Marile descoperiri geografice - Calatoriile lui Vasco da Gama

Prima calatorie La 8 iulie 1497 de pe puntea corabiei-amiral, Sao Gabriel, Vasco da Gama daduse semnalul de pornire micii lui flote, compusa din partu corabii. Tinta spre care pornea era India. Bartolomeu Dias, incercatul navigator, a ales chiar el cele trei caravane: Sao Gabriel, de 100 de tone, Sao Miguel de 50 de tone, Sao Rafael de 120 de tone, precum si o nava de transport de 200 de tone. Pentru ca fara indoiala expeditia urma sa poarte si lupte, pe toate corabiile au fost montate cate doua randuri de bombarde. Pentru ca nu se stia cat va dura calatoria, in corabii au fost asezate provizii pentru trei ani de zile. Pentru capitani au fost alese cele mai bune instrumente de navigatie, ale timpului, si se pare ca si o intreaga biblioteca documentara si de harti. In ceea ce priveste echipajele, au fost selectionati numai marinari incercati si care cunosteau bine si o meserie ce putea fi de folos atat la bordul corabiilor, cat si pe uscat. Numarul lor era de 200. Au mai fost luati si vreo zece condamnati la moarte, care fusesera gratiati cu conditia sa insoteasca expeditia si sa efectueze actiunile intradevar riscante, ca recunoasterile in asezarile de pe coastele necunoscute, unde ei erau lasati o vreme sa se informeze urmand a fi luati la intoarcerea corabiei. Coducerea acestei atat de pregatite expeditii nu a fost incredintata navigatorului Bartolomeu Dias ci unui personaj aproape necunoscut, mai ales ca navigator si explorator: VASCO DA GAMA. El provenea dintr-o familie de mici nobili ce-si aveau resedinta in micul oras de pe coasta, Sinues. El a luat parte la mai multe calatorii dea lungul coastelor de vest ale Africii. In dimineata zilei de 8 iulie, dupa o slujba religioasa, corabiile ridicara panzele si au pornit in larg. La 15 iulie trecura pe langa arhipelagul Insulelor Canare. In noaptea de 16 spre 17, trecura de Tropicul Racului. Din seara zilei de 3 august si pana la 4 noiembrie amiralul si oamenii sai nu au mai vazut pamantul Africii. La 22 noiembrie Vasco da Gama trecu de Capul Bunei Sperante aflandu-se pe drumul spre Indii. In ziua de 25 noiembrie mica flota arunca ancorele in golful cel boteza Sao Braz unde ramase 13 zile. De Craciun ajunsera in dreptul unei coaste impadurite pe care, in cinstea sarbatorii, o botezara, Natal (Craciun). Peste o saptamana avu loc o intalnire cu negrii care, pana atunci, nu mai vazusera oameni albi. Atat de bine s-au inteles localnicii cu portughezii incat Vasco da Gama a botezat regiunea: Terra da Boa Gente (tara oamenilor buni). Dupa o alta saptamana de navigatie, la apropierea corabiilor de coasta, alti localnici le iesira in cale. In timp ce faceau noi provizii portughezii vazura venind cu barcile, pe un fluviu din apropiere, cativa negrii care purtau in jurul soldurilor si aveau si capul acoperit cu panzeturi viu colorate si care le oferira spre vanzare tesaturi de bumbac si de matase diferite atat ca tesatura cat si ca ornamentare de cele africane. Erau primele elemente ale unei civilizatii orientale cu care s-a intalnit Vasco da Gama aici in Africa. De acum amiralul portughez era sigur ca este pe drumul cel bun: drumul pe care veneau marfurile din orient. El boteza locul Rio dos Bons Signaes (Raul semnelor bune). La 1 martie portughezii au ajuns aproape de primului mare port de pe coasta de rasarit a Africii, Bozambic. La 24 aprilie pornira cu panzele in vant spre Oceanul Indian.In 23 de zile mica flota portugheza impinsa de musonul de sud-est trecu marea, in curand aparu un oras : Calicut. Tinta calatoriei lui Vasco da Gama fusese atinsa. Portughezii ajunsesera in India. Era in ziua

