REFLECT» ■ OPINII ■ CONTROVERSE
PROBLEM A ORIGINII ALBANEZILOR
PUNCTC Di VCDCRC (I)
dr. ALEXANDRU MADGEARU
Una dintre cele mai controversate probleme
ale istoriei Europei de sud-est este cea a originii
albanezilor. Această chestiune ştiinţifică are, din
păcate, şi consecinţe politico-propagandistice,
fiindcă teoriile despre etnogeneza albanezilor pot
deveni argum ente în favoarea sau îm potriva
acelora care revendică sau contestă drepturile
Albaniei asupra teritoriului său actual şi/sau asupra
zonelor vecine. Dacă istoricii şi lingviştii susţin
autohtonia albanezilor în Albania şi, eventual în
Kosovo, atunci aceste concluzii sunt însuşite de
propaganda albaneză, indiferent dacă autorii ideilor
respective au urm ărit sau nu acest lucru. Invers,
dacă datele furnizate de lingvistică şi istorie se opun
unei prezenţe timpurii a albanezilor în Kosovo,
atunci asemenea puncte de vedere vor fi exploatate
de istoriografia oficială sârbă.
Obsesia autohtoniei a condus chiar la formu­
larea unor idei extravagante, precum originea
pelasgică a albanezilor, ceea ce ar însemna că
aceştia ar fi cel mai vechi popor nu doar din Balcani,
ci şi din Europa. Această teorie a fost dezvoltată de
către Mathieu Aref, un autor francez de origine
albaneză, într-o carte recentă care susţine existen­
ţa a trei stadii ale identităţii etnice albaneze de-a
lungul a patru milenii: pelasgi, illyri şi albanezi. In
concepţia sa, albanezii ar fi trăit neîntrerupt în
Albania şi Kosovo1. Ideea nu este nouă. Intr-o
proclamaţie din 1888 se afirma că: „Albanezii
descind din pelasgi; Homer, cel mai mare poet din
toate timpurile, a fost pelasg, sau mai bine zis,
albanez. Toţi eroii greci de la Troia erau albanezi,
ca şi Alexandru cel Mare, Aristotel şi mulţi alţi
oameni faimoşi din antichitate care în mod greşit
au fost consideraţi greci”2.
Aceste idei bizare ne arată că ideologia formată
în epoca renaşterii naţionale albaneze a încercat
să găsească o origine cât mai îndepărtată pentru
---- ia Revista de istorie militară ■ --------------
albanezi, pentru a sprijini identitatea lor etnică şi
drepturile lor. Desigur, istoricii şi lingviştii
profesionişti nu îm părtăşesc asemenea teorii. Ei
sunt însă preocupaţi de o îndelungată controversă
legată de originea tracă sau illyră a albanezilor3.
Teoria illyră este susţinută până în prezent în
mod practic unanim de specialiştii albanezi,
deoarece ea ar asigura autohtonia albanezilor în
actualul lor stat şi, în plus, şi în Kosovo şi vestul
Macedoniei. Impactul politic al ideii autohtoniei
albanezilor în Kosovo, eventual şi în vestul
Macedoniei, este evident. Un lingvist observa
recent că „mulţi cercetători de la Tirana au fost
tentaţi să se bazeze pe teoria preconcepută a
continuităţii illyrice şi a autohtoniei albaneze şi apoi
să caute cum să o dovedească, lucrând în mod
conştient în acest scop“4. La rândul său, unul dintre
savanţii care s-au preocupat de problema originii
albanezilor avertiza: „Cei care au optat pentru
permanenţă şi autohtonie illyră în cazul albanezilor
au vrut să dea uitării fenomenul social-istoric
aproape general în viaţa popoarelor din perioada
prefeudală şi din migraţii, cu deplasările de populaţii
care, mai ales la sfârşitul epocii antice, au împins
din zona pontică şi nord-danubiană spre sud şi sud-
vest multe valuri de triburi şi popoare”5. Această
observaţie nu este valabilă doar pentru albanezi.
Atunci când studiem istoria Peninsulei Balcanice,
trebuie să ţinem seama de perm anentele mişcări
de populaţie, determ inate de cauze economice,
politice şi militare dintre cele mai diverse.
Noi nu putem şi nici nu ne propunem să dăm
aici o soluţie a complicatei probleme a originii
albanezilor. In orice caz, lingvistica oferă două
certitudini de care trebuie să ţină seama orice
demers serios. Mai întâi, numărul mic de cuvinte
greceşti din vocabularul de bază al limbii albaneze
şi, pe de altă parte, prezenţa a numeroase cuvinte
-----------------------------------------------------~69~------
latine, arată că albanezii s-au format într-o zonă
situată relativ departe de regiunea unde se vorbea
greaca şi că această zonă a suferit influenţa
romană, dar nu a fost romanizată până la capăt. In
al doilea rând, acum se poate afirma cu siguranţă
că albaneza este o limbă de origine tracică, nu illyră,
chiar dacă există şi elem ente de origine illyră în
lexic şi onomastică. Faptul a fost arătat de multă
vreme de către unul dintre cei mai mari specialişti
în limbile balcanice, Gustav Weigand6. Eforturile
mai multor lingvişti (nu doar albanezi) de a defini
albaneza ca urmaşă a limbii illyre nu au dus la
rezultate clare. In realitate, trăsăturile fonetice şi
vocabularul sunt tipic tracice, şi prin aceasta se
înrudesc cu substratul dacic al limbii române7.
Argumentele principale ale teoriei formării
albanezilor în actuala lor patrie şi la nord-est de
aceasta sunt:
- presupusa origine illyrică a limbii albaneze;
- prezenţa în antichitate a unui trib denumit
Albanoipe teritoriul actualei Albanii;
- slaba romanizare a teritoriului actual al
Albaniei şi a provinciei Kosovo;
- existenţa în Albania, Kosovo şi sudul Serbiei
a unor toponime şi hidronime care transm it de­
numiri antice prin filieră albaneză;
- existenţa unei culturi arheologice din se­
colele VII-VIII care ar face legătura între illyri şi
albanezi.
Tribul illyric Albanoi şi localitatea Albanopolis
(denumiri transmise de Ptolemeu, Geographia, III.
12.20) se pot localiza în apropiere de Krujë8, dar nu
există nici o dovadă că ar avea vreo legătură cu
albanezii de mai târziu, al căror nume Arbanon
apare abia în secolul al Xl-lea, şi anume la autorii
bizantini. Albanezii îşi dau numele de Shkipëtari
(„vulturii”), dar ei apar în izvoarele medievale cu
num ele de Arbanitai, Arberi. Num ele A rbër
(„albanez”) şi Arberi („Albania”) sunt folosite până
în prezent de albanezii stabiliţi în sudul Italiei, dar
nu şi de cei din Albania. Originea etnonimului este
cuvântul arbër, care a fost derivat din rădăcina
indo-europeană alb- = „munte, platou”9.
