Civilizaţie şi culturi

Biblioteca de artă
Arte şi civillzaţll
 Toate drepturile
uupre preientel edlpl 1n Umba romlnl
atnt reiervate Editurii Meridiane
MarlJa Gimbutas

civilizaţie
şi cultură
VESTIGII PREISTORICE lN SUD-ESTUL
EUROPEAN

Traducere de
SORIN PALIGA
Prefaţă ş i note de
RADU FLORESCU

EDITURA MERIDIANE
BUCUREŞTI,1989
 Pe copertă

Vas cu d ecoraţie zoomorfll pollcromll

Valea Lupului, cultura Cucutenl, faza B

ISBN 973-33-0003- 9
PREFAŢA

Marija Gimbutas este un nume bine cunoscut tn

rindurile arheologilor şi preistoricienilor, atît
pentru tndelungata activitate adesea tmbogăţită
de remarcabile realizări, cit şi pentru complexi-
tatea şi puterea personali tăţii. Lituaniancă de
origine, stabilită după al doilea război mondial
tn Statele Unite ale Americii, unde a devenit
tn ultimii douăzeci de ani profesor la Universitatea
Californiei, de la LoEI Angeles, preocup ările Marijei
Gimbutas s-au centrat pe preistoria Europei,
la a cărei cunoaştere a adus contribuţii de seamă
atit prin cercetări tn teren dirijate şi efectuate
direct - Anzabegovo ln Macedonia, Obre ln
Slovenia d.e. - clt şi, mai ales, printr-un şir de
articole şi cărţi cu caracter de sintez ă , oferind
reflecţiile de ansamblu ale autoarei asupra cîtorva
probleme esenţiale ale perioadei şi zonei mai sus
amintite. Multe dintre ele au fost controversate
imediat dup~ apariţia lor, şi uneori foarte viu,
dar toate, fie şi măcar pe cale de interacţiune
contrarie - feed-back-, au exercitat o influenţă
importantă asupra dezvoltării ln continuare a
investigaţiilor şi studiilor de specialitate. Mai
mult dectt atit, toate aceste contribuţii se remarcă
prin coe~enţa pe care o impun mozaicului adesea
caleidoscopic de fapte, prin logica lor care dă un
cadru integrator informaţiei adesea fragmentare
pe care descoperirile arheologice din teren ne-o

s
pun la tnd emî n ă , în s firş i t , prin bog \.ia de da le
primare pe care aceste sinteze se s p r i j i n ă , da te
primare cel mai adesea ese nţi a li z nte . Da r cali-
tatea cea mai importa nt ă a contribuţiil o r de acest
fel ale Marijei Gimbutas este istoricitatea lor.
Io general, descoperirile arheologice se pre-
zin tă ca un mozaic discont inuu de bunuri, sau
de fragmente de bunuri. Ele nu rep r z in tă dec!t
fragmentele unor ansambluri din care lipsesc
multe elemente şi mai ales legă turile organice
dintre aces te elemente, care dau coeziune ansam-
blul ui. Sarcina arheologului este să remodeleze
ansamblul prin diferite metode şi proceduri spe-
cifice, definind contexte specifice care, în esenţă ,
sint cele denumite strat, complex de descoperiri,
tip, cultur ă , tehnocomplex şi perioadă. Istoria
acelor perioade pentru care nu ni s-au p ăstra t
mărturii scrise reprezintă un nivel sup erior de
int~grare to care contextele aminti te mai sus
intervin ca material de bază, iar remodelarea fa ce
apel la alle proceduri şi metode, în primul rtnd
la forme de glodire interdisciplinară, preluind
informaţii, concepte şi modele din multe alte
domenii conexe şi to primul rlnd din lingv istică
şi din antropologia cultura l ă , precum ş i din
discipline mult mai apropiate cum ar fi istoria
economică sau istoria religiilor şi a artei. Pe
această cale slot definite altfel de contexte, cum
ar fi curentele istorice - migraţii sau mişcări
culturale, circuite de schimb sau prozelitisme
religioase - , pattern-urile recurente sau modelele
de periodizare. O zonă de frontieră lotre modelarea
arheologic ă şi cea istorică este a ceea a stabilirii
raporturilor genetice şi cronologice dintre tipuri
şi culturi. Sintezele Marijei Gimbutas se situează
Ja nivelul stabilirii legăturilor cronologice şi
genetice dintre fenomene arheologice de pe arii
foarte largi, precum şi al integrării a cestora cu
fenomene de ordin lingvistic şi de istoria ideilor
şi credinţelor, plecind de Ia modele cunoscute
tn ariile disciplinelor specifice care se ocupă cu
acest fel de fenomene. Tocmai această situare,
cş.re, trebuie spus, nu elimină operarea cu date
arheologice propriu-zise, d ă aspecLul de istoricitate
remodel ă rilor amintite.
Foarte mu lte dintre lu cr ă ril e Marijei Gimbutas
sîn t axate pe dou ă t eme impor tante : preistoria
(neoliticul) zonei de sud-est a Europei - de fap t
o arie ceva mai amplă decît această zonă, dar în
care sud-estul Europei ocupă poziţia centrală -
şi preistoria indo-europenilor. Dincolo de interesul
maj or pe care aceste două t eme le au pentru
istoria Europei, şi nu numai a Europei, precum
şi de punctul de vedere original pe care autoarea
il adu ce - şi aceasta nu fă ră legă tur ă cu cunoaş­
terea direc tă a istoriei, culturii şi etn ografiei
popoarelor balcanice - poz iţia centrală pe care
teritoriul ţării noastre 11 ocupă in cadrul proce-
selor istorice ale neoliticului, precum şi 1n cele
ale p ătrund erii indo-europenilor in Europa , oferă
un deosebit interes acestor t eme de cercetare
pentrµ special iştii români, ca ş i, de altfel, pentru
publicul din România, tn măsura ln care se leagă
direct de cele ma i înd epărtate r ăd ăc ini ale cul-
turii rom'âneşti . I n acea stă pers pectivă trebuie
sa lu tată ini ţiati va de a prezenta cititorilor o
sel ec ţie din l ucr ă rile preistoricienei o.mericane,
o culegere de studii scrise prin anii '70, consti-
tuind studiile preliminare ale unor lu crări de mai
mari proporţii -Old E uropean Ci fJiliza tion (Vechea
CiCJilizaţie Europ eană ) ş i Goddesses and Gods of
Old Europe (Z eiţe şi zei ai V echii Europe ) .
D eşi constituită din şase studii diferite , cartea
de faţ ă are o anumită comunitate de co nţinut,
cele şase studii completindu-se reciproc pentru a
ne oferi o viziune globa l ă coerentă asupra a peste
cinci milenii din preistoria Europei - mileniile
ocupate de epocile n eolitică şi eneo litică , inclusiv
perioada de trecere la epoca bronzului. Autoarea,
dramatizînd situaţia istorică, opune dou ă civili-
zaţii: cea a Vechii Europe şi cea a kurganelor.
Prima este o formatie istori că a c ă rei arie de
formare şi dezvolta;e cuprinde P eninsula Bal-
canică, precum · şi arhipelagul, inclusiv insula
Creta, sudul I taliei, bazinul carpatic şi hunii

7
parte din Eu ropa Central ă, ca şi spaţiul carpato-
niprovian. Populaţia ce ocupă a ceastă arie este
pr e -indo -e urop eană, mediteraneană şi, fă ră a
impieta asupra problemei lingvistice, din a celaşi
grup cu acea etnie care a produs, într-o vreme
ensibil mai avan sat ă , civilizaţia minoică . Eco -
nomia Vechii Civilizaţii Europene* se baz ează în
primul rtnd pe agricultur ă şi creşterea vitelor. In
cadrul acestei economii mixte, un loc preponderent
l-a ocupat cerealicultura . Incă de timpuriu şi-a
făcut loc şi prelucrarea metalelor - arama şi
aurul, iar mai tirziu bronzul pe bază de arsenic -
fapt care a dus la schimbarea caracterului istoric
general al d ezvoltării, deschiztnd perioada eneoli-
ti că. Colectivit ă ţile vechi europene sînt caracteri-
zate drept srdentare, egalitare şi matrifocale.
Deşi descoperirile arheologice nu permit sesi-
zarea un or st ru ctur i politice , relativa unitate
cu ltural ă şi de exp resie a rtistică pe mari subarii
ale zonei Vechii Civilizaţii Europene se exp lic ă
prin comunitatea un ei ideologii cu caracter mito-
logic-religios centrate pe figura un ei mari zeiţe,
personificare a pămîntului- mamă , cu fun cţii şi
aspecte multilaterale, că rora le corespund ipos-
taze divin e diferite - zeiţa- şarpe, z eiţa-pasăre,
zeiţa grav id ă , z e iţa mamă cu pruncul, Doamna
Alb ă . Acestei diversit ăţi de ipostaze, exprimate
mai ales în pla stică, îi corespund simboluri -
mai d egrab ă geometrice - în decorul ceram ic şi
animale emblematice, motivele zoomorfe regă­
sindu-se atît in decorul gravat sau pictat al
ceramicii, cit şi în plastica mică , sau chiar tn
decorul arhitectural al unor clădiri publice cu
destinaţie specială , identificate drept sanctuare.
Această mare unitate istorică-cultural ă a
Vechii Europ e este paralelă şi comparabil ă cu
aceea care se dezvoltă relativ sincron tn Asia
Anterioar ă - Anatolia, Mesopotamia, Siria-Pales-
tina. Deşi asemănătoare, cele două entităţi se
dezvoltă paralel şi relativ diferit, autonom una
tn raport cu cealaltă, dar fără să exclud ă schimbu-
• Adoptăm terminologia şi grafia autoarei, vezi
p. 53 (N. Ed.)
 rile reciproce. Vechea Civilizaţie Europeană cu-
noaşte in decursul celor aproape cinci milenii de
durată nenumărate regrup ări de format şi evo-
lu ţii interne semnificative, precum şi iradieri ln
afara ariei sale proprii. Astfel, tncă de timpuriu,
o dată cu apariţia metalurgiei aramei, apar şi
forme primitive de scriere, iar in ultima etapă a
dezvoltării sale şi primele forme de aşezare proto-
urban ă , in zona culturii Cucuteni-Tripolie. Ctt
despre iradierile Vechii Civilizaţii Europene,
Marija Gimbutas le idenLifică mai ales in expresiile
arhitecturale, plastice şi decorative ale megali-
ţilor din vestul Europei, dar şi din alte zone ale
lumii vechi - inclusiv tn cadrul c iv ilizaţiei kur-
ganelor.
La rindul ei, civilizaţia kurganelor mai tnainte
amintită este prezentată ca altă mare entitate
istorică cu dezvoltare autonom ă , coborind ca
origini pină tn epoca veche a pietrei. Cercetările
s-au axat mai ales pe cimitire, în cadrul cărora
a fost definit un rit specific, caracterizat de citeva
tr ăsături care nu se intiJnesc şi in inmormintările
din aria Vechii Civiliza ţii Europene : inventare
funerare relativ bogate, inegal distribuite in
morminte, distingindu-se morminte mai bogate
- cele de conducători - şi altele cu inventar
sărac - ale oamenilor de rind; prezenţa armelor
şi a podoabelor cu funcţie de însemn ierarhic
tn mormintele bogate; prezenţa jertfelor animale
şi uneori umane in mormintele bogate, cunos-
ctndu-se şi cazuri de suttee (jertfirea v ăduvei);
prezenţa oaselor de cal domestic, sau a unor
embleme - sceptr~ - in formă de cap de cal cu
harnaşament; presărarea scheletului cu ocru roşu;
poziţia scheletului cu picioarele 1ndoite de la
genunchi, ·fie întins pe spate, fie culcat pe o parte;
construirea unei movile de pămint deasupra
mormlntului, iar uneori a untii dolmen, sau depu-
nerea decedatului tntr-o cutie de piatră şi tncon-
jurarea movilei cu un ring de piatră (forme de
megalitism). .
Din compararea diferitelor descoperiri din
necropole dar şi din aşez ări s-a putut defini şi

9
 contextul cultural al civilizaţiei kurganelor. Colec-
tivităţile erau mici şi puţin stabile, pendulante,
dar nu propriu-zis nomade. Baza economiei era
creşterea vitelor, în soţită de o agricultură mult
mai re dusă ca importanţ ă , da că nu şi ca nivel
tehnic, <lecit aceea practicată de comunităţile
civilizaţiei Vechii Europe. Societatea era ierarhi-
zată, domina tă de r ă zboinici, şi patriarhală. Şefii
dispuneau adesea de o putere considerabilă.
Datorită acestei structuri articulate, dinamismul
interior al societăţii culturii kurganelor era mai
accentuat şi rolul ei în difuzarea metalurgiei
bronzului, dinspre centrele din Caucaz spre Europa,
a fost însemnat. Şi cultura kurganelor a cunoscut
un ansamblu de credinţe care se reflectă nemij-
locit in ritualul de inmormîntare. Spre deosebire
de Vechea Civilizaţie Europeană , deşi nu lipsesc nici
reprez entările raportabile la o mare divinitate
feminin ă, P ămint-Mam ă şi zeiţă a morţii şi rege-
nerării totodată, divinit ăţile culturii kurganelor
sint mai ales masculine, personificînd forţele
naturii şi mai cu seamă ale cerului. Cercetătorii
au identificat pe purtătorii culturii kurganelor
drept proto-indo-europeni şi au delimitat patria
originară a acestora in slepele de la r ăsă rit de
aria culturii Cucuteni-Tripolie, intre Nipru şi
Volga, la nord de Marea Neagră şi de Caspică.
Ca şi Vechea Civilizaţie Europeană, cultura kurga-
nelor a cunoscut o indelungată dezvoltare, nume-
roase regrupări de format cultural şi o conside-
rabilă expansiune teritorială. Dezvoltarea civili-
zaţiei kurgan elor a putut fi subîmpărţită in patru
faze cronologice generale; expansiunea teritorială
a acestei formaţii istorice începe cu cea de a doua
fază şi capătă formele unor deplasări de populaţii
pe arii foarte întinse. Se pot distinge astfel trei
valuri succesiye de populaţii purtătoare ale civi-
lizaţiilor kurganelor care pătrund din ce in ce mai
departe spre vest şi spre sud, purtind cu ei ptnă în
Egeea şi pin ă pe coastele Atlanticului structurile
ierarhizate, metalurgia bronzului şi credinţele
uranice, precum şi tipuri specifice de arme şi unelte.
Această im ensă şi repetată mişcare etno-culturală

10
a. a. vut drept consecinţ ă indo-eui' penîzarea ~ urop ei
de vest şi a bazinului mediteranean, sttnd la baza
genezei popoarelor i stori ceşte cunoscute în aceste
zone. Mai cu seam ă in cadrul ariei Vechii Civili-
zaţii Europene, procesul a îmbr ăcat forme extrem
de diversificate, în funcţie de factori locali. P ot
fi identificate în acest sens nenumărate cazuri
de simbioză şi sinte z ă , în cadrul cărora factorul
imigrat şi cel autohton capătă pond eri diferite,
generind o remarcabilă varietale culturală, dar
şi de expresie.

Viziunea istori co-arheo logică a Marijei Gimbutas,

retrasat ă în linii mari mai sus, nu este lipsit ă
nici de logică şi nici de coerenţă. Mai mult, ea
are meritul de a explica plauzibil de ce grupurile
relativ mici de proto-indo-europeni p ătrunse in
cadrul masei de popula ţii ale culturii Vechii Europe,
de la care au preluat atit elemente de bază ale
economiei, cit şi elemente culturale numeroase,
au putut să determine tra ns form ă ri socio-cultu-
rale importante şi să „indo-europenizeze" aceste
popul a ţii, cu alte cuvinte să le asimileze lingvistic.
Procesul acesta pune in lum in ă importanţa apor-
turilor proto-indo-europene la geneza epocii bron-
zului in Europa şi îndeosebi in aria Vechii Ci vili-
zaţii Europene.
In afara calităţilor formale - coerentă si
logică - şi didactice - explicarea indo-europeni-
z ării - , sinteza i s tori co- arheologic ă a Marij ei
Gimbutas are şi o importantă calitate euristic ă .
Aceasta a devenit evident ă încă de la primele
reacţii ale celorlalţi specialişti. Pentru a exemplifica
cu un caz extrem, de şi de detaliu, includerea de
către autoare a culturii Nistru-Bug printre factorii
care au participat la geneza culturii Cucuteni-
Tripolie a provocat rea cţia rapidă şi categorică
a specialiştilor care s-au ocupat direct cu studiul
celei din urmă şi a avut drept rezultat final exclu-
derea culturii Nistru-Bug dintre fa ctorii genetici
ai culturii Cucuteni-Tripolie. Mai mult, o recentă
monografie de ansamblu asupra acestei din urmă
culturi, elaborată de pe poziţia tehnologiilor -
sau tehnocomplexelor - specifice ei (E'.llis 1984),
a precizat că fa ctorii genetici sînt culturile cera-
micii liniare şi Boian, cu aporturile specifice,
îndeosebi in domeniul tehnologiei, a culturilor
Gumelniţa şi mai ales P etreşti şi a delimitat aria
genezei cult,urii Cucuteni-Tripolie la triunghiul
de sud-est al Transilvaniei şi la ve rsa nţii cores-
punz ători ai Carpaţilor estici. Aşadar, rea cţia fa ţă
de prop oziţia Marijei Gimbutas cu privire la
g~neza culturii Cucuteni-Tripolie, a determinat,
o uată cu opoziţia ca tegorică a unor specialişti,
redeschiderea discuţiei asupra problemei ş i elabo-
rarea, cu elemente metodologice şi de informaţi e
noi, a unei teorii culturo-genetice plauzibile şi cu
mare valoare p redicativă . Totodată , această reac-
ţie a închis o direcţie de cercetare, promovată
anterior tocmai de cer cetătorii care se ocupaseră cu
studiul culturii Nistru-Bug, ca neproductivă şi a
determinat o reajustare a viziunii cu privire la
cultura Cucuteni-Tripolie. ln sfirşit, a deschis
dis cuţia cu privire la valoarea taxonomică şi la
semnifi caţia istorică a cu lturii Nistru -Bug, care,
1n ciuda imediatei vecinătăţi cu arii ale culturilor
care particip ă la geneza culturii Cucuteni, nu
contribuie la acest proces, dar în schimb este
inclusă în aria culturii Cucuteni şi asimilată de
aceasta.
Valoarea ş i rigoarea operaţională a unei
sinteze atit de largi şi de ambiţioase cum este
aceea propusă de Marija Gimbutas depinde
într-o m ăsură hotărîtoare de instrumentele meto-
dologice folosite 1n elaborarea conceptelor
care trebuie să nu piardă deloc din vedere datele
primare şi 1n acela şi timp să permită o selecţie
şi o generalizare judicio asă . ln toate cele şase
studii prezentate in volumul de faţă baza discuţiei
o constituie date primare esenţializate, iar demer-
sul este clar şi f ără echivoc descris: datele primare
esenţializate sint înseriate, astfel incit să indice
regularităţi de comportament ale elementelor
culturale, permiţ1nd raportarea acestora sau a
unor asamblaje de elemente culturale la modele,
fie ele strict arheologice, fie din domeniul antro-

12
pologiei sociale, al isţoriei religiilor, al si.mholisticîi
sau al istoriei artelor. Este evident că o asemenea
procedură este direct d ependentă de stadiul
informaţiei ştiinţifice. Cu alte cuvinte, orice
modificare a ansamblului datelor primare, fie,
în speW, prin noi descoperiri arheologice, fie prin
apariţia sau folosirea unor proceduri noi de pre-
lucrare a datelor primare este de natură să deter-
mine modific ări importante ale rezultatelor -
adică a ipotezei in ansamblul ei. Dincolo de această
dependenţă insă, apar o serie de determinări de
ordin metodologic; incepînd cu procedurile de
esenţializare a datelor primare, care comportă
selecţie şi ierarhizare, în consecinţă criterii, care
slnt la rindul lor dependente de stadiul informa-
ţiei, dar şi de acela al dezvoltării metodologiei,
şi terminind cu modelele de raportare. In acest
domeniu este suficient să se amintească faptul
că pentru procese esenţiale, dar complexe şi
delicate, cum sînt cele de etnogeneză şi culturo-
ge neză, nu posedăm modele generale şi cu atit
mai puţin seturi de modele relativ , adaptate
diversităţii de situaţii concrete ale descoperirilor
din teren. Se poate spune că tocmai elaborarea
unor astfel de ipoteze de ansamblu cum este
cea propusă de Marija Gimbutas reprezintă
paşi pe drumul constituirii unor asemenea modele
şi că, in parte, tocmai in aceasta constă şi valoarea
euristică a contribuţiilor savantei americane.

După cum s-a mai menţi onat , volumul de faţă este

constituit din şase studii separate, elaborate -
cu excepţia celui. despre spiritualitatea Vechii
Eur.op·e - in anii '70. Informaţia de bază pe
care autoarea a folosit-o in elaborarea acestor
studii este deci mai vec,h e <lecit studiile propriu-
zise. Intre timp,' eercetarea arheologică, cel puţin
in ~orhânia - dar şi tn,celelalte ţări contemporane
din aria atribuitli Vechii Civilizaţii Europene -
a făcut progrese remarcabile atit sub aspect can-
titativ, noi săpături şi noi descoperiri oferind un
volum remarcabil de date primare inedite, cit şi
sub aspect calitativ, attt din punct de vedere

1J.
al prelu crăriiacestor dat1:i primare ş1 al transfoi'-
mării lor in cunoştinţe, cit şi din acela metodologic,
prin introducerea unor proceduri, concepte şi
modele noi, cu remarcabilă putere predicativă,
atit in domeniul clasificării faptelor de cultură,
ctt şi in acela al interpretării lor. Prezentarea in
limba română a studiilor Marijei Gimbutas
cuprinse in acest volum şi care privesc intr-o
măsură atit de mare preistoria României, unui
public românesc, obligă aşadar la o punere la
punct cu noile descoperiri şi puncte de vedere
apărute intre timp. In acest s'cop, la sftrşitul
cărţii au fost adăugate o serie de note in care
stnt expuse pe scurt cele mai insemnate contri-
buţii ap ărute intre timp. De asemenea, in con-
tinuare sint discutate cîteva concepte şi proceduri
folosite de savanta americană, pentru a da posi-
bilitatea linei prelucrări critice ale enunţurilor
sale de către cititorul român. In sfirşit, la finele
1ntregii lucrări este inserată o bibliografie supli-
mentară, cuprinzind principalele lucrări in cal'e
stnt publicate noile contribuţii şi care au fost
folo site in redactarea notelor şi prefeţei. Au fost
inserate cîteva ilustraţii grafice şi fotografice in
plus, completînd argumentaţia autoarei şi exem-
plificind şi noile descoperiri.
Un concept fundamental, nu numai pentru
cele şase studii tnm ănunchiate in volumul de faţă,
ci şi pentru alte lucrări esenţiale ale autoarei
noastre, este' acela de Vechea CiPilizaţie Euro-
peană. Sintagma de mai sus desemnează o enti-
tate arheologico-istorică precis caracterizată, com-
portind o arie geografică pentru a cărei delimi-
tare trimitem la primul studiu din culegere, o
durată de peste patru milenii, o structură eco-
nomico-socială specifică, comportind trăsături,
tehnici şi forme de organizare proprii, precum
şi o .ideologie - gindire mitică şi ansamblu de
credinţe şi co:r:nportamente religioase - şi moda-
lităţi .de expresie plastico-decorative individualizate.
Este evident că, in definirea acestei entităţi, delimi-
tarea ei geografică şi cronologică se bazează pe con-
tinuitatea 1n spaţiu şi în timp a unor artefacte ase-

14
 mănătoare, sub categoria mare de artefacte tnţele­
gînd în egală măsură unelte şi ustensile din diferite
materiale, vestigii constructive, cit şi piese de
plastică sau decorul vaselor ceramice sau al altor
obiecte descoperite tn săpături. Dintre aceste
artefacte, cele care acuz ă cea mai sensibilă varia-
ţie in timp şi spaţiu sînt tocmai formele şi deco-
rul ceramic, pe de o parte, reprez en t ările plas-
tice - de mari sau de mici dimensiuni - pe de
alta. Dar acestea sînt determinate de cre dinţele
şi reprezentările mitice ale societăţilor care le-au
produs şi ne dau informaţii - fie chiar şi indirect
- tocmai despre aceste domenii ale vieţii şi
creaţiei preistorice. Nu este de mirare că în pagi-
nile ce urmează, in definirea diferitelor formaţii
culturale, referirea la asemenea realităţi, artistice
sau religioase, vor fi frecvente şi importante.
Revenind la conceptul de Vechea Civilizaţie
Europeană, trebuie scos in evidenţă faptul că
autoarea subliniaz ă vechimea deosebită a enti-
tăţii desemnate, precum şi dezvoltarea ei para-
lel ă şi autonomă în raport cu civilizaţiil e sincrone
din Anatolia şi din Vechiul Orient in general -
aceasta în contrast cu alte viziuni sintetice curente
1n cercetarea preistorică înainte de apariţia stu-
diilor ei, care vorbeau, de exemplu, de culturile
balcano-anatoliene, subliniind astfel o anumită comu-
nitate culturală între cele două zone geografice.
Este evident, şi nimeni nu încearcă să o nege,
că intre cele două zone amintite apar asemănări
importante, atit formale, cit şi structurale, iar
ln decursul dezvoltării istorice intre ele s-au
angajat schimburi importante. Intre altele, nu
se poate concepe dezvoltarea metalurgiei primi-
tive europene făr ă o raportare la centrele · meta-
lurgice timpurii din Anatolia şi din Caucaz. Dar
geneza Vechii Civilizaţii Europene, ca ansamblu,
cit şi genezele diferitelor culturi individualizate
in cadrul ei şi la diferite paliere cronologice ale
dezvoltării sale istorice sînt înţelese ca avind com-
ponente şi impulsuri exclusiv autohtone, sud-est
europene. Este adevărat că, dacă privim în ansam-

15
 blu dezvoltarea Vechii Civiliza ţii Europene, stntem
izbiţi de continuitatea dezvoltării istorice a aces-
teia attt pe planul structurilor teritoriale şi eco-
nomico-sociale, attt cit ac~stea pot fi exprimate
de artefacte, cit şi pe acela al expresiei artistice
plastice sau decorative. De ·asemenea, mai mult
iau mai puţin clar, se po~te explica in termeni
locali, cel puţin pină la intervenţia elementelor
origlnare din cultura kurgainelor, geneza celor
mai multe dintre culturile definite tn cadrul marii
formaţii desemnate sub numele de Vechea Civi-
lizaţie Europeană. Existiţ totuşi două procese
culturale in cadrul cărora nu se poate surprin@
o continuitate perfectă in 1raport cu rea lităţi~e
culturale care .le-au precedat.. Primul este procesul
de neolitizare. In adevăr, majoritatea culturilor
_neolitice t impurii a par, in aria Vechii Civilizaţii
Europene Q!!.__ nişte formaţii perfect constituite.
Altfel zis, nu pot fi surprinse elemente care li
se vor integra ulterior, ca apariţii disparate şi
treptate, in timp, in cadrul formaţiilor culturale
anterioare, epipaleolitice, mezolitice sau chiar .
neolitţce aceramice. Primele. culturi neolitice
vechi, cu alte cuvinte, au apărut aşa cum mitul
spune că s-ar fi năs cut Aten1;1, gata crescut ă şi
tnarm ată, din capul lui Zeus. Mai mult, aceste
prime culturi neolitice le surprindem difuzate,
fără schimbări ~senţiale, pe .întinderi geografice
imense, acoperind teritoriile naţionale ale cttorva
ţări contemporane nouă, ceea ~e implică şi Q
coeziune ' internă remarcabilă, uluitoare, dacă
ţinem seamş. de nivelul de dezvoltare al comuni-
caţiilor interumane din acea, vreme. Este in egală
măsură dificil de atribuit neolitizarea unui proces
de dezvol tare a elementelor · locale epipaleolitice
sau unui aflux de elemente - culturale, demo-
-gralice sau de ambele genuri - alogene - venite
anume din Orient. Fără îndoială, descoperiri
viitoare -vor oferi elemente pentru soluţia !lcestei
problemei probabilintr-o modalitate mai complexă,
cai'e va \ine seama şi cţe efectul de telescopare a
duratelor, şi de' dimensiunea spaţială a acestora.

