm. 211. A E 3.83 g Ιέ 2 3 X 2 2 . 3 mm.

RÉF. D O C , III. 2, p. 649, A 1. 6 - 13, var. B RÉF. D O C , III, 2, p. 649. A 1, 6 - 14, var. ?
A: 970 - 976. A: 9 7 0 - 976.
MNIR Inv. 2 4 7 2 5 0 MNIR Inv. 2 5 0 2 1 5
200. A E 5,63 g Ψ 2 2 , 5 X 2 7 mm. 2 1 2 . A E 5,64 g Ι έ 2 9 X 2 6 mm.

RÉF. D O C . III, 2, p. 649, A 1. 6 - 13, var. B RÉF. D O C . III, 2, p. 649, A 1, 6 - 14. var. ?
A: 9 7 0 - 976. A: 9 7 0 - 976.
MNIR Inv. 2 4 7 2 8 2 MNIR Inv. 2 5 0 2 9 2
201. A E 4 . 1 2 g φ 2 4 X 2 2 , 5 mm. 2 1 3 . A E 5,81 g Ψ 2 7 , 5 X 2 5 mm.

RÉF. D O C , III, 2, p. 649, A 1. 6 - 13, var. B RÉF. D O C , III. 2. p. 649. A 1, 6 - 14. var. ?
A: 970 - 976. A: 9 7 0 - 9 7 6 .
MNIR Inv. 249791 MNIR Inv. 2 5 0 3 4 2
O B S . Surfrappè. * O B S . Surfrappé.
202. A E 4 . 7 2 g Ψ 2 8 . 5 X 2 8 mm. ·
RÉF. D O C . III, 2, p. 649. A 1, 6 - 13, var. B 214. A E 5,70 g Ψ 2 5 X 2 4 mm.
A: 9 7 0 - 976. RÉF. D O C , III, 2, p. 649. A 1, 6 - 14, var. ?
MNIR Inv. 2 4 9 7 9 2 A: 9 7 0 - 9 7 6 .
O B S . Surfrappè. MNIR Inv. 250441
O B S . Surfrappé.
203. A E 4.48 g Ιέ 2 7 X 2 6 , 5 mm.
RÉF. D O C . III, 2, p. 649, A 1, 6 - 13, var. B 2 1 5 . A E 6,78 g Ψ 2 4 X 2 3 mm.
A: 970 - 976. RÉF. D O C , III, 2, p. 649. A 1, 6 - 14, var. ?
MNIR Inv. 2 5 0 0 4 8 A: 9 7 0 - 976.
O B S . Surfrappé. MNIR Inv. 250491
O B S . Surfrappé.
204. A E 7,09 g Ιέ 2 4 X 2 3 , 5 mm.
RÉF. D O C , III. 2, p. 649, A 1. 6 - 13, var. B 216. A E 8.89 g Ι έ 2 7 . 5 X 2 6 . 5 mm.
A: 9 7 0 - 976. RÉF. D O C , III, 2, p. 649. A 1, 6 - 14, var. ?
MNIR Inv. 250341 A: 9 7 0 - 9 7 6 .
O B S . Surfrappè. MNIR Inv. 2 5 0 4 9 2
O B S . Surfrappé.
126
www.mnir.ro
217. A E 9 , 1 6 g Ψ 2 6 X 2 3 m m . 2 2 1 . A E 6,93 g Ι έ 2 7 X 2 5 , 5 m m .
RÉF. D O C , III, 2, p. 649, A 1, 6 - 14, var. ? RÉF. D O C . III. 2, p. 649. A 1. 6 - 14, var. B ou C
A: 970 - 976. A: 9 7 0 - 976.
MNIR Inv. 2 5 0 5 1 8 MNIR Inv. 2 5 0 0 2 5
O B S . Surfrappé. O B S . Surfrappè.
218. A E 6 , 0 6 g Ι έ 2 5 , 5 X 2 4 m m . 2 2 2 . A E 5,32 g Ψ 2 5 X 2 4 m m .
RÉF. D O C , III, 2, p. 649, A 1, 6 - 14, var. ? RÉF. D O C , III, 2, p. 649, A 1, 6 - 14, var. D
A; 970 - 976. A: 9 7 0 - 976.
MNIR Inv. 2 5 0 5 1 9 MNIR Inv. 2 5 0 0 2 7
219. A E 4,30 g Ψ 2 5 , 5 X 2 3 m m . 2 2 3 . A E 7,17 g Ι έ 2 5 , 5 X 2 5 m m .

RÉF. D O C , III, 2, p. 649, A 1, 6 - 14, var. B o u C RÉF. D O C , III, 2, p. 649, A 1. var. ?
A: 970 - 976. A: 9 7 0 - 976.
MNIR Inv. 2 5 0 0 2 6 MNIR Inv. 2 5 0 5 1 7
220. A E 3.87 g ιέ 2 7 X 2 4 , 5 m m . 224. A E 6 , 3 8 g Ψ 2 3 , 5 X 2 2 m m .

RÉF. D O C , III, 2, p. 649, A 1, 6 - 14. var. B o u C RÉF. D O C , III, 2. p. 649, var. B o u C
A: 970 - 976. A: 970 - 976.
MNIR Inv. 2 4 9 7 8 3 MNIR Inv. 2 5 0 0 9 9
2 2 5 . A E 9,59 g Ι έ 2 6 m m .
RÉF. D O C , III, 2, p. 6 4 8 - 649, A 1, 1 - 5, var. A
A: 970 - 976.
MNIR Inv. 2 5 0 0 2 3
127
www.mnir.ro
D I E KUPFERSTÛCK VON B E L A ΠΠ - KRIEGSPRĂGUNG
ODER E I N AUSRIHTUNGSVERSUCH AUF BYZANTLNISCHES
WAHRUNGSSYSTEM?'
von Ana-Maria Velter
In der ungarischen mittelalterllchen Numismatik gibt es die auffalendste Erscheinung fur

die zentralen n n d west-europaischen Pragungen, die ganz ungewôhnlichen Kupferprăgunge der
zweiten Halite des 12. Jahrhunderts'. Es handelt sich urn zwei Munzarten , die sich von der 2
traditionellen arpadianischen Mûnze klar unterscheiden n n d die i m Karpatenbecken gebiet, fast

ausschliefilich erschienen. Einer von diesen Nominalen, CNH-101/103 ist den kufischen Mûnzen
ahnlich, die auf beiden Seiten eine sichtbar arabische Schrift haben, derren "Buchstaben" den aus der
Epoche ungarischen Siglen sehr ahnlich sind . Das zweite Nennkupferstùck CNH-98/100 ist der
3
byzantinischen Mûnze sehr ahnlich, dessen EinfluJJ sichtbar ist. Nicht n u r ihr Aussehen zertifiziert
sie, sondem auch das Munzbild. Die zweite Munzart ist dasThema unserer Diskussion.
Die Mûnze CNH-98/100 stellt auf der Vorderseite zwei mannliche Scherenschnitte, die
auf dem Thron sitzen. M i t dem Kopf der Linksperson beginnt die Legende "REX BELA", mit
hervorragenden, von oben nach unten, Buchstaben geschrieben. Neben der Rechtsperson, auch von
nach unten, aber normal geschrieben, erscheint die Legende "REX STS". Allés ist von einem
Perlenkreis umringt, j a auf dem Rand Geldstûcks ausgefûhrt. A u f der Rûckseite des Geldstûcks ist
Stanzedruckstelle kleiner als auf der Vorderseite, zwischen dem Perlenkreis u n d dem Geldstûckrand
fehlt etwas. Dièse Mûnzstanzeart war gewôhnlich fur die ungarischen Mùnzen i n der Epoche. Auf
dem Feld, der auf der der Rûckseite 1st, erscheint das Bild der Heiligen Maria, die auf dem Thron sitzt,
in der rechten Hand halt sie ein Zepter, aber die lirike Hand ist auf der Brûcke gedrùckt . Die Legende 4
"SANCTA MARIA" beginnt von der linken Kopfseite nach recht. Ailes ist von einem Perlenkreis
urnringt. Auf der Vorderseite haben aile Exemplare verschiedene Zeichen, Siglen. Es wurden 60 Siglen
hervorgehohen, die i n 349 Varianten erscheinen. Die meisten treffen sich auch i n anderen
arpadienischen Mûnzpragungen . 5
Die ikonographische Darstellung ist ganz neu i n der ungarischen Numismatik. Fur die
Vorderseitebildauslegung einigten sich die Forscher , daf3 die lirike Person, "REX BELA", stellt den
6
Kônig Bela III dar, der dièse Mûnzen i n Umlauf setzte. Die Identifizierung der rechten Person "REX
STS", erzeugte dafûr mehrere Meinungen: L. Réthy schreibt sie dem Stephan IV zu; G. Jeszenszky 7
Der anwesende Text representiert unsere Dissertation die z u r Intemationalen Konferenz - Oradea 1995 vorlegend war. Der
1st eine amplifïzierte u n d s a m t l i c h e F o r m unserer Mitteilung v o n dem 11. Nattonalen N u m l s m a t i k e n S y m p o s i o n - S l a t i n a
1994
' Im Mittelalter setzen Bronzestûcke n u r in B y z a n z oder i n einlgen mittelmeerischen Gebleten i n Umlauf.
2
CNH-98/100 und 101/103.
3
Die Ismaellten hatten einen grojîen ElnfluJ3 i n der E r s c h i e n u n g dieser Mûnzen i n U n g a m . S c h o n im 10. J a h r h u n d e r t
spielten dièse eine wichtige Rolle i n der E n t w i e k l u n g der Wlrtschaft u n d besonders der Handel. V o n 11. J a h r h u n d e r t
besajîen sie tiber d a s Okonomische Leben U n g a m s - Uber die Handelsprobleme, Finanzprobleme, Uber die Abgaben. Als
Mûnzprager s i n d sie wăhrend der Herrschaft von L a d i s l a u I (1077-1095) erwâhnt, sie gaben die Siglen auf die
ungarischen Mûnzpragungen ein. I h r Einfliu? ûber U n g a m begann s i c h wăhrend der Herrschaft von G e z a II (1141-1161)
z u entwicklen. A u f d e s s e n Mûnzen erscheinen z u m ersten Mal Legenden mit arablscher "Schrift". die die Ismaellten
ornamental imietieren - C N H - 1 1 1 . B i s Jetzt, natûrlich. konnte niemand die Schrift von diesen Kupferstûcken von
arabischer Art CNH-101 / 1 0 3 entziffem.
4
G. J e s z e n s z k y s i c h t in der rechten H a n d HI. Marias elnen Llliestengel, einen s e h r langen Stengel. (NK, 3 4 - 3 5 , 1933-1936,
S. 36). Verglelchend die Zepter a u s der rechten H a n d der zwei Gestalten v o n der Vorderseite, k a n n m a n , ohne Zweifel,
festellen daJ5 es s i c h u m einen Zepter handelt. Bezûgllch der rechten H a n d 1st sie a n die B r u s t gedrùckt, ûber ein
Ornament, d a s a u c h a u f dem Mantelrand der Hellige J u n g f r a u wiederholt wlrd. A u f keinen Fall halt sie a u f dem Arm den
gewickelten J e s u s Kind, so wie die meisten F a c h l e u t e vermutet haben.
J
G. J e s z e n s z k y , op. cit., S . 38.
6
Ibidem. S . 4 2 : Λ. Kerény, NK, 4 8 - 4 9 , 1949-1950, S . 22; A. Pohl, op.cit., S . 82; I. Gedal, in Kôzlemények a Magyarorszàgi
àsvànyi nyersanyagok torténetébôl, Miskolc, 1982, S . 54; L. Huszâr, Mûnzkatalog Ungam von 1000 bis heute, Mûnchen.
1979, Nr. 72, S . 4 0 .
7
L. Réthy, Corpus Nummonan Hungariae, I/Ânpadhàzi kiràlyok kora, Budapest, 1898, Nr. 9 8 / 1 0 0 . E r s i c h t in S t e p h a n IV
sogar den Mûnzherren dieser Kupfermunzen. Aber die kurze Herrschaft v o n S t e p h a n IV, fûnf Monate lang, durfte es
diesem kelne Mûnze prâgen. Ûber dies, well er a u f dem T h r o n von B y z a n z durchgesetzt wurde, brauchte er Geld u m eine
129
www.mnir.ro
glaubt, daj3 die Person der Kônig Stephan III ist ; und A. Pohl schreibt sie dem Heiligen Stephan zu,
8 9
der damais Ungams Schutzheilige war , nach dem Vorbild der byzantinischen Mûnzen". Bezûglich
10
Heilige Mariasbild ist die Darstellung auch unter dem byzantinischen EinflmS , aber die Haltung von 12
den byzantinischen Mûnzen unterscheidet sich von der auf den ungarischen Mûnzpragungen. In
Byzanz, wăhrend Leons VI, (886-912), auf den Mûnzen bestand das Bild der Heiligen Jungfrau
"Orans" und, spâter, der Heiligen Maria mit dem Jesus Kind vor, "Nikopoia" fort' . 3
Die Herstellungstechnik der Vorderseitebilder unterscheidet sich von der der

Rûckseitebilder. Wenn auf die Vorderseite aile Linien punktiert ausgefûhrt sind, auf der Rûckseite
auch die kurzen Linien sind mit geraden Linien graviert. Im erfundenen numismatischen Stoff
unterscheiden sich schône Exemplare. (CNH-98), mit Genauigkeit hergestellt, u n d sorgfâltig u m den
Perlenkreis von der Vorderseite geschnitten; unordentliche Exemplare, (CNH-99), schlampige
Exemplare, mit aus den Legenden gemischten Buchstaben; "geschorene" Exemplare, (CNH-100).
Zahlreiche Epochefălschungen, aus gelbem oder weijîem Metall, u n d sogar aus rninderwertigem
Silber hergestellte Fălschungen wurden auch zum Vorschein gebracht; es gibt auch vergoldene
Exemplare , gelbenweifie oder rôtliche Exemplare. Ein groJJer Teii aus diesen Mûnzen ist rundholt.
14
Zahlreiche Exemplare sind abgenutzt, u n d darum, i n Anbetracht der grojjen Zahl von gebrauchten
Stanzen, dervielen Siglenânderungen u n d dergroJ3en Munzquantităt, einsam erfunden , veranlassen 15
uns zur Anerkennung, daJ3 dièse eine lange Période zirkulierten. Als Entdeckungsorte bemerken wir
das Zentrum u n d Sûd-Osten Ungams, vor aliem die Sûd-Osten Tisas Ebene, (Alfôld), Banat und
Siebenburgen in Rumânien. Eine kleine Zahl aus solchen Exemplaren wurde auch i m Sûd-Westem
Slovakien gefunden, so wie i m Norden Serbiens. Die Kupferprăgungen von Bela III stellen die
hàufigsten arpadienischen Mûnzen dar, die i n Entdeckungen gefunden wurden.
Um zu sehen, wie diese ein same Erscheinung unter ungarischen Mûnzpragungen
môglich war, werden wir die Beziehungen zwischen dem Kônigsreich Ungarns u n d Byzantinischem
Imperium in dieser Epoche ûberblicken, ziehend i n Betracht die Bedingungen, die die Pragungen
dieser Mûnzen begûnstigten. Das Eintreffen u n d die Niederlassung der Magyaren i n Pannonien und,
vor aliem ihre Organisierung, am Anfang des 11. Jahrhunderts, i n einem zentralisierten Staat, haben
das i n sûd-ôstliche Europa existierte Krăftengleichgewicht umgestûrzt. Byzanz muJ3te sich eine lange
Partei u n d ein Heer z u bezahlen. Diese, selbstnerstandllch, k o n n t e n mit Kupfermûnzen nicht bezahlt werden. A u c h I.
Gedai s i c h t i n der rechten Gestàlt S t e p h a n IV (I. Gedai, loc.ciL).
8
G. J e s z e n s z k y . op.cit, S . 4 1 . D e r Autor argumentiert seine W a h l d u r c h die Anwesenheit des B r u d e r s n a m e n s u n d semes
Verfolgersnamens, S t e p h a n III, der Konlg, der gemots d e n Landesgesetzten gekOnt wurde, B e l a III wollte die Stellung von
Uzurpatoren der L a d l s l a u s II u n d S t e p h a n IV klar m a c h e n . ^
9
A. Pohl, op.ciL W i r s i n d mit dem Autor elnverstanden. I n Betracht ziehend die T a t s a c h e , daJ3 die MUnze die
byzantinischen Pragungen lmltiert, fand die E r s c h e i n u n g elnes anderen Kônlgs neben dem MOnzherrer n i c h t statt,' n u r
w e n n diesser der Thronnachfolger oder ein Zusammenregent gewesen seim wûrde. Herrschend aber alleln, hatte Bela
kelner G r u n d gehabt, a u f s e l n e n Mûnzen entweder d a s Bild seines Bruders, S t e p h a n III, oder d a s Blld seines Onkels,
S t e p h a n IV z u pragen.
10
Die Sanktifikation v o n L a d l s l a u s l a n d spâter statt.
1
Auf einigen Mûnzen wlrd Ioannos II K o m n e n o s neben dem HI. Georg geschlldert, (D.R. Sear, Byzantine Coins & their
values, London, 1974, S . 3 4 1 , Nr. 1942), u n d Manuel I neben dem HI. Theodor (ibidem, S . 3 4 5 , Nr. 1959) oder neben dem
HI. Dimitri (ibidem, S . 3 4 8 . Nr. 1974).
12
Die rellgiosen Bllder u n d Symbolen spielten eine wlchtige Rolle i n B y z a n z geschlldert a u f d e n Mûnzen, w e n n dlese den
Interessen den K a i s e r dlenten. So, w a r Madonas Blld d a s christllche Àqulvalent des kaiserlichen Sieges. Die
Theotokosschilderung wurde so wie die C h r i s t u s s c h i l d e r u n g kultlvlert. D a d u r c h baten die c h r i s t l l c h e n K a i s e r u m den HI.
J u n g f r a u s c h u t z (slche A. Grabar, Iconoclasmul bizantin, (L'Iconoclasme Byzantine), Bucureşti, E d . Meridiane, 1991, S s .
70, 81, 2 4 0 u n d passim). I n diesem S i n n finden w i r normal, daji B e l a III dieses Blld u b e m e h m e n solite, nachbildend von
den byzantinischen Mûnzen a u c h d a s doppelte Kreuz, C h r l s t u s ' "Waffe" u n d Symbol der kaiserlichen Macht, mit deren
das die Felnde des c h r i s t l l c h e n R e i c h e s totet.
13
D.R.Sear, op.ciL, S . 2 8 5 , Nr. 1273, S . 3 0 2 , Nr. 1808. Diese Ikonographie wurde a u c h w a h r e n d der Herrschaft Manuels I
(ibidem, S . 3 4 1 , Nr. 1943) gebraucht.
14
Aufier den vergoldeten byzantinlschartigen E x e m p l a r e n , C N H - 9 8 / 1 0 0 , wlrd a u c h ein arabischartlges Exemplar, CNH-102,
erkannt, fûr a u s Gold gehalten wlrd, a u s der gewesenen K a i s e r s a m m l u n g a u s Wlen. Nach dem Gewicht, betrachtete es L.
Réthy als ein b y z a n t i n l s c h e s T r l e n s . Im J a h r e 1933 trat es In Besltz des Magyarischen Nationalmuseum, wo, n a c h einer
vorslchtlgen Analisierung, festgestellt wurde, dajî es a u s s e h r gut vergoldener Kupfer war. Mit dieser Feststellung fiel die
ganze Begrûndung z u s a m m e n , die u m eine angenommene ungarische goldene Wâhrung In der Arpadlenerperiode
behauptet wurde.(G. J e s z e n s z k y , op.ciL, S . 46).
15
E s ist ein bekannter Fall, i n dem ein ganzen Korb mit solchen Mûnzen einem Wucherer geschlckt wurde, (G. Jeszenszky,
op. cit, S. 38, B e m e r k u n g 7). Vlellelcht machte sogar diesen ClberfluB, dajî die Mûnzen von den S a m m l e r n nicht
geschătzt werden. ihre Entdeckungsorte w u r d e n n i c h t in Betracht gezogen. B i s jetzt w u r d e n ûber 145 m e h r oder wenlger
genaue Entdeckungsorte eingetragen. Ûber 100 v o n l h n e n umfassen n u r Exemplare C N H - 9 8 byzantinischartig, ungefăhr
15 Unfălle die beiden Arten erscheinen z u s a m m e n . A u s der grofien Z a h l von entdeckten E x e m p l a r e n s t a m m e n n u r 32 aus
den Graber: 2 7 StUcke C N H - 9 8 u n d 5 C N H - 1 0 1 , (hier s i n d die E n t d e c k u n g e n a u s Rumânien u n d Moravien a u c h
engeschlossen), (slehe a u c h E . Saltzer, AzÉrem 1, 1992, S . 6).
130
www.mnir.ro
Zeitspanne (10-12 Jhd.) fur die Wiederherstellung dieses Gleichgewichts an der Abrolgreuze fiir die
Eiweitwrung seiner EinfluJ3zonen standing bemûhen. Weil der neue Staat der Treffpunkt der
Interessen beider Reiche - das rôrnische-germanische Reich u n d das byzantinische Reich - war,
mischten sich die Kaiser standig i n den politischen Problemen, u n d , vor aliem, i n den
Dynastieproblemen Ungams ein. Das ungarische Kônigstum selbst schwankte zwei Jahrhunderte
lang i n der Wahl seiner Integrităt zwischen den griecho-byzantinischen Balkanstaaten oder den west-
lateinischen Staaten . In der Halite des 12. Jahrhunderts fand eine Byzanzrenaisance statt, in den
16
verschiedenen Richtungen geleistet. Gleichzeitig, durch die Erôffnung einer aktiven Politik an der
septentrionalen Grenze, fand auch eine Anderung i n dem Krăftengleichgewicht auf der Donau statt.
Das Kaiserreich hat sich wieder i n diesem Gebiet instaliert' , ûberschreitend sogar ûber den Flu3: ein
7
grower Teil aus rumânischem Banat befand sich i n jener Zeit direkt unter der byzantinischen
Kontrolle . Aus der Zeit der Herrschaft der Kaiser Komnenos verstarkten sich die byzanz-ungarischen
18
ôkonomischen u n d politischen Bezichungen, die in der Manuels I (1143-1180) Epoche starker

wurden . Der Kaisererwunsch die Pracht seines Reiches wiederzumachen zielte direkt auf Ungam
19
auf; n u r durch sein Gebiet konnte Byzanz i n der Nâhe des rômischen-germanischen Reich erreichen
und sein Einflufi auch i n diesem Europasteil erweitem. Der Hôhenpunkt dieser Beziehungen dauert
20
aus der Zeit der Herrschaft des Kônigs Bela III (1172-1196), als die Bezichungen, und besonders die
politischen u n d ôkonomischen Interessen derbeiden Staaten eine hohe Linie verzeichneten.
1164 Frieden m i t Stephan III schlieJ3end, griff Manuel I zu einer in Byzanz
gewôhnliehen Formel, durch die er ein Dependenzsystem zwischen den beiden Staaten
festgesetzt hat. Diese Ordnung, i n der Byzanz als Souveran erschien , warn te des Kaisers vor der 21
Môglichkeit zukûnftigér Angriffe oder Eroberungen des ungarischen Partners. Gegen den Frieden
und die Hilfe schenkte Manuel I die Hand seiner Tochter, Maria, dem kleineren Bruder des
Kônigs Stephan III, dem Herzog Bela. Dieser muJ3te dem Reich, als Mitgift, die Provinzien
Dalmazien u n d S i r m i u m bringen. D u r c h diese matrimonielle Alianz hegte Manuel I die Hoffnung
einer Vereinigung des byzantinischen Reiches m i t dem ungarischen Kônigstum, natùrlich in
seinem persônlichen Intéresse.
In Konstantinopol angekommen, i m Alter von 16 Jahren, wurde Bela erzogen und
vorbereitet, damit er der Erbe des Kaiserthrons wird. Innerhalb von 10 Jahren, als er am Kaisershof
blieb, hat er das byzantinische Lehensmesen, die Institutionen, das Gesetzsystem, die Finanz- und
Mûnzpolitik des Reiches kennengelernt. Aber die Geburt, i m Jahre 1167, eines mànnlichen
16
Die b y z a n t i n i s c h e n D o k u m e n t e zeigen die Anwesenheit eines Erzbischofes Ioannes aus Tùrkia a u f einem
E n t s c h e i d u n g s d o k u m e n t des S i n o d s im J a h r e 1028 a n , so wie die Tatsache, daJ3 S t e p h a n I i m dritten J a h r z e h n t des
J a h r h u n d e r t s d e n B a u einer K l r c h e In Konstantinopol subventioniert hat, (gernăP .N. A. Oikonomldes, RESEE. 3, 1931, 9,
S s . 5 2 7 - 5 2 8 u n d 529). Im J a h r e l 0 7 4 krOnte s i c h G e z a I (1074-1077) u n d n a h m den Namen Rex, bekommend bei dieser
Gelegenheit die Kronne u n d die Machtszeichen vom K a i s e r Mihall VII D u k a s (1071-1078), (G. J e s z e n s z k y , NK, 40, 1941.
S. 25; G h . I. Brătianu, RHSEE, 2 2 , 1945, S . 153). Die Beziehungen z w i s c h e n den zwei S t a a t e n w u r d e n enger durch die
Feststellung einiger Famllienverbindungen - die E h e E r b e n v o n Alexios I der werdende Ioanos II Komnenos, mit der
ungarischen P r i n z e s s l n Piroska, chrtstlich Irena wiedergenannt, oder die E h e des Herzogs S t e p h a n , der gewordene Konig
S t e p h a n IV, mit einer der Nichten v o n Manuel I Komnenos, (Gh. I. Brătianu, op.cit, S . 155).
17
Bel der Gelegenheit der FeldzUge gegen U n g a m - 1151, 1163, 1164 - h a t Manuel I die Donaubelestlgungen -
Branitschevo, Belgrad, Nisch wiederhergestellt (M. Popovic, V. Ivanisevic, Stanhar. 2 9 , 1988, S . 167). Die byzantinischen
Munzenttdeckungen bestătigen a u c h die Wiederinstalllerung des Reiches i n diesen Gebieten (siehe S l o v e n k a Ercegovic
Pavlovlc. Starinar, 2 7 , 1976, S . 92; V. Ivanisevic. Srarinar, 2 8 , 1987, S . 62; M. Popovic. V. Ivanisevic, op.cit, S . 174).
18
Die archăologlschen u n d Numlsmatlkentdeckungen a u s B a n a t , vor aliem in dem Donaugebiet, zeigt die E n t w i e k l u n g
dieser Gegend unter dem gûnstigen ElnfluJÎ von Byzanz. S i c h e In diesem S i n n : I. U z u m , Banatica, 4, 1977, S . 434; A.
Corvătescu, Al. Rădulescu. Tibiscus, 5, 1978, S . 178; I. U z u m , Banatica, 5, 1979, S s . 2 2 2 , 2 5 0 : idem, Banahca 6, 1981,
S. 184; D. Ţeicu, O. B o z u , ActaMN, 19, 1982, S . 394; L. Mărghltan, Bai\ahd în himina arheologiei, (secolele VII-XII),
Timişoara, 1985, S s . 39, 6 2 , 7 3 - 7 4 . 98.
19
Der Tod G e z a s II (1162) erlaubte Manuel I In d e n U n g a m s Innenproblemen unmittelbar e l n z u m l s c h e n . E r versuchte eines
der BrUder des gestorbenen KOnigs - L a d l s l a u s u n d S t e p h a n a u f dem T h r o n durchzusetzen, entgegenkommend einem
s t a r k e n Wlederstand v o n der traditlonellen Partei U n g a m s . Diese krOnte G e z a s II Bruder, S t e p h a n III. Dennoch, das
Kaisergold u n d die Angst vor s e i n e m Heer neigten z u g u n s t e n der probyzantinischen Partie. Im J u l i 1162 wurde Ladislaus
II aul' dem T h r o n durchgestellt. Dieser aber 1st unerwartet gestorben, a m 14. J a n u a r 1163, a u f dem 1'rel gebliebenen
T h r o n stieg Manuel I S t e p h a n IV. Diese Herrschaft w a r aber kurz, funf Monate. Manuel I s c h l o s s Frieden mit Stephan III,
verzichtend a u f S t e p h a n TV z u unterstûtzen. E r h a t dafur, in Konstantinopol, u m den KOnlgsbruder, den Herzog Bela, der
gewordene B e l a III.
2 0
D u r c h seine E h e mit der Tochter eines deltschen Herzogs v o n Hohenstaufen, B e r t h a von S u l z b a c h , wurde Manuel I mit
dem K a i s e r K o n r a d III verwandt, u n d so entwekelten seine Trâume von der Erfullung eines "Imperium u n i c u m " der
christlichen Welt. Gem^fJ der Schâtzung v o n C h a r l e s Dlehl, "sein\ unendJicT^-EhrQeiz machie inn in zahlreichen
Umstănden den Realitătssinn und den Moglichkeitssinn zu u e r I j e ^ ^ t ^ : t t l e h l , ; : i ^ S - Ë £ ! , ^ l ^ ^ } 7 - 9 , S. 206).
i 1
21
Besonders in Byzanz, n a c h den Manuels I FeldzUge 1 1 5 1 , ^ 1 6 3 und ^ ^ w . a r , die a l t e ' C e ^ t e eine Kronne und die
Machtszeichen einem a r p a d i s c h e n Kônig z u s c h e n k e n , a l s V a i a l l e e t u i n ' des_ îingarisihjen/Btaats
t
;
gegen den Reich
betrachtet wurde (. V. Laurent. RHSEE, 18, 1941, S . 112). ^JELlP > '0Τ Ε
131
www.mnir.ro
Nachfolgers und der sofortige Bruch der Kaiserverlobung staute sein Zutritt zum Kaiserthron. Darum,
als, im Jahre 1172, rief i h n der ungarische Adel auf der Stelle des verstorbenen Stephan III, beeilte
sich Bela die Stelle zu besetzen, bekommend die ganze Hilfe Manuels.
Nach dem Thronaufstieg, hat Bela III die Annâherung von Byzanz aufrechterhalten,
obwohl, i n seinen Hoffnungen betrùgt, kônnte er i n das Gegenlager von Friedrich Barbarossa
tibergehen. Dieses Benehmen wurde von zwei Grunden veranlafit: von einem diplomatischem
Grund u n d von einem politisch- personlichem Grund. Die erste Bedingung wurde von Manuel 1
durchgesetzt: durch einen zweiseitigen Vertrag hat dieser Bela veranlajît, auf die Prowinzien
Dalmazien u n d Sirmium zugunsten des Reiches aufzugeben, er beantspruchte i h m gleichzeitig
festlich zuschwôren, "die Rechte der Rômer nicht benachteiligen und er muB ihre Interessen nie
ubersehen" .22
Eid ablegen, eine aus den Lehns- Pfliehten, spielte eine sehr groJ3e Rolle im
byzantinischen ôffentlichen Leben. A u f Grund der Idee von "Staatshierarchie" von Bildung einer
sogenannten "Kônigsfamilie", schuf Byzanz ein kompliziertes Dependenzsystem zwischen ihm
und den Staaten, m i t denen er verschiedene Beziehungen unterhielten. Die Souverăne dieser
Staaten waren die "Sôhne" oder die "Bruder" von Kaiser, die als Souveràn, eine Aszendenz ûber
sie als Vasallen hatten . In diesem Sinn schwôrte Bela Ergebenheiteid. D u r c h i h m neutralisierte
23
ihm Manuel I jede Idee, von direkte Usurpation oder Hilfe einer anderen agressiven Macht.
Der zweite Faktor, der der Abdruck uber die Handlungen von Bela III gelassen, war
sein persônliches Interesse. Obwohl er vom Kaiserthron beseitigt wurde, anderten sich seine
Kaisertraume nicht. Aus seiner ganzen Aktivitàt geht, deutlich die Tatsache hervor, dafi der
Kônig hoffte weiter auf die Herrschaft iiber die grôJSte Monarchie. In Alianz m i t dem Reich, folgte
Bela III sein eigenes Ziel, er hoffte, bei einer passenden Gelegenheit, von den Ergebnissen seiner
Politik zu verfugen.
Solange, daJJ Manuel I lebte blieb das Verstandnis zwischen dem Kaiser u n d seinem
gewesenen Lieblingsmann vollstàndig: einerseits machte Bela keinen Versuch Dalmazien und
Sirmium wiederzugewinnen u n d andererseits leistete er militarische Hilfe dem Byzanz i n den
Kâmpfen i n Kleinasien. Ein ungares Heer, unter dem Befehl des Leiters Ombudinus u n d des
Woiwodem Leustachius n a h m , i m Jahre 1176, an der Schlacht i n Myriokephalon, gegen den
24
Soultan Kilidj Arslan II teil.

Der Tod Manuels, i m Jahre 1180, verursachte einige Unruhen i m Reichesleben, die
unerwartet dem Groj3herrschaftsehrgeizes, von Bela III gehegt, Konsistenz gab. In dem
AuBenplan fand eine neue Veranderung i n den Kraftsbeziehungen statt, Byzanz begann
allmahlich die Donaugegend zu verlieren. 1181 beeilte sich Bela, wie ein persônliches Gutes, die
dalmatisch-kroatische Provinz wiederverwenden. Zusammen m i t Stephan Nemanija, der groJSe
Jupan (Leiter) Serbiens, der sich unabhângig proklamierte, griff Bela 1183 das Reich an, rauhend
die Stâdte Branitschevo, Belgrad, Nisch u n d Sofja. Das damais m i t Serbien verbundene ungarische
Kônigstum war eine agressive Macht bei Mitteldonau geworden.
Im Innenplan verursachte der Tod des Kaiser eine spanneude Situation in
Konstantinopol: 1182 der Palastkomplott, gerichtet auf die Regentkaiserin u n d ihren
Lieblingsberater, der Protosebaste Alexios Komnenos, verwandelte sich i n einen Aufstand der
ganzen Hauptstadt. Aus diesen Unruhen zog Andronikos Komnenos, der Vetter des Manuels I,
Vorteil, der nach Konstantinopol k a m u n d verkiindigte sich Regent seines Enkels. Die Kaiserin
Maria von Antiohia fie] zum Opfer des Rebellen Andronikos, i n einem J a h r von ihrem Tod, 1183,
wurde auch der junge Kaiser Alexios II Komnenos ermordet. Die byzantinische Dynastiekrisis
gab Bela III die Môgliehkeit, seinerseits, i n den Reichesproblemen zu intervenieren. Solange daJ3
die Situation verworren war, mischte sich der Kônig nicht ein, beweisend seine Trene, aber
Latsàchlich erwarte er eine gtinstige Gelegenheit. Er bewahrte die Neutralitat zwei Jahre lang, von
weit an der Palastaufstand teilnehmend. Aber, als Manuels I Rechtnachfolger ermordet wurde,
unternahm Bela III einen Feldzug gegen den Uzurpator, von der Ausweisenbewahrung
begrundet. Aber, so, wie w i r schon gezeigt haben, hielt die Interwention i n Sofja.
In jenem Moment iibte Bela III eine absolute Kontrolle ûber einen grojîen byzantinischen
Gegiendteil i n der Balkanhalbinsel aus. Als der Uzurpator Andronikos i n Konstantinopol massakriert
wurde (1185), wollte der ungarische Kônig die militarische Ubermacht verwerten und seine Wunsche
mit den Waffen erfullen. Er anderte unerwartet seine Entscheidung, wàhlend die diplomatischen
Mittel. Um ein mâchţigeres Recht zur Kaiserkronne zu schaffen, dachte Bela seinen Ansprûchen
V. Laurent, op.cit, S. 114 und die Bemerkung 3, gemâj3 dem Brief Isaakos II Angelos an den Papa
Celestin III (1191-1198).
G h . I. Brătianu, RHSEE, 2 2 , 1945, S . 80.
G. Wenzel, Codex Dtykirnahcus Arpodianus continuatus, VI, 1867, S . 4 8 6 .
132
www.mnir.ro
einen dynastischen Grund zu geben. In diesem Sinn hielt er u m die Schwester von Manuel 1, die
Nonne Theodora, an. Seine Bestehungen setzten bis die kathegorische Absage des Sinods fort. Der
ungarische Kônig unterwarf dieser Entscheidung und er bestand nicht, aber er zog sich nicht zuriick.
Als den Byzanzthron Isaakos II Angelos (1185-1195) stieg, machte der ungarische Kônig ein
KompromiJS, das ihm das Recht auf die Asistenz in den Reichesproblemen gab. Er schuf einen neuen
matrimoniellen Verband zwischen zwei Staaten, durch die Ehe seiner zehnjahrigen Tochter Margareta
mit dem dreiJSigjăhrigen Neukaiser. Durch diese Ehe starkten sich die Beziehungen zwischen den
zwei Staaten: Dalmazien und aile Eroberungsgebiete von Bela III sind i m Besitz von Byzanz
wiedergetreten, ein Zusammenschlujivertrag wurde abgeschlossen, i n Hinbliek auf die Wahrung des
Status-quo im Donausûden; wăhrend des Durchgangs der Truppen der dritten Kreuzug durch den
Balkan (1189-1190) engagiertte sich der ungarische Kônig seinem Schwiegersohn vor den Angriffen
von Friedrich I Barbarossa Hilfe zu leisten. In dem Moment, i n dem die Unabhângigkeitsbemûhungen
der Bulgaren und Serben dringlich wurden, sind sie sich mit den Interessen der zwei Mâchte, Byzanz
und Ungam, zusammengestossen. Die zwei Staaten interesierten sich aber verschiedenartig fur
Vemichtung jeder gleichen Handlung in diesem Gebiet. Die Stellung von Bela III, ganz verschieden
von der Byzanzhaltung, ist klar, besonders i m Lebenproblem, heneorgegangen. Die Entscheidung mit
der er behandelte, war der sichtbare Ausdruck der Verfolung des eigenen Intéresses . Als das 25
spannende Moment beschlossen wurde, versicherte sich Isaakos II, auf Grund eines Verstăndnises
1195 beschlossen, der Hilfe seines Schwiegervaters i m Kampf gegen den vlaho-bulgarischen Staat.
Die Entthronung des Isaakos I I (1195), der Tod Belas III (1196) sowie die folgenden
26
Ereignisse , verhinderten die Annàherung zwischen den zwei Staaten. Die politische und
27
okonomische Orientierung Ungams richtete sich auf den Westen, das Kônigstum ist unter dessen
Einflu0 tibergegangen.
Die Herrschaftzeit von Bela III unterschied sich besonders i n Ungams Geschichte des 12.
Jahrhunderts. Als er auf den Landesthron stieg, kam das Volk den jungen Kônig miJStraunisch
entgege, dank seine byzantinischen Erziehung u n d den Beziehungen mit dem Reich. Es bewies aber,
daJ5 er einer der tiichtigen Kônige Ungams war. In alien untemommenen Handlungen folgte Bela III
standig die Erfûllung seines kaiserlichen Traums. Wenn i m politischen Plan dessen Eifullung schwer
war und darum schlug setzte sie die Erwartung eines gunstigen Moment voraus, bewies es, im
ôkonomischen Plan, daJ3 die Integration i n der Reihe der Balkanstaaten, endlich des Reiches, mehr
erfullbar zu sein. Unter dem EinfluJJ der in Konstantinopol gesehenen u n d gelemten Sachen, setzte
der ungarische Kônig eine Reihe von Gesetzten i n Umlauf, und er verwirklichte einige Reforme, die
seinen Zwecken dienten. Er halte ein starker, entwiekelter, praktischer Sinn der Wirkliehkeit, der ihm
half, die Finanzbalanz des Kônigstum zu beleben und seinen Nachfolgem die Schatzkammer voll zu
lassen. In seiner Kronik nennt i h n Simon de Keza als der, "der, der Umsatz des byzantinischen Goldes
in Ungam darf und er setzte den Preis zu 40 ungarischen Denaren fest." Die Urkunden aus dieser Zeit
zeigen, daJ3 die grofSeren Transaktionen i n rohem Silber und "byzantinischen Gold" oder "pensa auri" 28
gerechnet wurden. Die Handelsbeziehungen Ungams (bis zum Ende des 12. Jahrhunderts), wurden
besonders nach Sûden, nach Byzanz orientiert. Die archăologischen u n d Munzentdeckungen zeigen
die Verstarkerung dieser Beziehungen, vor aliem wăhrend der Herrschaft von Manuel I . 29
Die arpadienische Mûnze unterschàtzte sich stark i m 12. Jahrhundert, sowohl des
Wertes, als auch der Groj3e, sie wurde genau so gro^ wie der Obolus. Bela III unterbrach diese
Unterschătzung, er gab gleichzeitig der ungarischen Mûnze eine neue Typologie. Simon de Keza
charakterisiert i h n auch als "der Reformator des Mûnzgesetzsystems". B. Homan meint. dai5 in
der Herrschaftzeit von Bela III 15,2 Millionen Mûnzstûcke aus 3.283 Kg Mûnzsilber gepràgl
wenden . In den 25 Herrschaftsjahren, setzte Bela III 13 Mùnzarten i n Umlauf: 11 Silbermùnzen
30
und zwei Kupfermûnzen, ûber die wir sprechen.
1192-1193 wurde die a s i a t i s c h e n Gebicte ausgerichtet, d a r u m griff Bela III Serblen a n . D u r c h seine Geste trat er in
spanennden B e z i c h u n g e n sowohl mit Isaakos II, als a u c h mit dem Papsttum (Celestin III), d e s s e n Interessen im
betreffenden Moment gegen B y z a n z s i c h neigten. (V. Laurent, op.cit. S. 127).
2 6
Isaakos II Angelos wurde von s e i n e m Bruder, Alexios, bel der Gelegenheit des Feldzugs gegen den S t a a t von Peter und
A s a n erblindet u n d entthront.
27
Auf dem U n g a m s T h r o n kommt der S o h n B e l a s III, E m e r i c k (1196-1204), der Serben erobert u n d n e n n t s i c h dessen
Kônig. 1197 u n t e m a h m Ionltza Kalojan die Herrschaft des vlaho-bulgarischen S t a a t s , durchsetzend dem B y z a n z im
J a h r e 1201 d e s s e n A n e r k e n n u n g ; 1204 wird Konstantinopol von den Kreuzfahrern erobert.
2 8
40 ungarische Denarl=l byzantinisch.es Gold=l "pensa auri": 120 Brakteate=l b y z a n t i n i s c h e s Gold (gemâj3 den
Ăquivalenzen im J a h r e 1189 In den Handschrlften i n Graz, L. Huszâr, NK. 7 0 - 7 1 , 1971-1972, S . 4 1 . die Bemerkung 13).
2 9
Siehe in diesem S i n n A n a - M a r i a Velter. SCIVA. 3, 1988, 39, S. 2 6 3 - 2 6 9 u n d die Bibliographie.
3 0
B. Homân, NK, 17, 1918, S . 20.
133
www.mnir.ro
Die Pragung der Kupfemominalen war nicht zufâllig oder n u r eine Laune einiger
Munzprager. Sie zeigt, wie tief die Kônigsreform war, wie grofSe Aulmerksamkeit i h r Bela schenkte.
Leider kennen wir das Moment der Prâgung dieser Mûnzen nicht, die Stûcke, m i t denen sie in
Entdeckungen verbunden wurden, sind nicht aufgeschrieben. Wir kônnen n u r dieses Moment
annehmen. Weil es u m eine Kupferprăgung handelt, konnten die genannten Stûcke n u r Tur die
rOeinhandel, fur taglichen Gebrauch gepràgt werden. Sie wurden von einer an das byzantinische
Kupferstûck gewôhnten Bewôlkerung gut empfangen, besonders in den Ungams Gebieten, i n Banat
und Siebenbûrgen, Zonen, wo, ubrigens bemerkt man die groJJte Zahl der Entdeckungen. Man stellt
die Frage: warum diese unerwartete Kupferprăgung dort, wo fast von zwei Jahrhunderten, nur
Silberstûcke gepràgt wurden? In jenen Geschichtsbedingungen bedeutet es, dajî die Pragung i n einer
Kriegssituation gemacht wurde - das Stûck sei vor aliem ein Bedûrfnisstûck t u r den
Bevôlkerungsgebrauch als fur die Militărbezahlung oder fûr den Integrationsversuch des
Innenmûnzumlauf in einen weiterem System, in dessen Kreis die ganze Landespolitik sich bewegte.
Als Bedûrfnisstùck konnte es n u r i n zwei Momenten, nach dem Tod Manuels I , gepràgt:
in der Période 1181-1185 oder zwischen 1192-1195. In erster Période untemahm Ungam rruUtârische
Handlungen: 1181 eroberte es Dalmazien, ein Teii Kroazien und Sirmium; 1183 angreifend in Alianz
mit der Ser en, Branitschevo, Belgrad, Nisch und Sofja; 1185 das Burg Zara. In der zweiten Période griff
Ungam Serbien an, 1192/1193, u n d es nahm an dem Feldzug gegen Peter u n d Asan, 1195, an. Die
grqfSte Militârbewuhung machte es in dem Feldzug gegen Andronikos, 1183. Dânn wăre ein virtuelles
Moment fûr die Prăgung einer Bedûrfnismûnze. Aber die grojSe Zahl von solchen Pragungen in
Betracht ziehend, sowie die Tatsache, daJ3 sie viei Zeit i n Umlauf setzten, bis zum Tod von Bela III,
glauben wir nicht, da/3 es u m eine Kriegsemission handelt. Andereseits ist auch das Metall, aus dem
das Stuck gepràgt ist, zeigt daJ5 sie eine Mûnze vom taglichen Umlauf wăre.
Die gebrauchte Ikonographie ist fur eine einfache Bedurfnisprâgung nicht gegrundet. Die
Symbolistik, an die sich mit einer Bitte wendete, zeigt klar das Bezwecken einer genauen Idee von
Mûnzherr. Die Tatsache selbst, daj3 sie in der Epoche geialscht wurden, sogar versilbert und
vergoldet, berechtigen uns zu glauben, daj3 sie anderem Zweck gepragt wurden. In diesen
Bedingungen glauben wir, daJ5 wir uns nicht irren, wen wir das Zweck der Munzpragung CNH-
98/100 als eine Ausrichtungsabsicht zum byzantinischen Mûnzsystem, von der ôkonomischen
Integration des ungarischen Kônigstum i m Reicheskreis betrachten. Aus diesem Standpunkt konnte
die Mûnze in einer der zweiten fûr das ungarische Kônigstum Hauptmomenten gepràgt, nach dem
Tod des Kaisers Manuels I. Das erste - im Jahre 1183, als Bela III der Kampfrichter eines groJSen Teils
des byzantinischen Gebietes i n der Balkanhalbinsel wurde; das zwei te - im Jahre 1185, als er der
Schwiegervater von Isaakos II Angelos wurde, bekam der ungarische Kônig das Assistenzrecht ûber
die verschiedenen Probleme, m i t denen das Reich konfrontierte. Das zweideutige Ende der
Handlungen i m Jahre 1183 i n Betracht ziehend, glauben wir, daf3 wir wagen nicht, wenn war meinen,
daJ3 das Moment der Mùnzprâgung CNH-98/100 ungetahr zum Ende des Jahres 1183 u n d 1186
ware. Wir betrachten dass diese Période die erfolgsreichste Période der kaiserlichen Politik von Bela III
war. Die Emfùhrung, nun, einer ôkonomischen Integration i m Reicheskreis, konnte, i n der nâchsten
Zukunft, auch eine politische Verbindung zwischen den zwei Staaten bringen.
MONEDA DE BRONZ A LUI BELA AL ΙΠ-LEA - EMISIUNE DE RĂZBOI SAU

ÎNCERCARE DE ALINIERE LA SISTEMUL MONETAR BIZANTIN?
în n u m i s m a t i c a maghiară medievală există o apariţie c u totul neobişnuită pentru emisiunile monetare

central şi vest-europene - monedele din bronz din a d o u a Jumătate a secolului a l X l l - l e a . E s t e vorba de două tipuri
1
monetare care se deosebesc net de moneda tradiţională arpadlană şt care a u apărut, aproape în exclusivitate, în
2
descoperiri d i n b a z i n u l intracarpatic. U n u l d i n aceste Upurii, C N H - 1 0 1 / 1 0 3 , seamănă c u monedele m u s u l m a n e , c u legende

arabe, având pe ambele feţe o "scriere pseudo-arabă", ale cărei "litere" seamănă m u l t c u siglele de pe monedele maghiare
din epocă . Al doilea tip de monede de bronz - C N H - 9 8 / 1 0 0 - se apropie foarte mult, c a formă şi aspect de moneda
3
bizantină, înrâurirea acesteia fiind evidentă. Nu n u m a i aspectul el o certifică, dar şi imaginea de pe monedă. Subiectul
discuţiei noastre îl reprezintă tocmai acestă a doua emisiune din bronz.
Moneda CNH-98/100 are reprezentate pe avers două siluete de suverani şezând pe tron. D i n dreptul capului
personajului din stânga porneşte legenda " R E X B E L A " , scrisă c u literele în afară, de s u s în Jos. în dreptul personajului din dreapta,
tot de s u s în jos dar scris normal, apare legenda " R E X S T S " . Totul este înconjurat de u n cerc perlat, executat chiar pe marginea
flanuluil monetar. Pe reversul monedei amprenta stanţei este mal mică decât pe avers, între cercul perlat şl marginea monedei fiind
o porţiune lisă. Acest gen de ştanţare a monedelor era obişnuit pentru monedele maghiare din epocă. în câmpul reversului apare
imaginea Fecioarei Maria, şezând pe tron, în mâna dreaptă ţinând u n sceptru iar stânga fiind strânsă la piept . Legenda "SANCTA4
MARIA" începe din stânga capului spre dreapta. Totul este înconjurat de u n cerc perlat. Pe avers toate exemplarele poartă diferite
semne, sigle. A u fost revelate 60 de sigle care apar în 349 de variante. Majoritatea lor se întâlnesc şi pe alte emisiuni monetare
arpadiene .5
134
www.mnir.ro
Reprezentarea iconografică este c u totul nouă în numismatica maghiară. în interpretarea imaginii de pe avers
cercetătorii a u căzut de acord că persortajul din stânga, " R E X BELA", îl reprezintă pe regele Bela Π1, emitentul acestor monede. în
6
schimb, identificarea personajului din dreapta, " R E X S T S " , a generat mai multe controverse. Astfel, L. Réthy considera că avem de
a face c u reprezentarea Iul Ştefan IV , G. Jeszenszky vede în el pe regele Ştefan Uf, iar A Pohl pe Sf. Ştefan, primul Sfânt patron al
7 9
Ungariei , plasat pe monede după modelul monedelor bizantine". în ceea ce priveşte Imaginea Fecioarei Maria de pe revere, şi
10
această reprezentare este de influenţă bizantină , dar atitudinea de pe monedele bizantine diferă de aceea de pe emisiunile
12
maghiare. în Bizanţ, imaginea Fecioarei Maria "Orans" a fost introdusă în timpul Iul Leon VI (886-912), mal târziu s - a introdus şi
reprezentarea Fecioarei "Nlkopoia" , ţinând l a piept u n medalion c u portretul lui Ilsus prunc.
13
Tehnica execuţiei imaginilor de pe avers şi revers este diferită. în timp ce pe avers chiar şi liniile lungi sunt executate
punctat, pe revers întregul desen este gravat c u linii drepte. în cadrul materialului numismatic descoperit se disting exemplare
frumoase, (CNH-98), executate c u acurateţe şi tăiate îngrijit în j u r u l cercului perlat de pe avers: exemplare neglijente, (CNI I-99),
grosiere, c u literele din legendă amestecate: exemplare "tunse", (CNH-100). De asemenea, a u fost revelate numeroase falsuri de
epocă, din metal gălbui s a u albicios, precum şl efectuate din argint inferior există şl exemplare aurite , gălbul-albicioase s a u
14
roşiaUce. O bună parte din aceste monede s u n t concav/convexe. Numeroase exemplare s u n t tocite, fapt care, alături de numărul
mare de ştanţe folosite, de schimbările dese de sigle şi de cantitatea mare de monede descoperită izolat , ne îndeamnă să apreciem
15
că acestea a u fost emise şi a u circulat o perioadă îndelungată.

C a locuri de descoperire remarcăm centrul şi s u d u l Ungariei, m a l ales Câmpia de s u d - e s t a Tisei; B a n a t u l şi
Transilvania, în România. U n număr m i c de astfel de exemplare a fost găsit şi în s u d u l - v e s t u l Slovaciei precum şi în nordul
Serbiei. E m i s i u n i l e de bronz ale l u B e l a III reprezintă monedele arpadiene cele m a i frecvent întâlnite în descoperiri.
Pentru a vedea c u m a fost posibilă această apariţie singulară în rândul emisiunilor monetare maghiare, vom
trece în revistă relaţiile dintre regatul Ungariei şl Imperiul bizantin l a acea epocă, analizând pe s c u r t condiţiile care a u
favorizat emiterea acestor monede. S o s i r e a şl aşezarea maghiarilor în P a n n o n i a şi, m a i ales, organizarea lor, la începutul
secolului X I , într-un stat centralizat, a u răsturnat echilibrul de forţe existent în E u r o p a sud-estlcă. Bizanţul a fost obligat,
o perioadă îndelungată de timp - secolele Χ-ΧΙΙ - să depună eforturi permanente în vederea restabilirii acestui echilibru la
graniţa s a de nord, pentru extinderea preponderenţei politice, pentru lărgirea zonelor sale de influenţă. Noul stat fiind
punctul de convergenţă a l intereselor celor două Imperil - R o m a n o - G e r m a n şi bizantin - baslleli a u intervenit în
permanenţă în problemele politice şl, m a l ales, dinastice ale Ungariei. însăşi regalitatea arpadiană a oscilat timp de două
secole în alegerea Integrării sale intre statele B a l c a n u l u i grecq-blzantln, s a u ale Occidentului l a t i n . L a jumătatea secolului
16
XII s - a produs o renaştere a Bizanţului, săvârşită pe multiple planuri. Totodată, prin i n a u g u r a r e a unei politici active l a
frontiera nordică, a avut loc şi o s c h i m b a r e în raportul de forţe de l a Dunăre. Imperiul s - a instalat d i n n o u în acest spaţiu",
trecând c h i a r dincolo de fluviu: o bună parte a B a n a t u l u i românesc s - a aflat l a vremea respectivă s u b control direct
b i z a n t i n " . D i n perioada domniei împăraţilor C o m n e n l legăturile politice şi economice bizantlno-maghiare s - a u amplificat,
devenind m a i pregnante în epoca l u i Manuel I (1143-1180) . Dorinţa beslleului de a reface măreţia imperiului său viza
19
direct Ungaria: doar prin teritoriul ei Bizanţul putea să ajungă în vecinătatea Imperiului R o m a n o - G e r m a n şi să-şi extindă
influenţa şi în acestă parte a E u r o p e i . Apogeul acestor legături datează din perioada domniei regelui B e l a III (1172-1196),
20
când relaţiile, dar m a i ales interesele politice şi economice ale celor două state a u înregistrat o Unie convergentă.
în 1164, prin pacea încheiată c u Ungaria, Manuel I a stabilit u n sistem de interdependenţă între cele două state.
Această ordonare, i n care Bizanţul apărea în chip de suzeran , îl prevenea pe basileu de posibilitatea unor viitoare atacuri s a u
21
extinderi din partea partenerului maghiar. în schimbul păcii şi al ajutorului. Manuel I a oferit mâna fiicei sale, Maria, fratelui mai
mic al regelui Ştefan IU, ducele Bela. Acesta trebuia să aducă Imperiului, c a dotă, provinciile Dalmaţia şi Sirmium. Prin această
alianţă matrimonială Manuel I nutrea speranţa unei uniuni a Impari ui ui Bizantin c u regatul maghiar, evident în folosul său
personal. Ajuns la Constantinopol la vârsta de 16 ani. Bela a fost educat şl pregătit pentru a deveni moştenitorul tronului imperial,
în răstimpul de 10 ani cât a stat la curtea basileului, a făcut cunoştinţă c u modul de viaţă bizantin, c u instituţiile, legislaţia, c u
politica financiară şi monetară a Imperiului. Dar naşterea. în 1167. a unui urmaş masculin şi. ruperea Imediată a augustei logodne,
i-au barat brusc accesul la tronul baslleilor. De aceea, când în 1172, nobilimea maghiară 1-a chemat pe locul defunctului Ştefan III,
Bela s - a grăbit să-1 ocupe, primind întregul sprijin al lui Manuel I.
După u r c a r e a pe tron, B e l a III a menţinut apropierea de Bizanţ deşi, înşelat în aşteptările sale, ar fi putut
trece în tabăra adversă, a lui Frederic B a r b a r o s s a . Această atitudine a fost dictată de două raţiuni: u n a diplomatică,
cealaltă de interes politic personal. Prima condiţie a fost impusă de Manuel I: p r i n t r - u n tratat bilateral acesta 1-a
determinat pe Bela să renunţe l a provincUle dalmaţia şi S i r m i u m în favoarea Imperiului, pretinzându-i totodată să jure
solemn "să n u poarte v r e u n prejudiciu drepturilor romanUor şl să n u piardă niciodată din vedere interesele lor" . Actul 22
jurământului, u n a din numeroasele obligaţii feudale, a j u c a t u n foarte mare rol în viaţa publică bizantină. Pc baza ideii de
"ierarhie a statelor", de formare a unei aşa-zlse "familii a regUor", Bizanţul a creat u n sofisticat s i s t e m de dependenţă intre
el şi statele c u care întreţinea diverse legături. Suveranii acestor state erau fui, s a u fraţii basileului care. în calitate de
suzeran, avea o ascendenţă a s u p r a lor c a v a s a U . în acest s e n s a depus şi Bela IU jurământul de fidelitate. Prin el Manuel I
23
ii neutraliza orice idee de uzurpare directă s a u de ajutor dat unei alte puteri agresive.
Al doilea factor care şi-a lăsat amprenta a s u p r a acţiunilor lui B e l a III a fost interesul său personal. Deşi
îndepărtat de la tronul basilellor. visele sale Imperiale n u se schimbaseră. D i n întreaga s a activitate reiese clar faptul că
regele nutrea în continuare speranţa domniei peste c e a m a i întinsă monarhie. în alianţă c u Imperiul, Bela III şi-a urmărit
scopul propriu, sperând să dispună, l a m o m e n t u l potrivit, de roadele politicii sale.
Atâta timp cât a trăit Manuel I, înţelegerea dintre basileu şi fostul său preferat a rămas completă: pe de o
parte Bela n u a făcut nici o tentativă de a recupera Dalmaţia şi S i r m i u m , Iar pe de altă poarte, a acordat ajutor militar
Bizanţului în luptele d i n A s i a Mică. U n corp de armată maghiar, comandat de O m b u d i n u s şi de voievodul L e u s t a c h i u s , a 24
participat, în 1176, l a bătălia de l a Myriokephalon, împotriva s u l t a n u l u i Kilidj A r s l a n II.

Moartea lui Manuel I, survenită în 1180, a provocat o serie de tulburări în viaţa Impertlui, dând brusc
consistenţă veleităţilor de mare dominaţie nutrite timp îndelungat de B e l a III. Pe plan extern s - a produs o nouă schimbare
de forţe, Bizanţul începând treptat să piardă arealul Dunării. în 1181 Bela III s - a grăbit să recupereze, c a pe u n b u n
"personal", provincia dalmato-croată. împreună c u Ştefan Nemanija, marele j u p a n a l Serbiei care se declarase independent,
Bela a atacat Imperiul. în 1183, prădând oraşele Branlcevo, Belgrad, NiS şi Sofia. L a acea dată regatul maghiar, unit c u
Serbia, devenise o putere agresivă l a Dunărea Mijlocie.
Pe p l a n I n t e m , moartea basileului a produs o situaţie tensionată l a Constantinopol: I n 1182 capitala s - a
răsculat împotriva împărătesei regente şl a favoritului ei. protosebastul Alexios C o m n e n u l ; Andronic Comnenul, vărul
defunctului împărat, profită şi se proclamă împărat, îndepărtându-i. pe rând, pe regentă şl pe moştenitor, Alexios II
135
www.mnir.ro
C o m n e n u l . C r i z a dinastică i-a dat lui B e l a III posibilitatea de a Interveni, la rândul său, I n treburile Imperiului. E l a păstrat
neutralitatea doi a n i de zile, asistând, de la distanţă, la revolta de palat. însă, în momentul în care urmaşul de drept al lui
Manuel I a fost a s a s i n a t . B e l a III a întreprins o campanie împotriva uzurpatorului, motivată de apărarea legitimităţii. Dar,
aşa c u m a m arătat, în mod surprinzător, intervenţia, a fost stopată l a Sofia.
în acel moment Bela exercita u n control absolut asupra unei bune părţi a teritoriului bizantin din peninsula
Balcanică. Atunci când uzurpatorul Andronlc a fost masacrat la Constantinopol, (1185), regele maghiar ar fi putut să-şi valorifice
superioritatea militară şi să-şi realizeze dorinţele pe calea armelor. Şi-a schimbat însă brusc hotărârea, alegând mijloacele
diplomatice. Pentru a-şi crea u n drept mal puternic la coroana baslleilor, Bela III s - a gândit să dea o bază dinastică pretenţiilor sale.
în acest sens a solicitat Insistent mâna sorei lui Manuel I, călugăriţa Theodora. Presiunile sale a u continuat până la refuzul
categoric al Sinodului. Regele maghiar s - a supus hotărârii acestuia şi n u a mal insistat, dar n u s - a retras. Pe tronul Bizanţului
urcăndu-se Isaac II Angelos (1185-1195), regele maghiar a recurs la u n compromis, care i-a dat posibilitatea continuării
amestecului în treburile interne ale Imperiului. A creat o nouă uniune matrimonială între cele două state, prin căsătoria fiicei sale
Margareta, de 10 ani, c u proaspătul basileu, în vârstă de 30 de ani. Prin această căsătorie legăturile dintre cele două state a u fost
consolidate: Dalmaţia şi toate cuceririle Iul Bela III a u reintrat în posesia Bizanţului; a fost încheiat u n tratat de asociere , în
vederea păstrării status-quo-ului la s u d de Dunăre; în timpul trecerii cruciadei a ΠΙ-a prin Balcani, (1189/1190), regele maghiar s-a
angajat să acorde sprijin ginerelui său în faţa atacurilor lui Frederic I Barbarossa. în momentul i n care eforturile de independenţă
ale bulgarilor şl sârbilor a u devenit presante, ele s - a u ciocnit de interesele celor două puteri, Bizanţul şi Ungaria. Cele două state
erau însă interesate în mod diferit în anihilarea oricăror acţiuni de acest gen în zonă. Poziţia lui Bela III, c u totul opusă celei
bizantine, a reieşit clar mai ales în problema sârbă. Hotărârea c u care a acţionat a fost expresia evidentă a urmăririi stricte a
propriului uteres . Momentul tensionat fiind însă depăşit, Isaac Π s - a asigurat, pe baza unei înţelegeri Încheiate în 1195, de
25
sprijinul sociiilui său împotriva statului vlaho-bulgar.

Detronarea lui I s a a c I I - 1195 - moartea lui B e l a III, (1196). precum şi evenimentele ulterioare , a u pus
26 27
capăt apropierii dintre cele două state. Orientarea politică şl economică a Ungariei s - a îndreptat în direcţia Occidentului,
regatul intrând c u totul în sfera de Influenţă a acestuia.
Perioada domniei Iul B e l a III a făcut o notă c u totul aparte în Istoria Ungariei secolului a l X l l - l e a . L a suirea
pe tronul ţării, populaţia 1-a întâmpinat c u neîncredere pe tânărul rege, datorită educaţiei sale bizantine şl a legăturilor c u
Imperiul. S - a dovedit însă a fi u n u l d i n cel m a l destoinici regi a l Ungariei. în toate acţiunile întreprinse B e l a III a urmărit
c o n t i n u u înfăptuirea v i s u l u i său Imperial. Dacă pe plan politic materializarea a c e s t u i a era dificilă şi p r e s u p u n e a aşteptarea
u n u i moment favorabil. Pe p l a n economic integrarea în sfera statelor balcanice, a Imperiului în ultimă instanţă, s - a dovedit
a fi mult m a l realizabilă. S u b influenţa celor văzute şi învăţate l a Constantinopol, regele maghiar a dat o serie de legi şi a
înfăptuit unele reforme ce v e n e a u în întâmpinarea scopurilor sale. A avut u n puternic şi dezvoltat simţ practic a l lucrurilor,
care 1-a ajutat să însănătoşască balanţa financiară a regatului său şl să lase urmaşilor vlsteria plină. în c r o n i c a s a S i m o n
de K e z a îl numeşte pe B e l a "cel care a îngăduit circulaţia a u r u l u i bizantin în Ungaria şl i - a stabilit c u r s u l l a 4 0 de dinari
maghiari". Documentele d i n această perioadă arată că tranzacţiile mari erau calculate în argint brut s a u în " a u r bizantin" şi
"pensa a u r i " . Relaţiile comerciale ale Ungariei, (până l a sfârşitul secolului XII), a u fost orientate c u precădere spre sud,
28
spre Bizanţ. Descoperirile arheologice şi monetare atestă intensificarea acestor relaţii, m a i ales în timpul lui Manuel I . 29
Moneda arpadiană a suferit în secolul X I I o puternică depreciere, atât din p u n c t de vedere al valorii cât şi al
taliei, devenind de mărimea obolului. B e l a III a p u s capăt acestei devalorizări, conferind totodată şi o nouă tipologie
monedei maghiare. T o t S i m o n de K e z a îl caracterizează drept "reformatorul legislaţiei monetare". B. Homân consideră că în
timpul domniei Iul B e l a III a u fost bătute 15,2 milioane de bucăţi de monede d i n 3 2 8 3 kg. argint monetar . în cei 2 5 de ani
30
de domnie Bela III a emis 13 tipuri monetare: 11 din argint şl două. dintre care u n u l aflat în discuţie, d i n bronz.
E m i t e r e a nominalurilor d i n bronz n u a fost întâmplătoare, s a u doar u n capriciu a l unor monetari. E a
demonstrează cât de profundă a fost reforma regelui, cât de multă atenţie a acordat B e l a acesteia. D i n păcate n u
cunoaştem m o m e n t u l emiterii acestor monede, piesele c u care erau ele asociate în descoperiri ori neflind consemnate, ori
piesele de bronz neflind însoţite i n descoperiri de alte tipuri monetare. Putem doar presupune m o m e n t u l emiterii acestor
piese. Fiind vorba de o emisiune d i n bronz, monedele i n cauză puteau fl bătute doar pentru comerţul mărunt, pentru uzul
zilnic. E l e a u fost bine primite de o populaţie obişnuită deja c u moneda bizantină d i n bronz, m a i ales în teritoriile din s u d -
estul Ungariei, din B a n a t şi T r a n s i l v a n i a , zone unde, de altfel, se şi concentrează m a s a descoperirilor. D a r de ce această
apariţie bruscă a u n e i e m i s i u n i d i n bronz acolo unde. aproape de două secole, a u fost emise doar monede d i n argint? în
condiţiile istorice date, înseamnă că e m i s i u n e a a fost efectuată ori într-o situaţie de război - piesa apărând c a o monedă de
necesitate m a i de grabă pentru u z u l populaţiei decât pentru plata armatei - ort c a o încercare de integrare a circulaţiei
monetare interne într-un s i s t e m m a l larg, în sfera căruia gravita întreaga politică a ţării.
C a monedă de necesitate putea fi emisă doar în două momente, după moartea lui Manuel I: în perioada
1181-1185 s a u în răstimpul dintre 1192-1195. în primul interval de timp Ungaria a întreprins acţiuni militare: în 1183,
atacând, i n alianţă c u Serbia, Braniœvo, Belgrad, NtS şi Sofia; în 1185, cucerind cetatea Zara. în cel de al doilea interval
Ungaria a atacat Serbia, în 1 1 9 2 / 1 1 9 3 şl, a participat l a c a m p a n i a împotriva Iul Petru şi A s a n , în 1195. C e l m a i serios efort
militar 1-a depus în c a m p a n i a pornită împotriva I u l Andronlc, i n 1183. A t u n c i a r fi fost u n moment virtual pentru emiterea
unei monede de necesitate. Având în vedere însă numărul foarte mare de astfel de emisiuni, precum şi faptul că a u
persistat în circulaţie o îndelungată perioadă de timp, până l a moartea lui B e l a III cel puţin, n u credem că ar putea fi vorba
despre o emisiune de război, altfel şi metalul d i n care este confecţionată pledează pentru o monedă de circulaţie curentă.
Iconografia întrebuinţată n u este c e a obişnuită pentru o simplă emisiune de necesitate. Simbolistica la care
s - a făcut apel arată în mod c l a r urmărirea unei idei precise de către emitent. însuşi faptul că a u fost falsificate I n epocă, b a
chiar argintate şi aurite, ne îndreptăţeşte să credem că a u fost bătute c u alt scop. în aceste condiţii credem că n u greşim
apreciind scopul emiterii monedei C N H - 9 8 / 1 0 0 c a fiind o intenţie de aliniere l a s i s t e m u l monetar bizantin, de integrare
economică a regatului maghiar în sfera Imperiului. S u b acest aspect moneda a r fl putut emisă, apreciem noi, în u n u l din
cele două momente cheie pentru regatul maghiar, survenite după moartea basileului Manuel I. P r i m u l - în 1183, când Bela
III devenise stăpânul unei b u n e părţi a teritoriului bizantin d i n P e n i n s u l a Balcanică; a l doilea - în 1185, când, devenind
socrul basileului I s a a c II Angelos, regele maghiar a căpătat dreptul de asistenţă a s u p r a diverselor probleme c u care se
confrunta Imperiul. Având în vedere finalul ambiguu a l acţiunilor d i n 1183, credem că n u ne hazardăm considerând
momentul emiterii monedei C N H - 9 8 / 1 0 0 situîndu-se undeva între sfârşitul a n u l u i 1185 şi cel a l a n u l u i 1186. Apreciem că
aceasta a fost perioada de maximă reuşită a politicii Imperiale a Iul B e l a III. Iniţierea, a c u m , a unei integrări economice în
sfera Imperiului, a r fi putut aduce, într-un viitor apropiat norocos, şl o u n i u n e politică între cele două state.
136
www.mnir.ro
CONSIDERAŢII D E ORDIN E C O N O M I C ŞI POLITIC PRIVIND ÎNCEPUTUL
P Ă T R U N D E R I I M O N E D E L O R V E S T - E U R O P E N E ÎN T R A N S I L V A N I A
de Ana-Maria Velter
Monedele vest-europene îşi fac apariţia pe teritoriul Crişanei, Banatului şi

Transilvaniei' în cursul secolului al XI-lea. Analiza prezenţei lor în spaţiul dat necesită însă o
privire de ansamblu asupra întregului bazin carpatic. Penetraţia lor aici a avut loc în trei
momente distincte.
într-o primă etapă, monedele Europei occidentale, respectiv emisiunile carolingiene,
şi-au făcut apariţia în această regiune în cursul secolului al IX-lea. Prezenţa lor aici este direct
legată de întinderea hotarelor răsăritene ale regatului franc până pe valea inferioară a Tisei. Este
cazul monedelor carolingiene, neperforate, descoperite fortuit în Cehia, Slovacia şi Pannonia . în 2
Transilvania emisiunile vest-europene d i n secolul al IX-lea, dacă într-adevăr a u fost descoperite

aici , sunt firave şi pot fi puse în legătură cu evenimentele militare generate de prezenţa în zonă a
3
francilor. Astfel, ca provenind d i n acest din urmă teritoriu, cunoaştem doar două astfel de piese, 4
neperforate: u n dinar german emis de Berthold, conte de Bayern, (938-947) , provenind dintr-o 5
colecţie particulară de la Turda şi, u n dinar milanez emis de Ludovic II (855-875) ca împărat al
Imperiului Romano-German, provenit dintr-o colecţie particulară de la Orşova . 6
Un al doilea moment al pătrunderii monedelor vest-europene în bazinul carpatic s-a

consumat în prima jumătate a secolului al X-lea. Este vorba de dinarii germani, francezi, italieni , 7
din secolele IX-X, care apar, exclusiv, în morminte maghiare din prima jumătate a secolului al X-
lea, de tip epoca descălecatului (honfoglalas, landnahrnezeit), în majoritatea lor morminte de
călăreţi-războinici . Astfel de morminte, în mare parte componente ale unor necropole de
8
întindere mai mare sau mai mică, a u fost dezvelite numai în partea sudică a Cehiei, în sud-vestul
Slovaciei şi în regiunea centrală a Ungariei, în interfluviul dintre Dunăre şi Tisa, coborând de la
nord spre sud şi oprindu-se în zona confluenţei Mureşului cu Tisa . Aceste monede vest- 9
europene provin din jafurile războinicilor maghiari, efectuate în t i m p u l raidurilor în Italia,
1
Pentru simplificare, i n continuare vom folosi pentru spaţiul geografic în discuţie numele generic de T r a n s i l v a n i a .
1
in a doua jumătate a secolului a l I X - l e a Influenţele france din bazinul mijlociu a l Dunării ajung până în C e h i a , venind din
sud-est şi traversând Moravia Mare. E l e se pot documenta, printre altele, şi c u descoperirile de monede carolingiene,
emisiuni ale lui Carol cel Pleşuv (843-877), efectuate l a K a m l e n Pomorski, s a u lângă fortificaţia de la S a r k a , i n apropiere
de Praga, vezi J a r m i l a Hâskovâ, în NumSbor. 9, 1965-1966, p. 5, 8) De asemenea, este menţionată o monedă provenită de
la biserica Sf. Martin din Nltra, Slovacia: u n obol carolinglan secolul IX, neperforat, emis de u n u l dintre regii francezi:
Carol cel Pleşuv (840-877), Carol cel Gros (884-888), s a u C a r o l cel S i m p l u (893-923), folosit c a obol a l lui C h a r o n , cf. E v a
Kolnlkova, în SlovArch, 15, 1967, p. 2 1 4 ; idem, în NumListy, 2 3 , 1968, p. 12-21; L. Kovăcs. Mûnzen aus der ungarischen
Landnahrnezeit, Budapest, 1989.p. 49/251).
3
Datorită faptului că respectivele monede făcând parte d i n colecţii particulare, ne prezervăm dreptul să avem unele dubli în
ceea ce priveşte certitudinea descoperirii lor pe teritoriul ţării noastre.
4
In literatura de specialitate este menţionată o descoperire din 1859, c a provenind de pe malul u n u i pârâu, constând din
două monede vest-europene, respectiv carolingiene: u n dinar Ludovic III (879-882) şi u n dinar C o l o m a n (879-884). (I.
Berkeszi, in Delmagyarorszag rëgëszetei, 1907, p. 2 4 ; I. Sabău, în SCN, 2, 1958, p. 2 7 2 , notele 2 şi 4; C . Feneşan, i n
Crisia, 4, 1974, p. 108). De fapt, n u avem de a face c u o descoperire monetară reală. în realitate este vorba de o confuzie
datorată lui I. Berkeszi şi perpetuată de m a i multe generaţii în literatura de specialitate. Cercetând registrele de inventar
ale Muzeului Banatului din Timişoara a m constatat că este vorba de u n jeton francez de bronz, emis în secolul al XTX-lea,
având ca prototip u n dinar carolinglan de secol IX. (registrul vechi de inventar al Muzeului B a n a t u l u i , Timişoara,
menţionează primirea i n a n u l 1859 a u n u i jeton după o monedă franceză) L. Kovâcs, op.ciL, p. 47. nota 238,
menţlonează.că este vorba de o "copie" după o monedă franceză
5
Dinar tip DBG, nr. 1700; colecţia J . Kemény. J u d l t a Winkler, A n a Hopârtean, Moneda antică la Potaissa, Cluj, 1973.p.
37/142; L. Kovâcs, op. cit. p. 176/1124.
6
L. Huszâr, in ActaArchHung. 5, 1955, p.91; L. Kovâcs, op. ciL, p. 5 1 / 2 5 9 . Respectivul tip de d i n a r n u figurează în CNI
' Emisiuni de Koln, Dijon, Châlon, Orleans, Toulouse, Brionde, Blois, Arles, Limoges, Bourges, Milano, Pavia, Verona şi
Rnma. L. Kovâcs, în MittArchlnsl 14, 1985, p. 177-194, idem, în ArchÉrt, 112, 1985, p.36-50. Idem, Mûnzen aus..., p. 16¬
176. repertoriul.
8
L. Révesz, în ActaArchHung, 44, 1992, p. 345-350; idem, în MisfcoIciMuzÉuic, 3 0 - 3 1 / 1 , 1993, p. 105-120; idem, în
MiskokiMuzÉvk, 30-31/2, 1993, p. 3 5 1 - 3 7 3 .
9
L. Kovâcs, ArchÉrt, op. cit.. p. 50; Révesz, MiskolcMuzÈvk., 3 0 - 3 1 / 2 , op. cit., p. 361).
137
www.mnir.ro
Bavaria, Burgundia, Thuringia, Franţa şi Italia . Ele apar perforate şi mai multe într-un singur
10
mormânt, (pana la 28 de bucăţi). Monedele în cauză erau întrebuinţate de către maghiarii nou
veniţi în Pannonia drept ornamente de vestimentaţie şi de harnaşament, pierzându-şi, deci,
valoarea economică, de monedă. Ele erau cusute pe centură, pe mijlocul hainei, pe piept, în j u r u l
gâtului, pe h a m u r i şi şei, sau erau înşirate în şiraguri, fiind purtate drept coliere". De aici şi
perforaţiile prezente. Uneori aceste emisiuni apar în mormânt alături de dirhemi arabi din secolul
al X-lea , utilizaţi în aceleaşi scopuri. Aşadar, monedele vest-europene prezente în mormintele
12
arpadiene de secol X, a u pătruns în bazinul carpatic în urma jafurilor, neavând nici o tangenţă
cu relaţiile economice şi neintrând în circulaţia monetară.
A treia perioadă de pătrundere a monedelor Europei occidentale în bazinul carpatic s¬
a derulat de la sfârşitul secolului al Xl-lea până în a doua jumătate a secolului al XlII-lea. Este
vorba de emisiunile de argint ale episcopatelor şi ducatelor austriece şi germane, mai puţin ale
regilor Angliei - de aşa-numiţii dinari de tip Friesach. Pe teritoriul intracarpatic românesc
descoperirile izolate, cu atât mai m u l t tezaurele, de acest gen, databile în secolele Xl-XII, sunt
sporadice . De regulă, piesele d i n aceste două secole sunt parte componentă a unor mari
13
depozite din secolul al XlII-lea. D i n veacul anterior, al Xll-lea, n u cunoaştem decât u n singur
tezaur, ş şi acela de la sfârşitul secolului, descoperit la Jimbolia, judeţul Timiş, compus din
11+x dinari de Friesach . Cele mai timpurii emisiuni occidentale de pe teritoriul Transilvaniei,
14
din această a treia etapă, sunt reprezentate de monedele episcopului de Kôln, Hitolf (1076-1079)
şi ale regelui Angliei, William II (1087-1100). monede ce fac parte din tezaurele de la Deta şi,
respectiv, de la Gaiu Mic, judeţul Timiş , depozite care se încheie în prima jumătate a secolului
15
al XlII-lea. Raritatea acestor monede, alături de contextul în care au fost descoperite, exclud
integrarea lor în circulaţia monetară a Transilvaniei în secolele XI-XII, ca şi sosirea lor în baza
unor relaţii economice organizate. Pătrunderea lor, în această perioadă, o punem pe seama
cruciaţilor, sau a unor negustori veniţi în trena acestora. în d r u m u l lor spre Ţara Sfântă cruciaţii
au trecut în două rânduri prin teritoriul regatului maghiar: în timpul primei cruciade, (1096¬
1099), având ciocniri c u armatele bizantine în apropierea Banatului, la Belgrad şi, în perioada 16
cruciadei a treia, (1187-1192), a l u i Frederic I Barbarossa. Dacă socotim drept descoperiri de sine
stătătoare cele două monede d i n secolul al Xl-lea precum şi cele 11+x piese d i n tezaurul de la
Jimbolia, din secolul al Xll-lea, atunci monedele vest-europene deţin o pondere de 1,75% în
secolul al Xl-lea, respectiv de 4,62% în secolul al Xll-lea d i n totalul monedelor d i n perioada
respectivă descoperite izolat pe teritoriul Transilvaniei.
începând c u secolul al XlII-lea, dinarii occidentali, sau pfennigi, pătrund pe teritoriul
Transilvaniei ca urmare a relaţiilor comerciale ordonate şi controlate strict, având u n serios
suport economic şi reprezentând moneda forte din circulaţie. După c u m este cunoscut, dinarii
episcopatului de Friesach, bătuţi după modelul celor de Kôln, au devenit, d i n a doua jumătate a
secolului al Xll-lea, moneda curentă din Europa centrală până pe coasta Dalmată. Ei s-au impus
în circulaţia bănească, fiind preferaţi în tranzacţiile comerciale datorită superiorităţii argintului
lor, atât calitativ, argint curăţit prin foc până la a zecea parte' , cât şi cantitativ. Greutatea 7
dinarilor de Friesach a oscilat în secolele X1-X1II între 1,888-0,987 g., în comparaţie cu dinarii
maghiari care, între sfârşitul secolului al Xll-lea şi p r i m u l sfert al veacului al XlII-lea, cântăreau
între 0.073-0,275 g. în secolul al XlII-lea u n dinar de Friesach era schimbat c u şapte dinari de
Bologna, sau cu p a t r u dinari maghiari, iar u n dinar de Kôln cu cinci dinari maghiari . 18
De la sfârşitul secolului al Xll-lea, dar mai cu seamă de la începutul celui următor,

oraşele ducatelor şi episcopatelor austriece şi germane au fost activ antrenate în comerţul cu
10
L. Kovâcs. ArchÉrt., op. cit., p. 4 3 , 4 5 şi 4 7 . Maghiarii a u invadat pentru prima oară Franţa în a n u l 9 1 1 , prin teritoriile
germane. Apoi atacurile s - a u succedat, în 9 2 4 - c u u n ocol prin Italia de Nord şl în 9 2 6 - din n o u prin teritoriile germane.
Raidurile târzii a u avut loc în 935, 9 3 7 . 9 4 3 . 951 şi 954.
" L. Kovâcs, MittArchlnst. op. cit., p. 182; idem, ArchÉrt., op. cit., p.49; L. Révesz, MiskolcMuzÉvk., 3 0 - 3 1 / 2 , op. cit., p.
375-376.
12
L. Kovâcs, ArchErt, op. cit., nr.45, 48; Idem, Mûnzen aus..., p.35/LII, p. 37/LII1: în necropola I de la Kenezlô-Fazekaszug.
comit. Borsod-Abauj-Zemplén, i n mormântul 14,al u n u i războinic; în necropola II de l a Kenezlô-Fazekaszug, mormântul
19, al unui războinic. De asemenea în marea necropolă de la sfârşitul secolului al IX-lea - începutul secolului al X - l e a de
la Karos-EperjesszOg- Libatanya, (L. Révesz, ActaArchHung., op. cit., p. 345-358), aceste e m i s i u n i apar separat în diferite
morminte, s a u împreună, în mormântul 52, de războinic, cf. L. Kovâcs, Mûnzen aus... p. 170/CLfX).
13
I. Sabău. op.cit.p. 2 6 9 - 3 0 1 ; C . Feneşan. op. c i t , p. 110-112.
14
I. Sabău, op. cit, p. 2 7 6 .
'"' I. Sabău, op. c i t , p. 2 8 1 : C . Feneşan, op. c i t , p. 109.
16
N. Iorga. în RHSEE. 1-3, 1928, p.21.
17
DIR. C , veac. X I - X I I I / I , p. 267, doc. 2 2 3 .
18
I. Gedai. în ActoAntHung, 2 1 , 1969, 1-2, p. 112.
138
www.mnir.ro
Croaţia şi Ungaria. Aceste relaţii şi, implicit, pătrunderea masivă a emisiunilor monetare de aici,
au fost m u l t impulsionate şi facilitate în timpul domniei regelui Andrei II (1205-1235) înrudit,
prin soţia sa Gertrud, c u puternica şi prospera familie austriacă a ducilor de Merania. Efectul
acestor legături economice a fost resimţit din plin şi în Transilvania, cu deosebire din perioada
din care fratele reginei, Berthold V de Merania, a ocupat şi demnitatea de voievod al
Transilvaniei, (1212-1213)' . în timpul domniei l u i Andrei II a luat naştere şi s-a devoltat un
9
înfloritor comerţ cu vite între Ungaria şi Italia de Nord. La începutul secolului al XlII-lea, deşi se
produsese o substanţială creştere demografică, foametea în Europa, socotind la scară largă,
devenise u n fenomen rar . D i n această perioadă s-a simţit o schimbare, u n salt calitativ în
20
alimentaţia societăţii. în această privinţă Italia a ocupat u n u l dintre primele locuri. Mai ales în
oraşele din nordul peninsulei, cu o populaţie prosperă şi o economie înfloritoare, consumul de
came a cresct sensibil . Comercianţii'erau foarte respectaţi şi sprijiniţi în deplasările lor, oricât
21
de lungi ar fi fost ele, dacă la capătul lor se întorceau, c u marfa atât de necesară. Procurarea
hranei fiind o problemă fundamentală, negustorii nord-italieni s-au îngrijit cu precădere de
importarea acesteia, mai ales a cărnii. Cele mai accesibile zone bogate în vite mari s-au dovedit a
fi teritoriile estice , mai puţin dezvoltate dar cu o marfă ieftină şi de calitate. D r u m u l din Italia de
22
Nord spre bazinul carpatic traversa prin Krajna şi Slavonia. în aceste teritorii drumul trecea
printr-o serie de localităţi aşezate în puncte comerciale cheie, fiind, în acelaş timp, atât
înfloritoare târguri cât şi centre vamale de graniţă. Tocmai datorită poziţiei favorabile a acestor
oraşe episcopii de Salzburg şi ducii de Carinthia şi-au deschis aici ateliere monetare aducătoare
de însemnate beneficii. Datorită deprecierii puternice d i n epocă atât a dinarului italian, cât şi a
dinarului maghiar, comercianţii căutau cu precădere dinarii austrieci de tip Friesach, emişi şi în
aceste monetarii. Prosperul comerţ cu vite a atras în teritoriul bazinului carpatic o importantă
cantitate de monede vest-europene. Ele s-au impus rapid în circulaţie, în detrimentul depreciatei
monede regale, fiind preferate şi cerute de către populaţie.
Pe de altă parte, în Transilvania, în această perioadă, pătrunderea şi circulaţia
dinarilor vest-europeni a u fost puternic legate şi de exploatarea şi comercializarea sării . Ocnele 23
de sare fiind proprietate regală, o parte din veniturile lor, precum şi beneficiile vămilor de sare
erau dăruite unor mănăstiri, ordine, nobili. Transportul sării era temeinic organizat, pe rute
fluviale şi terestre. Graţie existenţei acestor căi comerciale, zonele prin care treceu acestea au
beneficiat de o înflorire economică.
Acceptarea atât de rapidă a monedelor vest-europene în Transilvania s-a datorat şi
prezenţei numeroşilor colonişti germani aşezaţi aici . Aceştia erau deja obişnuiţi cu astfel de
24
monede încă d i n ţara lor de baştină. Atât coloniştii, în mare parte mineri şi meşteşugari,cât şi
aşezările întemeiate de ei, au fost încă de la început dăruite cu o seamă de privilegii , având 25
asigurate în noile teritorii libertăţi necesare desfăşurării unei vieţi economice nestingherite.
Reînnoirea şi lărgirea acestor privilegii de către Andrei II a u condus în epocă la dezvoltarea
apreciabilă a exploatării sării şi a metalelor, la diversificarea şi intensificarea comerţului. Dacă în
secolele anterioare - XI-XII - în Transilvania exista o interdependenţă economică, e adevărat,
nuanţată, a societăţii, d i n secolul al XlII-lea a început să se instaleze aici economia deschisă,
bazată pe cererea pieţii. Comerţul a devenit în această perioadă sectorul cel mai dinamic al
economiei. Moneda forte pe piaţa bănească a Transilvaniei, de la începutul secolului al XlII-lea a
fost dinarul de tip Friesach.
Berthold V de Merania, între 1206-1217, a fost episcop, apoi arhiepiscop de C a l o c e a şl b a n de Dalmaţia şi Croaţia, între
1212-1213 fiind şi voievod al Transilvaniei. După moartea surorii sale, regina Gertrud, Berthold V s - a întors în ţara s a de
origine. între 1 2 1 9 - 1 2 5 4 a ocupat demnitatea de patriarh de Aquileea. (DÎR.C, veac. X I - X I I I / I , p. 151 doc. 77. p. 152 doc.
79, p. 154 doc. 8 2 şl 8 3 , p. 155 doc.84, p. 157 doc. 90, p. 157-158 doc.91, p.160 doc.95, p.162-163 doc.103, p.164-166
doc. 105).
20
R . S . Lopez, La revolution comerciale dans l'Europe medievale. Paris, 1974. p. 59.
21
Ibidem, p. 125. L a sfârşitul secolului a l X l I I - l e a Florenţa, de exemplu, având o populaţie activă de peste 100.000 de
suflete, avea u n c o n s u m a n u a l de carne estimat l a u n număr de 4 0 0 0 de vite, 80.000, de oi şi 3 0 0 0 0 de porci.
99
A . Pohl, înAzErem, 2, 1975, p. 14.
23
C e a m a i veche referire la exploatare sării în T r a n s i l v a n i a datează din 1075 şi se referă la dăruirea, de către Geza I (1074¬
1077), a vămii ocnelor de sare de la Turda, mănăstirii Sf. Benedict. (DIR.C, veac. X I - X I I I / I , p. 1-2. doc. 1).
24
Primii colonişti a u fost aduşi în T r a n s i l v a n i a în timpul regelui Geza II (1141-1162). O bună parte din valul iniţial provine
şl din participanţii l a c r u c i a d a a treia, (1187-1192), care, în timpul trecerii prin Ungaria, s - a u aşezat aici. (Homân, 1916.
p. 147).
2 5
DIR. C , veac. X l - X I I I / I . p.290 doc.244. p.310 doc.259. p.328 139doc.283. p.334-335 doc.289.
www.mnir.ro
E C O N O M I C AND P O L I T I C R E M A R K S ON T H E B E G I N N I N G O F T H E C U R R E N C Y O F T H E W E S T E R N E U R O P E A N C O I N S
IN TRANSYLVANIA
Abstract
According the a u t h o r the W e s t e r n - E u r o p e a n coins from the 9 - 13 centuries arrived in the Carpathian
a a
b a s s i n in several periods.
T h e first Western coins discovered i n this area are the Carolinglan i s s u e s . T h e quite rare finds, may be
connected with the conquest of the former Avarie territories untUl the lower T h e i s s b a s s i n by the F r a n k i s h E m p i r e at the
end of 8" a n d the beginning of the 9" century. T h e author emphazises that untill now s u c h coins were not found In
1 1
T r a n s y l v a n i a . T h e previous mention of the discovery of some F r a n k i s h deniers of the E m p e r o r s L o u i s a n d C a r l o m a n from

the village J a m u Mare (Timiş county), Is a n entirely fake evidence did by I. Berkeszi. T h e so called F r a n k i s h denars "of
J a m u Mare", consist i n fact i n a 19 century F r e n c h bronze token, reproducing... a Carolinglan coin from the 9th century.
th
T h e second group of Western coins discovered In the C a r p a t h i a n b a s s i n c o n s i s t i n F r e n c h a n d Italian issues

from the 10* century. T h e finds appears in the burrials of the H u n g a r i a n tribes from the P a n n o n l a n Plain. T h e s e coins
represent a part of the plunders a c c u m u l a t e d during the H u n g a r i a n raids i n the territories of the Holly R o m a n E m p i r e and
France, All the Western c o i n s were pierced, being used a s garmets of the clothes a n d for the horses h a r n e s s , having not
monetary evidence value. E x c e p t i n g two coins from T u r d a and Orşova, unfortunately, preserved or mentioned only in 19" 1
century p n 'ate collections, w h i c h the find place i n T r a n s y l v a n i a is not entierely sure, the discovery of the 10" century 1
F r e n c h a n d Italian c o i n s are m i s s i n g from the archaeological context of this region.

T h e third stage of the arrival of the C e n t r a l end Western E u r o p e a n coins to the C a r p a t h i a n b a s s i n dates from
the end of the 1 1 * century - untill the middle of the 13" century. T h o s e finds c o n s i s t mostly In l s s u r s of F r i e s a c h e r type
1
deniers s t r u c k by some principalities of Lower Austria, S t y r i a and C a r i n t h i a , as well in deniers of Ktiln and English
sterlings. T h i s k i n d of coins Is quite well represented in the finds of T r a n s y l v a n i a . According the author the coins from the
the third group are arrived i n T r a n s y l v a n i a a s a consequence of the passage of the c r u s a d e r s through Hungary, as well by
the cattle trade with the Nord Italian cities a n d the large scale exportation of salt.
140
www.mnir.ro
A S P E C T E A L E CIRCULAŢIEI DINARILOR D E F R I E S A C H
ÎN TRANSILVANIA IN S E C O L U L A L XUI-LEA.
de Constanţa Ştirbu şi
Ana-Maria Velter
în anul 1973 în colecţia Muzeului Naţional de Istorie a României a intrat, prin

transfer de la Muzeul Ţării Crişurilor-Oradea, u n lot de 100 de monede de argint - dinari vest-
europeni de t i p Friesach, parte d i n t r - u n tezaur descoperit în 1968 în satul Sălacea, j u d . Bihor.
Din tezaur au fost recuperate în total circa 800 de monede, din care 100 de piese au ajuns la
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, restul de circa 700 de bucăţi intrând în
colecţia Muzeului Ţării Crişurilor. D i n aceste din urmă exemplare, 100 a u fost transferate la
muzeul bucureştean. în lucrarea de faţă n u ne propunem să analizăm întregul tezaur, aceasta
urmând a o efectua, într-un viitor apropiat, împreună cu colegii de la Muzeul din Oradea. Acum
şi aici vom prezenta numai monedele aflate în micul lot de la Muzeul Naţional de Istorie a
României, căutând, după o scurtă prezentare a pieselor , să subliniem importanţa acestor 1
emisiuni monetare în viaţa economică a Transilvaniei în secolul al XlII-lea, precum şi unele

direcţii de orientare ale comerţului în perioada respectivă.
Lotul nostru de 100 de monede se repartizează în următoarele grupe de emisiuni:
Friesach (37), St. Veit (26), Pettau (15), Guttenwert (6), Graz (4), Rann (4), Heiligekreuz (1),
Landstrass (1), Reichenburg (1), Windischgratz (1), Kôln (1), Croaţia, de tip Friesach (1), imitaţie
maghiară Andrei II (1), precum şi o monedă de jumătate de gros Polonia, emisă de loan Albert
(1492-1501) . în cele ce urmează prezentăm pe scurt fiecare din aceste grupe.
2
Monetăria din Friesach. Localitatea Friesach, situată în Carinthia, a fost reşedinţa

arhiepiscopilor de Salzburg. De la începutul secolului al Xl-lea, aceştia şi-au deschis aici o
monetărie, emisiunile arhiepiscopatului de Salzburg fiind cele mai reprezentative monede ale
Europei centrale d i n această perioadă. Activitatea monetăriei a durat mai bine de două secole şi
jumătate, epoca de maximă înflorire având loc în timpul episcopului Eberhard ΙΓ. Acesta a
reînnoit emisiunile episcopale, renunţând la tipul ERIACENSIS, (Luschin nr. 6), datând din
perioada interregnum-ului, (1164-1183), deoarece acesta era excesiv imitat în numeroase alte
monetarii . Iniţial a bătut monede din patru în patru ani, (între 1200-1220), apoi din doi în doi
4
ani, (între 1220-1230). Astfel, în 30 de ani a emis în total 10 tipuri de dinari . Modelele 5
emisiunilor sale a u fost preluate de numeroase alte monetării, dinarii de Friesach devenind
valuta forte în majoritatea tranzacţiilor comerciale din epocă.
în lotul nostru monetăria de la Friesach este reprezentată de 37 de piese: 4 exemplare
de tip ERIACENSIS şi 33 de dinari emişi de Eberhard I I . (Catalog nr. 1-4 şi 5-37) Emisiunile
acestei monetării sunt cele mai frecvente în descoperirile din Transilvania, fiind prezente în
majoritatea tezaurelor din epocă. Calitatea excepţională a acestor emisiuni, argint curăţat prinfoc
până la a zecea parte , precum şi larga lor circulaţie a u făcut ca şi monedele altor monetării,
e
efectuate după modelul celor de Friesach, să poarte denumirea de friesacL
Despre emisiunile monetare ale oraşelor. şi episcopatelor germane descoperite în T r a n s i l v a n i a există o bibliografie
românească apreciabilă: Constanţa Ştirbu, Un tezaur din secolul al XlII-lea descoperit la Sâmbăteni, jud. Arad, în CN. 2.
1979, p. L u c r a r e a nostră v a evita să reia d r u m u l deja parcurs, oprindu-se doar a s u p r a aspectelor m a l puţin cunoscute.
2
Presupunem că această piesă s - a rătăcit în lotul sosit la Muzeul Naţional, făcând c u totul notă discordantă.
3
A. L u s c h i n von E b e n g r e u t h , în NumZ, 56. 1923, p.36.
4
A. Pohl. în AzÉrem, 2. 1975. p. 17.
5
Ibidem. în catalogul Iul A m o l d L u s c h i n aceste e m i s i u n i s u n t prinse după c u m urmează:
Perioada 1 2 0 0 - 1 2 0 4 = L u s c h i n 8,
1204-1208 = L u s c h i n 10,
1208-1212 = L u s c h i n 13,
1212-1216 = L u s c h i n 15,
1216-1220 = L u s c h i n 19,
1220-1222 = L u s c h i n 14.
1222-1224 = Luschin 23,
1224-1226 = L u s c h i n 21,
1226-1228 = L u s c h i n 24,
1228-1230 = Luschin 25.
β
DIR, C . veac. Χ1-ΧΙΙΙ/Ι, p.266-267, doc. 2 2 3 .
141
www.mnir.ro
Monetăria din St. Veit. Localitatea, aflată tot în Carinthia, a devenit la sfârşitul
secolului al Xll-lea reşedinţa ducilor de Carinthia. începuturile monetăriei de aici datează din
perioada ducelui Engelbert I , (1124-1135). în timpul domniei ducelui Bernhard II de Spanheim,
(1202-1256), între anii 1202-1230, monetăria din St. Veit a atins apogeul înfloririi sale: d i n 1212
pondul de St. Veit este menţionat ca având aceiaşi greutate cu cel de Friesach, iar în 1230 dinarii
de St. Veit sunt pomeniţi ca având acelaşi curs ca şi cei de Friesach . Aceasta este şi perioada în 7
care ducele Bernhard II a încheiat o înţelegere cu arhiepiscopul de Salzburg, Eberhard I I , potrivit

căreia ducele emitea tipuri noi monetare în paralel cu arhiepiscopul: iniţial d i n patru în patru
ani, (1202-1220), apoi d i n doi în doi ani, (1220-1230) . 8
în descoperirile monetare d i n Transilvania emisiunile monetăriei d i n St. Veit se

situează pe locul al doilea. în lotul nostru, aşa c u m am arătat, ele sunt reprezentate de 26 de
dinari emişi de ducele Bernhard II von Spanheim. (Catalog nr. 38-63).
Monetăria din Pettau. Localitatea Pettau, (azi Ptuj în Slovenia), se află sitută în
partea de nord a Slavoniei, pe Drava. Dezvoltarea oraşului în această epocă s-a datorat antrenării
sale active în comerţul cu Croaţia şi Ungaria. Datorită poziţiei sale geografice favorabile,
aducătoare de însemnate beneficii, episcopul de Salzburg, Eberhard I I , în convenţie cu Leopold
VI de Β benberg, ducele Austriei şi Styriei, (1220-1230), a u deschis aici o monetărie.
Deschiderea unor astfel de monetării, situate în puncte comerciale cheie şi realizând u n
substanţial câştig , au fost frecvente în epocă. Organizarea lor a fost efectuată uneori fără o
autorizaţie oficială, bazată pe dreptul monetar, cu ajutorul documentelor false . Credem că 9
aceasta este şl cauza anulării convenţiei mai sus amintite, la 15 ianuarie 1222, de către papa
Honorius IU' .' 0
Lotul nostru de monede conţine 15 dinari emişi la Pettau: 9 bucăţi bătute de

Eberhard I I , 5 bucăţi emise de Leopold VI, precum şi u n exemplar rar, o piesă de jumătate de
dinar, emisiune comună a episcopului Eberhard II şi a ducelui Leopold VI. (Catalog nr. 64-72,
73-77 şi 78)
Monetăria de la Gutenwert. Gutenwert, (azi Otok p r i Dobravi" în Slovenia), în
provincia Slavonia, a fost iniţial fieful episcopilor de Freising d i n Bavaria. Primele emisiuni
monetare datează de la sfârşitul secolului al Xll-lea şi aparţin episcopului Otto II de Freising,
(1188-1220). D i n secolul al XlII-lea monetăria a intrat în proprietatea puternicei familii ducale de
Andechs-Merania . U n rol important în antrenarea Transilvaniei în comerţul c u episcopatele şi
12
ducatele austriece a avut Berthold V de Merania, c u deosebire în perioada în care a ocupat

scaunul de voievod al Transilvaniei . 13
Deţinem în lotul nostru şase dinari emişi la Gutenwert: u n u l bătut de episcopul Otto
de Freising, trei emisiuni comune ale l u i Berthold V de Merania, ca patriarh de Aquileea şi,
markgraful de Istria Henrich IV, precum şi două monede pentru linia de Babenberg-Aquileea a
familiei. (Catalog nr.79, 80-82 şi 83-84).
Monetăria de la Graz. Oraşul, aflat în provincia Styria., a fost reşedinţa ducilor de
Styriai. Aceştia a u deschis monetăria de aici în j u r u l anilor 1210-1215. Neglijată d i n 1220, a fost
reorganizată de ducele Friedrich II Războinicul în 1232' . 4
Emisiunile Grazului sunt prezente în lotul nostru p r i n patru monede bătute de

ducele Leopold VI cel Glorios, (1194-1230), în perioada 1215-1222. (Catalog nr. 85-88).
7
A. L u s c h i n , op. cit, p. 8.
8
A. Pohl, op.ciL, p. 17.
Ibidem, p. 19.
10
A. L u s c h i n , op. c i t , p. 62; Constanţa Ştirbu, op. cit., p. 5 1 .
" Până în 1992, i n literatura de specialitate se împământenise identificarea făcută de Arnold L u s c h i n între medievalul
Gutenwert şi a c t u a l a localitate d i n Slovenia H r v a s k l brod. După o serie de cercetări aprofundate, A. Poga<:nlk, în
NwnVest, '20, 1992, p. 4 7 9 , a stabilit Identificarea corectă, este vorba de localitatea Otok pri Dobravi, din Slovenia.
12
Cei mai iluştrii membrii ai acestei C a s e a u fost copiii ducelui Berthold IV: Otto VII, care a luat i n căsătorie pe nepoata lui
Frederic I B a r b a r o s s a : E k b e r t de Bamberg şi Merania, episcop de Merania; două surori ajunse u n a regina Franţei, alta.
Gertrud. regina Ungariei, soţia lui Andrei II; markgraful de Istria, Henrich IV, (1204-1234); Berthold V de Merania care,
intre 1206-1217 a fost episcop de Calocea, b a n de Dalmaţia şi Croaţia, intre 1 2 1 2 - 1 2 1 3 ocupând şi demnitatea de voievod
al Transilvaniei. între 1 2 1 9 - 1 2 2 8 . c a patriarh de Aquileea. a emis dinari la Gutenwert împreună c u fratele său, markgraful
Henrich IV.
13
Acestuia îi regăsim n u m e l e şi e n u m e r a r e a demnităţilor, printre cele ale dregătorilor care confirmau numeroase acte
oficiale din această perioadă. DIR. C , veac. X I - X I I I / I . p. 151 doc. 77, p. 152 doc. 79. p. 154 doc. 82, p. 155 doc. 84, p. 157
doc. 90, p . 1 5 7 - 1 5 8 doc. 9 1 . p. 160 doc. 95, p. 162-163 doc. 103, p. 164-166 doc. 105.
14
A. L u s c h i n , op. c i t , p. 102-103.
142
www.mnir.ro
Monetăria de la Rann. Localitatea Rann, (astăzi Brezice în Slovenia), este situată pe
valea Savei, la graniţa dintre provinciile Krajna şi Slavonia. Graţie poziţiei sale favorabile, pe
drumul ce ducea spre nordul Italiei, aşezarea a fost aleasă de arhiepiscopul de Salzburg,
Eberhard II, ca punct pentru pentru deschiderea unei monetării de graniţă. în virtutea convenţiei
din 1220-1230 încheiate c u ducele de Austria, atelierul de aici a bătut monede comune pentru
Eberhard II şi Leopold VI de Babenberg. Şi aici, ca şi în cazul monetăriei de la Pettau, emisiunile
lor a u durat până în 1222. După acestă dată monetăria a m a i continuat să funcţionezer,
deschizându-şi chiar şi două oficine, la Reichenburg şi la Tschatesch , dar, din 1241, datorită 15
raidurilor pustiitoare ale tătarilor şi a scăderii activităţii comerciale şi-a redus activitatea,
încetând să funcţioneze cândva, în a doua jumătate a secolului.
Dinarii de Rann sunt reprezentaţi în lotul nostru de către patru piese emise de
arhiepiscopul Eberhard II. (Catalog nr. 89-92).
Monetăria de la Reichenburg. Oraşul, situat pe cursul Savei, în Krq/na, a fost fieful
arhiepiscopului de Salzburg. Monetăria deschisă aici, ca oficină a celei de la Rann, a funcţionat o
scurtă perioadă de timp. Monedele bătute la Reichenburg au avut ca model dinarii de Friesach.
Nici până astăzi n u a fost lămurită chestiunea dacă atelierul de aici a bătut monede proprii sau a
emis în numele monetăriei de la Rann . 16
în lotul nostru avem o singură emisiune care ar putea fi bătută la Reichenburg, a

arhiepiscopului de Salzburg, Eberhard II. (Catalog nr. 93).
Monetăria de l a Windischgratz. Windischgratz, (astăzi Slowenj Hradec în Slovenia),
situat într-un punct cheie la graniţa dintre Styria, Carinthia şi Slavonia, a fost fieful Casei de
Merania. Deşi este amintită documentar abia din 1269 , monetăria de aici a funcţionat încă din
17
secolul al Xll-lea.
în lotul nostru avem o singură piesă bătută în această monetărie, u n dinar emis de
Berthold V de Merania, ca patriarh de Aquileea, după 1219. (Catalog nr. 94).
Monetăria de la Lands trass. O altă monetărie a ducelui Berthold V de Merania a fost
organizată pe valea G u r k u l u i , la Landstrass, (astăzi Kostanjevica în Slovenia), la graniţa dintre
Krojna şi Slavonia. Poziţia sa favorabilă, pe ruta comercială ce ducea spre Italia de nord, a făcut
ca aşezarea să devină u n important târg, menţionat documentar pentru prima dată la 1249 . în 18
perioada 1270-1276 regele Otokar II al Cehiei a bătut aici o serie întregă de dinari bracteaţi, ca
monede de necesitate' . 9
Emisiunile monetăriei din Landstrass sunt rare. în lotul nostru de monede deţinem o
singură piesă emisă aici, u n dinar bătut de ducele Berthold V, ca patriarh de Aquileea. (Catalog
nr. 95).
Monetăria de l a Heligekreuz. Monetărie de graniţă, plasată între Slavonia şi Krqjna,
a fost înfiinţată de către Berthold V de Merania, ca oficină a monetăriei d i n Landstrass . în 20
perioada 1228-1235, voievodul Bernard (1202-1256) şi-a bătut aici monedele sale . Aşezarea, 21
(astăzi Sv. Kriz, (Brod), în Slovenia), situată în valea Savei, a fost u n u l din punctele de popas ale
d r u m u l u i comercial ce ducea spre nordul Italiei.
în lotul nostru avem o singură monedă bătută la Heiligekreuz, emisă de episcopul de
Gurk împreună cu ducele Berthold V de Merania. (Catalog nr. 96).
Monetăria de l a Kôln. Emişi d i n a doua jumătate a secolului al X-lea, (953-965) , 22
dinarii de Kôln au devenit în scurt timp u n a din cele mai apreciate monede din Europa Centrală.
Chiar şi atât de răspânditele monede de Friesach, de exemplu, au avut iniţial ca model aceste
emisiuni . în secolul al XlII-lea dinarul de Kôln era o monedă frecvent întâlnită şi în
23
' A. Pohl, op.cit., p. 19. De l a monetăria din T s c h a t e s c h , (astăzi Catez în Slovenia), s u n t c u n o s c u t e n u m a i două tipuri
monetare, dintre care u n u l c u o prelucrare grosieră, vezi A. Pogacnik, în NumVest, 19. 1991, p. 4 4 6 .
16
A. Pogacnik, op. c i t , p. 4 3 9 .
1
A. L u s c h i n , op. c i t , p. 7 0 .
18
Ibidem, p. 78.
19
A. Pogacnik, 1991, op.cit, p. 4 4 0 .
20 È
A. Pohl, op.cit, p. 19.
2 1
A. Pogacnik, 1991, op. c i t . p. 4 4 7 .
22
A. E n g e l . R. Serrure, Traite de numismatique du Moyen Age, vol. II, Bologne, 1954, (reprint), p. 600-605).
23
A. L u s c h i n , op. c i t , p. 3 6 .
143
www.mnir.ro
Transilvania . în zona Sibiului, de exemplu, unde, se ştie, era aşezată o puternică şi prosperă
24
colonie de saşi, marca de Sibiu era asimilată cu aceea de Kôln . 25
în lotul nostru de monede se află u n singur dinar de Kôln emis de episcopul

Engelbert I (1216-1225), între anii 1217-1218. (Catalog nr. 97).
Imitaţii croate. D i n categoria imitaţiiilor croate ale dinarilor de Friesach deţinem un
dinar bătut de ducele Berthold V de Merania, ca ban al Croaţiei şi Dalmaţiei, în perioada 1209¬
1 2 l i . (Catalog nr. 98)
2 6
Imitaţii maghiare. în dorinţa de a redresa monetăria maghiară, de a stopa

concurenţa emisiunilor vest-europene şi, implicit, de a determina populaţia să primescă mult
depreciata monedă regală, Andrei II (1205-1235) a practicat o imitare masivă a monedelor de tip
Friesach. Grupa noastră de monede din depozitul de la Sălacea se încheie c u o astfel de imitaţie.
(Catalog nr. 99)
Ultima piesă a lotului nostru, neavând însă nici o legătură cu tezaurul descoperit la
Sălacea, este o jumătate de gros emisă de suveranul Poloniei, loan Albert. (Catalog nr. 100)
Pătrunderea organizată, pe baze economice, a dinarilor vest-europeni în bazinul
Carpatic a început din a doua jumătate a secolului al Xll-lea, în Transilvania pătrunzând însă în
chip spora dc. Cele mai timpurii emisiuni - moneda arhiepiscopului de Kôln, Hitolf (1076-1079),
precum şi aceea a regelui Angliei, William II (1087-1100) - provin din tezaurele de la Deta şi de la
Gaiu Mic, j u d . Timiş , tezaure ce au ca dată terminus post quem prima jumătate a secolului al
27
XlII-lea. Raritatea emisiunilor timpurii, alături de contextul în care acestea au fost descoperite,
exclud integrarea lor în circulaţia monetară a secoleleor Xl-XII. Pătrunderea lor în Transilvania,
în această perioadă, o punem mai degrabă pe seama cruciaţilor, sau a negustorilor veniţi în trena
acestora. Pe cale comercială organizată, emisiunile monetare vest-europene au pătruns în
Transilvania abia la sfârşitul secolului al Xll-lea, o dată c u emisiunile regale ale l u i Emeric (1196¬
1204) şi, mai ales, în perioada domniei l u i Andrei II (1205-1235). în timpul acestuia din urmă
între Ungaria şi Italia de Nord a înflorit u n prosper comerţ c u vite mari. D i n cauza deprecierii
puternice atât a dinarului italian, (de Verona, de Modena), cât şi a celui maghiar, comercianţii
căutau cu precădere dinarii vest-europeni, mai c u seamă pe aceia de t i p Friesach. Dezvoltarea
comerţului cu ţinuturile austriece şi germane şi, implicit, pătrunderea masivă a emisiunilor
monetare de aici, a u fost facilitate şi de alianţa matrimonială dintre Andrei II şi Casa de Merania.
Din 1235 circulaţia dinarilor de tip Friesach în Transilvania a început să înregistreze o scădere.
Fenomenul s-a datorat unor cauze multiple. Printre ele cităm epuizarea minelor de argint din
teritoriile austriece; interdicţia, dată de Bela IV, ca vitele d i n Ungaria să mai fie vândute pe bani
străini ; reforma monetară a l u i Bela IV. (din 1237), precum şi apariţia dinarilor banali emişi de
28
Banii Slavoniei . în scurt timp, aceste din urmă emisiuni a u stopat definitiv pătrunderea
29
dinarilor de tip Friesach.