Teritoriul actualei Albanii nu a putut fi integral
romanizat, deşi a fost inclus de timpuriu în statul
roman (în 168 î.d.Hr). Zonele montane nu au fost
atinse de romanizare, dar există unele regiuni de
câmpie şi de pe litoral unde s-au descoperit inscripţii
latine şi unde s-a dezvoltat urbanismul roman. Nu
există dovezi pentru supravieţuirea limbii illyre în
antichitatea târzie (postulată de unii lingvişti
70
albanezi, tocmai pentru a asigura o legătură cu
albaneza de mai târziu). Prezenţa unor antroponime
de origine illyră şi a reprezentărilor costumului
popular illyr pe monumentele funerare nu este
relevantă pentru o aşa-zisă rezistenţă la roma­
nizare10. Ca şi acelaşi nume Illyrioi folosit de autorii
bizantini din secolele XI-XII pentru sârbi, denu­
mirea Illyri din antichitatea târzie era un arhaism
care nu reflecta supravieţuirea illyrilor. Este sigur,
pe de altă parte, că zona străbătută de Via Egnatia
(chiar prin mijlocul Albaniei) a fost puternic ro­
manizată, deoarece prezenta o mare importanţă
strategică, fiind astfel necesară împânzirea ei cu
aşezări ale coloniştilor rom ani. Repartizarea
inscripţiilor latine şi a aşezărilor romane dovedeşte
cu prisosinţă romanizarea acestei zone11. Prin
u rm are, se poate adm ite că doar reg iu n ea
muntoasă din nordul Albaniei (podişul Ma ti) s-a aflat
în afara procesului de romanizare.
Filologul român H. Mihăescu a ajuns la con­
cluzia că influenţa latină s-a exercitat asupra limbii
albaneze în altă regiune decât în cea unde s-a format
limba română. Numărul elementelor latine comune
albanezei şi românei este mult mai mic decât cel al
cuvintelor care există doar în albaneză şi limbile
romanice occidentale (45 în comparaţie cu 163).
Se poate conchide astfel că limba albaneză s-a
format într-o regiune mai apropiată de Occident,
cu care aria de formare a limbii române nu a avut
un contact direct. Această regiune este plasată de
H. Mihăescu aproximativ pe teritoriul actualei
Albanii, precum şi în Kosovo şi vestul Macedoniei,
până spre Prishtina şi Bitolia12.
Pe baza comparaţiei lexicului latin din limbile
română şi albaneză, lingvista Cătălina Vătăşescu a
ajuns la concluzia că albaneza a fost influenţată de
o limbă romanică dispărută, diferită de dalmată şi
română. Analiza sa a infirmat teoria simbiozei
albano-române, căci elementele comune sunt mai
puţin semnificative decât divergenţele dintre cele
două limbi13.
In Albania există toponim e şi hidronim e
păstrate din antichitatea romană. Filiera slavă este
exclusă, dar rămâne posibilitatea ca albanezii să le
fi preluat de la vorbitorii unei limbi romanice, într-o
perioadă destul de târzie. La această soluţie s-a
gândit lingvistul sârb Ivan Popovic; acesta a afirmat
că, dimpotrivă, toponimele antice din Albania au
fost transmise albanezilor de către slavi, care le-au
aflat de la romanicii care mai supravieţuiau14.
Argumentele sale au fost respinse de lingviştii
■ Revista de istorie militară ■
 KOSOVO
Itri&
'?'>■: - r ■
;* - *»•- • .V : ■/ <■-
Ü? ■"/ .r ■:1 ;
. »
Maiitenegro 0 i ^ . ŞM*
m -„ r p S ; /: ■.<.■■'/ ~ \ Y \ ‘. -L.*
montane sunt to t albaneze, în timp ce acele
denumiri legate de arborii din zonele de câmpie
sunt preponderent străine în albaneză17. în fond,
ceea ce se dovedeşte prin aceste investigaţii este
locuirea îndelungată a albanezilor în podişul Mati;
acolo ei au impus toponimia proprie, în vreme ce
slavii au lăsat-o m oştenire pe a lor în zonele de
câmpie ale Albaniei.
Problema este dacă albanezii au trăit în zona
Mati încă din epoca romană. S-a încercat să se
dovedească acest lucru prin apelul la arheologie,
căutându-se elemente de continuitate între illyrii
antici şi albanezi. Potrivit istoricilor albanezi, veriga
dintre vechii illyri şi albanezi ar fi constituită de
cultura Komani-Krujë.
Cultura Komani-Krujë (sec. VII-VIII) este
reprezentată de descoperiri făcute în fortificaţii,
aşezări deschise şi necropole (Krujë, Durrës,
Dalmace, Shurdhah, Aphiona etc.). Cimitirele
culturii Komani-Krujë sunt de înhumaţie şi conţin
n u m ero ase o b iecte de in v e n ta r de factură
bizantină (cataram e, fibule, cercei, monede),
importate sau produse în ateliere locale. Caracterul
- — ■ Revista de istorie militară ■
-■ •
r b i
\y ^ ţ\ X
\ A \ ui*-
i 0Ä& :
■ H artă a provinciei
Ko sovo, elaborată
de O NU în an u l 1 9 9 8
(http ://n ato .in t/kfo r)
creştin este sigur cel puţin pentru o parte dintre
morminte. Multe morminte sunt protejate cu pietre
şi cărămizi refolosite (ritual de origine romană).
Cimitirele sunt de obicei situate lângă fortificaţii şi
biserici. Cultura Komani-Krujë a fost răspândită în
special în nordul Albaniei, cu unele prelungiri în
Kosovo, în sudul Albaniei şi în Epir18.
Pe baza atribuirii etnice a acestei culturi, vatra
de supravieţuire a albanezilor a fost amplasată în
apropiere de Krujë, în zona foarte accidentată
străbătută de râul Mati, care în epoca romană nu a
fost urbanizată şi colonizată. Acolo a fost localizată
de către unii cercetători şi regiunea Arbanon, care
este m enţionată de mai mulţi autori bizantini
începând din secolul al XI-lea19. în realitate,
regiunea Arbanon se afla ceva mai la sud, de-a
lungul văii Shkumbin. Alain Ducellier, care a
clarificat amplasarea regiunii Arbanon, consideră
că acolo au putut supravieţui strămoşii albanezilor,
pe vrem ea când regiunea înconjurătoare era
ocupată de slavi. Acolo au putut recepta într-o
anumită măsură şi influenţele bizantine20. Prin
urmare, albanezii ar fi autohtoni în actuala lor
71
 patrie, a cărei zonă centrală ar fi chiar vatra de
unde această populaţie s-a răspândit.
încă de la instalarea regimului comunist în
Albania, arheologii au fost obligaţi să urmeze un
program politic naţionalist al cărui scop principal
era să furnizeze o justificare istorică pentru politica
de izolaţionism a Albaniei şi în special pentru
permanenta dispută cu Iugoslavia. Unul dintre cele
mai importante aspecte ale acestui program era
dovedirea originii albaneze a culturii Komani-Krujë21.
Teoria a provocat însă reacţia arheologilor sârbi.
Unul dintre ei, Vladislav Popovic22, a formulat teoria
că această cultură a fost creată de o populaţie
creştină, romanică şi urbană, din care nu pot
descinde albanezii care vor fi atestaţi după 3-4
secole în aceeaşi zonă geografică. Potrivit lui V.
Popovic, cultura Komani-Krujë a aparţinut popu­
laţiei romanizate care trăia de mai multe secole în
zona străbătută de Via Egnatia şi care în secolele
VII-VIII e ra încă sub o p u te rn ic ă influenţă
bizantină. Teritoriul de răspândire a culturii Komani-
Krujë coincide parţial cu cel în care în antichitate
se vorbea latina (fapt cunoscut pe baza inscrip­
ţiilor). Aşadar, zona a fost romanizată. Pe de altă
parte, în aceeaşi zonă există şi o concentrare de
toponime actuale de origine latină (cele la care ne-am
referit mai sus). E ste posibil, deci, ca purtătorii
culturii Komani-Krujë să nu fi fost străm oşii
albanezilor, ci o populaţie de origine romanică23.
Evident, teoria lui Vladislav Popovic a provocat
riposta virulentă a arheologilor albanezi, dar
contraargum entele avansate, de exemplu, de S.
