I Marija Gimbutas

Civilizatia Marii Zeite

I
' '
r11 şi sos ·rea cavalerilor
!
I

l I
l
războinici
lI

u Originea şi dezvo ltarea celor inai \·echi civili zatii europene

(circa 7500- 700 î.e. n.)
l
f' Cu 144 ilu straţii

l Traducere din limba en g leză de Sorin Pali ga

{J

tJ
Editura L u creţi u s
J
B ucureşti 199 7

u
j
I
!--~~~~~~~~~~~-
I
Coperta: Capacul unui vas pirifonn de mari dimensiuni cu reprezentarea ze i\ei -pasă re: o bufni !ă cu
I urechi ş i cu un nas mare în loc de cioc. Ochii sînt reprezentaţi de simboluri sau de un sistem de scriere.
Atît capacul cît şi vasul sînt incizate cu meandre umplute cu alb ş i cu linii paralele. Faza Vinca-Turd aş
timpurie, mileniul 6 î.e.n., Parţa. Banat.

Cartograf: Doina Mihăilă

Tabele: Alina Bratcoveanu

ll

'
\I
L ucrarea apare cu sprijinul generos al Băncii Agricole

tl

ll
t)

ll
lI
11

ll
u
Traducerea s-a făcut după manuscrisul autoarei, pus la dispoziµa traducătorului în anul 1987.
li Titlul original: Old Europe mul the Advenl o/the lndo-Europeans.
Pentru versiunea ro1mînească. toate drepturile aparµn traducăto rului .

li
I
{:
' J
 5

Il Cuprins

fI Cuvîntul traducătornlui ...... .... ............ ..... ......... ......... .... .... ....... .. .............................. ............ .. .. ..................................... 7
Transcrierea numelor ....... .. ... ........ .... .......................... ..... . ....... ......................... ............................
Abrevieri ....... ... IO
9 „ • . • „ . .. „ . .... ........ . . . ...

„ : . „ ••.•.. . •. . . ... ............ „ . . „ „ ...... „ „ „ „ . . .. „ ... . . „ .... . . ... . .. „ ..• .. . „ ...... • . • . . . .. „ ..... • . • „ ...........•.•........•.•...•.•.. •• •••..

Listă se l ectivă a laboratoarelor care efectuean! determinări cu radiocarbon (C 14) citate în acest volum .... ........ 1O
rr Aspecte cronologice .. ...... ...................... ... ........ .. ........ ............ .............. ................. .. ........ ........................................... 11 \

Capitolul I . „ .. „ .. „ „ „ . . ..... ...... „ ... .. . ............ . ... . ......... .. „ „ ... ... . . „ „ ..... . .... „ „ . ............. .. .. . .. ........ . . . . .......•.. ...... . ...... .• .... 15- 26
Neoliticul. circa 6500- 3500 î.e. n. Răspîndirea economiilor bazate pe prelucrarea hranei
Introducere ..... „ „ .............. . . .......... . .... . .. . ....•.. . .... • .. • . •. . •. .... . • . .. . . . . . . ... .•.. .. . ..... . .. „ „ „ ....•.. . .. •. • ... . .. ... .. .. . .. . . . • . .. . .. . . .. • .. ..... . ..... 15

fl •Cultura Sesklo din Grecia ...............................................„ ..... . • ... .. ......... . . . . . . .. . .............. .. • . • .. • . .•.. ... . . . ........ • . . ... . .. .. ... . . . 16
·Neoliticul zonei adriatice ......... ................. ... .... ......................... .. ....................................... ..... ...... .......... „ .. „ . . . .. . „ ... . 17
• Cultura Starcevo-Criş din zona centra l-balcanică şi din bazinul inferior al Dunării ... ............ ...................... „ .... „ .. 19
·Cultura Biikk din estul Ungariei. Slovacia şi din vestul Transilnniei ........ .. ..... ... ................ ..... .. ... .. ...................... 20

l • Cultura Karanovo din bazinul rîului Marica, centrnl Bulgariei ...................................................... ................ .... .. .. . 21
• Cultura Nistru-Bug şi neoliticul nord-pontic ......... ...... .. ........ .. ............................................................„ .. .. . .. .. .. . . .... 22
•Cultura Nipru-Doneţ ...... ............ ............ ... ......... ... ................................................ „ „ „ . „ „ . „ „ „ .... „ „ .....• .. „ . . .. „ . „ ....... 22
•Cultura ceramicii liniare clin Europa centra lă ....... ........... ............. „ .. . .. . .. . . . ... . .. .. . .. .......... ... .. .. . . .... ....... .. . ........ . ... .. . .. . 23
Note .............................................. .. ............. .....................................................„ ..... „ ... „ . „ . . . „ . . . . . „ . . „ .. . ... „ • .. „ . . . . . . . . . .. . 25
II Capitolul II „ .. . . .. .. . . . . . ... .. ... . . . . . . . . .. . .. . „ .. „ . . . ... . . . . . . ....... . ........... .... ... . . ........ .. . ..... . „ ...... . . „ .. ... . . . .. ... . . . .. . . ... ...... . .. . „ . ...... 27-66
Apogeul Vechii Civilizaţii Europene - epoca cuprului (chalcoliticul sau eneoliticul), 5500- 3500

II Introducere „ . . .. „ .. „.. ............ .... . ........ ...... ................ .. ..... ..... ...... ..... ................. ........... ..... ...... ............ ........... 27
I. Grupurile regionale şi cronologia lor .. ........... .................. .................................. ... .. ............ .. .................... ....... .. ...... 27
• Cultura Hamangia de pe ţănnul românesc al Mării Negre .... ... .... ................... .............. ........................................ 27
·Cultura Karanovo clin Bulgaria ş i din sudul României (fazele Karanovo III- VI, Boian şi Gumelniţa) ... ... ..... ..... 27
• Cultura Vinca din regiunea central-balcanică ............... .............. ............................ ... ................... .... ...................... 28
• Cultura Tisa din estul Ungariei. nordul Iugoslaviei şi României .... ....... ........ „ ....... ... . .... . .. .. .... . . .. . . ... .. . .. . . .. ... .. .. .. .... 28
·Cultura Danilo-Hvar clin Dalmaţia .. .............. ............................. .... ... ........................................... ...... .. ........ ..... ... ... . 29
• CulturaButmirdinBosnia ....... ... „ . . .. „ . „ .... . . . „ . ...... . . ... „ ... . . ... „ • . . . . . .. .... . .. .. . . .... .. „ . .. „ . . „ . .. . • ... . . . . „ . . . .. . . „ . • . ... „ .•.. . .... . . .... 29
• Cultura Lengyel din bazinul mijlociu al Dunării .... .. .... .. ... .................. „ . . ..... ... .. . . .. .. .. ... . .. .. . . ... .... . ... ..... . .. . . ... . .......... .. 29
• Cultura Petreşti din TransilYa1lia ........................... ................... .. ....... „ . . .... . ...... ... . . .. ...... . . .. „ . . „ . ..... ... „ . .. „ ... „ . . . . .. . ..... 30
• Cultura Cucute1li (Tripolie) din Moldova şi din Ucraina de vest ..............„ .. . ... ... .. „ ... . „ ..... . . „ .. ... „ ... „ ... .. . . . . . . .. ... .. . . JO
• Cul tura Dimini din Grecia ..... ..................... .............. .. ..... ..... .. .................................... .. .............. ... ....... ....... ... .... 31
II. Econornia de subzistenţ ă şi modelele de locuire ....... ............ .......................... „ .. . .... . . „ ...... .. . . ... . .. . ....... . . . „ .. .. . .. .. . . 31
III. Metalurgia, schimburile de mărfuri şi meşteşugurile
• Metalurgia cuprului şi aurului .............. ........................... ......... .. . .... ...................... .......... .......... ....... .... .. .......... ...... 34
l] • Schimbul de mărfuri şi corne rţul ..... „ „ „ „. „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ . „ „ „ . . . „ „ „ „ „ „ . „ „ „ „ „ „ „ „ „ „„ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ . „ „ „ „ „ . . . „ . „ 35
• Meşteşugurile ..... „ . .. „ . „ . „ . ... . . ...... .. . . ... ... ... „ . .... . ..•. • .. „ ..... . .. ..... . . „ .. „ .. .... „ .. „ .... ... • „ „ . . . . • ... .... • .. • . . ... . ... „ . . . . . • . . .. .. . „ . . . .... . 36
• Scrierea sacră . „ „ „ . „. „ „ „. „ „ ... „ . ........ . . .. .. . .. ... . „ . .. „ ... „ . „ ... .. . ... . .... • .... „ . . .. . . • ... „ .... . . . „ „ . . . „. „ . „ „ . . „ . . . „. „ „ „ ... ... ... .. . . „ ... 37
• Credinţele legate de divinitatea feminină „ „ „ • . „ „ „ „ „ „ „ . . „ „ „ ..... . . „ „ „ . „ „ „ . „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ .„ „ . „ „ „ „ „ „ „ „ . „ „ „ . „ • . . . . .. . .. 41
Categoriile, funcţiile şi simbolismul divinităţilor .. „ „ „ „ „ .. „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ ... „ „ .. „ .... „ . „ .• . . „ „ „ . „ . . . . . „ . „ . ... .. . .. .. 42
A. Zeiţa procreatoare. Zei ţa dăruitoare a vieţii şi stăpîna animalelor ....... .. .. „ ... „ . .. .. „ . . . . .. „ ... .. ...... „ ... .... ... . . 42
Zeiţa gestantă a culturilor agricole - Mama Glie .................. .... .....„ . . .. . „ .. .... .. . ... . . .. ... .. . . . . ... . .. .... . „ . . • .. • .. •.. .... 44
Zeiţa-pasăre şi simbolurile sale ......... ........................................... „ . . .... • .. . „ „ „ . „ ... . „ . . „ .. • . . ... •. „ ... .. ..•...... . .. . .. . 45
Zeiţa-şarpe .. .. „ ...... . . . . „ „ . „ ... „ . . . . ...... ... . . .... . .. . . .... . .. „ .. • . . . . • . .•... . . ... . . . .• . ... .. . . .. • .. .. .. . . . . . . .• . . •.. .... . • ...... . . •. .. ........ . . . .. .. 46
B. Ze iţa morţii .................... ... ......... ............ „ „ .. ..... ........ . .. .. . ..... • . ... . . . . . . • .... . . ..•.... „ . . . „ .. . . .. .... . ............. „ ......... . 47
Vestitoarea morţii în chip de pasăre de pradă ................ ................... .„ ... „ „ „ .. „ . „ . ... . . ... . . . . . . „ .. .. ... „ „ . „ •. . . . ... .. 47

u Zei ţa albă: nudul rigid din morminte ..................... .......... ............................. „ .......... ..... ... .. .. .. . .......... .. ..... . ... 48
C. Zeiţele morţii şi regenerării ... „ . . .......... . ................ „ . . . . .. . ... . ... .. .. . . • .. ... . ... „ ........ „ . „ . ... . .• ........ . ....... . .... . . . ..... 48
Simbolurile regenerării ...„ ... . ... .. . . . „ „ . „ „ . ..... •. .... . ...... . . . . . .. . . . •. . .. . . .. . . ... .. . • .. . ... . .. . . .. „ . . ......... .. .. . .. . ... .... .. ...... . . . . . .. 49
Zeiţa ca vrăj ito are ... ................ „ . . „ .............. „ ... „ . .. „ „ „ . . . .. . ... . . .... „ ... „ „ ... „ . . . „ ... ............ ... ... . . . • ... .. . . ... ...... . . . .. .. 50

u D. Zeităţi masculine ................. ......... ............... .............. .... ... „ ....... „ ...• . • .. . . .. . . . . ............ . . .... • •........ .. ...... . ....... 51
• Reprezentări sacre şi provenienţa lor .„ „ . •... „ .. „ ............. •... . . ..... . . .... . . „ .... • .. . „ .... . ...... • ........... „ „ . ... . ...... „ .. .. ....... ...•. .. .. 51
Achilieion .................. .. .. ... .................... „ .......•..... . . .. . . . . ..... .. . . . .•.....•. • .. „ . „ .. . .. . .... .. „ .„ •. „ •.•.. •... .•.•... •. „ .. „ ... „ „ .. 51
<;atal Huytik. „ .... . ... . ... . .............. ... ........... .. ................... . ... . . . . .. . . . .•. . .. ... . . .. . . • .. • . . . . . . ......... . „ . . . . „ ... „ .... •. . . . „ . . . ...... 52

u Lepenski Vir „ „ „ . .. .... . „ „ „ „ „ .. „ .. .. „ .... „ . „ „ .. „ . „ „ ... „ .......... .. . . . „ . . . ... . . .. .. „ .. .. ......... . .... .. „ .. .. . „ „ . „ ..... „ ..... • . . .. .. .. 53
Lepenski Vir „vîrtejul de la Lepena" „ „ „ „ „ ... „ „ . . „ „ „ . „ . ... .. .. . .... . .................... .. . . . . . •............. . . ....... .. 53
Vlasac .................................... „ •...... . . ...... . . ......... ...... . ... ......................... . ..........•........... „ ...... „ .... 54
Simbolismul edificiilor de la Lepenski Vir .„ „ • ..•. • ..... „ ... •... „ . „ ... „ ... „ „ . „....•.. „ ...•.. „ ....... „ .... • . ....... 54
„ •.
 6

Functiile sanct11arelor de la Lepenski Vir .... „ ........ „ . „ ..... .. . . .. „ .. „ „ . .... „ . .. ...... . „ ..... „ „ . „ .. •..... . . . . . .... 55
Sanct11arele şi modelele de sanctuare din mileniile VI-IV î.e.n .... „ „ „ ... ..• „ • . „. „ . „ . „ „ „ „ . . .. . „ „ „ „ „ . „ . „ „ „ . „ . 56
1 Zeită!il e şi sanctuarele din insula Malta, mileniile IV- III î.e.n ............. „ „ „ . . ... „ ...... „ „ . ..•... .. „ .... „ „ . . . . „ ...... 58
Simbolismul regeneră 1ii din mormintele megalitice vest-europene .. „ ... • ... „ .. „ ... „ ..... „ . „ „ ...•... . ... „ „ . .. „ „ „ „ . 59
Note ........ ... „ .. . „ . . . .... „ . „ .................... „ ........... . ............ „ . . . .. „ ........ „ . . . ........... . . . ....... „ •..• . „ ........ „ . . .... . ... .. • . .. .. . . . . „ .. . ...... . 62
Capitolul III ....„ ....... „ „ ....... ... „ „ . „ ... „ ... „ „ . . . .. ... „ . .. „ . ......... „ .. .. ... .. . . . ........ „ . . „ „ „ .. „ „ „ „ . . .. „ .. „ ... •. „. „ .. „ . „ „ .... . „ .. 67- 100
Pătrunderea păs torilor din stepa e uro-asiatică în Europa chalcolitică
şi transfonnarea Europei Central-răsări te ne

fI Introducere ............................................................ „ ........ „ ........... ..... ............. . ............• . .... • . . ........ • ... ..

l. Păstorii de tradiµ e kurgan din sudul Rusiei şi migrarea lor spre estul Ucrainei . „ ....... . . „ .. „ . „ • . „ ... ... „ „ . „ „ „ „ . .... „ .. 67
„ ...„ . . • . •• . 67
„ . ... . . ...

· Domesticirea calului ... „ ........ „ ............................. ....... ............. ...... . .... „ ............ „ ....................... . ..... „ . .. „ .•.. . .......... . .. 67

fl
·Grupurile culturale din mileniul al V-lea din bazinul mijlociu şi inferior al Vo l găi .. „ . .. „ ..... „ „ ........ „ .. „ .•. „ ... . • ...... 68
· Cultura Srednij Stog II din bazinul infe rior al Ni prului ..... „ .... ..... . . „ ........ „ . .. „ „ .. „ „ „ „ . „ . „ . „ .. • . „ „ ... „ „ .... „ „ . „ „ „ . . „ . 70
• Este traditia kurganelor proto-indo-europeană? . „ „ ......................... „ ... ... . „ . . . „ ... ... „ .. „ „ .... „ ....... „ „ . „ ... „ •. „ . „ „ „ „ ..... 7 1
fi. Primul val în Europa central-răsă riteană (circa 4400 î.e.n.) şi urmări le sale . „ . „ „ . . „ „ ...... „ .... „ .. „ .. . „ „ . „ „ . ..... „ „ . . 72

li • Coexistenta păs torilor kurgan şi a ag1icultorilor cucutenieni .... „ . „ ... . . . ... „. „ „ „ .. „ ... „ ..... „ „ ... „ . „ .... .. „ ... . „ .... „ „ „ „ .. „ 73
· Dislocarea şi amalgamarea grupurilor culturale Karanovo VI-Gumelniţa . Vi nea şi Lengyel .. „ ..... „ „ .. „ . „ . „ . . „ „ „ . 73
• Răspîndirea culturii ,·est-europene spre Europa ce ntrală ...... „ .. „ „ „ „ .... „ . . .. . „ . „ .. „ „ „ „ „ „ ... „ . . „ „ „ „ „ „ „ „ . .• „ „ . „ • . „ „ „ 75
III. Valul kurgan nr. 2 (circa 3500- 3400) şi fonnarea „patriei europene" „ ... „ • . „ „ „ ..... „ . „ „ „ „ „ . „ . „ . „ . „ .. „ .. „ „ „ .. „ .. „ 75
I • Sursa: cultura nord-pontică Majkop ............ ........... .. ....................................... „ . ......... „ ............. „ .. „ .... ..... „ ............. 76
· Grupurile culturale Usatovo-Folte şti de la nordul Mării Negre ....... „ .... „ ..•.... „ „ .. „ ... „ .. „ . „ .... „ .......•.. „ ... „ .•....•...... 78
·O nouă cultură: complexul Baden-Ezero ... „ „ . . . .. „ . . „ „ . . .... . . ... „ .... . „ ..... „ .... „ . . . . • ........ „ ... „ .. .. „ .... . .. „ „ •.... „ . „ .... • . .. „ „ . 79
Cultura Baden din bazinul carpatic ... .... „ ....... „ ........... „ . .... . „ .. . .. ..... . .. „ ..... „ .. „ . „ . „ .. „ „ •. „ •. „ . .. „ ........ „ .... . ... „ 79
II Cultura Ezero din Bulgaria, nordul Mării Negre şi vestul Anatoliei ... „ ...... . ...•.. „ . . „ „ .. .•.. „ ..... „ „ .•. . . . „ .......... 81
Ezero ...... „ „ „ ............. . . „ .................... „ ..................................................... . .... . .... „ ... . ... ... ... ...... . ..... ... . „ ... „ .... 8J
Cultura amforelor globulare ...... „ „ „ ..... „ ... „ . „ „ . „ .... . .. „ „ . „ „ . „ ... . . „ „ ... „ •...... „ . „ „ ........ „ .. • „ „ . „ „ „ . „ . „ „ „ „ . „ „ . 82
Ag:icul.tura: dezvolta_r:a. sa în ramura europeană „ „ . „ .. . • „ „ ... „ .• „ ... . „ .. „ „ „ „ „ „ „ „ . „ . „ .• „ „ . • „ .. „ „ . „ „ . „ . . „ „. 84
Noile s11nbolun ş1 ze1taţ1 . „ ....... „ . „ . .. „ .. „ .. „ .. . . „ „ . „ .... . ... „ . .... . . ... . . . „ „ .. „ .. „ .... „ ... .. „ „ ..... „ . „ .. . .. . „ „ „ . .. .. •. ........ 85
11 IV Valul kurgan nr. 3 (circa 3100-2900 î.e.n.). Apariµa în E uropa central-răsăritea nă
a kurganelor de tip Yamna (Ja1m1a) din sudul Rusiei şi impactul asupra Europei . „ „ .... . ..... „ .... .... .. „ . . . . . „ . „ 86
·Mormintele de tip „Yam11a" din România, Bulgaria, Iugoslavia şi estul Ungariei „ ... „ „ . „ . „ .... „ „ .. „ „ „ „ „ .• „ „ ... .. . . .. 86
Il · Cultura Vucedol din nord-estul Balcanilor şi din zona est-alpină ..... „ ........... „ .. „ .... „ ... .. .. „ . „ .•. „ .... ... „ „ „ „ ... . ... „ .... 86
· Elementele kurgan din Grecia ....... „ ....... . .............. „ .. . .. . . ... .. . „ . .. .. „ ........ . ... „ „ .. . .... „ • ..• „ ..... „ .... . .•.. . ..... „ .....•.......... ..... 88
·Enigma populaţiei paliarelor campanifom1e .............„ .. .. . .. . . .. . . ... . ... ... . .. ........ „ „ ... . ..... . „ . „ „ ..... „ . „ .. „ . „ „ „ .. . „ ...... . „ ... 89
Cultura Vinkovci-Samogyvfir din bazinul mijlociu al Dunării .. „ .. . .. „ „ .. „ . „ . „ .. . „ „ .• „ „ . „ „ •. . • .. „ „ .. „ „ „ „ ...... . 91
· Cultura ceramicii decorate cu şnurn l din Europa ce ntrală ş i de nord „ ..... „ . „ „ . •. „ „ „ .... „ „ ... . „ „ . „ .. „ ... „ „ .. „ ..... . . ... „ 92
11 • Cultura ceramicii decorate cu şnuru l din zona es t-balcanică
şi din bazinele Niprului superior şi Volgăi superioare .... ................ „ ... . . . . „ ........ „ ..... . „ „ .....• „ ...... . . „ . „ „ .. „ ... 94
Concluzii ..... „ ............. „ . ....... ... . ... ..... „ „ ... ....... . .... . ..... . „ .. ...... .. .. ........ ....•.• „ .... .. . . „ .........•. „ .. „ . . • ...... •...... . .. „ . . „ . •.. „ .. . . „. 95
IJ Note ...... ........ .. „ „ • .. „ „ •. . „ .... ... . .. ... • . „ . „ •.. .. •. .... .. • .. .. . „ • . •. .. . .•. .•... •. .......... •. . „ . ......•..... . . . • . . •. . „ . . ... . ..•... •. . . . . . .. . . . . . ....... . „ .. . .... 96
Capitolul IV ......... „ ... „ „ „ .......... . .... „ ...... . . . „ „ ...... „ . „ ...... „ ... . .... .. ... . „ . „ „ ...... „ ....... „ . . „ ...... „ ... „ .. •.•. ...... „ . . . .. „ . ... 101-1 18
Dezvoltarea metalurgiei bronzului ş i a culturilor de războ inici

I. Introducere ... „ „ „ . . „ „ „ „ .. .. . „ . „ „ . . ...... . „ • ... ... . •.. . . . •.. .. . „ . . . „ •.• .... . .... „ . . .. „ • .. . . „ ... „ „ .......... • ..... . .. ... .. • „ .. „ . „ „ „ . „ . ... .. . .. „. 10 1
II. Cronologia ........ „ ... ......... .. . . . „ .. .......... „ ... „ ..... „ ... „ . „ .. „ .. .• ... . ..... „ . . ... ..•... .. „ „ ... „ ... „ ... . .... . ........ .... ... „ ..... „ ..•....... . . „ 102
III. Grupurile culturale .............. „ .................................... „ ............. „ „ ..... „ ................. .. . •............ . ...•. „ .. . „ „ . „ ..... „ „ ... . 103
fI • Agricultorii din cîmpia Dunării şi a Tisei inferioare „ ... .. ...... .... . . . . ... „ ................ „ .. „ . „ ... . ....... „ . ...... . • .... „ .. „ . . . „ „ . .. 103
Cultura Periam din sud-estul Ungariei, sud-estul României şi nordul Iugoslaviei .... „ „ . „ . „ „ . . . ... . . „ „ .• . „ . . 103
Cultura Nagyrev din regiunea Dunării. în Ucraina şi vestul Slovaciei ....... „ . . . . . „ .. „ .. .... ............... . . . . „ „ „ . . . 105
Cultura Vatya - un amestec cultural de elemente Nagyrev şi de grupuri ale ceramicii încrustate „ „ . ..
li ·Culturile de războ inici purtînd amprenta specificului indo-european ... ............... „ . . . . „ . .. „ . „ ........... .. „ .... „ ... „ ... „ „ . 106
Cultura Hatvan-Otomani-Wietenberg din bazinul Carpatic . „ . „ ... „ . „ .. „ ..........•.... „ .. ..... • „ „ ..... „ .... „ . . „ .. „ ... 106
105 „„ .

Cultura Tei din regiunea Dunării inferioare . „ . . .. . .. „ .. . „ . . . .. „ . .. „ ..... ....• ..... „ ..... „ . .. „ ... . .. • „ •.... . „ . . . . ...• „ „ ..... „ „ 108
Cultura Monteoru din Moldova .. .............................................. .......................................... .. . „ . . . . „ ....... . . . „ . 108
Cultura Noua: valul al patmlea de păstori din zona stepei
nord-pontice-Volga şi deplasarea lor spre Europa central-răsăriteană „ .........
„ ...... „ .• . ... . „ ..... I 09
„ ...

Cultura „panonică'' sau a ceramicii încrustate din vestul Ungariei şi nord-vestul Iugoslaviei .. „ „ .. „ .. „ „ . 109
Complexul central-european reprezentat de grupurile Unetice, al turnulilor
şi al cîmpurilor cu urne şi influenţa asupra etnogenezei în Europa central-răsăriteană ..... „ ....... I 11
Grupul Unetice, circa2500- 2300î.e.n ................... „ ... „ ........ „ „ .. „ . . . ........ „ .. „ . . .. . ................. ... . ............... ... lll
Perioada tumulilor, 1500-1300 î.e.n.......................... „ . „ „ ....... •..•. . . ... . .. ............ „ . . ..... „ „ .. . ... . .. „ • . „ .... „ .. „ ... 113

u Note

II ..
Perioada cîmpurilor cu urne, 1300- 700 î.e.1t ................... „ ... . . . „ . „ . „ „ . ..... • .......... . .. .. .. ... „ „ . .. „ . „ „ . „ „ .. . . .. . . „ 11 3
„ . „ ... •... „ .... ... . . . „ ... .......... „ ...................... „ .. .... .. .... ...... ........ „ .......•.......... „ .. „ ... .. . ... ........... . ............ .... „ ... 117
•••• „ ..• ••

T~~~~~.:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::: :::::::::::::: !~i

u
J
1
7

l Cuvîntul traducătorului

fl Prezentăm cititorilor un nou volum al Marijei Gimbutas 1. Axată pe o probl emati că ase m ănătoa re -
01iginea şi evoluţia civilizaţii lor europene, începînd cu paleoliticu l superior pînă la sfirşitul epocii
bronzului - cartea de faţă este rezultatu l unor cercetări ale autoarei din ultimii ani, practic o sinteză a

fl
con„cep~ilor sale.
In general, studiile Marijei Gimbutas se recomandă prin stilul clar şi concis, prin original itate şi prin
forţa argumentaţiei, autoarea refuzînd numeroase clişee trad iţional e care au dus, nu rareori, la formu larea
unor ipoteze infinnate de cercetările ulterioare. Poz iţia adoptată de autoare este - contrar a ceea ce se cre-
dea pînă nu de mult - că cele mai vechi civili zaţii ale Europei neolitice nu pot fi expl icate exclusiv ca imi -
f1 graţii dinspre Anatolia ci, mai ales, prin difuziune de idei şi de tehnologie, ceea ce a dus la domesti cirea
animale lor - mai întîi oaia şi capra, apoi porcinele şi bovideele, nu însă ş i calul - precum şi la apariţia
ceramicii. Este ceea ce s-a numit „revolu ţia neo litică". Neolitizarea sud-estului european şi, de aici, a
11 întregii Europe s-a bazat aşadar nu atît pe imigraţii - deşi au existat şi mişcări etni ce, ca întotdeauna de-a
lungul istoriei - ci, am spune astăzi, pe transfer de tehnologie, pe know-how.
Pe de altă parte, apariţia unei scrieri sacre, în speCial în cadml culturii Vinca-Turdaş (în jur de 5300
I î.e.n. ori poate chiar mai devreme), precede cu cel puţin două milenii scrierea sumeriană, considerată -
pînă nu de mult - cea mai veche, fiind folosită ca argument de adepţii teoriilor ex oriente lux. Apari ţia unei
scrieri în sud-estul european mult înainte de scrierile orientale este unul dintre argumentele folosite de
l'vlarija Gimbutas în sensul că procesul civil i zaţional european este mult mai complex decît şi -l imaginau
11 scenariile propuse de unii cercetători. Dacă Anatol ia a transmis Europei domesticirea animalelor şi pro-
ducerea ceramicii, europenii - în schimb - au inventat, independent de Orient şi mult înaintea acestuia;""
„scrierea sacră", de fapt o serie de grafeme ideografice cu rol religios, nu o scriere de tip modern,
fonetică.
11 Astăzi , teoria originii exclusiv orientale a neoliticului european nu mai poate fi susţinută; ea trebuie
înlocuită cu o viziune mai nuanţată, în care Orientul ş i „vechii europeni " au dialogat. Fireşte, Marija
Gimbutas nu este singurnl arheolog care adoptă un asemenea punct de vedere asupra preistoriei europene
11 în raport cu AnaU ia şi cu Ori entul. Ar fi de ci tat aici Colin Renfrew, Alojz Benac, M.M. Winn (un
discipol al Marijci Gimbutas, care a catalogat grafemele neolitice) şi al ţii . Argumentele lingvistice care
privesc ş i clarifică problemele legate de fondul arhaic pre-indo-european („vechi european" în tenninolo-
li gia Marijei Gimbutas) vor fi decisive, dar această problemă complexă nu poate fi aprofundată aici.
Marija Gimbutas abordează preistoria europeană şi, în special, preistoria sud-estului european, în care
teritoriu l României ocupă un loc central, opunînd două mari entităţi culturale:
t I • Vechea C i vil i zaţi e Eu ropeană sau „Vechea Europă" - un complex cultural ce a evo luat în intervalul
6500- 3500 î.e.n., delim itat geografic de Carpaţi , Peninsula Italică şi spaţiul egeean. Vechea Civilizaţie
Europeană a fost un complex cul tural ce a depăşit repede stadiul împrumuturilor şi asimi lărilor, căpătînd
o puternică originalitate. Trăsături le esenţiale ale Vechii Europe ar fi: spiritul paşnic, societatea egalitară,
H matrifocală (cu rolul predominant al femei i în societate), stăpînirea unor tehni ci avansate pentm produ-
cerea ceramicii şi, ulterior, pentru dezvoltarea tehnologiilor metalurgice, organizarea treptată în comunităţi
tot mai mari ce prefigurau stmcturi protourJ:>ane, dezvoltarea unei scrieri originale legate de credinţele în
II divinităţi femin ine ale ciclurilor cosmice. In mod hotă!Ît, Vechea Europă depăşise de mult stadiul unei
soc ietă~ primitive, fiind o societate dezvoltată şi complexă, în care egalitatea membrilor săi era un rezul-
tat al„unei ideologi i specifice.

u • Incepînd cu circa 4400 î.e.n., Vechea Europă s-a văzut confruntată cu intruziunea unor grupuri net
diferite din punct de vedere cultural: popula,tia kurganelor (sau a tradiţiei kurganelor) care trebuie să fi
reprezentat - faptul apare acum cert - pe indo-europenii nord-pontici în expansiune. Aceştia aveau o ide-
ologie de castă ce atrăgea stratificarea accentuată a societă~i, de tip virifocal (cu rolul predominant al băr­
batului în societate), o societate războinică şi violentă, cu oameni ce venerau zei ai cemlui senin şi
puterea armelor. Amalgamarea treptată, în valuri succesive, timp de trei milenii, a celor două componente
- cea autohtonă „veche europeană" şi cea intms ivă indo-europeană - a dus la cristali zarea populapilor
europene aşa cum le cunoaştem din zorii epocii istorice pînă astăzi.
li Raportul dintre componenta „veche europeană" (pre-indo-europeană) şi cea indo-europeană (sau „kur-
gan") - analizabil atît arheologic, cît şi lingvistic - a fost diferit: greaca are o puternică influenţă autohtonă
lJ
1 Primul volum a apărut la Editura Meridiane sub titlul Civilizaţie şi cultură. Vestigii preistorice în sud-estul euro-

u pean, Bucureşti , 1989.

l
 8

l p re- ind o-europeană, latina cern mai redu să, de lip etrusc; limbile baltice sînt extrem de conse1Yatoarc din
perspectiva indo-europeană, deşi nu sînt nici ele lipsite de o ce 11ă influenţă ne-indo-europeană2.
f 1 Autoarea nu răspunde di rect la întrebarea dacă şi traca va fi fost un idiom puterni c inll uen!at de sub-
stratul autohton pre-indo-european („vechi european"), clar materialu l arheologic prezen tat aici (dar şi in
alte lucrări de specialitate) ara tă că, în tr-adevăr, componenta autohton;"\ a supra,·ie ţ11 il pînă tîrziu ln
spaţiul carpato-dunărean. Ca atare, existen!a unui bogat fond pre-indo-european în trac:l nu poate
surprinde3. Cercetări l e priYincl rolul fo ndului pre-indo-european în contura rea profilului ci,·i l izaţie i şi al
limbii trace vor trebui mult amplificate în viilor.
Secretul succesului cu care Marija gimbulas reuşeşte să con vingă sau. cel puţin , să pro,·oace di scuţii

fI
ap rinse, constă în faptul că, pe lîngă materialul arheologic invocat. adesea ca rezultat al propriilor să pături
efectuate în situri neoli tice din Iugoslavia, Grecia şi Italia, autoarea apelează frecvent la datele mitologiei.
folclorului şi lingvisticii. Dialogu l interdisciplinar este, aşadar, una dintre cheile cu care autoarea abor-
dează problemele legate de descifrarea un or sensuri şi unor fenomene ale preistoriei. Deşi nu face apel la

f I datele oferite de folclorul românesc, nu putem să nu observăm că acesta sprijină, pe alocuri decis i,-,
ipotezele sale. Astfel. rolul une i s trăvec hi divinită!i femin ine a credi nţe lor pre-ind o-europene
supravieţuieşte în cazul zînelor şi Sînzienelor4. Problema credinţelor legate de „arborele ,·ic: ţ·i i'" ori de
„pasărea măiastră" este relernntă demersului autoarei şi , în general , numeroase date oferite de anal iza com-
r1 par~t1vă a credinţelor din Europa5.
ln ceea ce pri veşte aportu l lingvisticii, trebuie semnalat şi aici unul dintre punctele solide ale argu -
mentaţiei Marijei Gimbutas (,,patria primiti vă indo-europeană a fost în stepele nord-pontice'·) este sprijinit

I decisiv de datele ling\'isticii comparate. Fără îndoială, indo-europenii nu au fost un popor compact, ci o
comuniune de triburi ce convergeau spre o ideologie comună a călăreţu lui războin i c. Asemănările dintre
proto-indo-europeană şi p roto-uralică nu se pot explica decît printr-o vecinătate teritorială, iar cele dint re
proto-indo-europeană şi unele limbi orientale nu se pot explica decît prin contactele cu zona cauca ziană.
JJ Este explicabil de ce l\1arija Gimbulas c ritică ferm ipoteze le care - Cără argumentaţia necesară - în cearcă
să mute patria primiti,·ă indo-europeană între Anatolia şi Balcani (teoria Gamkrelidze-Ivanov 6, re l uată
apoi de Colin Renfre\Y, deş i acesta din urmă fusese iniţi al un pai1i zan al ,·echimii c ivilizaţiilor ne-indo-
europene din sud-estul european 7). Mesajul Marijei Gimbutas este clar: ci, ·i l izaţiile străvec hi din sud-estul
european, atît de rafinate şi de originale, nu puteau fi indo-europene din simplul motiv că tot ceea ce au
acestea specifi c se opw1e asimil ării lor cu ci vili zaţ ia război nică a populaţiei kurgane lor. Acest fapt era, în
general, cunoscut atît arheologilor cît şi l ingvi şt i l or, dar trebuie subliniat felu l elegant, dar fenn, cu care
Marija Gimbutas îşi susţine teoriile .
Aşa cum arătam şi în cuYîntul introductiv la volu mul anterior, ce rcetările Marije i Gimbutas conYing ori
provoacă discuţii nu num ai prin datele arheologici, ci ş i ale mitologiei şi lingvisticii, pe care au toarea le

IJ invocă în argwnentaţia sa ori de cîte ori este nevoie. Mai mult decîl s-a putut constata din ,·olumul ante-
rior, este clar că viziunea Ma rijei Gimbutas asupra preistoriei şi istoriei sud-estului european deschide larg
porţile fil osofiei culturi i, dar şi istoriei politicii. Cele mai vechi civili zaţii europene nu au fost dolente.
Ideologia războini că a fost adusă în Europa de populaţia kurganelor dinspre stepel e nord-pontice,
devenind apoi un loc comun al istoriei ulterioare.
11
Traducerea acestui ,·olum s-a făcut după manuscrisul pus la di spoz i ţie de autoare, avînd titlul ini!ial

I Old Europe and the AdYent of the Indo-Europeans (Vechea Europă şi sosirea indo-europenilor). Dat fiind
faptul că traducătorul a fost martor al cristal izării treptate a căr~ i - ultimele adaosuri şi completări fiind
din luna mai 1989 - sîntem bucuroşi să vedem transpusă şi tipărită în limba română o lucrare de s inteză
care, sîntem convinşi, rn a,·ea ecoul cuvenit în rînduri lc specialiştilor şi , în general , al tuturor celor dor-
nici să cunoască şi să înţeleagă devenirea civilizaţie i europene, care şi -a avut începuturile între Marea
Egee şi Carpaţi .

lJ 2 Importanţa fondului autohton pre-indo-european în limbile baltice ne-a fost confirmată de Marija Gimbutas. Ocazia
ne-a fost oferită de sugestia noastră că, de exemplu, cuvîntul românesc doină (dialectal şi doină, rar duină). alături
de lituanian doina, leton daina , trebuie să fie un element pre-indo-european. Confinnînd ipoteza noas tră. Marija
IJ Gimbutas ne-a senmalat existenţa unor elemente pre-indo-europene în arealul baltic.
3 Am analizat în cîteva rînduri importanţa fondului pre-i ndo-european în traco-dacă, cu perpetuări pînă în limba
română. Vezi, în acest sens, studiile noastre din Linguistica 28 (1988): 105- 108 şi 29 (1989): 57-70; lf'orld
Archaeology 19, l (1987): 21- 29. O sinteză a acestor cerce tări se poate găsi în studiul nostrn din The Journal oflndo-
u European Studies 17, 3---4 (1989): 309-334.
4 Vezi alte discuţii în studiul nostrn publicat în Limba Ro111â11ii 38, 2 (1989): 141- 149.
5 Romulus Vulcănescu, Coloana cerului, Bucureşti, 1972; idem, Mitologie Română, Bucureşti, 1985; Ion Ghinoiu,
Vîrstele timpului, B uc ureşti, 1988.
lJ 6 T.V. Gamkrelidze şi V.V. Ivanov, lndoevropejskijjazyk i indoevropejcy, Tbilisi, 1984, 2 voi.
7 Argumente solide în sensul existenţei unui străvechi fond comun limbilor indo-europene, uralice şi altaice, con-
siderate a reprezenta „grnpul boreal", se găsesc la N.D. Ivanov, Ranne-indoevrope;:~kij prajazyk, Len.ingrad (Sankt

u ·Petersburg), 1986.

J
l 9

Din păcate, traducerea românească vede lumina tiparului cu mare întîrziere. porinţa noastră ş i a
autoarei a fost ca versiuni le e ngl eză şi romfu1ă să apară concomitent, în anu l 1990. Impreju rări indepen-
dente de vointa n oastră au făcu t ca acest frumos plan ini ţia l să eşu eze: a apă ru t, cum era normal, versiunea
în limba engleză. Timpul scurs de atunci nu a adus însă modificări esen ţ i al e în viziunea privind începu-
turile civilizatiei europene. Deocamd ată, ceea ce numim ,,ipoteza Gimbutas" rărnîne singura abo rdare
coerentă a unui vast şi compl ex proces ci \' ili zaţi onal.

l Dat fiind faptu l că prezentul vo lum al Marijei Gimbutas este al doilea care apare în lim ba română, tra-
ducătorul doreşte a respecta, măcar în linii ma1i, tenninologia fol osită în volumul anteri or. Sarcina nu a
fost uşoară, deoarece terminologia arheologică românească este încă oscilantă, evoluînd de la calchierea
tennenilor sovieti ci din anii '50 şi '60, apoi la echivalarea tenninologiei franceze, pentru ca - în ultimii
ani - să evoluze, fi resc de altfel, spre adoptarea terminologiei din limba engleză. Astfel, am păstrat denu-
mirea Cultura paharelor campanifonne, ca în ,·olumul anterior, confonn - încă - uzanţelor de la noi , ş i nu
Cultura paharelor în fonnă de clopot (Bell-Beaker Culture), cup1 ar cere echivalentul din engleză. Am ţ inut
II seama de sugestiile ş i de recomand ări l e prof. Radu Florescu. Ii mulţumesc şi pe această cale.

Sorin Pali ga
li (Septembrie 1989: octombrie 199 1; octombrie-noiembrie 1996)

Transcrierea numelor
Dat fi ind faptul că în volum sînt citate nume de locuri şi de autori din Europa central ă şi răsări teană,
în special din ţări slave, inclusiv din ţări unde se foloseşte scrierea aşa-zis chiril i că (ru să, ucraineană, bul-
I gară, macedoneană, sîrbă) am decis ca - spre deosebire de volumul anterior al Ma.rijei Gimbutas - să între-
buinţăm o transcriere unitară, astfel:
Denumirile din limbi care fol osesc scrierea cu caractere latine (ceha, slovaca, polona) respectă grafia
din limbile respective;
Pentru sîrbo-croată, am folosit grafia cu caractere latine din varianta croată;
Pentru limbile care fo losesc scrierea „chirili că", am folosit transcrierea internaţi onală a limbilor slave
care, în general, u rmează regulile um1ătoare :
I c = ţ
c = ce, ci
c =ce, ci moale (în s l rbo-croată)
II j = i din rom. im; iată (ele regul ă lransc1is prin y în literatu ra de l im bă engleză)
s =ş
z = j din rom. jur, joc
y =î

lI
lJ

l
l
IJ
J
l lO

1
Abrevieri
(periodice)
.-\.AA Athens Annals of Archaeology
Acta Arch. Acta Archaeologica Academiae Scientiamm Hungaiicae
:-\ctes VIII Actes du VIIIe Congres international des sciences prehistoriques et
protohistoriques, Belgrade 1970, ed. de Grga Novak et alii.
AJA American Journal of Archaeology, Princeton
1( AR,Arch. R Archeologicke Rozh.ledy, Praga
Arch. lug. Archaeologia Iugoslavica, Belgrad
Arh. E11. Arheol6giai Ertesito, Budapesta
Ark. Pam. Arkeologiceskie Pamatki. Kiev
BAR British Archaeological Reports
ESA Eurasia Septentrionalia Antiqua, .Helsinki
IF Indogermanische Forschungen
11 JEA
JIES
Journal of Egyptian Archaeology
The Journal of Indo-European Studies
JMV Jahresschrift fiir. Mitteldeutsche Vorgesch.ichte
JVSThL Jahresschrift der Vorgesch.ichte der sachsisch-thiiringischen Lănder
KSIA Kratkie Soobscenia Instituta Arheologii, Kiev
iVIlA Materialy i issledovan.ia po arheologii SSSR
Pam. Arch. Pamatky Archeologicke. Praga
PZ, Prăh. Z Prăhistorische Zeitschrift
SCIV(A) Studii şi cercetări de istorie veche (şi arheologie)
Slov. Arch. Slovenska Arche61ogia
Sov. Arch. Sovetskaja Arheologia
11 St. p Studia Praehistorica, Sofia
St. z Studijne Zvesti
wz Wissenschaftliche Zeitschrift der Martin Luther-U niversirnt Halle-Witenberg
I!
Listă selectivă
I a siglel or laboratoarelor care efectuează detenninări cu radiocarbon (C 14 ) citate în acest volum
BM British Museum
JI Bln
Gif
GrN
Berlin
Gif-sur-Y\'ette
Gron.ingen Rij ksuniversi tei t
Gx,GX Geochron, Cambridge, Mass.
f H Heidelberg
Hv HV, Amsterdam
K Kobnhaven (Copenhaga)
Ki Kiev
11 Kn,KN Koln
Le, LE Len.ingrad (Sankt Petersburg)
LJ La Jolla, Californ.ia8
Ly Lyon, Un.iversite Claude Bernard
M Miinchen
Mo Moscova, Institutul V.I. Vernadski de geochimie şi eh.im.ie analitică
p Pennsy Ivan.ia
Q Quaternary Sciences and Geology, Un.iversity of Washington. Seattle
SOAN Sovetskaja A.kademija Nauk

u TA
UCLA
z
Tallinn, Estonia
University of California at Los Angeles
Zagreb

8 În acest laborator s-a elaborat metoda calibrării datelor C14 brute prin compararea cu datele oferite de pinul
californian (Pinus aristata).
IJ
I
 I
11
fI

n Aspecte cronologice
Intervalul de timp analizat în lucrarea de faţă poate fi împărţit, avînd drept criteriu inovaţiile tehnologice.
fl în patru perioade principale, şi am1me:
Neoliticu/. circa 6500-5500 î.e.n .. pe rioadă ce a cunoscut apariţia agriculţurii precum şi inventarea, apoi
dezvoltarea, tehnologiei de producere a ceramicii în sud-estul european. In Europa nordică, viaţa seden-
fI tară şi ceramica au apărut considerabi l mai tîrziu, pe la 4000-3000 î.e.n .
Epoca cuprului sau chalcoliticul, circa 5500-3 500 î.e.n. în Europa central-răsăriteană. Se dezvoltă în
continuare o economie bazată pe agricu ltură şi apare metalurgia cuprului apoi, începînd cu circa 4500, se

lf dezvoltă tehnica prel ucrării aurului .

Epoca timpurie a bronzul11i (ETB) , circa 3500-2000 î.e.n. Cuprul este aliat pentru a se produce un metal
mai rezistent - o importantă inova!ie tehnologică. Aliajul de cupru-arsenic a fost introdus în Europa de
populaţia kurganelor din stepa nord-pontică.

li Epocile mijlocie şi tirzie a bronw/11i, circa 2000- 1200 î.e. n. Perioada dezvoltării metalurgiei bronzu lui în
Europa centrală.
Datările cu radiocarbon (C 14), introduse în cercetarea arheologică începînd cu anii '50, au revo luţi onat
11 concepţiile anterioare privind cronologia, extinzînd durata dezvoltării epocilor neolitică şi chalcolitică la
peste trei milenii. Această metodă modernă de cercetare a fost ulterior îmbunătăţită prin compararea
conţinutului de radiocarbon din cărbunele de lemn şi din alte materiale organice recuperate din aşezările
preistorice cu datările dendro-cronologice oferite de pinul californian cu con ascuţit (Pinus aristata).
11 Acestă calibrare indică vîrsta reală a epocilor neolitică şi a bronzului, care este cu circa 500-1 OOO de ani
mai mare decît indică datările cu radiocarbon necalibrate. La ora actuală, în arheologie, datăril e sînt bazate
pe tehnica îmbinării datelor oferite de analizele cu radiocarbon şi ale dendrocronologiei.
li In această lucrare, datările cu radiocarbon sînt citate B.P. (Before Present „înainte de prezent"), respec-
Fndu-se perioada convenţională de înjumătăţire a carbonului radioactiv, care este de 5568 de ani .
I.E.N. (aşadar cu iniţiale , pentru a atrage atenţia asupra faptului că NU este o dată reală aproximativă)
notează „data înainte de prezent (B.P.) din care s-a scăzut 1950, acesta din urmă fiind anul cînd au fost
11 initiate datările cu radiocarbon.
î.e.'n. reprezintă o dată reală aproximativă*. În tabelele în care este prezentată distribuţia datări lor, „anii
reali" din coloana din dreapta indică datele reale cu o aproximare de cîteva secole. Aceştia nu reprezi ntă
II niciodată o dată calend aristică fixă.
În paginile care urmează, toate datele prezentate - dacă nu se precizează în mod special contrariul -
reprezintă date reale î.e.n.

11 Sch iţă cronologică

Ani î.e.n. şi evenimentele majore

7000-6500: Stadiul incipient al producerii hranei precum şi apariţia vieţii sedentare în satele din zonele

.I de coastă ale Mării Egee.

6500-5500: Plină epocă neolitică, ce se caracterizează prin apariţia ceramicii în regiunile de pe coastele
Mării Egee, în zona centrală şi est-balcanică, precum şi pe litoralul adriatic. Se cultivă griul (alacul), orzul,
măzărichea şi mazărea. Se cunosc animalele domesticite cu excepţia calului. Apar sate mari, concentrate,
formate din case rectangulare construite din chirpici ori din bîrne de lemn, cu curţi închise. Apar primele
locuri de cult - sanctuare şi temple. Navigaţie de-a lungul coastelor şi în larg. Comerţ cu obsidian,
marmură şi cochilii de spondylus.

5500-5000: Răspîndirea economiei producătoare de hrană dinspre Europa central-răsăriteană spre Europa
centrală:
Moravia, Boemia, sudul Poloniei, Germania şi Olanda (cultura ceramicii lineare). Apariţia
J
* În literatura de limbă engleză, a devenit deja uzuală metoda de a nota anii ractiocarbon convenţionali de dinaintea
.I erei noastre prin „b.c.", iar anii rezultaţi după calibrare (aşadar „anii reali") prin „B.C.". Dat fiind faptul că, în litera-
tura românească de specialitate, se folosesc (încă) rareori cronologiile radiocarbon, neimpunîndu-se - deocamdată -
o manieră unitară de notare, am folosit Î.E.N. pentrn b.c., iarî.e.n. pentru B.C. Abrevierea B.P. a fost păstrată ca atare,

J deoarece nu am identificat o echivalare uzuală în literatura de specialitate publicată la noi în ţară (n. tr.).

J
 J.
12

f metalurgiei cuprului în teritoriile Iugoslavi~i, României şi Bulgariei. Creşte mărimea aşezărilor. Apari!ia
unei scrieri sacre (în scopuri religioase). Inceputurile culturilor Vinca-Turdaş , Tisa, Lengyel, Butmir.
I Danilo şi Karano,·o.
5000-4500: Apogeul culturii „vechi europene". Rafinarea a11ei ceramice şi a arhitecturii (incluzînd s<mc-
tuare cu două niveluri). Apari!a culturii Cucuteni pe teritoriile Moldovei şi Ucrainei de vest (Tripoli e în
tenninologia rusă şi ucraineană) ş i a culturii Petreşti în Transilvania.
4500-4000: Continuă înflorirea „Vechii Europe". Se amplifică utilizarea cuprului şi aurului, se inten sifică
comerciale. Apar vehiculele (evidenţiate prin modelele în lut ale unor structuri reale) şi calu l
relaţiile
domesticit - acestea sînt aduse în Europa central-răsăriteană de primul val de păstori de stepă (popu!apa
kurganelor), rezultatul fiind dezintegrarea culturilor Karano\'O, Vinea-Turdaş, Petreşti şi Lengyel.

I 4q00-3500: Kurganizarea (indo-europenizarea) iniţi al ă a unor teritorii: modificări pronun!ate în modelul

de locuire, în structura soci ală, în economie şi în credin!e. Amurgul '!rtei „vechi europene"; încetarea
producerii de figurine, de ceramică policromă,_ a construirii de temple. ln bazinul dunărean inferior şi în
Dobrogea apare cultura kurganizată Cernavodă.
I 3500-3000: Valul al doilea al populaţiei kurganelor de la nord de Marea Neagră. Începutul epoci i bronzu-
lui. Fonnarea unei provincii metalurgice circum-pontice. Dezintegrarea civilizaţiei Cucuteni şi apari ţia
I complexului Usatovo-Gorodsk-Folteşti, care este o amalgamare de elemente Cucuteni ş i de tradiţie
kurgan. Apar: complexul Ezero din Bulgaria şi cultura Baden în regiunea Dunării mijlocii, formate din
întrepătrunderea substratului „vechi european" cu elemente răsăritene de tradiţie kurgan. Apariţia culturii
amforelor sferice în Europa central ă şi de nord.
(I 3000-2500: O nouă deplasare de populaţie în Europa central-răsăriteană şi nordică provocată de valul al
treilea al populaţiei kurganelor (sau „Yamna") plecat din stepa Niprului inferior şi a Volgăi inferioare;
I acest val a dus la dislocarea repiezentanţilor fazei tîrzii Baden-Vucedol în Boemia şi centrul Gennaniei,
în Bosnia şi pe coasta adriatică. Intre Rin şi Nipru apare complexul ceramicii decorate cu şnurul ce a rezul-
tat din fuzionarea culturii amforelor globulare şi a culturii paharelor cu gîtul în fonnă de pîlnie, pe de o
parte, cu noile elemente kurgan („Yamna"), pe de altă parte. A unnat răspîndirea largă a purtătoril or
culturii ceramicii cu şnur spre sudul Scandinaviei, estul zonei baltice şi spre arealul Niprului superior şi
Volgăi superioare. Pe la 2500, la sud de cultura ceramicii cu şnur s-a fonnat complexul paharelor
campanifonne care, la rîndul său, a avut o influenţă pronunţată asupra întregii Europe occidentale.

11 2500-2000: Începutul epocii bronzului în Europa centrală avînd focarul în jurul Carpaţilor Apuseni.
Apariţia unor noi unităţi culturale, cum ar fi Unetice (Aunjetitz, în literatura de limbă gern1ană), ca rezul-
tat al amalgamării culturii ceramicii cu şnur şi a unor componente ale culturii paharelor pîlniate, o_ri
Ij cultura ceramicii încrustate, apărută din elemente locale Vucedol şi străine Samogyvâ.r-Vinkovci. In
bazinul Dunării mijlocii, în Ungaria, în ,·estul României şi în nordul Iugoslaviei au apărut culturi ale unor
agricultori sedentari (culturile Nagyrev şi Periam) care au continuat modul de viaţă „vechi european". La

u est de aceştia s-au răspîndit grupurile indo-europenizate Hatvan (unnat de Otomani-Wietenberg) în

Transilvania, Tei pe Dunărea inferioară şi Monteoru în Moldova.
2000-1500: Dezvoltarea constantă a centrelor metalurgice din jurul Carpaţilor Occidentali şi a munţil or
din Europa centrală, în cadrul culturilor Unetice, Madarovce şi Otomani-Wietenberg.
1500-1400: Grupul central-european al tumulilor (moştenind civilizaţia Unetice-Veterov) se deplasează

u spre vestul lugoslaviei, estul Ungariei, sud-vestul României, nordul Italiei şi estul Franţei.
1300-1200: Prima
cunoaşte
fază a culturii cîmpurilor cu urne din Europa centrală (moştenind cultura tumulilor)
o expansiune spre Europa central-răsăriteană, făcînd şi campanii în sud. Distrugerea culturii
u miceniene, urmată de distrugerea imperiului hitit de frigieni, a căror origine se află în cultura cîmpurilor
cu urne din Europa centrală. Valul al patrulea al păstorilor de stepă şi sfirşitul culturilor Monteoru, Tei,
Wietenberg şi Otomani. Fonnarea complexelor Noua şi Coslogeni.

LI
u
l
l
I
I]

f I
1
11
!.
lI Civilizatia Marii Zeite
' '
li şi sosirea cavalerilor războinici

11

11
li
IJ
ll
ll
lI
LI

u
lJ
I
1
l 15

dar principalele cariere trebuie să fi fost în

l CAPITOLUL I
Neoliticul, circa 6500 - 5500 î.e.n.
1 Răspîndirea economiilor bazate
pe producerea hranei
l Introducere
I În Grecia şi în zona centrală a Balcanilor.
~conomia producătoare de hrană a apărut în prima
Jumătate şi la mijlocul mileniului al VII-iea î.e.n.
Perioada ante rioară· neoliticului este slab reflec-
I tată în descoperiri arheologice.
Una dintre problemele cele mai disputate este
în ce măsură grupuri de imigranţi au fost răspun­
ţ zătoare de răspîndirea economiei neolitice. Au
fost absorbite populaţiile mezolitice? Ori
grupurile de vînători şi de culegători au fonnat
baza populaţiei neolitice? Au fost noile idei
1 transmise dinspre sud de-a lungul a mai multe
gene-raţii fără a avea loc o migrare pe scară largă?
Faptele arată că toţi aceşti factori şi -au avut rolul
I lor într-o anumită proporţie. Este în general
adevărat că, în cele mai timpurii aşezări neolitice
europene, animalele tipice - oaia ş i capra - sînt
deja complet domesticite; oaia sălbatică şi capra
I sălbatică nu sînt autohtone în sud-estul european.
De asemenea, procentul ridicat al acestor animale
domestice din cele mai timpurii aşezări neolitice
cunoscute, în comparaţie cu fauna sălbati că,
li sprijină ipoteza unei pătrunderi iniţiale din afara
Europei nu numai a ideilor, ci şi a animalelor şi
oamenilor. Acest fapt nu neagă evidenţa, deloc
rI neglijabilă, că ar fi existat domesticirea local ă a
animalelor ini ţi al vînate, cum sînt porcul şi
bourul.
Navigaţia şi schimbul de produse par să fi fost
l factori catalizatori esentiali în dezvoltarea fără
precedent a culturilor.· Încă din mileniul al
VIII-lea, aşadar înaintea epocii neolitice, este
insulele Paros şi Skyros din sudul ş i , respecti v,
nordul Mării Egee unde au fost descope rite
aşezări neolitice. Cochiliile de spondytus egeean
erau căutate pentru confecţi onarea mărgel el or,
pandantivelor şi brăţări l or. Din Marea Egee, aces-
tea au fost transportate în mari cantităii spre nord,
în Bulgaria şi România, apoi - de-a lungul
Dunării - spre Europa centraJă3 .
Di stribuţia materialelor imporlate refl ectă
trasee le pe mare ş i pe uscat ale unor rute
milenare:
• din Marea Egee spre Marea Neagră şi bazinul
Dunării ;
• din Grecia continentală, în special cîmpiile
Thessaliei, spre Macedonia, valea Morave i din
zona central-balcanică şi valea Mariţe i din centrul
Bulgariei;
•din Marea Egee spre Adriatica şi din estul Mări i
Adriatice (vestul Iugoslaviei) spre sud-es tu l
Italiei, Sicilia şi Sardinia şi invers.
Pînă pe la 6500 î. e.n., litoralul grec ş i cimpi ile
din apropiere au avut o economie neol i tică dez-
voltată care producea ceramică şi cunoştea ani-
mal ele domestice: oaia, capra, vitele, porcul şi
cîinele. Calul nu era cunoscut, dar este probabil
c~ măgarul era folosit pentru transportul local, dat
fiind că s-au găsit figurine de măgari cărîn d
greutăţi . Se cultivau grîul, orzul, măzărichea, lin-
tea, mazărea şi inul. Alacul (triticum dicoccum) şi
oaia au fost probabil importate din Anatolia, zona
lor de origine. Strămoşii sălbatici ai bovideelor şi
suidelor sugerează o domesticire independentă în
sud-estul european. Uneltele agricole includeau
săpăligi de piatră şi din coarne de cerb, precum şi
seceri cu tăişul din lame de obsidian sau din si lex.
Casele erau construite, în principal, din chirpici
sau din stîlpi verticali de lemn cu pereţi de nuiele
şi paiantă.
Neoliti zarea Europei centrale şi de răsărit a
fost . relativ rapidă după apariţia unei economi i
stabile bazate pe agri cu ltură şi pe creşterea ani-
malelor în zona egeeană şi mediteraneană, unde
clima - mai umedă ş i mai rece decît astăzi - a

I evidenţiat comerţul cu silex şi obsidian 1. O dată

cu economia producătoare de hrană este atestată o
creştere constantă a comunicatiilor datorită
creat condiţii favorabile agriculturii . A urmat
neolitizarea zonei temperate a bazinului dunăre­
an, pînă pe la 6000 î.e.n. Culegătorii de hrană din
importului de obsidia~ mannură, pietre colorate Europa centrală au devenit agricultori pe la
li şi cochilii de spondylus. Obsidianul - o sticlă
vulcanică fonnată din lavă bogată în siliciu - este
mijlocul mileniului al VI-lea î.e.n.
Datele de care dispunem astăzi sugerează o
mare răspîndire a populaţiilor mediteraneene pînă
ideal pentru lamele de seceră şi alte unelte
la Dunăre şi Carpaţi . După un mileniu de dez-
I ascuţite. Fiind foarte solicitat, a fost găsit la sute
de kilometri de zonele unde se exploata. Cea mai
importantă sursă de obsidian pentru zona egeeană
voltare neîntre ruptă, în jur de 5500, în multe zone
populaţia s-a dublat.
şi întreaga Grecie era insula Melos din sudul Cultura neolitică şi-a dezvoltat caracteristici
u Mării Egee. Pentru zona central-mediteraneană,
cea circum-adriatică şi vestul continental al fostei
Iugoslavii era Sardinia (Monte Arci) şi vulcanul
diferite în fiecare din zonele delimitate de factori
naturali:
(I) Marea Egee, inclusiv întreaga Grecie cu
cimpiile Thessaliei şi Macedoniei precum şi
u Lipari din nordul Siciliei. Pentru bazinul carpatic
şi cîmpia Dunării erau munţii Carpaţi din nord-
estul Ungariei şi nord-vestul României2.
Mannura - utilizată pentru cupe, farfurii, orna-
insulele învecinate; (2) regiunea circum-adriatică;
(3) zona temperată a Peninsulei Balcanice şi
bazinul Dunării inferioare; (4) regiunea Tisei
mente şi figurine - era exploatată din multe surse, superioare din bazinul carpatic; (5) valea fertilă a
 1
16
1 rîului Mari!a din centrnl Bulgariei; (6) regi unea
de cernoziomuri moldo-ucraineană; şi (7) regiu-
l nea central-europeru1ă de loess (fig. 1).
1. Cultura Sesklo din Grecia
I Esenta revolutiei neolitice în Grecia se aOă în
vasrele cîmpiiale Thessaliei şi Macedoniei, unde
se cunosc sute de telluri (um1e de aşezări în formă
de movi lă apărute prin acumularea resturilor de
f1 habitat). Dintre acestea, numai douăzeci au Cost
săpate în mod sistematic începînd din anul 190 J,
cînd Tsountas a iniţi at o cercetare amplă a movilei
de la Sesklo4 . Numele aşezării a fost ulterior dat
ş i culturii aşezărilor neolitice din Thessalia ş i
sudul Macedoniei: Neoliticul timpuriu din
Focida, Attica, Peloponez şi din insulele egeene
11 este înrndit cu civiliza1ia Sesklo din Thessalia, iar
variantele respective trebuie considerate ca făcînd
parte din această cultură (fig. 2).
I S-a crezut mult timp că această cultură ar fi
început pe la anul 3000. Datările cu radiocarbon
indică acum că cele mai timpurii faze ceramice,
ce atestă şi domesticirea animalelor, precum ş i
cultivarea grîului, orzului, lintei şi mazării se
p lasează pe la 6500 sau chiar mai devreme.
Inainte de aceasta, în prima jumătate a mileniului
I al VII-iea a existat un stadiu pre-ceramic,
deocamdată vag atestat în Thessalia, dar bine
evidenţiat în Peloponez (peştera Franchthri),
Creta (Knossos) şi insula Kythnos.
I Stratigrafia ideală a movilei Achilleion de
lîngă Farsala în Thessalia şi marele număr de
analize cu C14 au dus la detenninarea cu mare
precizie a cronologiei culturii Sesklo5. Trecerea
li treptată de la o fază culturală la um1ătoarea este
bine observabilă la Achilleion. unde locuirea a
început pe la 6500 şi a continuat neîntrerupt pînă
la 5800 şi, probabil, şi după această dată (ultimele
fJ 01izonturi nu au fost datate cu metoda c 14). Cu
ajutorul evidenţei stratigrafice şi a datănlor cu
C14, faza a IV-a a fost împărţită în subfaze, unele
li cu o durată mai mică de 20 de ani. Aceasta este o
cronologizare extrem de detaliată, ceea ce face
din cultura Sesklo una dintre cele mai bine datate
u culturi din neoliticul european.
Din cele circa 20 de aşezări săpate în mod sis-
tematic, numai cîteva au fost datate prin metoda
C14 . Dintre acestea, Sesklo în Thessalia, Elateia
j în .Focida6, Nea Nikomedeia în vestul
Macedoniei greceşti? şi peştera Franchthri din
Peloponez8 au indicat mai mult de o datare de
vîrstă apropiată, precum şi alte cîteva datări care
J unnează fazei Achilleion IV (tabelul 1). Cultura
Sesklo se dezvoltă în neoliticul timpuriu şi
mijlociu.
J Se remarcă o dezvoltare continuă a acestei cul-
turi în cursul mileniilor al Vii-lea şi al VI-lea.
Apogeul culturii Sesklo clasice, aşa cum ne este
cunoscută prin săpăturile de la Achilleion IV,
J Sesklo, Tsangli, Tsani9 şi din alte aşezări, a fost
atins între anii 6100-6000.
J
In mod invariabil, aşezările Sesk lo erau
amplasate Jîngă o sursă de apă - fie în apropierea.
fi e chiar pe malul unui rîu. Adaptarea la un climat
variabil se reflectă în modifi cări l e arhi tecturale:
• Neoliticul timpuriu I- II (mijlocul mileniului
al VII-iea) - l ocu inţe rectangulare cu pere!i de
pămînt bătut şi l ipitură de lut pe schelet de lemn.
precum şi podele ,!lCOperite cu pastă de lut pc
temelii de piatră. In Thessalia şi în Peloponcz
apar şi bordeie. Cl ima era mai rece şi mai um edă
decît astăzi.
• Neoliticul timpuriu III, Achill eion li şi III
(6300-6000) - l ocuinţe din li pitură de lut pc
schelet de lemn şi podele di n grinzi de lemn
acoperite cu ramuri şi rogojini . Această fază
co-respunde unei clime relativ umede, ce a dus la
produc~i mari de lemn.
• Neoliticul mij lociu (Sesklo clasic, 6000-
5300) - locuinţe cu pere!i de chirpici pe temeli i
de piatră, cu podelele acoperite cu lut peste care
se aşterneau rogojini. Această fază corespunde
unor condi tii cl imatice mai calde decît la
începutul secven ţei culturale (fig. 3 şi 4).
Satele erau formate din case separate, ceea cc
reprezintă o diferenţă notabilă faţă de modelele de
locuire din Orientul Apropiat unde comunităţil e
umane edificau l ocuinţe interconectate cu pere!i
comuni. Aşezările Sesklo, situate pe terase, erau
delimitate spre continent prin şanţuri în fonnă de
V. Aşa-numita „acropolis" de la Sesklo, situată pe
movila centrală, despărţită de aşezarea împrăşt i­
ată pe pantele învecinate, era înconj urată cu
ziduri de susţinere, avînd pereţi interiori din
piatră· (vezi reconstituirea „acropo lei" de la
Sesklo bazată pe săpăturii~ lui Tsountas de la
începutul secolului, fig. 5). In interiornl zidurilor
se aflau 30-40 de case compuse din una sau două
camere. Acestea aveau pereţii l ipiţi , unele cu două
nivele, cel superior fiind uneori scund, runenajal
în şarpanta acope ri şului . Acoperiş uril e în dou ă
ape sînt atestate p1in modelele de sanctuare din
lut. Pregătirea hranei , meşteşugurile ş i alte
îndeletniciri se desraşurau în curţi, fapt dedus din
absenţa reziduurilor pe podele şi datorită cură!e ­
niei remarcabil e pentru această peri oadă.
Activită~le religioase casnice sînt atestate prin
accesoriile de cult - figurinele şi cerami ca de
foarte bună calitat~ - găsite alături de bănci şi
cuptoare boltite. Intr-una din casele cu două
încăperi de pe „acropola" de la Sesklo s-au păstrat
resturile carbonizate a doi stîlpi de lemn. Cealaltă
încăpere a acestei case cuprindea un set de vase
frumoase Jlrobabil depozitate pentru riturile
religioase1 . Pe la 6100-6000, Sesklo era un sal
întins, cu o populaţi e estimată la peste 3000 de
locuitori ocupînd o suprafaţă de 8-1 O ha.
Pe toată durata sa, cultura Sesklo a cunoscut o
economie stabilă, bazată pe cultivarea grîului
(diverse soiuri de alac), a orzului, meiului, lintei,
măzărichii şi mazării. Nivelurile cele mai timpurii
sînt caracterizate prin recolte amestecate, ceea ce
reprezintă o fonnă de agricultură de subzistenţă
ce asigură o anumită producţie indiferent de
l
17
l con di Pile climatice sau de so111. Aceste culturi
anuale asigurau un surplus depozitabil de seminte
l mari comestibile, ce puteau acoperi necesarnl de
amidon, proteine şi uleiuri vegetale pentn1 hrana
co munităţii de-a lungul unui an. Fertilitatea so lu-
lu i era menţ inută prin cultivarea intenţi onată,
a l ături de cereale, a leguminoaselor, care accele-
rează fi xarea azotului în nodulii răd ăcinil or
înlocuindu-se astfel din sol azotul spălat în ti mpul
perioadelor ploioase.
1 Iniţial , dintre animalele domesticite, oaia ş i
capra erau cel mai bine reprezentate, fiind urmate
de vite şi de porci. Procentul de caprine şi ovi ne a
I scăzut treptat (de la 82% în faza Achilleion I la
70,6% î.n faza IV) în timp ce importanţa vitelor şi
a porcilor a crescut în mod corespun zător.
Această schimbare indi că o dependentă accentu-
ată a creşteri i animalelor de resursele locale. În
Grecia existau ş i varietăţi sălbati ce, domestici-
bile, de vite ş i porci, iar atestarea unor forme de
1 tranzi ţi e în depozitele de habitat indi că practi-
carea limitată a domesticirii. Clima, mai um edă
decît astăzi , genera crînguri de stejari precum şi
pădu ri alpine în care trăiau cerbi, căpri oare roşii
ş i cărămizi i , zimbri , mi st reţi , vulpi roşcate, iepuri,
pisici să l batice, viezuri ş i capre ibex. Cu toate
acestea, vînatul pare a fi avut o importanţă secun-
dară; numai 3-6% din oasele de animale găsite la
Achilleion şi în alte aşezări sînt de animale săl­
batice. Fructele - cum ar fi ghinda, alunele şi
fragii - completau disponibilităţile de hrană.
11 Operaţiuni le de strîngere şi măcinare a grami-
neelor sînt indicate de ca ntitătile mari de lame de
seceră, din obsidian şi calcedoniu, pietre de
I rîşn iţă, pilugi şi răzui toare de piatră.
Dăl ţile, securile şi teslele indică prelucrarea
lemnului . Mosoarele, suveicile, fu saiolele.
greutăţile pentru războiu l de ţesut, sul ele şi acele
lJ de os cu urechi foarte fine atestă existen ta unei
,,industrii" textile. S-au găsit diverse varietăti de
linguri din lut, precum şi cîrlige de pescuit ori
lI vîrfj.Iri de harpon din os.
Intre produsele meşteşugaril or neolitici se pot
~ita vasele din mammră, porfir şi nefrit; pandan-
tive minuscule, mărgele şi figurine confecţionate
cu măiestrie din piatră neagră, nefrit, marmură şi
alabastru; sigilii din steatit şi lut, incizate cu
meandre, spirale, triunghiuri şi zigzaguri .
Datorită indestructibilităţii sale, ceramica ne
lJ apare astăzi cel mai uşor de analizat. Cele mai
timpurii obiecte ceramice par a fi fost asociate
mai degrabă activitătii de cult decît celor utilitare
u iar pictarea simbolunlor pe vase s-a făcut simul~
tan cu (sau curînd după) apariţia ceramicii. Pînă
pe la anul 6400 se pot recunoaşte ca dominante
cîteva motive - triunghiurile, zigzagurile, căpri­
LI orii (V-uri) şi motivul plasei (fig. 6). Modificările
în producerea ceramicii reflectă o dezvoltare trep-
tată a tehnologiei, de la vasele lustruite, cu formă
u simplă, globulară ori semiglobulară cu marginile
rotunjite (unele cu picior inelar, imitînd vasele de
piatră) din faza I, pînă la diversitatea de recipiente
din . pastă roşie, brună sau neagră - unele cu
u
I
pe reţii foarte subţiri , din faza IV La numeroase
vase apare o angobă (strat sub ţire) de caolin alb
sub motivele pictate cu oxizi , re liefate prin nuanţe
roşcate ale oxizilor de fi er. Benzile de .,flăcări' '
triunghimile, zigzaguril e, romburile şi trepte i~
sînt specifice celebrnlui „stil Sesklo„ de cerrunică
pictată.
Tradiţia model ări i sau cioplirii figuri nelor a
fost moşteni tă din epoca paleoliticului superior.
In zona egeeană, ca şi în Orientul Apropiat,
producerea acestor obiecte a precedat produce rea
ceramicii. Figurinele de te racotă sînt cunoscute.
de exemplu, din aşezarea pre-ceram i că de la
Knossos, în Creta. Figurine de teracotă. mann ură.
alabastru, nefrit şi piatră neagră sînt atestate chia;.
ele la începutul secve1}ţe i Sesklo ş i sîn t documen-
tate în fiecare fază. In faze le Sesklo mai tîrzi i.
nu mărul figurine lor de teracotă creşte . în timp cc
n~mărul celor din piatră scade; în această fază ,
circa 90% din total sînt din teracotă , modelate pe
un miez cilindric sau rotund. fie din lut fie din
piatră. Figu1inele miniaturaie de cca. 2-6 cm
înălţime, sînt mai bine păstrate decît sculphirile
mari care, de regul ă, sînt găsite fragmentate. La
Achilleion, pe o suprafaţă ceva mai mare de l 00
m2, au ieşit la iveală peste 200 de figurine de
teracotă. Dintre acestea, 132 au fost găsite în
incinta locuinţel or, iar 99 în apropie rea unei struc-
tu ri arhitectonice, cum ar fi un podium sau un
cuptor. Altele s-au găsit aruncate în gropi ori în
zone afectate, sau nepreci zate din punct de vedere
fu ncţional. Este logic să afim1ăm că majo1itatea
fi.gurinelor e.rau păst rate grupat într-un colţ spe-
cial, probabII sacru, al l ocuinţei, de regulă un
podium sau lîngă cuptornl de pîine. Ele au fost
descoperite aproape totdeauna alături de obiecte
de cerrunică fină, de mese sacrificiale , protome
zoomorfe , o pa iţe, linguri şi sigilii . Distri bu( ia
fi-gu rinelor este aceeaşi şi în alte perioade mai
tîrzii oii în alte grupuri culturale.
2. Neoliti cul zonei adriatice
Răspîndirea, de-a lungul ţărmurilor ş 1 111
insulele Adriaticii, a unei economii bazate pe
producerea hranei s-a datorat unei dezvoltări
continue a aptitudinilor marinăreşti , ceea ce a
antrenat modificarea modului de vietui re de la
vînătoare la un mod de subzistenţă de-a '1ungul
ţărmului. Această tranziţi e trebuie să fi avut loc
înainte de circa 6500. Vom urmări această
panoramă în func~e de ceea ce s-a determinat în
mod curent în vestul Greciei şi pe coasta adriatică
a Iugoslaviei.
Atît elementele locale cît şi cele eterogene sînt
analizabil~ în decursul perioadei de tranziţi e spre
o economie bazată pe producerea hranei. Acest
fapt este admirabil demonstrat de aşezările de la
Sidari, pe o prelungire nord-vestică a insulei
Corfu, în vestul Greciei, ce prezintă caractere
mezolitice, cu ceramică timpurie şi incizată. Cele
trei aşezări deschise au fost găsite într-o secvenţă
stratigrafică (fiecare aparţinînd unor „marinari"
..:.
 11
18
ll de origini diferite care trebuie să fi ajuns în insulă
din diverse directii 12. Movila mezolitică din
( cochili i, de cca. 0,90 m grosim e şi bogată în sile-
xuri microlitice, a oferit o datare cu radiocarbon
de 7770 ± 340 B.P. (5820 Î.E.N.). Stratul de 20
cm grosime suprapus movilei de cochi lii
r1 cuprindea cea mai timpurie cerami că precum şi
silexuri. Acest strat a oferit o datare cu C1 ~ de
7670 ± 120 B.P. (5720 I.E.N.). Deasupra acestui
strat se afla un nivel steril de 70-80 cm grosime,
care separa stratul timpuriu ceramic de acela al
unei aşezări cu ceramică inci zată. Ultimul strat,
de numai 15 cm grosime. a.. oferit o„ singură datare
cu c 14 : 7340 ± 180 (5390 I.E.N.)l.). Pe baza unei
11 corecţii aproximative a anilor radiocarbon la date
reale, primul grup neolitic s-a stabili t în ins1,1la
I Corfo foarte probabil înainte de jumătatea mile-
niului al VII-iea.
Stratul mezolitic (cel mai timpuriu) este carac-
terizat de o depunere groasă de cochilii de
IJ cardium edule şi de unelte microlitice de silex,
produse dintr-o materie primă importată. Cele
mai apropiate paralele se găsesc într-o serie de
aşezări de coastă din sudul Italiei şi din Sicilia
(cum ar fi La Porta, în apropiere de Positano, în
Campania sau Grotta di Cavallo de lîngă Bari), în
regiunea coastei est-adriatice (Crvena Stijena, în
Herţegovina) şi la Elis, în nord-vestul Pelopo-
11 nezului. Pe anlbele maluri ale Adriaticii, înainte
de 100014, vînatul animalelor mici a fost înlocuit
cu o economie bazată pe stnngerea moluştelor şi
I~ pe pescuit. Această modificare a modului de
habitat, orientat spre mare, trebuie să fi accentuat
comunica~i l e de-a lungul regiunilor de coastă din
sud-estul Italiei , vestul Greciei , Albania şi
I Iug9slavia.
In mod nomrnl, o economie bazată pe strîn-
gerea moluştelor ar fi arnt tendinţa să accentueze
'. i sedentarismul, dar stratul de vie ţuire ce acoperă
pe cel al culegătorilor mezolitici indică o mptură
cu trecutul: a încetat producerea microlitelor şi au
I apărut ovinele şi caprinele domesticite şi cerami-
ca. Transformările radicale într-un interval relativ
scurt, de circa un secol, dintre cele două culturi
(vezi datele C14) sugerează sosirea unui grup
J. etnic diferit, probabil dinspre sudul Greciei.
Aceşti oameni au folosit silexul autohton pen-
tru a produce lame ş i unelte din aşchii mari.
Dărîmăturile locuintelor indică existenta unor
construcţii din paiantă: pietrele plate de rîşniţă
suge rează utilizarea şi, posibil, cultivarea
plantelor; oasele de ovine şi caprine atestă domes-
ticirea oilor şi a caprelor. Ceramica era predomi-
J nant monocromă - culoarea pielii, roşie sau
maron cu nuanţe de ocru - lustruită sau cu angobă
fină; circa 1,5% era incizată cu motive lineare sau
J penate.
Vasele simple sferice sau semisferice fără buză
sau gît, dar adesea cu baza rotundă - erau con-
fecţionate din argilă bine purificată, cu un mare
.J procent de nisip. Deoarece a fost pu~n ars, mate-
nalul se sfărîmă atunci cînd este introdus în apă.
Această ceramică nu este de tipul ,,impresso" -
J
J
specifică neoliticului circumadriatic după jumă­
tatea mileniului al VII-iea -, ci prezintă similitu-
dini - în ceea ce priveşte fo rmele. structura,
lustml, smă lţuirea şi arderea la temperaturi
scăzute - cu ceramica stadiului ceramic timpuriu
din Grecia (Sesklo I din Tesalia). O asemenea
ceramică era inadecvată gătitului şi trebuie să fi
avut o importanţă funcţională redusă în economia
zonelor de coastă. Această ceramică timpurie pare
să fi avut iniţial un scop comercial; numai 0,5%
din cele 374 de fragmente descoperite la Sidari au
fost clasificate de autorul săpăturilor drept
„grosolane'", cu alte cuvinte avînd pere ţii groşi ,
specifici unor vase pentm provi zii de circa 40 cm
în diametru.
Aşezarea a fost părăsită de aceşti ceramişti
timpurii, după care a unnat o perioadă de aluvi-
uni, apoi arealul a fost ocupat de o populaţie
producătoare de ceramică ,.impresso„ - mult mai
bine arsă decît aceea a predecesorilor. Argila
rozalie a fost amestecată cu pietriş şi silex sfărî­
mat, suprafeţele exterioare erau lustruite şi
împodobite cu impresiuni făcute cu unghia sau cu
un obiect bont. Sînt atestate şi toartele perforate.
Bazele sînt rotunde sau plate. Fonnele, tehnologia
şi decoraţia se aseamănă îndeaproape cu acelea
ale ceramicii timpurii „impresso" din sud-estul
Italiei şi din Iugoslavia. Este posibil ca acest tip
de ceramică să fi fost produs de o populaţie
descinzînd direct din_ culegătorii autohtoni de
cochilii din mezoliticl.'.>.
Litoralul est-adriatic (în general, litoralul croat
de după divizarea Iugosla\"iei) este presărat pe
toată lungimea cu o serie de sta~uni ce au dat la
iveală ceramică „impresso'". Asemenea aşezări
există şi pe insulele din apropierea coastei. Deşi
mu lte dintre acestea nu au fost încă datate prin
metoda radiocarbon; un context stratigrafic clar
de aşezări a lăturate sau învecinate permit o
plasare în timp în intervalul 6500-5500.
Două adăposturi în stîncă de pe coasta est-
adriatică (la Zelena Pecina în Muntenegru ş i la
Crvena Stijena în Herţegovina) au dat la iveală
depozite culturale ce se întind în mod continuu
din paleolitic pînă în epoca fierului 16. La Crvena
Stijena, materialul are opt metri grosime şi
reprezintă depozite culturale din paleoliticul
mijlociu pînă în neoliticul ceramic. Aici , în
stra-tul III, s-a găsit o ceramică incizată cu
cochilii, cu dinţii ori cu unghia. Mai spre nord, la
Smilcic, lîngă Zadar în Dalmaţia, nu departe de
un izvor aflat la 6 km de mare, al doilea stadiu de
dezvoltare este atestat de straturile „impresso"
sub doi-trei metri de depozite culturale ale civi-
lizatiei Danilo din mileniul al V-lea 17_ Smilcic
o
era aşezare deschisă cu construcţi i la suprafaţa
solului din leasă lipită cu lut, dovadă că s-a prac-
ticat domesticirea oilor, caprelor şi vitelor.
Pietrele de măcinat indică şi cultivarea plantelor.
Inventarele cuprind şi mari cantităţi de unelte de
os, coame de cerb şi piatră cioplită, cardium,
spondylus şi alte cochilii. Ceramica prezintă
incizii tipice cu cardium în benzi sau cu motivul
 19
I pintaderei -balansoar. Vasele sînt semiglobulare şi
ovale, străchinile sînt tronconice şi bitronconice,
l toate cu bazele plane sau inelare. Pasta conţine
mult degresant de nisip, decoraţia este aplicată
înainte de ardere iar motivele sînt imprimate cu
cochilii, sînt incizate ori împunse cu vîrfuri de os
fl sau de lemn.
3. Cultura Starcevo-Criş din zona central-
balcanică ş i din bazinul inferior al Dunării
11 Neoliticul din Serbia, sudul României şi sud-
estul Ungariei este reprezentat de cultura
q Starcevo, numită astfel după aşezarea eponimă de
lîngă Belgrad, unde s-au efectuat săpături în anu l
1932. Unii autori numesc complexu l Starcevo şi
Criş ori Koros (în Ungaria), dar toate aceste denu-
lI miri se referă la variantele unei singure culturi ce
prezintă afinităţi strîns înrudite cu acelea din
Tesalia şi din Macedonia (tabelul 3).
lI Se pare că grupuri de imigranţi au unnat
cursurile rîurilor Morava şi Vardar, precum şi ale
afluenţilor acestora, îndreptîndu-se spre nord.
Deşi modelul economic al acestei populaţii era, în
I esenţă, acelaşi ca în Grecia neolitică, vînătoarea
şi pescuitul aveau o pondere mai mare decît agri-
cultura în zonele împădurite din Serbia, România
şi sud-estul Ungariei. Abundenţa harpoanelor din
coame de cerb, a greutăţilor din lut pentru plase-
le de pescuit, oasele de peşte şi straturile groase
de cochilii de rîu descoperite în aşezări sînt în
deplin acord cu procentul ridicat de oase de ani -
male sălbatice cum ar fi: cerbul şi căp rioara, bou-
rul, mistreţul, ursul, rîsul, rnlpea, viezurele şi
diverse specii de păsări.
11 Oaia şi capra au continuat să fie animalele
domestice predominante, deşi sînt indici i de
domesticire local ă a vitelor şi a porcilor. Dovezi
f I privind creşterea experimentală a vitelor ne vin
dintr-o serie de situri din sudul Ungariei , unde
s-a identificat o fo nnă intem1ediară între. specia
locală săl batică Bos prir!Jigenius şi cea domest i că,
importată, Bos taurus. In sudul Ungariei este de
11 asemenea atestat măgarul sălbatic (azi dispărut)
Equus asin11s hydruntinusl8.
l J
Oasele erau folosite la fabricarea de sule, lus-
truitoare, vîrfuri, spatule, precum şi pentru o serie
de obiecte decorative cum ar fi cataramele şi pan-
dantivele . Cochilia de spondylus egeean era
II folosită pentru confecţionarea brăţărilor, inelelor
şi mărgel elor. Se utiliza o \'arietate de pietre tari,
incluzînd silexul şi - mai rar - obsidianul, pentru
u a se produce lame, săpăligi, dăltiţe, vîrfuri ,
topoare şi tesle.
Obsidianul se importa din cel puţin două
surse: (1) din Sardinia, peste Marea Adriatică,
u coasta Dalmaţiei şi trecătoarea Neretvei spre
Bosnia (aşa cum indică analiza uneltelor de
obsidian de la Obre I, la nord-vest de Sarajevo);
(2) din zonele submontane ale Carpa~lor din
lJ nord-estul Ungariei şi estul Slovaciei. Această
ultimă sursă a alimentat consistent grupul Cri ş
(Koros) din Ungaria şi Ardeal, precum şi grupul
J
Bi.ikk de la nord de arealul culturii Criş . Un bun
indicator în acest sens este statiunea de la
Mehtelek din valea Someşului , aflată la peste 150
km nord-est de zona culturii Criş: s-a stabilit că
80% din obiectele de piatră cioplită sînt din
obsidian 19. Deoarece nu există aşezări intermedi -
are între Mehtelek şi bazinul Crişu lui din
Ungaria, se apreciază că mişcările de populaţie au
fost dinspre centru l Ardealulu i pe Valea
Someşului. Obsidianul din regiunea Tokay era
transformat în unelte pe loc sau era comercializat
într-o fonnă semifinită. Schimbul de mărfuri cu
Sardinia de-a lungul rîului Neretva şi peste Marea
Adriatică a deschis grupu lui bosniac porţil e către
lumea central-mediteraneană circurn-adriati că20.
În regiunile de şes, pe văile interioare şi în
cîmpiile din Peninsula Balcanică şi din bazinu l
Dunării , s-au stabi lit populaţii neolitice pe la
6000 î.e.n. sau chiar mai devreme. Satele erau
aşezate pe terasele rîurilor sau pe maluri în pantă,
acolo unde solul permitea practicarea agriculturii.
Planul aşezărilor indică faptul că l ocuinţele erau
distribuite în semicerc sau în şiruri de-a lungul
1îului. Suprafaţa unui teritoriu locuit aj ungea pînă
la 4 ha. Absenta tellurilor la nord de Macedonia
indică faptul că populaţia Starcevo nu a ocupat o
aşezare în mod continuu, depozi tele acestei
culturi ajungînd rareori la mai mult de 1 m de
material.
Difuziunea spre nord a agriculturii ş i creşterii
animalelor este atestată prin săpături l e efectuate
în zona centrală a Macedoniei, în special la Anza
(regiunea Ovce Polje), situată la jumătatea drn-
mului dintre zona egeeană ş i Cîmpia Dunării2 1 .
Cercetările de la Anza demonstrează că modi-
ficări le climatice au oferit condiţii ecologice
propice difuziunii agriculturii la nord de Grecia.
In aşezarea iniţială de la Anza I, pe la 6200,
condiţiile climatice erau mai umede şi mai reci
decît astăzi. Pădurile de foioase ofereau din abun-
denţă lemn, animale să lbati ce , ghindă, nuci,
v i şine, struguri sălbati ci ş i fragi ori mure.
Culturile şi animalel e domesticite erau, în
general, aceleaşi ca în Grecia. Oile ş i caprele
domestice, urmate de vite şi porci, reprezintă
96,5% din toate oasele de animale. Alacul
(triticum dicoccum) reprezenta principala cereală,
alături de specia triticum monococcum, orzul cu
spicul la şase rînduri, mazărea şi lintea.
Deocamdată, în regiunea Vardar-Morava nu
sînt atestate situri mezolitice de vînători şi
pescari. Afirmaţia că primii agricultori din
Macedonia iugoslavă au imigrat din Tesalia este
sprijinită de analiza scheletelor umane, care
indică faptul că baza populaţiei din aşezarea de la
Anza era constituită de tipul mediteranean din
zona egeeană. Artefactele indică afinităp între
co loniştii din Macedonia şi populaţia Sesklo din
Tesalia: sigiliile, vasele fin ornamentate cu
motive simbolice pictate alb pe roşu, incizii în
nefrit, fluiere, obiecte de cult şi figurine - toate
acestea indicînd asemănări în ceea ce priveşte
ritualul şi reprezentările mitice. De-a lungul între-
 20
J gului bazin al Dunării , cele mai timpuri i aşezări
de agricultori indică o surprinzătoare uni formitate
culturală.
l '
Dacă societatea bazată pe producerea hranei a
fost transmisă spre nord către bazinul Dunării de
populapi care au imigrat sau dacă tehnologiile
lI s-au transmis prin contact cultural cu locuitorii
autohtoni mezolitici sînt întrebări la care se va
putea răspunde prin viitoare .descoperiri de situri
~nezoliti ce şi prin analizarea sche letelor umane.
I ln stadiul actual al cunoştinţelor noastre, dovezile
arheologice şi antropologice sugerează că ambele
procese au fost posibile. Tipul fizi c al populaţiei
din majoritatea aşezărilor pare să fi fost gracil
mediteranean (Tecic , Serbia central ă; Obre,
Bosnia; Deszk, sud-estul Ungariei). Dar staţiunile
din bazinul mijlociu al Dunării, în special cele din
regiunea Crişului din sud-estul Ungariei, au ofe-
rit un material osteologic care sugerează un
amestec de tip mediteranean cu cel locaJ22.
I Tradiţiil e arhitectonice ş i de producere a
ceramicii din Macedonia au fost de sorginte
egeeană, dar o cotitură semnificativă de la această
tradiţie este notabilă pe la 5800-5500. Ceramica
I Starcevo se remarcă prin apaiiţia unor desene pic-
tate, curbe, cu brun pe portocaliu şi prin ,·asele de
provizii incizate cu unghia (fig. 7). Cele mai
I~ caracteristice produse ale populaţiei Starcevo sînt
reprezentate de ceramica-barbotin decorată cu o
pastă su bţire de lut, precum şi ulcelele şi cupele
cu picior cu motive geometrice brun pe porto-
II caliu.
Trecerea relativ rapidă de la vînătoa re şi pes-
cuit la agricultură în regiunea Porţilor de Fier a
fost parţi a l cl arificată prin săpăturil e de la
Lepenski Vir, Vlasac, Padina, Schela Cladovei,
11 Icoana şi Cuina Turcului23. Cele mai timpurii
niveluri de habitat au fost identificate ca aşezări
stabile de vînători şi pescari fără ceram i că ş i fără
11 animale domesticite, cu excepţia cîinelui.
Popul aţia era reprezentată de tipul local masiv
european Cromagnon . Sosirea unor populaţii noi,
II care au adus grîul, oaia şi capra domesticite, este
atestată la Lepenski Vir, unde s-au scos la iveală
85 de schelete uman~ în mod predominant de tip
gra~il mediteranean2 .
Ii
In ciuda infiltrării lor pline de succes în bazi-
nul dunărean, este interesant de semnalat că
agricultorii imigranţi au adoptat unele tradiţii bine
lj consolidate ale autohtonilor, în special tradiţiile
arhitectonice ale populaţiei mezolitice. S-au
descoperit peste 50 de asemenea locuinţe semi-
u subterane (bordeie) la Lepenski Vir, precum şi la
Vlasac şi Padina. Toate sînt construite pe un plan
trapezoidal şi sînt identice în ceea ce priveşte pro-
porpile şi dispunerea elementelor de interior,
IJ între care aparent unică şi cea mai importantă este
o vatră rectangulară adîncită în podeaua acoperită
cu var. Vetrele sînt delimitate de pietre verticale,
unele dintre ele avînd o margine decorativă din
lJ lespezi subţiri verticale aşezate pe diagonală
P.en111! a forma un şir de triunghiuri. Importanţa
ntuala a_acestor vetre este confirmată de resturile
lJ
I I
de oase arse, de oameni şi de ani mal e, de recepta-
culele şi de sculpturile în piatră (pînă la 50 cm
înălţime) amplasate la o extremitate. La Lepenski
Vir s-au găsit peste 50 de sculpturi, majoritatea
reprezentînd hibrizi de femeie ş i de peş te . Vom
reveni asupra acestora în partea dedicată cre-
dintelor.
Colibele semisubterane (bordeiele) caracte-
rizează arhitectura perioadei Starcevo timpurii
din întregul bazin dunărean , din Serbia şi din
România. La Vinca, lîngă Belgrad, şi la Ostrovu l
Banului, la vest de Turnu-Severin, bordeiele din
nivelurile timpurii Starcevo au fost t11mate de
locuinţe cu structură de lemn şi cu pere ţi din
paiantă, cu podeaua lipit ă cu lut. Aşezarea
Starcevo tîrzie de la Obre I, în Bosnia, indică fap-
tul că, pînă pe la 5500, case le erau constrn cţii
dreptunghiulare mari de pînă la 8 m lungime, ade-
sea constmite pe temelii de pi atră şi cu vetre
rotunde. O ilustrare tipi că a arhitecturii fazei tîrzii
Starcevo este modelul în lut al unei case din situl
de la Ludvâr, în sud-estul Ungariei. Modelul
dreptunghiular arată că pere ţii erau sprijiniţi de
bîrne, acoperişul fiind triunghiul ar (în pantă
dublă), cu un cap schematizat de animal pe creas-
ta acestuia (fig. 8).
Influenţele dinspre zonele de sud, corespun-
zînd teritoriului de azi al Bulgariei şi al coastelor
Adriaticii, sînt identificabile în fazele tîrzii ale
culturii Starcevo. Descoperirea tehnologiilor me-
talurgice şi mi şcările de populaţi e au stimulat
schimbul, iar fazele tîrzii de dezvoltare ale cul-
turii Starcevo au dus la apariţia culturii Vinca.
4. Cultura Biikk din estul Ungariei, Slovacia
şi vestul Transilvaniei
Denumirea „BOkk" vine de la numele munţilor
BOkk aflaţi la nord de cîmpia ungară şi este
folosită aici pentru a desemna cullura apărută în
bazinul Tisei în timpul mileniului al VI-lea. Spre
nord, populaţia BOkk a atins zonele muntoase şi a
locuit zonele bogate .în obsidian din regiunea
Tokay.
De-a lungul Tisei superioare şi a afluenţil o r
săi , Sarj6, Hernad, Bodrog şi Someş, s-a
descoperit un ansamblu distinct de situri. Numai
în estul Ungariei s-au semnalat 55 1 de aşe zări 25 _
Adăugînd descoperirile din estul Slovaciei şi din
nord-vestul României, numărul trece de 700, ceea
ce indică o locuire densă a acestui areal.
Este foarte probabil că populaţia locală de
vînători şi de pescari din mezolitic a fost conver-
tită la ~ricultură datorită influentei culturii
Starcevo . Ipoteza convertirii populaţiei locale
este sprijinită de materialul osteologic, deoarece
scheletele din mormintele descoperite în zonele
Miskolc şi Borsod din nord-estul Ungariei sînt de
tipul mediteranean al populaţiei Starcevo27.
Cel mai timpuriu complex neolitic din bazinul
superior al Tisei este cunoscut sub numele de
cultura Szatmâr28. Deocamdată nu avem la dispo-
zipe datări cu c 14 pentru această fază, dar din
 21
l analogiile cu materiale ceramice Slarcevo, prin
analiza simbolurilor şi figurinelor de cult, precum
ş i prin analogiile cu alte artefacte - cum ar fi
spatulele de os - se poate aprecia că aculturaţia
1 complexului Tisa a avut loc nu mai tîrziu de
mijl ocul perioadei în care s-a dezvoltat cultura
Starcevo, cu alte cuvinte înainte de mijlocul mil e-
niului al VI-lea. Fazele ulterioare. Tiszadob şi
11 Biikk propriu-zis, sînt datate prin metoda C14 la
jmn„ătatea mileniului al V1-lea (tabelul 6).
ln ateliere sînt abundent atestate nuclee, aşchii
f1 ş i lamele de obsidian29. Vasele mari, umplute cu
lame de silex de dimensiuni egale, trebuie să fi
fost destinate exportului. Prezenţa cochiliilor de
spondylus în monnintele din nord-estul Ungariei
1 ş i estul Slovaciei sugerează şi schimbul de
produse. Este evident că popula!ia Btikk controla
depozitele de obsidian de lîngă Tokay ş i se
11 specializase în cioplirea obsidianului şi silexului.
Practicarea agriculturii este atestată de
boabele de grîne (aparţinind unor specii neidenti-
ficate deocamdată) imprimate în resturile
' locuinţelor, de pietrele de rîşniţă, de săpăligile din
coarne de cerb şi de platourile care se bănuieşte
că foloseau la frămîntatul aluatului. Oasele de
animale domestice, în special de vite, apoi cele de
porci, de oi ş i de capre, constituie 50- 78% (în
funcţie de condi!iile ecologice) din totalul de oase
It de animale. Oasele de bour, elan şi iepure indi că
prezenţa păd urilor şi practicarea vînătorii 30.
Modelul de habitat specific populaţi ei Btikk
era foarte asemănător cu al populaţiei Cri ş:
oamenii alegeau cele mai joase terase ale rîurilor
pentru a-şi construi bordeie sau locuinţe rectan-
gulare de lemn. Nu existau aşezări mari sau case
alungite şi, exceptînd regiunea central ă a bazinu-
11 lui Tisei, nu există telluri permanent locuite, aşa
cun} se întîmplă în Iugosla,·ia, Bulgaria şi Grecia.
In mod curent, o aşezare nu cuprindea mai
It mult de patru locu inţe mici (de circa 3-4 m
lungime). Casele erau construite în linie, pereţii
erau de paiantă, unele avînd acoperişuri în formă
de cort deasupra solului. Vetrele şi atelierele erau
11 plasate afară, iar cuptoarele - cu partea infe~ioară
din pămînt bătut - se aflau în interior. Intr-o
locuinţă de la Devavânja Simasziget de pe cursul
It mijlociu al Tisei, pe podea, în colţul de nord-vest,
s-au găsit 30 de greutăţi pentru războiul de ţesut.
Populaţi a Bi.ikk a pătruns adînc în văile
munţilor. Materialele specifice acestei culturi
apar în peşterile din Carpaţi, în zone care nu au
11 fost ulterior locuite pînă in secolul al XVIII-iea
e.n. Peşteri ca cele de la Domica-Aggtelek, de la
frontiera estului Slovaciei cu Ungaria, de la
11 Borsofl în Ungaria şi altele au fost locuite mult
timp. In peşteri s-au găsit Yetre şi bucăţi de bîme
de lemn şi tot aici s-a găsit şi cea mai frumoasă
u ceramică specifică acestei culturi.
Vasele, cu forme inspirate ini~al de cele ale
agricultorilor din sud, s-au perpetuat în cultura
u Btikk: ulcioare sferice, cupe semisferice, stră­
chini rotunde, vase în formă de sticlă („butelii"),
vase cu picior şi „fructiere" înalte cu recipientul
u
t I
în fonnă de pîlnie. Ceramica fi nă a continuat cu o
alta cu pe reţi extrem de sub~ ri , decorată cu incizii
foarte fi ne, uneo ri cu încrustaţii de roşu , alb şi
galben ş i pictată înainte de ardere cu linii verti-
cale maron închis sau cu linii orizontale late în
jurnl gurii (fig. 9). Această ceramică era adese:i
smăl!uită sau lustruită. Ceramica groso lană era
amestecată cu pleavă, iar cea fină cu nisip.
5. Cultura Karanovo din baz inul rîulu i
Mariţa, în centrul Bul gariei
Un adevărat ţinut „plin de lapte şi miere" a
întîmpinat pe agricultorii care s-au stabi lit în cen-
trul Bulgariei de azi, pe la 6000 î.e.n. În bazinul
rîului Mariţa - unde solurile fertile şi climatul
blînd erau ideale pentru practicarea agriculturii -
s-au concentrat telluri mari, indiciu al unei locuiri
de durată, aşa cum reiese şi din marile acumulă ri
de material habitaţional , cum ar fi movila de la
Karanovo ce denumeşte şi trad i ţia culturală a
acestei regiuni. Dată fiind izolarea relativă a
zonei, aflată între munţii Rodopi şi Balcani, cul-
tura Kara.novo prezintă cîteva caracteristici oare-
cum diferite de complexul central-balcanic.
Informaţiile decisive privind cultura Karanovo
s-au obţinut în unna săpături l or întreprinse între
anii 1946 şi 1957 la movila Karanovo de lîngă
Nova Zagara. Arheologii au putut distinge şase
faze succesive corespunzînd neoliticului şi ene-
oliticului . Acestor descoperiri li s-au adăugat
săpăturjle din anii 1960-1963 de la movila
Azmak.) 1. Stratigrafii le analoge ale celor două
situri au fost datate prin metoda C14 pe baza
mostrelor de lemn carbonizat găsite la Azmak.
Săpăturil e ulterioare întreprinse pe înăl ţimea
Ezero, Jîngă Nova Zagara, la te llul de la
Kazanlăk , lîngă Stara Zagara şi la movila Cevdar,
de la est de Sofia, oferă o imagine clară a mode-
lului de viaţă specific acestei culturi.
Aşezăril e culturii Karanovo erau comunităţi
bine înjghebate, cu o populaţie estimată la 300 de
locuitori pe o suprafaţă de 3 ha. Locuinţele, cu o
singură încăpere, de 6- 7 m2, erau frumos aliniate.
Casele erau construite pe o structură de stîlpi
subţiri de lemn de care se f!_Xau împletituri de
ramuri şi un strat gros de lut. In locuinţe se aflau
cuptoare mari de lut precum şi cantităţi mari de
vase ceramice şi de marmură (fig. I O). Tradi ţiile
arhitectonice şi tendinţa de a rămîne în acelaşi loc
timp de mai multe generaţii leagă complexul
Karanovo de cultura Sesklo din Grecia.
Distribuţia aşezăril or din regiunea Nova
Zagara indică faptul că acestea se stabileau în
mod intenţionat pe terenuri poten ţial arabile. Arja
cultivată înconjura satul pe o rază de 2 km. In
cazul aşezărilor mari, erau destinate agriculturii
peste 760 ha32 (fig. I I). Caracterul stabil al
aşezărilor conduce clar la ideea că se practica şi
rotapa culturilor. Se apreciază . că jumătate din
teren era lăsat în permanenţă necultivat sau
plantat cu specii care refăceau azotul. Recoltele
de bază erau constituite de alac (triticum mono-
 22
l coccum şi dicoccum), orz, mazăre şi linte. Numai
alacul (specia dicoccum ), orzul şi legu1i1inoasele
par a fi fost cultivate din plin, aşa cum indică
li eşantioanele33.
Toate nivelurile neolitice conţin pietre de
moară şi seceri din coarne de cerb cu dinţi de
I~ silex şi spatule de os. Oaia şi capra erau animalele
domestice predominante, urmate de vite şi de
porci. Totuşi, suprafaţa terenului de păşunat de-a
lungul riului era mult prea limitată pentru a per-
l mite exploatarea sa de-a lungul întregului an, fapt
care ne face să credem că prim ăvara şi în prima
parte a verii cirezile erau probabil îndreptate spre
regiunile muntoase.
Chiar cele mai timpurii straturi din tellurile
săpate în mod sistematic au scos la iveală o
ceramică deosebit de evoluată. Karanovo I este o
cu ltură renumită pentru produ c ţi a sa ceramică
11 deosebit de bine realizată din punct de vedere
estetic şi tehnic. Specificele cupe în fom1ă de
lalea şi ulcioarele înalte cu bazele inelare vide ori
cu picioare cilindrice erau acoperite cu un strat
roşu , pictate cu alb şi uneori decorate cu motive
diagonale. Măiestria artizanilor este demonstrată
de superbele vase cu picior, precum şi de o serie
11 de vase mici, triunghiulare şi rectangulare. Noile
tehnici apărute în faza Karanovo II constau în
decoraţiile canelate şi în pasta neagră, ca rezultat
!I al atmosferei din cuptoare, de acum cu reducere
controlat{1.
~
6. Cultura Nistru-Bug
I şineoliticul nord-pontic
Condiţiile care au contribuit la bogăţia acestei
regiuni au devenit prielnice pe.!a jumătatea mile-
11 niului al VII-iea, în special în regiunea Moldovei,
la nord-vest de Marea Neagră, unde cernoziomul
I~
fertil dintre Nistru şi Bug a favorizat dezvoltarea
agriculturii. Stratigrafia siturilor săpate în mod
sistematic atestă o perioadă întin să în care s-a
experimentat domesticirea animalelor şi aclimati-
zarea plantelor de grupurile de vînători şi pescari
11 care ocupaseră zona încă din mezolitic34.
Datările cu radiocarbon au dovedit existenta unei
secvenţe neolitice cu trei faze pre-cerani.ice şi
cinci ceramice la Soroki, în intervalul 6500-5000
î.e.n.
Cele mai timpurii niveluri neolitice (3 şi 2) de
la Soroki II nu conţin ceramică, în schimb sînt
atestate oasele de vite şi de porci domestici,
seminţe de costrei (graminee din specia Aegilops
cylindrica) şi mici pietre de măcinat. După cum
atestă dovezile arheologice; populaţia culturii
IJ Nistru-Bug a realizat domesticirea vitelor ş i
porcilor în mod independent, iar costreiul s-a
cultivat cu circa 500 de ani înaintea contactelor cu
agricultorii civili zaţiei Starcevo-Criş. Marea
cantitate de oase de peşte (babuşca, ţiparul şi
ştiuca) recuperate din aşezările cele mai timpurii
arată că accesibilitatea acestor mari cantităti de
peşte a constituit impulsul iniţial spre un mod
sedentar de viaţă. Pe toată durata dezvoltării
J
J
culturii Nistm-Bug, practicarea agriculturii a fost
un aspect secundar într-o economie bazată pc
pescuit şi pe vînătoare (bouri, cerbi, căprioare şi
mistreţi). Faza Soroki III (circa 5800 î.e.n.)
dezvăluie nu numai ceramică, dar şi existenţa
alacului (specia monococcum), planta cea mai
frecvent cultivată în sud-estul european.
Amprentele de pleavă, de spice şi de boabe de
alac (specia monococc11m şi spelta) în ceramică
atest1 e)'.istenţa acestor specii într-o serie de
aşezări. lI). plus, paiele erau folosite ca degresant
ceramic3.).
În timpul climei calde din perioada boreală,
satele mici erau amp)asate pe terase fom1ate de
torenţii postglaciari. In fazele ulterioare, condiP-
ile mai umede şi precipitaţiile mai mari se pare că
au influ enţat amplasarea aşeză1ilor în zone mai
înalte. La construirea colibelor şi caselor mari
alungite se folosea piatra (în fazele anterioare,
to cuinţe le fuseseră, în principaL semisubterane).
Incepînd cu faza a IV-a, locuinţe le au fost
construite deasupra solului. Această perioadă a
însemnat şi introducerea unor elemente dinspre
zona de cultură a ceramicii liniare din centrnl
Europei.
Uneltele populaţiei Nistru-Bug erau, în mod
evident, di fe rite de cele ale agricultorilor din
arealele Starcevo şi Karanovo. Numat rareori se
produceau unelte din piatră şlefuită. In schimb,
coamele de cerb erau folosite într-o multitudine
de feluri, inclusiv la fabricarea topoarelor, care
erau probabil utilizate la pregătirea solului pentrn
plantat. Spre deosebire de m odificările din
tehnica litică din alte zone, se observă aici
microlitizarea uneltelor de silex. Drept răzuito ri
ori cuţite se foloseau mici aşchii litice în fonnă de
trapez fixate în mînere de os sau de corn de cerb .
Dălţile ş i perforatoarele erau tot microlitice.
Ceramica cea mai timpmie şi grosolană era
formată din recipiente cu fund acuţit sau plat,
decorate cu incizii liniare, confecţionate dintr-o
pastă amestecată cu materie vţgetal ă. Ulterior se
semnalează influ enţa culturii Starcevo, prin
apariţia ceramicii fine, bine arse, nedecoraţe
(cenuşie ori gălbuie) sau pictate (fig. 12). In
timpul fazei a IV-a, elementele Starcevo au fost
înlocuite _cu stilul ceramicii liniare din Europa
centrală. In această perioadă, caracternl original
al cultu~ neolitice Nistru-Bug dipăruse aproape
complee 6.
7. Cultura Nipru-Doneţ
În bazinele Niprului, Donului ş i Doneţului s-a
dezvoltat o cultură avînd legături cu nordul
Europei (fig. 13). Oan1enii din aceste regiuni erau
cu toţii de tip masiv european37. Vasele mari , cu
fundul plat, sînt caracteristice fazelor timpurii ale
acestei culturi. Se crede că originea populaţiei
Nipru-Doneţ ar trebui căutată în nord. Treptat,
această populaţie a ocupat regiunea cursului
inferior al Niprului, precum şi un areal aflat la
nord de Marea de Azov, unde reprezentanţii
 1 2J
l acestei culturi au venit în contact cu populaţia
graci l ă mediteraneană de tip local mezolitic
(Vasilievka-Volossk) aflată în stadiul neolitic
li (complexul Surski). Cu noşt inţel e noastre actuale
pri vi to are la această cui tură se bazează pe
descoperiri făcute în vreo 200 de localităţi ce
cuprind cimitire ş i aşezări38. Cimitirele mari, de
fI peste 100 de morminte , cores~unzînd fazelo r
tîrzii ale acestei cultu1i (Vovnigi39 şi Mariupo140)
- indi că un model de habitat sedentar şi creşterea
popula~ei.
r 1 Pe baza paralelelor cu aria culturii Nistru-Bug
(care precede apariţia cu lturii Cucuteni),
începutul vi eţii sedentare în aceaslti zonă trebuie
lI căutat în mileniul al VI-lea. Ulterior, contactele
cu vestul se pot determina prin apari ţi a ceramicii
Cucuteni (Tripolie) în aşezările Nipru-Don e ţ.
Ceramica tip Tripolie A (Pre-Cucuteni III şi
11 începutul fazei Cucuteni A) găsită în faza mijlocie
a culturii Nipru-Doneţ o plasează pe aceasta în
intervalul 5000-4500 î.e.n.
Au fost descoperite aşezări pe terasele joase
11 ale rîurilor, dar cimitirele sînt, de regul ă,
amplasate mult mai sus, pe terase le de loess.
Păduri l e erau mult mai întinse decît astăzi , aşa
II cum ind ică oasele de cerb, căpri oară, mistreţ,
vulpe şi iepure găsi te în aşezări. In timpul fazei
neolitice iniţiale, hrana era asigurată, în principal,
de vînătoare, pescuit precum şi de culesul cochili-
lI ilor ori de pescuitul în ape dulci. Procentul de ani-
male domesticite a crescut constant, ajungînd la
87% în a doua fază a acestei cul turi, circa
.I 5000-4500 î.e.n„ cînd sînt atestate toate ani-
malele domestice: vitele, oaia, capra, porcul, calul
şi cîinele. Vitele şi porcii erau speciile predomi-
nante şi, asemănător regiunii Nistru-Bug, ele au
fost domesticite local înainte de contactele cu
estul sau vestul. Cultivarea plantelor - la scară
redusă - este atestată prin pre zenţa orzu lui ,
I identificat pe baza amprentelor de grăunţe în
cerami că.
Nu se ştie prea mult despre arhitectura şi
despre structura aşezărilor. Popul aţia care a creat
I această cultură trebuie să fi trăit în construcţii
supraterane uşoare care nu au putut supravieţui.
Pe toată aria nordică de răspîndire a culturii sînt
I tipice recipientele mari cu fundul ascuţit, con-
fecţionate cu degresant vegetal, imprimate sau
incizate cu linii orizontale sau verticale. Ceramica
mai tîrzie a inclus vase bulbucate cu fundul plat şi
J cu buza Iată, decorate prin imprimare, incizare şi
impresiuni „cordon răsucit". Silexul era utilizat în
mod curent pentru unelte şi anne: seceri bifaciale,
I vîrfuri de săgeată şi de Ianc,ţ, cuţite, perforatoare,
răzuitoare şi micro li te. ln faza medie, sînt
frecvente securile şi m~ciucile de piatră şlefuită
de excelentă calitate. Intre obiectele de piatră
I şlefuită, sînt notabile obiectele ovale plan-con-
vexe (în formă de tartă) cu o adîncitură în centru.
Semnificatia lor simbolică este ind icată de
V-urile, liniile paralele şi adînciturile incizate.
J Aceste motive apar şi pe vase.
O caracteristi că distinctivă este practica
J
I •
înmonnîntărilor colective .în gropi pătrate sau
ovale. Gropile cuprind zeci de morminte, adesea
stratificate. Morţii se aflau în poziţie întins pe
spate şi erau acoperi ţi cu pulbere de ocm roşu .
Picioarele erau chircite, iar braţele întinse de-a
lungul corpului. Această poziţie strinsă sugerează
că mor~i erau st1înşi sau înîaşuraţi cu piele sau cu
material textil. Se cunosc în total peste 800 de
morminte din 20 de cimitire mai mari sau mai
mici. Cîte,·a morminte conţineau multe podoabe,
incluzînd coliere din colţi de mistreţ, figurine de
tauri sculptate în plăci de os, mă rgele din din ţi ş i
oase de elan, cochilii de Unio şi de Pect11nc11/us,
inele din cupm şi bucăţi d,ţ cornalină (calcedoniu
fin) şi de cristal de stîncă. In cîteva mom1inte s-au
descoperit sute de lamele rectangu lare con-
fecţionate din col! de mistre ţ şi perforate la capete
sau în centru ori canelate la capete. Se crede că
acestea erau cusute pe veşmintele în care se
îmbrăcau mortii.
Ramificaţia acestei culturi de pe cu rsul
inferior al Niprului a întreţinut schimbul de
mărfuri atît cu vestul cît şi cu estul. Cristalul de
stîncă şi cornalina găsite în această zonă sug-
erează rela~i cu Caucazul. Analiza spectral ă a
cuprului din inelele şi pandantivele găsite în
cimitirele de la Mariupol şi Nikolski indică
asemănări tipologice cu depozitul de la Cărb una
(Republica Moldova). Cupml folosit provenea
probabil din minele de la Ai-bunar (Bulgaria) ,
tranzitînd prin aria culturii Cucuteni.
Aşa cum vom arăta în capitolul III, la sfirşitul
mileniului al V-foa, zona culturii Nipru-Doneţ din
regiunea cursului inferior al Niprului a fost
cucerită de populaţia de stepă din arealul Volga-
Ural. Popul aţia local ă a fos t fi e împinsă spre nord ,
fie parţial as imilată de invadatori. Ultima fază a
acestei culturi este cunoscută numai din arealul
său nordic din bazinele superioare ale Niprului ş i
Pripiatu lui.
8. Cultura ceramicii liniare
din E uropa centra lă
Cultura ceramicii liniare este astfel denumită
după ceramica sa decorată distinct, ce apare în
Europa cent rală atund cînd economia bazată pe
producerea hranei a fost asimilată de populaţia
dunăreană ce ntral-europeană dinspre aria cultur-
ală mai sudică Starcevo-C ri ş. Benzile orizontale
de spirale întrepătmnse incizate pe vase - cupe şi
butelii globulare - au dat numele acestei culturi
pe care arheologii gennani o numesc „Band-
keramik". Multe alte simboluri uzuale rau folosite
în arealele culturilor Starcevo şi Vinca din zona
central-balcanică.
O anume bari eră geografică explică intervalul
de circa 500 de ani între începuturile agriculturii
în Europa centrală faţă de mai timpuria cultu ră
Starcevo. Zona împădurită şi solurile de loess
(aluviuni aduse de vînt) au cerut noi tehnici de
cultivare a pămîntului. Climatul, mai cald decît
astăzi , favonza pădurile cu lemn de esenţă moale,
 I 24
1 amestecat cu stejar4 l. După tăierea şi arderea
copa?ilor, solu.rile d~veneau excelente pentrn
practicarea agnculturn. A apărul astfel tehnica
agrico_lă a lăzuirii pădurii , adi că tăierea şi arderea
copacilor.
Această cultură s-a răspîndit spre vest pînă în
rI Olanda, iar spre nord pînă la cursul in ferior al
Oderului. Ulterior, înainte şi ln jur de 5000 î.e. n..
populatia ceramicii liniare s-a răspîndit şi spre
est, î1.1 Moldova şi în ,·estul Ucrainei (fig. 14).
11 Dm punct de vedere antropologic, populatia
ceramicii liniare, deşi predominant de tip medite-
ranean şi înrndită cu cea din culturile Starcevo şi
fl Yinca, nu era omoge nă: grupuri regionale
independente din centrnl Germaniei, Cehia.
Slovacia, Austria şi Alsacia prezintă în cadrnl toi·
diferenţe morfologice relati ,· rnari42. Este aşadar
II plauzibil să credem că grupurile de vînători şi
cu l egători au fost treptat asimilate prin căsătorii
mixte şi prin aculturaţie .
O suprafaţă extrem de mare - ce se întinde din
v~s tul Ungariei pînă în sud-estul Olandei, deci de
11 circa 1 OOO de km în linie dreaptă - a fost inclusă
în aria de răspîndire a culturii ceramicii liniare, o
cu lţ~ră creată de agricultori, în timpul fazei tim-
11 pum a dezvoltării sale . Asemănări l e stilului
ceramic şi echipamentului litic în toată această
zonă sugerează un timp de migrare relativ scurt.
Este probabil că au concurat aici mai multi
11 factori, care au pennis acest lucru: creşterea
populaţiei, disponibilită!i de pămînt arabil, o agri-
cultură bazată pe lăzuiri şi un climat favorabil.
I Lăz~irile au fost, de ~emenea, necesare pentru a
ofen un sol bogat J<nn cenuşa rezultată m unna
arderii copaci lor4.>. Datări le cu radiocarbon
I sugerează că migrarea s-a produs între circa
5600-5400 î.e.n.
Aşezările, amplasate pe terasele însorite ale
rîurilor şi fluviilor. sînt mai dense în unele
regiuni decît în altele. În sudul Poloniei. confonn
J unor cercetări întreprinse de Krnk, de'-a lungul
rîului Dlubnia, densitatea este de 20 de aşezări la
25 km 2, deşi densitatea medie în întreaga zonă de
f la nord-est de Cracovia este de una la 32 km2 44.
In munţii Tatra (de exemplu la Poprad-Matejovce,
în estul Slovaciei), în unna săpăturilor - nepubli-
I cate - efectuate de B. Novotny, s-au descoperit
aşezări izolate la înălţimi de pînă la 650 rn. Cele
cîteva feluri de silex, atelierele de prelucrare a
silexului şi obsidianului din regiunea Tokay, arată
J că locuitorii din Tatra făceau schimb de produse
pe o rază de circa 300 km.
Alacul · (triticum monococcum şi dicoccum)
constituia cultura de bază, urmată de mazăre,
J fasole şi in. Procentul de vite este mult mai mare
decît în sud-estul european. Elanul, cerbul şi mis-
treţu l erau animalele vînate, dar în unele aşezări
oasele de animale domestice - cum ar fi vitele,
J oaia, capra, porcul şi cîinele - fonnează 80% din
totalul oaselor de animale.
Cultura ceramicii liniare este cel mai bine
cunoscută prin casele sale alungite. În Franţa,
Olanda, Germania, Polonia, Cehia şi Slovacia
s-au scos la iveală numeroase astfel de case45 .
.Deoarece în aria culturii Starcevo-Criş nu există
J
J
prototipuri ale unor asemenea constrnctii s-:i
emis ipoteza unei evoltqii locale. Săpăturile î'ntre-
prinse de Soudsky la Byla.ny (est de Praga) între
anii 1953- 1966 au dus la obtinerea de infonnati i
bogate. Astfel , au fost înregi'strate 25 de faze de
ocupare a sitului, rep rezentînd o habitare ci cl ică
cc se întinde de-a lungul a circa 1200 de ani .
Locuin!ele emu structuri mari din lemn. rectangu-
lare ori în fonnă de pană (cu o extrelnitate mai
lată decît cealaltă). Din cele l 08 constructii mari
de la Bylany identificate a fi fost locuinte' nu au
fost ocupate si1_nultan 1.nai mult de 5 pină la 8.
~ lru c~unle man, uneon de 45 m lungime, emu
111conJurate de un gard cu poartă asemănător unei
împrejmuiri pentru vite (fig. 15). Acestea emu.
poate, !arcuri săteşti. ·
Casele aveau, în general, o lăţim e de 5.5- 7 m
şi o lungime \'ariabil ă. Cinci rînduri de stîlpi emu
di spuse în lungul constructiei; cele do uă rînduri
exterioare sprijineau perepi de leasă, lipiti cu lut.
iar celelalte rînduri sprij ineau acope rişu( La umi
dintre extremităţi .se afla o magazie care putea
adăposti şi vitele. In fazele ulterioare la cealaltă
extremitate se găsea o antecameră dea~upra căreia
se afla un pod sau un fel de mansardă. Fiecare ast-
fel d~ loc~i~_tă („cas_ă l~mgă") adăpostea una pînă
la trei farntl11, astfel 111c1t o comumtate normal ă de
200 dc. ~amen!.cuprindea 40-50 de adu!~ şi 150
de cop11. Stud11le demografi ce arată că 10 ha de
pămînt cultivat puteau oferi sufici e ntă hrană
pentru 200 de oameni. Avînd în vedere că situl de
la Bylany se întindea pe aproximativ 30 ha. se
presupune că o anume bucată de pămînt era cttlti-
vată, probabil, timp de 5 ani, apoi lăsată să se
regenereze, în timp ce o alta, după lăzuire. era
semănată. Alte indicii ale modelului de habitat de
la Btlany sînt oferite de cele 39 de cuptoare, de
11 gnnare ş1 de numeroase vase pentrn provizii.
P~pulaţia culturii _ceramicii liniare îşi îngropa
m orţ11 la circa I 00-1 )0 m de la marginea aşezării .
Mo r~nintel e er~u. gropi ci rculare simple, acoperite
cu pietre sau hp1te cu lut. Scheletele uşor îndoite
erau uneori însoţite de unu-două vase şi uneo ri de
podoabe şi de cochilii de spondylus egean. La
Nitra, în Slovacia, s-a descoperit un cimitir
relativ mare, cu 72 de morminte46. Ceramica
decorată cu . „note muzicale" - descoperită în
aceste monnmte - arată că este vorba de faza a
II-a a acestei culturi. Cimitirnl are zece grnpuri de
5- 1O gropi care pot reprezenta înhumarea unor
fru_:1~i! . Topoarele~~ piatră în fom1ă de calapod şi
braţanle dm cochli11 de spondylus apar exclusiv
în monnintele bărbaţilor şi indică implicarea
acestora în defrişări şi în schimbul de produse.
Cronologia culturii ceramicii liniare a fost
subîmpărţită astfel:
a) timpurie: mijlocul mileniului al VI-lea
reprezentată prin ceramica decorată cu motiv~
spirale, meandrice şi căpriori ;
b) mijlocie: sfirşitul mileniului al VI-lea -
începutul mil~niului al V-lea, caracterizată prin
motivu~ „~ote1 n:i.uzicale" ,pe ~ase;.
c) trrz1e: m1Jlocul mllenmlm al V-lea cu
fazele „ceramicii lovite". '
 25
NOTE
l I. Augustus Sordinas, lnvestigati ons of the
Prehistory of Corfu during 1964- 1966. Ba/kan
Studies, 10. 2 (Thessaloniki , 1969). p. 402; Thomas W.
l Jacobsen, Excavations at Porto Cheli aud Vicinity,
Preliminary Report. II : Thc Franchthi Cave,
1967-1988. Hesperia (Atena. 1969), pp. 335, 376.
Obsidianul găsit aici se afla in partea superioară a
stratului.
2. J. R. Cam1 şi Colin Renfrew, The characterisa-
tion of obsidian and its application to the
Mediterranean region. Proceedi11gs of Prehistoric
11 Sociery, 30 (Londra. 1964 ). pp. li J- 125; Colin
Renfrew, Trade and craft specializalion. în /l:eo/ithic
Greece editată de Stelios A. Papadopoulos (Atena,
National Bank of Greece. 1973). pp. 179- 200: Coli1i
11 Renfrew, Obsidian in U1e Aegean. BSA Annual. , ·ol. 60
(1965), pp. 225-247.
I 3. Analizele cu izotopi de oxigen au arătat că
cochilia de spondylus fusese transpo11ată la mare dis-
tantă de zona egeeană: Nicholas Shackleton şi Colin
Renfrew, Neolithic trade routes re-aJigned by Oh)'gen
isotope analyses. Na fure. 228 (Londra, 1970), pp.
1062- 5.
li 4. CJu·estos Tsountas. Ai proistorikai akropo/eis
Diminou kai Sesklou (Atena, 1908); D. R. Theocharis,
The Prehistorv of Thessalv. Thessa/ika Leletimata
Voios, 1967;. D.R. Theocharis, The Neolithic
Civilisation. A Brief Survey, in Neolithic Greece, ed.
11 de Stelios A Papadopoulos (NalionaJ Bank of Greece,
1973), pp.17- 130.
lI Săpăturile au fost întreprinse de o echipă a
5.
Universită~i din California, Los Angeles condusă de
autorul lucrări i de fată în cooperare cu a uto rită(ile
greceşti . Rezultatele cercetărilor se află expuse la
Muzeul de arheologie din Larisa. Marija Gin1butas,
11 Ac hilleion: A Neo lithic Mou nd in Thessaly:
Preliminary Report on 1973 and 1974 ExcaYatioris:
The Joumal ofFie Id Archaeology, voi. J, pp. 277-302.
Ij Comunicarea finală privind săpături l e se află în curs de
publicare.
6. Sau! S. Weinberg, Excavations at Prehistoric
li Elateia, 1959. Hesperia , 31 (1962), pp. 63-83.
7. R. J. Rodden, An Early Neolithic Village in
Greece. Scientific American. 212 (1965), pp. 82-92.
8. T. W. Jacobsen, vezi nota I.
9. Tsangli şi Tsani, Tesalia centrală: A. J. B. Wace
şiM. Thompson, Prehistoric Thessaly, Cambridge,
11 1912.
10. Tsountas şi Theocharjs au crezut că această
I casă a fost un atelier ceramic. In realitate, este un sanc-
tuar cu două încăperi, format dintr-un atelier pentm
pregălirea obiectelor de cult şi o a doua încăpere pen-
j tru ceremonial. Acest sanctuar Sesklo este un prototip
al unei întregi serii de sanctuare cu două încăperi din
mileniul al V-lea, descoperite pe teritoriile Bulgariei şi
României.
u
11. Jane Renfrew. Agricultme. în D.R. Theocharis
(cd. ). :\leolilhic Greece, Atena, 1973. p. 147 sq.
12. Augustus Sordinas, vezi nota l : 401 - 0 4.
13. Augustus Sordinas, Radiocarbon dates from
Corfo. Greece . Antiquity. 41 (Londra, 1967). p. 64.
1-1. Situl La Porta din Campania (Italia) a oferit o
datare cu C14 de 8619 ± 200 B.P (6669 Î.E.N.). vîrsta
reală fiind probabil în a doua jumătate a mileniului al
VIII-lea; în acest sens, vezi A. Sordinas, Radiocarbon
dates from Co rfu. A.11tiq11ity, 41 , p. 64.
15. Răspunsul la întrebarea privind originea popu-
l aţiei care a creat cera mica impresso din zona
Adri<J.ticii va depinde de viitoarele cercetă ti sistema-
tice. In trecut, arheologii considerau ceramica impres-
so ca o dovadă elocventă a unor colonişti veniţi clin
estul Mediteranei, deoarece vase impresso apar în stra-
turile neolilice pre-halafiene de la Teii Judeideh.
Mersin, Ras Shamra şi Hruna. Cu toate acestea. forma
vaselor şi decoraţia, luate izolat, nu pot rezolva pro-
blema unei mişcări de populaţie.
16. Alojz Benac. Studien zur Stein und Kupferzeit
im norclostlichen Balkan. Berlin: Berichte der
Romisch-Germanischen Komission, no. 42 (196 1).
. 17. Sime Batovic, Stari Neofit 11 Dalmaciji (Zadar:
Societas Archaeologica Iugoslaviae. Museum archaeo-
logicum. 1966).
18. Săndo r Bokonyi. Animal Domestication in
Europe, Budapest, 1974.
J9. Năndo r Kalicz şi Ja nos Makkay. A Mehteleki
agyagistenek, Nyiregy hăza, 1974. -
20. Alojz Benac, Obre I. Glasnik 27 /28 N. S.
Sarajevo, 1973. pi. 15, 20, 24, 25, 28 .
21. Marija Gimbutas (cel.), Yeolithic Macedonia.
Monumenta Archaeologica. series no. 1 (Institute of
Archaeology, University of California, Los Angeles.
1976).
22. Otto Trogmayer, Die Bestaţtungen der Kb rbs-
Gruppe. A Mora Ferenc Muzeum Evkonyve, (Szeged,
1969), 2; pp. 5- 15; J. Nemeskeri, Die wichtigsten
ru1thropologischen Fragen der Urgeschichte in Ungam.
Antropol6giai Kozlemenyek, V (Budapesta, 196 1), p.
39 sq. şi Nemeskeri şi Lengyel în Gimbutas (ed.),
Neo/ithic Macedonia, pp. 375-411.
23. Dragoslav Srejovic et al„ Lepenski Vir. Nova
praislorijska kullura u Podunavlju (cu rezumat în
limba francez.:1), (Belgrad, 1969); Borislav Jovanovic,
Chronological Frames in U1e Iron Gate Group of the
Early NeoliUuc Period. Archeologia Jugoslavica, X
(Belgrad 1969). pp. 23- 38.
24. J. Nemesken, Populacija Lepenskog Vira, în D.
Srejovic et al.. vezi nota a nterioară, pp. 239-263.
25.Nândor Kalicz şi Janos Makkay, Die
Linienbandkeramik in der grossen ungarischen
 26