de 20 mai 1498. Data aceasta deschidea o pagina noua in istoria Portugaliei, dar si in istoria Indiei si a Orientului Indepartat care vor face acum conostinta cu noii veniti: Europenii. Orasul Calicut era socotit, cel putin de negustorii arabi si indieni, al cincilea port al lumii si era capitala unui principat ce se intindea dea lungul coastei de vest a Indiei numita Malabar. In cele trei luni cat a stat Vaso da Gama in India, oamenii lui au putut numara numai la Calicut peste 1500 de corabii de comert care plecau si veneau zi si noapte in port. In ce priveste corabiile, europenii constatara ca ale lor erau mai rezistente, mai bine dotate cu utilaj nautic si fara indoiala mai bine inarmate. La 5 octombrie amiralul Vasco da Gama puse capul corabiei sale spre vest si, urmat de celelalte doua, lua drumul Africii. Drumul a fost greu pentru ca, necunoscand regimul vanturilor (musonul) in aceasta parte a lumii, pana sa vada coasta Africii el a plutit tot timpul cu vantul din fata sau din parti. La 2 ianuarie matelotul de pe catarg striga cuvantul salvator:"Pamant"- se vedea un oras pe coasta africana. Era Magadoxo (Mogadiscio). Amiralul insa nu intra in acest port pentru ca nu-l cunoastea si se indrepta spre Melinda unde ajunge la 7 ianuarie. La 1 februarie eru in dreptul insulei Mozambic iar la 3 martie in golful Sao Braz. La 20 martie Vasco da Gama trecu iar pe langa Capul Bunei Sperante pornind in ultima etapa a drumului, spre tara, etapa pe care o si parcurse foarte repede. La 25 martie ajunse la Rio Grande. De acum cele doua corabii care mai ramasera, se separara. Capitanul Coelho isi urma drumul ajungand la 10 iulie 1499 la Lisabona iar da Gama se indrepta spre factoria de la Santiago din Insulele Capului Verde de unde nemaiputand continua drumul, pe corabia amiral, se urca impreuna cu fratele sau muribund, capitanul de corabie Paolo da Gama, pe o caravela ce mergea spre Portugalia. Vasco da Gama a ajuns la Lisabona la 29 august 1499, unde a fost primit cu mari onoruri. Din aceasta calatorie remarcabila din cei peste 200 marinari, cati formau echipajele celor 4 corabii la plecare, se mai intoarsera doar 50 de oameni.

Cei mai mari 10 exploratori ai lumii

Trimite pe email Adrian Nicolae | 18.03.2009 | 24 Comentarii

+ZOOM

Cei mai mari 10 exploratori ai lumii

Gal erie foto (11)

Fie ca a fost vorba de glorie, de supravietuire, de speranta imbogatirii sau, pur si simplu, de curiozitate, dorinta de a explora necunoscutul s-a dovedit o trasatura definitorie a speciei noastre. Explorator poate fi considerat acel Om de Cro-Magnon care a depasit pentru prima data granitele Africii pentru a se aventura spre salbatica Europa de acum 60.000 de ani precum, la fel de bine, il putem numi explorator si pe primul om care a zburat dincolo de atmosfera terestra. Nu la ei ne vom referi insa aici ci la cei care, mai mult sau mai putin tributari asa numitei Epoci a Marilor Explorari, au redescoperit Pamantul, transformandu-l pentru totdeauna.

Viena de la 63 Rezerv bilete de avion prin

10. Bartolomeo Diaz (1451 1500)
Daca ar exista o expresie care sa il defineasca cel mai bine pe portughezul Bartolomeo Diaz (Bartolomeu Dias), aceasta ar fi, cu siguranta, deschizatorul de drumuri. Numai gandindu-ne la faptul ca Vasco da Gama, Cristofor Columb sau Amerigo Vespucci, ca sa numim doar cativa dintre cei mai cunoscuti exploratori ai vremii, i-au folosit hartile si insemnarile in expeditiile lor, ne putem da seama de importanta pe care Diaz a avut-o in descoperirile care i-au urmat.

Expeditia intreprinsa de Bartolomeo Diaz intre 1487 si 1488 a fost una secreta pentru o lunga perioada de timp, si asta pentru ca scopul ei principal era acela de a descoperi o cale maritima catre India, prin sudul Africii... un deziderat indraznet daca avem in vedere faptul ca atat musulmanii, cat si Venetia acelor vremuri, detineau monopulul comertului cu Asia. In cele 16 luni cat a durat temerara sa calatorie, portughezul a strabatut peste 8000 de kilometri pe mare, cartografiind aproximativ 2030 de kilometri de coasta africana inca necunoscuta. El este cel care a descris pentru prima oara o intalnire cu nativii sud-africani si tot el are meritul de a fi atins pentru prima data Capul Bunei Sperante (pe care il numise atunci Cabo das Tormentas - Capul Furtunilor). Chiar daca nu si-a implinit niciodata visul, acela de a ajunge in India, Bartolomeo Diaz este considerat primul european care a strabatut sudul Africii si care a demonstrat ca Oceanul Indian nu este doar o mare inchisa, asa cum se crezuse pana atunci. Nevoit sa se intoarca din drum din cauza unei epidemii de scorbut si a unei posibile revolte a echipajului, Diaz spera la o a doua calatorie care sa il duca, de acea data, pana in Indii. Visul i-a fost destramat 9 ani mai tarziu, in 1497, atunci cand un alt portughez, Vasco da Gama, era numit de casa regala portugheza sa conduca urmatoarea expeditie. Folosind hartile realizate de Diaz, da Gama atingea la 20 mai 1498 atat de ravnita destinatie.