16
 . ~el de al doilea pro es istorico-cultural care
nu poale fi reprezentat a ah olut nlinuu 1n
r~ ~o.rt cu realit~ţil ~ pr cedente este acela a l apa-
riţiei la a ela ş1 mvel cronolo ()'ic relativ a unei
t~~oiri a formatelor culturale. Este vorba de apa-
riţia tot cu aspect de cu lturi complet definite a
form~ţiil o r denumite Vinca, Paradimi , Dimini,
Veseh~ovo (Karanovo 11-111 ), Dud eşti, Proto-
k.akan J, o d ată cu pragul cronologic dintre neoli-
t.Icul vechi ş i cel mijlociu. parit ia l.lnor nume-
roase tipuri in variante foarte asemănătoare atît
in Balcani, cit şi în Orientu l Apropiat şi mai ales
a me talurgiei aramei rid ică problema legă turii
dintre a ceastă înnoire a fo rmatelor culturale din
Balcani cu aceea relativ simultană din rientul
Apropiat. Nu e xistă indicii ale un or aporturi
demografice dintr-o direc ţie sau din cea l a l tă , iar
schimburile culturale slot nu numai pm; ihile, ci şi
evidente. S-ar putea ca so lu ţia problemei să se
afle în proces ul de difuzare a metalurgiei aramei,
care a putut a igura nu numa i difuzar a stimu-
lului, ci ş i o anum it ă creş tere a dinam icii schim-
burilor cultur Ie între ambele zone, avînd drept
r zultat o oarecare omog nizare a aspectelor
superficiale ale culturilor. P .e altfel, studiile
recente care au scos in evidenţă original itatea
profundă a unor forme de cultur ă cum slnt
semnele preliterate din cadrul cultu rii Vinca·
- în ciuda ase mănării formal e relative, a cestea
nu reprezintă lmprumu turi din repertoriul de
semne precun e iforme din Mesopotamia ci slnt
creaţii perfect independente - , par să indice că
avem de a face mai degrabă cu un fenomen de
difuziune a stimulilor <lecit cu un împrumut de
forme ca atare, lmpreună cu infrastru cturile
ca re le produc. .
Altă probl e m ă ridi cată de co nceptul de Vechea
Civilizaţie Europeană, aşa cum este el definit de
Marija Gimbutas, este aceea a trăsăturilor spe-
cifice ale ideologiei ei. Savanta americană , totr-un
efort considerabil de reconstituire a credinţelor
şi mitologiei societăţii respective, staqileşte rolul
central al unei divinităţi feminine majore, cores-
punzlnd conceptu lui istoriceşte cunoscut de Pă­
mtnt-Ma m ă, dar comportînd mai multe ipostaze,
toate ilu strî nd o c oncepţie naturis tă exalttnd
tn acelaşi timp puterea de fecunditate a princi-
piului vieţii ş i ciclismul natural, care imp lică
regenerarea vieţii. In acest scop outoarea stabi-
l eş te un adevărat sistem codificat de simboluri
- plastice sau decorative - ca re permit o desci-
frare a mod alit ăţilor de expresie artistic ă a cul-
turilor cai:e particip ă la civilizaţia am intită I n
sensul mai sus menţionat . Faţă de această încer-
care treb uie remarcat că , din punct de vedere
pur istoric, reconstituirea propu să apare conta-
minată de modelul oriental, prelua t din reconsti-
tuirea , pe baze mult mai largi, a mitologiei ş i
credinţel or exprimate în cadrul cu ltu rilor relativ
sincrone di n Asia Anterioară . Pe de a l tă parte,
Marija Gimbutas id ent ifică acel eaşi teme mito-
logice şi in alte c iviliz aţi i, de exemplu în cea
m ega li ti că sau în cea a kurgan elor. Considerînd
problema în ansamblu, ne putem întreba in ce
m ăsură reconstitu irea religiei şi mitologiei Vechii
Europe este lntr- adevăr o imagine a cred inţelor
specifice populaţiil o r din a cea stă arie cu ltural ă
sau este un mod el general de religie n eo litică .
Oricum, trebuie spus că în oricare dintre cele două
aspecte această imagine ne apare ca o ipoteză
de lucru fecund ă , pasibilă de dezvo ltări multiple,
chiar dacă uneori se depărtează de en un ţurile
originare, sau le contrazice.
De alt fel, prezentarea reconstituirii - sau mai
bine-zis a remod el ării - mitologiei şi religiei
Vechii Europe neolitice se bazeaz ă , ca argumen-
tare, în primul rînd pe · evidenţa directă vizuală
sprijinită pe imaginile - reproduceri - ale desco-
peririlor - piese de p lastică mică şi decor gravat
sau pictat al vaselor ceram ice şi al pieselor de
plastică însele. Evident, în spatele acestei pro-
ceduri propedeutice se a flă o cunoaştere directă
a unui num ăr mare de asemenea descoperiri.
De asemenea, chiar da că nu este exprimată tn
termeni expreşi, se resimte raportarea la nişte
modele, mai probabil de nivel iconic şi construite

18
 mai degrabă empiric-intuitiv pe b aza cunoaşterii
ultimelor puncte de vedere şi remode l ări în dome-
niul istoriei religiilor - cu m sln t, de exemplu ,
cele ale lui Georges Du rn ezil ş i Mircea E liade - ,
al mitologiei greceş ti, precum şi al folcl orului
baltic ş i balcanic, est-european în ge neral. Desi-
gur, o abordare- an a li tic -com pa raLi v ă a acestei
problematici ar fi adus un spor de rigoare opera-
ţională şi de circum sta nţi ere a im aginii obţinute,
dar ar fi · comportat un efort de volum, durată
şi suport logistic ca re nu st ă teau la îndemîna
unui singur specialist - chiar foar Le bine echipat
şi inform at--'- , ci ar fi necesitat un lu cru în echipă
de l ungă , sş_u fo arte lungă dura tă . Deci şi din
acest punct de· ved ere mod elul general mitologic
propus de l'vlarija Gimbutas are va loarea unei
ipoteze de lucru ale cărei dezvoltare şi detaliere-
adincire se vor dovedi rodn ice şi interesante, chiar
, dac ă rezultatele vor marca divergenţe faţă .de
premise.
După cum am amin Li t, Mn ri a Gimbutas sta-
bileşte un cod cu se mnifi ca ţ i i precise pentru o
scrie într eag ă ele motive cu c i r cu l a ţ.i e generalii ,
privind decorul gravat sau pictat al ce ram icii ş i
plasticii din culturile cuprinse in Vechea Civili-
z aţie Europeană. Propu nerea a ceasta ridică mult
discutata problemă a exegezei form elor artistice,
mai precis a exegezei formelor decora Li ve, carac-
terizate printr-un grad în alt de abstrac tizare ş i
artificiali tate. Acesta este cazul în speţă chiar
pentru decorul ceramicii din aria Vechii Civili-
zaţii Europene, caracteri z ată - pîn ă în ultima
etapă, cind apar anumite excepţii - de un geo-
metrism exclusiv, riguros şi bogat. In general, tn
culturile primitive - fi e ele antice sau contem-
porane' .-- putem considera drept sigur faptul că
element.ele decorative, de obicei numite motive,
au o valoare semantic ă constantă . Aceasta este,
de altfel, condiţia esenţială a dezvoltării scrierii
din decor, ca în Egipt şi în Mesopotamia. Dar
motivele nu au aceeasi valoare semantică in toate
culturile, semnificaţi~ lor fiind în mare măsură
determinată de contextul cultural în care decorul
 se dezvoltă, attt sub aspectul evoluţiei, contem-
por a nă cu decorn l, a acestuia, cit şi sub aspectul
tra di ţi e i. Dar tn afara acestui aspect general ş i
de prin cipiu , ap a r alte probleme specifice cultu -
ril or din cad rul Vechii Civilizaţii Europene. O
pr im ă tntrebare este aceea a condiţii l o r· care deter-
min ă frecventa dife rit ă de la cultur ă la cultur ă
si de la fa z ă' la fază a diferitelor motive. Dacă
~dmitem că motivele au val~ri semantive precise,
acea s tă difere ntă de frec ventă duce la o diversi-
ficare a comunică rii în funcţ'ie de subarticulaţiile
marii unită ţi de care vorbim, fapt departe de a fi
lipsit de importanţă. Dar diferenţe se manifestă
nu numai în frecvenţa motivelor de I~ faz ă la faz ă
şi de Ia c ultură Ia cu l tură, ci şi în felul în care
diferitele motive se compun în ansall}bluri deco-
ratiYe, cu alte cuvinte in sint axa decorativă
specifică fiecărei culturi. Fără tndoif!.lă, dac~
acordăm ansamblurilor decorative valoarea unor
supersemne, sau chiar a unor propoziţii, menţi­
nindu-ne pe poziţia val orii constante a motivelor, ·
urmează in mod necesa r că asamblarea după
sintaxe deco rative diferite duce la semnificaţii
de ansamblu diferite. În s firşit, una dintre trăsă­
turile specifice ale d eco raţiei neo- eneolitice din
~zona Vechii Civilizaţii Europene este faptyl că
analiza decorului poate doar cu mare greutate să-l
reducă la motive elementare. Aşa cum arată
- clasificarea decorului culturii Cucuteni AB, pro-
pusă de Hubert Schmidt, toate motivele discri-
minate de specialistul german au caracter de super-
semn. Această constatare ridică întrebarea t.n ce
măsură un „motiv" elementar poate fi de_ s prins
din context, sau dacă nu cumva ansamblurile
decorative constituie expresii complexe unitare,
care nu pot fi „sparte" an ali tic. Cu alte cuvinte,
pentru decorul simbolic neo-eneolitic cunoscut tn
cadrul Vechii Civilizaţii Europene, „lectura" i
descifrarea trebuie abordate in aceeaşi manieii
tn care se fa ce lectura şi descifrarea pictogramelor,
adică acordind fie c ărei figuri schematizate doar
o valoare relativă, condiţionată de context, Şi .J!..1!
 o valoare absolută, general valabilă, indiferent de
locul şi relaţiile tn care motivul ar fi situat.
Toate observaţiile de mai sus s ot 1n evidenţă
faptul că propoziţiile savantei americane tn dome-
niul exegezei decorului simbolic tntilnit pe cera-
mica şi plastica specifice culturilor din cadrul
Vechii Civilizaţii Europene au caracter de ipoteză
de lucru. Dezvoltarea şi adincirea sistem atică a
acestei ipoteze vor a ea drept rezultat identifi-
carea unui ansamblu mult mai bogat şi mai dife-
renţiat de semnificaţii . Este evident că , in acest
context, şi modelarea generală privind mitologia
şi religia europene vechi propu să de Marija
Gimbutas va suferi modificări importante. _ln
_ţermeni similari se pune şi problema stilizării
_temelor p astice. Intr-adevăr, toate figurinele şi
statuetele, antropo- sau zoomorfe, specifice Vechii
Civilizaţii Europene, ,apar stilizate, adesea ptnă
la schematiz~re, iar maniera particulară de stili-
zare este proprie fiecă rei culturi sau faze. In
ctteva cazuri apare deosebit de clar sincretismul
figurii r, . manifestat mai ales prin combinarea
unor l m nte eterogene - umane, animale sau
chiar obiectuaie - care compun . aceeaşi temă
iconografică. Chiar în aceste cazuri apar diferenţe
de stilizare de la arie c ulturală la arie cu lturală
şi de la etapă cronologică la etapă cronologică.
Mai mult, stnt cunoscute azuri 1n care pare foarte
probabil să avem de a face cu aceeaşi tendinţă
semantică: diferenţele de stilizare, tn ansamblu
şi to detaliu, ne determin ă să presupunem o dife-
renţiere semantică limpede tn cadrul aceleiaşi
tenq,inţe generale. Aşadar, şi din acest punct de
vedere, reIJlddelarea avansată de autoarea cărţii
ne apare ca o ipoteză de lucru , ca o bază de discu-
ţie pentru. dezvoltări ul terioare.
Şi definirea structurilor sociale ale Vechii
Europe se pretează la discuţie. Marija Gimbutias
pune tn contrast viu egalitarismul Vechii Civili-
zaţii Europene neo-eneolitice cu structurile ierar-
hice ale civilizaţiei kurganelor şi, în paralel, paci-
fismul ·primei tn raport ·cu aspectul războinic al
celei de a doua. Lucrurile stnt insă mai corn-

21
 plexe şi mai nuanţate, chiar dacă contrastul
dintre accent uata ierarhizare şi militarismul civi-
lizaţiei kurganelor şi ierarhiile estompate, difuze
şi i mporta nţa redusă a fun cţiei militare din cadrul
Vechii Civilizaţii Europene se m enţine. Studii
recente, privind cu ltura Cucuteni, au scos in evi-
<l enţ ă faptu l că in decursul dezvoltării acesteia
apar, pe rînd, mai întîi specializarea în producţia
ceramică avind la b a z ă trecerea, în că de la începu-
tul culturii respective, la o tehnică de ardere supe-
rioar ă , permiţînd controlul atmosferei cupto-
rului, apoi şi la o tehni că de modelare/formare a
vaselor bazată pe un dispozitiv turnant şi , în
s fîr şit, la prod u cţi a de mas ă (Ellis 1984). In paralel,
se con stată dezvoltarea aşezăril or, mai intîi sub
raport cantitativ, ca num ăr de locuinţe, recte
de locuitori, cit şi ca s i stem atică a aşezărilor,
avind drept rezultat fi nal apa riţia unei ierarhii
cu trei n ivelu ri de m ărim e şi ordonare chiar între
aşez ă ri. La acest fapt vin să se adauge două
importa nte observaţii chiar ale Marij ei Gimbutas:
faptu l că aşezările cucuteniene, în general, ating
un ni vel p1·0Lourban, precum şi apariţia în cadrul
acestor aşeză ri a unor co n s trucţii special amena-
jate pentru a servi drep t sa nctuare, ceea ce este
totuna cu tra nsforma rea anumitor aşez ă ri în
centre ceremoniale - a ltă funcţie cu caracter
urban in antichitate. Toate aceste observaţii con-
duc la concluzia că formaţia denumită cultura
Cucuteni d ep ăşi se stadiul societăţii egalitare,
acuzind, înc ă dintr-un stadiu relativ timpuriu,
forme de societate ierarhic ă ( ranked society },
pe care le-a dezvoltat pînă la forme protourbane,
de-a lungul evoluţi ei sale şi inai ales în ultima sa
etapă. Trebuie remarcat că, anticipind asupra
discuţi ei respective, şi civilizaţia kurganelor este
purtată tot de so cie tăţi ierarhice, dar c.ara~terul
militar al a cestora este mai accentuat, iar · ierar-
hiile mai precis şi mai rigid articulate. S-ar putea
spune că ierarhiile civilizaţiei kurganelor se înca-
dreaz ă în categoria a ri stocraţiilor militare, î~
timp ce acelea surprinse în cadrul culţu~u
Cucuteni au alte tr ăsături, mai greu de defm1t,
pentru că stnt mai difuze. Dar problematica struc-
turilor sociale ale Vechii Civilizaţii · Europene
este incă mai complexă, la cele observate anterior
adăugindu-se şi o dimensiune cronologică. Astfel,
caracteristicile protourbane, sistematizarea geo-
metrică a aşezărilor, premisele unor centre cere-
moniale, specializarea în producţie - recte despăr­
ţirea unor categorii specializate, meşteşugarii, de
restul populaţiei-, în sfîrşit, apariţia unei struc-
turi ierarhice a societăţii au putut fi observate
sau inferate pentru cultura Cucuteni, ba chiar
a putut fi jalonat un proces progresiv de apariţie
şi dezvoltare a tuturor acestor trăsături cores-
punzător dezvoltării culturii materiale, fazelor
acesteia. Dar trăsături de acelaşi gen sau nivel
apar şi în alte culturi la orizonturi cronologice
diferite. Astfel, în Cîmpia Dunării, în cadrul cul-
turii Gumelniţa, sanctuarele, premise de centre
ceremoniale, apar încă din faza Gumelniţa A2,
iar modele plastice de sanctuare încă dintr-o
fa7.li anterioară, ambele sincrone diferitelor faze
ol ulturii Precucuteni. De asemenea, sistema-
ti:wr g m trică a aşezărilor se regăseşte tn
t Jl-uri apa rţinînd fazei de tranziţie de la cultura
ll ian la Gumelniţa. De altfel, sanctuare apar in
aria culturii Vinca încă mai devreme, aşa cum
s-a putut constata la Parţa . In legătură directă
u problema specializării în producţie şi a despăr­
ţirii m eşteşugarilor de agricultori este dezvoltarea
m talurgiei aramei şi a bronzului timpuriu, pe
hazu de arsenic. Ultimele descoperiri şi studii par
să pună in evidenţă dezvoltarea locală a meta-
lurgiei cuprului începînd din vremea neoliticului
mijlociu şi chiar apariţia unor tipuri locale, cel
puţin o dată cu începutul eneoliticului. Din obser-
vaţiile de mai sus rezultă faptul că orice carac-
terizare a societăţii europene vechi trebuie să
ţină seama de îndelungata durată a acestei civi-
lizaţii, în decursul căreia au putut avea loc dez-
voltări importante, dar, de la zonă la zonă, dife-
rite în detalii adesea esenţiale şi cu ritmuri ine-
gale şi că doar prin comparaţie cu civilizaţia kur-
ganelor pot fi scoase în evidenţă anumite trăsă-

23
turi cum ar fi egalitarismul şi pacifismul acestei
socie t ăţ.i . Pe de a ltă parte, ducă descoperirile
permit o caracterizare d escriptiv ă mai cl ară şi mai
pregnantă a so c ietăţii kurga nelor, formele de
vi a ţă ale comun i tăţilor vechi eu ropene n u îngă­
duie o discriminare difere nţială a tr ăsăturilor
specifice şi , mai ales, a detaliilor zonale şi de faz ă
ale acest or trăsă turi , decît în urma unui efort
adîncit şi îndelungat de ana l iz ă şi modelare, efort
care, pînă acum, nu a fost decît în m i că măsură
realizat.
Alt concept care trebuie supus unei discuţii
es te cel indicat de term enul de matrifocalitate
sa u matriarhat. Termen ul de matriarhat are
d o u ă sensu ri : cel îngust şi precis, potrivit c ăruia
matriarh atu l este o societate p rimi tivă în care
rolul co nd ucător revin e femeilo r, dator ită rolului
important pe care îl au în eco nomia cas ni c ă şi
datorită fa ptului că ra porturil e de rudenie se
stabilesc pe linie feminin ă ; cel larg, potrivit c ă ruia
matriarhatul este o societate primitivă în care
femeia are un rol central, fie pentru că raportu-
rile de rudenie se stabilesc pe linie m aternă , fie
pentru că sediul familiei pereche, în calitatea ei
de unitate de b ază a economi ei şi soc ie tăţii, se
stabil eşte pe linie femi n in ă - m atrilocal ă , sau
uxoriloca l ă - , fie pentru că femeia j oacă-u n rol
predominant în economia casnică a familiei pere-
che. In general s-a acceptat ideea că matriarhatul
reprezintă cel de al doilea stadiu in dezvoltarea
societăţii omeneşti, succedînd hoardei primitive
şi fiind urmat de patriarhat. De asemen ea, prin-
cipala trăsătură formal ă a so cietăţilor matri-
arhale - fie în sens ingust , fie in sens larg - care
poate fi surprinsă în cadrul culturii materiale
este frecvenţa imaginilor feminine şi a unor sim-
boluri corelate cu acestea. Cercetările mai noi,
din secolul XX, de antropologie culturală, au
putut preciza c ă în cadrul societăţilor primitive
contemporane nou ă şi cunoscute pe cale etno-
grafică nu se intilneşte nici un exemplu de matri-
arhat in sens îngust. In ceea ce prive şte matri-
arhatul în sens larg, despre acesta trebuie spus

!24
că se ju s tifică folo sirea termenu lui alunei ctnd
mai multe trăsături matricentriste se intîlnesc:
matrilinearitale, matrilocalizare, rol central al
fem eii în economia cas ni c ă ş i matrifocalitatea
cultului. Inainte <l e a trece la examinarea anali-
ti că a s itu a ţi ei din neo-eneoliticul european vechi
es te necesa r să se precizeze totuşi un aspect d1~
principi u: matrilinearitatea - cea mai impor-
tantă tr ăsă tur ă matriarhală - nu este general
r ăsp! n<lită !n cadrul cul turilor primitive actuale,
n ici într-o anumită zonă, nici pe un anumit nivel
de dezvoltare tehnico - eco n omică . Astfel, forme
de ma trilinearitate se intilnesc in zone geogra-
fi ce diferite şi pe t oat e nivelurile de dezvoltare:
cul egă tori-vl n ători- pescari, agricultori-grădin a ri,
păstori, agricultori cu plugul, d eşi se întilnesc
mai frecven t la nivelurile inferioare, cum este cel
al culegătorilor-vîn ător i-pesca ri. In cadrul cul-
t urilor cuprinse în Vechea C i vilizaţie European ă ,
dup ă info rm aţ i a de ca re dispunem in acest mo-
men t, se pare că era deja cun o scută agricultura
cu plugul, br ă zd a rul ca a ta re fiind cunoscut în că
<lin perioada pr cedenl ă epip a l eolit i că/mezolitic ă .
Din neoli ticul mi jlociu , trecerea la agricultura de
terasă şi semnalarea primelor a nim ale de tracţiune
par să indice o dezvoltare încă şi mai în altă a
t ehnicilor agricole. In ceea ce pr i veşte celelalte
tehnici, în că de timpuriu dezvolta rea t ehnicilor
de d e fri şa re - pentru care erau folosite topoarele
<l e piatră şl e fui tă - şi a cons tru cţ iilor de lemn
- ca re ca p ă tă o deosebită amploare incepînd cu
neoliticul mijlociu - presupun e o min ă de lucru
masculin ă . Apariţia tehnicilor metalului şi, ulte-
rior, introducerea tehnologiilor ceramice bazate
pc ro taţie şi pe arderea în cuptoare cu temp era-
turi şi atmosferă controlate, mută şi pentru acest e
rl omenii centrul de greutate din sfera îndeletni-
cirilor casnice, putind fi efectuate de femei, în
cele specializat e, pentru care este necesară forţă
de mun că b ărb ă tească . Nu este cazul să se insiste
uici asupra unor aspecte care au fost mult mai
pertinent analizate în lu cr ă ri special consacrate
ucestor probleme, de t ehnologie şi de organizare
A produc\,Îei. Concluzia care se impune es te aceea
că , !n decursul neo-en eoliticului europ ean vechi,
economia casni că a fo sL treptat depăşiLă ca im-
po rtanţ ă de act ivit ă ţ.i l e productiv e specializate
necesiLind un efort deosebit, c un oştin ţ.e tehnice
relativ în alte ş i loc de d es f ă şur are exterior gospo-
d ă rie i familiale şi ci:i , în co n secinţ ă, rolul feme ii a
devenit secu ndar, limiLut la acLiv iLă ţi l e casnice.
Despre sist emele de rud enie care fun c ţionea z ă
tn cad rul Vechii Civilizaţii Europene avem infor-
m aţii puţin e , tîrzii ş i excl usiv ind irecte. D acă
admit em că planurile aşezărilo r re fl ectă - fi e
m ăcar ş i mediat - organizarea teritoriului afe-
rent, iar aceasta la rîndul ei depinde de stru ctura
comunităţii, neoliticul vech i apare mai d egrab ă
săra c in i nformaţi i pe1'tinente : în afara faptului
că nu este cunoscut nici un plan complet de a şe­
zare, din ceea ce se cu noaşte nu se poat e discerne
nici o regul ari Late în organizarea p l a nim etri că a
a şezăril o r. I ncepind din neoli ticul mijlociu ap ar
fenom ene de organizare geometrică a aşe z ărilor,
pentru ca in eneolitic acest aspect să a jun gă
foarte im po rtant. ln cul t ura Cucuten i apar mai
multe t ipu ri de organ izare a aşezăril o r şi mai
multe t ipuri de organ izare i nteri oar ă a l ocuinţelor.
Astfel, în zona dintre Carpaţi şi Nistru l ocuinţele
sint grupate cite zece sau mai multe, în jurul
unei cl ădiri mai mari, iar mai multe asemenea
cuiburi co nstit uie satul. Locuintele sînt de mă­
rimi diferite , fi ecare servind pentru o familie
pereche. O asemenea d i spo ziţie pare să indice
constituirea satul ui din mai multe familii l ă rgite,
acestea formind u n it ăţi l e organizatorice , in cadrul
cărora familiile pereche, deşi avînd gosp o d ării
autonom e, rep rezintă sub un ităţi. Nimic nu indic ă
alte grup ări de nivel superior - clan sau trib-,
nici natura l egătu rii dintre cuiburi, iar lipsa
descoperirilor fu nerare în aria Cucuteni ne împie-
dică s ă inferăm ceva despre un eventual cult al
str ă mo şilor şi despre natu ra acestuia. In sLepele
de la nord de Marea Neagră apar cel pu ţin dou ă
ordonan ţe ale aşeză rii. In a şe z ări relativ mici
ca la Ko lom ii şcin a , l ocuinţe le satului sint dispuse