1 'lle.Jebene. (Budapesta. l lJ î7 ): catalogul. inclus următoarele specii : alunul (c01yl11s av<'ila110).

26. V T. Dobosi, Mesoliti sche Pundorte in Ungarn.
.-lf.:1t1e!le Fragen der Bandkcra111ik. (Szeged. 1972), pp.
39 sq. AJ<tuelle Fragen dcr Ba nclkcramik, pp. 77- 8 1:
Probleme cler friihen :\co lithikurns der nărdliche n
I Tiefebene.
stejarnl (quercus) - ambii dominanţi . precum ş i
carpenul (carpinus betulus). fagl1I ((ag11s silvallcn ).
frasi nu l ((raxinus excelsior). c;ilinul (virb111111111 opul11s)
şi ulmul (ulmu s): Emanuel Opravil. Vorliiu figer
Berichl iiber clie Bestimmung cler Holzfunclc aus

27. Janos Nemeskeri. informaţ ie orală.

l'vloheln.ice. bez. Smnpcrk. P1"eh/ed l~1'di1111111 (B rno.
1972), pp. 2 1-23. Rudolf Tic h~" K nejstarsi voluto,·c
kcra m.ice na Morave. Pa11uitky nrcheologicke. rocnik
LI (1960), pp. 415-441. Rezumat în ge nnană : Zur
r1 28. N. K.alicz
idem. nota.
şi J. tv1aklqy. vezi nota 25: 18- 29: iiltcsten Volutenkeramik in M~ihren , pp. 438- 44 l.
Rudolf Ticl1) OsicUeni s ,·olutovou keramikou na
1,

lvlorave: Die Besiecllnng mit Voluten/Linearbaml-

29. Eugen Comşa. Ober clas Neolithikum în
JI Acta .-l111iq11n et .-lrcheo /ogica . 14
\Ves trnmănie n .
(Szeged. 1970). pp. 3 l- -l 3: idem. Quelques problemes
concernam la civilisation Ciumeş ti . Acta Archaeolo-
kerantik in Măhren. Pam ilt.~1' Archeologicke. LI 11
( 1962), pp. 245- 305.

42. Wolfram Bernhard. Anlh ropologic cler

gica Carpatica (Cracovia. 1973 ). pp. 39-50. ·
f1 30. Identificare făcută de S. Băkănyi în situl de la
Banclkeramik, die Anî.'inge des Neolithikums \ '0111
Orient bis Nordeuropa. VIII b. Anthropolog,ie. 2
(Kă ln- Viena, 1978), pp. 128-164.
Tiszavasv~lri-Kereszlfa l : Kalicz şi Ma.kkay (vezi nota

I 25). p. 112. .

3 1. Georgi Georgie\'. Kulturgru ppen cler Jungstein

-13. D. Harris, Swidclcn Systems and Seltlemcnl.
:\fan, Seltlement and Urbanism. ed. de P. J. Ucko. R.
Tringham ş i G. W. Dimbley t:'\nclover, Mass„ 1972).
und Kupferzeit in cler Ebene von Thrazien
pp. 245- 262.
JI
(Siidbulgarien). L 'Europe ii la _fin de I 'âge de la pierre
(196 1). pp. 45- 100.
H . J. Kmk, Studia osacliczne nad neolitem \1 yiy11
32. G. I. Georgie\'. R. W. Dennell şi
D. Webley. lessowych (Wroclaw-Varşov ia-Cracovia- Gcl a i'1sk.
Prehistoric settlement and land use in southern 1973).
11 Bulgaria. Palaeoecono111y. ed. de E. S. Higgs,
45. C. Ankel, Eine Linearbanclkerantische Siecllung
Cambridge, 1975, pp. 9>109.
bei Duclerstadt (Siidhaimover). Verojfen tlichungen der

II 33. Aceste concluzii privi nd cultivarea ş i

prepararea cerealelor se bazeazil pe cercetările efectu-
ate ele Dennell la Cevclar şi Kazanlăk : vezi: Robin 'v\/.
Dennell, Archaeobotany and early fanning in Europe.
.-Jrcl1eology. 31, I (New Yo rk. J 978). pp. 8-13.
34. V I. Markevic, Issledovania neolita na srednem
Dnestre. Kratkie SoobN:e11ia Jnstif///a Arheologii, nr.
11 105 (Moscova, 1965), pp. 85-90.
V N. Danilenko, Ne ofit UJ.:rainy. Kie\'. 1969.
35. Z. V Janouche,·itsch (Janusevic) ş i V.I.
lI Markevitch (Markevic). Especes ele plantes cultivees
des stations primitives au sud-ouest ele I ' URSS. VIIie
Congres Jnternational des Sciences Prehistoriques el
urgeschichtlîchen Sammlu11gc11 des Landes111use11111s
::u Hannover, Banei 16 (1 96 ]): pp. 11-58, 43 abb „ pl.
6.
W. Meier-Arendt. Die ba11dkera111ische Kul111r i111
Cnter111ei11gebiet (Dannstadt. 1966) (Da rmsliicl tcr
Materialhefte z. Ur-u . Frnhgeschichte, 2).
Samnas Milisauskas, Olsza nica. An Early Farming
\ illage in Polancl. Archaeology, 29, 1 ( 1976). pp.
31-4 1.
P. J. R. ModdennaJUl. Die geograpltische Lage cler
bandkeramischen Siedlungen in den Nieclerlanden.
Palneohistoria, voi. VIMI (Groningen, 1958-59). pp.
1-232.
P. J. R. Modclermann. Die Banclkerami sche
Siedlung von Sittard. Palaeohistoria, voi. VI /Vll

lI Protohistoriques, Belgrad. 1971 .

36. D. I. Telegin, Pro neoliticni pamiatki Podo1m.ia

(Groningen, 1958-59), pp. 33-121.
P. J. R. Moddermann. Neo litische und friih-
bronzezeitliche Siedlungsspuren aus Hienheim. Lakr.
i Stepovogo Povolija. Ar/Jeologin, 36 (Kiev, 1981), pp. Kelheim. Analecta Praehistorica Leidensia, IV
3-18. (197 1), pp. 1- 25.
B. SoudsJcY, Bylany: osada nejstarsich zemedeldt z
37. I. I. Golunan, .\-aselenie Ukrai1~y u epohu
i\!fezolita i neofita, Mosco\'a. 1966. mladsi doby kamenne, Praga. 1966.
H. T. Waterbolk şi P. J. R. Moddermann. Die
If 38. D. I. Telegin, Dniepro-Doneckaja kultura,
Kiev, 1968.
Grossbauten der Bandkeramik. Palaeohistoria. voi.
VIM! (Gro1tingen, 1958-59). pp. 163-171.

39. M. Ia. Rudinskij . Vov1tigskie pozne-neoli- 46. J. Pavllk., Zur Problem cler Grăberfelcler mit cler
ticeskie mogilniki. Kratkie Soob.scenia Jnstituta Linienbandkeramik. Aktuel/e Fragen der Bandkera111ik
Arheologii, 4 (Kiev, 1955). (Szekesfehervar, 1972).

u 40. M. Makarenko, ,\!/arijupilski 111ogilnik, Kiev,

1933.
41. Analiza obiectelor din lemn găsite în puţul din

u faza timpurie a culturii de la Moheln.ice. Moravia, a

l
 27
CAPITOLUL II
A pogeul Vech ii Civilizaţii E uropene -
epoca cuprn lui
(chalcoliticul sa u eneoliticul)
f 5500-3500 î.e.n.
Introducere
l O dată cu accelerarea complexităţii socio-eco-
nomice şi cu creşterea specia li zării în meserii,
precum şi cu apari ţia metalurgiei şi a altor meşte­
şuguri , pornindu-se de la o cultură neolitică rela-
tiv omogenă s-a ajuns la tradiţii locale tot mai
diterenţi~te, caracterizate prin stiluri artistice .
I diverse. In această perioadă, unele sate aj ung să
devi n ă mici aşezări urbane. fii nd deci mai mari
decît habitaturile perioadei anterioare şi reflec-
tînd, în principiu, o creştere abso lută a populaţie i
1 ş i, concomitent, o rafinare a organizării sociale.
Apariţia, în această pe rioadă , a unui complex
cu trăsături noi, în special ceramica neagră lustm-
ită alături de artefacte din cupru, a făcut ca, între-
J cut, mul ţi emdiţi să presupună că valuri de
co l on işti trebuie să fi trecut prin Ba lcani, fie din
Anatol ia, fie din estu l Mediteranei . Cu toate aces-
I tea, îmbogăţirea expresiei cu lturale pare să fi fost
rezultatu l unei d ezvo ltări locale, în cea mai mare
parte. Accentuarea caracterului individual, o
li diversitate şi o creativitate fără precedent în arta
ceramică ar putea fi cu greu admise ca rezultat al
unei mişcări etni ce de proporţii . Evidenţa
antropologică a tipului fizic arată că mare parte
"
din populaţie trebuie să se fi perpetuat din epocile
anterioare.
J. Grupurile social e şi cronolo gia lor
If
În spaţiul larg al Balcanilor ş i Europei central-
răsărite ne a apărut o multi tudine de culturi,
li fiecare fiind marcată de o anume individualizare
în ceea ce p riveşte modelele habitaţi onale şi arta
cerami că. Aceste gmpuri sînt prezentate pe scurt
în cele ce unnează.
1. Cultura Hamangia de pe ţărmul
românesc al \'lă rii Negre
lJ Aşezările şi cimitirele acestei culturi sînt con-
centrate pe solu rile fertile ale Deltei Dunării şi
de-a lungul coastelor Mări i Negre (fig. 16).
I Apariţia culturii Hamangia s-a datorat probabil
unor imigranţi sudici (sau anatolieni) ori unor
comercianţi care, pe lîngă faptul că au introdus
marmură şi cochilii egeene în cadnrl societaţii
J locale de cul egători de hrană, au adus şi o
economie bazată pe producerea hranei. Elementul
autohton este reprezentat de industria microlitică
J a silexului, care continuă tradiţia locală mezo-
liti că. Analiza materialului osteologic uman
J
1
indi că o populaţie amestecată de tip allanto-
mediteranean şi proto-europoid alpin 1.
Cek peste 500 de morminte din cimitinrl de la
Ce mm·odă i ndică existenta unei aşezări mari în
apropiere. Pe terasele joase din junii lacurilor
s-au g{tsit locuinţe semi-subterane (bordeie) ~ i
urmele unor colibe rectangulare. Peşteril e erau de
asemenea locuite. dar deocamdată nu s-au făcut
săpătu ri sistematice ale unor sate cu l ocuinţe bine
cunos~ute. Cele mai importante cimitire şi sate
aparţinin d culturii Hamangia s-au descoperit la
Cernm·odă, Ceamurlia de Jos şi Golovi!a (lîngă
Baia Hamangia) în perioada 1912- 19602 . Din
materi:ilul strîns cu ocazia săpăturilor s-au putut
stabil i cinci faze de dezvoltare . Evidenta
legăturilor cu alte culturi vestice ind i că faptul că
civi li z:iţi a Harnangia poate fi considerată paral e l ă
cu c i \·ili zaţi a Karanovo III- VI, în special cu
,·arianta sa Boian din Cîmpia Dunării inferioare.
Pe baza cronologiei culturii Karanovo, complex-
ul Hamangi~ poate fi plasat în peri oada
5500--POO. Inainte de mijlocul mileniului al
V-lea acest complex a fost asimil at de cultura
Karanorn, mai exact faze le V- VI Gumelniţa.
2. Cultura Ka ranovo din Bulgaria şi sudul
României (fazele Kara novo III-VI,
Boian ş i Gumelniţa)
În centrul Bulgariei este bine documentată
continuitatea cu ltural ă. Mul te telluri neolitice
(Kar:l110,·o, Azmak, Kazanl ăk) continuă să fie
ocupate, iar stratul cultural corespunzător atinge
uneori 6 m grosime. Cult11ra Karanovo T- Il a fost
unnată de fazele III- VI. ln timpul fazelor III- IV
(5500-5000), expansiunea acestei culturi spre
nord. sud şi vest a stimulat sau a influenţat modi-
ficări c i ,· ili zaţionale în toată regiunea centrală a
Balcanilor. nord-estul Greciei. în bazinul Dună rii
in fr::_ri oare Şi în Moldova. ·
ln timpul fazei Karanovo III, care a început pe
la 5500, elemente ale acestui complex au fost
transmise, probabil printr-o expansiune etnică , în
reginea Dunării inferioare din România şi nordul
Bulgariei ş i spre sud, dincolo de mun ţii Rodopi în
cîmpiile rîului Drava şi în Tracia. Dincolo de
vatra de formare din valea Maritei. siturile
Karanovo care indică faza III se află pe sol virgin
sau pe stîncă. De-a lungul Dunării mijlocii noii
veniti au intrat în contact cu creatorii ceramicii
linia.re di n Europa central ă, iar de-a lungul
coastelor Mării Negre cu creatorii culturi i
Hamangia. Impactul populaţiei Karanovo asupra
acestor culturi a dus la dispariţia trad iţiilor locale
ale ceramicii liniare şi ale culturii Hamangia, iar
prin asimilare s-a ajuns la formarea tradiţiei
Boian3, denumită astfel după numele unei aşeză_ri
insulare de pe Dunăre, la sud de Bucureşti. In
sud-vestul României este cunoscută şi varianta
Vădastra4, iar în nord-estul Bulgariei o variantă
înrudită este numită Sava5 . C reşterea rapidă a
populaţiei în timpul fazelor Karanovo III- VI este
semnalată în fiecare din zonele amintite. Faza
l 28
finală a culturii Karanovo (Karanovo VI sau
Gwnelniţa) este cunoscută din cel puţin 500 de
telluri din România, Bulgaria şi nord-estul
fI Macedoniei6 (fig. 17).
Infonnaţiile privind tipul fizic al populaţie i
provin din cimiti rul de la Cerni ca, lîngă
Bucureşti , unde s-au descoperit 362 de morn2intc
provenind din fazel e Karanovo III- JV7. Intre
scheletele de tip mediteranean, cu statură j oasă ,
predomină cran iile do li cocefale, un procent
fl neînsemnat fiind mesocrane, brachycrane sau
hyperdolicocrane* .
3. Cultura Vinea din regiunea
'I central-balcanică
În regiunea central-balcanică, forme le tipice
ale complexului neolitic Starcevo au persistat
11 pînă în a doua jum ătate a mileniului al VI-lea,
cînd a avut loc o trecere rapidă - cel mai clar
reflectată în arta ceramică - şi care a avut ca
l rezultat configuraţia culturală numită complexul
Vin ca.
Secventele acestei culturi sînt cel mai bine
evidenţiate în situl eponim, aflat la 14 km est de
11 Belgrad, unde - între anii 1908- 1934 - Miloje
Vasic a întreprins cîte,·a campanii de săpături care
au furnizat 7 metri de depozite Vinca stratificate,
fI aflate deasupra unor ni veluri Starcevo8.
Deocamdată nu s-a descoperit nici un aJt sit aşa
de bogat şi aşa de bine stratificat. In ciuda
vechimii săpăturilor - în tennenii metodologiei
11 modeme de lucru - situl Vinea a rămas coloana
vertebrală a cronologiei şi tipologiei ansam-
blurilor Vinca. Alte situri săpate în ultimele
decenii sînt indicate pe hartă; ele înconjoară
11 oraşe le modeme Belgrad, Vrsac-Timişoara, Cluj ,
Kragujev'!,c, Pristi na, Kosovska Mitrovica,
u Skopje şi Stip (fig. 18). Aşezările an~lu săpate şi
cu rezultatele publicate sînt Anza IV , Banjica (la
nord-est de Belgrad Io), Cmokalacka Bara (lîngă
Nisll), Gradefaica JBulgarial2), Rast (Banatul
românescl3), Valacl , Selevac şi Divostinl5.
11 Complexul Vinca a ocupat zona centrală a
Balcanilor de la Munţii Rodopi spre nord, pînă în
Banat, spre vest, pînă în Slovenia şi nord-estul
lI Bosniei şi spre est pînă în Vestul Bulgariei şi sud-
vestul României. Această di stribuţie geografică
acoperă teritoriul unde se dezvoltase cultura
Starcevo, exceptînd zonele periferice unde s-a
li produs o diferenţiere locală: în partea de vest s-a
dezvoltat cultura Butrnir, iar un grup mai nordic a
evoluat în varianta Tisa (Tisza, în grafie
I maghiară). Siturile Vinca oferă un exemplu de
dezvoltare integrată şi neîntreruptă a culturii
materiale, a artei şi credinţelor religioase.
La descoperirea acestei culturi, s-a avansat
l ipoteza că aceasta ar fi fost adusă de valuri de
imigranţi dinspre Anatolia. Nu s-a crezut nici o
11 * Termeni antropologici derivaţi din cuvintele greceşti:
mesos 'mijlociu', brachys · scurt' şi hyper 'peste, mai mult,
mai sus' (n. Ir.).
J
clipă că această ci v ilizaţie ar putea fi ele origine
autoh tonă, căci era o cultu ră mult prea avansată.
iar sculpturile ei mult prea sofi sticate. Cîncl pro-
fesoru l Vasic a prezent<1t în Il/11strated f ,onc/011
News, 1930, raportul săpături lor sale întreprinse
pc movila de la Vinca. el a descris situl ca „un
centru <1! civilizaţiei egeene din mileniu l al 11 -lca
î.e. n.··. apreciind că aşezarea fu sese continuu
l ocu ită de la începutul epocii mijlocii a bronzu lui
di n bazinu l egeean pînă cînd regiunea a fo st ocu-
pată de romani. Vasic era ferm în convingerea sa.
iar înaintea mortii a afi nnat că Vinea trebui e să li
fost o colonie grecească. O atare interpretare încii
mai persistă în unele istorii moderne ale
Balcanilor, care se bazează pe autoritatea lui
Vasic.
Ev iden ţa arheologică ne spune însă cu totul
altceva. Aşezări le complexului Vinca arată indu-
bitabi l că dezvoltarea cul turii materiale, a artei ş i
a credinţelo r a fost integra l ă şi neîntrernpl.t1. Azi.
consensul arheologilor este că Vinea a fost o cu l-
tură autohtonă, iar înflo1irea sa, reală, un rezultat
al transfonnărilor socio-economice treptate care
au fost tot mai rapide o dată cu apariţia tehnologi-
ilor metalurgice şi cu tendinţele de creş te re a
populaţiei. Mărimea aşezărilor s-a dublat în mod
virtual, iar tipul fizic <11 populaţiei - medite-
ranean gracil - continuă pe cel din neolitic 16.
Datările cu C14 calibrate la ani reali prin clen-
drocronologie plasează cultura Vinea în interva-
lul 5300-4000. Clasifi carea generală propu să
pentru această cultură este următoarea:
• faza Vinca timpurie, 5300-5000;
• faza Vi nca medie, 5000- 4500;
•faza tîrzie Vinca, 4 500- 4 00017
4. Cultura Tisa din estul Ungarie i,
nordul Iugoslavie i şi nordul Rom âniei
Numele dat acestei culturi derivă de la numele
rîului care izvorăşte din Carpaţi şi curge prin estul
Ungariei şi nordul Iugoslaviei, vărsîndu-se în
Dunăre. Sînt frecvente aşezările de pe înăl!imi
aluviale aflate pe cîmpii inundabile (se cunosc
250 de exemple), distribuite de-a lungul cursu-
rilor mijlocii şi inferioare ale Tisei şi Crişului .
Tipurile de aşezări sînt definite în trei grupe,
purtînd trei denumiri: grupul Gorzsa de lîngă
Szolnok, grupul Herpâly de Iîngă Debrecen şi
grupul Csoszhalom, la nord de Herpaly lîngă
oraşul Nyiregyhăza.
Cultura Tisa descinde din cultura l ocală
mezo litică, dar are o comp onentă pute rnică
Starcevo-Criş, aşa cum se observă prin predo-
minarea tipului fizic gracil meditereanean
(Starcevo) amestecat într-o anumită proporţie cu
elementul proto-europoid ~Cro-Magnon B) de
sorginte central-europeană I .
Datările cu c 14 de care dispunem indică, în
principal, prima Jumătate a mileniului al V-lea.
Movila de la Vezst6-Mâgor cu depozitele de peste
4,5 m grosime, amplasată pe un braţ secat al
Crişului, la nord-est de Bekes, a oferit datări cu
 29
1 C14 din faza Szakalhat care preced cultura Tisa
clasică.Aceste datări indică sfi'rşitul mileniului al
VI-lea l9, corespunzînd complexelor Butmir I şi
l Vinca, fazele timpu1ii . Cultura clasică Tisa se
suprapune fa zei Szakalhât şi trebuie datată în
inten-alul 5000- 460020.
fl 5. Cultura Danilo- Hvar din Dalmaţia
La Smilcic, lîngă Zadar pe coasta adriatică,
fI straturile impresso sînt urmate de acelea ale cul-
turii Danilo cu ceramică pictată2 1 , numită astfel
după aşe zarea eponim ă de lîngă Sibenik în
Dalmaţia22. Un slrat steril (lipsit de material
habitaţional ) desparte depozitele impresso de
straturile Danilo; cele d ou ă culturi se di sting prin
modificări stilistice în ceea ce priveşte ceramica
fl şi tehnica cioplirii pietrei. Este posibil ca civiliza-
ţia de tip Danilo să fi fos t adusă de o populaţie de
origine sudică (fig. 19).
Dezvoltarea rapidă a complexului Danilo este
II atribuită comunicaţiilor stabilite pe mare, aşadar
schimburilor cu alte culturi din zona Mediteranei
centrale . Legăturile cu populaţia fazei tîrzii
li Starcevo (Kakanj), Butmir timpuriu şi Vinea d!n
zona central-balcanică se făcea pe rîul Neretva. In
acest fel se explică transmiterea unor produse
străine, cum ar fi obsidianul sardinian găsit la
rI Obre I în Bosnia sdatat în a doua jumătate a mile-
niului al Vl-lea2 ). Se presupune că popu laţia
Danilo avea navigatori pri cepuţi . Deşi nu s-au
li descoperit resturi de ambarcaţiuni, existenţa pe
ceran1ică a unor graniri de vase cu pînze, cum
este şi exemplarul descoperit în peştera Grabak
din insula Lesina în Marea Adriatică, arată că se
li foloseau vasele cu pînză (fig. 20). Descoperirile
de pe insula Hvar caracte ri zează faza finală acul-
turii Danilo cunoscută sub numele de Hvar24.
Deşi nu există datări cu C I-l pentrn secvenţa
/ ) Danilo şi faza finală Hvar, paralelele cu Italia şi
comparaţiile tipologi ce cu materialele bine datate
de la Obre şi aparpnînd fazelor tîrzii Starcevo şi
II Butrnir ne permit să plasăm cultura Danilo în
intervalul 5500- 4000.
6. Cultura Butmir din Bosnia
IJ Apariţia culturii Butmir se datorează, fără
îndoială, comunicaţii lor intense pe rîurile Bosna
I J
şi Neretva (interconectate printr-o trecătoare
îngustă în Alpii Dinarici) şi care pem1iteau legă­
turi cu zonele de coastă ale Adriaticii, cu Italia şi
cu Sa.relinia, precum şi cu aria civilizapei central-
IJ balcanice (Starcevo) din Bosnia. ln urma săpă­
turilor din anii 1893-1896, s-a scos la iveală o
entitate culturală deose bită, cunoscută sub
lJ numele de Butrnir, după aşezarea eponimă de
lîngă Sarajevo. Această cultură este renumită pen-
tru vasele sale piriforme decorate cu motive s~i­
ralate şi prin numărul important de sculpturi 5.
u Cultura Butmir, înrudită cu Vinfa, prezintă influ-
enţe puternice datorate culturilor Danilo (în
Dalmaţia) şi Se.rra d' Alto (sudul Italiei). Aşezarea
u
I
tipică pentru stabilirea cronologiei este Obre 11 .
săpată în anii 1967- 68 de Alojz Benac şi de
noi 26. Situl a oferit o stratificare ideal ă şi neîntrc-
rnptă de patrn metri grosime. Anali ze le cu C l-l
p lasează cele trei faze ale civiliza!iei 13utmir 111
intervalul 5100- 4000. Deocamdată nu s-au
descoperit cimitire aparţinînd acestei culturi .
7. Cult ura Lengyel
din bazinul mijlociu al Dunării
Cultura ceramicii liniare din bazinul mijlociu
al Dunării a fost înlocuită de cu ltura Lengyel, un
complex cu tradiţii arhitectonice, tehnologice ş i
arti stice cît se poate de diferite. A şeză ri l e
Lengyel , înconjurate de şanţuri largi în form ă de
V şi conpnînd tipicele vase pirifonne precum ş i
„fructiere" pictate, au cîteva analogii cu ci vil iza-
ţi a Danii o de pe coasta răsăriteană a Adriaticii. De
asemenea, tipul fizic al populaţi ei Lengyel, deş i
în mod esenţial de tip central european, include şi
o com~onentă circum-adriatică, allanto-mecliter-
aneană 7. Numai cercetările viitoare vor putea
cletennina dacă noile aşezări reflectă influxul unui
nou grup etnic sau reprezintă o amalgamare a
celor nou veniţi cu grnpurile descinzînd din pop-
ulaţia central-europeană care a creat cerami ca
liniară. Faza Lengyel timpurie (de tipul cunoscut
prin aşezarea de la Luzianky de lîngă Nitra. în
vestul Slovas;iei28) este datată în aceeaşi perioadă
cu varianta Zeliezovce a culturii ceramicii liniare
din vestul Ungariei şi din Slovacia. Răspîndi rca
culturii Lengyel în sudul Poloniei29 s-ar fi putut
datora rezervelor de sare de la Wieliczka, care au
dus implicit la apariţia unui comerţ cu sare pe o
distanţă apreciabil ă. Obsidianul din estul Slova-
ci ei~ a fost un alt produs ofe rit la schimb.
In nord-vestul Ungariei , unde se află situl
epon im Len~el precum şi marea aşeza re
Ze ngovărkony O; siturile culturii Lengye l sînt
situate pe o suprafaţă mare, pe soluri le ferti le de
loess din lunci, incluzînd estul Austriei, Moravia.
Slovacia, precum şi sudul şi vestul Poloniei3 l
(fig. 21). Siturile nu au dus la formarea unor
telluri, ci sînt aşezări întinse pe orizontală , cu
locuinţe din paiantă.
Datările cu C14 din staţiunile acestei culturi
plasează începuturile complexului în pragul mile-
niului al V-lea. Stratigrafia şi t~ologia ceramică
indică cinci faze (Lengyel I- V) .
Apari~a complexului Polgâr (abreviere de la
Tiszapolgăr) în estul Ungariei, estul Slovaciei şi o
parte din Transilvania marchează totodată şi
sfirşitul culturii Tisa (Tisza) şi extinderea limitei
răsăritene a teritoriului culturii Lengyel. Deocam-
dată nu avem dovezi în sensul unei evolutii de la
cultura Tisa la Polgăr. Complexul poate să fi fost
o manifestare răsăriteană a fazei Lengyel III,
datată în jur de 4700- 4600 pe baza unor analize
cu c 14 de la Czoszhalom33_ Faza tîrzie
(Tiszapolgâr) este datată în jur de 440034.
Cimitirul bine studiat de la Basatanya35, de lîngă
satul Polgăr, pe cursul superior al Tisei, cuprin-
 30
1 zînd peste 200 de morminte, datează în cca mai
mare parte din a doua jumătate a milenului al
V-lea (faza Bodrogkeresztt'.ir).
1 Sînt izb itoare asemănările de ritual runerar
între cult11ril e Lengyel, Tisa şi Polgar. Trăsăturil e
specifice, necunoscute altor grupuri culturale,
sînt: mutilarea cadavrnlui post mortem (ruperea
unei mîini , a unui picior sau a capului) şi prezcn!a
unei mand ibule sau a unui co lţ de mi streţ ori de
porc domestic a lături de scheletele de bă rba!i .
!l Popul aţia culturilor Lengyel şi Ti sa îşi îngropa
m orţii în grup. în cadrul aşezărilor din zone odată
locuite. P opulaţia culturi i Polgar îşi îngropa
I mo~ţii în cimitire separate.
Incepînd cu faza Lengyel V, ce rcetări le arheo-
logice nu au mai putut scoate la iveală clemente
de cultură Lcngyel în vestul Ungariei ori al
fl Slovaciei . Aici, această cultură a fost înlocuită de
complexul Balaton, ce prezintă afini tă ţi cu civi-
lizaţi a Vinca. Dar ceramica Lengyel V - ,·ase
I bitronconice şi cu picior decorate cu „negi„ -
apare acum în cadrul culturilor vest-europene
Cortaillad şi Michelsberg, în arealul culturilor
nord-vest europene ale complexului paharelor
li pîlniate (TRB) de pe cursul superior al Dunării,
Elbe i şi Oderului , precum ~ în Bavaria, centml
Germaniei ş i vestul Polon iei- 6. Grnpul Polgar din
mult mai mult tirnp·11 . Ultima sa Cază, La.Zi1any,
nord-estul Ungari e i ~ estul Slovaciei a continuat
11
este cun oscută numai din cimitire cu gropi de
în humaţi e ş i c rema ţie descoperite în estul
11 Slovaciei; aceasta reprezintă o cultură izol ată pe
cale de dispari ţi e, cu o redusă capacitate de pro-
ducere a obiectelor de cupru şi obsidian şi cu un
li stil ceram ic denaturat38 .
8. Cultura Pet reş ti din Tr ansilvani a
11 Siturile culturii Petreşti , cu o cerami că speci-
fică tri crom ă, sînt răspîndite în bazinul fe11 il al
Mureşu lui clin Transilvania (fig. 22). Cullu ra a
fost prima oară se mnalată în urma săpăturilor
11 efectuate de Dumitru şi Ion Berciu în anii
1943-47 în aşezarea Petreşti de lîngă Sebeş39. De
atunci, au mai fost săpate alte şapte situri, iar un
total de 52 sînt cu noscute prin cercetări de
11 „ t- 40.
supra1a.a
Stratigrafia unor situri ale culturii Petreşti
lI (Caşolt, Ocna Sibiului, Pianul de Jos) a arătat că
ceramica cea mai veche descoperită aici este de
tip Karanovo (Boian-Giuleşti), apărîn5,i alături d~
materialele Vinea (Turdaş) timpurii. In aşezarea
lI de la Lumea Nouă, depunerile Vinea timpurii au
fost acoperite de straturi aparţinînd culturii
Petreşti . Apariţia acestui complex pare a fi în
u legătu ră cu imigrarea spre Ardeal a unor grupuri
sudice apa rţinînd culturii Karanovo (Boian-
Giuleşti) care s-au deplasat de-a lungul Oltului.
Elementele de cu ltură Vinea-Turdaş persi stă în
u siturile cele mai timpurii ale culturii Petreşti , dar
în fazele ulterioare apare un mod de viaţă speci-
u
I
fi e acestei culturi. Populaţ i a este de tipul graciI.
de statură mică meditenmeană. dolicocefa l. cu
faţa îngu s tă 4 1 . .
Materialul aparţinînd culturii Pe treşt i este
clasificat în fazele A, AB şl B, care corespund
fazelor Karanorn VI şi Cucuteni A ş i AB-B 1. Prin
aceste co respondenţe, cultu ra Petre şti este datată
la mijlocul şi în a doua jumătate a mileni ului al
V-lea. precum şi în prima pa11e a milen iului al
IV-iea.
9. Cultura Cucuteni (Tripo lie)
din Mold ova ş i Ucrain a de vest
Influenţe l e venite dinspre \'est (cultura cera-
mici i lin iare) şi dinspre sud (Boian) au modi ficat
în aşa măsu ră cultura neo litică Nis1111-Bug, încît
au sfirşit prin a o di struge, dar au dus la formarea
unui amestec ce marchează începutu1i le civili za-
ţi e i Cucuteni, ră spîndite în ,·ăi l e Siretulu i,
Prntu lui, Nistmlui superior şi mijlociu ş i Bugului
sudic, la nord-est de Munţii Carpa!i (fig. 23).
Siturile cele mai timpu1ii sînt răsplndite între
rîurile Olt ş i Siret. În timpul fazelor unnătoare ,
teritoriul s-a lărgit foarte mult spre ,·ăilc Prntului,
Nistrnlui ş i Bugului sudic, atingînd în fi nal cursul
mijl ociu al Nipmlui. Aceas tă ocupare tre ptată a
regiunii cu cernoziomuri din Moldo,·a ş i vestul
Ucrainei sprij ină foarte bine ipoteza că ele-
mentele noii cu lturi - posibil chiar popul aţi a - au
venit din bazinul inferior al Dunării . Cele mai
timpurii aşezări Cucuteni (Pre-Cucuteni ) se află
- din punct de vedere stratigrafic - deasupra
aşezăril o r culturii ceramicii lini are-1 2
Di s tribuţia geografică şi istoricul ce rcetăril or
privind acest complex justifică dubla denumire
Cucuteni-Tripolie: o parte a acestei culturi se află
răspîndită pe teritoriul României, inclu siv în
Republica Moldo,·a. iar cealaltă în Lcraina. Situl
de la Tripol ie. aflat la 35 km sud ele Kiev, pe
cursul mijlociu al Niprului, a fost săpa t la sfîrşitul
secolului al XIX-iea de V V Hvoiko ş i a <levent
faimos în Rusia unde numele l ocalit ă tii s-a
impus43. Situl de la Cucuteni , afl at pe Prut în
apropierea oraşu lui laşi şi după care s-a denum it
ramura vestică a acestei culturi , a fost săpat în
anii 1901- 19 10 de Hubert Schmi dt şi apoi în anii
196 1-1965 de M. Pe trescu -Dîmbo, ·i ţa. Situl ~
fumi zat cinci straturi culturale. Adevărul este că
atît denumirea Cucuteni cît şi Tripolie rep rezintă
o cu ltură omogenă. Deoarece geneza culturi i
poate fi locali zată în Moldova, iar situl de la
Cucuteni, cu stratigrafia sa minunată, este unul
dintre cele mai reprezentative ş i mai importante.
„Cucuteni" trebuie să devină unica denumire a
acestei culturi. Cele două numiri şi clasificările
cronologice diferite pentru fiecare din cele două
variante au creat în trecut probleme inutile. Iată,
spre exemplifi care, clasificarea ro m ânească
(Dumitrescu) şi rusească (Passek) :
 31

1 Faze le :
Dcrnetrias-Pevkakia. lîngă Voios. Compara!i ilc
ar;italc permit o plasare ln timp a cu lturii Dim in i
3 500 în intervalu l 5500- 4000.
I u
·s
ţ:
Cucute ni B 3
2
Tripolie C I
Secve nţa Dim ini din Tesalia
I
-l OOO
f1 3 750
Faza Vil (Rachmnni)
4 OOO Faza VI (Larisa)
Cucute ni AB 2
'"'
(.)
·v; Cucuten.i AB l,., Tripolic B li
Faz.1 V (Dimini propriu-zis)

r' o
ro
Cucuten.i A .l
2
Tripolic B I c
Tripolie B Tb
-l 500

I I Tripolie B I a
Faza IV (Otzaki II)
Faza III (Otzaki I)
4 500 Faza II (Arapi)
u

f I ·c Pre-Cucuteni IIJ
::l
c..
E
IJ Tripolie
1 Tripol ie
Ab
Aa
Faz;.1 I (Tsangli)

5 500
f.= 5 OOO

I Pentru acest complex sînt disponibi le numai

citeva datări cu radiocarbon (Faza V) :
!-ab. di n Heidelberg - 563 0 ± 150 B.P. (3680

li D eşi există datări

aşezări Cucuteni, nici
cu C 14 pentru o serie de
una nu se referă la faza de
1.E .N.tşi lab. din Pennsylvania - 5622 ± 80
(3672 I.E.N.). Odată cali brate, vîrsta reală este
c upri nsă între an ii 4865- 4 11 5 ş i respccti \·
început a culturii. Cu toate acestea, dat fi ind că -1:160-4395 î.e.n.
II faza Pre-Cucuteni este clar în rud ită cu materialul
din faza Boian II (Giuleşti ), aceasta nu poate fi
Insulele Ciclade par să fi perpetuat propria lor
cu ltu ră neoli tică . Săpături le efectuate la Saliagos.
mai tîrzie de 5000. Faza Cucuteni A este definitiv in apropiere de Antiparos (o insuliţă aflată lîngă

I
l
stabilită în a doua j umătate a mileniului al V-l ea,
faza AB la începutul mileniului al IV-iea, iar faza
B în al doilea sfert al mil eniului al IV-iea. Cu cele
Paros), în partea su dică a Mă rii Egee, au scos la
i,·eală o aşezare fortificată cu pe reţi de piatră şi o
strn ctură asemănătoare unui bastion 4S. Dală ri le
12 subfaze ale sale, cultura Cucuteni a durat circa cu radiocarbon cfechtate pe cochiliile găsite la
li l 500 de ani, în inte1valul 5000-3500.

10. C ultura Dimini din G re cia

lJ Cultura Dimini este denumită de obicei
„Neol iticu l tîrziu egeean", deoarece - spre deose-
bire de zona bazin ului dunărean - în Grecia s-au
găsit foarte pu ţine obiecte de cuprn şi aur. Numele
j „Dimini'· este luat de la aşezarea eponi mă aflată a
4 km de Voios, în Tesalia, unde s-au efectuat
săpături chiar la începututul secolului nostru44.
IJ Materialul de tip Dimini, caracterizat prin
ceramica pictată şi ceramica neagră, s-a găsit
într-o serie de telluri stratificate din Tesalia supra-
Saliagos indică vîrsta 5200- 460Q-l9. Situl de la
Kephala din insula Kea, avînd analogii în Attica
ş i în Peloponq. este datat chiar la sfirşint l neo li-
ticului egeean)o. Vasele de m armură şi un rhyton
găsite aici sînt asemănătoare celor din ~poca tim-
purie a bronzului di n Ciclade.
Săpături l e întreprinse în peştera Kitsos din
.-.\ttica au oferit o serie de datări cu C 14 care
plasează ceramica incizată şi pi ctată mat, une lt~Je
de obsidian şi alte obiecte între secolele 46- 42) 1.
IT. E conomia de subzistentă
ş i modelel e de locuire ·

u punîndu-se peste depozite neolitice. Pentru

această cultură sînt reprezentative tellurile de la
Argisa, Otzaki , AraR~ Soufli şi Rachmani aflate
în regiunea Larisa . Pe baza stratigrafiei şi
îl tipologiei, complexul Dimini este subîmpăr~t în
şapte faze, numerotate de la I la vn46_ Faza II
(Arapi) poate fi paral elă cu faze le Vinea timpurie
şi Karanovo III, deoarece este se mnalată o influ-
J enţă importantă dinspre nord: apari ţia ceramicii
negre şi a toartelor specifice din faza Karanovo
III cu p rotub eranţe cilindrice47 _ Ultima fază
(Rachmani) trebuie să fi fost contemporană cu
LI ultima fază Karanovo VI, aşa cum arată pandan-
tivul de aur găsit în nivelul Rachmani de la
da
Modelele economice au continuat din perioa-
neo litică , cunoscînd însă o pe r fec ţi onare
treptată a tehnicilor agri cole şi de creştere a
animalelor. Economia de subzistenţă se baza pe
recoltele anuale de cereale şi pe animalele
domestice. Condiţiil e am bi ante locale stau în
spatele unor vari aţi i regionale, dar pretutindeni se
remarcă o însemnată creştere a numă ntlui de vite
ş i de porci şi o descreştere a numărului de oi.
Vîn ă-toarea, pescuitul şi alte modalităţi de
folosire a resurselor de hrană din împrejurimile
aşezărilor au înso~t extinderea pădurilor în tim-
pul condiţiil or climatice atlantice.

u
I .J
 32

I
I Cronologia culturii kurganclor* (Srcdn ij Stog II, M ihailovka I ş i Yamna)
bazată pe legăturil e cu c i vi liz aţiile C ucuteni ş i Karanovo

f1
Data aproximativă Stepa pontică La Vest de Marea Neag 1·ă,
(î.e.n.) Europa Centrală
r ! 4500 Kurgan I: complexul H\·alynsk din Valul Kurgan nr. 1: circa 4400- 4200
bazinul inferior al Volgăi ; Srednij î.e.n. Cucuteni A (Moldova):
Stog II în regiunea >!ipru lu i inferior Karanovo VI (Bulgaria); Vinca D
11 (amalgamarea cu cultura autohtonă (Iugoslavia); Ti sza polgar (estu l
N iprn-Done ţ). Ungariei); Ceram ica Rossen
(Gennania, Boemia).

"I 4 OOO Kurgan II: faza tîrzie: Srednij Stog Cucute.ni AB , B; Ce rn avodă I
(Dobrogea); Balaton - ramificaţie
Vinea (vestul Ungariei, Slovenia).
3500 Ku rgan III: cuItur:'! l'vlaj kop, faza Valul Kurgan nr. 2: circa 3400-3200
li Mihailovka I î.e.n.; Usatovo şi Gorodsk în vestul
Ucrainei, Folteşti în Moldova;
Cernavodă II în Dobrogea; Coţofeni

li în Oltenia şi Transilvania; Baden în

bazinul mijlociu al Dună rii ; Ezero
în centrul Bulgariei; Amforele
Globulare în Europa centra l ă.
11 3000 Kurgan IV: Yamna Valul kurgan nr. 3: circa 3000- 2800
î.e.n.; ceran1ica decorată cu şnurul
("orizontul european comun") ;
IJ Vucedol (vestul Iugoslavie i,
Ungaria, estul Austriei , Boemia).

li _25_00~~---'-~~~~~~__._~~~~~~-

I * Despre traclitia kurganelor (sau indo-europeană; se ,.a vorbi pe larg în capitolul III.

11 Se re marcă acum o creştere stati s ti că a
numărnlui de vite îp toate aşezările din Europa
central-răsăriteană. Intre faza final ă a neoliticului
11 şi faza finală a chalcoliticului (sau epoca_cupru-
lui) se semnalează o creştere de 20%. In situl
Starcevo de Ia Divostin (centrul Iugosla\'iei),
II 45% din oasele găsite, aparţinînd animalelor
domestice, erau de vite, pe cînd în ~omplexul
ulterior, Vinea, procentul este de 65%. In Bosnia,
Starcevo tfrziu (Anza III) 6,84%, Vinea timpurie
(Anza IV) 16, 17%. _
Se pare că păduri le ofereau un vînat bogat. In
unele zone, cum ar fi Ungaria, Moldova, Ucraina
de vest şi nord-estul Bulgariei, circa 40% din
oasele de animale găşite în aşezări au apartinut
unor specii sălbatice. Intre animalele vînate, erau
de primă importanţă zimbrii, din cauza cantităţi!
mari de came pe cap de animal, unnaţi de pom

u în aşezarea de la Obre, oasele de vite din perioa-

da tîrzie Starcevo (Obre I) erau în proporţie de
47,90%, pe cînd în perioada Butmir (Obre II)
sălbatici, cerbi şi căprioare52. Acolo unde era
posibil, în special în zonele montane împădurite,
se culegeau fructe, bace şi alune. În cîteva aşezări
procentul a crescut la 67, 16%. Chiar şi în centrul s-au găsit şi meri sălbatici, aluni turceşti şi
u Macedoniei, în condiţii climatice mult mai
uscate, procentul de oase de vite chiar a depăşit
dublul într-un interval relativ scurt, cuprins între
ghinde.
S-a intensificat pescuitul. Existenţa uno~
harpoane cu ţepi (barbelate), cîrlige de pescuit _şi
· perioadele Starcevo tîrzie şi Vinca timpurie: vîrfuri de lance din os şi coame de cerb dm
u
J
 33

aşezări l e cult1lfilor Tisa, Vinea şi Karanovo este
dovada importanţei nurilor în aceste complexe.
Peştii mari - crapul, somnul şi sturionul - trebuie
îl s<1 fi an1l un 1·01 important în această economie de
s ubziste n !ă. 1n regiunile de coastă. melcii şi midi-
ile fi gurau în hrana populaţi e i . iar în faza de
început a culturii Hamangia, dezvo ltată de-a
\l lungul Mării Negre, se pare că pescuitul la
adîncime al doradei (aurata aura ta) pare să fi fost
foarte important.
\l Cele mai multe aşezări din această pe ri oadă
sînl amplasate pe Jocuri mai înalte decît aşezările
neolitice, de obicvi pe terasele secundare ale
rîurilor. Satele - de două ori. chiar de trei ori mai
îl mari decit satele neolitice - se întindeau pe terase
lungi, largi şi netede. Satele sau aşezări le de .tip
urban ale culturii Vinea puteau a,·ea de la 0,5 km
poteci sau treceri foarte înguste între ele (fig. 26) .
Aceste aşezări nu s-au extins: locuitorii lor repa-
rau vechile case ori Ic reconstmiau pe acelaşi loc.
In unele cazuri , podelele ş i cuptoarele au fosl
refăcute de 15-20 de ori . Perpetuarea planului
aşezării şi a tradiţiilor arhitectonice poate fi bine
obse rvată la telluril e de la Goliam o Dcl ce vo,
Vinica şi Ovearovo (nord-estu l Bulgariei), unde
s-au indentificat mai mult de 20 de ni veluri de
habitat din fazele Karanovo IV- VI ş i în aproape
toate_ aceste nivele casele au rămas pe acel aş i
loc5:i _ De-a lungul coastei ad riatice şi în insulele
acestei mări , populaţia complexului Dani io locu ia
în sate deschise, dar şi în ~cş te ri af1ale în
apropierea unor terenuri fertile 6_ .
„Vechii europeni" nu au înce rcat ni ciodat ă să
trăiască în locuri greu accesibile, cum ar fi înăf!i­

li (Anza IV. faza Vinca timpurie, 5200-5000) pînă

la 2,5 km (Plocnik, faza Vinca tîrzie, 4500-4000) ;
ele erau amplasate de-a lungul rîurilor. Populaţia
Karano,·o din bazinele Mariţei şi Dunării infe-
\\ rioare a continuat să ocupe telluri neolitice. Ca
umrnre, satele erau, în principal, de două tipuri :
(I) răspind ite pe terase largi şi (2) teii uri com-
\I pacte pe. suprafeţe relati v limitate. Acest al doilea
tip ocup:l ci rca 5000 m2, primul tip s~ desfăşu ra
pe 200.000 m 2 sau chiar mai mu lt. ln arealele
culturilor Danilo, Butmir, Lengye l, Tisa, Vinea,
\l Petreşti şi Cucuteni se întîlnesc sate mari dispuse
spaţial pe terasele rîurilor; tipul compact carac-
terizează culturile Karano\'O şi Dimini.
Planul satelor mari şi extinse diferă de la zonă
11 la zonă. Se pot distinge trei tipuri principale: (1)
case constrnite în şiruri de-a lungul unor străzi
paralele - tip specific complexelor Vinea şi
mile abrupte, aşa cum s-a întîmpl at mai tîrziu cu
indo-europenii, care şi-au constrnit aşezări fo rtifi-
cate pe înălţimi inaccesibile, adesea înconjurînd
aceste aşezări cu ziduri ciclopice . ele piatră .
Aşezări le „vechi europene" se aflau în locuri
convenabile, cu apă şi sol fertil, precum şi păşuni.
Aşezările complexelor Vinca, Butmir, Pe treşti ş i
Cucuteni se remarcă prin deschiderea lor spre
împrejurimi, nu prin poziţia defens i vă. Se luau
totuşi unele măsu ri de protecţi e împotriva ani-
malelor ori intruşilor, eventual - cum se întîmplă
în zonele marginale - împotriva unor vecini
ostili. Populaţia Danilo îşi înconjura aşeză ril e cu
unul-două şanţu ri de 2- 3 m lă~ime si ci rca 1,5 m
adîncime. O serie de aşezări Lengyel din regiunea
Dunării mijlocii - o zonă în ca re popula[ia
Lengyel a înlocuit pe cea a ceramicii liniare -
prezintă de asemenea tendinţe de pl<ţnuri defen-
sive. Siturile de la Bra.nc, lîngă Nitra_)7, HJuboke

\ ' Butmir; (2) case le sînt dispersate - aşa cum se

întîmplă în complexele Lengyel, Petreşti ş i faza
Cucuteni timpurie (Pre-Cucuteni) (fig. 24) : şi (3)
casele sînt constrnite în cerc sau în elipsă pe
Masuvky lîngă Znojmo, în i\{oravia)8 ş i Bylany
lîngă Kutna Hora, în Boemia)9 au şan !uri adînci
în formă de V precum şi pali sade care înconjurau
I\ terase înalte - tip specific aşezăril o r urbane din
faza Cucuteni tîrzie.
aşezare ori o protejau parţial.
Şi aşezările Karanovo din nord-estul Bulgariei
erau protejate de pelisade. Săpăturile recente de la
Folosirea magnetometriei şi a fotometriei
aeriene în cartarea planurilor unor aşezări preis- Goliamo Delcevo şi Polianica au scos la iveală
\1 torice a penn is trasarea mărimii şi planului unor structuri defensive în aproape fiecare fază a
acestor aşezări . Satul din faza timpurie (Karano\_'.O
zone locuite pe suprafeţe mari, cum este cazul
complexelor Vinca sau Cucuteni. Rezultate cu III- IV) era apărat de trei palisade paralele. In
\I adevărat spectaculoase s-au obţinut la Grivac, o
aşezare tip Vinca aflată în centrul Iugoslaviei,
fazele ulterioare (Karanovo VI, ultima fază)
aşezarea era apărată pe trei latu ri de o fortificaţie
cu două valuri de pămînt paralele, aflate la circa
lîngă Kragujevac. Harta unor puternice anomalii
80 cm unul de celălalt60. Aşezările fazei Cucuteni

'll
\
magnetice reprezintă podelele unor l ocuinţe arse
ş i indică un model curent de case dispuse în
ş iruri53 (fig. 25). Folosind cercetarea magneto-
metrică şi fotografia aeriană, arheologii ucraineni
au identificat limitele unor situri din faza
A din zonele aflate departe de mare erau apărate
de şanţuri cu profil de pîlnie, aşa cum se întîmplă
în siturile de la Cucuteni, Truşeşti şi Hăbăşeşti din
Moldova61 . Aşezările fazei A-B sînt amplasate în
locuri mai joase şi deschise, de regulă pe terase
Cucuteni B din regiunea Uman, aşezări de comu-
nităţi dispuse în 10 sau 12 elipse concentrice
foarte largi: în aceste cazuri, şan ţurile adînci şi
tăiate radial de străzi . Aşezările urbane se întin-
largi înconjoară aşezarea. In situl de la Traian,
\1 deau pe mai mult de 2 km lungime, iar comu-
nităţile mari Cucuteni cuprindeau mai mult de
şanţul în formă de pîlnie are o lăţime de 4- 7 m ş i
o adîncime de 2,5-4 m. Ameninţarea produsă de
l OOO de case dispuse pe o sprafaţă de 140- 180 incursiunile din zona de stepă poate explica
ha54. amplasarea aşezărilor din faza Cucuteni B în zone
.I Satele din complexul Karanovo aveau un plan protejate în mod natural . Sistemele de apărare din
această fază sînt mai elaborate decît în fazele
în care casele erau construite una lîngă alta, cu
anterioare. În unele cazuri, construirea unei

l
 34
fortificaţii adi ţional e perpendicu lare pe rîu la o
anumită distanţă (aşa cum se intîmplă în aşezarea
eponimă de la Cucuteni) sugerează m ăsuri
I f supli mentare de apărare62 .
Tipul uzual de casă era rectangular. de 8-20 m
lungime ş i 5-6 m lăţime, cu 2 sau 3 camere.
fl
Pereţi i erau din lut şi împletituri . sprijinindu-se pe
stîlpi de lemn: într-o altă alternativă, pereţii erau
din scînduri despicate. Un şir de stîlpi grei di spuşi
pe centru sprijină acoperişul triunghiular (fig. 27).
11 ln mod excepţional, unele case au 30 m lungime
şi 3- 4 camere.
Resturile unor case - în special din comple-
f I xele Bunnir, Karanovo ş i Cucuteni - au oferit
infomrnţ ii detaliate pri,·ind tehnicile de con-
strucţi e . Un caz tipi c este satul Obre II (cultura
Butmir). aflat la 65 km nord -est de Sarajevo, ·în
li Bosnia, unde s-au păstrat numeroase case din
diverse nivele habitaţional e (fig. 28). Satul din
faza Butmir I de la Obre avea case din lemn sub-
fi ţire, fundaţi e de p iatră, stîlpi verti cali de
sus ţinere , tencuială compactă de lut şi acope rişuri
din paie şi lemn . Această trad iţi e de construc~e
continuă din epoca neolitică (cultura Starcevo).
li Casele din faza Butmir II a\·eau stîlpi verti cali
mai groş i , iar structura de lemn a peretelui se
putea face în trei feluri: (1) din crengi dispuse ori-
zontal şi legate cu fibră de lemn (phloem) în cîte-
li va şi ruri verticale între stî lpi; (2) din crengi
aşezate vertical şi legate cu fibră de lemn în şirnri
orizontale; sau (3) din bu şteni despicaţi , verticali,
li bine fixa ţi. Grosimea pereţilor depinde de
adîncimea annăturii. Pereţii din leasă erau lipiţi
cu lut de 5- 8 cm grosime, de ambele părţi: pereţii
din bu şteni de spicaţi , aşezaţi în ş imri , erau
IJ acoperiţi cu un strat mai gros de lipitură de lut, de
circa 10-12 cm pe ambele părţi. Deasupra stîlpi-
lor de lemn se aşezau bîme orizontale groase care
lI spriji neau acoperişu l. Podeaua era acope ri tă cu
lut sau era din scînduri, în încăperile unde se află
cuptorul. Lipitura pereţilor era sclivisită şi deco-
rată cu ornamente în relief, între acestea fiind şi
IJ spirale şerpuitoare. În plus, pe lîngă aceste
locuinţe tipice de la Obre, cu pereţi din leasă şi
lipitură în cadre pe stîlpi de lemn, existau şi
structuri uşoare numai din lemn , dintre care una
11 tenninată cu o apsidă. Se apreciază că aceste
construcţii de lc::.mn au sen1it drept dependinţe ale
gospodăriei 63 . In interiorul casei, o came ră adă­
postea întotdeauna un cuptor pentru pîine în
11 fonnă de stup, construit din ramuri şi acoperit cu
lut (fig. 29). Partea inferioară a acestuia, din lut,
se afla pe o temelie din pietre netede ce formau o
II patfonnă în faţa cuptorului.
Cîteva greutăţi pentru războiul de tesut indică
existenţa unii război vertical aflat lîngă cuptor
(fig. 30). Măcinatul, torsul şi alte îndeletniciri
J erau probabil efectuate tot în această încăpere,
deoarece s-au găsit pietre de măcinat, fusaiole,
unelte din os şi din silex - Joate concentrate
I.I într-o latură a cuptorului. In partea opusă
cuptorului;\de-a lungql peretelui, se afla o parte
acoperită cu scînduri . ln ambele camere, pe podea
u
J
se aflau oale penlrn pro\'izii. diverse alte vase ş i
mangaluri cu pereţi pe rforaţi pen tru încă l zit
încăperea cu ajutornl cărbunil o r de lemn.
Casele din complexele Vinca ş i Karanovo
(fazele III- IV) constau. de regu lă, dintr-o cameră
principală ş i o antecame ră cu intrarea printr-un
capăt îngust. Casele di n fa za Cucuteni clas i că
aveau trei ori chi ar patru camere. Specifice arh i-
tecturii complexului Vinca erau construcţiile cu
pereţi din triunchiuri despicate şi podele din
lespezi ceramice. Casele din complexele Cucu-
teni ş i Karanovo (fazele III- IV) aveau podelele
din bu şteni despicaţi acoperi ţi cu un strat gros de
lut. Modelele ceramice ale caselor (sau templelor)
aparţinînd cultu rii Karanovo indică ex i stenţa unor
acoperişu ri triunghiulare, a unor fe restre circulare
ş i osnamente în roşu , galben ş i alb pe tencuială.
In studiul său dedicat culturii Petreşti din
Transilvania, Iuliu Paul a reconstruit o casă spri-
jinită pe stîlpi din situl de la Păuca Uud. Sibiu)64.
Confom1 afirmaţiilor sale, podeaua din lut ars se
sprijină pe stîlpi de pîn ă la 50 cm în dian1etrn:
deasupra acestora a fost ridicată o ramă de buşteni
acoperiţi cu crengi ş i fnmze . Pereţi i erau constru-
iţi din stîlpi verticali între care se punea o leasă
l ipită cu lut. Intrarea era decorată cu motive
pictate şi în relief. Aceas tă „casă-pi ramidă'' are
paralele apropiate în modelele de temple cu
picioare scurte, cum ar fi modelul în lut al unei
construcţii cu două ni veluri; edificiul , după toate
probabilităţile un templu, era sprijinit pe picioare
şi a fost descoperit în apropierea oraşului Kie\'
(modelul mini atural se află acum expus în
Muzeul Municipal din acest oraş) .
La He rpăly, într-un teii aparţinînd culturii Tisa
din nord-estul Ungariei, s-au descoperit case cu
două niveluri, cu pereţ i din lemn cioplit şi armaţi
cu stîlpi de lemn (N. Kalicz, comunicare
personală, 1983).
1. Metalurgia cuprului şi aurului
Cele mai vechi obiecte din cupru găsite pe
teritoriul european se află răspîndite între Bosnia
şi cent!:lll Bulgariei, fiind datate la scurt timp după
5500. Intr-o serie de aşezări s-au descoperit sule
cu secţiune pătrată, mici mărgel e şi alte podoabe
mici, toate din cu~ru şi confecţionate prin
încăl zire şi ciocănire s. Unul dintre cele mai tim-
purii situri care au oferit o datare demnă de luat în
seamă pentru cîteva mă[Fe le de cupru este Obre I
în Bosnia, circa 5 4006 . Numărul obiectelor din
cupru ~crescut în prima jumătate a mileniului al
V-lea. ln arealele culturilor Hamangia, Karanovo
V-Boian din Bulgaria şi sudul României, faza
timpurie Cucuteni din Moldova şi faza Vinca
clasică din Iugoslavia, apar acum sule, topoare,
dălţi, mărgele , spirale, brăţări din nsînnă îndoită şi
amulete în forma unor figurine. Jn acelaşi timp,
exploatarea minelor de cupru devine sistematică
şi se amplifică pe la mijlocul mileniului al V-lea.
ln această perioadă au apărut şi obiecte din aur,
precum şi ceramica decorată cu aur şi grafit. S-a
 35
descoperit şi tehnica topirii metalelor, ce a avut ca
1 rezultat apariţia unor unelte mai mari din cupnr.
Topoarele cu gau ră la mîner şi lopoarele-daltă
erau turnate în matriţe deschise. Cuprul Lopit era
pur, exceptînd cantităţi neînsemnate de cositor
f1 sau arsenic care apar ca impurită!i în zăcfuninte .
Nu este atestată alierea intenţională a cuprnlui cu
arsenic sau cositor.
fl
Rezervele de cuprn sînt abundente în Carpa!i
(inclusiv în arcul carpatic t ransi l vănean) ş i
Rodopi (fig. 31). Una dintre cele mai timpurii
mine de cupru descoperite pînă acum - databilă
f1 nu mai tîrziu de 5000 - este cea de la Rudna
Glava, în~ nord-estul Serbiei, la 140 km est de
Belgrad. Intre anii 1968 şi 1979, B. Jovanovic a
f I să pat aproape 30 de puţuri 0 7. Tehnologia
exploatării cuprnhc1i era foarte asemănătoare
aceleia de exploatare a silexului , practi cată mult
timp înaintea epocii metalelor. Minerii extrăgeau
11 minereul săpînd o platfonnă ori zontală de acces
în coasta unui deal, acolo unde o vînă ajungea la
suprafaţă şi apoi se săpau puţmi verticale înguste
în filon. în unele locuri cu o adîncime de 15-20
m. Majoritatea minereurilor extrase era fonnată
din malahit şi azurit - carbona!i ai cuprului de
li culoare verde şi albastră. Unealta principa lă
folosită în activitatea de extractie era un mai de
piatră, confecţi onat din bucăţi 1irnri de gabbro (o
rocă granulară ignică) cu un şanţ de jur împrejur,
ll ceea ce permitea ca piatra să fie balansată cu o
funie legată în jurul său. Maiul avea o lungime de
10-25 cm şi cîntărea de la 1 la 4 kg. Coamele de
cerb găsite în puţuri serveau probabil ca perfora-
11 toare. Se folosea o tehnică de încălzire şi răci re
alternativă pentru a se s!arîma minereul, după
cum indică urmele de foc şi vasele pentru tran-
sportul apei. Atunci cînd stînca încălzi tă plesnea
11 după ce era stropită cu apă, minerii lărgeau crăpă­
tmile cu unelte din coarne de cerb sau cu icuri de
lemn, extrăgînd astfel bucăţi de minereu. După
11 aceasta, minereul era tran sportat în cel mai
apropiat sat sau aşezare urbană din bazinul nului
Morava ori chiar mai departe spre vest.
li Cronologia minelor de la Rudna Glava se
bazează pe ceramica Vinea găsită în trei depozite,
dar - din păcate - nu direct pe analize cu C 14 .
Depozitul nr. 3 cuprindea vase lustruite în negrn ,
lI avînd ornamentaţii cu spirale canelate, precum şi
o lampă pe patru picioare cu capul stilizat al unui
berbec, decorat cu un căprior (chevron) triplu pe
gît şi cu meandre pe corp. Vasele acestea sînt
11 tipice pentru sfirşitul fazei Vinca timpurii şi faza
mijlocie a acestei civilizaţii . Alte aşezări
conţinînd ceramică de acelaşi tip (de exemplu
lI situl de la Gomolava) au fost datate prin metoda
C14 şi s-a ob ţinut o plasare în timp în jur de 5000.
Celelalte două depozite, nr. 1 ş i nr. 2, au fumizat
o ceramică de un tip ceva mai nou şi au fost datate
I la începutul fazei Vinea tîrzii.
Descoperirea minelor de cupru de la Ai-bunar,
la 8 km sud de Stara Zagora, în centrul Bulgariei,
aruncă o nouă lumină asupra proporţiilor mineri-
.I tului în preistorie. Minele au fost descoperite în
J
197 l şi au fost săpate în 1972 de E. N. Cernyh6S.
S-au scos la iveală 11 pu iuri cu o lungime tota Ul
de 500 m; cîteva aveau pînă la 11 O m lungime şi
pînă la 20 m diametnr. O astfel de mină putea
fumi za multe tone de zăcămînt de cuprn. Mincjc
de la Ai-bunar sînt datate în faza Karanovo VI. ln
puturi s-au găs it unelte de cupru, incluzînd şi
instrumente speciale pentrn minerit, cum ar fi
toporul-daltă şi tîmăcopu l. Analizele efectuate
asupra cuprului de la Ai -bunar şi asupra celt11
găsit în cîteva ateliere, morminte ş i depozite au
arătat că această mină a servit drept sursă de
materie pJimă pentru întreaga zonă est-bal canică ,
pentrn Moldova, Ucraina de vest şi sudul Rusiei.
Cuprul era aşadar transportat şi comerciali zat pc
o rază de 200 km sau chiar mai mult de la punc-
tul de extracţie . Alte su rse de cupru s-au
descoperit la Tămnianka (sud-vest de Ai-bunar).
Rakitnica (sud ele Ai-bunar), precum şi la
Hristene (la nord de tellul de la Azmak). Toate
acestea se află în regiunea Stara Zagora.
Abundenţa de zăcăm i nte de cupru din aceast ă
regiune a !acut din centrnl Bu lgariei unul dintre
cele mai importante centre ale dezvoltării
metalurgiei din Europa. Influenta acestui centrn
spre vest poate fi detectată pînă în Slovacia şi
nord-estul Ungariei69.
Descoperirea cimitirnlui din faza Karanovo VI
de la Vama, cu sute de obiecte din aur depozitate
în morminte, a stimulat interesul pentru alte
descoperiri ale unor zăcăminte de aur70. Un
studiu al lui A. Ha1tmann privind 137 obiecte a
arătat că circa jumătate din acestea conţineau
platină, altele erau fără platină, iar douăsprezece
aveau un conţinut ridicat de cuprn, ceea ce duce
la ideea că obiectele provin din metal extras din
surse diferite 7 1. Este clară existenta unor mine de
aur, dar deocamdată probleme locului de origine
al aurului este o chestiune deschisă specu l aţi ilor.
Jo,·anovic sugerează o metalurigie loca l ă a
aurnlui72. Este probabil doar o chestiune de timp
pînă să aflăm mai multe lucmri privitoare la
zăcămintele de aur din Europa central-
răsăriteană.
2. Schimbul de mărfuri ş i comerţul
În intervalul dintre 5000 şi 4500 este atestată o
dezvoltare constantă a comertului cu cochilii
egeene, mannură, obsidian şi cupru. Drumurile pe
mare şi pe rîuri au continuat să aibă un rol
esential.
Unul dintre centrele importante pentru schim-
bul de produse era Delta Dunării . Mon11intele
cultuJii Hamangia răspîndite de-a lungul Mării
Negre sînt pline de numeroase coliere de mărgele
din dentalium şi de spondy/us, brăţări de spondy-
lus şi marmură, precum şi cu figurine de marmură
şi cu străchini . S-au găsit şi mărgele de cupru şi
brăţări. Se pare că schimbul de produse cu zona
Mării Egee era controlat de corăbierii hai.nan-
gieni. Din porturile lor răspîndite de-a lungul
coastelor Mării Negre, cochiliile şi marmura
călătoreau pe Dunăre spre Europa centrală.
 l 36
l O dată cu dezvoltarea ext racţie i şi pre lucrării
cuprului şi aumlui, a apăru t o n o u ă fază în istoria
schimbului de produse. Bogă ţia extraordinară -
l neega l ată anterior - de cupru, aur, cochilii
egeene, marmură precum ş i de vase decorate cu
aur ş i cu grafit, aşa cum rezu ltă în urma
descoperirilor din cimitiru l de la Vama pe
litoralul Mării Negre, constituie o dovadă a faptu-
lui că la jumătatea mileniului al V-lea regiunea
Vama devenise un 1;>ort ş i un centru de schimb
I1 foarte important73 . In monninte se depozitaseră
peste 300 de obiecte de aur şi peste 50 de unelte
din cupru: securi -ciocane, securi plate, dălţi , sule
ş i ace. Jn afară de descoperiri le de la Vama, în
:I regiunea Dunării inferioare s-au găsit răspîndite
brăţări ş i inele de aur7-I Cîtern pandantive reali-
zate prin ciocănirea unor foit~ de aur au ajuns
pînă în sudul Peloponezului 7)_ La Vama s-au
li găsit cantităţi importante de mărgele, brăţări,
inele, plăci ci rculare com·exe cu perforaţii , figu-
rine de tauri , securi masi\'e din aur cu găuri
.r I pentru mînere, diademe ş i diYerse obiecte de cult.
Vama trebuie să fi fost un centm, un po1t unde
două sau mai multe grupuri culturale veneau pen-
tru a face schimb de produse provenind din regiu-
11 nile lor, în fornta unui comerţ liber.
Miile de cochilii de spondylus şi dentalium din
. monninte au fost importate din zona egeeană,
li probabil în schimbul uneltelor de metal solicitate
de locuitorii insulelor Ciclade ş i din zona de
coastă a Mării Egee, unde s-au găsit cîteva
depozite conţinînd unelte din_cupru cu paralele
IJ imediate în cultura Karanovo. In mod asemănător,
mannura găsită la Vama, aşa cum arată cupele
conice frumos scuipate şi rhyton-urile, a fost
probabil comercial izată spre nord dinspre
11 Ciclade, iar lamele de obsdidian transparent şi
tăios provin dintr-o Sl,!rsă din regiunea Tokay,
nord-estul Ungariei. In tr-o aşezare din faza
11 Karanovo VI, situată la 30 de km sud de Nova
Zagora, s-a găs it - a l ături de mărgele de cuprn -
o l amă transparentă de obsidian admirabil prelu-
crată (Muzeul din Nova Zagora, nepublicat), ceea
lI ce sugerează faptul că centrul Bulgariei a consti-
tuit o legătură în schimburile de obsidian şi cupru
dintre bazinul carpatic şi Marea Neagră. Mai
mult, grafitul din centrul Bulgariei, folosit la
11 lustruirea ceramicii, era un produs deosebit de
căutat, fiind comercializat între regiunea Dunării
lJ mijlocii şi Marea Neagră. Un con de grafit folosit
la decorarea ceramicii , depozitat într-unul din
mormintele de la Vama, trebuie să fi provenit din
zona de extracţie a~ grafitului - Stara Zagora din
I centrul Bulgariei. In aşezarea de la Azmak s-a
găsit un depozit de conuri de grafit, unele perfo-
rate şi gata pentru export.
Analiza spectrală a obiectelor de cupru indică
11 faptul că au existat legături comerciale între cul-
turile Karanovo şi Cucuten.i, ba chiar mai departe
spre est pînă în bazinele Nipmlui inferior şi
LI Volgăi inferioare. La Cărbuna (în Republica
Moldova), s-a descoperit un vas cucutenian
conţinînd peste 400 obiecte de cupru şi peste 400
I
1
obiecte di n cochil ii ş i marm ură. Acea s t ă
descoperire ind ică marca răs pîndirc a uno r
cantităţi însemnate de cupru în aria cu lturii
Cucuteni76_ Printre obiectele de cu pru desco-
perite la Cărbuna se aOa un topor, o dal tă , brăp1ri
spiralate tipice pentru centrul şi estul Bulgariei ,
precum şi amulete-pandantive con fecţi on ate din
foi ţă de cupru. Acestea par a fi \·ariante abstracte
ale figurinelor schematizate din os din faza
Karymovo VI (fig. 32).
In Ucraina (în cim itirele de la Kapli şi
Mariupol, la nord de Marea Neag ră şi Marca de
Azo\') şi în sudul Rusiei (la Hva lynsk, pe Volga)
s-au găs it topoare, mărge l e, inele, brăţări spiralate
ş i pandantive circulare plate, toate fiind înrnd ite
cu obiectele din cuprn descoperite în arealel e cu l-
turilor Cucuteni A şi Karanovo VI. Răspînd i rca
obiectelor din cupru pe o suprafaţă de cîteva mii
de kilometri trebuie pu să în seama popu l aţiei de
că lăreţi din faza Kurgan I din stepa cuprinsă între
cursurile inferioare ale Niprulu i ş i Volgăi .
3. Mesteş ug uril e
Atelierele şi depozitele de obiecte con fecţi o­
nate din metal, piatră ori cochilii sugerează o
~ccentu are treptată a speci al i zări i în mese ri i.
lntr-un număr de situri aparţinînd culturi i
Karanovo (Sitagroi, Hîrşova, Vi dra, Ruse şi chi ar
Karanovo), s-au găsit ateliere de prelucrare a
metalelor cu zgură de cupru, creuzete şi unelte
netenninate ori ornamente de cupru. Extragerea
silexului, mineralelor ş i cuprului devenise, foarte
probabil, o îndeletni cire aparte. Cantităţi Ic mari
de obiecte de aur din mormintele de la Vama sînt
cu siguranţă rezultatul unei specializări a mese-
ri aşilor şi nu al unei îndeletniciri casnice. Tot
activitatea unor meseriaşi speciali zaţi, probabil
artizani în atelierele unor temple, indi că ş i como-
ri le de aur, cum ar fi mormintele cu măşti de la
Varna sau templul de la Hotnica î n nordul
Bu lgariei, unde s-au găsit numeroase brăţă r i
asemănătoare, precum şi_ imagini abstracte ale
unei zeităţi feminine77_ In situl de la Hîrşova
avem atestată existenţa unui atelier pentru pro- i
ducerea de ornam ente şi figurine din spondylus şi
din oase 78.
Nu s-au identificat alte ateliere ceramice în
afara celor funcţionînd lîngă locurile de cult.
Templul cu două niveluri de la Radingrad lîngă
Razgrad, în estul Bulgariei, construit în junii
anului 5000 (săpături efectuate în anii 1974-
1978, nepublicate) cuprindea şi un atelier de
ceramică la primul nivel, în timp ce templul
propriu-zis, cu altarul, se afla la al doilea nivel.
Atelierul adăpostea un cuptor mare, iar în
partea opusă a încăperii se aflau vase tenninate şi
neterminate, lut nefolosit şi un set de instrumente
pentru decorarea ceramicii: unelte de lustruit din
os de cerb, lamele de silex, oase de păsări, instru-
mente de incizat, sule şi pietre late pentru
măcinarea ocrului . Producerea ceramicii era,
foarte probabil, o îndeletnicire casnică; vasele
1
37

1
fine erau făcute exclusi,· în scopuri rituale sau
pentru a-i însoţi pe cei morţi . Femeile suprave-
l gheau această îndeletnici re ş i este practic cert că
şi ornamentele erau realizate tot de ele. Dovada că
lustrnirea şi decorarea ceramicii erau în g1ija
administrative. Scrierea „veche europeană„ era o
scriere sacră, apărntă în urma unei îndelungi
folosiri a unor semne grafice încărcate ele un sim-
bolism particular: apariţia acestei scrieri este
strîns legată de cultul dezvoltat al di vinită[ii

ll femeilor o avem în cimitirnl de la Basatanya (faza

Bodrogkereszrur) din estul Ungariei, unde într-un
nwnăr de monninte de femei s-a găsit un set de
instrumente pentru lustrui rea, pictarea ş i gravarea
I l ceramicii, constînd dintr-o pi e tri cică, un os de
peşte, un instrument de lustruit din os, o pyxis şi
un canciog 79.
Ceramica folosită în scopuri rituale din chal-
I1 colitic (epoca cuprului) reprezintă apogeul artei
ceramice. Pentru a o descrie în mod corespunză­
tor ar fi nevoie de o carte întreagă. Cîteva pagini
feminine. Aceste semne sînt, în sens pur etimo-
logic, hieroglife sau semne sacre.
Cele mai vechi descoperiri ale unor obiecte
pmtînd semne de scriere au fost făcute, cu mai
mult de un secol în urmă, la Turdaş, un sit
aparţinînd fazei timpurii Vinca din Transilvania.
De ab ia un seco l mai tîrziu, în 1961. s-au
descoperit la Tărtăria (o aşezare nu depa11e de
Turdaş, în jud. Alba) trei plăcuţe de lut ars cu o
scriere care a stîrnit un deosebit interes. Cîtiva
erudiţi le-au comparat cu semnele sumeriene

\I nu pot reda nici pe departe extraordinara varietate

de fonne şi modele, creativitatea şi imaginaţia,
precum ş i sensibilitatea cu totul remarcabilă a
acestor ceramişti „vechi europeni".
cunoscute ori le-au bănuit a fi derivate din aces-
tea. Cronologia oferită de datările cu radiocarbon
era ignorată. Astfel , M. S. F. Hood considera că
plăcuţele de la Tă1tăria ar fi fost „o imitaţie

{ ' Gama ceramicii fine se întinde de la vasele

lustruite cu negru şi canelate pînă la cele pictate
policrom în roşu, brun, galben şi alb, ilustrate aici
doar prin cîteva imagini. Ceramica pictată în
incomprehensibilă a unor semne de scriere
aparţinînd unor populaţii mai civilizate"80 *. Sute
de alte obiecte sacrale purtînd inscripţii în rîncluri
sau grupate au rămas neobservate ori necunos-

"\l grafit şi cu aur aparţinînd culturii Karanovo de la

începutul şi mijlocul mileniului al V-lea era cu
adevărat extrao rdinară în ceea ce priveşte
tehnologia ceramică (fig. 33). Pictarea cu grafit a
început în faza Karanovo V şi a devenit moda
dominantă a decoratiei în faza Karanovo · VI.
Grafitul se găseşte În rocile metamorfice din
\l Munţii Rodopi şi Munţii Balcani, iar cantităţi
însemnate de conuri de grafit s-au găsit în munţii
din împrejurimile Starei Zagora, în special la
\l Azmak. Vasele tratate cu grafit erau mai întîi
acoperite cu un strat de lut, lustruite pînă cînd
atingeau consistenţa pielii de animal şi apoi fre-
cate cu grafit, cînd erau complet uscate. Toate
aceste faze se făceau înainte de ardere. Era
necesară o ardere prelungită, într-o atmosferă
reducătoare la 850-1000°C pentru a împiedica
lI oxidarea grafitului . Ceramica lustruită cu negru
ori brun închis era frecată cu grafit, uneori cu
angobe albe, gălbui ori galbene. MotiYele cuprind
spirale, meandre, vîrtejuri, linii oblice, tri-
l unghiuri, cercuri, ouă. Este probabil că grafitul
extras în Bulgaria era comercializat spre teritori-
ile de azi ale Iugoslaviei, Cehiei şi Slovaciei,
deoarece ceramica decorată cu grafit se întîlneşte
l ~ şi în complexul Vinea şi în complexul Ceramicii
liniare. Ceramica pictată cu aur, găsită în
cimitirul de la Vama, este dovada grăitoare a
tehnologiilor avansate pe care le stăpîneau deja
meşterii preistorici.
I. 4. Scrierea sacră
cute. Multe obiecte cu inscrip~i au fost găsite
într-un context strati grafic bine documentat.
Cronologia cu radiocarbon calibrată la date reale
arată că această scriere a apărut curînd după
jumătatea mileniului al VI-lea şi a fost folosită
continuu timp de un mileniu şi jumătate în epoca
cuprului (sau chalcolitică) din Europa central-
răsăriteană, între 5500 ş i 4000. Este acum cert că
scrierea „veche eropeană'' este mult mai veche
decît cea sumeriană. Ca atare, comparaţiile crono-
logice cu Sumernl nu sînt cele mai feri cite .
Obiectele purtîncl inscripţii sînt cunoscute din
bazinul Dunării şi din Peninsula Balcanică, din
grupurile culturale Vin ca-Turdaş , Tisa, Kara.novo
(III-VI), ceramica liniară şi altele. Atestarea aces-
tei scrieri sacre în culturile „vechi europene" este
în deplin acord cu stadiul lor de dezvoltare, căci
la data cînd această scriere era în uz, europenii
din zona central-răsăriteană cunoşteau activităţile
cu specific metalurgic, atinseseră un înalt nivel de
dezvoltare a arhitecturii, întreţineau relaţii eco-
nomice pe scară largă, la acestea adăugîndu-se
remar~abilul nivel atins de specializarea pe
mesem.
Acest sistem de scriere nu a fost nicidecum un
proces efemer, limitat la o singură localitate, ci un
fenomen larg răspîndit. Ipoteza importării acestei
scrieri sau a unor tăbliţe din Mesopotamia trebuie
înlăturată cu desăvîrşire, căci ea este contrazisă
atît de evidenţa datelor cronologice, cît şi de natu-
ra acestui sistem de scriere care a apărnt printr-o

Pe la 5500, vechii europeni din Europa

folosire îndelungată a simbolurilo,r grafice.
Originile sale trebuie căutate în perfec~onarea

i central-răsăriteană
au dezvoltat un sistem de
scriere, cu circa două mii de ani înaintea egipte-
• nilor ori a sumerienilor. Totuşi, spre deosebire de
* Problema tăbliţelor de la Tărtăria a fost rediscutată
de noi în: Sorin Paliga, The Tablets of Tărtăria - an
aceste popoare, scrierea vechilor europeni nu enigma. A reconsideration and further perspectives.
servea unor scopuri economice, juridice sau Dialogues d'histoire ancienne (1993) 19, I : 9-43.