9. Vasco da Gama (1460/1469 1524)

Probabil ca doar cautarea Sfantului Graal a putut da nastere in Evul Mediu mai multor patimi si mai multor expeditii temerare decat a facut-o posibila ruta maritima catre Indii. Si ce exemplu poate fi mai elocvent decat al celui care a ramas in istorie drept primul om care a strabatut Atlanticul si Oceanul Indian pentru a dovedi ca supozitiile geografilor vremii sunt reale... nimeni altul decat portughezul Vasco da Gama? Atunci cand da Gama dadea semnalul inceperii istoricei sale calatoriii, la 8 iulie 1497, nimeni nu se asteptase ca el sa fie numit lider al expeditiei in detrimentul mult mai experimentatului navigator Bartolomeo Diaz. In fond, chiar Diaz fusese cel care ii alesese corabiile mai tanarului sau omolog si chiar il insotise pentru o scurta perioada de timp in expeditia sa. Si totusi, dintr-un capriciu al regelui portughez Manuel I, ilustrul necunoscut pe atunci, Vasco da Gama, pornea in calatoria care

avea sa schimbe destinele lumii si care, la finalul ei, urma sa ii asigure nemurirea. Spirit mult mai pragmatic decat Diaz, acesta si-a condus cu o mana de fier cei 200 de membri ai echipajului cale de peste 10.000 de kilometri, un record absolut la acea vreme si, dupa ce a strabatut Oceanul Indian in numai 23 de zile, atingea la 20 mai 1498 portul indian Calicut. Ruta maritima catre Indii fusese descoperita. De acum, lumea intra intr-o noua era.

Vasco da Gama a fost insarcinat de catre suveranul portughez sa conduca si o a doua expeditie catre India, in anul 1502, de data aceasta in fruntea a nu mai putin de 20 de nave de razboi, pentru a impune interesele tarii sale in Estul indepartat. Recunoscut deja pentru duritatea caracterului si pentru violenta fata de oponentii sai, da Gama si-a creat o reputatie de temut printre negustorii arabi si indieni, mai ales dupa ce a incendiat o corabie plina cu pelerini musulmani care se intorceau de la Mecca, si a scufundat o intreaga flota (29 de nave) din Calicut. Un an mai tarziu, la intoarcerea in Portugalia, Vasco da Gama primea in semn de recunostinta titlul de Duce de Braganza, precum si drepturi feudale asupra provinciei Vidigueira. Portughezul s-a stins din viata in 1524, in timpul celei de a treia expeditii in India, in urma unei puternice epidemii de malarie.

Trupul sau a fost repatriat si, in prezent, se afla inmormantat in Manastirea Sfanta Maria din Belem, Lisabona.

8. Cristofor Columb (1451 1506)

Tot o ruta catre Indii a incercat sa afle si celebrul genovez aflat in slujba Spaniei, Cristofor Columb (Cristobal Colon dupa numele sau hispanizat), atunci cand, la 3 august 1492, ridica ancora catre ceea ce avea sa devina una dintre cele mai mari descoperiri ale ultimului mileniu America. De altfel, desi a intreprins nu mai putin de 4 voiaje intre 1492 si 1502, explorand o mare parte a Americii Centrale si a insulelor din estul celor doua Americi, Columb a murit convins ca a descoperit legendarul drum catre coasta estica a Indiei. Meritul de a demonstra ca lumea lui Columb este mult mai mare decat crezuse acesta si ca, de fapt, genovezul descoperise un alt continent, complet necunoscut pana in acel moment, apartine insa unui alt explorator italian, florentinul Amerigo Vespucci (1454 1512). Ca o ironie a sortii, la doar un an dupa moartea lui Columb, in 1507,cartografii germani Martin Waldseemuller si Matthias Ringmann numeau continentul descoperit de genovez... America.

Chiar daca meritul de a fi descoperit Lumea Noua nu ii mai apartine decat formal lui Cristofor Columb, acesta fiind devansat cu aproape cinci secole de vikingii lui Leif Erikson, el este acela care a dat startul colonizarii Americilor, actiune care avea sa schimbe radical fata lumii cunoscute la acea vreme.

7. David Livingstone (1813-1873)

O figura aparte in grupul elistist al marilor exploratori ai lumii o constituie, fara doar si poate, cea amisionarului scotian David Livingstone. Carismatic, indragostit pana la fanatism de Africa, aprig luptator impotriva sclaviei, Livingstone s-a dovedit un pionier in ceea ce priveste explorarea Continentului Negru, cu atat mai mult cu cat expeditiile sale au avut loc intr-o perioada in care putini aveau curajul sa se aventureze in lumea salbatica a junglelor, a savanelor si a necunoscutelor triburi africane. Plecat initial ca misionar in Africa de Sud, in 1840, David Livingstone a fost socat de

realitatile vietii de pe Continentul Negru, in special de sclavia practicata pe scara larga, un veritabil flagel impotriva caruia isi propunea sa lupte cu toate puterile sale. Astfel, are loc in 1849 prima expeditie catre centrul Africii, scotianul traversand atunci desertul Kalahari de la sud la nord. Trei ani mai tarziu, Livingstone porneste intr-una dintre cele mai temerare calatorii din istorie, devenind primul european care a strabatut continentul african de la vest la est (din Luanda, pe tarmul Atlanticului, pana la Quelimane, pe malul Oceanului Indian). Tot atunci, misionarul scotian descoperea si gura de varsare a fluviului Zambezi, si tot el era cel care identifica impresionanta cascada Mosi-oa-Tunya, pe care o reboteza Victoria.