Anamali24, nu au reuşit să explice prezenţa masivă
a obiectelor de factură bizantină şi creştină în
mediul acestei culturi. O populaţie pastorală care
nu a participat nici mai târziu la viaţa urbană nu
putea fi purtătoarea acestei culturi de factură
bizantină urbană. Afirmaţia25 că albanezii ar fi
dezvoltat o civilizaţie urbană în evul mediu timpuriu
şi că ar fi populat aşezările fortificate din epoca
romano-bizantină de pe teritoriul Albaniei este
fantezistă.
în 2002, tânăra arheologă albaneză Etleva
Nallbani a susţinut la Sorbona teza de doctorat
intitulată “La civilisation de Komani de l’antiquité
tardive au haut Moyen Âge; étude du mobilier
m étallique” (încă nepublicată), ale cărei idei
principale au fost rezumate în două studii26. Ea a
abandonat teoria tradiţională a originii albaneze a
culturii Komani-Krujë, evidenţiind apartenenţa
acesteia la civilizaţia bizantină şi originile sale
---- ~ f î ------------------------------------------------------
urbane. Această nouă abordare este împărtăşită
de arheologul britanic William Bowden, care a
conchis că datele cunoscute nu permit atribuirea
unei identităţi etnice unice purtătorilor acestei
culturi27.
Punctul de vedere cel mai frecvent susţinut de
istoricii şi lingviştii albanezi este că aria de
etnogeneză a albanezilor ar fi fost mult mai vastă
decât podişul Mati. Ea ar fi cuprins întreaga Albanie
actuală, precum şi Kosovo şi părţi din Macedonia
şi Muntenegru. în evul mediu timpuriu, strămoşii
albanezilor ar fi creat cultura Komani-Krujë,
dezvoltată pe baza unor elemente illyre. Albanezii
ar fi deci urmaşii illyrilor, care au locuit fără
întrerupere în actuala Albanie şi în celelalte regiuni
populate de albanezi28. Formarea albanezilor în
Albania, Kosovo şi vestul Macedoniei (adică în
provinciile romane Epirus Nova, Epirus Vetus,
P raevalitan a, D ardania, M acedonia) a fost
susţinută şi de alţi lingvişti şi istorici29.
Este sigur că unele toponime majore din
antichitatea romană din Albania, Kosovo şi sudul
Serbiei au fost transmise prin intermediul limbii
albaneze, nu prin limbile slave. De exemplu:
Dyrrachion ( D urrës), Lissus (L esh), Scodra
(Shkodër), Mathis (Mati), Drinus (Drin), Naissus
(Niş), Scupi (Shkup), Scardus (Shar), Astibos
(Shtip). Ele dovedesc că strămoşii albanezilor se
aflau în sudul Serbiei şi în Macedonia deja în
secolele VI-VII, şi că slavii le-au preluat de la
aceştia. De aceea, unii cercetători susţin că aria
de formare a albanezilor s-ar fi întins şi spre nord
de patria lor actuală şi că ei trăiau acolo înaintea
venirii slavilor30.
în antichitate, teritoriul denumit astăzi Kosovo
era împărţit între regiunile Dardania şi Paeonia.
Dardania a fost o zonă de interferenţă între traci
şi illyri. Paeonii erau traci. 1.1. Russu a delimitat cu
multă precizie ariile de răspândire ale tracilor şi
illyrilor. Se poate observa că partea de vest a
actualei provincii Kosovo era populată de illyri, în
timp ce estul provinciei era tracic. Localităţi actuale
precum Prishtina şi Tetovo se află chiar pe linia de
demarcaţie (care, fireşte, poate fi trasată doar cu o
anumită relativitate)31. Se consideră chiar că
dardanii erau o populaţie aparte, intermediară între
traci şi illyri32.
S-a afirmat că în Dardania s-au format viitorii
albanezi şi că în această zonă, adică în Kosovo, a
existat o continuitate albaneză33. Mai mult, numele
dardanilor a fost pus în legătură cu cuvântul albanez
-------------- B Revista de istorie militară î l -----
 dardhë („pară”), care ar supravieţui tradus în
toponimul slav Krusevac. Dardanii erau cunoscuţi
în antichitate ca păstori şi ca producători ai unei
renum ite brânze, caseus dardanicus (la fel ca
aromânii din evul mediu, a căror brânză vlahă era
foarte căutată în Bizanţ, în Dalmaţia şi chiar mai
departe)34. Continuitatea ocupaţiilor tradiţionale
în această zonă montană este indiscutabilă, dar ea
nu are caracter specific etnic. Dardania a fost într-
adevăr o regiune ceva mai slab romanizată, din
cauza condiţiilor geografice mai puţin favorabile
urbanizării, dar este exagerată contestarea oricărei
romanizări în Dardania. In orice caz, există posi­
bilitatea ca şi în Dardania să fi trăit strămoşii
albanezilor. Prin urm are, această teorie face din
Kosovo chiar vatra etniei albaneze. Este însă doar
una dintre teoriile care încearcă elucidarea originii
albanezilor.
Romanizarea zonelor de câmpie şi depre-
sionare din provinciile illyrice se opune tuturor
ipotezelor care afirmă descendenţa albanezilor
dintr-o populaţie care trăia în aceste regiuni. Patria
lor nu poate fi căutată decât într-o zonă mai izolată,
unde romanizarea nu s-a putut desăvârşi, şi unde
mediul geografic a înlesnit supravieţuirea unei
populaţii pastorale, aflată sub influenţă romană,
dar neromanizată până la capăt. Această zonă s-ar
putea afla în cele mai muntoase părţi ale Peninsulei
Balcanice, sau, după cum vom vedea mai jos, în
afara Imperiului Roman. Teoria etnogenezei alba­
neze în partea muntoasă a Albaniei ar corespunde
acestei exigenţe, dar este pusă la îndoială de
anumite argumente, prezentate mai sus.
Lingvistul g erm an G ottfried Schram m a
susţinut recent că albanezii sunt urmaşii bessilor -
un trib tracic care a rezistat romanizării, fiindcă
trăia în zonele muntoase, greu accesibile, din
provinciile ro m an e D acia M e d ite rra n e a şi
Dardania. Aşadar, patria strămoşilor albanezilor s-ar
fi aflat în sudul Serbiei, Kosovo şi vestul Mace­
doniei. Supravieţuirea limbii bessilor ar fi fost
facilitată de creştinarea lor timpurie, în secolul al
rV-lea (de către Sf. Niceta de Remesiana, care ar fi
tradus chiar Sfânta Scriptură în limba bessilor!).
P otrivit te o rie i lui Schram m , b essii au fost
strămutaţi din Bulgaria în centrul Albaniei actuale
de către bizantini, la începutul secolului al IX-lea,
pentru a lupta contra Bulgariei şi pentru a consolida
apărarea them ei Dyrrachion. Ei ar fi fost per­
secutaţi de către bulgari din cauza religiei lor
creştine. Ajunşi în actuala lor patrie, strămoşii
----- ■ Revista de istorie militară ■
albanezilor ar fi preluat ca nume etnic denumirea
geografică Arbanon şi ar fi asimilat populaţiile locale
de origine greacă, romanică şi slavă35. Descendenţa
albanezilor din bessi a mai fost susţinută în mod
concomitent de către un lingvist polonez într-un
scurt articol care invita cercetătorii să dezbată acest
subiect36. Ea a fost, de asemenea, sugerată într-o
j lucrare veche dar încă valoroasă despre aromâni37.
Este adevărat că se cunosc unele informaţii
! destul de confuze despre supravieţuirea limbii bessilor
până în secolul al VI-lea38, dar nu există şi suficiente
dovezi pentru a admite existenţa unei mase compacte
de bessi neromanizaţi, din care să provină albanezii.