J
 l
I
38
cultului divinităţii feminine din religia „veche
europeană'", prin specializarea (ori restrîngerea)
l sensului simbolurilor. In scripţiile apar pentrn
prima oară pe obiectele de cult, nu pe tăbliţe, şi au
avut un scop hieratic, nefiind deloc notarea unor
fl tranzacţii comerciale Oli adm inistrative, ca în
Mesopotamia.
Scrierea „veche european ă" a dispărut în mod
virtual o dată cu dezintegrarea culturilor Kara.-
fI novo, Vinca şi a altora în jur de 4000 î.e.n. şi după
aceea, ca unnare a infiltrării păstorilor nomazi din
stepele sudice ale Rusiei, presllpuşi a fi vorbitorii
idiomurilor proto-indo-europene. Acest sistem de
f1 scriere a supravieruit totuşi în zona egeeană, unde
Vechea Civili zaţie Europeană a persistat timp de
alte două milenii în comparaţie cu zona dună­
reană a Europei. Ca atare, nu poate fi surprin zător
rI să observăm similitudini între sistemul de scriere
„vechi european" şi scrierile egeene din epoca
timpurie a bronzului , minoică şi cipriotă .
lI Analogiile dintre semne le „vechi europene" şi
acelea din silabarul clasic cipriot sînt şocante,
ducînd la ideea că sc rierea „veche europeană'".
lI apărută cu cca. 4000 de ani înainte Linearului A
cretan ori a celui cipro-m ino ic a fost o scriere
înrndită cu acestea şi , probabil, precursoarea lor,
inventată de vorbit ori de idiomuri ne -indo-
rr europene.
Cîteva cuvinte despre istoricul
lf descoperirii semnelor
Existenţa unei scrieri preistorice în sud-estul
european a fost semnal ată prima . oară în anul
1874, cînd Zs6fia Tonna a întreprins săpături pe
11 dealul de la Turdaş, lîngă Alba Iulia81 (fig. 34).
Descoperirile, constînd din obiecte ceramice,
li figurine, fusa.iole şi alte obiecte, cu peste 300 de
semne incizate, au fost treptat distri buiţe
muzeelor din Berlin, Mainz, Munchen şi Cluj. In
anul 19 10, Ma11on Roska a reluat săpături l e de la
Turda.ş, reuşind să clarifice tipologia ceramicii ş i
lJ secvenţele stratigrafice. Contribuţia sa constă în
aranjarea şi publicarea materialului rezultat în
um1a săpăturil or Zs6fiei Tonna82.
lj Alte semne au fost observate pe obiectele
descoperite de M. Vasic în anul 1908, în situl de
la Vinca, de lîngă Belgrad83. După părerea sa,
li semnele de pe vasele şi de pe figurinele de la
Vinea aveau valoarea unor litere, el găsind
analogii cu inscripţiil e de pe vasele greceşti
arhaice de la Lesbos. Cincizeci de ani mai tîrziu,
J la o altă aşezare importantă a culturii Vinca, cea
de la Banjica, de asemenea lîngă Belgrad, s-au
efectuat săpături de către Todorovic şi Cerma-
novic, găsindu-se sute de inscriptii pe ceramică,
J pe obiecte de cult şi pe figurine'8 4. La nord de
Vinea, în siturile din bazinul Tisei, în sud-estul
Ungariei, s-au descoperit _cîteva vase şi figurine
remarcabile cu inscripţi i8) _ Chiar şi mai la nord,
J în Cehia şi Slovacia, s-au identificat vase cu
inscripţii aparţinînd culturii ceramicii liniare,
u contemporane cu faza timpurie Vinea.86_
I
j
Jn anul 1950, Morfova a publicat o desco-
perire şocantă, făcută la intrarea une i peşteri de
lingă satu l Sitovo, în zona centrală a Munţil or
Rodopi , în Bulgaria: este o inscripţie pe s tîncă. de
3 .4 m lungime şi cu caractere de 13- 16 cm
înălţime (fig. 35). Această descoperi re nu a stîmit
nici un interes timp de două decenii, pînă cînd a
fost m entionată de Todorovic în anul 197 1.
Ceramica· tip Kara.novo din peşteră permite o
datare probabilă a inscripţiei în epoca cuprului
(chalco liti că). Inscrip ţia de la Sitovo precum ş i
pecetea cu i n scripţi e descoperită în ani i ·50 în
tellul de la Kara.novo, faza VJ87, demonstrează că
utilizarea scrierii era o practică răspîndită în ace le
timpuri, atîta timp cît asemenea inscripţi i sînt
frecvente în culturile Kara.novo, Vinca ş i Tisa
(fig. 36). Numeroase plăcuţe, peceţi , recipi ente de
sacrificiu, vase antropomorfe şi figurine - toate
purtînd inscripţii - din cultura Kara.novo sînt deo-
camdată nepublicate.
Unul dintre cele mai edificatoare exemple de
obiecte purtînd o inscrip ţie „veche europeană„ a
fost găsit în anul 1969 în timpul săpătu1ilor între-
prinse la Gradefoica, lîngă Vraca, în nord -vestul
Bulgarieiss. Este vorba de un castron aproape
plat, cu scriere pe ambele părţi . Faţa es te
împărţită de patrn linii orizontale în patru registre,
fiecare conţinînd de la patru la opt semne. Pe
spate este incizată o figură umană schemati zată,
al cătuită din V:uri sau triunghiuri înconjurate de
semne liniare. In acest sit s-au mai găsit modele
de temple şi vase antropomorfe cu insc ripţii.
Actualmente se cunosc aproape o sută de
aş ezări unde au fost descoperite obiecte cu
inscrip ţii , materialul din fiecare aşezare fiind
reprezentat fie de obiecte izolate, fie de cantitMi
mari, ajungîndu-se în unele cazuri la peste 300 de
obiecte. Majoritatea acestor aşezări este cuprinsă
în grupurile culturale Vinca şi Tisa din bazinele
Moravei, Dunări i şi Tisei, în teritoriile de azi din
Serbia, estul Ungariei, nord-vestul Bulgariei ş i
vestul României, precum şi în cadrul culturii
Kara.novo (III- VI, B oian-Gumelniţa) din centrul
Bulgariei şi sudul României. Semne înscrise sau
pictate, neobservate anterior, sînt acum identifi-
cate pe ceramica Dimini, Cucuteni, Petreşti ,
Lengyel, Butmir, Bukk şi a ceramicii liniare; ca
atare, nu mai este corect să se vo rbească despre
scrierea Vinea ori despre tăbliţele de la Tărtăria ca
fiind singurele exemple ale acestui fenomen . Este
acum clar că scrierea a fost o caracteristică gene-
rală a Vechii Civilizaţi i Europene din mileniile
VI- V î. e. n.
Analiza grafică a semnelor
Analiza inte rnă a semnelor din 29 de aşeză ri
ale culturii Vinea a fost prezentată în teza de doc-
torat a lui Shan M. M. Winn The signs of the
Tlinca cu/ture (1973), tipărită ulterior sub titlul
Pre-writing in southeastern Europe: the sign
.system of the Tlinca cu/ture (1 98 1)89. Winn .a
catalogat 210 semne, simboluri, simboluri mod1-
l
39
l ficate. linii, puncte şi curbe identifi cabile ca atare
(fig. 37). El a presupus că acestea derivă din cinci
l clemente de bază: l. o linie dreaptă: 2. două linii
drepte intersectate în ccntrn : 3. d o uă linii împre-
unate la un capăt; ..i. un punct, şi 5. o linie curbă.
Semnele de bază apar izolat, repetate, cu adaosuri
fl
ori alterări . Clasificarea lui Winn prezintă un pro-
ces ipotetic de dez\'O ltarc grafică de la simplu la
complex, scopul său nefiind să facă o distinc~c
I\ între simboluri şi semne de scriere . Cu toate aces-
tea, studiul său serveşte la clarificarea unor
probleme esenţial e atunci cînd se abordează stu-
diul scrierii „vechi europene„. A fost oare această
il scriere, de la bun începu t, pur grafi că - fiind for-
mată din linii de ba ză, fundamentale şi combi-
naţiile lor - oii a apă mt di n glife deja existente,
fl încărcate cu semnific a ţie rituală'7 După părerea
noastră, este necesar mai întîi să examinăm sem-
nele simblice fo losite sporadic înainte de apari~a
scrierii. După aceasta, putem începe să facem o
ll deosebire între: ( 1) simbolurile care rămîn în
scriere intacte, (2) acele semne care reprezintă
modificarea simbolurilor religioase şi (3) inova~i
artificiale făcute cu scopul de mărire a registrului .
'l Geneza semnelor: semne abstracte
ca simboluri şi ca semne de bază
ll din care s-a dezvoltat scrierea
Simbolurile sînt configu raţii dinamice con-
l ventionale ale căror conotati i sînt asociate unei
mot'ivatii transcend entale . · Semnele abstracte
independente (nepictografice) îşi au originea în
paleoliticul superior ş i un nu măr dintre acestea,
1 gravate pe piatră, os, coarne de cerb ori ceramică
1 au continuat în mezo l iti ~ , apoi pînă in fazele tim-
purii ale neoliticului. In Vechea Europă şi în
Anatolia acestea apar în mod repetat - singure ori
l al ături de semne linjare - în toate zonele culturale
şi în toate fazele.
Simbolurile ca simple semne abstracte ori ca
l mănunchiuri de semne sînt identificate pe: vase,
modele de temple, altare, tronuri, scaune, recipi-
ente pentru sacrificii, linguri , opaiţe, figurine,
podoabe, tăbliţe, sigilii, obiecte plate, fusaiole şi
\ greutăţi pentru război u l de ţesut. · Combinaţii de cîteva semne, prelungiri şi
Faptul că semnele abstracte nu sînt simple
motive ornamentale reiese cel mai bine în cazul
motivelor excizate ori incizate pe sigilii de lut,
din simbolurile pictate pe ceramica neol itică (ori
pe cea de mai tîrziu) în benzi, în cercuri sau în
compartimente dreptunghiulare, din semnele
incizate ori pictate pe figurine. Vom da jos exem-
ple pentru fiecare din aceste trei categorii.
(a) Semne găsite p e sigilii (pin/adere)
1 Sigiliile cu mîner purtînd semne con-
. venţionale , datate în mileniile VII- VI, erau
folosite pentru a marca obiectele ceramice pre-
cum ş i , probabil, alte obiecte perisabile.
Marcajele de pe sigiliile de lut ori de piatră con-
stau din unnătoarele semne: chevron-uri (căpriori
sau V-uri) multiple, X-uri şi V-uri între bra!e.
zigzagu1i . M-uri, N-uri, vîrtejuri, crnci, cruci
pline. cercuri concentrice, pătrate, triunghiuri cu
un punct, linii paralele, linii duble sau triple,
trilinii unite printr-o bară orizontală, „perii„. pre-
cum şi linii cvadruple sau multiple, izolate ori
unite printr-o altă linie. S-au mai putut identifica
meandre, încolăciri de şarpe , spirale, plase ş i
table de şah , precum şi simboluri ale pieli i de
şarpe (benzi punctate şi romburi interconectate).
Atunci cînd, pe la 5000 î.e.n., au intrat în uz sigi-
liile cilindrice, acestea au continuat să fi e incizate
cu atari simboluri izolate. Cu toate acestea. pe
sigiliile cili ndrice de la Sitagroi (Macedoni a gre-
cească) , alături de semnele simple au apă rut
mănunchiuri de V-uri , spirale în formă de S, şi
liniuţe. Cele mai timpurii sigilii cu mîner care au
mai mult de un semn datează din p1ima jumătate
a mileniului al Vl-lea, fiind găsite în arealele cul-
turi lor Starcevo-Cri ş şi Karanovo (fazele I-II, fig.
38). Acelaşi lucrn se poate observa şi pe pin-
taderele de la Hayilar din centrul Anatoliei.
(b) Semne găsire pe vasele de cult
şi sacrificiale ·
Cele mai timpurii motive decorative, datînd
din a doua jumătate a mileniului al VII-iea şi
prima jumătate a mileniului al VI-lea sînt în mod
evident chevronurile (V-uri), triunghiuril e şi
„plasele", încărcate cu valoare simbolică. Acest
fapt este vizibil atunci cînd semnele apar în mod
izolat, fie în centru l vasului, fie deasupra oii sub
mîner (fig. 39), fie ca motiv central al desenului .
Vasele decorate cu chevronuri (V :uri sau căpri ­
ori) sînt adesea în fonnă de pasăre. In cursul mile-
niului al VI-lea, V-urile, X-urile şi liniile paralele
apar în benzi, în dreptunghi mi sau în discuri pen-
tru a le în ţe lege drept simboluri, spre deosebire de
restul motivului decorati\· care le însoţeşte , cum
este cazul vasel or de la Ha1ţi lar, în centrnl
Anatoliei. Prezentarea unor simboluri diverse în
benzi şi în compartimente s-a accentuat spre
sfirşitul mileniului al VI-lea şi a continuat în
mileniul al V-lea.
duplicate ale aceluiaşi semn apar şi pe vasele de
cult ori pe recipientele zoomorfe folosite în sacri -
ficii. Acest fapt se întîmplă şi în cazul sigiliilor.
Vasele în fonnă de pasăre (askoi) din neolitic pînă
în epoca bronzului au, foarte adesea, semnul
căpriorului (V-ul sau chevronul) în comparti-
mente.
(c) Semne găsite pe figurine
Începînd cu paleoliticul superior şi pînă în
epoca bronzului, figurinele de hibrizi femeie-
pasăre şi de păsări acvatice erau incizate cu mean-
dre, V-uri, X-uri precum şi cu linii paralele duble,
triple, cvadruple şi multiple (fig. 40). Sînii I
figurinelor şi amuletele pectorale erau incizate cu
I
J
 40
l linii paralele şi
cu V-uri. FOLOSIREA
PERSISTENTĂ A ACELORAŞI SEMNE
I TIMP DE CIRCA 20.000 DE ANI ESTE
DOVADA FAPTULUI CĂ ACESTEA AU O
CONOTAŢIE SPECIFICĂ.
Efigiile ze itei-pasăre din neolitic şi chalcoli ti c
cu capete cu cioc ori cu măşti erau, de regulă,
marcate sub gît, deasupra sînilor ori în regiunea
triunghiului pubian cu un căprior (V) şi cu un X
pe piept (fig. 41 ). Imaginea marcată cu V-uri ş i
11 X-uri poate fi total sche m atizată, aitistul bizuin-
du-se pe faptu l că identificarea se face pe baza
fl
marcajului si mbolic. Astfel, zeiţa poate fi redată
în mod abstract pur şi simplu prin V-uri (chevron-
uri) convergen te cu picioarele şi capul adăugite.
Putem aşadar presupune că gliful V-lui reprezi ntă
zei ţa-pasăre, iar obiectele astfel marcate sînt dedi-
[1 cate cultului său . Gli fu l V poate fi reprezentat sin-
gur pe o figurină ori poate fi repetat de cîteva ori.
Adesea el este triplat sau este incizat la infinit,
11 fonnînd un chevron (căp ri or) multiplu ori un
labirint. Dimensiunea V-urilor oscilează. Pe unele
figurine, X-urile, V-urile (izolate ori interconec-
tate) sînt rep rezentate în compartimente, aşa cum
11 apar şi pe \·ase. Pe o figurină găsită la Gomolava
(cultura Vi nca), faţa, spatele şi părţile laterale au
linii verticale care împart chevron-urile simbolice
f I în patru zone. Pe spate, un V mare dublu este
incizat pe umeri şi pe gît. V-urile , V-urile multi-
ple ori cheHon-urile apar frecvent atît pe efigiile
II articulate, cît şi pe cele schematizate ale zeiţei­
pasăre, precum şi pe obiectele asociate cultului
său. V (chevronul) este de asemenea asociat ade-
sea cu dou ă, trei, patru ori mai multe linii para-
li lele. Se poate alcătui un catalog al semnelor izo-
late incluse în cîteva simboluri care se pot deter-
mina dintr-un total de 300 de figurine şi vase
antropomorfi ce cu capac ce poartă însemnele
11 ze iţei -pasăre din culturi le Vinea, Cucuteni,
Karanovo. Tisa, Blikk, Butmir, Lengyel ş i
Petreşti . Semnele V şi X sînt în mod evident
dominante. Sînt de asemenea caracteristice
11 dublarea, triplarea ş i opoziţia semnelor (fig. 42).
Analiza repertoriului de simboluri de pe
I figurine conduce la cîte\"a observaţii. Semnele
care înconjoară imaginea zeiţei-pasăre ( 1) identi-
fică zeiţa (V ş i X), (2) îi accentuează legăturile
strînse cu sfera acvatică dătătoare de viaţă (V-uri
tl şi X-uri conectate ori asociate cu meandre, spirale
„mişcătoare ", semnul M, plasa şi „tabla de şah",
(3) arată funcţia sa ca dătătoare de umiditate ori
de energie vitală, în general. Este probabil că
li duplicarea, multiplicarea ş i juxtapunerea serri-
nelor avea finalităţi invocaţionale ori magice. In
combinarea a două semne, cum ar fi V, putem
J observa crearea unei expresii pentru un concept
mai complicat decît ar fi putut avea cele două
semne luate separat. Iată de ce credem că sistemul
u „vechi european" de semne a devenit o scriere în
sine, căci s-a ajuns mai departe de simpla repetiţie
magică, s-a ajuns la o abstractizare capabilă să
redea distinctii subtile.
Din cele s'puse mai sus, se poate vedea că ace-
j alăturat unui V inversat; V umplut cu una, două
J
!caşi semne şi asocierile lor pe figurine, - V-uri
dublate, triplate, mul tiplicate, inversate, opuse ş i
asociate cu meandre şi linii paralele - continuă
cl in cu lturi le gra\·ettia.nă ş i magdale n i ană ale pCllc-
ol iticului supe1ior pînă în neoli ticul , chalcoliticul
şi chiar epoca timpurie a bronzului clin Et!ropa şi
A1rntolia, timp de cel pupn 15.000 ele Clni. In acest
sens, trebuie comparate figurinele de la Mezin din
paleoliticul superior (vezi fig. 40) cu ce le din cul-
tura Vi nea clin mileniul al V-lea (vezi fig. 42).
Asemănarea este izbitoare. Asocieri le repetitive
sugerează ace leaşi conotaţii simbolice. Aceste
semne specifice sînl asociate zeitei-pasăre , născă­
toarea şi dătătoarea de viată, a cărei epifanie este
o pClsăre acvatică şi al cărei tălÎm este apa. V-ul
este o schematizare a vulvei , a triunghiului
pubian, unul dintre cele mai vechi sim bolu ri
cunoscute în arta preisto rică. Repetarea sa în con-
texte simil are sugerează rolul central în simbolis-
mul care însoţeşte această divinitate.
Semnele descri se pînă acum sînt mărci simbo-
lice, nu semne ele scriere. Descifrarea întelesului
lor este esenţi al ă pentru înţelegerea forn1ări i şi a
caracterului sc1ierii care s-a dezvoltCll treptat în a
doua jumătate a mi leniului al V-lea. Semnele au
fost incluse în această scriere, ele formează esen ţa
sa. Scrierea a apărut prin modificarea sim-
bolurilor ş i adă ugarea unor semne noi .
Semnele de bază sînt di sparate şi se defi ni-
tivează foarte devreme. Noi nu credem că V-ul.
de exemplu, ar fi putut apărea dintr-o s ingură
diagonală, atîta neme_cît a fost folosit ca atare în
paleoliticul superior. In mod asemănător, semnul
M nu pare să se fi dezvoltat dintr-o multiplicare
de V-uri inversate. Credem, mai degrabă , că aces-
ta a fost, de la bun început, un simbol în zigzag al
apei. Asemenea hieroglifei egiptene pentru apă
mw, M ca ideogramă a apei poate să fi avut _o
valoare fone tică din cele mai vechi timpuri . In
sila.barul cipriot clasic, M reprezintă silaba mi. Ca
atare, nu este absurd să presupunem că s trămoşii
noştri din neol itic şi chalcolitic ar fi pronunţat
grafemul M ca 11111 ori mi. Cu alte cuvinte, credem
că unele semne - deja simboluri - puteau să fi
avut şi o valoare fonetică încă din paleoliti cu l
superior. Acest lucru nu se poate, fireşte, demon-
stra, dar el trebuie luat în consideraţie ca posibil. .
Apari,tia scrierii sacre
Scrierea care a apărut după jumătatea mileniu-
I
lui al VI-Iea a fost creată prin modificarea sim-
bolurilor cu ajutornl liniilor, curbe lor şi puncte lor
precum şi prin gruparea inovatoare a tuturor aces-
tor semne. Si mbolurile combinate cu semne
liniare sînt redate în grnpuri sau în rînduri pe
figurine, vase antropomorfe, fu saiole şi greutăţi
pentru războiul de ţesut, modele de temple, vase
pentrn libaţiuni şi pentrn alte scopuri religioase,
vase sacrificiale şi alte obiecte de cult. De exem-
plu, V-ul apare în um1ătoarele combinaţii : V cu o
liniuţă într-o parte, în diagonală ori deasupra; V
 l sau trei linii, ampliticat cu două sau trei linii para-
41
lele; V cu M; V amplificat cu o linie curbă. Cele
l mai frecvente combinatii sînt una sau două linii
alături de V, X şi M. 'unele inscrip!ii arată un
labirint de V-uri , V-uri şi M-uri sau V-uri şi
ll Y-uri. Acest fapt sugerează că înţel esu l unor
asemenea insc ripţii trebuie pus în legătură cu
înţelesul simbolului repetat.
In scripţiile apar în ş irn ri orizontale sau ,·e1ti-
rl cale, în cercuri sau în grupuri aparent haoti ce. Pe
figurine, inscripţiile sînt în benzi, pe faţă şi pe
spate, peste pi ept sau sub abdomen (fig.
ll 43- 44- 45). Inscripţiile mai apar şi pe masca
figminei, ori în jurul pi cioarelor (fig. 46). Pe rnse,
benzile apar la bază ori la buză sau în jurnl părţii
centrale (fig. 47- 48). Pe modelele de temple,·
ll in sc ripţiile apar în casete, pe ambele păqi ori dea-
supra intrării. Pe tăbliţe , inscripţiil e sînt adesea
compartimentate în patrn sau mai multe zone; pe
Il fusaiole, ele apar în cerc, în junii orificiului (fig.
49- 50- 51). In scri pţii le apar în benzi izolate,
grupate sau în asociere cu simboluri.
Anumite gnrpuri de semne par să fi comunicat
l\ idei. Obiectele purtînd inscripţii - figurine,
fusaio le, greutăţi pentru războ iul de ţesut,
mărgele miniaturale, vase miniarurale şi modele
\l de temple - par a fi fost ex vato-uri, daruri oferite
ze iţe i . Textele înscrise pot să fi fost jurăminte,
rugăciuni sau numele ori epitetul ze iţe i .
Inscripţiil e din jurul orificiului unei fusaiole pot
\l să fi fost legate de o funcţie a zeiţe i ca „torcătoare
a firului vieţii ". Inscrip ţiile pe figurinele redînd
un berbec, animalul sacnr al zeiţei , pot să fie în
leg~tură cu dorinţa de bu năstare materială.
ll In epocile mai tîrzii, figurinele cu inscripţii,
fusaiolele , greutăţile pentru războ iul de ţesut,
recipientele ş i chiar tăbliţele erau oferte votive
lI pentru zeiţele minoice ş i pentru zeiţele arhaice ale
panteonului grecesc, venet şi roman . Intre ofe1tele
votiYe către zeita venetă Reitia. dătătoare de
viaţă, echivalată. cu Artemis în secolele VI- IV
lI î.e.n ., se aflau greutăţi pentru războiul de ţesut
purtînd insfripţii, precum şi tăbliţe de plumb cu
alfabetul. Intre darurile făcute zeiţei greceşti
\) Athena se aflau fusaiole cu inscripţii. Această
tradiţie a darurilor ex voto cu inscripţi i ar putea
avea o vechime foarte mare, cu vreo 4000-5000
de ani înaintea atestări i urior zeităţi ca Reitia,
Artemis sau Athena.
Li
Credinţele legate de divinitatea feminină
u Originile
Aşa cum arată miile de imagini care au
l supravi eţuit pe parcursul îndelungatei istorii a
omenirii, cele mai timpurii faze ale dezvoltării
omului au fost infl uenţate de credinţe l e legate de
puterea maternă. Se pare că izvorul întregii vieţi a
l fost imaginat ca o zeiţă care naşte totul din tene-
brele sacre ale pîntecului său. Ea era natura însăşi ,
dătătoarea dar şi distrugătoarea vieţi i, aptă pentru
.1 o perpetuă regenerare în cadrul ciclului etern al
I
morţii ş i al renaşteri i . Este posib il ca creclin!elc
legate de o divinitate femini nă să fi însot it
omenirea încă de la începuturile sa le ca specie.
Cea mai timpu rie expresie cultu rală a acestei
fonne de venerape este repreze ntată ele sim-
bolurile religioase - sculpturi în piatră şi gravu ri
pe stînci - din epoca veche a pietrei (paleolitic).
Cele mai timpurii sculpturi în silex. repreze ntînd
figurine de animale ş i de femei. datează din
perioada ach eu lean ă a paleoliticului inferior.
adi că de acum mai bine de 500.000 de ani 9o.
Pietrele triunghiulare puse pe morm inte.
simbolizînd probabil forţa procreatoare a zei!ei.
precum şi cavităţile în piatră pentrn colectarea
apei de ploaie, simbolizînd lichidele dătătoa re de
viaţă , sînt cunoscute din perioada paleoliticului
mijlociu (mousterian) acum 100.000 de ani . Cu
toate acestea, este necesar ca cele mai timpurii
manifestări de simbolism religios să fie studiate
în mod sistematic. Cele mai multe cercetări
po rnesc de la paleoliticul superior, cu ci rea
40.000- 10.000 de ani în urmă.
În pa leoliticul superior, mai ales în jur de
25.000 î.e.n„ a avut loc o adevărată explozie a
exp resiei artistice, care s-a manifestat prin
numeroase picturi rupestre, gravuri pe stîncă şi
sculpturi. Peşterile în care s-au găsit reprezentări
animaliere şi gravuri bine executate erau sanctu-
are pentru practicarea unor rituri sezoniere, a unor
ritualuri de ini ţie re şi , probabil, a multor altor
ceremonii legate de venerarea divinită ţii femi -
nine 9 1. Sculpturi le miniaturale în piatră, corn sau
os, reprezentînd o mare gamă de diYinităli, şi-au
făcut apari!ia între 27.000 şi 25.000 î.e.n. In zona
cuprinsă între sudul Franţei şi centrul Siberiei
s-au găs it circa 3000 de sculpturi 92. Un număr
atît de impresionant ne pennite să deducem care
este se mnificaţia lor figurativă. Fo rmele lor
,·ariate, gesturi le şi atributele redate de aceste
sculpturi, alătu rate locului lor de origine, au
determinat o clasificare a tipurilor ce reprezintă
diverse aspecte şi funcţii ale zeiţei.
Cele mai timpurii simboluri gravate pe stîncă
şi pe obi ecte de os sau corn reflectă credinţe pro-
funde într-o divinitate feminină dătătoare de viată
~are era reprezentată sub mai multe aspecte.
Incepînd cu circa 25 .000 î.e.n., aceasta este
reprezentată cu sînii, sexul şi fesele exagerate,
indicîndu-se astfel centrele de emanaţie ale pute-
rilor sale procreative. Studierea simboluri lor din
arta paleolitică demonstrează faptul că divinitatea
creatoare a fost imaginată ca femeie, nu ca bărbat.
De fapt, în arta paleolitică nu există urn1e ale vre-
unei figuri paterne, nici indicii că bărbatul ar fi
avut vreun rol în procesul procreării. Gestaţia şi
hrănirea copiilor a fost modelul de bază pentm
evoluţia ideii de divinitate atotgeneratoare.
Sculpturile miniaturale din paleolitic, care au
fost cioplite din fildeş sau piatră moale, nu erau
„Venere", aşa cum a existat tendinţa să fie carac-
terizate în literatura de specialitate, nici „famrnce
ale fertilităti i" cu rolul de a stimula sexualitatea
masculină.· Funcţiile acestora erau mult mai
 42
impo1:ru11c: de dătăt oare ş i protectoare a vie!ii,
f I dar ş1 a morţii ş i regenerări i. O interpretare a
func ţii lor ze iţei se bazează pc studierea atentă a
unor atribute particulare ale acestor sculpturi
timpu.rii.: poziţii_l e, ge~t~1ri le, învelitoarele pentru
cap ş1 s1111bolunle rel!g1oase asociate lor. Nume-
roase expresii ale zeităţilo r feminine care s-au
perpetuat timp de mii de ani şi-au avut începutul
fI în p_aleoliticul superior.
lncă din această peri oadă avem deja atestată o
iconografi e a divinităţii feminine exprimată prin
cîteva simboluri abstracte sau „hieroglifi ce'':
fI
X-uri, V-uri, triunghiuri, meandre etc.; atribute
reprezentative, cum sînt vulvele, sînii, picioarele
de pasă re; simboluri animaliere (teriomorfe)
reprezentîn(aspecte vari ate ale zeiţei şi întrupînd
fI puterea sa. fo linii mari, aceeaşi iconografi e a
înso ţi t credinţe l e legate de zeiţă pînă în era agri -
co l~, cu unele ajus tări la noile condiţii economice.
II In neolitic a avut loc o amplă înnoire a expre-
siei artistice. Inventarea ceramicii, pe la 6500
î.e.n., a marcat apariţia a mii de figurine şi ,·ase,
sanctuare şi modele miniaturale ale acestora,
li fresce, reliefuri şi nenumărate obiecte de ritual.
Numă rul simbolurilor religioase s-a în sutit,
oferind date abundente pentru descifrarea icono-
lI
grafiei zeiţei . Mai mult, simbolismul „,·echi
european" (din inten'alul 6500-3500 î.e.n.), ofe ră
o cheie esenţi al ă pentru în ţelege rea c red inţelor
din paleolitic, dat fiind că numeroase reprezentări
atest ă continuitatea cultural ă. Reconstituirea
acestui sistem simbolic este descri să în lucrarea
noastră privind ,,limbajul'· zeiţei 93.
f I Artefactele cele mai caracteristice ale Vechii
Europe sînt fi gurinele ce reprezintă divinitatea
feminină, pe slujitorii şi pe adoratorii ei sau
ex-vota-uri ori amulete cu chipul său. Acestea au
fost găsite pe altare, pe platfo m1ele cuptoarelor,
lI ascunse în ni şe special construite, sub podele şi în
peşte ri sau morminte. S-au mai găsit şi tablouri
miniaturale ce reprezintă acti vi tăţi religioase,
li specifice.
Există cel puţin zece tipuri de figurine femi-
nine antropomorfe şi semiantropomorfe care se
lI deosebesc prin postură, trăsături ale fe ţei , măşti,
acoperămînt pentru cap şi simbolurile corespun-
zătoare. Aceste imagini identificabile sînt redate
în reliefuri şi în picturi pe pere ţii sanctuarelor sau
lJ peşterilor, precum şi pe vase.
Categori;/e, fimc,tiile ş; s;mbohsmul
u d;vinUă,tilorconform datelor arheolog; ce.
;storice ş; fo lclorice
Trebuie înţeles de la bun început că sistemul
credinţelor „vechi europene" era în acelaşi timp
îJ monoteist şi politeist. Din punct de vedere liniar
şi dualist, faptul că divinitatea putea fi atît singu-
u lară cît şi plurală pare o contradicţie inadmis ibilă.
Cu toate acestea, atunci cînd întregul univers este
imaginat ca o divinitate care naşte totul în natură
şi ai cărei copii - plante sezoniere, animale,
insecte sau fiinţe umane - sînt cu toţii divini, nu
este nici o contradicti e. Ca atare. atunci cînct
descriem variatele categori i, fu ncii i precum şi
simbolismul divinităţil or preisto ri ce, acestea trc-
buie să fie înţel ese ca aspecte ale unei un ităt i
indestructibile care este în u ltimă instan t ă naturii
îns~şi . ·
In lucrarea de faţă, aceste ze ităţi vor fi discu-
tate în patru categorii principale. Mai întî i. zei ta
care personifică forţele generatoare ale natlllii. În
această categorie intră di verse le aspecte de
dăruire a vieţi ~ de naştere. de menţine re ş i de
stimulare a ei. In al doilea rind, ze i ţa care perso-
nifică fortele distructive ale naturii - zei ta morti i
reprezentată ca Un nud rigid, Ul1 şarpe veninos S·at;
9 pasăre de pradă: vultur, bufoi ţă. corb şi cioară .
In al treilea rînd, zeiţa regeneră ri i este cea care
controlează ciclurile v ie ţii din întreaga lume.
Manifestările ei sînt diverse simboluri ale uteru -
lui: broasca, ariciul, albina. Outurele, capul de
taur, triunghiul şi triunghiul dublu. Moartea şi
regenerarea sînt inseparabi l asociate naturi i, ca
atare zeiţa morţii şi a regenerării este uneori
văzută ca o singură zeitate, în semn de
recunoaştere a uniunii ciclice a acestor doi poli.
A patra categorie este reprezentată de zeităţi le
preistorice masculine, care reprezintă doar 3- 5 %
din ansamblul sculpturi lor neolitice.
A. Ze;ţa procreatoare. Zei/a dăruiroare
a vieţi; şi stăpîna an;malelor
Zei ţa din paleolitic şi neolitic este partheno-
genetică, generînd viaţa din ea însăşi. Este ze iţa­
fecioară primordială, auto-fertili zatoare, care a
supravie ţuit în numeroase fonne culturale pînă
astăzi . Fecioara Maria creştină este o ,·ari antă a
acestei zeităti străvechi . Dacă rolul tată l ui a fost
înţeles în tin1purile preistorice, nu există nici o
dovadă arheol ogică a faptului că acestuia i s-a
acordat importan ţă. Capacitatea femeii de a naşte
ş i a hrăni copiii din corpul său era considerată
sacră, find venerată, în ultimă i nstan!ă, ca o
metaforă a divinitătii.
Nu era totdeauna necesar ca întreaga sa figură
să fie gravată, deoarece în epocile preistorice era
uzual să se redea numai acele păr!i ale corpului
care emanau puteri generatoare; vulvele, triun-
ghiurile pubiene, fesele şi sînii. Era suficient să se
graveze în stîncă vulva, să se găsească o piatră în
fonnă de triunghi sau să se confecţioneze o
amuletă de os în formă de sîni sau fese. Asemenea
simboluri erau pars pro toto, sugerînd zei ţa în
întregul ei.
Pentru unii istorici de artă şi chiar pentru unii
arheologi, reprezentarea vulvelor, sînilor şi
feselor în . cele mai timpuri i manifestări de artă
este un fenomen de neînteles. Cîteva încercări de
a le explica au dus a ipo'teze fantastice. Cei mai
mulţi au văzut aceste imagini prin pri sma con-
ceptiilor specifice secolelor al XIX-iea sau
XX~lea94 .
A considera, analizînd ilustra~ ile din cărţi , că
simbolurile din paleolitic au fost concepute
 43
r I pentru amuzamentul erotic al bărbaţilor înseamnă
a ignora complet contextul social şi religios al
11 acelor timpuri. Trebuie acordată multă aten tie
felului în care acestea au fost redate, cu ce alte
simboluri au fost asociate şi dacă reprezentarea
lI lor se întinde de-a lungul a mai multor perioade
ori este un fenomen specific unei singure
perioade istorice.
Simbolul vulvei nu dispare o dată cu perioada
fl aurignaciană, ci poate fi identificat din paleoli-
ticul superior, continuînd cu neoliticul , chalco-
liticul (epoca pietrei şi aramei), apoi cu epoca
I
f
bronzului şi ajungînd pînă în timpurile istorice.
Acesta este redat ca un triunghi, romb sau oval
supranatural, adesea însoţit de semne acvatice -
meandre, zigzaguri, linii ondulate paralele - sau
fl
ca seminţe cu un punct în centru. Uneori, ramura
unei plante poate constitui un substitut, unele
figurine neolitice avînd o mică ramură sau un
copac încolţind în locul vulvei. Motivele vulvei şi
II oului sînt adesea asociate, cum este cazul la
Lepenski Vir, unde s-a găsit o sculptură oviformă
pictată cu roşu avînd o vulvă în fonnă de mugur.
li In toată arta preistorică, vulva nu trebui e inter-
pretată niciodată drept un element pasiv, ci ca un
simbol al izvorului vieţii. Este pîntecele cosmic,
analog unui mugure înflorind, din care se
"I
dezvăluie o nouă viaţă şi se prind noi puteri.
Figurinele simbolizînd forţele generatoare ale
zeiţei sînt totdeauna reprezentate cu vulve sau cu
triunghiuri pubiene mari.
f Ze iţa naşterii, redată chiar în postura naşterii ,
are vulva proeminentă şi mărită. Ea este bine ates-
tată în arta paleolitică şi „veche europeană",
li incluzînd şi cîteva exemple din Malta (fig. 55).
Este posibil ca vulva şi seminţele redate izolat să
fi reprezentat această ipostază a divinităţii ori
(l aveau funcţia unei amulete, în special atunci cînd
erau redate ca pandantive.
Prin funcţia genetică, ea este mama tuturor
fiinţelor, inclusiv a animalelor. Dacă, într-adevăr,
peşterile erau considerate analoge pîntecului
11 zeiţei, atunci animalele pictate pe pereţii peşte­
rilor paleolitice din Europa erau şi ele considerate
IJ a fi în pîntecele său. Aceste mari sanctuare puteau
fi p~rcepute ca metafore ale „mamei animalelor".
In calitate de mamă născătoare a animalelor
sălbatice, epifaniile ei principale erau cerbul ,
ll elanul şi ursul. Cea mai timpurie atestare a vene-
rării cerbilor sau căprioarelor este vizibilă în
paleoliticul superior şi în mezolitic. La El Juyo, în
nordul Spaniei, la est de Altamira, acum 14.000
lI de ani un cerb a fost îngropat într-o cavitate în
fonnă de ou, acoperit cu ocru roşu şi cu bucăţi de
lut violet, portocaliu şi roşcat, coame si alte
obiecte95. Artefacte asemănătoare s-au mai găsit
IJ în Gennania, lîngă Hamburg. Venerarea cerboai-
cei şi a feme lei elanului este atestată prin coamele
găsite alături, de o parte a unui craniu, prelucrat
II astfel pentru a fi purtat pe cap la dansuri rituale;
s-au găsit asemenea exemple la Star Carr
(Anajia), datînd din intervalul 8000-7500
î.e.n. 6. Dansurile cu coame de cerb sau elan au
lJ
su pravieţuit pe tot parcursul istoriei. Asemenea
dansuri traditionale mai sînt încă atestate. de
exemplu în perioada Anului Nou, la ceremonii din
Anglia, Germania. Romania şi din alte locuri. La
Sventoji (Lituania), în apropierea litoralului
baltic, s-au găs it bastoane de corn, cioplite artistic
în chip de cap de elan-feme l ă; ele au o vechime de
peste 5000 de ani (fi g. 56). O descoperire
asemănătoare s-a făcut în peştera Gaban din nor-
dul Italiei, fiind datată în mileniul al V- lea
î.e.n.9 7 . Asemenea bastoane erau probabil
folosite în ritualuri dedicate adorării mamei-elan.
Zeita cu coame, în poziţi e şezînd, este cunoscută
de pe sigiliile minoice. precum şi din epo~a
bronzului şi a fierului din Europa occidentală. ln
Bulgaria şi în România s-au găsit vase mari în
fonnă de căprioară gravidă: ele sînt datate între
mileniile VI şi V î.e.n. (fig. 5 7).
Credinţe l e în mama-ce rboaică, creatoare _a
,·ieţii, au fost persistente timp de mii de ani. In
fo lclorul european, în special la irlandezi ş i la
sco ţieni , putem găsi încă multe aluzii la cerboai~e
şi la zeiţele-cerboai ce, cu at1ibute fantastice. In
nordul Asiei există pînă astăzi credinţa că o
ce rboaică gravidă este ze iţa-ma.mă născătoare .
Populaţia evenk şi-a imaginat ma.ma lumii ca pe o
cerboaică sau ca pe o femelă de ren. Zeiţa Artemis
a grecilor apare reprezentată ca ursoai că, dar şi cu
chip de căprioară.
Ursoaica în ipostază de simbol al maternităţii
este bine atestată prin sculpturi datate în mileniul
al V-lea î.e.n., reprezentînd o .,madonă" cu mască
de urs ţinînd un pui ori o doică (civili zaţia Vinca)
avînd mască de urs şi purtînd în spate o traistă cu
un pnmc (fig.58). Folclorul a păstrat multe infor-
maţii privind un stadiu arhaic al puiului de urs şi
al mamei ursoaice care dă naştere noii vieţi. Pînă
astăzi , în Lituania,_ o feme ie care naşte este
numită „ursoaică'". In reQit111ile slave din est a
supravieţuit pînă în secolu l al XX-iea obiceiu l
prin care bunica aşează pruncul pe o piele de urs.
Ace l aşi obicei ne este atestat şi de Porfirius în
secolul al III-iea e.n. 98. Cel~i venerau pe Dea
Artio, un alt exemplu de zei ţă-ursoaică atestată în
timpurile istorice. Oraşu l Berna (Bem) din
Elveţia a ales ursul ca emblemă a sa în cinstea
zeiţei -ursoaică, iar în oraş sînt ţinuţi pînă astăzi
urşi vii. De altfel numele oraşu lui este înrudit cu
englez bear, german Bar, olandez Beer 'urs '.
Maria, M~ica Domnului, este şi ea asociată unei
ursoaice. In vestul Cretei, de exemplu, la 2 febru-
arie ea este sărbătorită drept „Maica_Domnului a
ursului", Panagia Arkoudiotissa99. In acest caz,
ursoaica Artemis s-a transformat în Maica
Domnului creştină în chip de ursoaică.
Această zeită străveche este de asemenea
înconjurată de a.Ilimale, cum este cazul imaginilor
de la <;:atal Hi.iyi.ik şi Ha1ţilar care prezintă pe zeiţă
între doi leoparzi sau stînd pe ei (fig. 59). Aici, ea
este aceeaşi Potnia theron (stăpîna animalelor),
aşa cum a fost cunoscută mai tîrziu în culturile
minoică şi miceniană, precum şi în Grecia clasică.
Frescele minoice din secolul al XVI-iea î.e.n., în
 -1-1
l special cele descoperite pe insula Thcra, ne ar:ltă
că această zeiţă nu era numai a naşteri i , urm nşa
zeitei Artemis EileithYia. ci era ş i întrnparea
11 ferti l ităţii primordi ale anaturii. Pe frescele şi pc
sigiliile minoice ea este redată în picioare, încon-
[l jurată de cîini şi de lei. Pe o frescă de la Thera.
această zeiţă stă pe un tron aOat pc o platfonnă
triplă flan cată de un grifon înaripat ş i de o
maimuţă. Este înconjurată de dealu ri pline de
flori, unde fetele culeg şo fran pc care îl strîng 111
11 coşuri , drept ofrandă (lig.60). Scene asem~nă­
toare din frescele de la Knossos, care prez1111ă
rîuri şi dealuri al ături de animale ş i plante
II sălba-tice, pulsînd de energie vitală, sînt cu sigu -
ranţă legate de o adîncă vene raţi e pentru lumea
naturii. Pe vasele din secolele VII- VI î. e. n..
Artemis este încă · redată între animale şi păsă ri
If alături de simboluri sugerînd energia stimulatoare
. , - vîrteju1i, svastici, şerpi care se îna l ţă - în timp
ce în pîntecele ei se află un peşte .
Zeiţa gestantă a c11!111rilor agricole --
Mama Glie
' {
Începînd cu paleoliticul superior, perioada
aurignaciană, apar simboluri ce redau pe zei ţa fer-
tilităţii . Ea este reprezentată ca un nud naturali st,
cu mîinile pe pîntecele său mare, ce se poate ase-
mui fecun dităţii părnîntul.ii lnsămînţat şi tuturor
creaturilor sale. Un exemplu remarcabi l este
relieful unui nud de femeie, descoperit la Lausscl,
în sudul Frantei. Pîntecele zeiţei este asociat
peşterilor ş i '!iniilor curbe ale pă mîntului .
Abundenta care se reYarsă din trupul ei este
reprezentată de plante să lbatice cu care erau
fam iliari zaţi vînătorii ş i culegători i de hrană din
paleolitic, căci înainte de a fi mama gr!nelor cul-
tivate, ea fusese mama plantelor săl bati ce.
La începutul perioadei neol iti ce, acea s tă
străveche divinitate fecundă a fost preschimbat ă
într-o zei ţă a culturilor agricole, protectoare a
tuturor roadelor cîmpului , dar mai ales a grînelor
şi a pîinii (fig. 61). Pămîntul fiind cons idera~ o
marnă, gestantă primăvara, apoi trecînd la stadiul
de recoltă vitele sale încărcate de roade sînt
văzute ca ~n cordon ombilical şi apoi sînt sărbă­
torite toamna - toate acestea sînt credinţe
străvechi multimilenare. Cred inţa că fo rţe l e
telurice sÎnt concentrate în movile, dealuri, stînci
J şi copaci - ca semn de recunoştinţă şi profund
respect faţă de glie, care oferă hrană perpeţuă
întregii vieţi , de aici şi nece~ itatea de ~. part1c1pa
la ritualurile ce marchează c1clul naturn - a con-
J tinuat cu o mare intensitate din cele mai vechi
timpuri preistorice pînă în epoca i stori că.
Începînd cu neoliticul, în apropierea cuptoarelor
j pentru pîine, i se dedicau altare. Ea era venerată
cînd se măcinau grînele şi cînd pîinea era frămîn-
tată şi coaptă (vezi fig. 85). .
Din supravi eţuirea motivelor populare ş1 a
J simbolurilor preistorice, putem presupune că
graviditatea femeii şi glie} era. adînc ven~rată.
Pînă în secolul al XX-iea, m ţănle slave exista o
J
.I
puternică in terdi cţie de a lovi pămîn tului ori a
scu ipa pe pămînt, căci aceste gesturi ar face
părnîntul să plîngă. Glia gestantă trebuie venerată
şi ajutată în diverse feluri pentru a uşura ivi rea
noii v ieţi. Sculpturile neolitice ale zeit~ i .gr~v idc
erau decorate cu simboluri ale energ1e1 vita le:
spirale, şerpi, patrnlaterc, triunghiuri şi romb.uri.
Cu totul specific era un semn cu patru col!un cc
este înrudit cu obiceiu l de a semăna grînelc în
cele patru vînturi.
Ti mp de cel puţi n 8000 de ani , animalul
consacrat Mamei Glie a fost porcul (scroafa).
probabil deoarece este un animal inteligent, cu
creşte re rapidă, uşor de îngrăşat. Creşterea şi
pro lificitatea acestu i ani1nal au fost asemuite
abundentei recoltelor. I ncă de la începutu l
neolitiqiiui s-au găs it figurine de lut reprezentînd
porci. In cadrul culturi lor Vinca ş i Karanovo
(IV- III) din mil e-niul al V-lea î.e.n„ s-au creat
măşti de porc ş i vase de ceremonii ale căro r
capace aveau fo mrn unui cap de porc, majoritatea
cu cercei. Vasele pentru ceremonii şi capetele de
porc cu trăsătu ri antropomorfe arată clar ~ă
fo rtele Mamei Glie se întrupau în porc. In
Orientu l apropiat s-a găsit o mică sculptură,
datată în mileniul al III-iea î.e.n„ reprezentînd-o
pe ze iţă aşezată pe tron şi cu cap de scroafă
(actualmente se găseşte la Muzeul Luvru). Tot 111
această pe 1i oadă este datat un vas de marmură
foarte fnunos, în fonnă de porc, găsit în Ciclade.
lV!ăşti le şi vasele de ceremonial indică faptu l că
existau sărbători dedicate probabil semănatu lui şi
culesului. Cu această ocazie se aduceau sacrificii
zeiţe i şi se dansa cu măşti de porc. În Grecia cl a~
s i că ş i elenistică, aveau loc în onoarea Demetre1
festi v ităti asemănătoare . Cu această ocazie i se
sacrificau gurcei de lapte, ca şi fiicei sale
Persefonal O . De fapt, atenienii o num~au pe
Persefona „uc igaşa purceilor de lapte". In luna
octombrie, în timpul să rbăto ri i de to amnă ~
recoltei, Thesmopho1ia, femeile aduceau purcei
de lapte ţinuţi în pămînt şi pe care îi puneau pe
altare. Aceştia erau apoi „semănaţi" în cîmp al ă­
turi de seminte. Două milenii mai tîrziu, un obi-
cei foarte asemănător era descris, în secolul al
XVIII-iea, în Lituania, cînd un purcel de lapte,
negru, era sacrificat în mod ritual Marnei Glie
toamna în timpul binecuvîntării seminţelor10 1 .
Asemenea obiceiuri ne arată influen ţa pe care o
aveau credinţele legate de porci în ceea ce
priveşte fertilitatea pămîntului. Legătura dintre
purceii de lapte şi grîne se poate observa în cazul
sculpturilor în lut reprezentînd porci şi în care se
introduceau grăunţe, cum se întîmplă în cadrul
culturii Cucuteni, mileniul al V-lea î.e.n. (fig. 62).
Nu poate fi nici o îndo i ală că venerarea Mamei
Glie din preistorie a supravie ţuit pînă în epoca
i sto ri că, aşa cum indi că venerarea zeiţe l or
Demeter şi Persefona în Grecia, Ops_ Consina la
Roma Nerthus în lumea germanică, Zemyna sau
Zeme~ Mate la baltici, Mama Glie Udă la slavi şi
în alte locuri. Puterea ei era prea veche şi prea
 l 45
adînc înrădăcinată pentrn a fi di stru să cu totul de
l creştinism . Ca atare, ea a fost as imilată şi a luat,
în Europa occidentală, numele unor sfint e ca
Rade~und_. Macrine, Walpurga, Milburga şi
altele 0 2 . In multe alte regiuni, mai ales în Europa
r l răsăritean ă, ea a luat chipul Mariei, l'vlaica
Domnului.
Madona Neagră este aceeaşi Mam ă Glie a
căre i culoare neagră repre zintă fe1tilitatea părnîn­
r1 l11lui. Revenirea anuală a acestei fecundită li este
miracolul său p1incipal. Misterele străvechi -
celebrate în epoci le prei storică şi i storică. în
Il peşteri , necropole, sanctuare şi în cîmp deschis -
aveau ca scop să exprime recunoştinţa fa!ă de
izvorul v ieţii şi al hranei. precum ş i participarea
la ritualurile legate de secretele fecundi tă ţii
fI pămîntu lu i .
Zeiţa-pasăre şi simbol11rile sale
[I Zeiţa generatoare apare în chip de pasăre -
raţă sau lebădă - cu cioc sau cu nasul arcuit. gît
lung, sîni de femeie, uneori exageraţi , aripi sau
Il proe mine nţe ce s ugerează aripile ş i fesele
feme ieşti bine reliefate. Adesea e lipsită de gură,
uneori însă are coafură sau poartă o coroană, fiind
li de regulă în postură ridi cată, deş i partea supe-
ri oară a corpului poate fi aplecată în faţă, ca o
pasăre . Ea este ze iţa apei ş i aernlui , căci pare a fi
existat o legătură între ace as tă di vinitate şi umidi-
lI tatea divină din cer şi din pămînt. Simboluri le sale
sînt meandrele şi căpriorii , care pot să-i decoreze
corpul ori sînt reprezentate pe obiecte asociate
zeiţei . Simbolurile reprezentate de căpriori multi-
ll pli şi „ci ocul cu ochi" sînt motive decorative
tipice de pe V(!Sele dedicate ei. Zeiţa-pasăre are o
natură duală. In că din paleolitic era dătătoare de
tI viaţă, bunăstare şi h rană . Pe de altă parte, ea apare
ca ipostază a mor(ii, în chip de vultur, bufni!ă sau
alte păsări de prad ă ori care se hrănesc cu stîrn11i .
Pe pereţii peşteril or paleolitice, precum şi pe
lI ceramica neolitică pictată cu roşu (vasele de la
Hacilar, din centrul Anatoliei, sînt un bun exem-
plu) picioarele de pasăre sînt pictate cu roşu.
tl
Acest motiv apare de asemenea altemînd cu tri-
unghiuri . Simbolul antropomorf al clepsidrei are
uneori picioare de pasăre în loc de mîini şi este
u atestat din Portugalia pînă în România şi
Bulgaria, atît în desenele din peşteri , cit ş i pe
vase.
Sînii zeiţei erau consideraţi sacri, fapt demon-
tI strat de persistenţa reprezentării)or de-a lungul a
nu mai puţin de 35.000 de ani. Incepînd cu pale-
oliticul superior, sînii erau însemnaţi cu simbolul
zeiţei: V-uri, X-uri, linii paralele şi două sau trei
lJ linii. Asemenea ornamente erau purtate probabil
ca nişte mărgele magice pentru stimularea şi pro-
tecţia naturii. Sculpturile din paleolitic sînt uneori
u realizate în aşa fel încît numai sînii sînt reliefaţi .
O asemenea figurină de os, modelată ca o placă
lată cu sîni şi linii orizontale incizate s-a găsit la
Doini Vestonice, în Moravia, fiind datată în jur de
u 24.000 î.e.n. O sculptură în fildeş de la Lespugne,
.I
sudul Franţei , capodoperă a artei paleolitice, arc
sînii rotunzi, bine reliefa!i , şi cu dimensiun i
aproape egalînd pc cele ale feselor. Aten!ia sc
concentrează asupra sînilor şi feselor, în timp cc
alte pă rţi ale corpului , aparent fără importan ţă din
punct de vede re religios, sînt neglijatc103
Desenele din paleoliti cul superior ne arată că sînii
magici au aparţinut zeitei -pasăre. Desenele în
cărbune de la Peche Merle, cultura m agdalenia n ă ,
ne prezintă nuduri de femei cu sînii atîrnînd.
avînd mici aripi ş i purtînd măş ti de pasă re .
Deasupra şi în jurul femeilor se aDă multe lini i
paralele, aşa-numitul moti v al „macaroanelor·',
asociat cursului vic!ii sau apei vie ţii (fig. 63 ).
Sculpturile reprezentînd pe ze iţa-pasăre din
neoliti c au sîni mari sau sînt decorate cu
simbolurile specifice ei: căpri o ri, meandre, linii
paralele sau în zigzag, trei linii sau alte motive.
Adesea are un guler, iar pe obraji linii diagonale
sau fişii. Aceleaşi motive şi atribute ale ze iţei se
repetă de-a lungul a mii de ani în sud-estuL
centrnl şi vestul Europei. D acă figurina nu este
prea schematic redată, putem observa pe cap un
turban sau o fişie iar coafura e frum os aranjată.
Din cultura Sesklo (Grecia) au sup rav ieţuit ze iţe­
pasăre minunat realizate, cu sînii mari, gîtul cilin -
dric, lung, cap de pasăre (nas lung şi mare, fă ră
gură umană) , părul frumos pi eptănat sau cu coc
(fig. 64). Sculptmi le zeiţe i-pasăre din cultu ra
Vinea sînt de obi cei decorate cu semne simbolice
şi au măşti specifice pentagonale cu nasul ascuţit ,
spnncene accentuate, tără gură (fig. 65). Din
această cultură ni s-au păstrat cîteva sculpturi
excepţional e, reprezentînd păsări cu masca ze iţe i .
Una dintre acestea, deosebit de bine re alizată, a
fost găsită chiar la Vinca, în apropiere de Belgrad.
Este un vas gol , de 41 cm lungime, în fonnă de
raţă, a cărui suprafaţă este decorată într-o te hn ică
a canelării. Caracterul ei sacru este evident prin
masca jumătate umană, jum ătate ele pasă re, pre-
cum şi prin coroana mare care se aseamănă unu i
cerc dublu . Sculpturile ornitomorfe reprezentîncl
o zeitate feminină sînt atestate începînd cu cel
puţin 6000 î.e.n. (fig. 66)
Zeiţa-pasăre mai era reprezentată în form ă ele
vase pictate cu căpriori, meandre sau alte sim-
boluri, cu redarea feţei sau cu o mască pe gîtul
vasului. Un asemenea vas-zeiţă uri aş, de 92 cm
înălţime, pi ctat cu căpriori roşii, cu faţa pe gîtul
vasului şi avînd guler precum şi benzi diagonale
pe obraji, a fost descoperit în timpul săpăturilor
efectuate de mine la Anza, în Macedonia, într-un
sanctuar aparţinînd ~ fazei timpurii Vinea, circa
5300- 5000 î.e.n. In acelaşi loc a mai fost
descoperit un vas de 60 cm lungime în formă de
pasăre acvatică (fig. 67). Adesea, vasele-zeiţă au
sîni care pot prezenta orificii pentru scurgerea
lichidului. Un exemplu din sanctuarul de la
Mallia (Creta), din mileniul al III-iea î.e.n„
prezintă pe zeiţă cu aripi, cioc, och(mari, rotunzi,
turban şi orificii la sîni (fig. 68). Intregul vas a
fost pictat în alb, cu linii în zigzag şi benzi striate,
avînd patru gulere pe gît. Un asemenea vas era
 46
probabil folosit pentru libaţii în onoarea zeiţei­
p asăre.
Motivul sînilor în arta ceramică ,,veche euro-
1r peană" a supravieţuit timp de milenii. În vestul
Turciei, în Ci clade - în special pe insula Thera -
{l şi în Creta s-au găsit cîteva ulcioare minunate cu
sîni; acestea sînt dataţe în prima jumătate a mile-
niului al II-iea î.e.n. In Europa centrală, motivul
sinilor se întîlneşte aproape în întreg mileniul al
fI
II-iea, deşi divinitatea feminină nu mai era vene-
rată pretutindeni. Vasele cu sîni şi simboluri ale
ze iţei-pasăre, avînd conexiuni cu apa, izvorul
,·ie ţii, ne arată clar că această zeiţă era principiul
rr nutritiv care întreţinea viaţa şi era aducător de
noroc.
Reprezentarea păsărilor acvati ce - gîşte,
cocori, lebede ş.a. - apare în arta paleoliticului
rr superior în fonna sculpturilor în os şi a desenelor
rupestre. Păsările acvatice erau o sursă importan-
tă de hrană şi un simbol al bunăstării ş i norocului
[1 sau, din contra, al lipsurilor sau sorţii adverse.
Aceste păsări, în special lebedele, se metamor-
fozează în prinţese sau regine (substitute ale
zeiţei), apoi zboară înapoi spre elementul lor, apa.
Spiriduşii care aduc bunăstarea iau chip de pasăre
sau de şarpe în flăcări . Dibăcia lor fantastică de a
mări cantitatea de merinde sau averea poate
li deveni distructivă dacă nu se respectă anumite
legi şi secrete. Naiadele din folclorul european,
care îndeplinesc în mod magic diverse îndeletni-
ciri femeieşti , mai ales torsul şi ţesutul , apar ca
11 mmitoare, dezbrăcate şi cu sînii foarte alungiţi .
Uneori apar îmbrăcate, dar li se pot observa
picioarele de pasăre, iar dacă li se smulg hainele,
apare corpul de găină, care în vremurile străvechi
11 trebuie să fi fost imaginat ca fiind de gîscă sau de
raţă. Ele lucrează cu repeziciune, fără pauză, dar
- dacă se înfurie - pot distruge totul. Asemenea
11 nimfe, cu originea în paleoliticul superior, sînt
di vinitătil e baltice Laumes 104. Prin intermediul
lor se r1rnl tiplică şi se răspîndeşte între oameni
lI puterea ze iţe i.
Animalul consacrat zeiţei-pasăre era berbecul,
care a căpătat importanţă simbolică în neolitic,
atunci cînd oaia a devenit o importantă sursă de
hrană. S-au găsit numeroase figurine de berbeci
11 purtînd mască sau fiind marcate cu simbolurile
zeiţei. Motivul berbecului se găseşte frecvent pe
!J
ceramica ritu ală şi pe opaiţe . Capul său
împodobeşte faţadele sau acope rişurile templelor,
iar motivul coamelor în decoratia vaselor este
redat cu un motiv schematic cu pas. Pe ceramica
lJ funerară şi în morminte. coamele de berbec şi spi-
rala şarpelui sînt redate alternativ cu ochii zeiţei .
Semnificatia berbecului în folclorul modem este
u de animal· magic ce aduce abundenţă, asemănă­
toare celei atribuite păsării acvatice. Pe vasele din
Grecia clasică, berbecul este reprezentat ca jertfă
pe altarul zeiţei Atena în calitate de animal consa-
crat ei. Atena este înfăţişată, de regulă, ca o
J divinitate antropomorfă, adesea înconjurată de
păsări: albatros, pescăruş, raţă, cufundac, rîn-
dunică, porumbel, bufuiţă şi vultur. Fără îndoială
J
că Athena este urmaşa zeiţei-pasăre din preistorie
Fesele şi sînii au forţa magică a dublului , fiind şi
simboluri ale proliferării vieţii. Doi are mai multă
putere procreativă decît unu, iar în arta Vechii
Europe, din neolitic pînă la sfirşitul culturii
minoice, se regăseşte deseori motivul dublului .
Apar de asemenea frecvent două spirale, doi
şerpi , două falusuri, două omizi, două seminţe,
două fructe.
Exagerarea dimensiunilor este o allă modal i-
tate de a sublinia puterea anumitor îns u şiri .
Steatopygia - figura feminină cu fesele neobişnuit
de mari şi de proeminente, aşa cum apare în arta
paleoliti că şi neo liti că - a fost interpretată, în con-
fonnitate cu normele esteti ce contemporane,
drept un rezultat grotesc al se ns ibilităţii omului
„barbar", necivilizat. Este însă mult mai adecvat
să luăm în consideraţie natura simb o lică a aces-
tor figuri. Ceea ce vedem pe reliefurile în piatră
din cu ltura magdaleniană, de la Gonnersdorf, în
regiunea Rinului, Germania, de la Lalinde şi
Fonta.Ies, în sudul Franţei (fig. 69), micile sculp-
turi de la Pekama (Moravia) şi de la Petersfels, în ·
sudul Germaniei precum şi figurinele culturil or
Starcevo şi Sesklo nu constituie altceva decît
hibridarea unor fonne de femeie si de pasăre.
Aceasta este identificarea feselor feminine cu
trupul alungit al unei păsări. Din această imagine
biunivocă s-a dezvoltat aspectul particular al
zeiţe i-pasăre, specific perioadei cuprinse între
10.000- 5000 î.e.n. Deoarece numeroase sculpturi
steatopyge din teracotă, aparţinînd epocii
neolitice, au fesele în fonnă de ou, ele ar putea fi
asociate mitului universal al oului cosmic.
Potrivit acestui mit, începutul lumii s-ar afla
într-un ou adus din oceanul cosmic de o pasăre
acvatică. O altă posibilitate ar fi că fesele, ase-
meni ouălor, au puteri speciale de regenerare. Pe
fesele fi gurinelor se întîlnesc frecvent şerpi
incizaţi sau pictaţi , spirale, cercuri concentrice,
cruci sau semne cu patru co l ţuri , precum şi
motivul reprezentat de două C-uri în opoziţie
(C~). Trebuie semnalat faptul că aceşti hibrizi de
femeie şi pasăre sînt cel mai adesea reprezentaţi
fără sîni, ceea ce sugerează faptul că fesele erau
deosebit de importante în viziunea oamenilor din
acele timpuri.
Zeiţa-şarpe
Şarpele este imaginea principală a continu-
ităţii vie ţii , purtătorul energiei vitale a căminului ,
simbolul vie ţii fan1iliale şi animale. Putem recon-
stitui simbolismul acestuia nu numai din
reprezentările preistorice ale zeiţei -şarpe şi din
venerarea ei ca o zeitate a căm inului , ci şi din
credinţele populare arhaice. De exemplu, credinţa
că uciderea unui şarpe de casă ar avea ca rezultat
moartea unui membru al familiei mai
supravieţuieşte încă în Lituania secolului XX.
Pînă nu demult, ruşii şi alte popoare slave credeau
în domovoi, protector al vieţii casnice şi al
bunăstării; acesta era un.eori imaginat ca şarpe ,
 47
alteori ca fiin!ă uman ă în care îşi avea sălaşul
sufletul unui strămoş al fam ili ei.
l Sute de reliefuri ş i reprezentă ri din lumea
greacă şi romană ate stă cre dinţa într-un şarpe
verde, paznic al căminului , cum ar fi Zeus Ktesios
fI
la greci şi Penates Dii la romani. Distrugerea
acestui simbol european străvech i s-a datorat
zelului îndelungat al misionarilor creşti ni .
Rezultatul a constat în uciderea a numeroşi şerpi ,
aşa cum se consemnează în analele iezuite din
11 secolele al XVI-ea şi al XVII-i ea, dar şi mai
tîrziu. Chiar şi în aceste condiţii , în Europa
ii răsăriteană, pînă la începutul secolului al XX-iea,
şerpii erau ţinuţi la temelia casei şi hrăniţi cu
lapte. Imaginea şarpe lui este strîns l egată de ciclul
morţii şi al renaşte1ii din natură, precum şi de.
fazele lunare. Hibernarea sa este asemănătoare
11 . morţii, în timp ce năpîrlirea reprez intă un fel de
nemurire. Revenirea şa rpe lui primăvara sem-
nifi~ă renaşterea lumii şi a naturii ..
l1 In Lituania, de Ziua şerpilor, în jurul datei de
1 februarie, oamenii pregăteau diverse mîncăruri
pentru şerpi . Dacă şerpi i gustau mîncarea, anul
[l urma să fie bogat,; alegerea lor in fluenţa cursul
întregului an 10). In Irlanda, în timpul sărbătorii
Sf. Brigit, la l februarie, se credea că „regina se
întorcea din munţi " I OG. „Regina" era o zeiţă­
lI şarpe uri aşă căreia i se supuneau toţi ce il alţi şerpi .
Credinţa într-o coroană magi că a reginei -şarpe
supravieţuieşte încă în folclorul european: cine
intră în posesia coroanei va cunoaşte toate
11 secretele lumii, va găs i com9ri fermecate şi va
înţelege graiul animalelor. In timpurile preis-
torice, sculpturile zei ţe i-şarpe încoronate sînt
IJ atestate începînd cu milepiul al VII-ea î.e.n. în
Creta şi în sudul Europei. In desenele rupestre din
paleolitic apare un şarp e cu coarne, iar începînd
din neoliti c şe rpii cu coame sînt reprezentaţi pe
[J reliefurile vaselor. Aceste coame trebuie să fi
reprezentat un anume aspect al puterii lor.
Zeiţa-şarpe antropomorfă din neolitic este
li atestată într-o postură yoghină, de obicei cu
mîinile şi picioarele încolăcite în fom1ă de şarpe
(fig. 70). Dacă s-a păstrat capul , acesta are ochi şi
ll o gură largă, dar niciodată cioc de pasăre. Pe spate
sau pe braţe apare adeseori un cuib de şerpi (fig.
71). Cele mai cunoscute sculpturi ale zeiţei -şarpe
sau ale oficiantilor săi sacri sînt cele din secolul al
lJ XVI-iea î.e.n. 'găsite la Knossos (Creta). Acestea
sînt foarte elegante, cu sînii bine reliefaţi şi cu
şerpi încolăci ţi pe braţe. Veşmintele au, de aseme-
u nea, un motiv serpentiform cu spjrale încolăcite
şi „tablă de şah" sau fişii rombice. In Europa occi-
dentală, reprezentările zeiţei-şarpe au continu,iit
pînă în cultura celtică La Time din Franţa. In
j Creta, ea este reprezentată cu picioarele în fom1ă
de şarpe, pe ţesături şi în desene ce ajung pînă în
timpurile modeme.
u Influenţaţi de creştinism , precum şi de alte
cre dinţe datorate indo-europenilor, am fost
obişnuiţi să considerăm şarpele ca o încarnare a
răului . Şarpele Vechii Europe reprezintă totuşi
J opusul credinţelor creştine, semitice şi indo-
J
europene. El asigură bunăstarea ş i continuitatea
vieţii printr-o identificare strînsă şi în armonie cu
ciclurile naturi i. Zejţa-şarpe şi ze i!a-pasăre sînl
divinităţi paralele. In timp ce zeiţa-pasăre este
hrănitoarea umanităţii, aducînd viaţa, un destin şi
moartea ineluctabilă, zeiţa-sarpe, prin reînnoi rea
sezonie ră a energiei vitale, asigură şi protejează
viata oamenilor şi a animalelor. Exi stă sute de
credinţe legate de plantele şi florile magice ale
şarpelui . care pot vindeca pe cei bolnavi, ba chi ar
îi pot învia pe cei morţi. Chiar ş i corpul şarpelu i
era folosit ca med icament. şarpele. în ipostaza
otrăvitoa re, este de asemenea atestat ca zeitate a
morţi i .
B. Zeiţa morţi;
Vestitoarea morţii în ch;p de pasăre de prc1dă
Zeiţa care Jmparte moartea este opusul sorţi i
care dă viaţa. In chip de bufniţă sau de cioară, ea
anunţă moaitea, iar ca femeie, îmbrăcată în alb
(uneori ~ sînt trei femei), apare ca însăşi zeiţa
mortii . Insotitorul său credincios este un cîine alb.
Aceste păsăn , cîinele alb şi Femeia Albă sînt bine
păstrate în tradiţii le populare europene. Pînă
astăzi chiar, bufniţele, ciorile, corbii, gaiţele ,
şoimii şi pescăruş ii sînt cons i de raţi păsări
malefice; sunetele emise de aceste păsări ne
înfioară, prevestind o nenorocire sau moartea.
Cîinii albi, în special ogarii, sînt socoti ţi suprana-
turali. Un alt animal distructiv este mi stre ţul , iar
ţepii lui sînt consideraţi otrăvitori, la fel şi anu-
mi ţi şerpi .
Principalele manifestări ale zeiţei morţii din
neolitic erau vulturul şi bufniţa, care se găsesc
reprezentate în sanctuare şi cimitire. Cele mai
impresionante zeiţe -vultu ri sînt cele de pe
frescele de la <;atal Hiiyiik, unde sînt înfăţi şate
atacîncl corpuri decapitate. Capetele, ca loc prin -
cipal al sufletului, au fost îndepărtate după moarte
ş i puse al ături de capul unui bou (simbol al rege-
nerării) . Apariţia zeiţei morţii în chip de vultur
este legată de obiceiul expunerii cadavrelor neîn-
humate pentru a fi devorate de păsări. Redarea
zeiţei -vultu r, în actul matern de înglobare a
rămăşiţelor morţii în ea însăşi, coboar~ în timp,
fără îndoial ă, spre timpuri foarte vechi . In siturile
paleolitice şi n~o litice s-au găsit schelete de
păsări de pradă. In partea occidentală a Europei,
zeiţa-bufoiţă s-a găsit gravată pe menhirele de la
intrarea în mormintele megalitice sau chiar în
morminte (fig. 72). Ochii rotunzi ai acestei zeiţe ,
uneori ochii şi ciocul fiind unite cu sprincenele,
s-au găsit pe monumentele megalitice, cum ar fi
cele de la Newgrange, Knowth şi altele, în timp ce
zeiţa-bufniţă din sud-estul european apare în
formă de urnă. Oriunde se găseşte zei ţa-bufniţă,
ea este asociată spiralelor, şerpilor, triunghiurilor,
topoarelor triunghiulare şi cîrligelor. Acestea din
urmă sînt atributele obişnuite ale zeiţei-bufniţă de
pe menhirele din Bretagne şi din Portugalia.
 48
fl In timpurile istorice, ze iţel e-vu lturi şi zeiţele­
bufniţă s-au perpetuat ca Athena la greci şi ca
fl Morrigan la irlandezi. Acestea se pot transforma
în cioară sau în corb. Sub influenta cu lturii indo-
europene, ambele zeiţe au căpătat trăsături mili-
tare, împărţind victoria sau înfrîngerea în lupte.
La popoarele germanice, zeiţele care-i duceau pe
[t cei uc i şi pe cîmpul de luptă se numeau
Waelcyrige (în vechea engl eză) , Walkiire (în ger-
mană), Valkyrja (în vechea nordică) - cuvintele
11 fiind derivate din valr 'a ucide ' şi dintr-un cuvînt
înrudit cu kiosa ' a alege, a selecta' - aceste zeiţe
avînd chip de corb; se mai numeau şi Waelceasig
I! 'ce le care adună cadavrele'.
Zei fa albă: nudul rigid din morminte
ll Principalele tră sături ale acestei ze iţe - poz iţia
rigidă, nudul, de regulă, iliră sîni, cu mîinilc fi e pe
piept, fie întinse în lungul corpului (sau chiar fără
fI
braţe) , cu un triunghi pubian mare - persistă timp
de milenii, din paleoliticul superior pînă în epoca
bron~ului şi apoi în toate culturile europene (fig.
73). In timp ce nudurile rigide din neolitic au
Il fonne rotunjite, imaginile din epoca aramei şi din
epoca timpurie a bronzului (mileniile al IV-iea şi
al III-iea î.e.n.) sînt zve lte şi abstractizate, cu
li picioarele reduse la o formă conică, iar · braţele
încrucişate sînt rectangulare. Acestea au fost
găsite în monninte, izo late sau cîte trei la un loc;
culoarea este albă. deoarece moartea era închi-
If puită în culoarea oaselor. Aproape iliră excepţie,
imaginea acestei ze iţe este confecţionată din os,
mannură sau alabastrn , iar atunci cînd acestea nu
erau disponibile, şe fo losea un lut sau piatră de
ll culoare deschisă. In istoria artei, acestea sînt bine
cunoscutele zeite albe din Insulele Ciclade. unele
cu o înălţime de 1,5 m. S-a remarcat eleganţa şi
corpu l lor prop o rţionat. Figurinele găs ite în
1t monnintele săpate în stîncă din Sardinia, datate în
mileniul al VI-lea şi î.e.n. precum şi cele din
Grecia ori din alte părţi nu sînt cu nimic mai pre-
Il jos (fig. 74). Părţi le corpului lor se annonizează
cu triughiul care se află aproape în centrul
figurinei, în timp ce mîinile sînt coborîte iar faţa
(sau masca) exprimă o atitudine foa1te serioasă.
Il Zeiţele albe din cultura Karanovo (Marica, în
Bulgaria ş i Gum elni ţa, în România), confecţio­
nate din lut sau os, sînt reprezentate cu măşti
înspăimîntătoare, ochi rotunzi, gură l argă şi dinţi
1t (fig. 75). Acestea şînt probabil asociate însuşirilor
şarpelui veninos. In necropola de la Vama, de pe
u coasta Mării Negre, în Bulgaria, măştile de lut la
scară reală au fost îngropate separat. Toate aveau
aceleaşi însuşiri ca măştile figurinelor culturii
Karanovo deş i sînt confecţionate din aur: ochi
u rotunzi şi o gură l argă cu dinţi. Fiecare are o
diademă, iar lîngă bărbie erau atîrnate ornamente
circulare cu un Ofificiu central şi doi ochi în
partea superioară. In necropolele fazei tîrzii acul-
j turii Cucuteni s-au găsit figurine de os ale ze iţe i
albe în grupuri de cîte trei; au ochii goi, circulari
şi sînt fără braţe.
Deşi această zeiţă a monnintelor are l egătu ră
atlt cu păsăril e de pradă, cît ş i cu şerpij venin oş i ,
ea este totdeauna antropomo rfă. In zon ele
egeeană şi mediteraneană. totuşi , măşti le sale nu
au gură, ci numai un nas mare care reprezintă o
mască a ze i ţei-pasăre. Figurinele din Eu ropa cen-
tral- răsăriteană sînt diferite, avînd o gură largă.
d inţi , ochi rotunzi, dar fără nas sau cioc. Aceasta
est~ cu s i guranţă masca de şa rpe .
In folclorul european, ze iţa albă a morţii este
reprezentată tot sub aceste dguă înfăţi şă ri : pasăre
de pradă şi şarpe veninos. In Irlanda, prevesti-
toarele morţii sînt totdeauna păsări care cm il
sunete ameninţătoare, în timp ce în Lituania eCl
este simbolizată de tîrîişul şmpelui , picuratul apei
sau deschiderea şi închiderea mi steri osă a uş i lo r.
Numele zeiţei lituaniene a mo rţi i spune mult: ea
este Giltine, de la g ilti, care înseamnă ·ac ven i-
nos'. Cuvintele galas 'sfirşit' ş i geltonas 'galben·
(culoarea osu lui) (ac şi ele parte clin aceeaş i
fami li e de cuvinte. In poveştile popu lare, acea s tă
di\'initate este numită sora zeiţei Laima care
împarte viaţa.
Este impo1tant de semnalat că fiecare nud
rigid al morţii este reprezentat cu un triunghi
pubian mărit, aflat în centrnl corpului. Chiar şi în
ipostaza m orţii , ze iţa îşi menţine făgădu ial a
regene rării căci, într-adevăr, pîntecele ei este de-
a purnri balan ţa morţii ş i vieţii înnoite.
C. Zeiţel e morţii ş i regenerării
Întreaga viaţă din natură purcede din moarte,
iar moartea din viaţă. Acest lucrn este cît se poate
de e,·ident în lumea vegeta l ă, în care resturil e
plantelor distruse sînt indispensabile pentru noil e
generaţii de plante. Constatarea l egată ele aceas tă
interdependenţă profundă dintre vi aţă şi moarte
îşi găseşte expresia în toate mitologiile preistorice
ca fiind misternl ce înconj oară sîmburele fiinţ e i.
Nu este de mirare că viaţa popoarelor ,·echi pare
să se fi centrat în jurul observaţiil or sezoniere
p1i'.'.ind moartea şi regenerarea.
In credinţele „vechi europene", zei ţe l e morţii
şi regenerării reprezintă aspectele polare ale
aceluiaşi ciclu _complet care stă la baza tuturor
manifestărilor. Intr-adevăr, acestea pot fi interpre-
tate drept două ipostaze ale ace leiaş i divinităţi
Moartea, întunericul rece al iernii, pe şte ril e .
gropile şi mom1intele sînt tărîmul său, dar tot ea
este cea care primeşte sămînţa roditoare, lumina
de la mijlocul iernii, oul fertilizat care transformă
monnîntul într-un pîntece al gestării noii vieţi. Ea
este mama morţilor ca şi a celor vii , astfel se
explică faptul că multe rnom1inte au fonnă de ou ,
uneori acoperite cu o lespede sau cairn triunghiu-
lare. Monnintele megalitice din Europa occiden-
tal ă sînt adesea construite în formă de vagin şi de
uter ori în forma corpului zeiţei.
Există o serie de imagini ale zeiţei morţii care
au supravie ţuit pînă în timpurile modeme şi care
trebuie amintite. Ele trăiesc în basme, ritualuri,
obiceiuri şi în limbă. Culegerile de basme, cum ar
 49
fi cele germane (Mârchen) sau cele consemnate
de fraţii Grimm, sînt pline de motive preistorice
care prezintă pe zei!a iernii şi a morţ ii . Ea este
hîrca bătrină şi urîtă cu nas lung, dinţi uriaş i ş i
părn l vîl voi. cun oscu tă sub numele de Frau Hol/a
sau Hei/, Holda, Perchta sau alte nume. Puterea
sa se află în dinţi ş i în păr, ea controlînd căderea
rl zăpezi i, apariţia soarelui ş i regenerarea natutii. O
dală pe an apare ~a porumbel, binefacere care
asi gură fertilitatea. In iposta ză de broască, ea este
Holla care aduce m ămi roşu, simbolul deţii .
Il înapoi pe pămînt din fintîna în care căzuse Ia
slrînsul recoltei. Tărîmul său se află în adîncimile
munţilor şi în peşteri (Holla, numele zeiţei, şi
Hohle 'peşteră' sînt, cu siguranţă, înrndite). Ca
1{ mamă a moqilor, ze iţei Holla i se dedica pîine
coap tă la Crăciu n, numită Hollenzopf ' cosiţele
Holt ei'. Copacul bătrîn , numit Holler sau
l1 Holunder. era arborele sac ru al zeitei. Sub acest
copac înzestrat cu puteri tămăduitoare sălăşuiau
morţii 107. Această zeiţă puternică nu a fost alun-
gatc'i din lumea miti că, ci persistă în credinţele
{ ' europene sub diferite denumiri: Ragana la baltici,
J<l_dia la polonezi, Mora ş i Morava la sîrbi, Mari
la basci, Morrigan la irlandezi, Baba Yaga la rnşi
Il şi al ţi slavi.
Baba Yaga, ale căre i metamorfoze ptincipale
sînt de pasă re ş i de şarpe, este înfăţişată înaltă,
sl abă, cu nas lung şi coroiat şi picior scheletic,
ll trăind într-o cocioabă cu picioare de pasăre.
Analiza numelui său dezvăluie trăsăturile unei
zei ţe preistorice. în vechea rnsă şi în sîrbo-croată
l( baba înseamnă ' femeie, babă ' şi ' pelican ', iar
yaga, din y<t_ga, înseamnă ' boală, spaimă,
am eninţare '. In li"mba proto -samoţd ă, nga
înseamnă ' zeiţa morţii' sau ' zeu' 108. In Europa
ll occidentală. zeita mortii era numită în bretonă
Ankou. iar. în vechea. irlandeză Anu. ceea ce
îns~mna 'paznica morţilor ' sau ' marna zeilor ' 109.
1n diverse limbi, există o legătură între zeiţa
l l mor/ii care provoacă s imţăminte de coşmar şi
molie, cu viaţă scurtă. Atît irlandezul Maro cît şi
lituanianul More înseamnă ' zei ta mortii ' sau
' hîrcă băt1înă'; grec mora, slav 1?1orava' şi ger-
11 manic mora înseamnă 'teroare, coşmar' şi ' flu-
ture, molie '. Gemrnn Mahr şi francezu l
cauchemar sînt de asemeni înrudite. Moartea
ll înspăimîntătoare devine fluturele regenerării.
Simbolurile regenerării
li Zeiţa care reprezintă regenerarea apare în
fonne sugerind organele de reproducere feminine:
triunghiul pubian, exprimat ca triunghiuri, forme
u de clepsidră (triunghiuri duble) şi linii în zigzag;
vulva, redată ca un oval cu un punct şi o linie în
centru, cu seminţe şi muguri ori alte reprezentări
înrudite; uterul, redat ca peşte sau arici; feţi
ll reprezentaţi ca broaşte ori iepuri. Pîntecele femi-
nin cu canalele sale fallopiene* se aseamănă cu
J * Descrise pentru prima oară de anatomistul italian
Gabrielle Fallopio (1523- 1562).
1
cap de taur cu coame, ceea ce duce la ideea că
acest motiv reprezenta regenerarea (cf. fig . 76).
Aceas tă zeiţă mai este reprezentată şi ca albi nă.
fluture, molie sau altă insectă, uneori avînd un
cap <mtropomorf. Insectele pol reprezenta chiar
pe ze iţă sau sufletele care părăsesc co rpul la
moarte sau în timpul somnului, în vis. Asemenea
asoc iaţii sînt atestate atît istoric, cît şi arheologic
ş i continuă pînă în zil ele noastre în fo lclorul euro-
pea11.
Jn cazul marilor sculpturi de la Lepenski Vir.
descrise mai jos, întîlnim hibridarea tipi că a
peşte l ui şi zeiţei, iar uneori a peştelui , femeii ş i
păsă rii. Acestea s-au găsit la extremitatea unui
altar aOat într-un templu triunghiular. Aici - ca şi
în alte sanctuare din zona Porţilor de Fier - peş tii ,
cîinii, cerboaicele şi mis treţ ii erau sacrifica!i
ze iţei regenerări i (Dea Rege~1eratrix) cu ocazia
ritualurilor ele înmormîntare. In templele malteze
precum şi în mormintele subterane ovoidale,
scu lptu rile reprezentînd peşti au fost găs ite
în tinse cu veneraţie pe l aviţe . Laviţa, subtera nă
sau_nocturnă, sugerează o trecere spre reînviere.
Jn templele de la <;atal HUyi.ik predomină zei ţa
cu chip de broască. Reprezentări l e ei sau amule-
tele din marmură, alabastru, nefrit, fildeş sau lut
se găsesc atestate în neolitic, epoca bronzului ş i
chiar în timpurile istorice. Credinţele în „pînte-
cele că l ător", avînd fonnă de broască, se întîln esc
din Egipt, Grecia şi Roma pînă în nordul euro-
pean al epocilor istorice, iar pe alocu ri pînă azi.
Caracterul arhaic al acestei reprezentări este
confinnat de sculpturile în os din paleoliticul
superior _care sînt j umătate femeie, jumătate
broască. ln neolitic şi după aceea, broaşte le sînl
redate adesea cu trăsături antropomorfe, cu vuh·e
sau cap uman. Uneori capul este înlocuit cu un
mugure.
Ariciul apare în iconografii! eu ropeană înce -
pînd cu mileniu l al V-lea î.e. n. ln cadru l culturilor
Karanovo din Bulgaria şi Gum e lniţa din Ro1mînia
sînt atestate vase în chip de arici ale căcor capace
au trăsătu ri le antropomorfe ale zei ţei . In epocil e
ulterioare au fost găsite vase şi figurine sub formă
de arici în cadrul culturii miceniene din secolele
XIV- XIII î.e.n., iar în monnintele greceşti şi
etrusce din secolele IX- VI î.e.n. s-au mai găsi t
chiupuri mari (pithoi) de forma unui arici, care
conţineau schelete de copii. Aici întîlnim o sin-
teză a trei simboluri înrudite: monnîntul, pînte-
cele şi ariciul. Pînă în secolul al XX-iea, în ţăril e
alpine exista obiceiul de a pune în monninte sfere
roşii cu ţepi ; acestea fuseseră dedicate în biserici
Sf. Feciqare pentru femeile care aveau probleme
uterine. In folclorul lituanian cules pe la mijlocu l
secolului al XX-iea, se menţionează o vrăjitoare
sau o babă care se transfonnă într-un arici pe cînd
se afla într-un grajd.
Un simbol încă mai esoteric al pîntecului
regenerării este capul de taur sau craniul acestuia
(bucranium) . Asemănarea dintre bucra.nium şi
fonna uterului, cu tuburile sale fallopiene, a fost
recent semnalată de graficiana Dorothy Cameron
 l
50
Il la <;:atal Hiiyiik (fig. 76). Aceasta este expl ica ţ ia
cea mai plauzibil ă referitoare la impo rtanţa aces-
tui motiv în simboli stica din Vechea Europă. din
Anatolia şi din Orientul Apropi at. Pc vasele
antropomorfe, capetele sau coarnele de bou sîpt
reprezentante uneo1i în locul uterului (fig. 77) . In
fl cele mai timpuri i situri neolitice ale Orientu lui
Apropiat, precum şi în sanctuarele de la <;:atal
Hiiyi.ik s-au găsi t bucranii de lut. Pe de altă pa11e.
fI
,·asele în formă de taur se întîlnesc în epoca
n eolitică şi a bronzului. În arta ceramică de la
începutul neoliticului pînă la sfirş itul culturii
minoice capetele de bou au fost frecvent asociate
Il simbolurilor regen eră ri i ş i energiei. Moti nli
capului de taur apare pe ceramica pictată a cul-
turii Cucuteni (fig. 78), iar pe ceramica Bu ln~ir
apar adesea în relief capete de taur miniaturale. In
sanctuarele culturii Vinea apar bucranii acoperite
r' cu un strat de lut. Motivul capului de taur din
hypogeele (l ocuinţe l e subterane) din Sarclinia este
f I predominant, fiind un simbol al regeneră ri i .
Acestea au fost pictate deasupra sau chiar în
apropierea intrări i . iar în unele peşteri chiar
ll intrarea era în fon11ă de cap de taur, deasupra pro-
filîndu-se coame lungi (fig . 79). Pentru a intra sau
a ieşi din acest sanctuar subteran, trebuia să se
treacă în mod simbolic prin pîntecele sacm
li I.nrudirea strînsă dintre capul de bou sau ele taur ş i
pîntece este confimiată şi de legătura intim ă din-
tre bou şi ape, fin tîna vie ţii . In legende, boul
răsare din apă, în timp ce norii şi lacurile apar din
11 boi. Sculpturile de boi din neolitic şi din culturile
m inoi că şi miceniană au fost decorate cu motivul
plasei sau cu ou ă acoperite cu motivul plasei,
aceasta din unnă simbolizînd apa v ieţii sau
11 li chidul amniotic. Coamele abundenţei pe care le
găsim începînd cu mileniul al V-lea î.e. n., speci-
fice mai ales culturi i minoice cretane, perpetu -
1l ează şi ele simbolismul pîntecelui şi regenerării .
Din cele mai vechi timpuri, florile ş i plantele
(arborii şi copacii , · ieţii) au fost reprezentaţi
lf răsărind între „coamele sacre''. Albinele şi Ou-
turii, uneori avînd capete umane, răsar din capete
de bou, aşa cum se întîmpl ă pe vasele şi pe pe re ţi i
sanctuarelor minoice (fig. 80) . Autorii latini
Il Ovidiu, Virgiliu şi Porfirius ne arată că moli ile ş i
albinele erau considerate sufletele oamenilor. năs­
cute dintr-un bou. Pe sigiliile minoice, albinele
sînt redate ca fiind înconjurate de cîini înaripaţi ,
lI tot aşa f Um era reprezentată Artemis în vechea
Grecie. In cadrul culturii Cucuteni de la începutul
mileniului al IV-iea î.e.n., s-a găsit un cap de bou
u incizat pe un os plat şi pe care era reprezentată
zeiţa în formă de cl epsidră. Zeiţa însăşi răsare din
capul unui bou; în această ipostază ea nu reprez-
intă moartea, ci renaşterea, nu pe Hekate, ci pe
.I opusul ei, Artemis.
Şi zeiţa-pasăre, reprezentată ca vultur şi ca
bufniţă, particip ă la procesul regene rării .
Imaginea sa apare în mormintele megalitice ş i pe
J menhirele din Sardinia. Corsica. insulele din
Marea Mînecii şi din a'ite locuri · (fig. 81. 82).
Centura purtată sub sîni îi confirmă idrntitatea.
d
I
Aici, sînii zeiţei-pasăre au func!ia rege nerării din
moarte, nu de hrăn i re a celor vii ori de împ<'tqire a
bunurilor lumeşti . Aceeaşi funcţ ie a sînil or poate
fi observată cu trei milenii mai înainte. în sanctu-
arele de la <::atal Hi.iyi.ik, unde sînii care acoperă
craniile vulturilor erau redaţi în relief pe pere !i -
caracterul necrotic (mo1tuar) al zei ţei fi ind con-
trabalansat de simbolul vie!ii. Ipostaza de
dăru itoare a vie!ii triumfă, în timp ce aspectul
morp i, în forma unei păsări de prad ă. este
inevitabil numai o fază trecătoa re.
Atotprezenta zei ţă-şarpe nu acţionează numai
pe tărîmul celor ,·ii , atît sub aspectul benefic cît şi
sub cel malefic-otrăvitor, ci şi pe tărîmul rege-
ne rări i. Ea este un simbol al învierii ş i nemuririi,
fapt inspirat de capacitatea şerpil o r de a se trezi
după hibernare şi de a năpîrli. Şerp i i sînt redaţ i
adesea încolăciti uneori în directie in ve rsă de la
centru, sugerînd fluxul şi curgere.a vieţi i , a morţi i
şi a învierii, respectiv eternitatea ciclică a timpu-
lui. Ei sînt creaturile ondulatoare ale întunericu-
lui, pămîntului umed - mesagerii misterelor sub-
pămîn tene al căror secret este paradoxul fi nal:
via!a se naşte din moarte.
Zeiţa ca vrăjitoare
Degradarea zeiţei în toate fonnele sale. care a
început o dată cu primele invazii indo-europene
în Orientul Apropiat, Anatolia, precum ş i în
Vechea Europă în mil eniile IV- III î.e.n., a conti-
nuat în perioadele istorice cu o intensificare sub
influenţa tradiţiil or ebreo - creştine ş i islamice. în
ciuda încercărilor extreme din timpurile istorice
de a şterge credinţele legate de divinitatea femi-
nină, în special de Inchizi ţie în evul mediu, ce dis-
punea arderea pe rug a oricărei femei înţe l epte şi
care avea influenţă asupra ce l o rlaţi , importan ţa
acestei zeităţi în credinţele curente şi în basme nu
a dispărut. Zei ţa mor!i i şi a regenerări i a fost pur
şi simplu demonizată şi degradată sub chipul
familiar al vrăjitoarei . Ea reprezi ntă tot ceea ce
era negat ori era considerat negati v în cadrul aces-
tei mitologii dualiste relativ recente. Acest lucru a
constituit o inversare completă a credinţe l or
„vechi europene", care concepeau viaţa/moartea
şi toate polarităţile ciclice drept sacre şi insepara-
bile. Pămîntul nu a mai fost considerat Mama
noas tră divină din care ne naştem şi în care ne
întoarcem prin moarte. Zeitatea supremă a fost
mutată în cer, iar pămîntul a devenit un loc de
exil.
În ciuda încercărilor brutale şi sistematice de a
înlătura toate urmele ce tin de divinitatea femi-
nină, venerarea acestei ze iţe străvechi a fost atît
de adînc înrădăcinată î11 Europa şi în alte părţi ,
încît biserica creştină a fost forţată să o accepte pe
Sf. Fecioară în calitate de man1ă a lui Dumnezeu-
Fiul. Totuşi, ea este redată într-o atitudine de
supunere totală în timp ce striveşte şarpe l e sub
picioare. Sf Fecioară pe rsonifică femeia bună ş i
virtuoasă, în timp ce vrăjitoarea reprezintă toate
expresiile impulsurilor naturale, precum şi l egătu­
ra cu pămîntul , care îi este interzis.
I 51
I Ze i ţa-vrăjitoare din credi nţe le populare încă
mai are sub control, ori cel puţin influenţeaz;l.
moartea ş i renaşterea, ciclurile lunare şi energiile
1 soarelui, furtunilor ş i fulgerului . Ea este capabil:\
să fo l osească plantele medicinale, fiind şi cca
care dă echilibru v italităţii oamenilor, animalelor
şi plantelor, astfel încît nu se vor încălca cele
r1 hotărnicite , iar energiile vitale nu vor fi irosite.
Di n acest motiv. ea controlează sexualitatea
oamenilor, ceea ce accen tuează teama bărbaţi l or
faţă de ea. Vrăjitoarea ucide pmncii nu din cani-
11 bali sm. ci pentru că atît nou-născuţi i cît şi pîntc-
1.:ele întunecat rămîn pe tărîmul ei timp de
patruzeci de zile. Practicile de după naştere în
!l legătu ră cu placenta supravie ţuiesc ca un obicei
\:'.are e liberează pe noul născut de influenţel e
ze iţei-\Tăj itoare. In Malta se spune ,.te îngroP, nu
pe tine. pl acentă, ci pe Zagas (vrăjitoarea)" 11 o.
Il Identificarea pîntecul ui cu zeiţa este un motiY
l:'.entral. constituind cheia înţe lege rii întregii se rii
de simboluri preistorice. Nu este nici o coinci-
fI
denţă faptu l că p1incipalele încarnări ale vrăji­
toarei sînt identice acelora ale ze i ţei preistorice:
broasca, ariciul şi peştele .
D. Zeităţi masculine
Ze ităţil e mascul ine apar rareori între scul p-
niri le neolitice, ne depăşind circa 2-5% din total.
11 La Achilleion, de exemplu, numai două din 200
de imagini reprezintă zeităţi masculine. Acestea
două, deşi din perioade diferite, sînt de acelaşi tip.
lI numit „bătrînul trist": o figură stînd lini ştită pe un
scaun cu mîi nile pe genunchi sau ţinîndu-şi băr­
bia. Sculpturile de acest tip, reprezentînd un zeu
liniştit, matur sau bătrîn , au fost recuperate din
11 straturi aparţinînd unor grupuri culturale diverse.
cuprinse în intervalul mileni ilor VII-IV î.e.n. O
asemenea sculptură - reprezentînd o zeitate mas-
Il cu lină - a fost găsită al ături de o figură femini nă
în necropola de la Cernavodă, apar~nî nd culturi i
Hamangia. Ambii stau jos ş i poartă măşti. Bă rba­
rul stă pe un scăunel , cu coatele pe genunchi , cu
Ir capul sprijinit în mîini, amintind de Gînditorul lui
Rodin. Deoarece figurina a fost îngropată cu o
alta reprezentînd probabil pe Mama-glie (Hîrca),
Il putem aprecia că acest zeu trist reprezintă vege-
tatia în faza de declin. Acest zeu este asemănător
ze.ului inului. Linos, care petrece iama în fonnă
de sămînţă, se naşte pri măvara. moare vara şi se
ll reîntoarce în pămînt. Bărbaţii tineri în postură
ithyfalică reprezintă, foarte probabil, puterea fer-
tilizatoare a primăverii . Falusurile şi bărba~i ithy-
lt falici stînd în picioare sînt probabil prototipurile
hennelor greceşti ori ale zeului Hem1es, care a
fost iniţial un falus ori un şarpe.
Centaurii, cu corp de taur şi cap de bărbat,
lJ erau probabil stimulenţii fertilităţi i Mamei-glie.
Cunoaştem asemenea reprezentări de pe vasele
antice greceşti , unde ele sînt redate alături de
copacul vieţii . Este posibil ca bărbaţii cu măşti de
t berbeci şi de ţapi să fi avut aceeaşi semnifica~e
rituală ca şi satirii.
Un alt rol al zeit ăţi lor masculine poale să fi
fost acela de ocrotitori ai animalelor să lbatice.
deoarece acest motiv a supravie ţuit în credinţe l e
populare şi în obiceiurile din nordul Eurasici.
Acesta este „stăpînul animalelor" sau „cel din
pădu re", încă prezent în folclorul european din
Irlanda pînă în Rusia. Acest tip este mai greu
identificabi l din punct de vedere arheologic,
deoarece cultul său trebuie să fi fosl practi cat în
aer liber. nu în locuinte sau în sanctuare.
Prototipul acestuia pare să.fie, după păre rea mea.
„şamanul" din paleolitic - jumătate 0 111. j umătat e
animal - aşa cum ne este cunoscui din desenele
rnpestre. Există o singură scu lptură apaqinînd
culturii Tisa din Ungaria, numită „Bărbatul matur
ţi nînd un cîrlig", care poate reprezenta un pre -
cursor al zeilor atestati istoric: Silvanus. Fau nus
şi Pan (fig. 83). Acestea sînt spiritele pădurii şi
protectori ai animalelor şi vînăto1ilor, fi ind şi ci
reprezentaţi cu cîrlige în mîini. Bărbaţii cu măşti
de pasăre sau de animal pot reprezenta partici-
panţi la diverse ritualuri.
Reprezentările sacre şi provenienţa lor
În timp ce un secol de săpături arheologice au
avut ca rezultat descoperirea unui mare numă r de
sculpturi miniaturale, avem puţine infq rmaţii sau
chiar nici o infonnaţi e despre împrejură ril e în
care au fost făcute descoperirile. Datele privind
amplasarea ini ţială a acestor „icoane" sînt
esentiale pentrn o bună interpretare a funcţii l or
lo r. In acest sens, trebuie să ne bazăm pe
ce rcetările din ultimii ani, în special din urmă­
toarele situri neolitice: satul şi sanctuarele de la
Achilleion, Tesalia (nordul Greciei) , circa
6400- 5600 î.e.n.; oraşul <,::atal Hi.iyi.ik din Ana-
tolia centrală, cu numeoase sanctuare datate între
6500- 5500 î.e.n.; Lepenski Vir, pe malul Dunări i,
în nordul Serbiei , locul a 50 de sanctuare legale
de temele morţii şi regenerări i , cuprinse în inter-
valul 6500- 5500 î.e.n. Fiecare dintre aceste situri
ne dezvălui e aspecte legate de venerarea
divinităţii feminine.
a. Achilleion
Această aşezare de lîngă Farsala, în sudu l
Tesaliei, săpată de autoarea acestor rînduri în ani i
1973 şi 1974. aparţine culturii neolitice Sesklo
di n Grecia 111. Cronologia sa, cuprinsă între
jumătatea mileniului al VII-iea şi jumătatea mile-
niului al VI-lea î.e.n., este stabi lită pe baza a 42
de datări cu radiocarbon, precum şi pe date
cuprinzătoare de ordin stratigrafic şi tipologic.
Astfel, Achilleion a devenit coloana vertebral ă a
cronologiei neolitice europene. Sanctuarele
descoperite la Achilleion, cele două sute de
sculpturi miniaturale şi ceramica deosebită, plat-
formele ceremoniale folosite la sacrificii precum
şi alte obiecte de ceremonial au o mare impor-
tanţă pentru studierea credinţelor acestei culturi,
Mai mult, cercetări le de la Achilleion au demon-
 52
strat că venerarea se făcea în zone speciale, dedi-
cate fiecare unor anumite divinităti feminine.
Aceste date ne fac să distingem zeiţe'le reprezen-
tate iconic în sru1ctuare ş i pe acelea venerate afară
în cîmp, lîngă cuptorul de pline şi în alte locuri.
fI Sanctuarele de la Achilleion au fost construite
cu două camere. Din perioada tîrzie a culturii
(6000/5900- 5900/5800) provin d ouă temple.
li situate unul deasupra celuilal t. Camera mai marc,
cu altar, reprezenta sanctuarul propriu-zis:
crunera mai mică era un atelier pentru pregătirea
ritualurilor · - sculptarea figurinelor, decorarea
Il ceramicii şi aşa mai depane. Pe altar se aflau figu -
rine le reprezentînd zeiţele pasăre, şarpe, ale
naşte rii şi al ăptării . Fiecare sanctuar a dat la
ll iveală pînă la 30 de sculpturi. incluzînd pe acelea
care fu seseră aruncate într-o groapă din apro-
piere. Cerami ca cea mai fină a fost găsită în zona
sanctuarului. Aceasta includea vase uriaşe pentru
fI l ibaţii , cu ciocuri în panea supe rioară, cupe
miniaturale pentru libaţi i, polonice şi discuri
ceramice (probabil greutăţi pentru războiul de
ţesut) . Din aceeaş i zonă provine şi capodopera
f( găsită în timpul acestor săpăn1ri : un admirabil cap
uman confec ţionat din ce ramică, avînd gura
deschi să, fără îndo i ală gura unui vas pentru
lI libaţii .
Figurinele ceramice. în special cele de mari
dimensiuni, sînt rareori găsite intacte. Acestea au
fost create acum opt mii de ani prin adăugarea
f l materialului în jurul unor pietricele sau nuclee de
lut, modelate separat pentru cap ş i gît, abdomen ş i
coapse. Capetele găs ite în sanctuarele de la
Achilleion sînt, în principal, cilindrice, cu ciocuri
11 (nasuri ascuţite) şi fără guri antropomorfe. Red ăm
aici cîteva sculpturi de calitate excepţi onal ă,
reconstituite sau parţi al reconstituite (fig. 84).
1t Zeiţa gravidă sau Mama-glie e1a venerată în
jurul vetrei de pîine din curte. Intr-adevăr, la
Achilleion s-au descoperit o su tă de .figurine
lf provenind din faze diYerse. Citeva redau pe zei ţă
şezînd pe un tron, altele pe o suprafaţă plană (fig.
85). .
Cuptoarele pentru pîine aYeau în partea ante-
rioară sau pe o latu ră o pl atform ă asemănătoare
11 unei bănci , pe care se aflau sculpturile. Din faza
Achilleion III, 6100-6000, provine o pl atfonnă de
lut cu gropi de sacrificiu în colţuri , pavată cu
1J pietricele şi consolidată cu lut. Unnele de cărbw1e
trădează folosirea sa pentru focuri de sacrificiu,
probabil cu ocazia semănatului sau culesului (fig.
\I 86). Săpătu rile efectuate în acest loc, dedicat unor
ceremonii religioase, aflat între cuptor, o bucată
de piatră şi platforma de sacrificiu cu gropi pen-
tru foc, au scos la iveal ă obiecte remarcabile: vase
J mari cu mînere verticale şi o masă fragmentară
din cerami că pictată. Aceste descoperiri cuprind
şi gîturi cilindrice cu măşti (caracterizate mai
I degrabă prin existenţa unor guri şi a unor nasuri
umane decît a unor ciocuri de pasăre). Acestea
reprezintă probabil fragmente ale unor sculpturi
mai mari, reprezentînd pe zeiţa gravidă. S-au mai
j găsit măşti ceramice executate separat, ataşabile
la gîturile cilindrice. Acestea sî nl datalc ca
provenind din două faze, Achilleion li ş i III,
6300- 6100 î.e.n. (fig. 87). Ele reprezintă cele mai
timpurii obiecte de acest fel din preistori a euro-
peană.
Din cele două sute de figurine găs ite la
Achilleion, două reprezintă ze ităţi mascu line.
Una dintre acestea se afla lîngă vatra din curte - o
amplasare care leagă figurina mai deg rabă de tărî­
rnul Man1ei-glie decît de zeiţa-pasăre ori de alte
zei tăti venerate în sanctuare. Această zeitate mas-
culină este reprezentată pe un scaun, cu bra!ele pe
genunchi, într-o pozi ţie de contemplare (fig. 88).
Nu întîlnim vreun prototip al unei asemenea
ze ităţi masculine în arta pal eo li tică; se parc deci
că a apărut la începutul erei agricole, fiind legat
de ciclul anotimpurilor.
Din perioada timpurie de la Ach ill cion
(6400- 6300) provine o runuletă confecţionată din
piatră neagră, în formă de ze i ţă-broască: aceasta a
fost găsită într-o groapă pavată cu pietre. Ep ifania
zei!ei în chip de broască s imbo li zează funqia sa
regeneratoare. Pentrn a elucida prezenţa acestui
motiv, trebuie să trecem la sanctuarele de la (:atal
Htiytik, unde ex i s tă numeroase exempl e de
reliefuri sculpturale reprezentînd broaşte.
b. <;atal Hiiyiik
Deocan1dată, săpăturile s-au efectuat numai pe
o porţiune a acestui o raş s trăvechi , dar
descoperirile sînt deosebit de importante pentru
reconstituirea credintelor din neoliticl12.
Con strucţiile scoase ia i veal ă nu reprez intă
locuinţe obişnuite ci, în primul rînd , temple legate
de motivul morţii ş i al regenerării . Frescele ş i
reliefurile de pe pe re ţii interiori ai sanctuarelor
reprezintă divinitatea femini nă în dou ă ipostaze:
moartea în chip de vultur ş i regenerarea în chip de
broască. Ze iţele-vul turi cu alribute antropomorfe
şi aripi mari, fantastice, au fost identificate în
cîteva fresce năpu stindu -se asupra unor cadavre
decapitate. Capul uman era probabil considerat
l ăcaşul sufletului şi era îndepărtat după moarte,
Inainte ca trupul să fie dat ofrandă, ca stîrv sacrn.
In sanctuarele de la <;atal Htiytik, craniile au fost
găsite separat, depuse sub un cap sculptat de bou.
Frescele indică nu numai practica excarnaţiei , ci
şi credinţa că a fi devorat în acest fţl la moarte
însemna o absorbire de către zei tă. In sanctuare
urmau apoi rituri ale regenerării , 'aşa cum indică
reliefurile de zeiţe-broască şi de capete de bou
(fig. 89).
Este interesant de remarcat că, la <;atal Htiytik,
James Mellaart - în timp ce studia capetele de
vulturi de pe pereţii sactuarului - a scos la iveală
un strat de reliefuri reprezentînd sîni de feme ie
(fig. 90). Aceşti sîni, simboluri ale hranei şi
regenerării, acopereau craniile vulturilor precum
şi maxilarele inferioare ale unor mistreţi, sim-
boluri ale morţii . Asemenea imagini contrastante
pot indica ciclul inevitabil al „înghiţirii" în surşa
primordială, care dă viaţă şi hrană întregii vieţi . ln
 53
majoritatea sanctuarelor de _la (:atal HilyC!k s-au
descoperit sculptu1i de coame sau capete de bou,
precum ş i fre sce ale unor boi mari. Am putea face
o paranteză pentru a ne întreba în ce fel se leagă
bucraniul de regenerare şi de ce craniile umane au
fost găs ite sub capete de bou. Am amintit deja că
simbolismul bucraniului a fost descifrat de artista
f1 plastică Dorothy Cameron. După îndelungi obser-
va!ii asupra bucraniilor din sanctuarele de la
(:atal HUyuk, ea a ajuns la concluzia că acestea nu
fI
erau, de fapt, capete de bou redate natural: în
schimb. aveau o izbitoare asemănare cu ilustraţi ­
ile reprezentînd organele de reproducere femi-
nine, aşa cum puteau fi observate într-un manual
li de medi c ină. Ca atare. Cameron a identificat
bucraniul cu uternl. iar 'coarnele cu tuburile fal -
lopiene. în această situaţie, asocierea bucraniului
IJ
cu zeiţa regenerării devine evidentă. Ca simbol ~ I
regene ră rii , capul sau craniul de bou este întîln~ t
în sud-estul european şi în 01ientul Apropiat ş1 ,
frecvent, în a1ta Vechii Europe . ..\cest simbol îş i
rI are probabil originea în paleolitic, cînd era uzual ă
excamarea cadavrelor umane. Expunerea
organelor umane ar fi putut oferi ocazia să se
I[ observe o asemenea asemănare . Toate celelalte
simboluri juxtapuse bucraniilor din templele de la
<;atal Hliylik sînt ale regenerării : triunghiuri ,
faguri, crisalide şi fluturi , „perii" şi conturul
mîini i.
lJ
c. Lepenski Vir
Ir Una dintre cele mai importante descoperiri
din acest secol pentru reconstituirea religiei
neoliticului timpuriu o constituie seria de temple
I! şi morminte-sanctuare dispu se de-a lungul
Dunării , în regiunea pitorească a Porţilor de Fier
din nord-estul Serbiei şi sud-vestul României (fig.
91) . De la primele săpături întreprinse la
l! Lepenski Vir, în anul 1965, au mai fost scoas~ la
i veală alte I 3 ~ezări similare şi , evident, înrudite.
Deoarece Lepenski Vir este prima staţiune săpată
şi cea mai bogată, ea dă denumirea culturii care ~~
întinde pe circa de 100 km de-a lungul Dunărn.
Siturile sînt stratificate, iar cronologia, bazată
acum pe datări precise cu c 14 pe material de la
lI Lepenski Vir şi Vlasac, este cuprinsă între cca.
8500 şi 5500 î.e.n. La sfirşitul secvenţei , înainte
sau pe la mijlocul mileniului al Vl-lea, cultura
lJ Lepenski Vira fuzionat cu civilizaţia Starcevo din
zona centrală a Balcanilor. Curînd după aceea ea
s-a încheiat.
Cultura Lepenski Vira durat circa 3000 de ani,
lJ fiind precedată de cultura locală Cuina Turcului
de la sfirşitul paleoliticului (ultima perioadă
glacială) , cuprinsă aproximativ între . mi_l~niile
XII- X î.e.n. Continuitatea de la paleoht1c la
neolitic a fost pusă în evidenţă de adăpostul în
stîncă de la Cuina Turcului, unde stratul li a dat la
iveală depozite tip Lepenski Vir.. Se ~onsideră _că
paleoliticul tîrziu din regiunea Porţ!lor de F1~~
derivă din varianta locală dunăreană a cultum
gravettiene. Lepenski Vir are aşadar adînci
rădăcini locaJe ll3_ Într-o se rie de situri datînd din
perioadele glacială tîrzie şi pos t-g l acială au putut
li identificap locuitorii, care au apaqinut variantei
Oberkassel a tipului Cro-Magnon 114_
Pentru toate aceste situri este specific faptul că
structurile sînt aliniate spre rîu. Pîn ă în 1972, cîn d
s-a construit barajul centralei hidroelectrice de la
Ostrovul Mare, de-a lungul Dun ării se întîlneau
numeroase vîrtejuri , ca rezultat al formaţiunil o r
geologice. Aşezăril e culturii Lepenski Vir au fost
asociate cu acele locuri unde se întîlneau atari
vî11ejuri.
Informaţiil e noastre privitoare la aceste locuri
sacre de înhumare provin în special de la
Lepenski Vir şi Vlasac, deoarece acestea sînt cel e
mai mari şi mai bogate staţiuni , fiind săpate în
mod sistematic şi cu rezultatele publi cate.
Ambele situri au fost să pate de Dragos lav
Srcjovic şi de Zagorka Letica de la Universitatea
din Belgrad, în anii 1965- 1968 şi respectiv
I 970- 1971.
Lepens/d Vir ' vîrtejul de la Lcpena'
Situl se găseşte într-o depresiune abruptă, în
fo nnă
o raşul
de amfiteatru, pe malul Dunării , lîngă
Dolnji Milanovac. De partea cealaltă a
fluviului se înalţă o stîncă fără vegetaţi e ca un
tnmchi de piramidă.
Situl cuprinde resturil e suprapuse a opt
aşe zări . Deşi mare parte din terasa unde s-au
descoperit construc~il e a fost spălată de apele
flu viului, stratigrafia de pe malul din spate a
ridicat un strat cultural de 3,5111. Cele mai timpurii
aşezări (Lepenski Vir I a-e şi Lepenski Vir 11) erau
înconjurate de o zonă abrnptă în fonnă de U, unde
se edificaseră sanctuarele. Datările cu radiocar-
bon indică anii 6400-5600 (tabelul 3).
Este remarcabil faptul că peste 50 de sanctuare
din aceste orizonturi, deş i de dimensiuni diferite,
aveau planuri, propo rţi i ş i ampl asamente identice
în ce pri veşte trăsăturil e interi oare (fig. 92, a).
Construcţiile trapezoidale includeau vetre ori
altare rectangulare, sub nivelul podelei şi demar-
cate de pietre puse pe cant. Multe vetre erau
demarcate cu lespezi subţiri de piatră ~ezate vef-
tical, redînd un model de triunghiuri continue. In
podelele din lapte de var, în spatele vetrei, erau
aşezate sculpturi mari de piatră. Construcţia era
protejată de un acope riş în fom1ă de cort situat
deasupra solului.
Dintre cele 54 de sculpturi monumentale în
piatră roşie din orizonturi!e timpurii ale ~e.ză~ii ,
15 au în mod clar trăsătun antropomorfe ş1 1ht10-
morfe. Cele mai multe au de două ori mărimea
unui cap uman şi sînt sculptate în bolovani ovali
de rîu . Acestea au fost găsite în podeaua de lapte
de var roşcat. Cîteva au fost descoperite în situl
de înhi1mări umane din apropiere. Pe multe sculp-
turi în formă de ou au fost incizate ornamente
geometrice abstracte, de regulă linii labirintice
meandrate (fig. 93). Altele nu erau împodobite,
dar se pare că au fost alese datorită formelor
 l
54
antropomorfice ori ovoidale. Mai mult de 20 au
adîncituri la partea superioară, fiind probabil
fo lQsite ca altare pentru sacrificii (fig. 94).
ln aproape toate aşezările din faza Lepenski
Vi_r I şi în cîteva din faza a li-a, s-au găsit
„c1omege'' şi plăci din gresie sau şist cu structura
fI fină, lungimea oscilînd între 25 şi 50 cm , gravate
cu simboluri (fig. 95 şi 96).
Orizonturile superioare de la Lepenski Vir (lll
fl
a-b) au dat la iveal ă modificări dramatice. In
această perioadă tîrzie cultura s-a extins spre nord
şi sud de-a lungul malurilor Dunării . Sanctuarele
trapezoidale anterioare au fost înlocuite de
fI
locuinţe subterane (în orizontul lll a) ş i de colibe
dreptunghiulare din lut (în orizontul III b).
Sculpturile în piatră au dispămt, apănnd cerami-
ca într-o multitudine de fonne şi decoraţii . Oasele
de cerb, peşte, bou, porc şi cîine sînt de asemenea
atestate în număr mare . S-au găsi t şase locuri de
înhumare individuală în pozifie înd9ită plus un
11101mînt colectiv, cu şase schelete 11:>.
V/asac
11 La 3 km sud-est de Lepenski Vir, în locul unde
strîmtoarea de la Gospodin Vir se lărgeşte, pe o
terasă de 300 metri lungime şi 20 metri lăţime,
aşezată sub pantele dealului, se află localitatea
11 Vlasac. Aici s-au săpat 640 m2 . Peisajul este
fonnat din dealuri abmpte ş i inaccesibile de
400-600 m înălţime. Accesul este posibil numai
prin strîmtoarea Lepena.
11 Sanctuarele cu planul bazei triunghiular sau
trapezoidal au fost construite în jurul platformei
!I înălţate din centrn. Sistemul acesta a fost fo losit
pe toată durata ocu pării aşezării . Ca şi la
Lepenski Vir, planul sanctuarului era semicircular
sau în form ă de U. Număml total de sanctuare
li (numite „ l ocuinţe ' · de cei care au întreprins săpă­
turile) este de 43, subd i\"izate din punct de vedere
cronologic în trei pe1iode principale: 16 aparţin
!I fazei Vlasac I, 14 fazei a 11-a, iar 13 faze i a llJ-a.
Exi stau trei grupări distincte ale sanctuarelor în
partea vestică, centrală şi estică ale terasei . Cele
mai timpurii construc~i erau adîncite în depresiu-
nile cu deschidere spre Dunăre (fig. 97). Laturile
11 acestor depresiuni erau tăiate natural spre interior.
Acoperişul se afla deasupra solului. Accesul în
sanctuare se făcea printr-o pantă sau pe scări. Nu
existau podele tari şi nici vetre din piatră ca în
11 sanctuarele de mai tîrziu . Sanctuarele din faza
Vlasac l b aveau podele din calcar fărîmiţat şi
lJ vetre ori altare rectangulare alungite de-a lungul
axei edificiului, aşa cum este la Lepenski Vir. în
fazele Vlasac li şi lll a continuat aceeaşi arhitec-
tură a sanctuarelor. Planul era totdeauna triun-
.J ghiular sau trapezoidal. cu podelele fie din calcar,
fie din pămînt ori pietriş sfărîmat. Toate edificiile
aveau acoperiş în fom1ă de cort deasupra solului.
La capătul vetrei sau în anumite gropi de înhu-
J mare s-au găsit 28 de sculpturi ovoidale din
bolovani de rîu pictaţi cu roşu. în zona săpăturilo r
. au fost descoperite circa 100 de obiecte de cult
J
\1
din os, coame de cerb ş i piatră însemnate cu sim -
boluri (fig. 98 şi 99).
Simbolismul ed(ficiilor de la Lepenski Vir
Sînt oare siturile culturii Lepenski Vir .,sate",
iar edificiile lor triunghiulare ori trapezoidale
„locuin ţe" aşa cum s-a afirmat pînă acum ?
Srejovic şi-a pus întrebarea dacă nu cumva comu -
nităţile respective trăiau acolo permanent. Poate
că satele se aflau undeva în apropriere şi oamenii
se reîntorceau numai în anumite perioade ale
anului pe terasa de la Ylasac I I 6. Bokonyi, care a
analizat oasele de animale de la Lepenski Yir şi
s-a mirat de compoziţia lor deosebită, a fost
primul care a afirmat că edificiile fazelor
Lepenski ! şi li nu erau case propriu-zise, ci sanc-
tuarell 7_ In mod cît se poate de clar, colibele tri-
unghiulare cu o vatră sau un altar de mari dimen-
siuni în centru ş i cu sculpturi aşezate la un capăt
nu erau adecvate unei locuiri pen11anente,
deoarece nu era suficient spaţiu pentrn mişcare
ori pentru dormit. Toate construcţiile acestei cul-
turi, pe toată durata ei, aveau acelaşi plan al bazei,
cu o vatră în centru şi numai cu varia[ii neînsem-
nate în folosirea materialului de construct·ie pen-
tru podele ş i pereţi ori în sistemul coborîrii
nivelului podelei. Toate erau cu faţa spre Dunăre
şi erau amplasate într-un plan sem icircular ori în
fonnă de U. Divizarea constantă a sanctuarelor de
la Lepenski Vir ş i de la Vlasac în două sau trei
zone de-a lungul timpului ar putea reflecta
împărţirea comunităţi l or în sate permanente, care
veneau la locul lor pe terasa Dunării pentru a
îndeplini anumite ritualuri, generaţie după gene-
raţie , timp de trei mii de ani. Este posibil ca numai
unul sau cîteva sanctuare să fi fost construite în
acelaşi timp.
Triunghiul sau trapezul (un triunghi cu partea
supe rioa ră tăiată) alese ca pl an pentru sanctuare
nu pot fi altceva decît un triunghi sacm procre-
ator, simbol al vulvei zeiţei . Vatra central ă alun-
gită, l egată de intrarea spaţioasă prin şiruri de
pietre în formă de boltă, fonnînd o curte ante-
rioară ori o deschizătură, trebuie să fi simbolizat
intrarea în organele procreatoare ale zeiţe i .
Sculptura de la extremitatea ceal altă simboliza
uteml zeiţei în epifania SCJ.. de peşte - la rîndul său ,
simbol al uterului 11 8. Intr-o altă perspectivă,
sanctuarul - în ansamblu l său - poate fi conside-
rat ca o reprezentare a zeiţei însăşi: curtea
anterioară simboliza picioarele sale desfăcute,
vatra - pîntecele şi corpul său , iar sculptura din
partea superi oară - capul. Triunghiurile încon-
jurînd vatra/altarul pot sugera legăturile acestora
cu însemnul şi emblema sacră a zeiţei - vulva.
Sculpturile în fonnă de ou, eliptice sau circulare,
erau cioplite din bolovani de rîu şi decorate cu
motiv~ spiralate sau labirintice pictate în roşu şi
ocru. In opinia noastră, a existat o certă sugerare
a simbolismului regenerator reprezentat de planul
triunghiular al bazei, de podelele din calcar roşu
şi de sculpturile rotunjite în formă de ou, de peşte
ori de uter, pictate cu roşu şi decorate în mod
 l 55
repetat cu motive labirintice. Marshack pre-
supune că „ciomegele" incizate amintite mai. su~
ar fi fost am1e pentru prinderea peştilo r man on
pentrn joc 119. Noi credem, din contra, că nu
numai fonna lor era inadecvată unui asemenea
scop, dar şi că semnele şi simbolurile înscrise pe
ele le arată a avea semnifi caţi i re ligioase ce tre-
buie puse în l egătură cu rituri sau concepte ale
regenerării .
Alte obiecte de cult confecti onate din os.
coarne de cerb sau din p iatră, găsi te în edificii sau
în afara lor, erau de asemenea gravate cu motive
fl labirintice sau cu plase (triunghiuri sau diamante
îm binate), spirale, şerp i î_ncolăci ţi , V-uri şi X-uri
(vezi fig. 98-99, infra). In simbolismul epocilor
rr pal eolitică, ne o liti că ş i al celor ulterio.are, plasa
ori reteaua sim bo li zează umezeala utennă ş1 este
asociată - prin reprezentările sale de-a lungul tim-
pului - peştel ui , triunghiului ş i diamantului (două ·
triunghiuri îmbinate la b~ă ori un peşte angula-
fJ rizat) ori formelor sferice. Intre sculpturile plasate
la un capăt al vetrei, numeroase erau rotunde sau
eliptice ş i incizate fie cu un motiv spiralat, fie cu
unul labirintic (fig. 93). Simbolismul acestora
este intim legat de acela al sculpturilor reprezen-
tînd pe zeiţa-peşte ori al altor sculpturi în .f~m1ă
r ! de ou şi pictate cu roşu. Poate că erau rephc1 ale
uterelor. Un simbolism asemănător se poate vedea
în mor.mintele etrusce din secolele III-II î.e.n.:
utere de lut erau puse în mor.minte alături de t~i­
11 unghiuri , viscere şi alte organe redate naturahst
(în muzeele din Tarquinia, Vulci şi Villa Julia -
Roma se pot vedea expuse asemenea ex vota-uri).
II Cîteva reprezentări etrusce de utere aveau fo~1ă
de peşte şi amintesc în mod izbitor de sculptunle
de peşti de la Lepenski Vir. ~ r~ctica d.e a pu~~
sfere pictate în roşu sau anc1 ţepoşi , numiţi
II „utere", în monninte şi la altare, în biserici, a cov-
tinuat în zona alpină pînă în secolul al XX-iea. In
rezumat, se poate afinna că simbolismul de la
Lepenski Vir, cu sculpturile şi modelele sale
If „uterine", aparţine sferei pîntecelui procreator al
zeiţe i . Zeiţa-peşte a fo st una din fonne le în care se
manifesta zeita regenerării .
ll Activitătile din sanctuar erau cert sacrificiale.
Animalele sacrificate erau peşti , cerbi roşii, cîini
şi mistreţi - animale cunoscute din P.reistorie şi
protoistorie ca fiind asociate aspectului dătător de
!f viată ori de moarte al zei tei. Paleozoologi i au fost
surprinşi să constate un p'rocent ridicat de oase de
cîine într-o societate care nu avea turme care să
fie păzite de aceste animale. Oasele nu erau rupte,
!r iar scheletele - adesea intacte - se aflau puse în
ordine anatomică. Numeroase vetre conţineau un
craniu sau un omoplat de cerb ro_şcat, adesea al ă­
lj turi de oase de cîini şi mistreţi. In aproape toate
edi ficiile s-au găsit oase de peşti mari (drac-de-
mare, crap, sturion ş i ştiucă) r20
lI Funcţiile sanctuarelor de la Lepenski Vir
Următoarea întrebare la care se aşteaptă un
iJ răspuns este: cu ce scop au fost e~ifi~ate ac~st~
sanctuare şi de ce se făceau sacnficn de cum,
cerbi, mistreţi şi peşti ? Simbo li smul acesto r
lăcaşu ri ne-a arătat că regenerarea era preocu -
parea principală. Dar de ce regenerarea? Nu tre -
buie uitat că în toate siturile culturii Lepenski Yir
s-au scos la i veală sute de schelete, cranii şi oase
umane disparate. Aceste aşezări au fost, înainte de
toate. locuri de înmormîntare, iar sanctuareje
sef\'eau în mod necesar ritualurilor funerare. ln
raporturile privind săpăturil e întreprinse în aria
culturii Lepenski Vir, „locuin ţele„ au atras cel
mai mult atentia. înmonnîntări l e au fost descon-
am. dori să accentuăm contrariul: în
siderate. Noi
primul rind, înmormîntările ş i apoi sanctuarele.
Riturile legate de regenerare erau de primă impor-
tantă în credintele Vechii Europe. Sanctuarele au
apărut deoarece aceste terase erau locuri sacre de
înhumare.
Numai la Vlasac s-au găs i t scheletel e a 11 7
indivizi ş i părţi de schelet (în special crani.i) ale
altor 165 indivizi. La Lepenski Yir s-au găsi t 170
de schelete şi multe fragmente. In toată regiunea
s-au descoperit circa 400 de măr1urii osteologice.
Oasele au fos t găsite în incinta sau în apropierea
sanctuarelor. Copiii erau înhumaţi sub podele.
Sub podelele sanctuarelor de la Vlasac, faze le I şi
II s-au descoperit 44 schelete de copi i de 5-6 zi le
(df. practica îngropării copiilor născuţi morţi în
peretii monumentului megalitic din in sula
Orkney). Scheletele adulţilor erau în mare parte
fragmentare; craniul pare să fi fost tratat cu multă
atentie. Adesea, deasupra craniului erau
îngrămădite oase sau craniul era pus pe o grămadă
de oase rupte. Craniile erau aşezate pe o lespede
de piatră şi adesea delimitate cu blocuri mari de
piatră sau cu pietre sparte aşezate în cerc. S-au
găsit înhumări singu lare sau multiple. patm cranii
fiind puse uneori într-un recipient de piatră alătu ri
de oase lungi. Scheletele întregi se aflau într-o
varietate de poziţii: întinse, pe o parte, înclinate,
şezînd . La Vlasac s-au descoperit zece monninte
de incinerare în puţuri sau în grămezi , toate din
faza Vlasac I. Analiza oaselor carbonizate a arătat
că numai adultii erau incinerati. In morn1intele de
înhumatie. cîteva oase au ro'st stropite cu ocru
roşu, integral sau parţial. Scheletele a cinci femei
au fost colorate cu ocnt în regiunea pel viană,
altele în cea abdominală. In multe monninte de la
Vlasac s-au îmgrăştiat dinţii unui peşte din fami-
lia Cyprinidae. Intre ofrandele din morminte s-au
găsit mandibule de om şi de animale. La Vlasac,
în gropi le bărbaţilor adul!i, s-au găsit mandibule
de cîine puse pe pieptul sau pe genunchi i dece-
datului. Alte ofrande frecvente erau coamele,
craniile şi omoplaţii cerbului roşcat. Nici un
obiect din inventarele de mormînt nu indică exis-
tenţa vreunei posesiuni sau vreunui rang social al
decedatului. Tot ceea ce s-a găsit alătu ri de
schelete, cranii sau oase lungi trebuie să fi avut o
funcţie magică l egată de regenerare: cul ~area
roşie, dinţi de peşte, mandibule de cîine, mistreţ
sau de om, coame, cranii sau omoplaţi de cerb
roşu. Peştele, cerbul, cîinele şi mi streţu l sînt,
toate, vieţuitoare dedicate zeiţei cu puteri speciale
de regenerare.
 56
Ingroparea crani ilo r, a fragmentelor de
schelete şi a oaselor lungi sugerează o lnmor-
mîntare secundară. După moarte, cadavre]e
( trebuie să fi fost expuse păsări l o r de p rad ă. In
1969, Srej ovic a emis ipoteza că decedaţi i ar fi
fost puşi în copaci şi expuşi astfe l păsărilor de
[I pradă şi insectelor (cf. n. 115). Probabil că practi-
ca excamaţie i a fosl o reali tate, dar nu prin
expunerea în copaci, ci în centru l platformei
semicirculare din fata sanctuarelor. Printre oasele
[l de păsări găs ite pe terasa de la Vlasac, multe erau
ale unor păsări de p radă, în special vulturi cu
coada al bă, vulturi imperiali, bufniţe roşcate , pel-
icani albi , cormorani , corbi, gai ţe şi co!ofone 21.
11
Este foarte probabil că multe din aceste păsă ri se
hrăneau cu cadavrele expuse. Din istoria ulte-
rioară şi din c redinţe le populare se şt i e că aceste
păsări apăreau ca epifanii ale zeiţe i morţi i ş i
11 regen erării . P ăsările jucau rolu l zeiţei -vu l tur în
ipostaza morţii , încorporînd în sine pc cei
decedati.
După ce scheletele erau curăţate, se stlingeau
r1 şi erau înmormîntate în apropierea sanctuarelor
sau în incinta acestora. Este probabil că rituri le de
1 I regenerare din sanctuare erau asociate fazei a
doua a înmonnîntării , adică înm ormîntări i crani-
il or sau oaselor. Această practică este s imilară
aceleia din sanctuarele-morminte megalitice din
Europa occidental ă, unde nu s-au găs it nici un fe l
11 de îru11om1în tări primare cu im·entar indi,·idual,
ci numai depunerea oaselor după descompu nerea
cărnii . Simbolurile gravate pe pe re ~ i monnintelor
II megalitice sînt în mod egal simboluri ale rege-
nerării . Asemănările sînt izbitoare, în ciuda faptu-
lui că trei mii de ani separă aşezăril e de la
lI Lepenski Vir de mormintele megaliti ce din
Irlanda, Marea Britanie şi Bretagne. In ambele
zone culturale, această tradi ţie trebuie să se fi
perpetuat din paleolitic şi, asoc ia tă scopului
11 regene rării, a continuat timp de alte cîteva
milenii .
Simbolismul regenerării de la Lepenski Vir
l J
este bogat reprezentat, iar venerarea zeiţei mo rţii
şi regenerării , pusă în legătură cu moartea ş i
înmorrnîntarea membrilor societătii din cultura
Lepenski Vir, nu mai poate fi pusă la îndoială.
11 Este greşit să se dea sculpturilor denumiri fan-
teziste, cum ar fi „Adam", „Mennan", „Kronos",
„şefu l" şi altele similare, aşa cum s-a întîmplat
recent în lucrarea lui Srejovic şi Babovic (l 983) -
11 cf. nota 115 - ca şi la expozi~a din 1986 cu sculp-
turi aparţinînd culturii Lepenski Vir, deschisă cu
ocazia Congresului Internaţional de Arheologie
d de la Southampton. Sculpturile reprezintă utere ş i
peşti , vul vele (triunghiuril e di n sanctuare),
deschiderile şi intrările sînt, în totalitate, sim-
j boluri şi mani festări ale zeiţei . Acest simbolism
nu are nimic de-a face cu zeitătil e masculine ori
cu „Omul primordial". De asemenea, nu este nici
o dovadă privitoare la exi stenţa unei structuri
I ierarhizate şi patriarhale a societăţii 122. Cultura
Lepenski Vir a aparţinut în mod clar Vechii
Civilizaţii Europene, o societate egalitară fără
'J
vreo ierarhizare di scemabi l ă. exceptînd sfe ra reli -
gi oasă. unde ritu ri le erau probabil conduse de
preotese şi de mamele fami liei ori de conducă­
toarele clanului .
d Sanctuarele şi modelele de sanctuare din
mileniile VI- IV î.e.n.
Cele ma i timpurii modele în lut care ne dau
infonn:-irii importante pri vind arhitectura şi desti-
naţ ia sanctuarelor apar în jur de 6000 î.e.n. Aceste
modele. avînd o lungime de circa 25- 50 cm, ne
oferă o imagine completă privitoare la stmctura
constrn c ţie i . Ele sînt adesea bogat decorate cu
simboluri şi împodobite, deasupra in trări i sau pe
acoperi ş , cu bustul sau cu masca zeiţei , ru1imalul
ei sacru. ori cu coarne. Au fost scoase la ivea l ă
sute de modele, aflate în dive rse stadii de conser-
vare. Ele constitui au, poate, ex rnto-uri: sau, dacă
sanctuarul o simboliza pe ze iţă, producţia de
modele ar putea fi pu să în l egătură cu sculptarea
unor figurine redînd-o pe aceasta. Prima variantă
pare mai probab il ă, dat fi ind că modelele au fost
de regu l ă găs ite împreu nă sau îngropate sub
temelia sanctuarul ui. Trad i ţia de a reprezenta
bi seri ci ş i catedrale în min iatură a străb ătut
epocile_istorice pînă în Renaşte re şi chiar mai
tîrziu. In arta pl astică, asemenea modele sînt
redate in tabloul ctitorilor, care le poartă în bra!e.
Putem concluziona că replicile sanctuarelor
neolitice se bucurau de o atentie cu nimic mai
redu să. Prezenţa lor ne arată impo1tanţa centrelor
de cult în ,·iata străvech ilor comunităti rurale.
Arheologii au· considerat aceste modele drept
„repl ici ale co nstrucţi i lor". O astfel de inter-
pretare punctează te ndinţa dominant ă printre
arheologi de a evita problemele legate de credin ţe
atunci cînd cercetează monumentele de cultură.
D upă părerea mea, toate aceste modele sînt
replici ale unor sanctuare, constituind un izvor
nepreţu i t de informali i pentru reconstituirea cred-
intelor din neolitic l 23.
· Modelele se rapo1tează, în principal, la vene-
rarea ze i ţei-pasăre . Cîteva i m ită trăsături ale
păsă ri lo r, cu capul aplecat peste acoperiş, în timp
ce altele au deschideri circulare de acces, detaliu
ce arată utilizarea lor drept cote ţe . Modele de
acest fe l, deosebit de internsante, au fost găsite în
aşezarea de la Porodin, în Pelagonia, lîngă Bitoy,
unde s-au întreprins săpături în anul 1952 12 .
S-au găs it aici numeroase replici de sanctuare în
fo rmă de casă cu „homuri", nişte cilindri goi pe
dinăuntru ce aveau în partea superioară o mască a
zeiţei . Reliefurile din jurul „hornului" reprezen-
tau gulerul zeiţe i. Cîteva din templele miniaturale
de la Porodin prezintă intrări în fonnă de T,
într-un caz fii nd găsit şi un altar cu o deschidere
triunghi ulară. Porodin este datat la începutul
mileniului al VI-lea î.e.n. Modelele de sanctuare
aparţinînd fazei timpurii Vinea (circa 5300- 5000)
indică de asemenea atribute ale zeiţei-pasăre (fip·
l 00). Un model din aşezarea de la Turdaş (m
sudul Ardealului) a fost decorat cu motivul
 l 57
penelor de pasăre. Altul , aparţinînd culturii Vi nea,
l găs it la Vădastra, în sud-vestul României, a fost
ornrunentat pe toată suprafaţa cu meandre mari
încrustate cu pastă albă - un motiv care leagă pe
l ze iţă de lumea acvatică . Acoperişul acestui model
sus ţinea o sculptură reprezentînd capul ze iţe i , cu
gulere în jurul gîtului , în timp ce spatele
constructiei avea o deschidere circulară - intrarea
fl desemn ată pentru epifania zeiţei în chip de
pasăre.
Unul dintre modelele cele mai mari de la
jumătatea mileniului al V-lea a fost găsit la
II Căscioarele, pe o insulă a Dunării. Are o lungime
de 51 cm şi o lăţime de 24,2 cm, pe două nivele.
Primul nivel are cîteva şirnri de ferestre rotunde,
în timp ce nivelul superior prezintă un rînd de
11 patru sanctuare cu intrări mari, deschise. Fiecare
din aceste intrări a fost decora tă fie cu un corn, fie
cu motivul unui cap de animal. Acest model
li aparţine apogeului culturii „vechi europene", o
p erioadă în care s-a atins perfecţiun ea şi rafina-
mentul, atît în arhitectură, cît şi în ceramică. El nu
fI
este replica unui singur sanctuar, ci a unui întreg
complex care ar fi putut aparţine la patru familii
sau unor grupuri săteş ti . Nivelul inferior
reprezenta un atelier uri aş în care trebu ie să se fi
produs vasele de ceremonial şi sute de alte
obiecte necesare ritualului.
Existenta unor sanctuare cu două niveluri în
mileniul al V-lea î.e.n. este dovedită de
11 numeroase miniaturi găsite în diverse grupuri cul-
turale. La Rozsocuvatka, lîngă Kiev, s-a găsit un
model ce aparţine culturii Cucuteni (Tripolie).
Nivelul inferior era un atelier, în timp ce sru1ctu-
11 arul principal, reprezţntat de dou ă camere, se afla
la nivelul superior. In jurul templului se afla o
[l terasă pentru ca participanţii să îl înconj oare, ase-
meni modelului de la Căscioarel e, care avea o
terasă ce lega cele patru sanctuare. La Radingrad,
lîngă Razgrad, în nord-estul Bulgariei. a_fost scos
la iveală un sanctuar cu două niveluri12) la sca ră
11 reală. Acest sanctuar a dovedit că modelele
reprezintă replici reale. Aici, la nivelu l inferior,
s-au găsit toate cele necesare unui atelier cera-
[J mic: unelte pentru decorarea ceramicii aşezate pe
o platformă, mi ci străchini pentru fărîmiţarea
ocrului şi palete pentru pictură. Era acolo şi un
lJ
cuptor mare. La nivelul superior se afla un altar,
cu un război de ţe sut al ături , pentru con-
fecţionarea veşmintelor de ceremonial, indicînd
că producerea ţesăturii trebuie să fi avut un rost
lJ sacru. Practica ţeserii veşmintelor sacre în templu
a continuat pînă în timpurile clasice, în timp ce
evidenţa cea mai timpurie datează din mileniul al
lJ
VII-iea î.e.n., reprezentată de contragreutăţi în
formă de disc pentru războiul de ţesut, găsite în
sanctuarele de la Achilleion.
Unele sanctuare erau dedicate zeiţei-şarpe, aşa
j cum arată un exemplu bine conservat de la
Sabatinovka (în Republica Moldova, cultura
Cucuteni), datat circa 4800-4600 î.e.n. Această
construc~e era în formă de casă, avînd circa 70
J m2. La o extremitate era un altar în formă de
_„„„„„„„„„„„„• .-----
bancă pc care s-au găsit aşezate, pe scaune cu spă ­
tar de corn , 16 sculpturi de capete de şerpi. Numai
una din aceste figurine avea braţe, ţinînd în mînă
un pnmc în fonnă de şarpe sau un falus. Lîngă
altar se atla un scaun de dimensiune natural ă, cu
speteaza decorată cu coarne, folosit probabil gc
preoteasa care conducea cere moniile. ln
apropiere, se găsea un cuptor pentru pîine, cu
vase la o extremitate: într-unul din acestea s-au
descoperit oasele unor animale incinerate. Lîngă
un cuptor şi pe pavajul de pale de la intrare s-au
mai găsit şi alte sculpturi. In total , în acest sanc-
tuar au fost descoperite 32 de scu lpturi, toate fiind
replici ale zei ţe i-şarpe.
Sanclliarele dedicate ceremoniilor de regene-
rare aveau un caracter di ferit. La Căscioare l e.
într-un ni\'el anterior celui am intit, s-a găsi t w1
sanctuar cu doi stîlpi , datat în jur de 5000 î.e.n.
Aceşti stîlpi erau de lemn, acope riţi cu lut şi pic-
taţi cu un moti,· simbolic unghiular-spiral. Pereţii
erau decoraţi cu ovale roşii , cercuri concentrice ş i
spirale 126_ Toate aceste motive sînt asociate
regene rări i .
P rezenţa acestor stîlpi sau coloane este de un
interes deosebit. deoarece trebuie să fi simboli zat
arborele vie ţii. Coloana vieţii poate fi o plantă, un
arbore ori un copac metamorfozat în coloană,
cum este cazul sanctuarului de la Căscioare le. un
şarpe sau un falus în erec~e ori, într-un 111od
asemănător, o stal agmită ţîşnind misterios într-o
peşteră. Numeroase peşteri cu stalagmite de pe
coastele Greciei, Iugoslaviei şi Italiei au devenit
sancruare; acestea erau locurile unde de-a lungul
a mai multe generaţii aveau loc ceremonii reli-
gioase şi se practicau mistere. Asemenea peşteri ­
sanctuare din regiunile amintite au fost folosite
din neo litic, iar în Creta chiar în epoca bronzului .
Aici aş dori să amintesc peştera Scaloria din
sud-estul Italiei, în apropierea oraş ului
Manfredoni a, unde am întreprins săpături în ani i
1979 şi 1980. Peştera are două părţi separate.
·Partea aflată la nivelul superior este reprezentată
de un spaţiu larg, adecvat locuirii. Aici s-au găsit
obiecte ceramice şi unelte de piatră datînd din
inten-alul sfirşitul mileniului al VII-iea - sfirşitul
mileniului al VI-lea î.e.n. Peştera inferioară era
lungă şi îngu stă, asemenea unei mîneci, cu l!n
izvor activ şi stalagmite în partea de jos. Jn
apropiere au fost găsite numeroase obiecte
ceramice pictate care, în urma analizelor cu radio-
carbon, au indicat că ceremoniile au avut loc pe la
jumătatea mileniului al VI-lea (circa 5600- 5300
î.e.n.). Peştera a fost descoperită la începutul
secolului nostru de arheologi locali şi de alţi ama-
tori , astfel că au dispărut mari cantităţi de
ceramică. Din fericire, exi stă vase bine conser-
vate care s-au solidificat în apropierea stalag-
mitelor şi astfel nu au putut fi luate. Membrii
expediţiei conduse de mine au strîns cu grij ă
cioburi din nivelurile superioare şi inferioare ale
peşterii , ajungînd la concluzia că fragmentele au
făcut parte din 1500 de vase. Acestea erau
decorate în mod sistematic cu simboluri ale
 58
regenerării : triunghiu1i , şerpi, motive de plante şi
motive solare, precum ş i simboluri ale zeiţei
însăşi - căpriori (che vron-uri) , clepsidre şi
moti\'ul fluturelui . La intrarea în peştera strîmtă,
au fost îngropaţi 137 de indi\'izi, unul deasupra
celuilalt, fără vreo ordine. Ceremoniile care aveau
loc aici erau probabil legate de moarte şi de
regenerare.
11
e. leitele şi sancruarele din Insula Malta,
mileniile IV- III i.e.n.
11
Sanctuarele malteze sînl reP,rezentate de
monninte subterane în fo nnă de ou 127 _Chiar şi în
perioada apogeului lor din mileniul al IV-iea
11 î.e. n. şi de la începutul mil eniului al III-iea î.e.n„
aceste sanctuare erau îndeaproape înrudite cu
mormintele megalitice în ceea ce priveşte func~a
f I şi simboli smul lor. Templele malteze nu sînt
constrnite ca nişte case, cum este cazul celor din
sud-estul european, ci sînt expresii reale ale
corpului generator al zeiţe i , cu fese enorme,
11 ovoidale (fig. 1O1). Această imagine se repetă în
cazul a numeroase sculpturi în piatră ale zeiţei ,
cum vom ,·edea în continuare.
Simbolurile găsite pe ceramică, reliefurile şi
gravurile de pe pe re ţi . blocu1i de piatră şi altare,
vorbesc - fără excepţie - de acelaşi limbaj al
regenerării . Triunghiul pubian al zeiţei se repetă
11 în diverse locuri : cioplit din bucăţi mari de piatră
şi fixat cu vîrful cel mai ascurit în jos, în apsidă
sau în nişa sanctuarului în chip de altar.
Triunghimile, altarele, stîlpii şi blocurile de
11 piatră din Malta erau mai totdeauna gravate.
Probabil că acestea nu erau socotite decoratii. ci
aveau un înţeles simbolic, asemenea moti\1tllui
li cupei de pe menhirele şi de pe mormintele mega-
litice din Europa occ identa l ă ş i din alte locuri .
Aceste mici incizii erau într-adevăr o pătrundere
în firea zeiţe i.
11 Tot sfe rei rege ne rării îi apa rţin şi şerpii în
poziţie verticală precum ş i rep rezentările înrndite.
In sanctuaml de la Ggantija s-a găsit relieful unui
11 astfel de şarpe, însoţit de f~lu suri aşezate cîte
două sau cîte trei în ni şe. Jn sanctuarul de la
Hagar Qim, în apropierea intrării , se afl ă un altar
în fonnă de măsu ţă, decorat în partea anterioară
11 cu un copac răsărind ca ,·iţa dintr-un vas. Acesta
se afla în apropierea unui altar în formă de masă
mai mare, deasupra căruia erau incizate două
reliefuri ale unei spirale serpentifonne duble,
11
îmbinate cu un triunghi în paitea superioară.
Ace l aşi motiv se regăseşte pe un bloc de piatră
din sanctuarul de la Tarxien , fai mos pentru
IJ motivele sale spirale. Din aceste spirale răsar
muguri şi mlădiţe, indicînd că acestea aveau o
semnificaţie ~nai profundă decît simpla decoraţie
geometri că. In acestea putem vedea celebrarea
11 energiei vegetaţ·i ei , precum şi reînnoirea vieţii
pri1păvara.
u In sanctuarul de la Tarxien s-au descoperit ş i
doi tauri cu coarnele mari, sculptaţi în relief pe
lespezi de piatră (fig. 102, 1- 2) şi , în apropierea
lJ
acestora, o căţea cu 13 pui (fig. 102, 3). Pc un
fragment de vas. coamele erau reprezentate Lot în
relie1~ cu o pasăre la mijloc. Pe un singur bloc ele
piatră s-a incizat cu măiestrie o procesiune ele ani-
male: oi, porci ş i capre. Deşi acestea au Cost con -
siderate animale pregătite pentru sacrificiu , ele
puteau fi simboluri ale celebrării reînnoi rii vi eţ i i
în lumea animal ă.
În Malta s-au găs it peste 30 ele sculpturi
impresionante în pi atră. avînd înălţim ea între )
cm şi 3 m. Grupul principal este rep rezentat de
nudmi cu fesele oviforme, cu o mînă întinsă în jos
ş i cu cealaltă peste piept. Acestea au fost
descoperite în hipogeul de la Hal Saflieni ş i în
sanctuaml de la Hagar Qim. Unele sînt redate în
picioare, altele sînt aşezate cu picioarele întoarse
spre dreapta sau stînga. Cîteva, specifice numai
acestei insule, erau îmbrăcate în veşminte lungi
cu gu lere. Motivul oului dublu - ad i că fesele
amplificate în mod intenţion at - face legătu ra
între aceste sculpturi ş i motivul regene rării. La
Hal Saflieni s-au găsit pandantive în fonnă de
fese , precum şi statuete complet schematizate, cu
capetele cilindrice sau falice, confecţionate din
os. Fiecare reprezintă unul din aspectele zei!ei -
moartea şi regenerarea. Din punct de vedere
functional. ele sînt înmdite cu zei tele neolitice din
Sardlnia, din monnintele săpate 'în stîncă, cu un
braţ sau ambele braţe în jos ş i cu un triunghi în
centrn dar fără sîni.
Cea mai mare sculptură în piatră, a căre i
înălţime original ă trebuie să fi atins 3 m, provi ne
din sanctuarul de la Tarxien. Era, fără îndoială ,
cea mai importantă zeitate a acestui sanctuar. S-a
păstrat numai partea sa infe ri oară, cu o înălţime
de l m, înfă~şînd picioarele pînă la genunchi, cu
o fustă pînă la jumătatea pulpelor. A mai supra-
vi eţu it un mic fragment dintr-o altă sculptură
asemănătoare, în poziţie şezînd , provenind tot din
sanctuarul de la Tarxien. Sub fustă, lî n gă
picioarele ze iţe i , se afl ă aşezate patru figuri
greoaie de femei reprezentate în relief Asemenea
sculpturi gigantice reprezintă exemple unice în
arta preistorică, deoarece alte figuri de asemenea
dimensiuni, confec~onate din lut sau din lemn, nu
s-au păstrat pînă astăzi.
Cine este această mare zei ţă? Fragmentele de
picioare care ne-au parvenit arată că ea este
asemănătoare zeiţei redate în sculpturile de la
Hagar Qim. Pulpele sînt neobi şnuit de groase, dar
picioarele sînt subţiri . Trebuie să fi existat un
înţeles simbolic în această reprezentare. Să fi fost
oare vorba de o repli că la scară uriaşă a picioa-
relor reginei-albină? Dacă este aşa, acesta ar fi un
element suplimentar pentru înţelegerea funcţiilor
zeiţei. Ea nu e zeiţa gravidă a fertilităţii, aşa cum
a fost înţeleasă pînă acum, căci obezitatea sa are
un înteles mai adînc - acela al regenerării . Ea
este, de fapt, o expresie specific malteză a zeiţei
mortii şi regenerării.
Un alt grup de sculpt11ri, provenind din siturile
de la Hal Saflieni şi de la Bouggiba, reprezintă
femei cu fese ovifonne stînd întinse (fig. 103).
 59
Deoarece şi peş tii se aflau întinşi într-o pozi !ic
asemănătoare, se poate aprecia că trebuie să fi
existat şi aici un înţel es simbolic. Peştele este
l unul din simbolurile cele mai clare ale uterului
zeiţei şi ale încarnă1ii sale. În poziţi e culcată, alîl
peştii cit ş i femeile ar fi putu t simboliza perioada
de gesta!ie sau de in cuba ţ ie care precede regene-
f1 rarea.
Sanctuarele malteze. construite cîle două. sînl
foarte bine reprezentate.prin cele de la Ggant.ija şi
iYlnajdra. Putem presupune că fiecare sanctuar
11 reprezenta aspecte diferite ale ze iţe i , fiind cele-
brate ritualuri diferite: în sanctuarul mai mare de
la apus - rituri legale de moarte şi de regenerare ;
în cel de la răsărit - celebrarea naşterii şi rege-
nerării oamenilor şi naturii. Absidele sanctuarelor
dinspre apus au fost construite dintr-un calcar de
globigerină, de o culoare mai închi să, brun-
11 roşcată, pictate în roşu, în timp ce sanctuarele de
la răsărit erau construite dintr-o piatră de culoare
mai deschisă. Sanctuarele duble erau probabil
[I expresii ale unei zei ţe duble, redată ca „gemeni i
siamezi„, reprezentare atestată pe o arie largă în
Europa şi Anatolia, în intervalul mileniil or
VII- III i.e. n.
li În templele de la Mnajdra şi Tarxien s-au găsit
figurine de lut ale unor femei însărcinate, cu sînii
măriţi şi vulvele umflate, cu o înălţime de 5-6 cm,
lI care pot reprezenta replici mini aturale ale zei ţe i
naşterii . Deşi ele nu par deosebit de frumoase
ochilor noştri (J. D. Evans le-a caracterizat drept
„deformate şi patologice··) este esenţial să le con-
siderăm simbolice. A reproşa artei preistorice
11 lipsa calităţilor care corespund aşteptărilor este-
tice de astăzi înseamnă a ignora semnificaţia pro-
fundă a acesteia. Este interesant de remarcat că pe
11 spatele ambelor figurine sînt incizate nouă linii
orizontale, care pot reprezenta cele nouă luni de
graviditate. Asemenea imagini puteau fi ex voto-
uri, ofrande către zeiţa naşte1ii , în speranţa unei
11 naşteri uşoare. Putem presupune că naş terile ar fi
putut a\'ea loc în sanctuarul de la răsărit, unde au
fost găsite figurine cu asemenea simbolism. La
Mnajdra s-au găsit modele în lut ce amintesc de
feţi i în luna a doua (fig. 104). Asemenea obiecte
sînt expresia riturilor legate de naştere.
Ungă sanctuarul de la Hagar Qim a fost
11 descoperit un tors de lut deosebit de frumos,
a\'înd înălţimea de 12,5 cm, reprezentînd nudul
lJ unei femei cu sînii mari. Din cauza frumuseţii
sale deosebite, apropi ată de criteriile secolului
nostru, sculptura a atras atenţia arheologilor, fiind
numită „Venera malteză··. Din sanctuarul de la
lJ Tarxien provine un nud de dimensiuni mai mici ,
al unei femei într-o pozi ţie relaxată (fig. l 05).
Asemenea figuri cu sînii mari, stînd în picioare
sau şezînd, simboli zează totuş i un alt aspect.
Reprezentări asemănătoare ne sînt cunoscute din
culturile Sesklo şi Vinea din Grecia şi Iugoslavia,
precum şi din cele mai timpurii sanctuare şi
'I morminte din Malta (fig. 106). Capetele sau
măştile acestei sculpturi care s-au păstrat pînă azi
au nasuri mari şi sînt lipsite de guri umane. Le
u
plasez în categoria zeiţei-pasă re, căci ea este cca
care dăruie via!a, o păstrează şi aduce bunăstare .
(' Simbolism11/ regenerării din mormintele
megalitice vesr-e11roµene
Morm in tele megal itice vest-europene sî111
peştgri simbolice rid icate deasupra nivelului solu -
lui. In ambele cazuri - atît peştera , cît şi monu-
mentul megalitic - se reflectă ideea că monnîntul
reprezintă pîntece le zeiţei. Acestea nu erau
„morminte'' în înţelesu l pe care îl dăm noi astăzi
cuvîntulu i, ci sanctuare-cimitire ce scot la iveală
simbolismul regenerării .
Pietrele de la intrare, ortostate le, pietrele de pc
acoperi ş şi pietrele pentru pavaj erau găurit e.
incizate şi uneori pictate cu simboluri. Timp de
aproape un secol, arta megal itică a fost totuşi con-
si derată , în principal, un ornament fără
recunoaşterea vreune i semnificaţii religioase.
Unii spec i ali şti contemporani au început, din feri -
cire, să recunoască natura simbo l ică a acestei arte.
CI ai re O' Kelly afi nnă că „înţelesul simboli c a stat
la baza inspiraţie i ~e a dus la arta dolmenelor cu
culoar irlandeze''. lmpărtăşesc această idee. Mai
mult, si mbolurile de pe megaliţi nu sînt de mai
mi că importan ţă pentru descifrarea semnificaţi­
ilor pe care le aveau cred in ţele proprii celor care
au constrn it aceste monumente decît sîn t
sculptu rile ş i picturile din bisericile creştine.
Elizabeth Twoh ig a făcut un mare serviciu
ce rcetării artei megalitice st1îngînd într-un amplu
volum aproape toate simbolurile gravate sau pic-
tate pe pietrele din monnintele megalitice răspîn­
dite din Portugalia pînă în Irlandal28. De şi
studiul său a pus la di spozi !ia cercetătorilor arta
megal i tică, autoarea nu a încercat interpretarea
simboluri lor.
O „cheie" a descifrări i aitei megalitice a fost
oferită de M. Brennan, care vede în aliniamentul
monumentelor şi în simbolurile acestora relaţii cu
solstiţiile, echinoxurile, ciclurile lunare şi
solare l 29. Nu se poate nega importan ţa unei
asemenea observaţii. Cu toate acestea, simbolis-
mul megaliţilor nu trebuie interpretat ca o expre-
sie a cu noştinţelor astronomice şi matematice fără
nici o legătură cu credinţele acelor timpuri. Toate
monumentele megalitice trebuie înţe lese într-un
context ritual. Nu aflăm prea multe dacă ştim că
Gavrinis, Newgrange, Maes Howe ş i alte
morminte-sanctuare au fost orientate spre răsări­
tul soarelui la solstiţiu l de iarnă. Problema este de
ce erau astfel orientate. Răspunsu l la o asemenea
întrebare poate veni numai din anal iza simboli s-
mului megaliţilor.
După părerea mea, există un limbaj simbolic
bine definit, reprezentat de semnele gravate sau
pictate care apar în toate regiunile unde există a11ă
mega litică. Aceste motive, singure sau în grup, nu
sînt scrij elituri întîmplătoare, ci aparţin unui sis-
tem închegat de expresie sacră. Conţinutul acestui
sistem poate fi împărţit în următoare le categorii:
 60
1. Imagini schematizate ale ze1ţe1: forme
colinare, cu sau fără proeminenţe, reprezentînd
capul (uneori cu păr), menhire şi stele în formă de
bufniţă şi imagini ale ochilor şi sînilor. Vulva sa
1 generatoare este redată prin triunghiuri sau tri-
unghiuri duble, uneori prin romburi (triunghi
dublu) şi clepsidre.
iI 2. Semne acvatice: zigzaguri , linii ondulate,
arcuri multiple şi cupe.
3. şerpi încolăciţi sau ondu laţi. şerpii singuri
încolăciţi pot fi substituiţi de sori, iar încolăciril e
[I duble de ochi.
4. Soii cu raze şi discuri solare cu o cupă în
centru ca simbol al energiei vitale.
[l 5. Arborii vietii sau~ coloanele vietii: arcuri
înseriate pe ve11icală, şerpi unduitori pe verticală
şi alte asemenea imagini.
6. Spirale, croşete, coame, „piepteni" - sin1-
[I boluri stimulatoare ale energiei vitale.
7. Tauri sau capete de tauri ca omonime ale
pîntecelui zeiţei.
[I 8. Ambarcaţiuni reprezentînd poduri către
lumea de jos, fiind şi catalizatori ai renaşterii.
Înţelesul unor asemenea imagini poate fi
descifrat numai în contextul general al simbolis-
11 mului neolitic al Vechii Europe. Cu toate acestea,
studierea motivelor şi asocierea lor frecventă pe
monumente izolate, bogat decorate, cum este
11 Gavrinis în Bretagne ori Newgrange şi Knowth în
Irlanda, este deosebit de grăitoare.
Este important să ne întrebăm de ce numai
anumite simboluri apar pe megaliţi . De ce vulve,
11 cupe, arcuri concentrice, ochi, încolăciri de şarpe ,
sori? De ce arborii vieţii şi coloanele vieţii pe
monwnentele funerare? Asocierea unor anumite
11 semne cu altele este, de asemenea, plină de sem-
nificaţie. Există o legătură stnnsă între semnele
acvatice. şerpi şi imaginile feminine. Cupa şi
triunghiul sînt interschimbabile , fiind asociate
11 simbolurilor acvatice, cercurilor sau ce rcurilor
concentrice şi valurilor de apă ori sînt înconjurate
de acestea. Alte interconexiuni sînt depistabile
între încolăcirile şerpilor şi sori, precum şi între
11
încolăcirile şerpilor şi ochi. Spiralele, semilunile,
coarnele, cîrligele şi topoarele însoţesc sim-
bolurile izvorului vietii ca stimulatoare ale
11 energiei vitale. Toate sînt „s imboluri ale
devenirii" sau, cu alte cuvinte, simboluri ale
regenerării.
Să observăm mai întîi simbolurile care pot fi
l1 definite drept abstracţii convenţionale ale zeiţei .
Forma sa omenească apare rareori, cu excepţia
menhirelor antropomorfe, a formelor umane
11 schematizate (fig. 107, 108, 109) şi a hibrizilor
femeie-pasăre. Acestea sînt mai degrabă în chip
de bufniţă decît de om şi redate pe stelele găsite
în mormîntul de la Knowth West (fig. I I O), pre-
11 cum şi în mormintele din Portugalia, Spania şi
sudul Frantei. Simbolurile mai frecvente ale zei tei
u sînt tocmai ochii, ciocul şi spnncenele, ochii
drept încolăciri ale şarpelui sau sori, sînii, colierul
şi formele geometrice specifice: triunghiul, zigza-
'I
· 11----------------~
gui, căpriorn l (V), rombul şi clepsidra.
Legătura stnnsă dintre zeiţă şi semnele sa le
poate fi observată pe plăcile trapezoidale de şist
sau pe oasele de bovine găsite în dolmenele cu
culoar din Portugalia. Unele au feţe abstractizate
sau numai ochi, fiind gravate şi cu şiruri de tri -
unghiuri, zigzaguri, romburi, arcuri, cupe şi une-
ori X-uri sau clepsidre.
Să cercetăm acum cîteva din cele mai impor-
tante monumente megalitice.
La Newgrange, grnpurile de simbolu1i se găs­
esc fie în locurile cele mai ,·izibile. fie în zone
importante pentru cu1tl30_Astfel sînt blocurile de
piatră de la intrare, care acoperă nişa estică, pre-
cum şi blocul de piatră nr. 52, remarcabile prin
virtuozitatea desenului şi prin tehnica execu~ei
Piatra de bordură nr. l prezintă unul dintre
grnpurile cele mai caracterist(ce din simbolistica
de la Newgrange (fig. 11 l). Incolăcirile simple.
duble şi triple acoperă aproape întreaga suprafaţă.
Cele două încolăciri superioare formează motivul
ochiului, tipic pentru dolmenele cu culoar din
Irlanda. Acestea două sînt legate de un al treilea,
formînd o spirală triplă care se repetă atît la
Newgrange, cit şi în alte monumente. Zeiţa este
aşadar unu, este doi, este trei - este totalitatea.
Dacă încolăcirea şarpelu i simbolizează izvorul
energiei viţale, atunci spirala triplă este cea mai
puternică. Incolăcirea inferioară se extinde dinco-
lo de spirala triplă şi , luînd o altă direcţie ,
fonnează figura unui arc multiplu cu un t1iunghi
în centru. Spaţii le dintre încolăcirile şarpelui sînt
umplute cu romburi, iar zona de la stînga înco l ă­
cirii triple este marcată de romburi protejate
de arcuri concentrice.
Piatra de bordură nr. 52 este împărţită în două
registre printr-o fişie verticală (fig. 112). Figurile
dominante din P,_artea stîngă sînt şarpele ş i ochiu-
rile încol ăcirii. Incol ăc i1i multiple se întîlnesc în
ce ntru pentru a forma un cioc şi moti vul
sprîncenelor. Există o încolăcire mai mică ataşată
la dreapta, iar deasupra ei două cupe şi arcuri
concentrice. Jos, suprafaţa este acoperită cu 1
i
t1iunghiuri, romburi şi zigzaguri. Registrul din J
dreapta constă din trei cartuşe care cuprind 'trei J
adîncituri cupulare cu motive triunghiulare şi de
clepsidră la mijloc. Asociate cartuşelor sînt
arcurile concentrice cu un triunghi în centru.
Arcurile multiple cu o vulvă triunghiulară în inte-
rior trebuie să reprezinte aici reliefarea vulvei
generatoare a zeiţei. Accentul pus pe adînciturile
triple ar putea reprezenta izvorul triplu al vieţii ,
după cum înţelesul cupelor triple poate fi pus în
legătură cu încolăcirea triplă din registrul stîng.
Reţeaua de simboluri de pe partea inferioară a
pietrei de acoperiş din adîncitura aflată în partea
de est a monwnentului de la Newgrange constă
din ochi rotunzi de bufhiţă şi un cioc triplu sau
multiplu, precum şi dintr-un motiv al spnncenelor
care este cvadruplu. Acestea formează o rozetă cu
un dreptunghi în centru, încolăciri mari de şarpe
şi un motiv concentric oval, cu două semicercuri
 61
opuse în centru. Ochiul ş i rozeta formală din
ciocuri sîql cuplate cu motivul triplu al ochiului şi
ciocului. Incolăcirea mare din cenlm este legată
de o altă imagine triplă a ochiului ş i ciocului .
Aceste simbiluri principale sînl Jlancale de o zonă
cu zigzaguri pe latura sud i că şi sînl presărate cu
V-uri (căpriori) , romburi, zigzaguri şi şerpi
r I ondulati.
Se poate observa că scopul principal al acestor
simboluri a fost să indi ce prezenţa d i vinită ţi i în
II chip de bufniţă şi de şarpe . Acest fapt este evident
prin poziţia bine re liefată a ochilor de bufniţă şi
întrepătrunderea lor cu în co l ăci ri de şarpe,
ambele fiind simboluri ale regene ră rii . Există şi
lI alte interre l aţii dintre aceste imagini şi cupe, tri-
unghiuri , triunghiuri duble sa u romburi ş i
numărul trei.
În conformitate cu afirrnatia lui Brennan. este
11 pos ibil ca moti vele şarpe.lui ondul at să fi
funcţionat ca m ăsură a timpului, deoarece
numeroase forme şerpuitoare au 14- 17 curbe,
II numărul zilelor cînd luna este în creşte re. O
încolăcire flancată cu arcuri în formă de C de pe
piatra de pavaj nr. 5 de la Knowth, silui 1131 poate
fi un bun exemplu de ciclu lunar, de la semilună
I1 la lună plină şi înapoi la semilu nă (fig. 11 3). Este
plauzibil să vedem încolăcirea ca pe un simbol
polivalent, fiind totodată l ună plină, un simbol al
izvorului energiei, spirala ete rnităţii în cadrul tim-
11 pului, precum şi zeiţa în săşi.
Motivul central şi repetat al şarpelui şi al
încolăcirii de la Newgrange, adesea în so~t de
li ş iruri de romburi sau zigzaguri, apare pe pietrele
din adîncitura de la apus, în camera principală, pe
patru ortostate şi pe cîteva pi etre de pavaj.
!I Motivele unghiulare nu reprezin tă numai un
decor, cum am amintit mai sus, ci creaţii pe tema
triunghiului procreator al zei! ei. Clepsidra,
reprezentată de două triunghiuri, reprezintă pe
lI zeiţa însăşi . Importanţa sa este acce n tuată cînd
este înrămată într-un cartuş, aşa cum se întîmplă
pe ortostatul nr. 48 de la Knowlh Est pe latura
camerei centrale (fig. 11 4).
11 Motivele de pe consolele şi lintelele de dea-
supra ortostatelor sînt întotdeauna praguri unghi-
ulare, romburi flancate de zigzaguri sau cu şiruri
li în zigzag (fig. ll5). Aceasta se repetă pe toate
monnintele importante: Newgrange, Knowth şi
Fourknocks. Inciziile de pe latura anterioară,
îngustă a pietrelor arată că acestea fuseseră desti-
11 nate a fi privite pe cant. Asemenea motive au fost
incizate în prealabil, apoi aşezate în anumite
locuri. Deşi cu rol decorativ, ele nu sînt străine de
simbolismul regenerării. Aici, motivele simbolice
11 au fost create prin repeti~i geometrice abstracte
pentru a crea un fel de cîntare, o litanie sau o
incantatie vizuală.
I Cercurile, punctele în cercuri, sorii şi cupele
sînt adesea gravate pe suprafe ţele ascunse în
pămînt sau aflate la baza ortostatelor. Aceste
li incizii nu au fost făcute pentru ochiul omenesc, ci
ca acte rituale de comunicare cu puterea divină, o
evocare a puterilor regeneratoare ale zeiţei ,
I •
ascunse în piatră. Sînt simboluril e cen trulu i,
iz,·oml sau punctul foca l de unde via ţa începe şi
curge în afară, amplificîndu -se în cercuri concen-
trice şi in arcuri. Dacă ar li posibil să num ărăm
toate cupele (artifi ciale ş i nah1rale), cercuri le
(concentrice şi deschise) şi motivele punctului în
cerc. ar re ieşi cu claritate că aceste simboluri sînt
ce le mai numeroase ş i , ca atare, cu rol generali,·
EYocarea pute rilor regeneratoare ale ze iţei prin
incizarea simbolurilor este cel mai bine redată la
Ganini s.
Ganinis este unul dintre cele mai bogate
monumente megalitice din Bretagne, remarcabi l
pentm calitatea deose bită a gravuril or în reli ef
(fig. 11 6). El este datat în perioada dolmenelor cu
pasaj din neoliticul tîrziu, pe la s firşitul mileniu -
lui al IV-iea î.e.n. Activitătil e cultice s-au încheiat
aici_în jurul anului 2500. ·
lnconjurat de ape, sursa prim ordial ă a vie ţii, el
ocupă capătul sudic al unei mici insule din go lful
rvlorbihan (iniţial o pen insulă legată de continent
p1i n latura sa nordică) . Monumentul se alini ază
răsăritului de soare la solstiţi ul de i a rnă, în timp
ce orientarea principal ă a pasajului este spre poz-
iţi a extremă a creşteri i luni i.
Gran1ril e din sanctuar acope ră comp let
suprafaţa a 23 de ortostate, dînd impresia gene-
rală de unitate simbo lică. Utilizarea intensă a
motivelor ondulate ş i a arcurilor concentrice
sugerează elementul li chid înconjurător. Simbolul
dominant este un cerc concentric cu un punct sau
cu o linie verti cală în centrn , adică vu lva. Acesta
este interconectat sau înconjurat de linii ondulate
multiple şi de arcuri serpentifonne suprapuse în
coloane ,·erticale. Aceste coloane ale vieţii par a
spune că foiţa generatoare a ze iţe i este inepui -
zabi lă - crescînd şi diminuîndu-se asemeni val-
urilor. Puterea vieţii în avînt este vi zibi l ă ş i în
fonna linii lor sinuoase, reprezentîncl probabi l
şe rpi . S-au găsit cîţiva tauri gravaţi pe o lespede
exterioară de la Gavrinis, ceea ce accentuează
simbolismul pîntecelui şi gen erării .
Concluzii
Arta megalitică este aşadar o conştienti zare
simbolică şi o celebrare a ciclurilor vieţii şi mo rţii
la scară cosmică. Mom1întul, ca trup al zeiţei ,
aliniat perioadelor de creştere ale soarelui şi lunii ,
decorat cu imagini ale regenerării, este o metaforă
rafinată a ciclurilor inevitabile ale universului .
Universul este corpul zeiţe i , în care are loc
moartea şi renaşterea, iar lumina care intră în
monnîntul megalitic la so lstiţiul de i arn ă,
luminînd camerele sanctuarului , este şi ea
metaforică. Acesta este semnul renaşterii - pînte-
cele morţii devenit fertil întru viaţa cea nouă.
 62
NOTE
r l 1. Olga Necra.sov. Studiu antropologic al
scheletelo! descoperite în cimitiml preistoric de la
Cernavoda. Probleme de n11rropologie IV (Bucureşt i
1959): 21 sq.
11
2. D. !3erciu . Cul!111·a Ha111angia. Noi contribu~ i
(B ucureşti.1966): Doma Galbenu. Aşezarea şi cimili-
m! de la L1111anu. ,\,fareriale şi cerceriiri arheologice IV
(Bucureşti 1959) : 77-86. '"
11
3. E. Co mşa. Radovanu -A Boian Settlement în t11c
Lo~ver Danube Region. Slovenskit Arche6/ogia 28
(N~tra 1970): V Cli:istescu, Les Stations prehis-
11 tonques du lac d~ Bornn. Dacia 2 (Bucureşti 1925):
249- 303; ~- Mo:rn~z, O aşezare Boian fortificată (cu
:ezu1.nate m msa ş 1 franceză). Studii şi cercetări de
ii 1stC?rte ,veche 14. 2 (Bucureşti 1963): 275-283: H.
Va.1 sov.a. Stand der Jungsteinzeitforschung in
Bulganen. Slovenskit Arche6/ogia 14. I (Nitra 1966)·
5-48. ~ .
fI
4. C. N. Matcescu, Fouilles archeologiques a
Cruşovu . ivlateria/e şi cercetări arheologice 3
(Bucur~ş.ti. 19.57): l 03: idem La plus m1cie1U1e phase
11 de la c1v1hsatton de Vădastra. Vădastra I. a la lumiere
des nouvelles fouilles de Vădast ra. Bericht iiber den 1.'
lnternalionalen_ Kongress ji"ir ViJr- und Friihgeschic/Jfe
fln_111kurg, f 9)8 (Berl111 196 1): 529-534: idem.
Pnnc1pau.'\ resultats des nouvelles fouilles de
11 Vădastra. Archeologicke ro::h/er(l1 14, 3 (Praga 1962):
404-420: tdem, Contributions a I 'etude de la Ci\"ilisa-
tion de Vădastra : phase II (d'apres Ies nouYelles
li fo u1lles de Vădastra). A Iii de/ VI Congresso
Internazionale de/le Scien::e Preisloricl1e e
Protoisloriche (Roma 1965): 258- 263: E111.
Protopopescu-Pake, C. N. Mateescu şi Al. V. Grossu.
li Fonnat10n des couches de civilisation de la station de
Văda~tra en rapport a\"ec le sol, la fau ne mala-
c~l_og1ques et le climat. Quartăr 20 (Berlin 1969):
l.1)-162.
11 5.. Vajsova. loc. cir. (supra. n. 3); H. TodoroYa. V
Vas1hev, St. Ivm1ov, M. Hopf, H. Quitta şi G. Holu.
Se/iscnata Mogila pri Golj·a1110 Delcevo Academia
lJ
Bulgară de Ştiinţe, Sofia 1975.
6~ Gumelniţa
'
se .află la sud-est de Bucureşti, pe
Dunare: VI. Dumitrescu. New Discoveries al
Gumelniţa. Archaeo/ogy 19, 3 (New York 1966):
11 162- 172. Alte staţiuni importante sînt:
• Căscioarele : VI. Dumitrescu. Căscioarele.
Ar~/10.eology 18 (New York 1965): 34; idem.
li Pvnnc1p'.11e!e rezultate ale primelor două campanii de
sapătun dm aşezarea neolitică de la Căscioarele (cu
rezumat în limba franceză). SCJV 16 2 (1 965):
215-237: ' ~tarcevacke 1 V1ncaske kulture, VIII, Narodni Muzej
lI • Vidra: V. Dinu Rosetti, Săpăturile de la Vidra.
ivfaleria/e şi cercetări 7 (Bucureşti 1961): 71- 78 :
• Hîrşova : D. Galbenu, Aşezarea neolitică de la
Hîrşova. SCJV 13. 2 (Bucureşti 1962): 285- 306.
• Ruse: G. Georgiev şi N. Angelov, Razkopki na
se~iScnata mogila <?.t Ruse prez 1948-49. fzvestija,
Bal g~rska AkadenuJa na Naukite, Arheol. Inst. 18
(Sofia 1952): 119- 194: idem, Razkopki .. . prez
1950- 53 g_?dina, ibidem 21(Sofia1957): 41- 127;
J •. Kodz.aderm~n: R. Popov, Kodfa-Dermenskata
mogtla pn gr. Sumen. lzveslija na Bulgarskoto
· !1____________________________.._.
ll rheo/ogicesko Dru:estvo 6 (Plovcliv 19 16- 191 S). 1)1)
75- 155: .
• Goljamo Delcevo: H. Todorova. St. !vano'" ct ali1
(supra n. 5):
• Vinica : Ana Radunccva. Vinica , eneo/itno se/i.i·c1•
i nekropol (Sofia 1976):
, •.Hotnica: N. Angelov. Die Siedlung bei Hotnica.
Studta 11·1 honore111 Acari. D. Decevi (Plovdiv 1958)·
3- 89; .
• Vama. pe malul Mării Negre (rezultate nepubli-
cate ale săpăturilor clin anii 1976- 1978).
La .nordu_! Mării Egee sînt de menţionat :
. • S1tagro1: matenal nepublicat al săpăturil or intre-
prinse de C. Renfrew. A. C. ş i Marija Gimbutas în anii
1968- 69 şi
• Dikili-Taş : J. Deshayes şi D. Theocharis. Dikili
Taci~. Bulletin de Correspondence Hellenique 86. pt. 2
(Pa~1s 1962): 9 1 2-?~3; Georges Dausc, Chron.ique des
foutl les 1967. D1k1h Tacl1. Bui/elin de Con: Hei/. 92
(1968): 1062-1077.
7: Gh. Cantacuzino. La necropole preh.istorique de
C.e.!.n1ca et sa place dans le neolithique de Roumanie et
d Europe dans le cadre des demieres decouvertes
arch~ologiq~1es: SCJV. 18.. ~: Gh. Cantacuzi no şi S.
Monntz, D1e .1ungstemzeJthchen Funde in Ce rni ca.
Bukarest. Dacia. n.s. 7 (Bucureşti 1963): 27-90 (încă
nu a fost publicat raportul fina l).
~· Straturile culturale de la Vi nca au 9. 1 metri
g:os~me (sa~1 10,5 m dacă se.includ şi puţurile săpate în
p_amt~lt ster~I). Apro.~pe doi metri de la partea infc-
noar? aparţ.111 c.ultun_1 ~tar~evo neo li~~e. iar cei şapte
metn .?e mate n~ V111ca ~rnt ~cop~nţ1 cu straturi ale
cultu~u Bade~1-Ko stolac ş 1 Vattn chn epoca bronzului :
MtloJe Vas1c, Preistoris/.:a Vinca I- IV (B elgrad
1932- 1936).
Stra!igra.fia general acceptată, recomandată ele F.
Holste m W1e11er Prăhistorische Zeitschriji 1 (Viena
1939) este:
Vinca A, stratul inferior pînă la 8 m (cultura
Starcevo)
Vinca B, 8 m pî nă la 6.5 m
Vin~a C. ~.5 m la 5 m (Vinca propriu-zi să)
Vmca D. ) m la 3,5 m
Vinca E, .3 .5 m la ~·? m (cultura Baden-Kostolac).
O reco nsiderare c nt1că a stratigrafiei de la Vi nea a
fo.st făcută de ~. Jovanovic, Stratigrafska podcla
Vmcaskog naselJ a (cu un rezumat în franceză) .
Starinar 11 (Belgrad 1960): 9-20. ~
I
9. M. Gimbutas (ed.). Neolith.ic Macedonia, I
Monumenta Archaeologica I (Los Angeles 1976).
. 1O. J. Todorovic şi A. Cermanovic, Banjica, 11asel-
1e Vincaske kulture. Banjica, Siedlung der Vinca-
Gruppe (Belgrad 196 1): 88.
11. N; Ta~ic ~i E. Tomic, Cmokalacka Bara Naselje
Krusevac, Arheolosko Dru.i:tvo Jugoslavije, Krnsevac-
Belgrad 1969.
12. Bogdan Nikolov, Graddnica Sofia Nauka i
Izkustvo 1974. ' '
13. VI. Dumitrescu, The Neolithic Settlement al
Rast. BAR, Intemational Series 72. 1980.
14. N. Tasic, Preistorisko naselje kod Valaca.
Glasnik Mezeja Kosovo i Metohije 2. 4. 5 (Pri.Stina
1957).
 63