în Transilvania, în secolul al XlII-lea, circulaţia dinarilor de tip Friesach a avut un
suport economic serios şi în exploatarea şi comercializarea sării. Ocnele de sare erau proprietatea
regelui, administrarea veniturile lor, precum şi ale vămilor de sare, ţinând direct de acesta. Sarea
cumpărată şi taxele vamale legate de ea trebuiau " să se plătească în bani..iar banii ce se vor
plăti să Jte bani buni de Friesach " . Cel mai vechi document care aminteşte de exploatarea sării
30
• din Transilvania este actul de danie al l u i Geza I (1074-1077) d i n 1075", prin care acesta dăruia,
printre altele, mănăstirii Sf. Benedict, (Cehia), vama ocnelor de sare de la Turda. Sarea era
transportată pe cale fluvială, c u "navele" , şi c u carele, pe drumurile de uscat . Este mai mult
32 33
Pentru frecvenţa emisiunilor diferitelor monetârii austriece şi germane în tezaurele perioadei descoperite în Transilvania,
vezi Constanţa Ştirbu, op. cit.
2 5
F. Z i m m e r m a n n , C . W e m e r . Urkundenbuch, 1892, I, p.32-34. Prin diploma din 1224, Andrei II a Interzis ortcui să Intre în
prefectura Sibiului c u scopul schimbării de bani. în acelaş timp permiţându-le saşilor să-şl plătească dările în marca de
Sibiu, egală c u m a r c a de Kôln. (DIR. C , veac. X I - X I I I / I , p. 2 0 9 , doc. 157).
2 6
I. Rengjeo, Corpus der mittelalteriichen Mûnzen von Kroatien. Slcwonien, Dcdrnatien und Bosnien, Graz, 1959, nr.23.
2 7
I. Sabău, în SCN. 2, 1958, p. 2 8 1 ; C . Feneşan, în Crista, 4, 1974, p. 109.
2 8
A. Pohl, op. cit p. 19.
94
I. Rengjo, op.cit, p. 18 şl tb. HI/58.

3 0
DIR. C , veac. X I - X I I I / I . p. 2 6 6 - 2 6 7 , doc. 2 2 3 .
31
Ibidem, p. 1-2, doc. 1.
12
în 1138, M-rea D u m i s , (în Ungaria), primea sare de la m a l multe gospodării d i n T r a n s i l v a n i a -"..âducătorii de sare se
întorc de câte şase ori pe anin părţile Transilvaniei venind cu două nave până la târgul SumbuirL.".(DIR, c, veac.XI-XIII/I, p.
2-3, doc. 4); B i s e r i c a din Nltra, l a 1183, primeşte de la Bela III trei nave pentru transportul sării din Transilvania, {Ibidem,
p. 9-10, doc. 15); Andrei II acordă navelor M-rii Sf. Martin, (Ungaria), aceleaşi drepturi c a şi navelor M-rilor Bistra şi Arad,
"şi anume s ă aibă voie să facă pe an trei drumuri, dus şi întors, pe Mureş, fără nici o piedică, fiind scutite de orice vamă, şi
să poată cumpăra, cu plată sarea de lipsă de la orice ocnă ar vrea," {Ibidem, p. 152, doc. 79); Cavalerii Teutoni din Ţara
Bârsei, pe lângă alte privilegii primite de la Andrei II, în 1222 a u obţinut şi dreptul de a avea câte 6 nave pentru sare pe
144
www.mnir.ro
decât ilustrativ faptul că majoritatea tezaurelor de monede vest-europene de tip Friesach a u fost
descoperite în aria celor două rute principale de transport a sării: vale Mureşului şi nord-vestul
Transilvaniei . Calea terestră cea mai practicată era în nord-vestul Transilvaniei, trecând prin
34
teritoriile de azi ale Sălajului şi Bihorului. Aici se afla u n a d i n importantele localităţi-depozit de

sare din acea epocă, Sălacea. Importanţa localităţii reiese şi d i n dispoziţia dată de Andrei II ca
sarea să n u fie ţinută "...inlăuntrul ţării, ci numai la Sălacea şi Seghedin şi in ţinuturile de
margine", unde existau cetăţi care apărau depozitele de sare . Localitatea apare menţionată 35
documentar pentru prima dată în 1217, în actele de danie al aceluiaşi suveran către Cavalerii
Ioaniţi: pentru îngrijirea săracilor primesc 500 de mărci de argint din venitul sării de la Sălacea , 36
pentru întreţinerea cetăţii Margot, 100 de mărci de argint "...din veniturile de sare ale regatului
nostru care va trebui să li se plătească în timpul Paştilor la Sălacea" , pentru cei d i n cetatea Crac, 37
să se plătească anual 100 de mărci de argint din veniturile sării de la Sălacea . Tot din veniturile 38
depozitului de sare de la Sălacea a u fost dăruite şi mănăstirile Bakony,

(Ungaria) - c u 30 de mărci de argint - şi cea cistercită din Pelis, (Ungaria) - 100 de
39
mărci de argint anual . 40
Ne oprim aici cu scurta noastră analiză, cu speranţa ca, într-un viitor apropiat, să avem
posibilitatea prelucrării tezaurului de la Sălacea în totalitatea sa. Prezentăm în continuare
Catalogul celor 100 de monede ale lotului aflat la Cabinetul Numismatic al Muzeul Naţional de
Istorie a României.
C TALOG
Perioada 1 2 0 4 - 1 2 0 8
I. Monetăria d i n F R I E S A C H
7. Dinar: AR; D : 1 9 m m ; 1,189 g;
I n t e r r e g n u m - 1164-1183, inv. 8 2 8 3 9 . L u s c h i n 10.
(tip E R I A C E N S I S ) 8. Dinar; AR; D:20,5 m m ; 1,104 g; inv. 8 2 8 4 2 .
L u s c h i n 10.
1. Dinar; AR; D : 2 0 m m ; 0,991 g; inv. 8 2 8 5 3 . 9 . Dinar; AR; D : 1 9 m m ; 0,956 g; inv. 8 2 8 4 0 .
Baumgartner, NumZ, 2 8 , 1935, p. 2 9 , n r . l . 1 L u s c h i n 10.
2. Dinar; AR; D : 1 9 m m ; 0 , 7 2 5 g; inv. 8 2 8 6 9 . 10. Dinar; AR; D:19,5 m m ; 0,932; inv. 8 2 8 4 1 .
Baumgartner L u s c h i n 10.
3. Dinar; AR; D:18 m m ; 0,714 g; inv. 8 2 8 5 1 . 11. Dinar; AR; D : 1 8 m m ; 0,902; inv. 8 2 8 4 3 .
Baumgartner L u s c h i n 10.
4. Dinar; AR; D : 1 7 m m ; 0,575 g; Înv. 8 2 8 5 2 .
Baumgartner Perioada 1 2 0 8 - 1 2 1 2
A r h i e p i s c o p u l E b e r h a r d Π de S a l z b u r g 12. Dinar; AR; D:20,5 m m ; 1,076 g; inv. 82864.

(1200-1246) L u s c h i n 13.
Perioada 1 2 0 0 - 1 2 0 4 Perioada 1 2 1 2 - 1 2 1 6
5. Dinar; AR; D : 2 0 m m ; 0 , 9 6 3 g; inv. 8 2 8 4 9 .
L u s c h i n 8. 13. Dinar; AR; D:16,5 m m ; 0,818 g; inv. 8 2 8 1 0 .
6. Dinar;'AR; D:19,5 m m ; 0,833 g; inv. 8 2 8 5 0 . L u s c h i n 15.
L u s c h i n 8.
14. Dinar: AR; D : 1 8 m m ; 1,130 g; Înv. 82836.
Olt şi Mureş, precum şi ocne de sare c u vămile acestora, (Ibidem, p. 182-184, doc. 130); între 1205-1235 biserica din Alba
Iulia a fost dăruită de Andrei II şi c u o parte d i n v a m a de sare de l a Vinţul de J o s "...după sarea de apă care coboară pe
Mureş în corăbii...pentru o carina, (navă mare), vama să fie de jumătate de marcă iar pentru o navă mijlocie sau mică de un
fertun", (Ibidem, p. 289, doc. 242).
3 3
în 1165 Ştefan III a dăruit M-rii Sf. Margareta din Meseş câte u n bolovan de sare s a u valoarea lui în bani, de la fiecare
car al regelui ce trecea prin Poarta Meseşulul, (DIR. C , veac. X I - X I I I / I , p. 4, doc. 8); în 1221 Andrei II a dăruit capitlulul
din Strigonium v a m a de sare de l a carele ce treceau pe la Vinţul de S u s . " . . d e l a fiecare car să se dea vamă un bolovan de
sare, adică două găleţi", (Ibidem, p. 178, doc. 121).
în regiunea c u r s u l u i inferior a l Mureşului: l a Cenad, C u v i n , Sebiş şi Sâmbăteni, (jud. Arad), la Teremia Mare şi
Tomnatic, (jud. Timiş). în regiunea nord-vestică a Transilvaniei: l a Nojorid, Sălacea, Sărmăşag şl Stei, (jud. Bihor), la S a t u
Mare şl Sudurău, (jud. S a t u Mare).
3 5
Dispoziţie d i n cadrul B u l e i de Aur, dată de Andrei II în 1222, (DIR, C , veac. X I - X I I I / I , p. 192, doc. 137).
3 6
DIR. C , veac, X I - X I I I / I . p. 164-166, doc. 105.
37
Ibidem, doc. 106.
38
Ibidem, doc. 107.
39
Ibidem, p. 2 6 3 , doc. 2 2 0 . Act dat în 1232 prin care slujbaşii sării de la Sălacea trebuiau să plătească a n u a l s u m a
convenită de Andrei II din venitul sării "transportatăpe uscat da la Zoloch", (Zalău).
40
Ibidem, p. 292, doc. 246. Act dat în 1236 prin care papa Qrigrip» i v întarf'^tprnâriasittrit clstercite din Pelis venitul din
sarea regală de la Sălacea, dăruit de Andrei II. >^v\T?0L NATIONAL fJt /,£7/io>w
145 ' A ' i ^
u
ROMÂNIEI
www.mnir.ro
L u s c h i n 18. L u s c h i n 189.
15. Dinar; AR; D:16,5 m m ; 0,979 g; Înv. 8 2 8 3 5 . 4 1 . Dinar; AR: D : 1 6 m m ; 0,853 g; inv. 8 2 8 7 5 .
L u s c h i n 18. L u s c h i n 190.
4 2 . Dinar; AR; D:19,2 m m ; 0,944 g; inv. 82790.
Perioada 1 2 1 6 - 1 2 2 0 L u s c h i n 194.
4 3 . Dinar; AR; D:18 m m ; 0,716 g; inv. 8 2 7 9 1 .
16. Dinar; AR; D: 18.5 mm; 0,993 g; inv. 8 2 8 2 5 . L u s c h i n 194.
L u s c h i n 19. 4 4 . Dinar; AR; D:17 mm; 0,853 g; inv. 8 2 8 0 2 .
17. Dinar; AR; D : 1 9 m m ; 0,977 g; inv. 8 2 8 2 2 . L u s c h i n 198.
L u s c h i n 19. 4 5 . Dinar; AR: D : 1 7 m m : 0,748 g; inv. 8 2 8 0 3 .
18. Dinar; AR; D:18 m m ; 0,870 g; Înv. 8 2 8 2 6 . L u s c h i n 198.
L u s c h i n 19.
19. Dinar; AR; D:18 m m ; 0,784 g; Înv. 8 2 8 2 4 . 4 6 . Dinar; AR; D:19 mm; 0,748 g; inv. 8 2 8 5 8 .
L u s c h i n 19. L u s c h i n 199.
2 0 . Dinar: AR: D:15,5 m m ; 0,744 g: inv. 8 2 8 2 7 . 4 7 . Dinar; AR; D : 2 0 m m ; 1.251 g: inv. 8 2 7 7 7 .
L u s c h i n 19. L u s c h i n 200.
2 1 . Dinar: AR; D:17.5 m m ; 0.667 g; inv. 8 2 8 2 1 . 4 8 . Dinar; AR: D:19.5 mm; 1.026 g; inv. 82780.
L u s c h i n 19. Luschin 200.
2 2 . Dinar: AR; D:15,5 m m ; 0,576 g; inv. 8 2 8 2 3 . 4 9 . Dinar; AR; D:17 m m ; 0,920 g; inv. 8 2 7 8 4 .
L u s c h i n 19 Luschin 200.
5 0 . Dinar: AR; D:18,5 mm; 0,901 g: inv. 8 2 7 7 8 .
Perioada 1 2 2 0 - 1 2 2 2 Luschin 200.
5 1 . Dinar; AR: D:16 m m : 0,883 g; inv. 8 2 7 8 5 .
2 3 . Dinar: AR; D:17 m m ; 0,668 g; Înv. 8 2 8 3 7 . L u s c h i n 200.
L u s c h i n 14 5 2 . Dinar; AR; D:20 m m ; 0,876 g; inv. 8 2 7 7 9 .
2 4 . Dinar; AR; D . 1 6 , 5 m m : 0,610 g.; inv. 8 2 8 3 8 . Luschin 200.
L u s c h i n 14. 5 3 . Dinar; AR: D:18 m m ; 0.768 g; inv. 8 2 7 8 1 .
L u s c h i n 200.
Perioada 1 2 2 2 - 1 2 2 4 5 4 . Dinar; AR; D:18 mm; 0,745 g; Înv. 8 2 7 8 2 .
Luschin 200.
2 5 . Dinar; AR; 17,3 m m ; 1,053 g; inv. 8 2 8 1 3 . 5 5 . Dinar; AR; D:15,8 mm; 0.605 g; inv. 8 2 7 8 6 .
Luschin 23. Luschin 200.
2 6 . Dinar; AR; D:19,5 m m ; 0,950 g; inv. 8 2 8 6 8 . 5 6 . D i n a r AR; D:17,5 m m ; 0.690 g; inv. 8 2 7 8 3 .
2 7 . Dinar; AR; D:17 m m ; 0,938 g; Înv. 8 2 8 1 6 . 5 7 . Dinar; AR; D : 1 6 mm; 0.515 g; inv. 8 2 7 9 2 .
2 8 . Dinar. AR; D : 1 9 m m ; 0 , 9 2 0 g; Înv. 8 2 8 1 2 . 5 8 . D i n a r AR; D:19.5 m m : 1,044 g; Înv. 8 2 8 6 0 .
2 9 . Dinar; AR; D:16 m m ; 0,903 g; Înv. 8 2 8 1 5 . 5 9 . Dinar; AR; D:17,5 mm; 0,921 g; inv. 8 2 8 5 9 .
3 0 . Dinar; AR; D : 1 6 m m ; 0,858 g; inv. 8 2 8 1 9 . 6 0 . Dinar; AR; D:16,5 m m : 0,664 g: inv. 8 2 8 6 3 .
3 1 . Dinar; AR; D:16,5 m m ; 0,800 g; inv. 8 2 8 1 4 . 6 1 . Dinar, AR; D : 1 7 m m ; 0,525 g; inv. 8 2 6 8 2 .
6 2 . Dinar: AR; D : 1 9 m m ; 0,828 g; Înv. 8 2 8 6 1 .
3 2 . Dinar; AR; D:15 mm; 0,772 g; inv. 8 2 8 2 0 . L u s c h i n 2 0 8 (?)
Luschin 23. 6 3 . D i n a r AR; D : 1 9 m m : 0.977 g; Înv. 8 2 8 5 7 .
3 3 . Dinar; AR; D : 1 6 m m : 0 , 7 5 3 g; Înv. 8 2 8 1 4 . Luschin 209.
Luschin 23.
34. Dinar: AR; D : 1 5 m m ; 0,733 g; Înv. 8 2 8 1 7 . ΠΙ. Monetăria d i n P E T T A U
Luschin 23.
A r h i e p i s c o p u l E b e r h a r d Π de S a l z b u r g
Perioada 1 2 2 6 - 1 2 2 8 (1200-1246)
3 5 . Dinar; AR; D: 17,5 m m ; 0,935 g; Înv. 8 2 8 1 1 . Perioada 1216-1220

Luschin 24.
6 4 . D i n a r AR: D:18 m m ; 1.250 g; inv. 8 2 8 3 1 .
Perioada 1 2 2 8 - 1 2 3 0 L u s c h i n 17; Baumgartner, NumZ, 2 8 , 1935, p. 29, n r . l .
31.
3 6 . Dinar: AR; D:17,5 m m ; 0,804 g; Înv. 8 2 8 7 4 . 6 5 . Dinar; AR; D:18 m m ; 0,956 g; inv. 8 2 8 2 8 .
Luschin 25. L u s c h i n 17; Baumgartner 3 1 .
3 7 . Dinar; AR; D:16,5 m m ; 0 , 7 1 8 g; inv. 8 2 8 0 9 . 6 6 . Dinar; AR; D:17,5 m m ; 0,875 g; inv. 8 2 8 2 9 .
Luschin ? L u s c h i n 17; Baumgartner 31.
6 7 . Dinar; AR; D:18 mm; 0,755 g; Înv. 8 2 8 3 0 .
Π. Monetăria d i n S T . V E I T L u s c h i n 17: Baumgartner 3 1 .
6 8 . Dinar; AR; D:15,5 m m ; 0,647 g: Înv. 8 2 8 3 3 .
D u c e l e B e r n h a r d de S p a n h e i m L u s c h i n 17; Baumgartner 3 1 .
(1202-1256) 6 9 . Dinar; AR; D : 1 6 m m ; 0,584 g; inv. 8 2 8 3 2 .
L u s c h i n 17; Baumgartner 3 1 .
3 8 . Dinar; AR; D:19,5 mm; 0,934 g; inv. 82800. 7 0 . Dinar; AR; D:15,5 m m ; 1,037 g; inv. 82834.
L u s c h i n 187. L u s c h i n 17; Baumgartner 31 a, i n NumZ, 78, 1959. p.
3 9 . Dinar; AR; D:21,6 m m ; 1.070 g; inv. 8 2 7 8 8 . 7 1 . Dinar. AR; D:18.5 m m ; 0,659 g; inv. 8 2 7 9 3 .
L u s c h i n 189 (?) L u s c h i n 118; Baumgartner 3 1 .
4 0 . Dinar; AR; D: 18 m m ; 0.833 g; inv. 8 2 7 8 9 .
146
www.mnir.ro
P e r i o a d a de după 1 2 2 0
7 2 . Dinar: AR; D : 1 8 m m ; 0.844 g; inv. 8 2 8 0 8 . (1200-1246)
L u s c h i n 144.
P e r i o a d a de după 1 2 2 0
L e o p o l d V I de B a b e n b e r g , d u c e de A u s t r i a şi S t y r i a
(1220-1230) 8 9 . Dinar; AR; D:19,5 m m : 1,413 g; inv. 82846.
L u s c h i n 123: Baumgartner 6 1 / 1 9 5 9 .
7 3 . Dinar; AR; D : 2 0 m m ; 1,095 g; inv. 8 2 7 9 4 . 9 0 . Dinar; AR; D:19 m m ; 1.205 g; inv. 82847.
L u s c h i n 119. L u s c h i n 123; B a u m g a r t n e r 6 1 / 1 9 5 9 .
7 4 . Dinar; AR; D : 2 0 m m ; 1.083 g; inv. 8 2 7 9 5 . 9 1 . Dinar; AR; D:19.5 m m ; 0,826 g: inv. 8 2 8 4 5 .
L u s c h i n 119. L u s c h i n 123; B a u m g a r t n e r 6 1 / 1 9 5 9 .
7 5 . Dinar; AR; D:18,5 m m ; 0,963 g; Înv. 8 2 7 9 7 . 9 2 . Dinar; AR; D : 1 6 m m ; 0,750 g; inv. 82848.
L u s c h i n 119. L u s c h i n 123: Baumgartner 61 / 1 9 5 9 .
7 6 . Dinar; AR; D:18,5 m m : 0.852 g; Înv. 82798.
L u s c h i n 119. VH. Monetărie necunoscută, p o s i b i l R E I C H E N B U R G
7 7 . Dinar; AR; D : 1 6 m m ; 0,687 g; Înv. 8 2 7 9 6 . (7)
L u s c h i n 119.
A r h i e p i s c o p u l E b e r h a r d Π de S a l z b u r g (1200-1246)
Şl
Perioada 1 2 2 0 - 1 2 3 5
L e o p o l d V I de B a b e n b e r g , d u c e de A u s t r i a şi S t y r i a
9 3 . Dinar; AR; D:19,5 m m ; 0,973 g; inv. 82806.
Perioada 1 2 2 0 - 1 2 2 1 Luschin ?
7 8 . Jumătate de dinar; AR; D:14,5 m m ; 0,501 g; inv.
82876. Vm. Monetăria d i n W I N D I S C H G R A T Z
L u s c h i n 120.
B e r t h o l d V de M e r a n i a , c a p a t r i a r h de A q u i l e e a
I V . Monetăria d i n G U T T E N W E R T (1219-1228)
E p i s c o p u l O t t o Π de F r e i s i n g 9 4 . Dinar; AR; D : 1 9 m m ; 1,096 g; inv. 8 2 8 7 2 .

(1188-1220) L u s c h i n 138.
7 9 . Dinar; AR; D:19,5 m m ; 1,261 g; inv. 8 2 7 8 7 . ΠΧ. Monetăria d i n L A N D S T R A S S

L u s c h i n 152.
B e r t h o l d V de M e r a n i a , c a p a t r i a r h de A q u i l e e a
B e r t h o l d V de M e r a n i a , c a p a t r i a r h de A q u i l e e a (1219-1228)
şl m a r k g r a f u l H e n r i c h I V de I s t r i a
(1218-1251) 9 5 . Dinar; AR; D:18,5 m m ; 0,832 g; inv. 8 2 7 9 9 .
L u s c h i n 162.
8 0 . Dinar; AR; D : 2 0 m m ; 1,091 g; Înv. 8 2 8 5 5 .
L u s c h i n 3 4 8 - 3 4 9 ; B a u m g a r t n e r 169. X . Monetăria d i n H E I L I G E K R E U Z
8 1 . Dinar; AR; D : 1 9 m m ; 0,986 g; inv. 8 2 8 5 4 .
L u s c h i n 348-349; B a u m g a r t n e r 169. E p i s c o p u l de G u r k
8 2 . Dinar; AR; D : 1 7 m m ; 0,986 g; Înv. 8 2 8 5 6 . Şi
L u s c h i n 3 4 8 - 3 4 9 ; B a u m g a r t n e r 169. d u c e l e B e r t h o l d V de M e r a n i a
9 6 . Dinar; AR; D:19 m m ; 0,849 g; Înv. 8 2 8 7 0 .

E m i s i u n i pentru Babenberg L u s c h i n 191.
Perioada 1228
X I . Monetăria d i n K Ô L N
8 3 . Dinar; AR; D:18,5 m m ; 0,986 g; Înv. 8 2 8 6 6 .
L u s c h i n 158. Episcopul Engelbert I
84. Dinar; AR; D : 1 7 m m ; 0,866 g; inv. 8 2 8 6 5 . (1216-1225)
L u s c h i n 158.
P e r i o a d a d i n t r e începutul a n u l u i 1 2 1 7 - m a i 1 2 1 8
V . Monetăria d i n G R A Z
9 7 . Dinar; AR; D:17 m m ; 1,343 g; inv. 8 2 8 0 1 .
D u c e l e de S t y r i a L e o p o l d V I c e l G l o r i o s H a w e m i c k , E . Hutten C z a p s k i . Catalogue de la Collection
(1194-1230) des médailles et monnaies polonaises, Graz, I. 1957. p.
18. 621 b.
Perioada 1 2 1 5 - 1 2 2 2
ΧΠ. Imitaţii c r o a t e de t i p F r i e s a c h
8 5 . Dinar; AR; D : 1 9 m m ; 1.043 g; inv. 8 2 8 0 7 .
L u s c h i n 301. B e r t h o l d V de M e r a n i a , c a B a n a l Croaţiei
86. Dinar; AR; D:20 m m ; 0,998 g; inv. 8 2 8 6 7 . (1209-1211)
Luschin 303.
87. Dinar; AR; D : 1 9 m m ; 0.914 g; Înv. 8 2 8 0 4 . 9 8 . Dinar; AR; D:19 m m ; 1,023 g;inv. 82871.
Luschin 301. L u s c h i n 337; Rengjeo 2 3 .
88. Dinar; AR; D : 1 6 m m ; 0 , 8 2 3 g; inv. 8 2 8 0 5 .
Luschin 301. ΧΠΙ. Imitaţii m a g h i a r e de t i p F r i e s a c h
V I . Monetăria d i n R A N N Andrei Π
147
www.mnir.ro
(1205-1235)
l o a n A l b e r t (1492-1501)
9 9 . Dinar: AR; D:19 m m ; 0,783 g; Înv. 8 2 8 7 3 .
Luschin 1 0 0 . Jumătate de gros; AR; D: m m ; 0 , 5 2 7 5 g; Înv.
82844.
XIV. Polonia H C 194.
M )
SOME R E M A R K S CONCERNING T H E CIRCULATION O F T H E F R I E S A C H E R S DENARS

I N T R A N S Y L V A N I A D U R I N G T H E 13™ C E N T U R Y
Abstract
T h e authors present a parcel of 100 coins from the Sălacea hoard, (Blhor county), keept in the collection of
the National History M u s e u m of R o m a n i a .
T h e hoard w a s discovered In 1968 a n d consist of 8 0 0 Western E u r o p e a n F r i e s a c h e r type denars. from which
600 pieces are in the collection of the M u s e u m of the "Country between the Criş Rivers" - Oradea. B l h o r county and 100 in
the collection of the National M u s u m of History of T r a n s y l v a n i a in CluJ-Napoca.
Among the coins preserved in the collection of C o i n Room of the National History M u s e u m are issues of the
mints from :'riesach, S t . Veit, Pettau, Gutenwert, Graz, R a n n , Reichenburg, Windischgratz, L a n d s t r a s s , Heiligekreutz,
Koln, as well as C r o a t i a n a n d H u n g a r i a n imitation of the F r i s a c h e r type denars.
T h e F r i s a c h e r s dld'nt appeared i n T r a n s y l v a n i a before the reign of the K i n g E m e r i c (1196-1204), but the
paramount of their currency mayght be placed during the reign of Andrei II (1204-1235). According the authors the large
scale arrival in T r a n s y l v a n i a of the Western E u r o p e a n Issues, first at all the F r i s a c h e r s denars, took place at the end of the
12'" century - first half of the 13" . by the trade with catties between the Nord Italian cities a n d the H u n g a r i a n Kingdom. An
1
another reason that may explain the spread of the F r i a s a c h e r type denars i n the C a r p a t h i a n b a s s i n w a s the flourishing
exportai the salt. T h e s a l t w a s carried o n the fluvial way by " s h i p s " a n d by wagons o n the land roads. T h e largest part of
the discoveries of W e s t e r n - E u r o p e a n coin hoard arrive from the area of the two m a i n roads used for carryng the salt
westwards, i.e. along the Mureş river valley, or by the north-western road, through the to-day's Cluj-Sălaj-Blhor counties.
148
www.mnir.ro
CIRCULAŢIA MONETARĂ L A C E T A T E A SEVERINULUI
(secolele XHI-XVI)
de loan Stângă
Lucrarea de faţă se bazează exclusiv pe studiul monedelor descoperite prin cercetările

arheologice întreprinse între anii 1965-1969 şi 1988 la Cetatea Severinului'. Cercetări
arheologice fuseseră întreprinse şi între cele două războaiee mondiale, ocazie cu care au mai fost
descoperite câteva monede care n u schimbă cu nimic structura lotului monetar descoperit după
1965. Evident, lipsa u n u i studiu privind rezultatele cercetărilor arheologice de după 1965, n u ne
2
permite u n control riguros asupra condiţiilor stratigrafice ale descoperirilor monetare, publicarea
unor consideraţii privind fazele de construire sau consolidare a incintelor cetăţii nefiindu-ne de
prea mare folos . 3
Studiul circulaţiei monetare la Cetatea Severinului îşi propune să aducă câteva

modeste contribuţii la elucidarea unor probleme încă nelămurite privind momentul ridicării
Cetăţii Severinului şi de către cine; a stăpânirii ei în timp, a rolului politic, militar şi economic
jucat în sud-estul Europei până la începutul secolului .al XVI-lea . 4
Reamintim c u această ocazie că în j u r u l Cetăţii Severinului a u fost descoperite în

timp 11 tezaure monetare , u n u l singur datând de la sfârşitul secolului al XlII-lea . Celelalte, din
5 6
a doua jumătate a secolului al XlV-lea până la primele decenii ale secolului al XV-lea, însumând
u n total de aproximativ 5.000 monede care, în marea lor majoritate, au rămas inedite . 7
Monedele româneşti a u fost determinate urmând clasificarea cercetărilor Octavian

Luchian, George Buzdugan, Constantin C. Oprescu, Monede şi bancnote româneşti. Bucureşti,
1977
Catalogul monedelor
ŢARA ROMÂNEASCA 7. Ducat, tip I; AR; 13 m m : 0,20 g; MBR. 179; inv.: II

586
V l a i c u Vodă ( 1 3 6 4 - 1 3 7 7 ) 8. Ducat, tip I; AR; 12,5 m m ; 0,52 g: MBR. 183; inv.: II
587
1. Ducat, AR; 17,5 m m ; 1,10 g; tip.III: M B R . 10; înv: II 9. Ducat, tip I; AR; 13 m m : 0,35 g; c.m.s.: inv.: II 5 8 9
6307 10. Ducat, tip I; AR; 12 m m ; 0.22 g; c.m.s.: inv.: 11 588
11. Ducat, tip I; AR; 12,5 m m ; 0,37 g: c.m.s.; inv.: II 591
Radu I (1377-1383) 12. D u c a t tip II , AR: 15 m m : ,72 g; MBR. 191; inv.: II
5837
2. Ducat, AR; 15 m m ; ,0.45 g; tip c o m u n ; MBR. 5 1 : Înv.: 13. D u c a t tip II , AR; 15 m m ; ,35 g; c.m.s.; inv.: II 5836
II 5 7 4 3 14. D u c a t tip II , AR; 13 m m ; 0,42 g; c.m.s.; inv.: II 6352
3. Ducat, AR; 0,12 g; frag.; legenda slavonă: Înv.: II 1592 15. D u c a t tip II . AR; 14 m m ; ,0,20 g; MBR. 199; inv.: II
6353
Dan I (1383-1386) 16. D u c a t tip II , AR; 15.5 m m ; 0,40 g; MBR. 210; inv.: II
5833
4. B a n , AR; 11 m m ; 10 g: M B R . 8 8 : Înv.: II 6 3 0 5 17. D u c a t tip II . AR; 15 m m ; 0 , 3 2 g; MBR. 2 1 1 ; inv.: II
5. B a n , AR; 11,5 m m ; 0,10 g; c.m.s.; Înv.: II 6 3 0 6 6354
18. D u c a t tip II . AR: 15 m m ; 0,52 g: MBR. 2 1 2 ; inv.: II
M l r c e a c e l Bătrân ( 1 3 8 6 - 1 4 1 8 ) 5834
19. D u c a t tip II , AR; 15 m m ; 0,60 g; av.:MBR. 208;
6. Ducat, tip I; AR; 14 m m ; 0,30 g; MBR. 165; inv.: II rv.:MBR.212; inv.: II 5 8 3 5
590
Cercetări arheologice inedite întreprinse de M. Davidescu, căruia îl mulţumim şi pe această cale pentru amabilitatea de a
ne fl permis s t u d i u l monedelor.
2
A. Bărcăcilă, Cetatea Severinului. început de cercetări arheologice, în BCMI, 30, 94, p. 147-166, Idem, Raport sumar asupra
cercetărilor arheologice d i n 1938-1939, în BCMI. 32, 100, 1939, p. 7 4 - 7 8
3
M. Davidescu, Cetatea Severinului. în BMI. 39, 3, 1970, p. 9-14
4
Mulţumim şi pe această cale colegilor A n a - M a r i a Velter şl E m e s t Oberlănder-Târnoveanu, pentru sprijinul acordat in
realizarea acestei lucrări.
I. Stângă, Contribuţii privind dezvoltarea economico-socială a Ţării Romaneşti la sfârşitul secolului al XTV-lea şi prima
jumătate a secolului al XV-lea, in lumina descoperirilor monetare dinjud. Mehedinţi, în Drobeta, 6, 1982, p.
6
A. Bărcăcilă, Un depozit de mici dinari de tip vienez din veacul al XlII-lea la Tumu Severm, în Oltenia, 4 1944, p. 37-52
7
I. Stângă, Ioc c i t
149
www.mnir.ro
D a n Π ( 1 4 2 0 - 1 4 3 1 , c u întreruperi)
Bosnia
20. Ducat"; A E ; 13,5 m m ; 0 , 3 5 g; grupa D; rv.: siglele B¬
D; inv.: II 5762 45. Dinar; AR; 17 m m : 0 , 4 5 g; inv.: II 5773
21. D u c a t A E ; 13.5 m m ; 0 , 2 2 g; grupa D; inv.: II 5 7 5 8 46. D i n a r AR; 16,5 m m ; o,22 g: fragm.; inv.: II 1548
47. Dinar; AR; 15 m m ; 0,27 g; fragm.; Înv.: II 5731
Vlad Dracul (1436-1442. 1443-1447)
22. B a n ; A E ; 11 m m : 0,40 g; MBR. 255; Înv.: II 5 9 6 BOHEMIA
R a d u c e l F r u m o s ( 1 4 6 2 - 1 4 7 5 ) , c u întreruperi 48. Gros de Praga; AR; 2 7 m m ; 2,02 g; Înv.: II 5 8 1 5
23. Ducat; AR; 15 m m ; 0,30 g; M B R . 2 6 4 ; fragm.; Înv.: II

5820 IMPERIUL OTOMAN"
24. Ducat; AR; 15,5 m m ; 0 , 3 5 g; c.m.s.; Înv.: II 5821
Mustafa Celebl (1419-1421)
BULGARIA* 49. Akçe AR; 12,5x14 m m : 1,22 g; N.P., 39, E d l m e , 824

H; inv.: II 1557
I v i m A l e x a n d r u şl M i h a i l ( 1 3 3 7 - 1 3 7 1 )
Murad Π (1421-1444)
25. Gros; AR; 2 0 m m ; 1,2 g: frag.; Muşmov, pl. 6 4 / 1 0 ; 50. Mangâr; A E ; 12,5x18,5 m m ; 2 , 3 0 g; N.P., 77, 842 H;
inv.: II 1527 Înv.: II 5 8 1 7
Mehmed Π (1451-1481)
SERBIA'°
51. Akçe; AR; 12x11 m m : 0.65 g; N.P., 8 5 , Serez, 855 H;
Ştefan I V Dusan-împărat ( 1 3 4 5 - 1 3 5 5 ) inv.: Il 5 7 3 0
52. Akçe; AR; 12,5 m m ; 0 , 7 5 g: N.P., 8 5 , B u r s a , 8 5 5 H;
26. Gros; AR; 19,5 m m ; 0 , 6 2 g; Ljubic, tip, I b, tabela inv.; II 1536
VII/13, var, rv.; Înv.: II 5 7 8 5 5 3 . Akçe; AR; 10,5x11,5 m m ; 0,82 g; N.P., 86, B u r s a (?),
8 6 5 H; inv.: II 5781
Dorde B r a n k o v i c Π ( 1 4 2 7 - 1 4 5 6 ) 54. Akçe; AR; 10,5 m m ; 0,80 g; N.P., 8 6 . Serez, 8 6 5 H;
inv.: II 1520
Rudnista
27. Aspru: AR; 13 m m ; 0,80 g: Ljubic, tip 6 b, tabela Baiazld Π (1481-1516)
X I I / 1 5 ; inv.: II 5791
28. Aspru; AR; 15 m m ; 0 , 6 5 g; S . Dimitrievlc, Starinar, 55. Akçe: AR; 11.5x12,5 m m ; 0.70 g; N.P., 105. T . G . ,
15-16, 1964-1965, p. 138-139, flg. 5 9 - 6 ; inv.: II 5 7 8 9 Constantinopol, 8 8 6 H; Inv.: 5 8 1 2
56. Akçe; AR; 11 m m : 0 . 7 0 g; c.m.s., inv.: II 1565
Smederovo 57. Akçe; AR; 11,5x12,5 m m : 0,68 g; N.P., 105, T . G . ,
29. A s p r u ; AR; 14 m m ; 1,02 g; S . Dimitnevic, Nowar, 8 8 6 H; inv.: II 5 7 8 2
Osiobodenje..., tip I, tabela 1/1: inv.: II 5790 58. Akçe; AR: 11,5x11 m m ; 0 , 4 5 g; N.P., 105, T . G . ,
30. Aspru; AR; 13 m m ; 0,90 g; c.m.s.; inv.: II 5 6 3 monetărie necunoscută l a N.P., 8 8 6 H; Înv.: II 5814
31. Aspru; AR; 13 m m ; 0,60 g; c.m.s.; inv.: II 5 8 0 8
32. Aspru; AR; 13.5 m m ; 0.90 g; c.m.s.; inv.: II 1521 SeUm 1(1512-1520)
33. Aspru; AR; 13 m m : 0 , 5 5 g; S.Dimitrievic, 59. Akçe; AR; 11x12 m m : 0 , 6 5 g; N.P., 128,
Odobodenie..., tip. III, p. 71-86, tabela 1/3; Inv.: II 5792 Constantinopol, T . G . : Înv.: II 5 7 8 0
34. Aspru; AR; 14 m m : 0 , 5 5 g; c.m.s.; inv.: II 5 7 8 7
35. Aspru; AR; 14 m m ; 0,48 g; c.m.s.; inv.: II 5 7 8 8 Soliman I (1520-1566)
36. Aspru; AR; 15 m m ; 0,60 g; c.m.s.: Înv.: II 5 8 1 9
37. Aspru: A E ; 14,5 m m ; 0,60 g; Ljubic, tip V I , tabela 60. Akçe F A L S ; A E : 10x10,5 m m ; 0 , 5 5 g; Nowar (?); inv.:
XIII/14; înv: II 1594 II 1512
38. Aspru; AR: 13,5 m m ; 0,80 g; c.m.s.; Înv.: II 6 3 2 2
39. Aspru; AR; 12 m m : 0 , 6 5 g: Ljubic, t i p X a , tabela
X X I I / 2 4 : inv.: II 5 7 8 4 UNGARIA
40. Aspru; A E ; 12 m m : 0,80 g; c.m.s.; inv.: II 6311
41. Aspru; A E ; 12 m m ; 0,60 g; c.m.s.; Înv.: II 6 3 1 2 B e l a rV-Ştefan V
42. Aspru; AR; 11 m m ; 0,50 g; Ljubic, tip X b , tabela
X I I I / 2 5 : Înv.: II 5 7 8 6 61. A E ; 2 7 m m ; 1,70 g; C N H , 98; Huszar, 71; Înv.: II 583
43. Aspru; AR; 12 m m ; 0,70 g; şters; Înv.: II 6 3 3 7
44. Aspru; AR; 13x11 m m ; 0 , 6 5 g; şters; inv.: II 6 2 9 8 C a r o l R o b e r t de A n j o u (1308-1342)
62. Parvus; AR; 13 m m ; 0 , 2 3 g; Huszar, 4 7 2 ; a n 1330 (?),

K - ? ; inv.: II 5 7 8 3
63. Parvus; AR; 12,5 m m ; 0 , 3 0 g; c.m.s.; inv.: II 6328
64. Parvus: AR: 12 m m : 0 , 4 2 g; C N H , 4; K - ; II 5777
Ana-Maria Velter, Câteva probleme de numismatică
65. Parvus; AR; 12,5 m m ; 0 , 2 5 g; Huszar, 4 7 2 , K - ; inv.:
românească - monedele atribuite lui Nicolae Redwitz, în
II 6 3 3 9
CN, 3, 1980, p. 9 3 - 1 1 5 .
g 66. Parvus; AR; 12,5 m m ; 0 , 2 0 g; şters; inv.: II 5 8 1 6
Musmov, Anticinite moneti na Balkansko poluostrov i
moneti na balgarskite care, Sofia, 1913, p. 6 4 / 1 0
10
Slme Ljubic, OpisJugoslovenskih novac, Zagreb, 1875.;
S.Dimitrievic, Osiobodenje gradovo Srbiju od Turaka,
" N. Pere, Osmanliarda madeni Paralar, Istambul, 1968.
Belgrad, 1970.
150
www.mnir.ro
Ladislau V (1444-1457)
Ludovic I (1342-1382)
2 0 3 - 2 0 5 . Dinar; A E ; Huszar, 6 6 2 , B u d a , anil 1453-1454
67. Parvus; AR; 13 m m ; 0,65 g; Huszar, 5 2 6 , anil 1344¬
1345; inv.: II 1560 I a n c u de H u n e d o a r a ( 1 4 4 6 - 1 4 5 3 )
68. Parvus; AR; 14 m m ; 0 , 3 0 g; Huszar, 547, C N H , 8 9 a,
anli 1378-1382; inv.: II 6 3 1 6 2 0 6 - 2 0 7 . Dinar; A E ; Huszar. 6 1 8 . B a i a Mare, a n 1446
69. Parvus; AR; 13,5 m m ; 0 , 3 5 g; c.m.s., îmv.: II 6 3 1 3
70. Parvus; AR; 15 m m : 0.32 g; c.m.s., Înv.: II 6 3 0 9 S l g l s m u n d de L u x e m b u r g (7), I a n c u de H u n e d o a r a ( ? )
71. Parvus; AR. 14 m m ; 0,40 g; c.m.s., inv.: II 1581
72. Parvus: AR; 13,5 m m ; 0 , 2 5 g; c.m.s., inv.: II 5 7 2 9 2 0 8 - 2 0 9 . Dinar: A E : B a l a Mare
73. Parvus; AR; 14 m m ; 0 , 3 2 g; c.m.s., inv.: II 5741
74. Parvus; AR; 14 m m ; 0,48 g; c.m.s., inv.: II 5 7 4 2 Mathia Corvinul (1458-1490)
75. Parvus; AR; 13,5 m m ; 0 , 2 5 g; c.m.s., inv.: II 5 7 7 6
76. Parvus: A E : 14 m m ; 0 , 4 5 g; c.m.s., Înv.: II 5 7 4 4 210. Dinar; AR; 16 m m : 0,40 g; Huszar, 717, Buda, an
77. Parvus; A E ; 13 m m ; 0 , 2 5 g; fragm.; c.m.s., inv.: II 1469(?)
1584 211. Dinar: AR: 15 mm; 0.45 g; c.m.s.
78. AR; 14,5 m m ; 0,70 g; Huszar, 5 4 8 : C N H , 8 9 b, anil 2 1 2 . Dinar; AR; 15,5 m m ; 0,40 g; Huszar, 717, B a l a
1373-1382; inv.: II 6 3 3 3 Mare, a n 1470
79. AR; 13,5 m m ; 0,40 g; c.m.s., inv.: II 6 3 3 0 213. Dinar; AR; 16 m m ; 0.40 g; Huszar, 718, Kremnica,
80. AR; 13,5 m m ; 0 , 3 0 g; c.m.s.. Înv.: II 6321 anil 1479-1485
81. AR: 13,5 m m ; 0 , 4 0 g; c.m.s., Înv.: II 6 3 0 8 214. D i n a r AR; 16 m m ; 0 , 2 5 g: Huszar, 719; c.m.s.; anli
82. AR; 13 m m : 0,40 g; c.m.s.. Înv.: II 1547 1479-1485
83. AR; 14 m m ; 0 , 3 2 g; c.m.s., Înv.: II 1506 2 1 5 . Dinar: AR; 16,5 m m ; 0,50 g; c.m.s.
84. AR; 13 m m ; 0 , 4 5 g: c.m.s., Înv.: II 5 7 4 0 216. Dinar; AR; 16 m m : 0,45 g; c.m.s.
85. AR; 14 m m ; 0,50 g; c.m.s., Înv.: II 1545 217. Dinar; AR; 15,5 m m ; 0,45 g; c.m.s.
86. AR; 14 m m ; 0.45 g; c.m.s., Înv.: II 1537 218. Dinar; AR; 17 m m ; 0,45 g; c.m.s.
87. AR; 13,5 m m ; 0 . 4 5 g; c.m.s., Înv.: II 1505 219. Dinar; AR; 16,5 m m ; 0.60 g; c.m.s.
220. D i n a r AR: 16 m m ; 0,40 g; c.m.s.
Maria (1382-1395) 221. D i n a r AR; 15,5 m m ; 0 , 3 5 g; c.m.s.
2 2 2 . Dinar; AR; 15 m m ; 0,40 g; c.m.s.
88. AR; 13,5 m m ; 0 , 6 0 g; Huszar, 566, a n 1383; Înv.: II 2 2 3 . Dinar; AR; 16 m m ; 0,35 g; c.m.s.
5840 224. Dinar; AR: 14,5 m m ; 0 , 3 5 g; Huszar, 7 1 9 ,
89. AR; 13 m m : 0,45 g; Huszar, 5 6 9 , anil 1384-1395; monetărie neprecizată, anli 1 4 7 9 - 1 4 8 5 ·
inv.: II 1528 2 2 5 . Dinar, AR; 15 m m : 0,37 g; Huszar, 7 2 2 , Kremnica,
KP-, a n l i 1487-1490
S l g i s m u n d de L u x e m b u r g ( 1 3 8 7 - 1 4 3 7 ) 2 2 6 . D i n a r A R : 15 m m : 0,40 g; n - T
227. D i n a r AR; 16 m m ; 0,45 g
90-92. Dinar; AR; Huszar, 5 7 5 , a n l i 1 3 8 7 - 1 3 8 9
93-97. Dinar; A E ; Huszar, 578, Sighişoara, anli 1427¬ Vladislav Π (1490-1516)
1437
98-102. Dinar; AR; Huszar, 578, Bratislava; c.m.s. 228. Dinar; AR; 16 m m ; 0,38 g; Huszar, 8 0 3 , K r e m n i c a Κ
103-112. D i n a r A R : Huszar, 5 7 8 , K r e m n i c a ; c.m.s. . anU 1490-1502
113-120. Dinar; AR; H u s z a r , 5 7 8 , B a l a Mare: c.m.s. 229. D i n a r AR; 17 m m ; 0 , 3 5 g; c.m.s.; K-..
121-122. Dinar; AR; Huszar, 5 7 8 ; c.m.s. 230. D i n a r AR: 16 m m ; 0 . 4 5 g: c.m.s.
123-125. Dinar; AR; Huszar, 578, Lipova; c.m.s. 231. D i n a r AR: 16 m m : 0 , 4 2 g; Huszar, 8 0 4 ; c.m.s.; K -
126. Dinar; AR; Huszar, 578, B a i a de Arieş; c.m.s. 2 3 2 . Dinar; AR; 15,5 m m ; 0,35 g; Huszar, 8 0 5 ,
127-128. Dinar; AR; Huszar, 578, B u d a ; c.m.s. Kremnica, K - H , anii 1500-1502
129. Dinar; AR; Huszar, 5 7 8 , Mukacevo; c.m.s. 2 3 3 . Dinar; AR; 15,5 m m ; 0,28 g; c.m.s.; L - K
130-131. Dinar: AR; Huszar, 5 7 8 , atelier neprecizat; 234. D i n a r AR; 15 m m ; 0 , 3 5 g; Huszar, 8 0 7 a, B a l a
c.m.s. Mare, N-G, a n 1510
132-135. Parvus AR; Huszar, 580, Visegrand, anil 1387¬ 2 3 5 . Dinar; AR; 14 m m ; 0,30 g; Huszar, 8 1 1 . - H , a n
1427 1506
136-138. Parvus; AR; Huszar. 5 8 3 . anil 1 4 0 4 - 1 4 0 5 (?)
139-168. Quartlng; A E ; Huszar, 586, Bratislava, anil Ludovic Π (1516-1526)
1430-1437
169-173. Quartlng; A E ; Huszar, 586, Braşov; c.m.s. 236. D i n a r AR; Huszar, 8 4 2 , K r e m n i c a . a n 1511
174-176. Quartlng; A E ; Huszar, 5 8 6 , B a l a Mare; c.m.s. 237. Dinar; AR: c.m.s.: a n 1517
177-179. Quartlng; A E ; Huszar, 586, K r e m n i c a ; c.m.s. 238. Dinar; AR; c.m.s.; a n 1520
180. g u a r t i n g ; A E : Huszar, 586, B u d a ; c.m.s. 239. Dinar; AR; c.m.s.; Lipova, a n 1521
181. Quartlng: A E : Huszar, 586, B a l a de Arieş; c.m.s. 2 4 0 - 2 4 1 . Dinar: c.m.s.; K r e m n i c a , a n 1521
182. Quartlng; A E ; Huszar, 586,
183-199. Quartlng; A E ; Huszar, 586, monetărie S t r u c t u r a l o t u l u i m o n e t a r pe emitenţi
neprecizată; c.m.s.
1. Ţara Românească - 2 4 ex.
Vladislav I (1440-1447) 2. Serbia - 2 3 ex.
3. Bulgaria - 1 ex.
200. Dinar; A E ; Huszar. 607, a n 1443 4. Imperiul O t o m a n - 12 ex.
2 0 1 - 2 0 2 . Dinar; A E ; Huszar, 6 4 9 . anli 1442-1444 5. Ungaria - 180 ex.
6. B o h e m i a - 1 ex.
Total = 241 ex.
151
www.mnir.ro
Pentru a avea o privire mai strânsă asupra lotului monetar, am încercat să-1 grupăm
în perioade de câte 50 de ani, rezultând următoarea situaţie:
I. 1250-1300 - o singură monedă datată în ultima parte a secolului al XlII-lea
II. 1301-1350 - cinci monede Carol Robert de Anjou datate 1330(?)
- 1 dinar Ludovic I , datat 1344-1345
- 1 gros Serbia
- 1 gros Bulgaria
Total 8 monede
III. 1351-1400 - 1 ducat Vlaicu-vodă
-1 gros de Praga, Boemia
- 2 ducaţi Radu I
- 2 bani Dan I
- 6 ducaţi Mircea cel Bătrân emişi până la 140
- 20 dinari Ludovic I
- 2 uinari Maria
- 3 dinari Sigismund de Luxemburg dataţi între 1387-1389
Total 37 monede
IV. 1401-1450 - 8 duvaţi Mircea cel Bătrân emişi după 1400
- 2 dinari Nicolae Redwitz(?)-Dan II (?)
- 1 ban Vlad Dracul emis după 1436
- 2 akçele
- 36 dinari Sigismund de luzemburg emişi între 1427-1437
- 1 parvus datat larg 1387-1427
- 3 parvus dataţi 1404-1405{?)
- 61 quartingi Sigismund de Luxemburg emişi între 1430-1437
- 3 dinari Vladislav I
- 3 dinari Ladislau V
- 2 dinari Iancu de Hunedoara
- 2 dinari neprecizaţi
Total 124 monede
V. 1451-1500 - 18 dinari Mathias Corvinul
- 2 ducaţi Radu cel Frumos
Total 20 monede
VI. 1501-1550 - 8 dinari Vladislav II
- 6 dinari Ludovic I I , u l t i m u l an de emisie 1521
Total 14 monede
Cele 241 monede catalogate cu acest prilej, datate între mojlocul secolului al XlII-lea
şi 1521, reflectă în mod real evenimentele economice, politice şi militare de la Cetatea Severinului
şi implicit al sud-vestului Olteniei în această perioadă
Prezenţa unei singure monede pe locul viitoarei Cetăţi a Severinului datând de la
mijlocul secolului al XlII-lea (Bela IV, Ştefan V 1235-1272), ar putea sugera momentul întemeierii
Cetăţii Severinului , dar n u aduce nici o lămurire asupra întemeierilor ei. Lipsa cu desăvârşire a
12
monedelor bizantine de secol XIII pe locul viitoarei cetăţi, prezenţa lor masivă în j u r , la care se 13
adugă existenţa unei întinse necropole datate în secolele XIII-XVI , ne îndeamnă la o altă M
presupunre şi anume: la mijlocul secolului al XlII-lea până spre sfârşitul l u i , n u exista o

fortificaţie de zid pe actualul loc al Cetăţii Severinului, în schimb exista undeva în apropiere o
puternică aşezare rurală, căreia îi aparţiene necropola amintită, întinsă peste thermele romane,
castru şi mai departe în aval, pe locul unde astăzi se găseşte I.J.T.L. (întreprinderea judeţeană
transport local). 15
Maria Holban, Despre Ţara Severinului şi Banatul de Severin în secolul alXIII-lea; în Din cronica relaţiilorromâno-ungare £n
secolele XIII-XVI, Bucureşti. 1981, p. 4 9
13
A. Bărcăcilă, în BCMI, 1937, p. 161-161, Inedite în col. Muzeului Regiunii Porţilor de Fie, identificate de către E .
Oberlănder-Târnoveanu.
M
A. Bărcăcilă, Monede podoabe de metal şi fragmente ceramice de la termele Druhetei şi din cimitirul medieval suprapus, in
Materiale, 5. 1959, p. 7 6 9 - 7 9 4
l j
Cercetări de salvare, inedite, realizate de C . S t u p a r u
152
www.mnir.ro
Lipsa monedelor de secol XIII în săpăturile de la Cetatea Severinului concordă cu
lipsa oricărei informaţii despre cetate în documentele d i n a doua jumătate a secolului al XlII-
lea' . 6
Că cetatea a p u t u t fi ridicată spre sfârşitul secolului XIII, până în primele decenii ale
secolului XIV, o dovedesc şi monedele încadrate în perioada 1301-1350 (vezi tabelul). Ce ne poate
spune această structură monetară? Observăm că monedele, în majoritate ungureşti datează
după 1330, situaţie normală dacă ne gândim că proaspăt-întemeiata Ţară Românească încă n u
avea o monetărie. în altă ordine de idei putem bănui existenţa unei fortificaţii la mijlocul
secolului XIV ce are însă numai u n rol strict militar. Faptul că în j u r u l Cetăţii Severinului, s-au
descoperit separat, sau, chiar în tezaure destul de numeroase monede bulgăreşti îndeosebi ale
Taratului de V i d i n , ne subliniază ideea existenţei lângă cetate a unei puternice aşezări rurale
17
angrenate în comerţul cu sudul Dunării. Nu putem trage o concluzie fermă privind stăpânirea
asupra Cetăţii Severinului înainte de 1330. După înfrângerea de la Posada şi întemeierea statului
feudal Ţara Românească, cetatea aparţinea acesteia. Situaţia este confirmată de data aceasta ş i
de lotul monetar încadrat de noi în această perioadă (1351-1400), perioadă în care apar ş i
primele emisiuni ale Ţării Româneşti . 18
Moneda românească, încă de la apariţia sa, prin soliditatea ei, cucereşte piaţa sud-
est-europeană, descoperită fiind atât la sudul Dunării , dar mai ales în cuprinsul Ţării 19
Româneşti până la gurile Dunării . Normal, moneda regatului maghiar continuă să fie prezentă
20
destul de masiv, dar este o monedă măruntă, din bronz, fapt confirmat şi de structura tezaurelor
monetare din care monedele ungureşti lipsesc aproape c u desăvârşire . 21
Deşi activitatea monetară a domnilor Radu I şi Dan I n u pare să fi fost aşa de intensă,
ei sunt prezenţi în perioada noastră cu 4 monede. Strălucita activitate monetară promovată de
Mircea cel Bătrân, se face simţită şi în structura lotului monetar din perioada în discuţie.
Structura l o t u l u i monetar grupat de noi în perioada 1401-1450, reflectă aceeaşi
situaţie. Calitativ, câştigă teren moneda românească, ducatul l u i Mircea cel Bătrân emis după
1400. Cei doi dinari ce aparţin fie l u i Nicolae Redwitz , fie l u i Dan al II-lea , sunt bătuţi tot la
22 23
Cetatea Severinului, emisiunea urmând iconografia monetară a l u i Mircea.

După moartea l u i Mircea cel Bătrân şi prăbuşirea Cetăţii Severinului spre sfârşitul
anului 1419 - începutul anului 1420 , încetarea temporară a activităţii monetare a Ţării
24
Româneşti , permite apariţia imediată şi a monedei turceşti, deşi în a doua parte a perioadei
25
preponderentă continuă să fie tot moneda maghiară. încercarea de reluare a activităţii monetare
de către domnul român, este documentată de prezenţa b a n u l u i l u i Vlad Dracul, iarăşi o piesă
rară în numismatica Ţării Româneşti. Prezenţa monedei l u i Iancu de Hunedoara subliniază
activitatea miliatră antiotomană a voievodului transilvan aflat în fruntea coaliţiei antiotomane . 26
Surprinzătoare este lipsa c u desăvârşire a grosului sârbesc al l u i Ştefan Lazarevic

(1400-1427), prezent masiv în tezaurul de Ia Dudaşul Schelei . 27
Structura l o t u l u i monetar grupat de noi în perioada 1451-1500, reflectă aceeaşi

situaţie de conflict, fie între regalitatea maghiară şi turci, fie între aceştia şi dorinţa legitimă a
domnului român stăpân de drept al cetăţii. Este cazul l u i Radu cel Frumos care încearcă să reia
activitatea monetară afirmându-şi şi în acest fel dorinţa de independenţă.
Ducaţii găsiţi la Cetatea Severinului excelează prin iconografie, calitatea metalului conţinut.
Revigorarea monedei ungureşti în timpul l u i Mateiaş Corvinul, se simte şi în
circulaţia monetară l a Cetatea Severinului, prin prezenţa destul de masivă a dinarului acestuia
16
Maria Holban, op. cit
17
Inventarul Muzeului Regiunii Porţilor de F i e r
' O.Iliescu, C u privire la realizarea unui "corpus" al monedelor feudale româneşti, în SMIM, 1, 1.956, p a s s i m .
19
O.Iliescu, Un tezaur de monede de la Mircea cel Bătrân găsit in R.S.F.Iugoslavia, în CN, 1, 1978, p. 2 9
2 0
Vezi răspândirea l a O.Iliescu în BSNR, 9 6 - 1 2 0 , 1974, p. 8 3 - 8 9 ; Adina Berciu Drăghicescu şi D. Ciobotea. Viaţa economică
a Ţării Româneşti în timpul lui Mircea cel Mare în Marele Mircea Voievod, p. 5 3 - 9 6
21
Numai 3 monede în tezaurul de la Bistriţa, vezi lista tezaurelor monetare de la I.Stângă, op. cit.
2 2
MBR, p. 2 9 - 3 0
23
A.M.Velter, op. cit.
2 4
A n c a Ghiţă, Mircea cel Mare - apărător al integrităţii teritoriale româneşti şi al independenţei statale, i n Marele Mircea
Voievod, p. 2 3 9 şi 2 4 5 .
25
După domnia lui D a n a l II-lea. /^^> ίί Λ
" " "
26
M.Constantinescu, C.Dalcovlclu, S t . P a s c u , Istoria României Bucureşti. 1969, pp(lj^Ş/v|jgş|
T.
27 ~ Rădulescu, nP. Turturică, ~Tezaurul . de monede —
şi podoabe feudale
r - . . - . - . - de
J - ^ . u i J i » ^ _ . _ .Qêhe<
- , .laSchQiS^dftm
: J ô-».-j:_Y7 s e c xj . j
V XV -,ηΛΟ,
3, 1985. p. •• -' '
153
www.mnir.ro
(18 b u c ) . Deşi, stăpân în sud-estul Europei, Imperiul Otoman, încă n u reuşeşte să-şi impună
moneda sa pe piaţă.
Structura lotului monetar grupat în răstimpul 1501-1550. reflectă starea de
incertitudine militară de la Cetatea Severinului. Ultimele monede (3 dinari Ludovic II, dataţi 1521
şi u n fals de la Soliman I) prefigurează momentul prăbuşirii definitive a Cetăţii Severinului
(1524) moment precedat de o decădere aproape totală a rolului economic al cetăţii.
28
T H E MONETARY CIRCULATION A T C E T A T E A S E V E R I N U L U I DURING T H E 1 3 " - 16 " C E N T U R I E S

ι
Abstract
T h e paper deals with 241 coins discovered at the Cetatea Severinului during the archaeological excavations
from 1965-1969 a n d 1988.
T h e coins were all listed beginning with those i s s u e d i n W a l l a c h l a by V l a l c u (1364-1377), R a d u I (1377¬
1383). D a n I (1383-1386), Mircea the Old (1386-1418), R a d u the Handsome (about 1462-1475). Among them there are some
rare pieces as: banl (obols). I s s u e d by D a n I a n d V l a d the Devil a n d the d u c a t issued by R a d u the Handsome.
T h e other coins dicovered there are s t r u c k In Bulgaria, Serbia, the Ottoman Empire, Hungary a n d Bohemia.
T h e a n a l y s i s of the c o i n s found at Cetatea Severinului allows to draw some economical, political a n d military
conclusions. T h e presence of the coins prove that the fortress of Severin w a s built at the end of the 13 " century and the
1
beginning of the 14" century.

1
It h a d a quite large a n d prosperous r u r a l settlement around, strongly involved In the trade with the regions
south of the Danube.
After the foundation of the W a l l a c h i a n feudal state a n d after its independence obtained In 1330 this town
belonged to Wallachla, a fact well confirmed by the great n u m b e r of coins issued by the W a l l a c h i a n princes.
M. Davidescu, Cetatea Severinului, i n BMl 39, nr. 3, 1970, p. 9-14.

154
www.mnir.ro
MOLDER LANT - O LEGENDĂ INEDITĂ
P E MONEDELE E M I S E D E ŞTEFAN I - 1394-1399
de Lucia Bieltz
în 1971 în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a u intrat 5.744 monede emise de 1
domnitorii Moldovei Petru I (1375-1391) şi Ştefan I (1394-1399). Tezaurul a fost descoperit

întâmplător în anul 1957 de către Tucă Aurel în localitatea Corlăteni, din judeţul Botoşani. Prin
anii 80 am cercetat şi fişat o parte d i n aceste piese. Dat fiind faptul că monedele prezentau u n
grad ridicat de dificultate - atât la descifrarea elementelor din câmp, dar mai ales a legendei - m i -
am propus ca metodă de l u c r u pentru etapa iniţială o departajare a pieselor pe emitenţi. în
consecinţă, am cercetat şi fişat într-o primă etapă numai monede emise de Petru I , fiind
superioare, cel puţin ca t i t l u şi în consecinţă mai bine păstrate. Astfel, după ce am considerat să
sunt suficient de familiarizată cu acestea, (studiasem şi fişasem deja peste 300 monede) am
trecut la cercetarea şi fişarea pieselor emise de Ştefan I. Aşa după c u m arătam, aceste monede au
un titlu mai slab şi o execuţie diferită de cele ale domnitorului precedent, aşa încât gradul de
dificultate în privinţa cercetării era ridicat. în consecinţă, pot mărturisi că n u am depistat nici o
piesă emisă de Ştefan I care să păstreze intacte toate elementele din câmp şi legendă, avers şi
revers. Faptul care m-a ajutat însă la o descriere corectă a acestora a fost acela că am dispus de
un număr mare de piese şi ceea ce n u releva una, scotea în evidenţă cealaltă.
Astfel, aversul acestor monede se prezintă în felul următor:
în câmp - capul de bour cu steluţă între coarne, în dreapta o rozetă, iar în stânga
semiluna. Legenda este circulară şi începe din partea superioară cu o rozetă (arareori o cruce),
urmată de inscripţia STEPANWOIWOD. Dacă numele domnitorului (sigur atunci poate fi
descifrat) apare în marea majoritate a cazurilor în forma STEPAN, titulatura apare foarte adesea
în forma VOIODA, WOIODA, WOIODAI. Sigur că numai întocmirea u n u i catalog, după studierea
întregului tezaur, ar putea să releve clar raportul între formula WOIWOD şi celelalte. Accidental
legenda aversului apare şi pe revers sau invers, legenda reversului pe avers.
Reversul monedelor în discuţie se prezintă astfel:
în câmp scut bicartelat, în stânga are trei fascii, iar în dreapta două flori de crin.
Legenda este circulară şi începe d i n partea superioară (deasupra scutului) cu o rozetă urmată de
cuvântul MOLDER, după care, la baza scutului apare o a doua rozetă urmată de cuvîntul LANT,
iar pe unele monede LANTI Mărturisesc că la început, primul fapt care m-a contrariat în
privinţa legendei a fost rozeta, care apare în partea inferioară - respectiv la baza scutului. Apoi
am avut bănuiala că separă doi termeni pe care monetarul i-a dorit să fie clari şi distincţi. A m
continuat să transcriu legendele, de fapt literele sau grupuri de litere, până când am întâlnit
monede pe care cel puţin u n u l d i n cele două cuvinte era clar. Atunci presupunerea că sunt doi
termeni a devenit certitudine, c u atât mai m u l t cu cât termenii aveau o semnificaţie reală - era
TARA MOLDOVEI scrisă în limba germană.
Aş dori să mai adaug câteva deţalii vis-a-vis de această legendă, mai precis faţă de
forma literelor, care prezintă particularităţi distincte. Astfel toate literele au forme foarte pline, aş
spune chiar îngroşate, apărând sub o formă uşor compactă. Litera " M " este scrisă ca o literă
minusculă gotică însă braţele exterioare, arcuite puternic. Litera "O" are o formă uşor
hexagonală, iar litera "T" are o formă cu totul specială aşa încât, până te familiarizezi cu ea îţi
sugerează mai m u l t u n "O" sau u n "G" - ea apărând sub forma u n u i oval incomplet.
Deşi c u forme particulare, literele d i n legendă, atunci când sunt lizibile, n u ridică
îndoieli asupra semnificaţiei lor. Singura literă pe care am considerat-o mai curioasă a fost litera
"T" de la LANT, însă n u am îndoieli nici asupra ei pentru că T - u l de pe avers din cuvântul
STEPAN are exact aceeaşi formă. Totodată, aş vrea să menţionez că n u am nici o îndoială asupra
faptului că forma literelor, cel puţin a unora dintre ele, este inspirată din alfabetul gotic.
Accidenta] legenda "MOLDER LANT' de pe revers este înlocuită cu cea de pe avers sau apare de
două ori numele de MOLDER sau legenda începe c u o cruce dar, aşa c u m arătam mai sus, n u m¬
am oprit asupra cazurilor ce formează excepţiile.
' Tezaurul a fost transferat de l a Muzeul judeţean Botoşani şl se află înscris I n documentele Muzeului Naţional la nr. de
Înv. 8 9 8 1 4 - 9 5 5 5 7 . E l n u este i n întregime prelucrat, iar piesele studiate şi fişate de mine poartă pe plic sigla L şi u n
număr de ordine.
155
www.mnir.ro
Sigur că după expunerea de mai sus, bazată în exclusivitate pe studiul monedelor,
este necesar a comenta semnificaţia ca atare a legendei. Faptul că monetarul respectiv a folosit
pentru legenda reversului numele ţării este desigur o noutate, dar numai în numismatică. în
documente expresia de Ţara Moldovei o găsim încă din 1360 şi apoi în titulatura domnitorilor
2
Moldovei Petru I (doc. 1384, mai, l ) şi Roman I (doc. 1392. martie, 30; 1393 noiembrie, 18) fie în
3 4
forma latină, fie în slavonă, conform felului în care a fost redactat actul. întrebarea cea mai
serioasă la care mărturisesc că n u am găsit u n răspuns satisfăcător este aceasta: De ce pe acest
tip de monede s-a scris numele ţării în limba germană ?
Se cunoşte, în genere, că în Moldova secolului al XIV-lea exista u n puternic element
german aşezat în special în oraşele din nord şi din vest şi o bună parte dintre germani se ocupau
5
cu meşteşugurile . Personal consider că meşterul care a bătut aceste monede era de origine
6
germană, însă acest fapt n u este u n argument, deoarece "heregarul" sau "bănarul" era un
executant al unei comenzi domneşti şi n u era liber să stabilească elementele heraldice sau
legenda monedei. în consecinţă, întrebarea rămâne deschisă. Ce 1-a determinat pe domnitor să
accepte această legendă pe reversul monedelor în discuţie, având în vedere şi faptul că Moldova
avea deja u n sistem monetar bine constituit încă din timpul l u i Petru I .
Dacă privim situaţia economică şi politică a ţării în perioada l u i Ştefan I , remarcăm
sigur unele aspecte noi faţă de perioada l u i Petru I . Astfel, domnitorul Roman l în documentul
emis în 1393 noiembrie 18 se intitula: "Marele domn, singur stăpânitor, Io Roman voevod al Ţării
Moldovei de la munte până la malul mării" "ceea ce arată faptul că procesul de închegare a
7
statului feudal moldovenesc se încheiase, atingând ţărmul mării prin includerea Cetăţii Albe..."".
Sigur acest fapt ne poate sugera, între altele şi o impulsionare a comerţului, în
specia] de tranzit în Moldova. Ε firesc, aşadar, ca Ştean I să fi simţit nevoia unor noi emisiuni
monetare , dar o nouă emisiune monetară n u implică neapărat o nouă legendă pe reversul
9
monedei.
Nici luptele armate purtate pe teritoriul Moldovei, împotriva l u i Sigismund de
Luxemburg al Ungariei' sau cele purtate în afara ţării, împotriva cavalerilor teutoni sau a
0
tătarilor", n u - m i creionează argumente pentru justificarea acestui tip de legendă.

Singura sugestie pe care ne-am permite-o, în cazul de faţă, şi aceasta sub o formă
foarte ipotetică, este aceea conform căreia, domnitorul a dorit ca această monedă să poată
pătrunde mai uşor şi în zone locuite de o populaţie germană, aflată desigur în afara graniţelor
ţării. Pentru circulaţia pieselor în Moldova n u văd impedimente, deoarece consider că sub
influienţa elementului german, termenul de "Ţara Moldovei" a p u t u t circula în varianta germană
aşa cum în documentele de cancelarie scrise în latină sau slavonă, "Ţara Moldovei" apare în
varianta latinei medievale sau a slavonei' . 2
în final consider că cele câteva comentarii privind motivele care l - a u determinat pe

domnitorul Ştefan I (1394-1399) să adopte pe emisiunile sale monetare legenda "Ţara Moldovei"
în limba germană le-am făcut pentru a arăta că după ce am avut certitudinea u n u i n o u tip de
legendă, m-am întrebat de nenumărate ori - cum era şi firesc - de ce "Ţara Moldovei" în versiunea
ei germană "Molder Lanţ".
2
I. Mlhaly. Diplome maramureşene din sec. XIV şi XV. Slghet, 1900, p. 37.
3
DIR.. sec. X I V - X V , Α-Moldova, vol. 1. Bucureşti, 1954, p. 1.
4
Ibidem, pp. 2 - 3 .
5
C . C . G l u r e s c u , Târguri sau oraşe şi cetăţi moldovene. Bucureşti, 1967, p. 8 1 - 8 2 .
6
Ibidem, p. 105.
7
DIR - vol. cit., p. 3; titulatura este aproape identică şi I n documentul emis anterior (1392, martie, 30).
8
Şt. S. Gorovei, MuşahhiL Bucureşti. 1976, pp. 3 5 - 3 6 .
Îbidem, p. 36-37.
'"R. Manolescu, Campania lui Sigismund de Luxemburg în Moldova (1395), în Analele Univ. Bucureşti, seria ştiinţe sociale -
istorie X V , 1966, pp. 5 9 - 7 3 .
"Şt. S . Gorovei, op. cit pp. 3 6 - 3 7 .
,2
S i g u r n u e s i n g u r a ipoteză care m i - a venit în minte. A m gândit şi a s u p r a variantei - apartenenţei acestor emisiuni
monetare u n u l domnitor anterior, sigur tot Ştefan. D a r consider că scopul articolului n u este nicidecum u n şir de ipoteze,
ci, pur şi simplu, s e m n a l a r e a acestui n o u tip de legendă.
156
www.mnir.ro
MOLDER-LANT - A NEW L E G E N D ON T H E COINS I S S U E D B Y S T E P H E N I P R I N C E O F MOLDAVIA (1389-1399)
Abstract
The paper presents the reverse legend some of the coins of a hoard discovered by chance in 1957 at
Corlăteni, district of Botoşani. T h e hoard belongs now to the National History Museum of R o m a n i a . It h a s 5, 744 coins and
still has to be studied. T h e hoard dates from the end of the 1 4 " century. T h e coins were Issued by two Moldavian princes.
Peter I (1375-1391) and S t e p h e n I (1394-1399).
T h e coins of S t e p h e n I, studied by the author have a new legend, totally different of those found on other
Romanian medieval coins.
The description is the following:
Obverse: A u r o c h head with a s m a l l s t a r between horns, rosette In right field a n d crescent to left. Circular
legend starting on the upper side, with a rosette (very seldom with a cross): S T E P A N W O I WOD. Prince's title sometimes
writen as: VOIDA, W O I O D A or WOIODAI.
Reverse: S h i e l d vertically divided in two parts, three fascis to the left a n d two lilies to the right. C i r c u l a r
legend starting on the upper side (above the shield), with rosette and word M O L D E R . Second rosette followed by legend
LANT (or LANTI o n some coins), at the base of the shield.
One may notice though that on the reverse of the coins of S t e p h e n I the name of Moldavia appears in
German - M O L D E R - L A N T .
T h e paper points out that the letters of the legend were Inspired from the Gothic alphabet, mentioning that
the person that dealed w i t h the s t r u c k l n g of those coins w a s of G e r m a n origin. T h i s does not justify the writing of the
country's name though. T h e only hypothesis admitted by the author regarding the legend is that the prince of Moldavia
probably wanted these coins to penetrate easier i n areas inhabited by G e r m a n people out of the Moldavian borders. The
author considered t h a t the coins circulated easily In Moldavia too. because of the great n u m b e r of G e r m a n s that lived i n
the country by that time. So the n a m e of the country w a s mentioned In G e r m a n too.
T h e Importance of this paper c o n s i s t s i n the presentation of a new legend o n the reverse of the coins Issued
by Stephen I. T h e legend is not only u n k n o w n but h a s some mistery In it so far.
157
www.mnir.ro
MOLDER LANT, o legendă inedită pe m o n e d e l e emise de Ştefan 1,1394-1399.
www.mnir.ro
O MONEDĂ MOLDOVENEASCĂ L A ENISALA, J U D T U L C E A
de Horia Camil-Radu
în luna martie a anului 1995, în faţa porţii de vest a cetăţii Enisala, (corn. Sarichioi, j u d .
Tulcea), a fost găsită o monedă feudală de argint.
Este vorba despre u n gros moldovenesc, emis de Petru Muşat, de 0,67 grame şi 19
milimetri diametru. Gradul de uzură este scăzut, atestând totuşi o oarecare circulaţie a monedei.
Starea de conservare este foarte bună, astfel încât legenda se poate citi uşor. Pe avers este reprezentat
capul de bour, o stea între coarne, având la dreapta sa o rozetă, iar la stânga, semiluna. între cele două
cercuri de perle, se poate citi legenda, dispusă circular:
SIMPETRI VOITO
Pe revers apare scutul având în primul câmp trei grinzi, iar în al doilea, două flori de crin.
între cele două cercuri de perle avem, dispusă circular, legenda:
SIMOLDAVIANISIS
Moneda ar fi p u t u t fi adusă fie de moldoveni, care a u venit să cumpere mărfuri, fie de

negustorii cetăţii, după ce şi-au vândut mărfurile în târgurile Moldovei. Oricum, este cert că între
Moldova şi cetatea Enisala existau legături comerciale, întărite prin acceptarea monedei moldoveneşti
ca mijloc de plată, ceea ce denotă o bună apreciere a acesteia. S-ar mai putea ca moneda să fi fost
adusă de negustori de alte neamuri, învecinate, care au plătit cu ea mărfurile cetăţii. în această
situaţie trebuie să acceptăm o arie de circulaţie m u l t mai largă a grosului moldovenesc'.
A MOLDAVIAN COIN F R O M ENISALA, T U L C E A COUNTY
Abstract
In March 1995, In front of the Western gate of E n i s a l a it w a s discovered a groschen i s s u e d by Petru Muşat. It is of
silver, with 19 m m s diameter a n d weights 0 . 6 7 g. T h e coin proves the trade contacts w i c h h a d existed between E n i s a l a and
Moldavia at the end of 1 4 century.
m
' A s u p r a descoperirilor de monede moldoveneşti de la E n i s a l a vezi G h . Papuc, Câteva monede feudale din Ţara Românească şi
Moldova, descoperite în Dobrogea, în Pontica, 3, 1970, p. 3 9 1 - 3 9 5 .
159
www.mnir.ro
O monedă moldovenească la Enisala
www.mnir.ro
MONEDE M E D I E V A L E ŞI MODERNE D E S C O P E R I T E
ÎN LOCALITATEA PLEŞEŞTI, JUDEŢUL SUCEAVA
de Katiuşa Pârvan
Cabinetul Numismatic al Muzeului Naţional de Istorie păstrează o serie de monede

medievale cu loc de descoperire dar fără nici o altă informaţie privind condiţiile în care s-au găsit.
Vom prezenta câteva dintre ele, insistând asupra importanţei lor în circulaţia monetară a zonei
de unde provin: monedele izolate descoperite în satul Pleşeşti, j u d . Suceava, ce a u făcut parte din
vechiul fond al Bibliotecii Academiei Române, iar aëum se păstrază în custodie la Cabinetul
Numismatic al Muzeului Naţional de Istorie a României.
D i n localitatea Pleşeşti, sat aparţinând comunei Vultureşti, j u d . Suceava , provin 6 1
monede diferite, după cum urmează:
TARATUL D E VIDEN M A R E L E DUCAT A L LITUANIEI
Ivan Sracimir (1363-1396) Sigismund August ( 1544-1575)

Gros, varianta A grupa II 1/2 gros
1375-1376 1560
AV. 2. AR, 19 m m , 1.00 gr,

HC 512 dar Av. DUX LI şi Rv. LITVA;
MNIR PV 2789 (A.564/3).
Bust Isus Christos cu plete, barbă şi

POLONIA
mustăţi, c u nimb, purtând tunică şi mantie,
spre st., cu dreapta binecuvântează, cu st.
Sigismund III (1586-1632)
ţine Evanghelia. Sub bust o palmetă.
3 groşi
St - dr. IC - XC
1591
RV.
3. AR, 20,5 m m , 2.31 gr, T\
XW® J-J m l i t - -Ë Bh HC 839 dar Rv. DL;
MNIR PV 2788 (A.564/2).
Ţarul spre st., c u plete, barbă şi mustăţi,
stând pe tron., pe cap poartă coroană
semisferică şi are n i m b în j u r u l capului. IMPERIUL ROMANO-GERMAN
Poartă saccos şi loros; ţine în dr. sceptru, în AUSTRIA
st. anexikakia. Vârful sceptrului şi braţele
tronului sunt ornamentate c u acelaşi t i p de Francise II
ALBA IULIA (KARLSBURG) (E)
floare de crin stilizată (tip 1)
3 kreuzeri
1800
1. Ar, 20,5 m m , 1,12 gr,Ψ
Jordanka Jurukova, Vladimir Pencev,
6. AE.29 m m , φ;
Bălgarski srednovekouni pecati. i moneti, Sofia,
Herinek 1046;
1990, p. 151, tabela XI,nr. 107;
MNIR PV 2790 (A.564/4).
MNIR PV 2792 (A.564/6), fig. 1.
' Piesele fac parte d i n Depozitul D.A. Sturdza; a u fost prezentate la S e s i u n e a anuală de comunicări a Cabinetului
Numismatic al Muzeului Naţional de Istorie, decembrie 1995.
161
www.mnir.ro
IMPERIUL AUSTRIAC KREMNITZ (B)
3 kreuzeri
Francise I 1828
VIENA (A)
15 kreuzeri 5. BILL, 19 m m , φ, deteriorată;
1807 Herinek 998;
MNIR PV 2790 (A.564/4).
4. BILL, 35 mm, φ, ştearsă;
Herinek 1024;
MNIR PV 2791 (A.564/5).
Dintre monedele prezentate, cea mai importantă d i n punct de vedere numismatic şi

istoric este grosul emis de Ivan Sracimir pentru Taratul de Vidin. Până în momentul de faţă se
cunoşteau în Moldova doar două descoperiri monetare conţinând piese bulgăreşti: tezaurul de la
Buruieneşti, comuna Doljeşti, j u d . Neamţ şi piesele izolate găsite la Smulţi, j u d . Galaţi ; la
2 3
acestea se adaugă acum exemplarul de la Pleşeşti. Toate monedele bulgăreşti publicate sunt
emise de ţarul Ivan Sracimir . 4
Identificarea monedei noastre a fost făcută după studiul cercetătorilor bulgari

Iurucova şi Pencev , care stabilesc drept criteriu de catalogare greutatea monedelor, iar pentru
5
tipologie, semnele monetare de sub tronul de pe revers. Conform acestei împărţiri moneda se
încadrează în varianta A (greutate standard 1,11 gr) având 1,12 gr şi grupa II cronologică (nu
există nici u n semn monetar sub tron). Acest tip monetar s-a bătut şi a circulat o perioadă scurtă
de timp (1375, poate şi 1376), întâlnindu-se destul de rar, mai ales pe linia Dunării, în zona
oraşelor Vidin şi Ruse; toate exemplarele sunt d i n t r - u n aliaj cu t i t l u ridicat, cu legende corecte,
bine gravate, c u litere clare . 6
Moneda descoperită la Pleşeşti prezintă urme de circulaţie dar este bine păstrată,
probabil îngropată la scurt timp după emitere.
Deşi descoperite în număr mic la est de Carpaţi, e posibil ca monedele bulgăreşti să
fie mai numeroase, de aceea este necesară publicarea tuturor pieselor de acest fel (care au loc de
descoperire) d i n depozite muzeale sau colecţii particulare, precum şi reluarea celor publicate şi
datarea lor foarte strânsă, conform studiilor recente ale cercetătorilor bulgari. în acest fel vom
avea o imagine mai clară a pătrunderii şi circulaţiei lor în acest spaţiu românesc.
Prezenţa monedelor bulgăreşti în circulaţia monetară d i n Moldova se datorează
comerţului ponto-baltic ce a vehiculat mărfuri între zona nord-centrală a Europei şi oraşele
italiene de la Gurile Dunării, Marea Neagră şi Marea Adriatică, pe d r u m u r i de uscat şi pe apă . 7
T e z a u r descoperit întâmplător în t o a m n a a n u l u i 1985, c u ocazia săpăturilor agricole pe terenul s a t u l u i Buruieneşti,

c o m u n a Doljeşti, j u d . Neamţ, în p u n c t u l n u m i t "Calvar". Conţine: cercel de tâmplă şi brăţări de provenienţă s u d -
dunăreană. 3 0 lingouri - s o m m l genovezl, c u greutăţi între 186 gr. şi 2 5 7 gr. şi 1751 monede: 1738 groşi şi jumătăţi de
groşi, emisiuni moldoveneşi Petru Muşat, u n d i n a r emis de Vladislav I V l a l c u I pentru Ţara Românească, 8 monede emise
de Ivan S r a c i m i r ţar de Vidin, u n gros emis de Vladislav de Oppeln, guvernator a l H a l i c i u l u l şi u n d i n a r şl doi oboli emişi de
regina Maria pentru Ungaria. E l e n a Petrişor, Mem.Ant.. 12-14, (1980-1982), 1986, p.171-183; Constanţa Ştirbu, C.Beda, CN
7, 1 9 9 2 , p . l 2 7 , nr.8.
3
Trei monede de u n groş, e m i s i u n i Ivan S r a c i m i r pentru Vidin, descoperite de profesorul P a u l C u z a şi elevii săi în
localitatea Smulţi d i n partea nord-centrală a j u d . Galaţi. B.Mitrea, BSNR, 6 7 - 6 9 , 1973-1975,p. 102, nr. 3 0 - 3 2 ; Constanţa
Ştirbu. C.Beda, op.cit, p. 135-136, n r . 4 2 .
4
S e pare că la Buruieneşti s - a u găsit şi monede emise de Ivan Alexandru şi Mihail; informaţie E.Oberlănder-Târnoveanu.
şeful C a b i n e t u l u i N u m i s m a t i c a l MNIR.
J o r d a n k a J u r u k o v a , V. Pencev, Bălgarski srednovekovni pecati i moneti,Sofia, 1990; Vezi şi Ileana Băncilă, S C N 2,
Bucureşti, 1958,p. 3 4 5 - 3 4 7 , pentru tipologia florilor de crin de pe reversul monedelor bulgăreşti găsite pe teritoriul Ţării
Româneşti (conform acestei clasificări moneda de l a Pleşeşti este de tip 1); Constanţa Ştirbu, C.Beda,op.cit., unde s u n t
datate primele e m i s i u n i ale Ţării Româneşti după greutatea celor bulgăreşti.
6
J u r u k o v a şi Pencev, op.cit p. 153, 155 şi nota 2 1 3 .
In ultima vreme a u apărut multe studii care a u adus contribuţii noi şl foarte interesante c u privire la relaţiile politice,
religioase, militare şi m a i ales comerciale din spaţiul românesc. V o m aminti câteva din ele, care se ocupă de evenimente din
j u r u l anilor de emisie al monedei noastre: S.Iosipescu.Drujnuri comerciale în Europa centrală şi sud-estică şi însemnătatea lor
politică (secolele XF/-XVI), p. 2 6 5 - 2 8 4 ; AIIA, Iaşi, X I X , 1982; Ş. Papacostea, Începuturile politicii comerciale a Ţării Româneşti
şi Moldovei (secolele XTV-XVI). Drum şi stat, p.9-56. I n SMIM, X , 1983; E . Oberlander Tâmoveanu, Documente numismatice
privind relaţile est carpatice în zona Gurilor Dunării în secolele XIII-XJV, p. 5 8 5 - 5 9 0 şi S . Iosipescu, Capitulaţiile lui Mehmed II
cuPera, p. 5 9 1 - 5 9 6 , AIIA, Iaşi, 1985,2; V.Ciocâltan, Geneza politicii pontice a Hoardei de Aur (1261-1265), p.81-102, L u c a c s
Antal, O campanie angevină mai puţin cunoscută din anul 1382, p. 169-178 şi V. C i o b a n u , între Ungaria şi Polonia: o politică
de echilibru (1396-1444), p. 179-196, AIIA, Iaşi, X X V I I I , 1991.
162
www.mnir.ro
Câtă vreme vecinătatea tătarilor a făcut inaccesibile traseele prin sudul şi estul
Carpaţilor, iar d r u m u l ce ocolea pe la nord Moldova mai puţin sigur din cauza aceleiaşi vecinătăţi
(dar şi a celei cavalerilor teutoni şi a lituanienilor). Ludovic I s-a preocupat de stimularea
comerţului central european spre oraselè germane din Transilvania şi de aici spre sud peste
Dunăre, prin Ţara Românească şi Vidin, pe d r u m u l Zarei către Adriatica, acordând privilegii
negustorilor şi drept de depozit oraşelor d i n teritoriul aflat sub stăpânirea sa, pentru a ocoli
Viena şi a lovi Veneţia, adversara Ungariei la Marea Adriatică . 8
în Transilvania, de cel mai mare interes s-au bucurat Sibiul (ce a obţinut drept de
depozit pentru mărfurile venite de la Viena ) şi Braşovul (pentru comerţul dinspre Marea Neagră
9
prin Ţara Românească' ). Negustorii ambelor oraşe aveau şi liberă circulaţie pe d r u m u l Zarei",
0
deci a existat foarte devreme o legătură a lor c u Vidinul.
Fiind o ţară închisă. U n g a r i a a urmărit în permanenţă să-şi asigure cel puţin o ieşire la mare, pe d r u m u l Zarei - şi ceva
mal târziu pe d r u m u l Brăilei, deci pentru a c c e s u l l a Marea Adriatică şl Marea Neagră. încă d i n primii a n i ai secolului XTV,
Carol Robert a acordat salvconducte negustorilor italieni pe d r u m u l Zarei spre B u d a (1316) şl celor vienezi (1318). în funcţie
de succesele politice şi militare, regii angevlnl a u căutat să diversifice traseele comerciale, găsind rute noi, pentru a-şi bloca
- s a u îndepărta concurenţii ( V i e n a , Veneţia, tătarii). Astfel, în prima jumătate a secolului XTV politica maghiară a avut
câteva coordonate; în primul rând a urmărit să concureze Austria ce cucerise poziţii însemnate pe d r u m u l Vlenei şi
Dalmaţiei şl blocase căile spre B u d a (1326). în acest scop Ungaria a iniţiat u n traseu n o u ce ocolea Viena, mergând prin
oraşele germane spre F l a n d r a şi z o n a baltică. Pentru a c e a s t a s - a apropiat de Polonia şl Boemia, şi ele interesate în comerţul
vlenez. încheind acordul de l a Vişegrad (1335), prin care s - a u d e s c h i s traseele: B u d a - B r n o , Caşovla-Cracovia, Caşovla-Liov.
Caşovia-Bmo, B u d a - B m o , primul menţionat eliberând Ungaria de comerţul Vlenei. în acelaşi timp a acordat drept de
depozit oraşelor B u d a , B m o , Caşovla şi Levice, atrăgând comerţul de tranzit între Marea Adriatică, Boemia şi Polonia pe
teritoriul regatului maghiar, ocolind V i e n a şi scurtând drumul.
Succesele habsburgilor în lupta pentru consolidarea şi extinderea poziţiilor în zona Adriaticii a îndreptat interesul
Ungariei şi aliaţilor ei spre ieşirea l a Marea Neagră, deci spre d r u m u l tătărăsc. D i n acest moment Ungaria v a începe o serie
de războaie c u tătarii, lituanienii, bulgarii şi românii. Aceştia d i n urmă, rămaşi singurii stăpânltori a l drumurilor organizate
de tătari după retragerea acestora spre răsărit, s - a u opus tendinţelor expansioniste ale Ungariei declanşând o serie de
conflicte militare în tot secolul XTV.
în acelaşi timp U n g a r i a a urmărit asigurarea unor vasali şi aliaţi care s-o ajute să-şi blocheze principalii adversari
(Veneţia. Austria, tătarii): Polonia şl B o e m i a pentru comerţul prin nordul Moldovei şi Genova pentru cel de la Dunărea de
J o s . Privilegiul d i n 1349 acordat negustorilor genovezl este de c e a m a l mare importanţă pentru înţelegerea relaţiilor dintre
Ungaria şi statele româneşti în secolul XTV. Genovezilor şi celor care acţionau în Interesul lor li se acorda liberă circulaţie
pe tot teritoriul stăpânit de maghiari, pe u s c a t şl pe apă, c u plata unei singure vămi, l a B u d a ; puteau c i r c u l a pe drumul
Zarei şi pe Dunăre în s u s , pe l a Orşova spre B u d a (DIR C , secol XTV, TV,p. 486). Practic, li se deschidea drum în toate
direcţiile, a x a fiind Dunărea iar Gurile el placa turnantă a acestui comerţ oriental. G e n o v a a rămas aliatul statornic al
Ungariei, oferindu-i deschiderea spre comerţul pontic şi puterea maritimă necesară în războaiele c u Veneţia, i n timp ce
Ungaria îl asigura protecţie pe drumurile de u s c a t în spaţiul carpato-danublano-pontic, ceea ce făcuseră tătarii până
atunci.
U n alt moment foarte Important al pollticU comerciale angevine este pacea de l a Z a r a (1358), i n u r m a căreia Dalmaţia
revenea regelui Ludovic I Iar R a g u z a intra s u b protecţia Ungariei ce îi garanta libertăţile. De a c u m înainte Ungaria a
urmărit extinderea posesiunilor sale în B a l c a n i , în spaţiile de la s u d , est şi nord de Carpaţi (care lntermediau legătura
Europei nord-centrale c u Adriatica), pentru a avea controlul întregului comerţ dalmat şi carpato-danubian. în acest context
trebuie privite privilegiile care a u urmat, acordate de Ungaria negustorilor d i n oraşele transilvănene şi cele pentru
drumurile din Ţara Românească: 1358 - pentru negustorii braşoveni pe d r u m u l între Prahova şi Buzău (Hurmuzaki -
Densuşianu, Documente privind Istoria Românilor , I , Bucureşti, 1890. p. 58: 1368, ianuarie - privilegiul acordat de Vlaicu
2
pentru d r u m u l Brăilei negustorilor braşoveni, care n u plăteau decât o singură vamă, Ia întoarcere, l a Câmpulung, ce
obţineau astfel drepturi foarte largi pentru comerţul prin toată Ţara Românescă c a şi c u m ar fi fost români (ibidem, p. 144);
1368, august, scutire de taxe acordată de Ludovic I negustorilor din ţara principelui Dimitrie la intrarea în ţara s a şi liberă
circulaţie pentru braşoveni în ţara a c e s t u i a (ibidem, p. 144); 1369 - liberă circulaţie prin ţara s a pentru negustorii braşoveni
acordată de S r a c i m i r ţar de V i d i n (P.P. Panaitescu, Români şi bulgari, 1944, p. 7); 1369 - dreptul braşovenilor de a
comercializa exclusiv pe teritoriul oraşului lor pănura adusă de polonezi şi germani (Hurmuzaki, ibidem, p. 146) s a u unguri
(1378, ibidem, p. 265) ; 1370 - privilegiu acordat negustorilor sibieni pentru comerţul c u Austria, Boemia, Dalmaţia {ibidem,
p. 152.); 1370 - libera circulaţie a mărfurilor din S i b i u pe d r u m u l Zarei, c u plata unei singure vămi l a B u d a (ibidem, p. 157);
1371 - privilegiul acordat siblenilor pentru comerţ Uber c u toate provinciile Poloniei (ibidem , p. 178); 1372 - libera circulaţie
a mărfurilor negustorilor d i n S i b i u l a V i e n a c u plata drepturilor de vamă (ibidem pp. 197, 211 - 1373); 1370 - ordinul dat
de Ludovic I comitelui secuilor de a respecta vechile libertăţi de comerţ ale braşovenilor (ibidem, p. 151); Î373 - acordarea
dreptului pentru negustorii din S i b i u de a vinde ceară topită oriunde I n Ungaria (ibidem , p. 211); 1373 - interzicerea
importului de sare din Ţara Românească pe l a Orşova (ibidem , p. 213); 1374 - acordarea dreptului orăşenilor braşoveni de a
topi şi vinde ceară în aceleaşi condiţii c u oraşul S i b i u (ibidem , p.218); 1377 - dreptul acordat negustorilor din Cluj de a
circula liber c u marfa lor în toată T r a n s i l v a n i a , c u scutire de orice vamă (ibidem . pp, 2 4 4 - 2 4 5 , reconfirmat în 1378; ibidem
, p. 249); 1382 - Ludovic I interzice negustorilor străini veniţi c u marfa la Sibiu, să treacă de aici în Ţara Românească
(ibidem, p.274).
9
Hurmuzaki, op.ciL, p.274.
10
Braşovnenii obţinuseră privilegii care le dădeau avantaje foarte mari pentru comerţul prin Ţara Românească şi Vidin
(1358: ianuarie şi august 1368; 1369 - vezi nota 8) - ne referim doar la perioada din j u r u l datei de emisie a monedei
noastre, care n u depăşeşte deceniul 8 al secolului XTV ; aceste mari libertăţi vor fi u n prilej de conflicte - c h i a r armate - ori
de câte ori domnitorii români vor încerca să le micşoreze în favoarea autohtonilor.
" Privilegiile acordate S i b i u l u i în 1370, 1371. 1372 şl cele acordate Braşovului în 1372. 1373, 1374 ( vezi m a l s u s nota 8 ).
163
www.mnir.ro
în acelaşi timp prin Braşov şi oraşele dinspre Moldova - Bistriţa şi Rodna - s-au
stabilit trasee spre Polonia, Dunăre şi mare încă înainte de îndepărtarea totală a tătarilor din
spaţiul ponto-danubian' . 2
Nu a existat deci o legătură comercială directă între Moldova şi Taratul de Vidin în

perioada la care se referă moneda de faţă (1375-1376); teritoriul Moldovei era străbătut de
numeroase d r u m u r i , dar ele legau oraşele germane d i n Transilvania (Bistriţa, Rodna, Braşov,
Sibiu, Cluj) c u cele central europene (Viena, Bratislava, Buda, Cracovia, Liov) şi pe acestea toate
cu centrele genoveze de la Dunărea de Jos şi Marea Neagră , pe când Vidinul făcea legătura 13
oraşelor transilvănene (Sibiu şi Braşov) cu Marea Adriatică pe d r u m u l Zarei, fiind totodată şi o

verigă a comerţului raguzan (în primul rând) şi genovez . Prin urmare în perioada anilor 1375¬
14
1376, monedele vidiniene a u p u t u ajunge pe teritoriul Moldovei indirect, însoţind comerţul

oraşelor transilvănene spre Polonia, Guîile Dunării, Marea Neagră şi Ţara Românească prin
Moldova , oraşe care aveau şi privilegii pe d r u m u l Vienei şi Zarei , unde Vidinul era u n nod
15 16
foarte însemnat.
O verigă la fel de importantă a fost şi Ţara Românească pentru comerţul Sibiului spre
Dalmaţia şi mai ales pentru comerţul Braşovului spre Chilia genove ză pe d r u m u l Brăilei . 4
17
Faptul că avem la dispoziţie doar u n tezaur ce conţine monede bulgăreşti şi două

descoperiri izolate, n u permite o concluzie clară asupra momentului pătrunderii sau circulaţiei
monedelor de acest fel în Moldova; ele puteau ajunge oricând pe vreunul d i n drumurile
menţionate.
Există însă date după care ne putem orienta cât de cât. Astfel, în tezaurul Buruieneşti
există monede emise de Ivan Sracimir (Vidin), Vlaicu I (Ţara Românească), monede haliciene
emise de Vladislav de Oppeln. într-un alt tezaur cu monede contemporane cu cele la care ne
referim (tezaurul Şiret datat 1377), sunt deasemenea, monede Vlaicu I şi haliciene (emise de
Cazimir cel Mare şi Vladislav de Oppeln) şi monede boemiene de secol XIV , iar piesele izolate de 18
la Smulţi şi Pleşeşti, orientându-ne după greutatea lor, pot fi datate înainte de anul 1377, deci
contemporane cu Vlaicu I , Sracimir şi Vladislav de Oppeln.
12
Prin Moldova a u trecut: drumurile comerciale care legau oraşele Hansel, oraşele baltice (Danzlgul), boemiene, silezlene,
ungureşti, dar m a i ales cele poloneze - Cracovia, Liov - c u oraşele Italiene de la Dunărea de J o s şl Marea Neagră, pe mal
multe trasee: a) d r u m u r i care legau Polonia c u Cetatea Albă trecând prin Hotln, Dorohol, Botoşani, se u n e a u c u cel de la
Cernăuţi pentru a ajunge l a S u c e a v a ; de aici mergea l a Hârlău, Cotnari, Iaşi, Ţuţora, Lăpuşna spre Cetatea Albă s a u la
Chilia.De l a Iaşi m a l pleca u n d r u m prin V a s l u i , Bârlad, Galaţi, de unde, pe Dunăre, se ajungea l a mare. b) d r u m u l pe Valea
Şiretului care u n e a Liovul c u Ţara Românească prin Colomeea, Cernăuţi, Şiret, S u c e a v a , R o m a n , Bacău, Adjud, Putna,
ducând la Brăila pe Dunăre, l a Târgovlşte prin Buzău, unde se stabilea legătura transdanubiană c u Preslav şi
Constantinopol.
D r u m u r i care legau T r a n s i l v a n i a c u Polonia pe l a Suceava: c) D r u m u l care venea de l a R o d n a şi Bistriţa prin Suceava,
Baia, Moldoviţa, Câmpulung, d) D r u m u l prin S u c e a v a l a R o d n a şi, pe Trotuş şi Oituz l a Braşov, e) D r u m u l de la Suceava
prin Fălticeni, B a i a , Tg. Neamţ, Tazlău s a u prin Tg. Trotuş şl Oituz l a Braşov.
D r u m u r i care legau oraşele transilvănene c u Chilia; f) de l a R o d n a şi Bistriţa pe valea Moldovei prin B a i a , Scheia, Iaşi,
Lăpuşna, C h i l i a s a u de l a Iaşi l a R o m a n stabilind legătura c u d r u m u l prin V a s l u i peste Prut l a Lăpuşna, Chilia, g) Drumul
de la Bistriţa şi S c a u n e l e secuieşti pe l a Tulgheş, Blcaz, Piatra Neamţ, R o m a n , de aici continuând d r u m u l peste Şiret la
Vaslui, Chilia, s a u l a Bacău, făcârtd legătura c u d r u m u l prin Adjud, Galaţi, Chilia, f) D r u m u l care v e n e a din secuime pe
valea Trotuşulul până l a Tg. Trotuşului unde se u n e a c u d r u m u l ce cobora de l a S u c e a v a şl c u cel spre C h i l i a prin Galaţi.
Vezi N. Iorga, Istoria comerţului, 1, Bucureşti 1925, pp. 72, 50; C . Alinescu, N. Paşa, Anuarul de Geografie şi
Antropogeografie, Bucureşti, 1915, pp. 3 - 4 3 ; P.P. Panaitescu, Interpretări romaneşti. Studii de istorie economică şi socială
Bucureşti, 1947, p. 108; Al. Gonţa. Legăturile economice dintre Moldova şi Transilvania în secolele XIII- XVII, Bucureşti 1989,
pp. 2 5 - 4 5 .
13
V e z i m a i s u s nota 12.
14
V i d i n u l făcea legătura negustorilor de la R a g u z a ce aduceau produse de l a Marea Adriatică şi le s c h i m b a u c u cele aduse
de saşii din oraşele T r a n s i l v a n i e i (Sibiu, Braşov), în legătură c u cel de l a V i e n a şi hanseatici, fiind o prelungire a comerţului
de tranzit prin Ţara Românească, efectuat pe d r u m u r i de uscat, c u carele. E s t e evident faptul că V i d i n u l şi Muntenia au
fost zone fără de care oraşele săseşti d i n T r a n s i l v a n i a puteau rămâne izolate. P.P. Panaitescu, op. c i t , Bucureşti, 1944,p.7;
pentru prezenţa coloniei raguzane de l a Vidin,vezi şi D . C . G i u r e s c u , Romanoslavica, 11, Bucureşti. 1965, p.194.
l j
Vezi m a i s u s nota 12.
16
Vezi nota 8.
17
Prin Ţara Românească şl Ţaratul de V i d i n treceau drumurile de u s c a t ce reprezentau segmentele finale (sau verigi foarte
importante) ale comerţului ponto-baltic. De l a u n timp ele s - a u aflat s u b suzeranitate maghiară, fapt ce a exprimat
preocuparea Ungariei de a-şi asigura ieşirile la mare prin controlul părţilor finale ale rutelor continentale. Monedele
muntene şi vidiniene a u c i r c u l a t împreună, ambele reprezentând legătura Sibiului şl Braşovului, indirect a Ungariei - c u
deschiderile maritime. Vezi nota 8 şi Constanţa Ştirbu, C . Beda.op.cit, pentru lista şl h a r t a ^descoperirilor monetare
muntene şi bulgăreşti, ce subliniază traseele d r u m u l u i valah şi al Vldinului.
Tezaurul Şiret, j u d . S u c e a v a , descoperit In 1912, alcătuit din ducaţi Vladislav I V l a i c u , groşi şi jumătăţi de groşi boemi
(cei m a i târzii emişi de C a r o l IV de L u x e m b u r g (1348 - 1378), kvartlngi hallcleni emisl de C a z i m i r cel Mare şi Vladislav de
Oppeln. C . Moisil, BSNR, 10, 1913, pp. 64, 12; idem, 1915, p. 14; idem, Creşterea Colecţiilor, 1914, pp. 1-2 şi 16-17; Oct.
Iliescu, S C I M , 1, 1950, p. 130; idem, în C . C . Klriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, 1, Bucureşti, 1967. p.
359; Constanţa Ştirbu, C . Beda, op. cit, p. 135, nr. 4 0 .
164
www.mnir.ro
Prin urmare: în Moldova s-au descoperit până acum doar monede muntene emise de
Vlaicu I (1364-1377)şi nici o piesă de la Radu I (1377-1383) sau Dan I (1383-1386); monedele
emise de Sracimir sunt databile ante 1377 ( pâna la o redatare mai strânsă a celor cunoscute ş i
publicarea unor materiale numismatice mai bogate); emisiuni haliciene - Cazimir cel Mare (1340¬
1370) şi Vladislav de Oppeln (1372-1379) - alături de emisiuni muntene şi vidiniene, ne
determină să considerăm că monedele bulgăreşti a u pătruns în Moldova ( în perioada la care ne
referim ) împreună c u cele muntene şi doar în timpul domniei l u i Vladislav I Vlaicu deci anterior
anului 1377 (sau n u m u l t după această dată, deoarece n u s-au descoperit monede de la Radu I
şi Dan 1). Câtă vreme n u se vor publica toate piesele cu loc de descoperire, n u putem avansa altă
teorie cu privire la cele de mai sus.
O altă constatare este legată de locul în care s-au descoperit monedele bulgăreşti din
Moldova. Ele se înşiruie de-a lungul " d r u m u l u i moldovenesc" pe Şiret, cunoscut ca fiind folosit
de negustorii d i n spaţiul central si nord european încă d i n 1380-1382 . Pornind de la 19
observaţiile de mai sus suntem de părere că d r u m u l s-a deschis, pentru u n comerţ organizat,
mult mai devreme, oricum în timpul cât Haliciul, guvernat de Vladislav de Oppeln, a fost anexat
Ungariei, deci după 1372.
Considerăm, ca o probabilitate până la dovezi mai clare, că acesta ar putea fi
momentul unor relaţii, comerciale sau chiar mai mult, între comerţul polonez prin Halici
(Vladislav de Oppeln) şi Ţara Românească (Vladislav I Vlaicu înrudit cu cel dinainte), desfăşurate
pe noul d r u m al Şiretului, relaţii ce le prefigurează pe cele similare de mai târziu, dintre Mircea
cel Bătrân şi Vladislav Jagello prin intermediul l u i Petru Muşat . 20
Aceste relaţii pot fi expresia încercării nobilimii polone de a ajunge la comerţul dalmat
şi a Ungariei de a concura şi pe această cale Veneţia (să n u uităm că în 1374 începuse u n nou
război între Veneţia şi Genova, iar aceasta din urmă încheiase o înţelegere militară cu Ungaria) . 21
Cele de mai sus ne determină să considerăm pătrunderea monedelor bulgăreşti - şi

muntene - în Moldova în această etapă a politicii comerciale polono-maghiare, care n u depăşeşte
domnia l u i Vlaicu I , deci anul 1377.
Faptul că monedele au fost îngropate mai târziu n u modifică cele afirmate, fiind
evident tezaure de acumulare, ce a u păstrat monede intrate mai devreme, în cazul în care erau
din argint de calitate ( aşa cum erau monedele Sracimir în această etapă).
în Moldova există toponime care atestă prezenţa unei populaţii bulgăreşti, c u drepturi
recunoscute: de exemplu. Târgul şi Cetatea Scheia de lângă Suceava, cunoscute şi sub numele (
probabil mai vechi ) de " Bulgarii", "La Bulgari" (secol XV) , "Bulgarii" de pe Crasna din fostul 22
ţinut Roman (1436) , "satul bulgăresc" d i n Covurlui (1468) , precum şi nume de persoane
23 24
bulgăreşti sau cu rezonanţă bulgară: Grigore Şcheianul, Toader snă Polediţă, Gavril snă Neancii
(1646) . Se observă gruparea lor pe d r u m u l care urcă spre Suceava venind de la Dunăre ( pe care
25
s-au găsit şi monede).