26
 tn cerc tn jurul unei mari pieţe centrale, circulare,
tn mijlocul cărei a e tnalţ ă o constru ţie de mari
dimen iuni de ca re eslc adosa t un d pozit. Ase-
men ea o rd onanţă parc s ă indice o stru ctu ră mai
coerento, p o larizată . In cîteva aşeză ri deosebit
de mari - Petreni, Maidaneţke, Dobrovodî, Ta-
lianki - apa re o stru ctură şi mai complexă:
locuin ţele se gru pează pe şiruri circulare concen-
trice în jurul unei pieţe centrale, de asemenea
circul a ră, în aprop ier a ăreia se găsesc cîteva
conslrucţii deosebit de mari; străz i rad iare împart
aria con tru ită în sectoare relativ egale, asigurind
co municaţia rapidă cu exteriorul; po li ziera aşe­
zării se a fl ă , de ase menea, citeva constru ctii
foarte mari, dinlre care unele au putut· 'fi
identifica te u' ateliere de olari (Ellis 1984, 187).
ln ansam blu se poate afirma că avem de a face
cu aşezări sistematizate concentric, ceea ce vădeşte
ten d i nţa aşezărilor anal izate de a deve ni centre,
adică cel puţin formaţii protourbane. Aceeaşi
tendinţă <le concentricitate este văd it ă ş i de ierar-
hia de aş zări, comporlind trei niveluri de aşezări:
cu cir a S - 100 locuin\ (sub 10 ha), cum sint
cele din Moldova subcarpati că , aşezăr i cu peste
200 l ocuinţe (peste 25 ha) şi aşezări cu peste
1000 l ocuinţe (peste 200 ha) (E llis 1984 , 186). în
s firşit, trebuie subliniat faptu l că în să ş i această
ten dinţ ă de co ncentricitate se i erar hizează pe
trei nive lu ri: un nivel de concentricitate difuză,
reprezentat, de exemplu, de aşezăr il e de la H ăbă­
şeşti şi Tru şeşti; al doilea , de concentricitate
polarizat ă - Kol omiişc in a ; al treilea de concen-
tricita te com plex ă şi ie rarhi zată . Structurile de
b ază ale locuirii par să răm in ă familia pereche şi
gos pod ă ria fam ilială, precum şi fa milia l ă rgită
şi gr upu l cir ular de go podăr i i ale acesteia, dar
ln ma rile aşeză ri compl exe de care s-a amintit,
·hi ar da că s mai conserva u grupări genealogice,
a ·es tea trebuie să fi fost de tipul tribului terito-
1·ia l, ca in polisurile greceşt i ş i în cetăţile italice.
F orma cir ulară a marilor aşezări cucuteniene
trimi te de alt fel, ca a emă na re formal ă , la plani-
mat ri„ nriu:Al o r <1 in OriP.ntn 1 Anronia t ln iVUl

!l7
 mediu. ln general datele privind arhitectu ra şi
sistematizarea aşezăril or cucutenicne atestă un
nivel complex de organizare a locu irii, comporttnd
şi o mare varietate de detalii, foarte apropiat deci
de nivelul urban. In aceste con<l iţ.i i este greu
- da că nu imposibil - de sesizat detalii semni-
fi cative privind l egăturile de rud nie, care, la
stadiul de dezvoltare ilustrat de planu ril e de aşe­
zări, trebuie să fi devenit nesemnifica tiv şi neesen-
ţial. l n exemplele de acest fel cunoscute, fie etno-
grafic, fie din arheologia şi izvoarele scrise ale
zonelor de culturi înalte din Orient, sistemele de
rudenie sint deja patrilineare.
ln în cheierea acestor - consid eraţ ii, trebuie încă
o dată subliniat că pină acum nu s-au făcut studii
pertinente şi concludente cu privire la raportul
dintre aşezare, tipul de l ocu inţ ă ş i sistemele de
rudenie, at! t pe exemple istoric cunoscute, cit şi
pe d ocumentaţie etnografi că , după cum nici temt..
rap orturilor dintre iconografi a repreze ntă rilor plas-
tice - îndeosebi tema figu rii femin ine - şi rapor-
turile de rudenie nu a fo st incă abordată.
Conceptul de cultură a kurgan elor este şi el
susceptibil de o dezbatere similară. ln primul
rind trebuie reamintită precizarea autoarei, Marij a
Gimbutas : prin cultura kurganelor nu se înţe leg
numai acele ansambluri tipologice în care ritua-
lul inmormintării sub turnul este exclusiv, ci un
ansam blu de tipuri de artefacte şi vestigi i ritual e
în cadrul cărora inmormintarea sub turnul este
pred ominantă, dar nu exclusivă. D eşi Marija
Gimbutas le-a folo sit in tr·-un mod specific, ca
pe nişte instrumente conceptuale de mare putere
predicativ ă, termenul şi n oţiu nea de cu ltura kurga-
nelor au o mare circu l aţi e - în primul rind în
cadrul arheologiei sovietice, dar şi în a rh eologia
europeană ş i ameri cană în general. ln Jimba
român ă şi în mediile de specialitate din ţara n o a s tră
conceptul a fost în că de mult cunoscu t, fiind
desemnat prin sintagma „cultu ra mormintelor
tumulare". Dar in preocupă rile spe ial i ştilor au
circulat mai ales diferitele aspecte pa1·ticu lare ale
culturii kurga nelor ca re au putut fi co nsta tate

28
 ra nvlnd Jogă tur ă dir rctă cu teritoriu l Români i
ş i cu d venirea i s tori că de pe el: cultura mormin-
telor u cru, cullurn orod k- ssa lovo, cultura
Foll ş Li - Erbi ceni, cu )Lura stepelor sud-vest-pon-
tic . La acestea s-a r mai putea aclă u ga, 1n viziunea
Marij i imbutas, cu ltu ril e Ce rna vodă I , Cerna-
vodă TII ş i Badcn . L ăsind penLru mai tîrziu
di sc uţi a raporturi lor a ces tor cu lturi u civiliza-
ţi a kurgo nelor, să stăru im puţin asupra definirii
ace teia. Tn ansamblu pr ivi.tă, ac as ta reuneş te
mai multe Cormat,e culturale succesive - se dis -
ting patru faze prezentîncl o a numită auto nomi e
formal ă - da r o scr ie de tr ăsătur i apar asemănă ­
t oare ln tonte cele patru faze, în a e l a ~ i timp
constitu ind diferenţe speci fi ce in raport u civi-
li zaţiil e ln conjurătoa re - cea a r chii Europe
de exemp lu. I ntre aceste trăsătu ri specifice t re-
buie aminti te baza pa tora l ă - da r nu exc l usivă ,
ci combinată cu o ag ri eu ltu r ă de ma i mi că im por-
tanţă ln raport cu creşte rea an imalelor ş i mai puţ in
dezvoltată d acă o co mp a ră m cu cea din Vechea
Civilizaţ i European ă- , habi tatu l p ndulanL, dar
nu nomad , organizarea i erarhică ş i patr i arhal ă
a comun i tăţi l or, aşa cum se reflec tă în ritua lurile
fu nerare, u morminte b oga te ale unor ~e fi mili-
tari şi totd auna b ă rblrţi - un eori comportind şi
jertfirea văduvei - înco njurate de mormintele
mai pu ţ in împodobite al celorla l ţi mem bri a i
grupulu i, aracteru l milita r a l societăţi i, impor-
tnnţa podo belor cu rol de insemn a l ra ngului
social , eroi zarea mortu lui, despre ca re se crede
că va du ce o v i aţă de r ăzboinic ş i vin ător, ase-
m ănătoa re exi stenţe i sale pămî nteşti, ş i după
moarte, aşa cum permite inventaru l funerar să
se infere; im portanţa ritu lu lui funerar şi a inven-
tarului de ac l aş i fel; i mport,anţa armelor - de
silex, pia rv şlefuită , !n s firş it , de ara m ă şi
bronz; de la un moment dnt încolo folosirea tumu-
lilor ca monument fun era r, folosirea unor ele-
mente m egali tice: ringu ri ş i cromlehuri, menhire
şi dale gravate; insu şir a, fol o irea şi diruzarea
metalurgiei bronzului vechi pe bază de a rsenic.
Prelimina r trebuie fă cu tă observaţia că oi vili-
 wţia kurga nelor poate fi mai greu defini Li'i ca un
:insamblu de tipuri în sen sul strict al t erm enului.
De fapt trăsături l e sa le specifice - pastora lism,
m a rţialitate, patriarhat, ierarhi za re, pendulare -
~ int toate rem odel ă ri bazate în primu l rînd pe des-
co peririle funera re - dar ş i pe studierea un or ase-
zări - şi prin aceasta se îndepărtează de defi ~ i ­
ţia riguroasă a culturii. De altfel - ca ş i Vechea
Civilizaţie E uropea n ă - c iviliza ţia kurga nelor are
c onformaţia unu i gmp de culturi şi nu al unei
culturi , un a singu r ă, perfect coerentă şi a uto-
nomă din punct de vedere form al. D acă , pe d e o
parte, ţinem seama de nat ura şi intensitatea ra por-
turilor t impu rii dintre prima fază a c ivi l iza ţi e i
kurganelor (Cucuteni C) ~ i faza mijlocie şi tîrzie
a culturii Cu cuteni-Tripolie, iar, pe de a ltă parte,
de rolul civ ilizaţie i kurganelor în d ifu zarea m eta-
lurgiei bronzului timpur iu dinspre Cau caz sp re
Europa centra l ă şi ves ticii, pare să se sc hiţeze
încă din această vreme procesul cun oscut ş i din
alte zon e de s tepă sau semideşertice , unde apare
un complex cultu ral ca racterizat de rapor turi
continue in tre pă s to rii r ăzb oini c i ~ i nomazi sau
pendu la nţi din stepă (sa u d eşe rt) ş i liziera fertil ă
popul ată de gru puri de ag ricultori stabil i. Cînd
paşni ce, clnd violente, aces te ra portur i ne apar
drept complem entare ş i dinamico. In a ce h ~i timp,
p ăstorii, m ai mobili ,indeplinesc şi fun cţi a d : agenţi
ai comunica ţii lor şi schimburilor in tre ui \•ersele
zone agricole, între co mun i tăţil e pastorale şi agri-
cultori, precum şi între marile centre îndepărtate
şi zonele agricole. ln această calitate ei nu numai
că asigură difuzarea metalurgiei, dar devin un
factor de accelerare a dinamicii economice, t ehnice
şi culturale. In acest context, este ma i probabil
că lntre cele dou ă mari a nsambluri defini te drep t
Vechea Civ ili zaţie Europeană ş i c iviliz a ţia kurga-
nelor s-au instalat în că de timpuriu importante
raporturi de schimburi, nu numai economice şi
culturale, da r şi demografice şi - ceea ce este
mult mai greu de surprins cu mijloa cele cercetării
arheologice - lingvistice. Dacă admitem - cum
f}sţe mai mult decît probabil - că populaţia

so
 c i v il izaţiei ku'tganelor vo rb ea, in că din fazele
vechi ale acesteia , o li mb ă ind o- europea nă, devine
plnuzibil c ă procesul de indo-europenizare, evident
ln o s ca r ă mai re s trîn s ă, începe încă din aceste
fa ze vechi , îna inte de expansiunea teritorială.
Potr.ivit viziunii M'l rijei Gimbutas, procesul
de indo-r-urop enizare c 1 p ă tă o extind ere d eose-
b i tă ş i o adîncime nouă o d ată cu expansiuriea
culturii ku rganelor către vest şi sud. Aceasta se
petrece in trei eta pe, îmb ră clnd caracterul unui
proces co mplex, în ca re at n c ivil izaţia kurga-
nelor cit ~ i Vechea Ci Yi lizaţi e Europ ea nă parti-
c i pă ca fa cLori de pond ere dif e rită, de la zonă
la z onă, ai a celuia şi proces el.no- şi culLurogenetic.
Dur cele trei valuri ale c ivili zaţi ei kurganelor şi
accentuarea elemente lor de c ultură indo -euro-
pene au dat ansamblului ipotezei un asp ect omo-
genizator, nivelator, care a iscat num eroase reac-
ţii mai mult sau mai puţin contradictorii. Este
cert că, pe de o parte, nu sîntem astăzi in mă sură
să apreciem cît de mare a fost ponderea elemen-
t elor provenind d in m ediul civ ilizaţiei kurga-
nolor ş i p5. Lrun se in diverse culturi apa rţinî n d
Vechii Civilizaţii E uropene, nici exact din ce zonă
a primei provin acestea, şi nici în ce con diţii
specifice a pătruns fie care contingent de migra-
tori in ambientul local. Sigur este că ii întîlnim
conlocuind cu autohtonii în cadrul unor aşezări
şi co munit ăţi de tip vechi european in zona cul-
turii Cucuteni-Tripolie, constituind o cultură
autonom ă in zona culturii Ce rnavodă I, ş i un aspect
enclavatic in cadrul grup ului Decea Mureşului­
Csongrad . Raporturile noilor veniţi cu vechii
locuitori nu sînt decît în linii mari definibile.
De exemplu, elementele de cu ltură a kurganelor
p ătrunse in mediul Cucuteni-Tri polie au con-
locuit probabil fo arte intim cu elementele apar-
ţinînd culturii ·gazdă , pentru că in aşezările res-
pective nu se intilnesc nici cartiere, nici mă car
lo cuinţe clar discriminate din punct de vedere
cultural, care să po ată fi atribuite alogenilor. Fără
a putea preciza mai mul t decît atît, ar putea oare
rezulta din observaţiile de mai sus că elementele

31
de popula ţie a kurganelor au fo st asimilate de
cucuten ieni? Oricn ar părea de probabil, ţ. inînd
seama de aspectele cant.iLati,·e, es te cit se poate
de semnificativ faptu l că intre elementele desco-
perite în aşez ă ri cucuteniene care pot fi atribuite
cultu rii kurganelor apar şi capete de cal din diorit,
interpretate de toţi sp ecialiştii drept, probabil,
tn semne ierarhice tipice pentru cultura amintită,
respec tiv pentru structurile sociale specifice ei.
In ceea ce priveşte cultura Cernavodă I,
originea ei estică este in prezent în afara discuţiei.
M ăs ur a in care între elementele ei apar şi unele
tipuri autohtone preluate de la cultura prece-
dent ă - Gumelniţa - sau în care elementele noi
sînt rezultatul procesului de adecvare la condi-
ţiil e ambientului fizic şi socio-cultural local sau înve-
cinat este tot alit de greu de determinat ca şi
aceea în care în cadrul acestei culturi au pătruns
în afară de elemente ale populaţiei kurganelor
ş i altele de provenienţă autohtonă. Cu atit mai
greu este de spus ce fel de procese de asimilare
şi a cui de către cine au avut loc. ln ceea ce pri-
veşte zona de vest, descoperirile de tip Decea
Mureşului-Cson grăd, exclusiv funerare, atestă
pătrunderi enclavatice de populaţie a kurganelor
contaminate în măsuri variabile de cultura autoh-
tonă. Mişcările demografice şi culturale deter-
minate, poate, de aceste pătrunderi s-au combinat
cu alte mi şcă ri similare determinate de presiunea
pătrunderii din sudul Ca rpaţilor - Cernavodă I -
dar aspectul vechi european al regrupărilor rezul-
tate nu apare mai puţin convingător. In aceste
tmprejurări apare clar faptul că blocul central-
carpatic de culturi neo-eneolitice cuprinse în
Vechea Civilizaţie Europeană nu a suferit tncă
din această vreme un proces de indo-europeni-
zare sensibil şi în formatul cultural, chiar dacă
se poate adm ite apariţia unor elemente de acest
fel în ambientul respectiv.
Probleme de acelaşi gen, dar nu neapărat
similare, se pun şi pentru celelalte două valuri
ale culturii kurganelor. O observaţie importantă
este aceea că, cel puţin tn zona de nord a pătrun-
derii civilizaţiei kurganelor, adică tn vestul
U.R.S.S. şi tn România, mişcările demografice
şi culturale sînt frecvente şi cu sensuri diferite:
nu numai de la est la vest, ci şi dinspre sud spre
nord - această din urmă mişcare avtnd drep t
rezultat cultura Cernavodă II - precum şi de
la vest spre est - pătrunderea culturii Baden
în zona Carpaţilor. Aceste frecvente şi diverse
mişcări duc la noi simbioze şi sinteze culturale,
dind o din amică accentuată întregii perioade şi,
tn acelaşi timp , f ăcînd dificil ă delimitarea celui
de al doilea val de pătrundere a populaţiei kurga-
nelor de cel de al treilea. In mod încă mai accentuat
se pune problema raporturilor in care elemen-
tele imigrate din zona civilizaţiei kurganelor se
află cu cele autohtone - în linii mari. De fapt,
dacă putem admite că la începutul epocii bron-
zului procesul de indo-europenizare aj unsese la
un stadiu de generalizare, trebuie toto dată să
vedem în noile popul aţii · din epoca bronzului
vorbind limbaje indo-europene nu numai pe urmaşii
civili zaţiei kurganelor, ci şi pe acei ai Vechii
Civilizaţii Europene. Este un fapt asupra căruia
Marija Gimbutas atrage în repetate rinduri
atenţia. Numai că, în consecinţă, autoarea îm-
parte populaţiile perioadei de tranziţie de la neo-
eneolitic la epoca bronzului în urmaşe ale indo-
europenilor şi urma şe ale Vechii Civiliza ţii Euro-
pene. Este evident că lipsesc m ărturiile lingvistice
concludente in acest sens. Pare foarte probabil
ca procesul de indo-europenizare să se fi genera-
lizat. De fapt, problema poate avea două aspecte:
acela al coeficientului mo ştenirii Vechii Europe
in fiecare dintre noile sinteze şi acela al căilor
prin care s-a transmis moştenirea culturală a
Vechii Europe .in fiecare dintre aceste culturi.
Ca un corolar al acestor probleme se ridică şi aceea
a caracterului ierarhiilor şi a locului factorului
militar 1n fiecare dintre societăţile corespunzînd
acestor noi culturi şi aceasta cu atit mai mult cu
cit, de exemplu, habitatul din epoca bronzului
nu este întotdeauna conform modelului indo-euro-
pean: astfel, în cultura Tei nu sint cunoscute
 aşez ări cu acropolă, ca de exemplu tn cult ura Wie-
tenberg sau, mai ales, Monteoru.
In sfîr şi t , ultima problem ă cu caracter general
legată de pătrun d erea indo -europenilor in centrul
şi sudul Eu!'opei este aceea a difuz ă rii met alurgiei
bronzului. Marij a Gimbutas sta b ileşte , în textul
ei, tn t ermeni exp re şi, exi stenţa unui centru meta-
lurgic al aramei a parţinînd Vechii Civiliza ţii
Europene. Dincolo de prec izări de detaliu , ca re-şi
vor găsi locul potrivit în notele la text, dou ă
ob se rva ţi i par s ă aibă o i mp or ta nţă mai generală.
Expresia de cent ru m et alurgic al Vechii Civili-
zaţii E uropene t rebuie în ţel ea s ă generic şi figu-
rativ, pentru că în stadi ul actual al informaţiei
se pare c ă se pot loco.li za mai multe fo care nu
numai de produ cţie m eta lu rgic ă, ci şi de invenţie
de forme din metal - de exemplu centrul sud-est
carpatic şi imp licarea lui în geneza tipului de
topor cu t ă i şuri în cruce de tip Jaszladany. I n
aceste co ndiţi i se pune o pr o blem ă mult mai
com p l exă şi anume aceea d acă au existat mai multe
centre, cu meş te şu gari s peciali zaţi întreţi nînd intre
ei leg ături de ord in profesional, al c ăror meca nism
nu-l putem preciza, dar care asigurau o difuzare
relativ omo gen ă a t ipuri lor pe arii relativ întinse,
sau da că , încă din acea s tă vrem e, avem de a fa ce
cu me ş teşu gari iti neranţi dup ă bine cunoscutu l
model propu s de Gord on-Childe. A doua obser-
vaţie vizea ză l egăturile cu Orientul Mi jlociu ale
acest ei metalurgii. Intr-ad ev ăr, analize recente,
încă insuficient de numeroase, par a indica faptu l
că cel puţin top oarele cu t ăişuri în cru ce sînt
confecţionate nu din aramă cu rată, ci din bronz
pe b ază de arsenic. Dacă aceste indicii se vor
adeveri şi confirma, în acest caz trebuie să ridicăm
problema un or relaţii timpurii intre aria carpato-
balcanică 1jli cea cau caziană , tocmai în domeniul
metalurgiei. Căile pe care şi moda lităţile in care
aceste relaţii s-au realizat ri dic ă întreb ări ce,
deocamdată , nu fac <lecit să scoată in evidenţă
complexitatea problemei.
Dar principala probl emă est e a ceea a perio-
dizării şi cronologiei. De fapt, avem de a face,

••
iil acest ciU; cu Uh ansamblu de probleme core1at~
intre ele. Prima, esenţială pentru articularea tutu··
ror celorlalte, este aceea a periodizării interne a
lungului interval de timp dintre sfîrşitul epipale-
oliticului şi începutul epocii bronzului. Marija
Gimbutas a scos în evidentă folosirea simultană
a unor termeni cvasisinoni~i - eneolitic si calco-
litic - precum şi instabilitatea raportării' acestor
concepte cronologice la cel de neolitic, de la zonă
la zon ă şi chiar de la specialist Ia specialist.
Teoretic, eneolitic şi calcolitic sînt termeni sino-
nimi, primul constituind o formaţie artificială
şi hibridă (lat. aheneus = de aramă; gr. lithi-
lcos = de piatră) în timp ce al doilea, deşi tot
artificial, are un aspect omogen (gr. chalkos =
aramă; gr. lithikos = de piatră), amîndouă indi-
cind acelaşi fenomen cultural - coexistenţa 1n
cadrul aceleiaşi culturi a artefactelor de piatră
- cioplită şi şlefuită - cu cele din aramă, inclusiv
tehnologiile specifice pe care ambele genuri se
bazeaz ă . Arheologia românească a acordat primu-
lui term en o conotaţie în plus, subliniind , prin
folosirea lui s istematică pe de o parte, continuitatea
genetică şi formală dintre culturile curat neoli-
tice şi cele in care este cunoscută metalurgia
aramei, precum şi, pe de altă parte, importanţa
deosebită a moştenirii culturale neolitice în cadrul
celor din urmă, dramatizînd contrastul dintre
neo-eneoliticul balcano-carpatic, care nu a depăşit
stadiul rural, şi cel din Orientul Mijlociu, care
- acuzind un nivel calcolitic - premerge ime-
diat culturii de tip urban, cunoscînd scrierea şi
statul. Studiile recente par să estompeze tocmai
acest contrast şi să pună in lumină o dezvoltare
precoce a metalurgiei pe teritoriul României tn
cea de a doua jumătate a intervalului ocupat de
aşa numitul neo-eneolitic, oferind noi temeiuri
de reflecţie cu privire la această clasificare tradi-
ţională. Şi aceasta cu atit mai mult, cu cit in zonele
învecinate din Balcani şi Europa centrală ter-
menul de calcolitic este curent întrebuinţat pentru
a desemna aceeaşi subperioadă pe care noi o
numim eneolitic, acoperind exact aceleaşi culturi,

35
sau cult uri echivalente. Aşa da r, nu ar fi nejustifi ca t
să se fol osească termenul de calcolitic, pentru
acel interval în care, în cad rul culturilor care conti-
nu ă în linii mari acel eaşi tr ăsă turi neolitice, apare
met alurgia aramei.
Probleme similare se pun ş i pentru faza t im-
purie a epocii bronzului. Dacă este apli cat consec-
v ent criteriu l a pariţi e i metalurgiei bronzului -
ad i că a produ cţi ei relativ locale a bronzului -
pe baz ă de arsenic, drept hotar între calcolit ic şi
epoca bronzului , în a cest caz, d eş i tr ăsătu rile
specific neolitice se păstre ază în mare m ăsur ă
in cadru l lor, anumite culturi neolitice de a stăzi
vor trebui să fie incluse in această p erio adă .
Trebuie spus că deja unii sp eci al i şti a u extins
faza t impurie a epocii bronzului, in sens ascen-
dent, a şa incit să cuprin dă şi culturile Coţo fen i,
Horodi ştea- Folteşti, Cernavodă III, pe care Ie
s in croniz ează cu faza Schneckenberg a culturii
Glina (E llis 1984, p. 10-11). Evident, adoptarea
unui asemenea punct de vedere imp li că o restru c-
turare a întregii periodizări intern e tripa rtite a
epocii bronzului, fi e in sensu l un ei mod ificări a
duratelor şi praguri lor su bcliviziun ilo1· acum în
vigoare, fie în acela a I un ei adău găr i ele noi sub-
divi ziuni.
Problema revizuirii p erio d iz ării neo -eneoli-
ticului ş i a epocii bronzului din România nu poate
fi rezo lvată î n s ă în cele citeva rinduri şi prin
puţinele ob servaţi i inserate ma i sus. Ea comportă
o dezbatere amplă , cu model ări co mplexe ţin i n d
seama de toat e criteriile amintite, precum şi
pornind de la un studiu prealabil al con cordanţelor
cronologice pe diferiLele arii imp licate, o racor-
dare a diferitelor p eri od i ză ri da torate diverselor
şco li naţ,io n a l e de arheologie. In co nsecinţă, în
comentariil e la textul Mari jei Girnbutas vom
folo si in continuare periodizarea tradiţional ă a
fi ecă rei şc o li de arh eologie , dind echivalentele in
p e!'i o diz ă ril e corelative. .
O mult mai mare i mp orta nţ ii au culturile
necunoscute la data publicării studiilor incluse in
antologia de faţă şi care au putut fi definite