30. J. Dombay. Die Sicdlung und cler Gr~ibcrfcld in

15. R. Tringham . .':>"elevnc (sub tipar) ; A. McP hcrron
şi D. Srejovic. Divos1i11 (Belgrad, sub tipar).
16. Srboljub Zivanovic, Vinca skeletons studicd in
situ at the Gomolcn1 site. Yugoslavia. Curre111
.4.nthropology 18, 3 ( 1977): 533- 534.
17. Chiar la situl Vinca, cele trei faze corespund
astfel: Vinca timpu1ic la adîncimea de 7,05- 6 m: Vinea
mijlocie. 6- 4 m: Vinca tîrzie. -l-3 m.
Zcng6varkony. A rc/111eologia !11111y,nricn .l 7
(Budapesta 1960).
3 1. V. Podborsk)•, Soucasny slav vyzkumu kulLury
s moravskou malova nou keram.ikou (cu un rezumat în
germană) . Slov. Arch. 18, 2 (Nitra 1970): J. Pavi1k.
Nove nâlezy lengyelske kultury zo Slovenska (cu un
rezumat în gem1ană). S/ov. Arch. 13. 1 (Nitra I %5).
32. Lengyel I: situl tipic este Luzianky, ceramica
fiind pic tată în roşu şi galben: Lengyel II : decora\ic

Il 18. Informatie o rală de la J. Ncmeskeri.

19. Date oferite de laboratoml din Berlin; infor-
pic tată şi incizată cu predominarea culorii galbene. clar
apă rînd şi albul - aşezarea tipică este Ni triansky
Hrsdok: Lengyel III : predomină ceramica pictată cu
maţii obţinute de la auton1l săpăturilor, K. Hegediis: alb; Lengyel IV: ceramică nepictată, apar amforele cu
6250 B.P. (-DOO !.E.N.) do uă toarte - sit tipic: Bodzaiw-Nitra; Lengyel V:
11 6150 B.P. (4200 !.E.N.)
6000 B.P. (4050 I.E.N.)
ceramică nepictată şi lustruită. tipul Luclanice. A.
Tocik, Erforschungsstand cler Lengyel-Kultur u1
Prin calib rare. se obţin datări cuprinse între Slowakei. St. Z. 17 (1969): 451- 2.
secolele 5-l- 49 i.e. n.
Il 20. La Veszt6-Magor. stratul corespunzător culturii
33. Dată1i
Hlm 513
cu radiocarbon de la
5940 ± 100 B.P.
Czozhalom:
5205- 4560 î.e.n.
Tisa clasice se afla deasupra straturilor culturale ale GrN 1934 5845 ± 60 B.P. 5020- 4555 î.e.n.

ll compleJiului Szakalhât. Datare cu C14: 5970 B.P.

(4020 I.E.N.). dată reală: după circa 5000 î.e.n.
Stratigrafia dă dovada unei dezvoltări culturale neîn-
Bln 512 5775 ± 100 B.P. 4960-4430 î.e. n.

34. Bln 509: 5575 ± 100 B.P. (3625 Î.E.N.). dată

trerupte. Săpături întreprinse de K. Hegediis cu rezul- real ăcirca 4400 î.e.n. Datări si1nilare au fost obµnute
tatele încă nepublicate. dintr-o serie de alte situri aparţinînd cultmii Tisza-
11 21. S. Batovic. Srednij·i Neo fit Da/111acij"i (Zadar
Polg<\r.
1966). 35. I. Bognâr-Kutzian, Tiszapolgâr-B asa tanya
(Budapesta 1963 ).
lI 22. J. Korosec. Dani/o in Danilskn Kulturn
(Ljubljana 1964 ). 36. Complexele care au la bază un fond Lengyel
poartă diverse denumiri. după teritoriile unde au fost

Il 23 . M. Gimbutas. Chronology of Obre I and Obre

II. Wissenschnflliche .\fittei/ungen des Bosnisch-
Herzogowinischen Ln11des111useu111 IV a (Sarajevo
1974): 15 sq.
11 24. G. NoYak, Problems and chronology of the
finds in the cave of Grabak. Arch. Jug. 3 (1960):
11 -39.
identificate, astfel: în centrul Gern1aniei ş i în Boemia -
Gatersleben; în vest11l Polon.iei şi în estul Germaniei -
Ottitz, Jordan6w (sau Jordansmiihl) ş i Brzcsc
Kujawski; în Bavaria - Miinchshof; în Wiirttemberg -
Aichsbiihl I. Habitaturi tip Lengyel sînt de asemenea
atestate în peşterile din regiunea Alpilor şi pe cursul
superior al Dunării.

lj 25. W. Radimsky şi
M. Hoernes. Die Neolitische
Sta/ion von Bur111ir I (Viena 1895): F. Fiala şi M.
37. S. Siska. Tiszapolg<irska lrnltura na Slovensku.
Slov. Arch. 16, I (1968): 61 - 175. Automl a reuşit să
subd ivizeze ramificatia Polgâr a culturii Lengyel în
Hoernes, II (Viena J 898). patrn faze cu cîteva subfaze:
Polgâr I (Herpâly)
lI 26. A. Benac, Obre I and Obre II. Wissenschaflliche
1\!fitteilungen des Bosnisch-Herzegowinischen
Polgar II a (Czozhalom, Oborin)
Polgâr II b (Proto-Tiszapolgâr)
Lnndes111useu111, III a şi IV a (Sarajevo 1973 şi 1974). Polgâr III (Tiszapolgâr)
Polgar IV a,b (Bodrogkeresztur I şi II)
lI t.7. Analiza scheletelor d.in necropolele culturi i
Lengyel atestă prezenţa a două tipuri fizice: un tip
Polgar IV c (Lazi\any)
înalt, dolihocran atlanto-mediteranean (la Lengyel) şi 38. S. Siska, Grăberfelder cler Lazfiany-Grnppe in
unul gracil, de statmă mică. est-mediteranean (la der Slowakei. S/ov. Arch. 20. l (1 972) : 107-175.
Szekszard-Agostanpuszta şi la Pecsvârad-Aranyhegy) .
11 Cîteva necropole au dezvăluit ambele tipuri 3 9. D. Berciu şi I. Berciu, Săpături ş i cercetări
(Zeng6vârkony şi Bodask-Belinka). Informaţii orale arheologice în an.ii 1944--1947. Apulum 3 (Alba Iulia
comunicate de J. Nemeskeri şi K. Zoffman Kis. ln ceea 1947- 49): 9 sq.
ll ce priveşte relaµile cu scheletele de la Sasso-Fiorano
(Italia) vezi Parenti, Crania neolitica italiana (Pisa
1965).
40. Iuliu Paul, Der Forschungssland liber clic
Petreşti-Kultur. St. Z. 17 (1969): 325-344.

28. B. Novotny, l u!:ianska skupina a pociatf..y
ma/6vanej kera111i!.y na Slovensku (Bratislava 1962).
29. J. Kamienska, Friihe Entwicklungsphasen cler
Lengyel-Kultur in Kleinpolen. Studijne Zvesti 17
(Nitra 1969): 207- 218.
41. Idem, Ein Hockergrab cler bemalten Kera1nik
bei Salzburg (Ocna Sibiului). Forschungen ::ur Volks-
und Landeskunde 6 (Bucureşti 1963) : 123-138.
42 . Silvia Marinescu-Bîlcu, Cultura pre-Cucuteni
pe teritoriul României (Bucureşti 1974).

I ~----------
 64

43 . VI. Dumitrescu. La civilisation de Cucutcni. 56. Materialele de la Gud1tja, deocamda tă nepubli-

Berichten von de rijksdienst 1•oor hei oudheidk1111dig cate, sînt expuse în Muzeul oraşu lu i Dubrovnik.
bodemo11der::oek 9 (Amersfoort 1959): 7--rn: M. Descoperirile din peştera Markus sînt pub licate în G.
Petrescu-Dîmbovita. Cucuteni (Bucureşti J 966 ): I-l. Novak. Hvar (Dubrovnik 1955).
Schmidt, Cucu /eni in der oberen lvioldau, Rumanien.
Die befestigte Siedlung mit be111alter Kera111ik von der 57. J. Vladar. Die f1iilmeolitische Sicdlung und
Steinkupferzeil bis i11 die vollenwickelte Bron:::f!::eit Griiberfeld in Branc bei Nitra. .~t. Z 17 ( 1969):
(Berlin 1932); T. S. Passek. Periodizacija tripolskih 497- 512 .
r1 poselenij. Mnterinlv i issledovanija po arheolop.ii
SSSR JO (MoscoYa 1949): idem, Le ceramique tripoli- 58. F. Vildomec şi E. von Salm, IPEK 11 (Berlin
e1me. Bui/elin de I >lcademie de / 'histoire de la cu/ture 1936-37): 32 sq.
111alerielle (Mosco\'a 1935).
59. J. Souctsk) Bylm~v. osada nejstar.i·ich :::emedel-
1•

44. Staes de Velerios şi Christos Tsountas, Ai prois-
rorikai akropoleis Dimi11011s kai Sesklou (Atena 1908).
11 45. VI. Milojcic et alii. Magulen um Larissa in
Thessalien. Beilriige ::ur ur- und fhigeschichtlichen
..J.rchăologie des ,\fittelmeer-K11lturrau111es 15 (Boim
1976). . cler archăologi schen Ausgrabungen in cler neolitischen
lI 46. A. J. B. Mace şi M. Thompson, Prehistoric
Thessaly (Cambridge 1912): 912 .
11 47. H. Hauptmam1 şi Vl. Milojcic, Die Funde der
fi'fihen Di111ini-Zei1 aus der Arapi-1\liagula, Thessalien
(Bonn 1969).
11 48. J. D. Evans ş i Colin Renfrew, Excavations al
Saliagos near Antiparos (Londra 1968).
cu z 111/adsi doby ka111e1111e (Praga 1966 ).
60. Toclorova et al.. op. cil. (supra n. 55 ).
61. VI. Dumitrescu. Hăbăşeşti (B ucureşti 1954):
M. Petrescu-Dîmboviţa. Die wichtigsten Ergebnisse
Siedlung von Trnşeş ti (Moldau). PZ 41 ( 1963):
l 72-186. Alte monografii dedicate unor statiuni sînt:
VI. Dumitrescu, La station prehistorique de Traian:
fouilles de 1936, 1938 et 1940. Dacia 9-to (194 1- 44) ;
R. Vulpe, Izvoare. Săpăturile din 1936- 48 (cu rezu-
mate în rnsă şi franceză).
62. C. Adrian Florescu, Befestigungsanlagen cler
spătneo litischenSiedlungen im Donau-Karpatenraum.
St. Z 17 (1969): 111- 124.

49. Datări cu C 14 pentm Saliagos: 63 . Alojz Benac. Obre fi ... (supra n. 26). tom llJ a:
11 P 1311 6172 :!: 74 B.P. 5305- 4935 î.e.n. 30 sq.
p 1396 6074 = 79 5270-4740
p 1368 5909 ± 87 5 190-4555 64. Iuliu Paul, În legătură cu problema locuintelor

[l p 1333
p 1393
577 5 ± 84
57 16 ± 85
4960- 4430
4905-4410
de suprafată cu platfonnă din aşezăril e culturilor
Petreşti şi Cucuteni-Tripolie. SCJV 18, 1 (1 967) : 3-24.

50. John E. Coleman, Keos I, Kephala. A late
.\ 'eolithic Settle111en1 a11d ce111ete1y (American School
11 of Classical Studies at Athens, Princeton, N.Y. 1977);
Colin Renfrew. Crete and the Cvclades before
Rlladamentus. Kretika Chronikon (Atena 1965) : 46 sq.
65 . Ida Bognâr-Kutziân, On the Origin of Early
Copper-Processing in Europe. To I/lustra le the
Monuments ed. De V. S. Megaw (Londra 1976) : 70.
66. M. Gimbutas (supra n. 23): 11.

11 51. Datări cu radiocarbon pentrn peştera Kitsos: 67. B. Jovanovic, Early Copper Metal lurgy of the
Giff729 5750 ± 130 B.P 5010-4400 î.e.n. Central Balkans. Actes f 111, I: 13 1- 140; idem, R.11dna
Gif 1612 5700 ± 140 4935- 4355 Glava, Najstarij'e rndarstvo bakra na central110111
Gif 1832 5650 ::::: 130 4900-4130 Ba/Imnu (Bor-Belgrad 1982).
(1 Gif 1670 5550 ± 150 4705- 3955
Gif 1280 5470 ± 150 4555-3900 68. E. N. Cernyh, !storija drevnejcej metal/urgii
Gif 1610 5350 ± 200 4545-3785 vostocnoj Evropy (Moscova 1966); idem, Gornoe delo
Nicole Lambert. Grotte de Kitsos 1970. i 111etallurgija v drevnejcej Bolgarii (Sofia 1978).
11 Archaiologikon Deltion 26 (Atena 197 1): 41...Q l.
69. M. Novotny, Anfange cler Metallurgie in cler
52. S. Bokonyi, HisrOJy of Domestic Ma111111als in Slowakei unei die Beziehungen zum Ostbalkan. St. P1:

lJ
Central and Eastern Europe (Budapesta 1974): 111 sq.
53 . A. McPherron şi D. Srejovic, Early farming
cultures in central Serbia, eastem Yugoslavia.
Preliminary Report. Gui de to an exhibit in the National
ll :'vfuseu111 of Kragujevac (Kragujevac 1971): 8-11.
54. N. M. Smagli, V. P. Dudkin şi K. V. Zinkovski,
Pro kompleksne vivhennija tripilskih poselen.
1 Arheologia 8 (Kiev 1973): 23-39.
55. H. Todorova et alii. SeliScnata 111ogila pri
Goljamo De/ceva (Sofia 1975): 20- 52 ; Ana
Radunceva, Vinice. Eneolitno se/isce i nekropol (Sofia
1976): 10 sq.; H. Todorova, Ovcarovo. Praistoriceska
seliscna mogila (Sofia 1976): 36-39.
1, 2 (1978): 214-215.
70. I. S. Ivanov, Les fouilles archeologiques de la
necropole chalcolitique a Vama, 1972-1975. St. P1: 1,
2 (1978): 13-27.
71. A. Hartmaim, Ergebnisse cler spektralanalytis-
chen Untersuchung ăneoliti scher Goldfunde aus
Bulgarien. St. f.r. 1, 2 (1 978) : 27--46; idem, Di~
Goldsorten des Aneolithikums unei der Friihbronzeze1t
in Donauraum. St. P1: 1, 2 (1978): 182- 192 .
72. B. Jovanovic, Early Gold and Eneolithic
Copper Mining and Metallurgy of the Balkans and
Danube Ba sin. St. Pr. 1, 2 (1978) : 194 sq.
Argumentaţia sa se bazează pe următoarele puncte: (l~
bogăţia straturilor de minereu la data primei exploatăn

!J
 65
trebuie să fi fost uriaşă; (2) pepitele de aur se \'Or fi
găsit în paturile alm·ionare; (3) aurnl s-a putut obţ ine
prin exploatarea minelor, utilizîndu-se aceeaşi
tehnologie ca în minele de cuprn; este posibil ca aurnl
să fi aj uns la suprafaţă în vinele de zăcămînt mai
bogate, cum ar fi quartz-ul sau calcopirita; (4) auml
nativ apare alături de zăcămintele de cupm_. ambele
11 metale fiind probabil exploatate simultan. Inflo1irea
si mu ltană a metalurgiei cuprnlui şi aurnlui (mijlocul
mileniului al V-lea) sprijină această explicaţ ie.
73. M. Gimbutas. Gold Treasure at Vania.
11 Archaeologv 30. l (New York 1977): 44-5 1: idem.
Va ma. a Sensationally Rich Cemetery of the Karru1ovo
Civilization. about ~500 B .C. Expedition 19 . .ţ
f I (Philaclelphia 19-7): 39--47.
74. E. Comşa, Figminele ele aur din aria ele
răspîndire a culturii Gumelnita. SC/VA 25. 2 (1 974 ):
181- 190. ' .
11
75. Descoperiri de la Sesklo, Rimini. Pefkakia
lîngă Vlos şi în peştera Alepotrypa lîngă Mani. la
extremitatea sudică a Peloponesului. Pandantin1I ele la
11 Sesklo şi topoarele de cupru sînt ilustrate iJ1 Colin
Renfrew, The Emergence of Civilisation. The Cyc/ades
and the Aegean in the Third Millenium B.C. (Londra
lI 1972): 3 12, fig. 16. 2. Brăţările de aur şi mărgelele pre-
cum ş i un pru1dantiY antropomorfic · din argint din
peştera Alepotrypa: H. Hauptmann, Forschungsbericht
i.iber die Ausgrabungen und Neufunde zur ăgăischen
Friihzeit, 196 1- 1965 . Archaologischer An:eiger 3
11 (Berlin 1972): 359.
76. G. P. Sergeev, Rannetripolski klad u.s.
Karbuna. Sovetskaja arheologi.Jo 1 (MoscoYa l 962):
11 13 1- 151 ; L. S. Klein. O date karbunskogo klada.
Problemy arheologii 1 (Leningrad 1968): 5-75.
77. N. Angelo\·, Zlatnoto sakrovisce ot Hotnica.
11 Arheo!ozia I , 1-2 (Sofia 1959): 38--46 : idem,
Rabotilmca za ploski kosteni idoli v seliscnata mogila
pri Hotnica. Tămovsko . Arheologia (Sofia 196 1) :
34- 38.
11
78. D. Galbenu. Neoliticeskaja masterska,ia delia
obraboU<i ukracenii \' Hîrşove. Dacia n.s. Î ( l 963):
lI 50 1-5 10.
79. I. Bognar-Ktitzian, Tiszapolgar-Basatanya
(Budapesta 1963).
!I 80. M. S. F. Hood, The Tărtăria Tablets. Scientiflc
American (May 1968): 30-37.
81. Zs6fia Tonna, .\ fitteilungen der anthropologis-
lI chen Gesellschajl in /Vien , 6, aug. 1889.
82. Mârton Roska, Die Sammlung Zs6fla von
l! Torma in der numismatisch-archaologischen
Abtei/ung der Siebenburgischen National Museum
(Cluj 1941).
83. Miloje M. Vasic, Preistoriska Vinca. I- III
(Belgrad 1932- 1936).
84. Jovan Todorovic şi A. Cermanovic, Banjica,
naselje vincanske kulture (Belgrad 196 1).
85. Janos Banner, The Neolithic Settlement on the
Kremenyâk Hill at Cs6ka. The Excavations of F. M6ra
in the Years 1907 to 1913. Acta Archaeo/ogica 12
(Budapesta 1960): 1- 56: idem. A tiszai kult[1rn
diszit6miiveszetehez (cu rezumat în germană: Zur
Yerziemngskunst der Theiss-Kultur). A Mora Perene
lvl1/:eum Evkonyve 1 (Szeged 1971): 239-262.
86. R. Tichy. K otâzce pisma v mladsi dobe kamcn-
ne. 1'/astivedny vestnik moravsk.y 24 , l ( 1972) : 7- 11.
87. VI. Georgiev, Un sceau inscrit de l'epoque
chalcolitique trouve en Thrace. Studi 111ice11ei ed 1:.:geo-
Anarolici ( 1969): 32- 35; R. Morfova, Na tpis pri
SitoYO, Plovdivska okolia. Godi.~'nik na narodn i arhe-
ologiceski muze) 2 (Plovdiv 1950) : Jova n Todorovic.
Written Signs in the Ncolithic Cul turcs of South-east-
ern Europe. llrch. Jug. 10 (1971): 77-8~.
88. B. Nikolov, Glinana plocka s pismeni znaci ot
s. Grade5nica, Yracanski okrăg. 1lrheulogia 12. 3
(Sofia 1970): 1-6; idem, Grade!inica (Sofia J 974 ).
89. Milton M. Wi nn, 1'l1e Signs of the Ilinca
Cu/ture..-111 lntemal Analysis: Their Role, Chronology
and Jndependence ji'Oln 1\llesopotamia (Los Angeles,
UCLA Dissertation 1973). Pub licată sub titlul : 'l/1e
Sign System of the Vinca Cu/ture, ca. -1000 B. C.
(Calga ry. Western Publishers 198 1).
90. Sculpturile litice şi semnele simbolice sînt ates-
tate din perioadele acheuliană şi mus teriană: vezi J. E.
Musch, Animal Fann Paleolithic Sculptures ji-om the
Norrlnvesl European Plains, comunicare prezentată la
Congresul Interna(ional de arheologie de la
SouU1ampton în anul 1986.
91 . Vezi splendida lucrare dedicată peşterilor ş i
sanctuarelor din paleoliticul superior precum şi artei
acestora: A. Leroi-Gourhan, Treasures o.f Prehistoric
Art (New York. Hany N. Abrams 1967).
92. H. Delporte, L 'image de la femm e dans I 'art
prehistorique (Paris, Picard 1979).
93. M. Gimbutas, The Language of the Goddess.
Unearthing the Hidden Sy111bo/s of Western
Civiliza/ion. (San Francisco. Harper & Row 1989).
9~. la tă una dintre acele „explica!ii·· privind
începutuiile artei: „Jocul cu mîna al iubirii . Atingerea
vulvelor, feselor şi sînilor stimula creaµa artistică
acum circa JO.OOO de ani" . Aceasta este ipoteza
avansată de John Onions în articolul Originile artei.
Luînd în considerare arta aurignaciană din intervalul
circa 32.000-26.000 î.e.n. , dl Onions se întreabă de ce
sînt atît de multe repre zentări de vulve, de figurine
feminine cu fesele şi cu sînii mari... şi cum trebuie să
explicăm această artă timpurie. Concluzia es te că sin-
gurul ajutor ni-l poate oferi materialul însuşi, care ne
arată că „unica activitate în care vulva este elementul
central este actul sexual". Venus din Willendorf ar
sugera şi ea legătura cu actul sexual, căci „acele zo ne
de pe trupul ei, redate în toată perfecpunea, sînt exact
acelea care ar fi cele mai importante în fazele pre-
mergătoare actului sexual, adică pîntecele, fesele,
coapsele, sînii şi umerii, în timp ce picioarele,
antebraiele şi mîinile sînt abia sclu(ate. Dacă omul
aurignacian a visat vreodată cu ochii deschişi, este
probabil că i-a trecut prin minte să atingă rotunjimea
feselor'' (Jolm Onions, On the Origins of Arts, publicat
alături de Desmond Collins în Art Hist01y. Journal of
the Association ofArt Historians, I, l / 1978: 1-25).
95. G. Freeman, R. Klein şi Joaquim G. Echegaroy,
 66

fI A Stonc Age Sanctu:uy. Natural Histo1y 92. 8 (1983 ): 115. D. Srejovic. Lepenski Vir (Belgrad. Srpska
47-52 . Knije7.evna Zadruga 1969): idem. Europe 's First

fl 96. J. G. D. Clark. Star Carr: A Case Studv în

Bioarchaeology. Mc<..'nieb Module 10 (1 97-1): 1~ 2 .
Monumental Sculpture: New Discoveries at Lepensk.i
Vir. Nw Aspects of Antiquity ed. de M. Wheeler
(Londra. Thames & Hudson 1972); D . Srejovic ş i L.
Babovic, U111etnost Lepenskega Vira (Arta culturii

rI
97 . P. Graziosi. Nuove manifestazioni ci ' arte meso- Lcpenski Vir: Belgrad, Narodni Muzej 1983 ).
litica e neolitica nel riparo Gaba presso Trento. Rivistn
di Scienze Preisloriche 30, 1- 2 (1973): 237- 278 . 11 6. SrejoviC şi Lelica. op. cit. (n. 114): 147.
98. Anuntit de B. A. Uspenski. Kult Nikoly na 11 7. Sândor Bokonvi. Animal Remains fro m
Rusi. 7hl({V po :nakovv111 siste111n111 IO( 1978) : 66- 140. Lepcnski Vir: the vertebrate fauna of Otis early center
of domestication represents an atypical animal hus-
99. G. Thompson, The Arkoudiotissa. J.:retikn bandry. Science 167. nr. 3926 (1970) : 1702- 1704 .
Chronika 15- 16. 3 ( 1962): 93- 96.
li 100. Martin P. Nilsson, Griechisc/1e Feste von
religioser Bede11t1111g (ed. I. Leipzig 1906): 31 2.
118. M. Gimbutas. op. cit. (n. 94 ): 258- 26 1.

119. Alexander Marschack, The Roots uf

Civiliza/ion. The Cognitive Beginnings of Man :Y Firs l
li IO I. W. Mamtl1ardt. Letto-preussische
(Riga 1936): 442- 452.
Găllerlehre Ari, Sy111b ol nnd Notation (New York 1972).

120. S. Bokonyi. op. cit. (n. 118).

102. Pamela Berger. Th e Goddess Obsc11red.
Transformation of the Grain. Protectress fro111 12 1. S. Bokonyi în Srejovic şi Lelica (n. 114): 36.
Goddess to Snint (Boston, Beacon Press 1985): -19- 70.
122. Srejovic. op. cit. (1969, n. 11 6): 300.
103. A se vedea alte ilustraţii
privind figurinele de
li tip Lespugue şi
pi. 44-45.
Willendorf la Leroi-Gourhan. op. cit., 123. M. Gimbutas, The Temples of Old Europe.
Archaeology 33 (decembrie 1980): 41 -50.

104. Marija Gimbutiene, Semosios Europos deives 124. M. Grbic et al. Porodin, Kasnoneolitsko
!I ir dievai. Met111enys -18: 28- 57.
105. A. J. Greimas. Apie diev11s ir :111un es
naselje na Tumbi kod Bitolja (Bitola 1960).

125. Sanctuarnl de la Radingrad a fost săpat de

(Clucago. A & M Publication 1979): 3 17- 319. Totiu Ivanov în anul 1974; materialul nu este încă pub-
II 106. Alexander Cannichael, Carminn Gndelica
(Edinburgh, Scottish Academy Press 1900).
licat.
126. VI. Dumitrescu. Căscioarele. Archneology 18
(1965) : 34; idem, Edifice destine au culte decouvert
II 107. S. Riitner-Cova, Frau Ho/le. Die Gestiirzle
Gottin (Basel, Spluit-..: VErlag 1986).
dans la couche
Căscioare le.
Boian-Şpanţov de la station-tell de
Dacia , N.S. 15 (1970) : 5-24 .

108. Michael Shapiro, Baba Yaga: A Search for
Mythopoetic Origins and Affini ties. ln ternMionnl
11 Journal of S!nvic Linguistics and Poetics 27 (1983 ).
109. James Doan, Five Breton Cantiques from
lI Pardons. Folk/ore 91 (1980) : 35.
11 O. Joseph Cassar-Pullicino, Studie.\· in Mnltese
Fo lk/ore (Malta Uni\'ersity Publication 1976): 238.
11 111. Marija Gimbutas, Datuel Srumabuku. Salm
Winn et al„ Achilleion, A Neolithic Settlement in
Thessa/y, iYorthern Greece, 6400- 5600 B. C.
127. J. D. Evans, The Antiquities of !he Ma/lese
!slands: A Survev (Londra, The Athlone Press 1971):
D. H. Trnmp. S!.:orba (săpături întrepri nse de Muzeul
Naţional din Malta în aiui 1961 - 1963: The Society of
Antiquities London şi The National Museurn of Ma lta.
1966); T. Zamn1.ÎL Neolithic Representations of the
Human Fonn from the Islands of Malta and Gozo. Th e
Journal of the Roya/ Anthropological Institute o/Great
Britain mul freland. voi. LIV (1924) : 67- 100, ilus-
traţiile.
128. Elizabeth Shee Tworug, The Megalithic Art o.f
Western Europe (Oxford, Clarendon Press 1981).

l I (Monumenta Archaeologica, Los Angeles. The

Institute of Archaeology, UCLA 1989).
11 2. J. S. Mellaart. r;ata/ Hiiyiik: A Neolithic Town
lI in Anatolia (Edinburgh, U11iversity Press 1967); D. O.
Cameron. Sy111bo/s ofBirth and Death in the Neolithic
fra (Londra. Kenyon-Deane 1981): 4-14.
113. D. Srejovic şi Z. Lelica, Vlasac: o aşezare
neolitică din ::anaPorţilor de Fier (în sîrbo-croată cu
un rezumat în engleză: Acaden1.Îa Sîrbă de Ştiinţe, m.
12, 1978. Belgrad).
129. M. Brennan, The Stars and the Stones:Ancient
Art and Astro110111y in lre/and (Londra. Thames &
Hudson 1983).
130. M. J. O'Kelly, Newgrange: Jlrchaeo/ogy. Art
and Legend (Londra, Thames & Hudson 1982): fig.
45-47.
131. G. Eogan, Know th and the Passage-Tombs of
/re land (Londra, Thames & Hudson 1986): 14 7 sq.

11 4. Despre Cuina Turcului. Veterani, Vlasac şi

Lepenski Vir. v.ezi studiul lui J. Nemeskeri publicat în
lucrarea citată în nota precedentă .

J
l'
Capitolul 3
Partea I
11 Pătrunderea păstorilor din s tepa
euro-asiatică în Europa chalcolitică ş i
ll transformarea Europei central- răsă ritene
Introducere
Vechea Civi l izaţi e Europeană s-a dezintegrat
ca urmare a incursiuni lor repelale ale unor
că l ăreţi războinici dinspre regi unea de s tepă
c uprinsă între Nipru şi Volga. Kurgan esle un ter-
[I men arheologic fo losit pentru a desemna pe aceşti
păstori seminomazi din zonele de s tepă. Cuvînlul
rusesc kurgan (el însu şi un împn11nut din limbile
r I turcice) înseamnă literalmente ' m ov il ă' sau
·rumul': ca atare, tennenul tehnic kurgan se referă
la dîmburile care sînt o trăsătu ră caracteristi că a
practicilor funerare ale acestor culturi şi , prin
extensie. este fo losit pentru a desemna ş i popu-
11 laţia care a creat această cultură. Din punct de
,·edere cronologic, termenul se poate fo losi de-a
lungul unei perioade ce se întinde pe două
II milenji, începînd cu circa 4500 pînă la circa 25 00
î. e.n. In această peri oadă, au avut loc trei valuri de
migrare în Europa: primul val în j ur de 4400, al
doilea în jur de 3400, iar al treilea pe la 3000 î.e.n.
11 Eticlieta generală de „traditie kurgan" a fost
introdusă de noi în anul 19561.
„Tradiţia kurgan" se întinde pe parametri largi
li spaţio-te mpo rali ş i este caracte ri zată de o
economie esenţia lmente pastorală , al ături de. o
agri cultură rudimentară în subsidiar, de o socie-
tate patriarhal ă ş i ierarhizată, de aşezări sezoniere
li şi de mici sate temporare cu l ocuinţe semisubte-
rane (bordeie), de rituri specifice de înmonnîntare
care includ gropi-puţ cu structuri asemănătoare
unui cort sau unei colibe construite din lemn sau
11 piatră, acoperite fie de un cairn scund, fie de o
movilă de pămînt.
Am împărţit această tradi ţie în patru perioade,
11 kurgan I- IV (tab. X). Această cronologie, bazată
pe contactele cu zonele din vesl, nu re prezintă
ernluţia unui singur grup de oameni c.i, mai
degrabă, a unor popul aţii de s ilvo -stepă ş1 stepă
lI care se deosebeau spaţial şi diacronic, dar care
m·eau o tradiţie comună. Populaţia din fazele kur-
gan I- II era din stepa Volgăi şi dincolo de aceas-
ta; cea din faza kurgan III, mai avan sată din punct
de vedere cultural, a apărut în arealul nord-pontic
între cursul inferior al Nistrului şi Munţii Caucaz:
populaţia de tradi ţie kurgan di n faza a IV-a s-a
dezvoltat în stepa Volgăi.
Unii arheologi (ruşi şi ucraineni) folosesc
următorii termeni: Jamna (Yamna) timpurie pen-
tru fazele kurgan I ş i II (circa 4500- 3500); cultura
I1 Mihailovka I sau Majkop pentru faza kurgan III
(circa 3500-2500).
lJ
67
Populaţia de tradiţie kurgan din fazele 1- 11
avea un trai bazat pe ca lu l domesticit. Acest !'apt
îi diferenţiază net de agricultori i „vechi europeni „
care, pînă la nefericitele contacte cu popu la ţi a
kurganelor, nu cunoscuse ră calu l domesti cit. Este
neîndoielnic faptul că domesticirea şi c reşte rea
selecti vă a calului a dat populaţie i de tradi!ie kur-
gan mobilitatea necesară.
Cultura „veche europeană„ s-a dezvoltat nea-
fectată timp de două mii de ani, pînă la jumătatea
mileniului al V-lea, cînd în aceste regiuni a
Inceput să îş i facă apa riţi a populaţi a kurganelor.
In acel timp, „vechii europeni" erau agriculto1i
sedentari, nefii nd depistate arme în invenlare le de
mormînt pînă în chalcol itic, circa 4500 î.e.n. Nici
chiar atunci nu s-au produs pumnale din cupru : se
cunoaşte doar un vîrf de su liţă găs it în necropola
de la Vama. Pe de altă parte, populatia ku rganelor
folosea anne ascu ţite şi tăi oase : cuţite -pum nal
lungi, lănci , halebarde, precum ş i arcul şi săgeata.
I. Păstorii de tradiţie kurgan din sudul Rusiei
ş i migr area lor spre estul Ucrain ei
1. Domesticirea calului
Pînă la sfirşitu l pleistocenului . cai i masivi au
dispărnt, doar cei de dimensiuni mijloci i reuşind
să supravieţui ască schim bării bruş te a climei. Caii
supravie ţuitori aparţin unei singure specii, Eq1111.1·
ferus Bodaert şi pot fi împărţ i ţ i în două subspeci i:
tarpan (Equu s ferus gmelini Antonius) ş i taki
(tipul Przewalski) . Dintre aceste dou ă subspeci i, a
fost domesticit tarpanul, un animal ~ni c, dar
robust, cu cap, coadă şi coamă scurte. In fo rmă
sălbati că, tarpanul a trăit în estul Europei , în
gnipuri mici de iepe cu mînj ii lor al ături de cîţi rn
annăsari , pînă la s firşitul secolului al XIX-iea.
di spariţia sa fiind legată de vînătoarea neîn-
grădită.
Domesticirea calului a avut loc, probabil ,
într-o zonă cuprinsă între estul Ucrainei şi nordul
Kazahstanului, pe la anul 5000 î.e.n. ori mai
devreme, cel mai probabil la marginea păd urilo r
şi în apropierea rîurilor, ale căror bazine erau, de
asemeni, împăduri te. Nu poate fi surp1inzător că
cea mai timpurie dovadă a p rezenţei calului
domeslicit provine din zona de s i l vo-stepă di n
bazinul mijlociu al Volgă i , acolo unde este ates-
tată o economie neolitică bazată pe creşte rea
animalelor şi pe agri cultură - ambele la scară
redusă - încă de la începutul mileniului al VIII-
lea. Cele mai timpurii a1tefacte, asociate culnilui
calului, ş i dovezile privitoare la sacrificarea cai l9r
au fost descoperite în regiunea Vo lgăi mij locii. In
necropola de la Sieezzee, de pe malul rîului
Samara, zona Kuibysev, s-au găs i t figurine
miniaturale de cai ciopliţi în os plat (fig. 11 7) .
Perforaţi ile arată că acestea erau purtate ca pan-
dantive ş i trebuie să fi avut o valoare simbo l ică.
Deasupra mormintelor erau craniit i oase lungi de
cal depuse pe vetre de sacrificiu . Acest cimitir
precede perioada Hvalynsk din bazinul Volgăi
 68
inferioare, datată prin metoda radiocarbon în
prima jumătate a mileniului al V-lea î.e.n. (vezi
mai jos subcapilolul dedicat cullurii Hvalynsk).
Comparaţiile tipologice cu ornamentele (plăcuţe
!I cu colţ de mistre!) sugerează caracterul contem-
poran cu faza tîrzie Srednij Stog II. Ca atare,
necropola de la Sieezzee trebuie datată în jur de
5000 î.e.n.
[1 În situl de la Dereivka, din bazinul Niprnlui
inferior, la 70 km de oraşul Kremencug, oasele de
cai au fost analizate în mod sistematic şi identifi-
cate ca fiind de cal domesticit3. Dereivka aparţine
11 grnpului Srednij Stog II din cultu ra Kurgan I, o
ramificaţie intrn si,·ă din stepa Niprnlui, fiind
datat în jur de 4500 sau ceva mai devreme. 15
fragmente de mandibulă de cal - la care s-a putut
determina sexul animalului - din acest sit au fost
de masculi recent maturizaţi ori de mascu li tineri,
ceea ce indică un stadiu avansat al domesticirii şi
nu o fază incipien tă, care ar fi fost indicată prin
preponderenţa femelelor.
Pînă la mijlocul mileniului al V-lea î.e.n. , se
creşteau mari herghelii de cai în zona de silvo-
ste pă şi stepă dintre Niprnl inferior, la vest, şi nor-
dul Kazahstanului. la est. Analiza oaselor de ani-
male din aşezarea de la Repin, de pe malul
li Donului. a arătat că 80% dintre animale au fost
cai4. Lîi1gă Petropavlovsk, în nordul Kazahsta-
nului , într-un sil avînd afinităţi cu complexul
Il Kurgan I (Yamna timpurie), s-au descoperit mari
cantităţi de oase de cal domesticit (peste
l 00. OOO). Aceste oase de cal formează ~irca 90%
din oasele tuturor animalelor domestice).
Creşterea cai lor pentrn came şi pentrn lapte la
11
popoarele stepelor de-a lungul istoriei pînă astăzi
este un bun indiciu că acesta a fost motivul initial
al domesticirii. Cu toate acestea, alte raţiuni ale
. domesticiri i au fost de şi mai mare importanţă:
11
călăria şi tracţiunea. Călăritul <! decurs, se pare,
din chiar domesticirea iniţială. In siturile Srednij
Stog de la jumătatea mileniului al V-lea î.e.n.
11 (şase dintre ele fiind la Dereivka) s-au găs it psalii
din coame de cerb sau din os.
Vitele, oile ş i caprele pot fi uşor conduse
t I mergînd pe jos, dar pentrn a îngriji hergheliile de
cai - de orice mărime - nu se poate exercita un
control eficient decît căl are . Călăritul este esential
pentru o creştere pe scară mare a cailor. Situaţia
I J domesticirii iniţiale poate să fi fost similară
aceleia cunoscute în Siberia acum cîteva secole.
în arealul cuprins între Marea Caspică şi Munţii
Altai, coloniştii ruşi din secolul al XVIII-iea au
11 găsit populaţii de păstori care aveau herghelii de
cai, cirezi de vite, tum1e de oi şi capre, practicînd
şi o agricultură la scară redusă. Supravegherea
lj animalelor se făcea de pe cal, acest animal avînd
un rol esential în societatea lor. Erau călăriti caii
castraţi, hergheliile principale erau în stare sălba­
tică ori semisălbati că sub conducerea unui
lI annăsar, controlul fiind efectuat prin ieP,ele ce
erau mulse şi ţinute priponite lîngă corturi6.
Vitele au rămas principalele animale de povară
ll ale neoliticului de pe Volga, după cum indică şi
figurinele ce redau, probabil, boi înjugaţi.
IJ
1't- ----------------
Caii, iuţi , au de venit „motorul" trasportului.
Această inovaţie a redus timpul de transport de
cinci ori, anulînd practic orice limite teritori ale
care exi stase ră anterior. Inovaţiile au afectat pro-
fund exploatarea resurselor stepei, precum ş i
toate celelalte aspecte vi tale . Căl ăritul a ofe rit
posibilitatea de a străbate d istanţe mari. a dus la
raiduri de fmt al vitelor ori al cailor, a u şurat acu-
mularea de bunuri, aptitudinile come rciale. a dus
la diferenţieri sociale, precum şi la război ş i vio-
l enţă. De îndată ce stepa a fost cucerită, aceasta a
devenit inevitabil o sursă de emigrare. Resturile
materiale din prima jumătate a mileniului al V- lea
î.e.n. indică faptul că pe un teritoriu imens situat
la est de Don, între Volga mijlocie. Munţii Caucaz
şi Munţi i Urali, s-a răspîndit o cultură uni fo rmă.
Podoabe aproape identice, unelte şi arme aflate în
aşezări depărtate la mii de kilometri, indică o
mobilitate fără precedent a grupurilor de triburi.
Prima izbucnire în stepa Niprului a acestor popu-
l aţii de căl ăreţi este datată înainte de jumătatea
mileniului al V-lea. Nu mai tîrziu de jumătatea
mileniului al V-lea, război nicii-călăreţi din faza
Kurgan I apar în inima Vechii Europe. Aşa cum
vom vedea mai jos, călăritul a schimbat cursul
preistoriei europene. Folosind armele, războinicu l
călare a d~evenit o ameninţare pentru agriculto1ii
paşnici . Incepînd cu jumătatea mileniului al
V-lea, calul iute a devenit o sursă de ne linişte care
continuă pînă astăzi. Dacă privim retrospecti\'
istoria europeană, masacrele „de rutină'· între-
prinse de călăreţii sciţi , sarmaţi, hun i. avari ,
romani, slavi , vikingi şi chiar de cm ciaţi i creştini ,
observăm cum v iol enţa a fost un aspect dominant
al vieţii .
2. Grupurile culturale din mileniul al V-lea
din bazinul mijlociu şi cel inferior al Yo l gă i
Cultura Volga din mileniul al V-lea î.e .n.,
numită „eneolitică" în literatura rnsă, s-a dez-
voltat din cultura local ă neo l iti că de pe Volga 7.
Arealul în care s-a dezvoltat acoperă sudul
zonelor de si l vostepă şi stepă dintre Donul inferi-
or, Volga mijlocie şi Uralul inferior. Limita sudică
se opreşte la Munţii Caucaz şi la Marea Caspică .
Neoliticul şi eneoliticul din acest areal vast con-
stituie o descoperire recentă, căci mare parte din
informatii s-a acumulat numai în ultimii 20 de
an i. Deja putem recunoaşte cîteva grupuri
regional e precum ş i fazele cronologice.
Eneoliticul este împărţit în trei perioade: tim-
purie, mijlocie (sau „dezvoltată") ş i tîrzie.
Cu ltura eneolitică timpurie este cunoscută sub
numele de cultura Samara, răspîndită în zona de
silvostepă de pe cursul mijlociu al Volgăi şi în
bazinul Volgăi de la nord de Marea Caspică.
Descoperit în anul 1973 8, deja amintitul cimitir
de la Sieezfoe, de pe malul rîului Samara (un
afluent al Volgăi mijlocii), în districtul Kuibysev,
a dus la înţe legerea acestei culturi care anterior
fusese aproape necunoscută. Cimitirul a fost
parţial distrus, restul - format din şase morminte
 69
1 l simple şi unul triplu - erau acoperite cu un caim
sau o movilă joasă de pămînt. Descoperirea cca
mai şocantă de aici constă în dovada sacrificării
cai lor, precum şi în ex istenţa figurinelor de os
11' reprezentînd cai, cai cu două cape te şi bivoli sau
tauri cu două capete. Zona de sacrificiu a fost
găsită la 40 cm de suprafaţă, în partea ce ntrală a
necropolei. Aici s-au descoperit două cranii de cal
11 înconjurate de vase sparte, mărgele din cochilii,
cochilii de apă dulce şi harpoane. Toate obiectele
erau presărate cu ocru. Sub această zonă de sacri-
Il ficiu s-au găsit cele mai bogate gropi din cimitir:
cîteva au aparţinut unor copii ale căro r cadavre au
fost stropite din af2undenţă cu ocrn şi aşezate pe
un strat de ocru. Inhumările au fost în soţite de
11 sacrificarea unor cai. Cel mai interesant mormînt
este acela al unuj copil (nr. 6), în care s-au găsit :
un pumnal lung de silex, două figurine ·plate
reprezentînd boi cu două capete confecţionate din
11 colti de mistret, trei obiecte în fonnă de lingură cu
cap'ete de raţă' cioplite la extremităţi, pandantive
şi lamele din cochilii, un colier sau o cingătoare
!I din mărgele de cochilii, dinţi de animale şi două
dălţi şi tesle din piatră lu strnită. Ofrandele din
groapă suge rează că este vorba d~ o înhumare .a
li unui individ dintr-o clasă supenoară, probabII
regală. Pumnalul şi sculpturile din groapa unui
copil de 1,5-2 ani indică un simbolism aparte,
[l precum şi o înmonnîntare neobişnuită. Din mate-
rialul arheologic aparţinînd epocilor ulterioare, ca
şi din studiul comparativ al mitologiei indo-
europene se ştie că pumnalul şi boii înjugaţi
(trăgînd carele) sînt atribute ale zeului suprem al
11 ceru lui senin. Probabil că sacrifi carea cailor
însotea moartea unui copil din familia regală (ori
a do'i copii, căci cealaltă groapă, nr. 5, aflată în
apropiere, tot a unui copil, a dat la i veală dălţi
11 mari, un pandantiv din colţ de mistre ţ şi o lingură
de lemn). Într-o altă zonă de sacrificiu din acest
cimitir a ieşi t la lumină o mare cantitate de femu-
11 ruri de cai ori de vite.
Cele două figurine de cai provin din gropile
distruse. Tot din monninte distrnse provin
!I numeroase dălţi şi tesle din piatră şlefuită, lănci
mari din os, pumnale, vîrfuri din silex, vîrfuri ~e
săgeată, răzuitoare şi altele. Pumnalele erau ~m
silex şi os, cele de os avînd pînă ~ a 56 cm? fiind
lI adevărate arme. Pe ambele latun erau dispuse
lame de silex sau cuartit. Nu se depuneau vase în
morminte· acestea s-au recuperat mai ales din
zonele de' sacrificiu. Pasta vaselor de la Sieezzee
11 era amestecată cu cochilii sfărîmate, asemenea
întregii ceramici de mai tîrziu aparţinînd tradiţiei
kurganelor. Fonna predominantă a vaselor era
asemenea unui ou, cu un capăt îngust şi baza apla-
l .1 tizată. Buza răsfrîntă în afară era îngroşată.
Decoratiile constau în linii orizontale sau în
u
zigzag,· fie pe întreaga suprafaţă, fie pe partea
superioară şi executate prin împunsătun, presare,
impresiuni cu pieptenele şi prin desenul îngropat
(sau „cu butoni") sub buză. O ceramică <l:Semănă­
toare a fost găsită şi în alte aşezăn recent
descoperite între Don ul inferior şi Uralul
inferior9. Nu se cunoaşte prea mult despre
aşezări. Toate erau mici , într-un strat arheologic
subţ ire, dînd la iveal ă numai cioburi , răzuitoare
din silex, unelte din cuaqit şi tesle sau dălţi din
piatră ş lefuită. Nu există datări cu radiocarbon
pentru necropola de la Sieezzee sau pentrn alte
sitmi cu materiale asemănătoare. Cronologia se
bazează pe comparaţii tipologice. De exemplu , se
cunosc lamele din colti de mi stret din siturile cul -
turii Nipru-Doneţ şi din cultura Samara. În primul
caz. ele preced faza Srednij Stog II; în ultimul
caz. preced faza Hvalynsk. Dacă Hvalynsk este
înc:1drabil în prima jumătate a mileniului al V-lea,
atunci cultura Samara trebuie plasată la începutul
mileniului al V-lea sau pe la 5000 î.e.n.
.. Eneoliti cul dezvoltar· din bazinul Volgăi este
reprezentat de necropola de la Hvalynsk afl ată pe
malul Volgăi, în districtul Saratov, să8ăturile fiind
efectuate de Vas iliev şi de alţii 1 . De pe o
suprafaţă de 30 x 26 m s-au scos la iveală 158
schelete, cel mai adesea cîte unul în groapă, une-
ori fiind două pînă la cinci în acelaşi mormînt.
Morţi i erau îngropaţi în puţuri , culcaţi pe spate
sau cu picioarele contractate cu genunchii în sus.
12 gropi au fost acoperite cu movile de piat~ă. Ca
ş i la Sieezfoe, zonele de sacrificiu au dat la iveală
resn1ri de la sacrificii de cai, vite şi oi. Oase de
animale s-au mai găsi t în monninte, precum şi
depozitate separat (femururi ale unui cal, ale unui
vi!eL cranii de vite, oase de oi). Inventarnl de
111on11înt cuprinde circa 40 de obiecte de metal
(inele ş i inele spi ralate), pandantive din colţ de
mi st reţ, mărgele ş i brăţări din os şi cochilii, un
topor de piatră perforat şi altul şlefuit, o sculptură
reprezentînd un cap schematizat de cal, probabil
un sceptru , vîrfuri ş i pumnale de silex cu retuşuri
bifaciale, tesle de pi atră precum şi harpoane d.e
os. Un inventar foarte asemănător a fost găs it
într-o groapă a unui bogat, descoperită întîmpl ă­
tor ln anul 1929 la Krivolucie, districtul Samara.
Corpul avea o pozi ţie contractată, podeaua era
p resărată cu ocru: alături se afla un topor perforat
din porfir, şase vîrfuri de silex dovedind o tehnică
superioară, un pumnal de silex, o răz~itoare:
brăţări şlefuite din piatră ş i os, mărgele dm col ţi
de ce rb, precum şi mărgele ascu~te şi cilindrice
din cochilii de pectunculus 11. Individul îngropat
trebuie să fi fost un membru foarte important al
societătii. În zonele mai sudice, s-au descoperit
obiecte' similare care dovedesc existenţa unor
ritualuri de înmonnîntare, cum este cazul aşezării
de la Nalcik, în Caucazul de Nord, din regiunea
Kabardino-Balkaria. S-au săpat 121 de gropi
afl ate sub un kurgan teşit, de 0,67 m înălţime şi de
30 m diametru. Corpurile se aflau în grupuri de
cîte cinci şi de cîte opt, în poziţie contractaţă pe
straturi de ocru şi erau acoperite cu pietre. Intre
obiectele uzuale de inventar se num ărau mărgele
din cochilii de pectunculus, de piatră ori din colţi
de cerb, lup, urs, mistreţ şi de alte animale, brăţări
de piatră sau os, pandantive din colţ de mistreţ,
pumnale lungi de silex, vîrfuri de săge~tă şi vîr-
furi de suliţă. Acestea din urmă au sufent un retuş
 70
bifacial 12. Vasele nu au fost depuse în gropi, ca la
Hvalynsk şi la Sieezzee.
f l . Asemănarea izbitoare în ceea ce priveşte
mve1~tarnl d~ mormînt din situri despărtit e de mii
de kliome.tn sugerează existe nţa unei mobilităti
extraordinare, precum şi a unor relaţii intertribale
între. regiunea Samarei ş i Caucazului . Spre vest,
11 s1tunle cu materiale înrudite se întind pînă la
Marea de Azov, iar spre est plnă la rîul Ural.
Tipurile de unelte din piatră. annele, ornamentele
r ! şi ceramica din faza Hvalynsk s-au perpetuat din
perioada Samara. Cronologia fa zei Hvalynsk este
indicată, în linii mari, de materialul asemănător
f I cu cel din siturile culturii Srednij Stog II din
bazinul inferior al Niprului, de dată ril e cu radio-
carbon şi de contactele cu complexele Karanovo
şi Cucuteni pe la mijlocul mileniului al V-lea.
Primele analize cu radiocarbon pentrn materiafele
11 de tip Hvalynsk (efectuate în laboratornl
Instit11tului Uralic al Educaţie i ) indi că începutul
[I mileniului al IV-iea I.E.N. Plin calibrare, obtinem
o perioadă înainte de mijlocul mileniului al
V-Jeal3.
Perioada eneolitică tîrzie din bazinul inferior
!I al Volgăi este reprezentată de cultura Yamna
(Jamna) timpurie, caracterizată printr-o serie de
kurgane şi aşezări. Aceasta reprezintă o conti-
nuare din perioada Hvalynsk sub toate aspectele.
11 Aşezările săpate au scos la iveală aceeaş i tradi tie
a artei ceramice şi a prelucrării silexului, cuar(i-
Lului şi osului . Nu au existat modifică ri în ceea ce
!I priveşte tehnologia ori arta. A continuat produ-
cerea de vase ovifo rme cu buzele răsfrînte în
afară, unelte de piatră printre care predomină
teslele şi dăl(il e, precum şi annele: vîrfuri de
li săgeată, pumnale şi vîrfuri de suliţă din silex.
Continuitatea culturii mate1iale este bine atestată
prin săpături le întreprinse în ace leaşi zone unde
existase ră anterior situri ale culturii Hvalynsk, de
11 exemplu la aşezarea Alekseevo. lîngă tfvalynsk,
amplasată pe terasa unui mic afluent al Volgăi
mijlociil 4.
[I înainte de descoperirea necropolelor culturii
Volga de la Samara ş i Hvalynsk, se credea că kur-
ganele timpurii Yamna - cu înhum ări în puţuri
sub movile de pămînt - au fost cele mai timpurii.
11 Originea lor era neclară. Se cunoşteau exemple de
asemenea kurgane Yamna în ~1m1a săpăturilor din
anii '50 ji '60: Bereznovkal ), Politotdelesk l6 şi
Arhara 1 . Mov ilele scunde de pămînt afl ate
11 deasupra mormintelor cu puţ deve ni seră acu111
caracteri stica cea mai răspîndită ş i mai u zual ă. In
~I
timpul faze i Hvalynsk, gropi le erau rareori
acoperite cu o movi lă de pămînt. cel mai adesea
fiind prezent un cairn de pietre sau o movilă
apărută în unna sacrificii lor făcute deasupra
monnintelor. Cele mai timpurii kurgane e posibil
să fi apărnt în faza Hvalynsk din zonele de stepă
şi au putut exista alături de monnintele fără kur-
gan din regiunea de silvostepăl 8 . Kurganul este o
l1 caracteri stică a stepei.
Situl tipic al acestei perioade din regiunea
aflată între cursurile inferioare ale Donului şi
IJ
Uralului este Repin , aOat pc malul Donul ui , săpat
în anii ' 50 de I.V Sinicvn 19. Acest sit a dat la
iveală cel mai mare număr de vase şi oase de cal:
aşa cum s-a amintit, acestea formau 80% din
oasele de animale domestice. Acum se mai
cunosc în această regiune alte zece situri cu
material similar.
Din punct de vedere cronologic, eneo liti cul
unnează perioadei Hvalynsk, ca atare este datat
pe la jumătatea mileniului al V-lea. Aceasta este
perioada Kurgan I, în care populaţia kurganclor
s-a extins în Europa central-răsăriteană, pînă în
arealul culturii Karanovo din Bulgaria şi a com-
plexului Tiszapolgar din nord-estul Ungarie1.
3. Cultura Sred nij Stog II
din bazinul inferior al Niprului
Populaţia kurganelor a intrat în preistori a
Europei atunci cînd a apărnt la vest de bazinul
inferior al Volgăi , îndreptîndu-se spre bazinul
inferior al Niprnlui şi apoi spre vest de Marca
Nef!gră.
In regiunea pragurilor Niprului, un sit stratifi-
cat - cuprinzînd şi o aşezare mai timpurie Nipru-
Doneţ (Srednij Stog I) - a fost suprapus, în jur de
4500 sau mai devreme, de un nou complex cul -
tural (Srednij Stog II), a cărui populaţie practi ca
înmormîntarea unui singur individ în morminte cu
puf sau cu ciste acoperite cu un cairn; corpu l
decedatului era aşezat pe spate, contractat sau
întins şi, de regul ă, însoţit d~ pumnale de silex şi
de cupe cu baza ascuţită. In plus, resturi le de
schelet sînt dolicomesocraniene. de statură înal tă
şi de un tip fizic mai gracil decît. al predecesoril or
din substrat20. Spre deosebire de degresantul
vegetal specific ceramicii din faza anteri oară
Ni pru-Doneţ, pasta vase lor culturii Srednij Stog
II este amestecată cu cochilii pisate; decoraţi a
i mp rimată, inci zată sau cu şnurnl de la gîtul ş i de
pe umerii vasului rep rezintă un motiv solar.
E,·olu!i a l ocală nu poate explica asemenea mod i-
ficări brnşte: sarcina noastră este aşadar de a
căuta culturi învecinate similare din punct de
vedere tipologic culturii Srednij Stog II ca fiind
sursa posibilă a acestui strat contrastant.
~omplexul Srednij Stog II reprezintă o pre-
lungire spre nordul Mării Negre a păstorilor
dintre Volga şi Ural , la sfirşitul perioadei
Hvalvnsk. Sutele de situri de la confluenta cursu-
ri lor ·inferioare ale Niprnlui ş i Donului' sînt, în
primul rînd, necropole; inventarele de mormînt
atestă influenţa substratului local şi sînt
îmbogăţite cu obie~te de cupru şi aur de prove-
nienţă vesti că2 1 . lnhumările şi cultul calului
indi că o origine aflată în zona de sil vostepă de pe
cursul. mijlociu al Volgăi . La Dereivka,
monnmtele conţin resturi de cai şi cîini sacrifi-
caţi . Sînt frecvent atestate mormintele unui bărbat
şi unei femei (văduva?) ori ale unui bărbat alături
de 11nu sau doi copii, în acelaşi mormînt.
In mîna bărbatului şi chiar în movila de
deasupra s-au găsit dălţi , răzuitoare şi, adesea,
 71
pumnale lungi şi ascu!itc de silex, (de pînă la 22
de cm). Uneori , într-un monnînt sînt atestate pînă
la 15 asemenea lame de pumnal. Vîrfurile de
suliţă bifaciale, vîrfurile de săgeată triunghiulare.
din silex, topoarele de silex sau de piatră l ustruită
cu muchia îngustă şi pumnalele mai sus amintite
fonnează armamentul prototipal al indo-europe-
nilor care se putea folosi din poziţia călare, aşa
\l cum se poate vedea în epoci le ulterioare, a
bronzului şi a fieru lui. Monnintele deosebit de
bogate ale bărbaţi l o r includ mii de cochilii de
pectunculus sau alte cochi lii (iniţial ataşate unor
centuri din piele, descoperite în stare descom-
pusă, sau ţesute), coliere din mărgele de cupru sau
din ţi de animale, pandanti,·e din scoici sau din
Il cupru, brăţări sau inele spiralate din cupru, ace ş i
111buri subţiri de cuprn cu un capăt spiralat. Se
presupune că tot cuprul folosit la producerea
acestor obiecte provenea din minele de la Ai-
l\ bunar din centrul Bulgariei , prin intennediul
schimbului de produse cu civilizaţia Cucuteni.
Totuşi , cîteva artefacte din cupru, cum sînt
ll brăţările spi ralate, ţevile şi pandanti,·ele în formă
de scoică, nu au corespondenţe în zonele mai ves-
tice şi e posibil să fi fost produse de meşteri
locali.
I\ Prezenţa săp ă lig il or din coarne de cerb,
precum şi a morilor manuale, este o dovadă
concludentă privind practicarea agriculturii în
!I complexul Srednij Stog II, d eşi deocamdată nu
s-au găsi t boabe (orzul era cunoscut din faza
Nipru-Doneţ de dinaintea fazei Srednij Stog II şi
este posibi l ş_ă fi fost cunoscut ş i în această cultură
11 ulterioară) . In aşezări s-au găsit cantităţi consi-
derabile de sule, săpăligi, răzu itoare şi topoare-
ciocan, din os şi din corn de cerb .
S-a estimat că la Derei,·ka au fost 55 de cai
11 într-o aşezare de trei locuin!e, reprezentînd 63%
din numărul total de resturi de animale domes-
ticite. Psaliile din coame de cerb precum ş i
Il redarea unui posibil echipament de călărie
(dîrlogi şi căpăst ru ) pe sculpnirile în piatră este o
do,·adă suficient de con\'ingătoare în sensul
practicării călăriei.
lI 4. Este tradiţia kuganelor
proto-indo-europeană?
I\ Cultura proto-indo-europeană (PIE), aşa cum
a fost ea reconstituită pe baza lingvisticii şi
mitologiilor comparate indo-europene, sprijinite
11 de dovezile istorice timpt!rii , coincide admirabil
cu dovezile arheologice. Jn acest subcapitol vo i
încerca să mă refer la evidenţele de ordin lingvis-
tic şi mitologic ce pot fi relevante în problema
I1 identităţii dintre tradiţiile „kurgan" şi PIE.
Protolimba şi cultura nu pot fi vizualizate ca
ceva stabil, neschimbător timp de milenii sau ca
un trunchi de copac cu ramificaţii regulate .
Limbile, asemeni culturilor, sînt organisme vii
care se modifică în mod constant, trăiesc perioade
de convergenţă şi divergenţă. Ceea ce putem face
este să reconstruim, într-un anumit moment şi
~-- ...----------------------------------
într-un anumit loc. o situati e cu l turală cu
caracteristi ci ce sînt ·de acord cu reconstructiilc
lingvistice şi mitologice. Nu putem merge îm\poi
în timp mai departe de mileniul al VI-lea î.e.n..
cînd apar neoliticul şi eneoliticul de pc Volga.
Perioada în jur de 5000 î.e.n. este m arcată printr-
e mobi litate şi printr-un sch imb de produse tot
mai intens. Cred, aşadar, că o anumită consoli dare
lingvistică a fost posibi l ă în această perioadă de
dinaintea expansiuni i spre Europa. Ipotetica
limbă PIE nu reflectă o situaţi e preagri co lă. Aşa
cum s-a dedus din reconstrucţia lingvisti că. ani -
malele domestice, inclusiv calul. mobilitatea şi
societatea patri arhal ă stratificată sînt fenomenele
cele mai caracteristice culturii PIE. Nu est e
nevoie să coborîm mai adînc în timp pentm a găsi
un model ideal al patri ei primitive. Cul tura
„kurgan" din mil eniul al V- lea î.e.n„ dezvo ltată în
regiunea de stepă şi si l vostepă de pe Volga şi pe
teritoriul nou dobîndit la nord de Marea Neagră ,
concordă foaite mult cu ceea ce s-a reconstruit cu
date lingvistice ca fiind PIE.
Animalele domestice au jucat un rol esenţia l în
cultura PIE, aşa cum i ndică numele comun pentru
oaie (*owis) , vite (*gwo-ws), taur (*Mtauro) ,
po rc (*sus· şi *porkos), cal şi iapă (*ekwos ş i
res~ectiv *ekw -ă) , cap ră ( *aigis, -os) şi cîine
(*k von, *kun-) atestate în majoritatea li mbilor
indo-europene. Mai există un alt cuvînt pentru
' vite şi oi', *peku(.I): latin pec11s, vechi indian
pasu, baltic peku. Deoarece acest termen are o
familie de cuvinte înrudite legate de înţelesul
' lîn ă', ' păr ' şi 'a pieptăna ' (grec pekos · tînă '.
vechi german de sus fahs ·păr de piele ·, latin
pecto. -ere 'a pieptăna ' ) se presupune că *pek11 a
desemnat iniţial un animal cu lînă, probabil oaia,
şi că va fi existat un stadiu cînd era domes ticită
numai oaia, dar nu şi alte animale. Cuvintele pen-
tru ' lînă (prelucrată)' şi ' a iese' sînt în mod clar
PIE: vechi slav *vlma, lituaniană vi/na, germană
Wolle, vechi indian \·Vinii: german weben, vechi
indian vahh-. Acestea pot fi la fe l de vechi ca faza
timpurie a domesticirii animalelor.
Vitele trebuie s ă fi fost avutia cea mai
pre ţioasă a familiei, clanului sau tribului şi au fost
folosite în cadrul schimbului, fapt atestat de te/-
meni ca şi de dovezile istorice timpurii. In
san sc rită, tennenul pentru 'stăpîn ' în seamn ă
'stăpînul vitelor'. Sursele scrise cele mai vechi -
Iliada şi Rig-Veda - vorbesc despre felul în care
mireasa sau annele sînt obtinute în schimbul
vitelor. Vitele erau averea cea mai importantă,
avînd sensul de 'bani' din timpurile noastre, aşa
cum indică latinescul pec11nia 'bani ' (derivat de la
pecus ' turme, vite '). Acest rol al vitelor a conti-
nuat pînă în secolu! nostru, de exemplu ca zestre
în zonele rurale. Indeletniciril e în legătură cu
vitele din literatura mitologică şi epică a indo-
europenilor ilustrează fo arte clar importanţa
creşterii vitelor.
Numele calului domesticit este păstrat în
latină - equos (eciis, equus), gotică - aihva, litua-
niană - asva. Forma PIE este reconstruită *ekw os
 72