Fără a neglija rolul principal al schimbului în vehicularea acestor monede înclinăm ş i
spre pătrunderea lor împreună cu o populaţie bulgărească venită (poate din zona Vidinului) la u n
moment dat, în urma unor înţelegeri politice şi chiar militare şi aşezată în prejma cetăţilor mai
importante sau a zonelor strategice şi comerciale . 26
Localitatea Pleşeşti este situată în vecinătatea unei ramificaţii a d r u m u l u i comercial

care cobora de la Suceava spre Fălticeni . N u este menţionată în documente decât mai târziu ,
27 28
13
P.F'. Panaitescu. R I R . 3, 2 - 3 , Bucureşti. 1934, pp. 2-6.
A.Cihodaru, Relaţiile dintre Ţara Românească şi Moldova în timpul domniei lui Mircea cel Mare, în Marele Mircea Voievod.
2 0
Bucureşti, 1987, pp. 2 0 6 - 2 0 9 , unde este discutată această problemă c u implicaţiile ei; vezi şl Ş. Papacostea, op.cit, pp. 24¬
25.
21
Această înţelegere militară a fost însoţită de reconfirmarea privilegiilor acordate negustorilor genovezi in 1349:
reconfirmarea a fost făcută în 1379, în legătură c u angrenarea ambelor ţări interesate în războiul Chioggiei (al treilea război
al strâmtorilor); Ş. Papacostea, op.cit.. p. 12 şi nota 12; condiţiile atăt de avantajoase pentru Genova determinaseră
Florenţa să solicite şl ea u n s t a t u t asemănător, în 1376 {Monumenta Hungariae Historica, Actaextera, III. Budapesta, 1876.
la Ş. Papacostea. ibidem, pp.131-132).
M. Costăchescu. Documente moldoveneşti de la Ştefan cel Mare, Iaşi, 1948, p. 17; s u n t amintiţi şi bulgari, pe care îi
dăruieşte Ştefan cel Mare M-rii Bistriţa; ibidem, pp. 10-14.
Idem, Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, I, pp. 4 5 4 - 4 5 6 ;
24
I. Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare, I. p. 130; documentele amintesc şi lupta lui Ştefan cel Mare c u Hronot la
"Bulgari pe Şiret" în 1486 {Cronicile slavo-romane, pp. 42-43).
25
DIRA, veacul XTV-XV, I, doc. 128 (Pavel Bulgarul - 1434), doc. 4 4 5 ( B a r s u comis .frate Şuşman - 1470): DRH A, veacul
XVII, II, p. 27: vezi şi C . C . G l u r e s c u , Tărgun sau oraşe şi cetăţi moldovene. Bucureşti. 1967, pp. 3 0 7 - 3 0 8 .
2 6
C . C . G l u r e s c u , ibidem.
2 1
Fălticenii erau u n nod pe d r u m u l care cobora de la Suceava, stabilind legătura Transilvaniei c u Polonia s a u a Poloniei c u
Dunărea de J o s ; vezi nota 12.
165
www.mnir.ro
dar asta n u înseamnă că n u a existat, poate c u u n alt nume. Semnificativ n i se pare un
document d i n 1490, prin care Ştefan 11 întăreşte vistiernicului Isac satul Fulticeanii pe Şumuz,
unde a stat Stan Pântece ce a avut privilegii pentru acest sat (şi pentru altele), încă de la
Alexandru I . 29
Este posibil ca pe locul de astăzi al satului Pleşeşti să fi fost o curte boierească pentru
apărarea d r u m u l u i comercial care mergea spre Dunărea de Jos sau Muntenia, deci cu acces la
schimbul sau monedele vidiniene. Fălticenii sunt şi u n nod al comerţului oraşelor transilvănene
prin Moldova, prin intermediul cărora puteau veni în egală măsură monedele bulgăreşti.
La fel de bine această localitate - sau curte boierească - putea fi o furnizoare de
produse locale ( sare, vite, piei, ceară, miere) pentru târgurile din apropiere - Suceava de
exemplu, unde se puteau obţine monede foarte variate în schimbul lor . 30
Monedele poloneze şi austriece descoperite la Pleşeşti sunt piese comune, specifice

circulaţiei monetare d i n secolele XVI-XIX; am considerat oportună publicarea lor pentru
completarea listei de descoperiri monetare pe teritoriul Moldovei.
Monedele bătute în sistem polonez - 1/2 gros lituanian emis în 1560 de Sigismund
August şi triplul gros emis în 1591 de Sigismund III - sunt specifice circulaţiei monetare din
secolele XVI-XV1I, foarte răspândite ca monedă măruntă şi mijlocie în perioada în care Moldova
n u a emis monede proprii . 31
Moneda de 1/2 gros este o veche specie a sistemului monetar polonez. A cunoscut
devalorizări frecvente ce a u creat probleme serioase pieţei poloneze, unele d i n ele reglementându-
se prin ordonanţele d i n 1528 (Malborg), 1569 (Lublin). 1578 şi 1580 . 32
Marele Ducat al Lituaniei s-a u n i t c u Polonia în 1386, dar şi-a păstrat legislaţia şi
atelierele proprii până în 1578, deşi piesele emise aveau deja acelaşi t i t l u cu cele ale Coroanei.
Acest fapt a creat dificultăţi; regalitatea a încercat de mai multe ori să unifice sistemele monetare
diferite, dar s-a lovit de rezistenţa nobilimii lituane. în timpul regelui Sigismund August ( mare
duce al Lituaniei şi d i n 1548 şi rege al Poloniei) s-au închis toate monetăriile Coroanei,
activitatea desfăşurându-se doar în atelierele lituane (Vilna şi Tykocin) . 33
Moneda lituanâ descoperită la Pleşeşti (1/2 gros 1560) a fost emisă înainte de
ordonanţa prin care s-a a hotărât unificarea celor două sisteme monetare (1578)
Piesa de 3 groşi a fost introdusă în sistemul monetar polonez de către Sigismund I în
1528, prin 2 ordonanţe care stabileau baterea unor monede de argint c u t i t l u ridicat . Datorită 34
calităţii lor aceste monede le-au înlocuit treptat pe cele de 1/2, 1 şi 1 1/2 groşi, după 1580
bătându-se aproape numai triplii groşi.
Monedele poloneze a u pătruns pe piaţa Moldovei prin intermediul comerţului ponto-
baltic (profilat pe vânzarea vitelor, grânelor, postavului, cerii, mierii), pe d r u m u l moldovenesc
spre mare, ramificat în nenumărate trasee care împânzeau ţara; pe d r u m u l spre Dobrogea şi de
aici la Constantinopol, d r u m de uscat străbătut de care şi de vite; pe d r u m u l ce urca pe Dunăre,
prin Ţara Românească, pe care se transporta: sare spre Serbia, ceară (mai ales spre Raguza),
turme de oi spre Constantinopol (prin oraşul Giurgiu) . 35
O altă sursă importantă de penetrare a monedelor poloneze a fost mercenariatul,

favorizat de desele conflicte din secolele XVI-XV1I purtate pe teritoriul Moldovei (cu turcii, tătarii,
cu Ţara Românească). Multe din ele erau pentru ocuparea tronului de către pretendenţi susţinuţi
de diferite puteri străine, printre care şi Polonia, ce avea interese comerciale, politice şi strategice
în Moldova. Astfel, moneda de 1/2 gros 1560 a p u t u t fi pierdută cu ocazia luptelor din vremea l u i
O menţiune a u n u i s a t Pleşeşti în Ţinutul Suceava, în 1596 ( D I R A, veacul XVI, pp. 4 0 9 şi 550) şi alte câteva In secolul
XVII (idem, veacul XVII,II, pp. 4 6 : III, p. 3 3 şi 2 2 5 ; V, pp. 103 şi 337).
99
DRHA, III, doc. 71, martie 1490.
3 0
Pentru produsele exportate de Moldova, vezi P.P.Panaitescu, op.cit, pp.6-14; C . C . G l u r e s c u , Târguri şi oraşe.., pp. 80-117;
idem, Leş Génois au Bas-Danube aux ζΙΙΓ siècles, în Genovezii la Marea Neagră în secolele XIII-XIV, Bucureşti, 1975, pp. 53¬
56; Aurora Ilieş, SMIM, 1980, pp. 2 2 4 - 2 3 0 ; A d i n a Berclu-Drăghicescu, D. Ciobotea, Viaţa economică a Ţării Româneşti în
epoca lui Mircea cel Mare, în Marele Mircea Voievod, Bucureşti, 1987, pp. 7 0 - 7 1 .
31
Pentru circulaţia monedelor poloneze în spaţiul românesc şi implicaţiile ei, vezi studii recente care publică s a u reiau
tezaure de secol XV1-XVII, analizate de V.M.Butnartu, AIIA. Iasi, X X V / l , 1988, pp.527-534, şi X X X , 1993, pp.586-592.
32
Tezaure din muzeele oraşului Chişinău secolele XVI-XVIII, coordonator V . M . B u t n a r i u , Chişinău, 1994, pp. 8 4 - 8 5 .
3 3
A. Engel, R, Serrure, Traiteé de Numismatique modème et contemporaine, I, Époque modème (XVI-XVII siècle). Paris, 1897,
pp. 541, 534.
34
Ibidem, p. 534.
Şt.Meteş, Relaţiile comerciale
3 5
ale Ţării Româneşti cu Ardealul până în veacul al XVIII-lea,,Sighişoara, 1920, pp. 21, 143,
153, 156, 2 1 8 . 166
www.mnir.ro
Despot Vodă desfăşurate în preajma Sucevei, iar triplul gros din 1591 c u ocazia luptelor
prilejuite de evenimentele legate de domnia l u i Aron Tiranul . 36
Nu este exclus ca monedele să fi rămas mai multă vreme în circulaţie, cum s-a
întâmplat adesea c u aceste piese mărunte în ţările române , deşi starea lor bună de conservare 37
presupune o circulaţie redusă.

Ultimele trei monede, venite d i n spaţiul german, sunt bătute în sistem austriac: o
monedă de 3 kreuzeri 1828, emisiune a Imperiului habsburgic şi două de 15 kreuzeri, bătute în
1807, şi piesa mai veche d i n 1800 pentru Imperiul Austro-German. S-au emis în monetăriile din:
Viena (15 kreuzeri Imperiul austriac); Kremnitz (3 kreuzeri Imperiul austriac) şi monetăria
transilvăneană Alba Iulia ( 3 kreuzeri Imperiul Austro-German) . 38
Piesa de 3 kreuzeri (kaisergroschen sau groşi imperiali) a suferit modificări în anul

1687, când s-a hotărât ca două astfel de piese să valoreze 6 groşi sau 12 dinari . 39
Monedele de 15 kreuzeri a u fost considerate monede de război şi s-au emis în

cantităţi mari în statele germane şi austriece. A r fi trebuit să valoreze 1/6 taleri, în realitate erau
cu aproape 20% sub valoarea lor nominală . A u circulat intens şi pe teritoriul ţărilor romăne.
40
Monedele austriece descoperite la Pleşeşti sunt toate emise în secolul XIX; au intrat
în circulaţia monetară a Moldovei imediat după schimbarea direcţiilor de comerţ intervenită prin
slăbirea monopolului otoman, în mare măsură datorată numeroaselor războaie ruso-austro-turce
din secolele XVIII-XX, multe d i n ele purtate chiar pe teritoriul ţărilor romane. Numărul lor a
crescut foarte m u l t după ocuparea Bucovinei de către austrieci. Toate sunt foarte tocite, deci au
rămas multă vreme pe piaţă. S-au p u t u t pierde în timpul evenimentelor care a u însoţit războaiele
din 1806-1812 şi 1828-1829.
M E D I E V A L C O I N S D I S C O V E R E D A T PLEŞEŞTI - S U C E A V A C O U N T Y
Abstract
T h e paper presents some unpublished coins discovered at Pleşeşti - Vultureşti commune, S u c e a v a county,
from the ancient collection of the C o i n Room of the Librery of R o m a n i a n Academy, now belonging to the National History
Museum of R o m a n i a . It were found s i x coins: 1 groat s t r u c k by tzar Ivan S r a c i m i r of V i d i n In 1375-1376, a variant
belonging to the 2 chronological group; 1/2 groat i s s u e d i n 1560 by S i g i s m u n d August for the Great D u c h y of L i t h u a n i a ;
M
3 groats s t r u c k in 1591 by S i g i s m u n d III for Poland; 15 kreutzers from 1807 from the Mint of V i e n n a : 3 kreutzers 1828
issued by F r a n c i s e I at the Mint of Kremnitz for the A u s t r i a n Empire; 3 kreutzers 1800 issued by F r a n c i s e II at the Mint of
Alba Iulia (Karlsburg) - T r a n s y l v a n i a , for Austria, during the Holly R o m a Empire.
T h e most important coin, from historical point of view, is the groat of Vidin, variant i s s u e d in a small
quantity a n d for a short period (1375-1376). Only two Bulgarian coins are k n o w n in Moldavia until now - one is from
Buruieneşti, c o m m u n e of Doljeşti, Neamţ county (1985) a n d the other Is from Smulţi, Galaţi county (1973). T h i s coins were
issued by Ivan Sracimir, tzar of Vidin. T h e coins issued by Ivan Alexander a n d Michael tzars of Târnovo were found only in
the Buruieneşti hoard (information E r n e s t Oberlănder-Târnoveanu).
T h e B u l g a r i a n coins arrived in Moldavia by the trade made of the towns S i b l u a n d Braşov from T r a n s y l v a n i a
with B a l k a n countries, Poland a n d the areas of the m o u t h s of the Danube a n d the B l a c k S e a . T h e s e towns also held the
commercial privileges for the trade with the Adriatic region - v i a Zara. Another route w a s throungh Wallachia. O n that
route, the town of V i d i n w a s a very important commercial meeting place T h e circulation of the coins of Vidin w a s
stimulated by the great trade of the Pontic a n d Baltic area. Pleşeşti, the place were found to, w a s placed near the
ramification of the road that started from S u c e a v a a n d arrived to the Danube a n d the B l a c k S e a , passing through the town
of Fălticeni.
T h e I6 m
- 17 Polish coins are c o m m o n to the monetary currency of Moldavia T h e y circulated very much,
01
used as s m a l l or middle value coins during the period w h e n Moldavia did not i s s u e its own coinage. T h e y came by the
classic trade on the road along the Siret river, or were brought by the mercenaries.
T h e A u s t r i a n coins are specific to the monetary currency i n the Ιβ^-ΐθ" centuries after the changing of the
1
trade's direction a s a result of a weakening of the O t t o m a n monopoly , after the R u s s i a n , A u s t r i a n a n d T u r k i s h wars.
L u p t a de la Verbia în care Despot sprijinit de Habsburgi şi nobili polonezi protestanţi îl înfrânge pe Lăpuşneanu, după
care ocupă S u c e a v a fiind încoronat d o m n (1561); lupta prin care Aron T i r a n u l c u sprijin transilvănean şi turcesc îl înfrânge
pe pretendentul Petru C a z a c u l (1592).
3 7
C.C.Kiriţescu, op. c i t , p. 104; V.M. B u t n a r i u , AIIA, X X V / l . 1988, p. 5 8 1 .
3 8
Atelierul din K r e m n i t z şi Karlsburg bat kreuzeri începând din a n u l 1766 (A. Engel, R. Serrure, op. c i t , ρ 137).
V.M. B u t n a r u , AIIA, X X X , 1993, Iaşi, p. 5 9 0 .
40
Ibidem.
167
www.mnir.ro
M o n e d e m e d i e v a l e descoperite în localitatea Pleşeşti, judeţul Suceava
www.mnir.ro
MONEDE R A R E D E S C O P E R I T E L A PIUA P E T R I I JUD. IALOMIŢA ÎN
CAMPANIILE A R H E O L O G I C E DIN ΑΝΠ 1993 S I 1994'
t
de Paraschiva Stancu
Staţiunea arheologică Piua Petrii identificată în teren cu vatra aşezării urbane

medievale a Oraşului de Floci a pus la îndemâna cercetătorilor u n bogat material numismatic.
Cercetările de suprafaţă din anii 1961, 1965 şi 1968 ale Muzeului de Istorie Călăraşi au dus la
descoperirea a două tezaure monetare medievale din sec. XVI-XVIII. Primul tezaur este format din
184 tripli groşi polonezi şi lituanieni, u n a din piese fiind emisă de episcopul Henry J u t i , în 1597.
Cea mai nouă piesă este d i n 1607.
Al doilea tezaur este alcătuit din 638 piese de argint d i n care tripli groşi şi 6 groşi
emişi de Sigismund I (1506-1548), Sigismund II (1548-1573), Ştefan Bathory (1576-1586),
Sigismund III (1587-1632) pentru Polonia şi Lituania. Dinarii ungureşti d i n acest tezaur au
următorii emitenţi: Ferdinand I (1526-1563), Maximilian II (1563-1572), Rudolf II (1572-1608),
Ştefan Bocskay (ca principe al Transilvaniei şi rege al Ungariei), Mathias II (1611). Mai sunt şi
emisiuni ale l u i Adam-duce de Tessin d i n 1597 (2 exemplare), Zeeland- 1601 (2 exemplare), Filip
III Spania (1578-1621) - 21 exemplare şi taleri emişi de Ferdinand I (1556-1564), Mathias II
(1612-1619), Ferdinand II (1619-1637), arhiducele Maximilian (1618) şi Leopold I (1623) . 1
La Piua Petrii a u mai fost descoperite şi monede antice; greceşti, romane şi bizantine.
Printre ele se numără şi u n tezaur de denari şi sesterţi romani din sec. II e.n. - descoperit în
timpul punctului Vadul Oii - monede în majoritate bătute în Dacia . 2
Achiziţionarea de către Muzeul Naţional de Istorie a României în anul 1974 a u n u i

tezaur descoperit în anul 1972 cu ocazia lucrărilor de modernizare a d r u m u l u i naţional pe
porţiunea Ţăndărei - Vadu Oii, a declanşat cercetările sistematice, desfăşurate an de an începând
cu 1975, de către u n colectiv format din arheologi d i n secţia de istorie medie a MNIR şi Muzeul
de Istorie Călăraşi.
Este vorba de u n tezaur de aspri otomani, format d i n 427 monede, nasturi sferici de
argint şi două blocuri de monede lipite între ele în urma u n u i puternic incendiu. Toate piesele
sunt akcele (aspri otomani) emise de Mehmed II cuceritorul Constantinopolului (1451-1481) în
anii 1451, 1461, 1471 şi 7 ateliere monetare: Edirne, Kostatiniye, Ayasluk, Bursa, Amasya, Novar
şi Serez . 3
S-au descoperit şi numeroase monede izolate în toate sectoarele unde s-au efectuat
săpături: Mănăstire, locuinţe, ateliere de prelucrare a osului, necropolă. Cea mai veche monedă
din întregul complex arheologic este u n cvarting emis de regele Ungariei, Sigismund I (1384¬
1437), iar cea mai recentă, o para emisă de sultanul otoman Mahmud II (1808-1839).
în anul 1980 s-a descoperit cel de al patrulea tezaur compus d i n 81 monede, arse,
din care au fost identificate doar 9: 7 aspri de la Soliman I (1520-1566) şi 2 dinari emişi în
Ungaria în secolul XVI . 4
Deci, n u m a i cele p a t r u tezaure însumează 1340 monede la care trebuie să adăugăm

şi pe cele izolate, al căror număr este greu de precizat cu exactitate, datele furnizate de publicaţii
fiind de multe ori incomplete, dar se poate aprecia că ar depăşi numărul de 250 exemplare.
Ţările, emitenţii, anii şi nominalele sunt numeroase: de la monede otomane,
ungureşti, poloneze, lituaniene, germane cu valoare mai mică: cvartingi, dinari, soldino, aspri,
' Mulţumim d-nel A n c a Păunescu, şefa secţlelde Istorie medie din MNIR, care n e - a p u s la dispoziţie materialul n u m i s m a t i c
ce face obiectul acestui articol.
N. Conovici, Delimitarea teritoriului Oraşului de Flociîii vederea ocrotim vestigiilor arheologice. RMM, 1975, 2, p. 63-64, notâ
11.
2
Mina Pauker - Monede antice greceşti romane şi bizantine găsite la Piua Petrii CNA, 19, 1945 nr. 135-136, p. 5 3 .
3
Paraschlva Stancu, Un tezaur de aspri otomani descoperit la Piua Petrii CN, 3, 1980, p. 8 5 - 9 5 .
4
L. Chlţescu, T. Papasima, P.Vlădilă, V e n e r a Rădulescu şl A n c a Păunescu, Cercetdrile arheologice de la Piua Petrii (oraşul de
Floci jud. Ialomiţa), i n CA, 5, 1982, p. 134.
169
www.mnir.ro
mangâri, dirhemi, groşi, tripli groşi, sau mai mare - taleri - până la c u piesa de aur - imitaţie
după u n ţechin veneţian bătut în numele dogelui Domenico Contarini (1659-1675) . 5
Campaniile arheologice din anii 1993 (13 monede) şi 1994 (23 monede) au avut ca
rezultat descoperirea unor piese cu care ne-am obişnuit: aspri otomani şi dinari ungureşti, lângă
care a u apărut însă şi piese de o factură mai aparte. Este vorba de u n ducat al Ţării Româneşti
emis de Vladislav II (1448-1456), o denga rusească - emisiune a l u i Ivan IV Vasilievici (1533¬
1584), u n fragment de dirhem otoman fals d i n secolul XVI. Majoritatea pieselor sunt perforate,
rupte, crăpate, descentrate, şterse, multe dintre ele foarte friabile, prezentând urme de arsură,
elemente ce au dus la identificarea lor cu mare dificultate.
Monedele descoperite în anul 1993 sunt: 9 piese otomane, trei ungureşti şi una
lituaniană. D i n rândul exemplarelor otomane se detaşează cele două piese de bronz - mangâri;
u n u l este emis de Murad II (1421-1444; 1445-1451) iar celălat de Soliman I (1520-1566).
Aminteam apoi şi asprii (akçele) emişi de Soliman I (1 exemplar) şi de Murat III (2 exemplare) apoi
u n fals după u n aspru emis de Soliman I şi u n fals după u n dirhem emis în secolul XVI. Două
monede otomane n u au p u t u t fi identificate datorită gradului înaintat de uzură. Cele trei monede
maghiare sunt dinari emişi de: Matei Corvin (1458-1490) la Baia Mare (1 exemplar), Vladislav II
(1490-1516) la Kremnitz şi în sfârşit u n dinar emis de Maximilian II la Kremnitz în anul 1572.
Cea de-a 13-a monedă este u n gros emis de regele Poloniei, Sigismund III, p e n t r u Lituania în
anul 1626.
Săpăturile arheologice din anul 1994 a scos la iveală u n număr de 23 de monede, cea
mai importantă fiind u n ducat al Ţării Româneşti emis de Vladislav II (1448-1456). Apoi sunt
monede otomane emise de Soliman I : u n aspru emis la Edime iar altul într-o monetărie ce n u a
putut fi identificată. U n singur aspru emis la Canea este din timpul domniei l u i Selim II (1566¬
1574), doi aspri emişi la Konstantiniye (Constantinopol) şi două într-o monetărie neidentificată
se încadrează în domnia l u i Murad III (1574-1595). Următorul emitent este Mehmed III (1595¬
1603) cu u n aspru emis la Canea şi altul pe care monetăria este ştearsă. D i n timpul sultanului
Osman II (1618-1622) s-au descoperit patru aspri din care doi bătuţi la Amid şi doi într-o
monetărie a cărui nume este ilizibil, iar Ibrahim (1640-1648) este reprezentat prin doi aspri: unul
emis la Constantinopol celălalt la Misir. Cea mai recentă monedă otomană este u n aspru emis de
Mehmed IV (1648-1687) pentru care n u s-a p u t u t preciza monetăria. Mai este o piesă, care n u a
p u t u t fi atribuită nici u n u i sultan, din cauza stării precare de conservare şi am încadrat-o
cronologic în secolul XVI-XVII.
Monedele emise în Ungaria sunt dinari: u n u l d i n timpul domniei l u i Ludovic II, este
emis la Kassau în anul 1521;. Ferdinand I are doi dinari, ambii bătuţi la Kremnitz dar cu anii
rămaşi neprecizaţi: p r i m u l în 154? (1540-1549) iar cel de-al doilea în 155? (1550-1559). Pentru
dinarul emis de Rudolf II în 1583, monetăria rămâne neprecizată.
Ultima piesă din acest lot este o denga emisă de Ivan IV Vasilievici (1533-1584).
Vom începe c u piesa de mare raritate ce reprezintă o deosebită importanţă, atât
istorică, cât şi numismatică - ducatul emis de Vladislav II domnul Ţării Româneşti. Tratatul de
pace încheiat între Regatul Ungariei şi Imperiul Otoman în anul 1452 la Adrianopole şi ratificat
la Seghedin, tratat pentru care a mijlocit şi Vladislav I I , pune capăt nesfârşitelor campanii
militare şi asigură domnului Ţării Româneşti, libertatea de acţiune pe plan politic ce oferea şi
prilejul de a acorda mai multă atenţie situaţiei economice a ţării. în aceste condiţii sunt emişi,
noii ducaţi ai l u i Vladislav II de o calitaţe superioară celor ai predecesorului său, Dan II, atât din
punct de vedere al greutăţii cât şi al" calităţii metalului emiterea lor constituindu-se într-o
reformă monetară. D i n punct de vedere tipologic aceasta se reflectă în trei emisiuni succesive în
perioada 1448-1452. Piesa noastră este u n ducat t i p comun muntean, tip I . Dăm în continuare,
descrierea:
A .
V + lîi/BA<ifVHCAdB0Hft0fSrV1b
Scut despicat în p r i m u l câmp semiluna deasupra stelei c u şase raze. în câmpul doi -
trei fascii. Cerc perlat exterior, cerc perlat interior; uşor descentrat.
Rv. ^ l c u S A 4 A H — C M SGH B O A
Coif închis în profil spre dreapta cu panaş
5
M. Maxim, O luptă monetară în sec. al XVJ-lea: padişahi contra aspru, CN, 5, 1983, p. 134-137; p. 149, nota 85; p. 150
nota 90.
170
www.mnir.ro
în faţă şi spate. Deasupra, acvila spre dreapta cu capul întors spre stânga. Crucea de la
începutul legendei se prelungeşte până pe spatele acvilei. Cerc perlat exterior; cerc liniar interior.
AR; 0,64 g; 13,5 χ 14 m m ; MBR, nr. 256, tip general.
Ducatul l u i Vladislav II pătrunde şi în Moldova, u n exemplar făcând parte dintr-un

tezaur descoperit în comuna Cârpiţi, j u d . Iaşi.
O altă piesă ce ne-a atras atenţia este denga, emisă de Ivan IV Vasilievici în prima
parte a domniei, pe care apare titulatura sa - cneaz - căci, din 1547, va l u a t i t l u l de ţar. Până
acum este cunoscută prezenţa acestui gen de monedă în trei tezaure: cel descoperit în comuna
Arsura (jud. Vaslui) - 2 exemplare, în componenţa căruia intră şi dinari, aspri şi taleri, apoi cel
descoperit la Vlădila, (jud. Olt) - 1 exemplar, alături de aspri, dinari, taleri, dirhemi şi în sfârşit,
un tezaur descoperit într-o localitate necunoscută din j u d . Ilfov (SAT) d i n care fac parte aspri şi
dirhemi.
D i n lotul descoperit în anul 1993 face parte şi u n fragment d i n t r - u n dirhem otoman
ce n u a p u t u t fi atribuit c u precizie u n u i sultan sau monetării, fragmentul reprezentând doar 1 /3
din monedă. Este vorba de u n fals, moneda fiind alcătuită d i n t r - u n sâmbure de metal comun
(fier), placat c u argint, l u c r u vizibil pe porţiunea unde moneda este ruptă. Dacă moneda ar fi fost
întreagă, nimic din aspectul ei n u ar fi atras atenţia asupra intenţiei de falsificare, putând fi
încadrată în rândul monedelor bune.
Dirhemul, moneda otomană asupra identităţii căreia s-au purtat numeroase discuţii,
este o monedă iraniană, adoptată de otomani în timpul sultanului Selim I . Ea a circulat sub
denumirea de şahi, padişahi, şahini, folosită cel mai m u l t după aspri în cumpărături,
împrumuturi, dotă de căsătorie, plata impozitelor, chiriilor, după c u m este menţionat în
numeroase documente otomane. Care este identitatea acestei monede ce apare în izvoarele
documentare, dar inexistentă sub acest nume în cataloagele numismatice.
în elucidarea acestei controverse şi-au adus contribuţia numismatul român Octavian
Iliescu şi istoricul Mihai Maxim, ce a u lămurit faptul că dirhemul d i n aceste cataloage n u este
altceva decât padişahi, şahi din documente.
Această monedă a fost din ce în ce mai căutată pe piaţa otomană, valoare ei crescând
atât în vistierie cât şi pe piaţă în proporţie de 10 ori mai mare decât aspri.
Sub denumirea de şahini, această monedă a pătruns şi în Ţările Române. în 1590,
însă, Poarta a cerut domnilor români şi dregătorilor otomani să interzică orice tranzacţie în
padişahi, deoarece această monedă este în cea mai mare parte "calpă şi de aramă". Acest fapt
semnalat în documente este confirmat şi de realitate, fragmentul de dirhem descoperit la Piua
Petri făcând parte d i n această categorie. Semnalăm însă o scriere îngrijită cu u n duet corect al
literelor ce indică u n atelier monetar cu meşteri pricepuţi şi abili, atelier ce bătea, poate, oficial
aceste falsuri, în u l t i m u l deceniu al secolului XVI sub sultanul Murad III, când se înregistrează
cel mai mare număr de contrafaceri.
Numărul mare de piese descoperit pe o arie relativ restrânsă, precum şi varietatea lor
(sunt surprinse aproape toate speciile monetare ce se întâlnesc semnalate în documente şi
descoperiri) atestă importanţa Oraşului de Floci, atât ca punct de vamă cât şi ca centru comercial
unde se întâlneau negustorii ce veneau pe d r u m u r i ce stăbăteau Orientul şi Occidentul şi se
întretăiau pe teritoriul Ţărilor Române.
COINS D I S C O V E R E D A T PIUA P E T R O D U R I N G T H E A R C H A E O L O G I C A L E X C A V A T I O N S F R O M 1 9 9 3 AND 1 9 9 4
Abstract
T h i s paper presents the coins discovered at P i u a - P e u i i (Oraşul de Flocl), during the archaeological
excavations made in 1993 a n d 1994.
There is a short review of the n u m i s m a t i c medieval material that included treasures or isolated pieces
discovered in that place.
T h e coins were i s s u e d In different countries, by a great number of rulers. Also the denomination are very
varied. There are to be found silver coins s u c h as kvartings, dinars, aspers, groats, 3 groats a n d talers. There are also gold
imitations after a Venetian zecchlno i s s u e d in the name of Domenico Contarini, doge of Veneţia (1659-1675).
F r o m the chronological point of view, the pieces discovered at P i u a Petrii cover a period of about 5 centuries.
The oldest one is a kvartlng i s s u e d between 1 4 3 0 - 1 4 3 7 by S i g i s m u n d 1 (1384-1437) a n d the most recent is a "para" issued
by M a h m m u d II (1808-1839). T h e y come from m a n y countries a n d mints: Hungary, the O t t o m a n Empire, Poland,
Lithuania, the Holly R o m a n E m p i r e , Ragusa, a.s.o.
T h e archaeological excavations from 1993 (13 coins found) a n d 1994 (22 coins) h a d a s result the discovery of
some common coins - Ottoman, aspers a n d H u n g a r i a n dinars. Beside them, some coins of a peculiar structure were also
found. We point out a d u c a t i s s u e d In W a l l a c h l a by Vladislav II (AD 1448-1456), a R u s i a n denga - a n issue s t r u c k between
171
www.mnir.ro
1533-1547 by the tzar Ivan IV Vasllievitch (1533-1584) a n d a fragment of a forged O t t o m a n dirhem Issued in the 16*
century.
It w a s emphasized the historical a n d n u m i s m a t i c importance, of the coin of Vladislav II. It is a rare com, an
unique discovery in the E a s t e r n part of Wallachla.
There are also d l s s c u s e d the other coins with short information regarding their presence there as well as
their historic signification. T h e great n u m b e r of coins discovered on a rather limited area, a s well a s their variety prove the
importance of the town Oraşul de Floci, both a s c u s t o m point a n d Important commercial center.
EXPLICAŢIA PLANŞEI
1. D u c a t emis în Ţara Românească de Vladislav II.
2. Denga emisă de Ivan IV Vasilievici
3. F a l s după u n d i r h e m otoman emis în sec. X V I .
EXPLANATION OP PLATE
1. Ducat, i s s u e d by Vladislav II of Wallachla.
2. D e n g a i s s u e d by tzar Ivan IV Vasllievitch.
3. Forgery after a n O t t o m a n dirhem i s s u e d i n the 16"" century.
172
www.mnir.ro
ê
M o n e d e descoperite la Piua P e t r i
www.mnir.ro
Tabelul I
Monede descoperite în anul 1993
Nr. Ţară Emitent Datare Nominal Monetărie Metal Gr. Diam. Loc de descoperire
crt.
1 Imperiul Otoman Murad II 1425-1444 mangâr - AE 2,77 15.5 S 7 2 E ; D 8-0.42 m.
1445-1451
2 Imperiul Otoman Soliman I 1520-1566 akçea - AR 0,42 12/13 S72D; • 17/18-0.61 m
3 Imperiul Otoman Soliman I 1520-1566 mangâr - AE 1.46 11.5/12.5 S72D; • 28/0.30 m
4 - Fals după 1520-1566 akçea - A E argintat 0.47 12 S72E; • 8-0.46 m
Soliman I
5 - - sec. XVI dirhem A E placat cu 0.67 15/6 S72D; • 3-0.38 m. pe vatră
argint
6 Imperiul Otoman Murad III 1574-1595 akçea Cezaiyr AR 0.28 12/13.5 S72E; • 14-0,60 m; M.309
7 Imperiul Otoman Murad III 1574-1595 akçea - AR 0.27 11/12 S72D: • 8-0.60 m
8 Imperiul Otoman neprecizat sec. XVI akçea - AR 0,20 S72E; • 12-0.75 m; M 315
9 Imperiul Otoman neprecizat sec. XVI akçea - AR 0.15 S72D; • 25-0.50 m: M 208
10 Ungaria Matei Corvin 1482-1486 dinar Bala Mare AR 0.45 16 passim
11 Ungaria Vladislav II 1490-1516 dinar Kremnitz AR 0,23 9/14 S72D; • 8-0,38 m; M 228
12 Ungaria Maximilian II 1572 dinar Kremnitz AR 0.35 14.5/15.5 S72E; • 12-0,60 m: M 304
13 Lituania Sigismund III 1626 gros - AR 0.47 16/17 S83; • 1-0.38 m
www.mnir.ro
Tabelul II
Monede descoperite în anul 1994
Nr. Ţara Emitent Datare Nominal Monetărie Metal Gr. Diam. Loc de descoperire
crt.
1 Ţara Vladislav II 1447- 1448; ducat - AR 0,46 13 Necropola 5; S.86D 8-0,65m; G2
Românească 1448- 1456
2 Imp zi i u l Soliman I 1520-1566 akçea Edime AR 0,17 r u p t în trei S.85; M.656
Otoman fragmente
3 Imperiul Soliman I 1520-1566 akçea - AR 0,21 9/10 S.86;D 11; 0,65m; M.686
Otoman
4 Imperiul Selim II 1566-1574 akçea Canca AR 0.19 10/11 Necropola 5; S.86;D8; 0,65m; G2;
Otoman M.699
5 Imperiul M u r a d III 1574-1595 akçea Kostantiniye AR 0.1-9 fragmentară Necropola 5; S.85; G2; M.659
Otoman
6 Imperiul Murad III 1574-1595 akçea Kostantiniye AR 0.22 10/10,5 Necropola 5; S.85; • 6; G.2; M.665
Otoman
7 Imperiul Murad III 1574-1595 akçea - AR 0.25 11/12,5 Necropola 5; S.85; G.2; M.653
Otoman
8 Imperiul M u r a d III 1574-1595 akçea - AR 0.21 11/12 Necropola 5; S.86;D3; 0.55m;
Otoman M.683
9 Imperiul Mehmed III 1595-1603 akçea - AR 0,23 10/11.5 S.85; • 10; M 660
Otoman
10 Imperiul Mehmed III 1595-1603 akçea Canca AR 0,28 12/14 S.85; • 10; M.662
Otoman
11 Imperiul Osman II 1618-1622 akçea Amid AR 0.15 9/7 S.85; • 9; M.665
Otoman
12 Imperiul Osman II 1618-1622 akçea Amid AR 0.15 7.5/10.5 din 2 S.85; • 9; M.665
Otoman fragmente
13 Imperiul Osman II 1618-1622 akçea - AR 0.10 10/12 S.85; • 4; G.2; M.670A
Otoman
14 Imperiul Ibrahim 1640-1648 akçea Misin AR 0.25 2 fragmente S.85; G.2; M.654
Otoman
15 Imperiul Ibrahim 1640-1648 akçea Kostantiniye AR 0.22 9/10 Necropola 5; S.85; G.2;D 7; M.667
Otoman
www.mnir.ro
Tabelul II (continuare)
16 Imperiul Mehmed IV 1648-1687 akçea - AR 0,23 12 Necropola 5; S.85; G.2; M.670

Otoman
17 Imperiul neprecizat sec. XVI-XVII akçea - AR 0,10 9/11 S.87; 0.70m; G.2; M.718
Otoman
18 Ungaria Ludovic II 1521 dinar Kremnitz AR 0,32 16 Necropola 5; S.87; • 11; 0,50m
19 Ungaria Ferdinand I 154 <?> dinar Kremnitz AR 0,21 11/16 din umplutură-vatră
20 Ungaria Ferdinand I 155<?> dinar Kremnitz AR 0,25 13/15 S.86; 0,33m; M.693
21 Ungaria Ferdinand I 1564 dinar Kremnitz AR 0,25 14/15 S.87; • 3; 0,38m; G.2
22 Ungaria Rudoif II 1583 dinar Kremnitz AR 0,19 16 S.1;D87
23 Rusia Ivan IV 1533-1547 denga AR 0.20 8/6 Necropola 5; S.85; G.2; M.670C
Vasilievici
(1533-1584)
www.mnir.ro
CONTRIBUŢII L A CIRCULAŢIA MONETARĂ DIN MOLDOVA ÎN
S E C O L E L E XV-XVI P E BAZA TEZAURULUI D E S C O P E R I T L A ARSURA
(JUD. VASLUI).
de Paraschiva Stancu
în anul 1935 a fost descoperit de către săteanul I.T. D u m i t r u , în satul Arsura j u d .

Vaslui (fostul judeţ Fălciu), pe locul cunoscut sub numele de "ţarina Mogoşăştilor", u n tezaur
depus într-o oală de l u t de culoare neagră'. Era format din 641 monede de argint. în greutate
totală de 2244,31 g şi se compunea din următoarele piese:
- 93 dinari emişi în Ungaria, la monetăria din Kremnitz, de Matei Corvin în perioada
1468-1490 (62 ex.) şi de Vladislav II în perioada 1490-1502 (31 ex.).
- 3 2 8 tripli groşi (troiaci) emişi pentru Polonia, Danzig, Lituania şi Riga, de către
Sigismund ί (1506-1548) - 1 ex.. Ştefan Bathory (1575-1586) - 2 2 8 ex. şi Sigismund III (1587¬
1632) - 99 ex.
- 2 exemplare denga emise în Rusia de Ivan IV Vasilievici (1533-1584).
- 211 akçele otomane emise de sultanii Baiazid II (1481-1512) - 3 ex., Selim I (1512¬
1520) - 19 ex., Soliman I (1520-1566) - 186 ex., Selim II (1566-1574) - 39 ex., şi Murad III (1574¬
1595) - 42 ex.
- 7 taleri emişi în: Schafhausen în anul 1550 - 1 ex., la Liège de către Gerard de
Groesbeck în 1564 - 1 ex., la Colonia de către Maximilian II în 1570 - 1 ex.. la Lubeck de către
Maximilian II în 1573 - 1 ex., în Styria de către Carol II. arhiduce de Austria, în anul 1574 - 1 ex.,
în Saxonia de către August în 1585 - 1 ex., şi de către Christian I în 1588 - 1 ex.*
Cele mai vechi piese d i n tezaur datează d i n timpul domniei l u i Matei Corvin, iar cea
mai recentă este o emisiune poloneză d i n timpul l u i Sigismund III, din anul 1596; tezaurul
acoperă o perioadă de aproximativ 130 de ani, (tabelul nr. 1). Analizân acest tabel, observăm că
monedele emise de suveranii polonezi au ponderea cea mai mare în tezaur (51,17 % ) , după care
urmează cele otomane (32,90 %), ungureşti (14,50 %), ruseşti (0,31 %) şi cei şapte teleri apuseni
(1,09%).
Pentru monedele ungureşti acumularea masivă a fost făcută în timpul domniei l u i
Matei Corvin (62 dinari), pentru cele poloneze în timpul l u i Ştefan Bathory (228 tripli groşi) când
predomină cele emise pentru L:ituania (136 ex.), urmând Sigismund III (98 ex.), cu cele mai
multe emise pentru Polonia (57 ex.). în rândul monedelor otomane, primează emisiunile l u i
Soliman I , apoi ale l u i Murad III, Selim II, Selim I şi Baiazid II, iar talerii aparţin deceniului şapte
al secolului al XVI-lea. Perioada maximă de acumulare, este cuprinsă între anii 1520-1590, cu
peste 400 monede.
Ne vom opri în continuare la monedele otomane ale tezaurului. Sunt akçele (aspri) -
unitatea de bază a sistemului monetar otoman - emise de cinci sultani, urmând suita cronologică
a domniei acestora. Toate akçelele au pe avers sau revers anul urcării pe tron a sultanului
respectiv, sistem îndeobşte utilizat de monetăria otomană cu unele excepţii ca şi în cazul
tezaurului nostru. Astfel semnalăm piesa bătută la Koçaniye de Soliman I , cu anul diferit de cel
al întronării; apare anul Hegirei = 9 6 6 ceea ce corespunde anului creştin 1558/59 (inv.
191.526). A r fi greu de presupus că în timpul domniei de 41 de ani a l u i Baiazid II sau de 46 de
ani a l u i Soliman I , să se emită monede numai o singură dată, în anul înscăunării,când se ştie că
emisiunile se succed rapid, nevoia de numerar pentru desele campanii războinice de cuceriri
impunând aruncarea pe piaţă a noi şi noi cantităţi de monedă necesară pentru susţinerea
acéstora.
în componenţa tezaurului de faţă intră trei akçele emise de Baiazid II ,(1481-1512), la
Bursa (1 ex.) şi Novar (2 ex.). D i n timpul l u i Selim I (1512-1520) datează 19 ex. emise în şapte
monetării: Bursa (2 ex.), Konstantiniye (6 ex.), Edime (2 ex.), Karatova (2 ex.), Novar (3 ex.). Serez
(3 ex.) şi Uskub (1 ex.). Cele 8 6 de akçele emise de Soliman I provin d i n 19 monetării aflate atât
în partea europeană cât şi cea asiatică a Imperiului. Acestea sunt: Belgrad (3 ex.). Bursa (2 ex.),
Cança (2 ex.), Konstantiniye (4 ex.). Damasc (1 ex.), Edirne (4 ex.), Haleb (1 ex.), Karatova (10
' C . Moisil, Biblioteca Academiei Române, B L , nr. 4 - 5 , 1947, p. 32,nr. 36.

* Menţionăm că monedele ungureşti şl poloneze a u fost identificate de coleca Cătălina O p a s c h l , iar talerii de către A n a -
Maria Velter.
173
www.mnir.ro
ex.), Kastamonu (1 ex.), Koçaniye (4 ex.), Konya (1 ex.).Novar (9 ex.), Novoberda (6 ex.), Modava (7
ex.), Ruha (1 ex.), Serez (4 ex.), Siroz (1 ex.), Srebrenice (3 ex.), Uskûb (7 ex.). Pentru 16 piese
şterse sau defectuos bătute, monetăria a rămas necunoscută.
Cele 38 monede d i n timpul l u i Selim II sunt emise în 12 monetării, iar pe 8 monede
locul de batere n u este ilizibil. La monetăria din Ardanuc sunt emise 2 ex., la Ayasluk - 1 ex., la
Konstantiniye - 2 ex.,1a Edime - 2 ex., Haleb - 1 ex., Karatova - 2 ex., Koçaniye - 2 ex., Novar - 3
ex., Novoberda - 4 ex., Serez - 2 ex., Sidrekapsi - 2 ex., Uskûb - 7 ex.
Ultimul sultan ale cărui akçele le găsim în acest tezaur este Murad III cu 42 piese
emise în 8 monetării: Konstantiniye - 2 ex., Edirne - 7 ex., Karatova - 2 ex., Koçaniye - 1 ex.,
Novar - 5 ex., Novoberda - 2 ex., Sidrekapsi - 6 ex., Uskûb - 7 ex., iar 10 exemplare în monetării
neidentificate. Pe o piesă apare monetăria Uskûb , iar emitentul rămâne necunoscut lipsind
elementele ce ar fi ajutat la atribuirea ei u n u i anume sultan. De asemenea, cele 21 piese tocite şi
descentrate le putem considera, după unele elemente tipologice ca emise în secolul XVI.
Atragem atenţia că printre monetăriile unde s-au bătut akçelele din tezaurul de faţă,
se află şi Modava, monetărie de pe teritoriul ţării noastre. După ocuparea în anul 1552 a
Timişoarei şi a cetăţilor de pe Mureş s-a constituit o unitate militar-administrativă, vilaiyet,
numită 1 emeşvar eyaleti. Aceasta cuprindea câmpia Banatului de la Dunăre âi Tisa până aproape
de Lugoj-Caransebeş, trecând dincolo de Mureş până la Crişul Alb. D i n vilaiyetul Timişoarei,
alături de sangeacul Lipovei şi Cenadului făcea parte şi cel al Modavei (Moldova Veche), unde se
bat monede de argint dar şi de aur . 2
în tabelul III sunt prezentate monedele precizându-se: emitentul, anul, monetăria şi

greutatea fiecărei piese, indicând în acelaşi timp şi numărul din catalogul editat de Nuri Pere , 3
după care au fost identificate piesele. Când tipul, anul, monetăria corespund cu piesa redată în
catalog, se menţionează simplu numărul din Nuri Pere. Dar când u n u l din elemente n u coincide
se face menţiunea T.G. (tip general).
După c u m am văzut primele trei akçele sunt emise de Baiazid II u n foarte bun
administrator al statului otoman, cu o fire mai potolită decât a tatălui său, Mehmed II
Cuceritorul, singura expediţie de cucerire condusă personal fiind cea din 1484 împotriva
Moldovei. în timpul l u i , venitul total al Imperiului Otoman s-a ridicat la suma de 6.500.000
ducaţi din care în tezaurul public se găseau 3.500.000 ducaţi iar în cel personal 3.000.000. Acest
venit provenea fie din capitaţie (100 akçele pe casă, anual) fie din haraciuri, peşcheşuri,dijme,
impozite, vămi sau d i n 1/5 d i n totalitatea monedelor bătute, considerată ca venit al sultanului . 4
Baiazid II a emis aspri a căror greutate este mai scăzută faţă de cea a asprilor emişi de
predecesorul său Mehmed II (1451-1481). Dacă în 1462, dintr-o cantitate de 100 dirhemi (1
dirhem Rumie = 3,207 g) se bat 300 aspri , fiecăruia revenindu-i greutatea teoretică de 1,06 g, în
5
1481 din aceeaşi cantitate se bat 420 aspri de 0,76 g fiecare . în Imperiul Otoman a mai fost
6
utilizat însă şi direhemul de Tebriz = 3,072 g şi atunci greutatea asprului este în 1462 de 1,02 g
7
şi în 1481 de 0,73 g. Piesele din tezaurul nostru emise de Baiazid II a u greutatea sub aceste cifre:
6,59 g - 0,65 g - 0,71 g.
Aceleaşi greutăţi scăzute, între 0,50-0,71 g se înregistrează şi la monedele emise de
fiul şi urmaşul său, Selim I (1512-1520) diminuarea greutăţii lor continuând şi sub Soliman I, a
cărui domnie este considerată epoca de înflorire a statului otoman. Asprii emişi de acesta, au
greutatea cuprinsă între 0,37-0,71 g. Sub Selim II, când din 100 dirhemi (Rumie sau Tebriz) se
bat 450 aspri, greutatea fiecăruia ajunge la 0,71 g şi respectiv 0,68 g . Asprii tezaurului nostru
8
cântăresc între 0,37-0,68 g înscriindu-se deci sub greutatea impusă de legile statului. Trebuie să
ţinem seama însă şi de perioada cuprinsă între emitere şi tezaurizare căci circulaţia monedelor ar
fi p u t u t contribui la o diminuare a greutăţilor.
Invazia a u r u l u i , dar mai ales a argintului american după 1580 precum şi
pătrunderea în cantitate tot mai mare pe piaţa otomană a monedelor de argint europene, a dus la
marea devalorizare oficială a asprului din anii 1584-1586 când din 100 dirhemi se bat 800 aspri , 9
2
A. Decei, Istoria Imperiului Otoman pânâla 1648, Bucureşti. 1978, p. 195.
N. Pere, Osrnanlûarda Madeni Paralar, Istanbul, 1968.
4
A. Decei , op. ciL, p. 148.
N. Beldiceanu, Les actes des premiers sultans conservés dans la manuscrits turcs de Mehmed II et de Baiazid II, d u Ms.
F o n d s T u r c Ancien, 39, Parls-Haga, 1960, p. 173.
6
Idem, Règlements miniers 1 3 9 0 - 1 5 2 1 , Parls-Haga, 1964, p. 190, nr. 60.
7
O. B a r k a n , Les Mouvements des prix en Turquie entre 1490 et 1655, în vol. Histoire économique de monde mediteranéen
(1450-1650). Mélanges en l'honneur de Femand Braudel, Paris, 1973, p. 78.
8
Ibidem, p. 72.
3
Ibidem.
174
www.mnir.ro
fiecăruia revenindu-i greutaea de 0,40 g sau 0,38 g, după felul dirhemului care este luat în
calcul.
Din emisiunile l u i Murad III în timpul domniei căruia are loc marea devalorizare, se
păstrează în tezaurul nostru şi piese de 0,35 g dar şi de 0,74 g ceea ce ar conduce la
presupunerea că s-au păstrat şi asprii vechi alături de cei noi, emişi după noile norme oficiale. Şi
un document moldovenesc aminteşte aceste două categorii de asprii într-un catastif al goştinei
oilor în ţinuturile Moldovei în anul 1591 în care se arată câte oi a u luat gelepii "fie pe asprii noi,
fie pe aspni vechi' . 10
Ritmul de depreciere este vizibil de-a-lungul celor peste 100 de ani cuprinşi între
primele şi ultimele emisiuni otomane din tezaurul de la Arsura, fapt ce arată că acestea se
succed rapid, fiecare diminuând greutatea monedei şi implicit cantitatea de metal preţios
conţinută în ea.
Cei 800.000 galbeni câştigaţi de Mehmed II cu ocazia unei singure emisiuni
monetare, constituie o urmare a acestei practici".
Procesul de scădere a greutăţii monedei n u este caracteristic numai Imperiului
otoman ci se practică în mod obişnuit în Evul Mediu. în Polonia, în timpul l u i Cazimir cel Mare
12
(1333-1370) dintr-o grivnă de Polonia de 183 g se bat 145 jumătăţi de groşi, sub Vladislav Iagello
(1386-1434) 250-300, sub Cazimir Iagello (1444-1492) 400 iar în timpul l u i Alexandru (1501¬
1505) câte 500 de piese de câte o jumătate de gros . 13
Revenind la aspru, în afara scăderii oficiale a greutăţii l u i se mai practică şi tăierea,

ciuntirea monedei; exemplare de acest fel găsim şi în tezaurul de faţă, unele monede n u au formă
rotundă, ci sunt tăiate pe patru, cinci sau chiar şase laturi.
Diminuarea treptată dar continuă a greutăţii akçelei schimbă şi raportul dintre
aceasta şi moneda de aur. în anul 1462 ducatul, ţechinul valora 40 aspri, în 1477- 45 aspri şi în
1488-49 aspri . Schimbarea permanentă a acestui raport în defavoarea asprului, determină
14
oficialitatea otomană să legifereze u n anumit curs. Astfel, legea din 1518 privind sangeacul
Mardin din Anatolia stabileşte valoarea u n u i galben la 50 aspri . 15
De asemenea vistieria centrală stabileşte cursuri oficiale ale monedei de aur. în anul
financiar 1579, u n florin unguresc era cotat la 57 aspri, iar u n sultanin sau u n ducat valora 59
aspri . Constatăm că se cunoştea bine titlul aurului din aceste monede - sultaninul cu titlul de
16
993,50 , fiind pe aceeaşi treaptă c u moneda veneţiană de aur, care d i n 1284 îşi păstrase
17
greutatea şi titlul neschimbate.

în Imperiul Otoman valoarea asprului continuă să scadă vertiginos şi în 1582-1583, 1
galben=73 aspri, în 1583-1584=108 aspri. în 1584-1585=110 aspri, pentru ca în 1588-1589 să
fie egal cu 118 aspri ; paritatea aur/argint fiind de 11.52 la 13,IO . în anul 1586, în Moldova,
18 19
un "ug galben" este socotit drept 100 aspri . 20
în afara monedei de aur, vistieria imperiului stabileşte cursul asprului şi pentru

monedele de argint: taleri simpli, olandezi (Lôwenriksdaleri sunt egali cu 68 aspri, cei mari,
Joachimstalerii c u 78 , iar padişahi cu 7 aspri, în anul 1585-1586 . în Moldova, în anul 1583,
21 22
talerul e cotat la 45 aspri . Deprecierea asprului îi face şi pe gelepii ce v i n în Moldova pentru a

23
cumpăra câte 300.000 de oi anual, să prefere schimbarea asprilor în taleri, practică interzisă de
Murad III printr-o poruncă d i n anul 1584. Această poruncă este răspuns la plângerea l u i Petru
Şchiopul în legătură c u gelepii care "nu mai cumpără oi, ci îşi schimbă akçelele pe talert' *, fapt ce 2
10
DIR, A. sec. X V I , vol. IV. nr. 2 4 . p. 19-26.
" M. Maxim, O luptă monetară tri sec. al XVI-leœ padişahi contra aspru, CN, 5, 1983, p. 139. nota 12.
12
Ibidem, nota 11.

13
M. G u m o w s k l . Monety polskie, Varşovia, 1924, p. 7 2 .
14
N. Beldiceanu, Règlements...p. 175.
15
M. Maxim. Culegere de texte otomane (sec. XV-XX), Bucureşti, 1974, p. 2 0 . nr. 4.
16
Idem, O luptă monetară .... p. 130.
17
H. Dj. S l r u n l , Monedele turceşti în ţările române. Bucureşti, f.a., p. 4 9 .
18
M. Maxim, Considerations sur la circulation monétaire dans les pays roumains et l'Empire ottoman dans la seconde moitié
du XVT siècle. RESEE, 13. 1975, 3, p. 4 1 0 .
19
O. B a r k a n . op. cit p. 7 2 .
20
DIR.A., veac X V I , vol. Ill, nr. 3 7 1 , p. 304.
21
M. Maxim , O luptă monetară.., p. 132.
22
Idem, Regimul economic al dominaţiei otomane în Moldova şi Ţara Românească în a douaJumătate a secolului al XVI-lea,
RI, 32. 1979, 9. p. 1764, tabel V.
23
DIR. Α.. veac XVI, vol. IV, nr. 123. p. 102.
24
M. Maxim. Culegere..., nr. 13, p. 6 0 - 6 1 . 175
www.mnir.ro
permite să se scoată în afara hotarelor Moldovei moneda bună, m u l t mai căutată, lăsând aici,
moneda mai slabă, asprii depreciaţi. Sporirea t r i b u t u l u i , ca şi condiţia ca acesta să fie plătit în
monedă veche (nedepreciată) este motivul care îl face pe Petru Şchiopul să părăsească domnia
Moldovei în 1591 . 25
în documentele interne moldoveneşti întâlnim asprul menţionat încă din anul 1471 26
deşi el pătrunde chiar mai devreme în mod sigur după 1456, când Mehmed II acordă negustorilor
din Cetatea Albă, ce aparţinea Moldovei, dreptul de a face comerţ în Imperiul Otoman, la
Adrianopole, Brusa şi Istanbul . în anul 1502, hanul Mengli Ghirei, scrie marelui cneaz al
27
Moscovei Ivan III, că "la Ştefan voevod umlbă banii turceşti' (poate fi vorba şi de monede de aur).
28
De altfel, în Moldova sunt amintite mai multe nominale şi pentru o mai clară
observare a circulaţiei monetare am întocmit tabelul IV fixând ca limită inferioară anul 1415 ce
corespunde primei semnalări a unei piese numismatice - rublă - şi până în anul 1600. 29
în acest scop a u fost utilizate volumele de documente interne. Documente privind

istoria României, Moldova, (D.I.R., A.) material la îndemână şi uşor verificabil, fără a folosi însă,
în tabelul IV, şi documente ce apar în alte lucrări, pentru a n u mări gradul de relativitate al
concluziilor. Pe orizontală apar anii (1415-1600) iar pe verticală, denumirile monedelor. în
dreptul fi cărui an se dă numărul de documente în care apare numele monedei respective.
în prima parte am grupat piesele numismatice cunoscute ca fiind de aur: zlot , 30
galben , u g h i , ducat , iar în cea de a doua, pe cele de argint: grivne \ ruble , groşi , aspri ,
31 32 33 3 35 36 37
lei , taleri , potronici . Apar atât termenii de bază ce desemnează specia respectivă, cât şi
38 39 40
variante ale acestor termeni, indicând anumite particularităţi: zloţi ungureşti galbeni, ughi bani
gata, aspri turceşti, aspri bani gata, lei bătuţi, lei bani albi, taleri curaţi, taleri întregi, etc.
Urmărind tabelul, observăm că în rândul monedelor de aur este amintit zlotul
turcesc, ce apare prima dată în colecţia de documente consultate, într-un act cu datare incertă
(1432-1442) emis de Iliaş I . Aceşti zloţi turceşti ar putea fi monede de aur genoveze, veneţiene
41
sau imitaţii ale acestora venite din lumea orientului latin.

într-un studiu recent, N. Beldiceanu şi Irène Beldiceanu-Steinherr, bazându-se pe
izvoare documentare ce menţionează prezenţa pieselor de aur otomane pe piaţa florentină în anul
1425 , moldovenească în 1431, 1446, 1447, 1449, 1452, 1453, 1462, 1464^ 1465, raguzană în
42
1434, 1440, 1446, 1449 şi ţinând seama şi de baterea de către sultanul Mehmed II în 1456 a
unei monede de aur de factură veneţiană , deplasează emiterea primei piese de aur otomane la
43
începutul sec. XV şi chiar la sfârşitul celui de al XTV-lea . Momentul emiterii ei ar fi cu mult

44
anterior anului 882 al Hegirei (1477/1478) ce apare pe cele dintâi monede de aur otomane
păstrate, cunoscute ca fiind emise de Mehmed II, cuceritorul Constantinopolului . 45
Numărul m a i mare de documente moldoveneşti ce menţionează "zlotul turcesc" ar

putea indica şi calea de pătrundere a acestuia prin comerţul Chiliei şi Cetăţii Albe - centre
G h . David, Petru Şchiopul Bucureşti, 1984, p. 137.

2 6
DIR, A, veac X V I . vol. IV, nr. 123. p. 102.
2 7
R. Manolescu, M. Guboglu. F l o r e n t i n a C a z a n , S . Brezeanu, M. Maxim, G h . S b u c h e a , Oraşul medieval Culegere de texte,
coordonator R. Manolescu, Bucureşti, 1976, p. 176.
29
Istoria României vol. II, p. 4 5 2 . nota 1.
29
DIR, Α., veac XTV, X V . vol. I. nr. 42, p. 37.
30
Dicţionar, Instituţii feudale în ţările române. Bucureşti, 1988, p. 524.

3 1
Idem, p. 204.
3 2
Idem, p. 4 8 3 - 4 8 4 .
TI
' Idem, p. 179-180.
3 4
Idem. p. 2 1 0 .
35
Idem, p. 414.
3 6
Idem, p. 2 1 0 . .
5 7
Idem, p. 29.
3 8
Idem, p. 274.
Idem, p. 4 6 6 .
4 0
Idem, p. 374.
41
DIR, A, veac XTV-XV, vol. I, nr. 109, p. 96.
42
N. Beldiceanu-Irène B e l d i c e a n u Steinherr. L e s iiyormations les plus anciennes sur les florins ottomans, i n A Festschrift
Presented to Ibrahim Artuk on the Occasion of the 20* Anniversary of the Turkish Numismatic Society, Istanbul, 1988, p. 49.
43
Ibidem, p. 50.
41
Ibidem, p. 54.
176
*° N. Pere, op. cit., nr. 79.
www.mnir.ro
moldoveneşti cu intensă activitate economică - cu coloniile genoveze şi veneţiene de la Marea
Neagră şi cu Imperiul Otoman.
După anul 1470, moneda de aur cea mai des întâlnită este zlotul "tătăresc", presupus
a fi ducatul Venetian , galbenul de Caffa cu inscripţie tătărască şi stema Caffei sau monede de
46 47
cont, fără a exclude posibilitatea unor monede de aur emise în Persia sau India . Această 48
monedă o întâlnim documentar încă din 1443 când Iliaş domnul Moldovei, ce împrumutase de la
starostele Podoliei, Didrih de la Buceaci, 500 zloţi tătăreşti îi dă acestuia dreptul de stăpânire
asupra domeniului domnesc de la Volhoveţ, până la plata datoriei . Dar în documentele interne a 49
apărut în anul 1446 şi a fost folosit cu precădere în operaţiile de vânzare-cumpărare a unor

50
bunuri imobiliare, în speţă sate, selişti, v i i , mori. îşi va păstra preponderenţa asupra celorlalte
specii monetare până la 1600, u l t i m u l an din tabelul nostru. în afară de folosirea l u i curentă, cu
pauze doar în anii 1474, 1477, 1485, 1496, 154, 1511, 1512, 1526, 1538, 1541, 1544, 1564,
1566 (14 din cei 148 ani pentru care s-a întocmit tabelul, impresionează şi prin numărul mare de
documente ce-1 amintesc - 778. Consemnăm faptul că după anul 1483, denumirea de zloţi
tătăreşti şi zloţi, sunt variante ce desemnează u n a şi aceeaşi monedă, l u c r u ce reese şi din
nominalizarea, în textul acecluiaşi document, a aceleaşi sume, şi în zloţi tătăreşti şi în zloţi . Am 51
folosit ca metodă de l u c r u în întocmirea tabelului IV, opţiunea pentru termenul "zloţi tătăreşti",
cel de "zloţi", fiind luat în calcul doar în cazul când suma apare n u m a i în acest fel de monedă. în
numeroase documente, când se face evaluarea u n u i b u n în zloţi tătăreşti, apare şi formula "s-a
plătit deplin toţi aceşti zloţi tătăreşti înaintea noastră şi a boierilor noştri' sau "cu bani gata" 52
ceeace dovedeşte materialitatea acestei monede, faptul că a fost o monedă efectivă de plată, n u de
cont, cum va deveni mai târziu . 53
Semnalăm, deasemenea, similitudinea şi între alte monede de aur, c u m ar fi: ducaţii

de aur, galbenii roşi ungureşti, galbenii, zloţii. Cel mai b u n exemplu îl găsim în actul de danie
din anul 1421, al l u i Alexandru cel B u n către cneaghina Rimgaila, în care se pune semnul
egalităţii între monedele amintite mai sus . Aceeaşi situaţie şi în anul 1574, pentru zloţi şi
54
galbeni tătăreşti . 55
în cadrul pieselor de argint, observăm apariţia pentru prima dată în documentele

interne, a rublei, în anul 1415, pentru a se plăti către vistierie "zavesca" de 50 de ruble . Dar 56
termenul rublă, apare în documentele externe, încă din anul 1387, în înţelegerea încheiată între
Petru Muşat şi Vladislav Iagello, prin care domnul moldovean acordă puternicului rege al
Poloniei u n împrumut de 3000 de ruble de argint frânceşti . După 24 de ani de la acordarea 57
acestui împrumut, în anul 1411, Vladislav II, regele Poloniei, se obligă să plătească l u i Alexandru
.cel Bun, în termen de doi ani, 1000 de ruble de argint frânceşti, împrumutate de înaintaşii săi,
neachitarea sumei ducând la pierderea cetăţilor Sneatin, Colomeia şi Ţara Pocuţiei, cu tot venitul
şi cu toate graniţele. Suveranul polonez subliniază că: "dacă cumva n u va f i argint frâncesc,
atunci să le dăm ruble lituane sau argint topit. Iar dacă n u va fi argint topit, să plătim cu groşi,
după c u m va merge argintul frâncesc" . Aceste ruble de argint frânceşti sunt considerate a fi
58
lingouri de argint genoveze în greutate de 1 libră sau 316,75 g fiecare . Rubla lingou este 59
amintită în Rusia, în anul 1317, în Lituania, unde până în 1419 a fost egală cu 96 groşi de
Lituania şi cu 100 groşi după anul 1419, rublă de Livonia, de Riga, de Moscova . 60
4 6
O. Iliescu în C . C . Kirlţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol. I. Bucureşti, 1964, p. 9 2 .
4 7
P.P.Panaitescu. Coloniile italiene la Marea Neagră învoi. Introducere la istoria culturii romaneşti. Bucureşti. 1969, p. 2 7 6 .
4 8
E . Oberlănder-Târnoveanu, Tartarian Zlots'-A Golden Horde Legacy in the Monetary Terminology and Practice of Mediaeval
Moldavia and its neighbouring Countries, în RRH, 30, 1991, 3-4, p. 189-220.
4 3
L. S i m a n s c h i şi Ν. C i o c a n , Acte slavone médite din anii 1443-1447, privind istoria Moldovei, în A/IA-laşi, 1974, p. 181, nr.
XI.
50
DIR, Α., veac XTV-XV, vol. I, nr. 2 5 9 , p. 2 1 7
51
DIR, A, veac X V , vol., II, nr. 45, 5, 171; idenr, veac XVI, vol. III, nr. 76, 128, 149, 176, 2 9 1 , 330, 3300, etc.
52
DIR. A. veac X r V - X V , nr. 382. 4 7 3 .
53
Ibidem, nr. 426, 4 4 3 , 460; idem, veac X V , vol. II, nr. 2, 9, 14, 128, 129, 130, 133.
54
DIR, A, veac XV1-XV, vol. I, nr. 49, p. 4 3 .
55
DIR, Α., veac X V I , vol. 3, nr. 52.
5 6
Idem, veac XTV-XV, vol. I, nr. 4 9 , p. 4 3 .
5 7
M. Costăchescu, Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, vol. II, Iaşi, 1932, p. 603, nr. 164.
58
Ibidem, p. 6 4 0 - 6 4 1 , document nenumerotat.
53
O. Iliescu în C . C . Kirlţescu, op. cit., p. 96. nota 9. Diferitele opinii referitoâre-la acest împrumut, l a valoarea lui şi la ceea
ce reprezintă cele 3 0 0 0 ruble de argint frâncesc s u n t prezentate de reputatul n u m i s m a t O. Iliescu în Le prêt accordé en
1388 par Pierre Muşat à Ladislav Jagellon, în RRH, 12, 1973, 1, p. 123-138.
6 0
S. de Chaudolr. Aperçu sur les monnaies r u s s e s et sur les monnaies étrangères, I, Paris, 1836, p. 98-99.
177
www.mnir.ro
în documentele Interne ale Moldovei rubla mai apare ca: "rublă de argint" în 1453 , 61
de argint curat în 1436 , 1449 , 1462 , 1474 . sau rublă de argint topit în anul 1440 , 1448 ,
62 63 64 65 66 67
1452 . 68
O altă piesă de argint este grivna ce apare în acelaşi act nedatat sigur, din timpul
domnitorului Iliaş I , pentru plata unor pani lituanieni veniţi în Moldova să-1 slujească . Acestora 69
li se va da leafă în fiecare lună câte 5 grivne polone de lancie şi câte 3 zloţi turceşti grivna.
Putem considera grivna ca unitate ponderală, monetaro-ponderală sau de cont a
vechii Rusii şi a altor teritorii slave . Este menţionată în Polonia după anul 1125 în socotelile
70
mănăstirii Tygnice d i n apropierea Cracoviei, şi apare sub denumirea de "marcha slovenica" în

legile Magdeburgului sau marca-libra în vechile statute d i n F r i u l i . Pentru sublinierea egalităţii 71
între grivnă şi marcă, amintim cererea stăpânitorilor de moşii din Galiţia adresată regelui
Poloniei de a fi plătiţi cu o leafă de 5 grivne sau 5 mărci pentru a merge în ajutorul l u i Sigismund
de Luxemburg. Tot o leafă de 5 mărci de lance pretind nobilii poloni să l i se plătească pentru a
merge împotriva voievodului Moldovei, Bogdan I I . Grivna de argint reprezintă o greutate de72
metal preţios, ce se plăteşte în monedă, c u m se întâmplă în 1457 când Janusz, prinţ de

Oswiecim, cedează principatul său pentru "50.000 grzywny de groşi de Praga . Grivna de 204 g, 73
divizată i i i 48 zolotnici, a stat la baza baterii monedelor ruseşti . în anul 1535, când Ivan IV 74
Vasilievici ordonă să se emită denga în numele său, dintr-o grivnă se bat 300 denga faţă de 260
cum se băteau în t i m p u l tatălui său . Practic însă, în monetării dintr-o grivnă se obţin 500
denga. Ivan IV ordonă ca aceste monede mai uşoare să fie scoase din circulaţie şi în monetărie să
fie o supraveghere mai strictă pentru a evita frauda . 75
în sec. XIV-XV1 grivna polonă de Cracovia ajunge la 197,68 g de argint , din care în 76
1526 se bat 96 groşi cu t i t l u l de 6 loţi (puritatea argintului se evaluează în lotoni sau loţi) cel de
16 loţi având titlul de 1000 o/oo . 77
în Lituania, o grivnă este egală cu o rublă lituaniană şi cântăreşte 191,29 g, iar

monedele lituaniene, sec. XTV, XV, XVI, sunt bătute în concordanţă cu această grivnă . 78
în documentele moldoveneşti grivna apare şi în 1452 , 1456 , 1458 , iar în 1460, 79 80 81
vama mare de la Bacău se plăteşte în grivne . 82
Moneda moldovenească, grosul, apare în documentele publicate în D.I.R., Α., în anul

1445 , iar subdiviziunea sa jumătatea de gros în anul 1453 . Continuă să fie menţionaţi în anii
83 84
1459 . 1466 , 1471 , 1472 .

85 86 87 e8
61
DIR, Α.. veac XTV-XV. vol. I. nr. 3 1 0 . p. 2 5 8 .
62
Ibidem, nr. 162. p. 132.
63
Ibidem, nr. 287, p. 2 4 1 - 2 4 2 .
64
Ibidem, nr. 3 8 3 , p. 3 1 8 şi nr. 3 9 2 , p. 3 2 7 .
65
Ibidem, nr. 4 7 5 . p. 4 0 1 .
66
Ibidem, nr. 2 0 6 , p. 172.
67
Ibidem, nr. 2 7 9 , p. 2 3 6 .
68
Ibidem, nr. 302, p. 2 5 0 .
69
Ibidem, nr. 109, p. 96.
V.V.Zvanc, Numismaticesku slovar', LVov. 1978, p. 40.
71
S. de Chaudoir, op. c i t . p. 26.
7 2
I. Bogdan, îndatoririle militare ale cnejiilor şi boierilor moldoveni AARMSI, seria II, 2 9 , 1906-1907, p. 6 2 2 . nota 2.
7 3
Ε . Hutten-Czapski, Catalogue de la collection des médailles et monnaies Polonaises, vol. I, Graz. 1957. p. 4 5 . nr. 522.
74
V.V. Zvanc, op. cit.. p. 40.
7 5
S. de Chaudoir, op. c i t . p. 2 2 1 .
M. Gumowski, Podrecznic numizrnatykipolskiej. Cracovia. 1914, p. 284; idem, Monety polskie, Varşovia, 1924, p. 18.
7 7
S. Goldenberg, Ciuful in sec. XVI, Bucureşti, 1958, p. 9 3 . nota 8.
7 8
M. Gumowski, Monety...op. cit, p. 19.
79
DIR, Α., veac XTV-XV, vol. I, nr. 304, p. 2 5 2 .
80
Ibidem, nr. 341, p. 2 8 4 .
81
Ibidem, nr. 352, p. 2 9 4 .
82
Ibidem, nr. 3 7 1 , p. 310.
8 3
Ibidem, nr. 2 4 6 . p. 2 0 8 .
84
Ibidem, nr. 3 2 5 , p. 2 6 8 .
85
Ibidem nr. 366, p. 3 0 5 .
86
Ibidem, nr. 4 1 3 , p. 3 8 0 .
87
Ibidem, nr. 4 5 1 , p. 3 8 0 .
88
Ibidem, nr. 457, p. 3 8 5 .
178
www.mnir.ro
Grivna, rubla, grosul, jumătatea de gros, sunt termeni ce apar şi în achitarea vămii ce
se face în funcţie de valoarea mărfii, greutatea ei sau numărul obiectelor, potrivit privilegiului
comercial dat de Alexandru cel B u n negustorilor din Liov, în 8 oct. 1408 . Negustorii ce vin d i n 89
Liov în Moldova plătesc vama principală la Suceava, şi în groşi, proporţional c u valoarea mărfii
aduse: "pentru postav, de grivnă, 3 groşi" postav pe care îl vor vinde la Suceava, şi cu groşii luaţi
pe el sunt liberi să târguiască prin toată Moldova. Tot la Suceava, cei ce se duc spre ţinutul
tătăresc vor plăti vama de o rublă de argint, la Iaşi de 3 groşi şi la Cetatea Albă de 1 /2 rublă de
argint. Din cele stipulate mai departe în privilegiu, observăm că vama plătită l a Iaşi reprezintă
jumătate din cea plătită la Suceava. Astfel, "în Suceava, de vită comută 4 groşi, iar la Iaşi doi
groşi", pentru "o sută de oi la Suceava sesezeci de groşi, la Iaşi, treizeci de groşi', fapt care pus în
legătură cu cele arătate anterior, ar duce la concluzia că rubla de argint din documentele noastre
este egală cu 60 de groşi moldoveneşti.
O perioadă de peste o jumătate de secol (1476-1530) argintul n u apare în D.I.R..A.,
decât accidental în 1487, 1491, 1502 şi sporadic până în 1551, an d i n care monedele de argint
sunt menţionate în număr din ce în ce mai mare şi sub diferite denumiri. Circulaţia monetară se
amplifică simţitor în raport cu perioada precedentă, datorită şi tranzacţiilor mărunte ce au în
vedere obiecte de necesitate zilnică, tranzacţii care antrenează o cantitate tot mai mare de
monedă cu o valoare mai mică decât a celei de aur.
Dintre emisiunile de argint, asprul amintit în 1471 reapare după 53 de ani, în 1524,
când Ştefăniţă întăreşte l u i Toader logofăt, robii cumpăraţi c u 7320 aspri . D i n a doua j umătate 90
a secolului al XIV-lea începe să fie mai des folosit în plata unor sate, a robilor ţigani, a
împrumuturilor, cailor, şi în 1588 apare şi darea de 50 aspri . 91
în anul 1487 pentru cumpărarea satului Mălăieşti cu loc de moară se dau 92 arginţi
tătăreşti , iar într-un act emis între anii 1480-1496 se menţionează satul Mărtineşti ca vândut
92
cu "120 de zloţi, bani de argint zloţi tătăreşti, şi au dat toată plata deplin, acei bani, 120 zloţi
tătăreşti" . Documentul stabileşte clar că cei doi termeni folosiţi sunt sinonimi: zloţi bani de
93
argint, zloţi tătăreşti, suma fiind aceeaşi, atât în înţelegerea dintre părţi cât şi în plata efectivă
făcută înaintea d o m n u l u i şi a boierilor, - 120 zloţi tătăreşti. Ce presupune aceasta ? Că zloţii
tătăreşti pot fi şi bani de argint ? La fel se întâmplă şi în anul 1502 când 1/2 d i n 1/2 din satul
satul Oeşeni se vinde pentru 70 zloţi tătăreşti, iar cumpărătorul a plătit "toţi banii ci mai sus
scrişi, 70 taleri tătăreşti" . într-un document d i n anul 1540 găsim denumirea unei noi monede
94
în vânzarea cumpărarea a două părţi d i n satul Hilişeni pe "sese sute de zloţi sau lei tătăreşti" . 95
Din nou apare incertitudinea în legătură cu încadrarea zlotului şi în rândul monedelor de argint,
fiind cunoscut faptul că leul este o piesă de argint ce a apărut în sec. XVI. Poate fi vorba de
talerul cu leu-leuwendaalder-bătut în Ţările de Jos începând cu anul 1575 sau poate talerul 96
emis după 1518 în Boemia n u m i t schlieken thaler - după contele Schlich, proprietarul minelor
97
de argint d i n valea St. Joachim d i n Boemia, lôwenthaler - după leul Boemiei de pe revers, sau
ioachimthaler - după numele văii unde se găsesc minele de argint . Poziţia asemănătoare a 98
leului ridicat pe picioarele d i n spate ce apare pe reversul celor două specii de taleri amintiţi, a
dus la atribuirea denumirii de leu, mai întâi celui boemian şi apoi, datorită reprezentării ce se
putea confunda, şi celui olandez.
Atragem atenţia însă, că primul act, d i n 1480-1496 este u n suret d i n 1777 după u n
uric vechi de la Ştefan cel Mare, al doilea, d i n 1502, o traducere d i n anul 1736 după u n ispisoc
de la acelaşi emitent, iar cel de al treilea, d i n 1540, este tot o traducere românească de la
sfârşitul sec. al XVIII-lea. A r exista astfel posibilitatea ca citirea şi interpretarea dată cuvintelor ce
desemnează monede d i n sec. XV şi XVI, să fie adaptată circulaţiei monetare a sec. XVIII, când,
sub denumirea de zlot circula efectiv o monedă de argint. Mai târziu, în 1583-1584, Cârstea şi
M. Costăchescu, op. cit, p. 6 3 0 - 6 3 6 , nr. 176.

90
DIRA., veac XVI, vol. I, nr. 196, p. 2 2 2 .
91
Idem. vol. III. nr. 4 6 2 , p. 3 7 3 .
92
Idem, veac X V , vol. II, nr. 65, p. 64.
93
Ibidem, nr. 2 7 , p. 24.
94
Idem, veac X V I , vol. I, nr. 2 3 , p. 24.

Ibidem, nr. 363, p. 4 0 0 .
9 6
A. E n g e l şi R. Serrure, Traité de numismatique modeme et contemporaine, f partie, Époque modeme, (XVT- XVIIT siècle),
Bologna, p. 64.
9 7
F . R. Draskovic şl S t . Rubenfeld, World Crowns & Taler, 1484-1968, as Catalogued by John S. Davenport, ed. C . R. Bruce
II. ediţia 1982, p. 426, nr. 8138, 8 1 4 0 - 8 1 4 3 ; 8146; 8 1 4 8 .
98
Ibidem, p. 3 6 8 - 3 6 9 ; S . de Chaudoir, op. cit., p. 79.
179
www.mnir.ro
Sârghii vând l u i Golăi partea lor din sat d i n Ştiuborăni cu "zeci lei" , iar în 1587 acelaşi Golăi 99
cumpără de la Mihăilă şi Savin, partea lor d i n acelaşi sat Ştiuborăni "drept noa lei bătuţi" . în 100
1597, o parte a satului Filipeşti e preţuită la 25 lei, bani albi . 101
O nouă monedă ce va avea u n rol deosebit în istoria noastră monetară este talerul,
menţionat în documentele interne studiate, în anul 1579, când u n anume Gligorcea împrumută
de la Grigore suma de 9260 aspri punând zălog 2 falei de vie: "patru taleri a luat Grigorie din
aceşti bani scrişi mai sus, 9260 aspri" . Dar încă d i n 1557, în j u r n a l u l l u i Erasmus
102
Otwinovcschi ce-1 însoţeşte pe Andrei Bzecki. solul l u i Sigismund II al Poloniei, ce trece prin
Moldova spre Imperiul Otoman se arată că "armenii ce însoţeau solia au dat 400 taleri rugând pe
vameşi să-i primească' . în 1564, Alexandru Lăpuşneanu trimite taleri în Transilvania
103
"ioachimicos vel taleros quinquaginta" pentru a f i schimbaţi în monedă măruntă . Deşi am 104
văzut că documentele interne amintesc mai târziu acest nominal, talerul exista şi circula în
cantitate mare, dacă în acelaşi an, 1564, haraciul Moldovei, de 1.681.000 aspri este plătit în
proporţie de 8,27 % în aspri, 23,23 % în monedă de aur (sultanini. ducaţi, piese de Chios, florini
ungureşti), restul de 67,29 % achitându-se în taleri . Aceşti taleri pot proveni d i n exportul de
105
vite şi porci spre ţările apusene practicat în timpul domnitorului Alexandru Lăpuşneanu, dar pot
fi şi taleiι bătuţi de predecesorul său. Despot Vodă, în anii 1562 şi 1563 , în mâna căruia 106
căzuse tezaurul strâns de Alexandru Lăpuşneanu în 10 ani: "24 desagi cât poate duce u n cal, de
aspri, peste 100 cupe de argint aurit, 24 tăvi mari de argint, 24 săbii de argint aurit, linguri şi
alte lucruri m u l t e " . Parte d i n acest argint, ca şi cel obţinut din topirea odoarelor unor
107
mănăstiri îi putea furniza l u i Despot metalul necesar pentru baterea monedelor proprii. Se mai
108
plăteşte tribut în taleri şi în anul 1565 (23,60 %) când mai puteau exista încă în Moldova talerii
lui Despot, iar d i n 1568 până în 1588, aceştia n u apar deloc sau în proporţie foarte mică (7,34
%). De abia în anul 1591 haraciul Moldovei va fi plătit 100 % în taleri, atunci când aceştia vor fi
pătruns masiv în Moldova. Raritatea talerilor l u i Despot Vodă, păstraţi până astăzi într-un număr
redus se poate explica atât prin faptul că erau folosiţi pentru plata mercenarilor veniţi în oastea
lui Despot, mercenari ce i-au scos din Moldova odată cu încetarea misiunii lor aici, cât şi prin
faptul că servind la achitarea a 2/3 d i n haraci în 1564 sau aproape 1/4 în 1565, au luat drumul
Istanbulului împreună c u celelalte specii de taleri. în afară de ducaţi şi aspri, talerii sunt întâlniţi
şi în plata vămii la Iaşi în anul 1582, după c u m relatează călătorul englez J o h n Newberie, în
trecere prin Moldova . în 1582-1583, arenda vămii Moldovei este de 40.000 taleri , iar în 1583
109 110
vama Iaşilor este de 4.000 taleri pe lună ". îi găsim şi în documentele interne sub diferite
1
denumiri: taleri număraţi în 1590" , taleri bătuţi în 1591-1592 . taleri întregi în 1597 (pentru
2 113 114
a-i diferenţia probabil de subdiviziunile lor; 1/2 sau 2/3 taleri), taleri mari în 1600 , pentru a 115
preciza că este vorba de joachinsthaler şi n u de cel olandez, deosebire care se face şi în vistieria
otomană (vezi nota 21), sau taleri leşeşti, tot în anul 1600" . 6
Spre sfârşitul veacului al XVI-lea, actele interne desemnează o altă monedă de argint
"potronicul". Ea apare în 1597, când u n loc de ocină e vândut drept "21 taleri şi 6 potronici bani
gata"" şi într-un act emis în perioada cuprinsă între anii 1595-1600 unde se precizează şi
7
DIRA., veac X V I , vol. III, nr. 2 8 1 , p. 2 3 0 .

100
Ibidem, nr. 4 1 3 , p. 3 3 9 .
101
Idem, vol. IV, nr. 2 1 6 , p. 162.
102
Idem, vol. Ill, nr. 134, p. 105.
103
Călători străini vol. II, p. 122.
104
H u r m u z a k i , X V , partea I, p. 6 0 8 ; O. Illescu I n C . C. Kiriţescu, op. ciL, p. 108.

1 0 5
M. Maxim, Considerations...op. cit., p. 4 1 0
I. Ţabrea, Monedele luiDespot Vodă in lumina ultimelor cercetări S C N , 5, 1971. p. 160.
107
I. Corfus, Documente privitoare la istoria României culese din arhivele polone (secolul al XVI-lea], Bucureşti, 1979, p. 241,
doc. 126.
1 0 8
G. Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei Bucureşti, 1955, p. 163-164; N. Costin, Letopiseţul Ţării Moldovei Bucureşti, 1942,
p. 455.
109
Călători străini II, p. 5 1 8 .
N. Iorga, Relaţiile c u LemberguL p. 7 3 - 7 4 .
111
DIR, Α., veac XVI, vol. IV, nr. 123, p. 100.
112
Idem, vol. Ill, nr. 567, p. 4 6 2 - 4 6 3 .
" 3
Idem, vol. III. nr. 4 3 . p. 38.
114
Ibidem, nr. 2 2 9 , p. 172.
115
Ibidem, nr. 354, p. 2 9 0 .
116
Ibidem, nr. 367, p. 3 0 0 .
117
Ibidem, nr. 227, nr. 169.
180
www.mnir.ro
echivalentul talerului în potronici: "potronici de argint, pentru u n taler câte 12 potronici" .
Această monedă socotită a f i piesa poloneză de trei groşi, troiaci, grossus triplex, groszami
potrojnimi, a fost emisă p e n t r u prima dată în 1528 de către Sigismund I . Se bat 85 1/3 bucăţi
dintr-o grivnă de Cracovia, c u puritatea de 6 loţi şi greutatea de 6,179 g/piesă, cantitatea de
argint p u r fiind de 2,317 g. în anul 1530, este pusă în circulaţie o nouă emisiune de tripli groşi
cu greutatea de 2,67 g, puritatea de 14 loU şi 2,33 g argint p u r " . Deci, în a n u l 1528 faţă de 9
1530, titlul scăzut e compensat de greutatea mai mare, cantitatea de argint p u r cuprinsă în
fiecare monedă rămânând foarte apropiată, pentru ambele emisiuni: 2,31 g şi respectiv 2,33 g . 120
Piese de trei groşi, similare celor din Polonia, dar c u capul de bour - stema Moldovei -
pe revers sunt bătute şi de domnii moldoveni: Ştefan Răzvan (1595 apr. 24 - 1595 aug 25) şi
leremia Movilă (1595 aug. 25 - 1600 mai, 1600 sept. - 1606 iunie 30), c u acelaşi t i t l u şi aceeaşi
121
greutate ca troiacul polonez, p e n t r u a fi primit în Polonia şi în celelalte ţinuturi ale coroanei

poloneze, l u c r u stipulat în tratâtul încheiat între regele Poloniei. Sigismund III şi domnul
Moldovei, leremia Movilă, în anul 1595: "împuternicim pe măreţul Movilă de a bate bani, însă în
chipul leşeştilor adecă c u aceaşi prubă, mărime, măsură şi de acelaşi semn bănesc, astfel ca să
poată umbla ei în Polonia şi în alte ale noastre stăpâniri" . 122
în a n u l 1593, apare o monedă nouă, neîntâlnită încă în izvoarele documentare

moldoveneşti. Este vorba de "polocop"amintit în procesul judecat de Aron Vodă, între cneaghina
Golăiasa şi Grigore Udrea, în care se arată că Golăi, fost logofăt, n u a dat p e n t r u satul Spineni,
decât "o arvună de 12 polocopi" . Această monedă este talerul polonez sau polkopec, polkopoc,
123
ajuns la noi sub forma m a i sus amintită de polocop şi reprezintă jumătate de kopa ce valora 60
de groşi . Este o piesă de necesitate în greutate de 27.317 g, emisă de regele Poloniei, Sigismund
124
August în a n u l 1564, egală c u 30 groşi, valoare ce apare , de altfel, şi pe aversul monedei sub
forma XXX . 125
Recapitulând datele d i n tabelul IV, observăm că moneda de aur, sub orice denumire
ar apărea, este folosită c u precădere. Deşi, utilizarea monedelor de argint se intensifică, mai ales
în u l t i m u l sfert al sec. al XVI-lea, este vorba mai m u l t de o diversificare a norninalelor decât de o
folosire masivă a lor. D i n cele 2502 documente cercetate, n u m a i u n număr de 1192 amintesc
diferite specii monetare. Remarcăm faptul că sunt m u l t mai frecvent amintite monedele de a u r
(1045 documente) decât cele de argint (244 documente). Dacă analizăm categoriile de monede
menţionate, denumirea de "zloţi" c u variantele sale este cea mai des utilizată (915 documente),
din rândul acestora detaşându-se "zloţii tătăreşti" c u 778 documente. Până în 1483, suma apare
numai u n "zloţi sau în zloţi tătăreşti", după această dată însă, în cuprinsul a 33 acte găsim
aceeaşi sumă, redată în ambii termeni. Alte monede de a u r apar într-un număr m a i mic: Galbenii
in 37 documente, ughii în 2 1 , ducaţii în 4. iar florinţii şi banii roşi în câte u n u l .
Trecând l a monedele de argint, asprii şi talerii apar în proporţie egală-94 documente.
Ei sunt folosiţi p e n t r u cumpărarea u n o r proprietăţi dar şi în efectuarea plăţilor ce se fac în mod
curent în societatea moldovenească în perioada ce am avut-o în vedere. Mai apar în ordine
descrescândă ruble (21 documente) arginţi (13), groşi (10), grivne şi lei (câte 5)), b a n i (4), jumătăţi
de groşi şi potronici (câte 2) şi în sfârşit, polocopi, bani gata şi parale, câte u n u l .
Numărul ridicat de documente ce ilustrează preponderenţa monedelor de a u r asupra
celor de argint este susţinut şi de numărul ridicat de piese, fără să mai socotim valoarea lor, atât
intrinsecă, cât şi de schimb.
Astfel, începând c u anul 1421 (prima menţiune documentară a monedei de aur) până
în anul 1600. a u fost rulate în economia Moldovei, p e n t r u diferite tranzacţii, 294.133 monede de
aur în greutate de peste 1000 k g (socotind fiecare piesă la 3.50 g) şi t i t l u l de peste 900 %o. Dar
acestea n u d a u măsura exactă a cantităţii de aur aflată în Moldova. Să ţinem seama n u m a i de
vama de la Cernăuţi ce aducea ţării 100.000 florini anual sau cei 80.000 florini cât preţuiau
30.000 vite aduse l a u n singur bâlci, după c u m relatează în 1587 Lestar Gyulafi ce făcea parte
din delegaţia trimisă în Polonia de către principele Transilvaniei, Sigismund Bathory . Dar cei 126
200.000 florini (100.000 în numerar şi 100.000 în vite cornute, daţi de Petru Rares în 1542 l u i
I ie
Ibidem, nr. 8, p. 8.
119
M. G u m o w s k i . Podrecznic..., p. 3 9 .
120
Ibidem, p. 2 8 8 .
1 2 1
G . B u z d u g a n . O. L u c h i a n . C . C . O p r e s c u . Monede şi bancnote româneşti. Bucureşti, 1977, p. 9 1 - 9 2 .
T . C o d r e s c u . Uricariul vol. V . Iaşi, 1862. nr. 2 8 0 - 2 8 2 .
1 2 3
D I R A , v e a c X V I , vol. IV, nr. 105. p. 8 4 .
124
M. G u m o w s k i . Monetypolskie...op. c i t . p. 2 7 - 2 8 . flg. 103; idem, Podrecznic...op. cit. p. 2 8 9 .
125
E . H u t t e n - C z a p s k l , op. c t t p. 4 6 , nr. 5 2 8 .
126
Călători străini, ΠΙ, p. 2 0 9 .
181
www.mnir.ro
Ioachimn de Brandenburg, pentru a sprijini lupta antiotomană a principilor germani? Ajutorul
dat de domnul moldovean se pare că era m u l t mai mare, căci Ioachim de Brandenburg îi semnase
la Viena, trei chitanţe p e n t r u suma de 500.000 florini . Dacă adăugăm la acestea şi bunurile din
127
vistieria ţării c u care plecau domnitorii atunci când se profila primejdia mazilirii, luând uneori şi
t r i b u t u l strâns p e n t r u anul respectiv şi pe care noul domn trebuia să-1 strângă d i n n o u de la
sărăciţii contribuabili, (ţăranii moldoveni erau consideraţi cei mai săraci d i n lume) , ba chiar să 128
plătească şi datoriile predecesorului, constatăm că aurul ce a intrat, dar a şi ieşit d i n Moldova,

este într-o cantitate incomparabil mai mare.
Trecând la monedele de argint, asprul, ce apare în 1471, ajunge la 1600 la cca.
2.968.100 exemplare în greutate de aproximativ 1.721.502,64 g; am socotit greutatea fiecărei
piese l a 0,58 g, greutate ce a rezultat din calcularea mediei celor 211 akçele otomane din tezaurul
nostru. Dar în situaţia pe care o analizăm mai intervine şi u n factor ce ţine de împrejurări de
moment. Este vorba de sumele mari de aspri împrumutate de'Petru Şchiopul în cea de a treia
domnie, de la casapi şi gelepi, în schimbul u n u i mare număr de oi c u care trebuia plătită datoria
pentru a susţine material dorinţa de a vedea pe tronul Moldovei pe fiul său de n u m a i 5 ani,
Ştefan. Suma împrumutată se ridica la 1.186.000 aspri . Această sumă însă, ca şi cei 200.000 129
de ţechini împrumutaţi c u o dobândă de 60 % de către acelaşi domnitor, pentru a-i da

s u l t a n u l u i n u provine d i n t r - u n proces firesc de schimb, de comerţ extern sau de tranzit, ci este
130
doar o împovărare în p l u s a ţării Moldovei, n u p e n t r u cerinţe legate de bunăstarea ei, ci dictate

de setea de a domni c u orice preţ, dublată de lăcomia Porţii ce îşi găsea în nenumăraţii
pretendenţi la tron, materializarea extrem de eficientă a pretenţiilor tot mai exagerate. Trecând la
taleri, numărul acestora se ridică la aproximativ 11.435 exemplare cântărind 320.180 g (socotind
fiecare piesă l a 28 g) începând c u anul 1579 când sunt amintiţi în operaţii de vânzare cumpărare
(nu am luat în calcul vama sau haraciul, atunci când se plăteau în această monedă). Leul,
semnalat d i n 1583 este foarte slab reprezentat, doar p r i n 5 exemplare.
Datele de m a i sus d a u u n raport cifric despre diferitele categorii de monede numai în
proporţia în care a u fost menţionate în documentele luate în consideraţie, în realitate, volumul
tranzacţiilor a fost c u m u l t mai mare. Trebuie subliniat faptul că acest documentée sunt în
genere, acte ce v i n de la domn (care în virtutea dreptului de stăpânire supremă a pământului
urmărea orice schimbare în statutul acestuia) şi privesc de multe ori chiar puterea supremă.
Satele, moşiile, robii ţigani, erau b u n u r i cumpărate de domn, boieri, mănăstiri, ce deţineau
monedă forte. Celelalte categorii sociale vindeau fie mici părţi d i n ocina lor, fie produse ale
gospădăriei, p e n t r u acoperirea unor nevoi stringente, de obicei plata dărilor, ce trebuia făcută în
monedă de calitate. Tranzacţiile de necesitate zilnică, ce se fac simplu, neavând nevoie de
întărirea d o m n u l u i , n u mai treceau prin filiera domnească şi n u sunt amintite în documente, dar
ele există c u siguranţă şi se fac în monedă măruntă, dovadă şi descoperirile monetare. Este însă
o nepotrivire între mărturiile scrise care menţionează mari sume de monede d i n a u r şi argint şi
descoperirile efective d i n această zonă p e n t r u epoca respectivă, ce cuprind în proporţie mică
piese d i n a u r sau piese mari de argint, predominând însă, dinarii, troiacii, groşii, jumătăţile de
gros, asprii. Să a m i n t i m doar câteva tezaure d i n sec. XV-XVI descoperite în Moldova: Boleşti, j u d .
Vaslui, format d i n 918 monede (21 dinari moldoveneşti emişi de Despot Vodă şi Ştefan Tomşa,
888 dinari ungureşti şi p a t r u dinari emişi în Aquileea) , Buhăieni, j u d . laşi (6150 monede - nouă
131
de aur, 32 dinari moldoveneşti de la Despot Vodă şi Tomşa, 6114 dinari ungureşti şi trei piese
emise în Aquilea , Cotul Morii, j u d . Iaşi (179 monede d i n care 54 aspri otomani, 124 dinari
132
ungureşti şi u n aspru al Hanatului Ciimeii) , Leuşeni, Republica Moldova (923 monede - groşi
133
moldoveneşti emişi de Ştefan cel Mare, dinari şi u n mangâr de la Despot Vodă, dinari de la Ştefan
Tomşa, aspri otomani şi dinari ungureşti) , Netezi, j u d . Neamţ (514 monede d i n care 432 dinari
134
ungureşti, 43 tripli groşi polonezi. 19 aspri otomani şi 20 taleri) . Oneşti, Republica Moldova 135
(291 monede - p a t r u taleri, restul monedă măruntă: aspri otomani, dinari ungureşti şi denga
A . Paplu Hartan, Tesawde monumente istorice. Bucureşti, 1864, vol. III, p. 16-23.
1 2 8
D. C a n t e m i r , Descrierea Moldovei, p. 109; 2 0 4 .
129
D I R A , veac X V I . vol. III, nr. 5 3 6 - 5 3 9 , p. 4 4 6 - 4 4 7 : nr. 544, p.450: nr. 5 4 6 . p. 4 5 1 .