Intors temporar in Anglia, Livingstone este tratat ca un erou national si, dupa ce renunta la misionarism pentru a a-si continua expeditiile, primeste fonduri din partea Societatii Regale de Geografie pentru a finanta o calatorie cu un vapor cu aburi, care sa identifice o ruta navigabila pe Zambezi catre interiorul Africii. Incercarea sa din 1858 ramane insa fara succes, datorita apelor

improprii navigatiei si, poate, si a lipsei calitatilor sale de lider in misiuni de asemenea amploare. Reintors sase ani mai tarziu, in 1864, David Livingstone nu sta prea mult pe ganduri si organizeaza o noua expeditie, de data aceasta in cautarea izvoarelor Nilului, expeditie care esueaza la fel ca ultima. Cu toate acestea, hartile intocmite de scotian aveau sa se dovedeasca de o importanta covarsitoare in viitoarele misiuni europene de explorarea a Africii. Livingstone s-a stins din viata in Zambia, la 4 mai 1873, din cauza malariei si a unei hemoragii interne cauzate de o puternica dizenterie. Trupul sau a fost transportat la Londra, acolo unde a fost inmormantat in Abatia Westminster.

6. Sir Francis Drake (1540-1596)

Fabulos Acesta ar fi singurul termen care sa poata defini viata si personalitatea unuia dintre cele mai indragite personaje din istoria Angliei, Sir Francis Drake. Comerciant de sclavi, corsar, invingator al Invincibilei Armade spaniole, influent om politic si cavaler al reginei Elisabeta I a Angliei, Drake isi gaseste locul in lumea exploratorilor printr-o realizare de exceptie, el fiind totodata cel de al doilea om care a realizat inconjurul lumii pe mare si primul englez care a reusit o astfel de performanta. Marea a insemnat totul pentru Francis Drake, cel care la varsta de mai putin de 13 ani lucra deja ca ucenic pe o nava comerciala din Canalul Manecii. La numai 20 de ani, el devine capitanul propriul vas si se lanseaza in traficul de sclavi pe care ii transporta in Lumea Noua. Aici avea sa aiba parte si de primul contact cu spaniolii, o infruntare sangeroasa care ii lasa pentru tot restul vietii o ura nestinsa fata de acestia. La scurt timp devine corsar in slujba reginei Elisabeta I si, din ordinul acesteia, porneste in fruntea unui echipaj format din 6 corabii si 164 de oameni in calatoria care avea sa ramana pentru totdeauna in istoria Angliei. Desi scopul sau era acela de a prada cat mai multe galioane spaniole din estul Americii de Sud, Drake nu ajunge in Pacific decat cu nava amiral, restul ambarcatiunilor fiind fie scufundate de furtuna fie distruse chiar de catre englez din cauza pierderii echipajului.

Pentru a atinge Oceanul Pacific, Drake devenea in 1578 primul englez care strabatea Stramtoarea Magellan si, in speranta de a descoperi un pasaj nordic care sa ii permita intoarcerea in Atlantic, el naviga in nordul coastelor vest-americane mai mult decat o facuse orice alt european inaintea sa. Convins ca aceasta trecere nu exista, Francis Drake se indrepta atunci catre Africa, nu inainte de a strabate Arhipelagul Filipine si de a-si incarca nava cu atat de mult ravnitele mirodenii asiatice. In septembrie 1580, Drake ajungea din nou in Anglia. Era primul om dupa Magellan care reusise inconjurul lumii pe mare. Opt ani mai tarziu, in 1588, englezul scria o noua pagina glorioasa din istoria tarii sale dupa ce, in functia de vice-amiral, invingea Invincibila Armada spaniola. Francis Drake s-a stins din viata la 29 ianuarie 1596 din cauza dizenteriei, in timp ce incerca sa asedieze portul spaniol San Juan din Puerto Rico. Trupul sau a fost incredintat apelor marii, conform unui stravechi obicei marinaresc. CITESTE CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE

5. Marco Polo (1254 1324)

Nu multi sunt cei care aleg o viata plina de aventuri in locul uneia lipsita de griji, asa cum a facutoilustrul venetian din secolul al XIII-lea, Marco Polo. Descendent al unei familii cu o bogata traditie in comertul cu bijuterii, afacere extrem de profitabila de altfel, Polo renunta la beneficiile materiale in schimbul unei experiente care avea sa ii schimbe viata si care sa ii asigure un loc nemuritor in ierarhia celor mai mari exploratori ai lumii.