ff sau. *:~w ii. ~it~logi a comparată i n d o -europeană
111d1~a mdub~tabil r~lul fun~amen tal al calului (în
f l special al cailor albi) ca ammal sacru şi de sacri-
ficiu, încarnarea puterii divine a zeulu i cerului
senin.
. Arh~ologia s prijin ă dovezile lingvistice ş i
nutolog1ce: data cînd s-a domesticit calul nu este.
f1 probabil, mai veche de ci rca 6000 î.c.n. Calul
t:Ost ~n animal de sacrificiu şi de că lărie şi a fo st
tolos1t ca atare în luptă începînd cel puţin cu mile-
acelei'1: ~ l?cuit?rilor de mai tîrziu din stepă, sc iţi i .
sarmaţ11 ş1 alp1. Herodot îi prez i ntă pc sci ti ca
neavînd locuinţe stabil e ori recolte pe care să Ic
păzească, liberi să se mi şte cu carele. averile şi
turmele lor, ori ele cîte ori doreau. Într-adeYăr.
pentru popul aţia ku rgan era u şor să-ş i ard ă
loc_uin ţel e semiîngropate (bordeie) ş i să pornească
a mat departe în cău tarea unor noi teritorii.
. .Cultura PIE poate fi descrisă drept o societate
v! nfo~<1:l ă, s~b conducerea patri arh ală a unui şef

f ! mul. al . V-lea î.e.n. Războin icii preistorici erau

e ..:h1pa ţ1 cu suliţe , pumnale, arcuri şi săge ti . fi ind
prob.abil capabili să tragă din poz i ţi a căl ar·e, ase-
r I meni popu l aţi ilor indo-europene istorice. cum
sint sc i ţii, sarmaţi i şi alţii . In practicile ri tuale.
calul ca animal divin şi de sacrifiu este atestat
dată cu utilizarea sa pentrn călă1ie .
Lingvişti i nu au reu şit să recon struiască un
11 te nn~n comun pentru metalurgie. Acest lucru nu
s~rpnnde, deoarece kurganele cele mai timpuri i
(! ~a Kurgan I) nu indică practicarea metalurgiei.
II Obiectele de cupru au fost aduse î n zona culturii
lor de „vechii europeni" p1in schimbul de mărfu ri
razbo1111c. V1rsta era factorul determinant pentru
conducerea de către acest şef poliginic. care poate
s~ ~ avu ~ un rol activ numai în timpuri de
rastnşte, c111d era necesară coeziunea mai multor
o
grupuri. Căsători a exogamă se practica înt re
fam!lii patrifocale mobi le ş i mici, membre ale
unui clan .sau tri b mai mare. Este improbabil ca în
proto-penoada an ali za tă să se fi stabilit o c lasă
separată a preo ţil or. Femeile aveau un stat11t infc-
1ior, ridicat numai prin legătu ri le cu rudele lor
masc_ul ine. Este de asemenea posibil ca num ărn l
feme!lor să fi fost ma i mic în raport cu al băr­
baţilor.

~u civ~l i~a.ţia Cucute1~i .A T~hn~ci le metalurgice au

tost st.ap 1~1te mult mai tuzm, m a doua jumătate a II. Primul val în E uropa central-r ăsă ritea n ă
11 milemulm al IV-iea, fiind aduse din Transcau- (circa 4400 î.e. n.) şi urmă ril e sale
cazia, de unde au fost transmise la nord de Marea
:\eagră şi, o dată cu valul al doilea kurgan, spre
Ca urm are a păt ru nderii în regiunea catarac-
li Europa central-răsăriteană. Tennenii din diverse
limbi sprij i n ă ideea că lancea sau vîrfu rile
telor Niprului ş i în regiunea de la nord de Marea
de Azov, incursiuni le kurgan au lovit teritoriile de
azi ale României, Bulgariei şi estului Ungariei
ascuţ ite , cu ţitul sau pumnalul, toporul, arcu l,

ll ghioaga sau m~ciuca au fost folosite din cele mai

\·echi timpuri. Acest fapt este în acord cu dovezile
arheolo~i c~, aşa cum indică armele de pi atră,
(fig. 118). Mormintele acestora erau destinate
aproape exclusiv înhu mării bărbatilor ceea ce
este î1~ vădit contrast cu raportul d t s~ poate de
e~al. dmtre mormintele femeilor ş i bărbaţi lor din
s ~ lex . ş ~ .dm coa.m e de cerb ce au aparţinut
li r~zbo1m c1 lor fazei Kurgan I din eneoliticul de pe
Volga.
c11111tJr~l e contem poran~ „vechi europene". Spre
deosebire de grop!le simple cu puţ din Vechea
Eu ropă, mormintele popu laţiei kurgan erau de tip
Mobilitatea este indubitabil o caracteri sti că
caim sau acopente cu pămînt, rezervate elitei
I J
prnto_-indo-europeană, călăria fiin d mij locul cel
mai important al acestei mobi l ităti . Fonna PIE
re~onstrnită pentru ' vehicul' (genmm Wagen , litu-
război ni cil o r, înhumati alătu ri de armele lor
favorite: sul iţa, săgeata' ş i pumnalul de si lex.
Două în humăr i , una de la Suvorovo
a111an vezimas, vechi slav voz'I>) reprezintă rădăci ­
na .*w egh~. Se pot reconstrui chiar părţi ale (Republica Moldova) şi a doua de la Casimcea (în
\·eh1cululu1 : roata - *rotha (lituanian ratas, ger- bazinul inferior al Dunării) demonstrează clar
man Rad, vechi indian rathah ' car', latin rota) , concep ţi ile religioase ale populaţi ei kurgan. Este
osia - *aksis, cui de osie - *tulis (în lituaniană vorba de prima atestare în Europa central-
greacă şi gemlanică), jug - *yugom (foarte bin~ răsăriteană a două aspecte ale ideologiei indo-
atestat). ~amilia de cuvinte derivată de la *wegh- europene, anume venerarea calului ca animal
este asociată sensurilor ' a ridica, a purta'. Acest divin şi practica sultee, care consta în sacrificarea
[l lucru arată că vehiculul initial trebuie să fi fost
folosit la ridicat ori a fost 'sania. Chiar dacă la
văduv~i alături de.~oţul d~cedat, aşa cum apare în
monnmtele culturn Sredmj Stog II de la Yanrna ş i
Aleksandria în zona Nipru lui inferior. La
inceput~ri vehi cul~! nu va fi an1t patru ro ţi ,
populaţia PIE trebuie să fi cunoscut carele cu roti
Suvorovo, şeful războinic a fost îngropat într-un
puţ adînc, rectangular, delimitat de pietre, cu un
11 încă din faza Kurgan I. Deocamdată cele mai
timpurii dovezi ale existentei rotilor sî~t modelele sceptru de porfir redînd un cap de cal (simbolul
miniaţu rale în lut ale rotilor 'găsite în aşezări puterii sale), precum şi cu alte obiecte considerate
necesare în viaţa de apoi. Se pare că o femeie,
lI „vechi europene" (Cucuteni A şi Kara.novo VI) de
la_ m!jlocul mil~niului al V-lea. Nu s-au putut găsi
parţi ale vehi culelor din acea stă perioadă.
P.robabil văduva, a fost sacri ficată în acelaşi timp
ş1 .d epu să în mormînt alături de corpul războinicu­
Deocamdată nu se poate răspunde la întrebarea
lm decedat. Resturi ale unui veşmînt acoperit cu
lI cine a inventat primul roata.
MobA ilitatea populaţi ei kurgan înainte de infil-
lamele de sidef şi un colier din cochilii de unio
indică poziţia sa în timpul vieţii , dar singura
ofrandă pentru femeie a fost o răzuitoare din
trarea m Europa era probabil asemănătoare

u
IJ
 silex. Monnîntul dublu a fost acoperit de o movil ă
masivă şi înconjurat de un cerc de pietre verticale
cu un diametrn de 13 m. Şefu l războinic de la
Casimcea a fost îngropat cu un sceptru în formă
de cap de cal, ci nci capete de secure din silex, 15
vîrfuri de suliţă şi trei pumnale.
Sceptrele de la Sm·orovo şi de la Casimcea au
co respondenţe în alte descoperiri din Republica
Moldova, România, Bulgaria şi Macedonia22.
Aceste sceptre cu un cap de cal sculptat sînt în
mod şocant asemănătoare ace lora descoperite în
regiunea Volgăi , la nord de stepa caucaziană şi în
!I nord-estul Daghestanului (fig. 119).
Un aspect important al ritualului indo-euro-
10- 12 elipse concentrice tăiate radial de străzi 2 7 .
Densitatea siturilor cucu tcniene nu indic:'\ dis-
locări masive ca umrnre a primului val compus
din grupuri relativ mici ale populaţi e i kurgan. De
asemenea. nu există neo dovadă de amalgamare
ale celor două grupuri culturale în cei 800- 600 de
ani de coex i sten ţă, cel puţin pînă la ju mătate:i
mileniului al IV-iea î.e.n.
2. Dislocarea şi amalgamarea grupuril or
culturale Karanovo VI-Gumelniţa,
Vinea ş i Lengyel

Pe de altă parte, incursiunile po pulaţi ei

pean era sacrificarea calului , aşa cum reiese mai
Il ales din traditiile indice (asvamedha), romane
(October Eq11i1s) şi celtice. Indicii arheologice
p1i\'ind sacrificarea cailor se găsesc la Herson
(Ucraina), unde un monnînt kurgan era flan~at de
un puţ conţinînd un craniu de cal 23 . Intr~?
11 necropolă kurgan de la nord de Delta Dunăm,
lîngă Odessa, s-a descoperit o rntră rituală şi o
groapă centrală conţinînd p~rechi de cranii de c~~
11 ş i de taur24. In anul 1986, mtr-un puţ al culturn
Tiszapolgar de la Ti szafoldvâr, în nord-estul
Ungariei, s-a găsit un craniu întreg de cal reteza!
de la gît. Aceasta constituie pînă acum cea mat
11 timpurie mărturi e de acest tip din Euro pa
centrală25 .
II 1.Coexistenţa păstorilor kurgan
şi a agricultorilor cucutenieni
II Civilizaţia Cucuteni a supra,·ieţuit neafectată
de primul val kurgan. Tradiţia ceramicii cucute-
niene a continuat neîntrerupt, deşi existenţa unor
elemente kurgan în cadrul aşeză ri l or Cucuteni
11 ( 1- 10% din ceramica faze lor Cucuteni A şi AB)
ind i că o anume întrepătnmde re a celor două
grupuri etno-culturale. Această ce ramică „intru-
ku rganelor s-au dovedit catastrofale pentru civi-
lizati a Karanovo. Micile sate de agricultori au
fost' u şor cucerite, iar grupurile acestei culturi
trebuie să fi fugit din faţa năvălitoril o r din bazi-
nul infe1io r al Dunării spre vest. Grnpul Sălcuţa
din sud-vestu l României şi-a găs it refugiul în
peşterile din Ardeal sau pe micile insule ale
Dună1ii 28. Strat după strat, materialul habita ţio­
nal, asemăn ător fazei Să lcuţa IV (faza finală a
culturii Karanovo vesti ce din sud-,·estul
României) indi că faptul că refugia~ i au păstrat o
aparentă identitate cul turală timp de alte patrn-
cinci secote29_ Cerami ca rafi nată a culturii
Sălcuţa indică o perpetuare a tradiţiil or ,yc~h i
europene" : s trăchini şi vase cu toartă încă ango-
bate şi lustruite, decorul cu pliseuri, precum şi
motive roşii ş i albe pictate pe suprafe ţe brune. Au
continuat să fie fo losite vechile simboluri: ciocuri
în formă de V, V-uri (chevronuri sau căpriori) ,
meandre, plase, „tabl e-de -şah ", fiş i i de li nii
diagonale, şe rpi , spirale, ouă, sîni. Moti,·ele si m-
bolice erau încă dispuse compa1ti mentat,
încadrate în fişii pictate. Cu toate acestea, cele 25
de situri săpate în vestul României au dat la iveai~
numai cîteva fragmente de figurine: nu s-au mai
găsi t opaiţe, nici mese de sacrificiu„ vase de cu i~

!I si ,·ă'·. folosind ca liant coch iliile măcinate

(numită de unii cercetători „Cucuteni C") este
aproape identică în formă acelei~ din . ni v~lul
Srednij Stog II (Kurgan 1) de pe N1prul mfen~1-.
Analiza petrografică a arătat că toate mostrele dm
11 arealele Cucuteni şi Kurgan (Srednij Stog II)
aveau o compoziţie mineral ogică ase~1ănătoare .
Aceasta indică faptul că ambele grupun etno-cul-
11 turale au folosit tipuri asemănătoare de lut, dar
tehnologiile de producere a ceramicii erau foarte
deosebite: vasele cucuteniene erau bine arse,
11
complet oxidate şi fără liant, pe cînd. cerai~i ca
popula~ei kurgan era arsă incomplet ş1 conţmea
procente însemnate de cochilii măcinate, rezidu-
uri prganice şi re~turi vegeţale26. . . .
11 In timpul fazei Cucutent B, populaţ1a_md1 gena
s-a reaşezat în locuri apărate natural. In cîteva
cazuri s-a construit un zid de apărare dincolo de
rîul di'n apropiere. Aşezările ru~al~ şi ur~ane. au
lI continuat să se mărească. L11mtele s1tunlor
cucuteniene din districtul Uman, identificate prin
fotografiere aeriană şi prin magnet_ometri~, in~ică
I\ aşezări urbane de peste 2 km, dispuse m circa
antropomorfe ş i zoomorfe. C re dmţe l e „\'ech1
europene" erau în amurg.
În prima j umătate a mileniului al IV-iea, cul-
tura Karanovo (faza VI, Gumelniţa) a fost
înlocu i tă în estul României şi Bulgariei de ~un
complex kurganizat denumit Cernavodă P 0.
Siturile fortificate ale culturii Cernavodă, în con-
trast cu aşezările Karanovo VI aflate în cîmp
deschi s, erau adesea amplasate strategic pe
terasele înalte ale rîurilor ş i constau din cîteva
locuinte mici supra- sau subterane. în general,
situri le nu ocupă o suprafaţă mai mare de I 00 x
200 m. Uneltele din corn de cerb ş i din os sînt
identice acelora găsite în stepa nord-ponti că.
_ Populaţia creştea animale (inc~siv .cai) şi ~e
îndeletnicea cu vînătoarea, pescmtul ş1 cu o agn-
cultură primitivă. Se producea o ceramică
cenuşie, prost arsă, cu degresant din · chochilii
sfărîmate, în mod indubitabil înrudită cu vasele
kurganoide din Moldova şi ale complexului
Srednij Stog din Ucraina, avînd o decoraţi e speci-
fică produsă prin împungere şi zgîriere, proemi-
nen ţe şi impresiuni cu şnurul, unghia şi scoica.

J
----------------------------------~~~~~~--
 7~
Nu este ates tată cerami ca pictată. deşi inJluen!a
11 substratului poate cxpl ica cerami ca fără degre-
sant, uneor~ angobală brun şi lustmită în stilul
Karanovo. In faza Ce rnavodă I s-au descoperit
r l num ai cîteva figurine stilizate; motivele simbo-
lice „vechi europe ne· ' au di s părut. Nu s-au găsit
grăunte de cerea le. în ci uda prezentei săpălig il o r
din coarne de cerb ş i clin os. a pietrelor de măci­
11 nat şi a lamelor de sece ră. Oasele de cai sînt
atestate pretuti nden i între grămezile de oase
provenind de la animale domesticite. Uneltele
II erau confecţi on ate în special din os, dar includeau
şi capete de ghi oagă ş i topoare-ciocan din co rn de
cerb şi din piatră. răzu i toare ş i cupte de silex.
cîteva sule ş i d ăl ţi din cupru .
.I Dezintegrarea complexului Karanovo, dato-
rată infiltrări l or popul a!iei kurganelor, a produs o
se rie de di s l ocări în teritoriil e Iugosla\'i ei.
·1 Ungariei, Cehiei ş i Slovaciei, pînă departe spre
vest pe cursurile superioare ale Dunării , Elbei şi
Oderului. Frontierele culturale s-au modificat pe
măsură ce grupuri apa rţinînd popul aţiei Vinca
I s-au deplasat spre vestul Ungariei (pentru a
evolua apoi eventual sub fonna complexului
Balaton) şi spre Croaţia, Bosnia şi Slovenia (Ul\de
se fol oseşte termenul „grupul Lasinja").> ' ·
Populaţia culturii Lengyel s-a deplasat spre vest şi
nord de-a lungul Dunării superioare pînă în
Germania şi Polonia. Mai mult, situri ale „refo -
giaţil or" vincieni (grupu l Balaton-Lasinja J) sînt
atestate în regi uni unde nu se mai stabilise ră
comunităţi umane din paleolitic, cum ar fi pai1ea
răsăriteană a Alpil or şi partea central ă a Sloveniei
şi în Karstul croat. ln aceste regiuni muntoase,
amplasarea aşezăril or în cele mai înalte locuri
înconjurate de slînci sau de rîuri indică o g rijă
maximă pentru ap ărare. Urmele unor case rectan-
gulare constrnile din stîlpi de lemn şi pereţ i groşi
de lut din unele si turi i ndică perpetuarea-în anu -
mite limite - a traditii lor arhitectonice ale culturi i
Vinea. În aceeaşi pe ri oadă au fost ocupate ş i
peşteril e. Locui rea unor regiuni anterior nelocuite
precum ş i a peşte ri lor sugerează faptul că
deplasarea popul aţiei Vinca spre nord-vest şi vest
s-a produs în timpuri de răstrişte.
Deocamdată nu dispunem de datări cu radio-
carbon pentru complexul Balaton-Lasinija I.
Cronologia se bazează în acest caz pe legături le
tipologice cu ultim ele materiale Vinca din
Iugoslavia. Faza următoare, etichetată Balaton-
Lasinija 11- 111, a oferit două datări cu C 14:
Bln 50 I 4 890 ± 80 B.P.
4 780 ± 80 B.P.
Vîrsta reală este cup rinsă în intervalul 3900-3400
î.e.n. Ca atare, complexul Balaton-Lasinija I tre-
buie plasat înainte sau în jur de 4000 î.c.n„
deoarece tradiţiil e Vinca nu s-au mai păstrat în
prirpa jumătate a mileniului al IV-iea î.e.n.
1 In nord-estul Ungariei, estul Slovaciei şi în
vestul României a apărut complexul Polgăr
(Ti szapolgăr) înrudit cu Lengyel. Continuitatea
j aşezărilor Polgar din ultima parte a mileniului al
V-lea pînă la jumătatea mileniului al IV-iea î.e.n.
J
ini dcă faptul că această populaţie a s uprm · ic ţuit.
nu s-a a111cstccat cu civili zaţia kurganclor. Cu
toate acestea, putem d!scerne modificări cc se pot
datora celei din un11 ă. Jn contrast cu modelele cu l-
turii Tisa şi Lengye l, unde majoritatea situril or
cunoscute erau de hab itat, siturile Polgar (cirea
l 00 cercetate) sînt cimitire, ceea cc suge rează
existenta unor comunităti mici. de 10- -IO de
Oa111eni: 0 atare sit uati e nu reilcclă Ull spor natu-
ral al popula ţiei , ca în grupuri le Leng) Cl. \finea.
1
Karanovo ş i altele anterioare primului ,·al kurgan .
Importanta socială tot mai accentuată a bă rbatu lui
este indi cată de cîteva morminte de bărbali înh u-
maţi cu o g1ij ă deosebită, însoţiţi fiind de si m-
boluri ale statutu lui lor neobi şnuit. cum ar li
capetele de ghioagă. Se consideră că asemenea
morminte dcosebiţc ale bărbaţil or apaqin userci
unor şe fi de clan. ln mod surprinzător. scheletele
acestor ,,şefi·· erau de tip proto-europoid. pc cînd
tnaj oritatea populaţi e i era de tip mediterancan32_
In cimitirul de la Basatanya, format din 7) de
gropi (din două faze)33 , cîteva morminte de
bărbaţi con!ineau şi capete de ghioagă. Majori-
tatea înhumărilor din acest cimitir ind ică, lotuş i ,
trăsj'Huri „vechi europcne"34.
ln estul Slo\'acie i, complexul Polgar a persis-
tat pînă la ju mătatea mileniului al IV-iea. Cele
cîteva cimiti re ale grupului Laznany de la poalele
Carpaţil or sînt ultimele vestigii ale acestei cultu ri:
ultelior, ele au fost supuse influenţei cu lturi i kur-
ganizate (indo-europenizate) Baden apărn le ca
unnare a valului kurgan nr. 235.
La nord de Budapesta ş i în vestul Slo,·aciei.
cultura Lengyel dispare în cea de-a cincea fază a
sa, reapărîn d în Bavaria, centrul Germaniei şi
vestul Poloniei, unde vasele specifice biconicc cu
picior, decorate cu „negi'', apar în morminte şj în
aşezări de-a lungul Dun ării , Elbei şi Oderului·)6.
Pred ilecţia pentrn aşezări amplasate pe terase-
le înalte ale rîurilor, preocuparea pentru creşte rea
şi sacrificarea cail or, devin acum trăsături speci-
fi ce. Aceste noi trăsătu ri au apă rnt de-a lungul
cu rsului.., mijloci u al Dunării în Austria ş i
Ungaria.J7. Siturile de pe înălţimi au luat fiinţă
ulterior în vestul Slovaciei, în Moravia şi în cen-
trul Germaniei38
Este evident că Europa centrală fusese deja
kurgani zată la ni\'ele diferite, curînd după primul
val kurgan din a doua jumătate a mileniului al
V-lea î.e.n. Procesul din centrul şi sud-,·estul
Gennaniei este exemplificat de compl exu l
Rossen (circa 4400- 4000 î.e.n.)39, care este con-
siderat faza finală a culturii neolitice a ceramicii
liniare ş i de complexul Baalberge din centml
Gernrnniei, Boemia, Mora.via şi zona de şes a
Austriei40. Deşi forma ceramicii produse de
grnpul Baalberge din Boemia şi centrnl
Germaniei (care unnează aşa-numitului „complex
Gatersleben", o ramifica~e îndepărtată a culturii
Lengyel) este înrudită cu acelea din faza tîrzic
Lengyel, riturile funerare, în schimb, prezintă
tradiţii kurgan41. Jn regiunea Elba-Saale au fost
sistematic săpate vreo 20 de movile de pămînt .
 75
Fiecare cuprinde un monnînt central într-un pu!
sub nivelul supraCe!ci, precum şi o încc'iperc mor-
tuară , de regulă din blocuri sau lespezi de piatră
(uneori din lemn), cu podeaua acoperită de un
strat subţire de lut. Apariţia unor asemenea
kurgane în centrnl Germaniei şi în Bocmia nu se
poate exp lica prin evoluţi e locală. Mai mult,
înhumăril e însoţite de depunerea unor cîini şi a
unor cai al ături de \"Îte ş i fiinţe umane sacrificate.
în special copii şi - poate - sclavi, sînt s trăin e
culturii Lcngye l, în schimb sînt tipice tradiţiei
11 kurgan 42 .
Cele mai impresionante situri amplasate pc
înălţimi aparţin fazei următoare , Salzmunde.
Aşezarea eponimă Salzmunde de pe rîul Saale.
11 lîngă Halle, este amplasată pe un pisc. Altele, cum
sînt ce le de Kahlenberg, lîngă Quenstadl,
Goldbcrg lîngă Moltlich şi Oberwerschen; toate
Ii' în regiunea Saale, sînt cele mai înalte locuri din
zona re spectivă, protejate în mod natural pe două
sau trei laturi de un curs de apă ş i de pante stîn-
'. l coase extrem de abrupte43. Pe piscul de la
Salzmunde au ieşit la iveală cinci case mici rec-
tangulare su sţinute de stîlpi de lemn (trei pentru
fiecare perete), cu pe re ţii din împletituri şi lut.
Una din case, de 3-5 m pe 6- 7 m, avea o vatră
11 rectangulară în centru. Dată1i l e cu radiocarbon
I
plasează cultura în al doilea sfert al mileniului al
IV-iea cu prelungiri pînă la jumătatea mileniu-
11 l Ul'44 .
3. Răspîndirea culturii vest-europene
~I
spre Europa centrală
Frămîntăril e din Europa centrală amintite mai
sus au creat, se pare, condiţii favorabile ca popu -
I laţia neoliti cului european occidental să se răspîn ­
dească spre est pînă în sudul şi sud-estul Poloniei.
Ca atare, cultura paharelor pîlni ate (numită şi a
paharelor cu gîtul în fonnă de pîlnie, prescurtat
TRB de la tennenul gennan Trichrerbecherlatlt11r,
în engleză Funnel-necked beaker c11/t11re) a apămt
în teritoriile Germaniei ş i Poloniei de azi pînă pe
cursul superior al Vistulei şi Bugului apusean spre
est şi pîn_ă la zona de demarcaţie a culturii
Cucuteni 4 '. Această populaţie construia movile
alungite ce acopereau structuri lungi, trape-
zoidale, din pietre şi lemn, monninte megalitice şi
producea fonne specifice de vase: pahare cu gîtul
în fonnă de pîlnie, retortţ cu gît lung, avînd
reprezentări antropomorfe. In Polonia s-au folosit
intens rezervele de silex pentru producerea unel-
telor46.
Cea mai timpurie datare pentru faza A/B a cul-
turii TRB din Polonia provine de la Samovo,
Kujavia: _ bronz au mai degrabă analogii cu artefactele din
GrN 5 035: 5570 ± 60 B.P. (3620 I.E.N. ), circa
4200 î.e.n.
I Alte datări pentru siturile TRB din Polonia sînt
cuprinse între mileniile al IV-iea şi prima parte a
mileniului al III-lea47_ Contactele comerciale din-
tre culturile TRB şi Cucuteni din bazinul
J Nistrului superior datează din prima jumătate a
l
mileniului al IV-iea 1.c. n. (Cucutcni Al3 -B.
Tripolie C 148. Cultura TRB a supravic!uit în
Polonia pînă la fo rmarea culturii amfore lor
globulare ca urmare a valu lui kurgan nr. 2.
III. Valul kurgan nr. 2 (circa 3500-3400 î.e.n.)
şi formarea „patriei europene"
Dacă valul kurgan nr. I din a doua j u mătate a
mil eniului al V-lea a declan şat dezintegrarea
vechii Europe. valul al doilea este răspun zător de
sfi rş itul acestei civil i zaţii. A doua jumătate a
mileniului al IV-iea este caracte ri zat ă printr-o
pronunţată abatere de la modelul „vechi euro-
pean'·. căci elementele ~.vechi europene'· au
rămas doar în subsidiar. Intrepătrundc re a din tre
vechi şi nou în această pe rioadă este un fenomen
ce reclamă un studiu aprofundat.
Stadiile intermediare ale procesului de amal-
gamare pot fi observate în ace le zone unde au
apărut noile grupuri: în vestul Ucrainei şi în
Moldova, noile grupuri - Usatovo, Gorodsk,
Folteşti I - au combinat elementele kurgan şi
cucuteniene (tripoliene): în zona cuprinsă între
Carpaţi şi bazinul Dună rii mijlocii, cultura Badcn
este un amalgam de tradiţi i kurgan ş i elemen te
autohtone Vinca, Lengyel ş i TRB (fig. J 20): în
Bulgaria ş i în Macedonia. cultura Ezero este un
arm1lgam de tradiţii kurgan ş i Karanovo .
In interpretarea pe care o propun, transfor-
marea economiei pur agricole într-una mixtă
ag rico lă-pastorală şi a societă!ii matricentrice,
teocratice şi egalitare (cu un rol echi librat al
femeilor ş i bărbaţilor) într-o societate patriarhală
di vizată în clase, indică procesul indo-europ-
enizării ce se desfăşura cu succes. Modificări le
structurii sociale din Europa nu au constituit
nicidecum o dezvoltare local ă a Vechii Europe, ci
au reflectat o ciocnire a două tipuri sociale ş i a
două ideologi i.
Perioada în care au antt loc aceste transfor-
mări coincide cu eYoluţia tehnologiei de prelu-
crare a metalelor; în regiunea circum-pontică
începea epoca timpurie a bronzului care înl ocuia
epoca cuprului „veche europeană"49_
Noile tehnici metalurgice sînt caracte rizate
prin producerea bronzului pe bază de cuprn ş i
arsenic, cupru şi cositor, cuprn şi arsenic-cositor
(bronz As, Sn, As-Sn) care înlocuia metalurgia
„veche europeană" bazată pe prelucrarea cupru lui
pur. Ansamblul de unelte şi am1e care au apărut la
nord şi vest de Marea Neagră - pumnale, cu!i te,
halebarde, dălţi, topoare plate, securi cu gaură la
mîner - nu indică nici o continuitate cu tipuril e
locale „vechi europene''. Formele obiectelor din
Caucaz şi Transcaucazia. Tehnicile metalurgice
precum şi forma uneltelor şi armelor au fost foarte
probabil copiate în regiunea transcaucazi ană, cînd
populaţia kurgan s-a aşezat pe văile rîurilor Kura
şi Araxes, pe la mijlocul mileniului al IV-iea.
Apoi, metalurgia bronzului şi tipurile specifice de
artefacte au fost aduse în teritoriile de la nord şi la
 76
vesl de Marca Neagră, fiind după aceea răspîndi tc
pc o mare suprafa!ă de acest popor de păstori
I l înzestrat cu o marc mobilitate .
Se pare că apari!ia unei noi culturi s-a bazat
ini!ia! pe unnători i factori: (l ) Vidul creat d upă
valul kurgru1 nr. 1; săpăturile ind ică o discontinu-
itate de habitare în intervalul 4000-3500 î.c.n.:
r1 (2) Repetatele influenţe dinspre est, de această
dată nu dinspre bazinul Volgăi, ci din zona nord-
pontică.
r1 1. Sursa : cultu ra n o rd-pontic ă M ajkop
Cultura nord-pontică este reprezentată de
forti ficaţii l e de pe înă(!imi şi de sutele de tumu li
~urgan cu încăperi mortuare din piatră sau lemn.
lnmom1în tările regale prezintă un stil monumen-
tal specific: tumulii sînt înconj u raţi de ortostate ş i
r1 stele funera r~, apoi de un cerc de pietre ce delimi-
ta structura. ln ş i sub tumul se află un puţ căptuşit
cu pietre sau lemn (încăpe rea mortuară), acoperit
I cu lespezi de piatră şi încununat cu o cupolă de
piatră. Vehiculele şi pumnalele dintr-un metal dur
însoţesc pe bărbaţii de vază. Casele cu abside
mari, amplasate exclusiv pe piscuri, reprezintă o
11 inovatie arhitectonică.
Fortificaţiile de pe înălţimi, cu ziduri ciclopice
de apărare, cum esle la Mihailovka lîngă Herson,
lI din bazinul inferior al Niprului, precum şi tumulii
remarcabili incluzînd monninte deosebit de bine
construite din lespezi de piatră, sugerează exis-
tenta unei societăti ierarhi zate de uniuni tribale
[I cor1solidate şi dirijate de familii conducătoare.
Asemănările în ceea ce priveşte aşezări le fortifi-
cate, riturile funerare şi aitefactele ceramice, de
pi atră şi metal descoperite la nord-est şi nord-vest
II de Marea Neagră, suge rează o probabilă unificare
a acestei regiuni nu numai prin contacte comer-
ciale, ci şi prin putere po l iti că. Complexul din
regiunea no rd-pont i că se depărtase, în acest sta-
11 diu , de ruda sa kurgan din arealul Volga-Ural,
deoarece elementele kurgan care apar la vest de
Marea Neagră sînt în mod evident înrndite cu cele
lI din regiunea nord-pontică, nu cu cele din stepa
Volgăi .
Cunoscut de la sfirşitul secolului al XIX-iea,
II monnîntul regal de la Majkop, din bazinul Jiului
Kuban, din Caucazul de nord-vest, este cel mai
bogat şi cel mai cunoscut di n această cultură. şi cu
toate că datează din ultima parte a culturii , topon-
11 imul a devenit eponim al întregului complex
nord-pontic ce a început în jur de 3500 î.e.n. Faza
de început a culturii Majkop este cel mai bine
IJ reprezentată de stratul inferior al fortăreţei de pe
înăl ţimea Mihailovka, înconjurată de cîteva ziduri
din bolovani de calcar; acesta a fost, indubitabil,
un centru strategic al popul aţiei kurganelor50.
[l Descoperirile de la Mihailovka prezintă afi nităţi
strînse, pe de o parte, cu acelea din cistele de pia-
tră din Crimeea şi Caucazul de Nord, iar pe de
altă parte cu acele kurgane aparţinînd culturii
Usatovo din jurul Odessei şi din alte zone din
Ucraina de Vest şi din Moldova. Cronologia aces-
u
· tl------------------------------~
I
tei faze - a doua jumătate a mileniulu i al IV-iea
î.e.n. - se bazează pe datări cu radiocarbon la
Mihailovka (tabelul 3 1).
Pc culmea de la Mihailovka I se afl au do uă
locu in ţe din împleti turi şi lut cu ext remităţi le
absidale: una avea dimensiu nile 5 x 16.5 m iar
ceal altă 5,7 x 12 m, fiind semi-su bterană: În cen-
trul fiecă reia se afla o vatră rotundă din piatră ten-
cu ită cu lut. Din zona de activitate din jurul absi-
diei nordice s-au recuperat vîrfuri de săgeată ,
obiecte ascuţite şi răzuitoare din silex, sule de os
şi ceramică.
Gravurile rupestre de la Kamennaja Mogila de
lîngă Mel itopol, la nord de Marea de Azov,
prezi ntă urme de tălp i , si luete uman~ şi ecvestre,
precum şi boi înjuga!i trăgînd un car) 1 (fig. 12 I ş i
I22). Boi cu coarnele lungi trăgînd plugul apar ş i
pe peretele unui mom)înt cu cislă de la Ziischen
(centrn l Germaniei))2 şi Re stîncile de la
Valcru110nica (nordul Italiei))]. Aceste gravuri
indică practicarea agriculturii cu plugul precum şi
fap tul că boii înjuga!i erau folosiţi atît la tractiu-
nea carelor, cît şi a plugului .
Ceramica din faza Mihailovka I este reprezen -
tată de amforele globulare cu baza rotunjită sau
plată şi cu gîtul cilindric, inci zată prin impresiuni
cu şnurul. Sînt atestate şi „supiere" semiglobu-
lare. Ceramica era lustru ită, împunsă, canelată şi
ornamentată cu mărgele la gură, pe gîtul ş i pe
umerii vasului. Brazierele erau împodobite cu un
motiv solar (fig. 123). Vasele uzuale erau cu
suprafata netedă şi aspră, în timp ce vasele fine
erau, de regulă, brnne sau negricioase, angobate şi
lustrnite. Pasta ceramică avea ca degresant
cochilii sfărîmate sau calcar şi nisip. Această
ceramică specifică se găseşte în kurganele din
arealul pontic concentrate la sud de rîul Kuban
din Caucazul de vest. n umărîndu-se circa 1500 de
structuri megalitice în formă de l ocu inţă54 .
Aceste locu ri de înmoq11întare cît se poate de uni -
fonne apar în Crimeea)) ş i pe cursurile inferioare
ale Donulu~ Niprnlui precum ş i în văile Ingului şi
Ingule ţului 6. Cistele de piatră erau înconjurate
de 01tostate şi de un cerc exterior de pietre. Pereţii
cistelor erau gravaţi cu figu ri de bărba!i şi de ani-
male-masculi sau erau pictate în ocrn roşu cu
motive în zigzag, în crnce, solare şi triunghi u-
lare)?.
Mormintele regale şi tezaurele din bazinul
riului Ku ban, în Caucazul de nord-vest, indică o
mare bogăţie a conducători lor de triburi precum şi
l egăturile acestora cu Mesopotamia, în prima
parte a mileniului al III-iea î.e.n. Inventarele cele
mai bogate sînt atestate în monnintele de la
Majkop şi Carskaja (acum Novosvobodnaia)
săpate de N. I. Veselovski la sfirşitul secolului tre-
cut (ambele fiind bine cunoscute din comunică.rile
lui Rostovtzeff, 1920; Tallgren, 1934; Hancar,
1937; Childe, 1936; Iessen, 1950, precum şi ale
noastre)58. Aceste kurgane remarcabile şi bogăţi ­
ile găsite în ele clarifică foarte mult structura
socială, regalitatea, credi nţele şi arta specifice
populaţiei care le-a creat.
 77

Conducătorul de la Majkop a fost îngropat în O atenţie specială trebuie acordată figurinelor

compartimentul sudic şi cet mai important din de aur şi argint reprezentînd animale, ca ş i
[l cele trei încăpe ri de lemn. In celelalte dou ă se
aOau scheletele unui bărbat şi unei femei mai
scenelor simbolice gravate pe vasele de argint.
Reprezentările de animale indică o marc măiestri e
pupn împodobite. Unnele de lemn putrezit indică arti stică. Amestecul de realism ş i stilizare reamin-
fap tul că iniţial monnîntul fusese acoperit cu
fI două straturi de bîme. Constructia de lemn fu sese
înconjurată de un cerc de bolovani mari. Scheletul
teşte de arta scitică dezvoltată circa 1500 de ani
mai tîrziu. Aici, ca şi în arta scitică, fo nnele
străine, de provenienţă sudi că, ale an imalelor de
fostulu i conducăto r, în poziţie contractată cu pradă sînt redate alături de specii locale. precum
[l capul îndreptat spre sud, era acoperit din abun -
den!ă cu ocrn roşu şi era presărat cu podoabe de
aur, iniţial cusute pe ,·e şminte: 68 figuri de lei, 19
mistreţul, ursul şi căprioni l sau berbecul. Nu
poate fi îndoială că artiştii locali au creat aceste
forme artistice sub o puternică influenţă dinspre
tauri şi 38 de inele. Ungă cap s-au găs it mărgele
r. şi nasturi de aur şi argint, precum ş i m ărgele din
sud. Fannakovski ( 1914) şi Rostovtzeff ( 1920 şi
.I turcoază şi cornalină. Lîngă schelet se aflau părţi
1922), au publicat analize detaliate pri vitoare la
această artă, semnalînd legăturile strînsc în stil ş i
dintr-un baldachin, constînd din şase baghete de
I I aur ş i argint. din care patru treceau prin figuri de
tauri din aur masiv. De-a lungul peretelui estic se
prototipuri din arta re lig ioasă a Elamului,
Sumerului şi Egiptului din mileniul al III-iea
î.e .n.63. Analogii în acea ce priveşte stilul şi sim-
aflau 17 vase, reto11e ş i căni de aur, argint şi pia- bolismul religios se pot abserva şi pe sigiliile
tră. Opt recipiente globulare erau din lut. Dou ă
arhaice din Elam şi pe mînerele de cuţit ori pe
(I vase de argint cu partea inferioară rotunjită erau
gravate cu scene simbolice reprezentînd tauri, un
muflon, un mi streţ, un cal, o panter?, păsări , pre-
vasele din Egiptul predinastic şi protodinastic. Un
ş ir de animale mişcîndu-se toate într-o direcţie în
jurul rozetei şi reprezentarea leu lui pe vasul de la
cum şi un copac, munţi şi un rîu. In col!ul sud- Majkop au analogii imediate pe mînerele de fildeş
[I estic al gropii s-au găsit anne şi unelte din cuprn
ş i piatră: o secure transversală, o secure dreaptă ş i
egiptene. Aceste analogii (şi multe altele) ne arată
că elementele artistice şi simbolismul au ajuns la
o secure-teslă, o I arnă lată pentru pumnal - toate
din cupru, cuţite din cupru, dăl!i , o piatră de nord de Caucaz dinspre sud. Anima lele cu coarne
Il· ascuţit (arcer) în fonnă de seceră, vîrfuri de
săgeată din silex.
şi fiarele de pradă asociate reprezentăril or apei,
rozetelor şi copacilor sînt, toate, componente
tipice religiilor din Orientul Apropiat. Dar,
Un tezaur mai mult sau mai puţin contemporan
independent de caracterul apropiat-oriental al
Il cu cel de la Majkop şi analog acestuia s-a găsit la
Staromysatovskaja, la nord de rîul Kuban59.
Acolo, un recipient de tip Majkop era umplut cu
simbolurilor, se pot vedea mi numai animale
autohtone, cum ar fi mistre ţul sau ursul, ci şi un
podoabe: o diademă de aur confecţionată din grup original de simboluri , cum ar fi - de exem-
[I rozete, 2500 de mă rge le de aur şi argint, vreo 30
pandantive constînd din inele de aur, un mic
plu - grupul reprezentat de urs şi de arborele
vieţi i, o încercare de a combina copacul şi ani-
malul într-o schemă heral dică. Simbolurile cele
recipient de argint cu capac, un cap de leu din aur
şi o figurină de argint perforată reprezentînd un mai uzuale, taurii şi căpriorii, însoţeau, poate, zei-
II animal, probabil o capră . Două mici figurine de
aur înfăţişînd capre cu coamele canelate, similare
tatea cemlui . Aceştia erau redaţi pe baghete, fiind
părţi componente ale unui baldachin, probabil un
figurinei de la Staromysatovskaja, au fost recu- simbol al cerului . Obiectele erau confectionate
din aur sau argint, adică acea culoare care, în
[! perate de la o adîncime de patru metri, dintr-un
kurgan de la Bystraja, regiunea Done ţului, în
sudul Rusiei60.
credinţele religioase, este asociată culorii cerului
sau fenomenelor cereşti. Cercurile concentrice
Artefactele din cupru de la Majkop, în special redate pe pmtea inferioară a vaselor de la Majkop,
lI securea transversală şi cea dreaptă, au 'hllalogii în
cultura sumeriană din Mesopotamia. In studiul
Securile de la Majkop şi metalurgia caucaziană,
cercurile mici cu un punct în mijloc gravate pe
corpurile animalelor, cercurile concentrice gra-
vate pe fruntea figurinelor reprezentînd tauri,
Childe a arătat că securea transversală de la rozetele de aur şi inelele, atît de numeroase între
!l Majkop este un exemplu izolat în nord6 l . Un sta-
diu cultural similar celui de la Majkop este
obiectele găsite la Majkop şi Staromysatovskaja,
se pot pune uşor în legătură cu un cult al soarelui
reprezentat de înmonnîntările princiai:_e de la şi al cerului.
Alava Htiytik şi Troia II din Anatolia62. In aceste Cele două movile regale de pînă la I O m
11 locuri s-au găsit figurine de animale, scene sim- înălţime de la Carskaja (Novosvobodpaja) sînt
bolice asemănătoare pe vase de argint şi pe orna- an1plasate la 51 de km sud de Majkop. In ambele
mente, precum şi o bogăţie extraordinară de s-au găsit dou ă l ocu inţe mortuare cu două
lI inventar de monnînt constînd din obiecte de aur,
argint, cupru şi pietre preţioase. Paralelismele în
ceea ce priveşte cultura materială şi arta dintre
încăperi construite din lespezi de piatră (unul
triunghiular în pantă, celălalt drept). Monnîntul-
casă din kurganul al doilea era înconjurat cu un
Alava Hiiytik şi Troia II, pe de o parte, şi Maijkop cerc de pietre aşezate în poz iţi e verticală.
ş i Staromysatovskaija, pe de alta, fac posibilă Conducătorul se afla depus în compartimentul
afinnaţia că ele vor fi fost aproximativ contempo- mai mare în poziţie contractată, cu capul spre sud
rane. şi presărat cu ocru roşu. Inventarul de monnînt a