130
Călători străini III, p. 2 0 4 .
131
Constanţa Ştirbu. A n a M a r i a Velter, Tezaurul de la Băleşti j u d . V a s l u i şi importanţa lui istorică, CN, 5, 1983, p. 97-127.
1 3 2
Constanţa Ştirbu, C a r m e n Maria Petolescu. P a r a s c h l v a S t a n c u . Un tezaur din sec. al XVI-lea descoperit în satul Buhăieni
corn Andrieşenijud. Iaşi, CN, 1, 1978, p. 4 2 - 8 2 .
1 3 3
E u g e n i a Neamţu, Obiectele de podoabă din tezaurul medieval de la Cotid Morii, Popricani AM, 4. 1968, p. 2 8 3 - 2 9 3 .
1 3 4
V. M. B u t n a r i u (coordonator). Tezaure din nmzeele oraşului Chişinău, Chişinău, 1994. p. 19-21. nr. 5.
1 3 5
L i a Bătrâna şi A. Bătrâna, Tezaurul monetar de laNeteziJud. Neamţ. MCA, 16, 1982 (1986), p. 2 4 3 - 2 4 4 .
182
www.mnir.ro
ruseşti) . Păun, j u d . Botoşani (taleri c u multipli şi submultipli, dirhemi, tripli groşi, groşi şi şase
136
groşi polonezi, aspri otomani, u n ort) , Stahnaia, Republica Moldova (787 aspri otomani) *,
137 13
ŢifeştL, j u d . Vaslui (335 aspri otomani, 49 dinari ungureşti) , SesenU Republica Moldova (272 133
exemplare - dirhemi tătăreşti, dinari urgureşti„ aspri otomani, jumătăţi de groşi polonezi şi groşi
moldoveneşti emişi de Bogdan I I I . 140
Este drept că soarta monedelor din metal preţios este de a fi retrase din circulaţie
pentru a se retopi şi rebate de alţi emitenţi cu alt t i t l u şi altă greutate. Apoi. cu piese de aur şi
taleri e plătit haraciul, care, deşi socotit uneori în aspri, se putea achita în orice monedă de bună
calitate.
Dar Moldova n u a fost o ţară săracă nici în 1387 când Petru Muşat îl împrumută pe
suveranul u n u i stat puternic ca Polonia c u 3000 de ruble de argint frâncesc şi nici în 1542 când
Petru Rareş ajută coaliţia antiotomană de sub conducerea l u i Ioachim de Brandenburg cu sume
mari în monedă de aur. Dar dacă Moldova, n u a fost o ţară săracă, ea a fost, însă. m u l t sărăcită.
Haraciul a crescut de la 2.000 galbeni în 1456 la 66.000 galbèni în 1582 , la care se adăugau 141
alte obligaţii faţă de dregătorii otomani. De pildă, în 1562, Despot Vodă îl răsplăteşte pe Ferhat
Aga ce i-a adus steagul, caftanul şi alte daruri cu 900.000 aspri. El plăteşte tribut anual "30.000
galbeni în bani număraţi, care împreună cu darurile celelalte ajung la 50.000 galbeni ". în 1568, 142
i se cere l u i Bogdan IV Lăpuşneanu să trimită la Poartă darurile cuvenite personalului cancelariei

otomane pentru osteneala redactării firmanului de domnie: "din zile vechi, ori de câte ori se
acordă domnia Moldovei, există obiceiul de a se da câte 300 ducaţi veneţieni nişangiilor. 250
şefului scribilor şi 50 scribilor" . în anul 1553 Alexandru Lăpuşneanu n u are cu ce plăti tributul
143
"căci ce bani au fost în ţară, toţi a u fost luaţi de Constantin şi Iliaş' ". în 1593 sultanul Murad III 44
îi scrie regelui Poloniei, Sigismund I I I . că Petru Cazacul, stând două l u n i pe tronul Moldovei
(aug.-oct. 1592) "a prădat, a sfâşiat şi a jefuit acea ţară. mânând multe m i i de berbeci, de boi, de
turme, pe lângă aceasta luând multe pungi sau sume de taleri, le-a trimis în Polonia "'. După ce 14
Petru Rareş a fost învins de turci, şi-a ascuns averea într-o parte a cetăţii şi a fugit. Husein Aga,
trimis al sultanului, descoperă tezaurul domnului moldovean care cuprindea:"berbeci de argint,
carafe, ibrice, cuşme, pahare, săbii încrustate cu pietre preţioase, săbii germane, giuvaericale. cărţi
legate în argint şi aur, monede în mare cantitate, obiecte de podoabă şi lux. Banii au fost luaţi
pentru visteria împărătească'^*
Cum ajungea în Moldova o asemenea cantitate de numerar ? Comerţul de tranzit cu
plata vămilor ca şi cel de export cu Transilvania, Polonia, Ungaria, Imperiul Otoman, etc. aducea
monedă de aur şi argint intensificând simţitor circulaţia monetară, dar acest stoc monetar n u
rămânea în Moldova, ci se scurgea rapid şi în cea mai mare parte peste hotare.
Coroborând datele oferite de izvoarele numismatice şi de arhivă, observăm că în
Moldova circulă o multitudine de specii monetare emise în ţări diferite de către emitenţi diferiţi.
Este vorba atât de monede din metal preţios cu stabilitate circulatorie, cât şi de cele mărunte,
divizionare, cerute cu stringenţă de micul comerţ. Este greu ca după cinci secole să fixăm cu
certitudine ce monedă se ascunde sub numele de zlot turcesc, zlot tătăresc, aspru bulgăresc,
taler tătăresc, aspri domnşti, etc. din izvoarele scrise şi moneda care circulă efectiv sub această
denumire. Chiar dacă identificăm sigur o monedă ca emisiune a unei ţări sau suveran, rămâne
totuşi o problemă, cea a stabilirii identităţii piesei reale şi a celei menţionate în document.
Izvoarele scrise, izvoare de o mare valoare, trebuie utilizate totuşi cu prudenţă,
deoarece pot da informaţii eronate uneori, din cauza neglijenţei sau ignoranţei celui care le scrie.
Pot fi atribuite valori inexacte piesei i r , sau denumiri mai noi pentru monede ce a u circulat cu
câteva secole în urmă. De asemenea, unele documente întăresc vânzări făcute în timpul unor
domnii anterioare. Erorile pot veni şi de la o transcriere defectuoasă a cifrelor sau cuvintelor ce
V. M. B u t n a r i i i . op. cit.. p. 2 1 - 2 4 . nr. 6.

137
E u g e n i a Neamţu. G. Fnit. Tezaure de obiecte şi monede feudale descoperit la Păun. corn. Mihălăşeni (jud. Botoşani), AM.
7. 1972. p. 3 5 9 - 3 6 7 .
I 3 K
A.A. Nudelman. Topografya Kladov i nahodok f-tiinicnyh monet. Chişinău. 1978. p. 17-18. nr. 2.
im
C . Moisil. Tezaurul de la ŢifeştL jud. P u m a BSNR. 13. 1916, p. 3-16.
140
A.A. Nudelman. op. cit.. p. 9 6 - 9 7 .

1
M. Maxim. Regunul economic al dominaţiei otomane în Moldova şi Ţara Româneasca uxh a doua jumătate a secoluliă al XVI-
lea. Revista de Istorie. 3 2 . 1979. p. 1739.
142
Călători străini...II. p. 133.
1 4 3
M. Maxim. Culegere de texte...p. nr. 5.
144
I. Cnrfus. Uocwnente.... p. 181. nr. 8 5 .

145
Ibidem, p. 371. nr. 195.
146
Cronici turceşti privind Ţările Române, vol. I. sec. X V - mijlocul sec. XVII. Bucureşti. 1996. p. 2 7 0 .
183
www.mnir.ro
desemnează monede. Din cauza diversităţii acestora, se pot crea uneori confuzii între o specie şi
alta şi este foarte greu de a stabili paritatea între monede de origini şi emisiuni diferite în timp şi
in spaţiu, aşa încât încercarea de a transforma monedele tezaurului în aspri la cursul unei date
cât mai apropiate de ultimele emisiuni, n u ne dau decât o imagine orientativă asupra valorii lui.
Astfel, vom transforma cei 328 tripli groşi în taleri ( 1 taler=12 potronici (am văzut că
potronicul este acelaş lucru c u triplul gros) şi vor rezulta 27 taleri la care se adaugă cei 7 ce fac
parte din tezaur. înmulţindu-i cu 98 sau 73 aspri (vezi nota 20) la cât este stabilit cursul oficial
al talerilor din 1585 până la 1600, obţinem 3332 sau 2652 aspri la care îi vom adăuga pe cei 211
ce intră în componenţa tezaurului. Suma rezultată este de 3543 (2863) aspri care împreună cu
cei 93 dinari ungureşti şi două denga ruseşti se ridică la aproximativ 3600 aspri, ceeace arată că
posesorul tezaurului nu era un om deosebit de bogat, c u piesele respective putând cumpăra doi
cai sau 100 de oi sau suprafeţe nu prea mari de pământ. Cele două piese ruseşti, (denga). emise
de Ivan IV Vasilievici ar fi putut ajunge In Moldova în timpul celei de a doua domnii a lui
Alexandru Lăpuşneanu, care, prin egumenul mănăstirii Căpriana. ieromonahul Eufimie, a cerut
ţarului un împrumut pentru răscumpărarea scaunului domnesc . 147
Materialul studiat ne mal îngăduie să stabilim şi câteva echivalenţe între monede.

Astfel, în 1432-42, grivna se socoteşte 3 zloţi turceşti, în 1408 o rublă este egală cu 60 groşi, în
1583 1 taler=45 (50) aspri, sau 12 pbtrinici în 1595-1600, 1 ug=100 aspri în 1586. Din relaţia 1
taler=12 potronici=45 aspri, reese că 1 taler=36 groşi=45 aspri, de unde 1 gros=1.25 aspri în
ultimul sfert al sec. XVI.
C a oricare lucru la care posesorul ţine în mod deosebit (act de proprietate, obiecte din
metal preţios) şi banii se îngroapă în vremuri de restrişte, aşa cum a făcut şi jupâneasa Iui Hurii
Vornicul ce a ascuns "nişte bani într-o groapă când a fugit Rareş şi n u i-au mai putut scoate' "". 4
La fel, în 1584. Petru Şchiopul judecă "o pricină pentru nişte bani şi argint ce li s-au furat dintr-
, „ 149· •
o groapa
Este posibil ca şi cel căruia i-a aparţinut tezaurul de la Arsura să-şi fi ascuns mica
avere formată din monede mai vechi care încă mai erau în circulaţie sau care fuseseră tezaurizate
de predecesorii săi pentru valoarea lor intrinsecă, la acestea adăugând şi piese obţinute de el
prin vânzarea unor bunuri. Presupunerile pot fi multiple ca şi cauzele care au dus la ascunderea
lui. Desele atacuri tătăreşti asupra Moldovei (unul dintre ele se pregătea în anul 1597, sau
evenimentele anului 1600 când se realizează prima unire politică a celor trei ţări române sub
autoritatea lui Minai Viteazul, este posibil să-1 fi făcut pe proprietarul celor 641 de monede să le
pună într-un loc tăinuit, de unde să nu fi mai putut să şi le ia.
Oricât de incomplete ar fi datele furnizate de materialul studiat, ele oferă totuşi o
imagine generală asupra vieţii economice, politice şi sociale, în special a circulaţiei monetare din
Moldova din a doua jumătate a sec. XV până la sfârşitul celui de al XVI-lea veac. Dar în condiţiile
in care documente noi mai pot fi găsite, la fel cum şi pământul îşi mai poate dezvălui tainele,
datele şi concluziile acestei lucrării de faţă pot fi aplicate doar momentului de faţă Ia nivelul
cunoştinţelor de care dispunem în prezent.
TABEL 1
STRUCTURA TEZAURULUI D E LA ARSURA
EMITENT ŢARA NOMINAL AN EXEMPL. TOTAL %

TARĂ ŢARĂ
Matei Corvin Ungaria dinar 1468-1481 10
(1458-1490)
Ungaria dinar 1471-1481 4
Ungaria dinar 1489-1490 34 UNGARIA
TOTAL 62 93 14,50
Vladislav II Ungaria dinar 1490-1502 7
(1490-1502)
TOTAL 31
G h . Bezvlconl. Călători ruşi in Moldova şi Muntenia, Bucureşti. 1947, p. 38.

N. lorga. Scrisori de boieri, scrisori de domni. Vălenii de Munte. 1932. p. 2 4 . nr. XIII.
DIRA, veac X V I . voi. ΙΠ. nr. 2 9 5 .
184
www.mnir.ro
Sigismund I Danzig 3 groşi 1539 1
(1501-1548)
TOTAL 1
Ştefan Bathory Polonia 3 groşi 1579 3
(1575-1586)
Polonia 3 groşi 1580 3
TOTAL 34
Ştefan Bathory Lituania 3 groşi 1580 8
(1575-1586)
Lituania 3 groşi 1581 19
Lituania 3 groşi 1585 27 POLONIA
Lituania 3 groşi 1586 12 328 51.17
TOTAL 136
Ştefan Bathory Riga 3 groşi 1581 1

(1575-1586)
Riga 3 groşi 1583 8
TOTAL 58
Sigismund III Polonia 3 groşi 1588 4
(1587-1632)
TOTAL 57
Sigismund III Lituania 3 groşi 1589 3
(1587-1632)
TOTAL 16
Sigismund III Riga 3 groşi 1588 8
(1587-1632)
TOTAL 25
Sigismund III ilizibilă 3 groşi ilizibil 1
(1587-1632)
TOTAL 1
185
www.mnir.ro
Ivan (IV) Rusia denga 1533-1564 2 RUSIA2
Vasilievici 0,31
(1533-1584)
TOTAL 2
Baiazid II Imp. otoman akçea 1481-1512 3
Selim I Imp. otoman akçea 1512-1520 19
Soliman I Imp. otoman akçea 1520-1566 86 IMP.OTO
MAN
Selim II Imp. otoman akçea 1566-1574 39 211 32,9
0
Murad III Imp. otoman akçea 1574-1595 42
ilizibile Imp. otoman akçea sec. XVI 22
Gerard de Schaffhause taler 1550 1 1
Groesbeeck η
Geran' de Liegè taler 1564 1 1
Groesbeeck
Colonia Colonia taler 1570 1 1
Liibeck Liibeck taler 1573 1 1
Carol II Styria taler 1574 1 1
August Saxonia taler 1585 1 SAXONIA
Christian I Saxonia taler 1588 1 2
TABEL 2
STRUCTURA LOTULUI DE MONEDE OTOMANE
SULTAN MONETĂRIE EXEMPL. TOTAL/ % %

EMITENT SULTAN OTOMANE TEZAUR
Baiazid II Bursa 1 3 1,42 0,46
(1481-1512) Novar 2
Selim I Bursa 2
(1512-1520 Kostantiniye 6
Edime 2 19
Karatova 2 9,00 2,96
Novar 3
Serez 3
Uskûb 1
Soliman I Belgrad 3
(1520-1566)
Bursa 2
Cança 2
Kostantiniye 4
Damasc 1
Edime 4
Haleb 1
Karatova 10
Kastamonu 1 87 41,08 13,72
Koçaniye 4
Konya 1
Novar 9
Novoberda 6
Modava 7
Ruha 1
Serez 4
Siroz 1
Sreberniçe 3
186
www.mnir.ro
Uskûb 7
ilizibile 16
Selim II Ardanuç 2
(1566-1574) Ayasluk 1
Kostantiniye 2
Edirne 2
Haleb 1
Karatova 2
Koçaniye 2
Novar 3 38 13,74 5.92
Novoberda 4
Serez 2
Sidrekapsi 2
Uskûb 7
ilizibile 8
Murad III Kostantiniye 2
(1574-1595) Edirne 7
Karatova 2
Koçaniye 1
Novar 5 42 19,85 6,55
Novoberda 2
Sidrekapsi 6
Uskûb 7
ilizibile 10
TABEL 3
CATALOGUL MONEDELOR OTOMANE
NR. C R T SULTAN MONETĂRIE EXEMPL. GREUT./ NR. BIBLIO

EMITENT PIESĂ INV. GRAFIE
NURI
PERE
i 2 B a i a z i d II Bursa 'W/ fJ. 2 0,59:0.65 191.472 105 T G
H.886=148 -473
1
3 Novar , 1 * 1 0.71 191.474 105 T G
4-5 Selim I Bursa 2 0,62:0,65 191.475 127

H.918=151 -476
2
6-11 Kostantiniye 6 0,63:0,64: 191.477 136
0,65(2); -482
0,66:0.69
12-13 Edime 2 0,63:0,69 191.483 128
CX) j >\
-484
14-15 Karatova 2 0.58:0,71 191.485 137
-486
16-18 Novar 3 0.54:0,56: 191.487 142
0,64 -489
19-21 Serez 3 0.50:0.55: 191.490 144
> r 0.57 -492
22 Uskûb 1 0.57 191.493 146
υ
23 So Uman Ruha 1 0.61 191.494 203
OOJJJ \P I
H.926=152
0
24-26 Belgrad 3 0.49:0.61: 191.495 203 T G
0,65 -497
27-28 Bursa 2 0.42:0.62 191.498 203 T G
-499
29-30 Cança 2 0,59:0.61 191.500 203 T G
-501
31-34 Kostantiniye 4 0,45:0.53: 191.502 209
0.57:0.59 -505
187
www.mnir.ro
35 Dimaşc 1 0,71 191.506 205
36-39 Edirne Où j?\ 4 0.54:0.62 191.507 203 T G

0,66:0.68 -510
40 Haleb 1 0.51 191.511 206
41-50 Karatova 10 0.40:0,52; 191.512 203 T G

0,64; -521
0.35(2):
0.66:0,67;
0.62(2);
0,71.
51 Kastamonu 1 0.C9 191.522 203 T G
52-55 Koçaniye 4 0,53:0,59: 191.523 208

0,65:0,67 -526
56 Konya 1 0,60 191.527 203 T G
OÙ 9-9
57-65 Novar
/y 9 0.42:0,48;
0.50:0,51:
191.528
-536
203 T G
0,65: 0.66;
0.68(2);0.6
9.
66-71 Novoberda 6 0.48:0.55 191.537 203 T G
0,65; -542
0,66(2);
0,70
72-78 Modava 7 0,61; 191.543 213
0.65(2); -548
0.66(2); 191.592
0,69;
0,64.
79-82 Serez 4 0,53:0.54 191.549 203 T G
)Γ 0,62:0,64 -552
83 Slroz 1 0,58 191.553 203 T G
84-86 Srebreniçe 3 0,43:0,55; 191.554 203 T G

0.71 -555
87-93 Uskûb 7 0,37:0,49; 191.557 203 T G
0,57:0,59; -563
0,62:
0.66(2)
94-109 monetărie 16 0.4O;0,41; 191.564
Ilizibilă 0.42:0.59; -579
0,60:0,61:
0.62(2):0.6
4;
0,65(2);0,6
7
0.68:0.69;
0,70
110-111 Selim Π Ardanûç 2 0,37:0,49 191.580 251
Η -581
974=1566
112 Ayasluk 1 0,55 191.582 251 T G
113-114 Kostantiniye 2 0,63:0,64 191.583 254

-584
115-116 Edime ου 2 0,50:0,56 191.585 253 T G
-586
117 Haleb 1 0,62 191.587 253 T G
118-119 Karatova 2 0.66:0.68 191.588 253 T G

-589
120-121 Koçaniye 2 0,50:0,62 191.590 253 T G
-591
122-124 Novar 3 0,64:0,66(2 191.593 253 T G
) -595
125-128 Novoberda \> fj fi. 4 0,44:0.63; 191.596 253 T G
0.65:0,67 -599
129-130 Serez j JUXJ 2 0.43:0.67 191.600 253 T G
-601
131-132 Sidrekapsi 2 0,61:0.67 191. 253 T G
188
www.mnir.ro
133-139 Uskûb 7 0,46:0.49; 191.604 253 T G
0,53:0,54; -610
0,57:0,61;
0.63
140-147 monetărie 8 0,45:0.47; 191.611
ilizibilă 0,51:0.52; -618
0.54:0,59;
0,64:0,67
148-149 Murad m Kostantiniye 2 0.35:0,40 191.619 302
H982=1574 -620
150-156 Edime 7 0.52:0,59; 191.621 299 T G
0,60:0,61(2 -627
)
0,63;0,64
157-158 Karatova 2 0,64:0,67 191.628 299TG
-629
159 Koçaniye 1 0,78 191.630 299 T G
160-164 Novar 5 0,48:0,58; 191.631 305 T G

0,60:0.71; -635
0.74
165-166 Novoberda 2 0,58:0,63 191.636 305
\tp y -637
167-172 Sidrekapsi 6 0,39:0.64; 191.638 306
V i Μ ,
0,66;0.67; -643
0,68:0,70
173-179 Uskûb 7 0,44:0,48(2 191.644 307
υ ) -650
0.52:0,53;
0.56:0,62
180-189 monetărie 10 0.47(2):0.5 191.651
Ilizibilă 0 -660
0.51:0.52;
0.57:0,62:
0,63:0,65;
0,69
190 emitent şl Uskûb 191.661
a n ilizibil Ci 1 0.49
191-211 emitent, monetărie 21 0.37:0,42(2 191.662

an. Ilizibile V. -682
- 0.49:0,52(2
):
0.56;0,59;
0.60(3);0.6
1;
0,62(2);0,6
4:
0.65:0.66;
0.75
T H E HOARD O F ARSURA (Vaslui County)

CONTRIBUTION T O T H E STUDY O F T H E MONETARY CURRENCY ΠΝ MOLDAVIA Of T H E
15™-16™ C .
Abstract
T h e paper deals w i t h a b o a r d of 641 silver c o i n s found a t the A r s u r a village (Vaslui County) i n 1935. T h e
hoard c o n s i s t s of:
9 3 H u n g a r i a n deniers i s s u e d a t t h e m i n t of K r e m n i t z by M a t h i a s Corvin, between 1 4 6 8 - 1 4 9 0 (62 pieces) a n d
by Vladislav Π, between 1 4 9 0 - 1 5 0 2 (31 pieces).
3 2 8 triple groats i s s u e d for Poland, Danzig, L i t h u a n i a a n d R i g a by S i g i s m u n d I (1506 - 1548) - 1 piece.
Stefan B a t h o r y (1575 - 1586) - 2 2 8 pieces a n d S i g i s m u n d m ( 1 5 8 7 - 1632)- 9 9 pieces.
2 d e n g a S t r u c k b y t h e R u s s i a n tzar Ivan I V Vasillevich (1538 - 1584
2 1 1 O t h o m a n a k c e s (aspers) i s s u e d by t h e s u l t a n s : B a y a z i d II (1481 - 1512) - 2 pieces. S e l i m I (1512 - 1520) -
19 pieces. S o l i m a n I ( 1 5 2 0 - 1566) - 186 pieces, S e l i m Π ( 1 5 6 6 - 1574)) - 3 9 pieces a n d M u r a d ID (1574 - 1595) - 4 2 pieces.
7 talers s t r u c k by G e r a r d of Groesbeck i n S c h a f l h a u s e n , I n 1550 (1 piece), i n Liege i n 1 5 6 4 (1 piece), by
Maximilian Π i n Cologne, i n 1 5 7 0 (1 piece), by Maximilian Π In Lubeck, I n 15773 (1 piece) by C h a r l e s Π, Archiduke of
Austria, i n S t y r i a i n 1574 (1 piece), by A u g u s t of Saxony, i n 1585 (1 piece) a n d by C h r i s t i a n I of Saxony, I n 1588 (1 piece).
T h e earliest pieces from t h e hoard a r e dated during Mathias Corvln's reign a n d t h e latest o n e w a s a Polish
i s s u e of 1596. T h e h o a r d covers a time s p a n of almost 130 years.
189
www.mnir.ro
Special attention is paid by the author to the 211 O t h o m a n akches, w i t h reference to their metrology,
marked value a n d currency in Moldavia. F u r t h e r on, the author presents the denomination of the coins wich appeared m
the Moldavian papers from the mid 15" century up to the end of the 1 6 century, with some considerations regarding their
1 m
circulation in Moldavia, denomination and their main characteristics.

T h e four tables are both a s y n t e s i s of the whole structure of the hoards a n d hoard parcel of O t h m a n coins
groupped according to the i s s u i n g authorities, by mints, masters.
T h e a u t h o r presents some c o n c l u s i o n s regarding the monetary circulation in Moldavia and about the
possible historical events w h i c h c a u s e d the burial of the hoard.
190
www.mnir.ro
Λ ar
Anul 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28
1415
1416
1417
1418
1419
1420
1421 1 1 1
1422
1423 1
1424
1425
1426
1427
1428
1429
1430
1431
1432 1
1433
1434
1435
1436
1437
1438
1439
1440 1
1441
1442
1443 1
1444
1445 2
1446 1 1 1
1447
1448 1
1449 1
1450
1451 1
1452 2 1 1
1453 2 1
1454
1455 3
1456 1 1
1457 -
1458 1
www.mnir.ro
1459 2
1460 1 1
1461 1
1462 1 ' 2 1 1
1463 1 1 1
1464 1 1 1
1465 1 1
1466 2 2 2 1 1 1
1467 2
1468 1
1469 1
1470 1 1
1471 2 -
1472 1
1473 2
1474
1475 1
1476 1 3
1477
1478 1
1479 6
1480 7 1
1481 1 4 1
1482 1
1483 2 4 1
1484 3 5
1485
1486 1 2
1487 3 11
1488 6 16
1489 3 9 1
1490 3 15
1491 1 13
1492 2 8
1493 1 12 1
1494 6
1495 1 20 2
1496
1497 1 18
1498
1499 1 11 1
1500 5
1501 1 1
1502 12
1503 4 -
1504
www.mnir.ro
1505 4
1506 3
1507 9 1
1508 7
1509
1510 1
1511
1512
1513 2
1514 6
1515 4
1516 2
1517 3
1518 11
1519 11
1520 6
1521 3
1522 1 11
1523 3
1524 2
1525 1
1526
1527 8
1528 1 22
1529 11
1530 2 1
1531 4
1532 1
1533 5
1534 1
1535 7
1536 2 1
1537 2
1538
1539 1 1
1540 5 1
1541
1542 2
1543 1 1
1544
1545 1
1546 1 45
1547 3
1548 15
1549 2
1550 3
www.mnir.ro
1551 3
1552 1 1 15 1 1
1553 1 2
1554 7 1
1555 1 13
1556
1557
1
1
1 1
"·
1558 1 4 ' 2
1559 1 3 •
1560 13 1
1561 1 1 •
1562 1 1 1
1563 1 5
1564
1565 2
1566 1
1567 1 2
1568 1 1
1569 2 16
1570 8 1
1571 4 β
1572 4 1
1573 1 3
1574 7 6 1 1 1 1
1575 3 4 1
1576 8 1
1577 1 5 1 1
157B 2 4
1579 1 14 1
1580 6 14
1581 3 11
1582 3 1 2 1
1583 3 9 1
1584 1 13 1
1585 4 12 1
1586 2 14 1 2
1587 2 18 1
1588 3 1 12
1589 10 2
1590 1 9 1 1 1
1591 5 12 2
1592 1 5
1593 1 7 1 1 1
1594 2 1 2
1595 2 1
1596 1 5
1597 2 5 2
1598 5 14 1 1 2 1 2 2 1
1599 2 10 1 1 • 1
1600 2 2 1 1 1
Total 1.14 6 77R g 1 - 1 1 8 7 2 1 13 13 1 1 1 2 4 14 1 2 1 1
www.mnir.ro
Argint
10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 Anul
A c 6 • 7 8 9
1 1415
ι 1416
1417
1 1 1418
1419
1420
1421
1422
1423
1424
1425
1426
1427
1428
1429
1430
1431
1432
1 1433
1434
1435
1 1436
1437
1438
1439
1 1440
1441
1442
1443
1444
1 1445
1 1446
1447
1 1448
1 1449
1450
1451
1 1452
1 1 1 1 1453
1454
1 1455
1 1456
1 1457
www.mnir.ro
1458
1 2 1459
— 1460
1
1 1461
2 1462
1 1463
1464
1465
1 1 1466
1 1467
1468
1469
1470
1 1 1471
1 1472
1473
1 1474
1475
1476
1477
1478
1479
1480
1481
1482
1483
1484
1485
1486
1 1487
1488
1489
1490
1 1491
1492
1493
1494
1495
1496
1497
1498
1499
1500
1501
1 1502
1503
www.mnir.ro
1504
* 1505
1506
1507
1508
1509
1510
1511
1512
1513
1514
1515
1516
1517
1518
1519
1520
1521
1 1522
1523
1 1524
1525
1526
1527
1 1528
1529
1530
1 1531
1532
• 1 1533
1534
1535
1536
1537
1538
1539
1540
1 1541
1 1542
1543
1544
1545
1 1 1 1546
1547
1548
1549
www.mnir.ro
Ζ Z2 i l l i i Si ε ε i 88 II i ε i S 1. r ι β L ζ
l i i i i fr ε πΊ
1 l 6 ε 9 ι
86S L 9 f Ζ 2 L
Z6SI L e i i e ι i Ί ε
969 L ι ε 2
9691 8 ε ι
mi ι l ι 2
96SL ι l 2 ι 2 ε
2691 l ι ι
L6SL l l l i i 2 ε l 9
0691 l i ι . 2 ζ ι
699 i 6
mi ζ
mi t i l ι
989ί l ι 8-
S991- l l L ζ
mi
8891 i i ε
2891 ε
Î8SL i ι
089 L
6Ζ91· L L 2
8Z91 2
ZZ91
9Z91 ι
9Z91
*Z9l ι i
ezsi
2Z91 ί
LZSl I
0Z91 ε
6991 i
8991
Z991
9991
9991
W91
8991
2991 • i
L99L
09SL L i
6991·
8991
Z99Î
999 L
999L i ι
«91 l 2
8991 ι
2991 ι ι
L99L
0991
www.mnir.ro
T E Z A U R U L D E M O N E D E M E D I E V A L E D E S C O P E R I T ÎN L O C A L I T A T E A G E L U ,
JUD. TIMIŞ (SEC.XV-XVI)
de Venera Rădulescu
Descoperire întâmplătoare din anul 1964, în timpul lucrărilor de toamnă efectuate pe

terenul agricol al localităţii Gelu, comuna Varias, în locul numit "Selişte", tezaurul cuprinde atât
piese de podoabă (un cercel de tâmplă, o agrafă pectorală, o pereche de copci, o copcă mică, o
pereche de paftale şi şapte nasturi)', cât şi 900 monede medievale de argint. Obiectele erau
depozitate într-un vas globular de curpu, cu diametrul de cca. 17 cm., vas mult deteriorat de
lama tractorului . 2
Monedele tezaurului (groşi, jumătăţi de groşi, dinari şi helleri) a u fost emise în:
Polonia, Prusia, Transilvania, la Danzig, Swidniça, în Ungaria şi Boemia, în perioada cuprinsă
între anii 1479-1492 (cele mai vechi emisiuni) şi 1597 (cele mai recente monede tezaurizate).
Urmărind ordinea cronologică a emisiunilor, prezentăm în continuare clasificarea acestora pe
emitenţi şi tipuri monetare . 3
POLONIA (55 piese de o jumătate de groş şi o piesă de un gorş). Monedele se înscriu

cronologic între sfârşitul secolului al XV-lea şi primele trei decenii ale secolului următor. Cele
mai vechi monede ale tezaurului sunt patru jumătăţi de gorş emise de Cazimir al IV-lea Jagello
(1447-1492). Piesele, nepurtând anul emiterii, se datează în perioada 1479-1492, dacă avem în
vedere că pe revers, sub coroana regală, apar armele lui P. Kurozwencki (un trandafir), marele
trezorier al Poloniei între anii 1479-1499 . Aceleaşi arme le mtâlnim şi pe cele 19 piese de o
4
jumătate de groş, având ca emitent pe loan Albert (1492-1501), pe care le datăm în perioada
1492-1499 . Piesa nr. 24 acelaşi emitent, prezentând legenda de pe revers despărţită de u n inel,
5
marca marelui trezorier St. Szydlowiecki, este datată, ca atare, între anii 1499-1501 . Monedele 6
emise de Alexandru I (1501-1505), fără an de batere, sunt prezente în tezaurul cercetat prin 21
jumătăţi de groş. Emise probabil în cantitate mai mică, piesele de tipul H.C. I, 202 sunt mult mai
rare în majoritatea tezaurelor. în acest sens atragem atenţia asupra singurei monede existente în
căzui de faţă, variantă la numărul enunţat în catalog. Ultimul emitent al monedelor poloneze este
Sigismund I (1506-1548). Tezaurul păstrează 10 jumătăţi de groş dataţi: 1507 (4 piese), 1509 (2
piese), 1510 (4 piese), şi un groş din anul 1529. Ultima monedă amintită poartă pe avers, sub
legendă, armele marelui trezorier din anii 1526-1532, N. Szydlowiecki (o săgeată stilizată) . După 7
cum se ştie emiterea jumătăţilor de groşi încetează în 1511 iar baterea groşilor v a începe în 1528,
' Pentru piesele de podoabă vezi: V e n e r a Rădulescu, Tezaurul medieval de podoabe descoperit în comuna Gelu, jud. Timiş,
RMN. 1982, 5, p. 5 6 - 6 5 .
2
Tezaurul se află în colecţiile M u z e u l u i Naţional de Istorie a României, Înregistrat a nr. de inv. 5 6 0 6 9 - 5 6 9 6 8 (monedele) şi
5 6 9 7 0 - 5 6 9 8 3 (piesele de podoab). E l e provin, prin transfer de l a C o m p l e x u l m u z e a l judeţean Timiş.
3
Vezi: anexa nr. 1. în clasificarea monedelor s u n t utilizate următorele abrevieri: H . C . = E . H u t t e n C z a p s k l , Catalogue de la
Collection des médailles et monnaies Polonaises, I-IV, Graz, 1957: M . L . H . = V.Miller z u A i c h h o l z . A. Loehr. E . Holzmair.
Ôsterreichische Muzpragungen 1519-1938, Wien. 1948; U = E . Unger, Magyar Eremhatàrozô, fasc I (1526-1657),
Budapesta, 1958: C N H = L . Réthy. G . Probszt, Corpus Nummorum Hungariœ.Akademlsche D r u c k u . Verlagsantalt, Graz,
1958; H L = L . H u s z a r . Mûnzkatalog Ungam, von 1000 bis heûte, Mûnchen. 1979: L = J . L a k o s . Ulaszlù pénzverése.
Numlszmatikai Kôzlôny (în c o n t i n u a r e prescurtat N.K.). 5 8 - 5 9 , (1959-1960), B u d a p e s t a , 1960, 2 3 - 3 2 ; H.P. - P. Harsânyi.
Adatok a C N H ΙΠ Kôtetéhez (VTI kozlemény), NK, 15 (1916). 1916, p. 6 5 - 8 0 ; Idem (VTA KOzlemény), N. K., 16 (1917). 1 9 1 8 .
p. 33-48. 8 5 - 9 3 ; idem (ΠΧ Kôzlemény), NK, 17 (1918), 1918, p. 3 3 - 5 6 ; R = A. R e s c h , Siebenbûrgische Mûnzen und
MedaHlen von 1938 bis zur gegenwart S i b i u , 1901: J = G . J e s z e n s z k y , Lojos denàraL NK. 2 6 - 2 7 (1927-1928), 1931. p.
127-143; P e n t r u sigle şi monetari vezi: T . A . Horvâth. L . Huszâr, Kamaragrcjok a Kôzépkorban, N.K., 5 4 - 5 5 (1955-1956),
1956, p. 2 1 - 3 2 ; A. Pohl, A késôkôzépkori magyar pénzek verdejegyei, B u d a p e s t a , 1965; Idem. A kôrmôcbànyai pénzverde
késôkôsepkôri verdejegyei, A z E r e m . 3 5 - 3 6 , 1966; (in c o n t i n u a r e prescurtat PA, A K ) ; Idem, D i e Mûnzkammer
Siebenbûrgens, 1325-1526, Sûdostdentsches Archlv, 13, 1970, p. 2 4 - 4 3 ; G . Radoczy, A z elsô évszàmes magyar pénzek, A z
E r e m , 1, 1974; C . K . = K . C a s t e l i n , G r o s s u s Pragensls, Dresda, 16-17, 1967, p. 6 6 5 - 7 1 4 ; E . S . = A. E n g e l - R Serrure,
Traité de numismatique du moyen age, ΙΠ, Paris, 1905.
4
M. Gumowski, Handbuch der polnischen Numismatik, Graz, 1960, p. 2 9 - 3 0 .
5
Ibidem.
6
Ibidem; vezi şi: K . J . T u r o w s k l , Herby Rycerstwa Polskiego prezez Bartosza Paprockiego, zebrane i wydane r. p. 1584,
Krakow. Nakladem W y d a w n i e t w a Biblioteki Polskiej. 1858. p. 5 1 8 .
Ibidem..
191
www.mnir.ro
în urma hotărârii dietei de la Petrikau (1516) . Grosul din 1529 face parte d i n aşa numiţii groşi
8
cu coroană a căror batere încetează în acelaşi an, după mutarea monetăriei regale de la Cracovia
la Thorn. Emiterea lor va fi reluată în 1545 câd monetăria cracoviană va fi redeschisă . Toate 9
monedele poloneze prezentate mai sus a u ca loc de emitere monetăria de la Cracovia.
DANZIG. O altă piesă emisă de Sigismund I este u n gros d i n 1531. Emisiunea

aparţine oraşului Danzig (Gdansk), iar pe reversul monedei se disting armele acestui oraş.
SWIDNIÇA. Tezaurul prezentat cuprinde 11 piese de o jumătate de groş, emitent fiind

Ludovic al II-lea, regele Ungariei (1516-1526) ce îşi păstrase această posesiune în Silezia, în
calitate de descendent al regilor polonezi. Maestrul monetar este Paul Monau. Piesele imită
jumătăţile de groş poloneze dar a u u n t i t l u m u l t mai scăzut şi reprezintă u n a din marile
speculaţii monetare ale t i m p u l u i cu grave consecinţe în circulaţia bănească . în tezaurele 10
transilvănene acumulate în sec. al XVI-lea ele apar frecvent.
PRUSIA. Cele 9 exemplare de u n groş d i n tezaurul analizat sunt emise de Albercht I

de Brandenburg - Ansbach (1525-1568), marele maestu al Ordinului teutonic, trecut mai târziu
la protestantism. Acesta îşi va crea u n ducat ereditar d i n teritoriile prusiene ale ordinului. în
1525 devine vasalul regelui Sigismund al Poloniei, fapt ce explică prezenţa pe reversul monedelor
sale a iniţialei "S" ce o poartă v u l t u r u l p r u s i a n " . Monedele datate în anii 1531, 1532, 1533,
1535, şi 1538 îl înfăţişează pe principe în tinereţe, cu părul, mustaţa şi barba frizate, iar cele
datate 1542 şi 1543, în anii de maturitate, pleşuv, purtând barbă lungă. Calitatea argintului şi
greutatea exactă a pieselor le-au făcut foarte apreciate în tot secolul al XVI-lea. Ele sunt prezente
în majoritatea tezaurelor acumulate în acest secol sau în prima jumătate a secolului următor,
după c u m o dovedesc descoperirile de la Vad, j u d . Maramureş (38 exemplare), Şeica Mică j u d .
Sibiu (8 exemplare), cele d i n j u d . Cluj de la Iacobeni (18 exemplare) şi Moldoveneşti (47
exemplare), sau cele de la Gurba, j u d . Bihor (61 exemplare) . 12
LWGARÎA. Partea cea mai mare a tezaurului este formată d i n 821 dinari ce au ca
emitenţi pe Vladislav II (1490-1516), Ludovic II (1516-1526), ca şi pe împăraţii Ferdinand I (1526¬
1564), Maximilian II (1564-1576) şi Rudolf II (1576-1608) în calitate de regi ai Ungariei . Ele 13
provin de la monetăriile de la Kremnitz (astăzi Kremnica - în R.S.Cehoslovacă), Kassa (Cassovia,

Kosice - în R.S.Cehoslovacă), dintr-o monetărie neidentificată (siglele I - P), precum şi din
monetăriile de l a Baia Mare şi Sibiu. Ponderea cea mai mare revine monedelor bătute la
Kremnitz, principalul atelier monetar al Ungariei, specializat mai ales în baterea monedelor de
argint.
în cazul emisiunilor ungureşti, în cadrul tipurilor principie, în tezaurul prezentat, pot
fi sesizate numeroase variante în redactarea legendelor sau în redarea ornamentelor ce le
însoţesc (rozete, p u n c t , cerculeţe, steluţe ş.a.) acestea din urmă având, se pare, rolul unor semne
de control. Se explică astfel activitatea intensă de batere a monedei şi numărul relativ mare al
meşterilor monetari. Deosebiri nesemnificative apar uneori însă şi datorită uzurii stanţelor sau
aplicării greşite a acestora.
Cea m a i veche monedă ungurească d i n tezaur este u n denar d i n anul 1513, emis de
Vladislav al II-lea, bătut la monetăria d i n Kremnitz (siglele: K-G), monetar fiind Georgius Thurzo.
M. G u m o w s k i , op. c i t , p. 3 4 - 3 6 .
9
Ibidem, p. 3 5 .
în legătură c u monetăria de la Swidniça vezi: F . Friedensburg. Schlesiens Geschichte in Mittelalter, U. B r e s l a u . 1888, p.
252-262.
" W.D. Cralg, G e r m a n i c Coinages, 1954. s.ν. P r u s i a şi O r d i n u l teutonic: F . Friedensburg, Schlesiens Neuere
Mùnzgeschichte. B r e s l a u , 1898, p. 122-199; W. S c h w i n k o w s c k l , Das Geldwesen in l'reussen unter Herzog Albrecht (1525¬
1568), Z.N. 2 7 , 1908, p. 185-377; vezi şi: Λ. E n g e l et R. Serrure, Traité de numismatique modeme et contemporaine, XVI-
XVIII s . s . . Paris. 1897. p. 3 8 0 - 3 8 2 .
12
E . Chlrilă, A. S o c o l a n , Tezaurul nwnetar de la Vad, sec. XV-XVII, i n : Tezaure şi descoperiri monetare din colecţia Muzeului
judeţean Maramureş, B a i u Mare, 1971, p. 2 1 - 3 7 : E . Chlrilă. N. Gudea. G h . Moldovan. Tezaurul monetar de la Şeica Mică,
sec. XVI-XVII, în T e z a u r e şi descoperiri monetare d i n Muzeul m u n i c i p a l Sighişoara, 1972, p. 4 1 - 5 7 ; E . Chlrilă, Z. MUea,
Tezaurul de la Iacobeni, sec. XV-XVII. A p u l u m , 6, 1967, p. 2 8 7 - 3 0 7 . E . Chlrilă, Z. Mllea. Tezaurul de monede feudale de la
Moldoveneşti, sec. XVI-XVII, în Muzeul B r u k c n t h a l . S t . şi Corn., 12, S i b i u , 1965, p. 2 4 5 - 2 6 7 ; E . Chlrilă, D. Ignat, Tezaurul
feudal de ία Gurba, sec. XV-XVII, Muzeul Regional Crişana. 2 . 1967. p. 172 ş.c.I.
13
D a t fiind numărul mare dc monede ungureşti, pentru a avea o Imagine exactă a compoziţiei tezaurului a m prezentat i n
a n e x a nr. 1 u n tabel c u specificarea emitenţilor, siglelor şl monetăriilor. încadrând cronologic fiecare tip monetar,
conform cataloagelor şl publicaţiilor de specialitate. L a r u b r i c a "observaţii" a m s e m n a l a t piesele inedite s a u variante de la
tipul monetar obişnuit.
192
www.mnir.ro
Kremnitzul rămâne monetărie principală şi în timpul regelui Ludovic al II-lea. Cei trei dinari d i n
tezaur, emişi în a n u l 1518, 1526 şi 1527, poartă siglele: K-G, K-A şi respectiv L-K, desemnând pe
maeştrii monetari Georgius Thurzo. Alexius Thurzo şi respectiv Ludovicus Kremnica. Moneda d i n
1527 este emisă după moartea regelui, sub regina văduvă Maria.
După l u p t a de l a Mohacs, 1526, o parte a Ungariei ajunge sub stăpnirea Casei de
Habsburg, împăraţii d i n această dinastie emiţând monede şi în calitate de regi ai Ungariei.
Monedele emise sub Ferdinand I (311 dinari şi trei falsuri de epocă), se înşiruie
continuu de-a l u n g u l întregii domnii a împăratului, trei dintre piese fiind bătute l a u n an după
moartea acestuia. Emiterea dinarilor l u i Ferdinand I are loc, pentru 306 monede d i n acest tezaur
la Kremnitz (siglele: K-B), monetar - Bernhard Peheim. Două dintre monedele bătute sub acest
suveran a u ca loc emiterea oraşului Sibiu şi sunt datate: 1552 . Ele poartă siglele H-P. Comite 14
cameral şi arendaş al monetăriei sibiene este l a această dată Haller Petrus. Acestea constituie de
altfel monede destul de rare având în vedere că, în scurta perioadă cât stăpneşte Transilvania
(1551-1556), Ferdinand I a bătut în special monede c u valoare mare (ducaţi, taleri, guldeni) . 15
Notăm existenţa a p a t r u piese asemănătoare în tezaurul monetar de l a Şieu, j u d . Bistriţa-

Năsăud ". două piese în tezaurul de l a Şeica Mică, j u d . S i b i u , o piesă în tezaurul de l a Lunca
1 17
Târnavei, j u d . Alba . O altă oficină în care se emit dinari de către Ferdinand I este cea de l a Baia
18
Mare. Cele două monede d i n tezaur, emise aici, sunt datate - 1555 şi a u siglele N-C (monetar
necunoscut). La fel ca l a emisiunile sibiene d i n a n u l 1552 şi stanţele acestor ultime două
monede băimărene s u n t diferite între ele. Emisiuni ale monetăriei sus menţionate, purtând
aceleaşi sigle, datate însă c u a n u l 1554, se păstrează, câte u n exemplar, în tezaurele de l a Şieu şi
Haţeg (jud. Hunedoara) . O piesă d i n a n u l 1555 se păstrează în tezaurul de l a Vad (jud.
19
Maramureş) . Subliniem deci importanţa aparte a celor două piese bătute în monetăria
20
maramureşeană - piese aflate în tezaurul de care ne ocupăm . 21
Monetăriile d i n Transilvania sunt amintite, de altfel, în documentele t i m p u l u i . Georg

Wemer (începutul sec. XVI - după 1553), în "Raportul d i n lunile martie-aprilie 1552 despre
veniturile regeşti d i n Transilvania", raport alcătuit pentru generalul Castaldo, desciind situaţia
cămării d i n Transilvania, preciza, referitor l a aşezarea oraşului Baia Mare: "Locul a fost odinioară
foarte vestit p e n t r u bogatele sale mine de aur şi argint (...). înăuntrul zidurilor este u n castel,
sediu osebit al cămării şi al cămăraşului (...). în acel <castel> sunt ateliere de separare, de ardere
şi altele de acest fel ce ţin de cămară. De castel depind paisprezece sate, d i n care două sunt
ungureşti, celelalte româneşti (...)" . 22
O ultimă monedă pe care o semnalăm de l a acest emitent este bătută în a n u l 1556,

într-o monetărie neidentificată încă (siglele: I-P). De altfel şi legendele imprimate atât pe avers cât
şi pe revers s u n t variante l a tipurile cunoscute. Caracteristic pentru dinarii emişi sub Ferdinand
I este marea lor varietate. Radactarea legendelor ca şi folosirea semnelor despărţitoare cunoaşte
pentru aceste monede, în tezaurul prezentat, mai multe variante. Piesele inedite pot constitui
completări ale cataloagelor de specialitate.
U n alt grup de monede îl formează piesele emise sub Maximilian a l II-lea (197 dinari
şi u n fals de epocă). S u n t prezente monede d i n toţi anii de domnie ai emitentului, depăşind chiar
domnia c u doi a n i . Locul emiterii, p e n t r u majoritatea pieselor, este monetăria d i n Kremnitz
(siglele: K-B). Două dintre piese, ce poartă anii 1574 şi respectiv 1575. a u fost bătute la Kassa şi
au siglele H-S . 23
Monedele ce a u ca emitent pe Rudolf al II-lea (305 dinari) se opresc l a a n u l 1597

reprezentând ultimele piese tezaurizate. La şase monede datarea n u a p u t u t f i precizată din
cauza, stării de conservare sau a imprimării greşite. Monetăria de l a Kremnitz este cea care
predomină şi la aceste emisiuni, excepţie făcând o monedă din a n u l 1580 şi alta d i n 1581 bătute
14
A. R e s c h , op. c i t . p. 5; P. H a r s a n y i . op. cit. Ν. K., 16 (1917), 1918, p. 4 4 , nr. 189 A, p. 4 5 , n r . 190 C . Vezi şl: F . Kenner.
Urkundliche Beitrăge zur Geschichte der Mûnzen und MedoMen unter Kaiser Ferdinand I (1520- bis 1564). F. Kremnitz und
Hermannstadt N.Z., 3 4 (1902). p. 2 7 8 - 2 8 0 .
15
G . Buzdugan. O. L u c h i a n , C o n s t . C . O p r e s c u , Monede şi bancnote româneşti. Bucureşti, 1377. p. 122.
16
E . Chlrilă şi S t . Dănllă. Tezaurul monetar de la Şieu, sec. XTV-XVIl. A p u l u m , 7. 1968, p. 5 0 5 - 5 2 7 .
17
Pentru Şeica Mică, vezi n o t a nr. 12.
18
Ε. Chlrilă şi V. Pepelea, T e z a u r u l monetar de l a L u n c a Târnavei sec. X V - X V l , A p u l u m . 8, 1970, p. 9 7 - 1 0 1 .
19
E . Chlrilă şi G h . L a z l n . Tezaurul monetar de la Haţeg, sec. XV-XVl, A p u l u m , 8, 1970, p. 8 9 - 9 6 ; p e n t r u tezaurul de l a Şieu
vezi n o t a nr. 16.
20
Pentru tezaurul de l a V a d vezi n o t a nr. 12 (1-c.p. 29).

2 1
Vezi şi: G u s t a v G O n d l s c h , Geschichte der Mùnzstâtte Nagybanya in habsburgischer Zeit (1430-1828), N.Z, Viena, 1932, p.
67-98^
22
Călători străini despre ţările române. II. E d . Ştiinţifică. Bucureşti, 1970, p. 6 4 - 6 5 .
23
A. Pohl. A. Kassai penzverde veréset késôkôzépkorban, Az. E r e m , 4 5 - 4 6 , 1968, p. 8 - 9 .
193
www.mnir.ro
la Kassa (siglele:H-S) ca şi o monedă din anul 1581 bătută la Baia Mare (siglele: N-B). Moneda
din anul 1580, fără sigle, se înscrie tipului bătut la Kassa în acel an (H.L. 1062/variantă revers).
Cele patru falsuri monetare din tezaur, care au înscrişi ca emitenţi pe Ferdinand I (3
ex.) şi Maximilian II (1 ex.), se pot distinge uşor după imprimarea incorectă a legendelor,
greutatea mai mică, precum şi metalul comun din care sunt bătute. Ele vor să imite dinarii de
Kremnitz şi imprimă siglele acestei monetării . Datarea pieselor lipseşte la trei dintre aceste
24
monede.
BOEMIA. Piesele emise în Boemia sunt reprezentate de doi helleri: u n u l emis de

Vladislav al II-lea (1471-1516) \ monedă nedatată şi altul emis de Maximilian al II-lea (1564¬
2
1576) în anul 1571 . Sub Maximilian al II-lea ciuma care bântuia la Praga face să se deschidă în
26
1569 o monetărie la Budweiss. Aceasta va rămâne în funcţiune până când circumstanţele îi vor
permite l u i Rudolf al II-lea să restabilească monetăria de la Praga. Aceste piese au legendă şi 27
reprezentare (leul Boemiei) pe o singură faţă. Prima dintre piesele enunţate are legenda dublu
imprimată. Valoarea u n u i heller este de o jumătate de denar. Hellerii sunt relativ rari în tezaurele
găsite în Transilvania. Exemplarele disparate se cunosc în descoperirile de la Borzeşti şi Iacobeni,
j u d . Cluj, Pozmuş, j u d . Bistriţa Năsăud, Vad, j u d . Maramureş, Şeica Mică, j u d . Sibiu ş.a. O
excepţie în acest sens face tezaurul de la Şieu, j u d . Bistriţa Năsăud (187 piese) *. 2
întinderea pe o perioadă de 110 ani a emisiunilor monetare din tezaurul prezentat

demonstrează atât acumularea în timp a u n u i număr diferit de piese ca şi puterea circulatorie a
monedelor mai vechi, moneda de argint constituind o valoare intrinsecă. Circulaţia monetară în
Transilvania. în secolele XVI-XVII, aşa cum se constată cu ocazia cercetării tezaurelor
descoperite, se caracterizează printr-o mare varietate a monedelor din punct de vedere al
provenienţei lor. Faptul este datorat în primul rând emisiunilor puţine şi rare ale monedei de
argint locală-monedă divizionară strict necesară în tranzacţiile comerciale curente . Plata 29
tributului către Poarta Otomană făcea necesară emiterea în Principatul transilvan, în specia] a
monedei de aur şi a pieselor mari de argint . în prima jumătate a secolului al XVI-lea cea mai
30
mare parte a cantităţii de monedă măruntă de argint care circulă în Transilvania este poloneză
sau venită prin filieră poloneză. în tezaurul analizat în lucrarea de faţă am semnalat existenţa
pieselor de o jumătate de groş poloneze şi de Swidniça, a groşilor l u i Sigismund I emişi là
Cracovia sau în oraşul Danzig precum şi a groşilor ducelui Albert al Prusiei, groşi care s-au
bucurat de o largă circulaţie atât în Polonia cât şi în Transilvania. în a doua jumătate a secolului
al XVI-lea monedele ungureşti sunt cele ce ocupă primul loc în circulaţia monetară
transilvăneană. în tezaurul de care ne ocupăm, dinarii ungureşti, încadraţi cronologic între
1513-1597, însumează 821 monede, reprezentând 91,2% d i n totalul pieselor. Dintre aceştia,
dinarii emişi la începutul secolului al XVI-lea (emisiuni Vladislav al II-lea şi Ludovic al II-lea) se
înscriu doar cu patre piese, restul reprezentând dinarii bătuţi de Ferdinand I , Maximilian al II-lea
şi Rudolf al 11-lea, în calitate de regi ai Ungariei. O infimă parte (2 helleri) o reprezintă monedele
emise de unii dintre aceşti suverani în Boemia. Dieta de la Turda din anul 1557 preciza de altfel
că:"Valoarea banilor din Transilvania să fie la fel cu cea a monedelor împăratului roman" . 31
Coroborând acest tezaur monetar cu alte descoperiri contemporane provenite de pe

teritoriul ţării constatăm compoziţia lor asemănătoare precum şi aceeaşi proporţie a diferitelor
tipuri monetare . Studiul tezaurului descoperit în localitatea Gelu confirmă din nou
32
complexitatea şi Intensitatea vieţii economice d i n secolele XV-XVI, permiţând să se stabilească
Pentru falsuri vezi: P. H a r s a n y l . op. cit., (X kozlemêny), p. 9 3 .

2
' Κ. Castellri, op. cit.'.'p. 707, flg. 1-2, vezi şl: J . Cejnek, Ôsterreichische. Ungarische. Bôhmische und Schlesische
Mûnzpragungen, υ 1519-1705. Viena, 1936. p. 2 3 .
2 h
Miller z i i Aichholz. A. Loehr, F . Holzmair. op. cit.. p. 56; J . Hlinka. L. K r a s k o v s k a , J . Novae, Nàlezy Stredosckych a
nodouerkych minci na slaoensku, Bratislava, 19R8, p. 8 0 - 8 1 . Num. Sbor., 1966. p. 2 4 7 .
A. Engel et R. Serrure. Traité de numismaticfue moderne et contemporaine, Paris. 1897, p. 3 6 7 .
2 S
E . Chlrilă şi Z. Mllea, Tezaurul de monede feudale de la Borzeşti, sec. XV-XV7, Apulum, 5, 1965. p. 4 0 7 - 4 1 6 ; E . Chlrilă, St.
Dănilâ, Teawul feudal de la Poznmş, sec. XVI. Tezaure monetare. 2. 1965. p. 7-12; vezi şl notele nr. 12 şi 16.
29
L. Huszar. Bethlen Gàbor Vénzei, Cluj. 1945. p. 4 - 1 6 .
ou
CC.Kirlţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lut I, Bucureşti, 1964, p. 103 ş.c.l.
.11
Cf. CC.Kirlţescu, op. cit., p. 105 (Referirea se făcea la Imperiul romano-german).
3 2
Vezi notele nr. 12. 15. 17, 18. 2 4 precum şi E . Chlrilă, Tezaurul feudal de lalclozelfr. Gheria) sec. XVI, Muzeul
Brukenthal. S t . şi Corn.. 12. Arheologie Istorie, 1965, p. 2 7194
7-280.
www.mnir.ro
particularităţile Banatului în circulaţia monetară, relaţiile sale c u ţările d i n centrul şi vestul
continentului . 33
Aşezată la circa 30 k m de oraşul Timişoara, localitatea Gelu, se află pe una din rutele
comerciale populate ale evului mediu, străbătută frecvent de meşteşugari, negustori, ţărani sau
târgoveţi, mercenari sau alte categorii d i n păturile mijlocii ale populaţiei. De altfel, schimburile
comerciale ca şi staţionarea trupelor militare în timpul unor precipitate evenimente politice
constituie două d i n principalele căi de pătrundere a monedei străine pe teritoriul ţării în sec. XVI
şiXVir.
D i n punct de vedere al numeralului, tezaurul descoperit în localitatea Gelu cuprinde
următoarele piese: 66 jumătăţi de groş, 11 groşi, 821 dinari şi 2 helleri. Dacă socotim că u n groş
valorează trei dinari, o jumătate de groş u n dinar şi jumătate iar u n heller reprezintă o jumătate
35
de dinar, putem aprecia valoarea tezaurului la aproximativ 955 dinari. Piesele de podoabă,
lucrate c u rafinament artistic şi îndemânare, se adaugă acestei valori . 36
încercând să stabilim puterea de cumpărare a monedelor tezaurului, precizăm că

datele sunt orientative, preţurile diferind de la o zonă la alta, precum şi în timp. Diversitatea
pieselor componente îngreunează pe de altă parte fixarea unei echivalenţe precise. Unele referiri
din documentele vremii facilitează totuşi stabilirea u n u i raport între depozitul monetar prezentat
şi valoarea unor produse agricole şi meşteşugăreşti ce se comercializau în această perioadă. în
acest sens prezentăm u n tabel privind preţurile unor produse agricole indigene sau de import pe
piaţa Clujului în a n u l 1600 . 37
PRODUSUL UNITATEA D E MĂSURĂ PREŢUL ÎN DINARI

făină o câblă (cca. 160 kg.) 150
mei o câblă (cca. 160 kg.) 120
orz o câblă (cc. 160 kg.) 132
orez u n font (cca. 636 g.) 16
piper u n font (cca. 636 g.) 65
carne de vită u n font (cca. 636 g.) 8-12
un ou 1
o găină 12
o gâscă 18-20
u n miel 32
u n purcel 30-35
un bou 800-850
miere un eitel (cca. 1,35 1.) 24-28
untdelemn un eitel (cca. 1,35 1.) 50
unt un eitel (cca. 1,35 1.) 40
vin un eitel (cca. 1,35 1.) 3-5
Referitor la preţurile produselor meşteşugăreşti câteva informaţii d i n a n u l 1609 tot pe

piaţa clujeană precizau costul unei perechi de încălţăminte femeiască l a 46 dinari, a unei perechi
de cioapi l a 26-28 dinari iar a unei perechi de pantaloni la 25-40 d i n a r i . Preţurile reale puteau fi 38
însă ceva mai mari. Astfel, c u cei aproximativ 955 dinari se putea cumpăra circa 6 câble de făină
sau 60 fonţi de orez, sau 14 fonţi de piper, aproximativ 30 de miei sau între 79 şi 119 găini, sau
între 47 şi 53 de gâşte sau între 27 şi 32 de purcei, u n b o u sau 20 perechi de mcălţărninte
femeiască, sau 24-38 perechi de pantaloni. Desigur că valoarea produselor este diferită de la
piaţă la piaţă iar echivalenţa n u poate fi decât relativă.
Făcând o apreciere asupra puterii l u i de cumpărare putem afirma că acest depozit
monetar a avut în epoca sa de acumulare o valoare apreciabilă faţă de preţurile curente; cu toate
E . Chlrilă şi L. G roza, Tezaurul feudal de la Caransebeş, sec. XVI-XVU, A p u l u m . 8, 1971, p. 103-109; N. Enăştescu,
Tezaurul de monede feudale de la Gelu, Jud. Timiş, B S N R 6 7 - 6 9 . (1973-1975). nr. 121-123. Bucureşti. 1975. p. 175-176; O.
Grefner, Tezaurul de monede de laRadna (Lipova) din secolul al XVI-lea, Apulum, 6, 1967, p. 3 4 7 - 3 5 4 .
în localitatea Gelu, j u d . Timiş a u fost descoperite şi alte tezaure monetare (1934, 1964, 1970) - Informaţie de l a Stepanov
Liubomir (localnic). V e z i şi Nicolae Enăştescu, T e z a u r u l de monede feudale de l a G e l u (jud. Timiş), I n : BSNR, anii L X V I I -
L X I X (1973 - 1975). nr. 121 - 123, B u c , 1975, p. 175 - 176.
G. Harkô, A Penz tôrténete Magyarorszagon 1526-1608, C l u j . 1912, p. 4 3 şl n.4, p. 4 4 şi n . 2 ; vezi şl E.Chirilă, N. L u p u ,
Tezaurul feudal de la Sadu, sec. XVI-XVII, Muzeul B r u k e n t h a l . S t . şl C o m . , 1965, p. 121-142.
V. Rădulescu, I.e., p. 5 6 - 6 5 .
S. Goldenberg, Clujul in sec. alXVI-lea Producţia şi schimbul de mărfuri. Bucureşti. 1958. p. 3 2 1 - 3 2 8 , 3 5 8 - 3 6 4 .
Ibidem
195
www.mnir.ro
acestea, faptul că în tezaur predomină moneda măruntă de argint, piesele mai mari de argint sau
cele de aur lipsind, confirmă presupunerea asupra originii modeste a posesorului său, care a
acumulat în timp suma tezaurizată. Considerăm astfel că tezaurul ar f i p u t u t aparţine u n u i
reprezentant al păturii mijlocii a populaţiei: ţăran, meşteşugar, târgoveţ, mercenar, mic negustor
etc.
Cauza ascunderii tezaurului, dacă ţinem seama de ultimele monede tezaurizate ce pot
fi datate cert (cei doi dinari d i n a n u l 1597), sunt frământările sociale, militare şi politice ale
acelui sfârşit de veac.
Nesiguranţa generată de luptele pentru eliberarea B a n a t u l u i , răzvrătirile cetelor de
haiduci, participarea populaţiei locale, în armata l u i Mihai Viteazul fac ca o serie de averi să fie
puse pentru moment l a adăpost. De altfel, în acest context istoric, se cunosc şi alte tezaure
ascunse pe teritoriul Transilvaniei . 39
Localitatea Gelu, situată în apropierea oraşelor Timişoara şi Lipova se implică în

istoria social - politică a acestora, ambele sub stăpânire turcească d i n 1552. în 1595, conform
unei înţelegeri intervenite între împăratul Rudolf al Il-lea şi Sigismund Bathory, principele
Transilvaniei asediază şi recucereşte oraşul Lipova şi cetatea Soimuş, precum şi alte cetăţi şi
localităţi d i n fostul comitat Arad şi Zărand . Istoria B a n a t u l u i va cunoaşte în u l t i m i i ani ai
40
secolului al XVI-lea marea acţiune dusă de Mihai Viteazul pentru unitatea statală românească şi
se va înscrie activ acestor evenimente. Este cunoscut faptul că în armata l u i Mihai Viteazul se
înrolaseră soldaţi d i n Transilvania şi Banat: români, unguri, sârbi ş.a. Raportul nunţiului
apostolic Germanico Malaspina, relata la 14 noiembrie 1599, la Alba lulia, că înaintea bătăliei de
la Şellmbăr "(...) armata l u i Mihai se ridica până l a 45000-50000 de oameni, dintre care vreo
25000 erau ostaşi de elită, albanezi, sârbi, unguri, cazaci şi români" . Năzuinţa întregii populaţii 41
româneşti ca şi a popoarelor balcanice aflate sub j u g otoman era independenţa câştigată prin
luptă, sub steagul acestui neînfricat voievod.
La 2 4 decembrie 1599, V. Walawski, comandant polon în slujba I u i Mihai Viteazul,
expedia d i n Turda o scrisoare către A. Taranovski, în care, dând date despre intrarea voievodului
în Transilvania, l a care participase, nota şi cauzele imediate care l - a u îndemnat pe Mihai la
aceasta. Arăta totodată intenţiile apropiate ale voievodului român: "(...) A c u m se pregăteşte
pentru iarnă să meargă împotriva Timişoarei şi la vară vrea să asedieze cetatea turcească" . 42
La 25 decembrie 1599 Ugnand David d i n Satu Mare, informa pe arhiducele Matei că

în cetăţile Lipova şi Soimuş se află garnizoanele l u i Mihai Viteazul . Garnizoanele vor rămâne în 43
aceste cetăţi probabil până în preajma morţii voievodului.

într-un raport anonim datat la 12 iunie 1600 se relatau d i n n o u gândurile l u i Mihai
Viteazul: "... Dacă domnii mei n u ar fi zăbovit atâta, aş fi ocupat şi cucerit (...) până acuma, fără
nici o lovitură de t u n . Timişoara (...). Dar dacă s-a zobovit atâta, vina n u trebuie să m i se asume
mie" . A u t o r u l raportului va continua: "Umblă zvonul îndeobşte că Mihai Viteazul a hotărât că de
44
c u m se va întoarce d i n Moldova, va împresura Timişoara" . în iulie 1600 Bartolomeu Pezzen 45
relata împăratului Rudolf al II-lea "dorinţele l u i Mihai Vodă, Măria-Sa, domnul Ardealului,
Moldovei şi Ţării Româneşti, de l a înălţimea sa, împăratul Râmului. Acestea sunt dorinţele Măriei
Sale (...). Şi aceasta doreşte Măria-Sa, ca cetăţile de la hotare, pe care le va putea l u a din mâna
păgânilor, aşa c u m sunt: Timişoara, Felnocul, Cenadul, Becicherecul, Panciova şi Berinul, să fie
ale Măriei Sale, c u toate ţinuturile lor dimpreună, până Ia Dunăre, pe veci, d i n f i u în f i u (...)" . 46
în memoriul pe care îl adresează după 5 februarie 1601 ducelui de Toscana, membru

al Ligii Sfinte, M i h a i Viteazul exprima intenţiile sale, după întoarcerea d i n Moldova: "... Voiam să
plec să i a u Timişoara, căci mă înţelesesem c u paşa Timişoarei că de îndată ce voi ajunge cu
armata sub ziduri să predea fortăreaţa..." . Condiţiile politice nefavorabile, trădarea unor nobili
47
A m i n t i m tezaurele descoperite l a Şeia Mică, Moldoveneşti (nota nr. 12). Şieu (nota nr. 16), L u n c a Târnavei (nota nr. 18),
BorzeşU (nota nr. 27). R a d n a (nota nr. 32). Vişula (în E . Chlrilă, S t . Dănllă. T e z a u r u l de monede feudale de l a Vlşuia. sec.
X V - X V I . A p u l u m . 5, 1964, p. 6 2 5 - 6 3 0 ) ş.a.
40
S . Mârki, A r a d vârmegye és Arad Szabad Kirălyi vàros tôrténete. Arad. 1895, p. 2 2 .

4 1
Călători.... IV, Bucureşti, 1972, p. 161.
4 1
A. V e r e s s . Documente privitoare la Istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării RomâneştLV. Bucureşti, 1932-1933, p. 333-337,
Călători.... IV, p. 1 7 7 - 1 8 2 .
43
A. E l n s e n h o l d . Emlékezetességek Lippa văros és kômyékenek mulţjâbol Lippa vàros tôrténete, Lipova, 1912, p. 152.
4 4
E . H u r m u z a k i . Documente, IV, p. 7 2 - 7 3 . Călători.... IV, p. 138-141.
45
Ibidem.
4 6
N. Iorga, Documente noi in mare parte româneşti relative la Petru Şchiopul şi Mihai Viteazul, f.a, p. 4 8 3 - 4 8 4 (original
47
românesc).
Luptele lui Mihai Viteazul povestite de el însuşi, Sibiu, 1926, p. 7 - 4 2 (traducere d i n limba Italiană).
196
www.mnir.ro
ardeleni ce se înţeleg c u Sigismund Bathory, ca şi poziţia duşmănoasă a generalului G. Basta îl
va împiedica pe voievodul român să-şi pună planul în aplicare.
în t i m p u l acelor împrejurări tumultoase, când populaţia Banatului a luat implicit
parte la evenimente deosebit de agitate, fiind alături de acest "domn c u inima deschisă, viteaz,
fără şovăire, doritor de isprăvi şi care n u s-ar lăsa oprit în cale de nimic" , înscriem ascunderea 48
tezaurului în localitatea Gelu din judeţul Timiş.
T H E M E D I E V A L H O A R D S F O U N D A T T H E G E L U V I L L A G E (TTMIS COUNTY)
( Ι δ " - 16" c.)
-Abstract¬
A hoard of 9 0 0 silver c o i n s (groschen, 1 / 2 groschen, denars a n d hellers) w a s found at the G e l u village (Timis
county). Now it is i n the patrimony at the National History M u s e u m of R o m a n i a .
T h e c o i n s were I s s u e d In Poland, Danzig, Swridriça, P r u s s i a , T r a n s y l v a n i a , Hungary a n d B o h e m i a between

1479 - 1492 a n d 1597.
T h e chronological classification of the coins according to the i s s u i n g authorities, mints, m i n t masters and
reference catalogues made It possible for the a u t h o r to grasp some sorts among the already k n o w n monetary types a n d to
identify pieces w h i c h have not been published yet.
T h e c o i n s s t r u c k In the T r a n s y l v a n l a n m i n t s (Slbiu, B a l a Mare) are particularly dealt w i t h .
T h e hoard confirms the complex a n d Intense economical life of the 15" - 16" centuries a n d enables u s to
1
establsh the role played by t h e B a n a t a r e a i n the t h e n monetary circulation a n d Its relationships w i t h the countries of the
middle a n d western E u r o p e .
T h e value of t h e c o i n s points to a n owner who w a s a reprezentative of the middle c l a s s (craftsman,
merchant, peasant, t o w n s m a n o r mercenary).
T h e reason for the hoard hiding have to be connected w i t h the social, military a n d political u n r e s t of the end
of the 16 " century, w h e n t h e populace of B a n a t Joined Michael the Brave's struggle for n a t i o n a l unification.
1
Planşa nr. 1
D i n a r i emişi de Rudolf II
1. 1579 - k r e m n i t z : 2 . 1 5 8 0 - K o s i c e (Kassa); 3. 1580 (fără sigle)
Dineu emis de M a x i m i l i a n II
4. 1560 - K r e m n i t z ( s c a r a 3 x 1 )
Planşa nr. 2
D i n a r i emişi de Rudolf II
1. 1581 - B a l a Mare; 2. 1581 - K o s i c e (Kassa); 3. 1582 - Kremnitz; 4. 158? - greşeală de batere ( s c a r a 3 x 1 )
Planşa nr. 3
D i n a r i emişi de F e r d i n a n d I
1. 1552 - Sibiu; 2 - 3 . 1 5 5 5 - B a l a Mare; 4. 1556 - monetărie necunoscută (I-P) (scara 3 x 1 )
EXPLANATION O F F I G U R E S
Plate no 1
D e n a r s i s s u e d by Rudolf II
1. 1579 - Kremnitz; 2 . 1580 - Kosiée (Kassa); 3. 1580 (no m i n t mark)
D e n a r i s s u e d by M a x i m i l i a n II
4. 1560 - K r e m n i t z ( 3 x 1 scale)
Plate no 2
D e n a r s I s s u e d by R u d o l f II
1. 1581 - B a l a Mare; 2 . 1581 - K o s i c e (Kassa); 3. 1582 - Kremnitz; 4. 158? - error of s t r u c k l n g (3 χ 1 scale)
Plate no 3 .
D e n a r s i s s u e d by F e r d i n a n d I
1. 1552 - Sibiu; 2 - 3 . 1555 - B a l a Mare; 4. 1556 - u n k n o w n mint (I-P) (3 χ 1 scale)
Caracterizarea voievodului român II aparţine lui E r i c h L a s s o t a şl este cuprinsă în raportul a c e s t u i a către împăratul
Rudolf a l II-lea, raport redactat l a Tărgovişte şl datat l a 31 Iulie 1597. Vezi şi A. Veress, Documente, V, p. 8 0 - 8 2 ;
Călători..., IV, p. 6 3 - 6 5 ; Mihai Viteazul s i epoca sa în documente externe, 1593-1601. Bucureşti, 1975.
197
www.mnir.ro
www.mnir.ro
T e z a u r u l de m o n e d e medievale descoperit în localitatea G e l u , judeţul Timiş (sec. X V - X V I )
www.mnir.ro
T e z a u r u l de m o n e d e m e d i e v a l e descoperit în localitatea G e l u , judeţul Timiş (sec. X V - X V I )
www.mnir.ro
POLONIA
CAZIMIR A L IV-LEA JAGELLO (1447-1492)
Nr. DATARE NOMINAL NR. BIBLIOGRAFIE NR. INVENTAR OBSERVAŢII

crt. PIESE
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.
1-2 f.a. (1479-1492) lumătate de gros 2 HC I . 176 56.069-56.070
3-4 f.a. (1479-1492) jumătate de gros 2 HC I , 175 56.071-56.072
IOAN ALBERT (1492-1501)
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.
24 f.a. (1499-1501) jumătăţe de gros 1 HC I , 196 56.092
ALEXANDRU I (1501-1505)
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.
25-44 f.a. (1501-1505) lumătate de gros 20 HC I , 201 56.093-56.112
45 f.a. (1501-1505) jumătăţe de gros 1 Cf. tip HC I, 202, var. 56.113
SIGISMUND I (1506-1548)
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.
46-49 1507 jumătate de gros 4 HC I , 219 56.114-56.117
50-51 1509 jumătate de gros 2 HC I , 221 56.118-56.119
52-54 1510 jumătate de gros 3 HC I . 226 56.120-56.122
55 a n Ilizibil, (1510?) jumătăţe de gros 1 Cf.HC I , 226 56.123
56 1529 gros 1 HC I , 293 56.124
DANZIG
SIGISMUND I (1506-1548)
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.
57. 1531 gros 1 HC II, 4847 56.125
www.mnir.ro
SWIDNIÇA
LUDOVIC II (1516-1526)
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.
58 1525 jumătate de gros 1 HC I . 211 56.126
59 1526 jumătate de gros 1 HC I . 212 56.127
60-66 1526 jumătate de gros 7 HC I . 214 56.128-56.134
67-68 anul ilizibil jumătate de gros 2 ? 56.135-56.136 legendele partial ilizibile
PRUSIA
ALBRECHT I DE BRANDENBURG (1525-1568)
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.
69-70 1531 gros 2 HCII, 5413 56.137-56.138
71 1532 gros 1 HCII. 5415 56.139
72 1533 gros 1 HCII, 8668/5416 a 56.140
73 1535 gros 1 HCII, 8675/5418 b 56.141
74 1538 gros 1 HCII. 5421 56.142
75 1542 gros 1 HCII. 5427 56.143
76-77 1543 gros 2 HCII. 5428 56.144-56.145
BOHEMIA
VLADISLAV II JAGELLO (1490-1516)
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.
78 f.a. heller 1 E.S. p. 1308-1309 56.146 unifacies
C.K. p. 707, fig. 101,
1-2
MAXIMILIAN II (1564-1576)
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.
79 157J heller 1 E.S. p. 366-367 unifacies
M.L.H. p. 56 56.147
II
www.mnir.ro
UNGARIA
VLADISLAV II JAGELLO (1490-1516)
NR. DATARE NOMINAL NR. SIGLA MONETĂRIA MONETAR BIBLIOGRAFIE NR. INV. OBSERVAŢII
CRT. PIESE
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.
80 1513 dinar 1 K-G Kremnitz Georgius CNH.II- 278-2 (c) 56.148 Rv.- * PATRONA * - *
Thurzo U.-649 VNGARIE *
H.L. 811
(var. Rv.- )
LVDOVIC II (1516-1526)
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.
81 1518 dinar 1 K-G Kremnitz Georgius CNH. 11-306 A - l 56.149 Av.. LVDOVICVS * R * VNGAR
Thurzo U.- 673 * 1518 *
PA, AK. p. 300
J.P. 138 m - 1
HL. 841
(var. Av..)
82 1526 dinar 1 K-A Kremnitz Alexius CNH. 11-306 A-2 56.150 Av.. LVDOVICVS * R * VNGAR
Thurzo U.- 673 * 1526*
PA. AK. p. 300
HL. 841
(var. Av..)
83 1527 dinar 1 L-K Kremnitz Ludovicus CNH. II- 306 A - l 56.151 Av.. LVDOVICVS * R * VNGAR
Kremnica U.- 673 * 1527 *
PA. AK. p. 300
J.p. 143 nr. 82
HL. 841
(var. Av..)
www.mnir.ro
FERDINAND I (1526-1564)
1. 2. 3. " 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.
84-85 1528 dinar 2 K-B Kremnitz Bemhard CNH. III. 40, U.- 55 56.152 -
Peheim H.L. 935 56.153
86-87 1528 dinar 2 K-B Kremnitz Bemhard H.L. 937/Av.. 56.154¬
Peheim 947/Rv.- hibrid 56.155
88 1528 dinar 1 K-B Kremnitz Bernhard CNH. III 40, U.- 55 56.156 Av.. FERDINAND. D. G. *
Peheim H.L. 935/(var. Av..) R. VNGA * 1528 *
89-90 1529 dinar 2 K-B Kremnitz Bemhard H.L. 937/Av.. 56.157 -
91-93 1530 dinar 3 K-B Kremnitz Bemhard H.L. 937/Av.. 56.159¬
94-95 1531 dinar 2 K-B Kremnitz Bemhard H.L. 937/Av.. 56.162 -
96 1532 dinar 1 K-B Kremnitz Bemhard H.L: 937/Av.. 56.164
Peheim 949/Rv.- hibrid
97-99 1533 dinar 3 K-B Kremnitz Bemhard H.L: 937/Av.. 56.165¬
122-125 1539 dinar 4 K-B Kremnitz Bemhard H.L: 937/Av. 56.190¬
126-133 1540 dinar 8 K-B Kremnitz Bemhard H.L: 937/Av. anul apare scris:
56.194¬
Peheim 936/Rv.- hibrid 56.201 15.40
134-136 1541 dinar 3 K-B Kremnitz Bemhard H.L. 959 Av. , 56.202 -
Peheim 945; 950 R v . - h i b r i d 56.204
137-142 1542 dinar 6 K-B Kremnitz Bemhard H.L. 959 Av. 56.205 -
Λ Λ A IAC Peheim 944 Rv.- hibrid. 56.210
144-145 1543 dinar 3 K-B Kremnitz Bemhard H.L. 959 Av. 56.211 -
Peheim 944 Rv.- hibrid. 56.213
IV
www.mnir.ro
146 1543 dinar 1 K-B Kremnitz Ber hard CNH. III. 55; U. 58 56.214
Peheim H.L. 950
147-152 1544 dinar 6 K-B Kremnitz Bernhard H.L. 959 Av. 56.215 -
Peheim 944 Rv. - hibrid. 56.220
153-159 1545 dinar 7 K-B Kremnitz Bernhard H.L. 937 Av. 56.221 -
160 1546 dinar 1 K-B Kremnitz Bernhard H.L. 937; (var. RV.) 56.228 Rv.- .PATRONA..VNGARIE *
Peheim K-B
161-162 1546 dinar 2 K-B Kremnitz Bemhard CNH III- 55 56.229 -
Peheim U- 58 56.230
H.L. 950
163-164 1546 dinar 2 K-B Kremnitz Bemhard H.L. 9 4 1 ; 959 Av.. 56.231 -
165-167 1546 dinar 3 K-B Kremnitz Bemhard H.L. 935 Av.. 56.233 -
175 1548 dinar 1 K-B Kremnitz Bemhard H.L. 950 56.243 PATRONA***VNGARIE*
Peheim (var. RV.) K-B
239-255 1552 "dinar 17 K-B Kremnitz Bemhard H.L. 937 Av.. 56.307 -
256- 1552 dinar 1 H-P Sibiu Haller CNH. III. 53. U.- 53. 56.324 Av. FERD1NAN.D.G.R.VNG.
Petrus H.P. 189 A, p. 44 1552*
R. 16. p; 5. H-P
H.L. 948
(var. Av.)
257 1552 dinari 1 H-P Sibiu Haller CNH. III. 53. U.- 53. 56.325 Av. FERDINAN.D.G.R.VNG.
Petrus H.P. 190 C. p. 45 1552*
R. 18. p. 5. Rv. PATRONA* * VNGARIE
H.L. 948 H-P
(var. Av./Rv.- )
www.mnir.ro
258-269 1553 dinarii 12 K-B Kremnitz Eernhard H.L. Av. 937 56.326 -
Peheim Rv. 936 - hibrid 56.337
270-281 1554 dinarii 12 K-B Kremnitz Bemhard H.L. Av.. 937 56.338 -
282-285 1555 dinarii 4 K-B Kremnitz Bemhard H.L. Av. 937 56.350 -
286 1555 dinari 1 N-C Bala Mare CNH. III 58, U.- 61 56.354 Av. FERDINAND.D.G.R.VNG.
H.L. 953 1555.
(var. Av../Rv.- ) Rv. PATRONA***VNGARIE
N-C
287 1555 dinari 1 N-C Baia Mare CNH. III 58, U.- 61 56.355 Av. FERDINAND.D.G.R.VNG *
H.L. 953 1555*
(var. Av../Rv.- ) Rv. PATRONA.*.VNGARIE
N-C
288-307 1556 dinarii 20 K-B Kremnitz Bemhard H.L. 937 Av.. 56.356 -
308 1556 dinari 1 I-P? ? ? H.L. 945 (var. Rv.) 56.376 Av. FERDINAND.D.G.R.VNGA.
1556.
Rv. PATRONA...VNGARIE
I-P
309-319 1557 dinarii 11 K-B Kremnitz Bemhard H.L. Av. 937 56.377 -
320-328 1558 dinarii 9 K-B Kremnitz Bemhard H.L. Av.. 937 56.388 -
Peheim Rv.- 936 56.396
hibrid
329-343 1559 dinarii 15 K-B Kremnitz Bemhard CNH III. 4 1 , U.- 56 56.397 -
Peheim H.L. 936 56.411
344-348 1560 dinarii 5 K-B Kremnitz Bemhard CNH. III. 4 1 . U.- 56 56.412 -
Peheim H.L. 936 56.416
349-360 1561 dinarii 12 K-B Kremnitz Bemhard CNH. III. 4 1 . U.- 56 56.417¬
Peheim H.L. 936 56.428
Peheim H.L. 936 56.439
Peheim H.L. 936 56.447
380-388 1564 dinarii 9 K-B Kremnitz Berrhard CNH. III. 4 1 . U.- 56 56.448 -
Peheim H.L. 936 56.456
Peheim H.L. 936 56.459
VI
www.mnir.ro
MAXIMILIAN II (1564-1576)
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 9. 10.
398-403 1565 dinarii 6 K-B Kremnitz CNH. III. 94, U.- 98 56.466 -
H.P. 232 a 56.471
H.L. 992
H.L. 992
404-410 1566 dinarii 7 K-B Kremnitz CNH. III. 94. U.- 98 56.472 -
H.P. 232 b 56.478
H.L. 992
H.P. 232 c 56.484
H.L. 992
H.P. 232 d 56.496
H.L. 992
H.P. 232 e ' 56.513
H.L. 992
H.P. 232 f 56.525
H.L. 992
H.P. 232 g 56.540
H.L. 992
H.P. 232 h 56.558
H.L. 992
H.P. 232 i 56.561
H.L. 992
VII
www.mnir.ro
H.P. 232 j 56.566
H.L. 992
499 1574 dinari 1 H-S Kassa CNH. III. 96, U.- 97 56.567
H.P. 235 a
H.L. 994
H.P. 233 a 56.589
H.L. 993
522 1575 dinari 1 H-S Kassa CNH. III. 96. U.- 97 56.590
H.P. 235 b
H.L. 994
H.P. 233 b 56.619
H.L. 993
H.P. 233 c 56.642
H.L. 993
H.P. 233 c 56.644
H.L. 992
H.P. 233 d 56.662
H.L. 993
595 f.a. fals 1 K-B ? 56.663
monetar •
RUDOLF II (1576-1608)
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.
596 1577 dinari 1 K-B Kremnitz CNH. III. 159. 56.664
U.- 159
H.L. 1058
597-598 1578 dinarii 2 K-B Kremnitz CNH. III. 159. 56.665 -
U.- 159 56.666
H.L. 1058
U.- 159 56.688
H.L. 1058
VIII
www.mnir.ro
621-626 1579 dinarii 6 K-B Kremnitz CNH. III. 160, 56.689 -
U.- 160 56.694
H.L. 1059
627 1579 dinari 1 K-B Kremnitz H.L. 1059 Av.. 56.695 Planşa 1/1
1058 Rv.-
hibrid
U.- 160 56.721
H.L. 1059
654 1580 dinari 1 H-S Kassa CNH. III. 163, 56.722 Rv.- PATRO * 1580 * HVNGA
U.- 156 H -S
H.L. 1062 Planşa 1/2
(var. Rv.- )
655 1580 dinari 1 fără Kassa ? CNH. III. 163, 56.723 Rv.- PATRO χ 1580χ HVNGA
sigle U.- 156 Planşa 1/3
H.L. 1062
var. Rv.-
U.- 160 745
H.L. 1059
678 1581 dinari 1 H-S Kassa CNH. III. 163, 56.746 Planşa 11/1
U.- 156
H.L. 1062
679 1581 dinari 1 N-B Baia Mare CNH. III. 165, 56.747 Planşa II/2
U.- 163
H.L. 1064
680-688 1582 dinarii 9 -B Kremnitz CNH. III. 160, 56.748 - Moneda cu nr.inv. 56.750 are
U.- 160 56.756 sigla Κ inversată
H.L. 1059 Planşa II/3
U.- 160 56.770
H.L. 1059
U.- 160 56.793
H.L. 1059
U.- 160 56.821
H.L. 1059
IX
www.mnir.ro
U.- 160 56.841
H.L. 1059
774-779 1587 dinarii 6 K-B Kremnitz CNH, III. 160, 56.842 -
U. 160 56.847
H.L. 1059
U, 160 56.860 .
H.L. 1059
U. 160 56.875
H.L. 1059
U, 160 56.892
H.L. 1059
U, 160 56.908
H.L. 1059
841-850 1592 dinarii 10 K-B Kremnitz CNH, III. 160. 56.909 -
U. 160 56.918
H.L. 1059
U. 160 56.937
H.L. 1059
870-877 1594 dinarii 8 K-B Kremnitz CNH, III. 160, 56.938 -
U. 160 56.945
H.L. 1059
U, 160 56.956
H.L. 1059
889-892 1596 dinarii 4 K-B Kremnitz CNH, III. 160. 56.957 -
U. 160 56.960
H.L. 1059
U. 160 56.962
H.L. 1059
X
www.mnir.ro
895-899 an dinarii 5 K-B Kremnitz CNH, III. 160, 56.963 -
ilizibil U, 160 56.967
1580¬ H.L. 1059
1589?
900 ? dinari 1 K-B Kremnitz tip. U.- 160, 56.968 Greşală de batere. Legendele
H.L. 1059 avers-revers parţial inversate
Av.. *
15.R0.1.S.AV.G.H.P.TR*
Rv.- PATR * 158.AV.G.H
K-B.
Planşa 11/4
www.mnir.ro
UN TEZAUR OTOMAN DIN S E C O L U L A L X V U - L E A
D E S C O P E R I T L A NALBANT, JUD. T U L C E A
de Mihai Maxim
în cursul u n u i stagiu^ de practică cu studenţii Facultăţii de Istorie-Filosofie din

Bucureşti, întreprins acum 20 de ani la Muzeul "Delta Dunării" din Tulcea', am putut lua în
studiu u n tezaur monetar descoperit la Nalbant, j u d . Tulcea, şi aflat de mai multă vreme în
bogatele colecţii de monede orientale ale muzeului (inv. nr. 12.201-12.536, 13,491-13.496,
13.510).
Ca şi în cazul altor tezaure intrate de-a lungul anilor în patrimoniul nostru muzeal , 2
nici în cazul de faţă n u cunoaştem împrejurările concrete şi condiţiile topografice în care a fost
descoperit tezaurul, după c u m n u suntem siguri dacă a u fost recuperate toate monedele din
componenţa sa ori dacă, în lungul răstimp scurs de la descoperire, n u s-au pierdut multe dintre
acestea. Pe de altă parte, atât calitatea scăzută a baterii menedelor, cât şi proasta conservare a
unui număr însemnat dintre ele, care îngreunează atât de mult sau fac uneori chiar imposibilă
lectura celor,înscrise pe monede, diminuează şi mai mult şansele unei evaluări exacte a valorii şi
semnificaţiei tezaurului, măresc doza de circumspecţie şi relativitate în formularea consideraţiilor
noastre finale. Cu toate aceste rezerve, apreciem totuşi că eventualele noi completări şi îndreptări
nu vor putea schimba în chip esenţial datele şi concluziile la care am ajuns aici şi care -
anticipăm - evidenţiază faptul că avem de-a face cu u n tezaur semnificativ pentru circulaţia
monetară din Dobrogea din prima jumătate a secolului al XVlI-lea.
în 1976, tezaurul de la Nalbant, sat remarcat încă de Evliya Celebî în veacul al XVII-
lea'. cuprinde 350 de piese (348 de argint), din care, în ce priveşte speciile monetare, se
înregistrează:
- 345 monede otomane, databile în intervalul 1595 (Mehmed III)- 1648 (Ibrahim I),
respectiv:339 aspri, 2 beşlik (piese de 5 aspri), 2 parale (ar.madin) şi 2 mangâri;
- 1 monedă tătărească (inv.nr. 12516, AR, 0,26 g, 10 mm), greu identificabilă după
starea de conservare, dar, judecând după tamga şi dimensiuni, databilă probabil de la Inayet
Giray. 1635-1637 (planşa D, nr. 12; cf. O. Retowski, Die Mûnzen der Girei, Moscova, 1905, nr. 19,
tip general);
- 1 taler olandez, tăiat pe jumătate, din 1625 (publicat de Emest Oberlânder-
Tâmoveanu ); 4
- 1 piesă poloneză de 6 groşi (sextuplu gros, numit şuştac în Ţara Românească), de la

Sigismund III Wasa, din 1596 (publicat de acelaşi cercetător ); 5
,- 2 monede raguzane, respectiv 1 grosso (inv. nr. 13491, AR, 0,48 g, 17 mm), ciuntit
cam 1/3 şi datând din 1617-1621 {planşa D, nr. 10; cf. Re»etar. Dubrovaika numizmatika,
Sremski Karlovac, 1924, II, nr. 1465, planşa 9, nr. 14 avers şi nr. 1455, planşa 9, nr. 15 revers),
precum şi 1 grossetto (inv. nr. 13492, AR, 0,48 g, 17 mm), conservat pe jumătate, emis în 1638
sau 1639 (planşa D, nr. 11), p. 143-144 în 1551 -1560 var. planşa 10, nr. 1-10, tip general).
Aşadar, tezaurul este compus în proporţie covârşitoare (98,57 %) din monede
otomane. Prezenţa asprilor în proporţie de 97,14 %, ca şi numărul mare al acestor piese - 339 -
ne îndreptăţesc să afirmăm că până la această oră avem de-a face cu cea mai compactă şi
însemnată descoperire de aspri din prima jumătate a secolului al XVII-lea de pe teritoriul actual al
României, din cele publicate până acum.
Se poate spune că este u n tezaur din prima jumătate a secolului XVII, întrucât n u
avem decât două piese din ultimii ani ai secolului al XVI-lea: u n aspru din 1595, de la Mehmed
III (cea mai veche monedă din tezaur) şi u n şuştac polonez de la 1596, restul pieselor aparţinând,
' Exprimăm, şt pe această cale, Întreaga noastră gratitudine directorului muzeului, dr. S i m i o n Gavrilă. şi n u m i s m a t u l u i
E m e s t Oberlănder-Târnoveanu, pentru ajutorul plin de solicitudine, acordat în timpul lucrului a s u p r a tezaurului.
1
Vezi. de pildă, cazul unUl tezaur de aspri din sec. X V - X V I , aflat de multă vreme în posesia Muzeului judeţean de istorie
Galaţi şi depistai, in cadrul altui stagiu de practică c u studenţii, la acest muzeu: M. Maxim, Un trésor a"aspres turcs des
XV - XVT siècles, découvert à Berteşti, département de Brăila. în SAO, 10, 1980, p. 8 9 - 1 0 2 .
' Călători străini despre ţările romane, vol. VI, Bucureşti, 1976, p. 4 4 7 .
E . Oberlănder-Târnoveanu, Cronica descoperirilor monetaredin nordul Dobrogei în Peuce, 8, 1980), p. 512.
5
Ibidem.
199
www.mnir.ro
toate, primei jumătăţi a veacului XVII. Cum cele mai recente monede - de alfel şi marea
majoritate a pieselor - sunt asprii l u i Ibrahim I (1640-1648), înseamnă că abia după aceşti ani
trebuie căutată şi data îngropării tezaurului.
în cele ce urmează ne vom opri asupra monedelor otomane din tezaur, pe de o parte
pentru că cele europene sunt bine cunoscute, pe de altă parte pentru că acestea au fost deja
parţial publicate.
Pe sultanii-emitenţi, componenţa lotului de piese otomane se prezintă astfel:
Tabel 1.
Sul tan ul-emi tent Nr. monede Procent
Mehmed III (1595-1603) 1 0,41 %
Osman II (1618-1622) 6 1,73 %
Murad IV (1623-1640) 50 14,49 %
Ibrahim I (1640-1648) 288 83,47 %
Total: 345 100,00%
Aşadar, ponderea covârşitoare (83.47% din totalul pieselor otomane. 82,28 % din
toate piesele din tezaur) o deţin monedele emise de Ibrahim 1.
Cât priveşte monetăriile emitente, situaţia se prezintă astfel:
Tabel 2
Monetăria Mehmed Osman Murad IV Ibrahim I Total Procent
III II
Kostantiniye 1 18 273 292 84.63 %
(Istanbul)
Egipt (Misir) 3 7 6 16 4,63 %
Sarajevo (Saray) 8 8 2,31 %
Belgrad 1 6 7 2.02%
Bursa 1 1
Sidre kipsi 1 1
Sofia (Sofya) 2 2
Amid (Diyarbakir) 1 1 6,41 %
Cipru (Kibris) 1 1
Yenisehir 1 1
Djandja(Canca) 1 1
Neidentificate 6 8 14
Prin urmare, zdrobitoarea majoritate a pieselor otomane din tezaur, de fapt a asprilor,
provin din monetăria de la Istanbul, şi n u de la monetăriile balcanice - cele mai active în secolele
anterioare - în frunte cu Novo Brdo şi Kratovo, care, după Murad al IV-lea, îşi încetează complet
existenţa , după ce jucaseră u n strălucit rol în istoria monetăriilor otomane .
6 7
Vom urmări în continuare descrierea pieselor din tezaur, paralel cu istoria monedei
otomane, în special a asprului. în intervalul 1595-1640.
Singura monedă de la Mehmed III, o akcea cu data 1003-1595, a fost emisă la
Istanbul [Kostantiniye), poate la urcarea pe tron a sultanului (cel puţin acesta este anul
menţionat pe monedă), şi se prezintă astfel (planşa A, nr. 1).
6
G. Elezovic, Tarapana (darb hane) u Novom Brdu. Turske akce (aspre) kovane y kavniă Novog Brdo. în IstCas., 2, 1949-1950,
(1951), pp. 115-126: V. A. Gordlevskl. Eksploat acim nedrzemli υ Turcii - Dokwnenty o rudnikah, in Izbrannye Socaenya''.
voi. 3. Moscova. 1962. p. 2 3 0 . De altfel, şi în catalogul Iul N. Pere, OsmoiMarda Modem Paralar, Istanbul. 1968. p. 159.
atelierele balcanice s u n t ultima oară menţionate s u b Murad fV.
7
Prin monetăriile de la Kratovo şl Novo Brdo, unde se aflau meşteri saşi (şi colonii de italieni), a u pătruns in Imperiul
otoman tehnica şi terminologia minieră (şi monetară) germană, la fel c a şi legislaţia minieră (şl monetară) de tip german.
Cf. A. Refik, Osmanii devrinde Tùrkiye madenleri (967-1200) (Minele Turciei în perioada otomană. 9 6 7 - 1 2 0 0 H./1559-
1786), Istanbul, 1931: F . Spaho, Turski rudarski zakoni Glasnik Zemalskog Muzeja, 2 5 , 1913. V. A. Gordlevski. op. cit. p.
2 2 5 - 2 6 3 (documentaţie completată în vremea din urmă prin cunoscutele cercetări ale lui N. Beldiceanu. H. Inalcik. R.
Anhegger ş.a.). Vezi şi J . Gimpel, Revoluţia industrială a evului mediu. Bucureşti. 1983.p. 4 4
200
www.mnir.ro
Av.: Rv.:
'Sultan Mehmed bin Murad Han" "Azze nasriihu duribe Kostantiniye
(Mehmed aflându-se în centru, iar restul 1003",
pe circumferinţă),
adică: adică:
"Fie-i victoria glorioasă ! Bătută la
"Sultanul Mehmed", fiul l u i Murad Han " 9
Kostantiniye, (anul) 1003 (1595)"
N. Pere , nr. 340, nr. inv. 12230
10
AR. 0.28 g, 10 m m
Κ
Dimensiunile acestei destul de bine conservate monede se află uşor coborâte sub cele
oficiale, "standard" (0,384 g)". stabilite în urma marii devalorizări oficiale d i n 1584-1586. Faptul
poate fi însă explicat prin utilizarea intensă sau îndelungată a monedei. Dealtminteri, aceste
dimensiuni, "de pe teren", concordă cu cele menţionate de cataloagele numismatice . 12
Următoarele monede otomane datează de la Osman II (1618-1622): este vorba de

patru akcele şi două parale, toate purtând data 1027 H./1618 e.n., cea a urcării pe tron a foarte
tânărului sultan. Asprii au fost bătuţi la Belgrad, Yenişekir (Anatolia), Djandja (Canca),
cunoscută şi sub numele de Gîimuşhane ("Casa argintului"), din vilaietul Trabzon (Trapezunt),
precum şi în Egipt (Misir), iar paralele (madin-ii) tot în Egipt.
Asprii l u i Osman II, bătuţi la Belgrad, Canca şi Yenişehir, au următoarea legendă:
Av.: Rv.:
Osman (în centru) Sultan b i n Ahmed Han" "Azze nasriihu duribe Belgrad 1027",
(pe circumferinţă), deci:
adică: "Fie-i victoria glorioasă !
"Sultanul Osman, fiul l u i Ahmed Han". Bătută la Belgrad (Canca, Yenişehir), (anul),
1027 (1618)"' 3
Asprul bătut în Egipt, foarte bine conservat (planşa A. nr. 2), poartă înscrise:
Av.: Rv.:
Osman bin (în centru) "Hullide mûlkuhû duribe Misir sene 1027 ",
Sultan Ahmed Han azze nasriihu" adică:
(pe circumferinţă), "Fie-i domnia veşnică !
deci: Bătută în Egipt, anul 1027 (1618)""
Sultanul Osman, fiul l u i Ahmed Han, fie-i
victoria glorioasă !"
(AR. Ti 0,35 g, 12,5 m m . N. Pere, nr. 406, inv. nr. 12201).
Aceste akcele a u o greutate ( "masă") de 0,20 g, 0,24 g., 0,34 g şi 0,35 g, deci cu o
medie de 0,282 g, şi u n diametru între 10,5 şi 12,5 mm. Cotele maxime (0,34-0,35 g), se apropie
de greutatea consemnată şi de catalogul l u i N. Pere (0,35, chiar 0,38 g)' , şi de cea indicată de 5
unele lucrări de istorie financiar-monetară, elaborate pe bază de documente (numai 0,307 g) . 16
Lucrul pare ciudat: ne-am fi aşteptat, dimpotrivă, ca monedele de pe piaţă, din circulaţie, să fie
mai mici, în urma folosirii, decât cele "standard", oficiale. Nu cumva şi în acest caz va trebui să
" Mehmed III (1595-1603).

'' Murad III (1574-1595)
"' N. I'ere. op. cit.. p. 136
" D i n 1586 se băteau oficial 8 0 0 aspri din 100 dirhemi de argint pur (8 aspri d l n t r - u n dirhem). E . Kolerkiliç. Osmanii
Imparatorlugunda fora (Banii în Imperiul otoman). Ankara, 1958, p. 50: H. Sahlllioglu. Osmanii Para Tarihinde Dùnya ve
Maden Hareketinin Veri (1300-17Ş0). (Locul circulaţiei monetare şi a metalelor preţioase mondiale în Istoria monetară
otomană. 1300-1750), iri Oria Dogu Teknik Universitesi Gelişme Dergisi 1978, Ozel Saylsi. p. 38. Tablo 8.
12
între 0,20 g şi 0.32 g (12-13 mm) după N. Pere (op. cit., p. 136, ne 340, 341 şl 0,25-0,37 g, după A. C . Schaendlinger,
Osmai\ische Numismatik. Braunschweig, 1973, p. 73.
13
N. Pere. op. cit.. nr. 4 4
N. Pere. op. cit.. nr. 4 0 6 . Pe exemplarul lui N. Pere din colecţia de l a Yapl ve Kredi B a n k a s l (Istanbul) n u s - a u putut citi pe
avers cuvintele de pe circumferinţă, nici sene (anul) de pe revers
N. Pere. op. cit. nr. 4 0 6 . în s c h i m b , la Schaendlinger (op. cil., p. 73) apar doar 0,25 g.
b
H. Sahillinglu. op. cit.. loc. cit.
201
www.mnir.ro
fim mai atenţi la confruntarea dintre datele numismatice şi cele documentare ? Aceeaşi situaţie 17
se observă şi în ce priveşte titlul. în adevăr, titlul asprilor l u i Osman I I , stabilit de Banca

judeţeană Tulcea, este de 830 %o. Dacă această analiză este riguros exactă (n-au fost analizate
decât câteva monede de la Osman II şi Murad IV din 1623, pentru care s-a constatat acelaşi
titlu), înseamnă atunci că aceste monede sunt ceva mai bune decât se menţionează de obicei ?
[N. Pere şi soţii A r t u k indică o scădere a titlului asprului la 800 %o încă d i n timpul l u i Ahmed I
(1603-1617) şi la 750 %o la 1623]' , chiar dacă - e limpede - avem de-a face cu o scădere
e
sensibilă n u numai a greutăţii, ci şi a titlului asprului faţă de epoca de glorie a asprului cuprinsă
între domnia l u i Mehmed II şi Sûleyman I , când această monedă avusese u n t i t l u de 900 %o' şi !l
devenise "cea mai puternică monedă a Europei" . Ni se pare, deci, că s-a vorbit în chip exagerat
20
despre proasta calitate a asprilor, n u numai din perioada de devalorizare în general, ci şi, mai
ales, din primele decenii ale sec. al XVU-lea. Să n u uităm că şi piastrul otoman {turc.guruş), care
se va bate începând d i n 1687, va porni de la acelaşi titlu "scăzut" de 833 %o , în fond apropiat 21
de titlul asprilor l u i Osman II. Cu alte cuvinte, din analiza ultimelor tezaure de aspri descoperite
pe teritoriul României , pare a se confirma tot mai mult constatarea că succesul penetraţiei şi
22
conservării asprului pe piaţa românească, şi în general pe pieţele externe l-a constituit, dincolo
de cauzele politice şi economice cunoscute, titlul relativ ridicat, menţinut vreme îndelungată, în
ciuda dimmuării progresive a greutăţii
La 10 l u n i după urcarea pe tron a sultanului Osman II (febr. 1618), adică spre finele
anului 1618 (anul Hegirei 1027), a fost întreprinsă o nouă "devalorizare sau reformă cu caracter
de stabilizare" : s-au emis câte 1000 aspri (în loc de 950 ca până atunci) din 100 dirhemi de
23
argint, ceea ce însemna o reducere a greutăţii monedei de la 0,323 g, la 0,307 g (1,5 carate) , 24
potrivit datelor documentare. Dar această nouă emisiune de aspri, menită să procure noi venituri
tânărului sultan, care cheltuise cu prilejul întronării circa 6 milioane de galbeni , întreprinsă 25
concomitent cu deschiderea unor noi monetării şi baterea unei monede noi, mai mari, de argint
(ontuk-monedă de 10 aspri) numită şi "akceaua l u i Bekir Efendi", defterdarul, care condusese
operaţiunea , n u putea rezolva brusc problema. în fapt, noua emisiune, izvorâtă din necesitatea
26
de a oferi o contrapondere la marile monede de argint europene, dar şi la cele interne, mai mari şi
mai puternice, precum para-ua şi padişahi-ul (susţinute de lumea arabo-iraniană , prolog 27
îndepărtat al piastrului de la 1687, s-a bucurat - l u c r u prin el însuşi grăitor - de o largă căutare
pe piaţă, cursul său sporind la 12 aspri anii următori, dar, fiind bătută în cantităţi insuficiente, a
rămas, practic, fără u n efect sensibil. în orice caz, n u constatăm prezenţa ei în tezaurul nostru.
Această emisiune reformatoare, care justifică, şi ea, epitetul de "primul sultan reformator", dat lui
Osman II de istoriografia turcă , a avut loc la finele anului 1618 (anul Hegirei 1027). cum apare
28
pe monedele respective , şi nicidecum în 1619 (anul Hegirei 1028), c u m menţionează unii

29
cercetători) . Cât priveşte asprii bătuţi tot atunci, aceştia aminteau ca aspect, oniufc-ul"; de
30
17
O. Iliescu. C u privire la haraciul Tăriilor Române iii secolul ol XVI-lea în RI. t. 3 2 , 2 / 1 9 7 9 . p. 5 5 8 - 5 9 1 : M. Maxim. O lupâ
monetară în sec. al XVI-lea: padişahi contra aspru, in CJV, 5. 1983, p. 129-152.
'* N. Pere. op. cit.. p. 13: I. Artuk. Cevriye Artuk. Istanbul Arkeolqji Mûzeleri teshirdeki islami sikkeler Katalogu. II. Istanbul.
1974. p. 578.
I a
M. Maxim. Un trésor d'aspres turcs, p. 91 (după expertiza Băncii judeţene Galaţi).
2 0
E m . C o n d u r a c h i . Quelques problèmes des ateliers monétaires roumains au Moyen-Age. i n AIÉSEE Bulletin, 13. 14, 1975¬
1976.'p. 120.
21
M. N. Popa. La circulation monétaire et l'évolution des prix en Valachie 1774-1831. i n AIÉSEE Bulletin. 13-14.(1975-1976).
p. 162.
22
Vezi cazul tezaurelor de la Berteştl (M. Maxim, Un trésor d'aspres turcs, p. 91) şi Piua Petrii (Paraschiva S t a n c u . V.
Cojocaru. Notă preliminară asupra unui tezaur de aspri din sec. al XV-lea descoperit în corn Piua Petrii jud. Ialomiţa, in CN.
5. MNIR. 1983, p. 91
23
H. Sahilloglu. op. cit.. p. 15
24
E . Kolerkiliç, op. cit.. p. 5 5 (cf. şi p. 50): O. B a r k a n , Les Mouvements des prix en Turquie entre 1490 et 1655. In vol.
Histoire économique du monde méditerranéen (1450-1650). Mélanges en l'honneur de Femand Braudel. 1. Paris, 1973. p. 74;
H. Sahillioglu. op. cit. Tablo 8.
25
E . Kolerkiliç, op. cit., p. 5 5 (după cronicarul Naima).