Totul a inceput in 1260, an in care Niccolo, tatal lui Marco Polo, parasea Venetia pentru o calatorie de afaceri spre Marea Neagra. Atras de mirajul povestirilor despre Orientul Indepartat si despre legendarul Drum al Matasii, venetianul se alatura atunci unei expeditii care avea sa il poarte pana la curtea lui Kublai Han, liderul mongol al Chinei acelor vremuri. Fascinat de lumea noua pe care o descoperise, Polo leaga o stransa prietenie cu nepotul ilustrului Gingis Han si, noua ani mai tarziu, se intorcea in Venetia pentru a-l convinge pe Papa sa organizeze o noua expeditie cu scopul de a propovadui crestinismul in China. Insotitudu-si tatal in Orientul Indepartat in 1275, Marco Polo

avea sa isi petreaca urmatorii 17 ani explorand cea mai mare parte a Chinei si, fapt neconfirmat in totalitate, ajungand in premiera pentru un european in dreptul stramtorii Bering. Povestea fascinanta a calatoriilor sale a fost scrisa nu de Polo, asa cum multi au crezut, ci de un alt italian, un anume Rustichello din Pisa, scriitor care il descopera pe venetian intr-o inchisoare din Genova, acolo unde acesta ajunsese dupa ce se implicase direct in luptele navale dintre cele doua state italiene. Milionul si Calatoriile lui Marco Polo, cartile in care erau descrise aventurile sale, s-au dovedit extrem de populare fiind traduse ulterior in multe limbi europene. Impresionati, genovezii il eliberau pe Polo, iar acesta se intorcea in Venetia, acolo unde avea sa isi petreaca tot restul vietii. Ilustrul explorator s-a stins din viata la 8 ianuarie 1324.

4. Roald Amundsen (1872 1928)

Demn urmas al legendarilor exploratori scandinavi din urma cu peste un mileniu, norvegianul Roald Amundsen este, alaturi de Douglas Mawson, Robert Falcon Scott si Ernest Shackleton, o figura ilustra a perioadei numita de specialisti, Era Eroica a Explorarilor Antarctice. In fapt, daca vreodata s-ar dovedi, Amundsen ar putea fi considerat omul care a atins in premiera atat Polul Sud cat si Polul Nord. Puternic atras de fascinatia vietii de explorator, Roald Amundsen si-a abandonat studiile la numai 21 de ani pentru a se dedica in totalitate unei calatoriilor pe mare. Astfel, in 1897, la varsta de 27 de ani, norvegianul se regaseste in compania ilustra a celor mai promitatori oameni de stiinta ai vremii, intr-o calatorie care avea sa ramana in istorie. Este vorba nava Belgica, si de prima incercare de a atinge Antarctica efectuata vreodata de europeni. Condusa de belgianul Adrien de Gerlache, expeditia avea insa sa esueze odata cu blocarea navei intre gheturile sudice. Echipajul a fost salvat numai de eforturile concentrate ale medicului Frederick Cook si ale romanului Emil Racovita, cei care au evitat o epidemie de scorbut sau, mai rau, o moarte prin inanitie a marinarilor, vanand foci pe banchizele polare si oferind exploratorilor carnea cruda a acestora. Fara sa isi piarda entuziasmul in urma acestei intamplari, Amundsen se indreapta doar 6 ani mai tarziu, in 1903, catre Polul Nord, descoperind atunci Pasajul Nordic, puntea de legatura dintre Oceanul Atlantic si Oceanul Pacific, un deziderat care dura de peste patru secole, inca de pe vremea marilor exploratori medievali. Tot atunci, norvegianul intra in contact cu triburile de inuiti de la care invata tehnicile esentiale de supravietuire in conditii de frig extrem, tehnici care aveau sa se dovedeasca extrem de importante in calatoriile sale viitoare.

Anii 1910-1912, il gasesc pe Roald Amundesn intr-o cursa epica pentru cucerirea Polului Sud. Desi initial intentionase sa atinga Polul Nord, norvegianul afla dezamagit ca Frederick Cook si Robert Peary realizasera in 1908 si 1909 pasul catre cel mai nordic punct al Terrei. Indreptandu-si atentia catre Antarctica inca neexplorata, Amundsen iesea, de data aceasta victorios, doar experienta acumulata alaturi de inuiti facandu-l castigator in fata englezului Robert Falcon Scott, plecat spre Polul Sud in aceeasi perioada. Era 14 decembrie 1911. Visul de a atinge si Polul Nord nu se stinsese insa si, dupa mai multe tentative esuate, Amundsen isi atinge obiectivul in 1926, la bordul zepelinului Norge. Cum toate cele trei expeditii care sustinusera ca atinsesera Polul au fost contestate (Frederick Cook in 1908, Ribert Peary in 1909 si Richard Byrd in 1926), putem avea in persoana lui Roald Amundsen pe omul care a atins in premiera ambii poli ai Pamantului.

Norvegianul a disparut in conditii misterioase la 18 iunie 1928, in timp ce incerca sa salveze membrii unui zepelin italian prabusit dupa intoarcerea de la Polul Nord. Corpul sau nu a fost gasit niciodata.