36
 in urma săpăturilor şi descoperirilor arheo-
logice, îndeosebi din România. Este vorba în
primul rînd de cultura Schela Cladovei epipaleo-
liti că , dar ilustrind trecerea la economia productivă,
bazată pe creşterea animalelor şi pe cerealicultură,
pe baze locale. Acest fapt este deosebit de impor-
tant pentru că indică o posibilitate de neoliti-
zare autonomă de Orientul Apropiat şi Mijlociu.
Şi mai importante apar descoperirile de la Gura
Baciului, Circea şi Ocna Sibiului, care au definit
un orizont Proto-Sesklo în zona românească a
Vechii Civilizaţii Europene. Evident, descoperirea
unor astfel de fenomene culturale la o distanţă
ati t de mare de primele staţiuni în care cultura
respectivă a putut fi determinată pentru prima
dată , situate t oate la sud de Balcani, ridi că pro-
blema felului în care a a juns această cultură în
mijlocul bazinului carpatic şi a ceea ce s-a intim-
plat în acelaşi interval de timp pe restul terito-
riului balcanic - cu alte cuvinte a probabilităţii
id e ntificării unui orizont Proto-Sesklo pe întreaga
în tindere a zonei balcanice şi carp atice, constituind
baza întregii dezvol tări neolitice posterioare. O
con sec inţ ă secundară, dar nu mai puţin impor-
ta nt ă , este aceea a modificării schemelor crono-
logice şi de periodizare pentru începutul neoliticului
cind orizon tul Proto-Sesklo nu mai poate fi consi-
derat sincron cu cel Starcevo- Criş, ci clar succesiv
acestuia.
Tot săpăturile recente, dar continuind şi
confirmînd descoperiri şi observaţii mai vechi,
au asigurat poziţia culturii ceramicii liniare tn
prima fază a neoliticului mijlociu, extinderea ei
în Moldova, unde precedă cultura Precucuteni,
la a cărei geneză contribuie ca factor important,
eliminind ipso facto din discuţie cultura Nistru-
Bug, care apare 'În consecinţă ca un fenomen strict
local, secundar ca importanţă pentru întreaga
dezvoltare neolitică, şi sfirşind prin a fi acoperită
şi asimilată de complexul Precucuteni-Cucuteni.
In sfîrşit, tot descoperirile şi interpretările mai noi
au asigurat poziţia cronologică paralelă cu cultura
Boian a culturii Hamangia - deci tn neoliticul

37
tnîjlociu - precum şi cuprinderea ei şi asimilarea,
o dat ă cu trecerea lu eneolitic, în cultura Gurnel-
niţa.
In ceea ce priveşte culturile din perioada final ă
a perioadei în discuţie - faza de trecere la epoca
bronzului, sau calcolitic, bronz-timpuriu -, cer-
cetările ş i descoperiri le mai no i au putut pre-
ciza , pe de o parte su ccesiunea a trei culturi
distincte: Cernavodă I, Cernavodă II şi Cerna-
vod ă III, relativ inrudite între ele, dar nu înşi­
rîndu-se intr-un filum d irect şi unilinear. Apoi,
s-a putut distinge o periodizare intern ă a culturii
Gorodsk-Usatovo pe teritoriul Rom âniei com -
portind mai multe faze, s-a putut delimita zona
de r ăspindire ş i im portanţa culturii Baden, in
sfîrşit s-a put ut articula geneza cultu rii Coţo­
feni - cu contribu ţi il e culturilor Ce rnavodă III
şi Baden alogene şi a fondu lui local, S ăJ c uţ a IV-
B ăile Herculane, precum ş i poziţia ei cron o logică ,
la sfirşitul perioadei am int ite şi relativ s in cron ă
cu faza timpurie - Scbneckenberg - a culturii
Glina.
P entru a nu int ra in detaliile tuturor acestor
problem e, vom reveni, cu trimiteri precise in
notele de la fie care studiu şi vom da un tabel
cronologic şi de periodizare genera l in cele ce
urmeaz ă .
Dific il ă este mai ales problema di feriţilor
termeni folosiţi de Marija Gimbu tas pentru a
introduce o ordi ne i erarhi că in cadrul cl asificării
pe culturi - cu alte cuvi nte o taxonomie a
Vechii Civi li zaţii Europene. Pentru o astfel de
operaţie pot fi folosite, in arheologie, trei criterii:
unul geografic pur, altul fil ogenetic, adică bazat
pe înrudirile genetice dintre culturi, al treilea
- şi cel m ai complex - pe grupuri de culturi
avind un comportament cultural-istoric unitar.
Evident, se poţ folosi şi criterii complexe, rezul-
tate din combinarea a d ou ă sau chiar a tuturor
celor trei criterii. Sînt cazuri cind autoarea folo-
seşte criteriul pur geograf ic, ca în subîmp ărţirile
tabelului de la p. 59. Trebuie remarcat că tn
acest caz lip seşte total s p a ţiul carpatic, deşi
realităţile proprii acestuia sint incluse tn aria
central balcan ic ă. Intr-un asemenea caz, forţarea
genera liz ă rii poate duce la confuzie şi aproxi-
mare. I n alte cazuri, folosirea unor termeni glo-
bali pentru realită ţi culturale distin cte - ca de
exemplu folosirea termenului Cucuteni, atit pen-
tru cultura Cucuteni propriu-zis ă, cit şi pentru
cultura Precucuteni - din dorinţa de a sublinia
continu itatea i storică a d ezvol tă rii culturale,
estomp eaz ă tocmai pragul esenţia l dintre cele
do uă , prag indictnd o schimbare de nivel - de
la o c u l tur ă primitivă , rural ă , la una cu carac-
tere protourbane, corespunzînd unei soc ietăţi
ierarhizate. In alte cazuri aceea şi dorinţă de
generalizare face ca un termen să acop er~ fenomene
genetic diferite, avtnd deci un caracter discon-
tinuu, cel puţin dintr-un punct de vedere , cum
este cazul culturii Karanovo, din care Karanovo I
este echivalent cu Starcevo, Karanovo 11-111
constituie o cu ltură orig in al ă corespunzînd pentru
vestul şi centrul Balcanilor culturii Vinca, iar
Karanovo IV-V I slnt de fapt aspecte locale ale
cu1turilor JJ oia n şi Gumelniţa. Este adevărat
c ă a ceas t ă grupare sub etichete comune găseşte
precedente in procedurile unor şcoli naţionale de
arheologie. Dar acestea urm ăresc să s coată tn
evidenţă , prin aceste proceduri, fie continuitatea
gen etică - cazul şcolii sovietice care întrebuin-
ţeaz ă term enul de Tripolie ( = Cucuteni) pentru
amb ele culturi, Precucuteni (Tripolie A) . cit şi
Cucu te ni (Tripolie Bi şi B2) - fie cea locală -
cazul şcol ii bulgare ş i al culturii Karanovo.
T rebuie deci să reţin em a ceastă etichetare gene-
ra l ă ca pe o procedură simplificatoare şi de pre-
scurtare operaţională, fără valoare taxonomică
oarecare. Pentr.u l ămurirea cititorului am com-
pletat tabelul cronologic menţionat mai sus cu
un arbore genetic al culturilor din cadrul Vechii
Civilizaţii E urop ene.
Dar cea mai dificil ă dintre toate problemele
este aceea a d atării absolute a culturilor. Marija
Gimbutas a folo sit în acest scop datări radio-
carbon calibrate. Fără a intra în amănunte,

39
este fo general cunoscut faptul că datările radio-
carbon sint supuse unei erori cunoscute, pe
care data scrisă in formula (abc± x) o exprimă
fid el, dar şi o eroare statisti că, exprimat ă prin
formul a verb a lă că doar GO% din determinări
corespund situaţiei reale, ceea ce face să se pre-
cizeze că, in cazul determin ărilor radio-carbon,
sint necesare serii de date, iar tendinţa seriei
este cea mai aproape de adev ărata dată. Dintre
sursele de eroare sînt cunoscute trei: diferenţa
dintre anul calendaristic şi cel radio-carbon,
comportamentul materialelor diferite conţinind
carbon, la origine viu, in sfîrşit diferenţa de
condiţii de zacere în pămint şi de prelevare pentru
fiecare material măsurat în parte. Toate acestea
determin ă erori cumulate care doar in linii mari
pot fi apreciate, aşa incît, pentru o mai mare
rigoare a determinări l o r, este necesară o scară de
comparaţie externă. Ac eastă scară a fost găsită in
determin ăril e dendrocronologice, adică bazate pe
num ărarea inelelor de crestere ale arborilor secu-
lari şi pe formaţiile siinilare - indiferent de
specie, ambi en t sau prelucrare - de succesiuni
de inele la toţi arborii din aceeaş i zon ă climatică ,
pentru a ce leaşi perioade. Cum îns ă eşantioanele
pe care se pot face determinări dendrocronologice
apar mult mai rar în săpături decît cele pe care se
pot practica m ăsurători de radio-carbon, cum
de asemenea , în natur ă, arborii milenari stnt
astăzi adevărate excepţii, plecînd de la un număr
relativ mic de determin ări dendrocronologice,
putînd fi corelate cu cele radio-carbon, s-au
stabilit curbe de corecţie. La începutul folosirii
acestor curbe, corecţiile astfel obţinute „lun-
geau" cronologiile preistorice cu circa 1000-
900 ani. Ulterior, cînd s-a observat că determi-
nările dendrocronologice nu dau rezultate omogene
tn toate zonele si s-au obtinut curbe de calibrare
independente pe'ntru mai inuite zone, s-au propus
proceduri de corectare care să ţină seama de
aceste diferenţe. In acest fel s-au obţinut calibrări
mai riguroase, dar nu şi mai precise, „lungirea"
cronologiei variind în medie intre 900-500 ani.

10
 Aceasta fiind s itu aţia generală , trebuie spus
că , pentru Vechea Ci vilizaţie E u ropeană , ţinînd
seama de aria geogra fică , de durata şi de diversi-
tatea cultural ă pe care această form a ţie cultural-
istorică le a cop er ă, num ăru l de de termin ă ri
radio-carbon este relativ mic. Serii de asemenea
d etermin ări au fost realizate mai ales pentru sta-
ţiunile cercetate recent in sud - Macedonia ,
Iliria - ; in nord ex i s t ă doar dou ă serii scurte,
pentru culturile Boian şi Gumeln iţa , realizate pe
probe de la Căsc ioa rel e , iar cul tura Cucuteni,
cu marea sa întind ere şi d urată , nu are nici două­
zeci de m ăs ur ători de aces t fel. Exi s t ă şi culturi
pentru care nu s-a făcut nici o determinare. In
general, în ciuda acest ei s itu a ţii, compararea şi
gruparea seriilor, fie chiar ş i mici, permit consti-
tuirea unor secvenţe culturale, corespunzînd cro-
nologiei relative şi p eriodiz ării neoliticului zonei,
adic ă venind s ă confirme tocmai aceste cla sificări
Climstruite cu ajutorul stratigrafiei şi cronologiei
de\ contact. Dac ă se în cearcă î nsă judecarea fie-
căp.·ui caz de det ermin are singulară în parte,
~'-u înserierea d etermin ăril o r singulare - sau pu-
~ne - apar o serie de in advertenţe , atît în situa-
rea datelor astfel obţinute unele în raport cu
altele, cit, mai ales, în raport cu cronologia
relativă şi cu periodizarea c ultura l ă . Astfel din
cele dou ă determinări de la Gumelniţa , ambele
pentru faza Gumelniţa A2, una se înc adrează în
seria obţinu t ă la C ăscioarele pentru aceeaşi
fază şi cultur ă , alta în schimb intr ă în limitele
seriei obţinute la Căscioarele pentru faza Boian-
Spanţov. De asemenea, la M ărgineni, în cadrul
culturii Cucuteni, dintre trei probe, două con-
stituite din cereale, adi c ă din elemente cu fiabi-
litate mare şi viaţă s curtă , marcînd sfirşitul
locuirii, dau o dată sensibil mai veche decît cea
de a treia, prelevată din lemnul folosit la construc-
ţia locuinţei din care a fost prelevată şi una
dintre probele de cereale - ceea ce nu poate fi
explicat fără a accepta modific ări datorită naturii
probelor şi ambientului, in conţinutul de C14 al
fiecăreia.

41
 Tn alLe cazuri ap ar J i sr:repanţe uonsiderabile
1n t.re deLerrnin ifril e radio-carbo n si obse rvat iile
strr1 Ligra fi ce, c1 1m se î n Lim pl ă la B ăile I [ ercu l ~n e ,
und e lntre ni ve lurile Sllcuta IV si B ăile ] !ercu -
lfrne se m 1soară pe probe de radi~-carbon inter-
vale de circa 1000 de ani, d eşi nivelurile res-
pective sînt, din punct de vedere stratigra fic,
imediat succesive. Concluzia care se impune es te
aceea că pentru obţine rea unor d atări valabil e
esLe necesar să se ia în considerare, in primul
rînd, serii de determin ări din acee aşi staţiune
şi a celaşi nivel. Inserierea d e termin ă ril or singu-
lare nu poate da rezultate decit atunci cînd
acestea sînt deosebit de numeroase şi se pot
grupa pe faze culturale ş i pc niveluri stra ti-
grafice cu o rel at i vă certi tudine şi rigoare.
Mai dific il ă este împ ăca rea di sc r epa n~e i dintre
dată rile calibrate care „lungesc" cronologia şi ,
periodizarea tradiţional ă , atit pentru consecin--
ţele privind sistemul cronologic de ansamblu t ~l
preistoriei europene şi a bazinului Meditera1 e~?
cit şi pentru cele privind secvenţele mai th .z11
ale sistemului cronologic al spaţiul ui carpa~ -
danubian-balcanic. In primul caz , neolitizare._
Europei de sud-est ar i eşi, da că nu mai veche,
cel puţin sincron ă cu a ceea a Aoa Loliei ş i chiar
a Mesopotamiei. Fără îndoi a l ă , concluzia a ceasta
nu trebuie să no însp ăimînte, chia r da că d ă
peste cap interpretări consolidate, devenite
1

tradiţionale . Dar a ceas tă nouă ipoteză nu poate să

explice o serie de asemfoări şi mai ales l asă tn
suspensie problema genezei culturii Vinca. Pe de
altă parte, dacă datarea „lun gă " a diferitelor
faze şi culturi neo-eneolitice nu d etermină nici
intervertiri de secvenţe în cronologia relativă,
nici nu provoacă hiatusuri pentru perioada de tre-
cere de la neo-eneolitic la epoca bronzului, sau,
cum o numesc dej a unii autori, pentru perioada
bronzului timpuriu, apare un hiatus de circa cinci
secole care nu poate fi acoperit de duratele unor
culturi cunoscute, dat fiind că data de început a
epocii bronzului nu mai poate fi „lun gită".
Această aparentă contradicţie poate fi totuşi
 rewlv ată de ce r cetă ril e viitoare, chi a r pe mai
multe că i. Prima ar co nsta din înmulţirea probelor
ş i d ete rmin ăril or radio-carbon , aşa incit sii se
obţin ă serii co res punz ătoa re pentru fi eca re cul-
tură ş i Cază. Cea de a doua ar consta din inmul-
ţ. irea d e te rminărilor dendrocronologice, aşa tncî t
să se obţin ă serii locale servind la calibrare,
precum ş i din găsirea un ei a treia serii compara-
tive, de pil dă aceea a determin ăr ilor termo-
lumini sce nţei ceram icii , servind ş i aceas ta Ia
calib ra re. ln s fîrş it, a treia cale a r fi punerea în
paralel a datelor radio -carbon obţ inute pentru
Vech ea Civi liz aţ, ie Europ ea n ă cu cele d in Anatolia
ş i Mesopotam ia - evident perioadele preistorice
co res pun zăto a re. Desigur, toate aceste trei că i
stnt ma i degrab9. sarcina viitorului <lecit soluţ ii
ca re să poată fi imediat puse în aplicare şi chiar
J) rezentate în paralel cu textu l original, în ca rtea
de fat ă . Mentionarea lor mai sus nu a avut decit
SCl'lpu'l de a a~ăta că şi ln acest domeni u interpre-
Lăr ·ie propuse de Marija Gimbu tas, chia r dacă
prf zin tă difi c ul tăţi de racordare la cuno ş tinţele
ş i / ob se rvaţiile de care dispunem în prezent,
rrep rez in tă ipoteze de lu cru care nu pot fi res pinse
kle la în cep ut, ci d e termin ă , chiar în cazul reac ţiilor
negative, necesitatea preze nt ă rii unor noi probe,
rezultate din amplificarea şi adîncirea cercetă rilo r
de pînă acum.
Incheind ş irul de dis cuţii ş i ob se rvaţii critice
preliminare, trebuie încă o dată sublinia t caracterul
de ip oteză de lucru al interpret ărilor propuse de
Marija Gimbutas. Dar aceste ipoteze de lucru,
prin num ărul mare de observaţii noi şi generali-
zări originale pe care se întemeiaz ă , -nu permit o
judecare rapid ă , pe baza inform aţiei existente
ş i cu atît mai puţin o respingere glob al ă şi im e diată,
ci cer noi cercetări, consolidarea unor informaţii,
l ărgirea orizontului atît în sensul unor co mparaţii
mai cuprinz ătoare , cit şi în acela al construirii
sau alegerii unor modele de re ferinţ ă, pe ca re să
se bazeze efortul de reconstituire ctllturală şi
istorico-socia l ă,
in termeni abreviaţi, necesitatea
de modernizare şi l ărgire interd isciplinară a cerce-
tării arheologice din sud-estul european, d epăşind
atit mijloacele cît ş i premisele metodologice care
au permis au toa rei să-şi co n stru ia sc ă propriile
teorii.
NOTA ASUPRA EDIŢIEI

Alegtnd pentru cititorul român cîteva din studiile

fund amentale ale Marijei Gimbutas, am pornit
de la convingerea că, dintre cercetările care s-au
făcut asupra spaţiului sud-est european , cele ale
9.utoarei prezentate aici slnt de o importanţă
aparte, remarcindu-se printr-o a c urateţe deose-
bită, printr-o adu cere ln zi a unor date apărute
tn publi caţii din diverse ţări (chiar dacă unele
detalii sînt pasibile de revizuiri), prin utilizarea
consecvent ă a datărilor cu radio-carbon calibrate
la date reale şi care au revoluţionat cronologia
multor aşezări străve c hi descoperite pe un areal
larg, aducind astfel la un numitor comun date
disparate şi, nu rareori, haotice. Studiile Marijei
Gimbutas se mai remarcă, fapt de o particulară
semn ificaţie pentru noi, prin folosirea unor
scrieri datorate cercetătorilor români, autoarea
putind - de altfel - consulta şi lucrări apărute
tn română, limb ă pe care o foloseşte cu destulă
uşurinţă. Va reieşi destul de clar din paginile
care urmeaz ă importanţa pe care autoarea o
acord ă teritoriului român esc, pe care ni-l prezenta,
succint, drept „vatra Vechii Civi lizaţii Europene"
( the heartland of the Old European Cirilization)
(informaţie transmisă pe cind traduceam studiile
sale). Cititorul va putea observa felul elegant şi
clar cu care Marija Gimbutas subliniază rolul
neoliticului danubian în creionarea unor civili-
zaţii originale ale preistoriei europene, neglnd -

45
 ~u argumente care nu mai pot fi ignorate -
ipotezele exclusiviste care vedeau ( şi încă văd)
Z?rii c ivilizaţiei europene ca simple importuri
dmspre Orient. Fără a nega rolul Anatoliei în
răspîndirea unor fenomene civilizaţionale (care
trebuie văzute acum mai degrabă în sensul unor
impulsuri şi nu al unor efective mişcări etnice),
se arată felul în care acestea s-au adaptat spe-
cificului' local sud-est european.
Prin studiile Marijei Gimbutas (alături de ale
altor cercetători ai preistoriei, cum sînt Christian
Zervos şi Colin Renfrew), apariţia civilizaţiei in
sud-estul european va fi privit ă , cu siguranţă,
printr-o altă prismă, chiar d acă unii arheologi
ori istorici nu vor adera - cel puţin la început -
la ipotezele autoarei. De fapt, atuul major al
Marijei Gimbutas co n stă nu numai în faptul că
este o a dmirabilă cunos că toare a problematicii
discutate (redată adesea în limbi de circulaţie
mai restrînsă, pe care le cunoaşte in mare parte),
dar şi în faptul că stăpîneşte numeroase aspecte
legate de lingvistica comparată indo-europeană
şi n e -indo-europea nă, precum şi de mitologiile
comparate europene. Utilizind intr-un tot u.n itar
datele arheologiei, lingvisticii şi mitologiilor -
caz rarissim îhtre ce rcet ă tori - , autoarea reu-
şeşte să ne prezinte u'n t ablou veridic al feno-
m()nelor istorice, sociale şi culturale ale unor
timpuri de mult apuse, împi;ngînd barierele
preistoriei mult înapoi; căci ceea ce pînă mai
ieri era obscur şi de neînţeles devine acum mult
mai clar, trăind parcă în faţa ochilor noştri.
Şi nu ne putem <lecit bucura aflînd că spaţiul
carpatic a jucat un rol de seamă în apariţia unei
arte rafinate ori în începuturile metalurgiei în
Europa. .
lmpunînd lumii ştiinţifice denumirile de „kur-
gan", „populaţie a kurganelor" (folosit încă din
anul 1956) şi de „Vechea Civilizaţie Europeană",
ultimul utilizat - iniţial - pentru a desemna un
complex din sud-estul european, apoi extin~ ---:
ca tipologie culturală - şi asupra altor regmm
sud- şi vest-europene, Marija Gimbutas trasea ză

46
 jaloane ferme pentru !nţelegerea d zvoltă rii unul
profil cultu ral particular al Europei încă din
cele mai vechi timpuri. De altfel, ercetările sale
ating ade ea fronti rele dintre datele ştiinţe i ş i
filosofia culturii. Vorbind despre egalitara şi
complexa Veche Civi li zaţi e Europ ea nă ş i desp re
r ăspîndir a ulterioară a puterii dinspre stepele
nord-pon tice , avem !n faţă un tab lou fascinant
al luptei dintre pace ş i războ i, un tablo u prezent
în toate timpurile istori e şi care a că pătat azi
contururile tragice a le efor tului de a scăpa de
coşma rul atastrofei nu cleare. Cunosci nd şi inţe­
legînd aceste fapte , putem înţel ege ş i aprecia
mai bine drumu l spre vii tor al civ ilizaţiei europene
care s-a n ăscut cîndva de-a lungul Dunării.
l n s fîrş i t, subliniem faptul că , prezentînd
cititorului diferitele faţe te ale unor stră lu c i toare
civilizaţii neolitice ca re s-a u format ş i a u evoluat
in spaţiu l cuprins intre Carpaţi, Marea Neagră ,
Marea Adriatică şi Marea Egee, avem în faţă
contururi mult mai lare privind c i v ili zaţiile
pre-trace ş i rolul lor - !n op inia n oastr ă , funda-
mental - tn conturarea profilului aut de original
al civilizaţi e i trace, car a fo st una din cele dou ă
componente - a l ături de ea rom a n ă , !n mod
egal m oşteni toarea unui străvechi sub stra t autoh-
ton italic - în form area poporului român ş i a
limbii române. Vechea Civilizaţie Europea nă,
aşa cum a reconstitu it-o Marija Gimbutas , este o
realitate care - aşa cum afirmă chiar autoarea -
are multe lucruri să ne spună pin ă astăzi.

Traducerea textelor din prezentul volum s-a

f ăeut dup ă exemplarele puse la dispoziţie de
autoare; ele au fost publicate - cu o excepţie -
tn reviste de specialitate , cu urm ă toare l e t itluri:

Old Europ e c. 7000- 3500 B .C.: Thc Earliest

Eiiropean CiCJilization B efore the Inf iltration of
the Indo-European P eoples, ln „The J ournal of
Indo-European Studies", 1, 1-2/1973, p. 1- 20.
Spirituality of Old E urope, manuscris inedit.

'47
Tlte M egalithic Tombs of W1:stern Europe and
Their R eligious I mplications, în „The Quarterly
Review of Archaeology", septembrie 1985, p. 1,
7- 8.
The B eginning of the Bronze Age in Europe and
the Indo -Europ cans, în „The J ournal of Indo-
European Studies", 1, 3-4/1973, p. 163-214.
The Three W acies of the K urgan P eople into Old
Europ e, 4500-2500 B.C., în „Archives suisses
d'ant hropologie generale", 43, 2, 1979, p. 113.- 137.
An A rchaeologist's View of PIE in 1975, în „The
J ournal of Ind o-E uropean Studies" , 2/1974,
p. 289-307.

