Date Preliminare Asupra Cimitirului Eneo

© Authors, 2020
DTP and cover:

Ioan Dorel Radu
ISBN 978-606-020-295-0
Editura Mega | www.edituramega.ro

e-mail: mega@edituramega.ro
SUMAR
ABREVIERI 7
INTRODUCERE 9
VAsIlE ChIRICA, VAlENTIN-CODRIN ChIRICA,

OUTILS À GRATTER DANS LES GISEMENTS PALÉOLITHIQUES DE MITOC SUR LE
PRUT (Scrapping Tools in the Paleolithic deposits of Mitoc, on the Prut) 11
Cornelia-Magda lazaroviCi, gheorghe lazaroviCi, SeniCa ŢurCanu, adela KováCS, doriS MiSChKa,
CarSten MiSChKa, arina huşleag,
CERCETĂRILE ARHEOLOGICE DE LA SCÂNTEIA – LA NUCI/ DEALUL BODEŞTI, JUD.
IAŞI. CAMPANIA 2019 (The Archaeological Excavations of Scânteia – La Nuci / Dealul Bodești, Iași
County. The 2019 Campaign) 33
viCtor Sava, adrian urSuțiu,

DATE PRELIMINARE ASUPRA CIMITIRULUI ENEOLITIC DE LA PECICA‑EST, JUDEȚUL
ARAD (Preliminary Data on Pecica-East Eneolithic Cemetery, Arad County) 55
VAsIlE DIACONU, GEORGE-DAN hâNCEANU,

DISCOVERED IN THE GROUND, REDISCOVERED IN THE MUSEUM. METALLIC
ARTIFACTS FROM THE BRONZE AGE DISCOVERED AT VĂLENI (NEAMȚ COUNTY,
EASTERN ROMANIA) 91
Sorin-CriStian ailinCăi,
CERCETĂRILE ARHEOLOGICE DE LA BEIDAUD – CALEBAIR, JUD. TULCEA (1976‑1977,
1979‑1980). AȘEZAREA DE LA ÎNCEPUTUL EPOCII FIERULUI (Archaeological Research at
Beidaud – Calebair, Tulcea County (1976-1977, 1979-1980). The Early Iron Age Settlement) 101
MIChAEl MEyER, OCTAVIAN MUNTEANU, VAsIlE IARMUlsChI, BjöRN R AUChfUss, TORBEN sChATTE,
RELUAREA CERCETĂRII SITURILOR DE TIP POIENEŞTI‑LUCAŞEUCA ÎN SPAŢIUL
PRUTO‑NISTREAN: CAMPANIILE DE LA BRĂNEŞTI ŞI IVANCEA ÎN ANII 2014‑2018
(Resumption of the research of the Poieneşti-Lucaşeuca sites in the Prut-Dniester area: expeditions from the
Brăneşti and Ivancea settlements (2015-2018)) 133
GEORGE-DAN hâNCEANU,
MOTIVELE DECORATIVE ALE CERAMICII BASTARNE DE LA ROȘIORI – DULCEȘTI
(JUD. NEAMȚ) (Decorative motifs of bastarnae pottery of Roșiori-Dulcești archaeological site
(Neamț County)) 179
adrian ardeŢ,
TIBISCUM ŞI LUMEA ROMANĂ ÎNAINTE DE ANUL 102 P. CHR. (Tibiscum and the Roman
world before 102 AD.) 195
DAN GEORGE ANGhEl, GEORGE VAlENTIN BOUNEGRU,

CONTRIBUȚII EXPERIMENTALE PRIVIND TEHNOLOGIA DE CONFECȚIONARE A
OPAIȚELOR DIN CERAMICĂ (Experimental contributions to the manufacturing technique of ceramic
lamps) 205
CaSandra Brașoveanu, Felix-adrian tenCariu, andrei aSănduleSei, lăCrăMioara-elena iStina,

r adu BrunChi, r adu-șteFan Balaur, r adu Pîrnău,
PRELIMINARY CONSIDERATIONS REGARDING THE ARCHAEOLOGICAL RESEARCHES
OF SITE NO. 4 (SĂUCEȘTI, BACĂU COUNTY). 2019 CAMPAIGN 223
gaBriela FiliP,
A NEW REPRESENTATION OF THE GOD SOL ON A GEMSTONE FROM ROMULA 245
MARIAN MOCANU,
AEGYSSUS – UN ANTREPOZIT LA GURILE DUNĂRII. RAPORT PRELIMINAR ASUPRA
CERCETĂRILOR DIN ARIA C (Aegyssus – a Warehouse at the Mouth of the Danube. Preliminary
Report on Research in Area C) 251
Silviu oța,
OBSERVAȚII ASUPRA UNOR BRĂȚĂRI DIN TEZAURUL DE LA BASARABI (JUD. DOLJ)
(Observations on several bracelets from the Basarabi hoard (Dolj County)) 267
lUCIAN MUNTEANU, CRIsTIAN IOsUB,

PARS PRO TOTO? CONSIDERAȚII PE MARGINEA UNUI TEZAUR MONETAR MEDIEVAL
DESCOPERIT ÎN IAȘI (STRADA COSTACHE NEGRI) (Pars pro toto? Considerations on a medieval
coin hoard discovered in Iași (Costache Negri street)) 283
Bogdan Petru niCuliCă, vaSile Budui, ConStantin aParaSChivei,