3. Alexander von Humboldt (1769 1859)

Spirit enciclopedic, vesnic in cautarea noului, explorator cu vocatie de geniu, germanul Alexander von Humboldt a fost considerat de catre critici, pe buna dreptate, un demn urmas al anticului Aristotel. In fapt, intr-o Europa marcata de razboaiele napoleoniene, Humboldt a fost singurul om capabil sa eclipseze prin realizarile sale, chiar daca intr-un cu totul alt domeniu, personalitatea covarsitoare a lui Napoleon Bonaparte. Chiar si astazi, la 250 de ani de la moartea sa, Alexander von Humboldt este privit ca unul dintre cei mai mari oameni de stiinta care au existat vreodata. Vocatia sa s-a manifestat cu precadere de-a lungul celor cinci ani (1799 1804), in care a explorat o mare parte a Americii de Sud, a Mexicului, Cubei si a Statelor Unite ale Americii. Inarmat cu o rigoare tipic prusaca si cu o rabdare de fier, Humboldt a reusit sa adune si sa clasifice intr-un numar impresionant de volume, o parte importanta a florei, faunei, precum si a vestigiilor arheologice din Lumea Noua, intr-o maniera considerata astazi drept primul model stiintific in adevaratul sens al cuvantului. Tot el a fost cel care, in 1804, a realizat primul recensamant, chiar daca rudimentar, al nativilor amerindieni din sudul Americii de Nord, estimand numarul acestora la aproximativ 6 milioane.

Perioada cuprinsa intre 1811 1818, il gaseste pe Alexander von Humboldt in cea mai lunga dintre expeditiile sale, cea din Rusia, atunci cand strabate circa 15.500 de kilometri in incercarea de a afla

cat mai multe date despre o tara inca necunoscuta multora dintre contemporanii sai. El aprecia corect pentru prima data dimensiunile platoului Central-Asiatic si, spre satisfactia guvernului rus, descoperea diamante in zona muntilor Urali. Von Humboldt s-a stins din viata la 6 mai 1859, la venerabila varsta de 89 de ani, lasand in urma sa una dintre cele mai ample si complete lucrari realizate vreodata in domeniul stiintelor naturale. Modelul urmat de el in clasificarea si catalogarea datelor obtinute in timpul expeditiilor s-a transfomat cu timpul in tiparul stiintific folosit in astfel de ocazii.

2. James Cook (1728 1779)

Departe de a fi doar un soldat si un navigator incercat, capitanul James Cook poate fi caracterizat drept unul dintre primii exploratori europeni care au realizat lungi calatorii oceanice in scopuri pur stiintiice. De altfel, asa avea sa inceapa si prima sa mare aventura, o expeditie in Tahiti, acolo de unde ar fi urmat sa urmareasca conjuctia dintre Venus si Soare, eveniment de mare importanta pentru astronomii vremii, petrecut in 1769. Conform instructiunilor primite din partea Societatii Regale Britanice, Cook s-a indreptat apoi catre Noua Zeelanda, teritoriu descris pentru prima data de olandezul Abel Tasman in 1642. Cook a fost de altfel primul european care a realizat o cartografiere completa a Noii Zeelande, tot el fiind si cel care a identificat coasta estica a Australiei. Nemultumit de realizarile sale din timpul primei expeditii, James Cook porneste in 1772 intr-o a doua calatorie, cu scopul de cartografia tarmurile Oceanului Atlantic, ocazie cu care identifica mai multe insule necunoscute pana atunci geografilor europeni, si ajunge pana aproape de Antarctica.

La doar un an de la intoarcere din 1775, Cook organizeaza si cea de treia expeditie, ocazie cu care descopera Hawaii si stabileste primul contact european cu nativii maori. Considerat initial un zeu de catre bastinasi, englezul intra in conflict cu acestia dupa ce incearca sa isi recupereze o barca furata, luand ostatici mai multi lideri hawaiieni. Deznodamantul este insa unul dramatic, James Cook fiind ucis de localnici intr-un atac furibund al acestora. Era 14 februarie 1779.

1. Fernando Magellan (1480 1521)

Primul loc in topul celor mai mari exploratori ai tuturor timpurilor este ocupat de portughezul Fernando Magellan (Fernao de Magalhaes dupa numele sau real), omul care a reusit in premiera o circumnavigatie a Terrei si care descoperea drumul vestic catre Indii prin stramtoarea din sudul Americii Latine care astazi ii poarta numele. Nascut intr-o familie de nobili portughezi scapatati, Magellan se inroleaza la numai 25 de ani in flota regala, participand activ la mai multe expeditii in India si Africa. In fapt, portughezul a fost unul dinte cei care a luptat pentru cucerirea estului Indiei si a peninsulei Malacca, inainte de a fi ranit si de se retrage in Portugalia. Dupa o serie de neintelegeri cu regele portughez, Manuel I, Magellan se refugiaza in Spania, marea rivala a tarii sale natale, acolo unde propune sa i se incredinteze conducerea unei expeditii prin care sa descoperea pasajul vestic catre atat de ravnitul Tinut al Mirodeniilor. Suprinzator, portughezul primeste un raspuns afirmativ si, la 10 august 1519, ridica

ancora in fruntea unei flote formate din cinci nave (Trinidad, San Antonio, Conception, Victoria si Santiago). Nevoit sa evite navele trimise de catre Manuel I in urmarirea sa, precum si coasta estica a Braziliei, aflata sub dominatia portugheza, Fernando Magellan a navigat de-a lungul coastei Americii de Sud si, la 28 noiembrie 1519, reusea sa patrunda prin sudul Tarii de Foc in ceea ce el avea sa numeasca Mar Pacifico - Oceanul Pacific. Drumul vestic catre India fusese descoperit.