26
Ibidem
27
M. Maxim, O luptă monetară în sec. al XVI-lea, p. 129-152.
2 S
Mufassal O s m a n i i T a r i h i (Istoria otomană detaliată), lucr. colectivă. . vol. IV, Istanbul, 1960. p. 1814: E n v e r Ziya Karal.
Osmanii Tarihi V. ci It, 3 BaskiNizam-i Cedit ve Tanzimat devirleri (1789-1856) (Istoria otomană vol. 5. ediţia 3-a. Noul
sistem şi Tanzimatul...), A n k a r a , 1970, p. 10, 55.
29
I. Artuk. C . Artuk, op. cit, II. p. 5 7 8
30
202
Ibidem. Ν. Pere. op. cit.. nr. 3 9 5 - 3 9 8 : O. B a r k a n . op. cit, p. 74
3 1
N. Pere. op. cit.. p. 151
www.mnir.ro
aceea şi întrucât aveau vechiul curs oficial de 120 piese galbenul , s-au bucurat de încredere din 32
partea cumpărătorilor, dispărând repede de pe piaţă. D i n cataloagele numismatice" este dificil a

distinge monedele noi de cele vechi (şi unele şi altele purtând aceeaşi dată 1027 al Hegirei, deci
1618); credem, cu toate acestea, că greutatea, cât şi aspectul asprilor l u i Osman II din tezaurul
nostru constituie indicii că monedele fac parte din această nouă emisiune a tânărului sultan.
Tot de la Osman II posedăm în tezaur (inv. nr. 12241 şi 12240) două para-\e (turc
pare) din 1027/1618, cu greutatea de 0,88 g. şi. respectiv, 0.38 g şi diametrul de 13 şi, respectiv.
12 nun. Ambele monede, dificil a fi, deosebite de aspri, prezintă tăieturi foarte clare de j u r -
îniprejur (dealtfel, ca şi exemplarul din N. Pere, nr. 402), ceea ce şi explică de ce aceste
dimensiuni se află cu m u l t sub cele normale . în treacăt fie spus, fenomenul acesta al ciuntirii
34
monedelor, altminteri sever interzis de autorităţi, căci ducea la dispariţia argintului în

buzunarele particularilor şi n u în vistieria statului, ar merita - ca şi atâtea alte probleme confuze
sau nerezolvate ale numismaticii otomane " - u n studiu special, care să urmărească
35331 3
perioadele, cauzele, instrumentajul (în genere) , formele specifice şi implicaţiile. Para-lele

,b
(ar.niadin, pronunţat de turci şi de europeni medin) l u i Osman II (planşa A, nr. 3) se prezintă

astfel:
Av.: Rv.:
" Sultan Osman bin Ahmed Han". "Azze nasruhii duribe Misir sene 1027".
adică: deci:
"Sultanul Osman, fiul l u i Ahmed Han". "Fie-i victoria glorioasă ! Bătută în Egipt
în anul 1027 (1618) "
(AR, 1\ 0.38 g, 12 mm, N: Pere nr. 402, inv. nr. 12240).

Prezenţa paralelor în tezaurul de la Nalbant, deşi nesemnificativă ca pondere şi
valoare, constituie, totuşi, u n indiciu al penetraţiei monedei cairote şi în părţile noastre, în
dauna asprului, reflex al dinamismului economiei egiptene până către 1655, susţinută de un
veritabil imperiu al cafelei şi grâului , spre deosebire de scleroza ce marchează vizibil economia
37
otomană. în ansamblu, însă şi madin-u] cunoaşte fenomenul deprecierii, deşi mai reţinut decât
al asprului, un rol deosebit în această privinţă jucându-1 produsele occidentale şi penetraţia
talerilor, desfăcuţi pe piaţa cairotă, de către veneţieni şi englezi, cu butoaiele, ca orice altă marfă'"
(în cadrul unei scurgeri generale a metalelor preţioase, în special a celui alb, spre Orient).
De la Murad IV (1623-1640), sultanul cu u n destin tragic (mort la numai 28 de ani.
după ce realizase o remarcabilă revigorare a puterii centrale în interior şi o sporire a prestigiului
politico-militar otoman în exterior) , avem în tezaur 50 de piese, toate akcele d i n care 72 sunt
39
emise în Rumelia, mai ales la Istanbul, precum şi în Anatolia (Bursa), în Cipru şi Egipt (vezi
tabelul 2). De semnalat că în rândul atelierelor balcanice apar Sarajevo (Saray-i Bosna, Saray),
Belgrad. Sofia şi Sidrekipsi, dar - fapt foarte important şi semnificativ - n u şi marile monetării de
la Novo Brdo şi Kratovo aflate în ajunul încetării activităţii.
" O. Liarkan. op. cil., p. 74

" Ibklcni. p. 153
M
Greutatea brută a paralei (ar.niadin, turc paie. para) era de 1.05 g, (din 0,731 g argint pur) la 1564 şi 0,769 g (0.539 g
argint pur) la 1685. după H.Sahillioglu (op. cit.. Tabln 8). Cataloagele numismatice indică piese de 0.92-0,98 g (Ν. Pere.
nr. 402-403) şi chiar 0.67 g (A.Schaendlinger. op. cit.. p. 73). Pentru c u r s u l paralei (1 para-3 aspri; 1 galben-40 parale-120
aspri, la slîrşitul sec. al X V I - l e a şî începutul sec. al XVII-lea) şl alte detalii vezi: M. Maxim, Egiptul otomat\ iii secolele XVI-
XVII iiiίιυηύια unor not date şi cercetări, in "Revista de istorie", t. 33. nr. 1980, p. 737.η. 30)
Pentru detalii vezi: Paraschlva S t a n c u şl M. Maxim. Un tezaur de monede de aur din secolul al XVI-lea descoperit la
Oradea comunicare prezentată la Muzeul de istorie a României la 17 iunie 1983. Problemei n u m i s m a t i c i i otomane i-au
Inst consacrate mai multe comunicări in cadrul Centrului de studii otomane al Universităţii din Bucureşti.
C. Truhelka. Jedan nalaz turskih akciiz Makedonije, in "Glasnik". t. X X X , 1919: Beklr Sltki B a y k a l . O s m a n i i
Imp.aralorlugunda XVII. ve XVIII yûzllllar boyunca para dùzeni lie ilglli belgeler (Documente privind s i s t e m u l monetar in
Imperiul otoman în sec. XVII-XV1II), în "Belgeler". Ankara, voi. 4 (1967), 7-8 (apărut 1969), p. 5 0 - 5 1 . Spre comparaţie vezi
cazul Chinei unde locuitorii purtau c u ei la piaţă o foarfecă de oţel şl u n mic cântar, pentru tăiatul şl, respectiv,
căntăritul monedelor şi llngourilor de a u r şi argint, c u o mare indemînare, şi recuperau orice fărimă de metal preţios într-
un fel de zurgălău plin c u ceară şi purtat la briu (F. Braudel, Structurile cotidianului vol. II. Bucureşti. 1984, p. 230-231).
17
M. Maxim. Egiptul otoman, in secolele XVI-XVII p. 7 3 7 - 7 3 9 .
Jh
Oraşul medieval. Culegere de texte (coord.: R a d u Manolescu), Bucureşti, 1976. p. 199 (relatarea lui J o h a n n Wild. 1606¬
1610, trad. rom. M. Maxim). După o informaţie veneţlană din 1668, se putea cîştiga 30 % pe realii spanioli trimişi in
Egipt (F. Braudel. op. cit.. p. 223)
In u r m a energicei campanii din Orient (1638), a fost realipit Bagdadul la Imperiul otoman şi s - a încheiat pacea de la
Kasr-i Şirin c u împărăţia rivală safavidă (1639), după u n îndelungat conflict Mufassal Osmanii Tarihi, IV, p. 1854-1951).
203
www.mnir.ro
Asprii l u i Murad IV poartă anul de emisie 1032 H/1623, care coincide şi cu cel al
urcării pe tron a sultanului, pe atunci u n copil de 12 ani.
întâlnim două tipuri de emisiuni: u n u l pentru Istanbul. Bursa. Sidrekipsi, Sofya.
Belgrad. Saray şi Cipru, iar altul pentru Egipt. Primul tip (planşa B, nr. 4) se prezintă astfel:
Av.: Rv.:
"Sultan Murad bin Ahmed Han:, "Azze nasriihu duribe Belgrad 1032 ",
adică: deci:
"Sultanul Murad ", fiul l u i Ahmed
4
"Fie-i victoria glorioasă ! Bătută la Belgrad (în
Han" 41
anul) 1032 (1623)"
(AR, i l . 0,26 g, 11 m m . Ν. Pere nr. 423, inv. nr. 12205). La fel şi moneda emisă la
Saray (Saray-i Bosna. Sarajevo) (planşa B, nr. 5: AR 0,28 g, 11 mm, N. Pere nr. 423, inv. nr.
12211).'
Al doilea tip (planşă B. nr. 6) se prezintă astfel:
Av.: Rv.:
"Murad b i n " (în centru) "Hullide miilkehu duribe Misir sene 1032"
"Sultan Ahmed Han azze nasruhu" deci:
(pe circumferinţă),
deci: "Fie-i domnia veşnică !
"Sultanul Murad, fiul l u i Ahmed Han, Bătută în Egipt, în anul 1032 (1623)"
fie-i victoria glorioasă !"
(AR, 0,34 g, 11,5 mm, N. Pere, nr. 424, inv. nr. 12245).
Notăm în treacăt că, după părerea noastră. Sultan, la fel ca şi în alte cazuri (vezi
monedele anterioare ale l u i Osman II), deşi se află scris pe circumferinţă, trebuie, totuşi,
considerat ca ataşat l u i Murad (Osman etc.), deci emitentului, din centru; altminteri am avea o
pomenire ireverenţioasă a sultanului emitent, care n u putea exista în practica monetăriei
otomane.
Asprii l u i Murad IV au u n diametru variind între 10 şi 13 m m (cel mai adesea 11
mm), precum şi o greutate medie de 0.283 g, care este chiar greutatea monedelor l u i Osman II. în
adevăr, oficial asprul îşi menţine şi sub Murad IV greutatea din timpul l u i Osman II: 0,307 g ' \
precum şi acelaşi curs în raport cu monedele forte. în acest sens, începând cu 1624. anul unei
noi "devalorizări sau reforme cu caracter de stabilizare" (asemănătoare cu cele din 1600, 1618 şi
1641) au fost trimise kadiilor straşnice porunci de menţinere a cursurilor oficiale anterioare .
43 14
"Reforma" sau - în termenii firmanelor - "îmbunătăţirea monedei împărăteşti" (tashih-i sikke-i

hiimăyun) a continuat şi în anii următori , în principal ea constând în menţinerea aceluiaşi
45
conţinut în argint al akcelei - bătându-se 1000 piese din 100 dirhemi de argint ", cu un titlu de 4
750 %o , precum şi în retragerea de pe piaţă a asprilor vechi.

47
în realitate, în ciuda dispoziţiei oficiale de menţinere a vechilor cursuri, pe piaţă a

continuat să crească cursul aurului şi al monedelor forte de argint străine, consemnat chiar de
către firmanele împărăteşti, precum şi de către registrele kadiilor: astfel, în timp ce cursurile
oficiale erau de 120 aspri u n galben (aitun), 80 de aspri u n taler mare austriac sau realul spaniol,
(tarn guruş, riyal), 70 de aspri u n leu olandez [arslănt esedî gurus), 50 de aspri un zolta polonez
("guruş polonez"), 6 aspri o babka leşească şi 3 aspri o para egipteană (dar la vistierie toate
monedele mari se încasau cu 2 aspri mai puţin) , pe piaţă la Galata (Pera), cursul piesei de aur a
48
urcat la: 130 aspri în iulie 1626, 180 aspri în octombrie 1626 şi 1627-1629, 200 aspri în august
1630, 220 aspri în iulie 1632 şi 1633-1634, 240 aspri în iunie 1635 şi 250 aspri în iunie 1637, o
evoluţie similară înregistrându-se şi în cartierul Yenikôy al aceluiaşi Istanbul; paralel, cursul
realului a urcat, atât la Galata, cât şi la Yenikôy, la: 90 aspri în octombrie 1626, 100 aspri în
Murad rv (1623-1640).
41
Ahmed I (1603-1617).
4 2
H. Sahillloglu. op. cit.. Tablo 8
4 3
H. SahilUoglu. op. cit.. p. 15
44
Bekir S . Baykal. op. cit.. p. 5 3 - 5 4 (porunci către kadlll sangeacului Ankara).

45
Ibidem, p. 5 5 - 5 9 (porunci din anil 1625-1627).
4h
Ibidem, p. 5 7 (poruncă din 2 7 mal 1626).
4 7
1. Artuk. C . Artuk. op. cit.. II. p. 584; N. Pere, op. cit. p. 13
4 8
B. S . Baykal. op. cit.. p. 5 3 - 5 5 (doc. din 11 ian. 1624 şi 2 6 april. 1625).
204
www.mnir.ro
septembrie 1627 şi în 1628, 110 aspri în 1629-1634, 120 aspri în iunie 1635 şi 125 aspri în
iunie 1637"". Ca urinare, se produce şi reacţia oştenilor sau dregătorilor plătiţi in aspri. ca. de
pildă, o revoltă a ienicerilor în martie 1634, cerând plata soldelor în "piaştri" (de fapt. monede de
argint europene) şi n u în aspri'".
O anume stabilitate se înregistrează, totuşi, fiindcă, dacă în momentul declanşării
reformei (1624), cursul aurului urcase pe alocuri până la 400 aspri, în schimb în 1637 el
coborâse la 250 aspri. în timp ce cursul realului, care atinsese cota de 320 aspri în 1624. a
scăzut în 1637 la 125 aspri".
Din aceşti ani, datează şi două "tratate" (turc. sing, risale) ale celebrului Koçi Bey din
Gôrice (Gômurcine). adresate l u i Murad IV. în 1 6 3 1 , şi respectiv, l u i Ibrahim I, în intervalul
M
1640-1648".
în ambele memorii, autorul rezerva u n capitol aparte monedei, considerată a fi una
din cele mai importante probleme ale statului otoman căci - spune el - predica de vineri şi
moneda [hutbc ve sikke) sunt "atributele padişahului" (ale suveranităţii), cărora trebuie să li se
acorde "mai multă atenţie". Propunerile l u i Koçi Bey vizau: numirea unui "musulman cu
dreptate" la Monetăria Imperială (aluzie la faptul că se aflau acolo nemusulmani !), baterea a
1000 de aspri din 100 dirhemi de argint (cu u n curs pentru guruş de 95 de aspri), în caz contrar
(de pildă, 1200 aspri la 100 de dirhemi) "asprul ar fi p u t u t fi m u l t prea mic", supravegherea celor
200-300 meşteri care bat moneda ("arzând cărbune când topesc argintul"), interdicţia pentru
bijutieri de a mai folosi argint, perceperea de argint de la minerii-argintari şi n u de bani drept
laxă pentru monetărie şi Obligativitatea intendenţilor de mine de a trimite tot argintul la
monetărie şi n u de a-l prelucra la faţa locului, pedepsirea evreilor care răspândesc "aspri roşii"
(de aramă), "bătuţi din mulţi guruşi stricaţi", în fine închiderea monetăriilor de la Erzurum şi
Tokat (Anatolia), care emiseseră aspri calpi. Toate aceste măsuri se impun de urgenţă, căci - o
spune Koçi Bey în al doilea memoriu - "în momentul de faţă akceaua a ajuns asemănătoare
mangârului cel roşu ". Or. "preaputemice stăpâne - continuă autorul - dacă monedele n u vor fi
îmbunătăţite, se vor ivi mari greutăţi în relaţiile cu raialele şi la plata soldelor către oşteni.
Trebuie procedat cu mare atenţie" . 54
Nu ştim în ce măsură risaie-urile l u i Koçi Bey au jucat vreun rol în noile măsuri cu
caracter financiar-monetar. întreprinse de marele vizir Kemankeş Kara Mustafa Paşa (1638¬
1644). în ultimele zile de domnie ale l u i Murad IV şi primele zile de domnie ale l u i Ibrahim I.
Datorită schimbării de domnie, care a avut loc în perioada "reformei de stabilizare", unii
cercetători atribuie această "refonnă" l u i Murad IV, alţii l u i Ibrahim 1. începutul acţiunii de
"reînnoire a monedei împărăteşti" (tecdid-i sikke-i hiimăyun) apare consemnat, într-un pasaj din
cronica l u i Naima (n. 1065 H./1654-1655). pentru ultima decadă a l u n i i ramazan 1049. adică
pentru intervalul 15-25.1.1640, deci încă în ultimele zile ale guvernării l u i Murad IV (Ibrahim I
vine la Iron la 9 februarie 1640). în acel moment, notează cronicarul, cursul neoficial al guruş-
ului ajunsese la^ 120-125 aspri (şi Koçi Bey consemna u n curs neoficial de 125 aspri pentru 1
guruş). iar al aurului la 250 de aspri (cursuri confirmate, cum am văzut, de documente de
cancelarie): pentru a efectua plăţile de Bayram, marele vizir Kara Mustafa Paşa a bătut şi
distribuit aspri noi [cedid akça), la cursul de 80 aspri guruşul (kuruşul) mare. 160 aspri galbenul
si 2 aspri paraua egipteană. Paralel, au fost interzişi asprii vechi, precum şi vechile cursuri
monetare". De notat că asemenea emisiuni de la Murad IV n u ne sunt cunoscute numismatic,
ceea ce e u n indiciu în plus că ele continuau să poarte ca an de batere cel al urcării pe tron.
' H. Sahillinglu. XVII. Asrin Ilk i/arisindci /.sfanbuida TedcwCddeki Sikkelerir\ Râici (Cursul monedelor din schimburile
slanbuliole din prima jumătate a sec. al XVII-lea). in "Belgeler". 1. Ankara. 1964. 1-2. p. 2 3 3
K. Mantran. Istanbul dans la seconde moitié du ΧνΐΓ" siècle. Paris. 1962, p. 249. C u Indicaţia sahh ("autentic"), pusă de
Monetăria otomană, aceste monede puteau eiri'.ula liber in ţinuturile otomane. Ahidncurte-ul acordat regelui polon la 1623
cnnjinea prevederea de a n u se l u a vamă negustorilor poloni pentru guruş-ii lor, c u m se convenise încă s u b Mehmed III
(1595-1603). lucru care şi explică pei\etraţia monedelor poloneze dii\ sistemul groşului in teritoriile otomane. Aceeaşi
prevedere şi la 1672. cind se reamintesc practicile vechi [Documente turceşti privmd istoria României Întocmit de Mustafa
A.Melimet. vol. I. Bucureşti. 1976. p. 154. 189). in situaţii excepţionale (campanii) şi pentru a s t i m u l a interesul oştenilor
de la serhad. se trimiteau lefuri i n a u r (TKSMA. Istanbul. Revan 1303: Arh. St. Bucureşti, Microfilme Turcia, rola 51. c.
621).
'' H. Sahillinglu. XVII. Asrin Ilk Yarismda lstai\bul.... p.233
V. U. Smirnov. Kuçibeu GômCirdjù\skiu i drughie osmai\skie pisateli XVII. veka o pricinah upadka Tur'n. St. Peterburg,
1873. p. 7 0 - 1 8 5 (textul tratatului): vezi şi Ali Lemăli Aksiit. Koçi Beg Risàlesi Istanbul. 1939.
A. S. 'fVeritinnva. Vtorqj traktat Koçiiiejo, in "Uciunnyie Zapiski Instituta Vostokovedenija". Moscova-Leningrad. 1953.
tom. VI, p. 2 1 2 - 2 6 8 (textul tratatului: 221-263).
A. S. Tveritinova. op. cit.. p. 2 3 7 .
" Apud E . Kolerkiliç. op. cit.. p. 59. Vezi şl Mustafa A. Mehmet. Cronici turceştii privind Ţările Române, vol. III, Burecureştl,
1980. p. 89.
205
www.mnir.ro
Aspri noi au fost emişi, în aceleaşi condiţii, şi în numele noului sultan Ibrahim I (1640-1648).de
data aceasta, câteva luni mai târziu, purtând anul 1049/1640 ". La 1 ianuarie 1641 (17 ramazan
5
1050). u n nou firman decidea eliminarea din circulaţie a monedelor false şi menţinerea vechii
valori legale a asprului (1000 piese la 100 dirhemi de argint, cum preconizase Koçi Bey, şi un
curs de 120 aspri pentru piesa de aur) . în adevăr, documente contemporane confirmă că la
57
Galata cursul (oficial) al piesei de aur era de 120 aspri, al talerului mare (realului) de 80 aspri, iar
al leilor de 70 aspri ". 5
Drept urmare, şi preţurile au început să se reaşeze, înregistrând o anume coborâre' . 1
Printr-o serie de măsuri suplimentare, marele vizir a reuşit să ajungă la o anumită echilibrare a
finanţelor statului"". Pe scurt, către 1655 încetează şi în Imperiul otoman creşterea vertiginoasă a
preţurilor - inflaţia - în mod relativ similar cu ceea ce se întâmpla şi în ţările "zonei de economie
atlantică""'.
în tezaurul nostru n u avem însă de la Ibrahim I monede de după acest finnan din
1050/1641. ci numai din 1049/1640 şi anume u n total de 284 aspri, care reprezintă
covârşitoarea majoritate a pieselor din tezaur. D i n aceşti aspri, 270 bucăţi (94,73 %) au fost
bătuţi la Istanbul. Mai există, de asemenea, de la acelaşi sultan, două piesefoeşiilcde 1.591 g, de
cinci aspri, marcând aceeaşi nevoie de monedă autohtonă de argint mai mare (cu 47 de ani
înainte de emiterea p r i m u l u i guruş otoman), precum şi doi mangâri roşii, de aramă (de 0.211 şi
respectiv 0.118 g).
Aspri l u i Ibrahim I, emişi în urma reformei amintite, se prezintă astfel (planşa C. nr.
7):
Av.: Rv.:
"Sultan Ibrahim bin Ahmed Han" "Azze nasriihu duribe Kostantiniye 1049",
adică: deci:
"Sultanul Ibrahim, fiul l u i Ahmed Han"
"Fie-i victoria glorioasă !
62
Bătutuă la Kostantiniye (Istanbul) (în anul)

1049"""
(AR, £ 0,30 g, 12 m m . N. Pere. nr.440. inv.
nr. 12358)
Cele două piese de 5 aspri (beşlik) de la acelaşi Ibrahim I, (inv. nr. 12529 şi 12355)
emise tot în 1049/1640 la Istanbul (Kostantiniye) şi având greutatea de 1,54, respectiv. 1.59 g, si
diametrul de 17. respectiv. 14.5 m m (planşaC. nr. 8 şi planşa C. nr. 9), auurmăloarea legendă:
Av.: Rv.:
Sultan Ibrahim bin Ahmed Han" Tugra "Hullide miilkehu duribe Kostantiniye (1049).
adică: deci:
"Sultanul Ibrahim, fiul l u i Ahmed Han" "Fie-i domnia veşnică !
şi tugra-ua.
Bătută la Kostantiniye. (anul 1049)""\ (cf. Ν.
Pere, nr. 436).
Mangârii de aramă ai l u i Ibrahim I, (inv. nr. 12535 şi 12536). conservaţi foarte prost
şi doar cu 0.21 şi respectiv, 0,11 g (faţă de 1,45 exemplarul l u i N. Pere, nr. 442). precum şi -
'" N. fere. op. cit.. p. 163: E.Kolerkiliç. op. cit.. p. 60.

5 7
O. L. Barkan, L e s Mouvements des prix. p. 7 5 .
5
" H. Sahillioglu. XVÏÏ. Asrin Ilk Yarisinda Istœ\hul, p. 2 3 3 .
5y
Bunăoară, anterior c u u n guruş (kuruş) se puteau cumpăra 11 ocale de carne: după stabilizare n u m a i 8 ocale
(E.Kolerkiliç. op. cir., p. 59): vezi şi O. B a r k a n . op.cit.. Tableau III.
"" I. Artuk.. C . Artuk, op. cif., II. p. 587.
"' O. B a r k a n . op. cif.. p. 75.
6 2
Ahmed I (1603-1617).
6 a
Adică 4. V. 1639-22. IV. 1640. Ε vorba de a n u l 1640, intrucît s u l t a n u l Ibrahim a venit la tron pe 9 februarie 1640.
64
Monede poloneze de la S i g i s m u n d III Wasa, favorizate, fără îndoială, şi de accesul liber la vamă (vezi supra η. 48 şi M.
Matowist. Les routes du commerce et les marchai\dises du Levant d a n s la vie de la Pologne au Bas-Moijen Age et début de
l'époque moderne. în vol. Mediteraneo et Oceano Indiano. Florenţa, 1970, p. 157-175) a u fnst semnalate la Constanţa.
V a d u şi Cernavodă: Antoaneta Vertan, G. C u s t u r e a , Descoperùi. monetare in Dobrogea (II). in Pontica XIII (1980). p. 3G0-
361; G. C u s t u r e a , Tezaurul monetar de la Cernavodă (sec. XVII-XVUI), în Pontica vol. 11 (1978). apărut 1979,.p. 253-257.
F'entru prezenţa monedelor lui S i g i s m u n d III în s u d u l Dunării, "fapt încă neexplicat" in condiţiile documentaţiei
antebelice, cf. E m . C o n d u r a c h i . începuturile circulaţiei talerilor austriei la sudul Dw\ărvL în BSNR. 37:-91. 1943, p. 74-75.
Mai nou a se vedea Ioana C u s t u r e a şi Gabriel C u s t u r e a , Aspecte ale circulaţiei monetare în Dobrogea in secolele XV-XVIII.
in BSNR. 8 0 - 8 5 , 1986-1991, p. 161-174. 206
www.mnir.ro
ambele monede - c u diametrul de 11 m m (faţă de 16 m m exemplarul amintit), au clar înscris doar
numele l u i Ibrahim I, fiul l u i Ahmed Han. întreagă, legenda ar fi astfel:
Av.: Rv.:
Sultan Ibrahim bin Ahmed Han" Tugra "Hullide m u l k e h u duribe Kostantiniye"
(Ν. Pere, loc. cit.),
cu aceleaşi traduceri de mai sus.
Mangării n u poartă dată de emisie, dar potrivit sistemului încetăţenit (cu anumite
excepţii pentru monedele de aur) ar trebui să poarte acelaşi an de urcare pe tron a sultanului
Ibrahim "cel Nebun": 1049/1640.
Spunem "ar trebui", pentru că, aşa cum am mai spus, n u totdeauna anul de emisie
coincide efectiv cu cel al urcării pe tron, discordanţă, care va dispărea după emiterea monedelor
mari de argint iguruş-ii, după 1687), care vor avea înscris pe avers anul întronării, iar pe revers
cel al emisiunii (numărul de ani, scurs de la urcarea pe tron, la capătul cărora a avut loc
emisiunea).
Ca valoare istorică, apreciem că tezaurul de la Nalbant este destul de reprezentativ
pentru circulaţia monetară din Dobrogea din prima jumătate a secolului al XVII-lea: alături de
moneda otomană, care deţine în continuare o pondere covârşitoare, remarcându-se chiar o
relativă stabilizare şi revenire a asprului pe măsură ce ne apropiem de mijlocul veacului (inclusiv
la tezaurizări), paralel cu penetraţia crescândă a unor monede ceva mai mari de argint, tot
otomane - paraua de 3 aspri, beşlik-u] de 5 aspri, onluk-ul de 10 aspri (neatestat în tezaur), se
înregistrează totodată şi prezenţa, modestă deocamdată, a monedelor stărine. mari de argint:
poloneze, olandeze, raguzane. în fine, se constată prezenţa monedei crâmlene, emisiune a
hanatului tătăresc vasal Porţii. Lucrul n u trebuie să ne surprindă, având în vedere aşezarea
geografică a Dobrogei, în special situarea ei pe marele d r u m comercial - şi strategic totodată -
care lega Liovul de Constantinopor\ cât şi legăturile comerciale, destul de intense, cu negustorii
europeni. Negustorii raguzani, bunăoară, participau activ la comerţul dobrogean, având centre
proprii la Bagdad, Isaccea şi Chilia, pe lângă numeroase colonii în vecinătate: la Nikopol,
Silistra.Vama, Provadia. Sofia, Belgrad etc. hh
Componenţa tezaurului este cu atât mai semnificativă pentru zona debrogeană,

cuprinsă în foeyierbeuiii/c-ul de Silistra-Oceakov, în comparaţie cu circulaţia monetară din
principalele Moldovei. Ţării Româneşti şi Transilvaniei din aceeaşi vreme. Astfel, o cercetare
minuţioasă întreprinsă de K.Pârvan , a pus în lumină faptul că în perioada respectivă asprul
b7
otoman a fost complet eliminat de pe piaţa transilvană de către moneda europeană, că în

Moldova el se întâlneşte tot mai rar, în timp de în Ţara Românească, chiar dacă e plasat pe poziţii
mai puternice. înregistrează totuşi, faţă de perioda anterioară, o retragere sensibilă în faţa
monedelor forte europene şi otomane.
Fără a avea nimic spectaculos în el, tezaurul de la Nalbant confimiă deci şi
numismatic ceea ce ştim din izvoarele documentare, şi anume, refluxul economiei otomane (cu
barometrul său: moneda) în faţa celei europene, care intrase încă din sec. al XVI-lea în era
capitalistă, dar el nuanţează în acelaşi timp imaginea noastră despre circulaţia asprului otoman
în prima jumătate a sec. al XVII-lea, în general, în teritoriul danubiano-pontic, în special, imagine
excesiv negativă până acum, datorită în primul rând faptului că n u s-au publicat încă tezaure de
h
' A. Arbore. Citeva însemnări etnico-istorice asupra Dobrogei în veacul de mijloc: raguzanii în Analele Dobrogei 3. 1922. 1.
p. 36-47: G .Călinescu. Altre îxotizione sui missionari cattolici nei paesi romeni i n Diplorrârium italicum. 2. 1930, p. 328:
Al. Grecu (I*. I'. Panaitescu). Relaţiile Ţării Româneşti şi ale Moldovei cu Raguza (sec. XV-XVJII). in Studii 4. 1949, 2, p. 107¬
109: M. M. A l c x a n d r e s e u - D c r s c a Bulgaru. Aspecte ale vieţii economice dm oraşele şi tirgurile Dobrogei sub stăpmirea
otomană (sec. XV-XVII). in Studii 2 6 . 1973, 1, p. 40: A. Pippidi. Hommes et idées du Sud-Est européen à l'aube de l'âge
moden\e. Bucarest-Paris. 1980. p. 71. 79. 8 8 ş.a.: Zdenko Zlătar. Duhrovniks Investments in Us Ualkans Colonies. 1594¬
1623. a Quantitative Analyst*, in Balcaina 7. (1976). p. 103-119. O monedă raguzană din 1647 a fost găsită şi la E n i s a l a
(vezi nota urm.).
b h
K. Pârvan, Asprul otoman ii\ coi\textul ciiculaţiei monetare din Ţările Româi\e dm prima jumătate a secolului al XVII-lea,
lucrare de diplomă (conduc, şt.: lector dr. M. Maxim), Bucureşti. 1979. p. 14-25 (mss.).
" 7
in această privinţă este revelator tezaurul de la E n i s a l a . alcătuit numai din monede ungureşti şi poloneze şl chiar o piesă
de 1/2 franc francez, lără nici o monedă otomană (G. C u s t u r e a . Tezaurul monetar de la Enisala in Crisia. 1978. p. 531¬
536). A se vedea şi tezaurele de la loan Corvin. Viile şl Vllşoara. a s c u n e in a doua jumătate a sec. al XVII-lea, dar c u
monede şi clin perioada anterioară (O. Iliescu), Descoperiri monetare, in SCN. 2 , 1958. p. 4 5 6 - 4 5 7 : G. Custurea. Actuan
Murat. Aspecte ale vieţii economice în Dobrogea în α doua jumătate a sec. XVII in lumina tezaurului monetar de la Viile, in
['ontica. 12. 1979. p. 2 0 7 - 2 2 0 : B. Mitrea. Découvertes monétaùes. in Dacia. 20, 1976. Ρ· 2 9 2 : Katiu.şa Pârvan. op. cit.. p.
17. A se vedea insă şi M. Maxim şi E . Nlcolae. Monedele otomane descoperite υι necropola medievală de la Eixisala. in
/Vuce. 10. 1991.1. p. 5 5 9 - 5 7 3 .
207
www.mnir.ro
aspri din această perioadă în aceasta şi rezidă însemnătatea ştiinţifică deosebită a ţezaurului de
68
la Nalbant - cea mai compactă descoperire de aspri din prima jumătate a sec. al XVII-lea, de pe
teritoriul României, în general, din ţinutul dobrogean în special - descoperire care va fi fără
îndoială, completată de alte descoperiri ale cercetătorilor noştri . O scurtă istorie a asprului din69
prima jumătate a sec. al XVII-lea, prilejuită de analiza acestui tezaur, ne demonstrează, în

completarea datelor de teren, că principala monedă otomană de argint şi de calcul η -a cunoscut
în acest interval o continuă linie regresivă, cum suntem tentaţi să apreciem îndeobşte, ci a
înregistrat, dimpotrivă, o treptată şi dificilă revenire, finalizată într-o relativă stabilizare către
mijlocul sec. al XVII-lea..Este u n u l din factorii care, corelat cu îmbunătăţirea finanţelor otomane
şi reducerea inflaţiei, au concurat din punct de-vedere economic, la succesul marii campanii din
1672, soldată cu anexarea Podoliei, cu puternica cetate a Cameniţei, la Imperiul otoman ". 7
Cât priveşte semnificaţia îngropării acestui depozit de pungă, - în fond, a unei sume
cu totul modeste - este mare ispita de a-l pune în legătură cu nesiguranţa creată în zonă de
desele atacuri căzăceşti; dar, în acelaşi timp, nimic n u ne împiedică să vedem la mijloc şi un
banal fapt divers, o simplă măsură de prevedere a u n u i producător dobrogean, care agonisise
suma respectivă, din vânzări curente, şi dispărut apoi în condiţii tulburi sau p u r şi simplu de
moarte naturală. Câtă vreme n u cunoaştem exact condiţiile descoperirii şi cum. repetăm, nu
avem de-a face nici cu o sumă importantă, ar fi hazardat să facem presupuneri generalizatoare.
Un lucru e însă sigur: cu acest nou tezaur otoman, de la Nalbant, avem încă o piesă, şi n u lipsită
de interes, la dosarul ciruculaţiei monetare din Dobrogea otomană. în special al circulaţiei
asprului, în sec. al XVII-lea.
A N O T T O M A N H O A R D F R O M T H E 17™ C E N T U R Y D I S C O V E R E D A T N A L B A N T - T U L C E A C O U N T Y
Abstract
The author presents for the first time Ottoman coins from a treasure discovered at Nalbant. district ol
Tulcea. The treasure h a s been studied about 2 years ago. w h e n the author went with the students I'm m the Bucharest
Faculty ol History-Philosophy to the "Delta-Dunăril" Museum in T u l c e a lor a practical training. T h i s treasure belonged m
the rich collections of oriental coins ol the m u s e u m lor a long time.
The c i r c u m s t a n c e s a n d the topographical conditions the treasure w a s found in arc not known. Neither is
known wether all the coins of the treasure were found a n d preserved. However, the treasure seems to be representative inr
the coin circulation from the Ottoman Dobrudja of the first half of the 18"' century.
In 1976 the Nalbant treasure consisted of 350 pieces (348 of silver). Among them there are 345 Ottoman
coins that c a n be dated between 1595 (Mehmed II) a n d 1648 (Ibrahim I), i.e. 339 aspers, 2 besliks (5 asper coins). 2 para
and 2 copper manghirs. one Tartariari coin issued pmbably by Inayet Giray (A.D. 1635-1637): one Netherlander thaler from
1625 (published by E m e s t Oberlănder-Târnoveanu). one 6 groschen Polish coin (sextuplus-groschcn). called " s h u s h l a k " in
Wallachla. (published by the resercher mentioned above). 2 Ragusa coins - 1 grosso from A.D. 1617-1621 a n d 1 gmssclli
issued in 1638 or 1639.
Therefore, the treasure c o n s i s t s mostly nl Ottoman coins (98.57%) a n d may be called a n O t t o m a n treasure",
burried In the Ottoman Dobrudja.
The presence of the aspers (97.14%) a s well as the great number of those coins (339 pieces), let us assume
that we are dealing with the most homogeneous a n d noticeable discovery ol aspers of the 18 ' century from today Romania.
u
An analysis of the aspers from this treasure diminulshes the negative image we hold until now about the
quality a n d weight ol these coins in the monetary system of the first hall of the 17"' century.
That analysis together with the documentary datas prove that the main Ottoman silver and calculation coin
did not follow a contonnus regresive line during that Interval but marked a gradually and difficult return that ended up
with a reletlve certain stabilization towards the middle of the 18"' century.
The Olton coins were grouped alter issuers and mints a n d this classification (plates 1 and 2) prove llial
8 3 . 4 7 % nl these coins date from Ibrahim I (164-1648).
The great majority of the aspers come fro me a mint ol Istambul, not I rom the mints of the Balkans
(especially Novo Brde a n d Kratovo) w h i c h were closed alter the reign ol Murad IV (1623-1640).
The burial of this small "pocket-deposslt" could be connected with the loss of security caused by the many
attacks of the C o s s a c k s or by the great Ottoman campaign of 1672. It might also be a n ordinary action, a natural
precautionary measure of a native from that region.
C u deosebire aşteptăm publicarea rezultatelor cercetărilor muzeografilor conslănţeni G. C u s t u r e a şl A. Mural, consacrate

tezaurelor monetare descoperite in judeţul Constanţa
" H. Sahillioglu. Années sivis et crises monétaires dans l'Empire Ottomœ\. in Annales ESC. 5, 1969. p. 1085: M. Maxim, in
RI. 29. 1976. 10 p. 1617-1618.
7
" Vezi. spre comparaţie, preţuri din 1637 (in E . Kolerkiliç. op. cit.. p. 58) şi 1672, chiar din Dobrogea (după un participant
la campanie, in Cronici turceşti II. ed. M. Guboglu, Bucureşti. 1976. p. 210).
208
www.mnir.ro
U n tezaur o t o m a n d i n secolul al X V I I - l e a descoperit la N a l b a n t , judeţul T u l c e a
www.mnir.ro
U n tezaur o t o m a n d i n secolul a l X V I I - l e a descoperit la N a l b a n t , judeţul T u l c e a
www.mnir.ro
o t o m a n d i n secolul al X V I I - l e a descoperit la N a l b a n t , judeţul T u l c e a
www.mnir.ro
U n tezaur o t o m a n d i n secolul al X V I I - l e a descoperit la N a l b a n t , judeţul T u l c e a
www.mnir.ro
DOUĂ T E Z A U R E MONETARE OTOMANE D E L A SFÂRŞITUL
SECOLULUI A L XVIII lea D E S C O P E R I T E ÎN JUDEŢUL DÂMBOVIŢA
de Valentin Drob
Tezaurul de la Odobeşti
în primăvara anului 1936, pe terenul arabil din zona localităţii Odobeşti (judeţul
Dâmboviţa) a fost descoperit u n tezaur de monede otomane. Tezaurul a fost scos la suprafaţă
atunci când plugul u n u i a dintre săteni a spart vasul în care se aflau monedele şi le-a împrăştiat
pe câmp. Descoperitorii le-au împărţit între ei în şapte părţi egale, u n u l dăruindu-şi partea sa
preotului Tomescu din Odobeşti. în iulie 1979, deplasându-mă în această comună şi fiind
informat de către sus-numitul preot de această descoperire,am primit nouă monede sub formă de
donaţie către Muzeul judeţean Dâmboviţa şi, totodată, am aflat că alte trei monede din cele 12 pe
care le avusese, le-a dăruit, la rândul său, preotului Petrescu din localitatea Mircea-Vodă
(comuna Sălcioara). Ulterior acestea au intrat într-o colecţie particulară. Cercetările ulterioare s¬
au dovedit zadarnice, restul monedelor fiind împrăştiate de către urmaşii descoperitorilor şi
pierdute definitiv.
Pornind de la informaţia că tezaurul a fost împărţit în şapte părţi egale, am conchis că el ar fi
însumat vreo 80 de monede. Prezentăm aici cele 12 monede păstrate, din care 3 se află în colecţie
particulară'.
După ce monedele au fost identificate , s-a constatat că acest mic tezaur este compus
2
din monede de argint otomane, cu titlul de 700 % , emise de sultanii: Mahmud I (1730-1754),
3
Mustafa 111 (1757-1774), Abdùl Hamid I (1774-1789) şi Selim III (1789-1807). Cea mai veche
monedă este o para', bătutuă la Constantinopol (Kostantiniye) - catalogul folosit neprecizând
anul - iar cea mai nouă u n yuzliik, bătut la Islâmbol - c u m era denumită atunci capitala
Imperiului Otoman, în anul 1795 în timpul sultanului Selim III . Monedele se găsesc într-o stare5
de conservare bună, deşi n u sunt toate complet curăţate - trei fiind perforate, iar uneia îi lipseşte
o mică porţiune.
Pentru a fi mai bine înţeleasă compoziţia acestui tezaur care se întinde în timp pe un
interval de 65 de ani. prezentăm următorul tabel:
Nr. Nr. Valoare Sultan Locul baterii Anul Anul Anul Greut. Diam.
CTl. inv hegi dom e.n. gr. mm.
rei niei
1. 5970 para Mahmud I Konstantinye 1143 - 1730¬ 0,43 17
1754
2. 5972 para Mustafa III Islâmbol 1171 1 1757 0,27 15
3. 5973 para Mustafa III Islâmbol 1172 2 1758 0,25 15
4. 5971 otiizltîk Mustafa III Islâmbol 1173 3 1759 14,02 36
5. 5974 otiizliik Mustafa III Islâmbol 1174 4 1760 13.78 36
6. c.part. kurus Mustafa III Islâmbol 1185 15 1772 19,20 40
7. c.part. vrmilik Mustafa III Islâmbol 1182 12 1769 9,45 31
8. c.part. onluk Mustafa III Islâmbol 1182 12 1769 4,60 24
9. 5977 altimi- Abdul Hamid 1 Kostantiniye 1187 1 1774 27,25 43
slik
10. 1575 kurus A.Hamid I Kostantiniye 1187 8 1781 17,75 39
11. . 5976 kurus A. Hamid I Kostantiniye 1187 10 1783 17,62 39
12. 5978 yuzliik Selim III Islâmbol 1203 7 1795 30,88 44
Mulţumim pe această cale lui Mircea Vâlu. colecţionar din Tărgovişte. pentru amabilitatea c u care ne-a pus la dispoziţie
monedele a le studia
Mulţumim lui Octavian Iliescu. eminent cercetător al numismaticii româneşti, pentru ajutorul acordat la identificarea
mnndelnr.
Determinarea titlului de Ag.a fost făcută de Nimereală Ion. inspector la BNR filiala Dâmboviţa, căruia ii mulţumim.
' Nuri l'crc. Oamcu\lilaida Madeni l'aralcu: Istanbul, 1968. nr. 5 7 8
' Ibidem nr. 705. p. 2 3 1 .
209
www.mnir.ro
Din tabel rezultă că cele mai multe monede, şapte la număr, sunt din timpul
sultanului Mustafa III; urmează trei din timpul sultanului Abdiil Hamid I şi câte una din timpul
sultanilor Mahmud I şi Selim III. Lipsesc emisiuni din timpul sultanului Osman III (1754-1757),
lucru explicabil, dat fiind faptul că deţinem doar a şaptea parte din tezaur.
Se pare că acumularea de monede a început încă din timpul domniei sultanului
Mustafa III. Tezaurul n u conţine ikilik-uri, monede de 80 parale (care a fost pus în circulaţie la
1789), în schimb se termină cu u n yuzliik - 100 parale, bătut pentru prima dată de Selim UI tot
în 1789 cu ocazia reformei monetare . Mai apare kuruş-ul (40 parale), unitatea monetară pe baza
6
căruia se făceau schimburile comerciale în Ţările Române la sfârşitul secolului al XVlII-lea -

monedă denumită în Ţările Române leu, iar în apusul Europei piastru (imita talerul olandez,
având gravat pe revers u n leu). Aşadar, făcând transformările necesare, tezaurul nostru
însumează nouă lei. Fiind a şaptea parte din tezaur şi considerând că şi celelalte şase părţi ar fi
echivalente valoric lotului studiat, conchidem că tot tezaurul ar fi valorat 60-70 lei . întrucât 7
lotul studiat cuprinde monede de la o para la 100 parale, opinăm că tezaurul ar fi putut aparţine
u n u i mic negustor sau u n u i ţăran, care au îngropat tezaurul în zona descoperirii. Cauzele
îngropării tezaurului n u se pot preciza, punându-se pe seama evenimentelor tulburi de la
sfârşitul acelui veac, plin de războaie, nedreptăţi şi când abuzurile puterii suzerane atinseseră
apogeul.
Tezaurul de la Dobra
Descoperit în anul 1973, cea mai mare parte a monedelor componente (15) au fost
achiziţionate de către Muzeul Naţional de Istorie , în a cărui colecţie de numismatică au intrat.
8
Cinci monede s-au pierdut, iar opt au fost achiziţionate ulterior de către Muzeul judeţean
Dâmboviţa. Astfel, numărul total al monedelor din tezaur este de 28. Lotul prezentat aici
completează pe cel de la Muzeul Naţional de Istorie. Cea mai veche monedă este u n piastru, emis
de Mustafa III în anul 1773 la Istanbul, iar cea mai recentă este u n ikilik, emis de Selim III in
anul 1799. Aceste monede le prezentăm în tabelul următor:
Nr. Nr. Valoare Sultan Locul Anul Anul Anul Greut. Diam.
crt inv. baterii hegirei domniei e.n. fir. mm.
1. 820 kurus Mustafa III Islâmbol 1186 16 1773 19,25 40
2. 818 ikilik Selim III Islâmbol 1193 1 1789 29,95 43
3. 819 yuzliik Selim III Islâmbol 1193 1 1789 31,80 43
4. 816 kurus Selim III Islâmbol 1195 3 1791 25,70 40
5. 814 kurus Selim III Islâmbol 1197 5 1793 23,20 40
8. 815 fals 18,70 40
monetar
Faţă de lotul publicat Ia Muzeul Naţional, observăm că cea mai veche monedă este
emisă în anul 1773, cu 16 ani mai veche decât cea mai timpurie monedă emisă din lotul prezent
la Muzeul Naţional; iar cea mai nouă, emisă în anul 1799, este datată la fel cu cea de la Muzeul
Naţional, în plus, lotul prezentat cuprinde şi u n fals monetar, care - datorită stării avansate de
degradare - n u a p u t u t fi identificat. Presupunem că ar fi u n kuruş, după diametru şi greutate.
Cele două tezaure prezentate, chiar dacă sunt incomplete faţă de componenţa lor
iniţială, vor aduce, sperăm, o contribuţie la cunoaşterea circulaţiei monedelor otomane pe
teritoriu] ţării noastre în această epocă, respectiv în judeţul Dâmboviţa.
H.Dj.Siruni. Monedele turceşti în Ţările Romane. Bucureşti. 1944. p. 57: Paraschiva S t a n c u şl G. Trohani. Un tezaur
monetar de la sfiwşitul sec. al XVlII-lea descoperit in comuna Dobra judeţul Dâmboviţa. în CN. 3, 1980. p. 117-120
7
Ibidem, p. 119
" Ibidem, p. 118
210
www.mnir.ro
D E U X T R E S O R S MONÉTAIRE O T O M A N S D E L A F I N D UΧνΠΠ SIÈCLE
DÉCOUVERTS D A N S L E D É P A R T E M E N T D E DÂMBOVIŢA
Résumé
L'auteur présent deux trésors monnetaires otomans découverts d a n s le département de Dâmboviţa. datés de
la lin du XVIII-ème siècle. Le premier, le trésor de Odobeşti. découvert en 1936. resté inédite, contien 12 monnaies, dont
neuf se trouvent d a n s la collection d u Musée Départemental de Tărgovişte et trois pièces d a n s une collection privée.
(Mahmud 1. Mustaţa III. Abdul Hamid Π' et Selim III). Le deuxiem, le trésor de Dobra. découvert e n 1973, contien 2 3 pièces,
dont huit se trouvent d a n s la collection d u . Musse Départamental de Tărgovişte et 15 pièces se conservent dans les
collections d u Musée Nationale d'Histoire de Roumanie de Bucarest, qui ont été déjà publiées.
Les trésors ont été cachés vers le fin d u XVIIIe o u le commencement d u XTXe siècle, pendant les troubles
produits par les guerres R u s s o - T u r c s et les incourssions de pillages des bandes armés des beys des provinces danubiennes
de l'Empire Ottoman.
www.mnir.ro
NOILE MONEDE ŞI MEDALII A L BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI
de H o r i a O z a r c h i e v i c i
Ştefan U r s a c h i
E m i t e r e a u n o r m o n e d e şi m e d a l i i p r i l e j u i t e d e m a r c a r e a a n u m i t o r evenimente
d e o s e b i t e , s a u d e d i c a t e u n o r m a r i personalităţi, a c u n o s c u t în u l t i m u l t i m p o d e z v o l t a r e
s p e c t a c u l o a s ă datorită c e r e r i l o r crescânde a l e pieţei n u m i s m a t i c e internaţionale'.
R o m â n i a a r e o b o g a t ă tradiţie în e m i t e r e a d e m o n e d e şi m e d a l i i în s p e c i a l d i n m e t a l e
preţioase, a c e s t o r a î n c e p â n d să s e r e a l i z e z e c o n s t a n t d u p ă u n i r e a P r i n c i p a t e l o r R o m â n e ,
încercări de a c e s t fel a u e x i s t a t şi în p e r i o a d a anterioară, u n e x e m p l u reprezentându-1 M i h a i
V i t e a z u l , c a r e a e m i s p i e s e c o m e m o r a t i v e de 10 ducaţi . M o n e d e l e d i n m e t a l e preţioase, bătute
2
d u p ă u n i r e a P r i n c i p a t e l o r R o m â n e şi p â n ă în a n u l 1 9 9 5 , totalizează 2 2 d e e m i s i u n i m o n e t a r e d i n
a u r şi 6 0 d i n a r g i n t , d e diferite v a l o r i n o m i n a l e , i n c l u z â n d 1 4 , 3 t o n e a u r f i n şi 1 3 4 4 , 4 t o n e a r g i n t
3
fin.
U l t i m e l e e m i s i u n i d e m o n e d e j u b i l i a r e d i n a u r şi a r g i n t s - a u r e a l i z a t în p e r i o a d a
anilor 1 9 8 2 - 1 9 8 3 , p e n t r u a n i v e r s a r e a a "2050 ani de la creearea statului dac centralizat şi
independent." C u o c a z i a a c e s t e i aniversări, a u fost e m i s e o s e r i e de m o n e d e , c u p r i n z â n d p a t r u
n o m i n a l u r i şi a n u m e : d o u ă e m i s i u n i d i n a r g i n t a 5 0 şi 1 0 0 l e i şi d o u ă de a u r a 5 0 0 şi 1 0 0 0 l e i .
M o n e d e l e a u fost b ă t u t e şi d i s t r i b u i t e p e p i a ţ a internaţională n u m i s m a t i c ă d e f i r m a a m e r i c a n ă
" F r a n k l i n M i n t C o r p o r a t i o n " d i n P e n s y l v a n i a " . P o t r i v i t p r e v e d e r i l o r D e c r e t u l u i C o n s i l i u l u i de S t a t
n r 3 4 4 d i n 3 0 n o v . 1 9 8 1 , m o n e d e l e u r m a u s ă fie v â n d u t e şi p e piaţa internă, către p e r s o a n e l e
fizice s a u j u r i d i c e c a r e deţineau în m o d l e g a l valută. T o a t e c h e l t u i e l i l e o c a z i o n a t e de b a t e r e a
m o n e d e l o r - m a t e r i e primă, execuţie tehnică şi r e c l a m a comercială - a u fost s u p o r t a t e de f i r m a
" F r a n k l i n M i n t ", u r m â n d c a p a r t e a r o m â n ă s ă încaseze d o a r d r e p t u r i de " r o y a l t y " în valută, (parte
de preţ c e r e v i n e a c e l u i a c a r e a d a t f i r m e i e m i t e n t e d r e p t u l de a e x e c u t a şi a v i n d e c o n f o r m
c o n t r a c t u l u i , m o n e d e l e în c a u z ă ) , p r e c u m şi u n n u m ă r d e m o n e d e d i n m e t a l e preţioase d i n
fiecare e m i s i u n e şi c u p i u r ă . Datorită preţurilor ridicate în valută, în ţară n u s - a u p u t u t v i n d e
m o n e d e d i n a c e a s t ă e m i s i u n e aniversativă.
R e î n o d â n d tradiţia e m i s i u n i l o r d e m o n e d e şi m e d a l i i . B a n c a N a ţ i o n a l ă a României, c a
unică instituţie autorizată, p o t r i v i t L e g i i n r 3 4 / 1 9 9 0 s ă emită m o n e d e c u p u t e r e c i r c u l a t o r i e pe
t e r i t o r i u l României, a r e a l i z a t şi p u s în circulaţie în a n u l 1 9 9 5 p r i m e l e m o n e d e d i n s e r i a de 1 0 0
lei d i n a r g i n t şi 10 l e i m e t a l c o m u n . întrucât a c e s t e e m i s i u n i m o n e t a r e reprezintă o premieră a
Băncii Naţionale a României, d u p ă m a i b i n e d e 4 9 de a n i , i a r m a j o r i t a t e a populaţiei n u e s t e
familiarizată c u a c e s t g e n d e e m i s i u n i n u m i s m a t i c e , g ă s i m n e c e s a r s ă f a c e m o p r e z e n t a r e
succintă a c a r a c t e r i s t i c i l o r t e h n i c e a m o n e d e l o r d i n s e r i a d e 1 0 0 l e i d i n a r g i n t şi 10 l e i d i n m e t a l
comun.
M o n e d e l e d i n această s e r i e s e d e o s e b e s c de c e l e aflate în circulaţie p r i n f a p t u l că a u
u n g r a d s u p e r i o r de f i n i s a r e a suprafeţelor, prezintă o execuţie artistică s u p e r i o a r ă şi s u n t
difuzate î n t r - u n a m a b a l a j s p e c i a l d e m e t a c r i l a t t r a n s p a r e n t c a r e le protejează de e v e n t u a l e l e
zgârieturi s a u de alte deteriorări. P r i m e l e m o n e d e c u v a l o a r e a n o m i a l ă de 1 0 0 l e i d i n a r g i n t şi 10
lei d i n m e t a l c o m u n , p u s e în circulaţie l a d a t a de 1 5 . X I I . 1 9 5 5 , a u fost e m i s e c u o c a z i a
aniversării a 5 0 de a n i d e l a înfinţarea Organizaţiei p e n t r u Alimentaţie şi A g r i c u l t u r ă - F . A . O . ,
aparţinând Naţiunilor U n i t e .
M o n e d a d e a r g i n t c u v a l o a r e a n o m i n a l ă de 1 0 0 l e i e m i s ă c u a c e s t p r i l e j , într-un tiraj
de 3 0 . 0 0 0 d e e x e m p l a r e , a r e u r m ă t o a r e a d e s c r i e r e :
Pe a v e r s - în m i j l o c u l c â m p u l u i s t e m a României, flancată d e v a l o a r e a n o m i n a l ă " 1 0 0 "
în stânga şi d e n u m i r e a " L E I " în d r e a p t a . Inscripţia " R O M A N I A " e s t e a m p l a s a t ă în p a r t e a de s u s a
Asupra emisiunilor monetare comemorative din metal preţios contemporane, vezi E . Oberlănder-Târnoveanu, Emiterea
monedelor româneşti diii metal preţios este oportună, in Economistul, 733, 1996, p. 16.
' Asupra acestei monede, multă vreme considerată in mod greşit c a fiind o medalie, vezi, G h . Buzdugan şi G h . Niculiţă.
Medalii şi plachete româneşti - Memoria metalului. Bucureşti. 1971. p. 34 şl O. Illescu. Moneta-medalie emisă de Mihai
Viteazul (1600). Identificarea exemplarelor originale, in SCN. 10, 1993, (1996). pp. 143-154.
' Asupra emisiunilor monetare moderne româneşti din metal preţios, vezi G. Buzdugan, O. L u c h i a n şi C C . Oprescu,
Monede şi bancnote româneşti. Bucureşti. 1977. p. 2 6 0 - 2 7 2 . nr. 4 3 - 1 3 2 .
1
Vezi Chester L. K r a u s e şi Clifford Mlshler. Standard Catalogue of the World Cours, ed. Colin R. Bruce 11. lola, 1985, p.
1544-1545. nr. 115. 113. 114 şi 116.
213
www.mnir.ro
aversului, urmând circumferinţa monedei. Dedesubtul stemei figurează două ramuri de laur,
între care se află imprimat anul emisiunii "1995."
Reversul monedei de 100 lei conţine vederea în perspectivă a unei feţe de monedă,
având la mijloc u n spic de grâu stilizat şi iniţialele "F.A.O." dispuse în triunghi. Sub spic se află
inscripţia "FIAT PANIS." Sub inscripţie, în afara feţei de monedă, în partea de jos a reversului
sunt înscrişi anii aniversari. "1945-1995".
Argint, titlul 925 % o , forma rotundă, diametrul 37 m m , grosimea la chenar 2,6 mm,
greutatea 27,70 gr, margine lisă.
Moneda din metal comun cu valoarea nominală de 10 lei a fost realizată în două
variante, una cu finisare normală, destinată circulaţiei monetare şi cea de-a doua cu u n grad
superior de finisare, destinată circuitului numismatic. Pentru diferenţiere, moneda destinată
circuitului numismatic are inclusă pe avers litera "N" în rombul din dreapta. Monedele din metal
comun, oţel placat cu nichel, cu valoarea de 10 lei au fost emise într-un tiraj de 100.000 de
exemplare şi au următoarea descriere:
Pe avers - la mijloc stema României, flancată de două ramuri de laur. Inscripţia
"ROMANIA" este amplasată deasupra stemei, urmând circumferinţa monedei. Sub stemă este
înscrisă valoarea nominală a monedei "10 LEI", dispusă pe u n rând, iar sub aceasta anul
emisiunii, "1995". în exteriorul celor două ramuri de laur se disting două romburi. Reversul
pieselor de 10 lei este identic cu acela al monedelor de 100 de lei, schimbată fiind doar valoarea
nominală.
Oţel placat cu nichel, formă rotundă, diametrul 23 m m . grosimea la chenar 1.6 mm,
greutatea 4,65 gr., margine lisă.
Monedele prezentate în seturi, pot fi achiziţionate de colecţionarii numismaţi la
ghişeele sucursalelor Băncii Naţionale a României. Setul de monede aniversare F.A.O. este însoţit
de un certificat de autenticitate în care sunt înscrise caracteristicile monedelor, în limbile
română şi engleză. Emisiunea aniversară F.A.O. a fost realizată de Regia Autonomă Monetăria
Statului, care. cu toate că n u dispune de utilaje speciale pentru baterea unor astfel de monede, a
reuşii o emisiune cu caracteristici tehnice şi artistice comparabile cu a altor monede în domeniu.
Gravorul acestei emisiuni, Vasile Gabor, a conceput mai multe machete ale
monedelor F.A.O., proiectul definitiv fiind stabilit după omologarea unor probe monetare din
bronz care reproduceau moneda de 100 lei din argint.
Tot în anul 1995, Banca Naţională a României a realizat o medalie din argint, cu
prilejul aniversării a 115 ani de la înfiinţare'. Medalia, cu u n grad superior de finisare, operă a
gravorului Vasile Gabor, este realizată la Regia Autonomă Monetăria Statului şi are următoarea
descriere:
Pe avers- în centru, vederea în perspectivă a clădirii Băncii Naţionale a României.
Deasupra clădirii băncii se află amplasată o eşarfă, în care sunt înscrişi anii aniversari "1880 -
1995". iar dedesubt, două ramuri de laur, aşezate oblic. Totul înconjurat de două chenare, unul
inferior continuu şi altul exterior perlat, urmând circumferinţa medaliei. între cele două chenare
este înscrisă cu majuscule inscripţia "BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI - BUCUREŞTI".
Pe revers - în centru sigla stilizată a Băncii Naţionale a României încadrată de j u r
împrejurul circumferinţei medaliei de inscripţia "A 115-A ANIVERSARE A BĂNCII NAŢIONALE A
ROMÂNIEI", realizată cu majuscule. Totul înconjurat de două chenare, u n u l interior continuu şi
altul exterior perlat, urmând circumferinţa medaliei. între cele două chenare este înscrisă cu
majuscule inscripţia BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI - BUCUREŞTI".
Argint, titlul de 916 %·>. formă rotundă diametrul 38,6 mm, grosimea la chenar 3 mm.
în anul 1996 Banca Naţională a Românieia pus în circuitul numismatic două
emisiuni monetare din seria de 100 lei şi 10 lei, dedicate celor două mari evenimente sportive ale
anului. Campionatul european de fotbal Marea Britanie 1996 şi Jocurile Olimpice, Atlanta, 1996.
Monedele " E U R O 9 6 "
Piesele de 100 lei:
Pe avers - în partea superioară o scenă simbolizând jocul de fotbal, cu o minge într-un
grup de jucători, iar în partea inferioară a monedei, textul "EURO - 1996". în partea superioară a
câmpului, urmărind circumferinţa monedei, cu majuscule, inscripţia "CAMPIONATUL
EUROPEAN DE FOTBAL - ANGLIA."
Pe revers - la mijloc stema României, flancată de valoarea nominală "100" în stânga şi
denumirea "LEI" în dreapta. Inscripţia "ROMÂNIA" este amplasată în partea de sus a câmpului.
in 1910 s - a u bătut medalia şi placheta celei de a treizecea aniversare a Băncii Naţionale şi celei de a 7 5 - a aniversări a lui
E u g e n i a Carada. intemeiatnrul şi primul guvernator al acestei instituţii.
214
www.mnir.ro
urmând circumferinţa monedei. Dedesubtul stemei figurează două ramuri de lauri între care se
află imprimat anul emisiunii "1996".
Argint, titlul 925 %o, formă rotundă diametrul 37 m m , grosime la chenar 2,6 mm,
greutatea 27,00 gr., margine lisă. -
Piesele de 10 lei a u aceeaşi iconografie atât pe avers cât şi pe révers.
Oţel placat cu nichel, formă rotundă, diametrul 23 mm, grosimea la chenar 1,6 mm,
Monedele "ATLANTA 1996"
Emisiunea constă în 6 seturi de 100 şi 10 lei. Iconografia monedelor de 100 lei este
comună cu a celor de 10 lei:
Pe avers - la mijloc stema României, flancată de valoarea nominală "100/10" în
stânga şi denumirea "LEI" în dreapta. Inscripţia "ROMÂNIA" este amplasată în partea de sus a
câmpului, urmând circumferinţa monedei. Dedesubtul stemei figurează două ramuri de laur
'între care se află imprimat anul emisiunii "1996".
Reversul celor 6 seturi este diferit.
Setul I CENTENARUL J O C U R I L O R OLIMPICE 1896-1996
Faţa monedei este împărţită în patru câmpuri: 1. flacăra olimpică deasupra cu
inscripţia 1996 ATLANTA JOCURILE OLIMPICE"; 2. sportiv încununat de o zeiţă, cu cunună de
lauri; în fundal templu; 3. între două ramuri de laur, alergător rupând panglica de final a unei
curse: 4. inscripţia "CENTENARUL JOCURILOR OLIMPICE modeme 1896-1996". Sus, pe centru,
cercurile olimpice deasupra cu tricolorul şi "ROMÂNIA".
Setul 2 - SURFING
Un sportiv ce practică surfing; în dreapta flacăra olimpică, în stânga alt sportiv de
surfing, în fundal, o pasăre stilizată. Sus, urmând circumferinţa monedei, textul "ATLANTA U. S.
A. XXVI OLYMPIAD 1996".
Setul 3 - CANOTAJ
în centru o barcă de canotaj cu u n echipaj, dedesubt flacăra olimpică, deasupra,
urmând circumferinţa monedei, textul "1996 GAMES ATLANTA U.S.A."; în partea de jos, urmând
circumferinţa monedei, textul "XXVI OLYMPIAD".
Setul 4 - ÎNOT
Un sportiv care practică înotul; sus. flacăra olimpică, deasupra, urmând
circumferinţa monedei, textul "1996 GAMES ATLANTA U.S.A."; în partea de jos textul "XXVI
OLYMPIAD".
Setul 5 - IAHTING
în centru, sportivi conducând u n catamaran, în stânga flacăra olimpică, în dreapta,
stilizai, două păsări, sus urmând circumferinţa monedei, textul "ATLANTA U.S.A. XXVI
OLYMPIAD 1996".
Setul 6 - CANOE
Doi sportivi într-un canoe; în partea de jos, flacăra olimpică şi textul "XXVI
OLYMPIAD". în partea de sus, urmând circumferinţa monedei, textul "1996 GAMES ATLANTA
U.S.A."
Caracteristicile acestor emisiuni sunt comune.
Monedele de 100 lei:
Argint, titlul 925 %» formă rotundă, diametrul 37 m m , grosime la chenar 2,6 mm,
greutatea 27,00 gr, margine lisă.
Moneda de 10 lei:
Oţel placat cu nichel, formă rotundă, diametrul 23 m m , grosimea la chenar 1,6 mm,
greutatea 4.65 gr. margine lisă.
Monedele celor două emisiuni cu tematică sportivă "Campionatul european de fotbal
Anglia 1996" şi "Jocurile Olimpice Atlanta 1996" sunt opera gravorului Vasile Gabor şi sunt
realizate la Regia Autonomă Monetăria Statului, într-un tiraj limitat. Seturile emisiunilor "EURO-
96" şi 'VYTLANTA-96" sunt însoţite de u n certificat de garanţie în limbile română şi engleză, în
care sunt prezentate caracteristicile tehnice ale monedelor.
O variantă a monedei de 10 lei din metal comun dedicată "Campionatului european
de fotbal Anglia 1996", care reprezenta reversul monedei de 10 lei F.A.O., a fost respinsă la
omologare, în final fiind preferat aversul actual al monedei de 10 lei "EURO-96".
Menţionăm că Regia Autonomă Monetăria Statului a făcut pe parcursul anilor 1995¬
1996 progrese notabile în producerea noilor emisiuni de monede şi medalii, reuşind să treacă de
la tehnica de batere cu u n grad superior de finisare, folosită pentru monedele aniversare F.A.O. şi
medalia 115 ani de la înfiinţarea Băncii Naţionale a României", la tehnica "like proof, folosită în
realizarea monedelor "EURO-96" şi "ATLANTA-96".
215
www.mnir.ro
Interesul manifestat de colecţionarii numismaţi din ţară şi străinătate pentru
achiziţionarea noilor monede şi medalii ale Băncii Naţionale a Românie, conduce la ideea
continuării seriilor de emisiuni monetare comemorative şi jubiliare româneşti.
N E W C O I N S AND M E D A L S I S S U E D B T N A T I O N A L B A N K O F R O M A N I A
Abstract
R o m a n i a h a s quite a long tradition concerning the issuing of precious metal coins. So. betwen 1867 (the
establishing ol the m o d e m monetary system union of Romania) and 1995 there were struck 2 2 monetary issues of gold
and 60 of silver with different denomination, weighting 14.3 tons of pure gold and 1344.4 tons nl pure silver.
The last jubilee coins issued in gold and silver were from 1982-1983 for the anniversary of "2500 years from
the establishment of the centralized and Independent D a c i a n State". They are jubilee gotd coins of 500 and 1000 lei and
jubilee silver coins of 50 and 100 lei. struck and distributed nn the International market by the American company Franklin
Mint Corporation" from Pensylvannia. that supported the charges of the issue. T h e R o m a n i a n p a n was to get the "royally"
rights in hard currency.
In 1995 the National B a n k of R o m a n i a Issued for the domestic market jubilee silver coins of 100 lei and
nickel-claded steel coins of 10 lei, for the first time after 4 9 years breack.
They were put into currency at December the 1995 on the occasion of the 50th anniversary Irom the
foundation of FAO. There were Issued 3 0 . 0 0 0 pieces of 100 lei ol silver and 100.000 pieces 10 lei of nickel-claded steel.
T h e F A O issue w a s s t r u c k at the National Mint of Bucharest, using the dies deslgnet and engraved by Vasile
Gabor.
In 1995 the National B a n k of R o m a n i a also struck a silver medal on the 115 years anniversary ol the
National Bank. It was also designet by Vasile Gabor at the National Mint of Bucharest.
In 1996 the National B a n k of R o m a n i a Issued two sets of jubilee coins: 100 a n d 10 lei dedicated to the
European Football C h a m p i o n s h i p - England. 1996 and to the Olympic Games-Atlanta 1996. T h e last Issue consists in six
coins of 100 lei in silver and 10 lei in nickel-claded steel: 1. Centennary of the Modem Olympic. G a m e s - 1896-1996. 2.
Surfing. 3. Rowin. 4. Swimming. 5. Yachting. 6. Canoe. The dies engraver w a s V. Gabor. 'Hie coins were struck at the
National Mint in Bucharest.
www.mnir.ro
N o i l e m o n e d e şi m e d a l i i ale B.N.R.
www.mnir.ro
www.mnir.ro
www.mnir.ro
CONTRIBUŢII L A CUNOAŞTEREA UNOR MEDALII D E S E C O L XVUI-XIX
Katiuşa Pârvan
Readucem în discuţie trei medalii cunoscute, bătute în u l t i m u l sfert al secolului

XVIII, prezentând tipul unor variante noi şi câteva ipoteze cu privire la baterea lor: medalia ce a
comemorat evenimentele petrecute la Dunăre în octombrie 1771' şi monedele-medalii
"Constantin Hangerli" şi "Pavel Γ, ambele având pe revers acvila valahă . Piesele fac parte din
2 3
Colecţia "Moscova", Fondul vechiului Cabinet Numismatic al Bibliotecii Academiei Române, în

prezent păstrat la Cabinetul Numismatic al Muzeului Naţional de Istorie.
Medalia "Luptele împotriva turcilor de la Dunăre din 22-24 octombrie 1771" a fost
bătută probabil chiar în anul 1771 de către baronul Petru Nicolae de Gartenberg-Sadogurski\ în
atelierul monetar de la Sadogura". în timpul războaielor ruso-turce din anii 1768-1774, ca
intendent general al armatelor ruse şi prieten cu generalul Rumianţev, comandantul
operaţiunilor de la Dunăre, Sadogurski a oferit suma de 500.000 (1.000.000 după alte surse)
ruble pentru susţinerea campaniilor militare, cerând în schimb dreptul de a bate monede de
bronz pentru teritoriile româneşti în atelierul său de la Sadogura . în acelaşi timp s-au bătut şi
6
diferite medalii printre care şi cea din bronz la care ne-am referit . 7
De curând am depistat în colecţiile Cabinetului Numisamtic al Muzeului Naţional mai

multe exemplare ale acestei medalii, variante din bronz argintat sau bronz cu patină diferită,
precum şi o probă de prezentare din argint aurit care este nereuşită - u n rebut. Pe aceasta din
unnă dorim să o facem cunoscută (planşa 1. nr. 1 a) H
Nu insistăm asupra descrierii piesei, aceeaşi cu cea din Buletinul Societăţii

Numismatice din 1905°. Exemplarul nostru este o medalie de prezentare; spre deosebire de
celelalte variante - din bronz - este din argint, şi încă aurit.Datorită procesului defectuos de
batere piesa este imperfectă; relieful aversului este slab imprimat, legenda şi numele autorului
greu lisibile, iar din cauza aplicării unor lovituri insuficient de puternice la batere, n u s-a
înlăturat surplusul de material, deci n u s-a obţinut o margine dreaptă (vezi foto 1 a).
Cele două scuturi cu stemele Ţării Româneşti şi Moldovei ce apar pe avers, se
aseamănă cu cele de pe monedele moldo-valahe datate 1771-1774"', fapt ce pledează pentru u n
G. Severeanu. BSNR. 2.10. 1905. p.49-50. unde este menţionată o singură variantă, din bronz.
2
Catalogul medaliilor moldo-româi\e cuiwscute delà anul 1600 până la 1906. BSNR. 3. 11-12. 1905-1906, p.8: variante din
arginl'şi bronz eu diametrul 2 5 m m . a n u l de batere 1799.
:
' Şt.D.Tănăsescu. BSNR. 6 7 - 6 9 , 1973-1975. p. 2 4 5 : O. Iliescu, BSNR. 8 6 - 8 7 . 1996. 6 4 - 6 5 . planşa IV. n r . 3 şi notele 105¬
107.
4
Originar din Saxonia. Petru Nicolae de Gartenberg-Sadogurski s - a remarcat la curtea regelui August al III-lea. al cărui
consilier privat şi director al minelor (din 1763) a fost. Plerzându-şi toate bunurile şi demnităţile la moartea acestuia, a
lost chemat după u n timp de regele S t a n i s l a s August (şi el saxon de origine) în Polonia, pentru reorganizarea Monetăriei
regatului şi exploatarea minelor de la Nowytarg (1765). Devenit baron prin hotărârea Dietei din 1768. a fost administrator
al Monetăriei din Cracovia şi Varşovia şi membru în C o m i s i a de organizare a fiscului. C a membru important al
Francmasoneriei, a înfiinţat la Iaşi L r j a Zeului Marte al cărui preşedinte a fost. George Severeanu. op.cit.p. 47: Hutten-
Czapskl. Catalogue de la collection des médailles et monnaies polonaises. I. Graz. 1957. p. 2 0 7 .
' Baronul Gartenberg a cumpărat, pe la sfârşitul anilor 60 de la u n boier moldovean, s a t u l Sadogura aflat pe Prut la o leghe
jumătate distanţă de Cernăuţi: aici a deschis u n atelier monetar - după unele afirmaţii a folosit u n u l deja existent;
Hamburger Circelcorrespondei\z. III. 405. la G . Severeanu, op.cit.. p. 53: Hutten-Czapskl. op. cit. p.207.
G. Severeanu. ibidem: trei ani s - a u bătut aici monede moldo-valahe din bronzul tunurilor capturate de la armata turcă şi
probe de.prezentare din argint (in 1771 şl 1773). c u valoarea exprimată In sistem otoman - parale - şi r u s e s c - copeici şi
cu putere circulatorie in ambele principate (1771-1774) şl apoi. medalii comemorative.
7
G. Severeanu. op.cit. care cunoşte doar u n singur exemplar, din bronz, considerat o piesă rarissimă. Monetăriile ruseşti
obişnuiau să însoţească emisiunile monetare oficiale de baterea unor medalii pentru aversul cărora se foloseau stanţe de
la aversul acestor monede. Medaliile se comercializau s a u se distribuiau de către ţar favoriţilor: V. V. Uzdenlkov. Russian
Coins 1700-1917. Moscova..1992. p. 544.
Nu intenţionăm să întocmim u n catalog al tuturor medaliilor de acest tip, ci doar să facem cunoscută varianta asupra
căreia ne-am oprit: la Muzeul Naţional s u n t păstrate şi alte exemplare, din metalele menţionate.
Vezi nota 1.
"' D. Cemovodeanu, Şfunfa şi arfa heraldică în România, Bucureşti, 1977, p.323, Planşa LVIII, nr. 5; Chester L. Krause,
Clifford Mishler. Standard Catalog of World Coins. Iola, Wisconsin. 1985, p. 1548.
217
www.mnir.ro
a u t o r c o m u n a l a c e s t o r m o n e d e şi a l m e d a l i e i l a c a r e n e r e f e r i m : F r i e d r i c h C o m s t a n d i u s , saxon
de o r i g i n e c a şi b a r o n u l S a d o g u r s k i , " M u n z m a i s t e r " a l Monetăriei S a d o g u r a " .
R e m a r c ă m i n e d i t u l a c e s t e i p i e s e , interesantă d e o a r e c e ilustrează o e t a p ă a p r o c e s u l u i
de b a t e r e , f i i n d şi o m e d a l i e n e c u n o s c u t ă p â n ă a c u m . Totodată e a reflectă importanţa ce s - a
a c o r d a t în epocă e v e n i m e n t e l o r legate de războaiele r u s o - t u r c e d i n s e c o l e l e XV111-XIX c a r e s - a i i
desfăşurat n u de p u ţ i n e o r i p e t e r i t o r i u l ţărilor r o m â n e influenţându-le d e s t i n u l . 1 2
L i t e r a t u r a de s p e c i a l i t a t e consideră m e d a l i i l e " C o n s t a n t i n H a n g e r l i " şi " P a v e l I" falsuri

m o d e m e . în Colecţia M o s c o v a s e află d o u ă m e d a l i i " P a v e l 1" c u a c v i l a v a l a h ă pe revers,
1 3
a s e m ă n ă t o a r e c a t i p d a r d i n m e t a l e şi cu-diamètre diferite, p r e c u m şi şapte m e d a l i i " C o n s t a n t i n

H a n g e r l i " d i n m e t a l c o m u n , b r o n z , b r o n z a r g i n t a t , b r o n z a u r i t , toate c u diamètre şi greutăţi foarte
a p r o p i a t e , p e n t r u r e v e r s u l cărora s - a u folosit 2 şatanţe d i f e r i t e . Prezentăm m a i j o s d e s c r i e r e a
14
c e l o r d o u ă t i p u r i de m e d a l i i , p e n t r u c a r e a m t r e c u t d a t e l e t e h n i c e în T a b e l u l I:
Medalia Pavel I:
AV. Monograma ţarului Pavel I: deasupra coroană Imperială, dedesubt a n u l 1797: marginea dreaptă.
RV. Acvila valahă din stema Ţării Romaneşti, asemănătoare c u cea de pe reversul monedel-medalii Hangerli
(chiar identică c u ştanţa R 1 de la nr.3-4 din tabel).
Medalia Constantin Hangerli:

AV. în cerc liniar interior bustul domnitorului c u barbă i n profil spre dreapta, purtând pe cap cuca cu
margine de blană împodobită c u surguci In formă de rozetă din globule şi penaj: poartă haină inc.heiată c u brandemburguri
şi mantie îmblănită. Legendă semicirculară de la stânga la dreapta H A N G E R L I . - ·>· CONSTANTINVS; marginea este puţin
înălţată.
RV. Acvila valahă din s t e m a Ţării Româneşti c u capul întors spre dreapta, ţinând in cioc cruce, aşezată pe
terasă (dublă la nr. 3 -4 şi simplă la nr. 5 -9): la dreapta capului acvilei soare figurat, la stânga crai nou: marginea este
dreapta.
TABELUL I
Nr. Nr. Emitent Metal Diam/ m m . G r e u t / gr. Revers Stare Observaţii

crt. inv. conserv.
1. l'V.340 I'avel I bronz 22 3.0 R 1 bună diam. =1
argintat copeică
1797-1830;
greut.= 1
denga 1810¬
1828.
2. PV.l Pavel I argint 25 3.6 R 1 Rv. uzat diam. =1
copeică
1797-1830:
greut.= 1
denga 18 ΙΟ
Ι 828.
3. PV.986/ Constantin bronz 25 5.2 R 1 Rv. şters diam. =1
1 Hangerli argintat copeică
1797-1830:
greul.= 1
denga 1797
1810.
4. PV.986/ Constantin bronz 25 4,9 R 1 Rv. şters diam. =1
2 Hangerli argintat copeică
1797-1830:
greut.= 1
denga 1797¬
1810.
" G. Severeanu, op.cit.. p. 53: unele s u r s e indică drept gravor al acestei medalii pe S t o c k m a n n . de fapt Slnckmar. care
locuia la Dresda (unde a şi avut relaţii c u Garstenberg) şl ale cărui lucrări, c a stil. seamănă c u aceasta, ibidem.
12
istoria României III, p. 6 0 2 - 6 1 8 : A.Boldur. Istoria Basarabiei Bucureşti. 1992, p.434-435.
Documentul care stă la baza alirmaţlel este o scrisoare din 1848 a fostului consul austriac Timnni. Acesta menţionează
falsul executat de doi gravori austrieci. Lang şl Appel, care a u bătut o monedă Pavel 1 c u acvila valahă pe revers şi o alta pe
avers c u portretul domnitorului C o n s t a n t i n Hangerli. c u reversul monedei I'avel I: Şt.D.Tănăsescu. op.cit.. p.244-245 şi
Planşa II.
14
Deoarece n u intenţionăm să întocmim u n catalog al tuturor pieselor de acest fel din patrimoniul Muzeului, am luat in
discuţie doar piesele de la înregistrările de faţă, care prezintă o variaţie m a l mare de metal.
218
www.mnir.ro
5. PV.986/ Constantin bronz 26 4,9 R2 bună diam. =1
3 Hangerli aurit copeică 1797¬
1830;
greul.= 1 denga
1797-1810.
6. PV.986/ Constantin bronz 25 4,7 R2 bună diam. =1
4 Hangerli copeică 1797¬
1830;
greut. = 1 denga
1797-1810.
7. PV.986/ Constantin bronz 25,5 4,8 R2 bună diam. =1
1830:
greut.= 1 denga
1797-1810.
8. PV.986/ Constantin bronz 25 5,4 R2 Rv. şters diam. =1
1830;
greut.= 1 denga
1797-1810.
9. PV.986/ Constantin metal 25 4,6 R2 Rv. uzat diam. =1
7 Hangerli comun copeică 1797¬
1830:
greut. = 1 denga
1797-1810.
Din analiza descrierilor şi tabelului se desprind unele observaţii:

1. Cele două medalii (de fapt monede-medalii) s-au bătut din metale diferite: "Pavel Γ'
din argint (nr.2 ) şi bronz argintat (nr. 1) iar moneda-medalie "Hangerli" din bronz (nr.6-8), bronz
argintai (nr.3-4), bronz aurit (nr.5), metal comun (nr.9).
2. Diametrele sunt diferite la medaliile Pavel I - 22 m m (nr. 1) şi 25 m m (nr.2),
corespunzătoare danului monedei de o denga 1797 - 1810 şi respectiv o copeică 1797 - 1810.
Greutăţile suni puţin diferite: 3.0 gr. şi respectiv 3,6 gr., apropiate monedei de o denga emisă în
1810 - 1828. Se poate observa că variaţiile mici de greutate se datoresc şi stării de conservare -
piesa mai tocită având şi greutatea mai mică.
Medaliile Hangerli au diametrele aproape egale, 25 m m , cu foarte mici variaţii (25,5
nr.7 şi 26 mm nr. 5). greutăţile comportându-se la fel: mici variaţii între 4,6 gr. (nr. 9) şi 5,4 gr
(nr. 8). două exemplare având greutate identică -. 4,9 gr, (nr.4-5). Diametrele şi gramajul sunt cele
pentru 1 denga 1797-1810 \ ir
3. Pentru revers s-au folosit două stanţe, R 1 - acvila aşezată pe terasă dublă (nr. 1-2
Pavel I şi nr. 3-4 Hangerli) şi R 2 - acvila aşezată pe terasă simplă (nr. 5-9 Hangerli), ambele cu
mici variaţii de penaj, ceea ce presupune existenţa unei stanţe comune pentru reversul
medaliilor Pavel 1 şi Hangerli nr. 3 - 4 şi a două stanţe de revers pentru medalia Hangerli.
4. Portretul domnitorului prezintă asemănări cu cel de pe medaliile l u i Brâncoveanu,
dar suntem de părere că se datoresc modei veşmintelor de curte care n u a suferit multe
modificări precum şi artei portretului specifică şcolii medalistice germane"*. în schimb am
constatat o asemănare, am zice destul de mare, cu portretul domnitorului Constantin Ipsilanti
' V. y . Llzdenikov. op. cil., p. 5 4 4 pentru informaţiile referitoare la greutăţi şi Robert F'. Harris. Guidebook of Russian Corns
(1725 to 1970). California. 1971. p. 6 3 - 6 4 pentru cele referitoare la diametru.
I h
in perioada la care ne referim, gravorii de la monetăria rusă erau de origine germană. E l a u creat o şcoală ce a dat o
galerie întreagă de medali.şti de renume in sec. XVIII - X I X . C e l mai mare medalist al Monetăriei Imperiale a lost Karl
Alexandriivici Leberec.ht (1755-1827). originar din Melningen. Saxonia. S u b conducerea s a a fost restructurată Monetăria
slatului. creăndu-se u n departament special pentru baterea medaliilor - Palatul Medaliilor. Membru al Academiei din 1794.
a înfiinţat aici o clasă de medalistică (1800) unde a predat heraldica, gravura in oţel şi piatră. A avut printre elevi pe soţia
ţarului I'avel I. Maria l'eodorovna (Solia Dorotheea Augusta de WUrthemberg. 1759-1828). autoarea mai multor medalii. E a
lucrat şi şlanţa pentru medalia încoronării soţului el Pavel I (1797) şi cea pentru o medalie dedicată fiului ei ţarului
Alexandru I (1814). Alţi medali.şti renumiţi din această perioadă; Timolei lvanov. contele Tolstoi. Lialin. Cube. ş.a.
M.I.Smimov. So znakom " S J ' . B . "- Ocerki istorii Soj\kt-['etersburgskogo Monetuogo dvora 1724-1994. S a n k t Petersburg. 1994.
p.! 29. 131-132.
219
www.mnir.ro
din 1802-1806 şi Alexandru Hangerli din 1807' , deşi n u sunt portrete medalistice (sunt însă de
17 8
epocă).
5. Acvila prezintă unele asemănări cu cea de pe sigiliul l u i Mihail Şuţu (Moldova) din
1792 , sau cu cea care apare în stemele unite de pe hrisovul său de aşezământ din 1793;
19
asemănări sunt şi cu acvilele de pe diferitele variante ale monedelor moldo-valahe, bătute la

Sadogura , fiind vorba despre u n tip ce s-a impus cu cel puţin u n secol în urmă şi se va păstra
20
în secolele XVIII - XIX.

6. Deoarece, în cazul reversurilor identice, medalia Pavel I este mai bine imprimată iar
medalia Hangerli mai ştearsă, putem presupune cu t i t l u de ipoteză ce trebuie verificată că s-a
bătut întâi medalia Pavel şi apoi Hangerli, de aceea, probabil, s-a mai executat o stanţă de revers
(varianta R 2).
7. în secolele XV1II-XIX monetăriile ruseşti au cunoscut o specie numismatică proprie
- NOVODEL, ce constă în baterea unor monede clasice cu stanţe originale mai vechi, pentru
colecţionari sau la comandă, finisarea făcându-se ca pentru medalii (un luciu, o patină
specifică) . 21
>
De asemenea se obişnuia ca după diferite emisiuni monetare să se bată medalii cu
flanul şi aversul monedelor oficiale, pentru revers folosindu-se stanţe foarte diferite, de la cel al
unor alte tipuri monetare - sau doar elemente ale acestora diferit combinate -până la stanţe cu
alegorii specifice medaliilor care şi ele puteau conţine elemente din stanţele monedelor. Ceea ce
se respecta era de obicei stanţa de avers (de la u n tip monetar oficial foarte cunoscut), reversul
variind în funcţie de imaginaţia gravorului.
Adesea se recurgea la metode incorecte de batere ce puteau da naştere unor rebuturi.
Din comoditate poate se imprimau în serie aceleaşi elemente pe unele piese pe care n-ar fi trebuit
să apară ; se venea apoi şi se înlătura ce era în plus prin răzuirea feţelor matriţelor, adăugându-
se prin incizare ceea ce trebuia, astfel încât se obţineau tipuri foarte variate şi curioase, putând fi
considerate chiar falsuri ( în aceste situaţii nici greutatea specifică tipului monetar oficial n u mai
era riguros exactă, şi nici diametrul) . 22
Nu se respecta metalul caracteristic monedei de la care se folosea stanţa (era preferat

bronzul). Astfel, la Monetăria din Sankt Petersburg s-au bătut novodele din bronz cu stanţele
unor monede din argint sau novodeluri cu flanul monedelor de o rublă, dar din bronz. Tot în
această monetărie s-a bătut u n novodel folosind pentru avers o stanţă cu u n portret inedit al
ţarului Alexandru I şi pentru revers stanţa unei medalii-decoraţii bătute în 1810 oferită ca
răsplată reprezentanţilor regiunilor de frontieră ale Imperiului rus . 21
S-au bătut foarte frecvent astfel de medalii în timpul l u i Alexandru I . pentru

comemorarea reformelor sale democratice şi a războaielor victorioase cu turcii şi cu francezii . 21
Adesea, cu ocazia unor sărbători de masă cum erau încoronările se băteau, medalii
populare cu sau fără toartă, care se distribuiau unor categorii largi ale populaţiei '. S-au bătut 2
astfel de piese chiar cu stanţele unor decoraţii . 211
Ţinând cont de aceste observaţii şi pornind de la greutatea şi diametrul pieselor

noastre, am stabilit o legătură între ele şi piese specifice monetăriei ruse. Astfel, plecând de la
anul 1797 care apare pe piesa noastră cu monograma ţarului, ani constatat existenţa a două
grupe de ani în care s-au bătut piese asemănătoare cu ale noastre.
- o copeică 1797-1810 = 10,24 gr şi 20 - 24 mm;
1810-1830 = 6,83 gr şi 20 - 24 m m ;
- o denga 1797-1810= 5.12 gr şi 20 - 21 m m ;
1810-1828 = 3,41 gr. şi <20-25 mm>
- la anul 1810 se menţionează baterea unor piese de o copeică cu diferite desene
pentru revers, considerate probe . 27
17
N. lorga. Domni români după portrete şi fresce contemporaine. Sibiu. 1930. p. 192.
'" Ibidem, p. 199-200.
19
D. Cernovodeanu. op. cit.. p. 319, planşa LVI. nr. 5.
Ibidem, p. 3 2 3 . planşa LVIII. nr. 1-5.
?l
V. V. Uzdenikov. op.cit.. p.658-659.
~~ V. V. Uzdenikov, Ibidem.
2 1
V.'V. Uzdenikov, op.cit.. p.658-659 şi lïg.29, p.657.
2A
Ibidem.
"' De exemplu, medalia c u monogramă pe avers şi c u diametrul de 21 m m . c a tipul de monedă de 1 denga ce s - a emis intre
2
1797-1830 pentru încoronarea ţarului Nicolae I (MNIR I"V 3514. Col. BNR) s a u c a medalia bătută c u ocazia încoronării
ţarului Nicolae II la Moscova in 1896. c u diametrul 2 7 m m şi avers speciile monedei de 3 copeici (MNIR I'V 3542. Col. BNR),
ambele din argint deşi tipul monetar este din bronz: Guidebook of Russian Corns, p.84-85 şi pp. 114: 134.
21i
V. V. Uzdenikov. op.cit..p.658-659.
220
www.mnir.ro
Prin urmare anul în care s-au bătut piese cu gramaj şi diametrul foarte apropiate de
cele ale noastre este 1810, an în care se ştie că s-au emis şi novodeluri cu valoare de o copeică şi
o denga, cu stanţe din anul 1810 dar şi din anul 1807. Pentru această datare - 1807 sau 1810 -
pledează şi unele argumente de ordin istoric.
în Ţara Românească, în primăvara anului 1807, timp de două l u n i , a domnit
Alexandru Hangerli (frate, sau văr, în orice caz rudă cu fostul domnitor Constantin Hangerli ucis
de turci în 1799). Şi el tot fost dragoman, a fost plătit de Poartă pentru a accepta tronul Ţării
Româneşti dar, odată ajuns domn, a înclinat spre partida rusă. în momentul revenirii l u i
Constantin Ipsilanti, de,ci după restabilirea relaţiilor ruso-turce în zonă. Alexandru Hangerli s-a
retras în Ucraina, apoi la o proprietate a sa din Polonia unde a avut printre altele, şi preocupări
culturale (întocmirea u n u i dicţionar greco-turc). A avut relaţii cu Germania, u n u l din fii săi
stabilindu-se acolo ". 2
Considerăm deci că aceste monede-medalii - sau novodeluri - au fost bătute la

comanda l u i Alexandru Hangerli, în 1807 , în 1810 sau în j u r u l acestei date, pentru a comemora
figura rudei sale ucise de turci, domnitorul Constantin Hangerli. Deşi n u se cunosc relaţii ale
acestuia din urmă cu Pavel 1, n-ar fi exclus ca ele să fi existat şi, printre motivele pentru care a
fost ucis, să se fi aflat şi eventuale sentimente filoruse . 29
Piesele s-au lucrat într-unui din atelierele din Rusia care, am văzut, aveau mulţi
meşteri de formaţie germană. Aceste ipoteze se susţin şi prin asemănarea chipului de pe medalia
Hangerli cu portretul l u i Alexandru Hangerli, care a servit probabil ca model pentru executarea
stanţei de avers.
S-ar putea explica în acest fel şi afirmaţia consulului austriac precum că ar fi vorba
de un fals executat de doi gravori germani - n u se spune când - , pèntru că, într-adevăr n u sunt
piese oficiale ci s-au făcut la comandă, mai târziu, fiind executate conform practicilor din
atelierele monetare ruseşti.
Ele se înscriu în categoria speciei monetare aparte, novodel, de la sfârşitul secolului
XVIII şi primele decenii - mai ales - ale secolului XIX. Denumirea de monede-medalii este cea mai
potrivită, deoarece s-au folosit stanţe originale şi s-a respectat diametrul, gramajul şi reprezentări
ale unor monede oficiale, recurgâridu-se însă la o combinaţie între aceste grupe de elemente.
N E W C O N T R I B U T I O N S T O T H E K N O W L E D G E O F S O M E 18™ - 1 9 t h
CENTURIES MEDALS
Abstract
The paper presents new variants ol some 18'"-19'" century known pieces: a medal lor the lights on the
Danube against the T u r k s - October. 2 2 - 2 4 . 1771 a n d coin-medals issued lor C o n s t a n t i n Hangerli a n d tzar l'aul I. bearing
the Wallachian eagle on the reverse.
The first medal w a s s t r u c k in the mint ol Sadagura. founded by baron Peter Nicolas of Gartenberg. It was
struck by Friedrich C o n s t a n d l u s . engraver a n d director ol the mint. It is a variant of the already k n o w n medal (made ol
bronze, very rare), a prool of gill-silver or a medal with a failed representation considered a reject a s the representation and
the legend on the reverse are too slightly printed. T h e s t r u c k not strongly enough made a straight edge quite Impossible.
Medals issued by Paul I a n d C o n s t a n t i n Hangerli
Acording to a writing of Timoni. the former Austrian consul (1848). those medals were considered modem
forgeries.made by two G e r m a n engravers In the frist hall of the 19"' century. T a k i n g into consideration some observation,
the diameter and weight of the same R u s s i a n coins issued by Paul I a n d Alexander I between 1797 - 1810. one may think
ol them as being coin medals, specific lor the R u s s i a n mint in the 18 ' - 19"' centuries, the so called Novodel type. T h i s type
u
has resulted from the stricking of some official monetary types with original dies - as a special c o m m a n d lor collectors.
Guidebook of.... p.71: vezi şi nota 15.

2
" Ν.Cane. Trecute vieţi de doamne şi domniţe. II p. 312: V.A Urechia. Istoria Româi\ilor. Di. B.uc.ureşci. 189C. p. 171-174:
Intona Românilor. III, Bucureşti, 1963. p. 7 1 8 - 7 2 0 .
2 J
între anii 1798-1800 a existat şl η apropiere intre R u s i a şi Imperiul Otoman, datorată politicii de colaborare in
Meditarana, iniţiată de Pavel I pentru a loVl Franţa şl concretizată in tratatul încheiat la 2 3 decembrie 1798. R u s i a a atacat
Italia, generalul Suvorov ocupând R o m a in iunie 1799. in amintirea acestei victorii generalul a fost s u p r a n u m i t "Râmskii" şi
i s a dedicat o medalie. Pe de altă parte. Pavel I a dat u n ucaz in 5 aprilie 1797 prin care aducea îmbunătăţiri situaţiei unor
categorii sociale mai puţin favorizate: ţăranii erau scutiţi de muncă in zilele de duminică şi sărbători, corvezile erau reduse
la trei zile pe săptămână, se interzicea vânatul cerbilor pe pământul ţăranilor din R u s i a Mică. se ameliora situaţia micului
cler sătesc, precum şi regimul din Livonia şi Principalele Dunărene. Nu este exclus c a o parte a boierimii din Ţara
Românească să li avut motive de admiraţie şi apropiere faţă de Pavel I şi politica s a , poate c h i a r cei din familia s a u partida
lui Alexandru Hangerli. [Marea Enciclopedie Sovietică. 31. Moscova 1955. p. 5 0 8 : Grai\d Larousse Encyclopédique. 8. Paris.
1963).
221
www.mnir.ro
In this category It might also be Included coins considerated proofs or medals that were s t r u c k with the
observe die of some coins. They used to bear on the reverse different dies that were specific for some medals, also including
certain elements that belonged to coins in circulation at that time.
Specific for that period are also the medals for w h i c h dies of orders and decorations have been used lor the
observe. I.e. the medal s t r u c k in 1810 by T z a r Alexander I for the officials of the boundary regions of the R u s s i a n Empire
and the popular medal with hook s t r u c k for the coronations of Nicolas 1 and Nicolas II.
An a n a l y s i s of the diameter and weight of these pieces as well a s of the coins s t r u c k in that period let as
think that the coin-medals with the name of l'aul I and C o n s t a n t i n Hangerli could have been s t r u c k in 1807 - 1810. using
the dies for one denga and one kopek coins.
In 1807 Alexander Hangerli had a sort reing of only several months. He was C o n s t a n t i n Hangerli's relative.
Alexander Hangerli w a s paled by the T u r k s to reign in Wallachla. He ended up taking the side ol the R u s s i a n s He
established himself in Poland a n d w a s naturalised G e r m a n towards the end of his Hie.
It is possible that Alexander Hangerli had ordered this medal to commemorate C o n s t a n t i n Hangerli. killed by
the turks In 1799. T h e medal w a s s t r u c k in 1807 or 1810 in an official R u s s i a n mint that was acquainted with Nnvndel
type.
Hypothetically. one may observe an approachement between Paul I a n d C o n s t a n t i n Hangerli. That could
have been another reason lor the T u r k s to get rid of C o n s t a n t i n Hangerli in s u c h a violent way.
LIST OF FIGURES.
l a . Medal dedicated to the fight o n the Danube. 1771. (2/1).