u
 78
dat la iveală num eroase inele şi cercei de aur,
argint şi cornalină, un ac de aur, două de argint cu
partea superioară îndoită în jos ş i cinci pandanti,·e
alungite din argint. Toate podoabele s-au găsit în
jurnl capului, în timp ce armele şi uneltele de
cupru se aflau pe laturi. Acestea erau reprezentate
de patru securi cu gaură la mîner (una fiind orna-
r I mentată), trei topoare late. nouă pumnale, un
cuţit, un vîrf de s uliţă cu limbf1 pentrn
înmănuşare , trei dălţi , două bidente cu vîrfuri
I! îndoite ş i un trident împodobit cu figuri umane.
S-au mai găsit două cazane de cupru. unul umplut
cu mărge l e, un polonis; de cupru cu mîner lung ş i
cinci vase globulare. In compartimentul mai mic
s-au găs it vîrfu1i de lance din silex ş i alte unelte
[ 1 de piatră, ca ş i pandantive confecţionate din di nţi
perforaţi de animale. Inventarul de mormînt din
groapa nr. 1 a fost prădat, dar resturile de veş­
II minte ne arată că nici acest mormînt nu ,.a fi fost
mai puţin bogat. Mortul purta un veşmînt din
pînză purpurie cu benzi roşii . La guler s-a găs it o
podoabă de argint. O manta din păr de cămilă cu
II benzi negre fu sese dublată cu piele n eag ră.
Materialul înrudit de la Carskaja a fost
descoperit într-un monnînt-locuinţă megalitic din
aşa-numitul „razmennyj kurgan" nr. 3, săpat de
11 ~celaşi Veselovski la s firşitul secolului trecut6-1.
In plus, pe lîngă securi late din cupru, pumnale de
cupru, cercei spirali din aur şi electru, vreo 500 de
Il figurine de urş i dintr-o pastă albă, pietre de
ascuţit ş i vîrfuri de săgeată de silex asemănă toare
ace lora găs ite la Carskaia, acest mormînt adă­
Il postea un mare vas cu figurina unui grifon ş i a
unui elan, cu suprafaţa pictată în galben6-'.
Deşi monnintele de la Carskaja prez intă multe
analogii cu cele de la Majkop în ceea ce p1iveşte
Il caracterul general al riturilor de înmormîntare ş i
structura socia l ă, formele ceramicii ş i orna-
mentele de aur şi argi nt, ele prezintă ş i numeroase
forme noi de anne ş i unelte de cupm necunoscute
la Majkop. Vîrfu rile de s uliţă cu l imbă de
11
înmănuşare rectangulară, cum sînt cele găs ite la
Carskaj a, sînt foai1e răs pîndite în cîmpia
[! mesopotamiană şi de-a lungul Eufratylui, pînă la
ţănnul mediteranean şi în Anatolia. Inmdirea cu
materialele de la Tepe Hisar III se observă în
cazul mărgel e le l o r de piatră pre ţi oasă,
Il polonicelor de cupm, bidentelor ş i tridentelor,
pumnalelor, vîrfurilor de s uliţă, dălţilor de cupru
precum ş i ghi oagelor de piatră66. Comparat cu
stratigrafia de la Mihailovka, din zona Nipmlui
ll inferior, stadiul de la Majkop corespunde, în linii
mari, celui de al Mihailovka II, iar Carskaja
(Novosvobodnaja), celui de la Mihailovka III.
11 2. Grupurile culturale Usatovo-Gorodsk-
Folteştide la nord-vestul Mării Negre: un
amalgam de tradiţii kurgan şi Cucuteni
lI Aşezările complexului Usatovo din regiunea
de stepă de lîngă Odessa, Gorodsk din nord-ves-
tul Ucrainei şi Folteşti I din Moldova (estul
României), fonnează un complex ce reprezintă un
amestec de tradiţii kurgan şi Cucuteni.
lJ
l ~'.-----------------
ln mod uzual. kurganelc se înş iră pc culmi
de-a lungul riurilor din zonele respecti\'C. Situri
reprezentative sînt cele din Usato,·o. lîr~ă
Odessa67 şi Tudorovo (Republica Moldova) i . .
Un tuinul apaqinînd culturii UsatO\'O are in moci
o bişnuit o ci stă cu ortostate unifonne, un coridor
de acces. un caim în formă de cupol ă deasupra
mormîntului central. semicercuri de stele de
piatră cu gravuri ş i reliefuri , ringuri interioare şi
exterioare de piatră (fig. 124). Cele mai bogate
morminte au fost probabil ale conducătorilor
tribului şi vădu,·elo r sacrificate (.1·11uee) , în timp
ce monnintele celorlalţi adulţi ş i ale cop iilor erau.
prin contrast, sărace . Craniile umane. ca ni şte
bunuri mobile sacrificate, erau depuse în puţuri
acoperite cu lespezi. Capul sculptat in calcar al
unui taur, de asemenea despus în puţul unui kur-
gan de la Usatovo (nr. 2), era stropit cu ocrn roşu
şi cu pulbere albă. fiind înconjurat de patrn recip-
iente globulare, cupe imprimate cu şnurul şi două
perechi de figurine. Sub sculptură "se aflau cinci
dinţi umani (sacrificiu mnan?). ln apropierea
aşezării şi tumulilor de la Usato,·o se află o
necropol ă contemporană acestora, aparţinînd cul-
turii autohtone Cucuteni: gro pi-puţmi simple ,
nereliefate, dispuse în şimri .
Riturile de înhumare contrastante ale popu-
laţiei Cucuteni, pe de o parte, şi ale kurganelor, pe
de altă parte, îşi au paralelă în di fe renţe l e dintre
locurile de habitat respecti ve. Locuinţel e cucute-
nienilor se aflau pe terase le late ale rîurilor.
Populaţia kurganelor îşi amplasa locuinţele semi-
subterane (bordeiele) pe culmi, pe dune şi pe
dealuri abrnpte de-a lungul rîurilor. Casele de la
Gorodsk, de pe malul riului Tetere\', din vestul
Ucrainei, sînt mici, de circa 5 m lungime, cu o
vatră circu lară în centru69: analogii imediate se
găsesc în bazinul inferior al Niprului . Bunurile de
habitat nu sînt cucuteniene. Se găsesc mari can-
tităţi de unelte din silex (capete de răzui toare ,
răzuitoare ovale şi în formă de semilună, perfo-
ratoare, unelte de tăiat, securi, vîrfuri de suli ţă şi
de săgeată, aşchii, nuclee), vîrfuri ascuţite, sule ş i
ş lefuitoare din os şi din coame de cerb, securi
perforate din piatră, pietre de m ăcinat (d eşi nu
s-au descoperit şi grîne), precum ş i fusaiole deco-
rate cu motive solare ori reprezentînd arbori sau
cai. S-au găs it cantităţi mari de oase de animale
sălbatice şi domestice : cai, vite, porci, o,·icapride
(în ordinea priorităţii). Vînatul includea elanul ,
căprioara roşcată, mistreţul , ursul brun , zimbrul,
castorul şi vidra. Oasele de sturion şi de calcan,
greutăţile pentru plasa de pescuit şi acele de pes-
cuit din os indică practicarea pescuitului în tot
bazinul rîului şi de-a lungul coastei Mării Negre.
Cioburile recuperate, în special din vetre, indi că
producerea unei ceramici grosolane împodobite
cu şnurul, împunsă şi găurită. Ceramica pictată ş i
figurinele ce apar uneori sînt elemente străine,
provenind de la populaţia autohtonă cucuteniană.
O listă a datărilor cu radiocarbon obţinute prin
analizarea lemnului carbonizat şi a oaselor de ani-
male din siturile de la Usatovo şi Majaki (com-
 79
plexu l Usatovo) este redată în tabela 31 .
Calibrarea plasează cultura în in lcn·alul secolelor
34- 29 î.e.n.
f l 1
3. Onouă cultură din E uro pa central ~
răsă riteană răspîndită între Polonia ş i
Anatolia, influ enţată de cultur a kurganelor:
fI complexul Baden-Ezero
Valul al doil ea al infi ltraţiei kurgan şi-a avut
ri
centrnl în sudul regiunii nord-pontice şi a pornit,
prin Dobrogea, spre zona Dunării inferioare, se
pare nu fără a înlîmpina rezis tenţă din partea
populap ei Ce rna\"Odă I (complexul kurganizat ca
urmare a \"alului nr. 1), după cum atestă îhăl!i mea
11 fortifi cată de la Cernavodă. Datările cu radiocar-
bon din a doua fază a aşezării de pc înălţime au
indicat aceeaşi peri oadă ca la Usatovo. adică circa
3400-3200 î.e.n.70 Pînă la acea dată, un lanţ de
acropole şi kurgane de li p Usatovo-Majkop
desfăşurate de-a lungul Dunării , în nordul ş i ves-
tul lugoslaviei. în cîmpia Mariţei (în Bulga1ia), ca
I\ ş i în zona no rd-egeeană, refl ectă răspîndirea unei
noi pute ri conducătoa re. Vestul Anatoliei a fost de
asemenea inrndat în aceeaşi perioadă. Cele mai
II recent săpate fortificaţii de ~e î n ăl ţim i sînt la
Ezero (în centrul Bulgariei) 1 ş i Sitagroi (în
dmpia Dramei, Macedonia grecească) n Datările
ll cu radiocarbon sînt prezentate în tabelele
XIII-XIV
O modificare cu lturală de aceeaşi natură cu
cea din bazinu l Dun ării este evidenţiată pînă spre
vest în Boemia ş i Bavaria, în văile Alpilor din
11 Italia şi El ve ţia, precum şi din bazinul Fadului
(grupul Remedello ), unde înăl ţimil e fo11i.ficate
(cum ar fi Columare, la nord de Verona) 7_, sînt
II amplasate pe dealuri abrnpte. Modificăril e din
strnctura soc ial ă au fost însotite de modificări în
credinţe le religioase. ÎnceputUI unei noi ere a con-
cepţii l or religioase este evidenţiat în vă ile Alpilor
11
de o se1ie de stele gravate cu o gam ă de simboluri
necunoscu te culturii autohtone Cortai llod ş i
Lagozza. Vom re,·eni la aceste culturi la s fîrş itu l
II capitolului.
In cîmpiil e Dunării inferioare, Mariţei ş i ale
Macedoniei, numeroase telluri aparţinînd culturii
Karanovo indi că discontinuitate . Peste multe
lI asemenea telluri s-au constrnit fotificaţi i (cum s-a
întîmplat la Ezero, Sitagroi IV, Ka rano~o VII,
Nova Zago ra, Veselinovo şi Bikovo). In alte
lI regiuni. malurile abrnpte ale rîurilor şi promon-
toriile aproape inaccesibile au fost alese ca
reşedinţe ale clasei stăpînitoare. Noii stăpîni par a
4 fi reuşi t să îndepărteze ori să modif}ce orice
1
rămăsese di n străvechiul sistem social. Inăltimile
11'
.I I
fortificate (acropole) erau focarele puterii ş i. civi -
lizaţiei. Zona înconjurătoare cuprindea populaţii
de păstori ori de agricultori, în funcţie de condiţi­
ile locale, dar şi de substrat. Satele erau mici, cu
case de regulă semisubterane (bordeie) - tip
necunoscut vechii Europe (fig. 125). Dar în viaţa
economică, amestecul sistemelor culturale „vechi
european" şi al tradiţiei kurganelor este evident:
în unele zone, de exemplu centrul Bulgariei. cul-
tirnrea alacului. orzului , m ă.ză ri chi i ş i m azări i a
continuat neafoctată, propabi I du să mai departe
de populaţia autohton ă. In alte regiuni, au pre-
cumpăn it aşezările sezo nie re bazate pe o
economie pasto ral ă. Prezenţ a eviden tă a puterii
conducătoare este atestată nu numai prin zidurile
ciclopice dinjurnl înălţimil o r fortificate. ci şi prin
edificarea unor mormi nte extraordinare, înconj u-
rate de lespezi de pi atră, cum ar fi tumul ii de la
Tărnava, din nord -vestul Bulgariei.
Noile tehnici metalurgice, înrud ite cu cele
circum-pontice erau acum practicate în toată
Europa centra l-răsărteană, fiind axate pe produ-
cerea pumnal elor, a securilor cu gaura de
înmănuşare şi a celor plate. din bronz cu arseni c.
Pe înălţimil e fo rtifi cate s-au găs i t atel iere
metalurgice (inclusiv matriţe bivalve de lut)74_
Cu toate acestea, a1tefactcle cerami ce stau
mărturie păs t ră rii unor trad i ţi i „vechi europene" :
vasele antropomorfe, zoomorfe şi ornitomorfe ,
lucrate cu mă iestri e, par a fi fos t create de
meşterii „vechi europeni" supravi eţu i tori. Aceste
produse excepţio na l e se găsesc de regu l ă pc
înălţimile fortificate şi în mormintele bogate de
sub tumulii mari (de exemplu, vasele de la
Tămava) şi nu în satele ori în gropile obişnui te ale
claselor de jos. Situaţia pare asemănătoare aceleia
din Grecia miceniană, unde meşteri i minoici
supravieţuitori au continuat să creeze capodopere
de ceramică, aur şi piatră. Simbolismul „vechi
european" a dispărnt de pc artefactele uzuale,
lăsînd loc motirnlui solar omniprezent.
Spre sfirşitul mi leniului al IV-iea mai persis-
tau doar cîteva insule izolate ale tradiţiei „vechi
europene''. Un astfel de exemplu îl constituie
complexul Coţ ofe n i din Cîmpia Dună ri i , în
Oltenia, vestu] Munteniei, sudul Banatului şi
Transilvaniei 7'. Populaţia culturii Co ţofeni era
reprezentată de ag1icultori sedentari. tră ind în
case solid construite, fo losind unelte de cuprn şi
încă producînd o ceramică lust ruită. p i ct ată cu
roşu ş i alb, de tradiţ i e Karanovo (Gumelniţa) . Un
mare număr de vase ornitomorfe ate stă perpetu-
area cultului zeiţei-pasăre.
a. Cultura Baden di n bazinul carpatic
În cea mai bine cercetată zonă. bazinul
mijlociu al Dunării, în special Ungaria· şi vestu l
Slovaciei, sute de situri oferă posibilitatea să
urm ărim dezvoltarea cu lturală din această
perioadă decisivă a preistoriei europene. Deşi
considerată o cu ltură aparte, cultura Baden
(numită şi „Pecel" sau „a ceran1icii cu decor
radial") este, de fapt, o ramificaţie occidentală a
marelui complex cultural dezvoltat între vestul
Anatoliei şi Polonia.
Complexul Baden, fo nnat din elemente locale
(Lengyel şi Vinea) şi de tradiţi a kurgan, a cuprins
bazinul mijlociu al Dunării , avîq_d li mitele
nordice în Boemia şi sudul Poloniei. In sud, este
cunoscut în văile Moravei şi Vardarului din
Iugoslavia, în Bosnia şi chiar în Albania7°.
 80
Situl eponim de la Baden-Konigshohle \de
lîn~ă Viena) a fost săpat în urmă cu peste 60 de
ani 7. Conform datărilor cu radiocarbon de care
il dispunem la ora actuală, cultura Baden a durat
circa 500 de ani, între aproximativ 3400 şi 2900
î.e.n. (tabelul 32). Această perioadă este subîm-
părţită în trei faze: timpurie (Boleraz), mijlocie
f I (Baden clasic) şi tîrzie (Bosaca). Cele aproape o
mie de situri Baden (socotind şi descoperirile de
la suprafaţă) ev idenţiază creşterea populaţiei în
Iî raport cu faza de sfîrşit a culturii Vinca ş i
Lengye178.
Siturile de pe înălţimi de la Vucedol şi de la
Sarvas, în nord-vestul lugoslaviei (fig. 126) 79,
Nitriansky Hradok lîngă Nitra ş i LeYoca (vestul
11 Slovaciei)80_ca şi altele de lîngă Viena şi Melk,
în Austria ş i în sudul Poloniei, trebuie să fi fost
!I
reşedinţele unor conducători. Ele se aseamănă
izbitor cu înălţimile fortificate amplasate în zone
greu accesibile de la Mihailovka, pe Niprul infe-
1ior şi de la Livencovka, de lîngă Rostov pe Don,
[l în Ucraina.
Pe culmea dealului de la Vucedol se aflau
două case absidale din faza Baden cl as i că. Se
crede că una era locuinta conducătornlui iar
li cealaltă era folosită ca magazie şi ca bucătă1ie.
Casele erau construite pe stîlpi verticali cu ten-
cuială de lut. Podelele erau acoperite cu lut, iar
camerele erau despărţite de pereţi, în fiecare
11 cam eră aflîndu-se o vatră dreptunghiulară. Casele
cu abside sînt cunoscute şi în alte zone, ca:
Bulgaria (cultura Karanovo VII şi Nova Zagora),
11 Macedonia, nord-estul Greciei (Sitagroi V), cen-
trul şi sudul Greciei (Lema IV, Teba, Asine) şi în
Turcia (Troia I b ş i Karatas în Lycia). Casele cu
abside din complexul Baden-Ezero erau specifice
!I numai înălţimilor fortificate, reşedinţe ale con-
ducătorilor. Mai mult, casele cu abside din
Palestina datate în secolele 34-33 î.e. n.
(Megiddo, Meser, Jericho VII- VI, Beth Shan
11 XVI, Rosh Hannigra II, Khirbet Kerah I, Tell
Yarmuth B II ş i Byblos III) au apărut o dată cu
alte elemente culturale străine (ceramica cenu şie,
lI vîrtelniţele, uneltele de cupru)8l ş i este foarte
probabil că acestea nu sînt străine de valul kurgan
nr. 2 care nu s-a oprit la Dardanele, ci a continuat
lI şi spre estul Mediteranei.
Un sat specific culturii Baden era amplasat pe
terasa unui riu ori pe un promontoriu. Casele erau
mici (cele mai mari măsoară 3,5 x 4,5 m) , rec-
lI tangulare, semisubterane. Acoperişurile în pantă
erau sprijinite de stîlpi din lemn iar vetrele,
acoperite cu lut, erau rotunde sau rectangulare.
l1 Locuinţele deasupra solului apar cel mai adesea
în vestul Slovaciei ş i Ungariei. Aşezări le culturii
Baden erau fie permanente, fie sezoniere.
aşezările stabile erau mai mult sau mai puţin
!l legate de zonele de munte ori de zona nord-ves-.
tică a acestei culturi, pe cînd aşezările mici,
locuite puţin timp, se găsesc în zonele de şes din
. fal88.
estul Ungariei şi Iugoslaviei. Este clar că modelul
!J aşezărilor stabile este legat de tradiţia populaţiilor
autohtone de substrat.
lj
·' ~!---------------------~
Sistemul de produc!ie nu era uniform în toată
aria culturii Baden. ln nord-vest predomina
cultivarea pămîntului 8 2 , pe cînd în alte zone
predomina creşterea animalelor, în special în estul
Ungariei şi nordul lugoslaviei. Botaniştii au pulul
identifica, între resturi le de plante, grîul, orzul ,
meiul , ovăzul, secara şi leguminoasele83.
Alunele, ghindele, sîmburii de vişi n e şi merel e
uscate carbonizate indică practicarea culesului .
Cele mai multe oase de animale domestice apar!in
vitelor, apoi ovicaprinelor, porcilor ş i cailor. S-au
putut identifica ţarcuri pentru vite de circa
500-600 m 2, înconjurate de şan !uri , alătu1i de
garduri din îngrădituri ele ramuri ş i stîlpi de
diverse dimensiuni8 4 _ In casele mai mari. ce au
aparţinut probabil unor proprietari mai î11stăriţi,
s-au găsit între resturile menajere cantilă!i mai
mari de oase de oi şi de căprioare roşii (cf.
Salgotarjan-Pecsk6, Ungaria)85_ Producţia lo cală
de hrană era completată din plin prin vînătoare şi
pescuit (aşa cum arată cîrligele de pescuit ş i
depozitele de oase de peşte, precum şi oasele de
urs, mistre ţ, zimbrn, cerb, lup, vulpe ş i iepure).
Pentru faza Baden clasică ne este cunoscută
metalurgia locală. La Sarvas (în nord-vestul
Iugoslaviei), există dovada matri!el or deschise
din gresie pentru un ~un1nal cu limbă la mîne.r ş i
pentrn o secure plată 6. In mormmtele bărbaţilor
s-au găsi t depozite de lame triunghiulare de pum-
nale cu găuri de nit pentru înmănu şare.
Cimitirele culturii Baden ne indi că acea ine-
galitate socială specifică tradiţiei kurgan, ca ş i
practicarea sacrifi ciilor um ane ş i animale,
ultimele fiind atestate de prezenţa oaselor de vite,
cîini şi cai în morminte. Inventarele de înmor-
mîntare ale cel9r bogaţi includ braziere şi modele
de vehicule. In siturile de la Als6nemedi şi
Budakalasz de lîngă Budapesta, la înmormîntare
s-au sacrificat cîteva atelaje de boi. La Buda-
kalasz. un cenotaf continea modelul în lut al unui
vehict! l cu patru rofi , nu deosebit de acela
dintr-un monnînt de inhumaţie de" la Szigetszent-
marton, la sud de Budapesta87. Inhumarea unei
căruţe alături de mo1tul de rang social înalt era
uzuală în faze le tîrzii preistorice ş i în cele tim-
purii istorice. O coroană de cupru de pe craniul
unui bărbat sugerează de asemenea un rang social
înalt.
Tipul fi zic al populaţiei Baden era predomi-
nant mediteranean, aşa cum era de aşteptat avînd
în vedere culturile de substrat Vinca şi Lengyel.
S-a mai identificat şi un alt tip, proto-european C
sau „tipul de stepă". O anumită teşire a feţei în
cazul cîtorva indivizi pare a reflecta relaţii cu
Orientul. La Budakalasz predomina tipul de
stepă, în timp ce la Als6nemedi tipul meditera-
nean era amestecat cu w1 tip european brahice-
Simbolurile „vechi europene" continuă în cul-
tura Baden pe vasele orhitomorfe, pe vasele
antropomorfe cu aripi şi pe alte artefacte ceran1ice
de bună calitate decorate cu motivul sînului şi cu
modele de V-uri (chevron-uri sau căpriori), scări
 81
şi plase. Finisarea ceram1c11 prin lustrnire ş i
canelare este ultima rem ini s ce11tă a trad itiei
„vechi europene", în contrast cu n'oua ideol ogie
indo-europeană reflectată prin şiru ril e de împun-
sături, zigzaguri şi motive solare de pe cupe,
braziere. „supiere" ş i modele de vehicu le.
Complexul Baden reprezintă în mod clar o amal-
gamare. aflată în plină des făşurare a două
ansambluri culturale cu sisteme economi ce, ideo-
logice, tipuri rasiale şi modele de habitat net
diferite.
Il Faza tîrzie Baden (sau cultura Kostolac) a
continuat în nordul lugoslaviei pînă la unnătoru l
val kurga.i1 nr. 3. Popula!ia Kostolac a pătruns
adînc spre sud , în văile riurilor Bosna, Tuzla ş i
11 Bila din Bosnia. Situl cel mai bogat şi mai bine
cercetat al culturii Kostolac din Bosnia este
aşezarea de pe o culme de la Pivnica; lîngă
\l Odfak, amplasată într-un punct strategic ce
domină valea Bosnei. Pe versantul răsăritean al
dealului se afla o casă mare ş i lungă de 15 m, cu
abside. iar pe celălalt versant urme ale altor
case89:
11
B. Cultura Ezero din Bulgaria,
nordul Mării Egee şi vestul Anatoliei
11
Ezero
Ezero este un tell din partea central ă a
11 Bulgariei, situat la 3 km de Nova Zagora.
Săpăturile, efectuate în anii 1961-197 1 de o
echipă de arheologi bulgari şi sovietici, au scos la
ll iveală un tablou complet privind habitatul ş i
cronologia epoci i timpurii a bronzului. Acest sit
constituie coloana vertebrală a in fo rmaţi ilor ce le
II deţinem privind fonnarea şi continuitatea culturii
Ezero-Baden. Deşi ex istă o serie de aşezări
importante în centrnl Bulgariei (MihaliC,
Vaselinovo, Bikovo, Karanovo) precum ş i în zona
lI nord-egeeană şi în vestul Anatoliei (Sitagroi IV ş i
V, Poliochni - faze le de la albastru la galben,
Troia I-II, Yortan, Alisar), care au oferit un mate-
rial asemănător celui de la Ezero, nici un alt sit nu
11 poate egala, prin panorama ş i multitudinea
datelor, situl de la Ezero. Este motivul pentru care
denumirea „Ezero" se foloseşte ca eponim pentru
tI această cultură răspîndită în Bulgaria, zona nord-
egeeană, vestul Anatoliei şi nu doar pentru o sim-
plă aşezare . Nici nu este o cultură separată, aşa
cum se afinnă uneori, după cum nici Troianu este
I\ l
o cultură separată, ci ramificaţii şi variante ale
culturii de mare răspîndire Baden-Ezero, care are
ca numitor comun un repertoriu standard de
ll descoperiri, un sistem administrativ şi un model
de habitat asemănătoare.
Iniţial, tellul de la Ezero - ca, de altfel, şi cele
de la Karanovo, Veselinovo, Sitagroi şi altele -
fusese ocupat de populaţia culturii Karanovo. Aşa
cum am văzut în capitolul I, continuitatea acestei
remarcabile civilizaţii este bine atestată timp de
aproape două mii de ani, în intervalul circa
6000- 4200 î.e.n. Apoi, ca urmare a primului val
kurgan. continuitatea habitatului de la Kamno\'o a
fost afectată. După un hiatus, a apărut o nouă cul -
tură ce avea legături cu civiliza!ia Badcn din
Europa centrală, iar tellul a fost transformat
într-o acropolă.
Stratul corespunzător epoci i timpurii a
bronzului de la Ezero, de deasuVia tellului culturi i
Karanovo. are 3,80 m grosime. In secţiunea cen-
trală, s-au săpat 13 orizonturi de constm cţii . Toate
re prezintă o singură tradiţie cu ltural ă cc a început
la mijlocul mileniului al IV-iea ş i s-a sfirşit la
mijlocul mileniului al III-iea î.e.n. Fiecare ori zont
a dat la i\·eală case rectangulare construite din
piloni de lemn l egaţi cu ramuri împletite ş i
acoperite cu un strat subţire de lu t. Unele con-
strncţii mai frag ile din stîlpi de lemn nu au putut
supravieţui; s-a putut deduce totuşi planul acesto-
ra de pe unna gropilor pentm stîlpii de su sţinere.
Din ci rca 50 de locuinţe scoase la iveal ă, 20 aveau
o extremitate cu absidă . Casele cu abside de la
Ezero au apămt în cel mai timpuriu orizont (ori-
zontul XIII) şi au continuat pe toată durata aces-
tei culturi . Casele mai mari aveau două încăperi ,
împărţite pentru activităţile zilnice şi cu o zonă de
lucrn. S-au găsit în mod constant cuptoare, vetre,
platfonne pentru uscarea grînelor şi puţuri pentru
provizi i. Construcţiile erau grupate, cu circa 20 de
case în fiecare orizont, dispuse în jurul unei zone
centrale, lăsată liberă, care avea o l egătmă direc-
tă cu o poartă asemănătoare unui coridor cu
lăţime de 2- 2,5 m ş i de 8 m lungime. Această
conwonentă era legată de fortificaţia aşezării.
lnăl!imea era înconjurată de două ziduri de
pi atră. Zidul interior avea 80 m diametru, o
grosime de 1,5- 2 m şi era constmit din pietre
mari, nefasonate, cu dimensiunea de 60- 80 cm.
Zidul exterior avea un diametru dublu . Asemenea
ziduri ciclopice din bolovani mari erau întărite la
bază cu pietre mai mici şi îmbinate cu lut. Această
ac ropo lă trebuie să fi servit drept fortăreaţă pen-
tru satele mici şi neapărate din jur. In acropolă
puteau locui pînă la 200 de persoane (dacă erau
pînă la 20 de l ocuinţe într-o zonă de circa 40 1112
şi în fiecare casă locuiau cam 20 de persoane).
Dar cine locuia pe înălţime? Elita? Conducătoru l ,
sfatul său , comandantul militar, meşteşugarii şi
familiile lor? Din păcate, nu ştim. Modelul de
habitat apare oricum proto-specific celui din faza
tîrzie, miceniană, a epocii bronzului .
Acropola era centrul unor numeroase acti vi-
tăţi. Uneltele şi annele din piatră, os, coame de
cerb, cupru şi bronz erau confecţionate în
aşezările rupestre. Silexul se obţinea din Munţii
Rodopi, iar alte roci din zonele de la sud şi nord
de Ezero. Exemplarele neterminate ori cu defec ţi­
uni, confecţionate din pi atră, os sau metal indică
faptul că activitatea se îndeplinea de meşteşugari
din acropolă. Repertoriul formelor de unelte şi
arme nu diferă de cel al altor regiuni din com-
plexul Baden-Ezero. Artefactele din piatră includ
pisălogi şi ciocane multifuncţionale, răzuitoare,
pietre de măcinat, nuclee, securi şi dălţi , precum
şi capete de ghioagă globulare ş i cilindrice ori
 82
securi rituale de luptă. S-au găs it sute de unelte
din os ş i corn de cerb. în special sule, dălţi ,
răzuitoare. răngi , săpăli gi (este posibi l ca unele să
f I fi fost fo losite ca fier de plug), securi ş i tesle (fig.
127). Nu sînt atestate multe obiecte din metal:
n umărnl total strîns din toate ori zonturi le este de
p (sule, cuţite sau cuţite -pumnal , dălţi , ace ş.a. ).
!I In plus, s"-au găsit trei matriţe pentrn turnarea
securilor. In orizonturile timpurii sulele erau con-
fecţionate din cuprn pur sau din aliaj cuprn-
[l arsenic, iar în orizonturile ulterioare numai din
cuprn şi arsenic cu un procent mai mare de
arsenic decît ru1terior. fapt care sugerează un pro-
gres în ceea ce priveşte tehnologia me tal urgi că
din fazele ulteri oare ale secventei Ezero.
11 Matriţele aparţin fazelo r tîrzii ale complexului
Ezero.
Cerami ca era confecti onată cu mîna.
11 Ulcioarele, vasele, castroanele şi cupele cu toarte
înalte dovedesc forme surprin zător de asemănă­
toare în toată aria complexului Baden-Ezero.
I Numai l egături le st1înse dintre diversele zone,
mobilitatea oamenilor şi aceeaşi structură socială
puteau avea ca rezultat o atare uniformitate a pro-
duselor. De la apariţi a acestei culturi , §e remarcă
un declin general al cal ităţii ceramicii. In mod vir-
11 tual, ceramica Ezero nu se poate compara - în
ceea ce pri veşte forma , realizarea şi decoraţia - cu
I I rafinata ceram i că di n faza Karanovo VI.
Ceramica grupului cultural Baden-Ezero nu este
în nici un caz o continuare a traditii lor Vinca sau
Karanovo. Dacă în faza timpurie Baden, Ezero şi
Sitagroi se mai utiliza metoda plisării pentru
11 decoraţie sau mai apăreau uneori chevron-uri
(căpri ornl) ori zigzagul pe vase, acest lucru ne
arată doar că elementul autohton, probabil fem i-
II nin, mai continua să utilizeze motive îndelung
folosite în timpurile trecute. Aceasta nu înseamnă,
totuşi , continuitate. Arta ceramicii Baden-Ezero
este o nouă artă care a preluat cîteva elemente din
culturile locale şi le-a contopit cu cele proprii.
11
Anumite caracteristici ale acestei ceramici erau
legate de băut. Un complex ulcior/cupă/sosieră/
[I castron este o trăsătură distincti vă a culturii
Baden în relatie cu înmonnîntarea elitei al ături de
o pereche de boi90_ Ceea ce pare a fi un ansamblu
principal de ceramică de bună calitate este un set
IJ de vase pel}.tru băut şi poate pentrn servitul mesei
în comun. In fazele ulterioare ale epocii bronzu-
lui, asemenea vase pentru băut erau confecţionate
fie din metal, fi e imitate în lut. Nu exist~ nici o
IJ îndoială că se foloseau băuturi alcoolice. In acest
fe l, ansamblul vaselor pentru băut - fo losite
exclusiv de bărbaţi , de anturajul bărbătesc al con-
IJ ducăto rului sau de războinici - au înlocuit vasele
pentru l ibaţii şi recipientele pentru apă decorate
cu simboluri ce erau folosite de femei în templele
Vec)1ii Europe.
In teritoriile Traci ei, Macedoniei, nordul Mării
11 Egee şi vestul Anatoliei au avut loc dezvoltări
asemănătoare. Se cunosc stratigrafii clare la
Sitagroi, în cîmpia Dramei, la Poliochni pe
11 Lemnos şi la Troia (tabelul 32 prezintă secvenţele
cronologice din această zonă) .
IJ
-{- - - -- - - - -- -- - - -- - - -....
4. Cultura amforelor globulare din cîm pia
Europe i central-nordice, dintre centrul
Germ aniei şi estul României
Cultura amforelor globulare a apărnt şi s-a
dezvoltat în cîrnpia nord-e uropeană şi la no rd de
Munţii Carpaţi - cu alte cuvinte în actualele teri-
torii ale Gennaniei centrale, Poloniei. Volhyniei.
Podoliei şi Motdovei - începînd cu mileniul al
IV-iea î.e.n.91 In Gennania şi Polonia. această
cultură este cu noscută din sute de mormin te şi din
cîteva tabere sezoniere pe dune de nisip, din cîte-
va mici aşezări săteşti şi din situri pe înălţimi .
Cultura amforelor globu lare a fost precedată de
complexul TRB ( sau al paharelor în formă de pîl-
nie), ce aparţinuse complexulu i neol itic vest-
european. precum şi de grupul cultural Baalberge-
Salzmtinde din centrul Germaniei ş i Boemia, o
cultură kurganizată ca urmare a valului nr. 1.
Există o asemănare total ă între riturile de
înmom1întare ale popul aţi ei runforelor globulare
şi acelea ale p opulaţiei de tradiţ ie kurgan
aparţinînd culturii Majkop din regiunea no rd -pon-
tică: case mortuare construite din lespezi de pia -
tră, cromlech-uri şi stele de pi atră, gravuri pe
lespezi de piatră, înmonnîntarea rituală a cailor.
vitelor şi cîi nilor, ca şi sacri ficiile umane făcute
cu ocazia ritualurilor funerare ale bărbatil or de
rang social înalt. ·
In cadml culturi i amforelor globulare, setul de
vase care în so ţesc pe morţi cuprind: un recipient
globular - vasul tipic care a şi dat numele aceste i
culturi, adică o amforă cu baza plată sau rot1rndă ,
cu sau fără două ori patru mici toarte deasupra
umărulu i rnsului servind pentru agăţare - o
„supi eră'· sau o cupă cu gura largă şi, uneori , o
cupă . Lutul este amestecat cu degresant format
din cochi lii sîarîmate şi pu ţin nisip ori materie
vegetal ă. Ca formă şi constmcţie, această cera-
mică, în special cea din Yolhynia şi Polonia, este
foarte asemănătoare celei di n situ rile fazei
Mahailovka I. Decoraţia imprimată cu şnu rul,
inci zată sau prin împunsături se limitează la gîtul
şi umerii vaselor.
Structura soci ală împărţită pe clase şi pozi ţi a
dominantă a bărbaţilor este demonstrată prin
monnintele ce cuprind, în plus faţa de inventarele
bogate, un f!.Umăr impresionant de sacificii umane
şi animale. In asemenea morminte, bărbatu l adult
ocupa poziţia centrală într-o cistă de piatră şi era
înso~t în viaţa de apoi de membrii familiei , de
sclavi (?),de boi, cai şi cîini, de mistre ţi şi de alte
animale sălbatice. Aceste monninte extraordinare
cuprind de la trei la zece schel ete umane
îngropate simultan. Sexul, vîrsta şi p oziţi a
scheletelor sugerează faptul că unul sau mai mul ţi
copii, o femeie adu ltă (soţia?) şi unul sau doi
servitori erau sacrificaţi (ori se sacrificau în mod
voluntc:ir) pentru a-l însoţi pe tatăl , soţu l ori
stăpînul lor pe lumea cealaltă. Scheletul bărbătesc
principal se găseşte de regulă la o extremitate a
monnîntului-cistă, în timp ce doi sau mai mulţi
indivizi sînt grupaţi în extremitatea ceal altă.
 83
Alteori, probabil În calitatea lor de membri
apropiaţi ai familiei, aceştia se afl ă alături de
scheletul principal În aceeaşi încăpe re, în timp ce
ce ilalţi se află în antecam e ră (sau în înc<lperca
mai mică) a locuinţei mortuare92. La Klemen-
towice. în estul Poloniei. scheletul bărbatului .
aflat în centrnl extremităţii nordice a cistei de pia~
tră, era însoţit de nu mai puţin de 35 de artefacte
(1 3 vase, 4 secuii de silex, 3 pumnale din colţ de
mistreţ şi un maxilar de mistreţ). O femeie tînără
(soţia?), aşezată vertical în extremitatea sudică"a
f l cistei. era însotită numai de o mică amforă. In
coltul de sud-est al cistei se aflau oasele unui
bătfrn şi ale unui individ decapitat9J. În general ,
monnintele bogate ale bărbaţilor cuprind numai
r i un schelet de femeie şi unul sau două schelete de
copii. Un caz excepţional este mormîntul-cistă de
la Vojcehivka, în Volynia, care cuprinde un
schelet bărbătesc flancat de două femei şi patru
11 copii, un tînăr şi o femeie, aflaţi la picioarele
sate94_
În cîteva cazuri, scheletele unor bărbaţi adulţi
f I ş i ale unor copii s-au găsit În ciste separate de pia-
tră alături de animale sacrificate. Fiintele umane
sacrificate sînt decapitate sau fără picioare oii sÎnt
reprezentate numai de cranii. Adesea se găseşte
11 un vîrf bident de suliţă printre oasele celor sac~i­
ficaţi , fapt care sugerează ucideri sacrificiale. In
unele situri din Polonia, un atelaj de boi este
li îngropat lîngă o cistă cu un schelet uman, aşa cum
se ÎntÎmplă în complexul Baden. Aceştia se află
depu şi pe o parte, cu picioarele contractate
aproape atingînd fruntea (înmonnîntaţi î1tjugaţi ?)
Il ş i cu di_şcuri de os cu un model stelar în jurnl
gîtului . In apropierea unei asemenea perechi de la
Pikutkowo, În centrul Poloniei, două tobe de lut
se aflau într-un recipient mare. Alte morminte de
11 animale cuprindeau numai vaci sau numai cai sau
o
un ansamblu fo rmat din: vacă, un porc sau l_!n
mistreţ, un cerb, o vulpe, o capră de munte. In
11 cazul înmormîntărilor de animale. s-au semnalat
puţuri umplute cu pă.mÎnt avînd pete negre, proba-
bil resturi de sînge.
Tradiţiile religioase şi sociale ale culturii
lI amforelor globulare demonstrează că structura
înhumărilor nu era Înrudită cu aceea a culturii
TRB, deoarece monnintele acesteia din unnă
li reprezentau înhumări ample, dispuse în movile
alungite sau în mom1inte cu pasaj megalitice:
uneori, acestea se află sub straturile reprezentînd
monnintele culturii amforelor globulare. Religia
li populaţiei TRB pare Înrudită cu aceea a construc-
torilor de megaliţi din Europa occidentală şi din
zona medite raneană. Legăturile cu Vechea
lI Europă, unde berbecul era un animal consacrat
zei ţei-pasăre, sînt indicate de predominarea
berbecului în simbolul culturii TRB. Această
trăsătură este tot aşa de importantă ca şi faptul că
l1 vitele, nu oile, formau baza economiei culturii
TRB.
Mărirea treptată a siturilor culturii amforelor
globulare de pe coasta sud-esti că a Mării Baltice
1 se datorează probabil cererii de chihlimbar care
lj
avea o mare importan!ă ideol vg ică în cadrul aces-
tei culturi, deoarece nuanta s1 aurie era simbolic
semnific"ativă pentru acei oameni ce adorau
soarele. In mormintele bărbaţi lor de ,·ază se găs­
esc discuri de chihlimbar n-:tede sau cu moti ve
solare inci zate (steaua ori m0tivul cmcii)95_ Cel
mai mare disc solar de chihlimbar, de 12 cm
diametru (fig. 128) a fost descoperit într-un mor-
mînt -ci stă bogat de la Irnnnc, lîngă Rovno, în
nord-vestul Ucrainei, la circ1 600 km di stanţă de
regiunea unde se găsea chihlimbantl, în estul
Prusiei sau în Lituania69_O scenă grarntă pe disc
prezintă figuri umane schematizate care !in un arc
mare în bratele ridicate în sus. Un animal schema-
tizat (cal?) este separat prin dvuă linii de grnpul
figurilor umane. Gravura este strîns inrudită ca
stil cu acelea de pe pere ţii cistelor de piatră din
Crimeea şi de pe stelele din regiunea nord-pon-
tică.
Populaţia culturii amforel or globulare era for-
mată din păstori care practicau o transhumanţă
limitată. Ei trăiau în grnpuri mici , ceea ce crea
posibilitatea de a paşte turmele pe arii Întinse, de
a creşte vite, cai, porci, cîini, capre şi oi. Practicau
şi vînătoarea, pescuitul, ca şi culesul plantelor
sălbatice. Modelul lor de habitat seminomad
bazat pe păstorit este atc-stat de aşezările
sezoniere formate din dou ă-trei colibe rectangu-
lare semisubterane sau din c:ise de lemn constrn-
ite deasupra solului (fig. 129). Fo rtifi caţ iile de pe
Înălţimi ş i aşezăril e stabile c0nstituiau, se pare,
focaml civili zational al tribului sau clanului.
Rarele unelte agricole, de regulă pietrele de
măcinat ş i săpăligile de piatră perforate pentru
Înmănuşare, indică practicare1 limitată a agricul-
turii . Dovezile pri vind ct!lti' area plantelor provin
din imprimarea boabelor de orz, griu şi legumi-
noase în tencuiala de lut. Ghinda carboni zată
indi că faptul că se folosea fie în alimentaţia
oamenilor, fie ca hrană pentrn porci. Se pare
totuşi că agricultura nu era decît adiacentă într-o
economie bazată în princip::il pe creştem ani-
malelor. Vitele erau de primă importanţă, urmate
apoj de porci.
In inventarele de monnînt apar frecvent două
unelte importante pentru prelucrarea lemnului:
securea trapezoidală de sile:\, cvadrangulară în
sec ţiune transversală şi dalta de silex. Aceste
unelte de piatră sînt replici ale perechii dt::. unelte
din metal : securea plată ascu1i tă şi dalta. In vest,
unde uneltele din metal sînt foarte rare. silexul era
folosit pe scară largă, ducînd implidt la o dez-
voltată tehnologie de prelucrare a lui. La marea
mină de silex de la Krzemionki, de pe cursul
superior al Vistulei, lîngă Opat6w, cîteva mii de
gropi stau mărturie cu priYire la cantităţile de
silex care era extras9 7. Aici se afla sursa primară
pentru securile şi dălţile folosite de populaţia
amforelor globulare şi care erau produse aproape
exclusiv din acest tip de silex. Alte unelte, cum ar
fi vîrfurile de săgeată, vîrfurile , cuţitele,
răzuitoarele erau confecţionate din silex cenuşiu
sau brun provenind din alte surse. Osul era folosit
l 84
l pentru sule şi ace precum ş i pentru podoabe ş i
obiecte de ceremonial cum sînl aşa-numitele
„catarame de centură'· cu un motiv geometric
11 incizat foarle fin.
Structura antropo l ogi că a popu la!iei esle puţin
cunoscută. S-au analizal numai şapte schelele
găs ite în România. caracteri zate de Olga
Il Necrasov drept .,proto-eu ropoide atenuate de o
oa recare brahi zare··98. Cra niile late din
monnintele cu ciste de piatră din vestul Ucrainei
sînt foarte asemănătoare acelora din Moldova.
11 Craniile găsite în Polonia sînl Lot late. O com-
paraţie complexă făcută între 17 cranii de bărba!i
găsite în centrnl Gennaniei. în Cehia, Slovacia şi
Polonia, întreprin să de Schwidelzky, a arătat
11 afinităţi clare cu popula!ia TRB de substrat. Deş i
numărul de indivizi examina!i esle încă foarte
mic, este interesant de remarcat că Schwidetzky
11 observă o anumită gradaţie de la est la vest în
cadrul populaţiei amforelor globulare, ad ică
lăţimea craniană desc reşte de la est la vest.
Il Grupurile estice sînt foarte asemănătoare tipului
de populaţie a kurganelor, pe cînd ce le vestice se
apropie de structura antro~o l ogică a popul aţiei
TRB din centrul Gennaniei 9. Cît de mare a fost
influxul de populaţie şi cît de amplă a fost încru-
11
ci şarea tipurilor rasiale sînt întrebări la care se va
put~a răspunde prin ce rcetări viitoare.
In orice caz, în stadiul actual al cunoşti nţe lor
11
noastre, este clar că apariţia culturii amforelor
globul are în cîmpi a nord -eu ropeană este un
eveniment crucial al indo-europenizării acestei
11 părţi a Europei. Această cultură a constituit un
factor decisiv în apariţia complexului ceramicii
împodobite cu şnurul de mai tîrziu, care a dus
tradiţia kurganelor spre sudul Scandinaviei, estul
11 ;?alticii şi centrul Rusiei (ramifi caţi a Fatianovo).
In sfirşit, nu trebuie să uităm că principalele com-
ponente ale culturii amfo relor globu lare (sociale,
11 religioase şi economi ce) o l eagă de regiunea nord-
pontică ş i de resturile locale ale primului val kur-
gan. Faptul că întîlnim o omogenitate mai accen-
tuată în cazul culturii amforelor globulare decît în
11 cazul culturii Baden sugerează - dacă această
populaţie era într-adevă r fonnată din vorbitori
indo-europeni - că ea a reuş it acu lturaţi a auto-
11 htonilor convertindu-i la credinţele , la obiceiurile
şi la limba lor.
5. Agricultura ş i dezvoltarea sa
11 în ramura europeană
În cultura kurganelor din regiunea de stepă,
11 chiar în cadrul culturii Majkop, agricultura ocupa
un loc secundar după păstorit. Cu toate acestea,
tenninologia agricolă a ramurii europene a popu-
ti laţiei indo-europene ne apare cu claritate în studi-
ile privind lexicul. Rezultă că dezvoltarea agri-
culturii este înso tită de atenuarea nomadismului
după incursiunile.populaţiei kurganelor (Majkop)
spre Europa şi mai ales în acele regiuni unde agri-
cultura avea o tradiţie milenară.
aşa
Proto-indo-eu ropenii practi cau agricultura.
cu m rezultă din numele comune pentru
·grîne·. 'a măcina ' ş i ' piatră de măcinat ', 'a sem ă­
na' şi ·a Lăia' . Cuvîntul pentru ·sapă' - *mat(e)ya
- este răspîndit în cîteva idiomuri indo-europene.
De mare importanţă este păstrarea cuvintelor
pentrn ·mei' (*meii. *me/yon. *me /yă) , pent11.1 un
soi inferior de grîu sau iarbă, pir. rogoz. secară
albă (1ri1ic11m spelta ). secară : *puris. -os. precum
ş i pentru o cereal ă folosită la fennentarea şi
prepararea berii: *yewos, pi. *yewoi. Rădăcina
*1·ew- este înrudită cu o familie de cuvinte cu
il1ţelesul : ·a ţîşni ', ·a emana'. ·a fierbe', 'a fer-
menta ·. ·a agita, a atî!a ·.
Deocamdată, în siturile kurgan clin stepa
cuprinsă între Nipru şi Volga s-a identi ficat doar
meiul. Nu, se găseşte vreo urmă de alac, orz, ovăz
şi secară. In aşezări s-au găsit totuşi săpăl igi , lame
din silex pentru seceri şi pietre de măcinat. Se
co nside ră că anumite unelte mari în fo nnă de
sapă, găs i te în cîLeYa aşezări , ar fi fost folosile
drept fier de plug. Se pare că populaţia kurganelor
din patria originară practica pe scară largă o
economie bazată pe culesul gramineelor sălba ­
tice. Cu excepţia meiului , o cereală „de bază", a
unei cereale *yewos. fo l os ită în fennentaţie, şi a
unei cereale *puri.1· (lrilicum spe/ta) din specia
alacului . nu mai sînt alte cuvinte atestate pentru a
denumi cereale şi nici nu ex i stă vreo dovadă arhe-
ol ogi că în sensul că ar fi fost cultivate.
Denumiri comune pentru secară, orz şi ovăz se
găsesc numai în ramura europeană a limbilor
indo-europene: *rughis · seca ră ' este cunoscut în
slavă, baltică, gennanică şi celti că. Cuvîntul pen-
tru 'o,·ăz ·. cu radicalul *aw- este cunoscut în
s l avă, balt'ică şi latină. Orzul a însemnat iniţi al
· hrană din cereale' aşa cum sugerează fo rmele din
latină, germanică şi s l m·ă: latin (m; .farina, vechi
nordic barr ' orz', goti c barizeins- ' din orz', vechi
slav brasno ' hrană '. sîrbo-croat bra.mo ' făină '.
rus boro.1'110 'făină de secară '. Cîteva denumiri
sînt specifice vorbitorilor indo-europeni din sudul
european, cum sînt cuvintele pentru fasole,
mazăre , măzăriche ş i mac, atestate în latină,
greacă ş i albaneză. Toate aceste plante sînt bine
cunoscute din neoliticul sud-est european· şi este
foarte posibil a numele lor să fi fost preluate ulte-
rior de ,·orbitorii indo-europeni de la populaţiile
de substrat. Numele inului (linum) este cunoscut
în latină, greacă, slavă, baltică şi gennanică.
Numele pentru 'cînepă ' ( *kannabis) este păstrat
în greacă, albaneză, gennanică, slavă şi baltică ,
dar este necunoscut ramurii răsăritene a indo-
europenilor. Aceste fapte pledează pentru ideea că
vorbitori i indo-europeni din Europa s-au familia-
rizat aici cu numeroasele cereale şi leguminoase,
între care inul şi cînepa. Cîteva denumiri sînt
comune unui mare grup de limbi şi, ·ca atare, pot
coborî în timp pînă la epoca de fonnare a cul-
turilor, ca o consecinţă a valului kurgan nr. 2,
adică a doua jumătate a mileniului al IV-iea î.e.n.
Se pare că denumirile pentru leguminoase au fost
moştenite de la populaţiile de substrat (pre-indo-
J
 l 85
I europene) din sud-estul european. Este oricum
evident că terminologia agric o lă s-a lmbogă ţit pe
măsură cc proto-indo-europenii se deplasau spre
vest.
( poate l ăsa îndoială că annele, animalele şi sim -
6. Noile simbolu r i ş i ze it ăţ i
f l Venerarea zeităţ ii femini ne din Vechea EuroQă
a fost parţial afectată de primu l ,·al kurgan. ln
Dobrogea şi în aproape întregul bazin dunărean
au apă rnt sceptre cu capete de cal ş i , pe vase
deco rate cu şnurul. motive solare. Cu toate aces-
11 tea, ,·echile credin!e au continuat în zona egeeană
şi în Mediterana, în cadrul cultt1rii Ct1cuteni din
Il Moldova şi din vestul Ucrainei. ln arealul culturii
TRB din nord-vestul ş i cemrnl Europei, ca - de
altfel - pretutindeni în neolit icul ,·est-european. O
nouă modificare a simbolisnrnlui şi a scenelor
[I mitice s-a produs in a doua jt1111ătate a mileniului
al IV-iea î.e. n„ cînd nu numJi că apar simbolurile
soarelui ş i calului, ci ş i imagini ale zeilor mas-
[l culini cu annele şi animalelor lor. Cultul zei ţei ,
încă practi cat de popula!ia au tohtonă supra-
vieţuitoare , a fost atenuat. Sistemul simbolic cu
totul nou, fă ră rădăcini în Eu ropa, este unul din
cele mai solide argumente în sp1ijint1l ipotezei că
11 în centrnl Europei au ajuns stăpîni noi ce şi -au
adus credinţe le proprii.
Cele mai bune dovezi pri,·ind noi le credinţe
răspîndite în Europa, exemplifi cate de ze ităţile
11 masculine, armele şi simbolu ri le solare, sînt con-
stituite de stelele de piatră din a doua jumătate a
mileniului al IV-iea î.e.n. găs ite în ,·ăil e Alpil or,
11 în Bulgaria şi în România, ce au analogii strînse
cu cele de la nord de Marea Neag ră ş i din Caucaz.
Simbolismul acestora diferă radical de acela al
statuilor-menhir din Franţa şi din Italia, care
11 redau o zeitate fem inină, de regul ă cu chip de
bufniţă, alături de simbolurile sale specifice.
Stelele popu l aţiei kurganelor prezinl<'i simboluri
lI solare ş i paraphernalia (acc;esorii de cult) mascu-
line: pumnale, halebarde, securi, arcuri , tolbe şi
săgeţi, centuri, platoşe, podoabe dublu spiralate,
II animale-masculi (cai, cerbi, ţapi), ,·ehicule şi un
atelaj de boi trăgînd un plug (fig. 130- 131).
Acestea reprezintă un izvor preţio s pentru recon-
stituirea reprezentărilor mitice. De o mare valoare
li sînt ş i reprezentările clare ale pumnalelor şi
securilor înmănuşate, halebardelor. arcurilor, tol-
belor, vehiculelor, centuril or ş i platoşel or -
obiecte rareori păstrate în morminte. Din
lI depozitele şi din monnintele culturii Baden şi
Remedello (valea Padului) sînt cunoscute pan-
dantive dublu spiralate, platoşe, pumnale de
ll bronz cu lame triunghiulare, securi plate şi lame
de halebarde din silex aşa cum apar ele gravate pe
stele (vezi descoperirile din depozitul de la Male
Lerare, în Slovacia şi platoşa de cupru de la
11 Velvary, în Boemia).
Gravurile de pe stelele de piatră dezvăluie
multe lucruri privind noua ideologie. De fapt,
u acestea reprezintă cel mai bogat izvor pentru
studierea celor mai timpurii reprezentări simbo-
j
licc şi religioase ale indo-europenilor. ln mod
uzual , simbolurile sînl grnpate, fiind astfel posi-
bilă studierea lor inter-relational ă. Asocierea lor
repetată pe stele le grosolan antropomorfe nu
bolurile solare reprezentate se află într-o an um ită
l egătură, asocierea lor nefiind întîmp lătoare.
Sînt atestate unnătoarcle simboluri : semnu I
solar (un cerc, soarele iradiind ş i un cerc cu
m ănunchiuri de raze lungi) gravat în regiunea
capului: platoşa (un semicerc de lin ii concentrice
multiple): un pandantiv dublu-spiral , uni c sau
pereche, pe piept sau în zona semnului solar: un
cerc la fi ecare extremitate a soarelui iradiind: un
pumnal înmănu şat. unul , dou ă, cinci, şapte sau
mai multe redate în partea mediană a stelei: cal
(cai), cerb(i), ţap(i).
Conţinutul şi asociaţi ile grupurilor simbolice
sînt de o importanţă apa11e. Cele mai frecvente
sînt gmpurile solare: soarele iradii nd, cercul pc
fi ecare parte a soarelui iradiind, pandantive dublu
spiralate şi platoşa. Acest grup de simboluri este
apoi asociat cu o centură, un pumnal, o hale bardă ,
un cal, un cerb, o scenă de arat şi un vehicul.
Special istului în mitologii comparate ind o-
europene asemenea combinaţii îi vor aminti, cu
s iguranţă, de imaginea zeului cerului senin care
asigură procreerea şi creşterea plantelor. Această
zeitate este cunoscută în numeroase grupuri indo-
europene încă din cele mai vechi atestari istorice
şi apare încă în folclor: indicul Mitra, balticul
Dievas, latinul Dius Fidius, Janus şi Mars, celti-
cul Lug (numit „cu faţa însorită"), germanicul
Tiwaz (din *deiwos), anglo-saxonul Tiw, genna-
nul Ziu, islandezul Tyr, slavul nord-vestic Jarovit-
Sventovit şi alţii . Acest zeu este asociat dimineţii
şi luminii zilei precum şi soarelui în cele patrn
anotimpuri. Puterea sa este transmisă prin inter-
mediul annei - pumnalul (sau sabia, cum s-a
întîmplat ulterior în preistorie şi în protistorie) ,
prin animalele sale - cerbul şi calul - şi prin
vehiculul strălucito r în care căl ătoreşte. Ca pro-
tector al vegetaţiei , în special aJ g1inelor, el este
asociat perechilor de boi şi aratului.
Alte compoziţii şi grupări reprezintă probabil
alte zeităţi indo-europene. Securea este pusă în
l egătură cu zeul tunetului; arcul, tolba ş i săge ţil e
pot aparţine tot acestui zeu (fig. 132). Urmele de
picior se pot referi la oricare din zeii importanţi .
Cunoştinţele noastre actuale privind reprezen-
tările de pe stele indică faptul că nuţjoritat~a
reprezentărilor se referă la zeul cerului senin. In
mitologia indo-europeană, imaginea acestui zeu
este asociată regalităţii . Ridicarea stelelor de pia-
tră poate să fi marcat, aşadar, moart~a unor per-
sonalităţi de vază, căpetenii ori eroi. In mitologia
indo-europeană, un erou poate substitui un zeu iar
armele sale devin sacre. Reprezentă rile de zeităţi
masculine pe stele indică în mod cop l eşitor carac-
teristici indo-europene: zeitatea binevoitoare,
stimulatoare a creşterii vegetaţiei, este înzestrată
cu toate atributele venerate ale războinicilor.
 86
Construirea templelor. cu o veche tradi!ie în
Europa neo litică. a încc:tat o dată cu incursiunile
popula~ ei kurga.nelor in Europa, exceptînd zona
11 egeeană şi mediteraneană. Accesoriile de cult
măi estrit lucrate - vase admirabile, recipiente de
sacrificiu, modele de temple, altare, sculpturi - au
l dispă rut o dată cu templele. Nu se cunoaşte nici
un templu legat direct de populaţia kurganelor.
atît ln regi unea no rd-pontică ori în zona de stepă
!l a Volgăi . cît şi în zon:i de influenţă kurgan din
Europa din timpul migraţii lor ori după acestea.
Absen!a oricărui fel de templu sau a unor altare
elaborate este în deplin :icord cu modul de viaţă al
II păstori lor. Ceremoniile populaţiei kurganelor ori
ale .. vechilor europeni" kurganiza[i, asemeni
celor din epocile istorice, trebuie să fi avut loc în
Il natură - în cnnguri şi pe dealuri - precum şi în
jurul vetrei din l ocuinţă.
IV. Valul kurgan nr. 3 (circa 3100-2900 î.e.n.):
apariţia în Europa ce ntral -răsăr iteană a
11 kurganelor tip Jamna (Yamna) din sudul
Rusiei şi impactul din Europa
11 Valul kurgan nr. 3, circa 3100-2900 î.e.n„ a
fost o infiltrare masivă care a produs modificări
dramatice în configuraţi a etni că a Europei .
li Mişcările de populaţie spre vest, nord şi nord-est
în Europa precum şi spre regiunea adriatică şi
Grec ia sînt dovada fazei finale a indo-europe-
n i zării Europei (fig. 133 şi 134).
11
1. Mormintele de tip Jamna din România,
Bulgaria, Iugoslavia şi estul Ungariei
11 Al treilea val kurgan poate fi identificat prin
sute de morminte în România, Bulgaria,
Iugoslavia (sudul Banatului) şi estul Ungariei,
lI care sînt identice înhumă rilor culturii Yamna
(Jamna) din bazinele l\iprului inferior, Donului
inferi or şi Volgăi inferioare 100_ Trăsăturile speci-
[I fice sint: îngroparea bărbaţilor în puţuri adînci, o
construcţie de tipul bordeiului într-o groapă
acoperită cu bîrne de stejar sau mesteacăn,
acoperirea podelei cu rogoj ini, scoarţă de copac
lI (phl oem) sau cenuşă; pe pere ţi i mormîntului se
atîmau materiale textile, orientarea predominant
spre \'est a mortului , pozi!ia pe spate a scheletului
cu picioarele contractate (poziţie laterală în
!I mormintele de mai tîrziu). Peste mort se presăra
ocru . Movilele circulare ş i joase, de obicei nu mai
înalte de l m, erau înconjurate de cercuri de pia-
lj tră sau de şanţuri . Cistele de pi atră, ortostatele ş i
stelele, uzuale în complexul nord-pontic
Mihai lovka I, nu sînt specifice arhitecturi i
Yamna. Mom1intele aveau un inventar sărac, dar
l bărbaţi i de vază erau împodobiţi cu un ac de os
sau de cupru avînd capătul în formă de ciocan, un
disc de cupm, inele spira.late de păr sau cercei de
I! argint ori cupru, l ănţişoare, co liere sau sînnă de
cupm, din~ de cîine, vîrfuri de săgeată din silex,
pumnale cu limbă la mîner din aliaj de cupm cu
arsenic sau din silex, scule şi securi plate din
piatră sau cuprn. Abunslă dovezi le p1ivind sacri I.i -
ciul uman şi animal. Intre animalele sacrificate ,
erau caii . vitele. oile/caprele, cerbii. mistrc!ii.
cîini i.
Unul din situri le cele mai bogate de la nord de
Marea Neagră este înăl ţimea fortificată de la
Mihailovka din regiunea Niprului inferior, cu cele
trei straturi de depozite culturale. Stratul inferior,
Mihailovka I, amintit mai sus, aparţine culturii
Majkop timpurii ş i a fost acoperit, după un hiatus,
de două nivele (cu cîteva subfaze) ale culturii
Yamna, Mihailovka II şi III lO l. Fortifica!ii Ic cu
ziduri de piatră de doi metri înălţime aparţin fazei
Mihailovka UL Tipice pentru straturi le Yamna
sînt cupele înalte cu bazele rotunjite. decorate cu
impresiuni orizontale cu şnurul, cu un moti\' de os
de scrumbie incizat cu pieptenele, şiruri de
adîncitu ri sau incizii şi impresiuni cu şnu rul S<.JU
triunghiuri striate incizate în poziţie atîrnînd. In
plus, sînt atestate şi vase, străchini precum şi bra-
ziere cu trei sau patru picioare. Acest tip de
cerami că este semnalat în monnintele tip Yamna
de pe Volga inferioară.
In Moldova şi în vestul Ucrainei, movilele
valului 3 sînt amplasate, din punct de vedere
stratigrafic, deasupra aşezăril o r şi mormintelor
culturii Usatovo-Fo l teşti. Majoritatea datelor cal-
ibrate cu radiocarbon pentrn monnintele Yamna
de la vest de Marea Neagră se plasează imediat
du pă 3000 î.e.n. (tab. XVII).
Mom1intele Yamna din stepe le de pe Niprul
inferior, Don şi Volga inferioară datează din
această perioadă cît şi dintr-o perioadă ulterioară.
Un număr de datări cu radiocarbon pentru o fază
mai timpurie Yamna din Ucraina şi sudul Rusiei
sînt arătate pentru comparaţie în tabelu l 33.
Legătura cronologi că este evidentă.
Doar în România s-au analizat opt schelete
provenind din morminte Yamna, un număr sufi -
cient pentru a trage cîteva concluzii privind struc-
tura antropo l ogi că: populaţia Yamna din România
era de statură înaltă ş i robustă, cu cranii predom-
inant dolicocefale, înălţime craniană medie şi
occipital rotund, masă facială variabi lă, nas
proeminent, orbite mezoconce ş i mandibula
robustăl-02. Acest tip corespunde celu i din
mom1intele Ya.mna din Ucraina şi din sudul
Rusieil03.
2. Cultura Vucedol din nord-vestul
Balcanilor şi din zona est-al pin ă
Această cul tură ş i-a luat numele de la
înălţim ea fortificată de la Vucedol lîngă Vukovar,
pe Dunăre, în nord-vestul IugoslavLei , unde a
f1
efectuat săpături R. R. Schmidtl04. In Ungaria,
I
cultura este numită „Z6k" avînd cîteva subgrupe:
„Z6k" propriu-zis în sud-vestul Ungariei, „Mak6"
în bazinele rîurilor Criş şi Mureş din sud-es61.1I
!Jngariei şi „Nyirseg" în nord-estul Ungariei 1 ) .
In estul zonei alpine este cunoscută sub denu-
mirea de „cultura Laibach-Ljubljana" după tur-
băria de lîngă L~u~ljana săpată în anii 1878-79 de
K. Deschma.nn O .
 87
Sînt semnalate circa 500 de situri ale culturii
Vucedol, toate fiind grupate cam în acel aşi terito-
riu cu siturile Baden. Cîteva înăltimi fortificate
conţin atît depozite Baden cît şi Vucedol. În
aşezarea fortificată de la Vucedol, d o uă straturi
succesive Vucedol acope ră faza tîrzie Baden
(Kostolac), o secvenţă asemănătoare fiind indi-
r l cată şi în aşezări le stratifi cate de la Sarvas,
Gomolava şi Belegis în Synnia şi Slovenia, Bmo-
Liseil în Moravia, Z6k-Varhegy lîngă Pecs în sud-
vestul Ungariei şi altele. Materi alele Vucedol se
11 afl ă răspîndite pîn ă în insulele Mării Adriatice
spre sud, pînă în Boemia şi centrul Germaniei
spre nord-vest. Cîteva datări cu radiocarbon di n
Boemia şi Bosnia plasează depozitele tîrzii
11 Vucedol în intervalele:
Homolka lîngă Stehelceves, la n~ord-vest de
Praga- GrN: 4065 ± 70 B. P. , (23 10 I.E.N.), dată
rea l ă între sec. 32-29 î. e.n. P eş tera de la
11 Hrustovaea, bazinul rîului Sana în vestu l Bosniei,
a oferit o dată ceva mai tîrzie: Bln 564 - 4125±
B. P. (2175 Î. E.N.), dată reală c up rinsă între
II secolele 30-29 î.e.n. Cele cîteva faze ale culturii
Vucedol trebuie plasate în primele secole ale
milleniului al III-iea î.e.n. Faza tîrzie Vucedol
Il este co ntemporană cu pătrunderea popul aţi ei
Yamna în Europa central -răsăriteană.
Lanţul de fo rtăreţe inpresionante şi de sate
situate pe înălţimi fo rti fi cate indi că un sistem
ll dens de apărare. Concentrări deosebite de aşezări
sînt atestate în jurul l ocalităţil or Vukovar şi
Osijek (Iugoslavia), lîngă Pecs, în sud-vestul
lI Ungariei, în jurul Ljubljanei, în Sloveni a, la sud
de Viena ş i în vestu l SJO\·aciei. Centrele adminis-
trative erau formate, ca şi în perioada Baden, de
înălţimi fortifi cate amplasate pe maluri de rîu
Il foarte abrupte, de regulă la confluenţa cu un pîrîu
şi apărate bine de întărituri , palisade ş i şanţuri pe
latura dinspre uscat. Alte aşezări au fost identifi -
li cate pe malurile nuri lor şi pe înălţimi sau pe
malul unor lacuri unde oamenii trăiau în locuinte
îngrămădite (de exemplu la Ljublj ana şi la Ig,
Jîngă Ljubljana).
lI Prelucrarea metalelor este bine atestată pe
în ăltimile fortificate. Situl de la Vucedol a dat la
ivea.lă cîteva cuptoare pentru topit, zgură de cupru
ş i matriţe din gresie pentru o teslă plată („celt") şi
11 o daltă. Probabil că erau folosite şi matri ţe de lut,
cunoscute din alte situri . Setul de unelte, anne şi
ornamente din metal, al ătu ri de securile cu gaură
de înmănuşare, tesle şi dălţi , consta din sule (cu
secţiune transve rsal ă rectangulară), pumnale cu
limbă la mîner sau cu nituri şi tuburi spiralate
folosite drept coliere. Familiile conducătoare
aveau propriii lor meşteri care produceau cele mai
bune unelte şi am1e ale acelor timpuri. Cu toate
acestea, metalele erau încă rare, căci majoritatea
artefactelor sînt confecţionate din os şi lemn.
Practicarea agriculturii şi creşterea animalelor
au continuat la un nivel asemănător perioadei
Baden. Inventarul descris şi sistemul de produc~e
sînt înrudite cu acelea ale grupurilor Mondsee şi
1 Altheim din Austria superioară şi Bavaria.
l
Ceramica tip Vuccdol se remarcă mai ales prin
vasele bine fini sate de culoare brună şi gri,
excizate ş i încrustate cu cre tă albă (sau cu cochil ii
sfărîmatc) . ştanţată ş i imprimată cu motive geo-
metrice, de regul ă în compartimente şi metope.
Formele sînt va1iate - străchini cu picior ce
fo loseau drept brazierc, cupe mari, rnse cu toarte
şi amfore. străchini plate şi alungite cu buză.
recipiente minia.turale şi oale cu suprafaţa frecată
cu mătu ra. Majoritatea artei ceramice re flectă,
asemeni culturii Baden, persistenţa tradi!ii lor
.,vechi europene". Acest lucru este evident în
cazul vaselor ornitomorfe. Un minunat vas ornito-
11\0rr găsi t în fo rtăreaţa de la Vucedol este marcat
pe corp cu un căp rior (V) multiplu încrnstat cu
alb, iar pe gît cu motivul fluturelu i (două tri-
unghiuri unite orizontal la vîrfuri). S-au mai găs it
vase omitomorfe şi în Ungaria. Zei ţa-pasăre de
tradi ţie Vinca ş i simbolurile asociate ei au conti-
nuat să fie reprezentate, dar m<ţj o ritatea motivelor
simbolice şi decorative, în special acelea din
interiorul st răchinilor ş i brazierelor, nu mai
re prezin tă tradi ţiil e „vechi europene": soarele ş i
moli vu i solar, străine vechii Europe, sînt în 11\0d
clar clementul dominant. Se poate observa cum
ambele tradiţii - „veche europeană'· şi kurgan -
şi-au adus contribuţia în arta şi simbolismul
culturii Vucedol. Sînt atestate cîteva tipuri de
înmo nnîntări : incinerarea, morminte cu urne,
înhumare, puţuri sub movile circulare de pămînt,
cisle de piatră şi monninte în formă de cuptor des-
ti nate membrilor fam iliilor conducătoare. Pc
înăl ţi mea fortificată de la Vucedol s-a găs i t un
mormînt dublu bogat, bănuit a fi qparţin u t unui
co n ducător ş i soţiei sale. Ambele schelete se aflau
în poz iţie contractată. Braţul stîng al bărbatu lu i se
afl a peste coapsa femeii, iar b raţul drept ţinea o
ploscă în apropierea gurii. Pe partea bărbatul u i se
afl au două l ănci cu vîrfuri de bronz înmănuşate
iar la piciorul acestuia se afla o secure-ciocan din
corn de cerb, un incisiv perforat de cîine şi o
cochilie mediteraneană perforată. Un miel întreg
fusese dedicat cuplului regal, iar în jur se aflau
numeroase oase de vite, cerb şi porc. Alte ofrande
fusese ră depuse în mari vase de provizii , în
amfo re, cupe şi străchini , dintre care cîteva. încă
mai conţineau substanţe organice. Capul femeii
era acoperit cu o Cf!.sero lă deosebit de frumoasă
încrustată în alb. Intr-un monnînt . alăturat, în
formă de cuptor, s-au găsit cinci schelete de copii
depuse în cerc: trei erau prunci nou-născu ţi , unul
avea o jumătate de an iar ultimul patru ani.
Analiza osteologi că a acestuia din unnă a arătat
că tatăl copilului era căpetenia îngropată. Aceste
tipuri de înmonnîntări - incinerare şi înhumare,
case mortuare construite din lespezi de piatră sub
movile - au continuat traditiile culturii hibride
fom1ate după valul kurgan nr. 2, mormintele în
formă de cuptor fiind rezervate exclusiv mem-
brilor de elită ai societătii .
Migrarea culturii Vutedol din zona sa centrală
spre periferii a produs modificări în întreaga
peninsulă balcanică precum şi în Europa centrală.
l 88
1 Siturile Vucedol au di spărut în mod virtual di n
Ungaria ş i din cîmpia Dunării, în Iugoslavia.
Migrarea spre nord-vest şi sud trebuie să fi
început pe la 3000- 2800 î.e.n. ş i este evident că
nu poate fi despărţită de mişcări l e popula!iei
Yai1111a dinspre est.
ln centrul ş i nord-\·estul Boemiei, noi i ocu-
panţi au fondat o serie dt:. sate pe înă l!imi ş i sînt
cunoscuţi sub numele de R.iYnac, de la un sit pe o
culme aflată la 9 km de PraQa. unde s-au efectual
săpături între anii 1882-84107. Cea mai impor-
r1 tantă sursă de informaţii o constitui e satul de pe
culmea de la Homolka. la nord-est de Kladno. în
centrul Boemieil0 8. Pe o suprafaţă de 100 x ioo
111 s-au săpat 25 de colibe întregi sau parţial păs­
l1 trate. Alte 39 de u nită!i n esăpate, probabil colibe,
ridică n umărul locuintelor la 64. Colibele erau
dispuse etajat, ceea ce. corespundea îndeaproape
11 conturulu i înăl ţimii . Acestea cuprind două
perioade şi tot astfel palisadele ce înconjoară
înăl ţimea. Sistemul timpuriu de fortificaţii, ce
consta dintr-o palisadă de lemn şi un şanţ exteri-
11 or, avea două porţi pe latura su dică şi o poai1ă
dublă în coltul de nord-vest. Palisada u lterioară
era mai amplă, avînd două porţi, una la est,
cealaltă la vest. O estimare medie privind popu-
11
laţia care a trăit pe înălţim ea de la Homolka în
perioada de apogeu (a II-a) este de circa 330
(presupunînd că cele 64 de colibe erau ocupate de
11 cîte o familie de 4-6 persoane). Prezenţa res-
turilor de vite (62%), porci (20%) şi oi/capre
(16%) ates tă o dependenţă de creşte rea ani -
malelor, în timp ce cantităţil e de oase şi de coame
11 de cerb arată că vînătoarea încă avea un rol
important. Practicarea agriculturii este semnalată
prin exi stenţa rîşniţel o r. a pietrelor de măcinat şi
lI a s<welor ori cazmalelor din coarne de cerb.
In Dalmaţia, vestul Bosniei şi în Albania s-a
ajuns dinspre regiunea e st-alp i nă. Popu laţia
Vucedol a ocupat zone anterior nelocuite de-a
11 lungul rîului Sana din \·estul Bosniei. Aşezări l e
din tinuturile cucerite constau din înăltimi forti fi-
cate· şi din peşteri protejate natural, de regu lă cu
[l acces dificil. Fortificaţia de pe înălţimea de la
Zecovi , pe rîul Sana, în Bosnia, cea mai reprezen-
tativă pentru cultura Vucedol în sud, cuprindea
iJ
case mici de suprafaţă şi o locuinţă mare în cen-
tru (bănuită a fi avut o structură din paiantă), cu o
vatră în mijloc foarte bine fixată în podeaua de
lut. Situl de pe culmea de la Alihodze, din valea
lj rîului Bila în Bosnia centrală, a dat la iveală şase
case mici cu dimensiunile 2,75 x 4,25 m, pere!ii
fiind din faiantă CI;! temel ia puţin sub suprafaţa
solului 10 . Pe rîul Cetina şi la Rumen lîngă Sinj,
IJ în apropierea litoralului adriatic, s-au descorerit
cimitire de tumuli incluzînd ciste de piatră l IC . La
Mala Gruda, Tivat, a ieşit la iveală un monnînt
regal într-un turnul unde s-au găsit: o secure de
argint, un pumnal de aur de tip heladic timpuriu II
şi vase tip VucedoJlll (fig. 135 ). Acest turnul
avea aproape 4 m înălţime şi 30 m în secţiune . La
bază se afla o platformă circulară din pietre de rîu.
Mormîntul central, o casă mortuară construită din
j
lespezi de piatră . era adin cită în sol. Scheletul
bărbatului se afla în pozi ţie contractată, cu o
secure de argint şi un pumnal de aur depuse la
încheietura mîinii precum şi cinci inele de aur şi
un disc de cuprn la cap. La picioare se allau un
pahar ş i o strachină coni că. Arhitectura monnîn -
tului ş i riturile de înmonnîntare de la Mala Gruda
sînt acel eaş i ca în cultura n o rd -pon tică Majkop.
Mala Grnda se află situ ată la jumătatea dist<m!ei
dintre nord-vestul lugoslaviei şi vestul Grecici.
unde la începutul mileniului al Ill-lea î.e. n. au
apărnt kurgane de aceeaşi tradiţie.
Mişcările de populaţie spre sud, înspre regiu-
nile muntoase ş i spre litoralul inospitalier, nisipos
şi stîncos, nu se pot explica drept extensiu ni teri-
tori ale uzuale prorncate de creşterea popu l a ţi ei ,
ci ca rezultat al pătrunderi i populaţi ei Yamna în
teritoriile lugoslaYiei ş i Ungariei . A existat o evi-
dentă locuire a unor peşteri, atît în zona continen-
ta lă (Hrustovaca, Dabar, Pecina, Zelena Pecina în
Dal maţia şi Herţe_govina), cît şi în insulele adria-
tice (Grapceva Spilja pe insula Hvar, Jamina
Sredi pe insula Cres, Vela Spilja în Korcula).
3. Elementele kurgan din G r ecia
Datele culese din insula Leukas şi din nord-
vestul Peloponezu lui s ugerează că populaţi a
kurgan ce a sosit în Grecia, probabil prin Albani a
şi pe coasta adriatică, era reprezentată ele descen-
denţi ai populaţie i indo-europenizate din centrnl
Europei.
Cimitirul de la Steno din insula Leukas. ce
cuprinde 33 de kurgane, este un exemplu edifi ca-
tor privind obiceiurile deja modifi cate din
Grecia 112. Tumulii aparţin cîtorva faze datînd din
Heladicul timpuriu II şi III, circa 2900- 2250 î.c.n.
Căpeteniil e şi războinici i îngropaţi erau probabil
membri ai dinastiei ce conducea insula. Cel mai
timpuriu şi cel mai mare turnul (R 26), înconjurat
de un zid de sus ţinere din piatră, se află amplasat
separat de celelalte. Camera m o rtuară era
deosebit de mare şi solid constru ită, cu p ereţii din
pietre circulare mari. Aceasta conţinea scheletele
unui bărbat şi unei femei (indicînd, probabi l,
practicarea unei înmom1întări de tip suttee, ad i că
sacrificarea văduvei la moartea soţu lui). Lîngă
scheletul bărbatului , resturile unei oi şi unui miel
în cenuşă amestecată cu pămînt sugerează un
banchet funerar.
Alţi tumuli timpurii cuprindeau monninte de
înhumaţie în puţuri acoperite cu lespezi de piatră
sub un caim de pietre şi o movilă de pămînt.
Tipologia construcţiei monnîntului ca şi riturile
de înmormîntare duc fără îndoială spre tradiţi a
Majkop, în ultimă instanţă, şi au fost difuzate spre
Europa central-răsăriteană de valul kurgan nr. 2.
Analogii se găsesc în splendidele kurgane de la
Usatovo, la nord-vest de Marea Neagră (fig. 124),
kurganele de la Tărnava în nord-vestul Bulgariei
şi în tumulii de la Belotic în Serbia. Alte parale~e
apropiate se află în Albania11 3 şi în Dalmaţia 11 .
Datarea în Heladicul timpuriu II sau în grupul „R''
 89
al tumulilor de la Steno este indicată de vasele în
fo rmă de pasăre (. ,bărci pentrn sos'') tipice pentm
Heladicul timpmiu II. Lamele triunghiulare din
cuprn pcntm pumnal, cu sau fără nervură mediană
şi cu două gău ri pentrn înmănuşare, sînt de tipul
cunoscut din gravurile de pe ste lele de Ia
Valcamonica. S-au mai găsit vîrfuri de suliţă şi
pumnale cu tub de înmănuşare. Dar anna ce ind)-
r1 ca prestanţa clasei stăpînitoare era pumnalul. In
mod uzual, acestea se găsesc în mîna dreaptă a
bărba!i l or de vază îngropaţi în tumulii bogaţ i .
r l La Olympia sînt atestaţi şi tumuli constrniţi pe
platfonne circulare de piatră şi înconjuraţi de cer-
curi de pietre precum şi case absidale din perioa-
da Heladicului timpuriu , acestea continuînd şi în
11 perioada ulteri oară. a Heladicului mijlociu. Mu l ţi
a lţi tumuli din vestul Peloponezului sînt conside-
raţi ca provenind di_ n Heladicul timpuriu III sau
{l din cel mijloc iu I b Astfel , la mijlocul şi la
s firşitul mileniului al III-iea î.e.n., tradiţia
kurganelor pare să fi fost definitiv consolidată.
Cîteva situri distruse din Heladicul timpuriu li din
Argolida indică o cucerire violentă. Di strugeri
mai sînt atestate la Lema, Tyrins, Asine,
r' Zygouries ş i Aghios Kosmas. La Lema, Casa
\I ţigle lor incendiată de la Tiles nu a mai fost recon-
s trnită, au apărut structuri absidale. iar planul
aşezării s-a modificat 116.
Cucerirea Greciei pare să fi fost ana.logă celei
ll a Europei centrale: tran sformarea structurii
sociale de bază şi a sistemului administrativ prin
stabilirea pe înălţimi fortificate a unei clase con-
ducătoare. Faptul că grupurile de războinici kur-
lt gan (indo-europeni) nu erau reprezentate în
număr mare ş i nu i-au decimat pe autohtoni reiese
din studierea tipului fi zic al popu laţiei 11 7_
lI 4. Enigma popul aţie i paharelor
campaniform e (Bell Beaker Culture)
II In iţial,
populaţi e i
arheologii au presupus că originea
paharelor campaniforme fusese în
Peninsula Iberică. Se credea astfel că această
ll populaţie se răspîndise din centrul Spaniei şi
Portugaliei şi din zonele de coastă spre vest, de-a
lungul coastelor Atlanticului spre Bretagne şi
insulele britanice ş i spre nord şi nord-vest, spre
It Franţa, Gennania, Boemia, Moravia, nord-vestul
Ungariei şi sudul Poloniei. Folosind rutele din
Mediterana, aceşti oameni ar fi navigat spre est în
Sardinia, Sicilia ş i nordul Italiei. Răspîndirea
lL rapidă a populaţiei paharelor campanifonne este
indicată de prezenţa unui stil specific de cera-
mică, anume paharul în formă de clopot (de aici şi
numele englezesc al culturii, Bell Beaker „pahar
în fonnă de clopot"), cupa, strachina cu picior
(braziera) şi un ansamblu relativ unitar de arte-
facte specifice exclusiv monnintelor clasei
stăpînitoare: pumnale cu limbă la mîner, săgeţi
prevăzute cu vîrfuri bifaciale de silex admirabil
prelucrate şi purtate în tolbe de piele, o pereche
de întinzători pentru săgeţi confecţionate din
gresie, lame de silex, brăţări din piatră şlefuită, lut
sau os, catarame de centură din os şi ace din os
sau cuprn pentru prinderea mantiei, co lţi de
mistret cu vîrfurile ascutitc. coliere din oase de
pasăre: dinţi de cîine, tubi1ri subţiri de cupru _
inele din cuprn, argint, aur sau electrum, pandan-
tiYc de os în fo rmă de pl atoşă mi niatural ă ,
podoabe circulare din os sau ch ihlimbar şi
mărge le pătrate perforate în V sau conice, în
fo nnă de nastme, confecţionate di n os. fildeş.
lignit sau chihlimbar.
Rareori s-a pus întrebarea ce fe l de ambient a
putut determina apariţia acestei p opulaţii de
călăreţi mereu în mişcare şi ce cultură ar putea li
originea culturii paharelor campanifonne. Cu
toate acestea, obiceiurile de migrare pe spaţii
vaste, îmbrăcămintea, armele şi simboluri le care
caracteri zează populaţia pah arelor campanifo nne
nu puteau răsări din nimic. S-a depus multă
energie ş i s-a folosit multă ingeniozitate pentru a
elabora modele de răspîndire a culturii paharelor
campaniforme; nu este scopul acestei lu crări de a
trece în revistă aceste ipoteze.
Totu ş i , examinînd răs pun suril e negative,
putem elimina acele zone care nu pot fi patria
pri mitivă a p o pulaţi e i care a creat cul tura
paharelor ca.mpaniforme. Aşadar. zonele în care
NU a putut apărea această cu l tură sînt:
a) Insulele britanice, Franţa şi zona cursului
superior al Rinului, unde se afl au răspîndi te
grupurile cul turale ale neoliticului vest-european
(Windmill Hill, Chassey, Michelsberg, Cortaillod,
unnate de S.O.M. - grnpul Somme-Oise-Mame -
ş i Horgen);
b) Cultura nord-vest europeană TRB nu este
nici ea sursa paharelor campaniforme:
c) Tot astfel, nu sînt sursa acestei cultu ri Los
Millares din Spania sau Villa Nova de Sao Pedro
din Portugalia, în ciuda faptu lui că exi stă o mare
concentrare de pahare campanifo rme „maritime'"
în centrul Portugaliei şi în Spania. Descoperirile
de obiecte aparţinînd culturii paharelor ca.mpani-
fonne din mormintele cu bo ltă în conso l ă de la
Los Millares ş i de la Villa. Nov~a de Sao Pedro se
aflau într-o pozi ~e secundară. In plus, tradiţia de
a construi monninte cu boltă în consolă nu
aparţine culturii populaţiei paharelor campani-
fonne, iar obiectele culturii paharelor ca.mpani-
fo nne nu sînt reprezentate de tradiţia de la Los
Millares şi Villa Nova de Sâo Pedro. Metalurgia
culturii paharelor campaniforme este exemplifi -
cată prin folosirea cuprului aliat cu arsenic pentru
anumite obiecte, pe cînd artefactele de la Villa
Nova de Sâo Pedro şi de la Los Millares erau din
cupru pur înainte de sosirea populaţiei paharelor
campanifonne.
d) Nici Italia nu poate fi locul de origine al
acestei culturi, deoarece este clar că populaţia
paharelor campanifonne a venit din altă parte
pentru a ocupa regiunea nului Pad şi la sud de
a.ceasta. Nici sistemul de producţie, nici modelul
de habitat, nici ideologia grupurilor culturale din
zonele amintite nu corespund acelora aparţinînd
culturii paharelor campanifonne.
 90
Pe de altă parte. corespondenţa specifi că din-
tre complexele Yamna, din faza tîrzie Vuceclol şi
cel al paharelor campaniforme este vizibilă:
II • în riturile de înmonnîntare (monninte cu puţ
sub movile circulare. coexistenta riturilor de
incinerare şi de înhuinare, construirea de case
mortuare;
iI ·în annament (pumnale triunghiulare cu limbă
la mîner sau cu îrunănuşare confecţionate din
cupm şi arsenic, drfuri de suliţă din cupm-
arsenic şi din sil ex, drfuri de săgeată din silex cu
baza concavă sau alungită, întinzătoare pentru
săge ţi):
• în ceea ce pri,·eşte podoabele (coliere din
dinţi de cîine, tuburi din cupm sau oase de pasăre,
11 co lţi de mistreţ, pandantive în formă de sem il ună
asemănătoare platoşelorl 18;
• în simbolismul solar (motivul soarelui sau
II stelei excizat şi încrustat în alb pe partea infe-
rioară a brazierelor sau incizat pe mărge le le din
os sau de chihlimbar în formă de nasture);
• în tehnica de decorare a ceran1icii în metope
11 compartimentate prin presare sau incizare şi prin
încmstarea cu pastă albă a unor motive geome-
trice, zigzaguri, liniuţe, plase, romburi şi puncte
li sau cercuri (o tradiţie Baden-Kostolac-Vucedol),
şi prin prezenţa unor anumite fonne ceramice
depuse în monninte - braziere, pahare şi cupe cu
margine sau bordură.
II Oriunde s-a răspîndft populaţia pah arelor
campaniforme, a continuat arta ceramicii ei
tradiţionale , legată de credinţele specifice. Numai
importanţa rituală a acestor pahare stereotipe, de
11 o frumuseţe unică, poate motiva producerea lor
timp de sute de ani în teritorii depărtate de patria
iniţială. Corespondenţel e care leagă populaţia
II paharelor campanifonne şi Yamna de Vucedol -
în ceea ce priveşte armamentul, costumele,
riturile funerare , credinţele în viaţa de după
moarte şi în simbolism - sînt exact cele mai pro-
r 1 funde sub aspect culrural şi deci cele mai impor-
tante şi mai revelatoare. Complexul paharelor
[I campanifonne este, probabil, o amalgamare de
tradiţii Vucedol şi Yamna, apărută în unna
incursiunilor populaţiei Yamna în cadrul culturii
Vucedol.
Oasele de cai dintr-o serie de situri fumizează
lI cheia înţelegerii mobilităţii populaţiei paharelor
campanifonne. Analiza oaselor de animale din
siturile de la Budapesta (Czepel Hollăndiut şi
Czepel-Haros) a arătat că cel mai bine reprezentat
11 animal domestic este calul cu peste 60% din
totalul de oase de animale119. Acest fapt indică o
domesticire pe scară largă a calului în bazinul
l J carpatic. Migrările populaţiei paharelor campani-
fonne au fost întreprinse călare dinspre Europa
centrală pînă în Spania, unde s-au găsit de aseme-
nea oase de cai în contextul culturii paharelor
J campanifonne 120. Calul mai avea un rol impor-
tant în credinţe, aşa cum putem vedea în resturile
de sacrificii de cai (cranii de cal în monninte de
J incinerare). Populaţia paharelor campanifonne
creştea mai ales animale domestice: vite, oi-
l
I!- ----------------
capre, porci şi cîini, oasele acestor animal e
apărînd frecvent în locu.rile de habitat. Resturi le
de locuinţe sînt puţine. In Cehia şi Slovacia sînt
semnalate cîteva structuri de suprafa ţ ă cu pereţi
din bîme tencuiţi cu lut (dimensiunea cea mai
mare fiind 6 x 10 m)l21. Practicarea metalurgiei
este evidenţiată de matriţele de gresie pentrn
pumnale (prezente şi ca ofrande de înmor-
mîntare).
Asemănarea izbitoare în ceea ce priveşte prac-
ticile de înrnonnîntare leagă complexul paharel or
campani fom1e de tradiţia kurganelor IV (Yâmna):
înmom1întări individuale în case mortuare con-
struite în puţuri , variat elaborate (palm stîlpi la
colţuri , uneori acoperite, uneori nu, sau îmbinate
cu pietre), un şanţ care în conjoară groapa central ă
în care s-au aşezat cîteva rînduri de pari (cum se
vede din reconstituirea monnîntului de la Smolin.
în Moravia 122), apoi o movilă deasupra. Indivizii
se află în poziţie ch ircită cu faţa spre răsărit .
Marele număr de copii sem i-in cineraţi sau
dezarticulaţi din cimitire poate indica nu o simpl ă
aşezare, ci sacrificarea lor. Practica ipcinerării a
fost moştenită din cultura Vucedol. In Ungaria,
monnintele de incinerare reprezintă aproape 90%
din totalul monnintelor culturii paharelor cam-
panifonne.
Analiza canti tati vă a inventarelor de mormînt
indică faptu l că populaţia paharelor campani-
fonne avea o strnctură socială de tipul societăţii
ierarhizatel23. S-au putut identifica trei grupuri
sociale: războinicii (sau conducători i), meşte­
şugarii şi oamenii de rînd (ţăranii). Cele mai
bogate mom1inte sînt cele de bărbaţi maturi.
Rangul social este indicat de artefacte ca cercei i,
mărgelele în fonnă de nasturi (confenc ţionate din
chihlimbar, lignit negru şi aur), inele de centură şi
arme. Cu alte cuvinte. societatea culturii
paharelor campanifonne era indo-europenizată şi
înrudită cu Yamna.
Cea mai mare parte a datel or cu radiocarbon
pentru cultura paharelor campanifonne provine
din Europa occidental ă şi este cuprinsă între sec
25-2 1 î.e.n„ cîteva precedînd mijlocul mileniului j
al III-iea. Cea mai timpurie dată provine din bor-
~
deiul din situl de pe strada Csepel Hollândiut din
Budapesta (tabelul 33).
Unde îşi are deci originea populaţia culturi i
paharelor campaniforme, dacă trebuie s-o consi-
derăm autohtonă în bazinul Dunării mijlocii? i
Trebuie să începem analiza de la apariţia popu-
laţiei Yamna în estul Ungariei şi nordul
Iugoslaviei. Cultura Yamna pură, aşa cum ne este
cunoscută din stepa rusă, nu mai continuă deloc în
acest teritoriu. Să fi dispărut ea fără unnă? Foarte
improbabil. O alternativă mai plauzibilă este să
presupunem că populaţia Yamna s-a amestecat cu
populaţia Vucedol sau a fost puternic influenţată
de aceasta. Noi credem că a avut Joc un proces
similar de kurganizare repetată a populaţiei
Vucedol. Rezultatul a fost că s-a păstrat mult din
ceea ce este tipic culturii Yamna, pe cînd alte
trăsături au fost împrumutate de la popula~a
 91
l Vucedol (de exemplu , tehnica decorării cera-
micii). Migrarea mai departe spre vest s-a datorat,
probabil, unei modificări în psihicul populaţiei
Ya.nma, deve nită acum a paharelor campaniforrne
şi capabilă să călărească, aşa cum s-a întimplat
mai ârziu cu sciţii , celţii şi vikingii; un anume rol
îl \'a fi avut şi competiţia cu agricultorii ,sechi
europeni" autohtoni , care supravi e ţui se ră în
I\ regiunea Dunării mijlocii.
Nu este improbabil ca populaţia paharelor
campaniforme mijlocii de tip robust brahicefal 124
Il ce a sosit în insulele britanice şi aşa-numitul grup
maritim al acestei culturi din Franţa şi din penin-
sula iberică înainte de 2500 î.e.n. s_ă îşi fi avut
originea în bazinul Dunării mijlocii. In Italia ş i în
I\ special în bazinul Pactului, această popula!ie a
venit din afară, probabi l prin regiunea est-alpină.
I\ Cultura Vinkovci-Samogyvâr din bazinul
mijlociu al Dunării: o posibilă sursă a
culturii paharelor campaniforme
I\ Cultura care unnează culturii Vucedol ş i
culturii Yamna din Iugoslavia şi Ungaria este
cunoscută sub două denumiri : Vinkovci şi
Il Samogyvâr. Ambele grupuri aparţin aceleiaşi
culturi .. Primul nume provine de la aşezarea
Trfoica de lîngă Vinkovci, regiunea Srem din
nordul lugoslaviei 125; al doilea nume provine cJe
11 la situl Samogyvâr din sud-vestul Ungariei 126_ In
ultimii 20 de ani s-au săpat aproape 150 de situri
reprezentînd înălţimi fortificate, kurgane (movile
ll de pămînt acoperind monninte cu puţ) şi puţuri cu
ceramică (singurele resturi ale aşezărilor) .
Stratigrafia a indicat că această cultură suprapune
ultima fază Vucedol. Una dintre cele mai clare
11 stratigrafii a fost oferită de o aşezare de pe un
platou înalt de la Pecina lîngă Vrdnik, regiunea
Srem: puţurile Vinkovci au fost săpate în stratul
lI cultural aparţinînd faze i tîrzii Vucedol, iar acesta
din um1ă se afl a deasupra stratului Baden-
Kostolac 127. Răspîndirea siturilor complexului
Vinkovci-Sa.mogyvar cuprinde vestul Ungariei,
ll extinzîndu-se pînă în Slovacia, vestul României,
Slovenia, Srem, vestul Serbiei, Bosnia, apoi spre
sud pînă în Muntenegru, bazinul Moravei din cen-
trul Iugoslaviei pînă în regiunile Svetozarevo şi
Krusevac (fig. 136). Această răspîndire coincide
cu aceea a culturii intrusive Yamna.
Arheologii nu au făcut legătura între cultura
Vinkovci-Samogyvâr şi cultura paharelor cam-
panifonne, în ciuda identităţii riturilor funerare,
tipului de habitat şi ceramicii. Numai paharele
campanifonne splendid decorate .lipsesc din
siturile din Iugoslavia, dar restul ceramicii -
cănile şi cupele cu toartă, vasele cu toarte mici,
amforele cu două toarte şi străchinile cu picior -
este acelaşi în grupul Czepel al culturii paharelor
campanifonne de la Budapesta şi în siturile
aceleiaşi culturi din Cehia, Slovacia şi sudul
Poloniei. Ar fi greu să găsim un motiv pentru a
considera aceste grupuri drept culturi diferite.
Repertoriul de forme ceramice este m oşte nit din
cultura precedentă Vucedol, faza tîrzie Mak6.
In aşezăli nu s-au descopelit straturi culturale
groase, nici nu au apărut locuinţe deasupra solu-
lui. Numai pe înălţimile fortificate s-au găs it case
semisubterane (bordeie) acoperite cu o structură
asemănătoare unui cort. Puţuril e care cuprindeau
uneori mai mult de zece vase erau fo losite, se
pare, drept cămară pentru h rană. De-a lungul
litoralului adriatic au ieşit la lumină cîteva peşteri
cu materiale Vinkovci. Absen ţa unor depozite cul-
turale groase, structurile similare corturilor de
deasupra bordeielor şi locuirea peşteri l or suge-
rează un mod de viaţă mobil, amintind de cel al
culturii Yamna, din sudul Rusiei. Puterea con-
ducătoare era concentrată pe înăltimile fo1tificate
de pe terasele înalte ale rîurilor. In anii 1963- 66
la Nagyarpâd (sud-vestul Ungariei) s-a săpat o
remarcabilă înăltime fortificatăl 28 _ Este un deal
abrupt cu un platou triunghiular pe culme, unde
s-au descoperit cîteva locuinţe mari, de 30- 40
m2, săpate în pămînt şi cu podele de lut bătătorit.
Aceste case erau despărţite de un şanţ de satul ce
se întindea pe terasă, de an1bele părţi ale unei
străzi largi de 3-4 m. Casele semisubterane din
sat erau foarte mici, de numai l 0-25 m2, cu
podele de lut şi cu acop~rişuri în fonnă de cort
sprijinite pe stîlpi de lemn. Fiecare casă avea un
puţ de provizii (silos) şi, în apropiere, o vatră
descoperită. Depunerile culturale din jurul
locuintelor mari din centrul înăltirnii fortificate au
dat la iveală oase de cal, cîine, vite, porci, oaie şi
capră, numeroase unelte de os şi corn de cerb,
incluzînd topoare, săpăligi şi alte unelte pentru
săpat precum şi resturi de grîne (din păcate
neicJentificate).
In întregul teritoriu dintre Carpaţi ş i centrnl
Balcanilor nu se cunosc cimitire mari. ci numai
kurgane izolate sau mici grupuri de kurga.ne,
incluzînd unul sau cîteva monninte de înhumare
sau de incinerare. Kurganele, de 15-20 m în
diametru şi 1,5-2,5 m înălţime, sînt cunoscute în
Serbia la sud de rîul Sava, în zona Drinei infe-
rioare şi în bazinul vestic la Moravei 129, în vestul
Ungariei (Gonyu şi Gyor), în Burşentand (Neu-
siedler am See), în estul Austriei 1 o. In nord, la
Surany în estul Slovaciei, s-a săpat un mom1înt cu
puţ clasic, aflat sub o movilă de păn1întl3 l, care a
oferit _o dată cu radiocarbon: 3950 ± 45 B. P.,
20 10 I.E.N. Data reală este aproximativ secolul
25 î.e.n. Mormintele de înhumare contin schelete
în poziţie contractată, aflate pe· o parte.
Monnintele de incinerare cuprindeau sau nu urne.
Materia organică putrezită se afla, de regulă, în
partea inferioară a monnîntului. Pămîntul de sub
kurgan era ars. Cărbunele de lemn ş i oasele de
animale găsite provin fie de la o ardere rituală, fie
de la o sărbătoare funerară. Scheletele bărbatilor
s-au găsit în puţuri adînci, monnintele copiilor
sînt secundJtre, aflate pe o latură a monnîntului
principal. lntr-un singur caz, mormîntul unei
femei acoperit cu bucăţi de lemn se afla deasuqra
monnîntului unui bărbat într-un puţ adîncl 2.
 92
Două sau Lrei schelele de bărbaţi adulţi îngropaţi
simultan prezintă aceleaşi caracteristici ca şi cele
din mormintele Yamma din sudul Rusiei. Alături
de picioarele morţilor erau depuse vase. Uneori
r1 s-au găsil ofrande, alleori s-au scos I~ iveală pum-
nale de bronz şi podoabe de aur. In monnînlul
unei femei de la Neusiedler am See din Austria
l1 s-au găsit cercei circulari din aur. Cîleva obiecte
de aur descoperile la Orolik, lîngă Vinkovci,
provin probabil dintr-un monnînt (regal?): doi
cerce i cu extremităţile teşite în formă de frunză de
11 salcie, două brăţări spirale din sîrmă rotundă. 13 7
inele dintr-o foiţă s ubţire de 0,9 cm în diametru,
20 tăbliţe conice cu dou ă orificii pe laturi ş i o
bucată circulară de 18,5 cm în diametru cu cinci
11 cercuri în centru şi alte cercuri concentrice în
jurul muchiei într-o tehnică re~oussee, reprezen-
tînd probabil un motiv solarl3 . Dintre obiectele
ll de bronz (cuprn-arsenic) ce aparţin acestei cul-
turi, amintim pumnalele triunghiulare, securile
plate, sulele. dălţile ş i securile de gaură de
înmănuşarel34. Obiectele au fost confecţionate la
11 faţa locului, aşa cum indică matriţele de gresie.
Cel mai elocvent argument pentru ipoteza exo-
dului culturii Vinkovci-Samogyvâr spre nord,
li vest şi sud-vest îl constituie reapariţia agricullo-
rilor „vechi europeni" în bazinul Dunării mijlocii:
cultura Nagyrev de la sud de Budapesta, dis-
tribuită de-a lungul Dunării, precum şi pe valea
11 Tisei mijlocii şi superioare şi cultura Periam-
Vattina din văile Tisei inferioare şi Mureşului din
estul Ungariei, sud-vestul României şi nordul
Iugoslaviei. Ambele culturi sînt cunoscute din
11
telluri stratificate şi cimitire mari care dau
dovada unor comunităţi sedentare, unele per-
petuîndu-se pe mai mult de o jumătate de mileniu.
Riturile de înmonnîntare şi tradiţia ceramicii au
11
continuat să fie 'net diferite de cele ale tradiţiei
kurganelor. Simbolurile folosite la decorarea
vaselor sînt fără îndo ială „vechi europene'·. Cu
11 toate acestea, în vestul Ungariei şi vestul
Iugoslaviei tradiţiile Vinkovci -Samogyvar au
continuat să fie reprezentate prin înălţimi fortifi -
cate şi prin absenţa tellurilor, dezvoltîndu-se
11 eventual drept „cultura ceramicii cu încrustaţii"
din vestul Ungariei ş i nord-vestul lugoslaviei şi
drept cultura Gradina din Bosnia şi Dalmaţia (de
11 la cuvîntul sîrbo-croat gradina 'cetate ').
5. Cultura ceramicii decorate cu şnurul
din Europa centrală şi de nord
11
Complexul ceramicii decorate cu şnuru l
(numit şi al „securii de luptă") este cunoscut nu
IJ numai din cîmpia central-nordică din Gennania şi
din Polonia, ci şi din Olanda, Danemarca, sudul
Suediei şi Norvegiei, ca şi din ţările est-baltice,
pînă în sudul Finlandei. Ramura cea mai
lI răsăriteană (Fatianovo) a atins bazinul superior al
Volgăi din centrul Rusiei. Confonn datărilor cu
radiocarbon, expansiunea spre nord-vest şi nord-
lJ est, în teritoriile ocupate anterior de complexele
TRB (paharele pîlniate), Nemunas, Narva şi
u
Volosovo, a an1t loc înainte de mijlocul mileniu-
lui al III-iea î.e.n. Migrarea atît de amplă parc să
fi fost rezultatul unei noi presiuni dinspre est:
valţ_1l kurgan nr. 3.
ln faza timpurie, inventaru l de mormînt
prezintă pretutindeni caracteristice înrndi te înde-
aproape cu acelea din Europa centrală. Factorii
constituen!i sînt: cupele cu impresiuni orizontale
cu şnurn l în jurnl gîtului, amfora globulară cu un
model radial pe umeri , securea de silex, dalta,
lama sau lamela, securea de lup tă din piatră (tipul
A). Faza timpurie este deci num i tă „orizontul
european comtm", aici fiind general răs pîndit
obiceiul înmonnîntării în case mortuare cu puţ
sub o mică movilă de pămînl. Uniformitatea
izbitoare în toate zonele unde s-au găsit morminte
ale culturii ceramicii decorate cu şnurul este un
argu ment puternic pentru a presupune o di spersie
mai mult sau mai pupn simu ltană.
Popula!ia care a creat această cu lt ură a edificat
case mortuare din lemn, din lespezi de piatră sau
din bolovani. Stîlpii de lemn de la colţuri le ptqu-
lui sprijineau fie un acoperiş înclinat, fie unul din
bîme orizontale. Podelele erau pavate cu lespezi
de piatră, pietre de nu, pietriş sau nisip. Uneori
casa consta dintr-o încăpere mare şi un portal.
Mormîntul central era acoperit de o movilă de
pămînt, ea însăşi înconjurată de stîlpi vericali de
lemn, de un şanţ sau de un cerc de pietre. Mo rţi i
erau în poziţie contractată, aşezaţi pe o parte (în
unele zone bărbaţii erau pe partea stîngă, femeile
pe dreapta sau invers), de regulă orientali pe
direcţia est-vest (sau nord-est-sud-est). Cele mai
bogate morminte aparţineau bărbaţi lor şi aveau ca
inventar uzual: anne - o secure de luptă, un cap
de măciucă, vîrfuri de săgeată din silex; unelte din
silex sau os; podoabe - mărgele sau coliere din
foiţe de cupru răsucite şi discuri sau pandantive
din chihlimbar; un set de vase - ·o amforă, un
pahar, o cupă, o strachină.
Structura socială a populaţiei din faza ini ţială
a culturii ceramicii decorate cu şnurul este
asemănătoare atît aceleia a amforelor globulare,
cît şi culturii Yamna (kurgan IV) din stepa dintre
Nipru şi Volga. Pe de altă parte, această culh1ră nu
vădeşte vreo afinitate cu complexul TRB
(paharele pîlniate). Movilele din faza timpurie
conţin numai schelete de bărba!i. Monnîntul cen-
tral, cu o structură de casă mortuară cu puţ, era
ridic'!t, probabil, în cinstea unui individ privile-
giat. In afară de acest mom1înt principal, mai sînt
şi alte morminte săpate în movile de pămînt şi
care sînt apropiate în timp de mom1întul princi-
pal, indicînd totodată şi existenţa a cel puţin două
categorii sociale. Este demn de semnalat faptul că
monnintele săpate în movile depăşesc numeric
mom1intele centrale de sub movile. Stratul social
inferior este şi el reprezentat prin bărbaţi. Nu se
cunoaşte prea mult despre ritualurile de înmor-
mîntare ale femeilor şi copiilor din această
perioadă. Monnintele din perioada ulterioară
indică un procent firesc de femei şi tineri 135.
 93
Cine erau oamenii care au creat cultura ce ra-
micii decorate cu şnuru J'I Reprezintă ei oare
pătru nde rea unui nou grup kurgan (Yamna) din-
spre est? Sau această perioadă reprezintă pur şi
simplu o fază tîrzie a complexului amforelor
globulare împins spre nord şi nord-est de pătru n ­
derea populaţiei Yamna? Acestor întrebări nu li
11 s-a dat încă un răspuns clar. Atît complexul
amforelor globulare cît şi cel al ceramicii deco-
rate cu şnurul con ţin elemente din substratul loca l
11 TRB, dar ş i din stepa nord-pontică . Primele sînt
predominante în stmctura antropologică a popu-
laţ iei ce ramicii decorate cu şnurul din Germania
li Cehi a şi Slovacia, cu excepţia cîtorva indivizi
consideraţi a aparţine tipului de stepă l 36 . Analiza
materialului osteol9gic din Polonia indică orig-
inea de stepă l 37. In celelalte zone, majoritatea
populaţi ei era autohtonă.
Coresponden ţele specifice dintre riturile de
înmormîntare ale complexelor ceramicii decorate
cu şnurul şi amforelor globulare includ: constm-
li irea de case mortuare. constînd uneori dintr-o
încăpe re mare şi un portal: poziţia cent ra l ă a
bărbaţ il or cu rang social înalt; înmo rm întări
sacrificiale de copii sau adulţi, pumnale din col!
11 de mistreţ şi discuri de chihlimbar depuse în
gropile bărbaţilor; coliere din cochilii şi din inci-
sivi de cîine în mormintele femeilor. Asemenea
coresponde nţe indică faptul că obiceiurile din
11 cultura ceramicii decorate cu şnurul sînt pe linia
u zual ă a tradiţiei kurganelor, iar continuitatea
tipo log ică este evidentă. Persi stenţa fo rmelor
li ceramice, în special amfora şi paharul, nu pot fi
trecute cu vederea.
Noua pe rioadă este reprezentată de copierea în
piatră şlefuită a securilor de metal cu gaură de
11 înmănuşare din zona ponto-caucazi apă: unele
obiecte sînt din piatră semipreţi oasă. In Europa
centrală, cîteva copii ale acestor securi cu gaură
pentru înmănu şare au fost confecţionate din
11 cupru. Deşi num ite „securi de luptă", funcţia lor
prin c ipal ă va fi fost re ligi oasă, ele erau purtate la
ceremonii d~ bărbaţii de vază pentru a indica
II autoritatea. In mod simbolic, ele erau înzestrate
cu puterea zeului tunetului ca am1ă cu care acesta
lovea răul. Credinte asemănătoare sînt încă asoci-
ate securii la cîteva popoare indo-europene.
11 Apariţia pe scară largă a culturii ceramicii
decorate cu şnurul ş i numărul redus de resturi de
habitat au fost considerate ca fiind dovada unei
ştructuri de produ cţie bazate pe păstoritul mobil.
11 Intr-adevăr, faza ini~ală a acestei culturi trebuie
considerată în acest fel. O anumită sedentarizare
a popula~ei reiese din materialul ce aparţine
fazelor ulterioare ale acestei culturi, cînd sub-
stratul d~ agricultori a fuzionat cu superstratul de
păstori . In timpul perioadei timpurii, coexistenţa
tangentă a celor două culturi a fost demonstrată
prin studierea siturilor culturii ceramicii decorate
cu şnurul din sudul Poloniei.
Cultura ceramicii decorate cu şnurul cuprinde
două mari perioade: prima (circa 3000- 2600
î.e. n.), „orizontul european comun", este caracte-
rizată printr-o mobilitate accentuată.
A doua pe rioadă, prin cristalizarea unor unităţi
locale. Cîteva dată1i cu rad iocarbon din diverse
arii ale acestei culturi stabilesc aceas tă perioa~ă
ca fiind cuprinsă între circa 2600- 2200 î.e.n. l .>8
Practica transhumantei şi ocuparea unor zone
pentru perioade scurte de timp au l ăsat doar
puţine situri de habitat. Majoritatea informaţiilor
privind satele şi locuinţel e provine din regiunile
de pe Vistula superioară ş i din sudul Balticii, din
cultura Rzucewo (zone unde se extrăgeau silexul,
sarea şi chihlimbarul). Aici , locuirea permanentă
a depăşit o s ingură fază. De exemplu , situl grupu-
lui Zlota de lîngă Sandom ierz, în sudu l Poloniei,
este o aşezare de colibe subterane întinzîndu-se
de-a lungul terasei rîului pe mai mult de o jumă­
tate de kilometru wect1m şi un cimiti r cu ci rca
100 de monninte 39. In centrul Germaniei (în
pădurea Luckaer, la HUia şi la Muhlheim) gropile
pentru stîlpi au păstrat contururile unor con-
st rucţi i mici rectangulare. înrudite ca dimensiuni
ş i stru ctu ră cu case le culturi i amforelor
globulare 140.
Folosirea plugului (aratrului) este atestată în
Danemarca şi Olanda prin resturile unor brazde
sub movile. Boii erau fol osiţi pentru tracţiune ca
în perioadele amforelor globulare şi Baden.
Secerile de lemn cu lame transve rsale de silex,
găs ite uneo ri în mormintele bărbaţil or, erau
probabil folosite la strinsul recoltei. Cultivarea
orzului (Hordeum vulgare) este cunoscută în
siturile ceramicii decorate cu şnuml din nordul
Europei prin impresiunile pe cioburi , dar în
regiunea Saale s-au indentificat numeroase grîne,
incluzînd alacul (triticum monococcum şi dic-
cocum), secara albă (I. spelta) ovăzul şi chiar
fasolea (Vicia faba L. ). Este posibil să se fi prac-
ticat o rotaţie regulată a unei monoculturi de orz
şi a unui amestec de diverse fe luri de grîu cultivat
drept cu ltură de iarnă141. Resturil e fosilizate de
pîine găs ite într-un recipient la Leipzig-Conne-
witz indică faptul că orzul era amestecat cu semi-
nţe de ierburi sălbati ce (G/yceria fluitans L. ş i
Bromus) pentru a prepara aluatul de pîinel42.
Populaţia culturii ceramicii decorate cu şnurul
creştea vite şi porci precum şi oi/capre, cai şi
cîini . Datele arată că vitele reprezentau, procentu-
al, mai mult de jumătate din toate animalele
domestice l43.
După mijlocul mileniului al III-iea î.e.n.,
numeroase unităti culturale stabilite dovedesc o
adaptare la condiţii le locale şi fuzionarea lor cu
populaţia de substrat. Acest stadiu secundar este
marcat printr-o stabilitate accentuată. Ex i stă
cîteva grupuri aparţinînd culturii ceramici deco-
rate cu şnurul răspîndite pe o mare suprafaţă: în
centrul Gem1aniei (grupul turingian), în Boemia-
Moravia, în sud-vestul Gennaniei şi Bavaria, în
estul Gennaniei şi vestul Poloniei (grnpul Oder),
în sudul Poloniei (Krak6w/Cracovia-Sandomierz
şi Zlota), în estul Slovaciei şi o parte a sud-estu-
lui Poloniei (grupul Lubacz6w), în Elve ţia, nord-
vestul Germaniei şi Danemarca (cultura „cu un
monnînt") şi în sudul Suediei şi Norvegiei. Spre
 94
If est, asemenea aşezări se găsesc în estul zonei
baltice, pe Niprnl mijlociu şi superior şi pe Volga
superioară. Aici, apariţia culturii ceramicii deco-
Il rate cu şnurnl se identifică şi cu începutul epocii
de producere a hranei. Atenţia noastră se va con-
centra acum asuprit genezei acestor grnpuri.
[l 6. Cultura ceramicii decorate cu şnurul în
zona est-baltică şi în bazinele Niprului
superior şi Volgăi superioare.
11 Siturile primilor crescători de vite şi agricul-
tori de-a lungul coastei de sud-est a Mării Baltice
(grupul baltic „Haff') preced pe acelea din teri-
11 toriile mai nordice şi estice. Producţia ceramicii
Rzucewo şi Haff baltică este apropiată, din punct
de vedere tipologic, de aceea a ceramicii decorate
cu şnurul din „orizontul european comun", dar·nu
11 există datări cu radiocarbon pentru faza cea mai
timpurie. Datele din nordul Poloniei (fosta Prusie
răsăriteană), Lituania şi Letonia provin de la
[I jumătatea mileniului al III-iea î.e.n. (tabelul 33).
Majoritatea se1iei menţionate sugerează mijlocul
mileniului al III-iea.
Grupul Rzucewo (Haff baltic) este cunoscut
11 dintr-o serie de sate din apropierea Mării Baltice,
unele fortificate, cu case construite deasupra solu-
lui şi foarte apropiate unele de altele. Siturile cele
li mai importante sînt Succase (Suchacz) şi
Tolkemit din Prusia răsăriteană şi Rzucewo din
delta Vistulei. Se consideră că primul dintre aces-
tea, un sat cu circa 20 de locuinţef ar fi durat trei
11 sau patru orizonturi habitaţionale 44. Casele rec-
tangulare, de 9- 12 m lungime şi 4-4 ,5 m lăţime
erau aliniate pe un rînd. Se presupune că pere ţii
caselor, de vreo 2 m înălţime, au fost construiţi
11 din două şiruri paralele de stîlpi de susţinere sau
din stîlpi distanţaţi la un metru, altemînd cu
împletituri şi tencuială. Acoperişul în pantă era
sprijinit de trei stîlpi centrali, iar vatra din lespezi
11 de piatră se afla aproximativ în centrul l ocuinţei .
Unnele altor stîlpi din locuinţe indică preze nţa
[I unor laviţe, unor rafturi pentru provizii şi a altui
mobilier. Structurile uşoare, probabil pătule , se
aflau în afara spaţiului de locuit. Acelaşi tip de
arhitectură se poate observa şi la Jolkemit,
Rzucewo şi în alte cîteva situri. In vestul
11 Lituaniei s-au descoperit şi sate micifennanente:
Sventoji, Butinge, Samele şi Nida 14 .
Animalele domestice erau bine reprezentate.
11 Deşi putem specula asupra posibilităţii ca porcul
să fi fost domesticit în acele regiuni, deoarece
porcul sălbatic este atestat în regiunea est-baltică,
nu exista nici o posibilitate de domesticire l ocală
lJ a oilor şi caprelor deoarece nu există prototipuri
autohtone. Importanţa porcinelor din această zonă
indică o variantă oarecum speciali zată a
u economiei culturii ceramicii decorate cu
şnurul 146. În plus, grupul baltic Haff a exploatat
din plin şi fauna sălbatică: căprioara, elanul, foca,
lupul şi numeroase specii de peşti şi păsări.
lI Valorificarea focilor era deosebit de importantă
pentru grupul Rzucewo. Resturile unor plante
l
-j.-
cultivate sînt slab documentate, exceptînd cînepa.
La Sventoji şi Samele (Lituania1 s-au găsit atit
seminţe de cînepă cît şi şnururi 14 . Uneltele agri-
cole - rîşniţe , pi sălogi , lame de silex pentru secc1i
- şi impresiunile de grîne pe ceramică sînt cunos-
cute numai din aşezările tîrzii ale acestei culturi.
O dată cu noua populaţie au apărut şi noi arte-
facte, deşi multe au fost preluate de la populaţia
de substrat (cultura Narva). Securile cu gaură
pentru înmănuşare precum şi vîrfurile de săgeată
triunghiulare şi în formă de inimă confecţionate
din silex şi-au făcut apariţia pentru prima oară în
această perioadă; annele erau necunoscute popu-
latiei Narva de substrat. Obiectele de cult ale
noilor veniţi, între acestea discuri solare din chih-
limbar, prezintă un ansamblu diferit de simboluri.
Influenţa substratului poate fi observată în cazul
anumitor unelte din silex şi os ca şi în forma
ceramicii (de exemplu, vasele pentrn provizii în
fom1ă de pîlnie şi străchinile alungite) .
Echipamentul pentru pescuit (plase pentru peşte
din coajă de tei, plase pentru prins creveţi, har-
poane, ace de pescuit, furci pentru prins peşte,
precum şi an1barcaţiuni cioplite, vîsle, pripoane
etc) era foarte asemănător aceluia din cultura
Narva.
În afara componentei autohtone şi a celei imi-
grate (reprezentată de ceramica decorată cu
şnurul), mai exista un alt grup etnic ce venise
din spre est. Chiar înaintea sosirii populaţiei
ceramicii decorate cu şnurnl venise o populaţie de
vînători şi pescari, numită populaţia ceramicii
decorate cu pieptenele şi incizată, care este
con siderată a reprezenta vorbitori fino-ugrieni
Aceştia au ocupat teritorii din Finlanda, Estonia şi
Letonia, cîteva grupuri ajungînd pînă în vestul
Lituaniei. După ce populaţia ceramicii decorate
cu şnurul a ocupat acelaşi teritoriu, grupul fino-
ugric s-a retras treptat spre nord şi s-a stabilit în
Estonia şi Finlanda. Astfel, la mijlocul mileniului
al III-iea î.e.n. , în regiunea est-baltică existau trei
componente etnice diferite:
1. Elementul autohton ce continua din perioa-
da mezolitică;
2. Elementul fino-ugric (populaţia ceramicii
decorate cu pieptenele şi incizată) ;
3. Imigranţi indo-europeni (ceramica decorată
cu şnurul) veniţi dinspre sud-vest.
Relaţiile dintre aceste trei componente au fost
decisive pentru modificările etnice din teritoriile
est-baltice. Popul aţia autohtonă (complexele li
·I
Nemunas şi Narva) pare să fi fost asimilată de j
\)
populaţia ceramicii decorate cu-şnurul în a doua
jumătate a mileniului al Iii-lea. In partea nord-est 1
.J
baltică, populaţia ceramicii decorate cu piepte-
nele şi incizată şi cea a ceramicii decorate cu
şnurul au coabitat timp de sute de ani, ultima fiind
pînă Ia unnă asimilată de fino-ugrieni. În timpul
epocii bron.zului şi mai tîrziu, linia de demarcaţie
dintre fino -ugrieni şi indo-europeni (baltici) s-a
stabilizat cam la frontierele actuale dintre Estonia
şi Letonia.
 95

In bazinele Niprului superior ş i Volgăi supe- Au ex istat cîteva faze importante de modi-
l rioare s-a răspîndit o nouă cultură, cunoscu tă sub
nume le de „Nipru l superior şi mijlociu",
.,Fatianovo" (Volga suP,erioară) şi Balanovo (pe
ficări ale configu raţiei etnice şi care sînt sinonime
cu pro_cesul de indo-europenizare:
I. In jur de 4400- 4200 î.e. n., păstori-căl ăre ţ i
Volga, în estul Rusiei)148_ Aici, precum în alte (valul kurgan nr. I) au produs primul şoc ş i
rl părţi , populaţia ceramicii decorate cu şnurul s-a
răspîndit de-a lungul rîurilor ş i ş i- a stabilit
primele mişcări de popu l aţie in bazinul Dunării.
Vechea Europă înfloritoare a fost afectată şi a
fo rtărete le pe înăl!imi , pe terasele înalte ale început hibridarea cel or două sisteme culturale

rI
rîu1i lor ori pe promontorii. Morţii erau îngropaţi
sub movile de 1- 2 m înălţime, aşa cum s-a întîm-
plat în Polonia. Structura lor social ă, modul de
producţi e şi armamentul indică succesul acestora
rI
în supunerea vînătorilor şi pescarilor autohtoni
din Rusia centrală (cultura Volosovo) pe care
probabil i-au asimilat. Acelaşi model de structură
socială ca în Europa centrală este evidenpat în
If toate aceste teritorii nou cucerite. Cîteva înmor-
mîntări, deosebit de bogate, în movile izolate, mai
înalte decît celelalte, fac dovada importanţei
li bărbatilor de vază, probabil conducători tribali
sau locali. Un exemplu elocvent de asemenea
inmormîntare provine din bazinul Niprului inferi-
or: persoana înmormîntată în cel mai mare kurgan
din zonă era înso ţită de un bogat inventar de
mom1înt, incluzînd securi de luptă din piatră şi
bronz (cupru şi arsenic), un vîrf de lance din
foatte diferite. Ce le mai afectate au fost cu lturi le
Karanovo şi Vinca.
2. După valul nr. 2, înainte de 3000 î.e.n..
adaptarea a ceea ce mai rămăsese „vechi euro-
pean" Ia structura soci ală ş i ideologia indo-euro-
peană s-a produs cu un remarcabi l succes. Europa
centrală era de acum condusă de pe înălţimi
fo rtificate. S-a realizat astfel trecerea de la sis-
temul matrilinear la cel patrilinear. Europa cen-
trală a devenit o patrie secu ndară a vorbitorilor
indo-europeni, ale căror idiomuri ori dialecte apar
acum reflectate - din perspectivă etimol ogi că -
de un prim strat de hidronime indo-europene şi de
cuvinte comune numai gmpărilor indo-europene
din Europa.
3. Valul kurgan nr. 3 (.,Yamna"), circa
3000- 2800 î.e.n., îndreptat spre Europa central-
răsăriteană, a cauzat noi muta!ii etnice: populaţi­

li bronz, un pandantiv inelar din chihlimbar, pan-

dantive dublu-spiralate de cupru într-o cutie din
coajă de mesteacăn, o cupă şi un set de vîrfuri de
săgeată în fonnă de inimă alături de o varietate de
ile indo-europeni zate din Europa centra l ă au
migrat spre nord-est, nord-vest, sud-vest şi sud
(cunoscut ca ramificaţi i sub numele de cerami că
decorată cu şnurul -securea de l uptă şi Vucedol).

li unelte de silex şi o răzuitoare sau ascuţitoare

(arcer) din piatră.
Dezvoltarea culturală ulterioară din aceste
zone nu va mai fi unnărită, cu excepţi a precizări i
11 că aceasta a fost treptată şi continuă în timpul
epocilor bronzului şi fierului . Teritori ile dintre
Marea balti că, din nordul Poloniei ş i centrul
Rusiei, sînt presărate cu hidronime de origine
11 balt~că, unele arhaice, fiind considerate a aparţine
unui ori zont proto-indo-european şi coborlnd în
timp probabil pînă în perioada ceramicii decorate
Acest fapt a dus la noi conve11iri ale substraturilor
„vechi europene" la structura şi ideol ogia indo-
e uropeană. Regiunea dintre sudul Suediei.
Germaniei şi centrul Rusiei a fost indo-europe-
ni zată.
4. Populaţia paharelor campanifom1e de la
mijlocul mileniului al III-iea î.e.n., care s-a
răspîndit în toată Europa occidental ă, pare să fi
fost un amestec de populaţie Vucedol din Europa
central -răsăriteană cu invadato ri i Yamna şi con-
vertiţi la un mod specific de \·i ară. ln Iugoslavia şi

lI cu şnurul. Această evidenţă lingvist ică ca şi dez-

voltarea tre ptată şi în acelaşi timp conservatoare
Ungaria, complexul care a produs cultura
paharelor campanifo nne este numit „Samogyvar-
în timpul epocilor bronzului şi fierului , lasă Vinkovci".
puţină îndoială asupra faptului că aceste teritorii
IJ de la sud de Estonia şi din nordul Rusiei au fost
ocupate de vorbitori de limbi baltice ai familiei
indo-europene 149_
11 V. Concluzii

n Europa central-răsăriteană din perioada 4500-

2500 î.e.n. s-a aflat într-o permanentă stare de
transformări datorate repetatelor incursiuni ale
populatiilor kurgan dinspre stepa dintre Volga şi

J regiunea nord-pontică. Termenul „kurgan" este o

denumire generică pentru populaţia patriarhală de
stepă formată din păstori care diferă spaţial şi
diacronic, dar care au o tradiţie comună, conside-
raţi de noi ca fiind proto-indo-europenii. Europa
central-răsăriteană a devenit o zonă-cheie pentru
înţelegerea procesului de indo-europenizare a
Europei.
J

lJ

NOTE
I. M. Gi mbutas. Pre/Jisto1:v of Eastem Europe.
Mesolithic, Neolithic and Copper ...Jge Cu/ture i11
Russia and the BalticArea. Peabody M useum Harva rd
f l University. Bulletin no. 20. Cambridge. Mas;„ 1956.
2. I. B. Vasiliev şi G. I. Matveeva, Poselenic i
mogilni k u sela Siezzee. (predvaritelnaja publikac ija).
Ocerki istorii i kultwy Povoi.fa. 2 (Kuibyscv, 1976).
f1 pp. 73 -96 ; I. B. Vasiliev, Eneolit Povoi.fa - S tep i
lesostep. Kuibysevskij Gosudarstvenyj Pedagogiceskij
Institut, (Kuibysev, 1981).
11 3. V I. B ibikova, K izucenUu drernejsi h domaSllih
losadej Vostoenoj Evropy, 2 (studiu dedicat primilor
cai domesti ci din Europa răsăriteană) în Biullete11
:I Boskovskogo Ob.fcestva lspitatelej Prirody ·otd.
Biologiceskij, 5, pp. 118-126; S. Bokonvi, Horses and
sheep in East Europe in the coppe r and. Bronze Ages.
în Pro to-lndo-European - the Arc/Jaeolo:şy_ of n
linguistic Problem. Stud ies in Honor of 1\ifarijn
11 Gimbutns, ed. S.N. Skomal şi E.C. Polome, Institute
for the Study of Man (Washington D.C .. 1987), pp.
137- 144.
4. V.P. Silov, Ocerki po istorii drevnih ple111e11
11 Nii nego Povolj'ia (Leningrad, 1975), p. 13.
5. In:formatie preluată după M e1ve11, 1987.
11 6. Radloff, 1883, I, p. 249 sq. ; p. 404 sq.
II 7. I. B. Vasiliev, Eneolit Povolj'n ... (supra, n. 2), p.
19 sq.
8. Vasiliev şi Matveeva. op. cit. (supra. n. 2), pp.
73- 96: I. B. Vasiliev, Lesostepnoe Povolj'e v epohu
11 eneolita i ranne.f bronzy, disertaţie. Institutul de
Arh_eologie, Academia de ştiinţe (Moscova, 1979);
Vas1hev, En eolit Povoi.fa ... (supra, n. 2).
9. Vas iliev, En eolit Povolj'n. „, pp. 12-20.
rJ
JO. Vasiliev, op. cit., p. 23 sq. Un raport co mplet
privind săpăturile în acest cimitir este în c urs de
pregătire de acelaşi autor.
11
_ 11 . V V. Go lmsten, Pogrebenije iz Krivo lucije
(lnmormîntare la Krivolucije), Soobscenijn GAIMK
( 193 1), 6, pp. 7-12.
11
12. A. P. Kmglov, B. B. Piotro\'ski şi G. V.
lj
Podgaecki, Mogilnik v g. Nalcike (Un cimitir din
oraşul Nalcik), în MIA (1941) 3, pp. 67- 147.
13. I. B Vasiliev, Eneolit Povoy·n .. .. p. 63 1. Din
păcate, nu s-au publicat datele exacte rezulta te din
lJ analize.
14. I. B . Vasiliev, op. cit. p. 45.
d 15. I. V. Sinicyn, Pamiatniki jamnoj kultu ry
Nifoego Povolja - ih sviazy s Pridneprovem, în
Kratkie Soob.Meni.fa Instituia Arheolog ii (Kiev) 7. pp.
32-36.
16 . K . F. Smirnov, Bykovskie kurga ny, în
Materialy i l ssledovani.fa po Arheologii SSSR, 78
I
96
( 1960), p. 235.
17. S inicytl loc. cit.. nota 15.
I 8. Vasiliev. op. cil.. p. -D .
19. Sinicy1l loc. cit.. nota 15.
20 . T. P. Zinevic ş i S. Kmc. !lntropologicna hnmk-
teristika cln v11ogo 11nseleni.fa teritorii Ukrn iny .\l<J11njn
c/11.i:la (Kie\'. 1968). pp. 13-39: S. I. Kmc. Nassele11iie
territorii Ukminy epohi 111ecli-bronzv. (Kiev 19 72 ). ·p.
125. .
2 1. D. Ja. Telegi1L Sered110-Stogivskn kultum epohi
mirii (Kiev. 1973), p. 111.
22. M. Gimbutas. The Firs t Wave of Euras ian
Steppe Pastorali sts imo Copper Age Europe. Joumnl
of Indo-European Stuc/ies. \'Ol. 5, nr. 4 (Washington.
1977), pp. 277-339.
23. R. I. Viezieev, Roboti na dilianici v poselenija
,. s. Zoloti Bălti, în ...Jrk. Pmn. (Kiev, 1960).
. 24. N. M. Smagli şi l.T . Ce rniakov. Kurgany step-
noJ casti mezdurecija Dunaj a i Dnestra. ,\/aterin~v po
.-lrheologii Sevemogo hit:crno111nrj a. VI (Odessa.
1970).
25. Informatie orală de la S. Boko1wi, 1987.
26. T. G. MovSa. O sviazia h ple men tripolskij kul-
tury so stepny mi ple menami mednogo veka. Sov: Arh.
2 (Moscova, 1961 ), pp. 186- 199: Linda Ellis, Analvsis
of Cucuteni-Tripolye and Kurgan Potterv a nd · the
Imp lications fo r Ceramic Techno logy. JJES VIII
(Washington_ 1980). pp. 2 11 -230 . ·
27. M . M. Smagl i. V.P. Dubkin şi K.V. Zinkouski.
Pro vivcenija tripilskih poselen. Arheologia. 8 (Kiev.
1973), pp. 23- 39.
28. S. Morintz şi Petre Roman, Aspekte des
Ausgangs des Aeneolit hiku ms und der Oberga ngs tu fe
zur Bronzezeit im Raum der \"iederdonau. Dncin N.S.
XIJ (B uc ureşti ).
29. Roman şi Morintz. loc. cit.
30 . Denumire luată de la situl fo rtificat eponim din
judeţul Constanta, Dobrogea. Cernavodă II datează
dintr-un sit datorat valului al 2-lea: D . Berciu.
Quelques donnees preliminarires concemant la civili~
sation de Cemavoda. Slov. Arch. XX, l , pp. 268- 280.
3 1. Numele „ Lasinja" a fos t dat după un si t din
Croaţia cercetat de Dimitrije,·ic în 196 1 şi este folosit
,
l
I
şi pe ntru complexele similare din vestul Ungariei şi
estul Austriei. Tennenul Ba.laton I. folosit de Kal icz. i
este un sinonim pentru „Lasinja„: N'a ndor Kalicz, Ober
die chronologische Stellung de r Bala ton-Gmppe în
Ungarn. Symposiu111 iiber die Entstehung und
Chronologie der Bndener Kultur (Bratislava, 1973 ),
pp. 13 1- 163; idem, The Proble ms of the Balaton-
Lasinja Culture, JIES V.III. 3-4 (Washington D .C.,
1980), pp. 245- 273 . Pe ntru co mplexul Lasi1tja vezi
Franz Leben, Zur Kenntnis der Lasinja K ultur in
Slowenien, în actele aceluiaşi simpozion, pp. 187- 197.
32. Păi Patay, Grăber von Sippen-Hăuptlinge aus
l 97

Kupferzeit. A Atf6m Ferenc !vfuze111n Evkonyve

1966- 1967. 2. pp. 49-55. 41. Ulrich Fischer, Die Grtiber der Steinzeit im
Saalgebiet (Berlin, 1956), pp. 48-66.

1 33. Din numărul total de schelete apte a fi anali-

zate, 28 apar!in fazei timpurii; 11 erau pur proto-
europoide, din care 8 sînt bărbăteşti, iar 3 (nr. 5, l.i şi
42. Preuss, op. cit. p. 99 sq. (n. 40).
68) trebuie să fi fost ale unor indivizi de 60- 70 de ani: 43. Grinun, 1938 (n. 40), p. 30 sq.

\l J. Nemekeri în I. Bognâr-Kutzian, The Cemetery of

7iszapolg<ir Basatanya (Budapesta, 1963). H . Datele cu racliocarbon pentru mormintele de la
Baalberge şi Salzmiinde sînt:
34. Susan Nacev Skomal, The Social Organization Postoloprty. Boemia _ Calibrat (î.e.11.)

Il of the Tiszapolgar Group at Basat<mya - Carpathian

Basin Copper Age. JJES VIII, 1- 2, pp. 75-93.
35. Stanislav Siska. Grăberfelder der Lai1ia11Y-
Grnppe in der Slowakei. Slov. Arch. XX. I. p·p.
107- 175.
36. Complexele derivate din Lengyel sînt etichetate
variat, astfel: Gatersleben în centrul Gennaniei şi in
{\ Boemia; Ocice (Ottitz), Jordan6w (sau Jordansmiihl)
şi Brzesc Kujawski în estul Gennaniei şi vestul
Bln 482 4930 ± 80 B.P. (2980 I.E.N.) 3900-3390
Halle-Dolaue r Heide, centrul G~nnaniei
Bln 53 4630 ± 100 B.P. (2680 I.E.N.) 3655-:1060
Bln 64 .i780 ± 100 B.P. (2830 Î.E.N.) 3850-:1360
45 . T. G. Movsa, Yzaemovidnosin.i Tripillia-
Kukuten.i z sinhronnimi kulturami centralnoj Europi.
Arheologia (Kiev), 51 (1985), pp. 22- 31.

Poloniei: Munchshafen în Bavaria; Aichsbiihl in 46. T. Wislai1ski, Plemiona kultmy puchar6w

Wiirttemberg. Jan Lichardus, Zu Problemen der lejkowatych. Pmehistoria Ziem Polskich, II, ed. de \V.
{\ Ludanice-Grnppe în der Slowakei. Slov. Arch. 12.1
(Nitra, 1964), pp. 69- 162.
Hensel (Wroclaw. Varşovia, Cracovia, Gdruisk. 1979).
pp. 165-261.
37. Siturile reprezentative sînt: Bekasmegyer lîngă
ll Budapesta, Koronc6 lîngă Gyor, Esztergo m (în
Ungaria) şi Pfaffstetten, Rets şi Waltrahoh.le lîngă
47. J. A Bakker. J. C. Vogel, şi T. Wislaiiski. TRB
and Other Dates from Poland. Helinium 9 (1 969), pp.
3-27, 209-238.
Jamm: O. Seewald, Die jungneolithische Siedlung în
Retz (Niederdonau). Pmehistorica 7 (Viena, 1940): 48. Movsa. loc. cit.
ll Richard Pittioni, Urgeschichte des 6sterreichischen
Raumes (Viena, 1954). pp. 177-187. 49. M. Gimbutas, The Beginning of the Bronze
Age in Europe and the Indo-Europeans: 3500-2500
38. Nitrianski Hradok, VysoJcY Breh şi Bajc- B.C. JJES l (1973), pp . . 163- 214 (traducerea
Il Vlkanovo Iîngă Nitra, Jevisovice lîngă Znojmo. Stare
Ză.mky lîngă Lise1i. Bmo, Cimburk lîngă Kutna Hora
(Boemia); Halle. A. Tocik, Zâchrarmy vjzkum'" BajCi-
românească în volumul autoarei, apărnt în 1989 la
Editura Meridiane).
Vlkanove v rokâch 1959- 1960. St. Zv. 12, pp. 15- 185: 50. O. F. Lagodovska, O.G. Saposnikova şi M.L.
ll A. Medunovâ-Bendovâ, Eneoliticke sidliste Stare
Ză.mky v Bme-Lisni . Pam. Arch. LV, pp. 91- 155; F.
Benesch, Die Fes/ung Hutberg (Halle, 1941).
Makarevic. ivfihailivske poselenia (Kiev, 1962), pp.
22-38.
51. M. J. Rudinski. Kame1rnaja Mogila. KSJA J
39. Cronologia complexului Rossen este indicată
l1 de datele cu radiocarbon recalibrate din si turile
( 1592), pp. 2 J-31: Al. Hăusler, Siidmssische und
nordkaukasische Petroglyphen. WZ 12, l l (1963). pp.
Wah.litz din fosta R. D. Germană şi din stratul inferior 889-92 1.
din turbăria Hude am Dummer de lîngă Hanovra.
l\ Acestea plasează complexul Rossen în intervaluJ cca.
4400-4000/3950 î.e.n. Jan Lichardus, R6ssen-
Gatersleben-Baalberge (Bonn, 1976); J. Luning,
52. W. Sch.rickel, Westeuropaische Elemente im
Neolithikum und in der fruhen Bronzezeit
i\!fitteldeutschlands (Leipzig, 1957).
Aichbtihl, Schwieberdingen, Bischeim. St. Zv. , 17
Il (1969), pp. 233-247 ; Berthod Schmidt, Die
Landschaft ostlich von Magdeburg im Neolithikum.
JMV, 54 (1970), pp. 83- 137; Th. Voigt, Funde der
53. Enunanuel Anati, Evo lution and Style in
Camunian Rock Art (Capo di Ponte, Brescia, 1976):
fig. 57, 64. 75.
Einzelgrabkultur auf dem Taubenberg bei Wahlitz, kr.
l1 Burg. JlvfV 37 (1953), pp. 109- 153 ; G. Bersu,
Vorgeschichtliche Siedlungen auf dem Goldberg bei
54. A. M. Tallgren, Sur Ies monuments
megalithiques du Caucase occidental. Eurasia
Nordlingen, Neue deutsche Ausgrabungen, Septentrionalis Antiqua 9 (Helsinki, 1934), pp. 1-45.
Deutschtum und Ausland, H. 23/24 (1930), pp.
ll' 130-143; idem, Rossener Wohnhăuser vom Goldberg,
Wiirttemberg. Germania 20 (1936), pp. 229- 243.
55 . A. A. Scepinski, Pamiatniki iskusstva epohi
rannego metala v Krymu. Sov. Arh. 3, (1963); Al.
Hatisler, hmenverzierte Steinkammergrăber der Krim.
40. Paul Grimm, Die Salzmiinder Kultur in JlvfV(l964), pp. 59-82.

ll Mitteldeutschland. JVSThL 29 (1938), pp. 1- 104; J.

Preuss, Die Baalberger Gruppe in Mitteldeutschland.
Ver6ffentlichungen des Landdesmuseum fur
56. D. Ja. Telegin, Eneoliticni steli i pamiatki ni:foe
Mihailivskogo tipu. Arheologia 4 (Kiev, 1971), pp.
Vorgeschichte in Ha/le 21 (1966); H. Behrens, Die 3- 17.
ll Jungsteinzeit in Mittelelbe-Saale Gebiet. Ver6f
fent/ichungen Ha/le 27 (1973); Jan Lichardus, R6ssen-
Gatersleben-Baa/berge (Bonn, 1976), pp. 99- 135.
57. I. M. Cecenov, Grobnica epohi rannej bronzy v
g. Nalcike. Sov. arh. 1 (1970), pp. 109- 124.
 l 98
1 58. M. I. Rostovlzeff. The Sumerian Treasure of
Astrabad. JEA 6. m. I ( 1920), pp. 4- 27: Tallgren, op.
cit. (n. 54); F. Hancar, Urgeschichte Kaukasiens von
den Anfăngen seiner Besiedlung bis in die Zeit seiner
friihen Metallurgie. Bficher zur Ur- u11d Friih-
geschichte. Bd. VI (1937). p. H 8; V. G. Childe, The
axes from Majkop and Caucasian melallurgy. Annnls
of Archneologv n11d A11thropology 23 ( 1936), pp.
113 - 119: A. A. Les sen, K hronologii Bo!Syh
Kubanskih Kurganov. Sov Arh. 12 (1 950), pp.
157- 200: M. Gimbulas, Prehistory of Easlern Europe.
11 Mesolithic. Neolithic and Copper Age Culture in
Russia and lhe Baltic Area. Penbody .\!useum.
Harvard Universi~1 ; Buii. 111: 20 (Cambridge. Mass„
1956).
59. A. M. Tallgren. Slaromysastovskaja. Renl-
/exikon, Bd. XII ( 1928): 389. p. 94; idem. Zu der nord-
kaukasischen fliihen Bronzezeit. ESA VI (193 1):
1 I 126- 145. pi. 141: M. Gimbulas, op. cit. ( 1956), n. I.
pi. 11.
60. Tallgren. op. cit. (n. precedentă, 1931): 141.
1 I 6 1. ChiJde, op.cit. (n. 58): 11 3-11 9.
62. K. Bittel. Grund::iige der Vor- und Friih-
geschichte Kleinnsiens (Tiibingen, 1950).
63 . Rostovlzeff. L'age de cuivre dans le Caucase el
Ies civilisalions de Soumer el de J' Egypte
Protodynastiquc. Revue nrcheologique, 5 ser.. voi. 12
11 (1920 a), pp. 1-37: idem, lrnninns m1fl Gree/.:s in So uth
Russia (Oxford, 1922), pp. 17- 34.
64. N. I. VeselO\'Ski, OAK (1987), pp. 15- 16.
11
65. Penim reco nstituirea imaginii. vezi M. I.
ArtamonoY. The third 'rn;:mennyj /.:urgnn 'nenr the stn-
lI lion ofKostromsknjn ( J 948), p. 169.
66. E. G. Sch.imdl, Excnvations ni Tepe Hisnr
Dnmghan (The Uni versity Museum, Pltiladelphia,
1937).
11
67. O. F. Lagodovska. Raskopki Usativskogo kur-
gana I- II. Naukovi Zapiski II (Kiev, 1946); idem,
lI Pamjatki usat.ivskogo tipa. Arheologia (Kiev), VIII,
1953: 95- 109; T. D. Passek. Periodizacija tripolskih
poselen.ii. MIA 10 (1949). pp. 194-275.
68. A. I. Meliukova, Kurgan usatovskogo tipa u
sela Tudorovo. KSL4 88 ( 1962), pp. 74- 83 .
69. Passek, vezi n. 43, p. 158 sq.
lI şi
70. G. II. Georgiev, N. Ja. Merpert, R.Y. Katincarov
D. G. Dimitrov, ed„ Ezero. Rnnnobronzovoto seli.Me
(Sofia, 1979).
lJ 71. Vezi nota precedentă.
72 . C. Ren.frew, M. Gi mbutas şi E. Elster,
li Excavations at Sitagro i. A Prehistoric Village în
Northeast Greece, vol. I, Despre casa cu absidă: C.
Ren.frew, The bumt house at Sitagroi. Antiquity 44, nr.
174 (1970), pp. 131 - 134.
J 73. Pentru nordul Italiei: F. Zorzi, Resti di un abi-
tato capannicolo eneolitico alle Colombare di Negrar.
j
Actes du Jl'e Congres lntematio11nl du Q11ntem11ire. IJ
(Roma, 19 53). pp . 782- 798. Emmanue l Anati. I
Cm1111ni (Milano, 1979), p. l03.
74. D. Berciu, Rezultatele primelor săpătmi de la
Crivăţ . SCJV 17. 3 (1966). p. 527.
75. Date cu radiocarbon din situri aparţinîncl cul-
turii Coţofeni în regiunea Porţilor de Fier. sud-vestul
Romei ni ei:
Situl Lab. C- 14, B.P. Ani cali bra ţ i
Ostrovul Corbului LJ 37<J7 4570 ± 60 35 15 - 3050 î .c. n.
LJ 3798 4420 ± 50 3365 - 2 9 10
LJ 3799 4400 ± 60 3365 - 2900
Bă il e Hercula ne LJ 3533 4470 ± 50 34 70 - 2945 î.c.n.
LJ 3534 4360 ± 60 3355 - 2885
LJ 3535 4360 ± 60 3355 - 2885
LJ 3536 4300 ± 60 3340 - 2860
(vezi nota 28).
76. N. Tasic, Der Badener und Vucedo/er Kultur-
Komplex in Jugoslavien . Dissertationes. Belgracl-Novi
Sad.
77. Richard Pittioni. Urgeschichte des Oster-
reichischen Raumes (Viena, 1954), pp. 195.
78. Janos Baimer. Die Peceler Kultur (Budapesta.
1956); Richard Pittion.i, op. cit. (n. prec.), p. 19 1 sq.:
Zdzislaw Sochacki. The Radial-decorated Polterv
Culture. The Neolithic in Poland (Wroclaw-Varşov i <έ
Cracovia, 1970), p. 319 sq.
79. R. R. Schmidt, Die Burg Vucedol (Zagreb.
1945).
80. A. Tocik în St. Zv„ 12 (1 964).
81. Jay ne Warner. The Megaron and Apsidal House
in Early Bronze Age Western Anatolia: New Eviclence
from Karataş . .t.JJA 83. 2 (1 979). pp. 133-147: Jan G. P.
Best. The Foreign Relations of the Apsis-House
Cu/ture in Pa/estine (Pulpudeva-Plovcliv, 1976), pp.
205-209.
82. J. Baver. Die Ossarner Kultur. eine iineol itische
Mischkultur· im ostlichen Mitteleuropa. Eiszeit 1111d
Urgeschichte V (Viena, 1928), pp. 60-120.
83. Z. Sochacki, op. cit. (n. 78), p. 329. Analiza a
fos t făcută de W. Gizbert.
84. Sochacki, op. cit., p. 32 1.
85. S. Bokonyi, Hist01y of domestic 111n11111wls in
Central and Eastern Europe (Budapest<1, 1974). p. 32,
fig. 1: 15, 16.
86. R.R. Schmidt, op. cit. (n. 79), fig. 8 1 A.
87. Nandor Kalicz, E in neues kupfc rzeitliches
Wagen.modell aus der Umgebung vo n Budapest.
Festschrift fiir Richard Pittioni ::11111 siebstige11
Geburtslag (Viena, 1976), pp. 188-202.
88. J. Nemeskeri, Anthropologische Dbersicht des
Volkes der Peceler Kultur, în J. Barn1er, Die Peceler
Ku/tur (Budapesta, 1956), pp. 295- 309 ; I. Toth,
Profilation horizontale du era.ne facial de la population
ancienne et contemporaine de la Hongrie. Cranin
 99
Hungarica 3. 1-2, pp. 19-20.
89. Alojz Benac. Studien zur Stein- und Kupferzeit
i111 nord-1restliche11 Balkan (Berlin. 1962). pp.
146- 148.
90. A. Shermt. Plough and Pastoralism: Aspects of
lhe SecondaY Products Revolution, în I. Hodder et. al.,
ed. Pattern:, vf the Pas/ (Cambridge. 1981 ). pp.
261- 305. 2S2.
91. Stefon Nosek, Kultura mnfor kulistych w
Polsce (Wroclaw- Varşovia-Cracovia, 1967), p. 276 sq.
11 92. Op. cit.. p. 217 sq.
93. Op. cit .. p. 278.
Il 94. I. F. Le\"icki. Pamialki megalitycnoj kultury na
Volyni. Antropologia II (Kiev, 1929), pp. 192- 222.
11 95. T. Wisla11ski. Kultura amfor kulistych w Polsce
polnoc110-zachodniej (Varşovia, 1966); idem, The
Globular Amphora Culture, în The Neolithic in Poland
(Varşovia, 1970). pp. 178-231. M. Gimbutas, Easl
11 Baltic A.mber in the Fourth and Third Millenium B.C.,
în Studies in Baltic Amber: The Journal of Baltic
Stuc/ies XVl. 3 (1985).
i( 96. I. K. Svesnikov. Nove pohovaJtia kultu ri kuli-
atih amfor u RoYenski oblasll. Arheologia 8 (Kiev,
1973), pp. 63-67.
11 97.Wislailski. ibid. (n. 95).
98. Olga Necraso,·. Les populationş de la periode
de traJ1sition du Neo-eneolithique â I' Age du Bronze
11 roumaine el leurs particularites anlhropologiques. în
Anthropologie et Archeo logie : Ies cas des premiers
âges des metaux. ..:Jctes du Sy111posiu111 de Sils-Maria,
25- 30 septembre 19-8 ed. de Roland Menk şi Alain
lI Gallay (GeneYa. 1981 ). pp. 60- 6 l.
99. lise Schwidetzk')', The Influence of the Steppe
People Based on the Physical Anlhropological Dala.
!I JJES VlII (1980). p. 356.
100. Marin Dinu. Le probleme des tombes â ocre
dans Ies regions orientales de la Roumanie. Preistoria
Alpina IO (1 97.ţ ), pp. 26 1-275; Ecsedy, I., The People
\I of the Pit-Grave Kurgans in Eastern Hungmy
(Budapesta, 1979): Borislav Jovanovic, Some
Elements of the Steppe culture in Yugoslavia. JJES XI
\I (1983), pp. 31--t5.
101. Lagodovska et. al., vezi n. 50.
ll 102. Necrasov, \'ezi n. 98, pp. 63-65.
103. Konduktorova, 1973 ; Kruc, 1972 ; Zinevic,
1967 (vezi notele precedente).
\l 104. R. R. Schmidt, Vucedol (Zagreb, 1945);
Nikola Tasic, Badenski i vucedolski kulturni kompleks
u Jugoslaviji. Dissertationes IV (Belgrad, 1967).
J 105. Nandor Kalicz, Die Fruhb ronzezeit in
Nordost-Ungarn (Budapesta, 1968), pp. 62-109.
j 106. K. Deschrnann, Uber die vorjăhrigen Funde
im Laibacher Pfahlbau. Milteilungen der Altertums-
J
gesellschafl i11 Wien VIIL 3--t ( 18 78). pp. 3-20. Jnanu l
1963, săpăturile au fosl reluate de T. Bregnant.
I07. N. Masek, Dic Rivnac-Grnppe in Bohmen und
ihrc chro noligische Stellung. Sy111pvsi11111 (Praga.
196 1). pp. 327-335.
108. Robert W. Ehrich şi Emilic Pkslov;'1-S tik0Yă.
Ho111olka, an Eneolitihic Site i11 /Johe111ia (Praga.
1968); ( ret ipări t în Bui/elin 2.ţ. de American School of
Prehistoric Research, Peabody Museum. Harvard
University, Cambridge, Mass.) ·
109. Alojz Benac, Sludie11 :ur Stei11- und Kupfar:eit
im nordwestlichen Balka11 (Berlin. 1962), pp.
135-145.
ll O. Op. cit.: 140.
111 . M. Parovic, V Pesikan şi V Trbuhovic,
Fouilles des Tumulus du l'âge du bronze ancien dans
la plaine de Tivat. Starinar 22 (Belgrad, 1974 ), pp.
129-141. Alte detalii despre tumuli la Goedarica el al.
(1987). .
l 12. W. Dorpfeld, Alt-flhaka (Miinchen, 1927): N.
G. L. Hammond, The Tumulus-B uiials of Leucas and
Their Connect ions in lhe Balkans and No rthem
Greece. The Annual of the British School o.f
Archaeology at Athens. voi. 69 (1 974): 129- 144.
11 3. Hanunond. ibid.
l 14. Parovic, Pesikan, TrbuhoYic, ibid. (n. 111).
l 15. S. Marinalos, Further Discoveries al Maraton.
11AA III (1970), p. 355. fig. 10.
11 6. Jolm L. Caskey, The Early Helladic Period in
the Argolid. Hesperia 29 (1960), p. 301:
11 7. Nikolaos I. Xirotiris. The Indo-Europeans in
Greece: An Anlhropological Approach to the
Population ofBronze Age Greece. JIES8. 1-2 (1980).
pp. 201-211.
118. Este îndoiehtic faptul că podoabele în formă
de lunulă (se ntilună) reprezintă arcuri, aşa cum a pro-
pus Stuart Piggoll, Beaker Bows: A suggestion.
Proceedings of the Prehisloric Society 37, 2 (Londra,
1971), pp. 80-94. Este mai probabil că semilunele cu
o perforaţie, purtate la piept, simbolizau platoşele. Ca
simboluri solare, ele trebuie să fi fost consacrate zeu-
lui cerului senin. Importanţa simbolică a platoşelor
este reliefată în perioada Baden şi continuă în toată
epoca bronzului.
119. S. Bokonyi, History of Domestic 1\lfa111111als in
Central and Eastern Europe (Budapesta, 1974), p.
242; R. Kalicz-Schreiber, Die Probleme der Glocken-
becherkultur. Glockenbecher-sy111posiu111 (Oberried,
1974), p. 214.
120. W. Schule, Glockenbecher und Hauspfercle, în
J. Boessneck (ed.) . Archăo logisch-biologische
Zusammenarbeit in der Vor- und Fruhgeschichts-
(orschung (Wiesbaden, 1969), pp. 88-93.
121. Ladislav Hajek, Die ălteste Phase der
Glockenbecher-kultur in Bohrnen unei Măhren. Pom.
arch. 57 (1 966), p. 22 l.
l
 100
122. Boris Novotn)·. Hroby kultury zvoncovit)1ch
poharii u Smolina na Morave. Pam. arch. 49 (1958),
pp. 297-311.
123. Bruce A. Replogle, Social Dimensions of
British and German Bell Beaker Burials: An
Explanatory Study. JIES S, 1-2 (1980), pp. 165- 201.
1 124. Kurt Gerhard!. Pa/ăoanthropologie der
Glockenbecherleute. Di,· Anfănge des neo/ithik11111s
vom Orient bis Nordeuropa (Bohlau Verlag, Koln-
f I Viena, 1978), pp. 265-317.
125. S. Dimitrijevic. Arheoloska iskopavaitja na
podrncju Vinkovackog mnzeja. rezultati 1957- 1966.
[1 Acta Musei Cibnlensis. \·ol. I (Vinkovci).
126. Bona, 1964; I Ecsedy, Die Siedlung der
San10gyvar-Vinkovci Kultur bei Szava und einige
Fragen der Fiiihbronzezcit ,in Siidpaimonien, în A
11 Janus Pannonius Muse11111 Evkonyve, XXIII (1979),
pp. 97-136.
Il 127. N. Tasic, Die Vinkovci-Kultur, în Kulturen
der Fruhbronzezeit des Karpatenbeckens und
Nordbalkans, ed. de N. Tasic (Belgrad, 1984 ), pp.
15-28.
li 128. G. Bandi, Die Samogyvar-Kultur, în volumul
citat la nota precedentă. pp. 125- 133.
129. M. Gara5anin, I lnkovacka grupa. Praistorija
11 Jugos/ovenskih Zemalja. vol. IV: Bronzana doba
(Sarajevo, 1983), pp. 4il-475.
lI 130. Bandi, op. cit.. p. 127.
131. Maria Novotna, Die Kultur der ostslo-
vakischen Hiigelgrăber und ihre Beziehungen ZlI den
benachbarten Gebieten. în Hiigelbestallung in der
11 Karpaten-Donau-Balkan Zone wăhrend der ăneoliti­
schen Periode, ed. de D. Srejovic şi N. Tasic, Belgrad
(Balkanoloski Institut, 1937), pp. 91- 97.
li 132. D. Garasan.i1t Die friihe Bronzezeit und die
Obergangsperiode in Nordwest-Serbien. Prace Ko111i-
siji Ancheo/ogicznej 24 ( 1985), pp. 73-77.
11 133. M. Majnaric-Pandzic, Der Goldfund aus
Orolik. Archeo/ogia Jugoslavica XV, ( 1977), pp.
21-26.
11 134. M. Kuna, Zur neolitischen und ăneolitischen
Kupferverarbeitung im Gebiet Jugoslaviens.
Godisnjak XIX (1981), pp. 13- 82.
IJ
135. Andrzej Kempisty, The Corded Ware Culture
in the Light of New Stratigraphic Evidence. Przeglqd
Archeologiczny 26 (V~ovia, 1973), pp. 34-35.
lI 136. Schwidetzky (n. 99); pp. 350 sq.
13 7. A. Wiercinski, U ntersuchungen zur
lI Anthropologie des Neolithikurns in Polen, în
Fundamenta. Monographien zur Urgeschichte, ed. de
H. Schwabedissen, seria B, 3 (Koln şi Viena), pp.
u 170- 185; idem, Problem strukturalnej i procesualnej
identyfikacji a ntroplogicznej Praslowian. S lavia
Antiqua (Varşovia, 1974).
!J
!'~--~~~~-----------------------
J38. Datele din Europa centrală (din Eh;cţia ta
Auvernier) sînt: -H80-4110 B.P. (2230- 2160 l.E.N .)
Cea mai timpurie dată reală a fenomenului este secolul
al 'X.,,'<X-lea î.e.11.: M. Oeschger şi T. Riescn. Bem
racliocarbon dates VI. Radiocarbon 9 \ 1967). pp.
28- 34.
139. Z. Krzak. The Zlota Culture, în The Neolithic
in Poland (Varşovia, Wroclaw, Cracovia. l 975). pp.
349.
140. F. Schlette, Das Siedlungswesen dcr
Becherkulturen ( 1969). p. 155-168.
141. Ev:Z.cn Neustupny, Economy of the Cordecl
Ware Cullurcs . .-IR XXI (1969), pp. 5-l-5 9: \V.
Matthias şi J. Schultze-Motel, Kutturpflanzc11
Abclriicke an sclumrkeramischen Gefassen. J.\11 · 51
( 1967), pp. 119 sq; Bach, A. H., W. Gali. R. Fenstel şi
M. Teichert, Beitrăge zur Kultur und Anthropologie
der miltel-deutschen Schnurkeramiker II. .4/t-
Thiiringen 13 (Weimar, 1975), p. 67.
142. Feustel, Bach şi Gali, op. cit, I, ..J/1-Thiiri11ge11
8 (1966); p. 116.
143. Ponderea culimalelor la Ziirich-Utoquai este
unnătoarea: vite - 51 %, porci - 21,8%. oi/capre -
8,5%: C. F. W. Higharn, Proceedings of Prehistoric
Society XXXIII (Londra, 1967), pp. 86. 98. Detalii
suplimentme privind oasele de animale din siturile de
habitat la Feustel el al., op. cit., p. 113.
144. B. Ehrlich, Succase, eine steinzei tl iche
Siedlung der Sclumrkerarniker, Elbinger Jahrbuch,
12/13 (Elbing, 1936); Schnurkeramische Pfosten-
hauser bei Tolke111it, Kr. Elbing, Man1111s (Berlin.
1940), p. 32 SC].
145. R. Rimantiene, The East Baltic .A.rea in the
Fourth and Tllird Mile1lia B.C. JJES S (1980), pp.
407- 41 4.
146. W. Tetzlaff, The Rzucewo Culture. The
Neo/ithic ofPoland, pp. 357- 368.
147. Informaţie orală de R. Rimantiene, care a
efectuat săpăturile.
148. I. I. Artemenko, Srednedneprovskaja kultura.
Sov. Arch. 2 (1963), pp. 12- 37; idem, Neoliticeskie
stojank.i i kurgany epohi bronzy bliz s. Hodosovic
gomelskoj obl. BSSR. Pamjalniki kamennogo i bron-
zovogo vekov (Moscova, 1972); O. N. Bader,
Balanovski mogilnik (Moscova, 1963); O. N. Bader ş i
H. Halikov, Pamiatniki balanovskoj kultury.
Arheologia SSSR, Svod arheologiceskih instocnikov 25
I
(Moscova, 1976).
149. V. N. Toporov şi O. N. Trubaeov.
"I
lingvisticeski ana/iz gidronimov verhnego podnepro-
vja (Moscova, 1962); M. Gimbutas. The Balts
(Londra, 1963), pp. 21-53. W. P. Schmidt, Baltische
1
Gewăssemamen unei das vorgeschichtliche Europa. IF
LXXVII, 1, pp. 1-18.
 10 l
r 1.
Capitolul IV
Dezvoltarea metalurgiei bronzului
şi a culturilor de războinici
11
I. Introducere
f l A doua jumătat e a mileniului al III-iea este
piatra de hotar a unei ere noi cc se caractei-izează
prin cîteva procese distincte: (1) Dez\'Oltarea
Il rapidă a metalurgiei bronzului şi intensificarea
schimbului intercontinental de bunuri ca: aramă,
cositor, aur, sare ş i chihlimbar; (2) Consolidarea
treptată, pînă la deplina închegare, a unei strncturi
11 sociale indo-europene; (3) Stabilizarea unui
număr de grupuri culturale, dintre care cîteva s-au
perpetuat pînă la începutul epocii istorice.
Europa ce ntrală a an1t cîteva centre ,·itale ale
11 metalurgiei şi anume în Carpaţii Apuseni, precum
şi în regiunile muntoase ale Boemiei, Gennaniei
centrale şi Alpilor. Răspîndirea largă a bronzului
a dat un caracter „inte rn aţi onal " prelucrări i
11
bronzului pe tot timpul acestei epoci. Influe nţa
Europei centrale a crescut o dată cu răspîndirea
tot mai mare a comerţului cu aramă, cositor, sare,
11 aur şi chihlimbar. Căi l e de nego ţ tăiau continentul
european între Marea Ba lti că şi coastele adriatice,
între insulele britanice ş i Marea Neagră.
11 Cositorul se exploata din minele Boemiei ş i de
pe coasta Atlanticului. Aurul provenea din nord-
vestul Europei, din Gemrnnia răsăriteană dar, mai
ales, din Ardeal. Chihlimbar se aducea în special
11 de pe coasta răsăriteană a Balticii şi uneori din
vestul Jutlandei . Dovezi pri,·ind existenţa minelor
de sare provin din Austria Superioară ş i centrnl
11 Germaniei: de la Hallstatt, Di.irrnberg, lîn gă
Hallein şi Halle (numirile cu rădăcina hal- sînt
asociate cuvîntului 'sare' ).
Cercetările efectuate la minele de cuprn din
II zona Salzburg au oferit infomrn~i preţioase
privind tehnologia folosită şi care era, probabil,
asemănătoare şi în alte regiuni 1. Tehnica princi-
tI pală pentru depi starea aramei în crăpăturile
rocilor - prin încălzirea rocilor cu foc de lemne şi
apoi spargerea lor prin turnarea apei pe suprafaţa
IJ sâncii - era cunoscută deja de „vechii europeni"
în mileniul al V-lea. Minele din Austria, care
datează cel puţin de la începutul mileniului al
II-iea, au oferit evidenţa. folosirii lemnului de
(I
I
galerii, a unor platfonne de lemn pentru a aduce
roca sfărîmată precum şi a unei serii de unelte de
lemn, maiuri, găleţi , polonice, spatule, icuri, acce-
II sorii pentru transport, ciocane de bronz şi tîmă­
coape sau pisălogi de piatră. După extracţie,
minereul era dus în josul muntelui pentru a fi topit
în furnale cu coş construite din piatră. De acolo,
fI
lingourile de cupru luau drumul meşterilor prelu-
crători sau şefilor de trib care controlau produc~a
şi schimbul de produse.
J
Dezvoltarea mineritului co incide cu apa n ţta
unor mari acumulări de rutefacte de bronz, numite
„depozite" în literatura arheol ogi că. Începînd cu
ci rca 2000 î.e.n. şi prima parte a mileniului al
II-iea, depozitele ating mărimi impresionante, de
pînă la 30 kg, constînd din securi, pumnale, hale-
barde, torquesuri, lingouri şi alte obiecte. Aceste
depozite maii simbolizau bogăţ ia tribului sau
stăpînului, fiind - după vite - de o valoare
asemănătoare banilor. Depozitele, care cuprind
atît obiecte fini sate cît şi nefinisate, erau probabil
co lecţii ale meşterilor prelucrători. Armele ele
bună calitate, podoabele şi obiectele renumite de
aur şi chihlimbar provin din mormintele regale ş i
din înăltimi fortificate.
Artefactele de metal predominante moşteneau
prototipurile din !llileniile IV- III din regiun ea
circum-pontică. Intre acestea sînt pumnalul
triunghiular, securea plată şi securea cu gau ră
transversal ă de înmănuşare. Aceste tipuri indi că o
evo luţie treptată a fonnelor de la simp lu la elabo-
rat, spre mijlocul mileniului al Ii-lea. Vîrfuril e ele
suli ţă şi săgeată continuă să fie confecţi onate clin
silex pînă aproape de mijlocul mileniului al 11-lea,
mai ales în acele zone depă1tate ele minele ele
cupru. Halebardele de bronz au apărut la
începutul mileniului al II-iea, iar săbi il e prin
secolele 17- 16 în Europa central -răsări teană.
Cele mai timpurii săbii erau scurte, de circa 40 cm
lungime, cu o l amă evazată. Lungimea s-a m ă rit
în decursul secolelor XV-Xlll, cînd au intrat în
uz modelele cu mîner de bronz şi cu plăsele.
Scuturile au fost confectionate din lemn în toată
perioada timpurie şi mijiocie a epocii bronzului.
O dată cu epoca bronzului şi pe toată durata ei,
ca şi în epoca fierului, nu a slăbit importanţa pum-
nalului, sabiei, suliţei şi a scutului (care, clin punct
de vedere lingvistic, s-a arătat că de rivă din
rădăcina proto -indo-europeană *skeitos). Pasaje
întregi din literatura timpurie a indo-europenilor
arată insistent dorinţa acestora de război precum
şi în ce măsu ră onoarea şi recunoaşterea depind ·
de aptitudinile războini ce. Se glorifica pirateria şi
se cinstea prădarea satelor. Iliada, Beowulf ori
Cîntecul Nibelungilor gl orific;ă pe războinic şi
faptele de sălbăticie şi jaf. Incă din cele mai
timpurii reprezentări din preistoria indo-euro-
peană - gravurile pe stînci şi stelele de piatră -
războinicul şi/sau zeul poartă un pumnal sau o
secure, un arc şi săgeţi , o sul iţă ori o ghi oagă.
Puterea armelor era aşa de preamărită de indo-
europeni, încît chiar numele totemice sau tribale
derivau de la arme. Saxonii, de exemplu, erau
numiţi astfel de la cuvîntul ' cuţit' (vechea engl eză
seax şi vechea gennană de sus (Althochdeutsch)
sahs 'cuţit', astfel că etnonimul 'saxon' s-ar tra-
duce ' cei înarmaţi cu cuţite'. Sco~i celtici îşi iau
numele de la un verb 'a face razii', 'a prăda'.
Strabon îi descrie pe gali drept 'nebuni în război '
şi 'iuţi în luptă'. Am mai putea înşira aici alte
asemenea denumiri. Acest mod de viaţă este atît
de bine atestat istoric, încît este plauzibil să îl
extindem şi la timpurile preistorice. Enonnele
 102
can t ităţi de anne din centrele metalurgice din
Europa centrală confinnă spiritul războini c şi tim-
[l puri le neliniştite.
Consolidarea unui sistem social indo-euro-
pean este admirabil reliefată prin existenta unor
monninte regale şi prin reţeaua de înălţim i' fortifi-
cate (pe promontorii şi pe terasele înalte ale
rîurilor). Societatea st ratificată se reflectă bine şi
în tipurile de monninte. Pe lîngă monnintele
regale (totdeauna de bărbaţi) , aflate alăturat de
11 cimitirul principal, reliefate de o constn.1qie
el aborată şi avînd inventare deosebit de bogate, în
cimitirul principal se află o serie de monninte
Il bărbăteşti bogate în care se aflau anne şi orna-
mente deosebite. Se pare că acest grup de
războinici distinşi fonnau o clasă nobiliară cu
prerogativele unei adunări superioare, adică PIE
*teuta ' oamenii (aleş i ) ' . Asemenea sfaturi ale
războinicilor sînt atestate în lumea indo-europe-
nilor începînd din Grecia miceniană pînă în evul
li mediu. Aceştia fonnau o ierarhie feudală cu
fiefuri individuale. Este dificil de admis existenta
unei pături a sclavilor. Se presupune că scheleteie
decapitate, şi acelea îngropate neîngrijit în gropi
fI con1une, reprezentau prizonieri de război .
In zonele mai bine cercetate. cum ar fi sud-
vestul Slovaciei. cartarea înăltim.ilor fortificate. a
situ rilor uzuale de habitat şi a 'necropolelor indi'că
li amplasarea fortificaţiilor la anumite distanţe una
de alta şi gruparea aşezărilor. Acestea par a reflec-
ta diferenţi eri tribale analoage acelora din Grecia
!I miceniană, cunoscute din catalogu l corăbiilor din
Odiseea. Fiecare fort ificatie avea conducătorul
său . Ierarhizări trebuie să fi existat între şefii de
triburi, cel puţin în timpuri de răstrişte.
11 Reteaua de înăltimi fortificate este atestată în
majori'tatea grupurilor culturale prezentate în con -
tinuare, exceptînd complexele Periam (Pecica) ş i
Nagyrev din epoca timpurie a bronzului, dez-
11 voltate în bazinele Dunării mijlocii şi Tisei infe-
rioare şi care au suprav ieţuit de-a lungul Dunării
[I pînă în secolul al XIII-iea î.e.n. Aceste grnpuri
erau reprezentate de agricultori paşnici, moşteni­
tori ai Vechii Europe, care rămăseseră încă
neafectaţi de procesul de indo-europenizare.
Caracterul „vechi european" al acestora este
11 vizibil în modelul de habitat sedentar care a dus la
apariţia tellurilor, în tradiţiile arhitecturale şi
ceramice precum şi în riturile de înmonnîntare şi
în simbolismul ne-indo-european. Aceşti oameni
11 au avut legături comerciale cu sud-estul european
pînă departe, în estul Mediteranei. Acest fapt se
reflectă în cîteva forme de arte facte din metal
[J (ace, pandative din sîrmă, coliere şi pumnale
„cipriote") care au analogii în Liban şi Siria
(Byblos şi Ugarit); sînt atestate cochilii de
lJ Columbe/la rustica din zona mediteraneană.
Resturile „vechi europene" au fost treptat
copleşite de societăţil e războinice de călăre ţi
aflate în continuă expansiune. Grupul Nagyrev a
cedat presiunilor vecinilor din răsărit (populaţia
Hatvan) şi populaţiei ceramicii încrustate de la
apus. Grupul Periam-Pecica a rezistat pînă în
secolul al XV-iea î.e.n., perioada influxu lui ele
populaţi e central-eu ropeană a mormintelor tumu-
lare spre bazinul Dunării mijlocii. Astfel, indo -
europenizarea Europei central-răsăritene era
aproape tenninată pînă la această dată. Cu toate
acestea. tradiţiile ceramice „vechi europene'· au
persistat în majoritatea teritoriilor din Europa
cen tral-răsăriteană, duse mai departe - clupă cum
se pare - de populaţia de substrat.
Pe tot parcursul epocii bronzului a exi stat o
anume stabilitate şi continuitate cultural ă care se
poate observa în zona de vorbitori baltici dintre
nordul Poloniei şi centrul Rusie i şi la nord de
Carpaţi , !ntre Vistula supe rioară ş i Nipru l
mijlociu. In Moldova, pe toată perioada epoci i
bronzului , este atestat un conti nuum cultural
ne<ffectat, reprezentat prin înălţimea fortificată de
la Monteoru şi alte situri, iar în bazinul Dunării
inferioare de siturile culturii Tei. Această peri-
oadă relati\' paşnică s-a terminat totuşi printr-un
nou val de păstori de stepă ce au pătruns în
Europa central răsăriteană pe la 1300 î.e.n. ,
cunoscu ţi ca expansiunea une i culturi complet
diferite, Noua, provocată de populaţi a monnin-
telor cu şarpantă (Srubna) din stepa rusească, pre-
decesori ai sciţil or din epoca istorică. Dezvoltarea
treptată a culturilor Monteoru, Tei şi Otomani-
Wietenberg clin Ardeal a fost afectată şi a început
un nou amestec cultural.
Cea mai mare putere a epocii bronzului a fost
reprezentată de culturile Unetice, a mormintelor
tumulare şi a cîmpurilor cu urne clin Europa cen-
trală. I nfluenţa acestui complex şi extinderea spre
sud şi sud-est a reaşezat configuraţi ile etnice din
Europa cen tral-răsăriteană, precum şi din întreaga
Pen insu l ă Balcanică ş i Italia la ju m ătatea mi le-
niului II (expansiunea „tumulilor") şi în decursu l
secolelor XIII-XII (expansiunea „cîmpuri lor cu
urne").
II. Cronologia
Cronologia epocii bronzului nu a fost încă sta-
bilită cu precizie. Datele oferite aici sînt sugerate
şi nicidecum absolute. Pînă la folosi rea datărilor
cu radiocarbon, cronologia mileniului al II-iea
î.e.n. se baza pe contactele stabilite între Grecia
miceniană şi Egi~t. Datele calibrate ~ 14 au n~gat
această cronologie. Faţă de cronolog1ile 1stonce,
datările superioare cu C 14 sînt nerealiste, pe cînd
cele inferioare cu C 14 corespund îndeaproape cu
cele mai timpurii date folosite de cronologia
tradiţională. Redăm o listă a datărilor cu C 14 pen-
tru cîteva situri-cheie din perioada cuprinsă între
cca. 2300-1300 î.e.n. (cf tabelele 15 şi 31- 33).
Motivele spiraliforme şi „scripete'' de pe
obiectele de os şi corn de cerb găsite în faza tîrzie
a grupurilor culturale Unetice, Mad'arovce şi
Otomani-Wietenberg au asemănări izbitoare cu
motivele miceniene (Helladicul tîrziu I) de pe
obiectele de aur şi ivoriu. Deşi în Europa central-
răsăriteană s-au produs, local, psalii şi cilindri d~
os cu motive spirale şi scripete (fig. 137), aceleaşi
1 103
motive - pînă în cele mai mici amănunte - apar şi
pe obiectele miceniene, un indiciu al caractemlui
contemporan şi al relaţiilor strînse dintre cele
două zone prin intennediul comerţului cu chih-
limbar şi cu aur.
Intervalul 1700-1500 î.e.n. pentru faza tîrzie a
grupurilor Unetice (Veterov-Mad'arovce-Oto-
mani) pare acceptabil, atît pe baza cronologici
isto~i~e, cî~ ş i pe baza datării cu C 14. Cronologia
trad1ţ1 onal a plasează perioada monrnntelor tumu-
f I lare din Europa central-occidentală între
1500- 1300. Numai limita inferioară a cronologiei
cu C14 pentru faza timpurie a perioadei tumulilor
(cf data C14 pentru Kosziderpadlas) ar fi în acord
lI cu datarea tradiţională. Totuşi. p lăcuţele distanţa­
toare de chihlimbar găsite in Boemia şi sudu l
Gennaniei, datate în faza timpurie a perioadei
tumulilor, sînt foarte asemănătoare celor cunos-
f I cute din perioada miceniană li (Helladicul tîrziu
II), secolul al XV-iea î.e.n. O asemenea conexi-
une nu poate fi subestimată. Secolul al XV-iea ar
l trebui deci socotit realist pentru orizontul
Kosziderpadlas, faza timpurie a perioadei
turn ulii or.
Începutul fazei tîrzii a epocii bronzului trebuie
11 plasată pe la 1300 î. e. n. Legături le dintre perioa-
da timpurie a cîmpurilor cu ume din Europa cen-
trală şi lumea egeană , din timpul perioadei
Helladicului tîrziu III B, pare indiscutabilă.
11 Cronologia generală a grupurilor culturale ce
vor fi discutate mai jos este rezumată în tabelul de
la pagina 104.
lI III. Grupurile culturale
Aşa cum s-a întîmplat în perioada precedentă
lI de transformări cuturale de la o lume matrifocală
la una patriarhală, a continuat întrepătrunderea
dintre c~Je două tipuri culturale cu rădăcini
lI diferite. In ceea ce am putea numi un noian de
popoare indo-europenizate, au mai supravie ţ11it,
aproape pe întreg parcursul epocii bronzului, mici
insule „vechi europene''. Grupurile culturale din
lI această perioadă sînt subîmpărţi te în două grupuri
principale:
• moştenitori ai tradiţiilor „,·echi europene" şi
• complexe indo-europenizate.
lI Primii dintre aceştia erau agricultori sedentari
şi paşnici , la ceilalţi predomina păstoritul în
defavoarea agriculturii, cu o preocupare maxim ă
ll pentru armament. Cultura de substrat din majori-
tatea acestor grupuri indo-europenizate a perpetu-
at într-o anumită măsură trăsături „vechi
europene" care s-au manifestat cel mai bine în
l1 arta ceramică din bazinul carpatic şi din Moldova.
• Grupurile culturale cu trăsături „vechi
europene" sînt: Periam (sau Pecica) din văile
Tisei inferioare şi Mureşului inferior în estul
Ungariei, sud -vestul României ş i nordul
Iugoslaviei. Ramificaţia sa sudică este numită
Vattina şi Verbicioara-Gîrla Mare din lunca
Dunării, nordul Iugoslaviei şi vestul României, la
vest de rîul Olt. Nagyrev-Vatya la sud de
l
Budapesta pe Dunăre în cîmpia din estul Ungariei
ş i în valea Tisei mijocii ş i superioare: este înrud i tă
cu Periam.
După 2000 î.e.n., Vatya a devenit un amestec
de elemente Nagyrev şi ale ceramicii încrustate,
atunci cînd aceasta din urmă s-a deplasat în teri-
Loriul ocupat de agricultorii Nayrev.
• Hibrizi ind o-europenizaţi sînt cullurile:
Hatvan-Otomani în nord-estul Ungariei , csLul
Slovaciei şi nord-vestul Român iei, precum şi
ramifi caţia sa înrudiLă Wietenberg din centrnl şi
răsăritu l Transilvaniei; Tei în regiunea Dunări i
inferioare din România ş i nordul Bulgariei ;
Monteoru în Moldova; cultura nord-carpatică în
vestul Ucrainei şi sud-estul Poloniei.
Ceram ica încrustată din vestul Slovaciei,
vestul Ungariei ş i nord-vestul lugoslaviei
Complexul Unetice-al tumulilor-cîmpuri lor cu
urne din Europa centrală (centrul Gennaniei,
Boemia, vestul Poloniei, Moravia, vestul Slova-
ciei şi Austria inferioară).
Distribuţia pe hartă a grupurilor culturale (fig.
138) reflectă situaţia din prima parte a mileniului
al II-iea î.e.n. cînd a existal o oarecare stabilitate.
Această perioadă a fost unnată de expansiunea
grnpurilor central-europene al tumulilor ş i cîm-
purilor cu urne în secolele XV- XIII spre sud şi
sud-est precum şi de valul al IV-iea al populaţi ei
kurganelor dinspre stepa pontică înspre Europa
centrală. Aceste evenimente au modificat mult
harta di stribuţiei culturilor din Europa central-
răsăriteană (vezi fig. 144).
1. Agricultorii din Cîmpia Dunării
şi a Tisei inferioare
Cîmpia din estul Ungariei, vestul României şi
nordul Iugoslaviei a fost un adăpost al populaţiei
şi al trad iţiilor „vechi europene". Populaţia
culturii Perirun era brah icefală (sau „brahicefal-
tauridă") cu elemente mediteraneene, aşa cum au
arătat măsurătorile efectuate pe schelete din
cimitirul de la Szoreg lîngă Szeged şi Kelebia.
Grupul Nagyrev din nordul Ungariei şi sud-vestul
Slovaciei îşi incinera morţii, aşadar nu putem
cunoaşte structura lor antropologică.
Din punct de vedere cultural, grupul Nagyrev
este înrudit cu Periam.
a. Cultura Periam din sud-estul Ungariei,
sud-vestul României şi nordul lugoslaviei
Grupul Periam este cunoscut încă din anul
1870 dintr-o serie de telluri ş i cimitire din estul
Ungariei şi sud-vestul României. Tellurile se
aflau pe terasele joase ale rîurilor. Stratificarea şi
grosimea resturilor culturale ne indică agricultori
sedentari de-a lungul unei perioade îndelungate.
Teliu! important de la Periam, judeţul Arad, avea
un strat cultural neafectat cu o grosime de 60 cm.
Teliu! de la Pecica (grafiat Pecska în literatura
 104