[ După cum observa lingvista Cătălina Vătăşescu, este
imposibilă menţinerea limbii autohtone ca urmare
a evanghelizării. In toate cazurile cunoscute,
creştinarea a înlesnit şi întărit romanizarea. De
aceea, cel puţin o parte a teoriei lui Schramm nu
I rezistă. In limba albaneză există unii termeni creştini
de origine latină (mai mulţi decât în limba română),
I care atestă o vechime considerabilă a evanghelizării,
dar care aparţin şi unor influenţe ulterioare, care
sunt dificil de separat cronologic39. Un exemplu
interesant este cel al cuvântului albanez qishë
„biserică”, derivat de Schramm din latinul ecc/es/a40.
Or, după alte opinii, cuvântul albanez ar proveni din
italianul chiesa*1, ceea ce s-ar explica foarte bine (şi
mai simplu) prin convertirea la catolicism a unora
dintre albanezi, în secolele XI-XII. De asemenea, nu
este valabilă nici ideea simbiozei albano-române în
munţii dintre Shtip şi graniţa de vest a Bulgariei
(idee inspirată din teoria lui R. Roesler (1871),
preluată şi dezvoltată de G. Weigand (1895) şi
împărtăşită şi de alţi lingvişti de-a lungul timpului).
Deşi de multă vreme s-a demonstrat că lexicul comun
româno-albanez este moştenit din limba dacă în
limba română, G. Schramm persistă în ideea că
term enii respectivi ar indica o perioadă de
convieţuire rom âno-albaneză, în evul mediu
timpuriu. (în alte lucrări, acest autor a încercat să
aducă noi argumente în sprijinul teoriei formării
poporului român exclusiv la sud de Dunăre.)
Un punct de vedere similar cu cel al lui G.
Schramm a fost susţinut cu multă vreme în urmă de
către lingvistul bulgar Vladimir Georgiev. Pe baza
asemănărilor dintre limbile română şi albaneză, el
conchidea că aceasta din urmă a derivat din limba
getică vorbită în Moesia şi că strămoşii albanezilor
ar fi venit din bazinul Moravei şi din Banat42. Teoria
nu are nici o bază istorică.
73
 O teorie mai veche, reluată recent de 1.1. Russu formării
j lor în D ardania (Kosovo); străm oşii
într-o carte postumă, susţine că albanezii se trag albanezilor ar fi ajuns în Dardania dintr-o zonă
din carpii (daci liberi din Moldova) care au fost J nerom anizată într-o perioadă anterioară sau
colonizaţi în Imperiul Roman la cumpăna secolelor | contemporană instalării slavilor44.
III-IV. Ipoteza a fost formulată prima oară de către Chiar dacă 1.1. Russu ar avea dreptate, se poate
B. R Hasdeu (în 1876 şi 1901), apoi de către Vasile admite că albanezii au alcătuit o parte a populaţiei
Pârvan (în 1906) şi Sextil Puşcariu (în 1910), şi a din zona centrală a Peninsulei Balcanice în perioada
fost dezvoltată de către 1.1. Russu43. Ideea esenţială imediat premergătoare invaziilor slave. Fiind traci
a acestei teorii este că pe teritoriul Imperiului sau daci parţial romanizaţi, ei sunt înrudiţi cu
Roman nu putea supravieţui un grup numeros românii. Este posibil ca strămoşii albanezilor să fi
neromanizat; deci, albanezii ar putea proveni doar trăit în Kosovo în antichitate, dar acest fapt
dintr-o populaţie pătrunsă târziu la sud de Dunăre. necesită încă dovezi. Supravieţuirea lor ca etnie s-a
D escendenţa carpică ar explica fo arte bine datorat însă retragerii în zonele care au scăpat
concordantele dintre limbile română şi albaneză, slavizării, adică în munţii din nordul Albaniei
dar şi influenţa latină, care a început să se exercite j actuale, acolo unde ei sunt atestaţi începând din
încă de pe vrem ea când aceşti carpi trăiau în secolul al XI-lea. Nu este exclus ca începuturile
Moldova, în a p ro p ie re a Im periului Roman. coborârii spre câmpie a albanezilor să se fi petrecut
Colonizaţi la sud de Dunăre, carpii ar fi suferit în în secolul al IX-lea. V. Popovic presupunea că
continuare influenţa romană, dar fără a-şi pierde trecerea treptată a albanezilor la o viaţă sedentară
limba. Migraţia lor spre sud-vestul Moesiei Superior a fost legată de nevoile economice şi militare ale
şi Dardania s-ar fi petrecut în secolele IV-VI, adică noii provincii bizantine înfiinţate la Dyrrachion la
înaintea venirii slavilor. In noua lor patrie, urmaşii începutul secolului al IX-lea45.
carpilor au asimilat unele elem ente illyre şi au I începând din secolul al VII-lea, în Macedonia,
dobândit un nou nume etnic. Deplasarea stră­ Kosovo şi în regiunile de câmpie din Albania
moşilor albanezilor a fost, potrivit lui 1.1. Russu, o populaţia a devenit predominant slavă. Mai trăiau
m igraţie lentă şi paşnică, a unor com unităţi acolo şi romanici (vorbitori ai unei limbi romanice
sedentare. dispărute, dar şi aromâni, atestaţi începând din
Dificultatea teoriei lui I. I. Russu este că nu secolul alX-lea în aceste zone). Ulterior, în aceste
există date despre etapele intermediare parcurse regiuni mai joase au revenit şi triburile albaneze,
de strămoşii albanezilor între Dunăre şi habitatul care au dobândit o pondere din ce în ce mai mare
lor actual. în schimb, această teorie explică foarte | în ansamblul populaţiei, profitând de diverse
bine concordanţele albanezei cu limba română. evenimente şi de conjunctura economică.
Nu mai este nevoie să se recurgă la ipotetica
simbioză albano-română în triunghiul Niş-Skopje- (va urma)
Sofia. Elementele comune româno-albaneze sunt,
în acest caz, rezultatul ascendenţei comune a celor
două popoare (albanezii ar fi urmaşii unor daci liberi
parţial romanizaţi). Ajunşi în Dardania (Kosovo) şi
în vestul M acedoniei prin secolul al VI-lea,
strămoşii albanezilor au putut prelua aici atât
termeni greceşti, cât şi mai ales term eni latini, 1 M. Aref, Albanie (H istoire e t langue) ou
împreună cu toponimia locală, înaintea instalării l’incroyable odysée d ’un peuple préhellenique, Paris,
masive a slavilor. Aşa se poate explica şi trans­ 2003.
2Apud K. Giakoumis, Fourteenth-century Albanian
miterea unor nume antice de localităţi şi de râuri
migration and the ‘relative autochthony’ o f the
prin limba albaneză, fără intermediar slav. Ulterior, Albanians in Epeiros. The case of Gjirokastër, Byzantine
albanezii s-au putut retrage spre vest şi sud-vest, în and Modern Greek Studies, 27, 2003, p. 173, nota 7.
zonele mai înalte, tocmai din cauza înaintării 3 Vezi prezentări detailate ale istoriografiei
slavilor în regiunile mai joase din Macedonia şi problemei la E. Çabej, Le problème du territoire de la
Kosovo. Lingvistul G. Ivănescu aprecia că se poate form ation de la langue albanaise, “Association
ajunge la un compromis între teoria etnogenezei Intern atio n ale d’É tudes du Sud-Est E uropéen.
albanezilor într-o lacună de romanizare şi cea a Bulletin”, 10, 1972, 2, p. 71-82; H. Mihăescu, La
----------- " 74" -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- -------------- ■ Revista de istorie militară ■ ------
românite dans le Sud-Est de l'Europe, Bucureşti, 1993,
p. 78-88; I. I. Russu, Obârşia tracică a românilor şi
albanezilor. Clarificări comparativ-istorice şi etnologice,
Ciuj-Napoca, 1995, p. 21-36.