1-2. Medal-coins Pavel I. with revers type 1 (2/1).
3-4. Medal-coins C o n s t a n t i n Hangerli: revers type 1 (2/1).
5-7-8. Medal-coins C o n s t a n t i n Hangerli: revers type 2 (2/1).
Plate 4. C o n s t a n t i n Ypsilanti. prince of Moldavia: 1802 - 1806. - contemporaneous engraving, (sec. X I X ) .
Plate 5. Alexandru Hangerli. prince of Wallachla. 1807. - alter a portrait founded at Stockholm.
www.mnir.ro
Contribuţii la cunoaşterea u n o r m e d a l i i de secolele X V I I I - X I X
www.mnir.ro
www.mnir.ro
www.mnir.ro
C O N S T A N T I N I P S I L A N T I , 1802-1806
DOMN AL MOLDOVEI
după o stampă contemporană (sec. al X l X - l e a )
www.mnir.ro
A L E X A N D R U H A N G E R L I , 1807
D O M N A L ŢĂRII-ROMÂNEŞTI
după u n p o r t r e t găsit de d . C. K a r a d j a la S t o c k h o l m
www.mnir.ro
MEDALII DEDICATE LUI GRIGORE G. T O C I L E S C U
PĂSTRATE ÎN COLECŢIA MUZEULUI NAŢIONAL
Draga Paula Vachon
Pentru a n u reitera date cunoscute, vom aminti pe scurt că Grigore G. Tocilescu,

istoric şi folclorist român, a j u c a t u n însemnat rol şi în dezvoltarea arheologiei şi epigrafiei
româneşti la care se adaugă o îndelungată carieră didactică şi o diligentă activitate în domeniul
muzeografiei ca director al Muzeului Naţional de antichităţi'.
Toate aceste aspecte sunt concludent ilustrate de medaliile ce i-au fost dedicate în
1892 şi 1896 şi care sunt păstrate în colecţia Muzeului Naţional de Istorie a României.
Medalia* din 1892 i-a fost oferită l u i Grigore G. Tocilescu cu ocazia participării sale la
Congresul de arheologie de la Orléans, participare semnificativă datorită importanţei acestui
congres şi a societăţii care-1 patrona în dezvoltarea arheologiei şi în general a culturii franceze
moderne.
Medalia cu numărul de inventar MIRSR 30555, cu u n diametru de 64,5 mm şi o
grosime de 4,00 m m are înscrisă pe avers legenda circulară: *ARCISSE DE CAUMONT NÉ A
BAVEUX LE 28 AOUT 1801 * TE SAXA LOQUNTUR [îţi vorbesc pietrele] şi în centru bustul l u i
Arcisse de Caumont în profil spre stânga, purtând numeroase decoraţii pe rever iar la gât marea
cruce a Legiunii de Onoare. în câmp în dreapta sus apare numele gravorilor Vauthier - Galle. Pe
revers. în legenda circulară, apare inscripţia * SOCIÉTÉ FAN CAI SE D'ARCHÉOLOGIE POUR LA
CONSERVATION DES MONUMENTS HISTORIQUES. Două ramuri de măslin cu fructe, legate cu
panglică, înconjoară medalionul central în care, pe nouă rânduri, apare inscripţia: OFFERTE/A
M/LE PROF.ESSEUR/G.TOCILESCO/ÉN SOUVENIR/DU CONGRÈS/ARCHÉOLOGIQUE/
D'ORLÉANS/ 1892. Pe muchia lisă e imprimat cuvântul Argent [Argint] precedat de u n poanson
datând din 1 ianuarie 1880 şi care reprezintă u n corn al abundenţei şi capul stemei cu coif şi
panaş, argintul respectiv având titlul de 950 "/ao . 1
Inedită, această medalie prezintă interes din mai multe puncte de vedere. în primul
rând atestă participarea istoricului român la u n eveniment ştiinţific internaţional de însemnătate
deosebită. Susţinem această afirmaţie prin câteva date legate de fondatorul societăţii franceze de
Arheologie pentru Conservarea monumentelor istorice. Arcisse de Caumont'. Născut la Bayeux la *
28 august 1801. Arcisse de Caumont îşi începe cariera de geolog în Nonnandia natală,
participând la fondarea, la Caen, a Societăţii anticarilor din Normandia [Société des antiquaires
de Normandie] al cărei scop era protejarea monumentelor antice. în cei 18 ani cât a fost secretar
al acestei societăţi Arcisse de Caumont şi-a réorientât activitatea către arheologie, publicând
intre 1830 şi 1841 fundamentalul său "Cours d'antiquités monumentales" [Curs de antichităţi
monumentale] în şase volume.
Spirit novator, Arcisse de Caumont a avut o contribuţie esenţială în dezvoltarea
arheologiei medievale căreia îi precizează obiectul, în opera de conservare a monumentelor antice
şi medievale, aspect confirmat şi în 1832 când organizează "Liga pacifică între arheologi" [La
Ligue pacifique entre les archéologies] pentru salvarea bisericii St. Jean din Poitiers de
intervenţia brutală a municipalităţii - ca şi în descentralizarea culturii franceze, fapt demonstrat
cu prisosinţă de întreaga sa activitate. Astfel la sugestia baronului von Humboldt, Arcisse de
Caumont organizează primul congres ştiinţific regional de arheologie care se desfăşoară la Caen
în 1833. în 1834, sub îndrumarea sa, ia naştere "Societatea franceză de arheologie pentru
conservarea monumentelor istorice" [Société française d'archéologie pour la conservation des
inonuments historiques], a cărei publicaţie permanentă "Bulletin monumental" o va conduce
până la moartea sa, in 1873. Această Societate va patrona din 1839 u n Institut al provinciilor,
organizat pe principiul unei academii şi care va fi însărcinat cu organizarea congreselor în diverse
oraşe din Franţa, aşa cum a fost cazul în 1892 cu oraşul Orléans.
Vedem deci că participarea savantului român la acest congres e importantă îndeosebi
pentru ideile noi ce se susţineau cu privire la necesitatea conservării monumentelor istorice şi, în
Dicţionarul literat mii române de la οπηύύ pûitî la 1900. Bucureşti, 1979, p. 8 5 5 - 8 5 6

" T a r d y . Les pomcons de garaixtie mten\ationaux pour l'argent, ed. 12. Paris. 1977. p. J .99 şi 209.
IJL' grande Encyclopédie. 1. IX. Paris, I. a. p. 8 9 9 .
223
www.mnir.ro
acest sens. rju trebuie uitată încercarea l u i Tocilescu de reconstruire, cel puţin grafică, a
monumentului de la Adamclisi şi care a fost publicată trei ani mai târziu, în 1895".
Dar medalia trezeşte interes şi prin modul de realizare. Cei doi gravori care apar
semnaţi pe avers, Adrien Vauthier şi André Galle, sunt reprezentativi pentru şcoala franceză de
medalistică din sec. XIX. André Galle, la origine medic, devine gravor în timpul revoluţiei franceze
când realizează, la 1792, prima sa medalie reprezentând "Libertatea". Sub Imperiu şi apoi sub
Restauraţie. Galle devine gravor oficial impunând printre primii procedeul accentuării exagerate
a reliefului'.
Elevul său, Adrién Vauthier va realiza medalia dedicată de Societatea franceză pentru
conservarea monumentelor istorice promotorului său, Arcisse de Caumont. medalie
comemorativă ce se va acorda participanţilor la congresele acestei societăţi. Concepută după
principiile maestrului, foarte posibil după o primă machetă realizată de acesta, medalia va avea
înscrise în câmp numele ambilor artişti.
Muzeul Naţional deţine şi cele două variante, de argint şi de bronz ale medaliei
dedicate de tinerimea universitară l u i Grigore G. Tocilescu în 1896 la sărbătorirea acestuia".
Medalia de argint are numărul de inventar M 2336, iar varianta din bronz e
înregistrată la numărul MNIR 29588 . 7
Din capul de serie al acestei medalii s-au bătut pentru oficialităţi u n număr redus de
exemplare din argint, din care s-au conservat doar câteva, printre care şi exemplarul de la
Academie, plecat cu vechea colecţie numismatică la Moscova în timpul primului război mondial,
revenit în România în 1956 şi, ajuns finalmente la Muzeul Naţional. Acest fapt conferă o valoare
sporită tandemului de medalii, îmbogăţind patrimoniul Muzeului cu ambele variante existente:
argint şi bronz.
MEDALS AWARDED TO GRIGORE G. TOCILESCU. EN T H E COLLECTION O F T H E NATIONAL HISTORY

MUSEUM
Abstract
At the National History M u s e u m of Romania. Bucharest, there are kept three medals awarded to Grigore G.
Tocilescu (1850-1909). a R o m a n i a n historian a n d folklorist. well-known lor the contributions he brought to archaeology
and epigraphy.
The paper presents a n u n k n o w n silver medal that w a s given to Tocilescu on the occasion of his participation
to the Archaeological Congress from Orléans, organized in 1892 by the F r e n c h Archaeological Society for the preservation of
the historical m o n u m e n t s as well as two silver a n d bronze variant - medals, offered to the s a m e scientist by the students in
1896 on the occasion of h i s celebration. Apart from the description of the medals, the author gives several considerations
regarding the personality of Arcisse de C a u m o n l . promoter of the F r e n c h archaeology a n d also about Tocilescu's
contribution to the developement of the R o m a n i a n archaeology.
EXPLICAŢIA PLANŞELOR
1. Medalie oferită lui Gr. G. Tocilescu c u ocazia participării sale la Congresul de arheologie de la Orléans din
1892.
a-avers; b-revers
2. Medalie dedicată de tinerimea universitară Iul Gr. G . Tocilescu in 1896. în v a r i a n t a de argint,
a-avers: b-revers
3. Medalie dedicată de tinerimea universitară lui Gr. G. Tocilescu in 1896. in v a r i a n t a de bronz.
a-avers:
b-revers
EXPLANATION OF P L A T E S
1. Medal offerted to Gr. G . Tocilescu on the occasion of h i s participation to the Archaeological Congress -
Orléans. 1892.
2. Medal (silver-variant), offered to Gr. G . Tocilescu by the students in 1896.
3. Medal (bronze-variant) of the some medal.
a - obverse
b - reverse
Tocilescu Gr. G.. "Monumentul de la Adamklissi Tropaeum Trqjoni publicat în colabordfiune c u Otfo BenndorJ'şi George
Niemann". Vienne. 1815.
5
L. Honrtlque. Encyclopédie des Beaux - Arts. vol. I, Paris. 1925. p. 2 3 2 .
6
G. Buzdugan. G. Niculiţă. Medalii şi plachete româneşti Bucureşti. 1971. p. 8 6 - 8 7
7
Vezi descrierea in Buleftnul Societăţii numismatice române, a n III, Bucureşti. 1906. p. 9 2 .
224
www.mnir.ro
M e d a l i i dedicate l u i G r i g o r e G . Tocilescu păstrate în colecţia M u z e u l u i Naţional
www.mnir.ro
O MEDALIE-PREMIU ACORDATĂ LUI ŞTEFAN LUCHIAN
de Siniona Boicescu
în anul 1993. la 1 februarie s-au împlinii 125 ani de la naşterea l u i Ştefan Luchian
(1868-1916). considerat de unii drept cel mai mare pictor român după Nicolae Grigorescu.
Luchian s-a născut în comuna Ştefăneşti, j u d . Botoşani. îşi face liceul la Bucureşti,
la "Sf. Sava", remarcându-se încă de atunci prin deosebitele aptitudini pe care le dovedea pentru
desen. Silit să se înscrie la şcoala militară, fuge de acolo şi se înscrie la şcoala de Belle Arte unde
are norocul să-1 aibă ca profesor pe Theodor Aman. directorul de atunci al şcolii. între cei doi se
creazâ o prietenie reală.
Luchian pleacă apoi la Miinchen şi în 1891 la Paris. Asemenea înaintaşilor săi, Aman,
Grigorescu. Andreescu, care prin felul de a lucra s-au grupat în j u r u l şcolii franceze, Luchian n u
face excepţie. El continuă această tradiţie, fiind cucerit de coloritul u n u i Delacroix sau de
viziunea realistă pe care Courbet o imprima operelor sale. De asemenea, prin tratarea subiectelor,
Luchian se apropie de N. Grigorescu. mai ales la începutul carierei sale. Prea mare artist el
însuşi, n u poate ignora faima celebrului maestru, ca şi progresele făcute de pictura românească
datorită lui Grigorescu. Totuşi, ullimile opere ale acestuia, dacă n u îl decepţionează propriu-zis,
îl fac să sesizeze depărtarea lor de realitate, din ce în ce mai evidentă, artificialitatea şi răceala
unora din ele.
Continuând să-i studieze pe francezi, Luchian învaţă să facă o pictură sinceră şi cât
mai aproape de viaţa reală. Alături de forţa de exprimare el aduce şi o anumită fineţe deloc
neglijabilă pentru u n mare pictor. Maniera sa de lucru n u se potriveşte însă cu cea a pictorilor
români de atunci şi acest lucru. Luchian îl va descoperi la în toarcerea, sa de la Paris, în 1893.
Viaţa este grea pentru el. încearcă să obţină u n post la Şcoala de Belle Arte din Iaşi,
dar se retrage. Urmează o perioadă în care va face orice lucru care are cât de cât o tangenţă cu
arta sa. repară şi zugrăveşte biserici, pictează frontispicii decorative pentru clădiri noi. icoane ba
chiar şi panouri pentru vapoarele româneşti.
La salonul din 1895 de la Bucureşti trimite câteva tablouri pe care le retrage însă,
nemulţumit de mediocritatea şi suficienţa celorlalţi expozanţi.
Atât de modestul, blândul dar curajosul Ştefan Luchian simţea că poate imprima o
altă direcţie picturii româneşti. Era conştient că poate crea u n nou curent şi într-adevăr, el a
devenit fondatorul şcolii noastre moderne, şcoala românească de pictură a sec. XX.
în 1896, deschide împreună cu alţi artişti care îi împărtăşau ideile, prima expoziţie a
Artiştilor Independenţi, chiar în faţa Salonului Oficial.
în anul următor, independenţii n u mai pot să-şi menţină expoziţia. Luchian încearcă
să organizeze o expoziţie personală, dar vinde u n singur tablou. Cumpărătorul este Nicolae
Grigorescu.
Excelent colorist, arta sa apare cel mai vizibil în buchetele de flori pe care le varia la
infinit. Are şi portrete şi peisaje, subiecte din viaţa oamenilor sărmani. în toate pune o tărie a
sentimentelor, o seriozitate şi o adâncire a temelor, nemaiântâlnită până atunci.
Marele său merit îl constituie crearea de noi căi în pictura românească, căi ce vor fi
urmate de o parte din colegii săi de generaţie şi de generaţiile care îi succed.
Astfel apare o perioadă nouă în pictura noastră, dar cel rnai cunoscut reprezentant al
spiritului specific românesc, renovatorul picturii acestei ţări, va m u r i în condiţii triste în anul
1916 la Spitalul "Sf. Pantelimon", după o lungă perioadă, în care a fost paralizat.
Nu vom insista mai mult asupra vieţii şi operei acestui mare artist, acest lucru
nefiînd de competenţa noastră. Sperăm însă că am reuşit să scoatem în evidenţă trăsăturile
caracteristice ale ariei sale.
Având în vedere că el n u s-a bucurat de aprecierea cuvenită în timpul vieţii, ne-am
gândit să prezentăm totuşi o medalie care i-a fost atribuită ca premiu în 1893 de către Societatea
Tinerimea Română.
"Tinerimea Română", societate ştiinţifică şi literară, a funcţionat la Bucureşti. Revista
sa numără printre directorii ei pe Al. I. Sontu, Petre Ştefănescu, Nicolae Dumitrescu şi Gr. G.
Tocilescu.
Premiul acordat de această societate l u i Luchian, constă dintr-o medalie de argint, cu
diametrul de 50 m m .
225
www.mnir.ro
Pe avers este o legendă circulară: SOCIETATEA ŞTIINŢ1 FlCĂ-LITERARĂ TINERIMEA
ROMÂNĂ". în centru este u n cap de femeie cu cunună de lauri, în profil spre dreapta. Sub gât
este înscris FILIP MARIN FEC. şi CARNIOL FIUL GRAV.
Pe revers. în legendă semicirculară este înscris: LABOR IMPROBUS OMNIA VINCIT. în
interior, pe 7 rânduri este legenda: MEDALIA/ELEVULUI/ŞT. LUCHLAN/DREPT
DISTINCŢIUNE/PENTRU/DESEMNUL DUPĂ NATURĂ/1893. Numele este pus într-un cartuş
ornamentat. La bază se află ramuri de laur şi stejar, încrucişate.
Această societate a gravat mai multe medalii pe care le oferea unor personalităţi - ca
de exemplu medalia oferită în 1873 eminentului om de stat francez A. Thiers, executată de Stern,
sau cea acordată în 1896 l u i Gr. Tocilescu.
Nu vom insista asupra activităţii firmei de gravpri Camiol care prin numeroasele
medalii şi plachete realizate a devenit u n nume bine cunoscut în lumea medalisticii româneşti.
Filip Marin (1865-1928) a fost sculptor şi pictor. A urmat Şcoala de Belle Arte din
Bucureşti, apoi a studiat la Paris şi la Roma.
A fost profesor la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti şi s-a remarcat cu prilejul
expoziţiei colective din 1898. Printre sculpturile sale putem aminti "Fântâna lui Cazzavilian".
bustul l u i Mihai Eminescu, bustul l u i Gh. Duca, "Durerea". "Cugetarea", etc. Are de asemenea şi
mai multe tablouri dar s-a făcut remarcat şi prin medalii şi plachete, u n obicei pe care îl aveau
mulţi sculptori.
în încheiere mai putem menţiona că Luchian a mai primit o medalie de la Şcoala de
Belle Arte din Bucureşti, medalie de tipul "honoris causa", descrisă în BSNR 3. 1905-1906, 11¬
12.
A P R I Z E M E D A L A W A R D E D T O ŞTEFAN L U C H I A N
Abstract
T h e paper describes ari unpublished medal awarded to painter Ştefan L u c h i a n in 1893 by the "Romanian
Youth" Society. There is also a short presentation of his life a n d work. L u c h i a n w a s considered by the critics of art. the
second great R o m a n i a n painter alter Nicolae Grigorescu.
The " R o m a n i a n Y o u t h " w a s a cultural society founded In Bucharest in the 19"' century. It struck several
medals awarded to some personalities: A. Thiers (1873). Gr. Tocilescu (1896). a.s.o.
The medal given to L u c h i a n w a s made by C a m i o l a n d the sculpter Filip Marin. T h e first artist belonged io a
well known company ol engravers " C a m i o l & S o n " . Filip Marin w a s a sculptor that made some pictures too. as well as some
medals. There is also a short presentation of his Iile a n d works.
www.mnir.ro
O m e d a l i e p r e m i u acordată p i c t o r u l u i Ştefan L u c h i a n
www.mnir.ro
D E S P R E MEDALIILE ŞI P L A C H E T E L E D E D I C A T E
LUI ANGHEL SALIGNY ŞI LUCRĂRILOR S A L E
de Katiuşa Pârvan
Dragoş Ungureanu
în toamna anului 1995 s-au sărbătorit 100 de ani de la inaugurarea podului "Regele
Carol Γ' construit la Cernavodă de inginerul Anghel Saligny. Cu acest prilej Asociaţia Generală a
Inginerilor Români a bătut la Monetăria Naţională o medalie dedicată comemorării
evenimentului. Considerăm ocazia binevenită pentru a reaminti şi celelalte medalii şi plachete
dedicate l u i Anghel Saligny şi realizărilor l u i ' .
Autorul acestei lucrări, inginerul Anghel Saligny, este considerat întemeietorul şcolii
româneşti de inginerie, şi u n u l din pionierii tehnicii universale . 2
O altă preocupare a l u i Saligny a fost valorificarea resurselor ţării prin extinderea

exportului unor produse foarte căutate - grâne, petrol. în acest sens a făcut eforturi pentru
modernizarea porturilor maritime şi fluviale. Şi în acest domeniu a contribuit cu inovaţii
inginereşti interesante . 1
A fost apreciat de contemporani şi foarte iubit de studenţii săi, în a căror capacitate

creatoare a crezut cu tărie. încredinţându-le lucrări dificile. Toate aceste realizări, pe lângă multe
altele din domenii "foarte variate, au conturat o personalitate de excepţie, respectată şi îndrăgită
în epocă, despre care vorbesc şi aceste mărturii în metal - medalii şi plachete comemorative.
Am grupat medaliile în trei categorii (Anexa I):
I. Medalii dedicate podului "Regele Carol I " de la Cernavodă, publicate şi inedite;

II. Medalii şi plachete dedicate ing. Anghel Saligny;
III. Medalii şi plachete bătute cu ocazia anului jubiliar 1906 şi păcii de la Bucureşti,
pentru care podul a devenit un element decorativ ce s-a impus în arta medalistică drept u n u l din
simbolurile României modeme.
' Podul "Kegele Carol Π este lucrarea de referinţă a inginerului Anghel Saligny. Construcţia a avut u n larg răsunet in lume
rivalizând c u celebrele construcţii ale lui Gustav Elitei din Franţa: viaductul Garablt şi t u m u l din I'aris ce-i poartă
numele. Pentru realizarea lucrării guvernul, neavând încredere în torţele tehnice româneşti, a instituit în 1883 un
concurs pentru întocmirea proiectului podului, din comisie făcând parte somităţi i n materie: prof. E . Winkler şi prof. Ε.
Collignon. Nici u n u l din proiectele prezentate, atât Ia primul cât şi la al doilea concurs, n u a u întrunit calităţile necesare,
astfel că i s - a încredinţat tânărului inginer român realizarea acestei importante lucrări. Proiectul său foarte îndrăzneţ s-a impus
prin inovaţiile tehnice aplicate acestei construcţii de mari proporţii: utilizarea otelului turnat (moale) în locul celui pudlat
şl a sistemului de grindă c u zăbrele în consolă (grindă Cerber), foarte economic şi avantajos din punct de vedere al
rezistenţei materialelor la construcţiile c u deschideriJargi. După doi ani de studii şi numeroase calcule, la 9/21 oct. 1890
s - a pus piatra fundamentală, iar după 5 ani. la 14/26 noiembrie 1895 s - a inaugurat cel m a i mare complex de poduri din
Europa acelei vremi şi al treilea c a lungime din lume. Podul are 5 deschideri din care 4 de 140 m lungime Iar cea centrală
- cea mare - de 190 m. Pentru a permite trecerea vapoarelor podul a fost ridicat la 3 0 m. înălţime d e a s u p r a apelor. Proba
de rezistenţă s - a făcut in z i u a Inaugurării c u u n convoi de 15 locomotive circulând c u o viteză de 8 5 k m / h . Regele Carol I
a caracterizat lucrarea c a "o mărturie vădită a tăriei regatului" ea fiind "cheia de a u r a u n u l viitor strălucit. D-T.
Constantinescu. Construcţii monumentale. Bucureşti. 1989, p. 177: P. Bogdan. Opera lui Anghel Saligny. învăţămăixtul
tecnic în România. Academia Româi\ă. Discursuri de recepţiune. LXIII, Bucureşti-, 1931. p. 5-9: L. Predescu. Enciclopedia
"Cugetarea". Bucureşti. 1940. p. 754.
2
Anghel Saligny s - a născut la 2.05.1854 in c o m u n a Şerbăneşti Jud. Tecuci. A urmat cursurile Politehnicii din
Charlottenburg. A lucrat c a inginer la construirea unor căi ferate în S a x o n i a şl Prusia. L a 1.01.1876 a ocupat postul de
inginer c l a s a a IlI-a in Serviciul de Poduri şl Şosele unde a lucrat până la sfirşttul vieţii ocupând diferite funcţii. Din 1884
până în 1914 a fost profesor la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti. A fost membru fondator şi preşedinte
al Societăţii Politehnice şl u n u l din întemeietorii revistei "Gazeta matematică". Membru corespondent al Academiei
Române In 1892 şi din 1899 membru activ, a fost ales Preşedinte al Academiei Române in 1907 (conducând acest înalt
forum pană în 1910). S - a bucurat de s t i m a şi respectul contemporanilor: regele Carol I îl considera " u n a din gloriile
domniei lui". P. Bogdan, op. cit.. pp. 5, 10, 11.
3
între 1884 - 1889 Saligny a proiectat şl executat primele silozuri din lume din beton armat prefabricat, ce există şi astăzi
la Constanţa. Brăila şi Galaţi. în portul Constanţa a creat u n bazin special pentru exportul petrolului şi două magazii c u
silozuri pentru exportul de cereale. Oficialităţile in frunte c u regele Carol I a u declarat portul Constanţa "o mândrie
naţională": D-T. C o n s t a n t i n e s c u . op.cit., p. 194-195 (in E u r o p a primele-silozuri de acest fel a u fost executate abia in
1899 la Genova de către firma "Hoch u n d Tielbauten" din Frankfurt).
227
www.mnir.ro
Am adăugat şi u n scurt indice al gravorilor care au lucrat piesele prezentate pentru a
sublinia atenţia ce s-a acordat în epocă realizării acestor medalii de către artişti de renume
(Anexa II).
ANEXAI
Π. M E D A L I I ŞI P L A C H E T E D E D I C A T E INGINERULUI
I. M E D A L I I D E D I C A T E P O D U L U I " R E G E L E C A R O L I " ANGHEL SALIGNY
D E LA CERNAVODA
6. Medalie, L u i Anghel Saligny din partea Societăţii
1. Medalie. Centenarul coristruirii podului "Regele Carol I" Politehnice cu ocazia inaugurării docurilor din Brăila şi
de la Cernavodă. 14 septembrie 1895 - 14 septembrie Galaţi
1995. bătută de Asociaţia Generală a Inginerilor din 1891
România. fără gravor;
AV. B u s t u l lng. Anghel Saligny, I n partea dreaptă, argint, 5 6 m m , MNIR PV 172 (Fond CNBAR, Col.
semicircular. A N G H E L SALIGNY; s u b bust spre stânga C . Moscova):
DUMITRESCU. bronz, 5 6 m m , MNIR PV 1509 (Fond CNBAR, Col.
RV. Scenă alegorică c u imaginea zeului D a n u b i u s Capşa); PI. 3.
şezând. privind spre podul lui Anghel Saligny: în faţa s a BSNR, III, 11-12, 1905-1906, p. 73: MPR 244:
u n scut c u s t e m a României. în partea stângă, podul
"Regele Carol Π pe s u b care trec vapoare. D e a s u p r a două 7. Plachetă omagială. Lui Anghel Saligny. autorul
sirene îmbrăţişate ţinând în mâini o panglică pe care construcţiilor din Portul Constanţa - admiratorii şi prietenii
scrie P O D U L R E G E L E C A R O L I. D e a s u p r a podului, pe săi
două rânduri - 14 S E P T E M B R I E 1895 / 1 4 S E P T E M B R I E AV. B u s t u l ing. Anghel Saligny: s u b portret într-un
1995. Sus, legendă semicirculară: ASOCIAŢIA c h e n a r dreptunghiular A N G H E L S A L I G N Y
G E N E R A L A A I N G I N E R I L O R DIN ROMÂNIA. Pe margine RV. în partea stângă scenă alegorică: u n personaj
in stânga C D . feminin in picioare ţinând în mâna dreaptă o ramură de
Pentru realizarea medaliei s - a folosit c a model aversul palmier; alături, personaj şezând pe s c a u n ţinând in
plachetei dedicate i n a n u l 1911 lui Anghel Saligny de mână o carte deschisă . în partea dreaptă legendă pe 7
prietenii şi admiratorii săi (nr. 6) şi reversul medaliei rânduri: ILUSTRULUI /AUTOR AL PORTULUI /
oficiale emise în 1895 la inaugurarea podului (nr. 2 ). CONSTANŢA/ANGHEL S A L I G N Y / O M A G I U DIN P A R T E A /
A D M I R A T O R I L O R ŞI/PRIETENILOR SĂI.
1995 1911
gravor C . D U M I T R E S C U gravor T O N Y SZIRMAI: pe muchia, laturii de jos.
bronz. 70 m m : PI. 1. KOLLER:
inedită bronz. 7 0 x 9 5 m m . MNIR PV 3 3 9 0 (Fond C N B A R - Col.
Moscova): PI. 2.
2. Medalia oficială. Inaugurarea podului "Regele Carol I" Constanţa Ştirbu. S l m o n a Boicescu. "Viaţa şi activitatea
de la Cernavodă, oct. 1890 - sept. 1895. medalistului Tony Szinnai". la S e s i u n e a de comunicări a
1895 celui de al IX-lea SIMPOZION NAŢIONAL DE
gravor A. S C H A R F F W I E N : NUMISMATICA. S l a t i n a , octombrie 1992.
argint, 6 9 mm.. MNIR PV 192 (Col. BNR):
bronz. 6 9 mm.. MNIR PV 2 7 3 7 (Col. BNR): PI. 1.
BSNR.. III. 11-12. 1905-1906. p. 8 2 : MPR. p. 2 4 6 . m. M E D A L I I ŞI P L A C H E T E ÎN C A R E P O D U L D E L A
CERNAVODA E S T E UN E L E M E N T D E C O R A T I V .
3. Medalie c u toartă. Corpurile Legiuitoare şi Guvernul Di
arrwitirea inaugurării podului de la Cernavodă 8. Plachetă. "Părinţilor Neamului Românesc -106- 1906
1895 1866". emisă de S O C I E T A T E A NUMISMATICĂ ROMÂNĂ . 4
gravor L A U E R ; 1906
bronz aurit. 2 9 m m . MNIR PV 6 4 3 (Fond CNBAR. Col. gravor C A R O L S T O R C K :
Moscova); PI. 1. argint, 9 2 x 6 6 m m . MNIR PV 142 (Fond CNBAR. Col.
BSNR. III. 11-12. 1905 - 1906, p. 8: MPR p. 2 4 6 . Moscova): PI. 3.
BSNR, rv. 13. 1907. p. 20: idem. X I I . 2 3 . 1915. p. 37.
4. Medalie. Podurile de pe Dunăre construite de împăratul
Traiaix la Drobeta şi de regele Carol l la Cernavodă. 9. Medalie. "PărinţHor Neamului Românesc. 106- 1906"
1895 gravor C A R N I O L F I U L
gravor K U L L R I C H : bronz. 7 6 mm. MNIR PV 7 7 7 (Fond CNBAR. Col.
argint. 58 m m , MNIR PV 190 (Col. Moscova. Fond Moscova): PI. 3.
CNBAR): BSNR. XII. 1915. p. 37.
bronz. 58 mm.. MNIR I'V.2359 (Col. Ing. C . Orghidan);
PI. 2; 10. Plachetă. "Regele veghează - România btfloreşte - 106
BSNR, III. 11-12. 1905-1906, p.83. - 1866 - 1906".
1906
5. Medalie. Inaugurarea podului "Regele Carol I" la gravor L. S T E L M A N S G R .
Cernavodă, sept. 1895.
1895.
gravor K U L L R I C H 4
argint, 32 m m , MNIR PV 2 7 3 6 (Col. BNR); BSNR. Dare de seamă asupra mersului Societăţei delà
bronz, 32 m m , MNIR PV 2 6 7 4 (Col. BNR); PI. 1. 1903-1910. 1910, p. 6-7. S - a u bătut 12 exemplare de
BSNR.. III. 11-12. 1905-1906. p. 8 4 : MPR, p. 2 4 6 . argint şi 300 de bronz, din care s - a u vândut 9 de argint
şi 2 9 5 de bronz. S - a u oferit 2 exemplare din argint aurii,
in cutii frumoase. M.S. Regelui şi A.S.R.Principelui
Ferdinand.
228
www.mnir.ro
argint, 7 0 x 8 5 m m , MNIR 2 9 . 2 7 1 : Pl. 4.
BSNR. X I I . 2 5 . 1915. p. 149: Ibidem, 2 3 , p. 37: MPR 12. Medalie, Mircea cel Mare şi Carol I - "Voieşte şi vei
256. putea".
1913
11. Plachetă, Construirea celor 4 monitoare la Galaţi fără gravor
1907 argint. 62 mm. MNIR PV 2 5 7 (Fond CNBAR. Col.
gravor HANS S C H A E F F E R W I E N Moscova):
argint, 9 7 x 6 5 m m . MNIR PV 62/1 şi 1020 (Col. BNR). bronz, 62 mm. MNIR PV 192 (Col.BNR): PI. 4.
MNIR PV 1092 (Fond C N B A R . Col. Moscova): MPR. p. 2 6 1 .
bronz. 9 7 x 6 5 m m . MNIR PV 6 2 / 2 şi 3 2 4 (Col.BNR) MNIR
PV 1179 (Fond CNBAR. C o l . Moscova), 2 9 . 2 5 5 - 2 9 . 2 5 6 :
PI. 4.
BSNR. IV. 13, 1907. p. 33: idem, XII, 1915. p. 4 0
ANEXA Π
G R A V O R I R O M A N I ŞI STRĂINI C A R E A U L U C R A T
M E D A L I I L E ŞI P L A C H E T E L E P R E Z E N T A T E
5
C A R N T O L F I U L : Gravor şi medalist roman din a doua jumătate a secolului X I X şi începutul secolului X X .

membru al Societăţii Numismatice Române. Semnează: CARNIOL. M. C A R N I Q L F I U L . C A R N I O L G R A V O R . CARNIOL F..
CARNIOL FIUL GRAVOR.
C a s a C a m i o l a lost întemeiată de C a m i o l tatăl - Menaêm C a m i o l - care şi-a început activitatea in Ţara
Românească, pe la jumătatea secolului X I X , c a pecetar. A câştigat o licitaţie pentru confecţionarea sigiliului Serviciului
Medical al lui H e r m a n n Kronberg . în februarie 1858 M. Karnlol-gravor s e m n a o adeverinţă pentru primirea a 4 1 0 sfanţi de
6
la Ministerul de Interne pentru pecetea "poliţii" oraşului Piteşti'.

Tatăl şi fiul (ambii Menaêm). furnizori ai Curţii Regale, a u lucrat separat s a u împreună, s a u c u alţi gravori
(Radivon. C . Kristescu)".
S T O R C K C A R O L : Sculptor şl modelator român de origine germană din a doua jumătate a secolului X I X şi

începutul secolului X X : membru în C o n s i l i u l de administraţie al Societăţii Numismatice Române. A lucrat la Bucureşti fiind
foarte apreciat. L a 2 6 m a i 1909 I s - a conferit medalia " B E N E M E R E N T I " c l a s a I pentru merite artistice . F i u l său Friederich.
3
membru fondator al Societăţii Numismatice Române . sculptor de renume, a lucrat şi medalii. Semnează: C . S T O R C K .
CAROL STORCK. CAROL STORCK F E C .
K U L L R I C H W I L H E L M : Gravor şi medalist german (1821 - 1887). A studiat la Academia de Bclle-Arte din

Berlin. A lucrat la Berlin - pentru firma "Loos". la L o n d r a - pentru "Wyon" (1850). la M u n c h e n şi in Elveţia (1855). apoi din
nou la Berlin, din 1859. Mai târziu a fost trimis la S a n k t Petersburg şl la Bucureşti c u s a r c i n a de a organiza monetăriile din
aceste oraşe. Kullrich a lucrat medalii, plachete şl monede pentru Germania. Marea Britanle. Brazilia. Egipt. Norvegia,
R u s i a şi România. Semnează W . K U L L R I C H F E C I T . W.K . W . K U L L R I C H F . . W . K U L L R I C H B E R L I N . W . K U L L R I C H A.V.F./W..
K U L L R I C H INV. E . F . . K U L L R I C H .
LATJER L U D W I G C H R I S T O F : Gravor german din secolul X I X . cel mal Important reprezentant al firmei
"Lauer". fondată in 1729 la Nurnberg. în 1860 a refăcut firma, care devine " L a u e r A F i i " , imprimând o tendinţă modernă
artei medalistice germane. L . C . L a u e r a murit de timpuriu, i n 1873, opera lui fiind continuată de fii săi Iohann. Ludwig. şi
Wolfgang. Artistul a lucrat pentru Marea B r i t a n i c Bulgaria,,Brazilia, Italia. Olanda. Polonia. Elveţia, R u s i a , S.U.A.. Rep.
Sud-Alricanâ. Statul Papal şi România.
S C H A E F F E R H A N S : Sculptor şi medalist ceh. a lucrat la Viena. Născut la 13 febr. 1875 la Sternberg

(Moravia) a început de la 14 a n i să sculpteze. A lucrat c o n t i n u u până in 1902 c u cel m a i mari sculptori şl gravori ai şcolii
vieneze. fiind recunoscut c a u n foarte b u n portretist. A colaborat c u Stephan S c h w a r t z la Şcoala de Arte Decorative. In
gravură a fost continuatorul Iul Scharff. Pawîich şi Marschall. Placheta dedicată construirii celor patru monitoare a fost
prima piesă bătută de el pentru România'", din iniţiativa u n u i a din directorii Stabilimentului T e h n i c din Triest (R.
Kleinpeter) care a executat monitoarele la c o m a n d a statului român. A lucrat pentru Austria. C e h i a . Ungaria şi România.
Semnează HANS S C H A E F F E R W I E N .
S C H A R F F A N T O N : Gravor şl modelator austriac, considerat u n u l din cel mal mari medali.şti al timpurilor
modeme. A studiat la Academia de Arte Decorative din Viena (cu David Bhoem) şl la Academia de Gravură a Monetăriei din
Viena. Din 1867 a fost angajat gravor la Monetăria din Viena, iar din 1881 a devenit directorul Academiei de Gravură. A
lucrat pentru Austria. G e r m a n i a . Ungaria. Bulgaria. Serbia. Moravia. Boemia. S.U.A. şi România.
5
Cabinetul Numismatic, al MNIR, Lista gravorilor, medaliştilor. a semnăturilor lor şi a caselor care au emis medalii I.
Bucureşti. 1986: Constanţa Ştirbu. S i m o n a Boicescu. Acta Mold. Mer. 12-14. 1990-1992: Cabinetul Numismatic al MNIR.
Evenimente şi personalităţi româneşti in operele unor medaiişrt străii\i Catalog de expoziţie. Bucureşti. 1993.
" Arhivele Statului. Fond Ministerul de Interne. Serviciul Sanitar, dosar 36, fila 28, 33-34.
7
Idem. dosar 13. lila 2 3 .
Colaborarea c u gravorul K r i s t e s c u a fost foarte strânsă. C a m i o l a bătut în atelierul său unele medalii postume ale
sculptorului: Katiuşa Pârvan, Din viaţa şi activitatea sculptorului C. Kristescu. lucrare in m a n u s c r i s . . A u colaborat şi in
legătură c u proiectul pentru C r u c e a comemorativă a primului război mondial; Constanţa Ştirbu. Două proiecte de decoraţii
dedicate războiului de mtregire a Patriei lucrare in m a n u s c r i s .
J
Arhivele Statului. F o n d Preşedenţia C o n s i l i u l u i de Miniştri. Dosar 21 /1909. doc. 3 5 (copie)
"' BSNR. III. 13. 1907. p.34.
229
www.mnir.ro
S T E L M A N S L . : gravor şl medalist francez din prima jumătate a secolului X X . proprietarul firmei c u acelaşi
nUme de la Paris.
S Z I R M A I T O N T : Sculptor, gravor şi modelator maghiar născut in 1871 in B a n a l . A urmat Şcoala de Arte şi

Meserii timp de 5 ani la Budapesta. Şi-a continuat studiile la M u n c h e n c u profesorul Eberle şi la Palazzo Veneţia cu
profesorul Kopf. Din 1892 s - a stabilit la Paris, a studiat c u Barrias şi şi-a deschis u n atelier de gravură. A lucrat la Paris şi
Bucureşti, fiind u n u l din cel mai prolifici autori de medalii, fiind premiat la Paris şl Londra pentru unele din ele. I s - a u
conferit ordine şi decoraţii de către Franţa. Suedia. Bulgaria, Serbia. Turcia, Prusia. Grecia. Italia. Persia. C h i n a şi Romania
(Ordinele C o r o a n a României i n grad de cavaler şi ofiţer, medalia Bene Merenti c l a s a I. ş.a.)". A lucrat pentru Franţa. Marea
Britanie, Argentina. Austria. Belgia. Bulgaria. Bolivia. Brazilia. C a n a d a . C h i n a . Chile. Columbia. Congo. C u b a . C o s t a Rica.
Danemarca. Rep. Dominicană, Ecuador. Egipt. Elveţia. Etiopia. Eritreea. Germania. Grecia. Guatemala. Haiti. India.
Irlanda. Italia. J a p o n i a . Luxemburg. l-Ie Mauriciu. Mexic. Monaco. Muntenegru. Nicaragua. Noua Zeelandă. Norvegia.
Olanda. Panama. Paraguay, Persia. Peru, Portugalia. R u s i a . Salvador. S a n Marino. Serbia. Somalia. S p a n i a . S.U.A.. Suedia.
Turcia. Ungaria. Uruguay. Venezuela şl România. Semnează: TONY SZIRMAI. T.SZIRMAI. TONY SZIRMAI S C U L I T . . T.
SZIRMAI PARIS. SZIRMAI T . . TONY SZIRMAI-,SZIRMAI. SZ1RMA. CIRMAÏ. T . S . .
M E D A L S AND P L A Q U E T T E S D E D I C A T E D T O A N H E L S A L I G N Y
AND T O H I S W O R K S
Abstract
In September 1995 there were celebrated 100 years from the Inauguration of the bridge "King Carol Π built at
Cernavoda by the engeneer Anghel Saligny
T h e R o m a n i a n General Association of Engineering issued a comemmoratlve medal on this occasion. The
medal w a s s t r u c k at the National Mint in Bucharest. It bears on the obverse the portrait of Anghel Saligny (a copy alter Ihe
homage plaquette s t r u c k by his friends and admirers in 1911) and on the reverse some reprezentations Imitated alter
Anghel Saligny's official medal s t r u c k in 1895. T h e paper presents this new medal a s well as some other ones struck in that
period to commemorate the building of the bridge togheter with the personality of Anghel Saligny. considerated to be the
founder of the R o m a n i a n Engineering School and builder ol many others important constructions.
LIST OF FIGURES
1. Centenary of the construction of "King Carol Π bridge - Sept 14'" 1895 - Sept 14"' 1995.
2. Official medal of the inauguration of "King Carol Π bridge - Oct. 1890 - Sept. 1895.
3. Medal with hook - Legislative bodies and the government.
4. Medal - Bridges across the Danube - built by the R o m a n emperor Trajan at Drobeta and King Carol I at Cernavoda
5. Medal - T h e Inauguration of the "King Carol I Bridge" Cernavoda. Sept 1895.
6. Medal - The Polytechnic Society to Anghel Saligny for the Inauguration of the docks ol Brăila a n d Galatzi.
7. Homage plaquette - To Anghel Saligny, builder of the constructions of C o n s t a n t z a harbour - his friends and admirers.
8. Plaquette - T h e parents of the R o m a n i a n people - 106 - 1906 - 1866.
9. Medal - The parents of the R o m a n i a n people. 106 - 1906.
10. Plaquette - T h e King w a t c h e s - R o m a n i a flourishes
11. Plaquette - T h e constructions of the four monitors at Galatzi. 1907
12. Medal - Mircea the Great a n d King Carol I - w i s h a n d you c a n succeed.
" Constanţa Ştirbu. S l m o n a B o i c e s c u , op. c i t , p.431.

230
www.mnir.ro
D e s p r e m e d a l i i l e şi plachetele dedicate l u i A n g h e l Saligny şi lucrărilor sale
www.mnir.ro
www.mnir.ro
www.mnir.ro
www.mnir.ro
O INTERESANTĂ E R O A R E MEDALISTICĂ
Katiuşa Pârvan
în atmosfera plină de entuziasmul luptei pentru desăvârşirea statului naţional unitar

din primii ani ai secolului XX, Societatea Numismatică Română a luat iniţiativa baterii unei serii
de medalii dedicate câtorva domnitori români ce s-au remarcat prin faptele lor deosebite pentru
consolidarea ţării şi apărarea independenţei Acţiunea a fost planificată pentru anii 1904 - 1905
1
dar s-a prelungit până în 1909.

Din această perioadă datează două exemplare, din argint şi bronz, c u diametrul 50
mm, ale unei medalii hibride păstrate la Muzeul Naţional de Istorie, pentru baterea căreia s-a
folosit stanţa aversului medaliei Vlad Ţepeş" şi stanţa reversului medaliei "Bôgdan III" .
2 3
Prezentăm mai jos descrierea acestor piese:
AV. Legendă circulară intre cerc şnuruit exterior şl cerc liniar Interior :+ V L A D ŢEPEŞ/ * DOMN. A L T E R I I
ROMANEŞTI * 1456 - 62 * 1476. Central bustul domnitorului Vlad Ţepeş purtând pe cap o cuşmă c u surguci.
RV. Legendă semicirculară de la stânga la dreapta : CAPITVLAŢIA C V POARTA 1504 - R E T R O C E D A R E A

POCVŢIEI 1510. Central, sigiliul voievodului Bogdan III: s u b sigiliu, pe margine: PRIN S O C . NVMISMATICA R O M . Pe muchie
S I L B E R 1000.
argint. 50 m m . MNIR PV 8 4 2 (Col. BNR):
bronz. 50 m m . MNIR PV 1034 (Col. BNR).
Evident este vorba despre o eroare; gravorul a amestecat, mai m u l t ca sigur din
neatenţie, stanţele, celor două medalii bătute, probabil, în acelaşi timp, fapt ce a favorizat
inversarea. Piesele hibride au acelaşi diametru, patină şi sunt lucrate d i n aceleaşi metale din
care s-au bătut toate medaliile dedicate domnitorilor români . Pentru datarea lor ne-am raportat
4
la medaliile de la care s-au folosit stanţele. întrucât în catalog acestea figurează ca emise în anii
1904 - 1905, propunem şi pentru medalia hibridă tot anul 1905.
AN I N T E R E S T I N G M E D A L L I S T I C E R R O R
Abstract
Between 1904 - 1909 the R o m a n i a n Numismatic Society issued medals for some R o m a n i a n princes that had
important contributions to the strengthening of Wallachla a n d Moldavia a n d to the defence of their independence: Mircea
the Old. Stephen the Great. Bogdan III. Michael the Brave, Matei Basarab. Vasile L u p u . Şerban C a n t a c u z i n o . R a d u the
Great.
At the National History Museum of R o m a n i a there are two hibrid medals in sliver a n d bronze (50 m m
diameter), produced from two dies that obviously were not lntented to have been used together. T h e engraver used the
obverse die from the medal ol Vlad Ţepeş a n d the reverse of the medal of Bogdan III.
Those medals were probably made as the same time a n d the engraver mixed up the two dies, so the hibrid
medals resulted of.
' S - a u bătut medalii dedicate lui Mircea cel Bătrân. R a d u cel Mare, Vlad Ţepeş. Mihai Viteazul, Matei Basarab. Şerban
Cantacuzino. Ştefan cel Mare. Bogdan III. Vasile L u p u ; G. Buzdugan, G h . Niculiţă, Medalii şi plachete romăr\eştL
Bucureşti. 1971. p. 94.
1
Ibidem, p. 2 5 4 .
"' Ibidem, p. 94 şi 97
' Toate medaliile de domnitori bătute prin SNR a u 50 m m şi s u n t cunoscute in variante din argint şi bronz.
231
www.mnir.ro
I N E L E S I G I L A R E D E S C O P E R I T E LA PIUA P E T R I
(ORAŞUL D E FLOCI) JUDEŢUL IALAOMIŢA
de Anca Păunescu
In cursul mai multor campanii succesive de cercetări arheologice întreprinse în vatra

aşezării urbane medievale, dispărute. Oraşul de Floci, au fost identificate şi cercetate vestigiile, la
nivelul fundaţiilor, a trei biserici şi cimitirele din j u r u l lor'.
Inventarul arheologic rezultat include şi numeroase inele, din argint sau din bronz,
cu placă gravată, turnată odată cu veriga sau lipită de verigă, decorate cu diverse motive vegetale,
geometrice sau animaliere, ce-şi găsesc de cele mai multe ori analogii, din punct de vedere
stilistic şi tehnic, cu inelele din inventarul necropolelor descoperite atât în mediul urban cât şi
rural, în special din Ţara Românească, datate în cursul secolelor XV-XV1II.
Cercetările arheologice din anii 1976-1979 a u urmărit dezvelirea fundaţiilor, parţial
distruse, şi reconstituirea planului "Bisericii nr. 2". Deasemenea au fost investigate 185 de
morminte din cimitirul aflat în j u r u l acestei biserici. Analiza inventarului funerar ne-a permis
datarea funcţionării cimitirului de la sfârşitul secolului al XVI-lea şi până spre sfârşitul secolului
al XVIIl-lea, când oraşul era pe cale de dispariţie.
în anul 1979 au fost descoperite în pronaosul bisericii, două morminte şi u n cavou,
lângă latura de sud a bisericii, jefuit şi distrus din vechime. Inventarul mormântului, amplasat
oarecum în axul bisericii, se compunea din şase nasturi globulari, din argint, un flacon de
sticlă(spart) aşezat lângă craniu, o monedă din argint (gros, 1606, emisiune a principelui
Transilvaniei, Stefan Bocskai) si u n inel din argint cu o inscripţie gravată pe suprafaţa salonului 2
(fig. D-
Inelul avea veriga turnată împreună cu şatonul. în partea opusă monturii, veriga este
întreruptă, cu capetele subţiate şi foarte puţin depărtate, acoperite cu o mică pastilă din acelaşi
metal, decorată prin incizare c u striuri dispuse radial. Suprafaţa exterioară a verigii, de o parte şi
de alta a şatonului, este decorată cu cinci registre de linii scurte, paralele, incizate vertical.
Şatonul este foarte puţin înalt, trapezoidal în secţiune. Suprafaţa l u i are o formă aproape ovală,
pe marginea căreia a fost trasat, foarte stângaci cu chenar hexagonal, cu laturi inegale.Spaţiul
din exteriorul acestui hexagon şi până în limita suprafeţii, a fost împărţit în două.prin trasarea
unei linii mediane. In cele două câmpuri, astfel obţinute, au fost trasate litere ale alfabetului
chirilic. Inscripţia este formată din următoarele litere ce pot fi citite de la stânga la dreapta: "X",
"C" puţin mai mic trasat şi aruncat mai sus faţă de linia mediană,"P" şi "I". Citite împreună ar
rezulta numele "XRASTI" (Crăstii). în câmpul al doilea a fost trasată litera "B", cu bucla
superioară puţin depărtată de bară, urmată de literele "K" şi "H". Acestea alcătuiesc prescurtarea
cuvântului "Velikii" . Cercetând câteva din documentele referitoare la Oraşul de Floci, pe care se
3
păstrau şi amprentele unor inele sigilare, am identificat folosirea acestui inel pe u n document din
15 octombrie 1605\ D i n cuprinsul documentului aflăm că Radul judeţul împreună cu cei 12
pârgari din "Varoş Floci" rezolvă conflictul ivit între Enache, pe de o parte şi verii l u i . Andonie şi
Iorga. pe de altă parte, pentru stăpânirea unor moşii şi ocine în satul Vlădeni din apropierea
oraşului. Acest sat fusese cumpărat de Mihai Viteazul în timpul domniei, de la fraţii Chiriţă şi
Lascăr. părinţii l u i Andonie, Iorga şi Enache . Martori a judecăţii făcută de judeţul şi cei 12
5
pârgari ai oraşului sunt: "omini b u n i " : Mihai Murgianul şi Costandin petrarili şi Matiou şi
Constandin Bondroil şi Costandin cojocarul şi Crăstiian cel Mare şi Nae şi Constandin Avan şi
Baico sluga mănăstirii.
' L. Chiţescu şl colectiv. Cercetările arheologice de la Piua Petrii (Oraşul de Floci}, judeţul Ialomiţa. Cercetări arheologice, voi.
3. 1979. p. 199-206: 2 2 4 - 2 2 8 : voi. 4. 1981. p. 120-126: 139-140; voi. 5. 1982. p.147-156: voi. 8, 1986. p. 75-80.
2
. Anca Păunescu. in Cercetări arheologice voi. 4. p. 140. Piesa se află în patrimoniul MNIR c u număr de invenar 155078 şi
are următoarele dimensiuni: înălţime maximă = 30 m m : diametrul şatonului = 15 m m χ 16 m m : înălţimea pastilei = 6
mm: diametrul pastilei = 9 m m : lăţimea verigii = 3 m m : înălţimea şatonului = 2 m m .
Mulţumim şl pe această cale colegilor Paraschlva S t a n c u şl E m e s t Oberlănder-Târnoveanu pentru sprijinul acordat in
descifrarea inscripţiei
4
DIR. veac XVII. B. vol. I. p. 199. nr. 192, Arh. S t . Bucureşti. M-rea Sf. Ioan,V/4 original, rom. hârtie. 6 peceţl inelare, tuş
negru
5
I. Donat. Statele lui Mihai Viteazul, SMIM. IV. 1960. p. 5 0 3
233
www.mnir.ro
Pe document se păstrează 6 peceţi inelare aplicate. Primele trei, de la stânga la
dreapta, au fost făcute c u inele sigilare gravate cu motive geometrice, apoi urmează o pecete cu
diametrul mai mare, ce reprezină pe Maica D o m n u l u i înconjurată de trei stele. A patra amprentă
a fost făcută cu inelul mai sus descris şi presupunem că a aparţinut l u i Crăstiian cel Mare, unul
din martorii amintiţi în document.
Posesorul acestui inel sigilar a fost probabil u n u l din ctitorii "Bisericii nr. 2": ridicată
în vatra oraşului şi care a fost îngropat, potrivit obiceiului, în pronaosul bisericii, în anul 1606,
alături de alţi membrii ai familiei sale. Datele stratigrafice şi constatarea că mormintele alăturate
au fost deranjate, din vechime, n u permit stabilirea unor concluzii certe cu privire la ordinea
înmormântărilor, dar n u lipsit de însemnătate este faptul că acest mormânt a fost sâpat în
mijlocul pronaosului, în axul bisericii şi alătuiri de craniu a fost depusă o sticlă de mir, conform
unei tradiţii în ritul funerar întâlnit şi în alte necropole feudale, răspândite pe o întinsă arie, în
cursul secolelor XIV-XVII. Potrivit uzanţelor vremii, obiceiul îngropării ctitorilor şi a familiilor lor
în biserici, în naos, pronaos şi în pridvor îl întâlnim în genere, începând din a doua jumătate a
secolului al XIV-lea şi în cazul altor monumente de cult din mediul urban sau rural.
Importanţa descoperirii acestui inel sigilar şi a descifrării inscripţiei gravată pe şaton,
identificare posesorului şi a ctitorului cu ajutorul cercetării documentelor, contribuie la
stabilirea momentului construirii "Bisericii nr. 2",în ultimul sfert al secolului al XVI-lea.
In cursul campaniei de cercetări arheologice din anul 1990 a u fost descoperite
primele morminte al unei alte necropole (nr.5) din aria fostului oraş, aflată I circa 300 m spre est,
faţă de Biserica nr. 2". Având în vedere întinderea şi numărul mare de morminte suprapuse,
cercetarea exhaustivă a acestui cimitir n u s-a încheiat încă şi nici urmele bisericii care ar fi
existat aici n u s-au interceptat. Analiza inventarului funerar descoperit până în prezent arată că
primele înmormântări s-au făcut la sfârşitul secoului al XVI-lea, într-o zonă cu locuinţe distruse
de u n puternic incendiu, în urma căruia a fost abandonată de locuitori şi transformată în
cimitir, care a funcţionat până în primul sfert al veacului al XIX-lea, când oraşul decăzuse şi
dispăruse.
între piesele de podoabă descoperite în acest cimititr, supunem atenţiei u n alt inel
din argint , lucrat prin turnare, cu şatonul făcând corp comun cu veriga. Pe partea opusă
fi
monturii, pe verigă, în exterior, se păstrează o mică pastilă de metal rămasă în urma procesului
de turnare în tipar. Veriga inelului este groasă cu secţiunea dreptunghiulară, cu muchiile
exterioare rotunjite. De o parte şi de alta a monturii a fost decorată cu motive vegetale, fin
incizate, care din cauza folosiriii inelului s-au şters parţial. Suprafeţele laterale ale şatonului şi
ale verigii, sub linia şatonului sunt decorate cu chenare rectangulare şi triunghiulare. în câmpul
chenarelor rectangulare a fost incizate câte o linie în val, cu vârfurile ascuţite, iar în câmpurile
chenarelor triunghiulare au fost dispuse şiruri orizontale.paralele de împunsături fine. Câmpul
şatonului are o formă octogonală, cu colţurile uşor rotunjite. Decorul central reprezintă pe
Sfântul Gheorghe care ucide cu suliţa balaurul. Silueta umană, călare, este foarte schematic
redată, dar se observa foarte bine aureola sfântului ca u n cerc în j u r u l capului, braţul ridicat în
care ţine suliţa, cămaşa din zale şi mantia scurtă, fluturândă ca şi suliţa lungă îndreptată spre
gura căscată a balaurului. Calul, cu coama bogată, este redat într-o poziţie cabrată,cu picioarele
din faţă uşor arcuite şi cu cele din spate flexate. La picioarele calului, balaurul se întinde culcat
pe spate, cu botul lung deschis, cu ghiarele în sus şi coada lungă puţin arcuită. în faţa
călăreţului se observă u n alt personaj, din profil, şezând pe u n tron, cu braţul îndoit, sprijinit pe
braţul tronului. Poziţiile călăreţului, calului şi balaurului sunt aidoma celor pe care le întâlnim
în toate formele de reprezentare iconografică ale Sfântului Gheorghe, pe frescele din biserici, pe
icoane, pe cahle de soba nesmălţuite sau smălţuite.
Plecând de la legenda potrivit căreia Sfântul Gheorghe a salvat prinţesa din ghearele
balaurului, pe icoane şi pe cahle, într-unui din colţuri apare reprezentarea schematică a unui
oraş înconjurat de ziduri sau a u n u i t u r n care simbolizează cetatea şi chipurile încoronate sau
siluetele regelui şi ale reginei, părinţii prinţesei. Aceste elemente au fost interpretate şi ca
simboluri ale oraşului, ca sediu al autorităţii, ale puterii, mântuită de sfânt. Execuţia tehnică şi
stilistică, remarcabilă, simbolul ales prin reprezentarea acestei teme iconografice, larg răspândită
în cursul evului mediu, calitatea materialului, ne determină să presupunem că acest inel sigilar
a aparţinut u n u i demnitar important în viaţa oraşului, în cursul veacului al XVII-lea, al cărui
nume deocamdată nu-1 cunoaştem.
h
Dimensiunile piesei s u n t : înălţimea maximă = 2 2 m m ; diametrul şatonului 14 m m z l 6 mm; lăţimea verigii = 4,5 mm:
diametrul verigii = 2 4 m m
234
www.mnir.ro
în concluzie, prin prezentarea acestor două inele sigilare, deosebite, am dorit să
subliniem şi pe această cale importanţa rezultatelor obţinute în urma cercetărilor arheologice,
pentru cunoaşterea aşezării urbane medievale de la Oraşul de Floci.
S I G N E T R I N G S D I S C O V E R E D A T P I U A P E T R I I (ORAŞUL D E F L O C I ) -
IALOMIŢA C O U N T Y
Abstract
From the large number of pieces of jewelry discovered in the graves of the cemeteries from the area of the
medieval site Oraşul de Floci, the author presents two silver signet-rings of particular importance.
T h e first ring w a s found in the pronaos of " C h u r c h no.2.". It bears a n inscription with Cyrillic letters,
representing the abbreviated name of Gră.ştian cel Mare (attested in a document from 15 " October 1606). of one of the
1
founders of the c h u r c h , were he w a s burried too.

The second signet-ring is decorated with a representation of St. George killing the Dragon. It Is assumed that
the ring belonged to a n important dignitary, one of the officials of the town.
Both rings bring a n important contribution in better knowing a medieval city life of Târgul de Floci. a town
that dissappeared by the end of the 18" century.
1
www.mnir.ro
1 3
4: fe
I n e l e sigilare descoperite la Piua P e t r i (Oraşul de F l o c i ) , judeţul Ialomiţa
www.mnir.ro
UN INEL SIGILAR D E S C O P E R I T LA LEREŞTI, JUD. ARGEŞ.
PROBLEME D E DATARE
de Cristina Anton-Manea
Dintre cele trei inele de argint transferate de la Muzeul din Câmpulung la Muzeul
National de Istorie, două sunt de tip sigilar - u n u l descoperit la Bădeni-Cetăţeni, datat în secolul
al XIV-lea, celălalt la Suslăneşti- Hobaia, datat în secolul al XV-lea şi u n al treilea inel sigilar
care, conform datelor muzeului de provenienţă, a fost descoperit în 1966 în necropola de la
Lereşti şi a fost datat în secolul al XVII-lea.
Acest u l t i m inel a fost lucrat prin turnare astfel încât în dreptul scaunului sigilar
veriga este mult evazată formând o zonă circulară, uşor ovalizată. în mijlocul acesteia, într-un
cartuş oval, este gravată o pasăre din profil, raţă sau gâscă sălbatică, cu o crenguţă în cioc.
având deasupra capului o stea iar dedesupt o semilună. împrejur, în exergă, este gravat negativ
un nume care începe cu cruce ajută" :
Spaţiul rămas liber în exergă este completat cu volute redate stângaci, ca de altfel şi
literele numelui. în partea inferioară a pastilei sigilare este u n şir de striaţii mici care vor să
sugereze u n decor perlat, iar de o parte şi de alta acesteia, veriga a fost decorată cu volute
realizate prin gravare, m u l t mai îngrijite decât cele din exergă.
Inelul a fost descoperit în timpul unei campanii arheologice conduse de Flaminiu
Mîrţu la Lereşti, j u d . Argeş, între 1963 şi 1966.
In două articole privind materiale din această săpătură arheologică, u n u l apărut în
Biserica Ortodoxă Română, 1968, 3-5, referitor la biserica din secolul al XV-lea aflată aici şi
celălalt în Studii şi cercetări de istoria artei! 1969, 1, în care a fost dezbătută reprezentarea florii
de crin pe inelele din secolele XIV - XVI, Flaminiu Mîrţu menţionează în subsol că a constituit o
lucrare de sinteză referitoare la cercetarea de la Lereşti între 1963 şi 1966 pe care a predat-o la
Institutul de arheologie pentru revista Materiale şi Cercetări Arheologice. Studiul său n u a apărut
în nici o revistă de specialitate, astfel că datele referitoare la cele 161 de morminte cercetate s-au
pierdut.
Reprezentarea păsării pe inelele sigilare apare mai rar; mai des am întâlnit-o pe
inelele de tip sigilar, adică inelele amuletă cu caracter mistic sau rol apotropaic . Asemenea inele 1
se lucrau dintr-un disc decorat cu simboluri magice, sudat pe o verigă, în timp ce inelele sigilare
erau lucrate dintr-o singură bucată de metal, turnată şi erau masive pentru că erau supuse unui,
efort.
Inele sigilare cu pasăre au fost descoperite: la Retevoieşti, j u d . Argeş, u n u l din argint
datat în mod greşit în secolele XIV - XV şi, la Snagov, două - u n u l din aur iar celălalt din plumb
2
aurit, datate în secolul al XVI-lea . 3
Pe inelul de la Retevoieşti pasărea, u n vultur cu capul mic şi ciocul curbat, a fost

reprezentată în zbor, într-un scut franţuzesc. în partea superioară, în afara scutului, scaunul
sigilar a fost completat cu volute. Inelul masiv, fără inscripţie, a fost descoperit într-un mormânt
din biserica de la Retevoieşti, construită, conform pisaniei, la "1516 de Valeu vel stolnic şi Vlaicu
vel logofăt". Asemenea inele masive, circulare i n secţiune, cu veriga lată şi puţin evazată spre
sigiliu au fost lucrate şi în Bulgaria şi Serbia începând din secolul al XIV-lea.
Dintre inelele de la Snagov, cel din aur are profilul rotund, veriga lată, foarte uşor
evazată în dreptul scaunului sigilar. Pe sigiliu, într-un cadru octogonal, puţin alungit se înscrie
un scut franţuzesc cu o pasăre asemănătoare unei raţe sau găşte din profil cu aripile strânse şi o
stea în dreptul capului. Deasupra scutului spaţiul este decorat cu volute. Pe veriga inelului sunt
gravate foarte îngrijit flori în volute. Inelul a fost găsit într-un mormânt (XXIV) săpat în naosul
bisericii într-un sicriu împreună cu resturi de brocard de la îmbrăcăminte şi marochin* de la
' Alex. Bărcăcilă, Monede, podoabe dm metal şi fragmente ceramice de la termele Drobetei şi cimitirul médiéval suprapus, in
MCA. 5, 1.95.9. p. 76.9 şi u r m . flg/ 2/2.3.4: R. Popa. Cnezatul Morel Studii documentare şi arheologice, in Maramweşul
istoric. Bala Mare, fig 15
2
D.V.Rosetti, Săpăturile arheologice de la Retevoieşti ( r. Cu/tea de Argeş. reg. Piteşti). în MCA. 6. 1.950, p.711-712,
fig,14/2ab.
3
D.V.Rosetti. Săpăturile arheologice de la Snagov, 1935, lîg. 77 şi fig. 27.
237
www.mnir.ro
încălţăminte care se aseamănă cu cele descoperite la Buda, j u d . Buzău şi datate în a doua
jumătate a secolului al XVI-lea . 4
Celălalt inel a fost găsit în afara bisericii, independent, şi s-ar putea să fie din plumb
aurit. El are profilul rotund, veriga mai evazată spre scaunul sigilar care formeză o pastilă ovală,
în cartuşul oval central este o pasăre spre dreapta, cu aripile desfăcute, iar în afara acesteia, în
exergă, o inscripţie, care după autorul săpăturii, D.V.Rosetti, ar fi: A C E S T I N E L iar după
Stoica Nicolaescu ar f i : A C E S T I N E L IO RADUL VOE/VOD. Pastila sigilară pare perlată pe
margine şi este decorată cu vrejuri pe verigă.
într-o primă concluzie, cred că inelul l u i I>ăudat se apropie de inelul de la Retevoeşti
şi de cel de-al doilea inel de la Snagov şi. deci, ar fi datat la mijlocul sau spre sfârşitul secolului
al XVI-lea. Dar, inelul a venit învelit într-o hârtie pe care era trecută o cifră -1627. S-ar putea ca
aceasta să fie data menţionată pe o piatră tombală, întrucât Flaminiu Mîrţu afirmă în articolul
despre biserica din secolul al XV-lea că din a doua jumătate a secolului al XVI-lea mormintele au
stele funerare, sau, s-ar pute să fie data unei monezi descoperite in acelaşi loc.
Numele de Lăudat apare în documente încă din 1533 când exista u n mare clucer
Lăudat din Leurdeni, care s-a înmormântat la biserica din Hârteşti - Muscel'; apoi u n Lăudat din
Vlădeni, (sat din comuna Mihăeşti, j u d . Argeş), grămătic, ajuns mare logofăt între 1582 şi 1583 . e1
Dar, la mijlocul secolului al XVII-lea exista u n Lăudat din Lereşti.

Acesta este al treilea f i u a l u i Preda, postelnic din Lereşti, .care împreună cu ceilalţi
fraţi - Tudoran, Oancea, Pătru, Iane şi Vintilă - îşi împart, la 1647, averea rămasă de la tatăl lor . 7
Cel mai mare dintre cei şase fii ai postelnicului Preda, Tudoran postelnic, apărând ca
martor în mai multe documente, a fost persoana cea mai cunoscută". El a m u r i t în 1655 şi a fost
îngropat în biserica din Lereşti, dată de la care monunentul, se pare că, şi-a încetat existenţa'.
Lui Preda postelnic împreună cu mama sa Maria din Lereşti li s-a confirmat în 1605 o
ocină în Stâlpeni şi, în acelaşi document, se spune că au mai cumpărat o ocină în Bâca Mare de
la fratele Măriei, Negre din Mihăeşti'". Dar Maria a fost sorâ n u numai cu Negre ci şi cu Stanca.
Oancea şi Radu. toţi fiii jupânesei Maria şi nepoţii jupânesei Vişa. Şaptezeci de ani mai târziu, în
1640, jupâneasa Vişa apare în mod greşit ca mătuşe şi n u bunică Măriei, Stancăi, l u i Oprea,
Negre şi Radu". Prin acest document din 1640 i s-a întărit l u i Matei postelnic, fiul l u i Radu
postelnic din Mihăeşti şi ginerelui său Marcu satul Mihăeşti din judeţul Muscel şi Pădureţi
moştenite de la mătuşa sa Stanca şi de la fraţii ei Oancea şi Negre.
Despre Preda postelnic din Lereşti mai ştim că avea u n frate, Oancea logofăt şi că
ambii au fost fiii l u i Tudoran, conform u n u i act de vânzare a satului Cârstieneşti în 1634, la care
cei doi au fost martori . 12
Dacă am putut urmări ascendenţa familiei din Mihăeşti până la mijlocul secolului al
XVI-lea. cea a boierilor din Lereşti se opreşte la începutul secolului al XVII-lea. Deci, în cele două
familii din zona Lereştilor am găsit u n singur Lăudat la mijlocul secolului al XVII-lea, probabil
fără rang. Pentru comparaţie am văzut cinci documente datate între 1642 şi 1644, sigilate, în
care au fost menţionaţi Preda, Oancea şi Tudoran din Lereşti' . 3
Am constatat că Oancea n u sigilează documentul din 1642, alături de ceilalţi 25 de

boieri, iar că Tudoran, care de asemenea n u are sigiliu. îşi pune degetul pe un act din 1643.
drept mărturie şi pentru credinţă, că inele n-am avut, după c u m mărturiseşte u n văr a lui
Oancea, D u m i t r u , feciorul l u i Negre postelnic din Mihăeşti, la 1634. A m mai constatat că din 14
cele 43 de sigilii văzute, peste jumătate sunt octogonale, că numai 8 au inscripţii, majoritatea
sunt anepigrafice. şi ceea ce-i mai important, că nici u n u l n u are o figură centrală în cartuş,
înconjurată de inscripţie. Imaginile sunt gravate cu grije şi reprezintă, în general, două animale -
de obicei lei sau păsări - de o parte şi de alta unei cruci sau copac.
Mai interesantă m i s-a părut sigilarea documentului din 3 februarie 1642 cu un inel
pe sigiliul căruia este gravat u n romb cu laturile curbate, împărţit de o cruce iar spaţiul liber
V. Urăghiceanu. Săpatiirile dm Buda Lapoş şi Tisău-Buzău, in BCMI. 10-12.1931

5
DRH. Β. III. 12.148.150. 155.
h
URH. Β. VI.66,175. 181. 182, 2 0 2 . 2 0 4 şl UIR. s c c . X V I I . B. PV. 17. 93. şl URII U. XXIII, 2 6 8 . X X I V . 186. 214. 346
7
Catalogul documentelor Ţării Romaneşti dm arhivele Statului VI. Bucureşti. 19..., 8 9 8
* Ibidem. 985, 1266, 1507. 1509
' F l . Mîrţu. Biserica necimoscută dm secolul al XV-lea descoperită la Lereşti-Muscel, in BOR. 1968, 3-5. p. 4 4 9 - 4 5 0
"' DIR. s e c X V I I , Β. I. 154
" ÛRH.B. XXTV, 198.
12
Catalogul documentelor.... V. 2 0
13
URH. B. X X I V . . 1 9 8
14
Arhivele S t a t u l u i - Bucureşti, Documente Istorice. C C C V I I / 8 9 . X X X / 2 8 . Mitrop.Buc. XCV1II/18 şi Kp. Argeş X V I / 3 0
238
www.mnir.ro
uşor haşurat. Acesta este u n motiv foarte vechi, care apare pe multe inele, mai ales de tip sigilar,
începând din secolul al XV-lea.
De aceea, datarea inelului sigilar de la Lereşti n i s-a părut şi mai complicată: întâi,
pentru că inele c u motive foarte vechi, c u m este cel descris mai sus, a u fost folosite până la
mijlocul secolului al XVII-lea, apoi pentru că inelul prezentat aici pare m a i curând din secolul al
XVI-lea şi, în sfârşit, p e n t r u că este u n singur Lăudat menţionat de documente la Lereşti la
mijlocul secolului al XVII-lea care a avut părintele şi fratele fără inele sigilare. In aceelaşi timp n u
există nici u n Lăudat atestat de documente d i n zona Lereştilor mort la 1627.
Şi dacă inelul descoperit la Lereşti ne-a prilejuit o incursiune genealogică foarte
interesantă p e n t r u boierii d i n zonă, problema inelului rămâne deschisă şi n u cred că va putea fi
lămurită decât p r i n găsirea şi publicarea notelor de şantier.
VISA
din Mihăeşti
MARIA
din Mihăeşti
MARIA NEGRE OANCEA RADU

din Lereşti STANCA postelnic vornic postelnic
+Tudoran din Mihăeşti din Mihăeşti din Mihăeşti
PREDA OANCEA MARIA DUMITRU

postelnic din Stălpeni +Stancu
din Lereşti logofăt o fiică MATEI
din Călcesti +Barbu postelnic
din Călcesti din Mihăeşti
3-3 «
o 1CU IVAN RADA

+Marco
din Mihăeşti
A S I G N E T - R D i G D I S C O V E R E D A T LEREŞTI - ARGEŞ C O U N T Y . R E M A R K S O N T H E D A T I N G
Abstract
D u r i n g t h e archaeological excavation from 1966 it w a s discovered a signet-ring I n a tomb of the cemetery

from Lereşti, Argeş county. T h e ring holds the image of a bird o n the s e a l a n d a c i r c u l a r legend w i t h the name "Lăudat"
around it.
T h e signet-ring w a s dated In the if century, although It looks like one of t h e 16" century, b u t the name on
the seal, "Lăudat", h a d been found only I n d o c u m e n t s from t h e middle of the IT™ century.
We hope t h e problem w i l l be solved w h e n the notices about t h i s excavation w i l l be found a n d published.
239
www.mnir.ro
I n e l sigilar descoperit în săpăturile arheologice efectuate la Lereşti,
judeţul Argeş, în 1966
www.mnir.ro
SIGILIUL LUI PROKOPIOS, PATRIARH D E CONSTANTINOPOL
de Steluţa Grămăticu
în colecţiile Cabinetului Numismatic al Muzeului de Istorie şi Artă a] Municipiului

Bucureşti, se păstrează u n sigiliu al Patriarhiei din Constantinopol 1
Deşi din păcate n u deţinem informaţii privind istoricul acestei piese , considerăm că 2
sigiliul prezintă interes pentru trecutul Ţărilor Române şi mai ales sfragistic, marile repertorii de
profil, concentrând material de epocă bizantină , şi n u piese dintr-o perioadă atât de târzie, ca
3
aceea căreia îi aparţine şi documentul sigilar pe care dorim să-1 prezentăm aici.
Sigiliul de plumb, de formă rotundă, are diametrele de 76x66 m m , grosimea de 5-6
mm şi greutatea actuală de 199,25, g. La cele două capete ale canalului se păstrează urme din
şnur, la origine, probabil de culoare roşie. Starea de conservare a piesei este foarte bună, cu
excepţia unei perforaţii ulterioare, executată probabil de u n u l dintre deţinători, pentru a refolosi
sigiliul ca talisman, datorită imaginii sfinte imprimată pe avers. Tehnic, sigiliul este imperfect. Pe
feţele sale. fără a altera prea m u l t imaginea sfântă de pe avers şi deloc inscripţia reversului, se
recunosc urme de dublă ιμπριμνρε. Astfel, pe avers, în partea sa superioară se repetă cercul
perlat, sigla MP - 0V însoţită de o parte şi de alta de cele două rozete, iar pe revers, tot în partea
superioară, urme de cerc perlat.
Pe avers este înfăţişată Maica Domnului cu Pruncul, imagine religioasă de tip
Hodighitria" încadrată într-un cerc perlat. în centrul câmpului. Fecioara Maria din faţă, nimbată,
înveşmintată în kolobion şi purtând pe cap maphorion bogat drapat şi împodobit cu un şir de
perle, ţine pe braţul stâng Pruncul Sfânt, iar cu mâna dreaptă îl protejează . Veşmântul Fecioarei 5
are pe frunte şi pe umărul drept câte o rozetă cu şase petale. O astfel de rozetă. care n u aparţine
imaginii, apare şi pe aura sfântă în stânga, ea fiind u n relict al primei imprimări.
Pruncul Sfânt, din faţă, nimbat, este înveşmântat în chiton lung, drapat şi prins într-
o centură; pe umărul şi pe braţul stâng atârnă u n himation. lisus binecuvântează cu mâna
dreaptă, iar în mâna stângă ţine u n rulou cu Noua Lege. Aura sa, spre deosebire de cea a
Fecioarei, este împodobită cu cinci grupuri de raze, fiecare grup fiind alcătuit din câte trei raze.
în câmp, de o parte şi de alta a chipului Fecioarei, sunt imprimate siglele MP şi ΘΥ,
fiecare parte între două rozete. în câmp dreapta, lângă capul Pruncului Sfânt este redat prin
siglele.IC - XC..numele său 6
Partea inferioară a câmpului este decorată cu două ramuri înflorite. Cea din stânga
are o floare cu cinci petale şi alta, văzută dintr-o parte, numai cu trei; iar cea d i n dreapta poartă
în vârf o floare cu cinci petale, iar mai jos o floare de lalea.
Pe revers se află înconjurată de u n cerc perlat o legendă din opt rânduri; finalul cuvintelor
este puţin şters, sau chiar incomplet datorită imprimării defectuoase cu o stanţă mai mare decât
flanul sigiliului ΠΡΟΚΟΙΒΌΣ, ΕΛΕΩ, ΘΕΟΥ. APHmmXKOIIOZ, ΚΏΝΣΤΑΝΤΙΝΟΥΠΟΛΕΩ(Σ), ΝΕΑΣ,
ΡΩΜΗΣ. ΚΑΙ, ΟΙΚΟΥΜΕΝΙΚΟΣ, ΠΑΤΡΙΑΡΧΗ(Σ) .Α.ΨΠΕ (=1785).
"Prokopios, din mila lui Dumnezeu, arhiepiscop al Constantinopolului, al Noii
Rome şi patriarh ecumenic, 1785".
' Sigiliul a constituit obiectul unei oferte venite d i n partea d-nei Adina Cristodorescu şi prezentate la data de 16 martie
1957. fiind înregistrat în Registrul-lnventar al MIAMB c u numărul 4 1 7 8 4 / 1 3 3 8 .
2
Dată fiind starea de dezorganizare a arhivei muzeului nostru, n u a m avut acces la alte documente, care ne-ar fi putut
lămuri provenienţa piesei respective.
V. Laurent, L e corpus des sceaux de l'Empire byzantin. Tome V: L'sglise, 1. L'église de Constantinople, Paris. 1963: idem.
Documents de sigillographie byzantine. La collection d'Orghidan, Paris. 1952: G. Galavaris, The illustration of the Prefaces in
Byzantùie Gospels. Wien. 1979: G . Zacos, A. Veglery. Byzantine Lead Seals. Basel 1972. G.Schlumberger, Sigillographie de
Vemipre byzantin. Paris. 1884.
4
G. Schlumberger. op. cit.. p. 3 7 - 3 8 , apropos de Imaginea religioasă de tip Hodighitria ("Cea care arată calea").
G. Zacos. Λ. Veglery, op. cit.. I, 1. p. 19, I.D. Ştefănescu. Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale româneşti
Bucureşti. 1973. p. 194.
h
G. Schlumberger. op. cit.. p. 15-17.
241
www.mnir.ro
în ceea ce priveşte modul de scriere, semnalăm in primul rând o iigatură mai puţin
obişnuită... (CT). precum şi unele destul de banale ...(ΠΡ) şi ... (OU). Literele inscripţiei suni
drepte, mari. cu excepţia l u i iota, uneori.
Emitentul sigiliului. Prokopios, anterior mitropolit al Smyrnei. a lost ales patriarh
ecumenic la 29 iunie 1785 şi a păstorit până la 30 aprilie 1789". După această dată s-a retras la
mănăstirea Lavra de la Muntele Athos. De origine din Peloponez, el a fost hirotonisit în octombrie
1749 mitropolit de Ganos şi Chora, apoi in ianuarie 1770 a fost mutat în scaunul mitropoliei din
Smyrna. Fiind o persoană cultivată, dar foarte severă şi exercitând cu autoritate prerogativele
sale ecleziastice, activitatea sa a fost apreciată în mod diferit de contemporanii săi.
Astfel, pentru întărirea Bisericii, a iniţiat numeroase reorganizări, printre care
amintim: întemeierea în martie 1786 a arhiepiscopiei Mirelor sau închinarea a două mănăstiri
(Sf. Gheorghe Karipis d i n Antigoni, Sf. Gheorghe din insula Aphousia) aşezările monahale de la
Sfântul Munte (1786, 1789), acordarea "stavropighiâka"" unor mănăstiri din Cipru şi Triglia,
precum şi fondarea primei comunităţi greceşti ortodoxe de la Odessa.
La această vreme, legăturile" dintre Patriarhia ecumenică şi Ţările Române, ale căror
1
mitropolii erau sufragante scaunului constantinopolitan, sunt surprinse într-o corespondentă

intensă" în care se reflectă atribuţiile sale păstoreşti . Aşadar, pe lângă acordarea egdosisului
12
pentru confirmarea mitropoliţilor, patriarhul se preocupa de administarea şcolilor de limbă

greacă şi a mănăstirilor închinate Muntelui Athos ori de strângerea fondurilor pentru bisericile
din imperiul tricontinental.
Dacă între 1785-1789, relaţiile Ţării Româneşti' cu Patriarhia s-au încadrat in 3
limitele fireşti ale subordonării canonice, n u putem spune acelaşi l u c r u despre relaţiile
patriarhului cu Moldova, imixtiunile sale provocând opoziţie în ţinutul de dincolo de Milcov".
în virtutea puterilor sale' , Prokopios. cu sprijinul sultanului şi al domnului Moldovei,
s
Alexandru I Mavrocordat Firaris, va încerca, după moartea l u i Gavriil Callimachi, nerespectând

hotărârea sinodului clerului moldovean din 1752 de a n u se mai alege ierarhi străini" , să 1
impună ca mitropolit al Moldovei pe Iacov. egumenul bisericii Bamovschi din Iaşi. de origine
grecească.
Nesocotirea, de către moldoveni, a deciziei patriarhale prin trimiterea u n u i arz la
Poartă, datat 25 martie 1786 a creat o stare de tensiune reflectată şi în scrisorile patriarhului din
lunile martie - aprilie 1786 . Conflictul s-a încheiat prin acceptarea de către patriarh a alegerii
17
"necanonice" a episcopului de Roman. Leon Gheucă '.

18 1
Dată fiind corespondenţa intensă, trimisă de Patriarhie în Ţările Române, putem

bănui că şi sigiliul, pe care l-am prezentat aici. va fi autentificat u n astfel de act şi n u provine de
la sud de Dunăre . 20
Sigiliul datat în 1785 va fi însoţit o corespondenţă din lunile august - decembrie

1785, toate documentele cunoscute nouă, referindu-se numai la perioada de după luna iulie a
acestui a n . 21
β
P. Năsturel. Hrisovul. Buletinul Şcolii de Arhivistică. 7. 1947. p. 156. in care autorul publică lista patriarhilor de
Constantinopol: I. Gedeon, Potriarchikoi pinakès. Constantinopol. 1885. p. 669. nr. 2 3 1 .
9
Mănăstirile "stavropighlaka" s u n t subordonate direct Patriarhiei, conform C o n s . G. Papadopoulos. Les Privilèges du
Patriarcat Oecuménique d a n s l'Empire Ottoman. Paris. 1924. p. 2 0 5 .
10
Al. E l i a n . B O R . 77. nr. 7 - 1 0 . iul. - oct. 1959. p. 931.
" Patrlarchlkon E n g r a p h o n . III (1564-1863), Constantinopol, 1905. p. 4 7 0 - 4 9 3 .
12
Cons. G. Papadopoulos, op. cit., p. 4 4 - 4 6 .
13
M. Păcurariu. Istoria bisericii ortodoxe române, vol. 2. Bucureşti, 1981, p. 4 0 3 - 4 1 1 : Ν. Iorga. Istoria bisericii româneşti şi a
vieţii religioase a românilor. II, Bucureşti. 1930, p. 140: idem. Ştiri despre sec. al XV-lea în Tenie Noastre. II (1750-1821), p.
58-65.
14
M. Păcurariu, op. cit., p. 4 5 6 - 4 6 1 : Ν. Iorga. Istoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor. II. Bucureşti, 1930.
p. 182: Istoria bisericii române. Manual pentru Institutele Teologice. II (1632-1949). Bucureşti. 1957. p. 2 6 6 - 2 7 1 : Hauterive.
Starea Moldovei la 1787. Bucureşti, 1902, p. 365.
15
Cons. G. Papadopoulos, op. cit.. p. 2 0 5 - 2 0 6 .
18
Al. Ciurea, B O R , 8 9 , nr. 7-8, 1971, p. 8 3 8 - 8 4 3 ; idem. Figuri de ierarhi moldoveni Leon Gheucă Chişinău. 1942, p. 21-26.
17
Patriarchikon Engraphon, p. 4 8 1 - 4 8 2 .
\h
I. Gedeon. op. ciL, p. 6 7 1 .
13
N. Iorga, Buletinul Comisiei Istorice a României 3, 1924, p. 13-18.
20
Patriarchikon Engraphon. p. 4 8 1 - 4 8 2 , menţionează două scrisori trimise de Patriarh, u n a Ţării Româneşti, cealaltă
Moldovei, In a n u l 1785.
21
I. Gedeon. op. cit.. p. 670, aminteşte faptul că Prokopios vine
242de la S m y r n a la sfârşitul lunii iulie.
www.mnir.ro
L E S C E A U D E PROKOPIOS. P A T R I A R C H E D E CONSTANTINOPLE
Résumé
D a n s les collections du Cabinet des Médailles des Musée d'Art de Bucarest, est conservé u n sceau patriarcal,
inconnu d a n s la littérature spécialisée.
L a pièce en plomb a les diamètres des 7 6 x 6 6 mm, l'épaisseur de cinq à six m m et le poids actuel de 199.25 g.
S u r l'avers est figurée la S a i n t e Vierge avec Jésus-Christ enfant, d a n s l'hypostase de type Hodlgltria. L'Inscription du revers
nous fait connaître le nom d u patriarche de Constantinople, auquel appartient le s c e a u . Prokopios (1785-1789) et la date de
1785.
Prokopios entretenait une correspondance suivie avec les métropolites de Valachie et de Moldavie. E n 1785,
vralsemblement d a n s la période août - décembre, le patriarche a envoyé a u moins deux lettres en Valachie et Moldavie,
donc notre pièce aurait servi à sceller l'une d'elles.
Fig. I. Sigiliul lui Prokopios, patriarh de Constantinopol.
Fig. I. Le s c e a u de Prokopios, patriarche de Constantinople.
www.mnir.ro
S i g i l i u l l u i Procopios, p a t r i a r h de C o n s t a n t i n o p o l
www.mnir.ro
S T E M E DOMNEŞTI ŞI "STIHURI LA GHERBUL ŢĂRU" P E V E C H I TIPĂRITURI
DIN TARA ROMÂNEASCĂ SI MOLDOVA'
de Cătălina Opaschi
La numai jumătate de veac de la tipărirea primei cărţi. Macarie imprima în 1508 un

"Liturghier slavonesc" pentru folosul românilor. Pătrunderea tiparului, de t i m p u r i u . în ţările
române răspundea necesităţii de a umple u n gol cultural, resimţit de o societate dornică de
cunoaştere şi de progres.
Toţi cei implicaţi în efortul de a crea cartea: traducători, tipografi, cărturari sau
comanditari ai tipăriturii erau perfect conştienţi de valoarea actului lor. Scopul era de cele mai
multe ori mărturisit în "Predoslovii'. Se urmărea îmbogăţirea cunoştinţelor norodului, exaltarea
moralei creştine şi a vitejiilor trecute, ca şi vehicularea .unor idei socio-politice deja cunoscute,
aplicate în alte părţi şi .care aduseseră schimbări benefice. Acest efort trebuia să aibă ca finalitate
" folosul cunoscând al neamului nostru"'.
Cel mai important "vehicul" al acestor idei era. evident, cartea religioasă. După cum
observa Nicolae Cartojan: A tăia latura religioasă din istoria literaturii româneşti, înseamnă a
renunţa la cunoaşterea trăsăturii celei mai caracteristice din cultura noastră veche şi la una din
feţele ei de glorie..." . "Predosloviile" tipăriturilor religioase erau citite şi uneori comentate
2
înaintea oficierii serviciilor religioase dând astfel posibilitatea şi neştiutorilor de carte să se

împărtăşească din frământările cărturarilor timpului sau să-şi reamintească faptele glorioase ale
trecutului şi eroii săi. Exista preocuparea pentru expunerea clară căci, aşa c u m arăta Coresi,
trebuia "să înţeleagă şi popa ce zice însuşi şi oamenii ce ascultă" . 3
Odată cu traducerea textelor religioase şi oficierea slujbelor în limba română, ideile

au devenit, să zicem, operative. Limba română se va îmbogăţi ajungându-se la apariţia unei limbi
literare. Se stimulează curiozitatea pentru cunoaştere, se consolidează sentimentul naţional prin
conştiinţa apartenenţei la acelaşi neam a tuturor românilor. în condiţiile fărâmiţării feudale,
tendinţa spre unitate naţională a luat forma unităţii culturale, clar urmărită de minţi luminate,
după u n plan bine gândit, de Domni ca Matei Basarab, Vasile Lupu. Şerban Cantacuzino,
Constantin Brâncoveanu, Mavrocordaţii, etc.
Preocupări pentru istoria naţională răzbat în multe "Predoslovie, mai ales în secolele
XV11-XV1I1. Acum încep să apară "versuri la gherbul ţării' şi se crează u n adevărat canon al
versurilor emblematice . Iniţial aceste versuri a u fost inspirate de genul similar străin, apoi, în
4
timp de aproape două secole, tradiţia lor a fost riguros respectată. Producţia de tipărituri
româneşti a fost destul de lentă şi conservatoare. întrucât, după cum remarca u n cercetător
contemporan. Este rezultatul unei economii politice dirijate, centralizate, patronate de stat.
Imprimeria era un auxiliar al puterii domneşti..timpul liber, timpul lecturii trebuie să fie
subordonat timpului statului' . în felul acesta domnitorii puteau să răspândească mai uşor unele
5
"idei programatice" legate de obiectivele politice.

Din secolul al XVII-lea, pe fila a doua a tipăriturilor religioase încep să fie imprimate
stemele Principatelor sau ale unor domnitori. Versurile laudative la adresa lor. a însemnelor ţării,
încearcă într-o formă foarte concentrată, didactică, să decodeze simbolul heraldic. D i n punct de
vedere estetic sau heraldic, valoarea lor este redusă, importanţa lor fiind dată de informaţia
vehiculată şi, mai ales, de ceea ce se ascunde sub ea.
în p r i m u l rând deducem o preocupare pentru heraldică, faptul că erau conştienţi de
valoarea u n u i simbol care reprezenta ţara sau persoana. Chiar dacă le-a lipsit clasica instituţie
heraldică, românii n u au neglijat această componentă specifică vieţii medievale, de care s-au
folosit şi pe care. evident, o înţelegeau. Cărturarii şi comanditarii socoteau că este necesar să fie
explicate aceste simboluri şi necunoscătorilor. Se consolida astfel sentimentul naţional şi, din
Articolul a fost prezentat la S e s i u n e a ştiinţifică anuală a Muzeului Naţional de Istorie a României din decembrie 1995.
' T. Nedelcea. Cărţi Româneşti vechi. Predoslovii. Craiova. 1994. p. 6.
2
Ν. Cartojan, Istoria literaturii române vechi. Bucureşti, 1980. p. 2 2 5 .
3
T. Nedelcea, op. cit.. p. 6.

4
M. Scarlat, Poezie veche românească. Bucureşti. 1985. p. 2 1 8 .
D. Barbu. Scrisoare pe nisip. Timpul şi privirea ù\ civilizaţia română a secolului al XVIII-lea Bucureşti. 1996. p. 74.
245
www.mnir.ro
momentul apariţiei celor două steme de stat alăturate (graţie domnitorilor care au ocupat
succesiv ambele tronuri) şi sentimentul unităţii naţionale.
Desigur, aceste versuri cultivă alegoria laudativă de circumstanţă. Unele versuri
cuprind şi aluzii genealogice. Chiar dacă d i n punct de vedere al heraldicii ele au o valoare
scăzută , sunt totuşi u n izvor pentru această disciplină. Şi n u numai atât. în cazul stemei lui
6
Antim Ivireanu, de exemplu, avem o explicaţie a posesorului, în versuri: "Toată suflarea, zice
proorocul/Cânte pre Domnul peste tot locul./Şi melciul încă coarne înalţă ca să-l lăudăm pre toţi
ne-nvaţă".
Eruditul mitropolit a folosit alegoria imaginii melcului, ca u n simbol al misiunii sale
de păstor al credinţei strămoşeşti, împărtăşind-o credincioşilor pe care-i păstoreşte ; (fig. 1). 7
Tendinţa de-a explica simbolistica stemelor se întâlneşte m u l t mai devreme. Un alt

mare cărturar al vremii sale. Udrişte Năsturel, decodifica stema l u i Matei Basarab care apărea pe
fila a doua a "Pravilei de la Govora!', din 1640. Pe pagina a doua, versurile închipuite de "Uriil
Năsturel de la Fieresci" urmăreau să glorifice ascendenţa domnitorului exaltând sentimentele de
mândrie ale cititorului: "Faţa acésta drept stemă pasere corb poartă./Pe déasupra al cărei zbor.
corona acum atârnă;/El arată pe al unei Case prea luminate şi prea antice/Pe al Casei neamului
Basarab, prea viteazul./Bărbat cu sceptru, ce nu fără spor pe tron se vede,/Ale lui vitejii
biruitoare, al multor audz minunează/Deci tronul înălţimea acestei Case învederează./Şi sceptrul
a lui vitejie curat înfăţişează./Sub dânsul oricărui pământean e pacinică vieţuirea. /Nu lăsa să se
risipească. Doamne, în perire/A lor coronă ci ea să nu aibă curmare. /Iar al corbului piept să fie
purureaJerif""; (fig. 2.).
Aceiaşi observaţie putem face asupra versurilor lui "Mihail Iştvanovici", pentru stema
Domnului martir Constantin Brâncoveanu, apărută la 1706 pe "Octoihul" de la Râmnic. Toate
mobilele stemei: corbul cruciat, şezând pe "copaciul înrădăcinat", soarele şi l u n a care-1 însoţesc,
buzduganul şi "spata" sunt tălmăcite pe înţelesul tuturor".
Vom prezenta în continuare câteva tipărituri religioase din patrimoniul Muzeului
Naţional de istorie a României care au la început "stihuri asupra stemei' Principatelor sau a
domnitorilor.
I. "ANTHOLOGHION ADECĂ FLOAREA CUVINTELOR"

Tipărită la Episcopia Râmnicului, în 1700.
Pe fila a doua sus:
"Stihuri politice asupra stemei Luminatului. Slăvitului şi Blagocestivului Io Costandin Basarab
Voevod"
Stema: este cuprinsă într-o ramă pătrată ornamentată cu motive vegetale. în centru. în "scut"
oval, corbul valah cruciat, cu zbor descendent stă pe o movilă, însoţit de Soare şi Crai Nou.
ambele figurate. Scutul este aşezat pe u n ornament format din motive vegetale, peste care
pluteşte coroana princiară sub care sunt încrucişate spata şi buzduganul. între motivele vegetale
se disting două b u s t u r i de îngeri, în semiprofil spre exterior, care ţin cu o mână scutul şi cu
cealaltă, câte o tubă în care suflă. Pe marginea compoziţiei, legenda:
Έ7Ε/ΘΕΟΥ//Ι/Κ//Β/Β//Α/Η//Θ//1700/ΐν...·
Sub stemă sunt tipărite următoarele versuri:
"Semn straşnic şi armă de război prea tare
Den ceriu cu arătare cea minune mare.
O cruce la stelile pre Ceriu însemnată
Marelui Constantin. Hristos îi arată
Cu slove împrejur scrise Rămlenesce.
Pre toţi vrăşmaşii tăi să i biruieşti.
Acum şi Corbul încă mă arată
Domnului Constantin într-această dată.
h
D. Cemovodeanu. Şlimţa şi arta lieraldică in România. Bucureşti. 1977. p. 18.
7
R. Theodorescu, Ciuilizafia românilor între medieval şi modem. Orizontul imaginii. Bucureşti. 1987, pp. 101-102: autorul
decodifica astfel alegerea acestui simbol: "...alegorismul...bifălişâiid stema Ivireanului. melcul năzuind spre o stea ca simbol
al morţii şi învierii monastice., cu ecouii de heraldică apuseană.": mai nou. cercetătorul Daniel Barbu. Op. cit.. p. 83. a
găsit o explicaţie mai complexă, intr-o epigramă contemporană mitropolitului, dedicată "melciului". de Mitrolan Gregoras:
"Fivxd odraslă a roitei şi a soaielui/Locuiesc într-o casă dăruită mie de natură/Scuip cu bale pe toţi ereticii:/Ridicând pe cap
două coan\e / Indic creştinilor pe Hristos cel cu două firi": vezi şi D. Cemovodeanu, op. cit. 434. pl. C X t V / V .
1. B i a n u . N. Hodoş. Bibliografia românească veche. 1508 1830. T o m I. Bucureşti. 1902. p. 2: D. C e m o v o d e a n u . op. cit.. p.
240. pl. X X I / 1 .
J
D. Cemovodeanu. op. cit.. p. 317. pl. L V / 2 .
246
www.mnir.ro
Dàndu-i lui putere cu nădejde bună 10
Ca să stăpânească că i de viţă bună"

(M.N.I.R. inv. C 303; (fig. 3).
II. "SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA/EVANGHELIE/Acum întâi tipărită întru al 2-lea an din a Patra

Domnie a (Ţării) Rumânesci pria Luminatului/şi Pria înălţatului Domn/Io Constantin/Nicolae
Voevod./Cu blagoslovenia pre Sfinţitului Mitropolit al Ugrovlahiei: Kir Neofit/şi cu toată osârdia
şi cheltuiala,/Sfinţii Sale iubitoriu de Dumnezeu,/Kir Kliment Episcopul Râmnicului/În Sfânta
Episcopie a Râmnicului/la anul de la facerea lumii 7255/iară de la X(ri) S(tos) 1746,/de
nevolnicul dintre preoţi Popa Mihail Athanasievici/Tipograful Râmnicului".
Pe fila a doua, deasupra stemei:
"Stihuri poetice asupra stemei prea Luminatului, Slăvitului şi Blagocestivului Io Constantin
Nicolae Voevod"
Stema: este cuprinsă într-un cadru dreptunghiular, înpodobit cu motive vegetale. în centru,
două scuturi ovale alăturate, încadrate de bogate motive vegetale: dreapta, capul de bour moldav,
cu stea de şase raze între coame; stânga, corbul cruciat, în semiprofil, cu zbor ascendent stă pe o
movilă. însoţit în stânga de Crai Nou. Scuturile par aşezate peste paloş şi buzdugan, încrucişate,
între care pluteşte coroana deschisă de cinci fleuroane. Cadrul dreptunghiular este flancat pe trei
rânduri de majuscule: Ί/ΚΟ//Ν/.Λ.//ΒΒ/ΔΘ"
Stihurile sunt următoarele:
"Două închipuiri ce în peceţi s-au însemnat

Domnul(ui) Costandin. de la Hristis i s-a dat.
Bouru stăpân Moldovei îl adeverează
Corbul al Valahiei Domn îl încredinţează
Amândouă steme de domnie încoronată
Pre acesta de bun neam Mavrocordat.
Pre Domnul Costandin cel de bună viţă
Păzească-l Dumnezeu cu multă bunăvoinţă
Ce acum domneşte Ţara Românească
Domnul păzească ca s-o stăpânească"".
(M.N.I.R. inv. 106140); (fig. 4).
III. TRIODION/Mare/în zilele prea Luminatului D o m n u l u i nostru/Io Grigoriu Ghica/Voievod/Cu

blagoslovenia prea Sfinţi/tului Mitropolit Kir/Nekifor...s-au tipărit/De D u k a Şotirovici
Tipograful/cu a căruia cheltuială/întru a sa Tipografie d i n Iaşi/La anul de la zidirea lumei 7255
şi de la întruparea D o m n u l u i 1747"
Pe fila a doua. deasupra stemei:
"Stihuri poetice asupra stemei prea Luminatului, Slăvitului şi Blagocestivului Domn Io Grigore
Ghica Voievod".
Stema: este cuprinsă într-un cadru dreptunghiular din două linii simple. într-un "scut"
aproximativ cordiform, împodobit cu motive vegetale: în dreapta, corbul cruciat, cu capul
conturat şi zbor descendent, stă pe o ramură ce iese dintr-o movilă, privind spre capul de bour
care pluteşte în stânga: între ele, din marginea superioară a scutului ies spada şi buzduganul,
între care, peste u n alt motiv vegetal pluteşte coroana princiară; "scutul" se sprijină de doi lei
adosaţi şezând. cu capetele spre interior.
Cadrul dreptunghiular în care este cuprinsă stema este înconjurat de inscripţia: "Io Grigorie
Ghica Voe/vod cu mila l u i Dumnezeu/Domn şi Oblăduitoriu/a toatei ţărei Moldaviei".
Sub stemă, următoarele stihuri:
"Corbul şi cu crucea în asta (?) te adeverează

Că a lui stăpânită a Vlahiei te însemnează.
Pre Bourul. Domn Moldovei te încredinţează
Şi a ta dreptate pre toţi îndestulează
Dă-i Doamne putiare mare cu nădejde bună.
Ţara să stăpânească tare cu dreptate bună.
"' Ibidem, p. 2 5 1 . pl. L V / 3 : apare pe prima pagină s t e m a Iul Mlhall C a n t a c u z i n o .

" Ibidem, p. 317. pl. L V / 3 .
247
www.mnir.ro
A Mării Tale plecat rob/Duca Sotirovici Ttpogrofu"' 2
(M.N.I.R. inv. C 308); (fig. 5).
IV. "PRAVOSLAVNICA/învăţătură/'Acum întâi tipărită pre Limba/Rumâniască/ΐη zilele prea

Luminatului Domn/Io Alexandrul Costandin Muruz/Voevod/cu blagoslovenia şi toată
cheltuiala/Pre Sfinţitului Părintelui no/stru Kiriu Dositeu Arhiepisco/pului şi Mitropolitului a
toată Ugrovlahia/La anul mântuirii 1794/în Tipografia Mitropolicească/în Bucuresci/De
Dimitrie Petrovici Tipo: Buc:"
Pe fila a doua, sus:
"Stihuri poeticeşti asupra peceţii din coroana prea Luminatului domn Io Alexandru Costandin
Muruz voievod".
Stema: are o compoziţie mai neobişnuită: doi phoenicşi afrontaţi ocrotesc sub aripa stângă şi,
respectiv, dreaptă, câte u n scut rotund. în dreapta, u n scut bordât de o linie simplă, cuprinde
stema Moldovei, capul de bour, cu coarne aproape drepte şi stea de şase raze între ele. peste care
pluteşte coroana deschisă c u trei fleuroane; marginea stângă a scutului este îngroşată ca o
semilună. în stânga, în scut rotund, acvila valahă cruciată, cu zbor descendent, stă pe o terasă,
peste capul căreia pluteşte coroana deschisă de trei fleuroane; crucea din ciocul acvilei este
flancată de Soare şi Crai Nou figurate; între marginea scutului şi Crai Nou. adosat acestuia, o
altă semilună figurată, puternic conturată cu negru, contumată. Cele două scuturi sunt legate
între ele de motive vegetale care se unesc cu phoenicşii. între aripile peste care sunt' aşezate
scuturile, buzduganul şi spada încrucişate, pe care se sprijină o coroană deschisă cu şapte
fleuroane. Compoziţia este fin realizată şi înconjurată de iniţialele: "I/A//K/C//M/P//B/B".
Sub stemă, versurile:
"Doauă sămne ce-η pecete s-au însemnat.

Domnului Alexandru i s-au încredinţat.
Un semn că au fost domn Moldovei îl arată,
Altu' al Ţării Rumăneşti această dată.
Să poată stăpâni cu bună voire,
îndelungând pre el întru norocire"' 3
(M.N.I.R. inv. 2031); (fig. 6).
V. "SCRISOAREA MOLDOVEI de/Dimitrie Cantemir Dom/nul ei/care acum întâiu s-au tipă/rit în
zilele bine Credinciosului/şi de Hs. Iubitorului Domnului/nostru loanu Ioanu San/dul Sturza
Voevod/cu Blagoslovia Preasfinţi/tului Arhiepiscop şi Mitropolit/Kirio kirio Beni/amin al
Mold:/pre vremia Pre Cuviosul Sta/reţ al Sfintelor Mănăstiri Niam/ţului. şi Secului'/Kir
Dometian. în Sfânta Mănăstire Niamţul/la anul 1825. August în 19".
Pe fila a doua, deasupra stemei:
"Stihuri de asupra stemei Pre luminatului nostru Domn" şi, în j u r u l cartuşului care cuprinde
stema, pe trei registre: "Ioann/Sandul//Stu/rza//Voe/vod."
Stema: într-un scut oval, capul de bour cu stea de şase raze între coarne (formă apropiată de
rozetă); sub cap, d i n dreptul urechilor u n colier oval terminat cu o cruce (mătănii?), atârnă sub
bot. în dreptul căruia se încrucişează buzduganul şi paloşul. Scutul este încoronat de coroană
din patru arcuri perlate, terminată cu glob cruciger, peste care pluteşte o cunună de laur (laurii
academici ai l u i Cantemir?) şi este aşezat peste panoplie de steaguri şi trompete.
Primele steaguri care flanchează coroana a u două reprezentări interesante. Cel din dreapta
poartă u n personaj în picioare, care ţine în mâna dreaptă o suliţă şi în stânga înălţată, u n paloş
(un sfânt luptător ?). Pe cel d i n stânga apare capul de bour, peste buzdugan şi paloş încrucişate.
Ar putea fi vorba desprea steagul ţârii şi steagul oştirii . Talpa scutului se sprijină pe şase
14
t u n u r i , iar sub ele, patru tamburi (cei din mijloc în picioare, cei laterali culcaţi) şi ghiulele.
Scutul este sprijinit de doi lei cu capul spre exterior şi cozile petrecute printre picioare. Pe
muchia tăbliei care suportă compoziţia se află incripţia: "Protoieri Mihail" (Strilbiţki).
12
Ibidem, p. 317, L V / 2 .
13
Ibidem, p. 319, pl. L V I / 2 .
14
,ϊη lucrarea lui D. C e m o v o d e a n u se m a l pot observa astfel de steaguri pe stemele Moldovei din 1834 (p.275/1'1.
XXXTV/2).din vremea lui Mihai Şuţu. 1793 (p.319.pl. LVI/5), etc.
248
www.mnir.ro
Sub stemă, versurile:
"Aceastăfigură care cu multe sămne se înfăţişează
Domn Moldovei pe loan Sandu Sturza îl adeverează
Pre carele să-l păzească Dumnezeu îndelung întru stăpânire
Dându-i şi în sânul lui Avram veşnică sălăşluire' 5
(M.N.I.R. inv. 69548): (fig. 7). •
VI. Am lăsat la sfârşit o carte tipărită la Viena la 1818. în limba greacă. Este vorba de
NOMOTHES1A, lucrare foarte îngrijit tipărită, pe hârtie fină, am putea spunee "de l u x " faţă de cele
tipărite la noi. O amintim totuşi, deşi stemele imprimate pe pagina de t i t l u şi pe fila a doua sunt
bine cunoscute. D i n păcate, necunoaşterea limbii greceşti ne-a împiedicat accesul la conţinutul
obişnuitelor versuri laudative sau al "Imnos-ului", desigur encomiastic adresat Domnului. O
alăturăm însă celor prezentate deoarece ea reflectă o nouă mentalitate. Dacă pe pagina de titlu
apărea stema de stat înconjurată de cele 17 medalioane cu stemele judeţelor Ţării Româneşti, pe
fila a doua apare n u numai stema personală a domnitorului, ci şi portretul său, sub care se
înşiră câteva versuri.
(M.N.I.R. inv. Β 12196); (fig. 8/a, b).
NOMOTHES1A este u n u l din puţinele exemplare de această factură deoarece portretul

domnitorului însoţit de stemă se întâlneşte numai pe cărţile tipărite în occident. în această
categorie se înscriu operele l u i Dimitrie Cantemir Imprimate la Londra şi Amsterdam îm 1735.
Mai există o lucrare a domnitorului Nicolae Mavrocordat, DESPRE DATORII, tipărită
bilingv, în latină şi greacă tot la Amsterdam şi Londra dar cu 11 ani mai devreme, în 1724. în
prefaţa scrisă de Thomas Frisch, la 1722, se aduc elogii n u însemnelor stemei, ci autorului
lucrării şi înaintaşilor săi. Alexandru Mavrocordat Exaporitul este evidenţiat "în istoria timpurilor
noi' pentru erudiţia şi strălucitele sale merite diplomatice, la Viena, în vederea negocierii păcii de
la Karlovitz. Fiul său Nicolae este considerat u n demn epigon al virtuţilor părinteşi. Sub portretul
realizat de J . Clark în 1724, "într-un cadru oval, stemele Munteniei şi Moldovei" completau
imaginea de aparat, dominând cele patru versuri latineşti encomiastice.
Stephan Bergler. autorul lor îl numeşte "alma Valachia(e) princeps", "gloria Graecorum" şi
sapientia summa ""
NOMOTHES1A l u i loan Gheorghe Caragea se înscrie în şirul acestui tip de tipărituri. Dincolo de
rutina tipicului occidental, se poate întrezări şi intenţia novatoare a comanditarilor. Nu era vorba
numai de orgoliul autorilor în a se face cunoscuţi lumii, ci poate şi de intenţia de a introduce
"modernizări" şi pe tărâmul editorial.
Germenii acestor înnoiri s-au manifestat încă din veacurile dinaintee când Domni luminaţi au
înţeles rostul cunoaşterii, al culturii, pentru viaţa socială a unei ţări.
Matei Basarab şi Doamna Elina, odrasla la fel de "cetită" a Hereştilor, se interesau îndeaproape
de tipărirea cărţilor şi răspândirea lor şi în afara hotarelor. Constantin Brâncoveanu scria
"râmleneşte" şi-şi comanda peceţi cu legendă în limba latină, trimetea copii de boieri la studii în
Italia şi se înconjura la Curtea sa de cărturari italieni şi greci. Atitudinea sa a dat roade, căci, mai
târziu avem mărturia patetică a învăţatului boier Matei Kreţulescu. în diata sa aşează între
bunurile sale cele mai preţioase ("sate, moşii, vii, robi, mori"), şi "...cărţile de învăţătură, care le
am în catastih.. 124, filosofeşti, gramaticeşti, politiceşti, istoriceşti, latineşti, italieneşti..",
rugându-se soţiei, "...să facă acesta mare bine...ca s-mu-înveţe copilaşii şă să-i şi striineze
pentru carte...să m i - i pedepsească mai vârtos la letinească şă la italienească", accentuând: "să
înveaţe greceşte, iar mai vârtos, latineşte şi italieneşte" . 17
Domnii fanarioţi continuă acest proces de deschidere culturală prin organizarea

învăţământului şi dezvoltarea operei de tipărire şi răspândire a cărţilor în tiraje mărite, cartea
devenind u n factor important al comunicării între românii din Principate şi d i n Transilvania.
Mavrocordaţii erau oameni de mare cultuFă, poligloţi, interesaţi în cel mai înalt grad de istorie,
antichităţi şi îmbogăţirea bibliotecii lor, vestite, concurâhdu-i la licitaţii şi pe regii Franţei. Un
Domn (Constantin Mavrocordat) care primea "într-o cameră prevăzută toată cu cărţi unde
Ibidem, p. 2 7 1 , pl. X X X I I / 2 , pe "Vieţile Sfinţilor din luna martie", la M-rea Neamţ, gravată tot de protolereul Mlhall
Strilbitzki.
16
I. Blanu, D. S l m l o n e s c u , Bibliografia românească veche.... T o m IV, Bucureşti, 1909, pp. 4 8 - 4 9 ; D. Cemovodeanu. op. cit..
p. 253. pl. X X I I I / 3 : M. Dogaru. Conservarea stemelor Judeţene în sigiliile domensti, "R.A.", L / 1 9 7 3 , voi. X X X V / 2 , p. 2 1 6
(pentru sigiliul mare).
17
N. Iorga. Documente privitoare la familia Cantacuzino. Bucureşti. 1902, pp. 2 0 6 - 2 0 7 .
249
www.mnir.ro
obişnuia să stea ziua întreagă şi parte d i n noapte spre a studia"'", era perfect conştient de scopul
acţiunilor sale culturale. De aceea era comparat, în stihurile de la începutul u n u i "Triod" tipărit
la Bucureşti în 1746, c u Sfântul Constantin cel Mare, creştinătorul:
"Că atre stai şi îngrijeşti de casele sfinte

Şi de podoabele ei, din suflet, fierbinte.
Cărţi tipărind Ţării pre limba Rumănească
Dumnezeu cu mari daruri să te învrednicească"' 9
Iniţiativelor puterii centrale l i s-au alăturat cărturarii clerici sau mireni, folosind
ortodoxismul pentru a-l face "vehicolul" culturii spre neştiutorii de carte şi luminarea lor, la fel
cum se întâmpla în "Europa luminilor". La noi, religia a mers pe acelaşi d r u m cu "Iluminismul",
pentru a continua şi amplifica efectul cultural. Un exemplu îl constituie versurile citate mai sus.
Prin lectura publică, în biserică, a pildelor "moraliceşti", de fidelitate în "legea" strămoşească, a
"Predosloviilor" semănate cu exemple demne de urmat, cărturarii urmăreau şi alte obiective în
afara celor strict moral-religioase: recuperarea istoriei naţionale şi trezirea sentimentelor
patriotice. Aceştia vor fi germenii formării identităţii naţionale de tip modern şi acest lucru a fost
posibil datorită implicării directe a puterii centrale.
Domnii fanarioţi sufereau de u n "complex al legitimităţii" , de aceea încercau să se20
integreze total spaţiul pe care hazardul îi adusese să-1 guverneze. în afara alianţelor matrimoniale
au apelat şi la alte "argumente", genealogia fiind u n u l din ele. Mavrocordatii şi-au găsit
ascendenţe în familia l u i Alexandru Iliaş şi între Cantacuzini. Mai târziu (de la Alexandru II
Mavrocordat Firaris), şi-au înscris în stema familiei ctitoria Văcăreştilor, care îi făcea, probabil, să
se simtă "de-ai l o c u l u i " ' . Ca şi în stihurile la stema l u i Matei Basarab, care-1 arătau descendent
2
al "anticei Case a Basarabilor", şi versurile referitoare la Constantin Mavrocordat îl desemnau ca

fiind "de b u n neam Mavrocordat" şi "de bună viţă".
Grigore al III-lea Ghica fusese crescut de bunicul său matern, marele dragoman
Alexandru Mavrocordat Exaporitul, alt erudit cunoscut Europei. Necunoscând limba ţării la
urcarea pe tron, "în şase l u n i a învăţat limba moldovenească şi o vorbea ca şi ceilalţi", spune
"Cronica Ghiculeştilor" . 22
întorcându-ne la steme şi stihurile lor, realizăm că, în ciuda stângăciei, ele transmit
n u numai succinte informaţii heraldice, genealogice sau istorice, ci şi u n mesaj politic bine
gândit. în stema l u i Gheorghe Caragea. alături de simbolul de stat şi Sfinţii Constantin şi Elena,
protectorii ţării, apărea şi T u m u l Colţii, mândrie a capitalei, probabil restaurat de el în urma
cutremurului din 1802 . Aceasta atestă preocupările edilitare ale D o m n u l u i şi, din nou. dorinţa
23
de "legitimitate". Medalioanele cu stemele judeţelor arată grija pentru buna organizare

administrativă şi dorinţa ca simbolurile lor să intre în conştiinţa socială.
Stemele alăturate ale Principatelor din stemele l u i Constantin Mavrocordat şi Grigore
Ghica, de pe lucrările prezentate, întăreau în mintea privitorului ideia unităţii de neam, care, la
rigoare, putea fi motivată de realitatea ocupării succesive a celor două tronuri.
Am putea gândi că Domnii şi boierii români şi-au afişat stemele după modelul de tip
occidental, n u numai pentru a se supune unei "mode".Poate şi pentru a sfida puterea suzerană,
care n u agrea astfel de manifestări în care vedea constant pericolul răzvrătirii.
Dacă extrapolăm conceptul Iui Mircea Eliade, potrivit căruia " u n simbol revelează
întotdeauna, oricare ar fi contextul, unitatea fundamentală a mai multe zone ale realului" , 21
putem conchide că şi stemele vechilor tipărituri se pot include între acele elemente care pot
reflecta u n alt conţinut al timpului în societatea românească a secolului al XVIII-lea.
Aceste transformări, punctate de "inovaţii", uneori nesesizabile, alteori şocante, (vezi
schimbarea costumului, către sfârşitul veacului), se încadrează efortului latent de pregătire a
marilor evenimente din secolul XIX, de asumare conştientă a destinului nostru naţional.
F l . C o n s t a n t i n l u . Constantul Mavrocordat, Bucureşti. 1985, p. 167.