CONSIDERAŢII PRELIMINARE PRIVIND HABITATUL UMAN PREISTORIC, ANTIC ŞI
MEDIEVAL, PE BAZA RECENTELOR INVESTIGAŢII ARHEOLOGICE, PEDOLOGICE
ŞI GEOMORFOLOGICE DIN MICROZONA RĂDĂUŢI (Preliminary considerations regarding
Prehistoric, Ancient and Medieval human habitat, on the basis of recent archaeological, pedological and
geomorphological investigations in the Rădăuți microregion) 299
ABREVIERI
AARMSI Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice, Academia Română, București.
ActaArchHung Acta Archaeologica Academiae Scientiarum Hungaricae, Budapesta.
AErt Archaeologiai Értesitő, Budapesta.
AIIX Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, Academia Română, Iaşi.
AMN Acta Musei Napocensis, Muzeul Național de Istoria Transilvaniei, Cluj‑Napoca.
AMP Acta Musei Porolissensis, Muzeul Județean de Artă și Istorie, Zalău.
AMT Acta Musei Tutovensis, Muzeul „Vasile Pârvan”, Bârlad.
ArhMold Arheologia Moldovei, Institutul de Arheologie, Academia Română, Iași.
ArcheologijaSof Archeologija. Organ na Archeologičeskija institut i muzej (pri Bălgarskata akademii nauk), Sofia.
BAI (colecția) Bibliotheca Archaeologica Iassiensis, Institutul de Arheologie Iași, Academia Română,
Iași.
BCMI Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Institutul Național al Patrimoniului, București.
BiblIP‑A (colecția) Biblioteca Istro-Pontică. Seria Arheologie, Institutul de Cercetări Eco‑Muzeale
„Gavrilă Simion”, Tulcea.
BlBulg Izvestija na Archeologičeskija institut, Sofia.
BMA (colecția) Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, Complexul Muzeal Național Neamț, Piatra
Neamț.
BMApulensis (colecția) Bibliotheca Musei Apulensis, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia.
BMN (colecția) Bibliotheca Musei Napocensis, Muzeul Național de Istoria Transilvaniei,
Cluj‑Napoca.
BSNR Buletinul Societăţii Numismatice Române, Societatea Numismatică Română, Bucureşti.
CA Cercetări Arheologice, Muzeul Național de Istorie a României, București.
CCDJ Cultură și Civilizație la Dunărea de Jos, Muzeul Dunării de Jos, Călărași.
CCAR Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Institutul Național al Patrimoniului, București.
CI Cercetări Istorice, Complexul Muzeal Național „Moldova”, Iași.
CN Cercetări Numismatice, Muzeul Național de Istorie a României, București.
CNA Cronica Numismatică și Arheologică, Societatea Numismatică Română, București.
DolgSzeg Dolgozatok a Szegedi Tudomanycgyctem Regisegtudornanyi Intczctcbol, Szeged.
EphNap Ephemeris Napocensis, Institutul de Arheologie și Istoria Artei, Cluj‑Napoca.
FolaA Folia Archaeologica, Budapesta.
FHDR I. Fontes ad Historiam Dacoromaniae Pertinentes, Ab Hesiodo usque ad Itinerarium Antonini, Ed.
Academiei R. P. R., Bucureşti, 1964; II. Fontes Historiae Dacoromanae, Ab anno CCC usque ad
annum M, Ed. Academiei R. S. R., Bucureşti, 1970.
GodMuzejPlov Godišnik na Archeologičeski muzej Plovdiv, Plovdiv.
JAHA Journal of Ancient History and Archaeology, Institutul de Arheologie și Istoria Artei, Cluj‑Napoca.
KSIA Kratkie Soobščenija Instituta Archeologii, Kiev.
MCA (S.N.) Materiale și Cercetări Arheologice (Serie Nouă), Institutul de Arheologie „V. Pârvan”, București.
MemAntiq Memoria Antiquitatis (Acta Moldaviae Petrodavensis), Complexul Muzeal Național Neamț, Piatra
Neamț.
MFMÉ StudArch A Móra Ferenc Múzeum Évkönyve, Studia Archaeologica, Szeged.
PA Patrimonium Apulense, Direcția Județeană pentru Cultură Alba, Alba Iulia.
PBF (colecția) Prähistorische Bronzefunde, Münster, Frankfurt am Main, München, Stuttgart.
PZ Praehistorische Zeitschrift, Berlin.
RAASI Revista de Arheologie, Antropologie și Studii Interdisciplinare, Chișinău.
RCRF Rei Cretariae Romanae Fautores.
RMMI Revista Muzeelor și Monumentelor Istorice, Institutul Național al Patrimoniului, București.
SCN Studii și Cercetări de Numismatică, Academia Română, București.
SCIV(A) Studii și Cercetări de Istorie Veche (și Arheologie), Institutul de Arheologie „V. Pârvan”, București.
SNR Schweizerische numismatische Rundschau, Berna.
TIR L 35 Tabula Imperii Romani. Romula – Durostorum – Tomis, L, 35, Ed. Academiei R. S. R., Bucureşti 1969.
WN/ PNN Wiadomości Numizmatyczne/ Polish Numismatic News, Varșovia.
ZborMuzBeograd Zbornik Narodnog Muzeja, Belgrad.
ZPE Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik, Bonn.
DATE PRELIMINARE ASUPRA CIMITIRULUI ENEOLITIC
DE LA PECICA-EST, JUDEŢUL ARAD
VICTOR sAVA*, adrian urSuțiu**
Abstract:
The recent discovery of the Early and Middle Eneolithic cemetery in Pecica-Est can generate a beneficial discussion
on the multiple chronological and social implications that such a site propagates over the neighbouring region.
Through the 280 graves discovered there during three research campaigns (2015–2017), through the diverse pottery
styles (Tiszapolgár, Bodrogkeresztúr, Sălcuţa) present inside the cemetery, and through the numerous and rich
funerary inventories found, this funerary space represents a benchmark of the researched era. At the same time,
the cemetery can be chronological connected with several contemporary settlements located nearby and investigated
on different occasions. The present article groups the preliminary data obtained during the three campaigns of
archaeological excavations.
Keywords: Eneolithic; Tiszapolgár; Bodrogkeresztúr; cemetery; Lower Mureş Basin.
Introducere
S itul arheologic Pecica‑Est a fost descoperit pe parcursul anului 2015. Existenţa unor situri importante
în imediata apropiere a perimetrului ce urma a fi afectat de o investiţie a determinat demararea
unor lucrări de cercetare arheologică. Zona investigată se află în partea estică a localităţii Pecica, judeţul
Arad. Pecica se află la aproximativ 25 km vest de municipiul Arad, în apropierea graniţei cu Ungaria și
face parte din punct de vedere geografic din Câmpia de Vest a României (Pl.I.1).
După cum am precizat deja, primele lucrări arheologice s‑au desfăşurat în vara anului 2015, când
a fost efectuat un diagnostic intruziv, care a avut ca scop evaluarea potențialului arheologic al unui
teren ce ocupa o suprafață de aproape 5 ha. Ca urmare a acestor lucrări, am constatat existenţa unui
cimitir eneolitic timpuriu și mijlociu, a unui alt cimitir ce aparţine secolelor VII–VIII d.Chr. şi a unor
aşezări din secolele VIII–IX d.Chr. şi XI–XIII d.Chr. Datorită secţiunilor arheologice săpate, s‑a putut
determina distribuţia orizontală a părţii de sit investigate şi amplasarea acestuia în funcţie de fostul curs
de apă aflat în imediata apropiere. Situl multistratigrafic este amplasat pe o terasă înaltă a râului Mureş,
iar de jur‑împrejurul acestuia foste cursuri de apă brăzdează întreaga câmpie. Înainte ca impactul uman
asupra mediului să aducă schimbări majore, o bună parte a arealului situat între ieşirea Mureşului din
Munţii Apuseni şi vărsarea acestuia în Tisa avea aspectul unei imense mlaştini brăzdate de numeroase
cursuri de apă secundare1. Pe malul unui astfel de curs se află situl denumit de noi Pecica‑Est. Majoritatea
complexelor arheologice identificate s‑au aflat în zona mai înaltă, fiind ferite de inundaţii. Doar câteva
urme ale aşezării medievale din secolele XI–XIII d.Chr. au fost descoperite în zona inundabilă, indicator
*
Complexul Muzeal Arad, sava_vic@yahoo.com.
**
Institutul de Arheologie și Istoria Artei, Cluj‑Napoca; ursutiua@yahoo.com.
1
SAVA 2015: 12–15, cu literatura.
56 Victor Sava, Adrian Ursuțiu
al faptului că la acea dată cursul de apă nu funcţiona. Aceste observaţii au fost confirmate de săpăturile
preventive efectuate ulterior.
În cei 7400 m2 cercetați au fost documentate 165 de complexe arheologice, ce au fost datate în diferite
perioade (Pl. I.2). Cel mai vechi orizont cronologic aparţine unei aşezări neolitice timpurii, urmate de
gropi disparate ale unei alte aşezări neolitice mijlocii, un cimitir eneolitic timpuriu şi mijlociu, o scurtă
locuire din perioada epocii târzii a bronzului, o alta din perioada secolelor VIII–IX d.Chr. şi XI–XIII
d.Chr., dar şi urme ale unui cimitir din secolele VII–VIII d.Chr. Desigur că cele mai numeroase şi
impresionante descoperiri au aparţinut cimitirului eneolitic, reprezentat prin cele 141 de morminte
descoperite în campania respectivă2. Extinderea planurilor iniţiale ale investitorului a generat alte două
săpături de salvare. Pe parcursul anului 2016 au fost cercetaţi 1700 m2, aflaţi la limita nord–estică a
sitului, cu acest prilej fiind dezvelite două morminte şi urme ale unei aşezări eneolitice timpurii (cu
ceramică Tiszapolgár), contemporană cu etapa veche a cimitirului3. Alţi 4700 m2 au fost cercetaţi în
2017, când au fost descoperite 137 morminte şi numeroase gropi ce aparţin aşezării Tiszapolgár deja
menţionate.
Pentru a rezuma, cele trei campanii de săpătură arheologică desfăşurate în situl Pecica‑Est au dus
la descoperirea a 278 de morminte de inhumaţie şi alte două depuneri de tip „cenotaf”/„simbolice”4
din etapa timpurie şi mijlocie a eneoliticului. În suprafaţa de 13800 m2, care a fost investigată în cele
trei campanii de săpături, au fost descoperite şi 36 de gropi ce au conținut o cantitate apreciabilă de
ceramică Tiszapolgár.
Prin acest articol ne propunem să atragem atenţia comunităţii ştiinţifice asupra importantei
descoperiri funerare eneolitice timpurii şi mijlocii. Având în vedere că analiza post‑săpătură se află
în desfășurare, dorim să oferim câteva date cu caracter general, legate cu precădere de topografia
cimitirului, ritul funerar, dar vom zăbovi şi asupra unor aspecte de natură cronologică a cimitirului,
cât și relația dintre acesta și unele așezări contemporane aflate în imediata apropiere.
Dispunerea spaţială a cimitirului

Prin cercetarea unei suprafeţe relativ întinse (aproape 1,4 ha) am putut stabili faptul că situl s‑a
dezvoltat în funcţie de cursul de apă azi secat, care se desfășoară de la nord–est spre sud–vest. Atât din
studierea celei de‑a doua ridicări topografice iosefine (Franziszeische Landesaufnahme), întocmită pe
parcursul secolului al XIX‑lea, cât mai ales din observaţiile efectuate pe teren, putem preciza faptul că
majoritatea complexelor arheologice sunt dispuse la nord şi nord–vest de cursul de apă ce brăzdează
terasa înaltă a râului Mureş5. Ca urmare a săpăturii s‑a constatat că vechiul curs de apă a fost umplut cu
depuneri de culoare neagră, cu consistenţă mâloasă, având o grosime de până la 1,5 m, specifice zonelor
mlăştinoase. După decaparea acestei porţiuni au fost găsite doar câteva descoperiri din secolele XI–XIII
d.Chr.
Revenind la descoperirile eneolitice, atât cimitirul, cât şi aşezarea sunt dispuse pe mica terasă nord–
vestică a acestui paleo‑canal. Mormintele din suprafeţele D şi E sunt dispuse în imediata apropiere a
canalului, iar cele din suprafaţa A păstrează o oarecare distanţă de acesta. Totodată, au fost delimitate
următoarele margini ale cimitirului: sud–estică (mărginită de cursul de apă), nordică şi nord–vestică,
care coincid cu suprafeţele B, C, D şi E. Din câte se poate observa (vezi suprafaţa A), cimitirul se mai
extinde înspre nord–vest–vest şi înspre sud–vest–vest (Pl. II).
Aşa cum deja am precizat, pe parcursul campaniilor 2016 şi 2017 au fost descoperite şi numeroase
urme ale unei aşezări Tiszapolgár, contemporane necropolei. Aşezarea se întinde în suprafeţele
B şi E. Probabil, aceasta se desfăşoară între limita nord–vestică a cimitirului şi continuă pe această
2
La scurt timp după încheierea săpăturii din 2015 a fost publicat un succint raport referitor la principalele descoperiri ale
cimitirului eneolitic (SAVA, MĂRGINEAN, URSUȚIU 2017).
3
URSUȚIU et al. 2017A.
4
Având în vedere lipsa osemintelor umane din jurul acestor vase, ele pot fi privite ca depuneri a căror semnificaţie este
necunoscută.
5
SAVA, MĂRGINEAN, URSUȚIU 2017: Fig. 2.
Cimitirul eneolitic de la Pecica-Est, judeţul Arad 57
direcţie, până dincolo de șoseaua E68. Din câte se poate constata la acest nivel al cercetării, aşezarea
nu este compactă, ea dezvoltându‑se în mai multe nuclee. Printre diverse gropi cu destinaţii domestice
sunt intercalate câteva morminte, în special pe latura nord–nord–vestică şi nord–estică. Majoritatea
mormintelor în cauză nu pot fi deosebite prin rit şi ritual de cele ale cimitirului propriu‑zis; excepţie
fac mormintele cx. 417, 447 şi 17/Lucaş (Pl. IV; VI.1–1).
Latura de sud–vest–vest a zonei investigate reprezintă, cel mai probabil, centrul cimitirului, care
se concentrează în suprafaţa A. Aici, mormintele sunt mult mai apropiate unul de celălalt, putându‑se
observa mai multe grupări. Tot în această zonă de maximă densitate au fost identificate singurele
cazuri de morminte suprapuse: cx. 242 suprapus de cx. 232 şi 236 suprapus de cx. 227. Mormintele
descoperite în celelalte suprafeţe se află la distanţe mai mari unele faţă de altele. Un aspect demn de
consemnat ar fi că o bună parte dintre defuncţii dezveliţi în suprafaţa C au fost înmormântaţi la mică
adâncime faţă de nivelul actual de călcare, fapt ce a determinat ca lucrările agricole de deranjeze intens
această zonă.
Caracteristicile ritualului funerar