II Cronologia şi corespondenţele dintre diverse culturi dezvoltate

central-occidentală şi în E uropa central-răsăriteană
în intervalul circa 2500- 1100 î.e.n.
în Europa

11
Date î. c. n. E uropa central-occidental ă Dun ăre a mijlocie Europa ccntral - răsăritean ::i
(vestul Poloniei, Germania, (SloYcnia, vestul (estul Ungariei, estul Slovaciei,
11 Cehia) Ungariei) Rom ânia, Bulgaria)

f I 1100
• I

Cîm purile cu urne

(faza tîtzie)
I

11 I
I
I
I
I
I

1300 Cîmputile cu urne ~Noua I

I
(faza tlinpurie)
I
I
I
I
I
I

li
I
I I
I I
I
1500 CulturaI tumulilor - - - - - - . - --"""T""-----. I
I
I
I I I I

O~oma(li-\\·icţenberg
I I I
Uncticd tîrziu V~tya-\fad'~rovce
11 I I
I
I
I
I
I
I I
I I
1700 I
I

11 I
I
I
I

Uncti ce: dezvo ltat K1sapostao

I 'r Hatrn1~
I I

lI
I
I

I
I I
I I
I

2000 Ceramica înţrustată I

I
I I
I I I Montedni, Te
11 Uncti c~ timpuriu
I
I
I

N~ovrcv
. b. ' Pcdam (Pecica)
I

lI Paharele campaniforme
Cerami ca ş nuruită
Samog~·v a r ---------- Glina III-Schneckenberg

(faza tîrzie)

11
2500 Vucedol

lI
Notă

!l Săgeata dinspre răsărit sugerează că, în cadrul culturii Noua, clementele etno-lingvistice răsăritene au avut
un rol hotărîtor. Era vorba, fără îndoi ală, de vorbitori ai unui idiom indo-europ ean de tip satem, care trebuie
s ă fi avut un rol determinant în etnogeneza tracă (n.tJ:).
1

l1
., __________________
l
I arheo l ogică maghiară), tot de lîngă Arad, a oferit
105
16 orizonturi habitationale. Evolutia a1tei ceram-
ice este remarcabil reprezentată în' acest sit 2.
Cimitirele sînt gmpate de;:a lungul Tisei infe-
rioare şi Mureşului inferior. Inmonnîntările con-
stau din înhumări în monninte cu groapă simple,
morţii aflîndu-se pe o parte în poziţi e contractată.
Il Cele mai cunoscute cimitire sînt la Szoreg,
Pitvaros, Deszk (sud-estul Ungariei), Beba Veche
(România) ş i Mokrin lîngă Kikinda, în nordul
lugoslaviei. La Mokrin s-au săpat în total 312
1I morminte plate de înhumare3. Gropile erau 01ien-
tate pe axa nord-sud sau sud-nord, în 11 şi rnri
radiind de la centru. Este posibil ca acestea să fi
!I fost grupuri familiale. B ărbaţii se aflau pe partea
stîngă, cu capul spre nord, iar fe meile pe partea
dreaptă. Cimitirul a fost fo losit timp de genera!ii
întregi, partea cea mai timpurie fiind contempo-
rană cu Szoreg şi alte cimitire amifltite mai sus
11 amplasate în jurul oraşului Szeged. In monninte
se aflau podoabe de cuprn, aur, faianţă şi cochil ii
mediteraneene (dentalium şi cardium). Colierele
Il simple cu capetele înc9lăcite, numite torques,
erau purtate de bărbaţi . Acele cipriote cu capătul
înnodat şi acele cu mici capete spiralate foloseau
la prinderea de umăr a veşmintelor femi nine.
11 Podoabele dublu spiralate erau fo losite fie la
prinderea părnlui , fie la coafură. Diademele din
foiţă de aramă sau din „tuburi de nai'' erau con-
lI fonn modei timpului. S-au găsit plăcu ţe de aur cu
motive în V şi M, pandantive conice (t11t11li), pre-
cum şi mici cercei sau inele pentru păr cu capetele
l ăţite şi concave. Se mai unnau încă drumurile
11 comerciale din epoca aramei; forn1e le
torquesurilor şi acelor, prezenţa cochiliilor medit-
eraneene şi faianţa sugerează legătu ri de schimb
11 de produse pe Dunăre, Marea Neagră şi Marea
Egee, pînă în răsăritul Mediteranei.
Studierea monninte lor de la Szoreg, Deszk,
iI Mokrin şi din alte necropole a arătat caracterul
egalitar al ofrandelor. Vasele bogat decorate se
găsesc atît în mormintele bărbaţi lor, cît şi în cele
ale femeilor. Motivul de pe decoraţia vaselor este
lI tipic vechi european. Există impresia puternică a
unei structuri dimorfe - partea su pe rioară şi cea
inferioară sînt separate prin diviziuni orizontale
din nervuri, margin i, puncte sau incizii. Se
fo l oseşte şi o împărţire verticală a vasului care
arată o predilecţie pentru divizarea în patru a
spa ţiului . O altă trăsătură recurentă, aparent sem-
nificativă, este o unitate de incizii sau de canel ări
triple orizontale sau verticale. Asemenea motive
nu apar niciodată pe ceramica de tradi~e kurgan.
Simbolurile vechi europene - V-uri, M-uri, Y-uri,
zigzaguri, linii multiple, motivul pieptenelui, linii
duble şi triple - se întîlnesc în nervurile aplicate,
incizate sub toarte, gît sau sub liniile orizontale de
pe partea inferioară a corpului vasului.
Ceramica din orizonturile superioare din tel-
lurile de la Periam şi Pecica include vase min-
unate cu gura în quatre-feuilles (ornament cu
patru lobi semicirculari) comparabile cu acele
kantharoi de argint din minoicul mijlociu II şi III
şi cu kantharos-u l de alabastm di n al 6-lca
monnînt cu puţ de la Micenc, ringul de mormin te
A. Asemănarea se poate explica prin legăturile
comerciale îndelungate între regiunea dună reană
şi Marea Egee. Cîteva vase foarte elegante cu un
trunchi bitronconic, gît ci lindric şi mînere
graţioase între gu ră şi umeri sînt antropomorfe .
Acestea sînt, de regulă, împodobite cu mame-
loane pe cele patru laturi din partea inferioară a
corpului umflat.
Practicarea l ocală a metalurgiei este i nd i cată
de matriţele de piatră, de regulă din ardezie,
folosite pentru turnarea securil or plate şi cu gaură
de înmănuşare t ransversală, a dălţi lo r şi a vîr-
furilor de suliţă. Pe toat.c1. întinderea regiuni i au
ieş it la iveal ă numai cîteva pumnale într-o
perioadă de cîteva secole.
Grupul Verbicioara a întîlni t cultura Periam în
sud-est, extinzîndu-se de-a lungul Dunări i şi a
afluenţil or săi pînă în valea Oltului. Numele vine
de la tellul stratificat în apropiere de Verbiţa, nu
departe de Calafat, în judeţpl Dolj, unde s-au
efectuat săpături în anii '50. In cele şase straturi
ale acestui tell sînt reprezentate aproape toate cul-
turile din neolitic, chalcol itic (epoca aramei) ş i
epoca bronzului. Stratul superior, numit
„Verbicioara", de aproape un metru grosime, este
subdivizat în patrn faze. Deşi autorul săpăturilo r
(D. Berciu) a caracterizat materialul de la
Verbicioara dre,pt o nouă cultu ră a epocii bronzu-
lui în România , Verbicioara nu poate fi , cu sigu-
ran ţă, considerată o cultură separată ci, mai
degrabă, o verigă din l anţul de grupuri între-
pătrunse ce locuiau în cîmpia Du nării şi de-alun-
gul cursurilor inferioare ale afluenţi l or principali
ai acestui fl uviu: Morava, Sava, Tisa, Bega, Jiu,
Olt şi lskăr. Aşezări l e culturii Verbicioara se afl ă
pe terasele rîurilor sau pe în ălţimi, de regulă în
apropierea unei ape. Satele erau uneori apărate de
un şanţ. Ca în cazu l culturii Pe1iam, agricultorii
gmpului Verbicioara au ocupat aceeaşi zonă de
habitat timp de cîteva secole, aşa cum indică
tellurile stratificate. Ei creşteau vite, oi, capre,
porci şi cîini, vînau cerbi ş i co n fecţionau pluguri
(de tip aratru) din coame de cerb. Uneltele de
metal erau rare, dar în monnintele de înhumaţie
apar ace de bronz şi bucliere de aur. Nu s-au putut
găsi aici unne de cai, vehicule, elemente de
harnaşament ori movile deasupra monnintelor.
Populaţia grupului Verbicioara, asemeni culturi i
Periam, trebuie să fi fost u m1aşa populaţie i
Sălcuţa (şi, în ultin1ă instanţă, Karanovo) ale cărei
unne culturale sînt vizibile în stratul al treilea din
tellul de la Verbicioara. În ciuda unei perioade de
influx cultural (straturile Coţofeni şi Glina III) ,
populaţia balcano-danubiană îşi păstrase vechile
tradiţii. Ceramica produsă de această populaţie
era fină - căni, cupe, ceşti cu toartă dublă, vase cu
picior, amfore, toate de dimensiuni mici - cu
pereţii foarte subţiri, foarte bine arsă şi lustruită,
de obicei avînd culorile cenuşiu închis, negru sau
castaniu. Decoraţia simbolică se făcea prin incizii
fine, canelări, nervuri şi încrustaţii în alb. Apar
 106
frecvent toarte complicate, strecurăto ri şi „cup -
toare portabile„ (vase aşezate pe un suport de lut
pentru a fi puse pe o rntră deschisă).
După expansiunea populaţiei europene a
tumulilor în Ungaria şi nordul Iugoslaviei pe la
ju mătatea mileniului al Ii-lea, urmaş ii culturii
f I Periam sînt cel mai bine reprezentaţi de conţinu ­
tul rămas în cimitirele de incineratie din Banat.
Oltenia, estul Serbiei şi nord-,·estul Bulgariei. Cei
mai bine cunoscut cimitir din secolele XIV- XIJJ
î.e.n. este cel de la Cîrna, care cuprinde sute de
morminte cu ume5. Figurinele antropomorfe de
teracotă recuperate din monninte au fost inci zate
r1 cu simboluri şi redau detalii de îmbrăcăminte -
fu ste evazate, centuri late, coliere, podoabe, bluze
şi păml lung pe spate. Acestea se aseamănă foarte
I
f
mult cu sculpturile, costumele şi credinţele „vechi
eur9pene" (fig. 139). ·
In timpul fazei timpurii a epoci i fiemlui , res-
turile supravi e ţuitoare ale tradiţiei şi populaţiei
fI ,·echi europene care se aflau in această zonă s-au
contopit cu complexul trac Basarabi.
b. Cultura Nagyrev din regiunea Dunării,
li în Ungaria şi în vestul Slovaciei
Necropolele de incineraţie şi tellurile culturii
Nagyrev sînt răspîndite}n eshll Ungariei la nord-
, ·est de grupul Periant In nord, acestă populaţie a
atins vestul Slovaciei, ocupind văile fertile ale
rîurilor Vah, Nitra, Hron şi Ipel'.
11 Principala sursă de infonnaţii privind această
cultură este tellul de la Toszeg din cîmpia inunda-
bilă a Tisei nu departe de Szolnok în estul
iI Ungariei6. Straturile de habitat din movila de la
Toszeg măsoară 6,5 m. Depozitele acestei culturi
din stratul inferior, numit stratul A şi subîmpărţit
în două faze, au fost urmate de stratul Hatvan.
Il Grnpul Nagyrev este datat începînd cu sfirşitu l
mileniului al III-iea pe baza stratigrafiei şi unei
datări cu c 14 (de la Baracs, data calibrată fiind
[I 2525- 1980 1.e.n.). Un alt sit stratificat important,
cu 3 m de depozite culturale, este Male Kosihy de
pe nul !gel' în apropiere de confluenţa acestuia cu
Dunărea7. Şi acolo, stratul Nagyrev a fost unnat
de Hatvan.
11 Ceramica Nagyrev tipică include vase mici,
elegante şi bine arse de culoare gri-negru aproape
metalic, căni în fonnă de par~ cupe sau pahare cu
li două sau patru toarte şi vase cu picior decorate cu
nervuri în relief şi uneori cu încrustaţii . Vasele
mari pentru provizii au suprafaţa „măturată".
Simbolurile vechi europene de pe ceramica fină
l1 Nagyrev sînt aceleaşi ca pe ceramica Periam.
Materialele ceramice provin în bună măsură
din necropolele de incineraţie. Pe baza tipologiei
ceramice şi riturilor de în.monnîntare, şe pot
detern1ina patru faze ale culturii Nagyrev. In faza
ultimă (numită Kulcs), resturile incinerate erau
depuse în urne, iar mopnintele în grupuri (reflec-
ând probabil familii). Intr-un rind se aranjau pînă
la 7 urne, fiecare urnă fiind acoperită de un recipi-
ent sferic cu fundul în jos. Vasele accesorii (căni
IJ
şi cupe) se aflau alături .
Schimbul de produse cu sud-estul este indicat
p1in cochiliile de dentali11111 ş i cardium folosite ca
podoabe. Ornamentele din aramă - diademe din
tubuleţe de folie de cupru, ace în formă de rachetă
de tenis şi inele pentm păr - sînt strîns înrudite cu
acelea ale popul aţie i culturii Periam. Osul şi coar-
nele de cerb se folo seau mai ales la con-
feqionarea uneltelor, iar lamele de silex se fixau
în mînere de lemn. folosi ndu-se ca seceră. Nu
s-au găsit arme de metal , care, oase de cai şi piese
de harnaşament.
Dezvoltarea continu ă a culturii de agricultori
Nagyrev s-a încheiat în jur de 2000 î.e.n„ cînd
partea nord-estică a ariei acestei culturi a fost
ocupată de populaţia Hatvan, iar cea nord-estică
de populaţia fazei timpuri i Unetice. Restul terito-
riului nordic a fost ocupat de păstorii reprezentînd
cultura ceramicii încrustate gin faza Kisapostag,
care veneau dinspre vest. ln vestul Slovaciei,
moştenirea culturii Nagyrev s-a perpetuat ca un
substrat ce a dus la apariţia ulterioară a grupulu i
Mad'arovce, iar în Ungaria amestecul dintre cul-
tura Nagyrev şi ceramica încru stată a dus la
apariţia grupului Vatya.
c. Cultura Vatya - un amestec cultural de
elemente Nagyrev şi ale grnpurilor
ceramicii încrustate
Materialele culturii Vatya s-au descoperit pc
teritoriul Ungariei începînd cu mijlocul secolului
trecut. Nu de mult (în 1975), Bona a publicat o
monografie a epocii bronzului de pe teritoriul
Ungariei 8. Cele 174 de situri săpate au oferit o
perspectivă suficientă privind originea şi dez-
voltarea culturii Vatya.
Se poate aprecia că expansiunea populaţiei de
păstori aparţinînd culturii Kisapostag din vestul
Ungariei spre cîmpia Dunării - şi , în final, spre
cu rsul inferior al Ti sei - este răspunzătoar§ de tre-
cerea de la cultura Nagyrev la Vatya. In nord,
populaţia Kisapostag s-a oprit la Buda şi la munţii
Vertes, iar în nord-est la lanţul de aşezări fortifi-
cate ale culturii Hatvan desfăşurate de-a lungul
riurilor Galga, Tapio şi Zagyva. Studiul lui Bona
a arătat că populaţia care creştea vite din cadrnl
grupului Kisapostag s-a an1estecat repede cu
agricultorii autohtoni. După cîteva generaţii de
anlestec etno-cultural, s-a revenit la viaţa seden-
tară, bazată pe practicarea agriculturii.
Delimitările cronologice p~ntru acest grup sînt
fazele Vatya I, II şi III. Inainte de faza I,
an1estecul a două grupuri culturale diferite este
demonstrat printr-o serie de necropole de incine-
raţie cu urne. Astfel, s-au putut identifica l1
monninte ale culturii Kisapostag şi Nagyrev II.
Urnele Nagyrev erau acoperite ·cu o cupă cu
fundul în jos, iar cele Kisapostag cu o cupă cu
fundul în sus. Urnele Nagyrev conţineau podoabe,
pe cînd în cultura Kisapostag podoabele erau puse „
separat în mici vase ce erau strînse după incine- li
rare. Riturile de înmonnîntare din faza următoare I
l 107
I. Vatya I nu mai indică nici o diferenţă prin care să
poată fi identificate cele două grnpuri culturale.
Locuinţel e culturii Vatya erau supraterane,
rectangulare, cu podele de lut şi grinzi de lemn.
La Dunauj\"âros, o locuinţă avea o ,·atră constru-
ită din blocuri de 2 x l m cu o cavitate semisfe-
ri că în partea superioară pentrn ardere, o
deschidere frontală ş i un orificiu cilindric în
pămînt pentrn evacuarea fumului .
Acum agricu!tura a,·ea un rol preponderent
faţă de păstorit. In cîte\·a aşezări s-au descoperit
cantităţi importante de boabe de grîu arse precum
ş i gropi pentrn proYizii (argele). La Pak6ujvâr
s-au descoperit l Okg de griu şi mazăre. Săpă l igi le
din corn de cerb erau unealta agricolă de bază ală­
ruri de securea „celtică'· de piatră, folosită proba-
bil la arat. Alimentaţ i a era co mpletată şi prin
d nat: căprioare, cerbi. m istreţi , zimbii, pre_cum ş i
rl
prin cules: scoici. mere sălbati ce. ghindă. Jn faza
Vatya III au apărnt aşezări le fortificate cu şanţuri
l
ş i metereze pe partea interi oară, probabil ca
reacţie la ameninţăril e tot mai dese dinspre nord.
ln această ultimă fază , sînt atestaţi caii înşă uaţi ş i
1 pu11rnalele lungi din bronz.
In ceea ce priveşte ceramica (fini sată, lust rnită
ş i bine arsă) se poate aprecia că decoraţi a sa şi
11 ansamblul simbolic sînt strins înrndite cu vasele
culturii Nagyrev şi ale culturii Periam. Sînt
!
prezente aceleaşi simboluri: V-uri , M-uri, X-uri ,
linii multiple, duble ş i triple. Apar frecvent sînii
11 in conjuraţi de linii multiple, arcuri şi cercuri con-
I centrice. Folosirea unor cadre care închid un
motiv simbolic este tipică începînd cu faza Vatya
11 I. O altă tehnică, ce continuă din perioada
)Iagyrev, constă în împărţirea pe vertica l ă şi pe
ori zontală a suprafeţe i ,·asului. Vasele antropo-
morfe (sprijinite pe picioare umane, cu aripi ş i
11' impodobite cu sîni şi triunghiuri incizate
încadrate) şi figurinele omitomorfe atestă venera-
rea în continuare a ze iţe i pasăre . Simbolul este
clar „vechi european''.
11 Faza Vatya III dă dovadă practicării meta-
lurgiei locale. A continuat crearea unor forme
ornamentale specifice - diademe din foiţă de
aramă, coliere din sînnă de aramă cu extremităţile
rutate, tutuii conici, plăcuţe convexe, coliere,
podoabe dublu-spiralate şi lunule. A apărut o serie
de tipuri noi de ace cu capetele din foli e rom-
bo idală şi colţuri rulate, capete în forn1ă de
ciupe rcă, dublu-conice sau globulare. Pentrn
prima oară apar pumnalele, securile şi vîrfurile de
sulită turnate.
Această cultură s-a sfirşit o dată cu invazia
dinspre nord a călăre~ lor reprezentînd populaţia
!1 tumulilor. Nici zidurile groase ale aşezărilor for-
tificate Vatya, nici vîrfurile de suliţă ori pum-
nalele nou însuşite nu au fost suficiente pentrn a
opri populaţia tumulilor, echipată cu săbii şi
l arcuri. Aceştia au trecut Dunărea pe la cotul flu-
viului (Ia nord-vest de Budapesta) şi pe la sud de
Dunaujvâros, înaintînd peste pusta ungară pînă la
Mureş . Unnările catastrofale ale acestor incursi-
uni pot fi văzute în aşezările devastate şi a.bando-
!J
· ~----------------------~~~~~
nate ale culturii Vatya precum şi în depozitele
ascunse. Necropolele culturii Vatya au fost
înlocuite prin morminte de înhumare specifice
populaţiei tumulilor. Ca urmare a acestor modi-
ficări , Bona a presupus că majoritatea populaţi e i
Vatya a fost exterminată sau a fugit.
2. Culturile de războinici purtînd
amprenta specificului indo-european
a. Cultura Hatvan-Otomani-Wietenberg
din bazinul carpatic
Resturile culturii Hatvan sînt reprezentate de
vehicule şi de cai, de preponderenţa păstoritului ş i
prin situri de habitat fortificate pe înălţimi, pi s-
curi , dune de nisip sau pe malurile înalte ale
riurilor. Mai există indiciul distributiei cîtorrn
sute de situri Hatvan în zone adecvate păşunatu ­
lui din nord-estul Ungariei şi din Transilvania.
Populaţia culturii Hatvan se afla în curs de expan-
siune treptată spre vest, în pusta ungară şi în
partea apuseană a Slovaciei. Siturile sînt grnpate,
în unele zone circa zece situri aflîndu-se pe o rază
de 1O km, ·ceea ce sugerează unităţi tribale.
Importanţa vitelor, oil or, cîinilor şi a cailor
domestici se reflectă în frecvenţa ctt care apar
modelate în teracotă aceste animale. In peste 20
de situri s-au găsit roţi miniatu rale solide de lut,
fapt ce indică rolul acestora în viaţa de zi cu zi, ca
şi în simbolism. Meşteşugurile metalurgice au
cunoscut o dezvoltare accentuată, după cum se
poate observa din creuzetele şi din numeroasele
tipare pentru topoare plate, securi cu gaură trans-
versală de înmănuşare , pumnale, cuţite şi nasturi.
Majoritatea uneltelor ş i armelor recuperate din
siturile de habitat sînt de os (ace de cusut, sule,
ace cu gămălie, chiar pumnale şi dălţi) , de corn de
cerb (harpoane, săpăligi ş i tîmăcoape), de piatră
(topoare, lustruitoare, pietre de măcinat ş i cuţite
lungi de silex) ori de lut (fusaiole, linguri ş i
topoare miniaturale cu rol simbolic). Ceramica
este reprezentată de vase voluminoase cu impre-
siuni textile sau „măturate" sub gît. Apar ş i
nervurile plastice, reliefurile (embose), impresiu-
nile cu şnurnl şi uneori gravurile şi ornamente le
canelate.
Satele culturii Hatvan erau apărate de şanţuri
ş i valuri, fiind - de regulă - cu plan rectangular.
Casele, construite din suporţi de lemn şi pereţi de
împletituri şi lut, se aflau în şiruri paralele sau în
cercuri concentrice. Situl eponim de la Hatvan se
află la nord-est de Budapesta, în regiunea Heves9.
Aceasta a dat la iveală trei straturi de habitat şi
resturile unor case lungi rectangulare de lemn,
unele cu dimensiuni pînă la 17 x 6 m. Alte sate
bine conservate s-au descoperit în anii ' 60 pe rîul
Tisa, la Tiszaluc, regiunea Miskolc, la Jâszd6zsa
şi Em6d 10. Construcţiile aveau una sau două
camere cu podele din scînduri sau lut, yetre,
adesea cu margini ridicate, şi laviţe de lut. Jntr-o
casă arsă de la Tiszaluc s-a găsit un recipient
umplut cu boabe de mei.
 108
Populaţia Hatvan îşi incinera morţii , unnînd
tradipa predecesorilor lor din nord-estul Ungariei,
ramificaţia Z6k-Nyirseg a culturii Vuccdol.
Necropolele de incinerare cu puţ erau, de regu l ă,
amplasate dincolo de riu, vizavi de aşezare.
Grupurile Otomani şi Wietenberg au urmat
grupului Hatvan şi au devenit o cultură bogată şi
creatoare a epocii bronzului. Denumirea Otomani
rl vine de la un sit fortificat pe o înălţime de lîngă
Marghita, la 60 km nord-est de Oradea, care a
oferit cîteva faze ale acestei cu lturi U Denumirea
fI
Wietenberg vine de la o altă înălţime fortificată
din bazinul superior al Mureşulu i la nord de
Sighişoara, în estul Transilvanieil2. Resturile
materiale ale culturii Otomani şi Wietenberg sînt
f l strîns înrudite. Pe întreaga suprafaţă a acestei cul-
turi s-au găsit fo1tifica!ii impresionante, modele
de vehicule şi roţi . Modelele în lut ale unor .care
cu patru roţi s-au găsit in nu mai puţin de 50 de
r1 situri 13 (fig. 140). Situl bine fo1tificat de la
Wietenberg, înconjurat de cursul Tirnavei Mari,
este remarcabil. Deschiderea sa este de 190 m
lungime şi 90 m lăţime. Această fortăreaţă este
f1 faimoasă pentru vatra circulară de lut, mă iestri t
decorată cu spirale „în mişcare" avînd un model
concentric şi un cerc exterior de spirale de dimen-
11 siuni duble (fig. 141 ). Un alt sit fortificat impre-
sionant este cel de la Săl acea, la 8 km nord de
Otomani, aflat pe o înăl~me ce domină cîmpia 14.
lI Această fortificaţie este înconjurată de valu~ri
duble şi de un şanţ cu o lăţime totală de 21 m. In
interiorul acropolei s-au identificat cinci straturi
culturale, dintre care două aparţin fazei Otomani
I, iar alte trei fazei Otomani II. Casele (neconser-
11
vate bine), dispuse în şiruri, aveau podele de lut
sau pămîpt bătătorit, o vatră şi o groapă pentru
provizii. In anul 1968 s-a descoperit un edificiu în
II formă de megaron cu dimensiunile 8,8 x 5,2 m,
care este considerat a fi fost un templu. Accesul se
făcea printr-un portal deschis. Prima can1eră a dat
la iveală mari cantităţi de ceramică şi un altar pe
11 patru picioare de lemn. Camera interioară şi cea
mai mare era decorată pe pereţi cu o friză de ten-
cu ială şi cuprindea două altare elevate de lut.
lI Unul era piramidal, avînd 1,6 m la bază şi 1,2 m
la vîrf. Altarele se aflau pe cei doi pereţi laterali.
Pe fiecare se aflau nouă obiecte piramidale de lut,
considerate a fi căţei de vatră. S-au mai descope-
l1 rit un suport de lut pentru vase şi trei cuţite curbe
lJ
de piatră. Obiectele de cult găsite în afara clădirii
cuprind 11 care miniaturale de lut, modele de ro~,
un model de altar, un rhyton, askoi (vase în fonnă
de gurduf), diverse vase şi modelul unei bărci.
lncă mai impresionantă este înălţimea fortifi-
cată de la SpiSsky Stvrtok lîngă Mysia Horka, în
l1 estul Slovaciei 15. Aceasta se înaltă cam la 50 m
deasupra văii fiului Spis. Panta este foarte abrup-
tă pe versantul vestic şi înclinată pe cel estic,
lj unde era protejată de un şanţ-pali sadă din pietre
aliniate şi de un val cu paramentele interioare şi
exterioare din lespezi de piatră (acum aflate la o
u înălţime de un metru). La intrarea spre metereze
se aflau nişte bastioane-turnuri. Zidul fortificaţiei
u
avea o lungime de 160 m, o lăţime de 4.8 m la
bază şi o înăl!imc de 4 m. Suprafa!a interi oa ră
săpată a scos la iveală un şi r de 26 de case rec-
tangulare cu două camere. Pe latura vestică, case-
le erau dispuse în formă de V pentru a lăsa loc
unei pieţe pavate cu p i atră.
Cîteva sate săpate de pe culme au dat la i\·eală
străzi bine gîndite cu casele dispuse în şiruri. Un
sat de la Barca. în apropriere de Kosice (estu l
Slovaciei), era fonnat din patru şirnri de case.
Acestea aveau aproximativ 1O m lungime şi erau
împărţite în cîteva ca.mere cu platforme elevate de
Lut, podele de lemn şi pereţi de împletituri şi lut .
Impletiturile erau din ramu ri sub ţi ri. apoi
acoperite pe ambele părţi cu lut amestecat cu paic.
Acoperişul înclinat se sprijinea pe stîlpi. S-au mai
cunoscut case asemănătoare pe înăl ţimea de la
Toszeg. Vetrele cu pereţi de la Toszeg. de tip
Otomani, erau ornamentate cu nen1 uri fonnînd
romburi, triunghiuri şi alte motive geometrice.
Lîngă ,·etre se afl au suportmi de lut (cuptoare
portati\'e) şi grătare cu orificii pentru ,·ase.
Cultura epocii bronzului din nord-e stul
Ungariei şi din Transilvania a atins apogeul in
secolele XVII-XVI î.e.n. pe măsură ce se
exploatau intensiv resursele de aramă ş i aur. Au
înflorit metalurgia şi producţia ceramicii. prac-
ticîndu-se şi schimbul de produse cu zona baltică
şi cu Grecia miceni ană. Ceramica Otomani a arnt
o puternică influen ţă asupra ceramicii din întrea-
ga Europă centrală. Formele specifice erau căn i le,
cupele brune şi negre lustruite fin şi precum şi
străchini şi amfore decorate cu „negi'· conici sau
protuberanţe, semicercuri, spirale şi incizii diago-
nale sau verticale. Cănil e şi vasele cu două toarte
din cadrul culturii Wietenberg erau bogat orna-
mentate cu spirale ,,în mişca re" şi cu meandre, de
reg!;ilă cu încru staţii în alb.
In nord-estul Ungariei şi nord-vestul României
s-a găsit un mare numă r de depozite de bronz l6.
Depozitele din această peri oadă, cum este cel de
la Apa, cuprind exempla re fnunoase de săbii de
bronz cu mîner, lame de pumnal, securi cu gaură
transversală de înmănuşare şi partea dorsală
alungită precum şi topoare cu gaură alungită,
cilindrică şi profil ată. Niciodată înainte sau după
această,. perioadă annele nu au fost atît de ele-
gante. In ceea ce priveşte bogăţia ornamen ta ţiei ,
ele sînt depăşite numai de pumnalele din J
mormintele regale miceniene. Motivu l spiral a
atins o măiestrie autentică a curburii şi încolăci rii
aşa cum apare pe artefactele de bronz şi aur ori pe
ceramică. Spiralele se găsesc pe plăcuţe de aur, pe
i
cilindri de os, pe psalii şi pe discuri din corn de
cerb. Este posibil ca motivele artistice spirale,
specifice, cum ar fi ,,motivul scripetelui" să fi fost
inspirate de lumea egeeană.
Mun~i Carpap au rezerve bogate de ara111ă.
Practicarea locală a metalurgiei este atestată prin
existenţa atelierelor şi depozitelor ce conţin
blocuri şi lingouri de cupru ca şi tipare de
gresiel7. Multe topoare, săbii şi pumnale sînt
împodobite cu motive curbilinii. Se crede că ar fi
 109
produsele unei sin~u re şcoli artislice sau chiar ale
unui singur meşter 8. Obieclele de aur abundă in
Transilvania şi se crede că au fost confecţi onate
din minereul extras în Carpaţi . Aurul stă la bJZa
unor ornamente superbe - brăţări , platoşe orna-
mentale, bucliere, cupe ş i chiar topoare, săb ii şi
pumnale cu funcţie simbolică. Decorarea se făc~a
prin incizie sau prin tehnica repousee. Piesele
cele mai mari cîntăresc peste o jumătate de kilo-
gram. Un fragment al unei săbii de aur, descope-
rit la Perşinari , are o lungime de peste 30 cm.
r l Decoraţi a de pe umeri, pornou şi mîner se
aseamănă celei de pe o sabie găs ită într-un mor-
mînt micenian, 1ingul B (secolul al XVJI-ka
î.e. n.). Este un produs local găsit alături de patm
I\ securi de luptă din argint. Asemenea asocieri
sugerează l egături cu lumea miceniană, aceasta
din unnă importînd probabil aur din Transilvania.
Numeroase artefacte de aur decorate în mod
II elaborat cu motive spiraliforme ar putea fi con-
siderate opera unor meşteri deosebi ţi de pe lîngă
stăpînii locali. Depozite de aur remarcabile s-au
f I găsit. la Ţufalău, Şmig şi Ostrovul Mare.
Perioada înfloritoare a culturii Otomani s-a
încheiat pe la 1500 î.e.n., în urma unor atacuri
dinspre vest ale popu l aţie i tumulilor. S-au
11 abandonat numeroase telluri din estul Ungariei ş i
vestul României. Straturile tîrzii ale siturilor
stratificate de la Toszeg, Vârdomb şi Vărşand (la
50 km nord de Arad) au dat la iveală obiecte din
11 bronz şi recipiente ce le a12ropie de cultura
central-europeană a tumulilor. In acest timp, te ri-
toriile grupului ceramicii incizate din vestu l
lI Ungariei şi nordul Iugoslaviei şi ale culturii
Periam din bazinul Mureşului au fost copleşite de
infi ltrarea populaţiei tumulilor. De acum înainte
această zonă a stat sub influ enta arealului
cultural central-european . Cu toate acestea.
cultura Otomani a persistat, în anumite părţi din
nord-estul Ungariei, Rutenia Carpatică (Ucraina
:I Subcarpatică) şi nord-\·estul României (comple-
xul Suciu de Sus) pînă în secolele XIV- XIII î.e.n.
Gmpul Wietetenberg nu a continuat pînă în
faza tîrzie a epocii bronzului. Multe înălţimi for-
tificate au fost abandonate. Cam în aceeaş i
perioadă, populaţia „Noua", despre care vom
vorbi mai jos, s-a infiltrat în Transilvania dinspre
nord-est.
b. Cultura Tei din regiunea Dunării inferioare
Denurnnirea Tei provine de la situl arheologic
de pe Lacul Tei, la marginea Bucureştiului . Pe
terasele şi promontoriile afluenţilor Dunării infe-
rioare sînt răspîndite circa 60 de situri cu materi-
ale Tei provenind de la începutul mileniului al
II-iea pînă pe la 1300-1200 î.e.n. Multe au fost
scoase la lumină în zona Bucureştiului, în special
în lunca Dîmboviţiei. Grupul Tei trebuie să fi
evoluat dintr-o ramificaţie din regiunea Dunării
inferioare, kurganizată în mod repet~t şi cunos-
cută sub numele de Glina III. Indelungata
dezvoltare a culturii Tei este subîmpărţită în cinci
faze (Tei I-V) pe baza tipologiei şi stratigrafieil9.
~[----------------------~-
in timpul fazei Tei I, materialul cultural este
asemănător aproape pe întreg teritoriul României ,
incluzînd Transilvania şi Moldova. Obiectele
tipice sînt secu1ile de luptă din pi atră, cuţitel e ş i
vîrfurile de săgeată din silex, uneltele de os _şi
corn de cerb. Obiectele de metal sînt rare. In
fazele Tei II şi III, în morminte şi depozite apar
tot mai multe obiecte de metal. Tezauml sus-
amintit de la Pe rş inari a aparţinut probabil unui
stăpîn local al culturii Tei. Alte obiecte de aur
s-au găsit într-o movilă de la Măcin ijud. Tulcea),
reprezentate de două lame de hal e bardă şi două
bră ţări, Lamele de halebardă erau din aliaje de
53% aur, 23 % argint, 22- 23% cuprn ş i 1- 2% fier.
Forma tipi că a ,·aselor ceramice era o oală cu
două toa1te, decora tă cu triunghiuri, V-uri, rom-
buri şi cercuri în ş iruri verticale sau orizontale.
ln secolele XIV- XIII î.e.n., în arealul culturii
Tei a pătruns dinspre nord populaţia culturii
Noua, astfe l că grnpul Tei nu mai prezintă vitali-
tate după 1400 î.e.n.
c. Cultura Monteoru din Moldova
foălţimile fo rtificate, satele şi cimitirele cul-
turii Monteoru sînt concentrate de-a lungul
cursurilor importante din Moldova - Siretul şi
Prutul inferior şi afluenţii acestora - ca şi în colţul
de sud-est al Ardealului.
Denumirea culturi i este luată de la fortifi catia
(„Cetăţuia'') de la Monteoru pe pînul Sărata, 'în
apropiere de Buzău . Acest sit este coloana ve1te-
brală a cronologiei întregii epoci a bronzului din
România şi este izvorul principal de infonn a ţie
pentru grupul Monteoru. 30 de ani de săpături
(începute în anul 1940 sub conducerea prof.
Nestor ş i a dr. Zaharia) au scos la iveală resturi
datînd din inten1alul cuprins între mileniul al
III-iea pînă pe la 1300 î.e.n.20 Se pare că aici a
fost centml unei puteri tribale. Resturile de habi-
tat, necropolele ş i zonel e de sacrifi cii i ndi că o
foarte îndelungată continuitate a unei singure cul-
luri. Alte situri săpate care aparţin cu lturii
Monteoru sînt: acropola impresi onantă de la
Răcăciuni , pe un promontoriu al Siretului; situl
stratificat ş i fortificat de la Costişa, situat pe o
terasă a rîului Bistriţa, afluent al Siretului; o mare
necropolă şi fortăreaţa de la Poiana, în bazinul
inferior al Siretului . Toate acestea atestă o cultură
a cărei fază „clasică" se s ituează înainte de şi pe
la jumătatea mileniului al Ii-lea î.e.n.
Treptat, agricultura a devenit preponderentă
faţă de păstorit, iar numărul locuitorilor a crescut.
Aceste afinnaţii sînt dovedite de prezenţa griului,
orzului şi meiului, de securile de piatră şi de
necropolele cu sute de morminte, cum sînt cele de
pe dealul de la Sărata-Monteoru şi de la Poiana.
In situl de habitat de la Sărata-Monteoru s-au
descoperit mari zone de sacrificiu pavate cu pia-
tră. Ofrandele sînt reprezentate de vase uriaşe de
sacrificiu, unele în fom1ă de figură feminină
(ginemorfe), altele în formă de askoi (fig. 142).
Acestea conţineau griu, cochilii, coame de elan şi
 l
110
l oase de animale domestice, între ca re copite şi
tibii de cai 21 .
Fiecare strat de la Cetătu i a-Monteoru a scos la
iveală vase imense de sac~ificiu şi vase antropo-
morfe specifice cu toarte înalte şi cu proiec ţii în
[l partea superioară. Ceramica de tip Monteoru a
păstrat mult din tradiţia „veche europeană" din
punct de vedere al calităţii şi simbolismului.
Decoraţia era în relief, lnlocuită în faze le ulte-
II rioare de incizii adînci. Se cunosc numeroase
obiecte, cum sînt buclierele de bronz, aur sau
suflate cu aur, argint ş i bitum, mărge l e din faianţă
sau chihlimbar şi brăţări de bronz, toate datate
înainte de mijlocul mileniului al II-iea. S-au găsit
11
şi psalii, unele decorate <'._li spirale şi „scripeţi" ca
în zona Dunării mijlocii. In fortăreaţa de la Poiana
s-a găsit o copie a unei spade de factură miceni-
II ană, tip care s-a generalizat]n a doua jumătate a
secolului al XV-iea î.e .n. In această perioadă,
popula~a culturii Monteoru avea clare legături
f I comerciale cu zone din sud, apus şi răsălit.
Legăturil e cu regiunea Mării Negre şi a
Caucazului sînt indicate de formele ghioagelor,
topoarelor şi buclierelor din depozitu l de la
11 Borodino în Basarabia (azi în Ucraina). Ghioaga
de piatră sau corn de cerb, securea de luptă din
piatră semipreţioasă sau pumnalul de bronz
[I reprezentau inventarul specific de monnînt băr­
bătesc al clasei conducătoare a culturii Monteoru.
d. Cultura Noua: valul al patrulea de păstori
11 din zona stepei nord-pontice- Volga
şi deplasarea lor spre E urop a
central - răsăriteană
lI Continuitatea grupurilor culturale Tei, Monte-
oru, Wietenberg şi Otomani a fost întreruptă în
secolele XIV- XIII î.e.n. de un nou val dinspre
stepa răsăriteană. Elementele cu lturale aduse în
11
Europa central-răsăriteană sînt înrudite cu com-
plexul Sabatinivka de la nordu l Mării Negre,
lI reprezentînd ultima fază a culturii mormintelor cu
şarpantă din zona nord-pontică-Vo lga. În
Dobrogea, Transilvania şi bazinul Dun ării infe-
rioare au pătruns brusc tipuri răsăritene de săbii şi
11 pumnale, securi perforate şi seceri. Situri izolate
se găsesc pînă în sudul Poloniei, în Cehia,
Slovacia şi Ungaria. Modificările culturale au fost
mai drastice decît introducerea unor arme şi
11 unelte străine. Studierea scheletelor din Transil-
vania şi nord-estul Ungariei a dovedit existenţa
unui tip fizic înrudit cu al populaţiei monnintelor
ll cu şarpantă şi al celei din cultura Andronovo din
sudul Rusiei şi sudul Siberiei22. Fortăreţe le exis-
tente şi satele de pe înălţimi au fost abandonate.
Pe terasele rlurilor au apărut situri noi unde
lipsesc urme de case solide. S-au găsit numai stra-
turi groase de cenuşă şi oase de animale domes-
tice. Aşezările de acest tip din vestul Ucrainei sînt
numite zolniki („cenuşare") . Acumularea de
cenuşă s-a datorat probabil taberelor sezoniere
unde se făceau multe focuri.
.I .
Cea mai mare concentrare de situri ale cul turii
Sabatinivka este înregistrată de-a lungul rîurilor
dintre Nipru şi Nistru. Cele mai importante au
şiruri de case cu temelii de piatră şi suprastructuri
din împletituri şi lut. Alte l ocuinţe erau din lemn
adîncite în pămînt (bordeie). Movilele de tipul
„mormintelor cu şa rpantă" includ monninte cu o
groapă, cu mai multe gropi sau cu ciste de piatră.
Sinteza cultura l ă din România (incluzînd
Moldova, Muntenia şi Ardealul) este numită
„Noua--, după~ o necropolă din pădurea Noua de
lîngă Braşov2-1 . O ramificaţie sudică a acestei cul-
turi din Dobrogea. sudul Munteniei şi Bulgaria
este cunoscută sub numele de „complexul
Coslogeni'', după numele unei înălţimi fortificate
de pe malul Dunării, în Muntenia.
Complexele Noua şi Coslogeni par a fi un
runestec de elemente ale culturii nord-pontice
Volga a mormintelor cu şarpantă (Sabatinivka) cu
elemente ale culturilor Monteoru, Tei, Wietenberg
şi Otomani. Păstorii de stepă au remodelat iarăşi
cultura autohtonă~ aşa cum făcuseră cu două
milenii înainte. Incetarea traditiilor st răvechi
indică subjugarea popu laţiei autohtone - proces
esen~al în fonnarea tracilor şi traco-dacilor.
După circa 1200 î.e.n. se constată o tendinţă
spre uniformitate, dar şi spre o sărăcire cu lturală.
Siturile culturii Noua sînt amplasate în locuri
deschise de stepă, silvostepă şi deal. Satele erau
mici. constînd din cîteva bordeie din ramuri
împletite acope1ite cu lut. Uneltele erau mai ales
de os. Chiar şi vîrfurile de s~geată şi unele piese
de harnaşament erau de os. In contrast cu vasele
minunate şi bogat ornamentate găsite în Europa
central-răsă1iteană la jumătatea mileniului al
II-iea, acum ceramica este puţin decorată iar
fonnele sînt simple. Pe toată aria de răspîndire a
noului complex sînt tipice vasele cu o nen1ură în
jurul gîtului (ca la Sabatinivka) şi cupele cu două
toarte (de tradiţie autohtonă) . Economia bazată pe
păstorit este caracte 1i zată de numărul predomi-
nant al vitelor şi de marele număr de cai. Se
creşteau şi oi/capre, porci şi cîini. Secerile de
bronz şi pietrele de măcinat indică şi practicarea
agriculturii.
e. Cultura „panonic ă" sau a ceramicii
în crustate din vestul Ungariei
şi nord-vestul lugoslaviei
În linii mari, populaţia ceramicii încrustate a
ocupat aceleaşi teritorii ca populaţia ~ Vucedol ,
fără să fie însă continuatoarea acesteia. Inainte de
apariţia culturii ceramicii încrustate (anterior
fazei Kisapostag), a existat un „interludiu"
reprezentat de populaţia venind dinspre sud-est,
din Bulgaria, a cărei cultură este numită
„Samogyvar" în vestul Ungariei şi „Vinkovci" în
nord-vestul Iugoslaviei24. Aceştia erau păstori
care îşi îngropau morţii în ciste de piatră şi în
tumuli (kurgane). Judecînd după riturile de
înmormîntare, după structura economiei ş i
tradiţia ceramicii , popul aţia Samogyvar era
 ll l
1 moştenitoarea cu lturi i Ezero-Coţofen i . un grnp
indo-europenizat ca urmare a valului kurgan nr. 2,
care s-a deplasat spre nord-vest, poate ca unnare
a incursiunil or popu la!iei Yamna (valul kurgan nr.
r1 3). Atunci trebuie să fi avut loc amestecul cîtorva
grnpuri culturale: Vucedol autohton ş i Samogyvar
imigrat. Se pare că acest proces a dus la apariţia
f l unui nou complex cultural, cu o structură
pa storal ă a economi ei, cu clasa s upe ri oară
locuind în fort.1re!e impresionante, în timp ce
masa popula!iei trăia în sate mici cu case semi-
Il subterane (bordeie). }apt cc confirmă existenţa
unei tradi ţi i kurgan. Incrnstarea vaselor cu pastă
albă (procedeu care a ş i dat numele cultu1ii) îşi
are originea în tradi !ia Vucedol. Intervalul de timp
în care s-a dezvoltat această cultură a mai cunos-
cut existenţa unor grupuri de agricultori în luncile
Dunării şi Tisei inferioare, reprezenta ţi de
grnpurile Nagyrev, Periam, Vattina şi Verbicioara.
11 Acestea s-au influenţat reciproc, dar sistemele lor
culturale - mai ales structura socia lă - au fost net
diferite.
11 În zona an1tă în vedere. nu există nici un tell
care să indice o economie stabilă bazată pe prac-
ticarea agriculturii. Sînt consemnate doar cîteva
aşezări, iar cele cunoscute sînt mici, sate cu un
11 singur strat arheologic avînd nu mai mult de şase
bordeie cu acoperiş sus ţinut pe stîlpi de lemn.
Ocupaţia principală era creşterea vitelor şi a altor
11 animale don2estice, inclusiv caii. Se practica şi
agricultura. In aşezări s-au găsit şi mori mi ci şi
pietre de măcinat, săpă I igi de piatră şi coame de
cerb (folosite probabil la arat). Teritoriul are o
11 zonă mare de cîmpie ş i lunci prielnice practicării
agricultu1ii. Sînt atestate vînătoarea, pescuitul şi
strîngerea cochi liilor, ca şi culesul unor plante
sălbatice.
11 Specifice acestei culturi sînt siturile fortificate
pe înălţimi şi fortăreţe l e impresionante, ridicate
pe culmi extrem de abrupte, pe promontorii şi alte
II zone protejate natural. înconjurate de rîuri sau
mlaştini25 . Din cauza acestu i sistem amplu de
fortăreţe, în Bosnia şi Dalmaţia această cultură
!1. este numit1. „c_ivili zaţia Gradina" (de la gradina
'fortăreaţă' ) . In cadrnl fortăre ţelor s-au găsit
ateliere metalurgice, ceramice şi pentru confec-
[l' ţionarea obiectelor din os şi piatră.
Pînă acum, cele mai multe informaţi i privind
această cultură provin din mom1inte de incine-
raţie în gropi ovale sau rectangulare (uneori în
Il urne care se fo loseau numai pentru copiii incine-
raţi 26). Cercetătorii au putut cunoaşte vasele fru -
mos încrustate găsite în morminte, începînd cu
anul 1870, în special prin lucrarea lui M.
Wosinsky, Die inkrustierre Keramik in der Urzeit
apărută în 1904. Iniaţial, autorii săpăturilor au
crezut că cimitirele erau foarte mari din cauza
l marii cantităti de vase. Cercetările recente au ară­
tat, totuşi, că cimitirele nu au mai mult de 20-40
de morminte27, ceea ce reflectă probabil numărul
de membri ai unui singur clan sau unui sat
reprezentat de 3-6 familii. Cimitirele săpate inte-
gral, cum este cel de la Kiralyszentistvâ.n în
vestul Ungariei, au dat la iveală ş i ruri ele
mom1 inte orientate pe direcţ i a sud-vest-norei. Un
şir reprezenta probabil mormintele unei singure
fam ilii. Numărnl de vase dintr-un monnînt este cu
adevărat impresionant. Spre exemplu, în 53 de
morminte de la Kirâlyszentistvân s-au găsit 735
de vase. La Szebeny, în 18 morminte s-au găsit
132 de vase. Vasele încrnstate erau puse în juru I şi
deasupra grămezi i de cenuşă, uneori fi ind aşeza te
într-un model geometric. Morţ ii erau incineraţi cu
podoabele, uneltele şi annele lor. Oasele de ani-
male, de regu lă y ite, au fost găsite în rnonninte
alături de vase. In afară de mormintele obişnuite
cu pu ţ, ce conţineau grămezi de cenu şă, au mai
apărut cîteva înmormîntări netipice. La Cs6r, în
vestul Ungariei, sînt două cazuri de resturi inci-
nerate depuse în ciste rectangulare de lut cu
capac. Un astfel de sicriu măsoară 42 x 62 cm, iar
ce l ălalt 36 x 51 cm. Ambele cuprindeau o vari-
etate de vase, cele mai bogate inventare din cim i-
tir. Un alt sicriu sim ilar de lut s-a mai găsit şi în
necropola de la Veszprem. La Kiralyszentistvan,
un monnînt dintr-o ci stă de piatră a fost acoperit
cu un caim de piatră. Este foarte probabil că aces-
te morminte au aparţinut unor persoane de vază
ale locului. Cu toate acestea, forma vaselor clin
monninte sau decoratia lor nu diferă de cea clin
restul monnintelor. La Kirâlyszentistvăn, un mor-
mînt (nr. 12), remarcabil prin pozi ţie şi inventar,
cuprindea o ghioagă sferică de marmură, o figur-
ină excep~onală de lut reprezentînd o pasăre , o
strachină de un tip aparte sprij inită pe patru
picioare ş i multe alte vase28. Mormîntul se afla în
centrul părţii sudice a fazei principale a cimitiru -
lui şi poate fi interpretat ca monnîntul unui bătrî n
al satului sau al şefului clanului.
Siturile apa~ grnpate, reprezentînd probabil
unităţi tribale. In vestul Ungariei, unde această
cultură este cel mai bine cunoscută, s-au identifi -
cat patru grnpe locale: Esztergom şi Veszprem în
nord , Szekszard şi Pecs în sud.
Repertoriul ceramic este reprezentat de stră­
chini, pahare cu picior şi vase cu una sau două
toarte, cu gîtul pîlniat şi corpul globular.
Repetarea continuă a acel oraşi forme şi a
aceluiaşi motiv decorativ este indiciul existenţei
unor centre pentru producţia ceramici i.
Specializarea în meserii a intrat probabil în sarci-
na unor familii şi s-a păstrat din generaţie în
generaţie. Benzile orizontale sau inciziile verti-
cale, punctele simple sau duble erau încrustate cu
pastă albă. Ornamentaţia se realiza înainte de
ardere. Numai ceran1ica fină era executată cu
grijă, avînd pereţii subţiri şi fiind bine arsă şi
lustruită. Celelalte vase erau aspre, prost arse,
poroase şi casabile. Suportul pentru introducerea
cretei se pregătea prin împungerea şi imprimarea
supra-fe ţe i, ce unna să fie umplută cu un băţ
ascu~t înfăşurat cu un fir pentru a o înăspri şi a
permite fixarea pastei mai bine. Pe suprafaţa
astfel pregătită se aplica o pastă de cochilii şi oase
pisate. Această metodă s-a mai folosit în timpul
perioadei Vucedol şi a paharelor campanifo rme.
 112
Bogăţia 0111amentaţiei a crescut o dată cu trecerea
timpului. In fazele tirzii, decoraţia nu s-a mai
limitat la gîtul vasului , ca în faza Kisapostag, ci
acoperea corpul şi gitul pîlniat al amforelor şi
căn ilor. Capacele şi străchinile erau de asemenea
decorate adînc cu motive geometrice. Forn1ele
11 mai elegante. înalte şi delicate au fost influenţate
de populaţia de agricultori din nordul lugoslaviei
ş i sud-estul l 1ngariei (grupurile Gerjen şi Vattina).
II ln ciuda influenţelor în ceea ce priveşte forma,
structura moti\·elor de pe ceramica încrustată are
însuşirile sale specifi ce, fiind în principal geome-
trice, nu simbolice ş i compartimentate. Numai
r I capacele şi bazele vaselor erau adesea decorate cu
un simbol solar. Motivele ornitomorfe, care apar
uneori, erau moştenite din perioada Vucedol.
Majoritatea figurinelor ornitomorfe erau folosite
11 ca mici clopo ţei pentru producerea unui sunet
spe_s:ific.
In circa 60 de staţiuni s-au găsit ş i artefacte din
!I metal. In sud-vestul Ungariei au ieşit la iveală
tipare pentru ornamente şi pentru vîrfuri de suliţă
cu orificiu tubular. Bona presupune că arama era
adusă din Alpi în schimbul vitelor. O serie de
11 ornamente erau de tip şi de producţie locale, cum
ar fi pandanti\·ele circulare, în formă de pieptene
sau antropomorfe şi brăţările masive cu extre-
li mităţile lăţite ş i încolăcite. Multe alte forme ale
ornamentelor din sîrn1ă sau folie de aramă, ca şi
ale securilor cu gaură transversală de înmănuşare
sau ale topoarelor plate, pumnalelor şi vîrfurilor
de lance, erau comune întregului bazin al Dunării
11 mijlocii. Lamele triunghiulare de pumnal cu dec-
oraţia în triunghi striat şi pumnalul cu mîner de
metal proveneau din atelierele civilizaţiei Unetice
11 ca şi acele cu capete globulare.
S-au găsit 12 depozite, toate conţinînd pan-
dantive şi plăc i ornamentale specifice acestei cul-
turi. Acestea au fost ascunse direct în pămînt sau
11 puse într-un \·as. Se crede că au reprezentat
comori preţi oase, ascunse în timpuri de răstrişte,
atunci cînd populaţia ceramicii încmstate a fugit
[I sau s-a dispersat înainte ca populaţia de călăre ţi a
tumulilor să fi intrat în vestul Ungariei din Cehia
şi Slovacia, devastînd întreaga regiune.
11 f. Complexul central-european reprezentat de
grupurile Unetice, al tumulilor şi al
cîmpurilor cu urn e şi influenţa sa asupra
lI etnogenezei în Europa central-răsăriteană
În mod tradiţiona l , cultura epocii bronzului
din Europa centrală a fost cunoscută sub denumiri
diferite cum sînt: Unetice (sau Aunjetitz) din
11 epoca timpurie a bronzului, cultura tumulilor (sau
a mormintelor tumulare) din epoca mijlocie a
bronzului şi cultura cîmpurilor cu urne (incluzînd
cultura lusaciană sau Lausitz care este o compo-
11 nentă a acesteia) din epoca tîrzie a bronzului.
Vom păstra aceste denumiri, precizînd că acest
li complex central-european nu a fost reprezentat de
trei, ci de o singură cu ltură cu o evoluţie continuă
în toată epoca bronzului.
I. I
Grupul Unetice, circa 2300-1500 î.c.n.
Cultura Unetice a parcurs o lungă perioadă de
formare înainte de a atinge culmea dezvolt.1rii
sale. Din punct de vedere antropologic, popula!i a
nu era uni fonnă, deoarece pe teritoriul dez\'o ltări i
sale tră iseră numeroase populaţii aparţinînd
unnătoarelor culturi: ceramica lini ară, paharele
pîlniate, amforele globulare, ceramica decorată cu
şnurul şi paharele campaniforme. Din cele 200 ele
cranii examinate în necropola de la Hainburg în
Austria inferioară, s-au indentificat două tipuri
dolicocefale - cromagnoid şi nord-mediteranean
- şi o varietate brahicefal ă din cadrul cultu rii
paharelor cam~an i forme . Mai erau şi cîteva crani i
cu fa!a teşită 9_ Analiza a 108 schelete de la
Grossbrembach (landul Sommerda) din fosta
R.D. Gennană, a reliefat existenţa unor schelete
alungite şi înguste, cu faţa ortogonală predomi-
nant l eptoprosopă, cu orbite mesoconce şi nas
leptorin sau chamaerin. Populaţia era alcătu ită din
oameni relativ înalti : bărbatii aveau circa 171 cm.
iar femei le 160.3 'cm30_ Din cele 95 de crani i
analizate în Mo-ravia, numai 3 erau brahicrane,
restul fiind dolicomorfe. Se pare că simbioza
diferitelor grupuri etnice din timpul pe1ioadei de
fonnare a culturii Unetice a dus la o unitate rela-
tiv omogenă cu forme predominant lepto-
dolichocefale31 .
Faza proto-Unetice (circa 2300-2000 î.e.n.)
pare să fi fost în esenţă un amestec al culturii
ceramicii decorate cu şnurul şi al paharelor cam-
paniforme cu influenţe notabile în ceea ce
priveşte ceramica ş i orna.m~ntele de la grnpurile
Nagyrev, Vatya ş i Hatvan. In contrast cu relativ
micile cantităţi de artefacte din metal găs ite în
monnintele cerami cii decorate cu şnu rul , în
mormintele culturii Unetice s-au găsit can tităţi
mari de ace, coliere, tuburi , bucliere în fonnă de
coş, pandantive dublu -spiralate ş i pl ăci conice.
Motivele ornamentale (cum ar fi benzil e de
triunghiuri striate, inelele concentrice ş i crucile
de pe discurile acelor) şi forma artefactelor (plăci
circulare, brăţări în fonnă de manşetă) au fost
moştenite de la cultura ceran1icii decorate cu
şnuml. Arama şi aurul s-au răspîndit spre nord, pe
rutele comerţului cu chihlimbar de-a lungul
Oderului şi Wartei . Totuşi , la nord de Carpaţi ,
silexul şi osul erau încă mult folosite pentru con-
fecţionarea uneltelor şi ornamentelor.
Pumnalele de silex şi vîrfurile de săgeată erau
tipice pentru mormintele bărbaţilor. Podoabele
feminine cuprindeau spirale de sîrrnă de cupru,
mărgele _ din scoici , discuri de os, chihlimbar şi
faianţă. In mormîntul unei familii (de la Oroszvâr,
nord-vestul Ungariei, acoperit cu o movilă şi
conţinînd un craniu de cal), scheletul unei femei
era împodobit cu brăţări de aramă, bucliere şi ace.
Cel mai interesant era un ornament pectoral cu
şapte rînduri de spirale de cupru şi mărgele din
cochilii de dentalium, dinţi de animale şi un disc
de faianţă ataşat la capăt. Lespedea unui monnînt
cu cistă, din necropola de la Dingelstedt, lîngă
1.I
Oschersleben (Gennania centrală), este gravată
1 cu imaginea unui om ducînd o secure perforată
transversal. Acesta poartă un inel mare şi o
„bandulieră''. Centura sa, gravată pe diagonală în
1 partea superioară a lespedei, este redată prin
trăsături verticale care au reprezentat probabi l
tuburi de aramă cusute de haine sau de pielea
I\ îmbrăcămintei . Un disc de pe centură este, fără
îndoială, redarea uneia dintre acele catarame din
faza Unetice timpurie, aşa de frecvent prezente în
depozite. Imaginea poate fi a unui războinic dece-
r\ dat sau o zeitate, judecînd după simbolurile
autorităţii sale: discul solar şi securea de luptă.
Morţii se îngropau în poziţie contractată, în
rI
gropi ovale, uneori în ciste, în camere mortuare
din şarpante sau în sicrie de lemn . In regiunile
împădurite s-au păstrat şi movile joase.
Necropolele mari sînt cunoscute în Slovacia ·şi în
;l sudul Poloniei (de exemplu Branc, lîngă Nitra,
are 237 de gro~i;)wanowice, lîngă Miech6w, are
160 de gropi)3 . In aceste teritorii , ele formează o
l\ ramificaţie culturală specifică, numită „Mierza-
nowice", după o necropolă din sudul Poloniei, sau
„Nitra'·, după aşezarea Branc de la Nitra, în
vestul Slovaciei.
I\ Pînă acum s-au descoperit puţine sate.
Contururile a şase case semisubterane (bordeie),
dispuse dezordonat, din situl Gross-Mugl, Austria
inferioară, pot fi reconstituite prin gropile stîlpilor
de sus ţinere. Fiecare casă avea una sau două gropi
11 de provizii, rectangulare sau în formă de clopot,
de circa doi metri adîncime. Peretii erau din
împletituri acoperite cu lut şi adînciti în pămînt.
II In fazele ulterioare ale culturii Unetice a devenit
frecvent un tip de casă supraterană cu acoperiş
triupghiular, în dublă pantă.
In timpul perioadei Unetice propriu-zise (circa
11 1900- 1700 î.e.n.), s-a dezvoltat schimbul de
produse cu chihlimbar ş i metale şi , în general,
s-au dezvoltat activităţile metalurgice. A crescut
11 importanţa mi nelor de aramă din centrnl
Gem1aniei şi Boemia. Schimburile cu insulele
britanice au făcut să se aducă din Irlanda aran1ă
ll bogată în arseniu precum şi aur. Analizele spec-
tografice arată că anumite mine de cuprn erau
folosite pentru confecţionarea unor obiecte speci-
fice; ca atare, un singur depozit poate conţine
ll metale proveninte din diverse zăcăminte. Aurul
s-a găsit în 20- 45 % din mormintele necropolelor
boemiene şi se deosebea după tipul artefactului
ll respectiv. Un depozit „clasic" cuprindea, de
regulă, spirale de aramă ş i mărgele de chilimbar
pentru coliere, ace de aur cu capătul circular,
îndoit, arcuit sau în cruce, dălţi , topoare şi pum-
nale scurte cu secţiunea triµnghiulară.
1 Marile depozite de obiecte de metal din vestul
Poloniei, din Silezia, Boemia, Brandenburg şi
l centrul Germaniei sînt înrudite prin motivele
decorative comune şi sînt reprezentate de pum-
nale, securi duble lungi, halebarde (cu mîner de
lemn sau metal), torquesuri şi brăţări. Putem
presupune că un asemenea surplus de obiecte din
J metal constituia un mijloc de schimb în activi-
J
11 3
tă!ile comerciale care se extinseseră pînă în sudu I
Scru1dinaviei şi în insulele britanice.
Monnintele regale erau construcţii elaborate şi
cu un inventar bogat, cum este cazul la
Helmsdorf, Leubingen, Niensted, Somme rda
(centrul Gennaniei) ş i L((ki Male _(în apropriere
de Koscian, în vestul Poloniei). ln mod uzual ,
camera mortuară din bîme de stejar era acoperită
de o movil ă de 4- 8,5 m. Susţinerea construcţiei se
făcea cu trunchiuri de stejar ş_i bolovani. Morţi i
erau depuşi în poziţie întinsă. In monnîntul regal
de la Helmsdorf, un şef local a fost depus într-un
sicriu confecţionat dintr-un tfl!,nchi de copac
aşezat pe o platfom1ă de stejar. In inventarul de
monnînt se afla o mare cantitate de ofrande de aur
şi bronz: vase elaborate, ornamente. topoare, cîte
trei dăl!i de bronz ş i lame triw1ghiulare de pum-
nal, o gresie pentru ascuţit şi o săpăligă de ser-
pentin (folosită probabil la arat) . Peste pieptul
bărbatu lui se afla scheletul unei femei tinere.
Camera mortuară era acoperită cu bolovani de
mărimea unui cap uman şi cu un strat de 8,5 m de
pămînt.
La L((ki Male, în vestul Poloniei , movi la
regal ă nr. l avea 24 m în diametru ş i 4,5 m
înălţi me, cu straturi alternative de nisip şi lut ce
acopereau monnîntul central al unei perechi,
soţu l şi soţia. Monnîntul era săpat în pămînt.
Celelalte cinci mom1inte se aflau la diferite
niveluri în movilă.
Monnintele de rînd erau reprezentate de gropi
adînci acoperite de mici movile de pămînt. Cele
mai multe morminte ale culturii Unetice sînt
acoperite cu bolovani legaţi cu lut. Apar şi înmor-
mîntări singulare, dar majoritatea movi lelor
con ţi n înhumări multiple, cîteva monninte de
famil ie conţinînd de la trei la şapte adulţi şi copii
aflaţi unul lîngă altul. Scheletele erau puse pe
partea dreaptă, contractate şi cu faţa spre sud.
In ventarele uzuale de monnînt includ oale depuse
la cap sau la picioare şi oase de animale sacrifi-
cate (cai, vite, oi, capre, porci, cerbi).
Faza tîrzie Unetice (cca. 1700-1500 î.e.n.)
este marcată de o transferare a puterii spre bazi-
nul Dunării mijlocii, concentrată în grupul
Madarovce din sud-vestul Slovaciei. Influenta
acesteia spre vest a dus la apariţia grupului cu'i-
tural Veterov din Moravia.
A progresat rapid metalurgia avînd ca centru
Carpaţii Apuseni. Vîrfurile de suli ţă scurte, cu
montură şi aripi drepte, confecţionate din bronz,
au constituit o noutate, tot aşa cum au fost şi
topoarele cu aripă mediană şi în V Secerile de
bronz de la Nitriansky Hradok şi Mad'arovce
reprezintă un progres semnificativ în tehnica agri-
colă. Depozitele cuprind dălţi, sule, ace, lame
înguste de pumnal şi securi lungi cu nervură.
Aşezările din Moravia, Austria inferioară şi
vestul Slovaciei erau dominate de înăltimi fortifi-
cate elaborate, cu ziduri groase de piatră şi şanţuri
adînci. Artefactele tipice sînt săbiile scurte cu
mîner de bronz, vîrfurile de suli ţă din bronz,
carele cu patru roţi, piese de eşapament cum ar fi
psaliile din corn de cerb.
,I
114
Regiunea de pe cursul mijlociu al Dunării de
la nord-vest de Ungaria a devenit un centru_al put-
erii militare şi al tehnicilor metalurgice. In faza
următoare, in fluenţa exercitată de aceasta şi
expansiunea pe care a avut-o vor schimba în mare
parte cursul preistoriei în Europa central-
răsăriteană33.
Il Perioada tumulilor, 1500-1300 î.e.n.
„Cultura tumulilor'· (Hiigelgrtiberkultur în ter-
11 minologia germană) este o denumire derntantă
pentru perioada mijlocie a epocii bronzului din
centrnl Europei. Trebuie reţinut faptul că atît
populaţia predecesoare a culturii Unetice, cît şi
cea ulterioară, a cîmpuri lor cu urne, au fost con-
structoare de turnu li (morminte acoperite . cu
movile). Populaţia tumulilor nu reprezintă o
11 populaţie nouă. Din contra, dezvoltarea local ă
este vizibilă în perpetuarea riturilor de înmor-
mîntare cît şi a foqnelor de habitat şi a arte-
factelor de bronz34. In perioada mij locie a epocii
r1 bronzului, mormintele cu movi lă se găsesc pe
întreg teritoriul culturii Unetice. Acest fapt este
bine reliefat în cazul mormintelor clasei stăpîni­
11 toare, unde s-au folosit construcţii de piatră. O
dată cu tre~erea timpului , s-a impus treptat
incinerarea. In Slovacia, se întîlnesc necropole
li birituale, de înhumare şi de incinerare. Trecerea
completă la incineraţie s-a produs cîteva secole
mai tîrziu, în jur de 1300 î.e.n .
La începutul epoci i mijlocii a bronzului s-au
11 produs noi tipuri de unelte, arme şi ornamente. A
intrat în uz securea cu tub de înmănuşare, apărînd
şi noi varietăţi de securi de bronz. Săbiile şi pum-
li nalele s-au produs într-un număr mai mare ş i
într-o gamă l argă. Săbiile lungi cu partea supe-
rioară a lamei evazată, cunoscute sub numele de
Sauerbrunn au fost urmate de tipul Boiu-
li Keszthely. Vîrfurile de suliţă cu limbă de prindere
au continuat din perioada anterioară. Ornamen-
tele cele mai frecvente sînt: aşa-numitele „ace-
seceri", avînd capul îndoit şi curbat sau cu un disc
11 convex la capete; brăţări masive decorate cu
mănunchiuri de striaţiuni şi zigzaguri, brăţări
spirale cu plăcuţe spiralate la capete; pandantive
lI în formă de frunză de i ederă cu rol sacru. Aceste
artefacte de bronz au fost etichetate de tip
„Koszider", după numele regiunii Dunapentele-
Kosziderpadlas de lîngă Budapesta. Răspîndirea
lI lor pe o arie vastă între Rin, Nipru şi Mările
Baltică, Adriati că şi Neagră serveşte la delimi-
tarea acestei noi perioade.
Răspîndirea obiectelor din bronz tip Koszider
l1 spre sud şi sud-est coinicide cu distrugerea şi dis-
pariţia culturii ceramicii încrustate precum şi a
grupurilor Vatya, Periam-Pecica şi Otomani.
I j Straturile superioare ale tellurilor culturii
Otomani (siturile Toszeg, Vârdomb, Vărşand) şi
Periam (tellul de la Pecica) au dat la iveală
obiecte tip Koszider. Din depozitele şi din
J mormintele din estul Slovaciei, Ungaria şi
România au fost recuperate numeroase obiecte
I,________;,_______________
tJ
din bronz tip Koszider. Acestea mai apar la sud de
Drava şi Sava în Iugoslavia, pînă în B9snia ş i pînf1
în valea Padului, în nordul Italiei. ln acest din
urmă caz, a început şi s-a dezvoltat cu ltura
Terra.mare, unnată de o dezintegrare treptată n
culturii autohtone apenine.
Mo rmintele regale s imb olizează p reze nţa
noilor stăpîni. Un astfe l de mormînt a fost
descoperit la Kesztely, pe malul lacului Balaton.
în vestul Ungariei. Şeful fusese îngropat într-o
ca meră din pietre pregăti tă cu grijă, acoperişul şi
podeaua fi ind constituite din lespezi mari.
Camera a fost apoi acoperită cu o movilă de
părnînt. Persoana de vază era în poziţi e întinsă ,
avînd la picioare o sabie, un ac şi un vas.
Transformăril e culturale din teritoriil e
Ungariei, Sloveniei, Croaţ iei şi vestul României
au fost dramatice. Indelungata dezvoltare treptată
a tradiţiilor ceramicii încrnstate, Vatya, Otomani
şi Periam a fost virtualmente trunchiată.
Răspîndirea culturii central-europene de la nord
de Dunăre pînă în Bosnia şi Muntenegru în sud a
avut consecinţe importante în etnoistoria euro-
peană, fiind esenţială în ceea ce priveşte geneza
grupului illir indo-european, care la începutul
epocii istorice se afla răspîndit în nord-,·estul
Iugoslaviei şi vestul Ungariei. Amestecul dintre
cultura tumulilor şi cultura Otomani a dus la
apariţia unei noi variante culturale, care în timpul
culturii cîmpurilor cu urne este numită „Piliny" şi
„Gava".
A urmat o perioadă de stabilitate de circa 200
de ani. La nord de Dunăre a continuat modul de
viaţă al triburilor războinice , ducînd la creşte rea
producţiei de arme. Inventarele funerare ne
informează că războini ci i erau acum ech ipaţi cu
săbii lungi, cu lama dreaptă şi ascuţită, a,·înd
mînere de lemn sau bronz, alături de spade, pum-
nale, vîrfuri ~de suliţă, topoare şi vîrfuri de săgeată
din bronz. In mormintele bărbatil or au de,·enit
frecvente bricele şi pensetele. ·
Accentuarea diferenţierii ornamentel or şi
ceramicii indică particularizări ale acestei cu lturi
în diverse zone, fiecare dezvoltînd stiluri proprii.
O astfel de zonă se afla în partea occidentală a
culturii, de-a lungul Rinului , o alta ocupa ambele
maluri ale Dunării superioare în Bavaria, Austria,
sudul Boemiei şi sudul Turingiei, o a treia era
constituită în partea nordică a fostei R.D.
Germane şi în vestul Poloniei, cunoscută sub
numele de cultura lusaciană sau Lausitz. Spre
sud, se afla cel mai bogat grup din Austria infe-
ri oară, Moravia şi vestul Slovacie i. Teritoriile cel
mai recent cucerite se aflau în nordul Ungariei,
estul Slovaciei şi vestul Ardealului, aparţi.nînd
unui grup numit Piliny sau Gava. Toate aceste
grupuri culturale au continuat în perioada
cîmpurilor cu urne.
Perioada cîmpurilor cu urne, 1300-700 î.e.n.
La această dată, în întreaga Europă centrală se
răspîndise incineraţia. Această preferinţă, în
 l l I5
l defavoarea inhumaţi ei , m1 reprezintă apariţia unei
noi populaţii sau unei noi credinţe, deoarece
incinerarea fusese practicată şi mai înainte, într-o
l măsură mai m ică. Pare mai degrabă că s-a produs
o trecere treptată de la înhumare la incinerare.
Necropolele mai reflectă o creştere a populaţiei ,
alături de o c reştere a producţiei de bronz. Au
fl început să apară pl ăci le de bronz şi , pe lîngă alte
obiecte, armurile precum şi vasele de bronz pen-
trn comertul cu vin. Nicicînd înainte nu a existat
[l un număr' atît de mare de săbii , pumnale, suliţe,
vîrfuri de săgeată, securi , seceri şi ornamente
(ace, fibule şi piese de harnaşament) - toate din
bronz. Războ in i cii erau echipaţi cu annuri,
fl
coifuri şi jambiere.
Secolele XIII- XII , adică începutul epocii cîm -
purilor cu urne, au cunoscut o dezoltare extraor-
[l dinară a producţiei metalurgice. Europa centrală,'
cu focarul cultural pe cursul mijlociu al Dunări i , a
gevenit o mare putere m i litară a continentului .
Inmonnîntarea şefilor exemplifică spiritul acelor
timpuri. Conducătorii tribali erau incineraţi pe un
11 loc de ardere separat ş i îngropaţi separat, cu mare
pompă (aşa cum se o bişnuia şi în timpul fazelor
timpurii Unetice şi ale culturii tumulillor).
Mom1intele cele mai impresionante sînt la Caka
11 ş i Ockov, ambele în vestul Slovaciei.
Turnului regal de la Caka acoperea cîteva
ii morminte regale construite unul deasupra
celuilalt, pînă la o înălţi me de 5 m35. Camera cen-
trală este o construcpe de lemn şi aparţine
perioadei tumulilor; ea a fost jefuită în antichitate.
I! Uriaşul monnînt cu came ră, avînd dimensiunile
2,5 x 4 m, aparţine fazei I a cîmpurilor cu urne ş i
a fost destinat unui conducător. Acest monnînt se
afl a în extremitatea de sud-est a movilei.
11 Conducătorn l a fost incinerat cu tot inventarul
său. După incinerare, armura a fost depusă într-o
nişă din peretele nordic al camerei. Annura de la
Caka, cu marginile ornamentate şi platoşe orna-
11 mentale în forfnă de stea (fig. 143) este cea mai
timpurie atestare de acest fel în Europa centrală.
Alte obiecte, tipice fazei I a cîmpurilor cu urne,
lI erau: o sabie cu mînerul lăţit, vîrfuri de suliţă în
fo rmă de fl acără, securi cu nen1 u ră mediană, o
daltă cu manşon, brice, o fibul ă cu un arc în fonnă
tI
de 8, un ac lung, mici catarame (monturi pentru
un scut de lemn), inele din bronz pentru centură,
spirale şi vase minunate lustruite cu grafit de
nuanţă argintie, metalică, cîteva dintre ele fiind
lJ decorate cu şanţuri paralele. Prezen ţa săbiilor cu
mînerul lăţit, a vîrfurilor în fonnă de flacără, a
securilor cu nervură mediană şi a fibulelor în
fonnă de vi oară din siturile Helladicului tîrziu III
11 B-C plasează monnintele de la Caka şi prima fază
a cîmpurilor cu urne în secolul XIII î.e.n „ o
perioadă cînd Europa centrală şi -a exercitat
ll influenţa prin expansiune şi raiduri în lumea
miceniană.
Tumulul de la Ockov (în apropiere de locali-
tatea balneară Piest'any din Slovacia) avea o
1 înălţime de 6 m şi era înconjurat de un zid masiv
de piatră cu un diametru de 25 m36 . O cameră
li
rectangula ră cu dimensiuni le de 5 x 4 m a fost
săpată în centrul ringului după incinerare. Cîteva
bîrne sprijineau pereţi i pînă la înălţimea de 50 cm.
Oase le conducătorului s-au găsit într-o groapă
mai mică, săpată în centru , sub camera supe-
ri oară . Oasele incin erate se aflau în partea
i nfe rioară a acestui monnînt cu groapă, într-o
urnă biconi că, împreună cu fragmente de orna-
mente din aur, anne de bronz, vase şi alte obiecte
care au fost recuperate din mg. Partea superioară
a gropii fusese acope rită cu un material ce se
bănuieşte a fi de piele de animal. Camera supe-
rioa ră a fost acoperită cu un acoperi ş în pantă din
două şiruri de bîrne de lemn. După ce ofrandele.
care cuprindeau sute de rnse de lut şi de bronz, se
puneau deasupra aco p erişul ui şi se celebrau
riturile finale, monnîntul se acoperea apoi cu o
mo,·ită de loess alternînd cu trei straturi solide de
p iatră. Pe vîrful movilei s-a pus o pi atră fu nerară
de mari dimensiuni, iar în juml movilei s-a
construit un zid uri aş de susţinere.
Condu cătoml local a fost incinerat înveşmîn­
tat ş i cu unele accesorii. Cu toate acestea, ceea ce
a rămas în rugul funerar consta mai ales din bucăţi
sau fragmente de anne topite, ornamente şi alte
artefacte. Sabia, suli ţa, cuţitu l, cingătoarea, scu-
tul, elementele de harnaşament, acele de bronz,
mărgelele şi ornamentele de aur au fost arse la un
loc. Scutul de lemn nu s-a păstrat, dar prezen ţa lui
este indi cată de o faleră de bronz şi de multe cuie
cu capetele circulare. Elementele de harnaşament
erau reprezentate de pl ăci ornamentale circulare,
cu două inele pe partea posterioară ş i un pinten
masiv. Alte plăci circulare cu inele sau ace au
sen-it probabi l drept ornamente pentrn ci ngătoare
sau alte asemenea obiecte reconstituibile. Autorn l
săpăturilor consideră că multe plăci mai ma1i sau
mai mici cu marginile curbate spre interior au fost
folosite pentm fixarea unei cămăşi din piele sau
lînă purtate sub annură. Alte obiecte includ inele
masive de aur, închizători şi fragmente de tuburi
de bronz. Obiectele de aur au fost şi ele afectate
foarte mult de ardere. Fragmente le găsite sînt
reprezentate mai ales de spirale de sîrmă su bţi re ,
cîteva dintre ele încolăci te pe o sînnă de bronz.
Multe alte obiecte au fost depuse deasupra
acoperişu lui, cum ar fi vase ceramice minunate,
de diverse fonne, ca şi vase de bronz. ~Multe vase
au fost pătate de o substan ţă lichidă. Intre vasele
de bronz se aflau resturile a două găle ţi , dintre
care una era de lemn, fiind numai acoperită cu
tab l ă de bronz. Cupele erau netede sau acoperite
cu două şimri de nervuri în partea centrală. O
cupă a fost minunat decorată cu două sauyei rîn-
duri de nervuri verticale şi cu caneluri. In final ,
s-au găsit 144 de obiecte care au supravi eţuit
di struge ri i totale în movi lă şi în mormînt.
Morn1întul de la Ockov aparţine fazei a II-a a
cîmpurilor cu urne. ·
Un alt monnînt regal din această ~eri oadă a
fost descoperit la Velatice în Moravia.3 . Şi aces-
ta refl ectă o perioadă de prosperitate şi de rafi na-
ment cultural. Acelaşi lucru se poate spune despre
l
 116
siturile bogate din Austria in fe rioară cum ar fi
Baierdorf, Unter-Radl ş i Rothengrub38 .
Este foarte probabil că persoanele de rang înalt
amintite mai sus erau conducătorii unor teritorii.
De exemplu. putem presupune că persoana
11 îngropată la Caka stăpînea regiunea rîului Hron.
Conducătorul de la Ockov va fi stăpînit bazinul
1iului Vah, iar cel de la Velatice peste Moravia.
Harta răspîndirii siturilor fazei timpurii a cîrn-
11 purilor cu urne din regiunea Dunării mijlocii
(Austria infe ri oară, Moravia, vestul Slovaciei şi
nordul Ungariei) indică o tendinţă către concen-
II trarea aşezărilor în areale cu raza de circa
100- 200 km. Erau oare unele centre mai impor-
tante decît altele, aşa cum a fost Micene în ti mpul
lui Agamemnon'? Lăsăm răspunsul în seama uno r
ce rcetări viitoare. Strn ctura admini strativă se
întindea asupra mai multor zone, cu pu terea
stăpînitoare avîndu-şi sediul în înălţimea fortifi -
cată. Cîteva asemenea ce tăti erau mai mari decît
11 altele şi se caracterizau prin cîteva străzi paralele
ş i prin exi stenţa unor case rectangulare pe creastă.
La Cezavy, în apropiere de Blucina (Mora-
r1 ,·ia)39, a fost săpată o înălţime fortificată din faza
timpurie a culturii cîmpurilor cu urne. Popul a ţia
de rînd trăia în sate mici, cu case susţinute de
stîlpi, în majoritate l ocuinţe simple cu o cameră
11 nu mai mare de cî~va metri. Una din aşeză rile
cele mai mari descoperite pînă acum este cea de
la Lovcicky, lîngă Vyskov, în Moravia, care se
întindea pe 3- 4 ha40. Pe o suprafaţă de un hectar
11
s-au găsit 44 de case. Satul aparţine grupului
Velatice (faza a II-a a cîmpurilor cu urne). Cîteva
!I sate din grupul Knoviz al culturii cîmpurilor cu
urne din Boemia au scos la iveală colibe ovale sau
alungite, frecum şi l oc uinţe semi subterane
(bordeie)4 .
Cele mai importante grupuri ale culturii cîm-
11
purilor cu urne care au exercitat o influenţă
asupra întregii peninsule balcanice în secolul al
XIII-iea î.e.n. au fost cele de pe cursul mijlociu al
11 Dunării şi de pe cursul rîului Gava, din nord-estul
Ungariei, estul Slovaciei şi vestul Transilvaniei.
Primul dintre aceste grupuri şi-a întins influenţa
spre sud pînă în Bosnia şi Muntenegru, începînd
11
cu expansiunea _culturii tumulilor în secolul al
XV-iea î.e.n.42. In faza I a culturii cîmpurilor cu
urne, populaţia grupului Gava s-a deplasat spre
II sudul lugoslaviei. Armele de bronz, uneltele şi
ornamentele aveau caracteristici relativ uni forme
pe întreg teritoriul de răspîndire al acestei culturi.
II După părerea mea, campaniile duse în direcţiile
sud şi sud-vest, ce au avut ca rezultat distrugerea
culturii miceniene şi a imperiului hitit, au fost
[l cauzate de aceste grupuri viguroase ale culturii
cîmpurilor cu urne.
In timp de război , trebuie să se fi încheiat
aliante ale mai multor triburi. Nu este exclus ca la
li aceste alianţe să fi luat parte grupuri şi mai ves-
tice ale culturii cîmpurilor cu urne, cum ar fi
Knoviz din Boemia şi Bavaria. Migra~ile din
secolul al XV-iea î.e.n. nu au fost „migraţii
lJ Lausitz", cum se credea prin anii '5043, deoarece
lJ
,,lusacienii" (din teritoriile de azi ale Ge rmaniei _şi
vestului Poloniei) erau mult prea depărtaţ i . In
principal, aceştia s-au deplasat, pe la 1200 î.e.n.,
într-o altă direcţie - spre centrnl ş i răsăritul
Poloniei.
La sfirşitul Helladicului tîrziu III B, în jur de
1230 î.e.n. sau ceva mai tîrziu, în Grecia (la
Micene, Kallithea, Ioannina în apropiere de
Kalbaki în Epir, lthaka, în jurul Salonicului ş i în
alte părţi) au apărnt săbii, pumnale, vîrfuri de
lance în fom1ă de flacă ră, securi cu nen1 u ră medi-
ană, cuţite, bră!ări cu capetele din foiţă spiralată
îndoite în direcţii opuse şi fibule arcuite în fo rmă
ge vioară - toate provenind din Europa central ă.
In Dodecanez, în Cipru, Siria ş i Egipt s-au găsi t
săbii şi pumnale cu pl ăse l e ; acestea au fost datate
la s firşitul secolului al XIII-iea - începutul
secolului al XII-iea î.e.n.44. Apari ţia în Grecia a
unor obiecte de bronz de origine central-euro-
peană coincide cu distrngerea _catastrofală a cul-
turii miceniene la sfirş itul helladicului tîrziu III B.
Acropolele miceniene ş i alte staţiuni sit11ate între
Tesalia, în nord, şi La~onia, în sud, au fost fie dis-
truse, fi e părăsite. In cel puţin douăsprezece
cazuri, perioada dezastrului a fost stab i lită tot în
această perioadă, sfirşitul helladicului tîrziu III
B45. Distrugerea s-a repetat în cîteva locuri, cum
ar fi Tirynth sau Malthi , în Helladicul tîrziu III C.
Au fost distruse Pylos, Micene, Atena ş i alte
palate, iar cultura m iceniană şi-a mai păst rat doar
o u~nbră din glori a sa anteri oară.
In acest timp, Italia suferea ş i ea influenţe
puternice ale culturii cîmpurilor cu urne. Muzeele
din nordul Italiei sînt pline cu obiecte proYenind
din faza I a acestei culturi : fibule arcuite în formă
de vioară, pumnale şi săbii cu plăsele, securi cu
nervură mediană, ace cu capătul sferic46. Vasele
ceramice descoperite în împrejurimile oraşulu i
Mi lano au şocante asemăn ări cu acelea din
Bavari a şi Austria su pe rioară din fazele II şi III
ale cultulii cîmpurilor cu urne47. Muta~a cultu-
ra lă din Italia se poate observa în aproaP.e toate
regiunile, inclusiv Apulia şi Sicilia în sud48.
Din păcate, nu cunoaştem numele populaţi e i
care a distrus citadelele miceniene. Identificarea
lor rămîne ipoteti că. Din punct de vedere arheo-
logic, nu pot fi desconsiderate campaniile popu-
l aţi ei cîmpurilor cu urne din faza timpurie.
Conform datelor lingvistice şi epigrafice de mai
tîrziu, poporul în cauză trebuie să fi fost proto-
illirii şi proto-frigienii, probabil sprijini ţi de
aliaţii lor apropiaţi , proto-armenii şi proto-
albanezii. (Proto este folosit aici pentru a desem-
na un stadiu care a precedat formarea ulteri oară a
respectivelor grupuri etnice şi idiomuri, în teri-
toriile unde au fost atestati în istorie: illirii în ves-
tul Iugoslaviei, frigienii 'în Anatolia, armenii în
estul Turciei şi Tr1Ulscaucazia şi albanezii în
Albania modernă. ) In fiecare regiune, substratul
autohton a avut un rol decisiv în cristalizarea şi
fonnarea culturilor precum şi a limbilor respec-
tive. Pe atunci, illira şi albaneza nu puteau fi încă
 117
J
I diferenţiate* în limbi separate şi tot astfel frigiruia
şi armeana. Expansiunile au avut ca rezultat
modificări considerabile în limbă. Naşterea unor
r I idiomuri separate de sorginte iliri că - de exemplu
sicula în Sicilia şi mesapica în Apulia şi Calabria
- îşi are originea, foarte probabil, în timpul
migraţiilor culturii cîmpurilor cu urne. Limba
,·enetă de la nord de Marea Adriatică este consi-
11 derată de lingvişti a face trecerea între grnpul
ita lic şi illi ră.
Numele ,,illirice" sînt cunoscute în Europa
11 centrală (Noricum, Pannonia, Bohemia, Silesia,
estul Gennaniei), în zona centrală şi sudică a
Balcanilor (Moesia, Macedonia) precum şi în
insulele greceşti , inclusiv în Creta. Dacă acestea
11 sînt într-adevăr ,,illire" (sau „proto-illire"), atunci
re flectă o situaţie sprijinită de evidenta datelor
arheologice: migraţiile populaţiilor care au creat
lI culturile tumulilor şi cîmpurilor cu urne. Cu toate
acestea, influenţa lor în Macedonia, Grecia ş i
secolelor XII- Vlll î.e.n. Partea vestică şi sudică a
acestei culturi. neafectată de alti inrndatori
dinspre răsărit, dar infl uenţată de ciYiliza!iile
greacă ş i etruscă, a căpătat un rol con ducător : ast-
fel a luat naştere cu ltura Hallstatt.
Europa central-răsăriteană a fost în continuare
devastată de călăreţi \·e n i ţi dinspre răsărit. Acest
fapl s-a produs mai întîi la s fîrşitul sec. al Vll l-lea
î.e.n. , fiind cauzat de presiunile sciticc asupra
cimerienilor de la nordul Mării Negre. AneCactelc
de bronz în sti l caucazian, numite „traco-cime-
riene", s-au răspîndit în leată Europa central-
răsăriteană. Este probabil că acestea nu au fost
răspîndite de cimerieni. ci de călărepi sci ţi . În
secolul al VI-lea î.e. n„ atacurile sciti lor au atin s
vestul Poloni ei şi estul Germaniei, c:iuzîncl
sfirş itul culturi i Lausitz (luzaciană). O dată cu
aceasta intra în declin şi gloria Europei central-
răsăritene .