4 R. Elsie, Hydronimica Albanica -A Survey of River16, 1986, 1, p. 268-269.
Names in Albania, “Zeitschrift für Balkanologie”, 30,
1994, 1, p. 3.
5 1.1. Russu, op. cit., p. 27.
6 G. Weigand, Sind die Albaner die Nachkommen j Illyriens..., p. 127; W. Zeitler, Das lateinische Erbe im
der Illyrer oder der Thraker?, „Balkan-Archiv”, 3,1927, [ Albanischen und die älteren Wohnsitze der Albaner,
p. 227-251.
7 I. I. Russu, op. cit., p. 29-36 (cu bibliografia
anterioară).
8 E. Çabej, L'ancien nom national des Albanais,
“Studia Albanica”, 9, 1972, 1, p. 33-34; K. Bozhori, A
propos de l ’extension du nom Arbanon à l ’époque \
byzantine, în Actes du XIVe Congrès International des j Nationalism and the question o f rural continuity in
Études Byzantines, vol. 2, Bucureşti, 1975, p. 308; H.
Mihăescu, op. cit., 68; N. Malcolm, Kosovo. A Short I Rural Evolutions in Late Antiquity and the Early Middle
History, New York , 1999, p. 29.
9 M. Tadin, L es „Arbanitai” des chroniques
byzantines (XI‘-XII‘ s.), în Actes du XVe Congrès
International d'Études Byzantines, IV, Athènes, 1980,
p. 315; H. Mihăescu, op. cit., p. 69; I. I. Russu,
op. cit., p. 29; N. Malcolm, op. cit., p. 29.
10 Cum consideră S. Anamali, Des Illyriens aux I
Albanais, „Association Internationale d’Études du Sud- !
Est Européen. Bulletin”, 10, 1972, 2, p. 109-111.
11 H. Mihăescu, op. cit., p. 70-78; C. Poghirc,
Romanizarea lingvistică şi culturală in Balcani, j
Supravieţuiri şi evoluţie, în Aromânii. Istorie. Limbă, i
Destin (coord. N. Djuvara), Bucureşti, 1996, p. 28-29.
12 H. Mihăescu, op. cit., p. 66-68, 90.
13 C. Vătăşescu, Vocabularul de origine latină din
limba albaneză in comparaţie cu româna, Bucureşti,
1997.
141. Popovic, Slaven und Albaner in Albanien und
Montenegro. Zum Problem der slavisch-albanischen
Sprachchronologie, “Z e itsch rift für slavische
Philologie”, 26, 1957-1958, p. 301-324.
15 Vezi E. Çabej, Le problème..., p. 91-92.
16V. Popovic, L’Albanie pendant la Basse Antiquité,
în Les Illyriens et les Albanais. (Academie Serbe des
Sciences et des Arts. Colloques scientifiques, vol. 39,
Classe des Sciences Historiques, vol. 10), Belgrad,
1988, p. 275-276.
17 R. Elsie, op. cit., p. 3-43.
18 Vezi în special: S. Anamali, La nécropole de
Krujë et la civilisation du haut moyen âge en Albanie [
du Nord, „Studia Albanica”, 1, 1964, p. 149-181; Idem,
Le problèm e de la civilisation haute-m édiévale
albanaise à la lumière des nouvelles découvertes
archéologiques, ibidem, 3, 1966, 1, p. 199-211; Idem,
De la civilisation haute-médiévale albanaise, în Les \
---- ■ Revista de istorie militară ■
Illyriens et la genèse des Albanais. Travaux de la
session du 3-4 mars 1969, Tirana, 1971, p. 183-189; H.
Spahiu, Éléments de la tradition antique dans la culture
des nécropoles du Haut Moyen Age albanais, “Iliria”,
19 G. Stadtmüller, Forschungen zur albanischen
J F rühgeschichte, „Archivum E u ro p ae Centro-
; Orientalis", 7, 1941, 1-3, p. 1-196; S. Anamali, Des
I „Zeitschrift für Balkanologie”, 14, 1978, p. 205-206.
20 A. Duceliier, L'Arbanon et les Albanais au XIe
I siècle, „Travaux et Mémoires”, Centre de Recherche
d’Histoire et Civilisation Byzantines, Paris, 3, 1968,
p. 365-368.
21 W. Bowden, R. H odges, Balkan ghosts?
Albania, în N. Christie (ed.), Landscapes o f Change.
Ages, Aldershot, 2004, p. 195-199.
22V. Popovic, op. cit., p. 251-283.
23 Dacă din această populaţie romanizată se trag şi
unii dintre strămoşii aromânilor de mai târziu, este o
problemă care va fi lămurită, poate, de cercetările
viitoare. Vezi şi A. M adgearu, C ontinuitate şi
discontinuitate culturală la Dunărea de Jos in secolele
VII-VIII, Bucureşti, 1997, p. 135.
24 S. Anamali, The Illyrians and the Albanians, în
The Truth on Kosova, Tirana, 1993, p. 13-15.
25 A. Buda, Les Illyriens du sud, un problème
d ’historiographie, “A ssociation In tern atio n ale
d’Études du Sud-Est Européen. Bulletin”, 10, 1972, 2,
p. 68.
26 E. Nallbani, Résurgence des traditions de
1'Antiquité tardive dans les Balkans occidentaux;
étude des sépultures du nord de l ’Albanie, “Hortus
Artium Mediaevalium. Journal of the International
Research Center for Late Antiquity and Middle Ages”,
10, 2004, p. 25-42; Eadem, Transform ations et
continuité dand l'Ouest des Balkans; le cas de la
civilisation de Komani (Vie-IXe siècles), în L’Ulyrie
méridionale et l ’Épire dans l ’Antiquité. IV. Actes du
IVe Colloque international de Grenoble, 10-12
octobre 2002, Paris, 2004, p. 481-490.
27 W. Bowden, The Construction o f Identities in
Post-Roman Albania, în L. Lavan, W. Bowden (ed.),
Theory and Practice in Late Antique Archaeology,
Leiden, 2003, p. 57-78; W. Bowden, R. Hodges,
op. cit., p. 199-200.
28 Vezi îndeosebi: S. Anamali, Des Illyriens...,
p. 118-122; E. Çabej, op. cit., p. 85-99; Idem, The
Problem o f the Autochthony o f Albanians in the Light
o f Place-names, în The Truth on Kosova, p. 22-24.
29 N. Jokl, Albaner, în Eberts Reallexikon für
Vorgeschichte, I (1924), p. 84-94; M. Gyöni, La
....... 7 5 —
 transhumance des Valaques balcaniques au Moyen
Âge, „Byzantinoslavica”, 12,1951, p. 4142; P. Ivic, Balkan
Slavic Migrations in the Light of South Slavic Dialectology,
în Aspects of the Balkans, Continuity and Change.
Contributions to the International Balkan Conference
held at UCLA, 1969, ed. H. Birnbaum, S. Vryonis Jr., The
Hague, 1972, p. 70.
30 E. Çabej, op. cit., p. 80, 85-89; N. Reiter, Alte
Reikte in Balkansprachen, în Die Völker Südosteuropas
im 6. bis 8. Jh., hrsg. von B. Hansel, München, 1987,
p. 74; H. Mihäescu, op. cit., p. 86.
3: I. I. Russu, Graniţa etnică intre traci şi illiri.
Cercetări epigrafice şi onomastice, “Anuarul Institutului
de Studii Clasice”, Cluj-Sibiu, IV, 1944, p. 73-147. Vezi şi
; H. Mihăescu, op. cit, p. 68.