La fel ca în cazul majorităţii cimitirelor contemporane ale arealului intra‑carpatic, mormintele
descoperite la Pecica – Est sunt de inhumaţie (Pl. III)6. Pe lângă cele 278 de morminte, în spațiul
destinat cimitirului au fost depuse două grupuri de vase, ce în literatura de specialitate sunt considerate
morminte de tip „cenotaf”, ori „simbolice”7; desigur, nu avem nici o certitudine că cele două depuneri
de vase contemporane cimitirului sunt parte integrantă a spaţiului funerar.
Alături de mormintele ce conţin un singur defunct (258 de cazuri), am identificat un număr ridicat
de morminte în care au fost depuşi câte doi indivizi8 (18 cazuri) (Tabelul I). Alături de acestea, în latura
nordică a zonei cercetate, au fost descoperite două gropi circulare ce au conţinut câte trei indivizi. La
nivelul actual al prelucrării datelor nu putem preciza dacă aceste două gropi aparţin cimitirului, ori
aşezării aflate în imediata apropiere a acestuia.
frecvenţă procent
morminte individuale 258 92,805 %
morminte cu doi indivizi 18 6,474 %
morminte cu trei indivizi 2 0,719 %
total (au fost excluse două 278 100 %
morminte de tip „cenotaf”)
Tabelul I. Rituri funerare.
Un alt aspect al ritualului funerar îl reprezintă orientarea mormintelor. După cum se poate observa
în tabelul II, au fost eliminate din această discuţie mormintele de tip „cenotaf” şi mormintele multiple,
deoarece acestea din urmă conţin şi indivizi orientaţi în direcţii opuse. Se poate lesne constata faptul că
există nu mai puţin de şapte orientări; dintre acestea cea mai frecventă orientare este SE‑NV.
6
Pentru situaţia descoperirilor funerare neolitice şi eneolitice din Bazinul Mureşului Inferior vezi SAVA 2015: 183–187,
204–209, iar recent Ian Pawn a susţinut o teză de doctorat în care sunt discutate cimitirele contemporane din Câmpia
Panonică (PAWN 2012).
7
Astfel de morminte „cenotaf” sunt întâlnite încă din neoliticul târziu (vezi SIKLÓSI 2013: 60–61 – pentru cimitirul de la
Aszód – Papi földek), dar sunt prezente şi pe parcursul eneoliticului timpuriu și mijlociu la Székely – Szöllőhegy, Tiszapolgár
– Basatanya, Deszk B (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1972: 152, 155) și Rákóczifalva – Bagi-földön (CSÁNYI, RACZKY, TÁRNOKI
2009: Kép 3/mormântul 218).
8
Deşi mormintele multiple nu reprezintă un procent ridicat în cadrul cimitirelor contemporane din Câmpia Panonică,
ele sunt totuşi prezente la Tiszapolgár – Basatanya (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1963: 369–373), ori Pusztaistvánháza (PAWN
2012: 146).
frecvenţă procent
ESE–VNV 4 1,550 %
E–V 28 10,852 %
N-S 1 0,387 %
SE-NV 181 70,155 %
S-N 4 1,550 %
SV-NV 2 0,775 %
NE-SV 3 1,162 %
nu poate fi specificat 35 13,565 %
total (au fost excluse două morminte 258 100 %
de tip „cenotaf” şi 20 de morminte cu
înmormântări multiple)
Tabelul II. Orientarea mormintelor.
Cât priveşte poziţia defuncţilor, se constată că majoritatea sunt depuşi chircit (Tabelul III), pe
dreapta sau pe stânga (Tabelul IV). Doar în cinci cazuri defuncţii au fost depuşi pe spate, cu membrele
flexate.
frecvenţă procent
chirciţi 239 85,971 %
decubit dorsal 5 1,798 %
altele 2 0,719 %
total (au fost excluse două morminte de 278 100 %
tip „cenotaf”)
Tabelul III. Dispunerea defuncţilor.
frecvenţă procent
chirciţi pe partea dreaptă 100 39,525 %
chirciţi pe partea stânga 101 39,920 %
total (au fost excluse două morminte 253 100 %
de tip „cenotaf” şi 20 de morminte cu
înmormântări multiple)
Tabelul IV. Dispunerea defuncţilor.
Situaţii interesante întâlnim în cazul celor două morminte triple. Dacă în groapa Cx. 417 defuncţii
par a fi fost mai de grabă aruncaţi (Pl. IV.1,3,5), în cazul cx. 7/Lucaş se observă un ritual complex (Pl.
IV. 2,4); unul dintre defuncţi este depus chircit pe partea stângă, peste care sunt aşezate câteva rămăşiţe
ale altui defunct, iar în cealaltă parte a gropii a fost dezvelit un individ depus chircit pe partea dreaptă,
care a avut craniul, membrele superioare şi o parte din torace dislocate şi dispuse în jurul acestuia;
printre defuncţi au fost identificate numeroase scoici, vase ceramice, bucăţi mari de chirpici şi cenuşă.
Alături de cx. 7/Lucaş, cx. 417, discutate deja, şi cele două depuneri/morminte de tip „cenotaf” (cx.
96 şi 254), întâlnim şi alte exemple de înmormântări atipice. Cei cinci defuncţi depuşi pe spate (cx. 65,
210, 213, 314 şi 325) (Pl. VI.1.2) reprezintă înmormântări ce se abat de la regulile generale (chirciţi
pe dreapta sau pe stânga) ale acestui cimitir. Totuşi, trebuie precizat că inventarul funerar nu poate
fi diferenţiat faţă de celelalte morminte. În acelaşi registru se numără şi defunctul cx. 447, care a fost
înmormântat într‑o groapă circulară, tipică celor din aşezarea contemporană (Pl. VI.1.1). Alte exemple
de morminte atipice sunt mormintele duble cx. 246 (Pl. V.3–4) şi 307 (Pl. V.1–2). Cei doi defuncţi ai
cx. 246 au fost depuşi unul în faţa celuilalt, cu mâinile încrucişate. Cx. 307 reprezintă un mormânt
de chircit pe dreapta, sub care a fost aşezat un defunct aflat în poziţie secundară. În situaţia cx. 44
(Pl. VI.1.3) defunctul a fost dispus în poziție extrem chircită, conturul scheletului având formă circulară
(trebuie precizat că îi lipseşte craniul). Altă categorie constă în înmormântări secundare: cx. 17, 121,
ori 279, în care găsim doar câteva oase ale defuncţilor, de obicei craniul şi membrele superioare, ori
inferioare (Pl. VI.1.4).
Inventarele funerare
Îndeobşte, mormintele eneolitice timpurii şi mijlocii din zona intra‑carpatică sunt cunoscute în
literatura de specialitate prin numărul mare de obiecte depuse alături de defunct9. Pentru cimitirul
Pecica – Est am constatat că doar 39 de morminte au fost lipsite de inventar, din cele 278. La fel ca în
toate arealurile funerare contemporane, ceramica reprezintă o constantă în analiza acestor situri. În
cimitirul nostru au fost descoperite 670 de vase dispuse în 230 de morminte (82,14%). În Pl. VI.2 se
poate observa că în morminte au fost identificate între 1 şi 17 vase, majoritatea conţinând între 1 şi 4
vase. Deşi restaurarea vaselor nu este finalizată, s‑a putut observa diversitatea tipurilor şi decorurilor
specifice acestui orizont cronologic (Pl. VII). Printre formele frecvent întâlnite se numără străchinile
joase cu gura largă şi vasele cu pereţi aproximativ drepţi şi gura largă. Cu o frecvenţă moderată
sunt oalele, cupele cu picior înalt, aşa‑zisele „oale de lapte”, vasele bitronconice de mari dimensiuni,
paharele, iar rareori se întâlnesc căniţe cu două toarte. Desigur că cele mai numeroase decoruri sunt
proeminenţele de diferite forme, specifice ceramicii Tiszapolgár și Bodrogkeresztúr; totodată, sunt
întâlnite şi inciziile în reţea, umplute cu pastă de culoare albă, ori impresiunile circulare specifice
ceramicii Bodrogkeresztúr. Printre decorurile mai puţin întâlnite sunt canelurile oblice dispuse pe
toată suprafaţa vasului, care aparţin stilului ceramic Sălcuţa.
Ceramica întâlnită în cimitirul de la Pecica – Est, deşi specifică lumii eneolitice timpurii şi
mijlocii din estul arealului intra‑carpatic, se grupează în trei stiluri ceramice, mai mult sau mai puţin
contemporane. Stilul ceramic Tiszapolgár este concretizat prin atât de specificele cupe cu picior înalt
decorate cu proeminenţe, ori vase bitronconice de mari dimensiuni decorate în aceeaşi modalitate.
Numeroasă este şi ceramica incizată, ori „oalele de lapte” specifice stilului Bodrogkeresztúr, care este
parţial contemporan cu ceramica Tiszapolgár. Alături de acestea se găsesc puţine morminte care
păstrează printre inventarul ceramic un vas decorat cu caneluri, ori căniţe cu două toarte atribuite
stilului Sălcuţa.
Pe lângă vasele ceramice deja descrise, au fost descoperite şi numeroase obiecte confecţionate din
aur şi cupru. Piesele din aur sunt în număr de 17 şi au fost descoperite în 11 morminte (aproape
4%). Am identificat cinci tipuri: nouă „conuri”, două perechi de cercei, două „tuburi”, un pandantiv şi
un saltaleone (Pl. VIII). Aceste „conuri” (Pl. VIII.1–7,10,12) reprezintă de fapt piese de formă conică
decorate la bază cu mai multe şiruri de nervuri; doar unul dintre acestea nu era decorat (Pl. VIII.7).
Piesele au fost confecţionate din foiţă subţire, majoritatea fiind deteriorate, probabil datorită condițiilor
de păstrare în sol. Cu excepţia piesei descoperite în cx. 203 (Pl. VIII.4) (singura care pare a fi fost
deteriorată intenționat încă din vechime), găsită la aproximativ 30 cm în spatele părţii inferioare a
toracelui, toate au fost descoperite în jurul mandibulei, cu precădere la îmbinarea acesteia cu craniul.
Un caz interesant a fost identificat în cx. 278, mormânt care a conţinut două astfel de piese, dar şi două