Navigand catre nord, portughezul ajungea dupa o calatorie extenuanta in Filipine, acolo unde, din nefericire, avea sa isi gaseasca sfarsitul, la 22 aprilie 1521, dupa ce incercase sa aplaneze conflictul dintre doua capetenii locale. La trei de la lansarea expeditiei, si dupa 69.800 de kilometri pe mare, o singura nava, Victoria, se intorcea in Spania. Din cei 270 de oameni care il urmasera pe Magellan in temerara sa incercare, doar 38 aveau sa mai ajunga acasa. Era 6 septembrie 1522, data la care Indiile isi pierdusera si ultimul secret.

Vasco da Gama, conte de Vidigueira (n. 1469 n Sines - d. 24 decembrie 1524 n Kohi India), a fost un explorator portughez dinperioada Marilor descoperiri care a descoperit calea maritim dintre Europa i India.
Cuprins
[ascunde]

1 Etimologie 2 Biografie 3 Comandant suprem al flotei spre India 4 Descoperirea cii maritime spre India

5 Urmtoarele cltorii spre India

[modificare]Etimologie Unii istorici presupun c numele de "Gama" provine de la cavalerul Lopo Rodrigues de Olhoa nsoitorului eroului naional Cidul care joac un rol hotrtor n recucerirea de la mauri (arabi) a oraului vora n anul 1166, acesta fiind nsoit de un cerb (n portughez = "gama"), care ar fi devenit porecla familiei. [modificare]Biografie Datele lui biografice sunt puine. Se cunoate faptul c are o origine nobil. Prinii si avnd apte sau opt copii, prinii numindu-se Estvo da Gama i Isabel Sodr, a crei familie provine din Anglia avnd legturi bune cu cavalerii cretini. Tatl su aparinea Ordinului Cavalerilor de Santiago, administrnd (alcaide-mor) oraul Sines. n 1484 Dom Diego a fost condamnat la moarte, fiind acuzat de a fi participat la un complot mpotriva regelui Portugaliei Joao II. Primele dovezi istorice despre Vasco da Gama dateaz din 1480, cnd intr n rndurile Cavalerilor de Santiago. n 1492 este nsrcinat de regele Joao II cu pedepsirea negustorilor i pirailor francezi din golful Setbal i Algarve, ca reacie la actele de piraterie franceze. [modificare]Comandant

suprem al flotei spre India

De ce a fost numit n aceast funcie, istoricii amintesc faptul c "da Gama" a avut contacte bune la curtea regelui portughez "Manuel I" urcat pe tron n anul 1495. Tot acest rege i-a nlesnit intrarea n "Ordinul Cavalerilor lui Cristos". Lipsa cunotinelor de navigaie marin a fost compensat prin angajarea n aceast expediie a celor mai buni navigatori portughezi, printre care i Bartolomeu Diaz, care nsoete flota lui pn la Capul Verde. [modificare]Descoperirea

cii maritime spre India

da Gama Rute prima cltorie spre India (notat cu negru) Cltoria Pro da Covilh (portocaliu) i Afonso de Paiva (albastru). Rutele comune sunt notate cu linie verde.