SORIN PALIGA
CUVÎNTUL AUTOAREI
LA EDIŢIA ROMÂNEASCĂ

R omânia este mtra a ceea ce am numit Vechea

Europă, o entitate culturală c nprinsă între 6500-
3500 î.e.n., axată pe o societate matriarhală,
teocraticli., paşnică, iubitoare şi creatoare de artă,
care a precedat societăţile indo- europenizate patri-
arhale de luptători din epocile bronzului şi fierului.
Sînt dec i recunoscătoare traducătorului şi Editurii
Meridian e p entru faptul că răspîndesc în limba
român ă mesajul priPitor la această mare cultură.
Uluitoarele descoperiri făcute în România şi
în alte ţări înPecinate după al doilea război mondial,
asociate datărilor cu radio-carbon , au făcut posibilă
înţe legerea importanţe i începuturilor culturii „Pechi
eu.ropene", o cultură a unei so c ietăţi de agricultori.
A dePenit de asemenea e<,ident că această străPeche
ciP ilizaţie europeană precede cu cîte<'a milenii
pe cea sumeriană. Aceste date fac imposibilă
ipoteza conform căreia ci r ilizaţia războinică şi
riolentă a sumerienilor ar f i fost cea mai timpurie
de p e glob . 1n V echea Europă nu existau fortificaţii
elaborate ş i nici arme de luptă. Absenţa reprezen-
tărilor- pripind o societate războinică sau condusă
de bărbaţi reflectă o stru ctură socială în care femeile
a peau rolul principal şi în care atît bărbaţii, cit
şi femeile actz:ra-n în mod egal întru binele comun.
A fost o perioadă de reală armonie în deplin acord
cu energiile creatoare ale naturii. Trebiiie ca de
acum încolo să recunoaştem realităţile şi modul de
Piaţă ale epocilor neolitică şi a cuprului, care

49
 tnsemnau mult mai mult decît semănatul, culesul,
măcin atul şi coacerea pîim:i ori ridicarea caselor.
Trebuie să rec unoaştem realizările strămoşilor noştri
„vechi europ eni" aşa cum au fost : constructori de
temple, producători de ceramice/, admirabil pictată
şi de obiecte de cult, creatori de sculpt uri şi de f igu-
r ine reprezentînd divinităţi într- o mare varietate de
tipuri, organizatori de şi participanţi la ritualuri
sewniere, f unebre şi de alte feluri. Aceşti oameni
au folosit o scriere sacră începînd cu cel p uţ in
sfîrşitul m iteniului al V 1-lea î. e.n.
Trebuie ca de acum încolo să rec uno aştem
importanţa spiritual ităţii V echii Europe ca o
parte a istoriei noastre.

MARJJA GI MBU TAS

Los Angeles, octombrie 1987
VECHEA EUROPĂ, 7000-3500 t.e.n.:
CEA MAI VECHE
CIVILIZAŢIE EU.ROPEANĂ
ÎNAINTE DE INFILTRAREA
POPOARELOR INDO-EUROPENE

Vechea C ivili zaţi e Europeană, care a

cunoscut aşeză ri urbane, un sistem de
scriere ş i temple complicat ornamentate,
a înflorit în sud-estul Europei înaintea
infiltrării popoarelor indo-europene, de-a
lungul celui de al IV-iea şi al Iii-lea
mileniu t.e.n. Mărturiile arheologice in-
dică faptul că in vadatorii au fost un
popor ră zbo i ni c care a construit acropole
fortificate ş i a devenit un superstrat al
popu laţi e i indigene.

Studiul de fa ţă se va co ncentra asupra acelor

arii din sud-estul Europei - regiunea danubiană,
Arlria ti ca , insulele din Marea Egee ş i sudul
Italiei - und e, pe la 7000 i. e.n., a început o
dezvoltare foa rte tim purie, ca re a du s la o v iaţă
c i v iliz at ă ş i a conti nuat timp de pes te trei mii
de ani, pin ă în 3500 i.e.n.
P erioada din jurul anului 3500 î. e.n. formează
o cezur ă Intre Vechea Europ ă şi Europa indo-
cu ropea n ă. Aceasta este perioad a cind viaţa 1•
din aşeză rile rurale mari, ca şi din cele urbane,
în cetează sa u este profund m od ificat ă . ln chiar
a ceast ă p eri oadă - prim a jum ă tate a celui de al
I V- lea mileniu i.e.n. - a fo st datată prima

*Notele semnalate marginal cu cifre arabe aparţin

prefaţa torului şi s!nt reunite tn finalul cărţii.
Tot prefa-
ţatorului li aparţi n şi complet ă rile plasate în
text tntre
paranteze drepte (N.Ed.).

51
 invazie tn cimpii le danubiene şi în nordul Europei
a popoarelor kurgan sau proto-indo-e uropene,
din spre stepa c u prins ă între Volga inferi oară ~i
Donul inferior (Gimbutas, 1970). Se poate aprecia
că sc himbările care au dus la degenerarea aşe­
zărilor Vechii Civilizaţii Europene indică începutu-
rile pre zenţei indo-europ enilor. Studierea sub-
stra tulu i „vechi european" e~te deci indisp en-
sa bil ă pentru o b un ă înţel egere a formă rii şi
diferenţierii primelor grupări indo-europene din
Europa .

Terminologia

Curind după introducerea un ei economii pr o ducă­

toare de alimente în timpul mileniului al VII-lea
i.e.n., sud-estul Europei s-a consolidat într-un
bloc cultural cu rădăcini şi o identitat e a sa
proprii. Acesta a fost un complex cultural cu
desăvîrşire îndreptăţit a fi considera t o entitate
in dependentă, nicidecum o reflectare provincială
a evoluţiilo r Orientu lui Apropiat, ci o c iviliz aţie
pe deplin echivalentu celor din Mesopotamia şi
An atolia din intervalul de t imp menţionat .
In s i s tenţa cu care orientaliştii ex plică ·schimbă rile
culturale prin termenii de „importuri" ş i „migra-
ţii" trebuie deci privită ca nejustificată. Nu se
poate demonstra că s chimbăril e culturale în dis-
cuţie ar fi fost datorate migraţiilor ci, mai degrabă,
schimburilor reciproce de idei prin intensificarea
comerţului şi comunicaţiilo r.
Descoperiri recente şi remarcabile rec lam ă o
reevaluare a concepţiilor noastre privind sud-
estul Europei. Ex istenţa aşezărilor urbane, a
unei scrieri, a templelor şi a mormintelor dotate
cu obiecte de cult şi figurin e, atingind un număr
2 de ap roape treizeci . de m ii de exemplare, sînt
dovada că existau o viaţă religioasă organizată
şi o structură foarte dezvoltată a ceremonialului.
Spre a identifica această arie din sud-estul
Europei drept o entitate separată în familia
civilizaţiei Lumii Str ăvechi şi, de asemenea

52
spre a o distinge de Europa Antică (denumire
care desemnează de 'obicei civilizatia clasică
greco-romană) şi de Europa Preistorică , am
folosit denumirea de Vechea Civili zatie Euro-
pea n ă (O ld European CiiJilization ) propus in
1971 la al optulea Congres Internaţional de
Şti inţe Preistorice ş i Protoistorice de la Belgrad
(fig. 1).

Cronologia

Folosirea datărilor cu radio-carbon şi transfor-

marea lor în date r eale pe baza ca librării la cro-
nologia inelelor copacilor a cauzat o revoluţie
in co n cep ţi a noastră despre n aşterea şi declinul
celei mai timpurii c ivi lizaţii a E uropei. Pentru
neoliticul şi calcoliticul acestei zone avem la 3
d ispoziţie peste trei sute de datări cu radio-carbon.
Acestea fu rniz ea z ă date esenţiale pentru o înca-
drare crono l ogică a numeroase complexe cult urale
cunoscute. Cro nologia folosită în acest studiu nu
este în ani determinaţ i prin metoda radio-carbon,
ci in date reale aproximative (vezi T abelul
cronologic, p. 59).

Începuturile, cca 7500-6500 i.e.n.

Cultivarea e fectivă a p ămintului în sate eviden-

ţiată prin complexul „Griu-orz oaie-capră-vite ­
porc" (Wheat-barley sheep-goat-cattle-pig comp lex )
apare pe ţă rmul Greciei, al Italiei, în Creta ,
tn sudul Anatoliei, în Cilicia, Siria, P alestin a şi în
Semiluna fertilă (Fertile Crescent }* în j ur de
sau chiar m ai înainte de 7000 î. e.n.
Nu ex ist ă nici o dovadă care , b azîndu -se pe
datele analizei cu rad io-carbon, să demonstreze că
aces t complex a a părut mai tîrziu în Grecia

* Semiluna Fert ilă - zonă ferlil ă din Orientul Ap ro-

piat, care se întinde spre vest pe lîn~ă coasta meditera neană,
iar spre est pe lin gă Deşer t4 J sirian din Jra~ . (N .T.)
rl ccîL in Sem il una Fertilii, 0 1·1 111 S iri a, Cilicia sau
P a lest ina (dalările rev izuite privind straturile
pre-ceramice de la Knosws în Creta şi de la Argissa
ş i Seskl o în Thessalia se s iLucază în jur de sau 4
în ainte de 7000 î.e.n.[celc ma i mullc date C14
calib rate sec. 71-G7]).
Nu este cla r ce a determin a t impulsul iniţial
pentru dezvoltarea culturala a V cehii Civilizaţii
Europene. Nu ex i stă nici o dovad ă ar h eologică
că imig ra nţ.i care cunoşteau cultivarea plantelor
~ i dom es Licirea a nim alelor nu ven it dinspre
Orientu l Ar rop iat.. Este pos ibi l ca oa ia, capra şi
cultivarea orz ului cu d ouă rinduri să fi pătruns
ln sud -estu l Europei prin estu l Mediteranei;
acest lu cru îns ă nu poaLe fi dovedit în ce priveşte 5
vitele, porcu l ş i a lacul (griu 1 cu un b ob), care au
str ăm o şi autohtoni în Europa. De altfel, sursele
de obsidian nu s-au limitat numai la Anatolia
şi Transcaucazia, ci există chiar şi în zona cen-
tral - m editeraneană şi în insulele !\1ării E gee
(Dixon, Cann , Ren frew, 1968).
S-ar p ărea că factorn l st imulato r a fos t na vi-
gaţ i a mar i t i mă acti vă, iar acces ul Ja sursele <l e
ob sid ia n a sporit r iLmul schimb urilor cul Lurale
ln inLeriorul regiunilor M ă rii Egee, M1rii Adriatice
i Mediteranei centrale.
Dup ă impactul iniţ.ial, Vechea Europă şi-a
urmat prop riul drum, generînd o serie de culturi
ca re prin asemănarea lor, prin legăturile reciproce
~ i prin rea li zăril e lor unifică şi disting a ceas tă
c ivi li zaţ.i e , diferită de cea a Orientului Apropiat,
precum ş i de cea a vecinilor europen i ele la nord
şi vest .

Creşterea şi consolidarea
culturii neolitice sud-est europene
'i relaţiile sale strînse cu Anatolia,
Levantul fi Mesopotamia,
cca 6500-5300 î.e.n.

Jn juru l anil or 6700-6500 i. e.n . [dup ă c a libr ă ril e

recente cca 6500 I.E.N .], cera mica arsă la temp e-
raturi !nalte ~ i lu struită a înce put şă fie folosită

55
 attt în Vechea E uropă, cH ş i în Ori enLu l Apropiat.
Curînd după a ceea a ap ă rut ceram ica pi ctată .
In fi ecare area l vasele au urmat ce rinţele loca le
tn ce pr i ,· eş l e forma ~ i stiluril e ornamentale.
Evid enţa c ro n o l o g i că 11u Y o rbe~ t e desp re o prio-
ritate a Orien tului Apropi a t„ ci s u ge rează ex tin-
derea un ei id ei, mai d eg rab ă decît mi g raţii sau
importuri , în sud -estu l Europ ei. i c ă i e r i nu
exis tă e vid e nţa unui Lrnnsfer in toto a l v reunu i
complex cultural dinspre Orientul Apropiat spre
zona 1 ă rii E gee.
Sfirsit ul mileniului al V ll -lea est e caracte-
ri zat d ~ o dezvolta re exp l o zivă a artelor şi a
tehn ologiil or din P enin sula Balcan i c ă ş i ce ntrul
Anatoliei. Podu l ce lega cele două continen Le era
constituit de insu lele d in Marea Egee. Schi mbu l
continuu de id ei şi come r ţu l din tre Balcan i şi
centrul Anatoliei sint ev i denţiate de num eroase
obiecte di n pi atră ş i os, cum ar fi spatule de os,
copci pentru c in gătoare, panda ntive mici din
nefrit, seC1n·i în miniatu r ă şi d ă lţi. Alte ob iec te
tnd eap roape înrud ite, aparţinind în mod evident
a c t i vi tă ţi l or ceremolliale sa u ritua le, includ felu-
ri te si gil ii pu rtind ideogram e <le a cel aşi fel, figu-
rin e omeneşti sau anim a liere, vase teriomorfe şi
va se cu reliefuri sugestive !'eprezenUnd m ăşti
de d i v i nităţi.
Figu rin ele de lut giisite în m ari can LiV1ţ i în
Thessali a, Macedon ia, B u lga ria, Români a, Iugo -
slavia ş i sud-estul Unga riei, din perioada de
dina inte şi după 6000 î. e.n ., indică a fini tăţ i apro-
piate cu cele cunos cute din culLurile 1-Iass un a ş i
Samarra din Mesopo tami a, ca de exemplu fi gu-
rin ele m esopo tamiene cu capete fa lice suu cu
forme în V (ct\ priori) incizate pe spate, sau cu
ochi „ boabă de cafea" - fie care grup stilistic
cara cterizînd o . ca tegorie de personae mitice
rep rezentată la fel de co nvenţional ca în arta
figurativă din Vechea Europ ă . A ceastă extindere
a imagisticii mitice înrudite pe o di s tanţ ă de ap ro-
ximativ 1300 la 1500 mil e indi că o uniformi tate
fundamental ă , ev id enţiată ş i de asemă n a rea tra-
diţi e i arhitectura le din Thossa li a şi Macedonia,

56
Anatolia şi estul regiunii mediteraneene. Aceasta
este o tradiţie care include case rectangulare
interconectate, un ele avînd contraforturi ş i fun-
daţii -din piatră, pereţi din cărăm izi paralelipipe-
dice convexe (adobe) şi plan de megaron.
Pe Ia mijlocul celui de al VI-I ea mileniu î.e.n., 6
satele aglomerate cu case rectangulare, apărate
de şanţuri sau de ziduri, puteau să aibă pină la
1000 de locuitori. Aşa este, de exemplu, aşezarea
de tip Sesklo clasic ce acoperă pantele din jurul
t ell-ului (movilei) excavat iniţia l (estimare bazată
pe datele furnizate de dr. D. Theoharis) de la
Passo di Corvo în cîmpia Tavoliere din sud-estul
Italiei; tell-ul acoperă o arie de 50 OOO m 2 şi
cuprinde peste 100 de ansambluri cunoscute în
urma săpăturilor efectuate de dr. S. Tine. In
comparaţie cu aceste situri de habitat ale Vechii
Europe, amplasamentele din vestul şi nordul
Europei, aşa cum sînt cele de lingă lacurile elve··
ţiene, sînt doar nişte simple cătunuri.

Complexele culturale
ale perioadei neolitice,
cca 6500 - 5300 î.e.n.

Manifestările neoliticului prezintă citeva tradiţii:

1) egeeană- ce ntral balcani că , avînd trei sub-
grupe - Sesklo, Starcevo (Cri ş) şi Karanovo;
2) adriatic ă; 3) vest-pontică sau Hamangia;
4) moldovenească sau Nistru-Bug (fig. 2). 7

1) Arealul egeean şi central balcanic. Cultura

neolitică din arealul egeean şi central balcanic
este cunoscută sub diferite nume in fiecare din
ţările Europei moderne în care aceasta a fost
răspîndită, distincţiile terminologice reflectind
mai degrab ă frontierele politice moderne decît
variaţiiculturale semnificative. In Grecia este
cunoscută sub denumirea de Proto-Sesklo, aşe­
zarea Sesklo fiind sursa terminologiei neoliticului,
urmată de Sesklo propriu-zis; în Iugoslavia este
cunoscută ca Starcevo, dup ă aşezarea eponimă 8

57
 MAREA .
[ DITERANA

F~. 2. 6500-5300 l.e.n. Vechea Europă. Complexe neo-

litice: lrnpresso adriatic; Sesklo şi Starcevo-Criş; Kara-
novo-Gurnelniţa est-balcanic. Harnangia nu ·este inclusă,
deoarece începuturile sale nu sînt încă stabilite. Distri-
buţia ei ulterioară a fost de-a lungul Mării Negre tn
România.

de la est de Belgrad; in sud-estul Ungariei -

Koros; in România - Criş, numele românesc al
aceluiaşi riu. Acest complex a ocupat hidrosis-

se
 Tabel cronologic al Vechii Civilizaţii Europene

ANI l.c.n.

6GOO 5500 4500 3500 Zona :

Adriatica
JMPJlE SSU D ,\N I LO/BUTMllt ll VAlt

PRECE - PROT O- NEOL rn c Marea

RAMI CĂ SESK LO SES KLO TlRZlU Egee

STARCEVO - C l tTŞ VrNCA-TUil.DAŞ Central-

l li 111 I II JlI b a lcanică

KAllA NO VO
I li nr IV V VI E st-
balcanică

B OIAN GUMELNI'fA

NI ST R U- CUCUTENI Mold ova

BUG proto A AB B U cra ina
de ves t

LINIAR LENGYEL Cursul

mijl ociu
al
Dunării

TISA TISZAPOLGĂR ·
ALFOLD BODROG- Tisa
BOKK KERESZTUR (Tisza)
65 00 5500 4500 3500

59
 ternul Va rd a r si Morava l n a r ed onia şi in sudu l
ş i ce ntr ul l ug~sl avit:' i , 1·a ş i par t · ud -e ti c ă a
b az inulu i dunărea n ijl oc iu , extin zlnd u-se peri -
feri c pin ă în Iol<fo ·n, în es tul R nmâ 11iei. Conco-
mi tent, o variantă a U('r l e i a ş i c ~ 11ILu1 · i neo liti ce ,
cun osc u tă sub d enumirea el e KarA 11o vo, a apărut
şi în B1ilga ri a , în va lea riu lui Ma ri \A.

2) A realul adriat ic. Cea mai t impuri cu ltu r ă

neoli ti că a reg iu ni i c ircum -a driati e din vestul
Jugos laviei, ve tu l Gre iei ş i ud- est ul Ita li e i este
cunos c ut ă s u b num elr <l e romp lex ul „I m presso" .
D eş i ned s pu rţit ă la lri ce pu L d e zo na c ircum-
mediLe ra n ea n ă pîn ă în mil en iul \'I i. .n„ ea ll ~
manifes tă cn o lradi \ i ind i vid u a l ă prin crea rea
co m p lexu lui ~fale ra d' c ram i că pi cta tă din
sud-estu l I La Iiei ş i Dani Io d e- a lun g ul co a llt ei
a d ria tice d in I ugo la v in ş i lhan ia .
R ela \.iil omer cia le dintre sudul ~ i ·entrul
Greciei ş i reg iun ea c ir ·11m -a driat ic:1 par să fi
a ccelera t sc himba rea i; i d ez vo lta rea ulluril or ln
S icilia, Apuli a , reg iu n ' a T a ,·oliere din F0<1 ia ' i
d in a lt zo11e d e coas l ii .
Com er ţul cu ob sid ian d e l .ipari ş i vase r it.ua lfi
(aşa-numiţii rhyt o n i z 01nod ic i cu to:H l.fl e ircu-
lare} a fos t ntes tat de di s L1 · ihuţi a d <>srn p!" r·iril or
a rh eo log ice.

3 ) Z ona ponticti au H amangia. Dezvolta rea

cul t u rii ll aman g ia es e în că necl a ră , d a r este
interesan t de b erYat c ă o cera mică im p rimată
, ca rdial ă ( cardial imprrssed pott cry) urmtnd o
tradiţie compl e t difer i tă d e aceea a om pl xelor
Karanovo ş i StarceYo din vest a api'irut la o
d a t ă tim purie a ev o luţi i sa le. Tipu l fizi c al
p o pulaţie i in lude elemente mediteraneene . Fa za
evoluată a culturii H a man gia esLe foa rte birni
c un oscută prin stilu l pa rticul a r d e a rtă a
fi gurinelor. Peste acest c mplex s- a sup ra-
pus ulterior c ivili za ţia Ps l- bal c a ni că ca lcoliti că.

10 4) Zona M oldol'a - Ucraina de vest. R eg iunea

d e cern oz iom din nord -ves tul Mă rii Negre , s tr ă­
b ă tută de v ă il e fertile a le Prutului, Siretului,

60
Nistrului şi de cursul infer·ior a l Bugului, a oferit
condiţ ii pri elni ce apa riţi e i ş i d e zvolt ă rii unui
model neolit ie; de subz i s ten t ă . Cu ltul'a neolitică
' istru -Bug cu aşe z ~ ri rural ~ stabi le b azate pe o
econom ie <l e cu lLivaLor i a avut o dezvo ltare
l ocal ă . U lterior, în dec ursul mil eniului al V I-lea
1. e.n., a fost influ e nţată dinspre sud ş i vest de
complex ul centra l b a lcanic (Starcevo-Criş), iar
ln mileniul a l V -lea i.e.n. de complexele est-bal-
ca nic (B oian) şi centra l-eu ropean (ceramica lini-
a r u). ContinuitaLea c u ltura l ă esLe perfect demon-
1>trată de studi il e stratigrafice ş i tipologice ş i
întărit ă de datările cu radio-carbon. T oa t e acestea
in dică o secventă n eo litică avîncl Lre i faze a cera-
mice ~i a lle c i ~c i ceram ice.

Complexele culturale 11
ale perioadei calcolitice,
cca 5300-3500 i.e.n.

Pînă pe la SOOO î.e.n . cu ltura „v e.; he eu ropeană"

se cr i ş Laliz ase in num eroa e Yari a nLe reg ion ale
ca re pr ez intl1 trad iţii bine dezYo ltate în a rta
cer am ic ii , în a rhitectu r ă ş i în organizarea c ulti c ă,
fiind d eci justifi ca tă utilizarea t erm enului el e
„civi li zaţie". „Vechii europ eni" formau aglomeră ri
de populaţi e a desea r eprezentate d e mici aşe z ă ri
urban e - o s i tuaţi e ca re implica în mod inevi-
tabil apariţi a unor instituţii religioase şi de con-
ducer e. Ei au a juns să fo l osească o scriere rudi-
mentarii ş i s-au speciali za t in m eşte şu guri. De
Asemenea, au descoperit utilizarea m etalelor, pre-
lucrînd auru l şi cuprul pentru produ cerea orna-
mentelor ş i uneltelor. O serie de tradiţi i a le Vechii
Civil iz aţii Europene au continuat în urm ă toarele
regiuni: (1) egeeană; (2) centra l-ba l can ică;
(3) adriati că; (4) Dunărea mijlocie; (5) Tisa ; (6)
est-balcani că; (7) Moldova-Ucraina de vest.
Prima regiune cuprinde ceea ce constituie azi
Grecia şi in sulele Mării Egee. A doua regiune
in clud e Iu goslav ia (cu ex ce pţia litoralului adriatic) :
c ivilizaţi ile Vinea şi Butmir. Al treil ea area l c.;;te

,1
 reprezenta t de cotn plex ul ceram lt: ii picta te, de
ambele p ă rţi ale Adriaticii (Serra d'Alto 1n sudu l
Ita liei ş i H va r i n D a l m a ţ i a ). A pa t ra va ri a n t ă
includ e culLu rn LPngyel de-a lun g ul ba zinului
mijlociu a l Dun ă ri i ; en. a re a fi n i t ă ţi cu complexul
adria tic, atît în ceea ce priveş te stil istica m ate-
ria l ă , cit şi tip ologia somatică a p o pul a ţi ei, urmîn d
culturii cerami cii li niare a neolit icul ui centra!-
europ()an. A cincea z o n ă cuprinde b azinul Tisei,
în care com plexele Tisa şi Bukk de tradiţie
Alfold au fo st urm ate de cultura Tiszapolgar,
o cultur ă prelu c răt oare de metale şi înrudit ă cu
cultura L engyel. A şasea regiune cuprind e cul -
tura K ara novo din Bulgaria (fazele Karanovo
III-VI) şi complexele V ă dastra-B oia n -Gumel­
niţa din România , precum ş i o ramură din Mace-
donia cun os cu tă sub denumirea Dikili Taş . In
cea de-a şa ptea zon ă - Moldova-Ucr ain a de vest
- cult ura neoliti că l oca l ă a fo st urmată de civili-
z aţia Cucuteni (numit ă şi Tripolie in literat ura
sov i e tică ). Vari anta P etreşti re pre zin t ă o zon ă
12 de tra nziţie înt re L en gyel şi Cucuteni (fig. 3).
O accelerare semnifi ca ti vă a evo luţi ei spre u n
ni vel m ai în alt de complexita te ş i rafinamen t
este vizibil ă în fiecare variantă a Vechii Civilizatii
Europene. Cuprul a în ceput să fie fol osit pe i a
5500 i.e.n . . (stratul Starcevo tîrziu al aşe z ă rii
Obre I a furni zat piese de cu pru da ta te Ia cca
5400 i.e.n. [sec. 54-53 şi 53-51]), iar aurul
înainte de sau in jur de /iOOO î.e.n. Specializarea
în meşte şuguri este evid enţi a t ă de remarcabilele
realiz ări artistice şi tehnologice obţinute în pro-
ducerea ceramicii: polic rom ă , lustruit ă cu negru ,
canelată sau pictată cu grafit.
Creşterea populaţi ei · este indicată de densi-
tatea aşezărilor; de exemplu, în arealele est-
b alcanic şi Cucuteni sînt cunoscute citeva mii
de aşezări şi necropole. Satele mari au evoluat
spre aşezări urbane mai ales in zona central-
balcanică a civilizatiei Vinea.
Mormintele, tem'plele şi inventarul de cul t
evidenţiază o stru ctură reli gioas ă organizat ă şi un
ceremonial foarte dezvoltat. La Căscio a rel e , o

62
 ..,.,...,,..