„tuburi” (Pl. VIII.9–12); unul dintre „conuri” fiind dispus sub mandibulă, în prelungirea unui „tub”
dispus orizontal, iar cealaltă pereche compusă dintr‑ul alt „tub” şi un „con” se aflau pe partea opusă a
9
În PAWN 2012 întâlnim o analiză detaliată a inventarelor funerare eneolitice timpurii şi mijlocii din Câmpia Panonică.
craniului, poziţionat perpendicular pe acesta10. În privinţa funcţionalităţii acestor obiecte, putem opina
că acestea reprezintă o podoabă care a fost fixată în jurul capului cu ajutorul unui manşon confecţionat
dintr‑un material perisabil11; piesele erau fie prinse direct în părul defunctului, fie pe o bucată de
material care acoperea capul. Cei patru cercei plurispiralici au fost descoperiţi în cx. 84/89 şi 212
(Pl. VIII.14–17), în perechi, poziţionaţi de‑o parte şi de alta a craniului. Cât priveşte piesa de tip saltaleone
(Pl. VIII.8), a fost descoperită într‑un şirag de mărgele de malahit, dispus sub mandibula defunctului cx.
97, iar pandantivul12 din cx. 101 (Pl. VIII.13) se afla în zona anterioară a toracelui superior. În privinţa
dispunerii mormintelor care conţin piese de aur în cadrul cimitirului, nu putem observa un anumit
tipar. Două dintre morminte, cx. 278 şi 280, se află unul lângă celălalt, pe latura vestică a cimitirului.
De asemenea, se observă că o parte a acestor morminte sunt dispuse înspre marginea sud–estică a
cimitirului (cx. 84/89, 97, 101, 142 şi 212).
Alături de inventarele funerare deja evocate, aducem în discuţie cele 73 de artefacte confecţionate
din cupru şi malahit, descoperite în 29 de morminte (aprox. 10 %). Cum era de aşteptat, cele mai
numeroase artefacte sunt mărgelele din malahit (32 de piese), de formă circulară, cu diametrul cuprins
între 0,4 şi 0,7 cm13. Acestea au fost descoperite în cx. 33 (Pl. IX.1) şi cx. 97 (Pl. IX.3). În cazul defunctului
cx. 33 mărgelele de malahit se aflau în jurul bazinului alături de alte mărgele din piatră. În privinţa
mărgelelor păstrate în mormântul cx. 97, acestea au fost identificate pe toată suprafaţa scheletului, dar
cu precădere în zona corespunzătoare mastoidei stângă a craniului, delimitând un şirag compus şi din
piesa de tip saltaleone din aur. Totodată, au fost descoperite şi numeroase ace de diferite dimensiuni14;
cu excepţia a două piese (Pl. X.3–4) de mari dimensiuni, celelalte 16 au o lungime cuprinsă între 2,5 cm
şi 12 cm (Pl. X.5–19). Nici unul dintre aceste ace nu sunt decorate, ele având secţiunea rectangulară, ori
circulară. Mica piesă din Pl. X.9 prezintă la capătul superior o proeminenţă circulară, plată. Acest tip
de piese sunt descoperite cu precădere între toracele anterior, bazin şi cotul stâng, dar au fost găsite şi
în apropierea tibiilor, în partea anterioară a toracelui superior, în zona superioară a genunchilor, între
craniu şi membrele superioare, ori la o oarecare distanţă de schelet. În general, acele de cupru sunt
asociate cu piese confecţionate din piatră cioplită (mici lame, răzuitoare, vârfuri de săgeţi), iar în două
cazuri cu topoare de cupru. Acele de cupru reprezintă frecvent singurul inventar metalic al defuncţilor.
Privitor la dispersia acestora în cadrul cimitirului, am constatat că cele mai multe morminte care conţin
ace de cupru sunt grupate în zona centrală a cimitirului, excepţie făcând cx. 97. Pe lângă piesele de
cupru deja descrise se numără cinci topoare‑târnăcop de tip Jászladány (Pl. XI.1–5) şi unul plat de tip
Szakálhat (Pl. XI.6)15. Toporul descoperit în cx. 142 (Pl. XI.5) este cea mai masivă piesă descoperită în
10
La Cămin – Podul Crasnei, în mormântul 6/1981 a fost descoperit un singur astfel de con și un singur tub, ambele din aur,
dispuse “lângă omoplatul mâinii stângi, ușor spre piept” (VIRAG 2007: 123, Nr. 60).
11
Piese asemănătoare găsim la Rákóczifalva – Bagi-földön (CSÁNYI, RACZKY, TÁRNOKI 2009: Kép 7.1) sau la Urziceni
– Vamă (VIRAG 2007: 122, Nr. 59; SZÜCS‑CSILLIK, VIRAG 2016: Fig. 5); trebuie precizat că şi aceste exemplare au fost
descoperite în zona craniului. În literatura mai veche întâlnim analogii la PATAY 1961: Tábla II.8; VII.6.
12
Pandantive asemănătoare sunt larg răspândite în zona intra‑carpatică, printre cele mai recente fiind descoperite la
Rákóczifalva – Bagi-földön (CSÁNYI, RACZKY, TÁRNOKI 2009: Kép 7.2–5; CSÁNYI, RACZKY, TÁRNOKI 2010:
Abb. 5.2–5). În zona imediată a cimitirului de la Pecica – Est, Bazinul Mureşului Inferior, este cunoscut un singur pandantiv
de aur la Hódmezővásárhely – Kishomok; ca urmare a acestei descoperiri, au fost demarate săpături arheologice care au
condus la identificarea unui cimitir Bodrogkeresztúr (BONDÁR, KOREK 1995).
13
Mărgele asemănătoare sunt cunoscute în Bazinul Mureşului Inferior încă din neoliticul târziu în cadrul cimitirelor de
la Szeged – Tápé-Lebo (mormântul nr. 5/săpătura lui M. Párducz; mormântul nr. 6/săpătura lui J. Korek) (KALICZ 2013:
373; SAVA 2015: Fig. 67), iar pe parcursul eneoliticului timpuriu ele sunt cunoscute la Deszk A în mormintele nr. 4 şi 8
(BOGNÁR‑KUTZIÁN 1972: 22–34; SAVA 2015: Fig. 81) sau Hódmezovásárhely – Népkert, mormântul nr. 1 (BOGNÁR‑
KUTZIÁN 1972: 44–47, pt. 202; SAVA 2015: Fig. 81).
14
Deşi acele din cupru nu sunt caracteristice inventarelor funerare din Bazinul Mureşului Inferior, piesele de la Pecica
– Est îşi au corespondenţă atât prin forme, dimensiuni şi frecvenţă în cimitirul de la Tiszapolgár – Basatanya (BOGNÁR‑
KUTZIÁN 1963: 333–334).
15
De‑a lungul timpului au fost scoase la lumină numeroase topoare de cupru contemporane cimitirului nostru; cu toate
acestea, puţine sunt acelea ale căror contexte de descoperire sunt cunoscute, dar şi mai puţine provin din morminte. Pentru
o privire de ansamblu asupra topoarelor din cupru descoperite în Bazinului Mureşului Inferior vezi SAVA 2015: 277–289;
dintre acestea doar două au fost identificate în morminte: Hódmezovásárhely – Szakálhát-Bakay tanya nr. 2 (BANNER,
cadrul cimitirului, restul topoarelor fiind de mai mici dimensiuni. Topoarele descoperite în cx. 142,
231 şi 325 au fost depuse în partea posterioară a toracelui, în apropierea craniului; în cx. 261 toporul
a fost descoperit tot în partea posterioară a defunctului, dar de data aceasta între toracele inferior şi
bazin. O altă zonă de distribuție în care astfel de piese au fost descoperite este proximitatea genunchilor
(cx. 232 şi 312). În privinţa asocierii topoarelor cu alte arme, cel mai spectaculos exemplu îl regăsim la
cx. 142, unde a fost depus un topor din piatră (Pl. XVII.7), alături de două lame de mari dimensiuni din
silex (Pl. XV.22,25) şi un vârf de săgeată prelucrat din obsidian (Pl. XVII.1)16. Alt exemplu în acest sens
este cx. 261 unde alături de toporul de cupru s‑a păstrat un vârf de săgeată prelucrat din obsidian, iar în
cx. 312 toporul este asociat cu o lamă din silex. Analizând planul cimitirului se poate constata că patru
dintre aceste morminte se grupează în centrul cimitirului, iar cx. 142 şi 325 se găsesc înspre marginile
acestuia. Printre piesele din cupru se numără şi şase brăţări, două simple şi patru plurispiralice (Pl.
IX.6–8,11–13)17. Brăţările simple au fost găsite pe antebraţul drept al defuncţilor din cx. 50 şi 221, iar
în cazul brăţărilor plurispiralice, acestea au fost descoperite câte una pe fiecare antebraț al cx. 97 şi 272,
ambele morminte remarcându‑se printr‑un inventar bogat. Totodată, au fost descoperite şi două inele
pe degetele mâinii drepte ale defunctei de la cx. 97, o sulă cu manşon din os în mormântul dublu cx. 92
(Pl. X.2), o daltă în cx. 341 (Pl. XI.7), o sârmă spiralată (Pl. IX.9), un saltaleone (Pl. IX.10), un cârlig de
pescuit (Pl. X.20), o plăcuţă şi un obiect cu utilitate necunoscută (Pl. X.1).
De asemenea, trebuie menționate şi două piese descoperite în cx. 261 şi 312 (Pl. IX.4–5); acestea
au fost identificate în ambele cazuri sub humerusul inferior al braţului stâng, în zona anterioară a
toracelui anterior. În literatura de specialitate ele sunt cunoscute drept pumnale18, dar la o analiză mai
atentă aceste piese par mai degrabă să aibă o cu totul altă utilitate19.
Piese relativ numeroase sunt şi cele prelucrate din materie dură animală. În cadrul cimitirului au
fost identificate 76 de piese în 21 de morminte (7,5%). Desigur că cele mai numeroase artefacte sunt
mărgelele de diferite forme şi confecţionate din diverse materiale. Un prim tip de mărgele sunt cunoscute
din mormintele cx. 89 şi 97, acestea având dimensiuni cuprinse între 1,5 şi 3 cm, fiind prevăzute în zona
superioară cu un orificiu, iar de regulă partea de jos având aspect bombat (Pl. XII.1–3,7–34); toate sunt
realizate din canini reziduali de cerb, ori posibile imitații ale acestora20. Piesele din cx. 89 au fost dispuse
pe un şirag larg alături de mărgele din piatră, fiind plasate în zona bazinului. În cazul cx. 97, mormânt