32 F. Papazoglu, The Central Balkan Tribes in
Preroman Times, Amsterdam, 1978, p. 195-200.
33 M. Gyöni, op. cit., p. 42; P. Ivic, op. cit., p. 70; S.
Anamali, The Problem..., p. 5-18 (în special 6-7);
S. Pulaha, L’autochtoneité des Albanais en Kosove et
le prétendu exode des Serbes à la fin du XVIIe siècle,
Tirana, 1985, p. 10-15; N. Malcolm, op. cit., p. 39-40.
34 M. Gycini, op. cit., p. 41; Z. Mirdita, A propos de la
romanisation des Dardaniens, “StudiaAlbanica”, 9,1972,
2, p. 287-298.
35 G. Schramm, Anfänge des albanischen
Christentums. Die frühe Bekehrung der Bessen und ihre
langen Folgen, Freiburg im Briesgau, 1994, p. 121-169.
36K. T. Witczak, Were the Bessans Ancestors of the
Albanians ? A New Opinion on the Ethnogenesis of
the Albanian Nation, “Thraco-Dacica”, 16, 1995,
p. 309-312.
37A. J. B. Wace, M. S. Thompson, The Nomads of
the Balkans. An Account o f Life and Customs among
the Vlachs of Northern Pindus, London, 1914, p. 267.
381.1. Russu, Elementele traco-getice în Imperiul
Roman şi in Byzantium (veacurile III-VII). Contribuţie
la istoria şi romanizarea tracilor, Bucureşti, 1976,
p. 161-162.
39 Vezi C. V ătăşescu, L es d éb u ts de la
christianisation des Albanais. A propos du livre de
Gottfried Schramm..., “Revue des Études Sud-Est
E uropéennes”, 33, 1995, 3-4, p. 315-321; Idem,
Vocabularul..., p. 496-497.
40 G. Schramm, Ein Damm bricht. Die römische
Donaugrenze und die Invasionen des 5.-7. Jahrhunderts
im Lichte von Namen und Wörtern, München, 1997,
p. 344-362.
41 H. Mihäescu, op. cit., p. 46.
42 V. Georgiev, Sur l ’éthnogenèse des peuples
balkaniques. Le Dace, 1’Albanais et le Roumain, “Studii
clasice”, 3, 1961, p. 23-37; Idem, The Genesis of the
Balkan Peoples, “The Slavonic and East European
Review", 44, 1966, 103, p. 285-297.
431.1. Russu, Obârşia...
44 G. Ivănescu, Istoria limbii române, Iaşi, 1980,
p. 58-59.
45V. Popovic, op. cit., p. 279.

s w æ ï B  iE W ffis a s s B a B B a a ïa ïa î»

THE PROBLEM OF THE ALBANIAN ETHNIC ORIGIN: SOME VIEWPOINTS

T he location of th e te rrito ry w h e re A lbanians w ere b orn is su b jected to controversy. T his fa ct enabled

the u se of histo rical a rg u m e n ts for o r ag ain st the A lbanian’s rig h ts over th e regions w h e re they a re living
now. If th e h isto ria n s and th e linguists a re su sta in in g th e au to ch th o n o u s origin of th e A lbanians in Albania
and m aybe in Kosovo, th e n th e se conclusions a re assu m ed by th e A lbanian propaganda, e ith e r or not th e ir
a u th o rs had th is p u rp o se . If th e h isto ric a l and lin g u istic d a ta do n o t su p p o rt a n a n c ie n t p re se n c e of the
A lbanians in Kosovo, th e n th e se p o in ts of view a re em braced by th e official S erb ian historiography.
It seem s p ossible th a t th e A lbanians w ere p re se n t in th e cen tral p a rt of the B alkan P e n in su la (including
K osovo) b e fo re th e S la v ic in v a s io n s . B e c a u se th e y a r e T h ra c ia n s o r D a c ia n s s u b je c te d to a p a rtia l
R om anization, they a re ak in w ith th e R om anians. However, th e single c e rta in fact is th e ir su rv iv al in the
m o u n tain s of the n o rth e rn Albania, w h ere th ey took refuge during th e Slavic m igrations.

76 I Revista de istorie militară I

 REFLEC}ii • OPINII • CONTROVERSE
PROBLEMA ORIGINII ALBANEZILOR:
PUNCTE DE VEDERE (II)
dr
dr.. ALEXANDRU MADGEARU
Am văzut în prima parte a acestui studiu că
problema teritoriului de formare a albanezilor încă
nu este clarificată. Această stare de incertitudine
face posibilă folosirea problemei etnogenezei
albanezilor ca armă propagandistică şi de către
sârbi, şi de către albanezi, în disputa pentru Kosovo.
Drepturile sârbilor sau ale albanezilor asupra
provinciei Kosovo au fost şi continuă să fie argu-
mentate şi pe baza istoriei antice şi medievale.
Sârbii revendică valoarea indiscutabilă a moştenirii
lor culturale de acolo1, în timp ce albanezii afirmă
că au locuit în Kosovo înainte de venirea slavilor în
Peninsula Balcanică şi, oricum, înainte de cuceri-
rea provinciei de către Serbia în secolul al XIII-lea.
Unele lucrări de cea mai înaltă ţinută ştiinţifică
s-au publicat totuşi într-un context semnificativ din
punct de vedere politic, care evidenţiază mesajul
lor propagandistic. Cel mai bun exemplu este studiul
lui Vladislav Popović citat în prima parte a artico-
lului2, care aduce argumente foarte serioase contra
atribuirii culturii Komani-Krujë albanezilor. Or, el a
apărut în 1988 într-o culegere de comunicări ţinute
în 1986 la o sesiune a Academiei Sârbe de Ştiinţe şi
Arte, al cărei scop mărturisit era contracararea
propagandei albaneze şi contestarea apartenenţei
provinciei Kosovo la spaţiul de etnogeneză albanez.
Contextul în care a fost organizată această mani-
festare ştiinţifică este cel al debutului conflictului
interetnic din Kosovo sub forma protestelor
albanezilor din 1981. Evenimentele din 1981 au
determinat declanşarea unei adevărate campanii,
în care istoricii sârbi s-au străduit să conteste
apartenenţa provinciei Kosovo la aria de etno-
geneză a albanezilor, negând originea illyră a
dardanilor, sau, pe de altă parte, negând originea
illyră a albanezilor. În introducerea volumului, vice-
preşedintele Academiei Sârbe, A. Isaković, afirma
P Revista de istorie militarã P
că istoricii iugoslavi trebuie să readucă studiul
etnogenezei albaneze într-un cadru ştiinţific corect,
deoarece a fost deformat de lipsa de obiectivitate a
istoricilor albanezi3. Reputatul arheolog sârb
Milutin Garašanin, care a prezentat concluziile
reuniunii ştiinţifice, considera că albanezii n-ar
avea nici un drept istoric asupra provinciei Kosovo4.
Garašanin a susţinut în comunicarea sa că dardanii
erau traci, deşi anterior se pronunţase pentru teoria
originii lor illyre. Problema originii albanezilor şi a
continuităţii lor în Kosovo a fost atinsă şi la
congresul Partidului Comunist din Serbia din iunie
1982, unde s-a ajuns să se afirme că teoria originii
illyre a albanezilor este rasistă.
Opoziţia faţă de teoria autohtoniei albaneze a
condus şi la exagerări incredibile. Un arheolog sârb
a încercat să demonstreze că albanezii ar fi venit
din Caucaz în secolul al VII-lea. (Izvoarele atestă
acolo o populaţie denumită Albanoi, dar nimic nu
dovedeşte o asemenea legătură.) Totodată, el a
susţinut că provincia Kosovo ar fi fost ocupată de
sârbi înainte de secolul al VII-lea5.