19
I. Hodoş, N. B i a n u . op. cit.. tom. III. p. 60.
211
Şt. Lemny. Sensibilitate şi istorie în secolul XVIII românesc. Bucureşti. 1990, p. 168.
2I
U. Cemovoddeanu. op. cit.. p. 2 9 1 . pl. X L I I / 6 .

2 2
Apud Şt. Lemny. op. cit.. p. 171.
A.D.Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiai\ă. voi. PV. Bucureşti, 1993, p. 320. nota 126: G. f'otra. Din Buciueştii de
ieri voi. 2. Bucureşti. 1990. p. 304.
2 4
M. Eliade, Tratat de istorie a religilor. Blclreşti. 1992, p. 41 1.
250
www.mnir.ro
L I N E S F O R T H E C O A T O F A R M S O F T H E C O U N T R Y ON O L D W A L L A C H I A N AND MOLDAVIAN PRINTINGS
Abstract
Since the 17'" century and especially in the 18"' century, on the first pages of the R o m a n i a n prints, most of
them with a religious character, were printed the coat of a r m s of the R o m a n i a n Principalities together with the lines for the
a n u s of the country. T h i s proceeding w a s a general one In the B a l k a n area but the beneficiary of the print used this
method in order to enable the circulation of some Information of heraldic, genealogic a n d historical order. It w a s ment to
help the spreading o l some cultural or political knowledges for the iprofane people for strenghtenlng the cultural unity as
well as the feeling of national belonging for all the R o m a n i a n s , that lived separated In three principalities.
T h e . i n i t i a t i v e belonged to some enlightened princes: Matel Basarab, Vasile L u p u , Şerban Cantacuzino,
C o n s t a n t i n Brăncoveanu. the Mavrocordates or the G h i k a s . They were helped by erudite scholars, monks or lays, as part of
a well thought and good directed schedule.
Besides the laudative character of the verses that have a low literary value a n d bring only a minor
contribution to the heraldic studies the Influence of some innovating inventions clearly s h o w s up.
In the period of the ^ " " - l S " ' centuries there were traced the premises for the modernization of the Romanian
countries. T h e future directions of the national history were made clear too. They aimed the modernization^)! the social
and political frameworks, the struggle for unity a n d for the remove of the Ottoman suzeranity.
T h e paper Introduces six prints from the collections of the National History M u s e u m of Romania. They all
have unwonted emblems together with emblematic lines.
rive of them are in R o m a n i a n : " A N T A L O G H I O N - A D E C A F L O A R E A C U V I N T E L O R " printed In 1700 at the
Diocese ol Râmnic: "Evanghelia" ("The Gospel"), printed in 1746 at the same diocese. " T R I O D " (TRIODION). printed in 1747
at J a s s y . " P R A V O S L A V N I C A ÎNVĂŢĂTURA" ("The Orthodox Lesson"), printed in 1794 at the print-house of the Metropolitan
C h u r c h in B u c h a r e s t and " S C R I S O A R E A M O L D O V E I " ("Descriptlo Moldaviae") by Dimitrie Cantemir. printed in 1825 at
J a s s y . T h e last one Is written in Greek - "NOMOTHESIA". by loan Gheorghe Caragea , printed in 1818 at Vienna.
From the lines for the coat of a r m s of the country, a n d especially from "the Prefaces", one may draw the
conclusion that In the R o m a n i a n Principalities (in the capitals, besides the Metropolitan c h u r c h e s , dioceses or
monasteries), strong cultural centres did exist. They did mentain the R o m a n i a n spirituality in a tight contact all over the
three R o m a n i a n countries, spreading on the whole B a l k a n area, introducing ideas that were the s a m e for all Europe.
The majority of the books printed a n d spread on large areas were religious works (but also historical, law and
didactic ones). T h e Orthodoxism w a s the "vehicle" that helped to the spreading of some advanced Ideas, either cultural or
political. Their eflect w a s magnified by the public comment made In c h u r c h e s before the divine service started. T h e original
character ol the R o m a n i a n civilization w a s mentained in this way.
T h e R o m a n i a n people h a s a L a t i n origin a n d adopted the Orthodox religion, being the continuer and keeper
of Ihe values that were inherited after the falling of the Byzantine E m p i r e .
1. Sterna Tării Româneşti in timpul domnitorului Matei Basarab. 1640.

2. S t e m a mitropolitului Ugrovlahlei Antim Ivireanu pe o miniatură din 1713.
3. Stema Tării Româneşti tipărită pe "ANTOLOGHION" în timpul domniei lui C o n s t a n t i n Brăncoveanu. 1700.
4. Stemele unite ale Tării Româneşti şi Moldovei tipărite pe o " E V A N G H E L I E " în timpul domniei din Ţara Românească a lui
C o n s t a n t i n Mavrocordat. 1746.
5. Stemele unite ale Moldovei şl Ţării Româneşti tipărite pe u n T R I O D I O N " in timpul domniei din Moldova a lui Grigore II
Ghica. 1747.
6. Stemele unite ale Ţării Româneşti şi Moldovei tipărite pe "PRAVOSLAVNICA ÎNVĂŢĂTURA" în timpul domniei din Ţara
Românească a lui C o n s t a n t i n Moruzl. 1794.
7. S t e m a Moldovei tipărită pe " S C R I E R E A M O L D O V E I " ( " D E S C R I P T I O MOLDAVIAE") de Dimitrie Cantemir. in timpul
domniei lui loan S a n d u S t u r z a . 1825.
8. Stemele Ţării Româneşti şl a domnltorululu Gheorghe Caragea, tipărite pe "NOMOTHESIA". 1818.
EXPLANATION O F T H E FIGURES
Fig. 1. A r m s of Wallachla during Matel Basarab's reign, on a print from 1640.

Fig. 2. A r m s ol Antim Ivlreanul - Bishop of Ungrovlahia - miniature on a m a n u s c r i p t - 1713.
Fig. 3. Arms of W a l l a c h l a printed o n a "ANTOLOGHION". during C o n s t a n t i n Brâncoveanu's reign - 1700.
Fig. 4. A r m s of W a l l a c h l a a n d Moldavia together, printed o n a Gospel during C o n s t a n t i n Mavrocordat's reign in Wallachla -
1746.
5. Arms of Moldavia a n d Wallachla together, printed on a T R I O D I O N " during Grigore II G h l c a ' s reign In Moldavia - 1747.
Fig. 6. Arms of Moldavia a n d W a l l a c h i a together on a "PRAVOSLAVNICA ÎNVĂŢĂTURA" during C o n s t a n t i n Mavrocordat's
reign in Wallachia In 1794.
Fig. 7. A r m s of Moldavia printed on " S C R I E R E A M O L D O V E I " ( D E S C R I P T I O MOLDAVIAE) by Dimitrie Cantemir, during the
reign ol Ioniţă S a n d u S t u r z a in 1825.
Fig. 8. Arms ol Wallachia a n d of prince Gheorghe Caragea. printed on a "NOMOTHESIA". In 1818.
251
www.mnir.ro
Fig. 2
Sterne domneşti şi „ S T I H U R I L A G H E R B U L Ţ Ă R I I "

pe v e c h i tipărituri d i n Ţara Românescă şi M o l d o v a
www.mnir.ro
Steme domneşti şi „ S T I H U R I L A G H E R B U L Ţ Ă R I I
www.mnir.ro
Fig. 6
Steme domneşti şi „ S T I H U R I L A G H E R B U L Ţ Ă R I I '

www.mnir.ro
F
Fig. 8 a, b
Steme domneşti şi „ S T I H U R I L A G H E R B U L Ţ Ă R I I "

www.mnir.ro
UN FALSIFICATOR FRANCEZ D E MONEDE
ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂ LA 1844*
de Cătălina Opaschi
în colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a României se află u n interesant obiect,

împodobit cu monede şi steme . Are forma u n u i obelisc din bronz, aşezat pe u n postament pătrat
1
şi flancat în colţuri de câte u n oştean, purtând pe scut stema domnitorului Gheorghe Bibescu
(fig. 2). în partea mediană a laturilor obeliscului se află câte u n cartuş r o t u n d înconjurat de o
cunună de laur. în care este înscrisă o dată. Soclul, sprijinit pe patru labe de leu, are pe fiecare
faţetă câte o plăcuţă dreptunghiulară, cu câte o inscripţie în alfabet de tranziţie (fig. 1).
Inscripţiile, în ordine sunt următoarele:
a - în cartuş: "12 ΦΕΒΡ/ 1842"; pe plăcuţă: "GEORGIE DIMITPIE Ε IE ECKU N&CKUT/IN
TIPGU * I U L U I LA 14 ATIPILIE 1802/C'A ALEC DOMN AL LLJ PU POMINEUJ TI LA
20/DEKEMBPIE 1842".
b - în cartuş: "20 DEKE/1842"; pe plăcuţă: "ACTiZI CINTEM ΚΕΜΑψ A XOT&PA /ACLTIPA
COAPTEI UAPEI NOASTPE; XO/TZ.PAPEA VE BOM DA BA ΦΙ flENTPU D A N C A X O T i P A P E A
DE BLAUjb CAU DE MOAPTE".
c - în cartuş: "15 LANU/1843"; pe plăcuţă: "ACT&ZI ΠΕΝΤΡυ ΊΕΑ D U P i U P M i T O A P I / C i PZ.DIKZ.
GLACUL MEU A INDEMNA/CITPE POK&INLLJ ΠΡΕΊΕΙ PfcU Ν&ΡΖΒΙψ. IAP MIINE C2> BA INZ>
IJUA GLACUL n P A B I L I L O P MAI n P E C U C DEKIT AL MEU",
d - în cartuş: "14 ΦΕΕΡ/1843"; pe plăcuţă: "EXCITPECIA VELUI MAI ADINK LUI MAI/ADEBfc
PAT n P I E T E U J U G ΦΡ&υ^Κ/Ι.Ο.Ε .-•
Pe una din laturile soclului, jos. se poate citi singura inscripţie cu caractere latine, în
stânga: "A. SAGET SCULPSIT, u n mic marcaj, "A.S." iar în dreapta: "BUCAREST1 ANNO
MDCCCXLIH" (fig. 3).
Obeliscul este acoperit cu 103 monede republicane romane (la care n u ne vom opri),
iar în vârf se găseşte u n glob, suprapus de acvila heraldică a Valahiei (în fotografie n u se vede,
fiind desprinsă). Pe glob, la mijloc, sunt lipite 18 medalioane mici, rotunde, d i n argint, purtând
stemele judeţelor muntene, după cum urmează (în ordine alfabetiocă):
1) Argeş - pasăre din profil spre stângă, cu zbor închis, pe terasă (fig. 4/e);
2) Brăila - o corabie de două catarge, cu pânzele strânse, fanion pe u n catarg, spre senestra (fig.
4/b,c);
3) Buzău - biserica episcopală cu trei t u r n u r i , însoţită la senestra de o pasăre d i n profil spre
• dextra. cu zbor închis (fig. 4/d,e);
4) Dâmboviţa - u n ţap stând pe o terasă, spre dextra (fig. 4/b,c);
5) Dolj - peşte cu coadă îndoită, spre senestra (fig. 4/a,b);
6) Gorj - cerb stând pe o terasă, spre dextra (fig. 4/a,f);
7) Ialomiţa - peşte broşând peste u n snop de grâu (fig. 4/c);
8) Ilfov - Sfinţii Constantin şi Elena, încoronaţi, ţinând cruci, flanchează biserica mitropolitană
(fig. 4/c);
9) Mehedinţi - albină spre stânga (fig. 4/e,f):
10) Muscel - pasăre cu t r u p u l contumat, capul spre dreapta, ţine în cioc o ramură (fig. 4/d,c);
11) Olt - turn cu foişor (fig. 4/a,f);
12) Prahova - o capră neagră contumată (fig. 4/d);
13) Romanaţi - snop de grâu plasat în pal fig. 4/d,f);
14) Săcuieni - butuc de viţă de vie, la dextra cu trei ciorchini (fig. 4/b);
15) Slam-Râmnic* - cal spre dreapta, în fugă (fig. 4/d,e);
16) Teleorman - patru oi, una conturată (fig. 4/d);
17) Vâlcea - poştalion tras de doi cai, condus de surugiu cu şapcă, cu bici în mână (fig. 4/a,b);
•Articolul a lost prezentat la S e s i u n e a ştiinţifică anuală a Muzeului Judeţean Vaslui in mai 1993
' Obiectul a făcut parte iniţial d i n colecţia Muzeului de Istorie a Municipiului Bucureşti, de unde a fost transferat, in 1971.
la Muzeul Naţional de Istorie a României.
253
www.mnir.ro
18) Vlaşca - trei copaci acostaţi'' (fig. 4/c,d);
După c u m ne indică inscripţia de pe soclu, obiectul a fost lucrat în anul 1843. dar
când şi c u m a fost el transmis domnitorului Gh. Bibescu. n u ştim. Este evident că argintam! A.
Saget era bine documentat în privinţa heraldicii judeţelor muntene şi s-a dovedit u n îndemânatic
executor al însemnelor lor şi al blazonului domnitorului.
Practica împodobirii sigiliilor cu stemele judeţelor este mai veche. Iniţiată în
Muntenia de domnitorul Nicolae Caragea la 1782, a devenit obişnuită pentru domnii din secolul
al XVlII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea. Domnul Gh. Bibescu avea reprezentante
stemele de judeţe şi pe sigiliul mare, şi pe diplomele de înălţare în rang.
Numele l u i Saget a fost semnalat specialiştilor pentru prima dată. în anul 1924. de
către C-tin Karadja, într-o succintă prezentare din "Cronica numismatică şi arheologică"', în
legătură cu delictul de falsificare de monede. Karadja n u cunoştea la acea dată obiectul pus în
discuţie şi nici deznodământul situaţiei al căror protagonist a fost Saget.
în corespondenţa diplomatică a consulului francez A. Billecocq găsim date despre
această "cause célèbre" a timpului.
Despre A. Saget n u avem informaţii. Poate ar fi rămas u n simplu nume gravat pe un
obiect, dacă "preocupările" sale n-ar fi umplut paginile corespondenţei diplomatice a agentului
francez din Muntenia.
La 20 noiembrie 1844. într-o scurtă depeşă către ministrul de externe Guizot,
consulul francez îl înştiinţa că "D-l Saget. orjevrier francez stabilit la Bucureşti, a fost arestai în
flagrant delict de falsificare de monede turceşti' , (t.n.). Laconismul l u i Billecocq în această
4
situaţie, comparativ cu detailatele şi mai ales, maliţioasele rapoarte asupra celor mai diverse
aspecte ale vieţii din Valahia, ne poate da o idee despre gravitatea situaţiei. Pe bună dreptate,
căci falsificatorul era supus francez şi orgoliosul consul se găsea într-o situaţie cel puţin delicată.
Când s-a stabilit Saget la Bucureşti n u ştim, iar în documentele vremii nu ani
depistat alte amănunte despre el. D i n corespondenţa diplomatică aflăm însă că avea u n fiu, pus
şi el sub acuzaţie. Faptul că au fost prinşi în flagrant delict probează că erau vizaţi de Agie de mai
mult timp. Şi n u e de mirare, întrucât în anii următori l u i 1821, situaţia financiară precară,
datorată deselor prezenţe ale armatelor străine de ocupaţie, a favorizat falsurile monetare.
în primăvara anului 1825 piaţa a fost invadată de falsuri '. în 1830 găsim o menţiune
despre doi falsificatori autohtoni, Ştefan Argintam şi Mihalache Becheru. trimişi în judecată,
apoi la ocnă. iar bucăţile de monede calpe urmau să fie tăiate, vândute, iar banii să fie dati la
"Casa lucrurilor plăcute l u i Dumnezeu" . în acelaşi an erau trimise la judeţe probe de măsuri,
6
cântare şi "etalonul monedelor" . 7
Se petrec acum mai multe mişcări curioase în planul circulaţiei monetare pe teritoriul
Munteniei, domnitorul urmărind să stopeze scoaterea din ţară a monedelor din metal preţios. La
început s-a interzis utilizarea monedei turceşti mărunte, ca apoi să se revină asupra hotărârii şi
plăţile să se facă numai în monedă mămntă. Judeţele cer de la Visterie trimiterea de numerar
mămnt şi echivalenţele de schimb (mai ales în 1837). Asistăm la o adevărată revoltă a
negustorilor bucureşteni, care vor să impună propriile lor echivalenţe. Domnitorul adoptă măsuri
punitive contra recalcitranţilor, impunându-le să respecte reglementările".
în acest context calpuzanii se puteau mişca cu uşurinţă, însă şi Agia era în alertă.
După cum am constatat, a intervenit cu promtitudine, căci iată o bună captură.
Cercetările cazului Saget încep imediat. La sfârşitul unei depeşe în care Billecocq îi
descria ministrului său neplăcerile de familie ale domnitorului, legate de o presupusă idilă a
uneia dintre prinţese cu consulul englez ("..nici frumos, nici prea tânăr, în schimb averea lui
* L a 2 2 decembrie 1844, domnitorul G h . Bibescu decide desfiinţarea judeţului S a a c . începând de la 1 Ianuarie 1845
(Buletinul Oficial, 155/1844).
2
D. Cemovodeanu. I. N. Mănescu, Noile steme ale judeţelor şi municipiilor din R.S.Romania. Studiu asupra dezvoltării istorice
a heraldicii districtuale şi municipale româneşti. Bucureşti. 1974, p. 2 4 . n. 73.
C I . K a r a d j a . Falsificatori de bani la Bucureşti acum 80 de ani CNA, 11-12 (1924), p. 8 2 : autorul încheie s c u r t a relatare
astfel: "Nu se ştie dacă sentinţa a fost executată".
4
E . Hurmuzaki. Documente, X V I I . p. 1036. doc. C M L X X I V .
5
C . Scafeş. Al. Zldaru, Grigore ol IV-lea Ghica Bucureşti. 1986. p. 175.
6
Arh. S t . B u c . Administraftue vechi pac. 76, d. 78.
7
Ibidem, pac. 2 9 6 . d. 70.
" (i. Cojocaru), Documente privitoare la economia Ţării Româneşti 1800-1850, II, Bucureşti. 1958. pp. 652. 654, 665. 800.
814, 818. 8 2 2 . 826. 645.
254
www.mnir.ro
Irece drept mediocră...", după remarca răutăciosului său coleg), se anunţa că: Instrucţia în
afacerea falselor monede continuă..." (t.n.). 9
Amănunte despre desfăşurarea cercetărilor n u am găsit între documentele

instituţiilor judecătoreşti (curios, chiar într-o "condică" a cauzelor din 1844, n u apare nicăieri
acest caz). Fapta dovedită încă de la arestare η -a lăsat acuzaţiilor nici o cale de scăpare. După
patru l u n i , la 13 martie 1845, aflăm deznodământul procesului: "Divanul Criminal de la
Bucureşti tocmai şi-a dat sentinţa în afacere..."'". Consulul francez adăuga şi raportul "Marelui
Dragoman Cancelar al Consiliului General", prezent la şedinţa Divanului din 12 martie 1845,
când se pronunţase sentinţa. Aflăm cu acest prilej şi de u n alt complice al l u i Saget, u n oarecare
Tendel, personaj care va mai da prilej de discuţii. în mod curios cei doi Saget erau recomandaţi
clemenţei domnitorului, probabil printr-un recurs, în timp ce Tendel, condamnat şi el la moarte,
era ignorat. Billecocq cerea instrucţiuni pentru cazul în care cei doi ar fi fost graţiaţi, dacă
graţierea ar stinge şi acţiunea Tribunalului consular sau la Curţii de la Aix.
întrebarea părea cel puţin ciudată de vreme ce u n delict atât de grav fusese comis în
teritoriu străin şi dovedit în flagrant. Supuşii străini se bucurau de suficiente avantaje şi se
puteau pune sub protecţia consulului lor în cazul unor conflicte minore dintre ei sau, mai ales,
cu localnici. în cazul de faţă consulul n u avea căderea să intervină. Iată u n caz din timpul
domniei l u i loan Caragea, care ne poate lămuri.
în anul 1815, marele spătar al Valahiei înainta domnului u n caz asemănător cu
situaţia în discuţie. Nicolae Castrianul, sudit r u s "... ce se poartă cu nume de doctor şi Gh.
Argintam, cu arătare ca fiind calpuzani...", sunt deferiţi justiţiei. Dar, se preciza că "...Cinstitul
consulat al Rusiei...i-au lepădat de la protecţia rusească". în urma cercetărilor, dovedindu-se că
nu erau vinovaţi de calpuzanlâc, ci sunt numai "alchimista (siliţi) de neavere şi scăpătăciune, să
amăgească pe cei săraci şi proşti...". Spătăria propune d o m n i t o m l u i "...să lipsească din
domneasca Măriei Tale ţară..." Castrianul, iar Gh. Argintam (care era numai "ucenic de
alchimista"), "...să se dojenească de către Spătărie şi să se sloboadă"". Consulatul m s îi
"lepădase de la protecţie", deşi erau numai bănuiţi de falsificare de bani.
Probabil că domnitoml n u ar fi admis nici o imixtiune a consulului francez în această
cauză, iată de ce. în perioada redactării Regulamentului Organic, articolul 205 se formulase într-
o formă ambiguă, era vorba de reglementarea carantinelor. D i n redactare reieşea că delictul
străinilor în această problemă ar fi trebuit să fie supus consulilor respectivi. Prinţul Gh. Bibescu,
pe atunci director în Ministeml de Interne, are meritul de a fi dovedit, în baza principiilor de
drept public intern, că Principatul se bucura de întreaga autonomie în privinţa jurisdicţiei, iar
consulii străini n u - i puteau judeca pe subiecţii lor, nici măcar în materie de carantină. în
expunerea de motive el argumenta astfel: "...Orice crimă însă (cum era considerată şi falsificarea
banilor), făptuită pe pământul Ţării Româneşti, η -a fost până azi judecată decât de legea şi de
judecătorii ţării, oricare ar fi de altminterea caracteml şi naţionalitatea vinovatului" Să n u 12
uităm că prinţul urmase studii serioase de drept la Paris, unde îşi luase şi doctoratul"
în cazul Saget lucrurile s-au complicat prin intervenţia Porţii. Apelând la capuchehaia
domnitomlui, boieml Aristarchi. turcii au cemt în repetate rânduri să le fie predat falsificatorul
Tendel. acuzat de acelaşi delict şi la Constantinopol, p e n t m care la Bucureşti fusese condamnat
la moarte. Prinţul a refuzat invocând "...obiceiurile urmate dintodeauna în astfel de situaţii,
livrându-1 (pe vinovat) autorităţii de care depinde" . D i n corespondenţa l u i Billecocq reiese
14
adevăratul motiv al insistenţei turcilor. Tendel, care la Constantinopol fusese amestecat mult
timp în societatea unor indivizi urmăriţi de justiţia turcească, ar fi promis autorităţilor să-i
denunţe pe toţi răufăcătorii din Imperiu (pe care-i ştia) cu condiţia de a fi graţiat.
înaltul Divan se pronunţase în privinţa apelului celor condamnaţi în 12 martie 1845:
sentinţa de condamnare la moarte se confirma p e n t m Tendel şi cei doi Saget şi aflăm de u n alt
individ amestecat, pe nume Antoni, care fusese achitat. Domnitoml era totuşi preocupat de
situaţie, căci 1-a trimis pe postelnicul Emanuil Băleanu să discute cu consulul francez. Billecocq,
la rândul l u i , a cemt instmcţiuni de la m i n i s t m l său. în depeşa sa îl asigura că n u are dubii în
privinţa încredinţării condamnaţilor, guvernului muntean şi supravegherii lor în închisoarea
!
' K. Hurmuzaki. op. cil.. X V I I . p. 1037, doc. C M L X X X V .
'" ibidem, p. 1044. doc. C M L X X X T V .
" V.A.Urechia. Domnia lui loan Caragea. 1812-1818. Bucureşti. 1898, pp. 8 1 - 8 2 .
12
C . C . D i s s e s e u . Domnia lui Bibescu Vodă (conferinţă). Bucureşti. 1902, p. 9.
13
Gh. Bibescu, România de la Adrvwpol. la Balta-Liman (1829-1849). Domnia lui Bibescu, Bucureşti, 1883, cap. I.
14
E . Hurmuzaki. op. cit.. XVII, p. 1045. doc. C M L X X X I X .
255
www.mnir.ro
statului. Iată că în felul acesta recunoştea implicit legitimitatea judecării şi condamnării lor de
justiuţia munteană.
In iunie 1845, situaţia se mai complică. Dintr-o nouă scrisoare a l u i Billecocq
deducem că primise de la superiorii săi noi instrucţiuni în privinţa "...afacerii celor doi Saget,
Tendel şi alţii...". între timp celor doi Saget l i se comutase pedeapsa la moarte ("...la clémence du
Prince Bibesco s'étant deja prononcée à leur égard...''), iar Billecocq îl înştiinţează pe ministrul
Guizot că apăruseră "diverse circumstanţe noi", care-1 obligaseră să ceară instrucţiuni de la
ambasadorul francez de la Constantinopol. superiorul lui direct" (s.n ).
Nu ştim ce anume intervenise, dar atitudinea l u i faţă de situaţia condamnaţilor se
schimbă. La început părea îngrozit de eventualitatea predării l u i Tendel turcilor si-si manifestase
mulţumirea că domnitorul îi reţinuse pe condamnaţi în închisorile valahe. Dar odată cu apariţia
acestei "situaţii noi", îşi schimbă punctul de vedere, iată cum.
La 2 septembrie, pretinzând că se face ecoul celorlalţi consuli, se plângea la Paris de
unele dispoziţii ale domnitorului care, pretindea el. impietau "...asupra spiritului capitulaţiilor
prin crearea unor unor texte noi". Cel mai tare se plângea însă de faptul că domnitorul a favorizat
cererea condamnaţilor de a executa pedeapsa în închisorile din Principat. Probabil furia lui venea
mai ales de la faptul că Agenţia austriacă reuşise să-1 transfere în închisorile austriece pe un
'orfevrier Gunter", atins de aceeaşi condamnare ca şi Saget şi Tendel. Aflăm cu acest prilej că
Saget-fiul fusese graţiat. Nici austriecii n u erau, în principiu, de acord cu executarea pedepsei in
Muntenia, dar invocau tratatele anterioare încheiate cu turcii, care le penniseseră acest lucru si
insistau la rândul lor ca u n astfel de procedeu să n u fie consacrat "\
Pare curios că Billecocq se arăta u n apărător atât de tenace al capitulaţiilor. Tot in
anul 1845, plângându-se superiorului său de nişte români rămaşi datori la Paris, se revolta
contra capitulaţiilor, deoarece "...se ascund în spatele sensului capitulaţiilor şi în spatele
jurisdicţiei (lor), care prin monstruozitatea deciziilor...sunt departe de a proteja drepturile
conaţionalilor noştri..."' . Probabil. în situaţia de mai sus, consulul era vexai că i se refuza ceea
7
ce i se acceptase Austriei, cu atât mai mult cu cât - spunea el - "...supuşii austrieci, aliaţi in
număr mare la Bucureşti, doreau... să se ştie aici. supuşi unei alte jurisdicţii decât cea valahă'"'
Timp de opt l u n i de zile n u mai avem nici o informaţie despre cazul Saget Probabil
că. scăpat de ameninţarea pedepsei capitale, îşi executa sentinţa undeva în ţară.
La 7 mai 1846 aflăm că domnitorul îl graţiase pe falsificatorul Saget. neprecizandu-se
când şi de ce. Consulul francez se afla din nou in faţa unei situaţii neplăcute. El se plângea la
Paris că dacă "...un supus (francez) al regelui suportă pedeapsa împreună cu ocnaşii
valahi...odată pus în libertate este imposibil şă i se acorde sejurul în... levant ..si nimeni nu se
îndoieşte că vocea publică a coloniei franceze din Bucureşti n-o să se ridice pentru a izgoni clin
tară u n francez care... a fost ocnaş (şi)...nu mai poate fi admis să circule aici şi să facă parte din
familia franceză, protejată de pavilionul Consulatului ".
Tocmai acum Billecocq închisese consulatul (din cauza unei prelinse insulte aduse
statului francez de ziua regelui), trecând îndatoririle sale consulului englez Colquin. El se temea
ca Saget să n u fie expulzat. De aceea cerea instrucţiuni de la Paris pentru această insolită
situaţie, constatând că era " . . u n incident absolut nou în fastele consulare din Imperiul
Otoman..."".
Aceasta este şi ultima depeşă a l u i Billecocq in calitate de consul francez in Valahia.
El fusese rechemat la Paris, la cererea domnitorului Bibescu. clin cauza relaţiilor încordate dintre
ei (consulul îşi depăşise de multe ori. cu insolenţă, atribuţiile). A fost înlocuit de Doré de Nion. m
mai 1846. care la 13 iunie îşi prezenta scrisorile de acreditare ' . 2
Din acest moment n u mai întâlnim nici o menţiune despre Saget. Ar putea fi vorba
despre situaţia lui într-o depeşă a l u i Colquin. care relatându-i superiorului său despre plecarea
lui Billecocq. cerea instrucţiuni pentru consulatul francez pe care-1 gira. Se referea la nişte
' ' Ibidem, p. 1055. doc. C M X C I V .

"'Ibidem, p. 1065. doc. Ml.
17
Ibidem, p. 1061. doc. CMXCVI1I.
Β.Λ.Κ.. m.N.s. M.C.V./93: in a n u l 1H03 episcopul Bucovinei. Daniel Vlahovici. se adresează preoţilor, cărora le cere să
înştiinţeze populaţia despre pedeapsa primită de u n cadel care a falsificai bani şi a fost spânzurat: vezi şi K. Iturmuzaki.
op. cil.. X. p. 354. doc. C C C C X X I I . unde se semnalează u n evreu care a falsificat monede, modilicându-le greutatea.
' ' K. Hurmuzaki. op. cil.. XVII. p. 1090. doc. MXXX1X.
;
"" G h . Bibescu. op. cil.. 1. p. 57H.

256
www.mnir.ro
probleme râmase nerezolvate "...care prezintă...câteva dificultăţi legate de probleme de
jurisdicţie...""". '
N o u l c o n s u l f r a n c e z r e c u n o ş t e a m a i târziu că a t i t u d i n e a p r e d e c e s o r u l u i s ă u fusese
influenţată de preocupări p e r s o n a l e i n t e r e s a t e l ă s â n d u - i moştenire o s e r i e de situaţii încurcate,
2 2
p r o b a b i l . în p a r t e şi c e a a l u i S a g e t (deşi nu-1 n u m e ş t e e x p r e s ) . E s t e p o s i b i l c a el să fi p l e c a t d i n
M u n t e n i a , p e n t r u a n u - i o b l g a p e conaţionalii l u i să-i s p o r t e prezenţa şi p e n t r u a n u m a i i n t r a în
v r e u n e v e n t u a l c o n f l i c t c u justiţia noastră.
N u b ă n u i m c e m o t i v a d e t e r m i n a t clemenţa d o m n i t o r u l u i faţă de a c e s t c a l p u z a n , căci
p e d e a p s a p e n t r u d e l i c t u l săvârşit de e l , m a i a l e s s u r p r i n s în f l a g r a n t , e r a categorică . Relaţiile l u i
2
B i l l e c o c q c u d o m n i t o r u l e r a u d e p a r t e a fi a m i c a l e , de v r e m e c e a c e s t a e r a " . . . c u i u l de d r i c al
i n t r i g i l o r " d i n P r i n c i p a t şi d o r i n d "să-şi d e e vază" , p r e z e n t a v o i t d e f o r m a t realităţile n o a s t r e ,
21
s u p e r i o r i l o r săi. D e c i n u p u t e a fi v o r b a de o graţiere l a r u g ă m i n t e a c o n s u l u l u i , deşi n u p u t e m să

n u r e c u n o a ş t e m că s - a p r e o c u p a t i n t e n s de a c e s t c a z . D o c u m e n t e c a r e să e l u c i d e z e
d e z n o d ă m â n t u l a f a c e r i i S a g e t n u a m găsit, d e c i n u p u t e m face a l t e precizări. E s t e c u r i o s faptul
că n i c i în " H r o n o l o g i a " d o m n i e i l u i G h . B i b e s c u n u întâlnim v r e o m e n ţ i u n e d e s p r e această
problemă, n i c i m ă c a r vreo a l u z i e . C h i a r c â n d d o m n i t o r u l a s c r i s m i n i s t r u l u i G u i z o t p e n t r u a
lămuri p r e t i n s u l i n c i d e n t " f a b r i c a t " de B i l l e c o c q ' . n u s e pomeneşte n i m i c de S a g e t . P a r e c i u d a t
2
că in d o c u m e n t e l e instituţiilor u n d e t r e b u i a să fie înregistrat î m p r e u n ă c u c o m p l i c i i l u i n u s e m a i

găseşte n i c i o u r m ă a t r e c e r i i lor. C u atât m a i m u l t c u cât d o m n i t o r u l a a c o r d a t o atenţie specială
s i s t e m u l u i j u d i c i a r a l ţării u r m ă r i n d m o d e r n i z a r e a s a şi felul în c a r e s e a p l i c a u legile. A d e s t i t u i t
mulţi magistraţi incorecţi, a o r g a n i z a t temniţele, s i s t e m u l de detenţie şi de m u l t e ori a graţiat
c o n d a m n a ţ i ' . C a z u l S a g e t , deşi făcuse o a r e c a r e vâlvă, dacă n e g â n d i m l a spaţiul a c o r d a t l u i în
2
corespondenţa diplomatică franceză, n u e s t e p o m e n i t între graţierile de l a sfârşitul a n u l u i 1 8 4 5

şi începutul l u i 1 8 4 6 .
A r m a i Π de p r e c i z a t c i n e a fost c o m a n d i t a r u l o b i e c t u l u i r e a l i z a t de S a g e t , pe c a r e îl
d e s c r i a u ) l a începutul lucrării. P u t e m s p u n e s i g u r că n u s e întemeiază părerea exprimată de u n i i
cercetători, c a r e a f i r m a u că a r fi fost dăruit c h i a r de S a g e t . d o m n i t o r u l u i B i b e s c u . i n s e m n de
g r a t i t u d i n e , d u p ă graţierea s a . 2 7
D a t a înscrisă p e s o c l u l o b e l i s c u l u i e s t e 1 8 4 3 " , l a fel şi în c e l e l a l t e inscripţii gravate

pe obiect. D e l i c t u l s e p r o d u c e i n 1 8 4 4 . i n toamnă, sentinţa s e p r o n u n ţ ă i n m a r t i e 1 8 4 5 , i a r
graţierea s e acordă în 1 8 4 6 . D a c ă a r fi fost oferit de S a g e t , b ă n u i m că a r e x i s t a o a l u z i e cât de
mică. strecurată între inscripţiile de pe o b e l i s c , d a r a c e a s t a n u există. E s t e m a i verosimilă ipoteza
că a c e s t obiect a fost c o m a n d a i l u i S a g e t . i m e d i a t d u p ă a l e g e r e a l u i G h . B i b e s c u d o m n al
M u n t e n i e i . în privinţa c o m a n d i t a r u l u i , el t r e b u i e căutat între p e r s o a n e l e d i n t r - u n a n u m i t a n t u r a j
al d o m n i t o r u l u i .
Pe u n a d i n faţetele s o c l u l u i , o plăcută poartă u r m ă t o a r e a inscripţie: E c s p r e s i a c e l u i
m a i a d â n c s i m a i adevărat prieteşug frăţesc l . D . B . " (in a l f a b e t de tranziţie). D a t a de " 1 4 februarie
1 8 4 3 " însc risă alături e s t e c e a în c a r e d o m n i t o r u l şi-a r o s t i t c u v â n t a r e a l a s u i r e a pe t r o n s i a dat
o proclamaţie către a r m a t ă
D e ce " u n a n u m i t a n t u r a j " ? Plecând de l a f o r m a o b i e c t u l u i p u s în discuţie - u n
obelisc (coloană), t e r m i n a l c u u n glob (o r o d i e stilizată) şi de l a inscripţia de dedicaţie, a n i p u t e a
trage c o n c l u z i a că n e aflăm în faţa u n u i obiect c u c l a r e a l u z i i m a s o n i c e .
în s i m b o l i s t i c a m a s o n i c ă c e l e d o u ă c o l o a n e c a r e delimitează i n t r a r e a în T e m p l u l
m a s o n i c s u n t r e z e r v a t e D i s c i p o l i l o r şi C o m p a n i o n i l o r ( p r i m e l e d o u ă g r a d e ) . E l e a m i n t e s c de
c o l o a n e l e t e m p l u l u i l u i S o l o m o n , l a r â n d u l l o r i n s p i r a t e de c e l e d o u ă obeliscuri ce p r e c e d a u
i n t r a r e a în t e m p l e l e e g i p t e n e . A c e s t e " a c e " de piatră a v e a u m e n i r e a de a d i s i p a p e r l u r b a l i i l e
c o s m i c e , captând a r m o n i a s f e r e l o r şi r e v ă r s â n d - o a s u p r a c e l o r iniţiaţi^. I n d r e a p t a s e a l i a c o l o a n a
K. Hurmuzaki. op. cil.. XVII. p. 1090. doi,. ΜΧΧΧ1Χ.

" Ibidem, p. 1092. doc. MXXX1.
r l
Vezi nula 18.
"' Gh. Liibcscu. op. cil.. I. p. 2 2 3 .
" Idibem. II. p. 578.
21
Ibidem, p. 5 4 5 - 5 7 5 : in 1843 domnitorul iartă de pedepse o serie de osândiii. la 21 februarie. 8 martie. 21 aprilie. 5 şi 8
decembrie, unii din ei c h i a r asasini, in 1844 c h e m a S t a l u l Ocârmuitor la 'băgare de seamă" asupra modului diferenţial in
care trebuie (rulaţi osândiţii. in funcţie de deliciul comis, iar la 30 noiembrie acorda noi graţieri: in 1845 acorda "iertări",
la 21 lebruarie. la 14 august. 3 septembrie şi 5 decembrie, ba 2G iulie numeşte o comisie pentru reorganizarea temniţelor.
...niai copnformà c u legile cele noi c u Urea greşelii şi totdeodată c u simţământul de umanitate", arătând că este necesar
să se iacă deosebirea intre cei osândiţi pentru delicte minore şl cei care erau tâlhari s a u ucigaşi.
D. Cemovodeanu. I. Mânescu. op. cil. p. 24. nota 73.
2
* Chr. Jat|ue. Francmasoneria, istorie şi utiţiere. Bucureşli-Braşov. 1994. p. 2 7 8 .
257
www.mnir.ro
notată cu "J"-Jakin, iar în stânga cea notată cu "B"-Boaz, semnificând "Graţia divină" şi respectiv
"Forţa", deci antiteza: pozitiv-negativ, cer-pământ. spirit-materie, bărbat-femeie, etc/ '.
Aspirantul la intrarea în Masonerie trebuia să înveţe semnificaţia simbolurilor, stând
între cele două coloane, iar ulterior să se perfecţioneze continuu, până când se ridica " i n vârful
piramidei", la cel mai înalt grad ". 3
Globul de argint pe care sunt prinse stemele, ar putea aminti de simbolul rodiei,
aşezată în vârful coloanei, pe emblemele primelor două grade. Fructul a cărui coajă ascunde
mulţimea seminţelor atât de diferite, semnifică unitatea de credinţă masonică a "fraţilor" cu cele
mai diverse credinţe şi opinii, dar comunică perfect prin iniţierea masonică, indiferent de
diversitatea lor . 31
Familia Bibescu se pare că a dat cel puţin cinci membrii Masoneriei, începând cu
însuşi domnitorul Gh. Bibescu. Fiul său, Georges G. Bibescu. va fi mai târziu, ginerele lui
Constantin Moroiu. Marele Maestru al Lojii Naţionale din România.
Domnitorul a "primit lumina" într-o lojă pariziană, în timpul studiilor din Franţa ",
fiind mason cu vechime în momentul alegerii ca domn. Este posibil ca cet care i-a dăruit obiectul
şi poate însuşi Saget, să fi făcut parte din "Frăţie".
Cum altfel s-ar putea interpreta dispariţia oricărei urme documentare a
condamnatului prin toate instituţiile judiciare prin care a trecut şi graţierea l u i inexplicabilă, aşa
cum arătam mai sus (p. 5). Privită însă prin prisma "Regulamentului" masonilor, situaţia s-ar
putea lămuri: "...Să fim între noi... solidari în orice circumstanţă profană [din afara
Masoneriei], aşa cum învăţăm să fim în mod masonic, în societatea Templelor..." " (s.n.).
Cam în perioada când prinţul Gh. Bibescu intra în Masonerie la Paris şi în tinereţea
sa, Frăţia îşi consolidase poziţia în spaţiul Principatelor române şi în ţările învecinate, atrăgând
mulţi tineri din rândul boierimii şi chiar din marea burghezie în ascensiune.
Un document inedit până acum pune într-o 1 umină cu totul nouă o serie de
evenimente socio-politice care au prefigurat România modernă. Este vorba de un "Pact
Fundamental" de uniune frăţească încheiat între slavii de pe malul drept al Dunării de Jos
(reprezentaţi de Serbia) şi "Românii moldavi" de pe malul stâng al Dunării de Jos. pentru ...a
lupta cu toată fervoarea spre eliberarea şi regenerarea drepturilor politice şi civile, independenţa
naţională, întrajutorându-se reciproc în acest scop" (t.n.). în 1816 organizaţia secretă
34
"Primăvara" din Transilvania pregătea la Bucureşti şi Craiova revolta contra regimului fanariot,
urmărind eliberarea Munteniei, Moldovei şi Serbiei . Acest pact din 1837 pare a fi o continuare a
35
acţiunii din 1816.

în 1833 se înfiinţa "Societatea filarmonică"." considerată prima lojă masonică a
românilor pe teritoriul Principatelor, apoi Loja "Lumina", la Bucureşti şi. in fine. "Frăţia" şi
"Asociaţia literară", în 1833, toate cu caracter masonic. Astfel că, în momentul când Gh. Bibescu
se urca pe tron, mişcarea masonică din Muntenia era consolidată.
Poate "rezolvarea" cazului Saget ar trebui căutată în culisele mişcării masonice, căci
altă explicaţie n u găsim, poate doar cea a u n u i capriciu domnesc, care totuşi ar fi fost consemnat
ca atare, undeva. încă u n amănunt în sprijinul acestei supoziţii ar fi următorul. Aminteam mai
sus (p. 5), că în martie 1845. postelnicul Emanuil Băleanu a avut o întrevedere cu consulul
Billecocq. fiind trimis de domnitor pentru a lămuri unele probleme legate de evoluţia "cazului
Saget". în urma vizitei sale, consulul francez trimitea ministrului său vestea că domnitorul şi-a
manifestat clemenţa faţă de cei doi Saget, comutându-le pedeapsa, dar, "diverse circumstanţe
noi", îl obligau să ceară Instrucţiuni de la ambasadorul din Constantinopol.
Situaţia ar putea fi privită cu alţă ochi dacă am adăuga că şi Emanuil Băleanu făcea
parte dintr-o lojă masonică, fiind amintit de Ion Ghica printre "...cei mai luminaţi dintre tinerii
noştri de pe atunci care făceau parte din lojile masonice din Bucureşti" (s.n.). ,h
H. Nistorescu-Bălceştl. E . Dobrescu, Istoria Francmasoneriei univesale (926-1960) şi Istoria Fiai\cmasoneriei române (1734¬
1991), Bucureşti 1992, p. 117.
3U
G. Gamberini. Gli amblerni araldici délia Massoneria di rito Scozzeze aintico ed accettato. Florenţa. 1992. pp. 123. 125.
31
C h r . J a q u e s , op. cit. p. 2 7 9 : G . Gamberini. op. cit.. Planşele de la pp. 17. 19.
H . Nestorescu-Bălceştl. op. cit., p. 56. 60:Vezl în Revue des etudes roumaines. X V I I - X V I I l . Paris-laşi. 1993 următoarele
trei articole: D. C e m o v o d e a n u , Le role de lafranc-masonerie roumaine auXlX-e siècle, pp. 155- 176: M.U. Sturdza Les
mystères de Bucarest, pp. 155-176 şl M.S. Rădulescu. Les archives du Grand Orient de Fiance, source généalogique, pp.
193-197
3 3
G. Gamberini. op. cit.. p. 136.
3 4
Arh. S t . B u c . A. D. Ghica-Moldova, d. 20; vezi Anexa.
35
H. Nestorescu-Bălceştl, op. cit., p. 5 3 .

Ibidem, p. 55.
258
www.mnir.ro
După întrevederea l u i Em. Băleanu cu Billecocq, la mai puţin de u n an, Saget a fost
graţiat în cel mai "discret" mod posibil, graţierea nefiind consemnată în nici u n document oficial
pus i n circulaţie, iar urma l u i Saget se pierde, la fel de discret...
Desigur numai o ironie a soartei a făcut ca u n a din inscripţiile de pe soclul
obeliscului, reproducând u n fragment din discursul domnitorului, din 5 ianuarie 1843, să sune
aşa: "Astăzi...să rădică glasul meu a îndemna spre pocăinţă pre cei rău nărăviţi, iar mâine se va
înălţa glasul pravilelor, mai presus decât al meu".
în cazul calpuzanului Saget a fost mai puternic "glasul" decât "pravilele". Căci
pravilele ţării îl condamnau la moarte, dar glasul clemenţei domneşti 1-a iertat. D i n considerente
diplomatice, din simplul capriciu, sau din devotament "frăţesc" pentru Masonerie?
Cercetarea muzeografică ne-a oferit prilejul de a consemna prezenţa unei exponat de
muzeu mai neobişnuit prin conotaţiile sale şi peripeţiile creatorului său care a trăit pentru o
vreme în mijlocul societăţii muntene din prima jumătate a secolului al XIX-lea.
ANEXA
(Documentul reprodus întocmai după copia aliată in fondul Arh. St. Buc.)
"Mars 1837
Pacte fondamental
D'union fraternelle federative et indissoluble entre la nation Slave de la Rive Droite du B a s Danube d u n e part, réprésentée
par la Serbie et les R o u m a i n s Moldaves de la G a u c h e du même fleuve, de l'autre part.
Salut, force et union à nos treres presents à venir !

Vers la fin du 3-e mois de l'an d u C h r i s t i a n i s m e 1837. ère vulgaire a u nom et s o u s les auspices de l'Être Créateur de
l'Univers.
Nous soussignés.-Représentant suprême, le 1-er de la Rive Droite et le Second de la G a u c h e d u B a s Danube,
avons arrêté le traité National suivant, avec une entière confiance mutuelle et réciproque d a n s la sincérité de nos âmes, en
laveur de la salute liberté légale de notre Confédération Nationale et avons arrêté d a n s ce pacte ce qui suit, à savoir:
Arlic. 1-er. Les soussignés jurent devant Dieu et s u r le Livre de la Sagesse de travailler avec ferveur et activité
a la délivrance comme à la régénération des droits politiques et civiles, l'indépendance de leurs nations, de s'entre aider
mutuellement à cet fin d'oeuvre, même a u péril de leur corps et biens et le 1-er des signataires d u dit Pacte d'union
fédératlve dont la fortune pourrait courroner les sublimes efforts, devra Irrévocablement employer tout s e s ressources et
forces Nationales pour conquête de la liberté de s e s frères moins heureux d'une o u de l'autre coté d u fleuve en question,
n'importe leur étal, sol républicain, o u monarchique, électif de trois à cinq a n s . m a i s constitutionnel, ainsi qu'il a été
irrévocablement tixe d a n s la C h a r t e fédératlve.
Art. 2. Les signataires s'anâjant de plus, en présence du Souverain G r a n d Maître, fondateur de la Fraternité
Confederative en question en leur ayant droit par la suite des temps de ne j a m a i s dévier à leur serments réciproques
spécilièes d a n s l'Article Premier qu'il n'emploieront j a m a i s leur pouvoir à rendre les nations esclaves des lois tyraniques et
incompatibles avec les droits s a c r e s de l'homme libre, le tout, aux termes de la C h a r t e Confederative émanant du Conseil
Suprême de la Fraternité Libératrice nos Intérêts nationaux élant indivisibles.
Fait et sermenté liberement comme s a n s contrainte s u r le St. Évangile, la S-te Croix de la Glaive de
l'honneur et pour garantie de notre inviolable loyauté avons déposé le présent Pacte entre m a i n e s de notre illustre G r a n d
Mailre. l'ayant de même revêtu et sanctionné de s o n S c e a u Mystique.
(deux cachets)".
U N F A U X M O N N A T E U R FRANÇAIS E N V A L A C H I E E N 1 8 4 4
Résumé
L'étude présente u n obélisque en bronze qui se trouve d a n s les collections d u Musée National d'Histoire de
Roumanie. 11 est décoré de monnaies romaines républicaines et des écifc aux armoiries des districts de la Valachie en 1843.
La pièce en question a été créé par u n orfèvre français. A. Saget qui vivait depuis quelque temps en Valachie.
Une affaire de fausse monnayage découverte par les autorités d'Etat met en prison l'orfèvre pris en flagrant
délit.
L a correspondance diplomatique de l'agent français en Valachie. A. Billecocq. nous permet d'observer
l'évolution de cette affaire dont les sujets sont A. Saget. s o n fils et u n faux monnayeur. très recherché par les T u r c s et "le
nommé Tendel". .
Quoiqu'ils lurent condamnés à mort, après deux a n s , Saget et s o n fils ont été graciés. Il est étrange que la
clémence du prince Georges Bibescn n'a laissé a u c u n e trace d a n s les archives des institutions judiciaires et A. Saget perdit
les traces.
L'auteur croit que nous nous trouvons en présence d'un objet symbole avec certes caractères maçonniques.
On supose que celui qui fasse le don de c e l objet a u prince était membre de la Franc-maçonnerie (même Saget peut-être),
259
www.mnir.ro
a u s s i bien que le prince Bibescu. qui "a reçu la lumière" dans une Loge française pendant s e s études à Caris. L'affaire du
faux mnnnayeur A. Saget a c o n n u , peut-être, cet lin. grâce à l'influence des Iranr.-maçnnncs.
L'annexe de l'étude présente u n document Inédit s u r la Franc-maçonnerie roumaine, qui nous tail ^méditer
tout autrement s u r les événements de notre histoire moderne.
Fig. 1. Obelise creat de argintarul A. Saget in 1843.

Fig. 2. Detaliu c u s t e m a domnitorului G h . Bibescu.
Fig. 3. Detaliu c u textul Inscripţiei de donaţie.
Flg. 4. Detalii c u stemele Judeţelor muntene din 1843.. reprezentate pe globul din vârful obeliscului.
Fig. 1. L'obélisque créé par l'orfèvre A. Saget en 1843.

Fifi. 2. Détail, écu aux armoiries de prince Georges Blbesco.
Fig. 3. Détail, texte du donateur, se trouvant s u r la base de l'objet.
Fig. 4. Details (a. b. c. d. e. I). les ècus aux armoiries des districts de la Valachie en 1843. représentées s u r le globe du
sommet de l'obélisque crée par A. Saget.
www.mnir.ro
Fig. 1
U n falsificator de m o n e d e francez în Ţara Românească la 1844
www.mnir.ro
www.mnir.ro
a
Fig. 4
www.mnir.ro
d
Fig. 5
U n falsificator de m o n e d e francez în Ţara Românească l a 1844
www.mnir.ro
HERALDICA TERITORIALĂ MOLDOVENEASCĂ
ÎN IMPERIUL RUS
de Silviu An drieş-Tabac
I. HERALDICA BASARABIEI (1812-1917)
Conform tratatului de pace de la Bucureşti semnat intre Rusia şi Poarta Otomană la

16/28 mai 1812 "Sublima Poarlă Otomană cedează şi ]^-edă Curţii Imperiale Ruse pământurile
aşezate pe malul stăng al Prutului, cu cetăţile, târgurile, satele, şi locuinţele ojlate acolo". Prutul,
din locul unde acest râu pătrunde in Moldova până la vărsarea sa în Dunăre, apoi din acest loc
malul stâng al Dunării până la gurile Chiliei şi la vărsarea în Marea Neagră, vor fi hotarul celor
două împărăţii . Turcii rămaseră cu Chilia veche până la 1817. când o comisie specială pentru
1
delimitarea definitivă formală în 1815 stabileşte hotarul pe braţul Sulina. hotar confirmat la
Akkerman în 1826. Iar prin tratatul de la Adrianopol din 1829 la Basarabia a fost alipită toată
delta Dunării 2
Teritoriul moldovenesc acaparai de Rusia cu o suprafaţă de 44.422 km.p. , in

momentul anexării era divizat în 14 unităţi şi fragmente de unităţi administrativ-teritoriale şi.
anume, vechile ţinuturi moldoveneşti Soroca. Orhei. Greceni. Codru, Hotărniceni. părţi din
ţinuturile laşi şi Fălciu. raiaua turcească Hotin şi Basarabia propriu-zisă cu raialele turceşti
Bender. Akkerman. Chilia, Căuşeni (centrul administrativ al fostului "Bugeac tătăresc"). Reni.
(Tomarov) şi Ismail". La 1814 erau nouă ţinuturi. Statului constituirii Regiunii Basarabia de la
1818 fixa şase dintre ele: Hotin. Iaşi (=Bălţi). Orhei. Bender. Akkerman, Ismail. La 1835 erau opt
ţinuturi: Orhei şi Chişinău (anterior ambele intrau în ţinutul Orhei), Soroca (ţinut nou). Leova
(anterior Ismail, apoi Cahul). Hotin, laşi. Bender, Akkerman. La 1857. după restituirea Basarabiei
de sud-vesl Principatului Moldovei, din părţile rămase din ţinutul Cahul a fost format un nou
Unul. Contrat, desfiinţat peste un an. Astfel. în Regiunea Basarabia rămâneau doar şapte
ţinuturi: Hotin. Soroca. laşi. Orhei. Chişinău. Bender. Akkeram. La 1878 din leritoriile răpite din
nou Moldovei a fost creai al optulea l i n u l - Ismail. Alte schimbări în diviziunea administraiiv-
lerilorialà a Basarabiei n-au mai avui loc. La 1884 ţinutului laşi i-a fosl schimbai numele în
BălU. iar despărţirea ţinutului Ismail în judeţele Ismail şi Leova, propusă în 1911.η -a fost
realiza lă '.
Până la aprobarea oficială a noilor steme teritoriale autorităţile foloseau în sigilii
stema Imperiului Rus, fapt care se constată în matricele sigilare conservate la Arhiva Naţională a
Republicii Moldova, şi anume: matricea sigilară o poliţiei orăşeneşti din Akkerman din 1815".
matricea sigilară a poliţiei orăşeneşti din Tuèikovo de pe lângă cetatea Ismail , matricea sigilară a 7
isprăvniciei u n u i ţinui neidentificat . matricea sigilară a judecătoriei politiceşti a Basarabiei ',

H
amprenta sigilară a vămii din Novoseliţa, ţinutul Hotin. din 1817'" şi altele.
Alteori se foloseau sigiliile vechi moldoveneşti sau sigilii noi cu blazoane vechi ca, de
exemplu, sigiliul serdăriei Lăpuşna-Orhei (fig. 1).
In acest conlexl Maria Dogaru ne atrage atenţia asupra sigiliului Adunării deputaţilor
Basarabiei, impresiunea căruia se păstrează într-o colecţie particulară, studiai de Dumneaei
după o xerocopie. Acest sigiliu rotund, cu diametrul de 60 m m , reprezintă în centru viitoarea
stemă a Regiunii Basarabia (scut tăiat, timbrat de o coroană închisă, încărcat în partea
superioară cu acvila bicefală având pe piept ecusonul cu Sfântul Gheorghe, în partea inferioară
' i'o/nof; snbranie xakotiov Rossijskoi Imperii (Coclit! complet al legilor Imperiului Rus) - I . l o m 3 2 . n r . 2 5 1 10. p. 3 1 8 ( i n
c o n t i n u a r e - l ' . S . Z . ) : D . A . S l u r / . a . Acte şi documente relative la istoria renascerii României v o l 1. b u c u r e ş t i . 1 9 0 0 . p. 2 9 8 .
" S . C ' i o b a n u . basarabia. C h i ş i n ă u . 1 9 9 3 . p. 1 3 3 .
Ibidem, p. 9 .
A . U n l d u r . Istoria Basarabiei Bucureşti. 1 9 9 2 . p. 3 4 3 .
' Ibidem p. 3 4 2 - 3 4 8 .
' A r h i v a N a ţ i o n a l ă a R e p u b l i c i i M o l d o v a ( Λ . Ν . Κ . Μ ) . 1. 2 1 2 2 , Înv. 1. n r . 3 0 .
Ibidem, n r . 2 9 .
* Ibidem, n r . 2 7 .
' Ibidem, n r . 1 17.
"' Ibidem, n r . 2 2 8 .
261
www.mnir.ro
capul de bour cu stea între coame. înconjurata de alte 6 ecusoane, incluzând însemnele
districtelor de aici: 1) Bălti - u n cap de cal; 2) Hotin - o cetate având deasupra două săbii; 3)
Soroca - u n copac cu coroană bogată: 4) Bolgrad - un om arând. Celelalte două scuturi n u pol fi
identificate. In exergă, legenda în limba rusă: Pecetea Adunării deputaţilor Basarabiei' .
Nu am văzut acest sigiliu, dar, în baza descrierii l u i , presupunem următoarele:
a) întrucât Adunarea deputaţilor nobilimii Basarabiei a fost instituită la 12 august
1822' , acest sigiliu n u poate fi anterior acestei date;
2
b) Prezenţa a şase ecusoane judeţene ne arată că la momentul executării acestui

sigiliu Basarabia era împărţită in 6 ţinuturi. Or. aceasta a fost între 1818 şi 1835. când ţinuturile
Soroca şi Bolgrad n u existau". Credem, deci. că arborele cu coroană bogată ar fi emblema
ţinutului Orhei, emblemă fixată prin lege la 1826 şi perpetuată in simbolurile orheiene până in
perioada sovietică. Totodată, omul arând, dacă s-a văzut bine prezenţa l u i în sigiliu, trebuie
atribuit altui ţinut:
c) Intmcât, trei din cele sase ecusoane corespund întocmai stemelor fixate la 1826,
două n u au fost identificate, iar u n u l ar putea fi văzut greşit, iar pe de altă parte, capul de cal
pentru ţinutul basarabean laşi (=Bălţi) este o emblemă heraldică inventată şi fixată de mşi la
1826. credem că acest sigiliu are şi celelalte trei ecusoane cu emblemele fixate la 1826 pentru
ţinuturile Ismail. Bender şi Akkerman. Dar n u putem fi pe deplin elucidaţi fără a vedea xerocopia
studiată de Maria Dogam. sau alte impresiuni ale acestui sigiliu.
I I . PRIMA STEMĂ A REGIUNII BASARABIA
Odată cu anexarea Basarabiei s-a pus problema organizării administrării noii

provincii. Printre chestiunile ce trebuiau rezolvate se număra fixarea stemei şi mundirului
provincial. In acest sens deja la 18 decembrie 1813 guvematoml civil al Basarabiei I.M.Harting
scria Comandantului general şi Şef al M i n i s t e m l u i poliţiei S.K.Viazmitinov la Sankt-Petersburg
că stema acestei provincii ar putea fi compusă din stema Imperiului Rus şi stema Principatului
Moldovei, parte a căruia fusese anterior Basarabia, adică "un cap de bou (sic) văzut din faţă",
care era justificat prin faptul că Moldova se ocupa mult de creşterea vitelor' . 4
în acelaşi timp guvematoml a expediat o scrisoare la laşi consulului general rus Pini
cu rugămintea de a trimite o imagine a stemei Principatului Moldovei, care să servească drepl
model la întocmirea stemei Basarabiei' . Pini a îndeplinit această rugăminte, expediind cinci
1
desene de steme mai vechi şi mai noi folosite în Moldova" , iar la 23 aprilie 1814 Halting trimitea
aceste desene la Sankt-Petersburg' . La 27 martie 1815 toate aceste documente ajung la
7
Ministerul Justiţiei ", de unde, la 31 martie, sunt trimise la Heroldie '. cu dispoziţia de a executa 1
stema Basarabiei în mod legal ". Desenele stemei şi ale uniformei civile a funcţionarilor
2
basarabeni au fost executate în Heroldie şi. la 9 aprilie 1815. Şeful cabinetului de blazoane le-a
prezentat Ministrului justiţiei D.P.Trosèinski împreună cit desenele l u i Pini, care le-a trimis la
21
rândul său generalului S.K.Viazmitinov . 22
Aici firul documentelor se întrempe pentru mai bine de doi ani. Ştim că proiectul
general de organizare a Regiunii Basarabia. în curs de pregătire atunci, a inclus în el u n articol
special privind fixarea stemei şi m u n d i r u l u i regiunii . Mai ştim. că în scrisoarea de la 22
23
noiembrie 1817 trimisă din Moscova, Secretaml de stat. contele Kapodistria. Π anunţa pe
guvernatorul plenipotenţiar al Basarabiei A.N.Bahmetiev: Desenele stemei şi mundirului pentru
" Maria Dogarii. Contribuţii la cwxoaşterea heraldicii basarabene. in Cugetul. 1991. nr. 5-6. p. 2 3 - 2 4 .
12
Α. Ν. Krupensklj. Kratkij oi-erk ο bessarabskom dvorăi\stve. 1812-1912. Sankt-Petersburg. 1912, p. 19.
' 'A.Boldur. op. cit.. p. 3 4 5 .
11
A.N.R.M.. I. 2 2 . inv. 1. d. 2 2 . p. 3: I. 2. inv. 1. d. 74. p. 1-2.
' ' Ibidenx. I. 22, inv. 1. d. 2 2 . p. 4: 1. 2. inv. 1. d. 74. p. 3.
'" ibidem. 1. 2. inv. 1. d. 74. p. 4.
17
Ibidem. I. 2 2 . inv. 1. d. 2 2 . p. 4: f. 2. Înv. 1. d. 74. p. 6.
IK
Ibidem. I. 2 2 . inv. 1. d. 2 2 . p. 1.
' ' Heroldia. (Gcrnldia. Geroldmejstcrseaja kontnra). biroul de heraldică, cabinetul de blazoane. Instituţie heraldică creată de
t'clru I la 1722 pentru supravegherea serviciului militar şl civil al nobililor şi p e n t m crearea blazoanelor, căreia la 1800 i
s - a u atribuit drepturi ministeriale, (vezi Ν. A. Soboleva. Rosiiskqja oblastnqja i gorodakaja geral'dika XVIII-XIX υυ.. Moskva.
1981. p. 3 2 - 3 3 . 1 18).
2
" Ibidem, p. 6.
21
Ibidem, p. 7.
" 2
Ibidem, p. 8.
23
Ibidem. I. 5, Inv. 2. d. 4 0 3 . p. 6.
262
www.mnir.ro
Regiunea Basarabia, anexate la raportul Excelenţei voastre cu nr. 4885, au fost prezentate de
mine pentru înalta apreciere. împăratul a binevoit să aprobe introducerea acestei steme şi portul
mundidrului conform modelelor întocmite de Domnia voastră..." . în desenele anexate şi în 24
explicaţia lor se menţiona: "Nasturele pentru mundir, cu scut pe care este stema Regiunii
Basarabia: tăiat orizontal în două părţi, în partea superioară stema Imperiului Rus în câmp de aur.
iar în cea inferioară stema Principatului Moldovei, care înseamnă un cap de bou (sic) în câmp
albastru" *. Această stemă, care credem, era identică cu cea pregătită în Heroldie la cererea l u i
2
I.M.Harting, a şi devenit însemnul oficial al regiunii. Astfel, la 7 iulie 1818, Mareşalului nobilimii
Regiunii Basarabia i se permitea să-şi graveze sigiliul de post cu imaginea stemelor ca pe
desenele aprobate pentru nasturele m u n d i r u l u i Basarabiei , (fig. 2). 26
Această stemă η -a fost menţionată până azi în literatura ştiinţifică, lucru care n u ne
miră, deoarece, deja peste opt ani de la aprobare, ea a fost uitată. Astfel, la începutul anului 1826
date despre existenţa vreunei steme a Regiunii Basarabia n u s-au găsit nici la Guvernul regional,
nici la Consiliul suprem regional , 27
1.2. D E C R E T U L IMPERIAL DIN 2 A P R I L I E 1826
Noile steme oficiale pentru Regiunea Basarabia şi ţinuturile ei au fost aprobate la

1826. Investigaţiile făcute pentru depistarea materialelor, care ar povesti despre elaborarea lor, n-
au dat rezultate. Am p u t u t stabili doar că la 25 decembrie, (după alte date la 22 decembrie "), 2
împreună cu raportul nr. 72, vice-guvematorului Basarabiei F.F.Vighel i-au fost prezentate
stemele regională şi ţinutale alcătuite de inginerul cadastral regional al Basarabiei B.Ja.Eitner,
iar după primirea aprobării imperiale ele au fost depuse la Adunarea deputaţilor nobilimii
basarabene . 25
în şedinţa Comitetului de miniştri din 28 martie 1826 a fost discutată scrisoarea

Şefului Ministerului de afaceri interne - Privind administrarea Basarabiei - din 25 martie cu nr.
85. înregistrată în registrul Comitetului de Miniştri cu nr. 506, act ce privea aprobarea stemelor
ţinuturilor regiunii Basarabia. Comitetul a găsit de cuviinţă să prezinte împăratului spre
examinare desenele şi explicaţiile stemelor şi să roage înalta lor aprobare ". 3
La 2 aprile, la Ţarskoe Selo, împăratul Nicolae I a văzut stemele, iar în şedinţa

Comitetului de Miniştri din 13 aprilie a fost anunţat faptul că desenele blazoanelor s-au bucurai
de înalta confirmare. Comitetul a decis să comunice aceasta Ministerului de interne, expediind
documentele spre executare".
Pentru Regiunea Basarabia a fost aprobat blazonul cu următoarea descriere: "Scut
tăiat în două jumătăţi (sic), în partea superioară în câmp roşu acvila bicefală. împodobită cu
coroană de aur. pe pieptul căreia se află un scut roşu cu imaginea sfântului Mare Mucenic
Gheorghe. purtătorul de biruinţă, călare pe un cal alb. lovind cu suliţa un balaur: acvila ţine în
gheara dreaptă o făclie şi un fulger, iar în cea stângă o cunună de laur: în partea inferioară. în
câmp de aur. se reprezintă un cap de bou (sic) care învederează stema Moldovei' . M. Dogaru 12
explică acest blazon astfel: "în urma războaielor purtate (evocate de smalţul roşu al scutului) Rusia
luptătoare şi biruitoare (despre acest lucru vorbind fulgerul şi cununa de lauri - figuri heraldice ce
înlocuiesc sceptrul şi globul crucifer prezente în stema tradiţională a Rusiei) a luat în stăpânire
pământurile Moldovei dintre Nistru şi Prut desemnate prin figurile heraldice din a doua
partiţiune" ' ' (fig 3).r
De fapt blazonul aprobat avea aceeaşi imagine cu cel de la 1815. S-au schimabt doar
smalţurile. însă greşit din punct de vedere heraldic.
în continuare, până la 1878, această stemă s-a schimbat de câteva ori, dar numai în
practică, fără corecturi oficiale, odată cu modificările uzuale ale reprezentării acvilei bicefale şi
ibidem, p. 2.
Ibidem, p. 3-5.
" Ibidem. I. 88. inv. 1. d. 37. p. 3-3v.
2
27
Ibidem. I. 3. inv. 1. d. 7 7 0 . p. 1-2.
" Ibidem. I. 2. inv. 1. d. 4 1 9 8 . p. 4v. 7.
2
2 1
Knssijskij Gosudarslvennyj Istorlèeskij Arliiv (Arhiva Istorică de stat din R u s i a , in continuare RGIA). Inv. 15. d. 119. p.
73-74. d. 133. p. l a .
l'.S.Z. - 2. I. 1. nr. 2 3 2 . p. 3 3 2 - 3 3 4 .
'"' Ibidem.
2
Ibidem.
Maria Dogarii, op. cit.. p. 2 1 .
263
www.mnir.ro
accesoriilor ei în stema Imperiului Rus. Aceste modificări pot fi uşor urmărite în materialele
Colecţiei de sigilii şi ştampile ale instituţiilor Basarabiei din secolele XIX-XX conservată la
A.N.R.M. . 34
Ţinuturile basarabene, conform aceleiaşi legi din 2 aprilie 1826. au primit blazoanele
descrise în actul respectiv după cum urmează.
Stema ţinutului Hotin: "In câmp de aur o cetate cu trei tumurt din care pe două din
margini se vede câte un tui, iar pe cel din mijloc o lună, deasupra căreia - două săbii încrucişate cu
vârfurile în jos; mai sus de acestea - o cruce de argint în amintirea cuceririi cetăţii turceşti de către
oştirile ruseşti'*. Reşedinţa acestui ţinut era oraşul Hotin. In descrierea stemei ţinutului Hotin
n u se arată ce smalţuri au cetatea şi săbiile. In imaginea stemei, anexată la lege. le vedem de
argint, ca şi crucea. Avem aici. deci. metal pe metal - fapt, care încalcă din capul locului regula
de bază a heraldicii cu privire la utilizarea smalţurilor, (fig. 4).
Stema ţinutului Iaşi: "Stema anterioară a întregului ţinut Iaşi din vremea dominaţiei
turceşti prezenta un cal. dar cum după alipirea Basarabiei la Statul Rus. o parle a acestui ţinut a
intrat în componenţa acestuia, iar alta a rămas sub stăpânire turcească. în amintirea acestei
despărţiri stema acestui ţinut reprezintă un cap de cal în câmp roşu". (fig. 5). Reşedinţa acestui
,h
ţinut era oraşul Bălţi. In descrierea stemei ţinutului Iaşi n u se arată de ce smalţ este capul de
cal. In imaginea anexată legii îl vedem de argint, ceea ce din punct de vedere heraldic este corect.
Ε foarte bine, că şi câmpul e roşu. Avem aici u n cap de cal tăiat pe sânge. Volens-nolens, stema
artă şi faptul că, ruperea Basarabiei de Moldova a fost însoţită de sânge.
Stema ţinutului Bender: "Scut tăiat în două câmpuri; în cel superior, de aur. acvila
bicefală împodobită cu coroană de aur ţinând în ambele gheare fulgere cu focul îndreptat în jos: cu
scut pe piept, pe care în câmp roşu este reprezentat sjântul Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de
biruinţă călare pe un cal alb şi lovind cu suliţa un balaur: în câmpul inferior negru e reprezentat
un leu culcat în amintirea situaţiei dificile în acest ţinut a regelui suedez Carol al Xll-lea după
bătălia de la Poltava"." (fig. 6). Acest blazon exprimă victoria militară a Rusiei (acvila bicefală în
câmpul roşu superior) asupra Suediei (leul din stema Suediei în câmpul inferior subordonat), în
1709. D i n descriere n u reiese ce smalt are leul, însă în imaginea anexată legii îl vedem de argint
sau natural. Tot în imagine vedem, că leul e culcat pe o terasă de argint, fapt care. de asemenea,
n u a fost menţionat în descriere. Unii susţin, că acest blazon ar fi creaţia proprie a împăratului
Nicolae I Reşedinţa ţinutului era oraşul Bender (Tighina).
Stema ţinutului Ismail: "Scut tăiat în două câmpuri; pe roşu sunt reprezentate:
deasupra o cruce de argint, dedesubt o lună. iar între ele o sabie cu vârful îndreptat in jos în
amintirea victonei de la Cahul: în câmpul de argint jos e reprezentată o apă. in partea stângă un
mal. iar din partea dreaptă se arată prora unei corăbii, de pe care se lasă in apă o ancoră în
amintirea portului nu demult deschis". (fig. 7). Din punct de vedere heraldic avem cea mai
M
defectuasă descriere. Nici aici n u s-au indicat smalţurile figurilor din câmpul de jos. care n u pot
fi deduse nici din imaginea anexată, precum şi al lunii din câmpul de sus. A u fost încurcate
stânga şi dreapta heraldică. Nu s-a arătat cum a fost tăiat scutul. Dăm mai jos descrierea
noastră, pe care încercăm s-o facem combinând descrierea oficială şi imaginea anexată: Scut tăiat
în bară în primul cartier, pe roşu, în pal, o cruce şi o semilună, printre care trece o sabie, in bară.
cu vârful în jos. toate de argint. în cartierul doi. de argint, pe o apă. din senestra. se arată prora
unei corăbii, de pe care se lasă în apă o ancoră neagră, plutind spre un mal ieşind din dextra. Nu
putem stabili culorile apei, corăbiei şi malului. Credem, că ele sunt naturale, adică respectiv -
argint, lemn, verde.
Stema ţinutului Akkerman: "hi câmp roşu e reprezentată o viţă de vie. in semnul
abundenţei în poamă a acestui ţinut (fig. 8). Din imaginea anexată legii mai vedem, că vita de
vie creşte dintr-o terasă, probabil naturală, şi este legată de u n arac negru sau de argint. Viţa de
vie, de obicei, se reprezintă naturală, adică verde, dar nici u n smalţ al figurilor, după cum vedem,
n u e fixat în descrierea oficială.
N.N.Speransov afirmă, că viţa de vie din blazonul ţinutului Akkerman aminteşte de
coloniile greceşti, "care. pentru prima dată. au răspâivltt aici această cultură. Trebuie să mai
menţionăm, scrie el, că pe unele monede de aramă ale anticului oraş Tyra-Tyras erau imaginaţi
M
ANRM. I. 2122. Înv. 1. partea 1.
35
l'SZ- 2. t. 1. nr. 2 3 2 .
Ibidem.
" Ibidem
Z.Arbure. Basarabia în secohd XIX. Bucureşti, 1898. p. 284.
,!
' l'SZ -2. t. 1. nr. 2 3 2 .
"' Ibidem.
264
www.mnir.ro
ciorchini de strugurL Reiese că viţa de vie poate β recunoscută drept emblemă orăşenească locală,
care a existat din timpurile cele mai uechi." 'Interpretarea aceasta şchioapătă puţin. Ciorchinele
4
de strugure. într-adevăr, apare pe monedele de la Tyras, dar ca atribut obişnuit al zeului

Dionysos, precum şi spicul ca atribut al zeiţei Demetra. Anume în această calitate ele vor fi
folosite in perioada imperială, ca elemente ale unor contramărci aplicate monedelor de la Tyras' . 2
A afirma că grecii i-au învăţat pe localnici să cultive viţa de vie este prea puţin
convingător, dat fiind faptul, că pe teritoriul Moldovei viticultura este cunoscută din cele mai
vechi timpuri. Strabon arată că pe timpul l u i Burebista, (sec. I î.e.n.), la geţi viţa de vie
cunoscuse o mare înflorire . Iar Dionysos este u n zeu de provenienţă tracă sau lido-frigiană, al
43
cărui cult s-a răspândit în Grecia relativ târziu şi s-a afirmat acolo cu greu. Deci, credem că n u 44
greşim dacă afirmăm că tracii n u trebuiau să fie învăţaţi de cineva să cultive viţa de vie.
Reşedinţa ţinutului Akkerman era oraşul Akkerman. sau Cetatea Albă.
Stema ţinutului Orhei: "în semn de abundenţă a acestui ţinut in păduri este
reprezentat un copac in câmp albastru".* (fig. 9). Descrierea n u specifică smalţul arborelui, care
5
este de argint în imaginea anexată la lege. Tot aici observăm, că arborele se află pe o terasă de
acelaşi metal. Nu se arată ce copac se reprezintă în stemă. în imagine vedem u n stejar - arbore pe
deplin motivat într-un judeţ care cuprinde renumiţii codri ai Orheiului.
Reşedinţa acestui ţinut era oraşul Chişinău, oraş pe Bâc, u n afluent drept al
Nistrului. Pentru prima dată localitatea este menţionată la 17 iulie 1436 cu denumirea
"Cheşeneul lui Acbaş" ca sat vecin cu satul Vistimiceni de la Fântâna Albă. La 1466 e menţionat
ca selişte dată de Ştefan cel Mare boierului Vlateu ". D i n 1641 este domeniu mănăstiresc. Făcea
4
parte din ţinutul Lăpuşna. La 1666 se număra printre târguri.

Etimologia toponimului Chişinău a avut mai multe explicaţii: 1) de la tătărescul
"câşla" şi românescul "nou" - câşla nouă 2) de la tătărescul "keşen aul" - cătun-mănăstire; 3) de
la ungurescul "kis Jeno" - micul Ion; 4) de la vechiul românesc "chişinău" - fimtănă arteziană,
izvor. Ultima expliGatie propusă de Gh. Bogaci este considerată ca cea mai convingătoare, fiind
confirmată de mărturii documentare . 47
După Pacea de la Bucureşti din 1812 mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni şi noul

guvernator al provinciei, Scarlat Sturdza. îşi aleg Chişinâul. u n târguşor cu doar 7000 de
locuitori, drept capitală. Primul monografisl al Basarabiei, preotul Petru Kuniţki, explica la 1813
aceast fapt prin amplasarea centrală a Chişinăului. Gh. Bezviconi îl contrazice însă. arătând că,
din punct de vedere istoric, el concura cu Ismailul. în timp ce interesele de stat ale Rusiei
indicau oraşul Bender, iar ca loc central era de preferat Orheiul. Mai târziu ideea transferării
capitalei de la Chişinău a fost reluată, dar mitropolitul Gavriil, care deja crease aici principalele
sale focare de cultură, era împotrivă ". La 1818 Chişinăul devine proprietatea statului şi primeşte
4
oficia] statutul de oraş şi capitală a regiunii Basarabia, iar din 1873 - al guberniei. Astfel.
Chişinău!, fiind centrul administrativ al întregii regiuni, folosea ca blazon orăşenesc stema
provincială şi n u stema ţinutului, cum a fost în celelalte cazuri . In 1917-1918 Chişinău] este 43
capitala Republicii Democratice Moldoveneşti. In componenţa Regatului României este centrul

judeţului Chişinău, apoi Lăpuşna. apoi a ţinutului Nistru. Odată cu crearea R.S.S.Moldoveneşti,
la 2 august 1940. devine capitală a acestei. Acum este capitala Republicii Moldova.
Toate stemele adoptate prin decretul imperial din 2 aprilie 1826 apar n u numai în
Codul genera] al legilor Imperiului Rus. ci şi în albumul heraldic al l u i P.P.Vinkler ". unde stema 5
ţinutului Orhei este greşit atribuită oraşului Orhei. Imaginile fixate acolo le întâlnim şi pe
matricele sigilare, uneori cu devieri de la modelele fixate prin lege. Astfel, sigiliile ţinutului Hotin
41
N.N. Speransov. Zemel'nye gerby Rossii XVII-X1X vv.. Moskva. 1974. p. 2 8 .
4 2
A.N. Zograf. Monety luy. Moskva. 1957. p. 4 5 - 4 6 .
Enciclopedia Sovietică Moldovenească.[m continuare ESM), voi 2. p. 60.
" Mify narodov inira: Enciklopedja, Moscva. 1991. t. 1. p. 380.
' ' l'.S.Z. - 2. t. 1. nr. 2 3 2 .
Π
4 h
Această dată mult timp s - a considerat c a moment al fondării oraşului. C a o curiozitate, semlmllenlul Chişinăului a lost
sărbătorit de două ori. i n anii 1936 şl 1966.
4 7
A.l.Eremla. Taiixele numelor geografice. De ce? De unde? Ue carta"/. Chişinău. 1986. p. 50: Idem. Nume de localităţi Studiu
de toponimie moldovenească Chişinău. 1970. p. 4 2 - 4 3 : DIR-A. veacul XTV-XV. vol. 1. p. 131: Istorija Ki-inêva (1466-1966).
Ki-lnëv. 1966, p. 13-17.
4
" G h . Bezviconi, Chişinăul de altădată începuturile istorice şi teritoriale, in Profiluri de ieri şi de azi Chişinău. 1943. p. 7:
Istorija fOinëua.... p. 5 0 - 5 1 .
•19
Z.Arbure. op. cit.. p. 264.
" IM'. Vlnkler . Gerby gorodov. gubemij. oblastej i posadov Rossijskqj m\perii Keprint. Moskva. 1991. p. 1, 11. 23. 58. 111.
162.
265
www.mnir.ro
prezintă diferite imagini ale cetăţii , matricea sigiliului Consiliului general al meşteşugarilor
51
oraşului Akkerman are blazonul: tăiat, având sus acvila bicefală, jos doi ciorchini de struguri
scutul timbrat cu coroană închisă , iar matricea sigiliului Judecătoriei de orfani şi orală a
52
oraşului Ismail are stema: tăiat şi jumătate - despicat, încărcat sus cu acvila bicefală a Rusiei, iar
jos cu elementele stemei orăşeneşti: în dextra o cruce, asuprind o semilună, printre care trece o
sabie aşezată în fascie, cu vârful spre stingă, iar în senestra o corabie cu catarg, având în virf un
steguleţ. ieşind din dextra şi plutind pe o apă spre un mal".
Autorul stemelor din 1826, cum am văzut, a fost Bogdan Iakovlevici Eitner. El s-a
născut în 1800/1801, era de credinţă evanghelistă (luterană), şi a fost căsătorit cu Ana
Alexandrovna, de credinţă ortodoxă, cu care a avut nouă copii. A fost înscris în cartea
genealogică a nobilimii Guberniei Basarabia la 18 aprilie 1858. D i n 4 august 1825 a fost inginer
cadastral regional al Basarabiei.' . 4
1.3. D I S T R I C T E ŞI S T E M E NOI
La 18 decembrie 1835 au fost înfiinţate două districte noi: Chişinău şi Soroca. iar la
14 ianuarie 1837 Mareşalul nobilimii Regiunii Basarabia E.I.Dumitriu scria vice-guvernalorului
Basarabiei că. districtul Chişinău, recent deschis, conform regulamentului general existent în
guberniile interne ale Rusiei, trebuie să primească blazonul oraşului regional Chişinău. în cazul
în care autorităţile găseau potrivit ca judeţul Chişinău să aibă stema l u i . fără să şi-o însuşească
pe cea regională. Mareşalul propunea următoarea compoziţie: "In câmp de aur coroana de stat.
sub care acvila bicefală neagră planând, iar jos un tui (steag turcesc), o sabie turcească curbă şi o
lobă. Coroana şi acvila semnifică alipirea regiunii: tuiul, sabia şi toba amintesc că in judeţul
Chişinău, până la alipirea regiunii Basarabia la Rusia, şi-ν avut reşedinţa Serdarul, adică şeful
militar care dirija şi chestiunile civile şi căruia, prin puterea marelui sultan, i-a fost acordată
armura militară menţionată mai sus":*
Judeţul Soroca nbu creat, după părerea Mareşalului, ar putea avea o stemă cu
următorul desen: "Ruinele cetăţii genoveze antice, mai jos răul Nistru unduindu-se. Deasupra
cetăţii poale β imaginată o coţofană în zbor".'" Coţofana trebuia să fie o emblemă vorbitoare.
E.I.Dumitriu propunea o stemă şi pentru judeţul Cahul. (fostul judeţ Ismail), model
pentru care putea servi trofeul reprezentat pe medalia bătută în cinstea generalului-feldmareşal.
contele P.A.Rumeanţev-Zadunaiski. şi anume: "In câmp verde, pe partea dreaptă, un voinic în
veşmânt cavaleresc complet, pe cap un coif roman cu pene de struţ. în mâna dreaptă înarmată cu
scul ţine o crenguţă de palmier, cu mâna stângă arată în direcţia unei panoplii compuse din tuiuri.
puşti cu baionete, trompete, timpan, stindarde. Iralebarde. lănci, platoşă şi coif intrai sub platoşă.
mai jos o lună răsturnată şi epoca, (data - n.n.), victoriei de la Cahul asupra numeroasei armate
turceşti repurtate la 10 iulie 1774~." Mareşalul considera un asemenea desen pentru blazonul
Cahulului "frumos, acceptabil" şi demn să rămănă pentru totdeauna "chezăşia memoriei eroului
biruitor şi deviza gloriei nepieritoare a oştirii Rusiei' "'
Aceste propuneri de steme ale Mareşalului regional al nobilimii n u s-au realizai.
în raportul de la 26 ianuarie 1844 al inginerului cadastral regional B. la. Eitner către
vice-guvematorul Basarabiei, general-locotenent şi cavaler Pavel Ivanovici Fiodorov. se menţiona
că. odată cu divizarea regiunii în opt judeţe, pentru noile judeţe Soroca şi Orhei. fostul ofiţer
superior de serviciu Semiakin a alcătuit următoarele blazoane: pentru Soroca: "în câmp galben
(sic) un furn distrus parţial, la poalele căruia curge un rău: turnul şi răul sub el se reprezintă in
stemă în memoria citadelei antice aflate în oraşul Soroca pe malul râului Nistru" " şi pentru Orhei:
"în semn de abwudenţă a acestui judeţ în păduri şi jâneţuri se reprezintă un copac de stejar în
câmp alb (sic) şi alături de el o coasă"."" Vechea stemă a ţinutului Orhei a fost lăsată pentru
judeţul Chişinău, iar stema ţinutului Ismail - pentru judeţul lêova (creat în 1830, după
separarea oraşului Ismail, împreună cu o fâşie de pământ, de organizaţia judeţeană şi,
"'' ANRM. I. 2 1 2 2 . i n v . 1. n r . 4 7 . 1 0 9 . 1 18. 2 2 2 , 2 2 3 .

'' 2
Ibidem, n r . 4 8 .
A r h i v e l e s t a l u l u i laşi ( i n c o n t i n u a r e A . S . I . ) . i n v . 7 9 2 . n r . 2 0 8 .
ANRM. I. 8 8 . i n v . 2 . d . 3 4 3 . p. 5 v - 6 . 3 4 - 3 4 v . 6 8 - 6 9 . 8 0 - 8 1 :
Ibidem. I. 2 . i n v . 1. d . 2 5 7 9 , p. 4 - 5 .
Ibidem.
7
Ibidem.
Ibidem, p. 4 - 5 .
Γ,!
' Ibidem, d . 4 1 9 8 . p. 7 - 8 .
"' Ibidem.
266
www.mnir.ro
transformarea sa în aşa-zisa "gradonaèialstvo Ismail", adică o administraţie orăşenească
independentă, neăncadrată în judeţ" ); din 1935 stema, când administraţia judeţeană a trecut din
1
Leova în Târgul Frumoasa, care şi-a schimbat numele în oraşul Cahul, schimbând respectiv şi
numele judeţului, stema a fost păstrată pentru judeţul Cahul." 2
La 6 februarie 1837, desenele blazoanelor judeţelor vechi şi noi ale Regiunii Basarabia
au fost expediate, sub nr. 1596, Ministrului de Interne, care le-a prezentat în Senatul guvernator.
Blazoanele erau reprezentate pe harta regiunii, unde Semiakin, a arătat noua împărţire
administrativ-teritorială. După aprobările de rigoare ale Senatului guvernator şi împăratului,
această hartă a fost primită înapoi de inginerul cadastral regional la 8 octombire 1837 . M
Harta în cauză n u am găsit-o la A.N.R.M., unde ea ar fi trebuit să se păstreze, şi n-am

văzul desenele acestor două blazoane noi aprobate, care n u sunt menţionate nici în istoriografie.
Insă ele au fosl cunoscute, fiindcă în stema judeţului Orhei, fixată peste u n secol de Comisia
consultativă heraldică a României, vom găsi acelaşi desen: u n stejar şi o coasă. Totodată se
cunoaşte sigiliul Upravei zemstvei judeţului Orhei, aplicat pe u n document din 1873 şi pe u n b4
altul din 1918"', care conţine stema judeţului model 1837: un stejar pe o terasă, însoţit în
senestra de o coasă, aşezată în pal. cu vârful spre dreapta şj. coada înfiptă în pământ; scutul
timbrai cu o coroană închisă (fig. 10). Dar noul judeţ Orhei, cu reşedinţa în Orhei, folosea şi stema
vechiului ţinut ,Orhei. cu capitala la Chişinău cum vedem în sigiliul Mareşalului nobilimii
judeţului Orhei aplicat pe documente din 1911-ΙΘ^" şi 1918 etc. Aceeaşi emblemă era folosită
1 h7
în sigilii şi de judeţul Chişinău. . bM
De fapt, la A N.R M. n u se păstrează nici alte imagini oficiale ale stemelor aprobate.
Poale de aceea că slemele oraşelor Regiunii Basarabia au fost cerute Heroldie şi. la 18 octombrie
1840, au fost trimise acesteia împreună cu raportul cu nr. 206 . b9
La 10 octombrie 1845 Secţia a ll-a a Cancelariei personale a Maiestăţii sale imperiale

constatând că în Codul complet al legilor Imperiului Rus lipsesc desenele unor oraşe şi, n u se
ştie dacă au fost cândva aprobate aceste steme, a expediat la Heroldie adresa cu nr. 741 şi lista
acestor oraşe, printre care se număra şi oraşul Bălţi, cu rugămintea de a trimite copii de pe
desenele stemelor aprobate. în urma acestui demers, s-a constatat că Bălţii n u au o astfel de
stemă, dar inginerul cadastral regional a arătat că oraşul Bălţi are acelaşi blazon ca şi judeţul
Iaşi. a cărui reşedinţă de fapt şi este. aduăgând. că acest animal e cea mai potrivită emblemă
pentru oraşul Bălti, aici organizându-se de mai multe ori în fiecare an importante iarmaroace de
cai.
Paralel, la Ministerul de interne s-a propus u n proiect: tăiat, sus având reprezentată
stema regiunii Basarabia, iar jos stema ţinutului Iaşi '. Deşi acest proiect n u a întâmpinat obiecţii,
7
din motive necunoscute nouă η -a fost aprobat. Credem că pentru oraşul Bălţi a fost recunoscut
ca blazon oficial vechea stemă a ţinutului basarabean Iaşi, aprobată prin legea de la 1826, fapt
confirmat şi de plasarea l u i corespunzătoare în albumul l u i P.P.Vinkler, editat la 1900. 72
1.4. R E F O R M E L E LUI B.KOEHNE ŞI STEMA GUBERNIEI

BASARABIA DIN 1878
La 12 mai 1848 instituţia principală de heraldică din Imperiul Rus a fost esenţial
reorganizată. A fost lichidată Heroldia, care avea drepturi ministeriale, creindu-se în locul ei
Departamentul de heraldică (departamentul Heroldie!) pe lângă Senat. Heroldmeisterul (şeful
departamentului) primeşte drepturi mult mai mari celor pe care le avea anterior, la fel ca şi
celelalte 89 de persoane din statele Departamentului. Departamentul de heraldică era împărţit în
3 secţiuni ('expediţii ). Primele două se ocupau cu problemele referitoare la nobilime, la cetăţenia
de onoare, la decernarea pensiilor anumitor categorii de funcţionari. Expediţia a treia executa
"' A.Boldur. op. cit.. p. 345.

112
ANRM. I. 2. inv. 1. d. 4198. p. 7-8.
h;
Ibidem d. 2579. p. 6. 9 - 1 2 . 15.
M
Arhivele Statului Bucureşti (in continuare A S B ) . l'.Gore. d. 9, p. 8 1 . 8 2 .
B5
ANRM. I. 727. inv. 2. d. 4 1 . p. 76.
" 6
ASB. l'.Gore. d. 2. p. 169. 2 0 0 . 2 0 3 , 2 1 3 . 2 1 6 .
H7
ANRM. (. 727. inv. 1. d. 4 1 . p. 19.
h
" ASB. l'.Gore. d. 7. p. 3 (1895). 4v (1899); ANRM. f. 727. Înv. 2. d. 41. p. 74.
ANRM. I. 2. inv. 1. d. 4198, p. 3.
70
RGIA. I. 1343. inv. 15. d. 133. p. 12-13, l a .
71
Ibidem, p. 16-16v.
7 2
P.P. Vinkler, op. cit.. p. 2 3 .
267
www.mnir.ro
doar lucrări tehnice de pregătire şi întocmire a actelor. Tot aici se alcătuiau armorialele, se
compuneau şi desenau steme, se pregăteau gramotele şi diplomele, se realizau copii de pe
diplome şi genealogii. Toate actele emanate de la Departamentul de heraldică erau aprobate de
Ministerul Justiţiei. 71
Pentru o mai bună calitate a lucrărilor heraldice, la 10 iunie 1857. pe lângă

cancelaria Departamentului de heraldică s-a înfiinţat Secţia de blazoane, care era specializată în
fabricarea blazoanelor, diplomelor şi gramotelor conform cerinţelor heraldicii '. Secţia era 7
compusă dintr-un şef. u n secretar, u n pictor şi funcţionari pentru scris".

Şef al Secţiei de blazoane a fost numit baronul Berngard (Boris Vasilievici) Koehne -
un bun cunoscător al heraldicii. Koehne. fiul unui evreu berlinez care adoptase religia reformată,
a venit la Sankt-Petersburg în 1845. fiind cunoscut în Europa ca specialist în numismatică. Prin
relaţii ajunge colaborator al Ermitajului. Este autorul a mai multor studii de numismatică,
medalistică şi sigilografie antică şi europeană. Era foarte antipatic ca om şi a fost criticat
vehement chiar şi după moarte, în special pentru schimbările făcute în stema de stal a
Imperiului Rus Ministrul curţii imperiale Adlerberg. executând voinţa împăratului Nicolae I 1-a
7b
însărcinat pe Koehne să revadă toate stemele guberniale şi locale ale Imperiului Rus pentru a
pregăti noi proiecte pentru blazoanele care, din cauza alcătuirii lor greşite, trebuiau corectate sau
schimbate . 77
Koehne lucra în trei direcţii: a) Aducerea stemelor vechi în concordanţă cu regulile

heraldicii; b) Alcătuirea stemelor locale lipsă; c) Unificarea stemelor teritoriale în scopul creării
unui sistem unic de decorare a scuturilor. El a prezentat, de asemenea, u n proiect propriu de
reguli pentru alcătuirea stemelor, diplomelor de confinnare a stemelor cu desene, care a fost
adoptat de guvern şi care introducea ordinea de alcătuire a stemelor pe baze heraldice generale,
adoptate în toate ţările europene, şi. de asemenea, u n program de lucrări asupra blazoanelor pe
viitor .
La 22 august 1858 Heroldmeisterul a dat o dispoziţie scrisă să fie revizuite toate
stemele guberniale şi locale ". Pe parcursul executării acestei dispoziţii au fost revăzute şi stemele
7
basarabene.
Până la sfârşitul anului a fost cercetată stema Regiunii Basarabia, constatându-se că
ea conţine umiătoarele greşeli importante: "/) Acvila de stat nu are o formă lieraldică legală: 2)
Acvila de stat este prezentă într-o stemă regională, fapt ce nu poale fi admis fără un motiv special:
3) Acvila de stat în emailurile sale trebuie să fie amplasată în câmp de aur şi nu roşu: şi. 4) Capul
de bou singur nu reprezintă stema Moldovei şi nu poate fi de culoare naturală - lucru care in
heraldică trebuie pe cât posibil evitat. Stema moldovenească, explică Koehne, aflată pe multe
sigilii şi monede vechi şi pe stema completă a regilor polonez.i reprezintă un cap de bou (sic), de
aur, în câmp albastru, cu stea cu 5 raze intre coarne. însoţit din părţi de o roză de argint cu 5
petale şi o semilună de argint spre stânga. Dar. pentru a arăta că acest vechi blazon nu semnifică
Moldova, ci numai o parte a ei. care azi aparţine Rusiei. Şeful secţiei (de blazoane - n.n.)
presupune să adauge un chenar din culorile Imperiului Rus""", adică negru-galben-alb.
Tot atunci s-a alcătuit u n proiect nou, care a suferit modificări şi în urma
transformării Basarabiei din regiune în gubernie"', şi care, abia peste 20 de ani. a fost fixat
împreună cu alte 45 de steme guberniale prin Decretul imperial din 5 iulie 1878. Noua stemă a
guberniei Basarabia avea următoarea descriere: " m scut albastru un cap de bou de aur. cu ochii,
limba şi coarnele roşii. însoţit. între coame, de o stea de aur cu cinci raze şi. din flancuri, la
dreapta, de o roză de argint cu cinci petale şi. la stânga, de o semilună de argint spre stânga.
Bordură din culorile Imperiului. Scutul este timbral de o coroană imperială şi înconjurat cu frunze
de stejar de aur. unite cu lenta Ordinului Sfântul Andrei'"' .(fig. 11) Ordinul Sfântul Andrei era cea
mai veche şi cea mai înaltă distincţie în Imperiul Rus şi avea panglica alb-albastră.
7:1
l'SZ-2. l.XXIII. nr. 2 2 2 6 9 : N.A.Soboleva. op. cit.. p. 122-123.
71
l'SZ-1. t. XXXIII, nr. 2 6 2 3 2 .
7 5
N.A. Snboleva. op. cit.. p. 123.
7tl
N.A. Sobnleva, V.A. Artamonov. Simvohj Rossii, Moskva. 1993. p. 56-57.
7 7
N.A Sobnleva.. op. cif.. p. 135: R.G.I.A.. I. 1343. Inv. 15. d. 121. p. 1.
7 8
f'SZ-2. I. X X X I V , nr. 3 4 6 2 3 : N.A Snboleva.. op. cit.. p. 139.
79
RGIA. I. 1343. inv. 15. d. 134.
Ibidem, p. 16-16v.
" C o r o a n a antica de (ar şl lenta Ordinului Alexandru Nevski a u fost înlocuite respectiv de coroana imperială şi lenta
Ordinului Sfântul Andrei.
"' l'SZ-2. t. LIII. nr. 58684.
2
268
www.mnir.ro
Odată cu revizuirea stemei provinciale s-au alcătuit blazoane noi şi pentru oraşele-
reşedinţă de judeţ ale Basarabiei. Astfel, deja la 28 septembrie 1857 a fost propus blazonul
oraşului Bălţi, la 5 noiembrie 1870 - Orhei şi Hotin, în iunie 1972 - Soroca. la 17 august 1872 -
Bender şi Akkerman, la 7 septembrie 1872 - Orhei a doua oară, la 13 februarie 1875 - Chişinău.
Toate aceste proiecte poartă amprenta concepţiei noi unificatoare faţă de blazoanele locale, având
ca scop indicarea în stemă a datelor privind situaţia, locul şi importanţa oraşelor. în primul rând
în cartierul liber al tuturor stemelor s-a plasat stema Basarabiei: in al doilea rând. toate scuturile
sunt timbrate de coroane murale cu trei t u r n u r i : în al treilea rând, toate scuturile, (în afara
blazonului Hotinului), sunt înconjurate de două spice de aur legate cu lenta Ordinului
Alexandru Nevski (roşie de moar). Toate aceste decoruri corespundeau întocmai regulilor
elaborate de Koehne pentru oraşele-reşedinţă de judeţ din zonele agricole. Să trecem la
descrierea concretă a fiecărui proiect în ordinea propunerii lor.
Bălţi: în câmp roşu un cap de cal de argint \ De fapt. este stema veche ajustată la
noile reguli heraldice. Schimbări au intervenit doar in reprezentarea grafică a capului de cal, care
a fost stilizat, (fig. 12).
Orhei: în scul de argint o seceră roşie; bordură neagră încărcată cu şapte spice de
aur". Secera şi spicele arată că locuitorii acestui oraş se ocupă în special cu lucrarea
pământului"'. \j& a doua revizuire din 1872 s-au introdus unele modificări de redactare grafică , 86
(fig. 13).
Hotin: In scut negru, un perete de argint, zidit negru, cu porţi deschise, timbrat de o
coroană de conte şi una princiară, ambele de aur. In cartierul liber stema Regiunii Basarabia.
Sculul aşezat pe două steaguri încrucişate şi încărcate cu acvila imperială, timbrat de o coroană
crenelată de argint cu trei turnuri, avănd în cimier acvila imperială. înconjurat de lenta Ordinului
Alexandru Nevski' (fig. 14). Coroana de conte se reprezenta în amintirea luării cetăţii Hotin în
1739 de contele Munich, iar cea princiară - în amintirea cuceririi cetăţii în 1789 de prinţul
Goliţin™. Decorurile exterioare sunt specifice pentru cetăţi.
Soroca: în scul de argint patru coţofene negre cu oclxii şi limbile roşii, două şi două**
(fig. 15). Evident, că autorii au vrut să facă o stemă vorbitoare.
Bender: 'In scut albastru un leu de aur cu ochii şi limba roşii: peste care trece o bandă
de argint, crenelată de ambele părţi. încărcată cu trei semilune negre"" (fig. 16). Leul apare în
amintirea şederii regelui suedez Carol al Xll-lea la Bender la 1709. Banda cu trei semilune vorbea
despre faptul că oraşul, o renumită cetate turcească, (după părerea autorilor), a fost de trei ori
luată de ruşi'", în acest blazon avem o nouă viziune a vechii embleme completată cu elemente
noi.
Akkerman: In scul de argint un brâu roşu. crenelat de ambele părţi. însoţit sus de trei.
spice roşii încrucişate, iar jos de o semilună neagră răsturnată' (fig. 17). Elementele plasate în
2
scut arată că fosta cetate turcească a fost cucerită de trei ori de ruşi şi. în secolul XIX, aici era
foarte dezvoltat negoţul cu pâine
Chişinău. Proiectul blazonului oraşului Chişinău a fost discutat la 13 februarie 1875
după examinarea stemei Guberniei Basarabia. S-a hotărât să fie lăsate aceleaşi elemente, dar cu
decoruri pentru oraşele guberniale . adică timbrat de o coroană murală de aur şi înconjurat de
11
două spice de aur unite cu lenta Ordinului Alexandru Nevski.