cu inventar foarte bogat, se observă că mărgelele din os se regăsesc în jurul genunchilor, alături de
mărgele din piatră şi malahit, dar şi în zona bazinului, între bazin şi labele picioarelor, în zona dintre
craniu şi palme. Alte trei mărgele de forme şi dimensiuni diferite sunt cunoscute în cx. 91 (Pl. XII.4–6),
fiind dispuse în jurul bazinului, deasupra crestei iliace dreapta, dar şi în cx. 250 (Pl. XII.35–58), care
au fost dispuse într‑o poziţie asemănătoare. La fel ca în cazul mărgelelor confecţionate din piatră, am
putut constata după poziţia lor de descoperire că au fost prinse de costumul funerar; în cele mai multe
situaţii, erau aranjate în şiraguri, de jur‑împrejurul bazinului. În unele situaţii costumul funerar este
ornat cu mărgele dispuse în jurul genunchilor, a bazinului şi a membrelor superioare, precum în cazul
cx. 97. Putem enumera şi alte piese confecţionate din oase de animal, precum patru vârfuri de săgeţi
(Pl. XIII.5–8), trei topoare (Pl. XIII.9–11), o brăţară și o sulă (Pl. XIII.4). Se adaugă doi colţi de mistreţ
BÁLINT 1935: 86, 95, Fig. 5.7; PATAY 1958: 149, Pl. 4; PATAY 1984: 26, pt. 42, Pl. 3.42) şi Hódmezovásárhely – Nagyfai
Tiszakenyar (PATAY 1961: 31–32, pt. 14).
16
Pentru descrierea mormântului, ilustrarea acestuia şi a întregului inventar vezi SAVA 2015: Fig. 80; SAVA, MĂRGINEAN,
URSUȚIU 2017: 65–66, Fig. 16.3; Fig. 19.
17
Brăţări asemănătoare au fost descoperite în cimitirul de la Deszk B, mormintele nr. 4, 8 şi 11 (BOGNÁR‑KUTZIÁN
1972: 29–33, Pl. XXXIV.1, XXXIV.3–5), dar şi în cadrul cimitirului Hódmezovásárhely – Népkert nr. 2, 3, 4 (BOGNÁR‑
KUTZIÁN 1972: 44–47, Pl. XXXV.1–3,5).
18
Vezi în literatura mai nouă la CSÁNYI, RACZKY, TÁRNOKI 2009: Kép 6.4–6; CSÁNYI, RACZKY, TÁRNOKI 2010:
Abb. 9.4–6.
19
La o simplă analiză macroscopică se poate lesne observa că lungimea aşa‑zisei lame este disproporţionată faţă de lungimea
prea mare a mânerului, iar profilul este mult prea subțire. De precizat că în cazul piesei de la Pl. IX.5 aceasta este îndoită.
După toate probabilităţile cele două artefacte în cauză nu reprezintă pumnale.
20
Vezi în CHOYKE 2001 o discuție largă asupra acestor tipuri de artefacte, răspândite și în arealul intra‑carpatic.
și alte piese cu utilitate necunoscută. Trei dintre piesele confecţionate din oase ne‑au suscitat interesul
prin informaţiile regăsite în literatura de specialitate (Pl. XIII.1–3). În cazul cimitirului Pecica – Est,
piese de acest fel sunt cunoscute doar într‑un singur mormânt (cx. 201), fiind dispuse în faţa toracelui
inferior şi a bazinului. Deşi Miklós Gábori şi Ida Bognár‑Kutzián consideră aceste tipuri de piese ca
fiind vârfuri de săgeţi pentru pescuit, admitem că datele avute la dispoziţie sunt lacunare pentru a
preciza cu certitudine utilitatea acestora21.
Prin studierea dispunerii planimetrice a mormintelor, care conţin piese de os prelucrate, am
observat că acestea se concentrează cu precădere în marginea sudică şi sud–estică a cimitirului. Totuşi,
o parte a mormintelor sunt plasate în zona centrală, de maximă densitate. Totodată, din examinarea
inventarelor se poate preciza că piesele din os sunt asociate cu predilecţie cu piesele confecționate din
piatră (lame, ori mărgele), iar mai rar cu cele din cupru şi aur. Un fapt demn de consemnat ar fi lipsa
artefactelor confecţionate din materie dură animală în cimitirele contemporane din Bazinul Mureşului
Inferior, dar putem lesne observa că în cimitirele neoliticului târziu ele sunt larg răspândite22.
Cele mai numeroase obiecte de inventar funerar au fost confecţionate din piatră, 5721 de artefacte
descoperite în 83 de morminte (29%). Numărul mare de astfel de artefacte se datorează diverselor
mărgele (5569 bucăţi), descoperite în 34 de morminte (Pl. XIV)23. Toate mărgelele sunt de mici
dimensiuni, având formă circulară. Datorită poziţionării mărgelelor în jurul defuncților este lesne de
determinat că au fost purtate în şiraguri de două până la şase şiruri, dispuse de jur‑împrejurul bazinului
pe costumul funerar. De obicei, mărgelele sunt asociate cu piese de cupru, os, dar frecvent şi cu piese
din aur.
Alte piese confecţionate din piatră, prin cioplire, descoperite într‑un număr consistent sunt lamele
(56 piese)24; acestea au dimensiuni cuprinse între 4 şi 24 cm, iar 23 de piese au lungimea de peste
10 cm, majoritatea fiind bifaciale (Pl. XV). Observațiile realizate asupra pieselor cioplite din silex au
relevat existența unei omogenități tehnologice, vizibilă la nivelul tipurilor de suport, în cadrul cărora
am înregistrat o clară superioritate a lamelor, predominând piesele întregi și fragmentele proximale.
Analizarea dimensiunilor lamelor de mari dimensiuni, conservate în întregime, a evidențiat un nivel
ridicat de standardizare, vizibil în privința lățimii și grosimii. Gradul de uzură al acestora este foarte
scăzut25. Majoritatea acestor lame de mari dimensiuni au fost depuse pe craniu, rareori sub craniu, ori
pe toracele anterior. Lamele de mai mici dimensiuni se găseau în zona bazinului, sub mandibulă, sub
cot sau genunchi. Totodată, am constatat că lamele de mari dimensiuni se asociază uneori cu alte arme,
ca de pildă topoare din cupru (cx. 142 şi 232), măciucă (cx. 279), ori vârfuri de săgeţi (cx. 257, 15/48);
lamele de mai mici dimensiuni se regăsesc în morminte care conţin ace din cupru. Privind planimetria
mormintelor care conţin lame de mari dimensiuni în cadrul cimitirului, se observă o distribuţie mai
densă în partea centrală, rareori pe latura estică.
Pe lângă artefactele prelucrate prin cioplirea pietrei deja evocate, amintim şi 82 de alte răzuitoare,
mici lame, resturi etc. Un caz aparte îl regăsim în mormântul cx. 98, unde, la picioarele defunctului
a fost depusă o căniţă care conţinea pe fund 76 de mici bucăţi de piatră cioplită (Pl. XVI). Alături de
21
Piese asemănătoare au fost găsite la Tiszapolgár – Basatanya, în mormintele nr. 9, 12 şi 28 (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1963:
312–313, Pl. XIII.1; Pl. XX.10–11; XXXV.8), fiind considerate vârfuri de săgeţi pentru pescuit. În acest context trebuie
amintit faptul că opinia Idei Bognár‑Kutzián privitoare la utilitatea acestor piese se sprijină pe nota lui Miklós GÁBORI
(1950).
22
Vezi SAVA 2015: Fig. 67.
23
Mărgele asemănătoare sunt cunoscute în apropierea cimitirului discutat aici, la Deszk A, mormintele nr. 4, 8 şi 5
(BOGNÁR‑KUTZIÁN 1972: Pl. XXXII), Hódmezovásárhely – Kotacpart–vatatanya, mormântul 7 (BOGNÁR‑KUTZIÁN
1972: 41) şi la Hódmezővásárhely – Népkert (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1972: Pl. XXXVI–XXXVII).
24
Analogii regăsim în cimitirele de la Srpski Krstur – mormântul nr. 4 (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1972: 116–117), Makó – Site
nr. 23/M43 highway – mormântul 2 (PALUCH 2014: Kép 2.3), Deszk B – mormântul nr. 8 (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1972:
Pl. XXXIV.7–9), Battonya – 31. Kútkörzet (GOLDMAN 1985: Fig. 5.3) şi Maroslele – mormântul nr. 1 (PATAY 1961: Táb.
XXIII.8).
25
Pentru mai multe detalii privitoare la aspectele tehnologice ale pieselor din piatră cioplită vezi MIHAIL, SAVA 2019.
aceste piese, au mai fost identificate cinci vârfuri de săgeţi de obsidian (Pl. XVII.1–5)26, trei nuclee tot
de obsidian, trei râşniţe27, două topoare (Pl. XVII.7–8)28 şi o măciucă (Pl. XVII.6)29.
În ceea ce privește zona‑sursă pentru obsidianul folosit la prelucrarea pieselor depuse în mormintele
cercetate la Pecica – Est, analizele recente arată că toate piesele de obsidian din acest cimitir provin din
sursa denumită convențional Carpați 1, localizată în Dealurile Zemplín, din estul Slovaciei30, la fel ca
în cazul altor situri arheologice contemporane, aflate în regiunile învecinate31. Se poate observa că
cele mai multe piese au fost cioplite dintr‑un silex de culoare gri/negru, translucid pe margini, mat, cu
granulație medie spre fină. În baza analogiilor identificate în literatura dedicată acestui subiect, zona de
proveniență poate fi amplasată în bogatele și de bună calitate zăcăminte Volhyniene32.
Printre alte categorii de inventar funerar se numără ocrul roşu descoperit în cx. 97, oase de animale
şi scoici care provin din 84 de morminte (30%). Cât priveşte oasele de animale, acestea au fost dispuse
de obicei în jurul defunctului, rareori în interiorul unor vase.
Concluzii
Deşi analiza materialului arheologic descoperit cu ocazia cercetării cimitirului eneolitic de la Pecica
– Est se află într‑un stadiu incipient, pot fi trasate unele linii directoare cu privire la evoluţia cronologică
a acestuia. Încă din prima campanie de cercetare am putut observa o paralelă cu cimitirul Tiszapolgár
– Basatanya, atât din punct de vedere al dimensiunilor, cât mai ales prin diversitatea mobilierului