Vasco da Gama pornete la data de 8 iulie 1497 din portul Restelo Lisabona la bordul corbiei Nau S. Gabriel (120 t), iar fratele su Paulo da Gama la bordul lui S. Rafael nsoite de corbiile Brrio, Santa F) (100 t) sub comanda cpitanuluiNicolao Coelho. Echipajul flotei nsuma 150 -170 de oameni, sub comanda celor mai buni cpitani i crmaci din Portugaliacu experien de navigare pe Oceanul Pacific. Pe vasul amiral era Pro de Alenquer crmaci, pe vasul So Rafael era Joo de Coimbra, iar pe vasul Brrio era experimentatul pilot Pro Escobar, dintre ali ofieri din rndul echipajului pot fi amintii So Gabriel Gonalo lvares i Diogo Cos. Vasco da Gama navigheaz spre vest pe Atlantic, mai de parte de coasta african profitnd de un vnt (Pasat) mai puternic. La 4 noiembrie ajunge n golful S.Elena (Sankt-Helena) pe coasta de vest african fcnd un ocol larg la depirea "Capului Bunei Sperane" ajungnd la 25 noiembrie "Moselbai". Ajunge pe coasta rsritean a africii atingnd la 7 aprilie 1498 n Mombasa unde negustorii arabi caut s mpiedice continuarea expediiei. Mai departe navigheaz de-a lungul coastei rsritene a Africii ajungnd n oraul Malindi unul dintre oraele concurente Mombasei. Sultanul oraului punndu-i la dispoziie un navigator cunosctor al rutei spre India. La data de 20 mai 1498 ajung corbiile lui "da Gama" n apropiere de Calicut pe coasta Malabar. Pentru prima oar ajunge o corabie european coasta Indiei pe calea maritim i nconjurarea Africii. Vasco da Gama ncheie un acord comercial cu Samorim ce domnete n Calicut i se rentoarce la 8 octombrie ncrcat cu mirodenii. Prima nav din flota sa sub comanda lui Nicolao Coelho ajunge napoi n patrie la 10 iulie 1499, Vasco da Gama numai la 9 septembrie, ntrzierea se datoreaz morii fratelui su peInsulele Azore. La crciunul anului 1499 este ncredinat lui "da Gama" de curtea regal portughez, conducerea oraului Sines. ncepnd o perioad de conflicte ntre rege i "da Gama" pe o parte i Superiorul Ordinului Cavalerilor de Santiago, autoritile locale constituite din nobili (familia Noronha) pe de alt parte. Da Gama fiind nvins n acest conflict trebuie s prseasc oraul (1507) mpreun cu familia sa, avnd dreptul s calce n acest inut numai cu aprobarea Superiorului Ordinului. Cu jutorul regelui intr n rndurile Ordinului Cristi. n 1502 este denumit de rege ca "Amiral al Mrilor Indiei" (Almirante do Mar das ndias) aceasta fiind o replica portughez la numirea lui Cristofor Columb ca "Amiral al mrilor i oceanelor" de curtea regal spaniol.

Sosirea lui da Gama n Calicut

[modificare]Urmtoarele

cltorii spre India

A doua cltorie fiind condus de Pedro lvares Cabral 1500 care descoper cu aceast ocazie Brazilia n anul 1501 pornete a treia cltorie sub comanda lui Joo da Nova cu patru nave. Sub conducerea lui Vasco da Gama pornete a patra cltorie 1502, care obine de la rege aceast nsrcinare dup protestul lui "da Gama", fiind mpotriva numirii lui Pedro lvares Cabral (descoperitorul Braziliei). n a patra cltorie pornesc 21 de corbii bine narmate, prima grup de 9 corbii fiind sub comanda lui "da Gama", a doua sub comanda unchiului su Vicente Sodr a treia escadr fiind sub comanda vrului su Estvo da Gama. Datorit contactelor bune cu curtea regal un alt unchi Brs Sodr sau cumnatul su Lopo Mendes de Vasconcelos primesc la fel funcii de conducere n aceast expediie, ca de exemplu puncte strategice (ex. Sofala) n Africa de est. Apariia flotei portugheze n Oceanul Indian care concureaz comerul arab i indian duce la o stare latent de rzboi. Astfel deja n anul 1502 la intrarea n apele Oceanului Indian trebuie s intre "da Gama" cu 15 corbii portugheze contra 100 corbii mai mici arabe i indiene ntr-o lupt naval. Salvarea portughezilor este artileria prin care obin victoria. Folosind iscusit lupta de rivalitate, conflictele dintre prinii arabi sau indieni,precum i folosirea cu cruzime a forei reuete s nving rezistena arab i indian consolidnd poziia portughez pe coasta Malabar (India).De aici se extinde Cannanorei Cochin n 1503 cu Fort Manuel. Aceste fortree asigur monopolul portughez comercial, aceasta fiind nceputul coloniilor, ce determin hegemonia portughez n Oceanul Indian.

Sarcofagul lui Vasco da Gama din "Mosteiro dos Jernimos" (Belm,Lisabona)

Ca rsplat a meritelor sale la rentoarcere 1503 sau 1504 primete de la rege o pensie de 400.000 Reais devenind membru al curii regelui Manuel I. n anul 1518 dorete s prseasc mpreun cu familia patria aceasta fiind fals interpretat. La sfritul anului 1519 primete de la rege titlul de Conde de Vidigueira. n decembrie 1521 moare regele Manuel, urmnd pe tron fiul su Johann III (Joo III.) care caut corupia din comerul cu India s o nlture, pentru aceasta l nsrcineaz pe "da Gama" numindu-l la 5 aprilie 1524 ca "Vicerege al Indiei" care mpreun cu fii lui Estvo si Paulo pornesc spre India. Sosit aici -a o serie de msuri de schimbarea structurii administrative, i a disciplinei militare, nlocuind aproape tot personalul, lund msuri de pltire regulat a soldei militare. Dar viceregele este bolnav murind la trei luni dup sosirea lui n India osemintele sale fiind depuse de fiul lui n 1538 la capela mnstirii "Nossa Senhora" din Vidigueira (provincia Alentejo, Portugalia). Mormintele familiei da Gama din Vidigueira n-au mai fost ngrijite n deceniile care au urmat, motiv pentru care osemintele lui Vasco da Gama au fost transferate n anul 1880, prin grija statului portughez, ntr-un sarcofag onorific n mnstirea "Mosteiro dos Jernimos" din cartierul "Belm" al Lisabonei.