Fig. 3 Vechea E urop ă, 5500-3500 t.e.n . Principalele

variante culturale ale stadiului calcolitic (pi atră- c upru),
cu ex cepţia regiunii egeene, unde produsele din cupru nu
alnt cunoscute tn această l' e ri oadă .
Notă: Cultura Tisa (Tisza) este urma tă de complexele
H erp ăl y, Tis zap ol găr şi Bodrogkeresz tur ce prez intă afi-
n ităţ i cu Lengyel. . Săgea ta in d i că direc ţia infiltră ril or
kurgan (indo-europene) începlnd cu cca ~ 2 00 t.e.n.

aşezare in sula r ăpe un lac din apropierea Dunării

la sud-es t de Bu cureşt i , arheologii români au
adus la l u min ă un templu datat la cca 5000 t.e.n.
[sec. 49-45, 116- 45] (dala re cu radio-carbon
· n lib rată la date reale), caracteris t ic pentru

63
 012345cm

Fig. 4. l\Jod elul în Iul a l unui edif idu: patru temple pe

un s tcreobat lna l l. O cop r ri r filrul ă la Căsc i o a re i , o
a şezare i nsu lară lingă Ouni\r ln :,udul 11umâniei. Civili-
zaţia es l-ba lcanict1, a doua jum{lfalc a mileniului a l V-lea
I .e. n .

eram ica faze i Urz ii n l'u ltur ii Boia n a c ivil i zaţi e i

t -balca nice. Pere ţii temp lului erau fr umos pi c ta ţi
u desene sp iralule în ro ş u ş i verde pe un fond
crem . Doi stîlpi elP.g::in\.i, pi c taţ i cu d esen e com -
plica te , so a flau în l u c n ş u l sa ru . (P rima comuni-
ca re privind t emp lul fi fost pu b li c ată în Dacia
XIV, 1970 , de ci'itrc laclimir Dum it rescu.)
Deasupra a cestui te mp lu se a fl a un a ltul de o
vlri:; tii puţin ul ter ioa ril [36- o ± 120 T.E. ./sec.
'1 6-'10 î. e.n. ] (comp lex ul .u m Iniţa), în care s-a
desco p rit un model în Iul ni unu i templu (H or-
t en ia Dumitrescu, în /)aria XI I , 1968). Modelul
repr zintă un com plex lntr-ad vă r monumental
de pa ru temple aşezate pe un stereobat înalt
(rig. 4).
foite alte modele d P. t empl e a u fos t dezgr o-
pa te ln Peninsula Bal ca ni că . Cît.eva, aparţ i nî nd
ivili za ţi ilor est-ba lcan i că şi Cucu leni, sint cu
d o u ă niv eluri, avlnd cap cLe sculpLn Lo Rn n 111 1~ş Li
de z cită \ i ori anima lo modelate p o fr nLo n
ş i par a r cprezcn l.a te mple dedica te a numi tor
zei ş i ze i ţe .
Evid e nţa i1110 r d oLnlii d e vesLim enla ţi pe
fi g urin ele d o l ut irn go r azi) un stil b oga t ln rn a-
mente ni 'e ~ mint lo r m asculine i feminin .
l n figuri nele lor ca ş i în pictu rile :.i reli furil e
de pe vase ri tu a lo ş i d e pe pere ţii a şe z ă rii r,
„vechii eu rop ni" a u r creat lum ea lo r miti
o ri au d e ri form Ie lo r de cult. Mi t u r i! ş i
s pec taco lele dr m n l i periodi ce erau , prob bi l,
reprezen t a te prin in term d iul fi gur in elo r. Mnreu
r a ntit.ate de a em on a fi gurine , cerami că ri tu n l ă ,
in ventar cul t ic ş i nit tipur i do re prez e nt ă r i pc
ob iecte lega t e de ercmo nii le religioase ne ofc r
cele m a i elocve nte v e::; Lig ii ulo Vechii C ivi li zaţi i
E uropene, indic1nd totod aL o compl exă d ez-
voltare spiritu a l ă .
Apariţia scrisu lui nu poale fi deci surp ri nz -
toare în co ntextu l exi te nţ i t emplelor şi a ce lor-
la lte mă r turi i arhe Io i e num erate m a i sus.
T <bliţele d e I T iirU\riu d e coper ite în 1961
( las ::i , 1963) a par \ in u ne i gropi de sacrifi c iu
d intr- o fază t impurie a ci ili z ţi e i Tu r da ş (Vin ca)
i trebuie d a tat e I s flrş itu l mil eniu lui a l V I -
I n l. e. n . De a l tfel, ce l m ni r ece nte da LU ri a le
c m plexulni t implll'i u V inea (din a şez a rea Anza
di n ~fa ce don i n ) sint 6200 _[: 200 (LJ 24'lt) ş i
62 ~ ± 10J (L J 2320 ) H. P. (lna inLe d e p rezent)*,
C n vcr ti nd date le o b ţ i nu te in d te rea le a p rox i-
rnnt ivr., ob ţ in e m o daL ru ln jur d e 5300-5200
1. e .n . [ ~> 40-4j55; 5335-11< ;J5] (fig . 5).
• B.P . (befor e p re cnt} „Ir ainlc d pr zenl" - lerm 11
ul ilizal ln dalările cu radio car on ( \ 4 ) necalibrate la
dalo reale. Prin con v enţie, „pr z nl" le considerat
;rnu l 19:>0, cind s-au început a lo daL1ri . „ Anii B .P."
( , d o altfel, şi anii „b .c.", grafia\ i I. P.. . ln tradu cerea
ci fa\ll ) nu sinL a ni reali aslr nomici, i „an i radio-carbon
rn nv n\ionali". Conv r rli r a „a nilor li .I'. " î n „a ni b.c."
· e f:lc b f\zind 1950 di n nu m!i rnl rcsp cr. l.iv. Du pi\ aceasta
11r loc calibrarea la d a te rra lo prin rn olOlla dcnd rocro-
11o l og i ră. ca re «c face prin diagrnm o Hpni:ia l care ţin scama
d n ii . \iil e procent11lui dA radi o-r.a rbon din at m osfe ră
(N .T .).

6
 2

-~ · . ~,; -..
.,. ~ ....~."
,":: If I ..,...; .,, ~
:

I{~\;;t/"
~~~
3
Fig. 5 (1 , :2, 3) T ăb li ţ e l e <le la Tărli:iria , a că r o r descop erire
a revolu\.ion al concepţi il e privind apa riţia scrierii în
sud-estul eu ropea n . 1\ par\.in fa zei timpurii Vin c a - Turd aş
(cca 5300 -5200 î. c.n. ). l\luze ul de is toric a l Tra nsi lv;i-
niei, Clu j-Napoca .

AV<YAX
I +tt-tttttÂY~
9'X'~hrhrtn
F P :1 Lf=ft
LJ W L([ LW fTl1l fil-
H R ~ ITITI EB E§
 a

c-t

b
c-2

F ig. 7. Exemp le J e scl'icl'o „veche eu r op ea n ă ": (a) vas

Vin ca tim puriu cu o in sc l'ipţi c pc parlea i nlcrioară . Aşe­
zarea Vin ca (Muzeul Napona l d iu Belgrad) ; (b) fusaiol ă
cu in scr ipţie din aşezar ea Vinca Limpurie de la Fafos,
Kosovska Milrovica, ln sudu l lu$'oslavici (să p ălu ri de
J . Glisic) ; (c) strach in ă cu i nscripţii tn parlea ex Lerioară
(c,1) ş i pe partea in le ri oară ln palru rtnduri (c, '.!). Gra-
deşniţa, lîn gă Vraţa , vestul Bu lgariei. D upă B. Ni kolov,
1970.

-
F ig. 6. Cileva din semnele liniare ale scrierii „vechi euro-
pene" care apar pe figurin e, vase de cult ş i alte obiecte
rHu a le aparţinlnd civilizaţ.ie i Vin fa - Turd aş.

67
 Sute de vase miniatura le din perioaclu tirnru -
rie a culturii Vinca provenind din chiar aşezarea
Vinca - ca să nu mai a mintim fusaiol ele, fa rfu -
riile şi cupel e votive din zona centrală ş i est i c ă
a Balcanil or găsito în complexele Vinea timpuriu
şi clasi c, de la Boian, Gum e l niţa ş i Dikili Taş -
prezintă semne liniare care sînt foarte diferite de
13 simboluri or i ideograme. Aceste modele văd esc
exi s tenţa unei scrieri (fig. 6, 7). Scrierea „vec he
eu ropeană" este cu circa 2000 de ani m a i ,·rr he

decît cea sumeri ană ş i era probabil legată de m a ni-

fe tă rile religioase, ervind la înregistra rea unor
date ori avînd rol dedi ca toriu ş i comr.rnorativ.

Infiltrarea popoarelor kurgan

proto-indo-europene

Primul contact di ntre c ivili za ţi a Cu cuteni şi po-

porul kurgan pastora l-rn triarh a l din stepele nord-
pontice datează în că din a inte de anul 4000 i.e.n.
Acest lucru se poate dedu ce din influenţa avută
de civi lizaţia Cucuteni (Trip olie) asupra culturi i
K urgc n. Pe de a lt ă parte, infiltrarea popu l aţie i
kurga nelor se poa te s tabil i prin m ormintele lor
ci in România (Dobrogea, Mo ldova ş i Transilvania)
~ i din estul Ungariei ln perioada 4000-3500 î. e.n .
Aceasta este perioada Kurga n II , cores punztnd
fi nalul ui civilizaţi e i Cucuten i „clasice" - faza Cu-
H cuteni AB-Tripolie B.
Populaţia kurganelor este ate s tată prin mor-
minte indi viduale în grop i ad în ci. In mod uzu al,
a ceste m orminte erau făcute în ansambl uri de
lemn sau în ciste ele p iatră marca te prin m ici
movile de pămint sau de p i atr ă - kurgane (gor-
gane) . Morţ ii erau a şeza \. i pe s pa te cu p icioarele
strtnse. I nventaru l de mormînt cup rind ea vîrfuri
de silex ş i virfu ri de săgeată d in silex , suliţe ,
arcuri, ghioage, c uţite ş i topoare de silex. Figu-
ri ne reprezentînd capele do C:1 i sc ulrtnte din pietre
semi pre ţioase, precum ş i m i'i rg •Ic ş i podoabe din
colţ.i de mi streţ sau d inţ i de ce rb erau de a seme-
nea frecve nt introduse în rn ormi nte. La in trarea
 in morminte se a flau ş i oase ele vite, cai, porci şi
mistreţi, precum şi vetre - ceea ce ev id e nţiază
practicarea unor ceremo nii funera re şi a altor
ritualuri reli gioase.
In timpul acestor ceremonii fun erare se prac-
ticau sacrificiile umane şi, în anumite cazuri, s-au
descoperit grop i rituale cu schelete de v ite şi cai
aflate lin gă mormintele r ă zboinicilor. Rituril e de
inmormintarc a le „vechilor europeni" contras-
tează cu cele ale pop ul aţi e i kurganelor, aceasta
din urmă văd in d o preocupare pentru zei ficarea
morţilor şi pentru construirea de lu c r ă ri arhitec-
ton ice monumentale v izibile în aşezămin tel e mor-
tuare, în inventarele de mormînt, în tumuli, in
ringurile sau stelele de pi atr ă , precum ş i în
marea ca ntitate de arme găs ită în a ceste morminte.
Dezintegrarea Vechii Eu rope s-a produs după
3500 î.e.n . în cea mai ma re parte a Europe i
central-estice ş i în P eninsul a Balcani că , cu exce p-
ţ i a zonelor de munte ş i de coas lii, a insulelor din
Marea Egee şi d in Marea A dri a tică ş i a Italiei.
Superstrat..ul kurgan (indo-eu ropean) este id en-
tifi cab il prin predominanţa elementelor ră zboi­
nicP, prec um şi prin tradiţ iile diferi te în ce pri-
veşte religia, a rtele şi m eşteşu guril e . O serie de
acropole cu fortifi caţii masive din piatră au a p ă rut
spre sud pînă la valea ri11lui Mariţa din Bulgaria
ş i s-au extins chiar pînă în Turcia vesti cii ş i cen-
trală (Ezero, Mihalici, Kazan lîk, Okol Gl ava - în
Bulgaria; Troia 1, The rmi - ln Lesbo:; ; Poli-
ochn i - în Lemnos ; Ahlnllibe l - lin gă Ankara) .
Aşezăr il e urb ane a le Vechii Europe cu temp lele
lor , cu a ltare rafinate, vase ritual e, trepiede şi
sculpturi (figurine) au dis pă rut.
Un proces de amalgamare culturalii a urmat
stilului variat şi complex al Vechii Europe. Cul-
tura nou apărută a manifestat tendinţe spre uni-
formi tatea culturii materiale. In literatura de
specialitate, această entitate b a l ca no-danubiană
este reprezenta tă de citeva complexe arheologice:
Ezero - in Bulgaria şi Macedonia, Cernavodă -
ln Dobrogea, Coţofeni - in Transilva nia, Gorodsk-
Usa Lovo - în Ucraina de ves t, Proto- Baden sau

69
 Boleraz - tn Ungaria, nordul lugoslaviei, Austria
inferioar ă, sudu l Germaniei, Cehoslovacia şi sudul
15 Poloniei.
Ei i-a urmat culLura Baden (GimbuLas 1970:
180). In cîmpia nord-europeană dintre Danemarca
şi Polonia este evidenţiat un proces similar de
„kurganizare" (indo-europenizare) prin comple-
xul de amfore globulare, un amestec de elemente
kurgan (rituri de inmormintare tipic kurgan,
locuri de tabără, mici sate cu case rectangulare
avind o vatră des chis ă în interior, prezenţa calu-
lui etc.) cu elemente ale cultt1.rii „paharelor pil-
niate" (Trichtenbecher, TH.B) ca substrat.
Perioada dintre anii 2500 si 2200 t.e.n. a re-
prezentat apogeul şi ultima fază a expansiunii
populaţiei kurganelor. Distrugerea masivă a ora-
şelor din zona egeeană, Turcia şi estul Medite-
ranei a m arcat sosirea triburilor kurgan - indo-
europenii.. In această perioadă istorică, grecii
micenieni sînt deja cunoscuţi în Grecia, iar hitiţii
în Anatolia. Comorile fabuloase din mormintele
regale indică victoriile căpetenii l or indo-europene
ln războaie, în jafuri şi în stiipînirea unor popoare
cu alt fond cultural.
Substratul „vechi europea n" s-a păstrat cel
mai bine acolo unde infiltrarea populaţiei kurga-
nelor a fost tîrzie: ln zona egeeană şi în insule,
!n Creta şi Thera, Vechea Civilizaţie Europeană
persistind pînă spre mijlocul mileni ul ui al Ii-lea
t.e.n.
Referinţe

BATOVIC, S.

1962 Neolitsko nalaziste u Smillicu, „Diadora", 4, p.

31-115
1966 Stariji Neolit u Dalmaciji, Zadar, Dalmalia, Zadar
Arohaeological Museum
BENAC, ALOJZ
1961 Studien zur Stein- und Kupferzeit im Nordostlichen
Balkan, „Berichte der ROm1sch-Germanischen Kom-
mission", Berlin, 42, p. 1-170
1971 Obre II. Neolitsko naselje Butmirske grupe na
Gornjem Polju, „Glasnik Zemaljskog muzeja",
N.S., 26

vo
 BERC IU, D.
19G4 Mani f estation d'arl 11eolitltique en R ourtuinÎr•. L e
„co uple" d e Ccrn avoda, „ Jpek", 2 1, p . 42- 45
'I 9GG Cultura lfam angia: noi con t r ibu ţi i , 1 3 u c ur eş li , Ed i-
tura Academiei HepuLlicii Socia lis te Horn â niu.
19G7 R omania B efor e B urebista, Lond ra , Th a mes& lf 11d-
son
CANTACUZ INO, OH.
1967 La necrop ole prehistorique de Cernica el sa place
da ns le neolithique de Roumanie dans le cadre des
dernieres decouvertes archeologiques, „S tudii ş i cer-
ce tări de istoric ved1 c", 18, 3
CSALOG, J OZ SEF
1959 D ie anthropomorphcn G efăsse und l dolplastilren !Jon
Szegvdr-Tuzldives , Acta Archaeologica , 2, p . 7-38 .
Di l\fI T R IJ EV IC, STOJAN
1969 Starl eval ska /cultura u S lavonsko-srij em skom pros-
toru i p roblem prijelaza ranog na srednji neolit it
srpskom i hrvatskom podunavlju. Rezumat în limba
germ ană: Die S tartevo- Kul tur im Slawo!1 isch-Syr-
mischen Raum und d as P roblem des Ubergangs
vom Ăllerem zum Mitlleren Neolithikum im ser-
bischen und kroatischen Donaugebiet, „Gradski
l\Iuzej", 16.
D ! XON, J . E.; CANN, J. R; H.GNFREW, C.
1968 Obsidian and the Origi11s of Trad e, „Scientific Ame-
ri can", 2 18, 3, p . 38- 46
DOMBAY, J ANOS
1%0 Die Siedlung und das Grăberfeld in Z engvvdrkony,
„Archaeol ogia Hungarica" , 37
DUM ITRE SCU, HOR TEN SIA
·1968 Un modele de sancluaire di:couvert dans la station
t!nt!olithique de Căscioarele, „Dacia", '12, p. 381 -
394
DUM ITHESCU VLADIMI H
1945 La s tation p rt!historique de Traian - dt!p . de Neamţ,
Moldavie ; fouill es de 1936, 1938 el 1940, „Dacia",
N .S., p. 9-10
195t,, HăbiJ.şeşti, Bu cureş ti , Editura Academiei
1959 La civilisation de Cucuteni, „Berichten van de
rijksdienst voor het oudheidkundig bodemonder-
zoek", 9. p . 7- 4.8.
1965 CiJ.scioarele, „Archaeology", 18, 3t,
1966 N ew Disco"eri es at Gumeln ifa, „Archaeology", 19,
p. 162-172
1968 L'art neolithique en R oumanie, Bucureş ti, Editura
Academiei ·
1970 Edifice destine au culte dt!co uvert dans la couche
Boian-Spa nţov de la station-tell de Căscio arele,
„Dacia" , 14, p . 5-24.

71
EVANS, J.D.
1956 E xcavatio ns in th f' Neulithic settl1·m enl at Kn os.~ os ,
London, „Bu lleli n or the I ns ti l ule of A rchaeol ogy", 4
FIALA, FRANZ ; J\I. HUERNE S
1898 Die neolith ische Sta tion 1·on Hutm ir Th ~ il l l .
A usgrabungen in den J ahren 189.1- !J(i , Sarajevo,
Zemaljski Mu zej u Bosni i Jl ercegovini
GALOVIC, H.
1959 Predion ica: neolitslw naselje kod Pristine; od Ra-
dosla1Ja Galo1Jica preveo na nemal ki Milutin Gara-
sanin. Versiune g erman ă : Predionica : ăneolilhis ch e
Ansiedlung bei PriSli na, Pristina, „Muzej Kosova
i l\J elohije. Posebna izd an ja. Arheologija", 1
19G4 N eue Funde der Starcevo-Kultur in Mittelserbien
und Mak edonien, Bericht.e der Romisch-G ermani-
schen Kommission, 45, p. 3-28
GEORGIEV, GEORGI I.
1961 J(ulturgruppen der Jungstein- und /(upferzeit in
der Ebene von Thrazien (Sildbulgarien) , „L'Europe
a la fin de l'Âge de la P ierre: Actes du symposium
consacre aux problemcs du neolithique curopeen .
Prague- Liblica -B rno, 5- 12 Oc Lobre 1959",
Praha, Edilion s de !'A cademie Lchechoslovaque
des scicnces
1967 Jleitriige zur Erforschung des N eolithikums und der
Bronzezeit in Sildbulgarien , „Archaeologia Aus-
triaca", t,t-42 , p . 90-144
1969 Die iineolithische }( ul tur in Siidbulgarien im Lichte
der A usgrabungen vom T ell A zmak bei Stara Zagara,
„ ~ t udijn e Zvesti", 17 , p . 141 - 158
GEOR GIEV, VLADIMI R I.; BOG DAN NIICOLOV
1970 Pismenostta varhu glinenata ploci ka ot s. Gradefoi ca.
Rezumat ln limba fr a nce z ă : L'ecrilure sur la plaque
en argile du village Gradesnica, ln Debuts d'ecriture
du Chalcolithique dans les terres bulgares, „Archeo-
logija", 3, p. 7-9
GIMBUTAS, MAP.IJA
1970 „Proto-Indo-Europ ean Cullure: The Kurgan cul-
ture during the fifth, fourth and third millennia
B.C.", ln Indo-European and lndo-Europeans, ed.
by George Cardona et al., Philadelphia; Univer-
si ty of Pennsylvania Press, p . 155-197
1972 (a) E xcavations at Anza, Macedonia, „Archaeology",
25, p. 112-123
1972 (b ) Neolithi.c Cultures of the Ballwn Peninsula ln
Aspects of the Balkans: Continuity and Change,
Haga, Mouton, p. 9-49
1973 Cult, Myth and lmages of Old Europe, 7000- 3000
B .C., Londra, Thames and Hudson
JACOBSEN, THOMAS W.
1969 Franchthi Cave: A Stane Age site in soutltern Greece,
„Archaeology", 22, 49

72
JOVA NOVIC, BOR I SL AV
1971 E a rl y copper me la ll11 rgy or t.he cent ra l Balka ns.
„A cles d u V IIi e Congr&s lnl er11 a li ona l des Sciences
1-'l'e his loJ"iques d Protohis toriq 111·s, Belgra de,"
p. ·1:1 l - 1'1 1l
l\ A LI U~ , NANOOlt
1970 Clay Gods. T lw N eulithic P eriod and Copper Age
in Hungary, B ud apes ta , Corv in a Press
KOROSEC, J .
19Gl1 Danilo i Danilska k ultura. Versiune germ ană :
Da nilo und die Danilo- Kullurgrupp e, Ljublj a na,
Uni verzitelna za lo2 ba
K U T7,I Ă , I.
1%7 The Kor6s Culwre, J? udap esta, „A P6.zm a ny P eter
T udoma nyegye lem E re m- es Reg iseg la ni Inteze te"
1963 T he Copper Age Cemetcry of T is::apolgar-Basalan y a,
B uclapes La, Akad emia i Ki ad6.
1972 T lw Early Copp er Age Tiszapolgar Cult ure in the
Carpathian B asin , Budapesta, Akacle mi a i Ki ad6
McP IJEHH.ON, A.; SREJOV IC, D.
·J 97 1 Early farm ing rnltnres in Central Serb ia ( Eastern
Yugos lavia ), Kragu jevac, Na tional l\l useurn, 1-flt
~ IE LLAART , JAME S
1%7 <;:atal Iiuyuk : A N eolithic town in Anatolia, N ew
York , McGraw Hill
1970 R :rcavatio ns at H acilar, Chicago, Aldine
MI KOV, V.
'1959 'J'he P rehistoric J\llowul of K aranovo, „A rchaeology",
12 , 2, p . 88 -97
.~ ll LO J C!C , V.; J. BOE SNEC K ; M. IJ OP F
I %2 D ie deutschen Ausgrab ungen auf der A rgissa-M agula
in T h e~·sali en, Bd . I. Das p răk eram is che N eoli-
thikum sowie die Ti er- und Pflanzenrestr', „ B e itr ăge
zur ur-und frilh gesch . Arc h ăo l og i e des Mit tel-
meer- K ul Luraumes", 2 1
MI LO JCI C, V .; J . ZUMll USC l-1 ; J . MILOJ CIC
1971 D te Deulschen Ausgrabungen auf der Otzaki- M agula I .
Das Prii.he Neolithikum , „ B e itr ăge zur ur-und
frilh gesch. Archiiologie des Mitlelmee r- Kullurrau-
mes", 10-1'1
MULLEH- KA R PE, I-I. (ed)
19G8 Handbu.ch der Vorgeschichle, Bel . II, Miinchen,
C. H . Beck
NAN DRI S, J O HN
1969 Early neothermal sites in the N ear East and Anatolia.
A rcview of material, including figurin es, as a
background to the N eolithic of temp erate S outheast
E urop e, „Memoria Anliquilatis", _1, p . 11 - GG .
1970 Th e development ancl relatwnships of the earlier
Creek N eolithic, „Ma n", 5, p . 192-213
NI KOLOV, BO GDA N
19 70 Glincna plocika s p ism eni znaci ol s . Grade5nica,
Vracanski okrug, R ezumat în ~ran cezu : Pţaque
en a rg ile a vec des signes d' ecr1lure d11 v1llage

73
 Gradesnica, dept. de Vl'aca, al ă turi do studiul lu
Vladimir I, ln Georgiev, Debuts d'ecri111 rf' dtt Chalco-
lithique dans les terres Bulgares, „An:heologiju",
·12, 3, fl . I - ~
NEU STUl-'NY, EV2EN
'1\170 A neo' epoch in radiornrbon rla ting, „.'\nli Ltuily",
t,t,, p . 38- t, G
NOVAK, GHGA
1955 Prehistorijski H var: Grapce1Ja Spilja, Z.agreb, ,Jugo-
slovenska akademij a zna nosli i umj elnosln i
N OVOTNY, BO H USLAV
1958 Slo"enslw " mladsej dobe kam ennej. Versiune ger-
m a n ă de Lydia Krarnerova : Die Slowakei in der
Jungsleinzeit, Bratislava, Archeologicky uslaY Slo-
v enskej akademie vied v Nilre
PETRESCU - DÎMBOVIŢA, M .
1963 Die wichtigsten Ergebnisse der archiiologischen Aus-
grabungen in der neolithischen Siedlung l'On Truşeşti
( Moldau), „Pră hislorische Zeitschrifl", 44, p.
172- 186
1966 Cucuteni: Monumentele P atriei noastre, Bucureş ti ,
Editura Acade miei
QUITTA, HANS
1967 Radiocarbondaten und di e Chronologie des mittel-
und sud-os t e uropăisch e n N eolith.ikums , „A usgrabun-
gen und Funde", 12, p. 11 5-1 25
'197 1 Der B alkan als M ittler zwischen Vorderem Orient
und Europa in El'olution und R eoolution im Alten
Orient und in Europa
RADINSKY, V. ; M. HOER ES
1895 Die neolithische S tation l'O n Butm ir. Th eil !. Ausgra-
bungen in den Jahren 18fJ4- !J6, Sarajevo , Zcma lsk i
Muzej 11 Bosni i Jl ercegovin i
RADUNCEVA, A.
1971 Priihistorische Kw1st in Bulgarien, Sofia
RENFR EW, COLi r
1969 Th e Autonomy of the Southeaslern Europea n Copper
Age, „Proceecl ings of lhe Preh is lor1c 'ociet y" ,
35, p. '12-4 7
1970 Th e tree-ring calibration of radiocarbon : an archaeo-
log ical e<Jalitation, „ Proceedings of t.l1 e l'rehisloric
Society", 36, p . 280-311
197 2 Th e Emergence of Cil'ilizalion : Th e Cyclades and
the A egean in the Tltird lltillennium B .C„ Lond ra,
Methuen
RODDEN, R. J .
1965 An early Neolithic l'illage in Gre ece, „Scienlific
American", 212, 1„ p. 8:.l-92
SCHMIDT, HUBERT
'1932 Cucuteni in der oberen Moldau, Rumăni en, Berlin
ş i Leipzig
SREJOVIC, DRAGO SLA V el al.
1969 Lepenski Vir. Nooa Praistorijs ka lwltura u Podu-
naolj u. Cu un rezuma l in fran cezi'\

74
TA S IC, N.
1957 Pra istoris A·o naselje korl Va lala , „ Glas nik Museja
Kosova lvl e toh ij e", 2 , r,, ;, •
TA S IC, N. ; K T m 1r c
1969 „Cr11okalal:irn Ba ra N :isr. ljr. Slri ri"cvas kc i V ineaske
I< 1ill 11re" , Disserln.tiones, voi. I 11 , Tielgrarl , N arodni
M uzej Kru sev ac, Archcolos ko ]) rus l vo J ugoslavije
T llEOC II Al-U S, D H.
1956 N ea Ma kri : einc grosse N eolilhi ch.P Siedlung in
cler N iihe (.IOn Ma rathon , „1\1 i Llcilungcn des Deutsch cn
Arc ha ii logischen I nslil11 I s, A Lhcn isch c A htoilun g,
71, p. ·J -29
19 ::i9 Pyrasos , „ Th cssa li ka", B, p . 29 - 67
1967 J;; eyge Les T hessalikes p roistorin s. Arf'hP /..ai proime
exelixe Les neolithikes, Vo ios
'J'IT OV, V. S.
1969 N eolit GreJii , Moscova : Nauk a
TODOlWV IC, J OV AN; A LE KSAN LJIU N A
c 1mMANOV l C
1961 Banjica naselj e (.li n fansk e kulture. Banjica, S iecllung
cler Vinl a-Gruppe, Belgrad, „M uzej grad a . P ovre-
mena izda nj a", 2
TRI NG HAM, RU Tl-1
1971 H u.nlers, F ishcrs ancl F arm ers of Eastern Enrope,
6000-3000 B .C„ L ondra , Hulchin son a nd Co.
T RU MP , DAVID II.
1966 Central ancl So1~th P1·n l talv B efore R om e, Lonifra,
Th a mes a nd !Tudso n
V AS IC, MI LO m i\l.
1932 - 36 Preistorislra Vin ea. Belgrad, Sta te P rinlcrs
VLA SSA, N .
1963 Chro nology of the N eolithic in Trans ylvania in the
light of the T ă.rtăria se lllEm Pnl . lratigrap hy, „D acia",
N .S„ 7, p . t, s 5- t,9r,
V ULPE, n.
·J!l ::i7 f z(.loare: Săp ă t uril e din .l f!JG - l!J-18, Bn c nr eşl.i,
Editura Acad emiei
WEI NBERG, S. S.
'1 962 Excaoations al Prehistoric Ela1eia , .1 959, „ Ilespcria",
3 1, p . 158- 209
1965 The Stane Age in the A egean , „Cambriuge An cient
1-Iislory", Cambridge,_Cambrid ge Universily Press,
fascicolul 36
WI~LANSKI, TADEUSZ
1970 Th e Neolithic in Poland, lnsl. 1-Iisl. Kullury Mat.
Polsk. Akad ., Varşovi a-C r aco vi a ·
ZERVOS, CHRI STIAN
1963 Naissance de la cioilisation en Grece , Paris, Edilions
„Cahiers d'Arl" , Imprimerie Tournon
 SPIRITUALITATEA
VECHII EUROPE

Prin Vechea Europă se inţele ge complexul cul-

tura l europ ean din neolitic şi epoca cuprului
înainte de infil trarea vorbitorilor de idiomuri
indo-europene dinspre stepa eurasiatică , incepind
cu cca 4200 şi pînă pe la 2800 i.e.n. Aceştia au
impus „vechilor eu ropeni" structura lor soc ială
patriarhal ă , economia pastorală şi un panteon
dominat de zeităţi masculine. Cu toate acestea,
tra diţiile milenare ale substratului „vechi euro-
pean" au fost suficient de puternice pentru a
afecta, chiar profund, viaţa sp iritu a l ă a culturilor
europene din epocile ulterioare. Europa occiden-
tal ă a rămas neatin să de indo-europeni tim p de
încă un mileniu . Creta, Thera şi alte insu le din
Marea E gee şi din Mediterana au continuat să
vieţ.uiască dup ă modelele „vechi europene" pină
pe la 1500 î.e.n.
In t ermeni cronologici, credinţel e „vechi ·euro-
pene" ale sud -estului european şi bazinului Dun ă­
rii s-au întins de-a lungul a trei milen ii : 6500-
3500 î.e.n ., adică in neolitic (6500-5500 i.e.n.)
şi în epoca cuprului (5500-3500 î.e.n.). Apariţia
culturilor agrare clin vestul şi nordul Europei a
fost considerabil mai tirzie, în mileniile al V-lea
şi al IV-lea î.e.n. In nordul Europei, neoliticul a
16 continuat pină pe la 3000 î.e.n.
Religia Vechii Europe îşi are rădă cinite în
paleoliticul superior. Continuitatea din paleo- ·
litic pînă in neolitic este demonstrată prin prac-
li cil e ş i obiectele ele ci ti t coresp un zi'i t,oare ca re au
r ă m as, în linii m ari, ace l eaşi - cu ex cepţia adap-
tărilor necesare Ia noile modele culLu rale, in sp e-
cial trer rea de la o co nomie baza lă pe vină­
toare i;:i ·ulesul plante lor la una bazală pe pro-
clu cerra hran ei. Un elomenL e se nţi a l a l expresiei
reli gioase l-a co ns ti tuit mica fig ur in ă fem inin ă
stili zaU't ş i aso c i a tă semnelor ş i :;irnbolurilor.
Pra Lic jJe şi cred inţe l e „vechi europe ne' au
fo ~ t re onstit,uite în primul rînJ pr in ana liza
m ă rturiilor arheologico. A estea cuprind t emple,
mod ele ele temp le, p eşte ri şi morm inte, fi gurine,
măşt i , va se de cu lt, prec um ş i simbo luri ori
semne gravate sa u p ictate pc toa te ac ste obiecte.
Cerami a de o rată, care a incepu t fi e pro dusă
1n mileniul al VII-l ea î.e.n „ a t ingind cu lmea rafi-
nament,ului in cel de-al V -lea mileniu, este o sursă
de prim ord in pentru interpretarea simbolismului
respec t iv. P icturile cu r e prezentă ri ele scene sim -
bolice s-au dezvoltat în cadrul cult,urii Cucuteni
d in Moldova si vestul crainei în in terrnlul
4500-3500 î. e.n'. [3575 l.E . ./4560-4395 î.e.n.-
2920 l.E. ./3885-3375 l.e.n .].
Cele ma i bogate descope riri au fost fă c ute în
E uropa s ucl-es tică şi dunăreană pî n ă dincolo
de Carpaţi spre nord. Acest areal cup rin de ceea
ce constituie azi Grecia, I ta lia, I ugoslav ia, Bulga-
ria, R omânia, vestu l crain ei, Ungaria ş i Ceho-
slovacia, ca şi insulele egeene şi m ed iteraneene.
Un a l d oil ea areal rep rezentativ în ceea ce p1·iveşte
monu mentele de cu lt este zona ce ntral-medite-
ra n eană (Malta , Sicilia, Sardinia) şi vestu l Euro-
pei (Spa ni a, Portu galia, Franţa şi insu lele bri-
tanice). Aici, monum entele cel mai bine co nser-
vate sînt t,emplele ş i pereţii hip ogeelor * ori
mormintelor megalit ice incizate cu si mboluri şi
imagini a le zeităţil or, ele s telele de piatră ~ i figu-
rinele asoc iate înmormînUirii. I n ciud a mul titu-
dinii de g rupuri cul tu ra le ~ i diverse st.iluri a rti st ice,

• H ipogw - de la gr. hypo- „sub" ş i ga „pămi nt".

aşadar „locuin\11 su bteran ă",
de obir,ei morm!nt subteran
săpat în slinc."1 ( .T.).

77
17 simboluril e şi pnnLeo nul era u n re l caş i pc toat.n
această arie va s tă. Cultura şi im aginile sac re d in
Anatolia (Turcia modernu) erau înd ea proape în-
rudi te cu acelea din sud -es tul europea n în mi le-
niile V lf-\' I î. c.n . Sanctua rele de la <;atal
Hti ytik ş i sc ulpLurilc de la Hacila r, în Anato li a
centra l ă , nu vor fi ignora t e în analiza n oa s Lră,
ele rcprczentînd surse de ma xim ă im porta nţă
in reco nsti t uirea sp iri tualitit\ii din acea s t ă peri-
oadă .

1. Simboluri

Imaginile şi simbolu ri le grafice a le Vet:hii Europe

!@rezint ă _gramatica ş i sintaxa unui fel de meta-
limba j prin caren i s-a frânsm is un intreg siste m
de_ gîndire miti c ă . Simbolurile şi dese nele, fi e de
pe obiectele uzuale ori de pc peretii sanctu a re or
sacre, sfnt ra reori ab stracte înt;-un sensreal.
Uneori , elementele de dese n s-au depărtat intr=-a -
devăr de orice s-a r putea descrie drept realism
grafic; tot u şi l egătura cu natura r ămîn e , şi _ ea_
urm ează să fi e pusă în evi denţă prin studierea
contextului si asocierilor simbolice. ln acest fel
sperăm să d escifrăm gîndirea mitică ca re a fost
acea raison d'etre a artei preist orice, precum si
fund a mentele formelor sale.
Grupuri întregi a le simbolisticii vechi euro-
pene se re fe r ă ci t se poate de insistent la zeiţe
individua lizate la sfera lor de influ e nţ ă , la fun c-
ţiile lor ori la animalele sa cre. Z e iţa ce a vca în
sa rc ină t:os mogo nia ş i hran a es te asoc iată p ăsă ­
rilor de apă, întinderilor de apă , ploii ş i laptelui .
Z eiţa ce avea în sarcin ă naşterea şi viaţa este
asociată vu lvei, seminţe i, plasei şi umidităţii.
Zeiţa regene rării este inseparabil ă de simbolurile
uterului, peştelui, b atra cienilor, şa rpelui, fazelor
Junii, prec um şi semn elor i;p irfl la tc şi mca ndratc.
Alte imag ini Rimboliz ează forţe pericul o1;1 se ş i
di structiYe : ~a sel e, albul ş i cu Iori le deschise, nudi-
tatea, s ub ţi rim ea, urîţen ia, aspectul sinistru,

'78
cîinii u rl ă to ri , bufniţel e ţ i pă Loa re şi vu lturii pr ă - 18
d ă to ri se grup eaz ă în juru l z ei ţei m o rţii .

Glosar de sim boluri 19

„V"-uri, căpriori (chevron) - Embl ema z eiţei­

pas ă re , d e riv ată probabil din triunghiul femi-
nin . Ca se mn, „V"-u l ex ist ă deja în pal eoli-
ti cul superior; ca e mbl e m ă a zei ţe i - pas ă re este
atesta t din neoli ticul t impu riu şi co ntinu ă în
fa zele ulterioa re.
Benzi în formă do „ M" , în zigzag, serpenti-
f orme, striate ş i „ tablă de ş ah " - Ap ă , întin-
deri de a pă . Origine în paleolitic.
Ape c urgătoare, fascicol de linii ondulate - Apă
de ploaie, abund enţ ă , succes. Origine în paleo-
liticul superior.
Pieptene - Asociat cu vu lva, cu apele curg ă toare,
simbol al succesul ui şi abundenţei. Atestat
în neoli tic ş i în toate perioadele ur m ătoare .
Sîni - Pars pro toto a z e i ţe i - pa să re în fu n cţia
sa de d ă ~ă toa re a v i e ţii şi hranei sa u a abun-
d e nţe i. I n mormin te pot rep rezenta pu terile
regeneratoare ale zeiţe i. Origine în paleolitic,
continuă in toată Vechea Europ ă . Pe vase,
imaginea se prelun geşte pină în faza tîrzie
a epocii bronzului.
Ochi - Izvor generator cu puteri de regenerare.
In neoli tic ş i epoca cuprulu i, asoci a ţi cu ima-
ginea zeiţei-bufniţă, de regul ă înconjurată
de un desen acvati c simbolic. Interschim-
babili cu încol ăc irea şarpelui, soarele ş i semnul
unei cupe.
Gură, rotund, deschis - Izvor, apa re pe im aginile
zeiţe i-pasăre în neoliticul t impuriu .
lUcaudre - Ap ă , şar p e de ap ă unghiular. Asociate
cu păsăril e de apă , în special cu raţele, şi cu
z eiţa- p asăre . Origin ea în paleoliticul superior.
J,abi rint - Pîn tecele z eiţ,ei, cu fun cţie regenera-
t oare. Neoli tic.
Plas ă - (zvor, um ezea l ă , „apa vieţii", pilozitatea
pubi ană ; asociată cu peştele 1 rombul 1 sell}ne
 ul r in şi fu n ·ţiilo d ătătoar ci v i aţ ă al
z e iţ i. Apare în pnl oliticul . up ln p ia )
as iat repr z nlă ri lo r d e p
BerlJec au coarn dr lJ r lJec - nim n l m a •i('
adu t r d pr . p ritnle, încbin a l z i\ei - pas ă l' .
ri in · in ne litic ul t impuriu.
Lină - r periLa t . J\p l'e pe grc ul 1l \il r d ţe ut
şi r fig urile z •i\ ri -pa ăre .
Trei linii - T ot alil l a bund e nţă , su r ii tripl ă ,
izv r triplu. \ , ·ial u fun \ iii <l na .I er
ri dătă toare d e vi aţă a le zeiţ e i. · m n ifica t iv C',
<lin pun t de Y d 1·' imboli , din pa leoliti c.
Vulvă - Pars pro loto a cl iHăLoa r i d e v i a ţă a u
d o f rtilitate. Pal o li ti r u l sup C' rio r, r·1·a 30
î. o.n .
Serninţe, 1 ntile" (bonh de lint ) - , imbol a l
na„ rii au al vi ţii om log a l v11l\" r i. l nce pu -
uril ln paleo li ic ul upe rior.
Ut r - Pinl cele ze iţf' i , p . Leră , m o rmlnL, p eş te,
bron s , arici, bu c ra niu, simboluri u l regene-
r ării. nlid ă cini în pn lroli t icu l sup rio r, cu
d ezv l t ă ri în n eo litic.
Roş u - uloarea ,·i ţ i i .
On - imbol unjve r a l u l rP en eră rii . Din paleo-
litic a iat ideii ci r o mogon io. J\ Aoc iat tau -
rului.
Încolăcirea şarpelui - n na ştere , iz vor osmic al
vie ţii, emblema z e i ţ i - şa rpe. ! neoi ir de m a i
mult o ri - lun ă lin . l nters himb a bilă c u
soar I ,i cu ochii .
Şarpe m andrat pe verti · ală. a u în zigzag (înca-
drat) - „Coloan a vi ţii " . Asociat c u o su rsă
de apă, umezeal ă , pîntecole zeiţ i co pacul.
Cunos ul din pic turil e d pe vas Io şi sarco-
fagel e minoice.
Şarpe ondula cu 14- 17 în colăciri - Zil le lunii
în cr l r. testaL p ramica ,v· ho euro-
peană" ş i pe mega liţii v est-euro p ni .
. JliJali, corn, emi11111ă, , sec ure, falu s, pirale
·antitetice sau ca.pete do ş arpe, Yirtejuri d ene
cu pat.ru colţuri - mnP le en r i i, a iate
fun r\ i i r g nerativP, s rv ind a stimul I a re.
Spiral I , miluna, oa rn le şi falu suril e îşi

80
 nu originea în paleoliticul superior, celelalte
în neolitic.