funerar. Mai trebuie avut în vedere că ambele cimitire sunt folosite o perioadă îndelungată şi comportă
existenţa a mai multe stiluri ceramice. În cazul celui de la Pecica – Est, se poate lesne observa că o parte
a defuncţilor au fost înmormântaţi alături de ceramică de tip Tiszapolgár, iar alții, alături de ceramică
Bodrogkeresztúr. O situaţie inedită s‑a observat în cx. 11, care avea depus ca inventar un vas decorat cu
caneluri de tipul Sălcuţa. Alături de aceste elemente de cronologie relativă, care poziţionează evoluţia
cimitirului pe parcursul eneoliticului timpuriu şi mijlociu, mai pot fi întâlnite şi altele, ca de pildă
topoare de tip Jászladány şi Szakálhat, brăţări plurispiralice din cupru, „conuri” din aur, pandantive
confecţionate din acelaşi material, ori lame de mari dimensiuni.
Pe lângă informaţiile obţinute din analiza tipo‑cronologică a artefactelor, avem la dispoziţie un
număr notabil de date AMS (Tabelul V), care cu siguranţă ajută la o mai bună înţelegere a relaţiei
cronologice dintre mormintele cimitirului, cât şi relaţia cu alte spaţii funerare contemporane. Acestea
confirmă folosirea îndelungată a cimitirului. Conform datelor obţinute până în prezent, putem preciza
că cimitirul Pecica – Est se dezvoltă în intervalul 4350/4300–4000/3950 BC (Pl. XVIII–XIX). Datele
preliminare avute la dispoziţie în cazul cimitirului Pecica – Est ne împiedică să discutăm pertinent
relaţia cronologică dintre ceramica Tiszapolgár şi cea Bodrogkeresztúr. Cu toate acestea, constatăm și
în situaţia cimitirului analizat un interval cronologic foarte apropiat între cele două stiluri ceramice33.
Considerăm că această problemă poate fi tratată corespunzător doar după ce analiza de corespondență
a ceramicii va fi concretizată şi după efectuarea de noi date AMS.
26
Deşi în regiunea învecinată nu găsim vârfuri de săgeţi, acestea se găsesc într‑un număr consistent în cimitirul de la
Tiszapolgár – Basatanya (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1963: 325–326) sau la Urziceni – Vamă (BORONEANȚ et al. 2018: Fig. 2).
27
Pentru analogii vezi Tiszapolgár – Basatanya (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1963: 328).
28
În zona apropiată găsim topoare prelucrate prin şlefuire la Deszk A – mormântul nr. 4 (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1972:
Pl. XXXIII.12) şi la Srpski Krstur – mormântul nr. 4 (BOGNÁR‑KUTZIÁN 1972: 116–117).
29
Analogia cea mai apropiată din punct de vedere geografic, deşi mai timpurie din punct de vedere cronologic, o regăsim
la Hódmezővásárhely – Gorzsa–mormântul 14 (HORVÁTH 1987: Fig. 3).
30
BORONEANȚ, BONSALL, SAVA 2020.
31
BIAGI, GRATUZE, BOUCETTA 2007; DOBRESCU, ȘTEFAN, BONSALL 2016; BORONEANȚ et al. 2018.
32
MIHAIL, SAVA 2019.
33
În ultimii ani acest subiect a fost tratat în mai multe lucrări: DIACONESCU 2013; RACZKY, SIKLÓSI 2013; BRUMMACK,
DIACONESCU 2014; DIACONESCU 2014A; vezi în SAVA 2015: 197–200 un rezumat al discuțiilor referitoare la acest
palier cronologic.
Nr. Situl Numărul Tipul Nr. lab. Age ± ƍ13C Valoarea Valoa- Mate-
crt. contextu- contex- 14C AMS calibrării re rial
lui tului [BP] [‰] 2σ medie
1 Pecica- cx. 7/Lucaş Mor- RoAMS 5419 44 - 33.4 4354 – 4283 os
Est (M3) mânt 664.80 4226 BC BC uman
2 Pecica- cx. 11 Mor- RoAMS 5297 45 - 35.0 4256 – 4132 os
Est mânt 666.80 4033 BC BC uman
3 Pecica- cx. 13 Mor- RoAMS 5298 47 - 35,1 4257 – 4133 os
4 Pecica- cx . 47 Mor- RoAMS 5390 45 - 35.2 4341 – 4255 os
5 Pecica- cx. 62 Mor- RoAMS 5323 37 -17.9 4261 – 4150 os
7 Pecica- cx. 92 (M Mor- RoAMS 5330 57 - 33.7 4271 – 4161 os
Est vest) mânt 669.80 4040 BC BC uman
10 Pecica- cx. 152 Mor- RoAMS 5330 31 -29.2 4258 – 4157 BC os
Est mânt 1201.106 4049 BC uman
12 Pecica- cx. 232 Mor- RoAMS 5222 31 -19.2 4069 4017 os
Est mânt 1203.106 –3964 BC BC uman
14 Pecica- cx. 427 Groapă RoAMS 5307 38 -14.7 4252 – 4137 os
Duven- 986.80 4040 BC BC animal
beck
15 Pecica- cx. 19 Groapă RoAMS 5324 37 -20.1 4080 – 4151 BC os
Est 984.80 3966 BC animal
Tabelul V. Lista datelor AMS repartizate pe contexte.
Prin cele 278 de morminte dezvelite şi prin folosirea spaţiului funerar pe durata a mai multor secole,
cimitirul Pecica – Est reprezintă unul dintre siturile reprezentative ale eneoliticului timpuriu şi mijlociu
din arealul intra‑carpatic. La fel ca în cazul cimitirelor contemporane din întregul areal de distribuție
a spațiului cultural Tiszapolgár‑Bodrogkeresztúr, ritualul funerar de dispunere al defuncților prezintă
un înalt grad de standardizare. În majoritatea cazurilor, aceștia sunt depuși în morminte singulare, în
poziție chircită, pe dreapta sau pe stânga și sunt orientați cu precădere SE‑NV. Se remarcă şi numărul
destul de ridicat de înmormântări atipice, cum ar fi înhumările secundare, defuncţi depuşi în decubit
dorsal, defuncţi aruncaţi într‑o groapă etc. Cimitirul studiat se remarcă prin numărul consistent de
obiecte de inventar funerar, cât, mai ales, prin varietatea acestora. După cum bine se ştie numărul,
frecvenţa redusă și raritatea materialelor de confecționare a unor piese pot oferi indicii referitoare
la statutul şi prestigiul persoanei decedate. De remarcat în acest sens ar fi patru morminte care au
conţinut cele mai bogate inventare funerare: cx. 84/89 (mormânt dublu), 97, 142 şi 278; în toate cele
patru complexe au fost depuse piese din metal (aur și cupru), ceramică, piatră şi oase de animale.
Astfel, se poate susţine că mormintele evocate conţin un număr ridicat de obiecte, care, îndeobşte,
sunt considerate indicatori al unui statut social înalt: diverse podoabe din aur, topoare de cupru, brăţări
plurispiralice din cupru, mărgele de malahit, ori lame de silex de mari dimensiuni34. Remarcăm că aceste
morminte (cel puțin cx. 84/89, 97 şi 142 – vezi Tabelul V) aparțin unei etape cronologice absolute mai
timpurii din evoluția cimitirului, respectiv a doua jumătate a secolului 44 BC – finalul secolului 43 BC,
eventual, debutul secolului 42 BC. Un alt aspect interesant de menționat este că aceste patru morminte
sunt dispuse în marginea cimitirului şi nu în centrul acestuia, aşa cum ne‑am fi aşteptat.
Deși numărul cercetărilor arondate perioadei eneolitice timpurii și mijlocii din arealul intra‑carpatic
a crescut semnificativ în ultimele decenii, un aspect important a rămas la fel de necunoscut ca acum
jumătate de secol, când Ida Bognár‑Kutzián publica sinteza sa legată de cultura Tiszapolgár. Facem
referire la legătura cronologică și spațială dintre cimitire și așezări. Informațiile avute la dispoziție
nu oferă prea multe indicii în acest sens35, excepție făcând poate doar cazul cimitirului și așezării de la
Tibava36. În acest sens, important de reliefat ar fi că pe lângă spațiul funerar efectiv Pecica – Est, cercetări
mai vechi sau mai noi au condus la identificarea unor așezări contemporane în imediata apropiere a
acestuia (Pl. XX). După cum precizam în rândurile de mai sus, săpăturile din 2016 și 2017 de la Pecica –
Est au dus la dezvelirea laturii sudice a unei așezări Tiszapolgár. Această așezare se dezvoltă din marginea
cimitirului și continuă spre nord de acesta (Pl. II), fiind cu siguranță contemporană cu cimitirul,
conform datelor absolute avute la dispoziție (Pl. XVIII). Un alt obiectiv important în contextul acestor
discuții a fost descoperit în anii 1980 și a fost pentru prima dată sondat în 198937. Așezarea la care facem
referire este cunoscută sub numele de Pecica – Forgaci și se află la doar 450 m est de cimitir. Ceramica
de aici a fost decorată în stilul Bodrogkeresztúr timpuriu, fiind prezente influențe Sălcuța (specifice
zonei sudice a României). Noi săpături efectuate pe parcursul anilor 201638 și 2018 au dus la stabilirea
limitelor sitului multistratigrafic de la Forgaci, acesta întinzându‑se pe o suprafață de aproximativ 10 ha.
La mai puțin de 200 m sud–vest de cimitir se află o altă așezare Bodrogkeresztúr, Pecica – Situl 15. Din
datele publicate până în prezent aflăm că în partea cercetată prin săpături arheologice au fost dezvelite
mai multe gropi având diverse utilități39. Săpături recent efectuate la aprox. 800 m sud–est de Pecica –
Est au dus la descoperirea altor vestigii Bodrogkeresztúr, cu siguranță contemporane cu cimitirul (Pl.
XVIII); în cei aproape 4,5 ha cercetate în situl de la Pecica – Duvenbeck au fost identificate doar câteva
gropi, care au conținut ceramică Bodrogkeresztúr, indicator al unor activități discontinue ce pot fi
puse în legătură cu așezările evocate mai sus40. Extinzându‑ne ușor arealul geografic, este important de
precizat faptul că la aprox. 1,5 km sud–vest de întregul complex de situri enumerate, se află urmele unei
restrânse locuiri în care predomină ceramica Tiszapolgár și un grup de patru morminte contemporane;