Istoricii iugoslavi au desfăşurat o campanie
susţinută de „convingere“ a publicului occidental
în anii care au precedat izbucnirea conflictului din
Kosovo. De exemplu, în 1990 apărea la Lausanne
un volum intitulat Le Kosovo-Metohija dans
l’histoire serbe, în care erau afirmate drepturile
istorice ale Iugoslaviei asupra provinciei Kosovo,
prin mai multe studii bine informate şi convin-
gătoare, care acoperă istoria regiunii din evul mediu
timpuriu până în anii 1980, subliniind permanenţa
sârbilor în Kosovo şi inexistenţa drepturilor istorice
ale albanezilor. În plină criză, istoricii iugoslavi au
reuşit să publice un impresionant catalog-album de
descoperiri arheologice din Kosovo, datând din
neolitic până în secolele XI-XII6. Dincolo de
77
valoarea lor ştiinţifică, cele două volume ale acestei
lucrări au şi o evidentă funcţie propagandistică,
căci ele îşi propun să demonstreze vechimea şi
strălucirea civilizaţiei slave create în Kosovo.
Istoria medievală a Serbiei este prezentă şi pe
Internet. Astfel, în timpul conflictului din Kosovo
şi după aceea s-au putut accesa site -uri iugoslave
care reproduceau textele unor monografii scrise
de autori occidentali, favorabile punctului de vedere
sârbesc (de exemplu: www.kosovo.com, www.
decani.yunet.com, www.srpska-mreza.com/Koso-
vo). Aceste site-uri iugoslave sau create de emigraţia
sârbă oferă diverse informaţii despre istoria
provinciei Kosovo, accentuând importanţa
glorioasei perioade medievale. Unele site-uri
reproduc monografii ale unor specialişti occidentali
care împărtăşesc punctul de vedere sârb. De
exemplu, cartea lui Hugo Roth, Kosovo Origins,
publicată de editura „Nikola Pasić”, Belgrad, 1996,
este o descriere a problemelor istoriei acestei
regiuni, de la originea albanezilor până în anii 1980.
De partea cealaltă, istoricii şi lingviştii albanezi
au căutat să ofere un sprijin explicit pentru politica
de autonomie a provinciei Kosovo. În perioada
comunistă, dar şi ulterior, s-a încercat demonstrarea
autohtoniei albanezilor în Kosovo (provincia
romană Dardania), prin argumente de natură
lingvistică şi arheologică. Dogma originii illyre a
albanezilor are în mod evident acest scop. Istoricul
sârb Duşan Bataković a dezvăluit substratul
preocupărilor specialiştilor albanezi de a demonstra
continuitatea illyro-albaneză7.
În 1985 a fost publicat la Tirana volumul The
Albanians and their Territories (şi în versiune
germană). Studiile sunt semnate mai ales de istorici
şi lingvişti albanezi (S. Anamali, A. Buda, E. Çabej),
dar există şi un studiu al lui Alain Ducellier, „Have
the Albanians Occupied Kosova?”. Prin autoritatea
sa de reputat bizantinolog, istoricul francez Alain
Ducellier a dat greutate punctelor de vedere
exprimate de istoriografia albaneză. El este autorul
unor foarte serioase studii asupra Albaniei în
secolele XI-XIV, publicate începând din anii ’60. În
privinţa problemei Kosovo, A. Ducellier susţine
drepturile populaţiei albaneze, pe baza autohtoniei
şi pe baza faptului că albanezii au ajuns din nou
majoritari acolo în cursul dominaţiei otomane8.
78
Emigraţia albaneză din Europa Occidentală şi
SUA a trecut peste opoziţia faţă de regimul
comunist din Albania şi s-a implicat şi ea în
propaganda pentru Kosovo, imediat după revoltele
de la Prishtina din 1981. Astfel, comunitatea
albaneză din New York a organizat în noiembrie
1982 un simpozion dedicat problemei albanezilor
din Kosovo, ale cărui lucrări au fost publicate în
1984. Au participat specialişti albanezi din exil, dar
şi istorici francezi, germani, americani. Volumul
se deschide cu un studiu al aceluiaşi Alain Ducellier,
cunoscut bizantinolog şi albanolog (şi albanofil), în
care se explică de ce albanezii nu au reuşit să
fondeze un stat puternic în evul mediu, dar
subliniind şi prezenţa albaneză în Kosovo9. Editorii
avertizau în mod profetic că problema Kosovo
„poate provoca serioase tulburări în Balcani,
ameninţând astfel stabilitatea europeană” 10.
Volumul analizează atât trecutul provinciei Kosovo,
care ar legitima drepturile la autonomie ale
albanezilor, cât şi situaţia ei în cadrul federaţiei
iugoslave comuniste, din punct de vedere politic,
demografic şi economic. Dintre studii mai amintim:
Anton Logoreci, A Clash Between Two Natio-
nalities in Kosova (185-194), Peter Bartl, Kosovo
and Macedonia as Reflected in Ecclesiastical
Reports (23-40), Hartmut Albert, Kosovo 1979,
Albania 1980 (103-121).
Deşi rezultat al unei manifestări ştiinţifice,
volumul are şi un vădit mesaj propagandistic,
adresat unor eventuale grupuri de influenţă
capabile de a sprijini ideea autonomiei sau sece-
siunii provinciei Kosovo. Tot în 1984 a fost publicată
la New York şi monografia unui autor albanez, S.S.
Juka, în care este explicată marelui public evoluţia
raporturilor sârbo-albaneze în Kosovo, pornind de
la ideea autohtoniei albanezilor. Cartea a fost
ulterior reprodusă pe Internet 11.
Propaganda albaneză a devenit şi mai virulentă
după 1990, ea beneficiind de o deschidere mai mare
către publicul internaţional după căderea regimului
comunist. Semnalăm mai întâi culegerea de studii,
documente şi articole de presă intitulată „Adevărul
despre Kosovo”. Această carte a fost editată de
către Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a
Albaniei, în 1989, în limba albaneză, iar apoi şi în
engleză la începutul anului 1993. Ea se dorea o
replică la un volum publicat la Belgrad în 1989,
P Revista de istorie militarã P
despre Kosovo – trecut şi prezent (versiunea
originală a volumului publicat la Lausanne în 1990).
Printre cei care au colaborat cu studii ştiinţifice se
numără autori de prestigiu, precum Skënder
Anamali, Eqrem Çabej, Alain Ducellier. În partea
finală a volumului sunt publicate diferite texte din
anii ’80, care exprimă luări de poziţie în sprijinul
autonomiei provinciei Kosovo (inclusiv un interviu
luat lui Ibrahim Rugova).
Acest amestec de ştiinţă şi politică este dăună-
tor şi nu foloseşte nimănui. Dincolo de această
observaţie, trebuie să remarcăm că studiile istorice
şi lingvistice cuprinse în volumul publicat la Tirana
în 1989 şi tradus în engleză în 1993 aduc contribuţii
reale la elucidarea istoriei medievale a provinciei
Kosovo. Ele însele nu sunt texte propagandistice,
ci lucrări ştiinţifice utilizabile în scop propagandistic.
O revistă academică, „The International
Journal of Albanian Studies”, a fost fondată în 1997
de către un grup de istorici albanezi conduşi de
Shinasi A. Rama de la Columbia University, New
York. Revista a publicat în special studii de istorie
modernă şi contemporană, dar şi lucrări despre
istoria medievală, precum cea a lui Selami Pulaha,
On the Autochthony of Albanians in Kosova and
the Postulated Massive Serb Migration at the End
of the XVIIth Century, (number 2, 1998, 1), care
susţine continuitatea albanezilor în Kosovo din
antichitate până la începutul epocii moderne.