Creta s-a atenuat după distrngerea culturii mice-

li niene, căci aceste populaţii nu s-au stabilit
pennanent în regiunile amintite. Herodot
aminteşte că odată illirii fu seseră vecini cu
dorienii şi cu pelasgii.
11 Inainte ca frigienii şi am1enii să intre în
Anatolia şi să se stabilească după căderea impe-
1iului hittit, ei trebuie să fi luat parte la invaziile

li popul a~e i cîmpurilor cu urne în lumea miceniană.

Vatra de fonnare a acestor grupuri trebuie căutată
în regiunea cîmpurilor cu urne, mai exact în zona
culturii Găva. Expansiunea culturii Găva spre sud
li şi sud-est în vestu l Anatoliei poate fi urmărită prin
distribuţia ceramicii Găva (urne biconi ce cu
.. negi" sau proeminenţe) . Această ceramică se
găseşte în stratul Trei a VIII B, adică secolul al
11 XII-iea î.e.n. Analiza lingvistică suge rează şi ea
că frigienii şi am1enii şi-au avut vatra de fonnare
într-o regiune mai nordică. Afinităţile frigiano-
r I baltice şi frigiana-slave ar pleda pentrn o atare
interpretare.
Evenimentele din secolul al XV-iea, apoi din
secolul al XIII-iea şi din prima parte a secolului al
I J XII-iea î.e.n., au avut unnări considerabile în
etnogeneza europeană. O încercare de scenariu
privind diferenţierile etnice şi expansiunile din
perioada tumulilor şi a culturii cîmpurilor cu urne
IJ este dată în fig. 144.
După expansiune, cultura cîmpurilor cu urne
şi-a păstrat un rol dominant în Europa, cunoscînd
lj o trecere treptată spre epoca fierului , în inten1alul

* Conform ultimelor cercetări, albaneza trebuie privi-

l1 tă drept un idiom tracic parţial romanizat, avînd unele
afinităţicu româna, dar şi multe părţi originale, amal-
gamat cu fondul local illir romanizat. Cerce tările
viitoare au de clarificat dacă, în etnogeneza albaneză,
este preponderent elementul tracic sud-dunărean (cum
înclină să creadă specialiştii bulgari) sau elementul
tracic nord-dunărean (dacic, probabil catQic), aşa cum
înclină să creadă regretatul I. I. Russu. In orice caz,
trebuie respinsă ipoteza confonn căreia albanezii
moderni sînt exclusiv urmaşii ilirilor (n.tr.).
 118
NOTE
I1 I. K. Zschocke şi E. Preuschen Das urzeitliche
Bergbaugebiet von Miihlbach-Bisch~fshofen. A!areri-
alen zur Urgeschichte Osterreichs VI, 1932.
II 2. D. Popescu, Die Frilhe und lvfitllere Bron::c::eil
in .~ieke~1~ilrg_en (Bibliot~ca Muzeului Naµonal de
Ant1cluta.t1 ?m Bucureşti 1932). Culturile epocii
bronzului dm Europa central -răs ări teană au fost
descrise. împreună cu o bibliografie bogată. pînă în
1963, în lucrarea noastră The Bronze Age C11ltures of
Central and Eastem Europe (The Hague. Pari s.
Londra 1965).
II 3. M: Giric, Mokrin. The Early Bronze ...\ge
Necropohs I, II. Sena Diserta/ii şi Monograjii a
II lnslilulului de Arheologie din Belgrad (197 1. 1972).
4. D. Berciu, Die Verbicioara-Kultur. Vorbericht
iiber eine neue in Rumă.nien entdeckte bronzezeitliche
Kultur. Dacia N.S., V (1961), pp. 123-161.
11
5. VI. Dumitrescu. Necropola de incineratie din
epoca bronzului de la Cîrna (Necropole â incin~ration
de l'âge de bronze de Cima). Institutul de Arheolooie
11 (Bucureşti, 196 1). Despre figurine: Z. Letfca:
Antropom orficn e figurine bronzanog doba 1Î
Jugoslaviji. Seria Disertatii şi Monografii a Institun1lui
i I de arheologie din Belgrad, 1973 .
6. J. Banner, I. Bona şi L. Marton. Die
Ausgrabungen von L. Marton in Toszeg. Acra. · ..Jrch.
X, 1-2 (Budapesta), pp. 1-57.
11
7. A. Tocik, Stra1igraphie auf der befestin'l,len
Ansiedll.!!1g in Male Kosihy. Bez..~turovo. Konunission
II fur das Aneolithikum und die
1958).
ăltere Bronzezeit (Nitra
' 21. S. Haimovici. Studiul materialului faunistic
8. I. Bona, Die 111i1tlere Bronzezeil Ungarns 1111d
ihre sildăsllichen Beziehungen (Budapesta: Akademiai
11 Kiado), 1975, pp. 28-79.
. 9. F. Tompa, Bronzkori lakotelep Hatvanban. Arh.
II Ert. 48, pp. 16-36.
10. Materialele culturii Hatvan din nord-estul
Ungariei sînt descrise de N. Kalicz: Die
Friihbronzezeit in 1\'ordost-Ungarn (Budapesta
11 Akademiai Kiado, I 968), pp. 110- 190. Pen~
Slovacia, vezi n. 7 .
I I. Horedt, Rusu şi Ordentlich, Săpăturile de la
11 Otom~ni , regiunea Marghita (Les fouilles d 'Otomani),
Matenale şi Cerc_etări Arheologice, VIII (1964), pp.
317-324; Ordenthch, Probleme der Befestigungslagen
111 der S1edlungen der Otomanikultur in deren mmănis­
11 cI:en Verbrejtungsgebiet. Dacia N.S„ XIII (1969). pp.
4)7-474; Gunbutas (1965, supra n. 2), p. 199 n. 2.
12. K. Horedt, Die Wietenberg Kultur. Dacia N.S.,
11 I~. (~960),
pp. 107-:137; K. Horedt şi C. Seraphin, Die
pralustonsche Ans1edlung auf den Wietenberg bei
Sighişoara-Schassburg.Prah. Z. 49 2 (1974) pp.
l1 239- 242. ' '
I
13. G. Bichir. Au tour du probleme des plus ancie ns
modeles de char.iote dccouverts en Roumanie. Dncia
N.S., Vili (1964), pp. 67- 86.
14. I. Ordentlich. Conlribuµa săpăturilor arheo lo-
gice de pe Dealul Vi.dra (com. _Sălacea. jud. Bihor) Ia
caractcnzarea culturu Otomam. Studii şi co111unicilri
(Satu Mare). 1972, pp. 63-84.
15. 1. Vladar, Ostcuropăisc he unei Mediterrane
Einflusse im Gebiet de r Slowakei wăhrend cler
Bronzezeit. Slav. Arch. 21, pp. 253- 357.
. 16. A. Mozsolics, Dic mittelbonzezeitliche Horte
m Ungar.n._ Acta Arch. 1967; D. Popescu, Uber die
bronzeze1thchen Streitii:xte mit Nackenscheibc. Dacia
N.S. VII (1963). pp. 91 - 11 4: M. Rusu în
Enzik/optidisches ffandbuch zur Vor- und
Frilhgeschichte Europas li, 1966.
l ~A. T?ci~ şi J. Vlaclar, Preh..l'ad badania v prob-
lemauke vyvoJa Slovcnska v dobe bronzovej. Slov.
Arch. 19 (1971). pp. 365-422.
18. A. Mozsolics. Bronzefunde des Karpaten-
b:ckens. Depotfundhorizont von Apa und Hajdit-
smnson (Budapesta, Akaclemiai Kiado).
19. V Leahu, Cultura Tei (Muzeu l de Istorie al
qr~ş.u lu! Bucureş.ti ~ 1966); .~· Vulpe, ~es phases ele la
c1v1hsat1on de Tei a Ia lunuere des fou11les de Novaci.
Dacia N.S„ Vili (1964). pp. 319-329 .
20. Rezultatele săpăturilor de la Monteorn nu au
fost încă publicate. Referinţe la scurte studii se găsesc
la Gi~but.~s (1965, vezi n. 2), pp. 219 sq. ; M. Florescu,
Contnbuţu la cunoaşterea etapelor timpurii ale cul turii
Monteorn în Moldova. Arheo log ia 1\1/oldovei IV
( 1966), pp. 39-11 8.
descoperit în aşezarea din epoca bronzului (cultura
Monteoru) de la Bogdă neşti, r. Tg. Ocna, reg. Bacău.
Arheologia Moldovei IV ( 1966), pp. 11 9- 136.
22. Comunicare personal ă de J. Nemeskeri.
.~3. A. C. Florescu, Contribuţii Ia cunoaşterea cul-
tum Noua. Arheologia 1\1/oldovei 2- 3 (1964) pp.
143-216. ,
24. I. Bona, The peoples of southern origin of the
Early Bronze Age in Hungmy (Szekesfehervar, 1965),
p. 39 sq.
. 2.5. Lis~ însotită de descrierea fortăreţelor şi a
s1tunlor fortificate de pe înăl~mi din Ungaria este dată
de Bona, 1975 (vezi n. 8), p. 198.
26. A „ Mozsolics, A Kisapostagi Korabro nzkori
ur~atemeto (~u. un amplu rezumat în germană: Der
fruhbronzeze1t11che Urnenfriedhof vo n Kisapostag).
Arch. Hungarica XXVI (1942).
27. Bona, 1975 (vezi n. 8), pp. 199, 222. Cea mai
mare nec.ropolă de la Kiralyszentistv<ln a cuprins 53
de mormmte dar, conform analizelor tipologice făcute
de Bona, ele cuprind trei faze.
 Il 9

28. Bona, 1975 (vezi n. 8), pl. 222. 45. P. Alin, Dos E11de der 111vke11ische11 Fu11dsttifte11
nuf de111 griechiscl1en I•'estlnnd (Studics in
29. \V. Ehgartner. Die Schădel aus dcm friih- Mediterranean Arclrneology, voi. I J 962).
bronzezeitlichen Gr3bcrfeld von Heinburg.
Niderosterreich. Mii/ ...J.nthrop. Ges. Wien. 88- 89 46. H . Muller Karpe. Beitriige zur Chronologic cler
( 1959), pp. 9- 90. U rnc1tfelderzeit nordlich unei siidlich cler Alpen.
R6111isch-Ger111anische Forschungen VII (22 I 1959).
30. H. Ullrich, Neue Ergebnisse zur Fragc nach der
11 Herkunft der mitteldeutschen Au1tjetitzer. IJerichr -:. 4 7. F. Rittanore. La necropole di Canegratc .
Tag Deutschen Gesc!lschafr der Anthropologie Sibri11111 1 (1953- 54). pp. 7-49.
(Ti.ibingen 1963), pp. lS.f-188.
rI 3 J. tv!. Stloukal, Erwăgungen zur Anthropologie
48. L. Bernab6-Brea, Sicily (Londra : Thamcs &
Hudson 1957). pp. IJ6 sq .
der 111tihrischen Vorzeit von Neolithiku111 his ::ur
Bronzezeit. Bev6lkeru11gsbiologie (Stuttgart. 197.f ):
f I 414- 429.

32. A. Tocik, Die Nitra Gmppe. Arch. R. 15 (1963):

716-774. J. Vladâr; Pohrebiska zo starsej doby bron-
11 zovej v Branci (Bratislarn 1973); J. Maclmik privind
Iwanowice în Preistoria Alpina JO ( 197.f ): 57- 66.

33. O amplă bibliografie, cu lucrările apămte pînă

11 în 1963 , privind complexul cultural Unetice-tumulii-
cîmpurile cu urne se găseşte în lucrarea noastră The
Bronze Age Cultures of Central and Easl Europe
(Paris, Haga, Londra, 1965).
11
34 . V Furmanek, Bronzovâ industrie sti'edodunaj-
ske mohvlove kulturv na Morave. S!ovenskn

li Arheologia XXl,1 (1973). pp. 25-145.

35. A. Tocik şi J. Paulik, Vyskum mohyly v Cake

rokâch 1950-5 1. Slov.Arch. VIII, l (1960), pp. 59- 106.

li cu un rezumat în limba germană: Die Ausgrabung

eines Grabhiigels in Caka in den Jahren 1950-51 , pp.
107-110.

li 36. J. Paulik, Das Velatice-Baierdorfer Hiigelgrab

in Ockov. Sloi~ Arch. X. I. pp. 5- 97.

37. J. Rihovsk)', Zarove hroby z Velatic l a jeho

f I postaveni ve vyvoji velaticke kultury (Das Bandgrab

\ 'Oll Velatice I unei seine Position in cler Entwicklung
Velaticer Kultur). Pa111at/,,y Archeologicke XLIX. I.
pp. 67-118.

11 38. R. Pittion.i, Urgeschichte der 6sterreichischen

Raumes (Viena 1954): 409 sq.

39. 1. Rihovsk)', Pocatky velaticke kultury na

11 Morave (cu un rezumat în limba germană: Die
Angănge der Velaticer Kultur in Măhren). Slav. Arch.
IX, 1-2 (1961), pp. 107-152.

40. Rihovsk)' în Arch. Rozhledy (1972): 173- 181.

41. J. Hrala, Knovizka ku//ura ve slfednich

Cechitch (Praga, Institutul de arheologie, 1973): 120.
42 . Gimbutas, op. cit. (n. 33), pp. 329.

43. V. Milojcic, Zur Frage der Lausitzer

Wanderung. Germania 30 (1952), pp. 318-325.
I
44. H. Catling, Bronze cut- and thrusl swords in the

iJ East Mediterranean. Proceedings of the Prehistoric

Society N.S. XXII (1957), pp. 102-126.

f1
r
lI
r1

r1

rI

f I
r I
li
Ilustratii
li '

li
11

11

ll
lI
li
l1
[J
 1

fI
rl

11

r I
11

[I

!I
!I
11

11

[j

IJ

11

11 i

l J .
I
lJ
IJ

lJ
 123

:. \ .

[I
r1

11
·M..·N~· A· ~ .R . Ă .· .
[I
11

lI ., „.·. .: .··

11
. .„

!I
II Fig. I Gru purile c u lt Ul·a Ie d.111 Europa central-răsăriteană, 6500- 5300.

t I I . Retkoz Berencs
2. Mehtelek
15. Cuina Turcului
16. Lepenski Vir
17. Vlasac
Situri Starcevo-C riş:
ll 3. Gura Baciului
4. Devavânya
18. Turnu Severin
19. Obre I
20. Zelenikovo
5. Roszke-Ludvâr 2 1. Vrsnik
6. Deszk 22. Anza
7. Ludas-Budzak 23 . Porodin
8. 6szentivân

l J
9. H6dmez6vâsârhely-Kopâncs
I O. H6dmez6vasârhely-Gorzsa
Situri Karanovo
24. Cevdar
I I. Maros lele-Pana 25. Kazanlăk

IJ 12. D. Branjevina
13. Starcevo
14. Padina
26. Azmak
27. Karanovo

I
I

I
· ~---------
 124

r·,.. „„..· v ··u

C\ „·'" .„ .· .···., . ...
· -„ :„ ·.
„.
„ . . :.
. .. .
„ .. „. „; „.„ .„„ . .
r l , „.. . . . . „. ,_ ..

~l
„
·:.
. . .. . .

... '..
.. ~ ·: "· ·Nea .N iko.medel~ .: :„

;l
.· . · .· ~ · ·· · ~1 ~
„·: ·_.„. . ·. ·.. ·· ~
. ~ .
·.. ·: · ·„
11 .. . .
. . . .

:I
fI

fI

[I
·.. ·· . :. .. .

.. ' .. . .. \·. · ·.
11
. „ .. · .
.··. „
" .. . . .
11
. ~.:
. ·. . ·.. . . .. . . .
~ '.
..„. .. ·. :
11 . .·. „_.:.'
. ~ ..·... . ..,.
. . .. ,\; . . , ..
11 . . .„ . . ·. :

... . . . . . .
[I
~
. .
. . .· .
.·..
. . ....„..... .. . .. .
. ·.· . .. . .:.· . .
„.„· ..
, ', '

.. . '• " .. •'

" .. : - ·-·„. . . . .··..· . . • „: . • ·-:.

.. .. . .
:· ......·:. ~. •. . . ,: .. ·
.. : .. : ..
Ij
.. . . ·.
. .. ·.. ..
. ·.. „. :
' • •' · . . .. :. : .. . '„ .
„ .:--. ~ „· A· . R.<°.E
.. : .
A .> '· .
„

l
•:
•
... ••

Il „: . ·„ „ · . „.
„
·
•

M E- . O-_ ·:i· :T . E' „ R.

„ .
I o •

. „.. . .. . ': . .:.: .·

.. . .. .

·.. ·.· ·.. „.

. . . . . ..
•, ' .
·=.: :·. i
·. . .
·.
. .
. . .· .· . . . .
·.: .·.
. ..
..
. .· .
. ..
.
-. . .. . . .
'
.. „. : :. :
.. .
: . . . ·. : .
. ·..
•• ! . . : . ..
l1
Fig. 2 Di stribuţi a siturilor neolitice majore din Grecia.

u
u
j
l
125

.. „. . .„
~~ ...
·, ..·.
.„.. . .-.. .

f I .. ~ ..

. ··.

r1
1 · , ·:··.·

-·~.:. .' . . .·.>:,~·:

•· ·.· :· ··, ..

:.•
„'
11

I\
1l
II
11

11

II ..·.
.•.. _

II ..· · ·.

II
11

li
l1 .:·:·-. ;

ll
·. . .•

l1 Fig. 4 Case din cărămi zi nearse, pe fundaţii de piatră şi cu podele tencuite, înconjurate de ziduri din piatră.
Vetrele ş i cuptoarele se află în curte. Achilleion IV a, 6100-5900 î.e.n. Reconstituire de Daniel Shimabuku.
! (Săpături efectuate în anii 1973- 1974 de Gimbutas, Shimabuku ş i Winn).

J
 li
126

li

III
Fig. 5 Reconstituire ai1 isti că a unui sat din faza Sesklo c l asică aflat pe o înăltime ; circa 30 de case înconju rate de
ziduri de protecţie din piatră incluzînd o intrare comp li cată ş i ziduri interioare de p i atră. Restu l aşeză rii se întindea
pe pantele din apropiere pe o supra faţă de 9- 12 ha. 6100- 5900 î.e.n. Reconstituire ba zată pe săpăturile lu i
Tsountas în anu I 190 I. (D upă Theocharis, 1973 ).

III Fig. 6 Cea mai timpurie

ceram ică p ictată (roşu pe
fond de pastă al bă) din faza
111 Sesklo I b („Proto-Sesk lo"),
6500-Q300 î.e.n. Obiecte
găs ite la Argisa, Otzaki şi
Sesklo (Tesalia) . (După
111
Theocharis, 1967).

11 1

!li
111
~cm I·
~I
Jl

JI
 128
I
l : .„.,\

. f.uooto '\
@'lt).!,()W(M)\'\,\ : ._
·.·...··
; /
'
_..4>-<..;.:_:~~:,:,.i.;,.,,-r.:-r·n· -:,,.:~i:_:.:„•~~~r„7:.·#~~

I\
r.:=:::::::··=·~-: :·~ ·'· ';:·.' ·;..:>·:: ::_ \ . <· : · ;,··.::;>::>::~:\.:_::;_;:;;~_~;:;

:'; '~Ni,I~
Il
···..·:
„ .
·'.
11 l ·:.

• Aşezare preistorică
Fig. 12 Ceramica cea mai timpurie a culturii Nistru-
Delimitarea teritoriului Bug; sus: insula Bazkov, stratul inferior; jos: Sokolec.
l1 ..·.. „
sitului Deco raţii prin incizie, cu predominarea motivelor apei,

Fig. 11 Teritorii din epoca neolitică şi chalcolitică cu şarpelui, uterului şi plasei. Faza II a fost putern ic influ-

î I zona cultivată pe o rază de 2 km în regiunea Nova

Zagora, Bulgaria centrală. (După Dennel şi Webley,
1975).
enţată de ceramica Starcevo- Criş: vase cu baza dreaptă
ş i pereţii subţiri . (Du pă Dani lenko, 1969).

11 .. :- .: .·„··.· ..
.·.; .. „... · . ..

. ' : .- .. . ..
lI
.

11

11

11

11

.. · ...·. ·.

·\·.: ,
"•.

.
·.~,:::·. ,,,.'·.· _._:._. . • ..•. ••. ;·: .! : ·.·: •
. :~ " .·..
.- .· :· . . „ . ·.: .
"
. ·. "\ .
Fig. 13 Distribuţia siturilor culturii Nipru-Don eţ (după Telegin, 1968). I, Srednij Stog I; 2, Sobacki; 3, Niko lski; 4,
Mariupol; 5, Vilnianka. ·

J
 129

11

!l
11

[! Fig. 14 Distr i b u ţia

culturii ceramicii
lin iare. Zonele punctate
ind ică regiunile cu
Il loess.

11

. :··

• Gropi pentru stîlpi

•• !
.
• ·"
:! .•
...·.:::
. : •.· ··„
..
Şa nţuri
Oei im itări le aproximativ circulare reprezintă puţuri . · .. ·.:·
:~ ·. . .. : ... „ . ~ ..
.., ·, . ·. MAREA ""„ · .„
. · :': NE:A(_;R.Ă'
,.
: :
. . ·~: .
·-·: ~- „..:,. . ·' · · :··. :

Fig. 15 Planu rile unor case alungite ş i ale unor îngrădi - Fig. 16 Răspîndirea culturii Hamangia (zona striată) cu
turi rectangulare. Bylany, Boemia (după Soudsk)', 1969). menţion area celor mai impo11ante necropole şi aşezări
( ® ). Cercurile negre reprezi ntă situri Karanovo-Boian.
j
 130

Fig. 17 Culturn Karanovo în

. . .·.··.·, .·.;:... epoca ara mei (chalcoliitic).
11 . ....
cuprinzînd fazele III-V I în
' '• Bulgnria ş i secven ţele Boian-
G um c ln iţa în România.

f I Punctde negre i nd i că situ rile

repreze ntat ive.

11

11

MAREA
NEAGRA ··
.·..
1 I .' . ·:.:· .

. ·„·:: :
...
'·
:

. .. :..•.·.

!I
11
, ...

Il
Fig. 18 Răspînd irea
culturilor Vin~a (linia
îngroşată) ş i Tisa (l inia
11 întreruptă), cu indicarea prin puncte negre a
situri lor reprezentati ,.e.

11

!I .. „ ,.

tI

l1
lf ·"

11
•,•
'. ·· ..
l
d I

·.. ·
131

: •.
. ~ .~

11

11
.·

11 +· ·. ~ :Yf\;p·· .L.· ·.~ ·

11 . . . . . .:. .r=- -. '-.;: :~ " l l l l ~· · .~<\?i;: ,~ „:.3.) .
.· Fig. 20
incizată
Ambarcaţiune
' .„.
cu pînze
pe un vas - simbol al
comunicaţiilor maritime r·n Vechea
Europă. Peştera Grabak, insu la
11
Fig. 19 Siturile culturii Dani lo-Hvar de-a lungu l litoralului adriacic şi siturile Lesina pe coasta Dalmaţiei , mii. al
culcurii Butmir în Bosnia. V-lea î.e.n.
~· .' : ...
11

I!
11

11

lI
11
. - '. .

.. .

Il
. -:- . :
. . ... . :· . . .
,• ' „._. ..
-' .: . .· : :-~ . . . ..
. ··:".".<. •soFiA --:· >.-..
i: .. • . ': =~ . . „: . .' .. . . .· .· , · ...·.-· : ·
-~ . .. : . . . . . „ .. . •
J· . . ·. · ·. eTttMoAn ' .. . ·.„ , · ·. . . ·.. · . · ·

Fig. 21 Răspîndirea grupului Lengyel. Linia continuă: complexul Lengyel propriu-zis (I- V). Stri aţiuni orizontale:
extinderea acestei cu lturi la nord ş i vest după faza V; ram ificaţia răsări tean ă Lengye l -Tiszapol găr (sau „ P olgăr") se
află la răsărit de linia înt reruptă. Striaţiuni diagonale: grupul Balaton (Vinca tîrziu) care a înlocu it cultura Lengyel
J în vestul Ungariei, Sloven ia ş i estul Austrie i.

J
~,
 132

. ~ ~ ..
. ..~: .' ~- ..
·· .. ; .

f{ . . :· ·'

[{

r I
11

[! ~­
tl
. ;:: .

II .. :··· ·. . . ..

[I . r-:..··
. ·-: ··'.
.
. ..
:.·

Fig . 22 Răspîndirea culturii Pe treşt i cu siturile sale reprezentative: I, Pianul de Jos; 2, Turdaş; 3, Tă rt ă ri a; 4,

lI Lumea Nouă; 5, Petreşti ; 6, Caşo l ţ ; 7, Păuca, 8, Şe i ca Mi că .

lI
Il
!I
[I
lI Fig . 24 O aşezare cucuteniană „clas ică"
aflată pe o terasă l argă . Case le sînt
construite la întîmplare. H ăbăşeşti (jud.
·· ·.··. ~
I aşi) : a. case; b. va l de apărare.
[l ·.. :: $ ··.
.' . :" . :(!) ,_. „
· ~

lI „..
i.(/.

I
, ~ „.·

."Î ' •
·,··.·

·'.' · .· ~· . „. ' .

11
Fig. 23 Răspîndirea culturii Cucuteni-Tripolie. Linia
întreruptă: aria de formare reprezentată de faze le pre-Cucuteni;

li Linia continuă: răspîndirea maximă.

·l- - --
 133

Il ~ :' ~
"'.. 20N
I

iI

r I
II
11

11
.·.:·
„.: .'<~„~--~}„~;.:~·.··
. ... : , ..
·.· .··. ...
. . . . ,; ..
" ·~ . ··· ·: ::
·.t._ ·.:•• : :~ _: -... ~-~1_~ ; 1' •.

li '\ „.. · ...

Fig. 25 Case aliniate în străzi paralele, aşa cum

ind ică puternicele anomalii magnetice (zona
h aşurată). Grivac, un sit al culturii Yinca din
11 regiunea K.ragujevac.

11

11

Ij ··· ·: · ·.'

. ..„
-~·

[l ··. ,·.

11

Ij
[f

11

J Fig: 27 Reconstrucţia unei case din tellul de la Azmak, centrul Bulgariei. Cultura Karanovo, jumătatea mileniului
al V-lea î.e.n.
 l
l 134

Fig. 28 0 c 1si\
[1 a culturii
Butmir cu două
camere. avi1h!
cuptor de piine
11
în camera m.1i
mi că. Situl
Obre li în
11 Bosnia. cu lt ura
Butmi r li , circn
4 900-1 800
î.e.n.

Fig. 29
11 R eco n s t rucţ i a unei
structuri de lemn a
unui cuptor,
11 consolidat cu
c oard ă veget ală:
temelia era din

lI pietre plate.
Structu ra s-a
păstra t fie
c a r bon i zată. fi e
11 i mprimată în lu t.
Obre, Bosnia.
cultura Butm ir l i.
11 circa 4 900-4 son
'~: .: „ .
î.e.n.
.': 1:.;:,:._-.':_.
"

[ J

lI
lI .. :·· ...

";·
11
.·::„~.::
.„
=.··
·... .....„. ·:.'..
lI
..:/\;:, :::)~~ti'."~
Fig. 30 Stînga: reconstrucţi a unui războ i vertica l de ţesut ; Sus:
greutăţil e gă s ite în sit. Jasa Tepe, Plovdiv, centrul Bulgariei, circa

lj 5 OOO î.e.n.

IJ
j
 135

-~
- ·. Fig. 31 Epoca aramei
oH_AR__ v · (chalcoliticu l) în
. DO•.•I Euro~a central-
ră să nte ană ,

rl 5500- 3500 î.e.n„

cu indicarea minelor
ş i obiecrelor de

fl
cupru.

f1
M. 1111 E A G_. R Ă

f I
f I
. ·. .·
' .·.
:·.:: ..··
. ' ~~~: •' . . ' .. . .
•, .·:·.

lI .„ ....
',
..· ·..
.: ··.I:•
.. ·.· - ·. -~ .. ;..

'I' / '·
...
· ..: · .. ,. ...
11 ·, .: ~

;' ';'.}, -o~:~~-: :~~~-

•. ·:,.

lI
[l . ~ „...„„·.. :~..~

lI Fig. 32 Depozitul de la Cărbuna, Republica

Moldova: da ltă de cupru, brăţă ri , un topor ş i
pandantive din tab lă de cupru (stînga),

ll descoperite într-un vas piriform de

dimensiuni mari (sus).

lI

•.:
 136

r l :·?:~· · ·. :,: · .· ·.~; '.,.;:;:~1~~i~ţ;;·~i:~.

. . ··:· ~· ~ .~,.„:~.·r: .>
lf
· -·· · ·"'
;!2: •.·:
:,.r :~.,· :.~·. :
}: :·~ ·"'.:<-; .:t,·~ :· · .:·{?;.
„~ · :„. ) ·.'.:.1 _;·.:<.
--:·· . -::_ ·::.
•t •·.- : -;

VI
·····: .<'..'-1~r..,.iL........._""'!V

11
i?~;.·~1:~ '.:~;<:;.· '. '.
( ·-·~

11
·~. -· .

11

!I V
11

11

IJ

11 IV
II
11

lJ Fig. 33 Fom1e ş i decora!ii de vase, incluzînd ce ramică pictată cu grafit (în negru), faze le Karanovo IV, V, ş i VI,
circa 5000-4500 î.e.n.; descoperiri din tellul de la Azmak, Stara Zagara, centrul Bulgariei.

lJ
u
J
 137

Fig. 34 Unul din

obiectele purtînd semne.
1 descoperit în 1874 de
Zs6fia Torma. Cap de
animal cu insc ripţii în
jurul gîtului . Turdaş.
rt c jud. Alba, faza timpurie
1 Vinca-Turdaş, ci rea
5300- 5000 î.e.n.
f1

11

!1
2.

\I Fig. 35 Două rînduri cu

11 ·/ y VwJ;.:i 'K j>}f'I IJ! 1tţ;fN inscriptii (3,4 m

lungime) de pe peretele
intrării în peştera Sitovo
de lîngă Plovdiv, ce ntrnl
Bulgariei. Probabil faza
lI I~· /y( f-1]~, Nf>J:f\Wj//JŞ/ţl
Karanovo VI, mijlocul
mileniului al V-lea î.e.n.

[l
Fig. 36 Disc de lut

lI divizat în patru părţi ,

purtînd semne liniare.
Tellul de la Karanovo,

!l Nova Zagora, centrul

Bulgariei, faza
Karanovo VI, circa
4500 î.e.n.
lI
\l
\1

u
l} , /VV() ~ ·li Y/V\(\X.-0
~I
3
<> >/\/\V·-.v · Y·V \ <.Nii \((
. . . .
4
· .

j
 138

l
11

l1
[l
Il ..:.
e. j~::··. ~ ~llHI.: irţn„~' . :~~.w;· ;~ ; M~·:· &.-·."~_,·~,~:.: u.o.f .:·: :~„ . ~ ~f : "~·- ~~

[I ~(J7<11 l1: :~_~a,~t~-' ~\t· ţ'·:~ · ~·~t2~ :~

.: 1·.- ~· li- ·:ţţ .-_J~\·:';· .~ · ~~; .\;1·:<„:~.·~'° !Y!~ :.?~ .·~· ·Ţ·.:·· ~:~..\;J:: ff.il:. : ':>
..
r·ţ(+ · ll .-ir ~w.~~·: '.)<::·~~.~· ~ţh.: : '.'~/. ~· ~.r:. ~:. '.~·!. ~~:\·~&J" ~~6· ~. <:.:·
11 1
11

I~:.~: ~·1.1 ~ 1~f: ~.Hlif ·;~::. ~~o~~-·:; :~:10-·~~~{-~M#;; ~.·~~~· ~lt--\~: ~· ~~>' '.·.:·,· : ·, ~:
1

lI
11 ~~~---·~---~~--~~·:
Fig. 37 Catalogul senmelor vinciene întocm.it de Shan Wi1m în 1973 (publicat în 1981 ). Din 2 1O senrne catalogate.
peste 200 reprezi ntă motive geometrice abstracte şi numai cîteva (de exemplu m. 192 - un cap de animal şi nr. 193
- nn animal de pe una din tăbliţele de la Tărtăria) sînt pictografice, reprezentînd în mod clar simboluri. nu semne
Il de scriere.
Fig. 38 Sigi liil e de lut cu
[I mîner (pintadere), incizate cu
mai mult ele un semn. apar în
prima jumătate a mileniul ui al

lI 2 VI-lea î.e. n. în cadml culturii

Starc evo-Criş şi Ka ranovo
I-II. Exemplele reprezin tă
X · I X· l)<V V-uri, X-uri, M-uri, zigzagmi,
11 linii drepte şi puncte. 1,
O 2 3 cn1 Kopâncs; 2, Kotacpârt,
. .
ambele sit1iri ale culturii Criş

!I din sud-estul Ungariei, circa f

~-- -~·
5600- 5400 î.e.n.: 3.4, Azmak. I
Stara Zagora, cultura

ll 3 4
Karanovo I, circa 5800 î.e.n.

.~ Fig. 39
jumătatea
Şiîn Anatolia, sig.iliile de la
mileniului al VI-lea î.e.n.
lJ sînt incizate cu mai mult de un semn.
. ~29~ Imaginea redă un pseudo-sigiliu
înscris în jurul mînernlui. Hac;:ilar,
lI l't7 / / \ ~/ ·,...-. ///I centrul Anatoliei, n.ivelul II, circa
5400 î.e.n.

·1- - -- -
 139

Fig. 40 Forma abstrncti1 ş i

decoraţia simbolic;i se co mb i11;i
în aceste figurine de fildeş din
paleoliticul superior. repre1.c 11-
tînd păsări acvatice anlro po-
morfiz;1 tc, incizate cu V- uri.
f I ohevronnri (căpriori sm1V-uri
mulliple) şi meandre. Decorn\ ia
de pe figurina din dreapta
subliniază l.Iiunghiul pubian ş i
11 astfel rolul său sacru procreator.
·. Mezin. bazinul cursului superi-

I t
. l
() .
.......
. 2
.. 3Clft
. ..._J
or al Desnei, Ucraina. ci rea
J5000- 13000 Î. C. ll.

~-
11
Fig. 41 Figurine antropomorfe (mascate) cu
cioc, însenmate cu V-uri. chevronu ri {V-uri
f I multiple sau căpriori) şi un X: J. Turdaş.
cultura Vinca-Turdaş: 2, Teseticc-Kyjovice
l îngă Znojmo, Moravia, Republica Cehă , cul-
tura Lengyel; 3. Hac,:ilar L Anatolia centram.
11 sfi rşitul mileniului al VI-lca î.c.n.

11 2

J torn

11

li
11
3

[I Fig. 42 Senme de pe figurine,

vase ornitomorfe ş i alte
obiecte de cult redînd
/,:\' ~
[I
V. ~ /\ ·< 4 ~ /\ ~ ·
V'' caracteristici ale zei ţei -pasăre.

11 <> >< :-) (-

I"
<<>> <<v) . ~li)/ '(11i) ·

~ ·
!I /V /V\ /\IV\ ' ~·
V.
~ ~. ~
X
V
)( ·~ ~< .. X .~
il >>
li
lJ
I~
 140

Fig. -D .. Madona" ck la Rast.

jud. Dolj. inci zată ix fa\ă. pc
spate şi lateral. Pc spate se a n ă
o bC1 nclă reclînd în mod clar
semne ele scriere. ş i prnncul
este incizat. Cultm;1Yinca.
r I circa 5000 î.e.n.

[I

f I
11

11

Fig. 44 Figurină de teracotă clin

[I movila de Ia Tm1gîrn. bazinul
inferior al Dunării în România,
inciza tă pe faţă şi pe spate cu
senuie în benzi. Sfirş itul
11 mileniului VI-lea î.e. n.,
cultura Boian. faza a II-la.

11

11
O I · · 2 . i cm
„ I • !tee!

~'\l(V)· )'-..~

11 ~'1 .· ~C>~
Fig. 45 Figuri nă de te rac otă din
faza tîrzie Vinca cu o fişie de
11
inscripţ ii sub abdomen şi un V
în faţă şi în spate sub gît.
Cioturile braţelor sînt marcate
11 cu linii duble. Kormadin, lingă
Belgrad, circa 4500-4000 î.e.n.

11

lJ
l1

lJ
-!- -
 14 l

Fig. -l6 Benzi cu inscript ii în

'
I I junii picioarelor 111111 i vas
antropomorf din c11 lt11rn Tisa.
circa 5300- 5000 î.c.n.
I I Koke nydomb. lîngi\ Szegcd.
sud-est ul Ungariei.

11

11

11 1tK' ~ ri, ri- ~ '' _:vn.Y< ~ "«·. · . .

11

li
Fig. 4 7 Şiruri ori zo ntale
li şi verticale de inscrip(i i
pe vase-miniatură ,
probabil ex-\·010-uri.
1, Vinca. faza mijlocie a
11 culturii Vinca. 5000-
4500 î.e.n.:
2, Szegvar- Tlizko\'es.
IJ lîngă Szentes. Ungaria.
cultura Tisa.

11 Fig. 48 Şirnri de insc ripţi i de pe

vase ale culturii Tisa ş i
ceramicii liniare (LBK).
11 1, fragment de vas cu inscripţii .
movila Kremenyâk, sud-estul
Ungariei, cultura Tisa, sfirşitul
Il ;t/{/ ( \/ (' / 177· z I fVL
mileniului al VI-lea î.e.n.:
2, vas-miniatură cu inscripţii
circulare, faza timpurie a

li li li>'/ culturii ceramicii liniare,

sfirşitul mileniului al VI-lea -
Mohelnice, Iîngă Sumperk,
Moravi a.
11

l J 2
---- .......
l1
II
 l 1 -~2

. Fig. 49 Fusaiole de lut cu inscripţ ii .

1-7. Tu rdaş.j ud. Alba, circa 5
100-5 000 Î .C. IL 8. Dikilli Taş .
lîngă Philipi. nord-estul Greciei.
descoperire de suprafaţă. probabil
r I cultura Karanovo VI. circa 4500-
4200 î.e. n.: 9. Valea Ncu1dmlui. jud.
Hunedoara. faza timpurie Vinca-
Turda ş: 10- 11 , Svetozmc,·o. centrul
11 fostei Iugoslavii , faza mijlocie
Vi nea.

r!
[I
11

li
li
.
5 ~. „ .·
.
6 Fig. 50 Fusaiolă cu inscripţii de la
Dikili Taş în apropiere de Kavala.
nordul Greciei, circa 4000 î.e.n.

li
11

11

(I
Fig. 52 O i nsc ripţie în silabaml clasic

li cipriot.

I
....

11 ~
J
lI
ll Fig. 51 Fusaiolă cu inscripµe (prezentată separat). Fafos, un sit al cul-
turii Vinea de Iîngă Kosovska Mitrovica, sudul Iugoslaviei, circa

j 5000- 4500 î.e.n.

J
J
\
143

1 ., -a e i D u Fig. 53 Silabaml clasic cipriot.

y
lI )jţ ~ -

1
y
·. *
o
* ~

)t(
I\ w

r
).._(
S2
I
'Îl' )
5'
5< H
I\ .I . ':::L: 8 {:=
y
+
I CD
.rvi
~
; ffi >\ ~

~I .n f l~I )_ 7Î ->:
) ) ~
p :f ~

\\ t .l ~ t 'F . 'Fii

k 1 y {\ ~
I\ s V "'
p-i 't . ~ ):k '

2 )'~ ))
10. ?
\\ . X ')( "(-~
G :

sec SVE sec SVE sec SVE

rV~ · 1(0 ~
\\ Fig. 54 Analogii dintre silabarnl S1l .v V po )' re 1i'
clasic cipriot (SCC) şi senmele
se µJ 1-11 ~ pu ~ ( I) r~ ri ;y ..::Y rn
„vechi europene„ (SVE). ,.... .
\\ si
~ ~ na· T T ro ~ X
so ~ ~ ne .l)I· 1$\ ru )~ GC
\I su )k )t- ni :;l, ~ wo )~ >A<
ko .1 1' no h~ - , 7;1 we :c I
l\ ke ~ ->{ ~ nu ·>:· ~>11 !!> wi ~< >\<
mo >v< >~* 1" / \ )-
~ /f . WO .
'ki
. ..
\ \· ko {\ I\ me '){. . ·x ~ s< za )~ ">~
·ku ~
-~ .:,·
,+. . mi~ ~ ZO· $5 >?j ·
ll ·to l-
.-te " ~
\-
- ~~
mo CD c:> :
IX\
X.O )(
mu 1)(1 " . . xe Ci" ~:>

\I fi 1'· 1'„
la ~ v'\„

8 - x ~
to F F le
. <:... VI
L
\! tu.
.P9. ţ
Fif
:ţ
li
Io .+·.· +
..

ll .Pe .5 .) . . ·tu· (\j)• ~-

l pi „ ~ ~ .• : ro o. . p' '' .
\ ' . . .. .
 lH

.··.

I
f

fI

Il .··..

fl
:•.' .„.
Fig. 55 Zeita naş terii din Malta, redată gata de a naş te prnn- . ·../ \
.
cul. Cele nouă linii de pe spate reprezintă , poate. cele nouă
luni ale gestaţiei. Hagar Qim. perioada templelor malteze. ,. ·' ··
:.
. .
' .

I! s firşitu l mileniului al IV-iea î.e.n. Desen al reconstituirii

(artefactul a fost găsit cu piciornl drept rupt şi fa(a distrnsă) .
··•. ·.
·-. , I „„.
f! Fig. 56 Baston din corn de cerb cu rol cultic. redînd capete •• i . :
. ·.. . .·.
- .~ • -~-

..: "~- „.„ ~" =: . •

• •

•
• -, . ·_:„
de elan-fe melă. Sventoji. o aşezare pe butuci înconju rată de

Il ape, situl 3 B, în apropierea Mării Bal tice, Lituania.

Înăl ţimea : 42,5 cm şi respectiv 40 cm.

11

11

11

li O S em

Fig. 57 Acest vas zoomorf este dovada legă­

II turii simbolice dintre cerb ş i spirale, semi-
lune şi benzi triple. Pictat cu alb pe roşu ,
cultura Karanovo I (Muldava, centrnl
Bulgariei), circa 6000- 5800 î.e. n.
11
Fig. 59 „Stăpîna animalelor" (Potnia ther6n),
II teracotă de la Haiyilar, Anato lia, casa Q VI,
începutul mileniului al Vl-lea î.e.n.

If
Fig. 58 „Doica divină" din această sculptură este
redată cu o desagă în spate. Masca mare pentagonală
este de urs sau de pasăre, fără gură sau cioc. Cultura
11 Vinca tîrzie. Cuprija. centrul fostei Iugoslavii,
4500- 4000 î.e.n.

l
 145

f<i g. 60 Frescă din insula

r l Thcra, sancluarnl Xerlc 3,

secolul al XVI-iea i.e.n.
„ Stăpî na animalelor„ se
afHi la nivelul superior.

f I
11

11

I!
li
11

II
11
Fig. 61 Zeita gravidă în ipostaza
Mamei-Glie într-o scenă rituală.
I! Celelalte două figurine sînt zvelte şi
tinere, una redînd cu siguranţă un
bărbat. Cultura Cucuteni B 1,
Ghelăieşti-Nede ia, jud. Neamţ,
11 începutul mileniului al IV-iea î.e.n.

il
II
II
tl
li
I j
1
 146

Fig. 62 Scnlpluri în Iul rcdînd porci.

cnltura Cucutc11i.

fI
ll
lI
'
:··
~~ .'„ , · .·
. : . _; . : . ~-
Fig. 63 Nud uri de femei din paleoliticul
snperior, cu sînii atîrnînd, aripi în loc de brate
şi măş ti de pasă re (figura din dreapta).
Pech-Merlc (Cabrerets), Lot, sudul Franţei.
11 Înăltimea, aproxi mativ 70 cm. Pictu ră cu
degetul , probabil madgalenian.

11

11

11
Fig. 64 Zeită ţi-pasăre cu un nas masi\'. ochi i
11 . :: . : .. ·.
în formă de boabă de cafea, păr pieptă nat
neted cu coc. Cultura Sesklo, Achilleion .
.. t.
lîngă Farsala. Artefact găsi t într-un templu

11 datat 5900-5800 î.e.n. Tors restaura t clin

teracotă , picioarele pierdute, înălţimea
aproximativ 15 cm.

!I
..
·: :· . .
..
lI
' •

. ·. ....
i .. · .
.: ·.·. .
,,

t I . '

l1
l1 .. .
"

lj
j
 147

1 l
Il
r i Fig. 66 Pasăre cu mască uma nă şi ,.cosite". Partea superioară şi baza shll
mple. Servea probabil ca anexă la un rns mai mare. Cu ltura Sesk lo.
Magula lîngă lacul Boebeis. în regiunea Slephcu1ovikion. la nord-vest de
.· .· Voios, Tesalia. Dalare probabilă: sfirşitul mileniului al VTI-lea i.e. n.
11
~ Fig. 65 Zeiţă-pasăre cu mască de raţă şi coroană din faza tîrzie a
culturii Vinca. Se află aşezată pe un tron incizat cu trei linii şi purtînd o
f I o
jachetă bolero . Zona pelviană (sau şorţul) este marcal(ă) cu căpriori (V-u ri ).
picioarele cu spirale. iar braţe le tot cu spirale. Svetozarevo. centrul fostei
· ... :
Iugoslavii, circa 4500 î.e. n.
11 .: . .~

„·:. ··:·
. ·„· .„ .

11

fI . ....
..„.
'•

I J
.... :./:.···: ..:..; .
.
. ·. ·.• ·'.··,;
' . . . .· .
..
„. ·:". ~.:.
::-.
.
'• . ·· ..·.
·. ..·. ·.. -.

II
·• - ··. . . ·.
II ..... ' . ~ .
O
L.__J

5 cm
.'

Fig. 67 Vas în eh.ip de pasăre acvatică.

ll Anza IV, Macedonia, cultu ra Vinca timpurie,

circa 5300-5000 î.e.n.
.. :·-·:.·'" · . .. :..
Fig. 68 Fîşii de zigzaguri şi linii paralele pictate cu alb
[J pe un vas antropomorf cu cioc şi sîni pentru scurgerea
lichidului. Cimitinil de la MaJlia, estul Cretei. circa
sfirşi tul mileniului al III-iea î.e.n. Înăl ţimea: 16,4 cm.
lI
ll
IJ
 148

Fig. 69 Gravuri pc stînci ak: unor figuri

schematice sleatopige. de regulă f:lră
cap (cînd sînt cu cap. acesta este de
pasăre). marcate cu una. două sau mai

[l multe linii . Magdalenian. La Roche.

lî ngă Lalinde, Dordogne. sudul Fran(ci .

1l

. ·.:

11

fI
li
11

. ~ .. . ..• .. ... :
•. . .
11 . .:
. . ·. ~

•., . . .. . .;. ·. :·:

„. ·....: . . "
.· 1 • . . ....
.. '
11

. ·.. . ;„: . . . '

11 . .. . . ;
· ...

„ . .·„
..
!I : : .·..·.. „~

··... ··

':. .. .
:: ... . . ! ~ : .: : :. :: ~ . . ·.·. .

lI
.: ·:,
.· : ·: . , · .: O I cm
.• • „ ··-·.·.
· .' . .. : . :·„ L.___J
. ·:·· ·. · : ·· . „-

.„ ' • Fig. 71 În epoca bronzului minoi că, coroana zeitei-şarpe este

11 ·.... „„. uneori eno nnă, ca în acest exemplu în cinci straturi. Partea
posterioară arată o masă de şerpi încolăciti . Minoicul mijlociu I,
Kophina, circa 2000 î.e.n.
Ij
··. : ·...
·... ;:·:· ·.. ··: . o !cm
Fig. 70 Zeiţa-şarpe a cărei identitate eşte
trădatăde capul de şarpe şi de liniile

ll şerpuitoare pe corp reprezentînd curentul vital

{„kundalini"). Roşu pe crem, Anatolia, sit
necunoscut, probabil circa 6000- 5500 î.e.n.
 l 149

l Fig. 72 Zeita-bufni!ă (jumătn tc bufni! ă­

jumătate femeie) în fonnă de statui-menhiri
din Portugalia, Spania şi sudul Franţei.
I: ,,.-• . Adesea sînt redati numai ochii şi nasul
(ciocul). uneori şi sînii. Pe alocuri. apare
. . . ~
rednt în relief un cîrlig (4, 5). simbol al
f I 2
energiei. Neoliticul tîrziu, sfirşitul mileniului
al IV-iea - începutul mileniului al III-iea
î.e. 11.
I: Asquerosa, Granada, sudul Spaniei;
11 2: centrul Portugaliei; 3: Crato, Alentejo,
centrnl Portugaliei; 4: Mas de I' Aveugle,
Collorgues. Gard, sudul Frantei; 5: Aven
11 Meunier 1. sudul Frantei; 6: Trigueros,
Huelva. sudul Spaniei.

fI
fI

11 :~ .. .
Fig. 74 „Nudul rigid"
cu forme rotunde din
· „.. Sardinia găsit într„ un
II . ·:.
.. ··..·
·.:
·.
· ·:
mormînt în fo rmă de
'· : cuptor. Pia tră
..„: ·:.'
cenuşie, cimitirul de

r1 la Cuccuru S 'Anfo,
„:, • · .
:-. . :
. ·.. ·. Oristano, centrnl
Sardin.iei, mijlocul
[j )•
' . ··. ·.
~ ... . „
mileniului al V-lea
î.e.n.
.„.:
:·:: „„ .··. ,
. ·._,_ „. . O 3 cm
! J •
.-...
•
. _·;:· ..
z
.
. L____J

'.· : :: ·. :'.: ' Fig. 75 Figurine de

mannură şi os redînd
[l a b
.. „,
„nudul rigid'", mijlocul
c
mileniului al V-lea

lj Fig. 73 Figurine de fildeş

rigide şi plate redînd nuduri cu
î.e.n. A se remarca
depresiunile redînd
gura, în fonnă de
bratele încrucişate şi picioarele din(.i. Masca lată are
l1 alăturate . Capul este incizat cu
căpriori (V-uri), iar părul lung
orificii pentru cercei
din cupru. Cultura
de pe spate curge ca apa în Karanovo VI:
benzi de V-uri. Cavităţile
IJ pentru ochii rotunzi erau cîndva
ocupate de cochilii sau alte
1, Blagoevo lîngă
Razgrad, nord-estuJ
Bulgariei;
materiale. Epoca aramei din
[! Spania, Cave lîngă Torre de!
Campo, Jaen, începutul Dll)fHI
2, Căscioarele,
jud. Giurgiu.
·~
mileniului al III-iea î.e.n.
.~. . .

J
 150
l
Fig. 76 Acesta nu este un cap de taur. ci
organele de reproducere feminine aşa
cum sînl prezentate într-un manual de
medicină. Asociere făcută de artistul

1 l plastic Dorothy Cameron în 198 1.

r I
Fig. 78 Vas cu protomă în formă de cap
11 de taur. Spiralele şi ouăle pictate sînt de
asemenea asociate simbolismului regen-
erării. Poieneşti, cultura Cucuteni cla-

II .,: .
sică, circa 4200- 4100 î.e.n. f

!I :· .. ·.. ·· .
''

11

f I ~· . ..

„. .: .
11
. . .„:'·
~· ·.

11 . .,.
.... · .
.• ~. '· •••• ' . 'Io • •

lI Fig. 77 Cap de taur cu coarne mari . redat in

relief pe un Yas ant ropomorf de marmură ţinînd

II loc de uter. Cicladicul timpuriu, apro:-;imali\·

sfirşitul mileniului al IV-iea î.e.n.

11

lI
lJ o Im
2
. ·- .„. ·... . ·.
lJ Fig. 79 Capetele de taur în relief sînt atestate \

: : ·.··· •.
deasupra intrărilor în mormintele subterane din .... .
, . • _„
Sardinia. l, Sos Furrighesos, Anela; 2, coarnele . .·
~ '~- .=:
triple sînt atestate deasupra intrării , pe partea .'' ·.=
· ·'
·.··: ·:
11 interioară. Pilaştrii sînt incizaţi cu V-uri. Enas de _.:. __ :·:· ~·- '.:·.:.„„ ' .- •. :
Cannuia, Besude, regiunea Sassari, sfirşitul „ ......·
mileniului al IV-iea î.e. n.
IJ
 151

l .. . ;· . :··

11

f l
rt

11

11

"<

!I .· ,• .

·~ ·. .„... · .•. „.
11 . ·...· . ..
Fig. 80 Vas din minoicul tîrziu I de la Fig. 8 1 Coliere şi sîni ai ze iţei dintr-un mor-
Pseira, estul Cretei, redind apariţia mînt megalitic. Bellerat Bou~'· Oise, Fra nţa,
ll noii vieµ. A se remarca fluturele din circa 3000 î.e.n.
centru răsărind dintre coarnele
taurului.
11

.. . :
··.„ ;·.
11 .. .. . · - .
. __ .„. .

I ." .

11

ll
lJ I
„
'

11 i
„.
lJ

lr Fig. 82 Zei ţa în formă de cleps idră cu

picioare de pasăre, precum şi ochi şi
Fig. 83 Zeu şezînd, cu un cîrlig. A se obseva
brăţările şi cingătoarea . Îik1Iµmea: 25,6 cm.
antene de albină. Cele trei linii sînt Cultura Tisa, Szegvâr-Tiizkoves, Ungaria,
semnul distinctiv al zeiţei-pasăre. circa 5000 î.e.n.
Neoliticul tîrLÎu, sudul Spaniei.
 1
152

:
'·
. '
·„p.···.··.
.. -~

. . .; : ~ .
, .. .

~
.. . .

.
.,
f I ' . .

. .·. ...
.··· .„ ., ·. : .~ .

!1
!I
II
!I •, ' I

lI Fig. 84 Figurine cu nasul în fonnă de cioc. coafuri elaborate ş i acope răminte pentrn ca p: descoperite lingă
altarul din templele de la Achilleion. Cultura Sesklo, Achilleion IV, 5900- 5700 î.e.n.

lI
lI
b
lI
a

[I
2

- .~-
.
". . "~tl
' : .
lI -
. .
.
~ .. ,.·
. '"" . 1.' _i ;„,
. .- : :
'. „ :· •.
2m"·.:;\ - : . : ::. :.' ~ :·:<,·. ':. ·/
#:_"'.:' •• •

a b 3 ,•, . „„ ;_ ·. : „:·· :
\~.'ig. 86 P~rte a curiii ad~ptată ~e~1~;ă~ii zeiţei
gravide, mama pîinii.
I : cuptor de pîine;
li J: platformă înclinată de lut cu patru cavităţi
2: altar de piatră;

Fig. 85 Zei ţa gravidă de la Achilleion µnînd mîinile pe pentrn ofrande, delimitată cu pietre la coliuri;
pîntece. Figurine găsite în curţi , lîngă cuptoarele de pîine ş i pe cea de a cincea cavitate este a lături;
platforme speciale cu cavităţi pentru ofrande. 1, Achilleion II, 4: vatră.
circa 6200 î.e.n. ; 2-4, Achilleion III b- IV, 6000-5800 î.e.n. Achilleion III b, circa 6000 î.e.n.
 II
„ 153

J
·.· · .

Il •' , ...

Fig. 87 Uneori măştile sînl mobile, cu pa11ea Fig. 88 Zeitate masculină şezîn<l pe un scaun.
pos te rioră concavă pentrn a aluneca pe spatele
iI figurinei. La Ach.illeion, măşt i le mobile sînt
într-o atitudine li nişt i tă. cu bratele pe genu nchi .
A11efact găsit l ingă o n nr;1 in cune. Achillcion
clawte în intervalul 6300-5700 î.e. n.. cum este !Va, circa 5800 î.e.n.
şi exemplul clin imagine, faza III b. circa
11 6100- 6000 î.e. n., găsi t într-o zonă desti nată
venerări i zeitei gravide.

!I .„ ~ . ' . . ..

.:.:··:: :. ·. ·~-:;.„ .. „;.:. :„=

: :; =::'.:::~
·· ·~·
. •\.

.:.;.
:l· .: .
· .:s. , ~
· ~~~~
.. ·. ·· •
-~ .
Fig. 89 Sanctuar de 1<1 <;alai Hiiyiik
cu zeita-broască. înă l ~imea L,2 m.
Imediat sub <1ceasla se află un cap

lI ·. '. .
mare de taur cu coamele laterale.
Un all cap de taur se afl ă pe
peretele opus. S<1nctuarul VI, B 8.
începutul mileniului <11 VI-lea î.e.11.
II .; ·_
. . . . ····•'.

II
..„„._ ...

II .·. . ·.

Il .:
;"

\:, .
I

·. ·
, • •• : o

lI Fig. 90 În acest sanctua r de la

1: .
' :'-··. ..„ .. .: .
~
<;atal Hiiytik s-au găsit
·:-.·.
lI reprezentări de sîni deasupra
unor capete de taur. Sinii
acopereau cranii de vultur sau
maxilare inferioare de mistreţ.
[l simboluri ale morţii . Pere(ii de
nord şi de răsă ri t ai sanctua-
rului VII. 35, sfirşitul mileniul ui
al VII-iea i.e.n.
[ J

.: . ~ .

I
 154
1
_, . ~·. _~; R"OMÂNfA <.· Fig. 91 Siturile s;1crc ale
• , · M•.

. .~ .
00

.„. ': .. ..
• • '
culturii Lepenski Vir de-a
lungul Dunării, în zona
Porţilor de Fier. în
nord-estul lugoslaviei ş i
fl sucl-Ycsllll României .

[l .. „.

,"-'·

11 IUGOSLAVÎA ·..

r 1
l I
11

11 Fig. 92 Caracteristicile interiornlui unui sanc- /------\

tuar din cultura Lepcnski Vir. Podeaua trape- ./
I
\
\
zoidală este din var roşcat. În centrn se află I \

!I un altar rectangular ele sacrificiu delimitai de .I

I
I \
\
\

/ ,\
I \
pietre. Altarnl este ev ide nţi at de pietre subţiri / . <l> \

~o -
aşezate ,·ertical, într-un moli\" ele triunghiuri

IJ continue. În spatele altarnlui se află o statu-

ie. Lepenski Vir I ci, sanctuarnl nr. 19. circa I
I -
':-,
' /
\
\
,,.,,,.

6000 î.e.n .. cliametrnl circa 7 m. .......................

--------- ---~
lI Fig. 94 Container de sacrificiu din gresie decorat cu V- uri
ş i două cavită(i între acestea; s-a găsit în spatele altarnlui
din sanctuarnl nr. 19, Lepenski Vir II (cf. fig. 92), circa
6000 î.e. n. Diametrul: 13 ,5 cm.

11

li
l Fig. 93 Sculpturi în gresie în formă de ou, decorate cu lin.ii
labirintice meandrate; s-au găsit în podeaua ele gresie roş ie.
1J în spatele altarului, dintr-un sactuar (1) de la Lepenski Vir I
c-d, nr. 37, 14,2 x 19 cm; (2) Lepenski Vir I- II, 31 x27 cm.
2

L
 156

f l
r I
Il
11

11

lI h

Fig. 99 (a) Un toiag de la Vlasac incizat cu simboluri : Fig. lOO Model de sanctuar cu bustul zeiţei - pasăre
11
plasa şi diamantul, însenrnat cu plase sau linji para- pe un stereobat (sau atelier).
lele. Diamantele ar putea simboliza peştele ; (b) pe Macedonia (ex-iugoslavă) .
mîner este incizat un peşte şi un X.
11 Începun1l mjleniului al VII-iea î.e.n.

11 )) .·,:.:·
.. · · .. . ~· .
. .v-:··-~~ .. . .:. ...,--::-·
·~ ..
·.„„.
II
I

II
!l
lI
Jo

lI
ll Fig. 10 l Templul dublu de la Mnajdra, coasta sudică a Maltei.
Sfuşitul rnileruului al IV-iea - începutul mileniului al III-iea. cu
Fig. 102 Doi tauri şi o căţea cu 13 pui
sculptaţi în relief pe o lespede de calcar
excepţia sanctuarului cu trei abside de la răsărit care este din în templele de la Tarxien. Taurii sînt la

ll perioada Gigantija. scară, căţeaua are 2 15 cm.

ll
 157
.. ~ .

.'

1 l
Il . ·.,I .

!I •. ~

.. . · .. :·.

II .._::

.. :··:

Fig. 103 O altă „doanmă donnind" din .„.

.
II
~
.
Malta, pe o laviţă cu faţa în jos; redată ..··.· .
· .. . . . . ::
cu acce ntuarea importanţe i simbolice a :::·... ··. ·· ··.·
fese lor oviforme, adică ideea regene- Fig. I 04 Forme în lut găsite în templul de la \ b ajdra.
II rării. Din hipogeul de la Hal Saflieni, o
încăpere subterană pic tată cu un motiv
roşu în spirală. Lungimea: 6 cm.

!I
II
!I · ·. Fig. 11. : \lud şezînd. cu sînii
atîmin: - o posibilă ipostază
ll , ·....~ . -.
a zeiţe: - 1:1asăre. Teracotă din
templt~ de la Tarxien.
. • ,' .· .. ·.1' . . ...• f

lI
11 „..
.:

lI
lI
Fig. 106 Figur.:1â de teracotă cu sîn.ii
lI largi, vulvă su;xanaturală şi partea
posterioară acCJ;ntuată în formă de
pasăre, purti.nd ri mască tringhiulară.

!1 .„... . .. ··:-
- ··' . .
Mileniul al V-l:a î.e.n., sanctuarnl de
la Skorba, Mara.
 158

I
I)

f
-I <'~.-~.::„,,„::~<- / . . . . ; .-: .·~. \ .
F'„ ..>.„,.
f I „..... ·t... ··, f', '.:·. . .
. ·!

.·~:~
.'.
;
.

· ·lor-·
. . „·-":' . . ,.„• „~
,· \ . ··„
'nn~
"" L . ·: ..,„ . z\ · o
. „
r r >,J
·. . ...
--~""11
..
..-..
"" .
~m ~
. .
~
Jl;:• .>:J.X
· ..
...
·
.. .
:
: . . .. J
.j '
5U
t.:m

II \. , '· . "\ : : . :,::J• ,·

Fig. 107 În acest dolmen de trecere. camera în formă de stup simbolizeC1ză probabil puterea renăscînd a Mamei
.' . . : ..

Glie în forni,1 de movilă sau plntece. O lespede de Ia intrare este graval<l cu aceeaşi configuraţie a movilei şi
ciotului (omphalos).. Neoliticul armorican. sfirşitul mileniului al V-lea - începutul mileniului al IV-iea î.e.n.
11 Île Longue, Larmor Baden, Bretagne. .

Fig. 108 Pe această stelă se află gravată o

11 zei(ă în fo rmă de movilă cu un ciot
(0111phalos) şi ambarca(iuni abstracte în
formă de şa rpe incizate pe corpul ei; este
li înconjurată de topoare cu gaură pentrn
îrunănuşare. Keoliticul annorican,
4500-1000 î.e.n„ Mane er H'Roeck,
Locmariaquer. Bretagne.
[I

Il
II
o
I ! 30 cm

„
· : : · .„~
" :·.:· ·.„ ..„ ::·_ >\.::.~
~· ".

. . . ·. -. . ·. '
. I , '._ '. , .:· : .'. , ', "6
· u~·
Fig. 109 Planul unui
dolmen cu pasaj
unghiular de Ia Les .. : ~lf"';: ·
:; · : ·
. ··.-.·
Pierres Plates,
Locmariaquer, Bretagne
(sus) şi figurile
schematice gravate
.·.1iif'
:~)·'F:_,· ·"
... _- (i .·
'' . •ld:~~~:ei„ .' ; :. ,
redînd probabil pe
zei(a-bufniţă pe fe(ele

! interioare ale trecerii

(1- 11). A se remarca
cercurile incizate, în
diverse perioade, pe toate
aceste imagini.
 159

Fig. l IO Imagi ne abstractă a zeiţe i în formă de bufni!:'i gravat;i pc un

onostat din dreapta camerei din dolmenul vestic cu pas:~j de la
f ! Knowlh, Irlanda. În partea superioară sc pot vedea ochii rotunzi ai
bufnitei, dar corpul sc dizolvă într-un motiv labi rintic-acvatic. În
centrn se află vulva. în mod clar punctul focal, circa 3500 î.e.n.

fl ,, ·..
. ::·,· . ,

11

11

11
.. ~: ' .. :· o 50 l:lll " I„

· 1
Fig. 111 Linii şerpuitoare duble interconectate. presărate cu rolllburi
şi V-uri (dreapta) sau rolllburi multiple (slînga), aflate pe piatra de la
intrarea în structura megali tică de la Newgrange. A se observa că cele
două şerpuiri mai mari sînt legate, formînd motivul unui ochi . Cea de
a treia şerpuire (jos) este legală de ochiuri. iar cele şase unduiri exte-
rioare înco 1tjoară un triunghi (jos, centrn) .

. · :· .·
Fig. 112 Simboluri de pe piatra de
bordură 52 de la Newgrange,
împărţ ită în două de un canal
vertical.
Stînga: un motiv mare al ochilor
format din două şe rpui ri ş i o a
treia şerpuire, precum şi un arc
multiplu ataşat şi asociat zonei de
triunghiuri, romburi ş i zigzaguri de
jos.
„ Dreapta: trei cartuşe cu trei cupe.

·- .. .
... . .: : ·.·

.....

I •.• '

. ··; :
··. : -.•. Fig. 113 Încolăci ri de
şarpe flancate de arcuri
·" circulare cu o lin.ie în
centrn. Knowth, NE 6.
Un ciclu lunar?

J
l
160

Fig. 114 Clepsidra, ca semn special al zeiţei,

alcătuită din două triunghiuri împreunate pe o
la tură, apă1înd în centrul acestui ortostat,
înrămate ca în cartuşele egiptene. Sus se află
şiruri însoţite de zigzaguri şi romburi.

11 Knowth East, ortostatul nr. 48.

ll
lI
lI
!I
II · .• • . -. . „. ·.: . • . : .t. • ~ . : ...

ll . ·.. · ·· .. .

I!
lI 1·. ·.·.
··.: .

I!
l! :· ..
: .~-
. : .· ., .

lI ) 111 Monnint ul
. \

I . ... . :.· ·~f~; . 50 cm Elementel e

1 ;:: -~ . .,_;_ artistic.;

···...·-1.· 1Y· .
·..·.,- ::>-..·:·· '. i
ll ~ . . . :.
.

. L ~ . . .......:.~.;.„·„~ .. ; . „ ;„
„.. · .:: .
. ~:

.. .
\ .;· .. ' .. . : . . . • • :. : .• ., : ~ ·~:· . : . I .. .. : ·. I • ·:• • , . •• • . :

. .· ...·;· ··,·,. t: ·, •' •~.' • ~ .• ;

··:,.:r, ·.·•... -<>L:„.<.../· · •·.·..·. .

I· :. .. . . ' . •• ' ' I ', ' '

. : .·. ·. .•
..
.:' ~ ..

ll Fig. 11 5 Planul monnîntului-sanctuar de la Fourknocks I cu indicarea loculu i de ortostate. console şi grinzi.

l1
 16 1

f !
11

!! Fig. 11 6 Ortostate grm«ite din morrnîntul-sanctuar de ici Gav rinis. Motivul principal repetat este al vulvei
înconjurate de arcuri concentrice sau de o figură aproximativ umanli asoc iată liniilor ondulate, şaqJelu i .
fetigii (arborele vieţii) şi uneo ri topoarelor triunghiulare şi cîrligelor. L2: neoli ticul tîrziu din Bretagne.

lI mileniul al IV-iea î.e.n. J: Protuberanţele din partea superioară (în coloanele centrale) sînt 0111phnli
(ombilice). A se \'edea şi alte ortostate de la Gavrinis acoperite cu arcuri concentrice care sînt emanate
dintr-o deschizătură rnlvară centrală . Gavrinis, Bretagne. începutul mileniului al IV-iea î.e.n.

fI
[! O 3cm
'---'

I!
Il Fig. 11 7 Figurine de cal. de cal cu două
capete şi de taur scf1lptate in os. Găs ite în
[I cimitirul de la Siezzee. pe riul Samara. afluent
al Volgă i mijlocii, districtul Kuibysev. Cultura
Samara, circa 5000 î.e.n. Pandantivele
reprezentînd un taur cu două capete s-au găsit
în mormîntul unui copil de sub arealul de
sacrificare a cailor.

Fig. 118 Prima intruziune a populatiei kurganelor în Vechea

Europă înjur de 4400 î.e.n. (săgeţile). Primul val kurgan s-a
deplasat de pe cursul inferior al Volgăi spre regiunea cursului
inferior al Niprnlui apoi s-a infiltrat la vest de Marea Neagră.

j
 162

Fig. 119 Sceptre în formă de cal (unde a\'lnd

~-· redate şi frîul) confccµ onate din piatră
. . . 1.
semiprctioasii: sînt r;'\spîndite între Marca
Caspică şi Macedonia.

- ~~-·EJP.'. I : Casimcea (Dobrogea):

2: TerekJi-Mckteb (Daghestan):
-~
.
...
- .: I .
.
.
3: Sălcuta (jud. Dolj):
4: cap schematizat. districtul Ordjonikidze.
11 Caucaz. Ambele tiptui s-au găsit răspîndite
între cursul inferior al Volgăi , Caucaz. Ungaria
şi Macedo1tia.

11 . . .

!I .: :~ .
16l
.
..... . . . ~ .

·1 <:·· wcm
. -·::.„. · .. .
·· ·.

. .:
~ '
. ; . .. Fig. 120 Gmpurile culturale din
. · .. ·.-.
. . :..: inten •;tlu l aproximativ 3500-3000
·vbLoo:..KAMA
·. -~..-~ ·. . ·.·
î.e.n. Fo rmaţ ii noi din Europa
ce ntra lă in:fluentate de cultura
nord- pontică Majkop (valul kurgm1
nr. 2) .

.. ,.

;.

Fig. 121 Cal gravat pe stîncă şi

călăret; presupuse a aparţine

.I fazei Mihailovka I, a doua

jumătate a mileniului al IV-iea
î.e.n. Kamennaja Mogila, lîngă
Melitopol, la nord de Marea de
Azov.

f
 163

Fig. 122 Gravuri pc

s tîncă , rcdînd boi
î1tjugaţ.i trăgînd un
vehicul şi un plug. circa
3000 î.e.n.
l : Kamemiaja Mogila. l<i
nord de Marea de Azo,·:
2: Ziischen, centrul
2
·. j
Gennaniei ;
3,4: Valcamonica,
11 nordul Italiei.

11

11 I
I
I

11

11 ·

11

11 Fig. 123 Braziere a\'ind interiornl decorat cu motivul Fig. 124 Reconstituirea unui kurgan din lespezi de
solar. 1: Leontiivka : 2: Mikilske. cursul inferior al pi atră cu deco raţi a gravată cu motive geomeu'ice.

l! Niprului, la nord de !viarea Neagră. Faza Mihailovka L

cultura Majkop.
Ye rbovka. cursul inferior al Niprnlui.

11
~
. .
.
~ . ;~

·---
~-·· ·· - ._·_.

II . ·~

lI
I.

I
„ •.. ,....
...
f O 2m

lI Fig. 125 Casă-pu ţ : I. puţ şi

groapă pentrn stîlpii de
Fig. 126 Reşedinţa unei familii conducătoare pe o înălţime inaccesibilă.
suţi nere; 2, reconstituirea
acop erişului. Cultura Baden,
Reconstructia unor case (una cu o extremitate în absid ă) de pe înălţimea de la
f Grodkowica, districtul Vucedol, orizontul Baden, circa 3000 î.e.n.
Bocim.ia, sudul Poloniei.

j
.J._
li
164

Fig. 127 Brăzdar de plug clin corn ele

cerb, să păligi şi ciocane. fa.ero.
Bulga ria.

tI

[I
!!
11

11

11

I!
Q 3 Clll

If

I
I I

2 . -~: .
... . ·
o 10 cm 3 . o 3 ll1

Fig. 128 Discuri de chihlimbar cu un motiv solar din Fig. 129 P lanul unei locuinţe din cultura amforelor
monnintele culturii amforelor globulare; 1: disc de globulare; 1: gropi penim stîlpi; 2: conturnl pereţilor; 3:
chihlimbar gravat, găs it într-o cislă de piatră ca conturnl unui puţ de habitat; 4 : vatră; 5: vatră de piatră
ofrandă adusă unui bărbat de vază - Ivanne. lîngă în centrn. Biydrzychowice. districh1l Prndnik, Polon.ia.
Rovno, nord-vestul Ucrainei: 2: Szwarcenowo. lîngă
Nowe Miasto Lubawskie. voievodah1l Olsztyn:
Kolonia Debice, districtul Wloclawek, Polonia.

J
 166

1 -~- _ Cul tura amfo.rclor globulart'

·· · ·. . ~Cui Ilira .I amna (Yamna)
, ·t"11u111111 Cui! ura Vuccdol
·•••· •· ··c:ul!ura ceramicii ~nurnitc­
sccurea de Iupt;1

rI

,
I

[I
[l

[l Y2:-.
[ J u
.H ED l T.t R. AH · ·. .=·:·
' "·· ~ ··
. ·.· ·.„: .·

Fig. 133 Valul kurgan nr. 3, circa 3100- 2900 î.e.n. şi următile sale. În faza tîrzie a cultutii amforelor globulare
I J - faza timpurie a ceramicii decorate cu ş num l , popula(iile respective s-au deplasat spre vest. nord şi nord-est.
Cultu ra Vucedol s-a deplasat spre vestul Bos niei şi spre coasta adriatică, pînă în Peloponez.

iI Fig. 134 O schemă ipotetică a urmărilor celui

de-al treilea val kurgan (.,Yanrna'').

11

II
II
lI
IJ

Ij

j
 16 7

11

A B

[I

11

11
~\\: Răspîndirea situ ri lor ..:ul!urii paharelor
·· campanifonnc

[I /III „Vatra" probabi lă de forma re: s iturile culturii

c Samogyvar- Vinkovci
o
r I Fig. 136 Aria răspînd irii sitmi lor
Vinkovci- Samogyvar: posibilul teritoriu de
Fig. 135 Ofrande dintr-un mormînt regal de la Mala Gmda: formare a culturii paharelor campaniforme.

Il pumnal de aur, oală şi strachină. Zonele punctate indică rJspîndi rea acestei
culturi.

Fig. 137 Motivul

II scripetelui pe artefacte
central-europene şi
miceniene, dovadă a
II legăturil or dintre cele
două zone;
l : cilindrn de os,
Asot.hălom. nord-estul
11 b Ungariei. cultura
2 Otomani:
a
O I cm 2: nasture de aur din
L..__J
mormintul cu groapă nr.
7, Micene, circa
1600-1580 î.e.n.;
3: piesă de harnaşament
(psalie), Monteoru I a,
jud. Buzău ;
4: sceptru de os,
Lancră.m, jud. Alba.

O 2 cm
4 L--J
3 O l cm
L....:=J

j J

~--------------------~
 168

rI

rI

!I
11

iI
· · Sal\P ..
~~~ · · . . .M A R E A
1' .·
.·~~~·
· ·â~
..·
. \ flo. . N E . A ··G· .R Ă
. . -'{ . A.
lI \. .
.
()
~~
Q. »
·. ~"
Fig. 138 Grnpurile culturale din Europa central-răsări tea nă. circa 2300- 1500 î.e.n. Cul tura Nagy rev de agricultori
a fost cop leşită de popula\ia războinică de păstori a ceramicii inc111state înjur de 2000 î.c.n.. iar cultura l ocală
li Periam a cedat în faţa popula\iei Otomani, în jur de 1800- 16tHl î.e. n. Înjur de 2300- 2000 î.e.n.. grupul
Mierzanowice (Nitra) a evoluat in grupul Mad'arovce din vesnil Slovaciei; restul grnpurilor culturale au fuzionat
cu gn1pul Unetice.
11 Fig. 139 Vase (urne) din
necropola de la Cîma. sudul
României. gmpul Gîrla
Il Mare. secolele XIV- XIII
i.c.11. Se obse rvă st ilul şi
spiritul „vechi europcml°· în
[I fo rma şi decoratia vaselor.

II
lI
l1
t I
u
u
J
l 169

[l 3

r I
a
11 4

lLJ cm
11
Fig. 140 Vehicule-miniatură ; modele în lut din sin1rile cuiturii Otomani-
. Wietenberg. 1: Gherla; 2: Wietenberg; 3: Yă rşand: 4: Novaj (regiunea
11 "Borsod); 5: Pocsay (regiunea Hajd\1-Bihar). Piimcle trei situri sînl din
"România, iar ullimele două clin Ungaria.

11
Fig. 142 Askoi
(recipiente în
11 fonnă de burduf)
din zona de
sacrificiu de la
Poiana. gmpu l
11 Mo nteoru.

11

11

11 Fig. 143
~==-"~ .„ Reconstituirea unei
armuri di n mormîmul
lI regal de Ia C1i.ka,
vestul Slovaciei:
. . cultura cîmpurilor cu
·, · urne. faza I. secolul al
11 XlII-lea î.e.n.

11 ·
..
·.; .···„ „ ... -.:
ll
~

,·, .. .
Fig. 141 1, decoraţie pe o vatră de . , „,
.. ..„
Iul, fortăreaţa de la Wietenberg; 2, un
vas superb cu decoraţia în spirală ,
Bistriţa (gmpul Wietenberg).
 170

• o ''
. ·.. . .. .
I
"•

11 .... ·. ·..

11

f I
11

11
. ·. ·.. . ··..·. ·
.„ „

11 '· ..
·.·· .... :··
li . .... ..

II :::·
'
.·'
.·.
. ..

·. . . .

II „.
.··.
.... ·.
!I
·....
.·
:··,: ...·.

. . · ·:· ' : ·. · .„ ·.·.

II . . ·. . .
,,· .
. .. .

I J
· ~ Cultura cîrnpurilor cu urne
~ 4P.Extinderea teritoriilor sau migraţie
r-•
I•
Raiduri spre sud
' •,'

11 Fig. 144 Culturi ale cîmpurilor cu urne din Europa centrală, secolele XIII-XII î.e. n. 1: Grupul Rin (proto-celtic);
2: nord-alpin-boem.ian (proto-italic); 3: Lausitz (îmudit cu proto-ilirii); 4: dunărean mijlociu (proto-ilir); 4 a: ·
ramificaţia sudică din secolul aJ XV-iea î.e.n.; 5: Gava (proto-frigian?); 6: cultura Gîrla Mare, de tradiţie „veche

{1 europeană"; 7: valul kurgan nr. 4 din stepa sud-rusă (faza finală a mormintelor cu şarpa ntă-Sabatinovka).

J
 l
[l
[!:
11

11

11

11

f I Tabele

11

li
11

11

IJ
11

11

ll
lJ
11

11

J
 ~

i....-,..,. ....__,,.. -

Tabelu l I : Neoliti cul t impuriu şi mijlociu din Grecia

SITURI DATĂ
REALĂ
DATE NEA ANT RE PEŞTERA A PROX.
B.P. KNOSSOS SESKLO AC HI L LEION ELATEIA NIKOMEDEIA CORYC IEN F RANC HTH I î.e.n.

6300-

6400-
-t - 5300

+
S.tOO
-
6500-

6600 - 5500
-

f
6700-
- 5600
6800-

6900- -- 5700

+
,__ _ -
7000-
. .:W
,___
- 5800

t - 5900
7100- _,__
I I I I
I I I
IVa IVb 6000
7200- -
7300-
_ ,__

--
.....
_,__ t I I
[__J
III

:
L__J - 6100

t
7400-
II 6200
7500-
--
..... --,
Ib
I

++ t
-
- 6300

t
7600-
L__J - 6400

I
7700-

7800-

7900-
Ia

+ APARIŢIA CER AM ICII - 6500

- 6600

8000-

8100-

8200-
t
,___
- ,__ -
-
6700

6800

- 7000
l ·Tnbelul 2: Neoliticu l tîrziu clin Grecin

l SITU RI
DATA
REALĂ
DATE .-\. NTRE PEŞTERA APROX.

l B.P. K NOSSOS COHYCIEN FRANCHTHI SA LIA GOS KITSOS Dll\l IN I î.c.n.

5200-
- 4100
r1 5300 -
~f- - 4200
5400 -
4300
11 5500 - L- L-
-

- -t400
l
L-L--
5600 -
f L--L-
- 4500
5700 - ~ L--

11 5800 -

5900 -
++ ,_'-
- L--
- 4600

- 4700
4800
11 6000 -

6100 -
+ -

- 5000

11
6200 -
+ fi-+ - 52 00

t
-

+
f-

- -
- 53 00
6300 -
11 - 5400
6400 - - f-

11

Il
li
li
ll
lI
u
1
•
~

1
I
,.--
c: c:: c: - - - - - ~ ...~

Tabelul 3: Culturile din neoliticul macedonean, Starcevo-Criş şi Lepenski Vir

SITURI DATĂ.
ANZA
REALĂ
DATE GORN.JA APROX.
B.P. I li III DIYOSTIN DESZK TUZLA OBREI LEPENSKI VIR I şi li î.e.n.
6200-

~ ++ - 5200

6300-

6400-

6500-

--t --
_.,_
-- t + 5300

- 5400

!
5500

+
6600- '-'- ,_,_

6700-
~ ._._
5600

- ---
6800- _._
_-- - 5700

-~-!t
6900- - .... _
..._ --
.... _
~- - 5800
7000- -- _..._
- 5900
--
~
.__
7100-
- 6000
7200-
-~r~ H- - 6100
7300
-
7400-
-- -'-

L...L...
~
- 6200

- 6300
l Tahel ul 4: C ultu ra Karn novo

SITUR I DATĂ
-

l DATE
B.P. I
AZMA K
li 111 I
KA RA\0\/0
li III I li
REALA
APROX.
î.c.n.

l
r1
6 100 -

6200 -

6300 - -~L-
J
L-L--- C-1-
1-1-
- 5000

- 5200
5300
-
- ' -I - L - C-1-

6400 - t
ţtt
-'-
f1 - 5400
6500 - ttttt tll tt t '-1-- - 5500
6600 -
11
- 5600

tr-
6700 -
- 5700

ţtt
11 6800 -
- 5800

II
6900 - tt - 5900
7000 -
- 6000
7100 -
11
7200 -

Il 7300 - - 6200

7400 - - 6300
li
11

11

IJ
IJ

II
11

lj
u
lI
 - ___.
_, ~ ___.

r •• .• „ -i......-- -- --
Tabelul 5: Cultu ra Ceramicii Liniare

SITURI
-- - - ----
DATĂ
MORAVIA şi REALĂ
DATE BYLANY. HIENHEIM, OLSZANICA, VESTUL GERMANIA ELSLOO, APROX.
B.P. BOEM IA BAVARIA POLONIA SLOVACIEI CENTRALĂ OLANDA î.e.n.

5300-
- 4200
5400- 4300
-

5500-
- 4400
5600-
- 4500
5700-
- 4600
5800-

5900-

6000-
.....
_,...
w- - 4700

- 4800

- 4900
6100-

6200-

6300-
- -t-
--
~
I

I
I
I *' I I

--
- -
+++
+ L_J
l_J
;z:
ţ:;;j
o
++ - 5200

- 5300
6400-

6500-
- -- - FAZA
LOVITĂ
+
.__ l_J

!
::i::
~
-<!'.
::i::I
rJ)

~
o +-- 5400

t
:::::>
o - 5500
6600- LJ > ~
;z:
o ~
- 5600
I i::.l ~ Cil

-
I u
6700- u ;:i ~
;z: C--0
•(/) ~
i::.l
N
~
6800- FAZELE TIMPURI ŞI ţ:;;j C--0
;:i
::i::
ALE „NOTELOR MUZICALE" o -<!'.
~
~
 1
Tabl'ln l 6: C11lt11rn Biikk
SITU RI
DATA
REALA
DATE APROX.
13.P. TISZADOB IlUKK Î.C.ll .
1 .__ ...._
6100 - -
5000
~~

... .__
'-'-
6200 - - 5100
_._
6300 - - 5200
6-100 -
++ - 5300

fl
II
6500 -

+ -
5400

II Tabelul 7: Cultura Nistru-Bug

SITURI
Tabelul 8: Cultura Butmir
SITURI
DATĂ DATĂ
REALĂ

( ' DATE
B.P. SORO Kl
R EALĂ
APROX.
î.e.n.
DATE
B.P. OBRE II
APROX.
î.e. n.

11 6-100 5-100
- -
5700 4600

11
6500 -

6600 - + - 5500
5800

5900
4700

4800

I J 6700 -
- 5600
6000 4900
6800 - - .__
5700 6100 5000
-
6900 -
6200 5200
7000 - - 5900
li 7100 - - 6000
7200 - - 6100

7300 - - 6200

l 7400 - - 6300

l
7500 -

7600 - t - 6400

- 6500

tJ
l1
-- - -- - oA:91 - . . , , _ _. ......

SITURI

-1.
'""
~
o
0 _ 4000

4200

_ 4300

4400

4500

4600

_ 51 00
5200
 ---,
-- ----
-
1.- -
..-- ___, ~ ---J -

Tabelul 10: Cultura Tisa

SITURI DATĂ
REALĂ
DATE AP ROX.
B.P. BATTONYA I >S VESTO
~
GORSZA I KISKORE HERPĂLY CSOSZHALOM TISZAPOLGĂR î.e.n.
-~ o
4900_
~ ~ 3800
> ::i::
·r.:l ,..;i
5000 ·o N 3900
r.n
-+-+ --ţ-
I

5100 ~ 4000

5200 ~
-~
~100
·O
5300 E"""
E"""
4200
~

+++~
1-4--

5400 ~
............ 4300
~

5500 +~ 4400

4500
~1
5600

5700_ 4600

5800_ - I-+- 4700

tt +t
I-+-
5900_ l-- 4800

6000_ 4900

6100 I-
5000
1+ ,......._
6200

6300_

6400
+++t 1-1-
5200

5300
5400
 ~

Tabelul 11: Cultura Lengyel

SITURI LENGYEL TIMPURII SITURI LENGYEL TÎRZll DATĂ

REALĂ
DATE LANG- BAPSKA- LETENYE KR USZA APROX
B.P. UNTERPULLENDORF ENZERSDORF SO POT ASZOD ZALA VAR BRZESC K UJA WSKI ZAMKOWA î.e.n.
4600

4700-
- 3500
4800-
- I-
- 3600
4900-
-- - 3700
5000-
_3800
5100-
3900
5200- -

--
L-

- I-
- 4000
-
5300-
-
--

+ - 4200

+t ~+
5400- --
4300
-
I-
L-

5500-
4400

t
5600 I-

- 4500
5700-

5800-
t - 4600

- 4700

-~ t ++
--
5900
_,_ - 4800
- 4900

+
6000-
- 500
6100-
-
- 5200
6200
-
+
"- 1.-- i.--
- - - ~

__.

Tabelull2: C ulturile Boia n-Gumelniţa şi Karanovo IV-VI

SITURI
D ATĂ
REALĂ
DATE APROX.
B. P. CĂSCIOAREL E ( ;() L.JA MO 1n:1 I 1·:v o AZ M AK SITAGRO I III DI KILl -TA~ î. c.n.
:noo
4900 -
3800

t
-
5000 -

5100 -

5200 -
--
+ -

-
3900

4000

5300 - 4200

5400

1t . + --
ttt tt - 4300

_ţ-~1f
5500_ - 4400
5600
_,_
-- - 4500
---
-
t
5700_ - ,___ -
4600
,__ _
5800 ţ- --- ..........
-
4700

r
--
5900_

6000 1t - 4800

-
4900
6100 -
- 5000
 1

a,
o
o
o
Ol
\Q
o
o
Ol
00
o
o
o
Ol
....:i
o
Ul
a,
o
o
Ul
Ul
o
o
Ul
.i::.
o
o
Ul
(.;.!
o
o
Ul
N
o
o
....
Ul
o
o
Ol
o
o
o
.i::.
\Q
o
o
.i::.
00
o
o
.i::.
....:i
o
o
tJ::l o
....,, >
-l
-l
t.l
<::1'
tl>
1f l
I I I I I I I I I I I I I I ·~ [

I
I
....
~
(Î
c:
n1I
::::
~
•
„
c:
'!l
J
PODURI t.l
(Î
c:
n
-l
..... c:
11 ....
~
...,,
c:::
I">
:::
l\
I I J MĂ RGINENI
--
;i:l

. 11
I
RUSESTII NOI
I I
TÎRPEŞTI

MĂRGINENI --f-
li
II J PODURI
\l
LEKA UNGURENI
HĂBĂSESTI
-+-- I (j
r (/)
.....
> 11
I -l

+
c:::
-+--
(/)
POLIVANOV JAR
DRĂGUSENI
(=)
~ -
~

LUKA VRUBLEVECKAJA
KRASNOSTAVKA
l1

l 1
KLISCIV
-t-
NOVOROZANIVKA
VALEA LUPULUI
I

I I \l
SOROKI OZERO
I
I -·
-l
;o
1l
~
EVMINKA ~

CAPAEVKA
l1
=1=
EVMINKA

SOROKIOZERO

I.i::. I.i::. I.i::. I.i::. I.i::. I I.i::. I I.i::. I

(.;.!
IvJ I'.H L I.,,,., >
:-'...,,~o
::i:i
o""' o"""
a, o ....:i Ul
\O
o o
00
o
....:i
o o
Ul .i::. (.;.!
o
N
o
\O
o
00
o o °'
o o !"> ~ > >
o or
l
o o o o o o o o o o o o o :=i -l
?< >• >•

l
l
 Tabelul 14: Cultura Ni pru -Do n eţ

SITURI DATĂ
REALĂ
DATE APROX.
B.P. OSIPOVKA YASONOVATKA Nll<OLSKOE î.c.n.
11
5200 -
-
4200
5300 -
11 - 4300
5400 -
- 4400
11 5500 - --
- 4500
5600 -
4600
11 5700 -
-

- - 4700
I
>----
5800 -
f
5900 - - '--
- 4900

li 6000 -
- 5000
6100 - - -
- 5100
11 6200 -
- 5200
6300 -
Il 6400 -
- 5300

- 5400
6500 -
11

II
11

Il
ll
li
li

11

I
- c=:..: I.-- I...-
- --- ____.

Tabelul 15: Cultura TRB - - -- - - - - - -- - - 'J· - - · ......... .....

SITURI DIN POLONIA SITURI DIN GERMANIA

DATĂ
REALĂ
DATE z ~ o o ~ APROX.
B.P. ~ ~ ~ BRONOCICE C MIELOW ·O
i;;;;l ~ o o~ NlEDZWIEDZ ~
BAALBERGE SALZMUNDE BERNBURG ROSE NHOF BERLIN î.e.n .
;:::,
~ ~
Q
4000- o ...:i f:l
~
N
~ -<t: o
(.!) CI) -<t:
4100 N ~
4200-

4300-
-
+ - 2800

4400-

4500
- - ,__
+++ - 3000
3300

f
4600_ - ,_
!

+ _3400

~+f t
4700_
- ,__- - I
_,__
- 3500
I

4800- H-- i
- 3600 I
~
++
4900- _3700
I
5000- ~>-

- 3800
5100- ,__ _
--
+ + - 3900

+
5200- 4000
~
-
5300- 4200
-
5500-
- 4300

~
5600
- - 4400
 - - - - --"\

Tabelul 16: Culturile TRB din nord-vestul Germaniei, Olanda, Danemarca şi Suedia

SITURI T

DATĂ

DATE
I SATRUP- J REALĂ

~rr
0 APROX.
~ I
B.P. SUDENSEE ~ RUSTRUP (3 ~ p:::
p:::
e;
RUDE O AAMOSEN FLOGELN ;:i ~ HERRUP VROUE ___j ~ SI î.e.n. I
~ ~ @
I ~0
0 ;:i p:::
4000_ I i:i::i ~ ~
< < o ~ ...:l f--<
~ r:J) z
o r:J)
...:l
:Q f--<
> r:J)

+ 1~
Q >P::: ;:i 2600
4100_ I z
I~ .... ...:l ~
r:J)
f--<
o ...:l §
4200 - I I :t o
...., _ 2800
4300 - I ' 1--l--
2900
4400
- --+- jjl I 3000

~
4500 -
~

3300
4600 I

tt l
I-+-

.+w _3400

+_rn
~* ~ ~I **
3500
4800_ I I I
+I 3600

+ f,
1
900_ · 1·
I 11 11 3700
5000_ lL ~ _ 3800
5100 _ 1 J I 1
1
5200

5300

\ \ \ \ 11 lt
~

I I I I I I I 1 11 =:::: I
.:ii.- ;---:-- ...

- --
- ""-"- --- ._ - ------
- --- ----- ----------- ~
---.,
~ - ~---

Tabelul 17: Cultura mezolitică Ertebf<Jlle

SIT URI
DATĂ
REAL.Ă.
DATE SATRUP- SALPETER APROX.
B.P. SUD E NSE E MOSE NONRLSUND ERTEB0LLE RINGKLOSTER BROYST L!ETZOW VF..ILEBRO î.e.n.

5200 -

5300 -

5400 -
__i}tttt t - .rnoo

- 4200

- 4300

++
5500 - u.....

++++- o:: -
4400
5600 - --
-o
~

tt
..J
- 4500
5700 - r.n

t
t;;;l

5800 -
-- ~
(;:;l
-
4600
...:i 4700

t >~ -
5900_ Q:l
t;;;l
E- - 4800
6000_ ~

~
w - 4900
6100_
- 5000
 l
l Tabelul 18: Cultura Nemunas

SITURI DATĂ
REA L -\
Il DATE
B.P.
ZEDMAR
(SEROWO)
APROX.
î.e.n .

fl
4800 - - 3600

rt
4900 -
5000 -
5100 -
5200 -
++ - 3700
- 3800
- 3900
- 4000
5300 -
t - 4200

f I
li
li T::ibclul 19: C ultura est-baltică Narva

SITURI DATĂ

II DATE
REALĂ
APROX.
Il.P. NARVA OSA KĂĂPA SARNATE SYENTOJI PIESTIN.-\ î.c.n.

ţ
11 4100 -

t
4200 - -
2800
4300 - 2900
I! 4400 - - ._
- +-~
-
- 3000
-

_J - 3300
4500 -

~t
4600 -
4700 - - 3400
11 4800 - - 3500
4900 -
5000 -
- - ~lf - 3600
- 3700
ll 5100 -
5200 -
- 3800
- 3900
5300 -
-
- 4000
- 4200
>---
5400 -
11 5500 - - 4300
5600 - - 4400

~
5700 - -
lJ 5800 -
5900 -
- >---
I-,___
- 4500
-
6000 - I-
- 4800
j
l
J
J
 1
I
-l
I>)

.....
00
o
.....
.....
o
.....
O\
o
.....
Ul
o
........
o
.....
l;J
o
.....
N
o o
.....
......
.....
o
o
O\
\O
o
00
o
O\ O\
.....
o
O\
O\
o
O\
Ul
o o
...
O\ O\
l;J
o
O\
N
o
O\
......
o o
o::l
. >
o-
11>
c
o o o o o o o o o o o o o o o o o o "C --l
• l:J'l
I I I I I I I I I I I I I I I I I I N
o
:z
I
11>
()
2.
o ~
SIDARI ::o ;:;·
I ~
c :..
.....
I
~r
"O
c
"'I

I VELA a·
I n
11>
::i
.....
I "'I
I>)
I
-t- GUDNJA 3
11>
Q..
~
11>

I GOSPODSKA o
"'I
I>)
::i

r>
11>
ll)
::i
~
I

I
POKROVNIK
>
-
-l
>
I l
I SKARIN-SAMOGRAD
I
I
11
TINJ-PODLIVADE I
I I
I
I
11
MEDULIN-VIZULA
-+
I MADONNA,CALABRIA
(./)

:i
c
\I
I
I SCARAMELLA DI SAN VITO (./)
- li
::o

c
o
I c
r
I I -1
I
RENDINA
->
-l 11

--
r
I t<'l
l I
I
LAGNANO
l
I I
I LEOPARDl
1
I BASI VII

li
I
I ARAGUINA (Î
o
I ::o
I I CURACCHIAGHIU
-
(./)

(Î

STRETTE
I
I ALERIA CASABIANDA
I
>
lI
I

-t-- t-
(./)
>
::o liI
~
FILIESTRU
--
o
:z
>
'

lj
I I I I I I I I I I I IVI IVI IUl I > ::o o
l
:->'"O M >
O\
O\
o
O\
VI
o
...o
O\ O\
l;J
o °'o °'-o
N
O\
o
o
Ul
\O
o
VI
oe
c
VI
.....
o
VI
°'
o
Ul
o
o
...
o
l;J
o
VI
o
o
~ ::0 > -l
? or>'
o o o o o o o o c o o o o o ~ >•
i
L
.___ ....._ '--
-
Tabelul 21: Neoliticul mediteranean mijlociu ş i tirzrn
SITURI
.DALMAŢIA SUDUL ITALIEI SAROJNIA CORSICA MALTA
DATĂ
RIPO LI- REALĂ
DATE S ERR A BONU MONTE
B.P. APROX.
DANILO SCALORIA D'ALTO D IANA I FILIESTRlJ ICillN U OZIERI I CLARO î.e.n.
4300
-1-1 _3000

t
4400_
4500_
4600_ sKrnrn~ I I _ 3300
4700_ li 3400
4800 -T'. - 3500

t~!
4900
~ - 3600
5000_ o~ - 3700
5100
ţjÎ ~

t~
5200_ z -3800
:: - 3900
5300_
5400_ E-< =4000
5000
4200
5500 I I -f, ·I ',[) I)
5600_ ;.r,
4400
w

~t
5700 SC..\ LO R IA ::i :l -I'. - 4500
5800_ ..J o C2 IZ o ,;.-
u """" - 4600
5900_ I î < ~ ~ Vl
E-< o
z:
c;; u <
u - 4700
02 < ~ :3 e-:l < < ~ -

+~
Vl
6000 ::c
LJ ~ 02 ~
;::i ;::i
6100_ (.!> u
I - 5000
6200_ ~o
~ § Q
-"'"'
~ 4800

t
6300_ :3
(.)
u ;::i ~
a::
(.!> <
I
6400_ o Vl
..J f;:l z:
~ o .... 5200
6500_
6600
02
~ ~ o<
-1'.
-5300
-5400
6700_
1 I I~ """"'< - 5500
-
6800 ~ u
- 5600
E-< Vl
6900 ~
<
z: ~
oIZ • .
L_JU
::i
Vl
Q
;::i
o~ ~
oc:: ....
;::i
c:: 5700
(.!> > E-< -5800
o Vl -
u el
c; ..J
~
oVl
Vl
o.:
--- - - ..,__
__..
.....__ .--- - .---
- - - - ..._.„.:„._..,_ACfMi , ...

Tabelul 22: Neoliticul timpuriu din Spani:i

SITURI : SPA N IA DATĂ
REALĂ
DATE APROX.
B.P. COVA FOSC A C OVA DE L 'OR NAC IMI EN TO MO NTBOLO MU RCIELA GOS î .c. n.

5800 - 4700
5900 - 4 800
-
--t
6000 - - -
4<)()()
-
6100
6200
-
- +-=:- - 5000
6300 -
6400 -
6500 - + .._,_

-ft-- .
- 5200

t - 5300
6600 - 5400
6700 -
6800 -
--
----
-
-
5500
- 5600
6900 -
7000 -
7100 -
7200 -
+ -
-
-
5700
5800
5900
7300 -
7400 -
7500 - _,__
++ -
-
-
-
6000
6100
6200
6300

+
7600 - 6400
-
- 6500
....__
r
..__. .___ ....._. -
. ...._ - .___,

Tabelul 23: Neoliticul timpuriu din sudul Franţei şi din nordul Italici
SITURI: SUDUL FRANTEI SITURI: N. ITALIEI DATĂ
REALĂ
DATE ARMA Dl ARENE APROX.
B.P. CAP RAGNON I CHÂTEAUNEUF I ÎLE RIOU I BAUME GAZEL NASINO CANDIDE î.e.n.

5500_ 4400
5600 4500
5700 4600
t-t-t-
5800_ ....-+- 4700
5900 -+-
4800
6000_ 4900

+~Uff
f--+-
-+-
6100 1--1- 5000

f
6200 f--+-
..-;--
5200
6300
.-+-
6400_ 5300

~t+
6500 _5400
6600 1--
_5500
6700 5600
1--
6800_ 5700
6900 _5800
7000 _5900
7100_ 6000
7200_ 6100
7300 _
7400
7500
7600
t 6200
_6300
6400
6500
6600

t +t
7700
7800_ 6700
7900 6800

+
8000 6900
8100 7000
 - ____,
_ __,
-- ---------
___.
- ,--- ---- -

Tabelul 24: Neoliticul miilociu si tîrziu din I

SITURI

ARENE TOPPO
CANDIDE LAGOZZA DAGUZZO

4200 _2900
4300 - _3000
4400-
-
4500 - _3300
4600 - _3400

++++
4700 - _3500
4800 _3600
- _3700
4900
5000-:-- _3800
- _3900
5100 -
5200 - _ 4000
5300
5400-

+ _ 4200

~ +++
5500-
5600-

5700- +++ _ 4400

_4500
_4600

!m +++ _4700
_4800
6100
6200-
6400-
6500-
-
! _ 4900
_5000
_5100
_5200
_5300
....._ ~
- --- - ----,
..............-
-- -- ...
-
Tabelul 25: Cultura Chassee din Franţa

SITURI
DATĂ
REALĂ
DATE
BOURY- APROX.
B.P. SAINT-MICHEL DU TOUCH CAMPRAFAUD EGLISE FONT-J UVENAL JONOUIERES EN-VEXIN COMPEINE CATENOY î.e.n.
.. -
' 4100 -
- 2800

+ t
4200 '
' . - - ,._ - 2900
4300
'
"

' 4400 '..___

~ ; .1

i
--

f t - ,_.
- 3000

t
,_. - 3300

r-
4500° -

4600 -

4700 -
-
---
+ -
-
3400
3500

4800 '

• 4900~
..

- ,_,._
- ,_.
--
f- 1--
- 3600

- 3700

5000 -

51"00":
-
---
.

-
----
+ - 3800
-
3900

5200 :_ _
.... ,_,_ ,__
,_.
-- - 4000

-- -
5300 -
-- 1--
- - 4200

+
1--

. . . ..........
- 1--
. 5400 .:..._ ..........
. '
~- - 4300
.........
5500 - .........
c...~
-1-
- 4400
......... 1-1-

5600, I

.„........ 11:11„a::z~=:::::::.::z::::i;,=J~~........- - -.
~
~
....__.. ~ c::: ~~~ .~
-- ............... - ~-:- -~--.~

Tabelul 26: Cultura Cortaillod , E l veţi a

SITURI
DATĂ
REALĂ
DATE PETIT ZURICH- SEEBERG APROX.
B.P. EGOLZWIL CHAVANNES CHASSEUR AUVERNIER LAC CHALAIN HAFFNER BURGĂSCHI-SUD î.e.n.
4100 _

4200 -

4300 _ t - 2800

- 3000
4400 -

4500_
+t 4t+
-t-

- 3300
4600 -

4700 -

+* t - 3400

4800 -

4900 -
++t - 3600

5000 -

5100 -
-
,__,_
-~

+- t _ 3700

5200 _

/ t+ t - 3800

- 3900

t+ t ~
5300 -
,___ - 4000
5400_ 1-
,....

5500 _ - 4200

- 4300

t
5600_

5700_ - 4400
- 4500
c....= '--
__.. - -
Tabelul 27: Morminte de trecere, Britania

SITURI
DATĂ
REALĂ
DATE
APROX.
B.P. KERCADO ÎLE GUENNOC BARNENEZ ÎLE CARN LA HOGUETTE TY FLOC'H KERLEVEN MANE KERMAPLA YE î.e.n.
4300 -

4400 -

4500 -

4600
- t - r-
t - 3000

- 3300

3400

+t t
-
4700 - - 3500

4800 -

4900 -

5000 -
t + - 3600
- 3700

- 3800

5100 -

t t +- r-
- 3900
- 4000

-t
5200
- - 4100
5300 - 4200
-
5400 -

+-
4300

t
-
,.._

++
5500 -
- 4400
5600 - 4500
-

t
5700 -
- 4600
5800 -
- t-
- 4700
5900 - - ,.._
- 4800
6000
- - 4900
6100 -
- 5000
 >-l
r
!:>)
C"

- -""' r
tl>
o
o:i
. > c
Ul
o ""'
Ul
o o
o
Ul
w o o o
o
Ul
""' oo""' oo""'...:a °'""'oo Ul
o o Ul
N
Ul Ul
\C) 00 ""' o""'""' oo""'w oo""'
o o
o
N
o
o "t1 >-l
• M N
o o 00

I I I Io Io I Io I I I I I I I I ~
r
I LAMBOURN
I
I BECKHAMPTON ROAD
I

I DALLADIES ,...:

I FUSSELL'S LODGE
I
KlLHAM
I
I
SOUTHSTREET 1 o.
I
SOUTH STREET

NUTBANE
I
I
I
li
DALLADIES
-+, 11
SOUTH STREET I
o
~
DALLADIES
I 3
tl>
11
:l
tl>
!:>)
I
SOUTH STREET
I c
:l
l'JQ 11
;:;:
~tl>

>
BECKHAMPTON
I
:l
~
;;;· IJ
I
GIANT'S HILL I

I
1t
GIANT'S HILL
I

BECKHAMPTON
I
lI
lI
11

l
I.I>. I I.I>. lw lw lw Iw lw lw Iw IVJ I IN >~
:-• '"O M O
w o ,j>..
o o o 00 ...:a
o c-- Ul
o ,j>.. w o "'..:;;;c o 00
~ ~ > >
o
o o
N
o
o o
\C)

o o
o
o
o
o o o
o o
o o o POi->-l
?<: >• >•

l
l
~ \,.....- ~
-

Tabelul 29: Morminte cu cameră din insulele Orkney

DA TĂ
REALĂ
DATE KNAPOF K NOWEOF MAES APROX.
B.P. HOWAR SKARA BRAE QU ANTERNESS RAMSAY HOWE EMBO ISBISTER î.e.n.

3800-

3900-
_ _
++ ţ t + _ 2400

t
I
_2500
4000-
--
4100-

4200-
t - ~

+ +
_2600

- 2800

- 2900
4300-

-- --
+ + - 3000

1+
4400-
- --
4500- - 3300

4600-

4700-
+t - 3400
- 3500
4800- -~
- 3600
 Tabelul 30: Morminte megalitice de trecere din Irlanda
,...
SITURI
DATĂ
R E .-\LĂ
I DATE APROX.
Il.P. CARROWMORE KNOWTH NEWGRANGE FERTA SLJABH GULLION î.e.n.

I 3900 -
- 2500
r
I 4100 -
4000 -

4200 -
--
- .__ ++ - 2600

- 2800
- 2900

r
4300 -

4400 -

t I +t + - 3000

4500 -

4600 -
+++ - 3300

- 3400

J
4700 - - 3500
4800 - -
3600

4900 - - 3700

5000 - "-+- - 3800

5100 -

5200 -
+++ --
- 3900

- 4000

t
5300 -
- 4200
5400 -

5500 - - 4300

5600 - -

5700 - - 4500

5800 -

+ - 4700

j
u
u
j
..___. "'---' ~ '-- - 1~ .,- - Î
~~

Tabelul 32: G r upurile culturale Ezero, Coţofeni, Baden şi al amforelor globulare

GRUPURI CULTURALE
DATĂ
REALĂ
DATE AMFORELE APROX.
B.P. EZERO COTOFENI BADEN GLOBULARE î.c.n.

4100
~
cn
-
SITAGROI IV
~ = VUCEDOL - 2800
4200 - I z~
......
t
f Jt +t~ ~
·<o
0 >~
4300 -
~ -E--< o~ - 2900
:;:::> z
cn ~
cn
·O ,... -< - 3000
4400 - o "~
cn N E--<
~ ~ ~
4500 -

f ++ ~ ~
~ ~ ~
E--<

u ~ i;;.l
~
~0~
z ....:i
cn - 3300

t
4600 - ~
u o E--<
_ 3400
E--< cn
~
I I o r:n
~
>
~
4700 - _3500
OSTROVUL o i;;.l ~
C~RBULUI i ~ 2
4800
- EZERO BAILE ş o ~
o:l o
_3600
HERCULANE
~ ~
< ~
4900 - N ~ - 3700
i;;.l
g
5000 - - 3800
~ I....--
Tabelul 33: Culturile culturale Vucedol, Yamna, paharele campaniforme şi cera micii ş nuruite
-
SITURI
DATĂ
REALĂ
DATE YAMNA LA VEST Y AMNA ÎN UCRAINA şi PAH. CAMP. I CERAMICA ŞNURU!TĂ APROX.
VUCEDOL DE MAREA NEAGRĂ
- B.P.
- ÎN SUDUL RUSIEI BUDAPESTA ZONA EST-BALTICA î.e.n.

~
3700
- ~ ~ ~
3800 -
o
~ ~ <
00·.;
~
rn
o
~
<
e..
~
~ E-„ ~ r7i 2300
3900 - >U i:2 ~
>00

~
= C) ')
E- "4 2500
4000 -

+' ·~
~
i:i... I ~ 2600

1+t t~ ~~
4100 - g

++~+I ~
>(f) 2800
-ţ <
4200 -
~o
00
~ 2900
4300 - ~
...... r.:l
g ..... ~ 3000
4400 -
~ ~
>S
~ -
>CIJ =:; <
o
~ ~ """z o
>(.) 3300
4500

4600 -
-
<
N
·<
>-(
Cl
-<
c
~
;;..
~
o~
-s
rn
z

c
~
~ o
~
~
=
<
~
>00
00

S2

~ ~ ~ o >N
Cl

~ ~
::i:: """ ~

~ t3
<
~ ~ 00
o
=

'