situl recent săpat se numește Pecica – Arsat 41.
După cum bine putem constata, luate separat, atât cimitirul Pecica – Est, cât și așezările din
apropierea acestuia reflectă în mare măsură trăsăturile generale ale epocii. Studierea numărului
pieselor și a tipurilor prezente alături de defuncți ne oferă o primă perspectivă asupra ierarhiilor
prezente în interiorul comunităţii/comunităţilor. La fel ca în cadrul celorlalte cimitire contemporane,
și aici inventarul defuncților diferă apreciabil, indiciu al unei diferențieri sociale considerabile. În
privința așezărilor Pecica – Forgaci și Pecica – Situl 15, cât și a urmelor de activitate dispersate în zona
Pecica – Duvenbeck, acestea sunt constituite cu precădere din gropi cu diverse utilități. Ceea ce oferă o
34
Cele patru morminte însumează 30% din numărul total de inventare funerare ale întregului cimitir; repartizate pe
materialul de confecţionare obţinem următoarele cifre: 30 de vase (4,5 %), 9 piese de aur (53 %), 27 piese de cupru (37 %),
44 artefacte confecţionate din materii osoase (58 %) şi 1792 piese din piatră (31,3 %).
35
BOGNÁR‑KUTZIÁN 1972: 151; PARKINSON 2006: 52–53.
36
ŠIŠKA 1964.
37
LUCA 1993.
38
URSUȚIU et al. 2017B.
39
MARTA et al. 2012; VIRAG 2013.
40
URSUȚIU et al. 2019.
41
SAVA et al. 2019.
nouă perspectivă în studierea mărturiilor acestei perioade reprezintă strânsa asociere între dispersia
geografică și cronologia tuturor acestor situri.
Din datele avute la dispoziție până în prezent asupra acestui complex de situri eneolitice timpurii/
mijlocii, aflat la est de localitatea Pecica, putem afirma că reprezintă o situație inedită în peisajul
arealului intra‑carpatic. Acum avem oportunitatea de a studia în oglindă atât rutina vieții zilnice a unei
comunități umane, cât și comportamentul funerar al membrilor acesteia. Totodată, analiza în ansamblu
a acestor descoperiri oferă perspectiva comparației cu alte situri contemporane și, implicit, definirea
unor trăsături structurale care scot în evidență micro‑zona Pecica. De aceea, considerăm că cimitirul
Pecica – Est și așezările din apropiere reprezintă o componentă esențială în cadrul dezbaterilor legate de
cronologia acestei perioade, cât și asupra relației mult controversate a stilurilor ceramice Tiszapolgár
și Bodrogkeresztúr. În egală măsură, viitoarele analize de diverse tipuri vor veni să răspundă unor
întrebări legate de conexiunile dintre așezări și spațiile funerare aferente, cât și asupra structurilor
sociale ale eneoliticului timpuriu și mijlociu din această regiune.
Mulţumiri
Se cuvine să mulţumim şi pe această cale întregii echipe de cercetare, care a muncit alături de noi pe
parcursul celor trei campanii de săpături: dr. Florin Mărginean, dr. habil. Sorin Cociş, dr. Peter Hügel,
MA Malvinka Urák, MA Gelu Copos, MA Constantin Ţuţuianu, dr. Luminiţa Andreica, MA Zlatoie
Ţmor, MA Andrei Mihai, Agnes Szekely, dr. Alexandru Berzovan, MA Horia Furcovici, Raluca Matei,
Bogdan Sorinca. Dr. Dragoș Diaconescu, dr. habil. Florin Draşovean și dr. habil. Florin Gogâltan le
suntem recunoscători pentru observaţiile pertinente făcute în urma parcurgerii manuscrisului și a
discuțiilor avute cu dânșii referitoare la acest subiect. Colegul nostru Ioan Scripciuc a avut răbdarea
de a fotografia cu profesionalism toate obiectele de inventar funerar ale cimitirului, ocazie cu care îi
mulţumim pentru munca asiduă depusă.
BIBLIOGRAFIE
BANNER, BÁLINT 1935 Banner, J., Bálint, A., A szakálháti őskori telep, in: DolgSzeg, XI,
76–96.
BORONEANȚ et al. 2018 Boroneanț, A., Virag, C., Astaloș, C., Bonsall, C., Sourcing obsidian
from prehistoric sites in Northwest Romania, in: MCA, S.N., XIV,
13–23.
BORONEANȚ, BONSALL, SAVA 2020 Boroneanț, A., Bonsall, C., Sava, V., Obsidinaul din vestul României
(in press).
BIAGI, GRATUZE, BOUCETTA 2007 Biagi, P., Gratuze, B., Boucetta, S., New data on the archaeological
obsidians from the Banat and Transylvania (Romania), in: Spataro, M.,
Biagi, P. (eds.), A short Walk through the Balkans: the First Farmers
of the Carpathian Basin and Adjacent Regions, Società Preistoria
Protoistoria Friuli–V.G., Trieste, Quaderno, 12, 129–148.
BOGNÁR‑KUTZIÁN 1972 Bognár‑Kutzián, I., The Early Copper Age Tiszapolgár culture in the
BOGNÁR‑KUTZIÁN 1963 Carpathian Basin, Budapest.
Bognár‑Kutzián, I., The Copper Age Cemetery of Tiszapolgár-
Basatanya, Budapest.
BONDÁR, KOREK 1995 Bondár, M., Korek, J., A Hódmezővásárhely-Kishomoki rézkoti
temető és település, in: MFMÉ StudArch, I, 25–47.
BRUMMACK, DIACONESCU 2014 Brummack, S., Diaconescu, D., A Bayesian approach to the AMS
dates for the Copper Age in the Great Hungarian Plain, in: Prähistoriche
Zeitschrift, 89, 2, 242–260.
CHOYKE 2001 Choyke, A. M., Late Neolithic Red Deer Canine Beads and Their
Imitations, in: Choyke, A. M., Bartosiewicz, L. (eds.), Crafting Bone –
Skeletal Technologies through Time and Space, British Archaeological
Reports, International Series 937, Oxford, 251–266.
CSÁNYI, RACZKY, TÁRNOKI 2010 Csányi, M., Raczky, P., Tárnoki, J., Das kupferzeitliche Gräberfeld
von Rákóczifalva–Bagi-föld in Ungarn, in: Das Altertum, 55, 241–270.
Csányi, M., Raczky, P., Tárnoki, J., Előzetes jelentés a rezkori
CSÁNYI, RACZKY, TÁRNOKI 2009 bodrogkereszturi kultúra Rákóczifalva–Bagi-földön feltárt temetőjeről,
in: Tisicum, XVIII, 13–34.
DIACONESCU 2014 Diaconescu, D., Considerations concerning the chronology of the early
Copper Age Tiszapolgár culture, in: Prähistoriche Zeitschrift, 89, 2,
219–241.
DIACONESCU 2013 Diaconescu, D., Consideraţii privind cronologia epocii timpurii a
cuprului în estul Bazinului Carpatic, in: Analele Banatului, S.N., XXI,
35–60.
DOBRESCU, ȘTEFAN, BONSALL 2016 Dobrescu, R., Ștefan, C. E., Bonsall, C., Observations sur l’industrie
en obsidienne découverte à Șoimuș–La Avicola (Ferma 2), in: MCA,
S.N., XII, 45–56.
GÁBORI 1950 Gábori, M., Egy őskori agancs nyílhegytípus, in: Archaeologiai
Értesitő, 77, 2, 105–106.
GOLDMAN 1985 Goldman, G., A bodrogkeresztúri kultúra temetője Battonyán, in:
Communicationes Archaeologicae Hungariae, 27–37.
HILLEBRAND 1929 Hillebrand, J., A Pusztaistvánházi Korarézokri Temető, Budapest.
HORVÁTH 1987 Horváth, F., Hódmezővásárhely-Gorzsa. A settlement of the Tisza
Culture, in: Tálas, L., Pál Raczky, P. (eds.), The Late Neolithic of
the Tisza Region, A Survey of Recent Excavations and Their Findings,
Budapest‑Szolnok, 31–46.
KALICZ 2013 Kalicz, N., Siedlungsstruktur und Bestattungen mit Prestigeobjekten
des Fundplatzes Tápé-Lebő (südliches Theißgebiet, Ungarn), in:
Anders, A., Kulcsár, G. (eds.) with collaboration of G. Kalla, V.
Kiss, G. V. Szabó, Moments in Time. Papers Presented to Pál Raczky
on His 60th Birthday, Ősrégészeti Tanulmányok/Prehistoric Studies
I, Budapest, 365–384.
KOVÁCS, VÁCZI 2007 Kovács, K., Váczi, G., The Cemetery of the Early Copper Age
Tiszapolgár Culture at Hajdúböszörmény-Ficsori-tó-Dűlő, in:
Kozloeski, J. K., Raczky, P. (eds.), The Lengyel, Polgár and Related
Cultures in the Middle/Late Neolithic in Central Europe, Kraków,
398–409.
LUCA 1993 Luca, S. A., Observaţii privind faza clasică a culturii Bodrogkeresztúr
în România. Aşezarea de la Pecica-Forgaci (jud. Arad), in: Analele
Banatului, S.N., II, 49–84.
MARTA et al. 2012 Marta, L., Astaloş, C., Virag, C., Hágó, A. N., Kádas, Z., Iegar, D.,
Pecica, jud. Arad. Punct: Sit 15, km 28+600 – 29+100, in: CCA. Campania
2011. XLVI‑A Sesiune Naţională de rapoarte arheologice, Târgu
Mureș, 23–26 mai 2012, Bucureşti, 288–290.
MIHAIL, SAVA 2019 Mihail, F., Sava, V., The Lithic Material Discovered in the Eneolithic
Cemetery from Pecica-Est, in Western Romania, in: Ziridava. Studia
Archaeologica, 33, 9–41.
PALUCH 2014 Paluch, T., Rézkori sírok Makó határában, in: A Móra Ferenc Múzeum
Évkönyve. Új folyam 1, 23–34.
PARKINSON 2006 Parkinson, W., The Social Organization of Early Copper Age Tribes on
the Great Hungarian Plain, BAR International Series 1573, Oxford.
PATAY 1984 Patay, P., Kupferzeitliche Meissel, Beile und Äxte in Ungarn,
Prähistorische Bronzefunde IX, 15, München.
PATAY 1961 Patay, P., A Bodrogkereszturi Kultura Temetöi, Budapesta.
PATAY 1958 Patay, P., Kupferz eitliches Gräberfeld in Polgár am Bascókert
genannten Hügel, in: ActaArchHung, 9, 141–154.
PAWN 2012 Pawn, I., Negotiating Identities during the Copper Age: A
Bioarchaeological Study of Burial and Social Networks on the Hungarian
Plain (5400–3500 BC), Florida State University, PdD thesis.
RACZKY, SIKLÓSI 2013 Raczky, P., Siklósi, Z., Reconsideration of the Copper Age chronology
of the eastern Carpathian Basin: a Beyesian approach, in: Antiquity,
87, 555–573.
SAVA 2015 Sava, V., Neolithic and Eneolithic in the Lower Mureş Basin, Mega
Publishing House, Cluj‑Napoca.
SAVA, MĂRGINEAN, URSUȚIU 2017 Sava, V., Mărginean, F., Ursuţiu, A., The Eneolithic Cemetery in