Nici albanezii nu neglijează imensele posibilităţi
de propagandă ale Internetului. În această privinţă,
poate fi consultat cu folos site-ul www.albanian.com,
unde se prezintă şi informaţii despre istoria
albanezilor din Kosovo, Macedonia şi Muntenegru.
Este semnificativ că studiul lui A. Ducellier despre
Kosovo este reprodus şi aici în formă electronică.
Exemplele ar putea continua. Este clar, în orice
caz, că istoricii şi lingviştii din ambele tabere (sârbă
şi albaneză) s-au străduit să fundamenteze acţiunile
politice prin argumente legate de etnogeneză şi de
istoria medievală a regiunii Kosovo.
Este indiscutabil faptul că sârbii nu sunt autoh-
toni în Kosovo, fiindcă, în general, slavii nu sunt
autohtoni în nici o regiune din Peninsula Balcanică.
În cazul particular al provinciei Kosovo, aceasta a
intrat în componenţa Serbiei relativ târziu, în
secolul al XIII-lea, când, este drept, a devenit
centrul politic şi spiritual al statului sârb, până la
P Revista de istorie militarã P
sfârşitul secolului al XIV-lea. Serbia a cucerit
Kosovo în cadrul politicii sale expansioniste, dar
provincia Kosovo a căpătat o poziţie simbolică în
mitologia naţională sârbă şi iugoslavă, fiindcă acolo
a stăpânit ţarul Ştefan Duşan, acolo au fost ridicate
cele mai importante monumente religioase sârbeşti
şi fiindcă tot acolo s-a desfăşurat eroica bătălie anti-
otomană din 1389. În conştiinţa politică sârbă,
Kosovo şi Macedonia sunt denumite Stara Srbija
(„Vechea Serbie”), un nume care este folosit fără
temei chiar şi în unele lucrări ştiinţifice iugoslave12.
Kosovo este considerată un fel de ţară sfântă a
sârbilor datorită numeroaselor monumente de
acolo şi datorită importanţei simbolice acordate
bătăliei din 1389. După cum se observa într-o
analiză recentă a evoluţiei identităţii etnice sârbe,
„în momentul în care Kosovo a încetat să mai fie
cu adevărat patria poporului sârb (atunci când au
venit turcii), a devenit patria lor mitică” 13. S-a
remarcat însă că bătălia din 1389 „care a hrănit
mitul sârb al victimizării nu a fost bătălia sârbilor
pentru „salvarea creştinătăţii”, cum se zice mereu.
Bătălia de la Kosovo a fost purtată în 1389 de către
o coaliţie regională în care albanezii participau în
număr mare. Unul dintre triumvirii care a condus
armata de coaliţie, împreună cu prinţul sârb Lazăr
Hrebeljanovic şi regele Tvrtko al Bosniei, era
principele albanez Gjergji II Balsha, iar Theodor II
Muzaka, prinţul de Berat din Albania de sud, a
pierdut peste 4 000 de oameni pe câmpul de luptă”14.
Prin urmare, Kosovo a fost apărat în comun de
sârbi şi albanezi.
Pe de altă parte este adevărat că albanezii s-au
înmulţit în Kosovo în timpul dominaţiei otomane. Ei
au ajuns în final majoritari fiindcă au fost beneficiarii
regimului otoman – adică ai acelui stat care a preluat
de la Serbia hegemonia în Balcani. Mai putem
observa că, în toată această dispută, nimeni nu
pomeneşte nimic despre aromâni, deşi primele
documente oficiale sârbeşti atestă existenţa
anterioară a lor în Kosovo. Se vede astfel că, dacă
pornim de la istoria medievală, este greu de hotărât
cine are mai multe drepturi asupra provinciei Kosovo.
Aceasta este realitatea istorică. Realitatea
poate fi însă manipulată în cele mai diferite moduri,
în funcţie de interesele fiecărei părţi, tocmai fiindcă
se pot găsi argumente potrivite pentru fiecare
concluzie care se cere a fi demonstrată.
79
 1 8
În special mănăs tirile şi bisericile de la Peć
(1250), Gračanica (1321) şi Dečani (1327).
2
V. Popović, L’Albanie pendant la Basse Antiquité,
în Les Illyriens et les Albanais (Academie Serbe des
Sciences et des Arts. Colloques scientifiques, vol. 39,
Classe des Sciences Historiq ues, vol. 10), Belgrad,
1988, p. 251-283.
3 Ibidem, p. V.
A. Isaković, în Les Illyriens et les Albanais
(Academie Serbe des Sciences et des Arts. Colloques
scientifiques, vol. 39, Classe des Sciences Historiques,
vol. 10), Belgrad, 1988, p. 7-8.
4
M. Garašanin, în Les Illyriens et les Albanais..., p.
369-375.
5
Dj. Janković, Scientific Discussion on Noel
Malcolm‘s book “Kosovo. A Short Histor y” (Macmillan,
London 1998, 492), October 8th, 1999, Institute of
History of the Serbian Academy of Sciences and Arts
(http://www.rastko.org.yu/kosovo/istorija/malkolm/
djankovic-facts.html).
6 Niš, 10, 2003, 2, p. 725-727.
The Archaeological Treasures of Kosovo and
Metohija from Neolithic to the Early Middle Ages,
Belgrad, 1998.
7
D. Bataković, Cronica de la Kosovo, Bucureşti,
1999, p. 4-5.
A. Ducellier, Have the Albanians occupied K osova
? , în The Truth on Koso va, Tirana, 1993, p. 63-68.
9
Idem, Genesis and Failure of the Albanian State
in the Four teenth and Fifteenth Centur y, în Studies
on K osova, ed. by A. Pipa, S. Repishti, Boulder, New
York, 1 984, p. 3-22.
10
11
S. S. Juka, The Albanians in Yugoslavia in light of
historical documents , New York, 1984 (www.alb-
net.com/juka2.htm ).
12
H. Islami, Anthropogeographic research in
Kosova. An aperçu on the work “Kosovo” by
Academician Atanasije Urosevic, în The Albanians and
their Territories , Tirana, 1985, p. 477-484.
13
D. Gavrilović, Elements of Ethnic Iden-
tif ication of the Serbs, “F act a Univ er sit atis.
Series; Philosoph y, Sociology and Psychology”,
14
A. Doja, Formation nationale et nationalisme
dans l’aire de peuplement albanais , “Balkanologie”,
Paris, 3, 1999, 2, p. 37.

THE PROBLEM OF THE ALBANIAN ETHNIC ORIGIN

SOME VIEWPOINTS

Before and during the Kosovo crisis former Yugosla vian historians fulfilled an intensive propagandis tic
campaign in order to convince the Western public about their historical rights in Koso vo,. The same was
done by the Albanians. They tried to give full support to the autonomist policy in Kosovo, before and after
1990, based on the dogma of the Illyrian origin of the Albanian people. They are also emphasizing the
presence of the Albanians in the medieval Kosovo.
It is obvious that the Serbs are not autochthonous in Kosovo, because all the Slavs are not a genuine
Balkan population. Serbia conquer ed Koso vo during its imperial policy in the 1 3 th centur y. On the other
hand, it is true that the Albanians reached the majoritary place in Kosovo during the Ottoman domination,
because they benefited from that regime. They could be even the inheritors of the ancient population of
Kosovo (Dardania).
The medieval history does not allow us to decide who has now more rights in Kosovo. But the reality can
be manipulated according to the interests of each part involved, because each part can find useful and valid
arguments for its point of view, Ser bian or Albanian.

80 P Revista de istorie militarã P