Toate proiectele enumerate mai sus. din motive necunoscute nouă. n-au mai fost
aprobate, cu excepţia stemei Chişinăului. care a devenit automat blazon orăşenesc, după ce a
fosl adoptată noua stemă a Guberniei Basarabia, capitala căreia era oraşul. Aceste proiecte n-au
fost folosite nici după aceea. Oraşele care aveau steme continuau să le utilizeze pe cele vechi, iar
Soroca şi-a ales mai târziu o emblemă mai elocventă.
" ' K G / A I. 1 3 4 3 . i n v . 1 5 . d . 1 3 3 . p. 1 6 - 1 7 .
:
"' Ibidem, d. 1 3 4 . p. 9 - 1 0 .
" Ibidem, p. 8 .
"h
Ibidem, p. 2 6 - 2 8 .
"7
Ibidem, p. 1 2 - 1 3 .
Ibidem, p. 1 1.
"' Ibidem, p. 6 - 7 .
"" Ibidem, p. 2 4 - 2 5 .
"' Ibidem, p. 2 3 .
Ibidem, p. 1 5 - 1 6 .
Ibidem, p. 14.
M
Ibidem, p. 2 0 - 2 2 .
269
www.mnir.ro
1.5. STEMA ORAŞULUI SOROCA
Ultimul oraş al Basarabiei, care a primit u n blazon aprobat de împăratul rus a fost
Soroca.
După c u m am văzut, stema judeţului Soroca şi deci şi a oraşului Soroca. după
obiceiul rusesc, conform imaginii stabilite ,în 1837, reprezenta: în câmp galben un turn parţial
distrus, la poalele căruia curge un rău. Această emblemă însă n u fusese fixată p r i n l - u n decret
imperial aparte.
în sigilii am întâlnit trei modele de steme:
1) Sigiliul Judecătoriei de zemstvă din Soroca aplicat pe documente din 1843 şi 1848
reprezintă: un scut albastru (?) încărcat cu o cetate cu trei turnuri de argint; în talpa purpurie (?) o
săgeată cu vârful spre dreapta ";
2) Sigiliul Upravei zemstvei judeţului Soroca. aplicat pe documente din 1905, 1908 şi
1918. conţine: un scut tăiat. încărcat în primul cartier cu o cetate, iar în cartierul 2. de aur. cu un
brâu ondulat de argint";
3) Sigiliul Upravei zemstvei volostei Văscăuţi. judeţul Soroca, are în câmp: o cetate cu
trei turnuri, desenată modem şi fără scut" . 7
Cu alte cuvinte, emblema Sorocii era deja bine conturată în conştiinţa basarabenilor
şi era folosită de autorităţile sorocene. Nu exista însă u n cadm legal similar cu cel pentm alte
judeţe.
Iniţiativa creării unei steme legale p e n t m Soroca a venit din partea nobilimii
basarabene. Proiectul a fost mai întâi aprobat de Duma orăşenească şi de Adunarea deputaţilor
nobilimii basarabene şi. apoi prezentat la Departamentul de Heraldică, împreună cu desenul,
descrierea şi explicaţia întocmite de însuşi Paul Gore. După audiţia din Senat, din noiembrie
1912'", acest blazon aproape fără schimbări a primit înalta confirmare în ziua de 14 martie 1914
la Ţarskoe Selo: "In scut roşu cu talpă ondulată de argint, o cetate de aur zidită negru, timbrată de
o cruce de argint cu patru colţuri In cartierul liber stema Guberniei Basarabia. Scut timbrat de o
coroană crenelată cu trei turnuri de argint şi înconjurat de două spice de aur unite cu lenta
Ordinului Alexandru Nevski"'' (fig. 18). 1
Paul Gore explica acest blazon: "Câmpul roşu al scutului arată sângele vărsat pentru
patrie de apărătorii Sorocii, care au luptat eroic împotriva turcilor, tătarilor şi polonezilor.
Imaginarea cetăţii înseamnă glorioasa cetate Soroca. Brâul ondulat de argint (în proiectul aprobat
- talpa ondulată -n.n.) reprezintă răul Nistru, pe malul căruia se află oraşul. Crucea de argint
deasupra este semn că cetatea a fost creştină"'"".
ψ
II. HERALDICA TRANSNISTRIEI PÂNĂ LA 1917
Malul stâng al Nistrului a ajuns în componenţa Imperiului Rus ca rezulat al

Tratatului de pace de la Iaşi din 29 decembrie 1791/9 ianuarie 1792 şi a doua împărţire a
Poloniei în 1792-1793. Tot teritoriul Transnistriei din punct de vedere istoric e despărţit în două
părţi, având drept hotar râul Iagorlâc - u n afluent stâng al N i s t m l u i . Până în epoca modernă,
sfârşitul secolului XVIII, pământurile de la nord de Iagorlâc făceau parte din voievodatul Braslaw
al Poloniei, iar după 1793 - din judeţele Olgopol şi Balta, ale Guberniei Podolia. Pământurile de
la sud de Iagorlâc şi Codâma până la sfârşitul secolului XVIII ţineau de teritoriul Oèiakovului,
aflat sub dominaţia Turciei, iar după 1792 - de judeţele Tiraspol şi Ananiev ale Guberniei
Herson.
Nu vom vorbi despre antichitatea şi continuitatea elementului românesc în partea
stângă a N i s t m l u i , ci, pornind de la u n fapt istoric care s-a produs aici în epoca contemporană,
vom cerceta stemele acelor localităţi care, în 1924, vor intra în componenţa Republicii Autonome
Sovietice Socialiste Moldoveneşti (R.A.S.S.M.). în total avem cinci oraşe care au avut blazoane
confirmate sau proiecte: Ananiev, Balta, Dubăsari, Grigoriopol, Tiraspol.
ASI. P. Gore. d. 4. p. 50v. 62v.

ASB. P.Gore. d. 10. p. 34; ASI. P.Gore, d. 2. p. 133. 144: ASB. C o m i s i a consultativă heraldică, d. 61. p. 3. 59.
ASB. C o m i s i a consultativă heraldlQă, d. 61. p. 54.
RGIA. (. 1343. Inv. 15. d. 135. p. 4.
Sobrœ\ie uzakonenij i rasporjazenij pravitel'stva iidavaeinoe pri I'ravitel'stvimsem Senate, 1914, nr. 174. 15 iulie.
Secţiunea 1, nr. 1989. p. 2 8 6 5 - 2 8 6 6 .
" RGIA. 1.1343. Inv. 15, d. 135. p. 12.
270
www.mnir.ro
Cel mai vechi blazon cunoscut şi aprobat din Transnistria este stema orăşelului de
provincie Grigoriopol, care a fost confirmat la 12 octombrie 1794 ca anexă la raportul general-
guvernatorului de Ekaterinoslav şi Taurida, contele Zubov "Cu privire la construirea oraşului
Grigoriopol"' '. Desenul l u i a fost inclus în Codul complet al legilor Imperiului Rus , iar
0 102
descrierea am găsit-o în albumul l u i P.P.Vinkler: "Scut scartelat cu şef, scut mic în centru şi talpă.
In şeful de aur al scutului e plasată stema de stat, iar in centru, pe scutul mic purpuriu - imaginea
chipului Mântuitorului nefăurit de mâna omului; talpa scutului în formă de unghi cu laturile
concave are îm câmp de argint o coroană de aur aşezată pe o pernă purpurie. în cartierul l, verde,
al scutului - un mieluşel purtând un prapor; în cartierul 2. roşu - o acvilă având în gheare un
sceptru; în cartierul 3, roşu - un leu spre stânga; în cartierul 4, verde - munţi de argint cu un steag
înclinat"'"" (fig. 19).
Oraşul Grigoriopol a fost fondat la 27 februarie 1792 pe locul sloboziei Èiornaia din
iniţiativa episcopului bisericii armeneşti din Rusia, losif (1743-1801), sub numele de
Grigoriopolis şi era o colonie de armeni refugiaţi din raialele turceşti din sudul Basarabiei, Chilia,
Ismail şi Căuşeni. À fost numit în cinstea conuscutului comandant de oşti r u s Grigorii Ivanovici
Potiomkin (1739-1791), care a murit pe teritoriul Basarabiei şi, din iniţiativa căruia, în anii 1790¬
1791, pe perimetrul frontierelor sudice şi sud-vestice ale Rusiei se construiau fortificaţii
împotriva turcilor, una dintre aceste fortificaţii aflându-se chiar pe locul actualului oraş.
Toponimul a rezultat prin îmbinarea numelui de persoană Grigorie cu elementul formativ "- pol"
(din gr. "polis"- oraş), semnificaţia l u i oiconimică fiind "oraşul lui Grigorie". Denumirea s-a mai
afirmat şi prin faptul că primii locuitori ai oraşului au fost armeni-gregorieni. Moldovenii s-au
aşezat aici la 1803. Până la revoluţie era oraş de provincie în judeţul Tiraspol, Gubernia Herson.
După crearea R.A.S.S.M. la 1924. devine centru raional, funcţie pe care o are până în zilele
noastre."' 4
în august 1846 Ministrul de interne al Imperiului Rus raporta Senatului guvernator,

că Guvernatorul principal al ţinutului Novorosja i-a prezentat patru noi proiecte de stemă, în
care,partea superioară a scutului tăiat era încărcată cu stema Guberniei Herson, iar în părţile
inferioare erau reprezentate: pentru Ananiev - "în câmp alb-albastru trei cocostârci în picioare. în
cuiburile lor. doi alături şi unul între ei mai jos - imaginarea cărora alcătuieşte o particularitate". iar
pentru Tiraspol - "pe câmp galben trece diagonal (sic) un zid de cetate, iar în triunghiurile formate
de el câte o ghindă în semn de apărare a hotarelor anterioare ale Rusiei de fortificaţiile de la
Tiraspol şi în semn de preponderenţă a vegetaţiei de stejar în împrejurimi' 105
Departamentul de heraldică examinând aceste proiecte a ajuns la concluzia că în

partea inferioară a stemei Tiraspolului tot câmpul este galben, câmpul superior al scutului fiind
de aur. fapt ce n u corespunde regulilor heraldice, deoarece galbenul înlocuieşte aurul şi. a
propus să substituie culoarea galbenă din câmpul inferior, prin culoarea neagră.'"" în acest
aspect au şi fost aprobate stemele oraşelor Tiraspol şi Ananiev la 7 Noiembrie 1846'" , cu 7
descrierile heraldizate de noi pe care le dăm mai jos.

Stema oraşului Tiraspol: în câmp negru trece în bandă un zid de cetate roşu. crenelat
în partea supei-ioară. însoţit de ambele părţi de câte o ghindă de argint. în cap stema Guberniei
Herson: în câmp de aur o acvilă bicefală neagră. încoronată cu trei coroane, ţinând în gheara
dreaptă o crenguţă de laur. iar în cea stângă o flacără şi. având pe piept un ecuson alb-albastru.
încărcat cu o cruce având patru raze între braţe şi o traversă înclinată în partea inferioară (fig.20).
Stema oraşului Ananiev: în câmp albastru trei cocostârci de argint în picioare, fiecare
in cuibul său. din acelaşi metal, doi şi unul. în cap stema Guberniei Herson (fig.21).
Oraşul Tiraspol este aşezat pe malul stâng al Nistrului, la vărsarea afluentului Botna.
Pe aceste locuri, care aparţinuseră înainte de alipirea lor la Rusia ţinutului Oèiakov, duceau o
viaţă nomadă tătarii din hoardele Bugeac şi Edisan. Pescarii moldoveni au fondat aici cătunul
Sucleea. ars la 1787 de turci, dar reînfiinţat după sfârşitul războiului. La indicaţia l u i
A.V.Suvorov aici. vis-â-vis de cetatea turcească Bender, s-au pus temeliile cetăţii Sredniaja, iar
fostul orăşel de pe lângă cetate a început să se numească Tiraspol, în cinstea coloniei antice
"" /'SZ-1. t. XXIII. nr. 17260, p. 5 6 7 - 5 6 9 .

"' f'SZ-1. Kniga certe/.ej i risimkov (Risimki gerham gorodov). S a n k t T ' e l e r s b u r g . 1843. p. 110.
2
IM'. V i n k l c r op. cit.. p. 4 3

" " A.I.Eremia. lamele. .. p. 4 0 - 4 1 : Ë.S.M.. voi. 3. p. 143: voi. 2, p. 194: V.Nli:u, Localităţile Moldovei îri documente şi'cărţi
vechi Chişinău. 1991. vol. 1. p. 395: Enciklopedièeskij slovar' Brokgauz i Efron. (in continuare ESBE). t. IX (lase. 18). p.
717.
"' ' RGIA. I. 1343. inv. 15. d. 2 4 3 . p. 1-lv.
Γ
Ibidem.
"' f'SZ-2. t. XXIII. nr. 2 2 0 1 2 .
7
271
www.mnir.ro
greceşti Tyras. Din 1795 Tiraspolul este reşedinţă de judeţ în Gubernia Voznesensk. din 1796 -
în Novorosia. din 1802 - în Nikolaev, iar din 1806 - în Herson. D i n 1826 este cetate de clasa a II-
a, desfiinţată la 1835. D i n 1929 şi până la 2 august 1940, Tiraspolul a fost capitala R.A.S.S.M.
Acum este cel de al doilea oraş ca importanţă în Republica Moldova. Tyras este vechiul nume al
Nistrului în limba greacă, şi astfel toponimul Tiraspol înseamnă "oraş pe Nistru" "". 1
Actualul oraş Ananiev. situat pe râul Tiligul, apare ca localitate la mijlocul secolului
XVIII cu denumirea de Anani, iar din 1834 devine oraş. Primii l u i locuitori au fost moldoveni si 109
ucrainieni. Toponimul vine de la cuvântul românesc "anin""" sau de la numele întemeietorului

legendar al oraşului românul Nani" . După 1940η -a intrat în componenţa R.S.S.Moldoveneşti.
1
Acum este centru raional în regiunea Odesa din Ukraina.

Din localităţile ce ne interesează în Gubernia Podolia a avut stemă numai oraşul
Balta, situat pe ambele maluri ale râului Codâma. u n afluent al Bugului de Sud şi, cunoscut din
secolul XVI. Oraşul a fost fondat de magnatul polonez Iosif Liubomirsky şi de la numele l u i se
numea în vechime Iuzefgrad (oraşul lui IosiJ). Partea situată pe malul opus a] Codâmei se chema
Balta şi aparţinea Turciei. La 1768 o parte din boierii confederaţi. Urmăriţi de u n detaşament rus.
ş-au ascuns în Balta: ruşii au trecut frontiera şi au ars oraşul. Această încălcare a frontierei de
către ruşi a servit drept motiv pentru războiul din 1768-1774. Conform Păcii de la Iaşi, Balta,
împreună cu alte oraşe aflate între Nistru şi Bug, este anexată de către Rusia" . D i n 1797 este 2
centru administrativ de judeţ în Gubernia Podolia. între 1924 şi 1929 e prima capitală a
R.A.S.S.M. După 1940η -a intrat în componenţa R.S.S.M. Acum este centru raional în regiunea
Odesa. Toponimul n u cere o explicaţie specială pentru români.
în urma dispoziţilor scrise ale Ministrului de interne din 12 noiembrie 1836 (nr. 535)
şi 16 octombrie 1837 (nr. 567) adresate general-guvernatorului Podoliei, inginerul cadastral
gubemial a întocmit u n proiect de stemă pentru oraşul Balta, ce reprezenta: un scut tăiat,
încărcat sus cu stema Guberniei Podolia. iar jos în câmp de aur. cu doi snopi de secară în picioare
şi deasupra lor "sceptrul lui Mercur în semn de creştere a pâinii şi negoţ important de pâine în
acestă parte a guberniei' ' . 1 3
La o cerere din Sankt-Petersburg guvernul Guberniei Podolia. la 23 aprilie 1849, a

ordonai Magistratului orăşenesc Balta să raporteze, dacă oraşul a avut vreo stemă însiişită in
timp sau dată de către administraţie.Răspunsul primit la 7 mai. cu nr. 236. arăta că n u există
date. Arhivarul guvernului gubernia!, la rândul său, a arătat u n dosar, în care erau reprezentate
stemele tuturor oraşelor din fosta Gubernie Braslaw, dar oraşul Balta η -a fost găsit nici aici,
fapte care s-au comunicat Senatului guvernator la 19 iulie 1879, printr-un raport al guvernului
Guberniei Podolia." 4
La 8 martie 1851 în Senatul guvernator a fost ascultat raportul Ministrului de

interne, care a prezentat pentru aprobare următorul blazon: în câmp de argint trei spice de secară
în cruce, peste care trece un brâu încărcat cu trei besanţi. în cap stema Guberniei Podolia. "Spicele
de secară semnifică creşterea pâinii în ţinut, iar monedele de. aur negoţul cu pâine care se face in
acest judeţ'" . S-a hotărât ca stema să fie adusă în conformitate cu regulile heraldice şi să fie
5
prezentată pentru aprobare. Expediţia a 11I-a a Departamentului de heraldică. însă. examinând

acest proiect, 1-a găsit greşit şi prea complicat, alcătuind u n u l nou "mai simplu şi mai elegant" '".
Acesta a şi fost apoi aprobat, la 2 iulie 1852, de împăratul Nicolae I la Petergof şi inclus in Codul
complet al Legilor Imperiului Rus cu următoarea descriere oficială: "Scut tăiat în două părţi egale
; în partea superioară e reprezentată stema Guberniei Podolia, în cea inferioară, de azur, un snop
de aur de secară cu un caduceu de aur. Stema e timbrată de o coronaă orăşenească"" . Stema 7
Guberniei Podolia aici reprezenta: în câmp de aur o acvilă bicefală, neagră, născând, timbrată de
trei coroane, ţinând în gheara dreaptă ui sceptru de argint, iar în cea stângă un glob crucifer şi
având pe piept un ecuson albastru. încărcat cu un soare figurat, de argint, asuprit de o cruce
lobată, din acelaşi metal. Coroana murală era de argint şi avea trei t u r n u r i (fig. 22).
A.I.Eremia. TaU\ele.... p. 8 5 - 8 6 : ESBE. t. X X X I I I , p. 2 2 3 - 2 3 0 .

1 0 3
ESM. vol. 1, p. 143.
" " M.V. Serglevskij. Moldavskie etudy. Moscova-Leningrad, 1936, p. 49.
I.Conţescu, Aşezările moldoveneşti ut Traiisnistria, in Cugetul. 1992. nr. 5-6, p. 5.
" 2
E S B E , t. l i a (Kn. 4). p. 8 2 0 .
" 3
RGIA, Π. 1343. inv. 15. d. 207, p. 18v-19.
"" Ibidem, d. 119, p. 96.
" 5
Ibidem, d. 121. p. 15v-16.
116
Ibidem, p. 18v.
1 1 7
PSZ-2. t. X X V I I . nr. 2 6 5 7 1 .
272
www.mnir.ro
in anii 1860, în cadrul reformelor l u i Koehne, blazoanele oraşelor Transnistriei au fost
supuse şi ele reexaminării, dar nici unul din noile proiecte, ca şi în cazul Basarabiei, n-au fost
aprobate oficial.
Primul, în 1864, a fost revăzut blazonul oraşului Balta. S-au constatat următoarele:
caduceul n u face parte din categoria figurilor heraldice, iar snopii sunt prezenţi deja în mai multe
steme. S-a propus u n proiect nou: scut divizat In romburi prin azur şi aur şi încărcat cu spice în
fiecare diviziune, în alternanţa metalului cu culoarea. în cartierul liber stema Guberniei Podolia.
Scutul timbrat de o coroană crenelată cu trei turnuri de argint şi înconjurat de două spice de aur.
unite cu lenta Ordinului Alexandru Nevski"" (fig.23).
în ianuarie 1868 s-au propus steme noi pentru Ananiev şi Tiraspol. Pentru Ananiev:
pe azur trei cocostârci de argint, cu ochii ciocurile şi picioarele roşii. în cuiburi de aur. doi şi unu.
în cartierul liber, stema Guberniei Herson. Scutul timbrat de o coroană crenelată de argint, cu trei
turnuri şi. încoiyurat de două spice de aur. unite cu lenta Ordinului Alexandru Nevski"" (fig. 24).
De fapt era aceeaşi emblemă. Nouă era plasarea cartierului liber cu stema gubemială şi
decoruruile exterioare corespunzătoare cerinţelor l u i Koehne
Analizând vechea stemă a Tiraspolului Koehne a fost de părere să păstreze ideea
principală, dar s-o îndrepte astfel încât zidul roşu să n u fie amplasat pe u n câmp negru, ceea ce
nu este corect heraldic şi, a propus următorul blazon: pe argint, o bandă crenelată în partea
superioară, roşie, zidită de argint şi. însoţită de ambele părţi de câtç o ghindă verde. în cartierul
liber stema Guberniei Herson. Scutul timbrat cu o coroană crenelată cu trei turnuri de argint şi
înconjurat de două spice de aur. unite cu lenta Ordinului Alexandru Nevski " (fig. 25). 2
în urmă aceleiaşi dispoziţii scrise a Heroldmeisterului din 22 august 1858, cu nr.

3075, în 1872 s-au propus şi steme pentru oraşele Grigoriopol şi Dubăsari.
Pentru Grigoriopol: pe verde Sfântul Grigorie ieşind, în veşmânt de argint, cu nimb şi
brâu de aur. în cartierul liber stema Guberniei Herson. Scutul timbrat de o coroană roşie, crenelată
cu trei turnuri şi, încoiyurat de două spice de aur, unite cu lenta Ordinului Alexandru Nevski' ' (fig.
2
26). Reprezentarea chipului preasfinţitului Grigorie în blazonul oraşului Grigoriopol era motivată
prin faptul că acest oraş a fost populat cu armeni din Basarabia în 1792 şi, n u m i t astfel în
cinstea Sf. Grigorie, presbiterul Armeniei'"" şi, deci, trebuia să constituie arme vorbitoare. Am
arătat mai sus, că etimologia toponimului ţine de numele prinţului Grigorie Potiomkin.
Pentru Dubăsari:în câmp de argint, presărat cu frunze verzi de stqjar. o bandă
ondulată de azur. în cartierul liber stema Guberniei Herson. Scutul timbrat de o coroană roşie,
crenelată cu trei turnuri şi. înconjurat de două spice de aur, unite cu lenta Ordinului Alexandru
Nevski' . Stema trebuia să arate denumirea oraşului situat pe Nistru
23
(fig.27).
124
Probabil, Koehne plasând frunzele de stejar, credea că acest toponim ar deriva direct
de la cuvântul rusesc "dub" - stejar. Or, denumirea oraşului vine de la vechiul cuvânt "dubas" -
barcă mare. care servea pentru pescuit şi trecerea de pe u n mal pe altul. Acest vechi cuvânt
românesc ne-a venit din slavă şi la baza l u i a stat cuvântul "dub", care la ruşi şi ucraineni, în
afara arborelui, mai avea şi sensul de luntre mare scobită dintr-un stejar, în româneşte "dubă',
"duboaie". O asemenea luntre o putem vedea azi în muzeul oraşului Tighina. Astfel numele topic
Dubăsari reprezintă o formă derivată cu sufixul "-ari" de la apelativul românesc "dubas", având
sensul "cei care fac dubasurî' sau "cei care supraveghează poduri construite din dubasurî'' . Se 25
mai presupune, că oraşul a apărut pe locul unde Nistrul putea fi trecut pe u n pod de luntri '"'. 1
Pentru prima dată documentele atestă localitatea la 1523, cu denumirea Dubăsarii Noi' . 27
Statutul de oraş îl primeşte la 1795. în imperiul Rus este oraş de provincie. în 1924, după
crearea R.A.S.S.M., devine centru raional' ", funcţie pe care o păstrează până în zilele noastre.
2
Alte evenimente heraldice în Transnistria, până la 1917, n u s-au petrecut.
" " RGIA. I. 1343. Înv. 15. d. 2 0 9 . p. 4 2 - 4 4 .

"" Ibidem, d. 2 4 4 , p. 12-13.
'"
2
Ibidem, p. 17-19.
121
Ibidem, p. 4 3 - 4 4 .
22
Ibidem, p. 4 2 .
121
Ibidem, p. 58-59.
Ibidem, p. 57.
' '' A . I . E r e m i a . Νwne de localităţi.., p. 121.
2
' Părerea Iul Ion Nlstor menţionată de M.Sergievscki in: op. cit.. p. 3 1 .
127
V.Nicu. op. cit.. vol. 1. p. 325.
' " E S M , vol. 2. p. 382.
2
273
www.mnir.ro
Studiind sursele accesibile cunoscute şi altele depistate de noi în arhive, am încercat
să reconstituim tabloul dezvoltării heraldice teritoriale moldoveneşti în Imperiul Rus. Materialele
cercetate, colectate, sistematizate şi expuse aici ne-au adus la următoarele concluzii:
1) Până la anexarea Basarabiei la Imperiul Rus acest teritoriu η -a avut şi nici n u a
putut avea o emblemă a sa provincială, fiind o parte indivizibilă a Ţării Moldovei. Blazoanele date
ei în Rusia, mai întâi cel regional, apoi cel gubemial, au păstrat ca emblemă de bază principalul
simbol naţional moldovenesc - capul de bour, deşi degradat până la bou.
2) Ţinuturile moldoveneşti anexate de Rusia în 1812 au avut emblemele lor heraldice
şi până la acest act, dar ele n u a u fost perpetuate. După anexare, toate ţinuturile a u primit steme
noi care, conform tradiţiei ruseşti, au devenit şi blazoane orăşeneşti ale reşedinţelor acestor
ţinuturi. Noile steme vorbesc despre evenimentele reale din istoria Rusiei (Bender, Hotin, Soroca,
Ismail), despre bogăţiile naturale ale ţării (Akkerman. Orhei) şi numai una - stema ţinutului laşi
şi oraşului Bălţi - este legată de emblema istorică a acestui teritoriu.
3) Transnistria, până la anexarea ei la Imperiul Rus, η -a avut stemele sale nici pe
pământurile poloneze, nici pe cele tătăreşti. Numai în Rusia, judeţele şi oraşele Transnistriei -
Ananiev, Balta, Grigoriopol şi Tiraspol - au primit blazoanele lor, care vorbeau despre aceleaşi
lucruri ca şi cele basarabene.
4) Pe parcursul acestei perioade modificările de stemă corespundeau cu lucrările
efectuate în Heroldie, apoi în Secţia de blazoane a Departamentului de heraldică a Senatului
guvernator (reformele l u i Koehne etc.). Numai stema oraşului Soroca a fost alcătuită din iniţiativa
nobilimii locale.
T H E T E R R I T O R I A L MOLDAVIAN H E R A L D R Y IN T H E RUSSIAN E M P I R E
Abstract
The paper a i m s to d i s c u s s a subject that is very little known in R o m a n i a - the territorial heraldry ol
Bessarabia a n d T r a n s n i s t r i a alter their annexation by the R u s s i a n Empire.
The author begins with a short review of the treaties that confirmed the annexation a n d further on relfers to
the administrative organization of the territory of B e s s a r a b i a w h i c h had about 14-16 administrative units between 1812¬
1872. T h e changes were made because ol the new administrative politics or because ot the territorial changes.
The presentation of the a r m s ol the province, districts a n d towns w a s made following the evolution ol the
already known c o a l s of a r m s or of those u n k n o w n until now. pointing out the new elements that occured along with the
succesive R u s s i a n regulations.
The new a r m s were designed by "Heroldla". the main R u s s i a n heraldic Institution, and later by the Heraldic
Department (1848). There Is also presented a chronological developement of the legislative r e g u l a t i o n s concerning the
Bessarabian coat of arms: the Imperial Decree of 1826. the reforms of 1840 and 1845. or those initiated by B. Koehne in
1878.
T h e paper also deals with the heraldry ol T r a n s n i s t r i a analysing the development of the territorial and town
emblems of this territory annexed to the R u s s i a n Empire after the peace from J a s s y (December 29'". 1791 / J a n u a r y 9'".
1792) and alter the second partition of Poland In 1793.
Several c o n c l u s i o n s c a n be drawn out from the rich material presented by the author. Actually. Bessarabia
could not have its own emblem till 1812 because the region belonged to the territory of the Moldavian principality. The
a r m s of the old Moldavian territories were not adapted by the new rulers. Alter the annexion, new a r m s were made.
According to the R u s s i a n c u s t o m they became emblems lor the towns a n d residences of the provinces too. T h e arms of the
J a s s y district a n d those ol the town of Bălţi are exceptions as their coat of a r m s are counected with the historical armory.
T r a n s n i s t r i a either had not own emblem until it w a s annexed by the R u s s i a n Empire.
The coat of a r m s of B e s s a r a b i a a n d T r a n s n i s t r i a after they became parts of the R u s s i a n Empire were
promulgated by the Imperial Decrees a n d supervised by the Ccoat of A r m s Division of the Heraldry Department of the
Governor of the Senate. Actually they hinted at the R u s s i a n history (cities of Bender. Hotin. Ismail), at the natural wealth
of the area (Akkerman or Orhei). O t h e r emblems, as those of Soroca a n d Dubăsari were eantlng arms. Only the emblem of
Soroca was made due to the initiative of the local nobility.
T h e detailed presentation of the B e s s a r a b i a n coat of a r m s design h a s also a rich illustrative material.
We hope that It gives the heraldlsts a n useful work implement that they missed until now.
274
www.mnir.ro
L I S T A ILUSTRAŢIILOR
1. (pl. V-flg 2) Sigiliul judecătoriei (sudărlei) Lăpuşna - Orhei (cca 1812-1826):

2. (VI-1) S t e m a Regiunii B a s a r a b i a de pe nasturele mundirului funcţionarilor civili. 1815:
3. (Vl-2) S t e m a Regiunii Basarabia. 2 aprilie 1826:
4-9. (pl. VII) Stemele ţinuturilor Regiunii B a s a r a b i a fixate la 2 aprilie 1826:
4. (VII-1) Hotin:
5. (VII-2) Iaşi (=Bălţl):
6. (VII-3) Bender:
7. (VII-4) Ismail:
8. (VII-5) Akerman:
9. (V1I-6) Orhei:
10. (VIII-1) S t e m a ţinutului Orhei 1837:
\\. (IX) S t e m a Guberniei B a s a r a b i a 5 iulie 1878:
12-17. (X) F'roiecte de steme pentru localităţile Basarabiei propuse de B. Koehne:
12. ( X - l ) Bălţi, 1857:
13. (X-2) Orhei. 1870:
14. (X-3) Hotin. 1870:
15. (X-4) Soroca. 1872:
16. (X-5) Bender. 1872;
17. (X-6) A k k e r m a n . 1872:
18. (XI-2) S t e m a oraşului Soroca. 13 martie 1914:
19-22. (XII) Stemele oraşelor Transnistriei:
19. (XII-1) Grigoriopol. 12 octombrie 1794;
20. (XII-3J Tiraspol. 7 noiembrie 1847:
21. (XII-4) Ananiev. 7 noiembrie 1847:
22. (XII-2) Balta. 2 0 iulie 1852:
23-27. (XIII) Proiecte de steme pentru oraşele Transnistriei propuse de B. Koehne:
23. (XIII-1) Balta. 1864:
24. (X1II-2I Ananiev. 1868:
25. (XIII-3) Tiraspol. 1868:
26. (XIII-4) Grigoriopol. 1872:
27. (XIII-5) Dubăsari. 1872.
EXPLANATION O F T H E P L A T E S
1. (pl. V. flg. 2) T h e signet of the Court ("Sudăria") of Lăpuşna - Orhei (about 1812-1826)
2. (pl. Vf. 1). T h e Coat of a r m s of the Region of B e s s a r a b i a from the buttons of the mantle of civil servants uniform.
1815.
3. (pl. VI. 2). T h e Coat of a r m s of the B e s s a r a b i a n Region. April 2 1826.
n d
4-9 (pl. VII). T h e Coat of the district of the region of B e s s a r a b i a after the regulation of April 2 ' " 1826.
4. pl. VII. 1 - T h e Coat of a r m s of Hotin district.
5. pl. VII. 2 - T h e Coat of a r m s of J a s s y (i.e. Bălţi district).
6. pl. VII. 3 - T h e Coat of a r m s of Bender district.
7. pl. VII. 4 - T h e Coat of a r m s of Ismail district.
8. pl. VII. 5 - H i e Coat of a r m s of A k k e r m a n district.
9. pl. VII. 6 - Hie Coat of a r m s of Orhei district.
10. (pi. VIII. 1) Coat ol a r m s of Orhei district. 1837.
11. (pl. IX). T h e Coat ol a r m s of the Govemorate (Gubernia) of Bessarabia. J u l y 5 . 1878.
m
12-17. (pl. X). S k e t c h s lor the Coat of a r m s lor different towns from Bessarabia sugested by B. Koehne.
12. (pl. X . 1) - Bălţi. 1857
13. (pl.Χ. 2) - Orhei. 1870
14. (pl.Χ. 3) - Hotin. 1870
15. (pl.Χ. 4) - Soroca. 1872.
16. (pl. X . 5) - Bender. 1872.
17. (pl. X . 6) - A k k e r m a n . 1872.
18. (pl. X I . 2). T h e Coat of a r m s of the town Soroca. March 13 ' 1914.
u
19-22. (pl. XII). T h e C o a t s of a r m s of the towns of T r a n s n i s t r i a .

19. (pl. XII. 1). Grigoriopol. October 12'" 1794.
20. (pl. XII. 3) Tiraspol, November 7'" 1847.
21. (pl. XII. 4) Ananiev. November 7"' 1847.
22. (pl. XII. 2) Balta. J u l y 20 " 1852.
1
23-27. (pl. XIII) S k e t c h s for the Coat of a r m s for different towns from B e s s a r a b i a sugested by B. Koehne.
23. (pi. XIII. 1) - Balta. 1864.
24. (pl. XIII. 2) - Ananiev. 1868.
25. (pl. XIII. 3) - Tiraspol. 1868
26. (pl. XIII. 4) - Grigoriopol. 1872.
27. (pl. XIII. 5) - Dubăsari. 1872
275
www.mnir.ro
2. Sigiliul serdărîei
Lăpuşna-Orhei,
cca 1812-1826
www.mnir.ro
t -ί
10
ο
ι. Stema Regiunii Basarabia de pe

nasturele mundirului pentru
funcţionarii civili, 1815
z. Stema Regiunii Basarabia,

2 aprilie 1826
www.mnir.ro
Stemele ţinuturilor Regiunii
Basarabia fixate la 2 aprilie 1826
5. Akkorman 6. Orhei
www.mnir.ro
Stema ţinutului Orhei, 4837
Stema oraşului Soroca,

43 martie 1914
www.mnir.ro
Stema Guberniei Basarabia,
5 iulie 1878
www.mnir.ro
Proiecte de statue pentru localităţile
5. Bender, 18?2 6. Akkerman, 1872
www.mnir.ro
ι. Grigoriopol. 2. Balk.
12 octombrie 1794 20 iulie 1852
3. Tiraspol, q. Ananiev,
F noiembrie Ml 7 noiombrte 1817
www.mnir.ro
H. Grigoriopol, 1872 5.Dubăsari, 1872
www.mnir.ro
IN MEMORIAM ŞTEFAN CAPSA (1881-1951).
de Maria Ioniţâ
în iunie 1935' zestrea Academiei Române, în mod special cea a Cabinetului său
numismatic, se îmbogăţea cu o valoroasă colecţie - cea donată de Ştefan Capşa. membru al
Societăţii Numismatice, având o perioadă chiar funcţia de secretar al Secţiei numismatice a
Academiei Române. De altfel, acesta n u era primul dar făcut de el Academiei Române. în 1913,
cu ocazia aniversării a 60 de ani de existenţă a Casei Capşa, Ştefan Capşa trimitea înaltei
instituţii ştiinţifice u n album comemorativ şi două exemplare din placheta din bronz realizată cu
acel prilej de Fr. Storck. Printr-o adresă datată 15 iunie 1913, Secretarul General al Academiei
Române, Dimitrie A. Sturdza, ţinea să mulţumească donatorului precizându-i că "darurile
Domniei-Voastre au fost încorporate în colecţiunile Academiei spre veşnica amintire a Casei
Domniei-Voastre. care a fost şi este o mândrie a Capitalei, a industriei şi comerciului României' . 2
Capşa. nume emblematic pentru comerţul bucureştean şi pentru ceea ce a semnificat

"Micul Paris" de la porţile Orientului - Bucureştii - până la al doilea război mondial, n u lasă nici
un dubiu asupra originilor donatorului din 1935. Ştefan Capşa s-a născut în anul 1881 în
familia l u i Constantin Capşa şi a Ecaterinei Voiculescu, fiică de preot.
Ţatăl său s-a numărat printre cei 12 copii ai românului macedonean Constantin
Capşa "cojocar subţire pe piaţa Bucureştiului' şi ai Anei Vasiliu, fiica u n u i negustor din Ploieşti.
3
Patru din fraţii Capşa, între care şi Constantin, şi-au înscris numele definitiv în istoria
comerţului de prelucrare alimentară bucureştean, prin contribuţia adusă la modernizarea artei
cofetăriei şi artei culinare în general. Deşi mai puţin înzestrat pentru meseria de cofetar decât,
mai ales Vasile şi Grigore. Constantin Capşa se asociază din 1855 cu fraţii săi mai mari Vasile şi
Anton, care deschiseseră în 1852 prima cofetărie "Capşa" în Hanul Damari de pe Podul
Mogoşoaiei (Calea Victoriei), vis-à-vis de biserica Zlătari. Apoi, din 1868 devine asociatul fratelui
mai mic, Grigore, împreună cu care fondează cea de-a doua cofetărie "Capşa", în casele
Slătineanu de pe acelaşi Pod al Mogoşoaiei, local existent şi astăzi. După 1874, când se retrage
din asociaţia cu Grigore Capşa, Constantin se va ocupa cu comerţul de băcănie en gros. iar în
cele din urmă va deveni bancher, avându-şi biroul în strada Lipscani , fără însă ca afacerile să-i
4
meargă prea strălucit, ceea ce îl va face să renunţe la această îndeletnicire. Se va întoarce la

întreprinderea fratelui său Grigore, dar ca simplu funcţionar . 5
Din căsătoria l u i Constantin Capşa cu Ecaterina Voiculescu au rezultat patru copii,

din care. în viaţă au rămas doar doi băieţi: Gheorghe şi Ştefan. După moartea mamei şi apoi şi a
tatălui lor, survenită în 1889, cei doi, minori fiind, s-au bucurat de grija mai mult decât
părintească a u n c h i u l u i lor, Grigore Capşa, care-i sprijină în a-şi clădi o carieră şi o viaţă decentă
şi folositoare. Cel mai mare, Gheorghe. devenit inginer, îşi susţine u n doctorat strălucit în Statele
Unite ale Americii. iar după întoarcerea în ţară ocupă funcţia de profesor la Şcoala Politehnică
din Bucureşti, unde, ca şi mai târziu la Acadejnia Comercială, preda matematica. în acelaşi timp,
el susţinea şi u n apreciat curs de ceramică", la Facultatea de arhitectură din cadrul Politehnicii
bucureştene.
în ce-1 priveşte pe mezin - Ştefan Capşa, el este singurul dintre copiii fraţilor Capşa
care se va consacra meşteşugului cofetăriei, patiseriei şi bucătăriei, ducând tradiţia mai departe.
Ştefan a fost pentru Grigore Capşa căruia "într-un moment de entuziasm recunoscător... zise că...
i-ar β înconjurat fotografia cu briliante şi pietre preţioase" , ca şi propriul copil. Iar după moartea,
7
în 1899", a unicului său fiu. Anton, la numai 21 de ani. în urma u n u i stupid accident de călărie,
Grigore Capşa va vedea în nepotul său Ştefan pe cel căruia, în mod firesc, avea să-i predea
ştafeta în meseria şi afacerile sale.
' C. Moisil. Colecţia medalistică Ştefan Capşa. in CNA. 1935,103-104, p. 139.

Muzeul Naţional de Istorie a României, nr. inv. 2 9 2 . 0 9 7
Ν. I. Angeleseu. Negustorii de odinioară. Grigore Capşa şi familia sa (1841-1902). Bucureşti. 1940. p. 3.
Ibidem, p. 1 Π.'
Maria Gr. Capşa. Historique véritable des deux maisons de confiserie Capşa à Bucarest. Paris, 1909. p. 13.
6
Biblioteca Academiei Romane, m s s . rom. A - 1 8 5 .
7
Maria Gr. Capşa. op. cit.. p. 13.
" Muzeul Naţional de Istorie a României, nr. inv. 291.961. 1. 139.
277
www.mnir.ro
După terminarea cursurilor liceaJe şi a serviciului militar. Ştefan Capşa îşi începe
studiile de drept, pe care însă, din cauza contactării unei boli nemiloase, este nevoit să le
abandoneze. La 1 octombrie 1902 , cu puţin timp înainte de săvârşirea sa din viaţă. Grigore
9
Capşa îl angajează pe Ştefan în întreprinderea sa, unde acesta învaţă meşteşugul cofetăriei şi va
ocupa, în decursul timpului, diverse funcţii. în 19IO este trimis la Paris unde efectuează un
10
stagiu de perfecţionare în arta culinară la renumitul restaurant "Maxim's" din Rue Royale, iar
după 6 l u n i . va frecventa în acelaşi scop restaurantul "Ambassadeurs" din Champs Elysées.
Şederea sa la Paris i-a facilitat şi consultarea unor medici specialişti care, p r i n t r - u n tratament
forte, au reuşit, chiar dacă n u completa vindecare, măcar stoparea evoluţiei bolii.
După retragerea sa din activitatea desfăşurată la Capşa, în anul 1936. se consacră
aproape în întregime pasiunii sale de colécUonar şi cercetător numismat, căreia îi datorăm
bogata şi preţioasa sa colecţie. Rezultat al strădaniei desfăşurate de el pe parcursul a 30 de ani,
ea este donată, c u m am menţionat deja. în anul 1935 Cabinetului numismatic al Academiei
Române. Colecţia cuprinde 1537 piese din care 1320 sunt medalii şi plachete româneşti sau
1,
privitoare la români, 120 insigne militare de război, iar 97 sunt monede româneşti contemporane.
Valoarea colecţiei este deosebită datorită în special medaliilor pe care le conţine. Cu
mici excepţii, este prezent în ea câte u n exemplar din toate seriile de medalii şi plachete emise
până în 1935, comemorând evenimente istorice, culturale, economice, financiare, sportive,
omagiind pe suveranii României, precum şi alte personalităţi marcante din diverse domenii de
activitate, imortalizând în metal expoziţii, jubilee, aniversări oficiale ale unor societăţi sau
personalităţi, ridicări sau restaurări de monumente, etc. Un loc cu totul aparte îl ocupă în
colecţie o serie rară de medalii satirice '' bătute de ţările cu care România se afla în conflict armat
1
în timpul primului război mondial şi care se referă la ţara noastră şi la bărbaţii de stat români
din acea perioadă. în strânsă legătură ca problematică şi semnificaţie cu aceste medalii, sunt cele
120 de insigne de război ale colecţiei, pe care le-au primit soldaţii şi ofiţerii din armatele
duşmane de la şefii lor, ca amintire a luptelor de pe frontul românesc.
Cu siguranţă, colecţionarea acestor piese rare i-a fost prilejuită şi poate înlesnită de
faptul că în timpul primul război mondial, dar mai ales in timpul ocupaţiei Bucureştilor. "Casa
Capşa", la care Ştefan Capşa funcţiona deja, a fost frecventată de numeroşi ofiţeri germani şi
bulgari. Mai mult, "Capşa" a devenit în 1916-1918, spre disperarea bucureştenilor, chiar şi a
celor care n u se numărau printre clienţii ei obişnuiţi, "Casinoul Ofiţeresc şi Soldăţesc bulgar"".
Printre piesele medalistice de rezistenţă ale colecţiei se numără şi cele câteva lucrate
după desenele Principesei Ileana şi având ca tematică ultimul portret al Regelui Ferdinand.
Balcicul, etc.
încă înainte de a fi donată Academiei Române, coleţia l u i Ştefan Capşa a fost prezentă
în expoziţia de numismatică, medalistică şi arheologie organizată de Societatea Numismatică
Română la Bucureşti, în octombrie 1933' . pentru ca. în 1935. să fie expusă pentru public in
4
sălile fundaţiei Ion I . Dalles"'\ In anul 1984, împreună cu întreg Cabinetul numismatic al
Academiei, colecţia a fost transferată Muzeului Naţional de Istorie a României, aici aflându-se şi
în prezent. în decursul anilor, piesele ei cele mai de valoare au îmbogăţit numeroase expoziţii
temporare tematice organizate de muzeu. în toamna acestui an însă. îndeplinindu-şi într-un fel o
datorie de onoare, dar şi de suflet faţă de proprietarul ei iniţial, de la a cărui moarte se împlinesc
45 de ani. Cabinetul numismatic al Muzeului Naţional de Istorie a României va inaugura o
expoziţie, cu caracter permanent, cuprinzând renumita colecţie. Merită a fi menţionat însă faptul
că. din colecţie lipsesc piesele realizate din aur care. după 1977, au fost preluate de Banca
Naţională a României, unde se află şi în prezent.
După retragerea sa de la firma pe care a slujit-o cu pricepere şi devotament timp de
34 de a n i ' \ Ştefan Capşa s-a mai consacrat, în afara pasiunii pentru numismatică, şi unei alte
îndeletniciri dragă l u i - scrisul. Intenţia sa era ca, pe baza documentelor de familie., o adevărată
arhivă care era însă risipită pe la diferiţii ei membrii, să întocmească o monografie a celebrei case
de comerţ bucureştene. Ea urma să vadă lumina tiparului cu ocazia aniversării şi sărbătoririi, în
!1
ibidem, i. 178.
'" Ibidem.
" C . Moisil. op. cit.. p. 139.
' 2
Ibidem, p. 140.
11
Muzeul Naţional de Istorie a României, nr. Inv. 2 9 1 . 9 6 1 . I. 172.
14
C . Moisil. op. cit.. p. 140.
' ' Ibidem, p. 141.
I h
Muzeul National de Istorie a României, nr. inv. 2 9 1 . 9 6 1 . t. 177.
278
www.mnir.ro
1952. a 100 de ani de la înfiinţarea primei cofetării "Capşa". Lucrarea trebuia să cuprindă două
volume, u n u l consacrat istoriei familiei Capşa. iar celălalt, istoriei întreprinderii cu acelaşi nume.
în decembrie 1942, Ştefan Capşa primeşte în acest scop chiar o subvenţie, în valoare
de 40.000 lei, de la Banca Naţională a României. în vederea tipăririi volumelor "Capşa 1852¬
1942" şi "Familia Capşa" . Printr-o chitanţă din 28 decembrie 1942, această sumă era
17
încredinţată directorului de atunci al "Casei Capşa", Rudolf Knapp, cu menţiunea: "Această

sumă se va păstra până la strângerea fondurilor trebuincioase acestor lucrări'"*
Datorită însă, pe de-o parte, a izbucnirii celui de-al doilea război mondial, a
greutăţilor de tot felul pe care le întâmpina România, şi ea ţară beligerantă şi, apoi, a instaurării
maleficului regim comunist, iar pe de altă parte şi. n u în ultimul rând. din cauza sănătăţii
precare a l u i Ştefan Capşa. dorinţa sa atât de generoasă n u a mai prins viaţă niciodată.
Centenarul "Casei Capşa", rechiziţionată abuziv.de statul "muncitorilor şi ţăranilor". în februarie
1948 şi ulterior botezată stereotip "Braseria Bucureşti", pentru a-i face uitată istoria şi tradiţia,
1!l
n u a mai fost sărbătorit. Iar neobositul ei slujitor. împătimitul colecţionar numismat care a fost
Ştefan Capşa. se stingea din viaţă în anul 1951, trăindu-şi ultimele clipe chinuit de suferinţe
fizice şi de amărăciunea neîmplinirii visului său.
Fie-i amintirea veşnică !
EV M E M O R I A M ŞTEFAN CAPŞA ( 1 8 7 9 - 1 9 5 1
Abstract
T a k i n g into consideration the 45"' commemoration of the death of Stefan Capşa. a passionate numismatic
collectioner. the author makes a retrospect of his life and activity, bringing to light less known information.
A honorable descendent of the Capşa family, a name that became a real symbol lor the trade of Bucharest. Ştefan
Capşa w a s the only one of h i s generation that chose the old pastry cook occupation, earring on the tradition of the Capşa
House
A large space Is reserved to the presentation of the Cap.şa's collection of medals. He w a s member of the Romanian
Numismatic Society a n d in 1935 donated h i s collection in the C o i n Room of the R o m a n i a n Academy. S i n c e 1984. Capşa's
collection h a s been transferred to the National History Museum of R o m a n i a in Bucharest.
L I S T A ILUSTRAŢIILOR
Planşa'1.
Fig. 1. Ştefan Capşa (1881-1951) pasionat colecţionar numismat. Fotografie de epocă
Fig. 2. Plachetă comandată de F r . S l o r c k în 1912 c u prilejul aniversării a 60 de a n i de existenţă a C a s e i Capşa. Avers. Face
parte din coleclia lui Ştefan Capşa.
Planşa 2
Fig. 3. Plachetă dedicată B a l c i c u l u i având c a autor al desenului pe Principesa Ileana. 1927. Face parte din colecţia lui
Stelan Capşa.
Flg. 4. Medalie obţinută de Grigore Capşa la Expoziţia Universală de la Paris din a n u l 1900. Avers şl revers. Face parte din
colecţia lui Ştelan Capşa.
L I S T OP I L L U S T R A T I O N S
Plaie 1
Fig. 1. Ştefan Capşa (1881-1951) passionate n u m i s m a t and collector. Picture of that time.
Fig. 2. Plaquette ordered to Fr. Storck in 1912 for the 6 0 years anniversary of the Capşa House - observe (Ştefan Capşa's
collection)
Plate 2
Fig. 3. Plaquette dedicated to Balcic. T h e picture w a s made by Princess Mary in 1927 (Ştefan Capşa's collection)
Fig. 4. Medal given to Grigore Capşa at the General Exhibition - Paris. 1900. Observe a n d reverse (Ştefan Capşa's collection)
17
Ibidem, nr. inv. 2 9 1 . 9 6 2 .
'" Ibidem.
''' Dosar cu mtregul iiwentar al întreprinderii Gr. Capsa Februarie 1948, in arhiva Mircea M. I'ossa
279
www.mnir.ro
1
„ I n m e m o r i a m Ştefan Capşa ( 1 8 8 1 - 1 9 5 1 ) "
www.mnir.ro
„In m e m o r i a m Ştefan Capşa ( 1 8 8 1 - 1 9 5 1 ) "
www.mnir.ro
ΠνΌ LUKANC, Dicletianvs der rômische Kaiser aus Dalmatien, Fondation
Numismatica Antica, Cultura, Wetteren, 1991, 343 p.
Este o lucrare importantă, apărută în condiţii grafice impunătoare şi care afişează o

folosire generoasă de spaţiu tipografic: introducerea (M.Amandry, 14 rânduri), prefaţa
(G.Depeyrot), o cronologie a împăratului, schiţa biografică a l u i Diocletianu
s ş.a.m.d. - toate sunt publicate trilingv, în germană, franceză şi engleză. Sumarul se
continuă cu textele (deci, n u numai inscripţiile), unde s-a consemnat numele fondatorului primei
tetrarhii - şi ceea ce m i se pare de mai mare însemnătate, - cu titulaturile complete. Se
consemnează n u numai cele publicate în CIL, cu toate că acestea alcătuiesc majoritatea
covârşitoare. Inscripţiile sunt ilustrate splendid, ceea ce pe de-o parte este lăudabil. Acestora l i se
adaugă şi reproducerea diverselor monumente din vremea l u i Diocletianus, ca şi portretele
imperiale, în marmură sau granit, ceea ce m i se pare, totuşi, că depăşeşte interesul strict
numismatic.
In sfârşit, ajungem şi la ceea ce constituie ponderea principală a cărţii: Corpus
nummorum Diocletiani aureorum. El este rezultatul u n u i efort remarcabil, care s-a concretizat
prin cercetarea întreprinsă în 35 de ţări (din motive care ne scapă lipseşte România), asupra
colecţiilor din 220 de muzee, dintre care doar 74 s-au arătat ca posesoare ale unor monede de
aur diocleţiene. S-au adunat astfel 528 de exemplare, ceea ce reprezintă prima listă aproape
completă de acest gen. Catalogul propriu-zis este precedat de câteva tabele sintetice: monetăriile
vestice, cele estice, greutăţile medii ale aureilor pe monetării (înainte şi după reformă),
repartizarea cronologică a monetăriilor emitente, analiza sinoptică a emisiunilor şi intensitatea
activităţii atelierelor potrivit c u înregistrările din RIC V/2 şi VI. Dar, ceea ce m i se pare necesar de
a fi subliniat sunt completările la RIC (pe monetării), precum şi o listă pe ateliere a pieselor care
n-au fost incluse în RIC. Apoi, emisiunile sunt pezentate în cadrul a trei grupe pe nominaluri:
multiplii de aureii, quinari şi aureii, ordonate pe colecţii muzeale. Datorită rarităţii şi interesului
istoric şi numismatic special multiplii de aureii şi quinarii sunt publicaţi separaţi. Toate piesele
sunt ilustrate şi este locul să subliniem calitatea deosebită a acestei ilustraţii. Având în vedere că
recenzentul este numismat preocupat de epoca romană, credem că această parte a cărţii este cea
mai interesantă şi cea mai utilă.
Mai sunt şi alte câteva capitole, care n u pot fi trecute cu vederea: lista monetăriilor cu
exemplarele existente în colecţii; circulaţia pieselor de aur diocleţiene în cadrul licitaţiilor dintre
1741 şi 1990 (!); şi, în fine, o bibliografie neaşteptat de bogată. Ce se poate spune despre acestea?
Dacă bibliografia este folositoare pentru oricine se interesează de domnia l u i Diocletianus, sub
toate aspectele sale. ne întrebăm ce rost a avut întocmirea ei în cadrul acestei lucrări, mai cu
seamă că n u este utilizată decât parţial în această lucrare. Cunoaşterea circulaţiei monedelor în
cadrul licitaţiilor are fără îndoială o importanţă ştiinţifică deosebită, dar ar fi fost şi mai util dacă
s-ar fi cercetat originea fiecărei piese în parte. Această acţiune ar fi eliminat, fără îndoială, un
număr de câteva zeci de piese, dacă n u chiar mai multe care au fost vândute de mai multe ori in
decursul ultimelor două secole. Datorită lipsei acestei cercetări, datele privind prezenţa
monedelor de aur de la Diocletianus în cataloagele de licitaţie are doar o valoare limitată. Fără
îndoială că la o a doua ediţie sau la u n nou catalog privind monetăria de aur a împăratului
Diocletianus. această omisiune trebuie neapărat îndreptată, pentru a n u spori inutil cu piese
inexistente dosarul monedelor de aur de la Diocletianus.
O oarecare nedumerire trezeşte şi contradicţia care există, după părerea noastră, între
titlu şi conţinutul lucrării. Poate ar fi fost mai bine ca prezentarea cercetării privind numai
monedele de aur ale acestui împărat să fie menţionate expres în titlu. De asemenea, ar fi fost
poate mai utilă o ordonare a.materialului după studiul lui Pick, mai degrabă decât după RIC, mai
ales pentru emisiunile descrise în volumul V/2. ştiindu-se că această lucrare are grave carenţe
de metodă, atribuire pe ateliere şi datare.
în ciuda acestor observaţii cartea l u i Ivo Lukanc are numeroase calităţi care o
recomandă numismaţilor, ea fiind în mod obligatoriu începutul oricărui studiu serios privind
monetăria de aur a primei Tetrarhii. Se cuvine, de asemenea, să adresăm felicitări şi Editurii
Cultura din Wetteren pentru calitatea excepţională a tiparului şi prezentării.
(Virgil Mihăilescu Bîrliba)
281
www.mnir.ro
Monnaies byzantines du Musée Puig, Musée Numismatique
Juseph Puig, Ville de Perpignan, 1991, 64 p., 9 figuri în text,
16 planşe
După "Pallofes du diocèse d'Elne" şi cele două tomuri ale lucrării "Monnaies
gauloises". Muzeul Joseph Puig şi-a propus realizarea acestui volum consacrat descrierii
monedelor bizantine aflate în colecţia sa. Lucrarea depăşeşte caracterul u n u i simplu catalog,
deoarece in cuprinsul său sunt incluse o prezentare a principalelor momente ale istoriei
Imperiului Bizantin, realizată de Sylvie Caucanas. precum şi u n amplu studiu realizai de Cécile
Morrisson.
Sylvie Caucanas consideră anul 395 ca moment de început al istoriei Imperiului
Roman de Răsărit, precizând faptul că la începutul secolului al V-lea cele două părţi ale vechiului
Imperiu Roman sunt unite mai m u l t prin legături teoretice şi cunosc o evoluţie total diferită:
partea orientală a Imperiului intră într-o etapă de dezvoltare care durează până în primii ani ai
secolului al Vll-lea. Prin urmare, studiul său, "Byzance". este structurat în patru părţi: 1) Prima
vârstă de aur bizantină (410-610) insistă asupra ereziilor şi a domiei l u i Justinian I : 2) Heraklizii
(610-711) şi Isaurienii (711-867) în care se referă mai ales la luptele cu perşii, invazia arabilor şi
"războiul imaginilor": 3) A doua vârstă de aur a Bizanţului (867-1081), care evidenţiază opera
internă şi externă a împăraţilor macedoneni, amintind şi criza care a precedat venirea la tron a
împăratului Alexios I Comnenul; 4) Agonia Bizanţului (1081-1453) se referă, pe scurt, la criza
Imperiului care se încheie c u cucerirea otomană din 1453. Considerăm că se impune, totuşi, o
precizare: împăraţii din dinastia isauriană au condus imperiul în perioada 717-802 (cu domnia
lrenei. soţia l u i Leon al IV-lea şi mama l u i Constantin al Vl-lea). După Nikephor I (802-811),
ginerele său Mihail I (811-813) şi Leon al V-lea Armeanul, în anul 820 începe domnia
împăratului Mihail a II-lea, fondatorul dinastiei amoriene (820-867).
Cécile Morrisson semnează studiul ''Simboluri ale puterii: împăratul bizantin în
numismatică", bazat pe comunicarea ţinută la Perpignan în iunie 1990 (în fiecare an. Muzeul şi
Asociaţia numismatică din Roussillon organizează "Zilele perpignaneze de studii numismatice",
iar in anul 1990 aceste studii au fost consacrate Bizanţului). Studiul pune accent pe
reprezentările de pe monedele bizantine şi semnificaţiile acestora, mai ales în ceea ce priveşte
monedele de aur. In prima parte. "Moştenirea romană: împăratul pe monede din secolele fV-V7",
autoarea se referă la evoluţia portretului imperial în secolul al IV-lea către o reprezentare
impersonală şi aproape neschimbată a suveranilor, întreruptă numai de efigiile individualizate
ale uzurpatorilor (Magnentius sau Phocas). O altă problemă abordată este cea a persistenţei
temei împăratului triumfător, evocată în secolele IV-VI mai ales de reprezentarea pe solidi a
împăratului cu lance, purtând cască, platoşă şi scut. asociată pe revers cu imaginea Victoriei
înaripate. Cea de-a doua parte. "Creştinarea iconografiei imperiale (secolele VI LX]'' este consacrată
transformărilor care apar sub influenţa religiei creştine: înlocuirea însemnelor şi simbolurilor
păgâne cu semnul crucii; reprezentarea împăratului în costum "civil"; "reprezentările dinastice",
frecvente din timpul domniei l u i Héraclius, dar utilizate mai ales în perioada iconoclastă. Ultima
parte a studiului, Imaginile celor două puteri (843-1453)" se ocupă de modificările apărute în
iconografie după anul 8Ί3, marcate de reintroducerea bustului l u i Christos (apărut pe monede în
timpul l u i Justinian al II-lea) sau reprezentarea altor sfinţi; tema încoronării sau binecuvântării
împăratului de către Isus Christos; subordonarea împăratului faţă de puterea divină, subliniată
cu mai multă forţă în timpul dinastiei Paleologilor.
Catalogul monedelor bizantine din Muzeul Puig începe cu descrierea monedelor emise
în timpul domniei l u i Arcadius, acestea fiind clasate după cataloagele realizate de Ratto şi
Sabatier (colecţia a fost constituită la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului XX).
Sunt descrise 187 de exemplare, grupate după perioadele de domnie ale împăraţilor bizantini
care au condus Imperiul până la sfârşitul secolului al Xll-lea, după cum urmează: Arcadius - 17
ex., Theodosios al II-lea - 5 ex., Marcian - 1 ex., Pulcheria - 1 ex., Leon I - 3 ex., Leon al II-lea şi
Zenon - 1 ex., Zenon - 1 ex., Anastasius 1 - 6 ex., Justin I - 4 ex., Justinian I - 23 ex., Justin al II-
lea - 6 ex., Tiberius al II-lea - 1 ex., Mauricius -9 ex., Phocas - 4 ex., Héraclius - 13 ex., Constans
al Il-lea - 12 ex., Constantin al IV-lea - 5 ex., Justinian al II-lea - 1 ex., Leon al III-lea - 1 ex.,
Nikephor I - 1 ex.. Leon al V-lea - 1 ex., Mihail al II-lea şi Theophil - 3 ex., Theophil - 4 ex., Vasile
I - 1 ex., monede anonime de bronz din sec. XI - 2 ex. (clasa A cu modul mic şi clasa C),
282
www.mnir.ro
Constantin al IX-lea - 1 ex., Constantin al X-lea - 3 ex.. Roman al IV-lea - 1 ex., Mihail al VII - 2
ex., Nikephor al III-lea - 1 ex., Alexios I - 1 ex., loan al II-lea - 1 ex.. Manuel I - 18 ex., Andronic I -
2 ex.. Isaac al II-lea - 22 ex. Se impune precizarea că în colecţia Muzeului Puig sunt reprezentate
majoritatea nominalurilor emise în Imperiu între sfârşitul secolului al IV-lea şi sfârşitul secolului
al Xll-lea. Cea mai mare parte a acestora a fost bătută în atelierele orientale, dintre care se
detaşează net cel d i n Constantinopol (90 ex.), iar cu o pondere m u l t mai mică atelierele din
Nicomedia (8), Alexandria (7), Antiochia (6), Cyzic şi Thesalonic (câte 3 ex.), Heracleea (2). In ceea
ce priveşte atelierele occidentale, cele mai multe piese provin din atelierul de la Cartagina (27) şi,
cu u n procent mai mic. de la Syracuza (10), Ravenna (8), Roma (6), Milano şi Neapole (câte 1 ex.),
în timp ce în 14 cazuri atelierul n u a putut fi determinat.
De subliniat faptul că publicarea catalogului monedelor bizantine d i n Muzeul Puig
constituie o importantă iniţiativă, care pune în valoare, pentru prima oară, colecţia u n u i muzeu
de provincie, venind astfel în sprijinul activităţii cercetătorilor din domeniul numismaticii în
general, al celei bizantine în special. Totodată, pe lângă studiile amintite anterior, volumul este
completat cu o bogată ilustraţie şi o bibliografie sumară pentru fiecare problemă abordată. Nu în
ultimul rând amintim condiţiile grafice de excepţie în care a apărut volumul, precum şi calitatea
imaginilor care ilustrează atât studiul d-nei Cécile Morrisson, cât şi catalogul monedelor
bizantine din Muzeul Puig.
(Manuela Dobre)
www.mnir.ro
Cécile Morrisson, Monnaie et finances à Byzance: analyses, techniques.
Variorum Collected Studies Series, Londra 1994,
X I I + 337 p., 32 figuri, 13 planşe.
Apărut recent la Londra în colecţia Variorum, volumul pune la dispoziţia cercetărilor

13 studii realizate de Cécile Morrisson (trei dintre ele în colaborare cu alţi cercetători), având ca
subiect aportul numismaticii la istoria finanţelor publice în special şi a vieţii economice bizantine
în general.
I. Studiul "Numismatique et sigillograpliie: parentés et méthodes", structural in două
părţi, abordează problema înrudirii evidente dintre cele două domenii şi îşi propune să sublinieze
legăturile care le unesc şi asemănările existente între metodele de cercetare. Prima parte este
consacrată comparării procedeelor de fabricare a monedelor şi sigiliilor, acordând o atenţie
deosebită matriţelor, care prezintă o serie de elemente comune, dar şi unele divergenţe; autoarea
subliniază faptul că reprezentările iconografice şi epigrafice au fost utilizate pentru datarea
sigiliilor prin comparaţie c u monedele. Cea de-a doua parte este consacrată metodelor de
cercetare, pornind de la descrierea pieselor, studiul metrologic (măsurarea greutăţii, a
diametrului total şi a celui al câmpului, stabilirea compoziţiei aliajului, mai ales în ceea ce
priveşte piesele de plumb), precum şi studierea matriţelor, deşi sub acest aspect se pol face mai
greu comparaţii intre cele două domenii.
O ultimă problemă abordată este cea a provenienţei, cu un rol importam in domeniul
numismaticii. în timp ce în cataloagele de sigilii locul de provenienţă este, cu unele excepţii,
arareori menţionat.
II. Studiul "L'épigraphie des monnaies et des sceaux à l'époque byzantine" vine, intr-o
oarecare măsură în completarea primului, analizând asemănările şi deosebirile apărute in
evoluţia inscripţiilor de pe sigilii şi monede. Prima parte este consacrată etapelor înregistrate în
evoluţia epigrafiei monedelor şi sigiliilor, subliniind transfonnările care apar mai ales în secolele
VI-VIII: autoarea remarcă procesul de elenizare a formelor, apărut la mijlocul secolului al Vll-lea.
dar accentuat începând de la sfârşitul secolului al X-lea. A doua parte a studiului se referă la
sigiliile "non imperiale": sigiliile cu legendele in limbile latină si greacă-(expresie a bilingvismului
statului bizantin limpuriu), numeroase mai ales în provinciile afircane. dar si sigilii cu legende în
limba greacă, cu puţine modificări importante de-a lungul secolelor In final, autoarea oferă un
rezumat al evoluţiei scrierii pe sigilii, pornind de la începutul secolului al VI-lea şi încheind cu
secolul al XV-lea.
III. Studiul are ca subiect "Monnaie et prix à Byzance de V au VII siècle" şi analizează
sistemul monetar bizantin pornind de la reformele valentiniene (367-368) şi de la refonna lui
Anastasius I. insistând asupra informaţiilor oferite de izvoarele vremii despre monede, preţuri şi
salarii, dar şi asupra raporturilor AV/AG şi AV/AE. Foarte utile şi semnificative se dovedesc
datele cuprinse în tabelele incluse în text. precum şi concluziile despre cele două perioade ce pol
fi distinse în această epocă: prima. înainte de anul 550. de relativă stabilitate, cea de-a doua.
după 550. marcată de inflaţie şi devalorizare, care contribuie la sporirea neâncrederii faţă dç
monedă şi accentuează regresul economiei urbane.
IV. Studiul "Monnaie et finances dans l'Empire byzantin. X - XTV siècle" completează
tabloul asupra situaţiei monetare şi financiare, pornind şi de această dată de la analiza
informaţiilor furnizate de materialul monetar şi izvoarele scrise. Problemele abordate sunt:
evoluţia monedei în perioada respectivă, factorii financiari şi economici care influenţează această
evoluţie, precum şi etapele declinului monedei şi finanţelor în secolele X1II-XV. Foarte utile se
dovedesc, şi de această dată, tabelele şi graficele introduse de autoare pentru a ilustra afirmaţiile
din cuprinsul textului.
V. Studiul "Le Michaèlaton et les noms de monnaies à la fin du ΧΓ siècle" se ocupă de
modificările apărute în terminologia din perioada respectivă: în condiţiile crizei monedei de aur
din a doua jumătate a secolului al Xl-lea, ca o măsură de precauţie, nomisma era clar
desemnată, fiind adesea urmată de numele împăratului în timpul căruia fusese bătută. Pornind
de la opiniile diferite ale l u i N. Svoronos şi Ph. Grierson despre "michaelaton", precum şi de la
analiza izvoarelor greceşti şi latine contemporane, d-na Morrisson ajunge la concluzia că acest
termen desemnează moneda de aur emisă de Mihail al Vll-lea. De asemenea, tot pe baza
284
www.mnir.ro
informaţiilor furnizate de textele vremii, autoarea stabileşte faptul că moneda l u i Mihail al Vll-lea
a continuat să circule până la începutul secolului al Xll-lea. mai ales în Italia meridională.
VI. Studiul "La Logariké: reforme monétaire et réforme fiscale sous Alexis Γ Comnène"
oferă o traducere a tratatului fiscal numit "Logarike" realizat după moartea l u i Alexios I
Comnenul, însă textul cuprinde tabele şi documente oficiale din anii 1106-1109. Pe baza
informaţiilor furnizate de acest document, dar şi de alte izvoare, autoarea face ample comentarii
în ceea ce priveşte raporturile AV/AR şi AV/AE. evoluţia monedei în secolul al Xl-lea şi
calcularea şi plata impozitelor după reforma monetară a împăratului Alexios I (în cea mai mare
parte în noua monedă, dar o parte importantă era plătită în nomisma histamenon. iar pentru
completarea sumei se folosea şi monedă devalorizată din secolul al Xl-lea).
VII. Studiul "La découverte des trésors à lepoque byzantine: théorie et pratique de
l'heuresis thesaurou" abordează probleme legate de practica descoperirii tezaurelor în lumea
bizantină, de legislaţia care se referă la proprietatea acestora şi aplicarea ei. Autoarea. în prima
parte, face o serie de observaţii asupra originii şi naturii tezaurelor, referindu-se şi la prezenţa, în
literatura bizantină, a temei descoperirilor neaşteptate de tezaure. A doua parte a studiului
surprinde caracteristicile şi principalele momente din evoluţia legislaţiei bizantine referitoare la
comorile descoperite, o problemă mai puţin abordată de cercetători.
VIII. Studiul "Découverte de trésor à l'époque byzantine et monnaies inconnues: les
pentalaimia" se ocupă de menţionarea, într-un document din 1112. a unei sume de "28
hyperperes palaia pentalaimia eustathma kai aresta". Autoarea consideră că monedele astfel
desemnate n u pot fi decât nomisme cu cinci busturi. vechi de u n secol şi jumătate sau trei secole
şi repuse în circulaţie, care demonstrează realitatea descoperirii unui tezaur, după cum
menţionează tradiţia mănăstirii Docheiarion.
IX. Studiul "La dévaluation de la monnaie byzantine au XI siècle: Essai
d'interprétation" fructifică rezultatele analizelor efectuate la Universitatea din Michigan de către
prof. Adon A. Gordus asupra monedelor de aur şi argint, analize care au furnizat noi date despre
devalorizarea monedei de aur şi. de asemenea, despre titlul monedei de argint, care n u a fost
studiată anterior. Pe baza acestor rezultate, Cécile Morrisson revine asupra problemei
devalorizării din secolul al Xl-lea şi propune o nouă interpretare care pune în evidenţă cauzele
alterării monedei de aur în anii 1030-1068, pornind de la o relativă dezvoltare economică şi de la
creşterea volumului tranzacţiilor monetare, precum şi de la ascensiunea clasei mijlocii a
negustorilor şi meşteşugarilor interesaţi de intensificarea schimburilor comerciale, ceea ce a avut
drept consecinţă sporirea cererii de monedă.
In analiza consacrată devalorizării accentuate a monedei după anul 1068. autoarea
porneşte de la cinci ipoteze, şi anume: a) diminuarea cantităţii de metal preţios ca urmare a
devastărilor comise de selgiucizi. pecenegi şi normanzi, a recrutării de noi trupe de mercenari, a
achitării unor sume ridicate ca tribut sau chiar în scop diplomatic; b) dezechilibrarea bugetului
bizantin în această perioadă; c) faptul că lipsa de securitate şi instabilitatea monetară au avut
drept consecinţă tezaurizarea monedelor, ceea ce a determinat scăderea vitezei de circulaţie a
monedei; d) scăderea producţiei şi a volumului tranzacţiilor monetare; e) creşterea preturilor
nominale în cursul acestei perioade, aşa cum se întâmplă în cursul domniei l u i Mihail al Vll-lea
Ducas. Interpretarea propusă clarifică evoluţia monetară a secolului al Xl-lea şi principalele
transformări ale sistemului monetar bizantin, concluziile insistând asupra creşterii cantităţii de
monedă de bronz şi extinderea ariei de circulaţie a acesteia, deschiderea u n u i nou atelier
provincial pentru a răspunde sporirii cererii de monedă de bronz şi transformările ce privesc
descifrarea tipurilor de monede. Afirmaţiile din cuprinsul studiului sunt ilustrate de numeroase
tabele şi grafice care evidenţiază situaţia monedei de aur şi a celei de argint la sfârşitul secolului
al X-lea şi în secolul al Xl-lea.
X. Prima parte a studiului "Nouvelles recherches sur l'histoire monétaire byzantine:
évolution comparée de la monnaie d'or à Constantinople et dans lés provinces d'Afrique et de
Sicile" trece în revistă metodele de recunoaştere şi determinare a purităţii a u r u l u i , începând cu
perioada antică şi încheind cu aplicarea metodelor atomice şi nucleare nedistructive. Cea de-a
treia parte este consacrată evoluţiei monedei de aur în Africa şi Sicilia între mijlocul secolului al
Vl-lea şi sfârşitul secolului al IX-lea, surprinsă pe baza analizei exemplarelor bătute în atelierele
de la Cartagina (apoi Cagliari) şi Siracusa, prin comparaţie cu situaţia monedelor de aur emise la
Constantinopol (rezultatele cercetării acestora, precum şi metodele folosite pentru a altera
puritatea aurului sunt prezentate, pe scurt. în cea de-a doua parte a studiului).
XI. Studiul realizat în colaborare cu J.-N.Barrandon şi S.Bendall, "Proton activation
and XRF analysis: an application to the study of the Nicaean and Palaeologan hyperpyra issues"
prezintă amănunţit devalorizarea hyperperului bizantin în perioada 1204-1354, precum şi
procedeele folosite pentru alternarea purităţii aurului (folosirea aurului nerafinat, adăugarea de
285
www.mnir.ro
argint sau cupru) pornind de la informaţiile contemporane şi de la rezultatele obţinute în urma
aplicării metodelor moderne de cercetare (activitatea protonică sau fluorescenţa de raze X), care
permit surprinderea acestor fenomene.
XII. Studiul "La trouvaille de monnaies d'argent byzantines de Rome (Vii Vili
siècles): analyses et chronologie", realizat de d-na Morrisson în colaborare cu J.-N.Barrandon.
fructifică rezultatele analizelor efectuate prin activarea cu neutroni asupra a 31 de monede de
argint descoperite la Roma. Prin asocierea cu alte informaţii, rezultatele acestor analize oferă
posibilitatea unei noi clasificări cronologice a monedelor de argint bizantino-pontificale emise la
Roma în perioada 651-772, demonstrând, totodată, autonomia crescândă a atelierului roman faţă
de Constantinopol.
XIII. "A mechanical approach to coin striking: application to the study of Byzantine gold
solidi'. studiul realizat în colaborare cu F.Delamare şi P.Montmitonnet. îşi propune să surprindă
evoluţia caracteristicilor geometrice ale monedelor de aur bizantine din perioada 500-1150,
pornind de la rezultatele analizei mecanice (completate de rezultatele analizelor tehnice şi fizice),
ceea ce a permis explicarea originii monedelor concave bizantine, aşa-numitele monede
"scyphate ".
Studiile reunite în acest volum se dovedesc a fi foarte utile pentru cercetătorii
interesaţi de evoluţia monedei bizantine şi a vieţii economice din Imperiu în general, iar în
numeroase rânduri datele şi interpretările propuse de d-na Morrisson constituie contribuţii
valoroase pentru progresul cercetării în aceste domenii. De asemenea, foarte utilă se dovedeşte
includerea în cadrul volumului a numeroase tabele şi diagrame care p u n la dispoziţia celor
interesaţi rezultatele analizelor efectuate. Totodată, lucrarea este completă cu o bogată ilustraţie
şi are u n aparat critic substanţial, care oferă şi bibliografia pentru problemele tratate în aceste
studii. Nu în u l t i m u l rând, amintim condiţiile grafice excepţionale în care au fost tipărite aceste
articole ce constituie, prin înalta lor ţinută ştiinţifică, u n punct de referinţă între lucrările
consacrate numismaticii bizantine.
(Manuela Dobre)
www.mnir.ro
A L V I - L E A SIMPOZION D E STUDII GENEALOGICE,
IAŞI, 10-13 MAI 1995
Evenimentul produs între 10 şi 13 mai 1995 în România este o mărturie a unei înalte
civilizaţii istorice a acestei ţări şi acestei vechi capitale europene, care au fost şi mai rămân, în
domeniul ştiinţei şi culturii. Iaşii.
De la o mână de entuziaşti, adunaţi pentru prima dată acum câţiva ani, la cel de al
Vl-lea Simpozion de Studii Genealogice, asistenţa a numărat circa 70 de specialişti din toate
colţurile ţării, precum şi din Franţa, Germania, Grecia, Polonia, Republica Moldova - nume bine
cunoscute, celebre şi. altele, mai puţin cunoscute, sau amatori ai acestei ştiinţe istorice
fundamentale, mai rare şi fără trecere l a Curtea veche comunistă, fiind ideologic "nesănătoasă ".
Simpozionul a început în Aula Bibliotecii Centrale Universitare "Mihail Eminescu"
printr-un omagiu adus înaintaşilor, invocându-se personalităţile care au fost Ştefan D. Grecianu,
Petre V.Năsturel. Paul Gore. I.C. Filitti. Constantin Gone. Gheorghe Bezviconi.
Lucrările au continuat la Institutul de Istorie "A.D. Xenopol" c u comunicări despre
familiile Bălăceanu. Cantacuzino. Filipescu, Hâjdău. Groholski, de Hillerin. Koslinski, Meleghi,
Sănătescu. Arion. Băleanu, Mihuleţ "şi altele, în total 59de comunicări citite, grupate sub
genericele "Ocina şi dedina. Temeiul genealogiilor româneşti", "Elitele ş viaţa politică", ''Românii
In organizări nobiliare străine", "Elite locale", "Creşterea şi descreşterea neamurilor", etc.
Atmosfera înălţătoare, plină de Ev mediu şi nobilitate, a culminat în ultima şedinţă,
"Movileştii şi vremea lor ", închinată împlinirii a patru veacuri de la urcarea l u i leremia Movilă pe
tronul Moldovei.
Muzeul Naţional de Istorie a României a fost prezent la acest Simpozion prin
doamnele Katiuşa Pârvan. cu "Un inel sigilar Mogoş din colecţiile MNIR' şi Cătălina Opaschi, cu
"Sigilii şi steme ale familiei Filipescu in patrimoniul MNIR". Ambele comunicări au fost primite cu
căldură şi mult interes, vorbitoarele aducând în discuţie rezultatele obţinute prin cercetarea
muzeografică specifică, mai puţin cunoscută în cercurile genealogiştilor. astfel trezind şi o
adevărată simpatie a publicului.
O bucurie aparte a fost prezentarea, în cadrul Simpozionului, a p r i m u l u i număr al
revistei renăscute a l u i Sever Zotta "Arhiva genealogică" şi a p r i m u l u i volum, revenit acasă, al
periodicului diasporei româneşti "Revue des Etudes Roumaines", (tom XVII -XVIII).
Au fost şarje, epigrame, discuţii aprinse, glume şi confruntări de idei. A fost u n aer
cald, prietenesc, şi voie bună la recepţiile organizate impecabil de gazdele primitoare, cu ajutorul
a mai multor sponsori.
Dar toate acestea n-ar fi existat, probabil, dacă în capitala Moldovei n u trăia u n vechi
boier care este Ştefan Sorin Gorovei, medievist de excepţie şi erudit, entuziast şi sufletist, u n Don
Quijote şi u n Hercule, nume pe care urmaşii îl vor trece la capitolul ctitori. Pionier, păstrător şi
reînnodător de tradiţii. Domnia Sa, pe unde trece, zideşte câte o "mănăstire istorică": o revistă, o
societate heraldică, u n institut genealogic. în acest sfârşit de secol calculat, egoist şi cinic, se mai
găseşte cineva despre care, bătrânul cronicar ar zice "nasc şi la Moldova oameni'.
Silviu Andrieş-Tabac
287
www.mnir.ro
A L V n - L E A SIMPOZION D E STUDII GENEALOGICE,
IASI, 9-12 MAI 1996
Tradiţional, în prima jumătate a lunii mai, Iaşii găzduiesc Simpozionul Anual de
Studii Genealogice, organizat sub egida filialei locale a Comisiei Naţionale de Heraldică.
Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române. Aici vin, din toate părţile ţării şi de peste hotare,
pasionaţii acestei ştiinţe: istorici, heraldişti. muzeografi, preoţi, medici şi n u numai, căci singurul
genealogist "pur" din rândurile noastre, poate fi considerat, doar eruditul coleg şi prieten, dr.
Mihai-Sorin Rădulescu de la Institutul de istorie "N. Iorga din Bucureşti. Ceilalţi, prin metode
specifice activităţii lor profesionale. încearcă să aducă noi informaţii genealogice spre
completarea unor portrete, sau spiţe de neam. Astfel, prin colaborare interdisciplinară, se ajunge
la interferenţe din cele mai neaşteptate. Dacă comunicările pe bază de material heraldic,
sigilogrfic. onomastic sau toponimic a u devenit ceva obişnuit, comunicarea "Genealogie şi
...gastronomie: Pe marginea celei mai vechi cărţi de bucate româneşti'. (Matei Cazacu, Paris), a
fost o surpriză plăcută pentru toată lumea.
Ca şi in alti ani, cel de al Vll-lea Simpozion de Studii Genealogice s-a deschis printr-o
şedinţă omagială în Aula Bibliotecii Centrale Universitare "Mihail Eminescu" prin invocarea
înaintaşilor Octav George Lecca. Radu Rosetti. Gheorghe Ghibănescu. Artur Gorovei. Ştefan
Cemovodeanu.Vasile Panopol. Emanoil Hagi-Mosco. George D. Florescu. Apoi, lucrările s-au
desfăşurat în Sala Mare şi Sala Mică a Filialei Iaşi a Academiei Române. D i n cele 69 de counicări
anunţate s-au ţinut 62, unite tematic sub genericele "Organizare familială. Dinamică socială".
"Steme şi sigilii". "Izvoare genealogice". "Ascendenţe. Descendenţe". "Familii. Personaje".
"Antroponimie istorică". "Preocupări genealogice". "Înrudiri.. Strategii matrimoniale".
Lucrările ţinundu-se în două secţii, a fosl greu să decizi la care să participi. Dintre
comunicările la care am asistat, aş remarca următoarele: "Porecla Aiazalui Badea Izvoranu. 1+
1545)" (Petre Ş. Năsturel . Paris), "Sfinţi militari in onomastica unui nem de răzeşi soroceni"
(Dumitru Năstase. Atena). "Ascendenţa paternă maramureşană a lui Giula "capitaneus" (1384)"
(George-Felix Taşcă, Bucureşti), "Cum s-a stins în veacul- nostru neamul boierilor Grădiştem"
(Neagu M. Djuvara, Bucureşti). "Continuarea pe linie masculină a neamului Craioveştilor până la
mijlocul veacului XVIF (Constantin Rezachevici, Bucureşti), "Consideraţii în legătură cu insa-ipţiile
(pisania şi pomelnicul) bisericii din Cozleci' (Constantin Bălăceanu-Stolnici. Bucureşti), "Banul
Mihălcea- precizări şi îndreptări biografice" (Gheorghe Pungă, laşi), "Stema Moldovei şi a Ţării
Româneşti in iconografia polonă' (llona Czamanska. Poznan)."Stemele Brâncovenilor" (Jean-
Nicolas Mănescu. Bucureşti)."Particularităţi ale heraldicii theresiene în stema vorbitoare a
baronului Samuel von Bruckenthal (1721-1803)" (Constantin Ittu, Sibiu), şi altele, precum şi
aceea a tânărului cercetător ieşean de la Institutul de istorie A.D.Xenopol", Vasile Docea
"Proiectele matrimoniale ale principelui Carol lai României', care, valorificând o serie de
documente inedite din Arhivele Casei Regale, a prezentat u n aspect neglijat până în prezent de
cercetarea istorică: cele 15 proiecte matrimoniale ale principelui Carol I . ce a u precedai căsătoria
cu principesa Elisabeta de Wied.
Din partea Muzeului nostru, la Simpozion a participat doamna. Cătălina Opaschi cu
"Stemă şi sigilii ale familiei Bellio din colecţia MNIR". obiecte, pornind de la care. vorbitoarea a
urmărit câteva repere genealogice relevante pentru rapida ascensiune a acestui "neam nou", ce,
printr-o abilă strategie matrimonială şi. mai ales.datorită u n u i solid suport economic, într-un
interval scurt, a fost asimilat de elita societăţii muntene.
Intr-una din zile. cunoscutul heraldist Dan Cemovodeanu a trecut în revistă
activitatea Cercului Genealogic Român, iar în ultima şedinţă comună a fost celebrată aniversarea
unui sfert de secol de activitate a Comisiei Naţionale de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a
Academiei Române, căreia, de fapt, i-a fost închinat întregul Simpozion. După u n cuvânt de salul
din partea Filialei laşi a Academiei Române, rostit de academicianul Gheorghe Platon,
academicianul Dan Berindei, preşedintele Comisiei Naţionale de Heraldică, Genealogie şi
Sigilografie, a făcut u n raport despre cei 25 de ani de existenţă a acestei Comisii. Apoi, Ştefan
Sorin Gorovei,'preşedintele Filialei laşi a Comisiei, a vorbit despre activitatea filialei, propunând
oficial instituirea, la Iaşi, a Institutului Naţional de Genealogie şi Heraldică "Sever Zotta" -
eveniment ce ar îinplini năzuinţele mai multor generaţii de genealogi şi heraldişti români -,
propunere ce a fost susţinută unanim de participanţi şi de reprezentanţii Academiei.
288
www.mnir.ro
în condiţii materiale şi morale apăsătoare, ce i-a obligat pe organizatori să facă
adevărate m i n u n i pentru a asigura participanţilor o şedere decentă, (fapt pentru care le
mulţumim din suflet şi pe această cale), şi, după succesul răsunător al celui de al Vl-lea
Simpozion de Studii Genealogice,nu speram să găsim ceva nou, ceva deosebit în capitala
Moldovei. Dar, pe lângă crearea Institutului Naţional de Genealogie şi Heraldică, care este o
reuşită certă, gazdele ne-au mai făcut o surpriză: invitaţia la Ceremonia decernării titiului de
"Doctor Honoris Causa" al Universităţii "Alexandru loan Cuza" din laşi. domnului dr. prof. Petre
Şerban Năsturel de la Paris, eveniment ce s-a produs pe 10 mai, începând cu orele 17,00. în Aula
"Mihail Eminescu" a Universităţii. A fost o seară înălţătoare şi prin rapoartele vorbitorilor, şi prin
răspunsul sărbătoritului, şi prin vocile corului de la Facultatea de teologie, şi prin mulţimea de
studenţi care. au copleşit cu întrebări n u numai pe protagonist, ci şi pe alte somităţi venite la
Iaşi pentru câteva zile, şi prin cupa de şampanie oferită de gazde...Cred că la Cluj, u n eveniment
similar, ar fi fost mai solemn (şi mai rece), iar la Bucureşti, mafrfastuoas (şi mai artificial), dar aşa
de cald, sincer, dulce, poetic şi emoţionant el a putut fi numai la Iaşi - oraş care are vie în
atmosfera l u i . nostalgia cavalerului romantic medieval.
Simpozionul s-a închis în acest an fără certitudinea că cea de-a VlII-a l u i ediţie se va
deschide la anul pe aceeaşi vreme, cum ne-am obişnuit. Din lipsa surselor de finanţare, fireşte.
Vorba l u i Grigore Vieru:"Cu aceleaşi degete ne rugăm şi numărăm banii'. Rămâne, totuşi,
speranţa, că pe pământul românesc n-au pierit toţi mecenaţii. care ajută savanţii şi poeţii atunci
când Statul n u mai are nevoie de ei.
Radu Bogdan
www.mnir.ro
CUPRINS
NUMISMATICĂ
OCTAVIAN ILIESCU, Pagina

Cum arătau banii primitivi. Tezaurul de la Perşinari, (Sous quelles formes
st présentait l'argent primitif. Le trésor de. Perşinari) 7
CARMEN-MARIA PETOLESCU, CONSTANTIN BUZDUGAN,

Date noi privind tezaurul de monedţ histriene descoperit l a Fedeşti, j u d .
Vaslui, (Nouvelles données s u r le trésor de monnaies histriennes de
Fedeşti) 15
CARMEN-MARIA PETOLESCU,
Observaţii privind monedele de t i p Larissa-Apollo Amphipolis descoperite
în Dacia, (À propos de monnaies d u type "Larissa-Apollo Amphipolis"
découvertes en Dacie) 19
STELUŢA GRĂMĂTICU.
U n tezaur de tetradrahme ale cetăţii Thasos şi ale provinciei Macedonia
Prima descoperite la Silistra, (Un trésor de tétradrachmes de l a cité de
Thasos et de la province Macédoine Première, découvert à Silistra) 23
STELUŢA GRĂMĂTICU,
Date n o i privind pătrunderea monedelor thasiene în Câmpia Română,
(Nouvelles données s u r la pénétration des monnaies thasienne dans l a
Plaine Roumaine) 27
NINA NEAGU,
O monedă de l a Filip II emisă la D e u l t u m (247-249) descoperită în
săpăturile arheologice de la Sima, j u d . Prahova, (A Coin from Philippus II
Issued at D e u l t u m (247-249), Discovered i n the Archaeological
Excavation at Şirna-Prahova County) 33
ADRIAN POPESCU, MANUELA ION,

Alte monede greceşti şi romane republicane d i n tezaurul de scoperit l a
Zimnicea, j u d . Teleorman, (Other Greek and Roman Republican Coins
from the Hoard Discovered at Zimnicea, Teleorman County) 35
ADRIAN POPESCU,
Câteva monede greceşti şi romane descoperite la Dinogetia (Garvăn, com.
Jijia, j u d . Tulcea), (Some Greek and Roman Coins Discovered at Dinogetia
(Garvăn, Jijila Commune. Tulcea County) 39
CARMEN-MARIA PETOLESCU.
U n medalion roman dedicat l u i Divus Pertinax, (Un médaillon romain de
Divus Pertinax) 41
www.mnir.ro
ADRIAN POPESCU.
Denari romani imperiali d i n tezaurul găsit la Desa, j u d . Dolj. (Roman
Imperial Denarii from the Hoard Found at Desa, Dolj County) 47
ERNEST OBERLĂNDER-TÂRNOVEANU, VALERIU ZORAN, GHEORGHE POENARU

BORDEA, LIVIUS TRACHE, EUGEN IACOB, PVO LUKANC, CONSTANTIN CIORTEA,
ADRIAN POPESCU, ET N1NEL NICA
Analyses atomiques et nucléaires des monnaies romaines en or frappées 49
entre 253 et 364
DELIA GATEA,
Consideraţii statistice asupra utilizării.unor simboluri şi teme monetare
în Imperiul roman târziu, (Statistic Remarks on the Use of Some Symbols 75
and Representations on the Coinage of the Late Roman Empire)
MANUELA DOBRE,
Observaţii asupra circulaţiei monetare de la Durostorum în t i m p u l l u i
Anastasius I , (Observations sur la circulation monétaire de D u r o s t o r u m 85
pendant le règne d'Anastase 1")
ADRIAN POPESCU, MIHAELA IACOB, IOAN GEORGESCU.

Monede greceşti, romane şi bizantine timpurii d i n colecţia loan
Georgescu, (Greek, Roman and Early Byzantine Coins from loan 91
Georgescu Collection, Tulcea)
ERNEST OBERLĂNDER-TÂRNOVEANU,
Monnaies byzantines des VIP - X" siècles découvertes à Sibstra dans l a
collection de l'académicien Péricle Papahagi conservées a u Cabinet des 97
Médailles d u Musée National d'Histoire de Roumanie
ANA-MARIA VELTER,
Die Kupferstûck von Bela III - Kriegsprâgung oder ein 127
Ausrihtungsversuch auf Byzantinisches Wahrungssystem ?
AIMA-MARIA VELTER,
Consideraţii de ordin economic şi politic privind începutul pătrunderii
monedelor vest-europene în Transilvania, (Economical and Political
Remarks on the Beginning of the Western European Coins Penetration i n 137
Transylvania)
CONSTANTA ŞTIRBU, ANA-MARIA VELTER,

Aspecte ale circulaţiei dinarilor de Friesach în Transilvania în secolul al
XlII-lea, (Some Remarks Concerning the Circulation of the Friesachers 141
Denars i n Transylvania during the 1 3 Century
m
IOAN STINGĂ,
Circulaţia monetară la Cetatea Severinului (secolele XIII-XTV), (The
Monetary Circulation at Cetatea Severinului during the 13 - 16 th 01
149
Centuries)
LUCIA BIELTZ,
MOLDER-LANT - o legendă inedită pe monedele emise de Ştefan I - 1394¬
1399, (MOLDER-LANT - A New Legend on the Coins Issued by Stephan I 155
Prince of Moldavia (1389-1399)
HORIA-CAMIL RADU 159

O monedă moldovenească la Enisala, (A Moldavian Coin from Enisala)
www.mnir.ro
ΚΑΤΙUŞA PÂRVAN,
Monede medievale şi moderne descoperite în localitatea Pleşeşti, j u d .
Suceava, (Medieval and Modem Coins Discovered at Pleşeşti - Suceava
County) 161
PARASCHIVA STANCU,
Monede descoperite la Piua Petrii în campaniile arheologice din anii
1993 şi 1994, (Coins Discovered at Piua Petrii during the Archaeological
Excavations from 1993 and 1994) 169
PARASCHIVA STANCU,
Contribuţii la circulaţia monetară din Moldova în secolele XV-XVl pe
baza tezaurului descoperit la Arsura, (jud. Vaslui), (The Hoard of Arsura,
(Vaslui County). Contribution to the Monetary Circulation i n Moldova i n
the 15 -16 'Centuries)
u, u
,173
VENERA RĂDULESCU,
Tezaurul de monede medievale descoperit în localitatea Gelu, j u d . Timiş
(sec. XV-XVI), 2 p.( The Medieval Hoard Found at the Gelu Village (Timiş
County) 15 - 16 c.)th Ul
191
MIHAI MAXIM,
Un tezaur otoman din secolul al XVII-lea, descoperit la Nalbant, j u d .
Tulcea, (An Ottoman Hoard from the 17'" Century Discovered at Nalbant
- Tulcea County) 199
VALENTIN DROB,
Două tezaure monetare otomane de la sfârşitul secolului al XVIII
descoperite în judeţul Dâmboviţa, (Deux trésors monétaire otomans de
la fin d u XVIII' siècle découverts dans le département de Dâmboviţa) 209
H ORIA OZARCHIEV1CI, ŞTEFAN URSACHI,

Noile monede şi medalii ale Băncii Naţionale a României, (New Coins
and Medals Issued by the National Bank of Romania) 213
MEDALISTICĂ
ΚΑΤΙ UŞA PÂRVAN,

Contribuţii la cunoaşterea unor medalii de secol XVIII-XIX, (New
Contributions to the Knowledge of Some 18 '-19 Centuries Medals)
u Ul
217
DRAGA-PAULA VACHON,
Medalii dedicate l u i Grigore G. Tocilescu păstrate în colecţia Muzeului
Naţional, (Medals Awared to Grigore G. Tocilescu, in the Collection of
the National History Museum) 223
SIMONA BOICESCU,
O medalie premiu acordată l u i Ştefan Luchian. (A Prize-Medal Awarded
to Ştefan Luchian) 225
ΚΑΤΙ UŞA PÂRVAN, DRAGOŞ UNGUREANU,

Despre medaliile şi plachetele dedicate l u i Anghel Saligny şi lucrărilor
sale, (Medals and Plaquettes Dedicated to Anghel Saligny and to his
Achievements) 227
ΚΑΤΙ UŞA PÂRVAN,

O interesantă eroare medalistică, (An Interesting Medallistic Error) 231
www.mnir.ro
HERALDICÀ-SIGILOGRAFIE
ANCA PĂUNESCU,
Inele sigilare descoperite la Piua Petri, (Oraşul de Floci), judeţul Ialomiţa,
(Signet-Rings Discovered at Piua Petrii ' (Oraşul de Floci) - Ialomiţa
County) 233
CRISTINA ANTON-MANEA,
Un inel sigilar descoperit la Lereşti, j u d . Argeş. Pobleme de datare, (A
Signet-Ring Discovered at Lereşti, Argeş County. Remarks on the Dating) 237
STELUŢA GRĂMĂTICU,
Sigiliul l u i Prokopios, patriarh de Constantinopol. (Le sceau de Prokopios,
Patriarche de Constantinople) 241
CĂTĂLINA OPASCHI,
Steme domneşi şi "Stihuri la Gherbul ţării' pe vechi tipărituri din Ţara
Românească şi Moldova, (Princely Coat of Arms and Lines for the Coat of
Arms of the Country on Old Wallachian and Moldavian Printings) 245
CĂTĂLINA OPASCHI,
Un falsificator francez de monede în Ţara Românească la 1844, (Un faux
monnayeur français en Valachie en 1844) 253
SILVIU ANDRIEŞ-TABAC,
Heraldica teritorială moldovenească în Imperiul Rus, (The Territorial
Moldavian Heraldry i n the Russian Empire) 261
ΠΝ MEMORIAM
MARIA IONIŢĂ,
In memoriam Ştefan Capşa, (1881-1951) 277
RECENZII
Ivo Lukanc, Diocletianvs der rômische Kaiser aus Dalmatien, în Fondation 281
Numismatica Antica. Cultura, Wetteren, 1991, 343 p., (VIRGIL MIHÀILESCU-
BÎRLIBA),
Monnaies byzantines d u Musée Puig. în Musée Numismatique Juseph Puig. Ville de

Perpignan, (1991, 64 p., 9 figuri în text, 16 planşe). (MANUELA DOBRE), 28
Cécile Morrisson, Monnaie et finances à Byzance: analyses, techniques. în Variorum

Collected Studies Series, London, 1994, XII+337 p., 32 figuri, 13 p l . . (MANUELA
DOBRE) 28
MANIFESTĂRI ŞTIINŢIFICE
Al VI-lea Simpozion de Studii Genealogice. Iaşi, 1-13 mai 1995, (The 6 ' Symposium
U
of Genealogic Studies - Jassy, May 1-13 1995), (SILVIU TABAC) 287
Al Vll-lea Simpozion de Studii Genealogica. Iaşi, 9-12 mai 1996, (The 7 Symposium
th
of Genealogic Studies - Jassy, May 9-12 1996), (RADU BOGDAN) 288
www.mnir.ro
Tehnoredactare computerizată
DANIELA IACOVACHE, MARIANA MARINACHE, ANA - MARIA VELTER
Traducerea rezumatelor în limba englezi
SIMONA BOICESCU, DANIELA ZDRENGHEA. ADRIAN POPESCU.
ERNEST OBERLĂNDER-TÂRNOVEANU
Traducerea textelor şi rezumatelor i n limba francezi:
CONSTANTIN ZAHARIA, LAURENŢIU ZOICAS, ERNEST OBERLĂNDER - TÂRNOVEANU,
SANDA SOCOLIUC, GHEORGHE POENARU BORDEA, CARMEN MARIA PETOLESCU
Macheta şi coperta
SIMONA MOVILĂ, CARMEN MARIA PETOLESCU, ERNEST OBERLĂNDER - TÂRNOVEANU
Desene
SIMONA MOIV1LÀ
Fotografii
MARIUS AMARI EI
Tipar
Tipografia "TIPORED", CALEA VICTORIEI, NR. 12, Bucureşti, RO- 70012
www.mnir.ro
MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI
www.mnir.ro

Cercetari Numismatice 7 1996

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cercetari Numismatice 7 1996

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

www.mnir.

V O L U M PUBLICAT C U CONCURSUL FINANCIAR A L

MINISTERULUI CERCETĂRII ŞI TEHNOLOGIEI

O C T A V T A N I L I E S C U - preşedintele comitetului de redacţie

Corespondenţa, s c h i m b u r i l e de carte şi comenzile v o r f i adresate la M u z e u l Naţional de I s t o r i e a României,

L a correspondence, les échanges et toutes commandes seront envoyés au Musée N a t i o n a l d ' H i s t o i r e de R o u m a n i e ,

AARMSI Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii Istorice, Bucureşti

SOUS g U E L L E S F O R M E S S E PRESENTAIT L'ARGENT PRIMITIF

Fig. 1. T e z a u r u l de l a Perşinari (II).

EXPLICATION DES FIGURES

Fig. 1. L e trésor de Perşinari (II).

de Carmen Maria Petolescu

Tezaurul de monede histriene este neobişnuit de omogen, fiind alcătuit d i n piese de

referitoare la tezaurul de la Fedeşti, B. Mitrea şi C. Buzdugan ajung la concluzia că monedele

V. Mihăilescu Bîrliba, referindu-se la acest tezaur, presupune că tipul monetar cu

Un element cu totul n o u în privinţa datării acestui tip monetar precum şi a

profil spre dreapta, iar pe revers, o liră şi legenda circulară Β/0/Τ/Τ/ΙΑ[Ι]ΩΝ.

Acest l u c r u ne propunem într-un studiu viitor.

1) Av. C a p u l lui Apollo, laureat, în profU, spre dreapta. 7) . C a p u l lui Apollo, c a m a l s u s .

2) . Av. C a p u l lui Apollo, c a m a l s u s . Frunzele d i n cunună 9) . C a p u l lui Apollo, c a m a l s u s ; c.p.e.

6) . Av. C a p u l lui Apollo, c a mal s u s ; c.p.e.

Fig. 1. Monede din tezaurul de la Fedeşti (Jud. Vaslui)

Fig. 1. Monnaies d u trésor de Fedeşti (dép. de Vaslui).

de Carmen Maria Petolescu

şi O. Iliescu - desemnează ca model numai monedele oraşului Amphipolis, adoptând denumirea

De subliniat, că aceste monede cu "zeul anonim celtic" s-au descoperit în tezaure,

L'auteur fait u n e analyse m i n u t i e u s e des monnaies de ce type m i s e s a u j o u r e n Dacle; l a comparaison de ces

în colecţiile Muzeului de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti se păstrează u n

n u a avut preocupări de colecţionar de monede antice şi, în consecinţă, piesele bătute de

Descrierea monedelor: 2. A R 71 16,96 g: 32.4 m m

După c u m se observă, ultimele două tetradrahme thasiene a u trăsături clare de

la Ostrov a intrat în literatura de specialitate ca o simplă semnalare şi a rămas în acest stadiu,

în cronica descoperirilor monetare, este consemnată găsirea la Hârşova (jud.

există, fiind pure invenţii ale respectivei doamne.

aparţine, de fapt, l u i V. Ionescu, u n colecţionar din Constanţa şi o persoană în căutare de senzaţional

în afară de datele de mai sus, E. Oberlănder-Târnoveanu arată existenţa a două tetradrahme

U N TRÉSOR D B S T Ê T R A D R A C H M E S D E L A CITÉ D E T H A S O S E T D E L A P R O V I N C E MACÉDOINE PREMIÈRE,

Pl. I. Le trésor de S i l i s t r a - 1961.

Numeroasele descoperiri de tetradrahme thasiene, în tezaure sau izolate, de pe

acestor monede rămâne în bună măsură nelămurită . 2

Monedele cu flan subţire şi plat, bătute de insula Thasos în etalon attic, au ca

Legenda este ΗΡΑΚΛΕΟΥΣ ΣΩΤΗΡΟΣ ΘΑΣΙΩΝ.

Chiar de la prima abordare a literaturii dedicate monedelor cetăţii pariene, cu

raporturile cronologice dintre tetradrahemele thasiene şi monedele geto-dacice de t i p Vârtej u -

Aceeaşi metodă de clasificare pe criterii stilistice este folosită şi pentru diferenţierea

a existat tendinţa de a se considera toate tetradrahemle thasiene drept imitaţii , propunându-se 8

numărul de frunze ale c u n u n i i de iederă, împreună cu forma şi modul de dispunere al acestora

modul de dispunere a frunzelor de iederă , masculinizarea chipului l u i Dionysos şi forma în V a

frunzelor c u n u n i i , tetradrahmele thasiene au fost împărţite în două grupe: monede bine

executate şi exemplare nereuşite d i n punct de vedere artistic. în general se consideră că

consideră că n u m a i o scriere agramată a legendei ar fi o dovadă evidentă pentru atribuirea unor

I . Tezaurul de la Bucureşti - Colentina, ante 1957

E.Chirilă şi G . Mlhăescu, op. c i t , p. 2 7 .

2 . Tezaurul de la Bucureşti - Puişor

Descoperirea u n u i depozit la Puişor, vechi cartier al Bucureştiului, este cunoscută

Constanţa Ştirbu şi C a r m e n Petolescu, op. c i t , p. 193, nota 28.

3. Tezaurul de la Nucii (fost Pîrlita), comuna Vasilaţijud. Ilfov.

în cronica descoperirilor monetare, Bucur Mitrea semnalează succint găsirea u n u i

Ulterior, Constantin Preda va relua publicarea acestuia cu toate detaliile tehnice,

în documentele arhivei MIAMB, se relevă existenţa u n u i proces verbal cu numărul

' B. Mitrea, Dacia, NS, 5, 1961. p. 5 8 5 , nr. 8.

şi două frunze mari în j o s . Rozeta interioară are

Pl. I - Tezaurul C o l e n t i n a - Bucureşti, ante 1957.

Pl. I - Le trésor de C o l e n t i n a - Bucarest, ante 1957.