Pecica „Est”, Arad County, in: Ziridava. Studia Archaeologica, 31,
55–68.
SAVA et al. 2019 Sava, V., Mărginean, F., Kapcsos, N., Inel, I. C., Pecica, jud. Arad.
Punct: Arsat, in: CCA. Campania 2018. A LIII‑a Sesiune Națională
de rapoarte arheologice, Sibiu, 13–15 septembrie 2019, București,
298–299.
SCHIER 2013 Schier, W., An Antiquarian’s Grave? Early Tiszapolgár Burials in the
Late Vinča Tell Site of Uivar (Romania), in: Anders, A., Kulcsár, G.,
with Kalla, G., Kiss, V., Szabó, G. V. (eds.), Moments in Time. Papers
Presented to Pál Raczky on His 60th Birthday, Ősrégészeti Társaság/
Prehistoric Society Eötvös, Loránd University, Ed. Harmattan,
Budapest, 569–577.
SIKLÓSI 2013 Siklósi, Z., Traces of Social Inequality during the Late Neolithic in the
Eastern Carpathian Basin, in col. Dissertationes Pannonicae IV. 3.
Budapest.
SZÜCS‑CSILLIK, VIRAG 2016 Szücs‑Csillik, I., Virag, C., The orientation of the dead at Urziceni
necropolis. An archaeoastronomical approach, in: Micle, D., Stavilă,
A., Oprean, C., Forțiu, S. (eds.), Arheovest IV2. In honorem Adrian
Bejan. Interdisciplinaritate în Arheologie și Istorie. Timișoara, 26
noiembrie, 2016, Szeged, 591–599.
ŠIŠKA 1964 Šiška, S., Pohrebisko tiszapolgárskej kultúry v Tibave, in: Slovenská
Archeológia, XII‑2, 293–356.
URSUȚIU et al. 2019 Ursuțiu, A., Mărginean, F., Sava, Kapcsos, N., Urák, M., Pecica,
jud. Arad. Punct: Est/Duvenbeck, in: CCA. Campania 2018. A
LIII‑a Sesiune Națională de rapoarte arheologice, Sibiu, 13–15
septembrie 2019, București, 299–301.
URSUȚIU et al. 2017A Ursuțiu, A., Mărginean, F., Sava, V., Urák, M., Pecica, jud. Arad.
Punct: Est/Lucaș, in: CCA. Campania 2016. A LI‑a Sesiune
Națională de rapoarte arheologice, București, 24–27 mai 2017,
București, 209–210.
URSUȚIU et al. 2017B Ursuțiu, A., Mărginean, F., Sava, V., Urák, M., Pecica, jud. Arad.
Punct: Forgaci/Lucaș, in: CCA Campania 2016. A LI‑a Sesiune
Națională de rapoarte arheologice, București, 24–27 mai 2017,
București, 210–211.
VIRAG 2013 Virag, C., Archaeological discoveries from Pecica belonging the
Bodrogkeresztúr Culture, in: EphNap, XXIII, 177–196.
VIRAG 2007 Virag, C., Neoliticul şi eneoliticul, in: Marta, L., Szőcz, P. L., Gindele
R. (coord), Catalogul colecţiei de arheologie / A régészeti gyűjtemény
katalógusa / Catalogue of the Archaeological Collection, Satu Mare,
30–41, 102–133.
LIST OF ILLUSTRATIONS
Pl. I. 1. Administrative map of Romania and Arad County with location of Pecica Town (map by authors);
2. Map of the excavations carried out in Pecica – Est (map by authors).
Pl. II. Topographic map of cemetery and settlement (graves in black, settlement in grey) (by authors).
Pl. III. Photos of typical graves: 1. Cx. 31; 2. Cx. 234; 3. Cx. 28; 4. Cx. 272; 5. Cx. 212; 6. Cx. 71 (photos by the
authors).
Pl. IV. Photos and drawings of atypical graves: 1. Drawings of the skeletons in Cx. 417; 2, 4. Cx.7/Lucaş; 3,
5. Cx. 417 (photos and drawings by the authors).
Pl. V. Photos and drawings of atypical graves: 1–2. Cx. 307; 3–4. Cx. 246 (photos and drawings by the
authors).
Pl. VI. 1. Photos of atypical graves: 1. Cx. 447; 2. Cx. 213; 3. Cx. 44; 4. Cx. 17 (photos by the authors); 2.
Pottery incidence in graves (graphics by the authors).
Pl. VII. Pottery (the archaeological collection of the Museum of Arad; photos by Ioan Scripciuc).
Pl. VIII. Gold ornaments (the archaeological collection of the Museum of Arad; photos by Ioan Scripciuc).
Pl. IX. Copper ornaments (the archaeological collection of the Museum of Arad; photos by Ioan Scripciuc).
Pl. X. Copper ornaments and tools (the archaeological collection of the Museum of Arad; photos by Ioan
Scripciuc).
Pl. XI. Copper axes (the archaeological collection of the Museum of Arad; photos by Ioan Scripciuc).
Pl. XII. Beads made of hard animal materials (the archaeological collection of the Museum of Arad; photos by
Ioan Scripciuc).
Pl. XIII. Ornaments, tools, and weapons made out of hard animal materials (the archaeological collection of
the Museum of Arad; photos by Ioan Scripciuc).
Pl. XIV. 1. In situ stone beads (photos by the authors); 2. Stone beads (the archaeological collection of the
Museum of Arad; photos by Ioan Scripciuc).
Pl. XV. Silex and volhynian blades (the archaeological collection of the Museum of Arad; photos by the
authors).
Pl. XVI. Cup found in CX. 98 containing small silex items (the archaeological collection of the Museum
of Arad; photos by the authors).
Pl. XVII. Stone and obsidian weapons (the archaeological collection of the Museum of Arad; photos by Ioan
Scripciuc).
Pl. XVIII. The sum of the AMS measurements obtained from Pecica – Est cemetery and Pecica – Duvenbeck,
Pecica – Est settlements.
Pl. XIX. 1. Distribution of AMS measurements obtained from Pecica‑Est cemetery and Pecica – Duvenbeck,
Pecica – Est settlements, displayed on the calibration curve; 2. AMS measurements sum of the Pecica
– Est cemetery.
Pl. XX. Map of the Pecica – Est cemetery nearby contemporary sites (map by the authors).
Pl. I. 1. Harta administrativă a României şi a judeţului Arad cu localizarea oraşului Pecica (hartă întocmită de
autori); 2. Hartă cu localizarea săpăturilor de la Pecica – Est (hartă întocmită de autori).
Pl. II. Planul topografic al cimitirului şi al aşezării Tiszapolgár (cu negru sunt reprezentate mormintele,
iar cu cenuşiu urmele aşezării) (plan întocmit de autori).
Pl. III. Fotografii ale unor morminte tipice: 1. Cx. 31; 2. Cx. 234; 3. Cx. 28; 4. Cx. 272; 5. Cx. 212; 6. Cx. 71
(fotografii realizate de autori).
Pl. IV. Fotografii și desene ale unor morminte atipice: 1. Desen al defuncţilor desfăşuraţi din Cx. 417; 2, 4. Cx.
7/Lucaş; 3, 5. Cx. 417 (fotografii și grafice realizate de autori).
Pl. V. Fotografii și desene ale unor morminte atipice: 1–2. Cx. 307; 3–4. Cx. 246 (fotografii realizate de autori).
Pl. VI. 1. Fotografii ale unor morminte atipice: 1. Cx. 447; 2. Cx. 213; 3. Cx. 44; 4. Cx. 17 (fotografii realizate
de autori); 2. Frecvenţa vaselor ceramice în funcţie de morminte (grafic întocmit de autori).
Pl. VII. Vase ceramice (colecția de arheologie a Complexului Muzeal Arad; fotografii de Ioan Scripciuc).
Pl. VIII. Podoabe din aur (colecția de arheologie a Complexului Muzeal Arad; fotografii de Ioan Scripciuc).
Pl. IX. Podoabe din cupru (colecția de arheologie a Complexului Muzeal Arad; fotografii de Ioan Scripciuc).
Pl. X. Podoabe şi unelte din cupru (colecția de arheologie a Complexului Muzeal Arad; fotografii de
Ioan Scripciuc).
Pl. XI. Topoare din cupru (colecția de arheologie a Complexului Muzeal Arad; fotografii de Ioan Scripciuc).
Pl. XII. Mărgele confecţionate din materii dure animale (colecția de arheologie a Complexului Muzeal Arad;
fotografii de Ioan Scripciuc).
Pl. XIII. Podoabe, unelte şi arme confecţionate din materii dure animale (colecția de arheologie a Complexului
Muzeal Arad; fotografii de Ioan Scripciuc).
Pl. XIV. 1. Mărgele din piatră in situ (fotografii realizate de autori) 2. Mărgele din piatră (colecția de
arheologie a Complexului Muzeal Arad; fotografii de Ioan Scripciuc).
Pl. XV. Lame din silex și volhynian (colecția de arheologie a Complexului Muzeal Arad; fotografii
realizate de autori).
Pl. XVI. Căniţă descoperită în Cx. 98, care conţinea piese cioplite din piatră (colecția de arheologie a
Complexului Muzeal Arad; fotografii realizate de autori).
Pl. XVII. Arme din piatră (colecția de arheologie a Complexului Muzeal Arad; fotografii de Ioan Scripciuc).
Pl. XVIII. Suma datelor AMS obţinute din cimitirul Pecica – Est și așezările Pecica – Duvenbeck și Pecica – Est.
Pl. XIX. 1. Distribuția datelor AMS obţinute din cimitirul Pecica – Est și așezările Pecica – Duvenbeck și Pecica
– Est, dispuse pe curba de calibrare; 2. Suma datelor AMS obţinute din cimitirul Pecica – Est.
Pl. XX. Hartă cu localizarea siturilor contemporane aflate în apropierea cimitirului Pecica – Est (hartă
întocmită de autori).

Date Preliminare Asupra Cimitirului Eneo

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Date Preliminare Asupra Cimitirului Eneo

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

© Authors, 2020

DTP and cover:

Editura Mega | www.edituramega.ro

VAsIlE ChIRICA, VAlENTIN-CODRIN ChIRICA,

viCtor Sava, adrian urSuțiu,

VAsIlE DIACONU, GEORGE-DAN hâNCEANU,

DAN GEORGE ANGhEl, GEORGE VAlENTIN BOUNEGRU,

CaSandra Brașoveanu, Felix-adrian tenCariu, andrei aSănduleSei, lăCrăMioara-elena iStina,

lUCIAN MUNTEANU, CRIsTIAN IOsUB,

Bogdan Petru niCuliCă, vaSile Budui, ConStantin aParaSChivei,

VICTOR sAVA*, adrian urSuțiu**

Keywords: Eneolithic; Tiszapolgár; Bodrogkeresztúr; cemetery; Lower Mureş Basin.

Dispunerea spaţială a cimitirului

Caracteristicile ritualului funerar

S-ar putea să vă placă și