Cercuri concentrk1•, arcuri multiple, fagure -
Semrw „vechi eurnpe11e" nle I"e ge nerării.
'faur - Izvor al vir.ţii, apă, luni1. Origine în
paleoliticul superior; de importanţ,ă deosebită
în cepînd cu · neoliti cul timpuriu, cînd bucraniul
a devenit o repre zentare a uterului.
Clepsidră - Două triunghiuri unite la vîrf. Formă
subterană nu c leară a zeiţei regenerării şi
tran s formării. Apa re cu cap uman, dar cu
picioare de pasiil'e în loc de mîini. Neolitic.
Ali.lină, fluture, alte insecte - Epifanii ale zeiţei
regenerării şi transformării; născute din taur.
Neolitic.
Peşti, batracieni, arici - Uterul, simbol al rege-
n e r ă rii. Epifanii ale zeiţei regenerării şi trans-
formării.
lUîini şi picioare umane - Forţă stimulatoare,
simboluri ale prezenţei zeiţei apotropaice
(profilactice împotriva răului). Paleoliticul su-
perior.
Picioare sau gheare de pasăre - Simboluri ale
zeiţe i morţii şi regenerării suh forma unei
păsi\ ri de pradă.
Gorgoneion (mască) - Faţa înspăimîntiHoare a
zeitei în forma ei asociată cu moartea. Primele
ate~tări în epoca cuprului (mileniul al V-lea
î.e.n .).
Os - Simbol al mortii, zeita în ipostaza mortii.
Origine în paleoliticul s~perior. '
Galben, alb (culorile osului) - Culori ale morţii.
Vultur şi alte păsări de pradă - Epifania zeiţei
morţii şi regenerării în Emopa. Origine în
paleoliticul superior.
Bufniţă - Epifania principală a zeiţei morţii şi
regenerării în Europa. Origine în paleoliticul
superior.
!Uistreţ - Simbol al morţii şi regenerării. Origine
probabilă în paleoliticul superior.
Pintece gravid - Simbol al zeiţei fertilităţii pă­
mîntului, :Mamei-grînelor; Mamei-glie şi Mamei-

11
 morţil or. Probabil o dezvoltare a zeitei gravide
din paleoliticul superior. '
Deal, movilă, cuptor - Pîntecele gravid al z e iţ.e i
fertilită ţii pămiotului. Neolitic.
Urs, cerb sau cerlloaică, elan sau că1)rioară -
Arhaici dătători ai vieţii, bunici, mame-gravide.
Probabil paleoliticul superior.
Două linii - Graviditate, dualitate, mai mult de
unu. Inceputuri]e in paleoliticul superior.
Fese, două seminţe sau fructe crescute împreună,
figuri dulllc (omizi, şerpi, oameni, falusuri) -
Simboluri ale puterii dublului. Paleoliticu l
superior.
Romb (două triunghiuri uuitc la bază), alternîncl
cu triunghi - Gravidita te, fert ili tatea solnlui.
Neolitic.
Negru - Culoarea fertilit ă ţii.
Scroafă - Anim al gras cu c reş tere rap i dă , dedi cat
zeiţei gravide. Neolitic.

2. Zeităţi

Creatia cea mai cara cLeristicti a culturii Vechii

Europe este figurin a ce reprezintă o zeiţă a l ă turi
de servitorii sau adoratorii ei sau c:x-voto-uri si
amulete cu imaginea sa . Astfel ele figurin e au fo;t
descoperite pe a ltare, în cuptoare sau asc un se în
nişe special preg ă tite, ori chia r sub pod ea . l n
cazurile ideale, au fost găs ite in situ, reprezentînd
scene miniaturale ale unor activit ăţi de cult.
Figv.rine scoase din uz au fo st recuperate clin gro-
pile de reziduuri. Figurinele variaz ă de Ia forme
,J!l.'tjgulat~ pj_n ă la forme total scheE-1-aţ_i zate, ultimul
.caz fiind un -fotâe _,_ -stenor fie:' a vechilo.reură­
peni. Judecind dup ă stereotipurile figurinelor care
se menţin de-a lungul mileniilor, religia Vechii
Europe era politeistă şi dominată de zeităţi femi-
nine. Există cel puţin zece tipuri de figurin_e femi-
nine antro omorfe sau setni-antr0pom0rfe/semi-
tenomor e care diferă prin postură; caractere
~fe_,~ti~ acoperăminte pentru cap şi simbo-"
Jurile aSQciate ~ Aceste tipuri identificabile au fost

82
reprezen la Ie şi în r eli ef ori pictate pe p e reţii
temp lelor ş i p e~ leri l u r sa u pe vase. Aceste stereo-
tipuri inc lud:
20
Ze iţa -pas1!re(fig. 8 -1:1)
Apare cu r ioc sa u nas asc uţit, gîtul lung, sini
fe m eieşti, cu a ripi sau proeminenţe ce sugerează

a b
Fig. 8, 1 (a) Zeitate din t eracotă c ~ mas~ă . d ~ r aţă. Fusta
şi coroana de pe cap au meandre ş1 V-uri rnc1zale cu alb .
Cultura Vinea (aşezarea Vinca, lingă Belgrad, 4500-
1,000 i.c .n.); (b) d es făşur area desenului de pe fustă.

~ ? ţ '

Fig. 8. 2 (a, b, c, d) Pasăre de apă din teracotă, perforată

prin gîl; meandre inciza le pe aripi ş i pe spate, V-uri şi
Y-uri ln faţă .

83
Fig. 9. L egă t ura d in tre che11ro n ş i zc i ~a- p asă rc esLe c l a ră
pe aces t v as mar e din faza Vin ca ti m puri e pic ta t cu r oş u
pe fond crem . În ă l\. i mc;J: 92 cm (Anza , Maced on ia ,
cca :!200 î.c.n. ).

aripile, precum şi cu fese le ev id enţiate , în form a

unui corp d e ra ţii sau leb ă d ă . Nu are guri'i , dar
uneo ri es te coafa t ă ori p oa rt ă co roan ă . Are o pozi-
ţi e v e rti c al ă , dar pa rt ea s u pe rio a ră a corpului este

84
F ig. '10. Vui luru 1 ca z e iţă în ipos Laza m o rţii , cu arip i
tn s p ă imînlă l oa r c ca ni şle m ă lmi , n1i puslind11 -se asupra
unor oameni d c c a pil aţ i. Frescă din l ăcaş ul de cull de
la nivelul V I I, 8, (:al.al Hi.iyi.ik, An a lolia central:\. Prima
j umi'tla lc a mil e11 i1tlui al VII -iea î.e.n .

Fig. 11 . F igu rin ă aparţin înd culturii Vini:a, cu mască

d e bufniţă ş i aripi mar cate cu meandre labi rintice. Desenul
e3t e incizat şi în crus tal cu al b p e corpul finisat în n egru.
Cultura Vinca, G r a d cşni\. a, n ord-v eslul Bul gariei, 5000-
4500 l. e.n.

as
 1

Fig. 12. Urnele de înmor-

mîntare in form1!. de buf-
n iţă sînl traoiţionale in
Europa ş i Anatolia. Ele
au faţa ş i sin ii ze iţe i ­
bufniţă ; regenerarea este
accen lu ală p rin detaliile
anatomice caracteristice.
(1) „Faza verde" de la
Poliochn i, Lemnos, cca
3000-2500 î.e.n . ; (2 )
Faza epocii bronzului
n ord-egeeană - vest-ana-
t o liană de la Troia
If -III , cca 3000 -2500 i.e.n.

Fig. 13. fn Franţa, zeiţa

bufniţă este asociată cîrjei
sau b ăţului de păstor
care se află, de obicei,
perpendicular pe partea
sup erio arăa corpului. Mas
de I' A veugle, Collorques,
Gard, sudul Franţe i; des-
coperire izolat ă , prove-
nind probabil dintr-un hi-
pogeu apa rţinînd culturii
Fontbuxian , prima parte
oI 30 cm a mileniului al III -iea
I î.e.n .

86
aplecată in faţă , ca la p ăsări. Este z e iţa aerului
şi apei. Pare a exista o l egă tur ă între această divi-
nita te şi li chid ul divin a l cerului ş i pi'i mîntului.
Simbolurile sale sî nt mea ndrele şi chcl'ro n-Ul'il e
ce pot fi gă site pe obiectele asociate ei, fiind folo-
site şi ca de co raţii ale imaginii sale. Căpr i o rii
rep etaţi şi. motivul repetat c iocul- şi -ochii sînt
d ecoraţii tipice pe vase. Zeiţa a re adesea sinii
exageraţi.
Natura ze i ţe i -pasă re este dual ă . In că din paleo-
litic, ea a fost u ătătoarca de viaţo, de ab und enţă
şi de hrană, iar în continu are, în ce pînd cu neoli-
t icul t impuriu , est e „ţesătoa rea" şi „tord\ Loa rea"
vi eţ ii u mane. P e de altă parte, ea apa re în ipos-
taz a morţi i sub form a vulturului sau a bufniţei ori
a altor pă să ri de prad ă sau devoratoare de cada-
Yf'e. Cu toate acest ea , are ca lităţi de r egenerare.
Z eiţa-p asă re , ori va ri ante ale im ag inii sale
m igina re, co ntinu ă să fi e în tîlni te în arta min o ică
ş i mi ren i a n ă, precum ~ i în perioada geomelr ici:i
a Greciui vec hi p î n ă în perioada clasicii , a tun ci
ci nci J\ Lhen a apare în formă <le pasli rr., un eo ri cu
aripi; a Ll'ibut ul să u este pasifrea .

Zei/a naşt r ri i şi 11icp:i (fig. 14-16)

Aces t aspect al zeiţei este prezenta t în poziţia 21
realistă a naşte rii. Z e iţa e frecvent în tîlnită în a rta
paleolitică şi, ulterior, în Vechea Eu~opă, inclusiv
in Sardinia şi Malta. Vulva şi sămlnţa reprezen-
tate. separat au servit probabil ca pars pro toto
a acestei zeiţe ori aveau o calitate amu l etică, în
special d acă erau reprezentate ca pandantive.
Epifaniile sale principa le era u: cerbul sau cerboaica,
elanul şi ursul. O imagine înrudită a Dătătoarei de
viaţă apare sub forma unui recipient pentru apă
(pithos }, decorat cu „M"-uri, plase, t able-de-
şa h şi spirale recurente.

87
 .„ h

Fig. H . (a, b ). Dărui loarea vi eţ ii în poz ipa na lura l ă a

n aşlcrii. Faza Limpurie Sesklo (Achil lcion I I, Thcssalia,
Grecia, cca 6300- 62 00 î.e. n.).

Fig. 15. Dăruitoarea vieţii ca vas;:de apă . Faţa se află

deasupra unui semn „r.I". A se remarca fişiile mari de
spirale conlinue, liniile paralele ş i modelul tabl e i - de -şa h,
toate fiind simboluri acvalice. Faza timpurie Vinca (aşe­
zarea Vinca, lingă Belgrad, cca 5200-5000 i.c. n. ).

88
 • b

o
Fig . 16 . Dăruit oa r e a vie\ii cu un triunghi ~ i un µă tra t
pubia n în formă de plasă s imbolizînd a pa vie\ ii sau fluidul
amniotic. (1, a. h) Cultura Tisa (T iszafiired -i\'l a joros, Ha-
n yadihalom); (2, a, b) Karanuvo IV, cw ~OOO i.e.n .

89
 a
Fig. 17. (a, b, c} O „madonă" aparţinlnd culturii Vinca-
Turd aş, t eracotă, cca 5200-5000 î.e.n. A se remarca sim-
bolurile ş i semn ele de pe corpuril e mamei ş i copilului.
Rast, sud-vestul României.

21 Doica şi mama ţinînd copilul (fig. 17)

Este repreze n ta Lă prin figu rin e în poz i\.ie coco-
şa tă („gheboase") sau, în exemplele ma i articu-
late, ca o m ado n ă cu m a scă de urs du cind o
traistă pen Lru pruJ!C. Ea este a testată di n neoli-
t icul timpuriu ş i epoca cupru lui pîn ă în timpurile
istorice. Im agini ale m a mei apar ş i sub forma unei
p ăsări ori a unui şa rp e .

23 Nudul rigid - „Moartea" sau Doamna Albă

(fig. 18-19)
E ste reprezenLaUi cu braţel e strî nse Ia piept şi c u
picioa rele Lot strlnse ori îngus taLe la vî rfuri. Este
în p o ziţie s Lind în picioare, u neori în p o ziţie
şezînd . Are un cap alung it sa u este m ascată avînd
un eori un 71 u :.7 ~ ( s fe ră) pe cap. Ate n ţi a es te atra să
de triun gh iul pubian m a ro ş i supranaLurnl. Ima-
gin ea ci red usă esLe un os (o f a l a n gă d e os).
Imag inile ei sînt făcute d in materiale de culoarea
osului (simbolizînd moa r Lea ), adi că ma rmură,
alabastru, piatr ă sau lut de nu anţă d eschi să şi os.
Această ipostază apare ln cepînd din paleoliticul
superi or, co ntinu ă în Vec hea Europă cu prehingiri
pîn ă in cpora t im puril! n b ronzului , în cazu l
V ă ii Dunării . Nuduril e ri girl e neoliti ce sînt roLund e,
cele din calco!iLic, epoca cuprului ~i epoca timpu-

?O
 a b

O 1 2 J CM
1o.....i---- bzd
Fig. 18. „Doamna Albă" (moarLea) ri ~ idă şi nu dă din mor-
mintele neolitice ş i calcolitico. (1) F1gurini\ din m a rmură
albă, neol iticul egeean , Ciclade, cca 6000 !.e.n . (2, a , b)
Figurin ă de os cu mască ş i picioarele legale. Cu i tura Kara-
novo, nusc, cca 4500 !.e.n. (3) Figu r i n ă de lut, una din
cele trei găsilo inlr-un morminl de fală. Cullu ra Cuculen i
lîrzie, necrop ola de la Vihvalin\.i, R S.S. M o l dovenească,
cca 3500 i.o.n .

o .lcm
l..c::I

Fig. 19 . Fala nge de os ra figurin e. Ochii de b 11fniţă sînt

î n conjuraţi de che1Jron-uri, triungh iuri , plase şi clepsidre.
Aşezarea .Ah!1i za~aqu e (Almeria, Span ia), prima juma-
tale a m1lenmlu1 al III -iea l.e.n. ·

91
 ri e a bronzului sî nt s ubţiri şi ab sLracLizaLc (p ic ioa-
re !~ se redu c la un co n, b ra ţ e l e strî nse devin un
d reptun g hi).
Simbolurile şi Lriif'.:i Lu rile fa cial e sa u m asc a,
pictate or i incizate , sugerează cCt aceas tă zeiLatc
este fi e zP i \.a- pasă re în iposLaza p ă să rii de pradă,
fi e ze iţ.a- şa rpc în a sp ecLul s ă u de şa r pe o tr ăv i tor .
Aceast ă i poteză este sp rijini Lii ş i d perp e tu a. rea
imaginii Doa mnei Alb e sau a „M o rţ ii " in fol clorul
europ ea n m odern .
24
Z e iţa-şarp e (fig. 20)
Zeiţa-şa rp e este j urn il ta Lc fem eie , jum ătate şa rp e
în p oz i ţ i e gh emuiLil , c u bl' C1ţele ~ i pi cioa rele în
form ă de ~a rp e , cap ul fii nd în co ro nat. Apa re în

Firr . 20. Z e iţa- şa rp e din neolitic, cca 6000 l.e.n .

MW.mură albă. Probabil insula Amorgos, în Ciclade.
neoliticul timpuriu şi sup ra v ieţui eş le ln epocile
bronzului ş i fi rului. Da că este imbră cată, ea
poartă un şo rţ sugerat tl o erie de pun cte şi o
că m aşă ce se poate re un oaş te prin motive
tabl ă- de-şa h sa u punctate. Şerpi i se în co l ăcesc pe
braţel e zeiţe l o r- şarpe minoice, le înconjoa ră talia
sau abdom enul, răsar d in podoaba cap ului, aşa
um se intîmplă în cazu l faimoaselor statuete de
fa ianţă ş i fildeş de la Cn ossos. Incepînd cu cca
GOOO i. e.n., ape tele d e ridia n (şarp ) cu ochi
rotunzi ş i g ură a lun g it ă slnt s ulptate o ri rep re-
zentate pe vase mari din sud - stul european. Cape-
tele de şe rpi formeaz ă protome pe vase şi apar pe
minere, o poz iţie ce ie e în evidenţă. ln colăcirea
şa r pelui redată în relief sau pictată pe vase este
fo l osit ă ca simbol de id entificare. Asemenea vase
a u fost probabi l folo site în ri tualu ri dedica le acestei
zeiţ. e .

Z e iţa-grac1 idă 25
E L r pr ze nla tă naturali ·t ca un nud cu mî inil e
p pînt crn l umriat. P a rt a a bd o min a l ă a corpu lui
s t l td cauna accentualii . P intecu l raY id era
probabi l asemuit fe rtilit ă ţii p ă mîntului în epoca
c.l e !n rc pul a agricul tur ii. I maginea e i era a ociatii
r u romburi, triunghiuri , şe rpi şi cu d o11 :1 :a u patru
linii. Z iţa putea fi ~ i o mov il ă bomba Ui, un cuptor,
o p e7Le r ă sa u un m o rm inl. E ste mam a m o r~ilor.
t r ul e i sa u întreg ul corp este m ormîntul sau
temp lul. fm nginilc dubl e a le un ei figuri mari ş i
a le a lteia mi ci ar putea 1·epre zenta asp ec tu l mam ă­
fi icil ni z e i ţe i grînelor. Anim a lul ei sa cru în Vechea
Eurnp <'i ş i în perioa dele ulterioa re era scroafa.
J) e,i esle atestată in pa l oli t icul superio1·, imagi-
nea e i nu devine Mama-g lie (Terra mater) mai
devr m de epoca n eoli ti că , atunc i cînd apare
ln roro nnt.ii pe trori . Este imagin ea d o minantă în
fuze le timpurii ale n eoliticului.

Z e iţa regenerării şi transformăr ii (fig. 21-24)

Apare intr-o multitudin e de forme , ce le mai repre-
zentative fiind: coloa na vieţii, clepsidra, albina
şi fluturele, p eştele , broasca şi ariciul. Toate acestea

tl
F ig. 2 1. U n a rh eLip ma jor „vec hi european" ş i a nato lian
este zeita-b roascll . U n voa l ro ş u, neg ru şi ga lb en aco p e ră
acest cxempli1r scu ip lat 111 relief ; pc piept se a fl ă o coloanll
de r omburi , ia r în j11rul ombilic ului ccrclll'i conceutri ce,
sim boluri a le r ege n e r ă rii. 1\coli lku l r.entra l ana tolian ,
m onum enlu l V il , 23, (.a la ! l liiyuk , mijlocul mileniu lui
al V Ii -lea î.e. n .

O 1 2 3 CM
•....ol---+~-·~
Fig . 22. Z e iţ a-ari ci a regen e ră rii ş i t.ran s form ll. rii , r e dal ă ln
fo rm ă d e cap ac. Cull.ura Kal'U novo V l - C um e lni ~a, C:ls-
cioarele, România, cca 4500 l.e .n .
 .„:··

F ig. 23 . Zoi\.a în for mi't d o clopsidri'.l „wf11 nduli't în ap e"

su b o fi ş i c grous<1 ele mea nd re ~ i mi\ rg in i Ui d o s p irn lc ma ri
ser pent ifor rn c. \ ' as d e la Traian - Dea lul Fi u tl nil or, cul-
tu ra Cucull•ni , cca 4000 i.c.n., p i ·ta l în a lb , roş u ş i cafen iu
l nchis.

a pa r în a rt ă ca insec le , r a batracien i ş i ·a hibri zi

antropomorfi ase m ă n ă to ri zeiţei. Cle psid ra a re
uneo ri cap ş i picioa re o m ene şti .

Ze it ăţ i masculine, duhurile "l'getaţie i 26

Se p t identifica dou ă stereot ipuri a le ze i tăţ i l o r
rn ascu1ine :
(1) Bătrîrwl trist, reprezentat ca un b ă rb a t calm
şezînd pe un s că u naş, cu miini le pe genunchi.
Deoa rec aceste fi guri apar al ă t uri de fi guri ne
înf ă ţ i ş lnd femei gra ide în poziţi ş zind (ce rep re-
z i n tă proba b il z e i ~e l e v ege taţ i e i, „ba bele- hirci··),

95
 se p oate pl'cs upune d i ima ginea înf 1'1 ţişeazi'I. un
zeu al vegel!:1 ţiei în d esc r eş l e 1 ·e aşa cu m , 111 e pol'ile
ist orice , zeul inului LinoR - <'Al'e i ş i pPLrece ia rna
în form a u11 t> i RP rninţ f' - se> naş t e> prim ii ,·ara,
moare vara ş i se reîntoarce in pi:t mint.
(2) Un bărbat 11înjos {irâ nd un cîrlig, fi g ur ă ce
poate fi pus ă în legă tur il cu atest ă ri l e din epoca
i s tori că : S ilva nus, F au nu s şi P a n, spirite ale
pădurii ş i protectori a i anima lelor s ă lbatice şi ai
vînăto ril o r . cca. tă ima gin e î ş i are foa rte probab il
originea în paleoliticul superior (fi guri j umătate
om, jum ă tate a nima l).
Alte ima gini ale p1·in cipiului masculin, cum a r
fi b ă rb a ti d e zbr ăc ati a l ă turi de p ăsă ri ori măsti
de animâle, era u p~obab il rep reze ntă l'i a le un~r
parti ci panţ i la ritu a luri or i a doratori a i zeiţ ei.
Sculpturil e re prezc ntind un b ărbat c u m ască de
capr ă d in c ultura Yin ea pot fi form e tim pu rii a le
lui Dionysos , zeul r·eî nr1 oil'il or an ual e. T ot uşi, li psa
unor ates t ă ri sufici ent de frecvente ne împi ed ici1
să-l co n s id e ră m un ster·cotip.

Din ce le ex pu se pînă ac um se poate ap recia ră

aceste a~a - nurniL e ste reo t ipur i e pol g rupa ln
trei ca tego rii prin c ip a le. l'ri ma este Crea toa rea sa u
„Atotd iirui toarea" , r cprezentati\ ca o pa să re ş i ca
z e i ţă fln tropomorfi:i. Tpos ta zele sa Ic se re fer ă la
fun c lia de d ă ruitoare a vietii dar si de c u r mătoare
a e i '.__ m oa rtea. A doua c~tegorie' este zeiţa r ege-
n e rării ş i transform ă rii, ca re repre zintă reînnoirea
şi renaşte rea forţe i vitale ori p oLe nţialul embrionic
al vieţii. A treia ca tegorie este rep reze ntat ă de
fertilitate ş i de nemurire, zeiţa - şarpe ş i ze iţa
gravidă sa u a fe rtilităţii p ă minLului , ra re es te
toto dată Niama-gli e ş i 'h ma m o rţil o r.

a. „11 totdăruitoarea"
27 Z e iţa-p asăre domină reprezentăril e religioase tn
propo1·ţi e de cel puţin 40% din totalul figurin elor
descoperite. Acestor hibrizi de feme i - păsări d e
apă le sînt asociate simb oluri acrntice, in spec ia l
cocori, gişte, raţe şi eufund a ri. Figurinele sînt
ad esea decorate cu mea ndre, zigzag uri, linii para-

96
 Jele („ploaie'i sau „cursuri de apă") ori cu plase
şi table-de-şah („izvor", „apa vieţii"), care sînt
simboluri acva -cosmogonice. Ciclul acvatic este
esenţial tn cosmologia Vechii Europe; zeiţele
primordiale unesc sferele acvatice ale cerului şi
p ăm tntului. Este posibil ca imaginile sculptate
ori gravate ale femeii-pasăre cu fesele reliefate
şi tn formă de ou ce apar în magdalenian (paleo-
liticul superior) şi continuă în neolitic, să fi fost
asociate cu miturile c reaţiei: un ou cosmic sau un
ou dublu era ouat de o pasăre acvatic ă mitică.
Creatoarea-atotdăruitoarea are cîteva ipos-
taze distincte. ln primul rtnd, ea este cea ca re d ă
ploaia, apa şi laptele; de asemenea, ea împarte
bunurile materiale. Este reprezentată cu sinii exa-
geraţi marcaţi cu linii paralele sau „V"-uri, cu
ciocul larg deschis ori cu o gură rotund ă şi ochii
largi (izvorul magic) înconjuraţi de simboluri
acvatice. Animalul său sacru este berbecul, acesta
fiind primul animal domesticit (oaia) in sud-estul
Europei. Această zeiţă este şi creatoarea vieţii in
lumea uman ă . Este zeiţa ce asigură naşterea,
r e prezentată ca parturientă.
Alte imagini ale zeiţei dătătoare de viaţă şi
totodat ă protectoare a ei stnt Madona cu mască
de animal şi Doica. Masca este de urs, pas ăre ori
şarpe. Pruncul - simbol al vieţii tinere - poartă
şi el mască de animal ori de pasăre sau are formă
de şarpe. Asemenea imagini par a fi amintiri
ale unor mame străvechi mitice avînd formă de
urs, pasăre ori şarpe. Credinţa tn cerbul sau cer-
boaica supranaturali ce dau viaţă şi in mama-urs
a răma s vie in Europa pînă in secolul nostru; săr­
bătoarea Fetei ursului de la 2 februarie mai era
tncă ţinută in acest secol la Kydonia, ln Creta
(Thomson 1962). O ttnără lăuză era numită „u~­
soaică" - tredinţă încă vie pină pe la mijlocul
secolului al XX-lea în Lituania, iar in Bulgaria
ursul era numit „bunica-ursoaică" (Daunys 1980;
Moszynski 1934; Gimbutas f.a.). In sud-estul
european sînt bogat atestate sculpturi şi vase ln
formă de urs şi de cerb sau cerboaică realizate în
mileniile al VI-lea-al V-lea i.e.n. Reprezentări

. 97
 tn lemn ş i pi a tr ă ale elanului (ori ale femelei aces-
tuia) pe Ia 3000 i.e.n. slnt cunoscute 1n nord-
estul Europei.
Aşa cu m zeiţa este d ă tătoarea de v iaţă ş i păzi­
toarea vieţii tinere, ea este ş i cea care împarte
moartea. In a ceas tă ip ostază , ea este reprezentată
în nud ş i ri gidă, cu un mare triunghi pubian, cu
braţe le încruc i şate ş i purtind o mas c ă mare, înfri-
coşă toare . Accentul pus pe vulvă ş i nu pe sîni
s u gerea ză că aspectul ei hră nitor este acum secun-
dar, deoarece ea este pîntecul prim.ord ia! în care
t oţ i se reîntorc la moa rte. Uneori ea este o simp l ă
falan gă de os ori un cilind ru de pi at ră incrusta t
cu ochi supranaturali de bufniţă, cum este cazul
mormi ntelor megalitice din Portugalia. Osul este
si mbolul morţii, cu loarea os ului - galben sau
alb - es te culoarea m o rţii . Figurinele sugerînd
ipostaza z eiţei ca adu că toare de moarte sî nt de
regu l ă executate din piatr ă sau lut de culoare
d esc hi să , din marm ur ă , din alabastru ori din os.
An imalele ei sacre sînt bufniţa, vulturul şi alte
păs ări mari sau păsă ri de pradă, precum şi mistre-
ţul sau clinele. Bufniţa este imaginea dominantă
în monumentele mortuare şi stele di n Franţa,
Peninsula Ib erică şi Irland a. Imaginea ei sub
forma unei urne apare pe la 3 OOO i.e.n. in zona
cuprin să intre Ungaria şi Troia (fig. 12: 1,2) .
Aspectele dăruirii şi curm ării vieţii se îmbină
tn zei ţa morţii. Din timpurile neolitice, ea a deve-
nit p ă zitoarea t orsului şi ţesu tu lui. Simbolurile
ei se întîlnesc pe fu saiole şi pe greutăţil e r ăzboiului
de ţes ut. Metaforic, ea devine „torcătoarea ş i
ţesătoarea vieţii" umane. Cuprinzînd cele trei
aspecte ale morţii- n aşterea , viaţa şi moartea - ,
ea apare ca o zeiţă trip l ă, corpul său fiind însemnat
cu trei puncte si;i.u cu trei linii. Aceasta este ori-
ginea zeiţei triple din timpurile istorice şi a celor
trei Parce din mitologiile greacă, roma n ă , balti<;ă ,
slavă, germ an ică , ce ltică şi din alte mitologii
europene.

b. Zeiţa regenerării şi transformării

lB Ca imagine a reî nnoirii forţei vitale, z e iţa apare

98
 ln formă de c l epsidră (uneori cu cap ş i mlioi sa u
u picioare de pasăre), de a l bină sau de fluL ure,
!neon jurată de simboluri ale deven irii şi nergiei:
semiluni, coarne, cirlige, ou - despicat (se mi-
cercuri), uLere, vlrtejuri şi sp irale. Pen tru a reda
forţa însufleţitoare a naturii, ze i ţa e te 1nconju-
ra tă de semne convolute sau de animale-masculi
ca semne ale puterii fizice (ţap, cline) . O albin ă,
un flu ture sau o plan tă apar Intre coarnele unui
taur sau dintr-un bucran iu . Mitul c ă albinele
roiesc dintr-un taur ucis ( acrificat), mi t cunoscut
ln Grecia ş i Roma, a re cu s iguranţă o ve hime
mult mai ma re. Un frum os exemplu a l acestui
simbolism este zeiţa !n formă de cl epsidră, cu cap
de albin ă şi an tene, aşa cum este reprezentată pe
un ca p de taur aparţinînd culturii Cucuten i,
datat la lnceputul mi leniului la !V-lea t.e.n.
Alte rep rez e ntă ri provin din pictura minoică
de pe vase. Taurul era un izvor al vieţii, asociat
cu simbolismul uteru lui, apei şi oului. Sculptu-
rile ,i pi turile de tauri slnt decorate de obicei
cu cercuri concentrice ş i cu ovoide (fig. 24).
„Coloona vieţi i " poal lua locul zeiţei. Aceste
coloa ne sint decorate cu spirale, motive ale şar­
pelui sa u pla se ce s i mbo lizează apele cosmice
sau apa vieţ ii - izvorul întregii vieţi. Şarpel e ş i
copacul pot fi şi ei o „ coloa nă a vieţii". Asemeni
zeiţei pe care o reprez in tă, coloana poate fi încon -
jurată de pira le, coa rne, Yirtejuri , utere, sem i-
lun i sa u a lte semne ale fazelor lunii.
Zeiţa regen erării ş i tran sfo rm ă rii p a te lu a
num eroase chipuri ale lumii animale. Cele ma i
bine atestate în Vechea Europă sint peştel e ,
broasca şi a riciul , toate fiind in preistorie omolo-
gate uterului ze i ţe i ş i apărind frecvent ca simbo-
luri fun era re. P e toată perioada Vechii E urope,
ca şi mai tlrziu , sînt atestate imagini jumătate
fem eie, jumătate peşte sau broas că sau arici.
Zeiţa - peş te antropomorfizată este splendid re-
prezen tată ln zona culturii Lepenski Vir, la Por-
ţile de Fier , în nordul Iugoslaviei, d a tată în tre
mijlocul mileniului al VII-iea ş i tncep utul mile-
niului al Vl -lea l.e.o. To timpul s ăp ă turil o r din

99
Fig. 24 . Viaţa răsărind <linlr-un taur sacrificat este adesea
reprezentată ca o zeiţă în epifania sa ca albină . Acest lucru
se poate lega de credinţa în n aşte rea spontan ă a insectelor
din cadavrul unui taur. Aici, silueta punctată a zeiţei­
albină este redată pe un cap de taur co nfecţionat dintr-o
bucată de os. Faza Cucuteni B, Bilce Zlote, valea Siretului
superior, cca 3700-3500 î.e.n.

anii 1965-1968, au fost scoase la lumină 54 de

sculpturi mari in piatră aflate in podeaua din
mortar de var a caselor mortuare (Srejovic 1972).
Majoritatea erau de două ori mai mari decît un
cap uman şi sculptate în bolovani de riu mod elaţi
natural in formă de ou. Unele sînt nedecorate,
altele sint gravate cu desene labirintice şi acva-
tice, iar 15 dintre ele prezintă caracteristici de
jum ă tate om, jum ăta te peşte. Ochii lor larg deschişi
şi gura des chisă cu colţurile uşor lăsate ln jos
sint in mod izbitor asem ă nătoare celor de peşte.
Citeva din aceste sculpturi sint incizate, sub partea
reprezentind figura, cu benzi interconectate de
romburi şi cu coloane de căpriori ( chevron-uri)

100
ori zigzaguri . Asociaţi a peşte - uter c on tinuă tn
perioada minoi că ş i cla s i c ă a Greciei. Apeast ă
asoc iaţie d eo sebi tă este evid entă at unci cind
n e ştele este plasat in pîntecul z ei ţei, aşa cum es te
Artemis rep re z en tată pe un vas b eoţian dat at tri
jur de 700-675 î.e.n. (Ruckert 1976 : Pl. 8).
. Cre dinţa într-un „pîntece căl ător " în E gipt,
Grecia, Roma şi în folclorul europe/iln actu al
(Ekenrall 1978 ; Deonna 1952) cob oar ă în timp
pîn ă în epoca neo liti că , în care apare înfăţişat
un soi <le animal jum ă ta te fem eie, jum ătate
broa s că . Aceast ă creat ură este reprezen tat ă sculp-
tată în marmură sau nefrit ori în lut, de regul ă
cu vulv ă şi \tneori cu cap uman. F iguri cu bra-
ţele întinse apar în relief pe p er eţii sanctuarelor
de la <;atal Hliylik, în centrul Anatoliei, în cursul
mileniului al VI lelea t.e.n. (Mellaart 1963:
Pl. 13). I ntr-un l ăcaş sacru (VII, 23) o asemenea
zeiţă-broa scă este acop erită cu un desen in form ă
de fagure, iar ombilicul ei apare însemnat cu
cercuri concentrice, deasupra că rora se înalţ ă o
coloa nă form.at ă din mai multe romburi (Mellaart
19.63) - ' simboluri ce leag ă a ceas t ă figur ă de t ema
regener~rii. Acela şi lucru este confirmat de pre-
zenta unor bucranii sau coarne de taur în fiecare
san~tuar. Pe o amforă rninoică de la Phaistos
(începutul mileniului al Ii-lea î.e.n.), sub semnul
uterului este reprezentată o b roasc ă (Zer vos
1962-63: Fig. 346). Pînă în se,colul nostru chiar,
in sudul Germaniei sînt atest ate cazuri în care
femei cu afecţiuni uterine dăruiau Sf. F ecioare
imagini ale unei broaşte (Gulder 1962).
In credinţele ,populare, ariciul întinereşte şi
lnfrumuseţea ză , vindec ă rănile şi influenţează
viaţa sexuală . Sfere cu ţepi confecţionate din lemn
~i vopsite în roşu, prqdHse în Tirol în secolul
nostru şi găsite depozitate în morminte şi biserici,
erau numite „utere" (Gulder 1962). Legătura cu
uterul şi, de aici, cu regenerarea este confirmată
şi de cuvîntul german !gel, ce înseamnă uterul
unei vaci care rămîne umflat după fătare şi
este acoperit de negi. Simbolul poate coborî in
timp p!nă în paleoliticul ,superior. In cîteva peşteri

101
 (La Fileta în Span ia, F ont-de- Gaum e in Franţa)
s-au găsit semn e a semă n ă toa re un or utere cu pro-
eminenţe as cuţ i te (utere de animal ?). In Vechea
E uropă , p rezenţa zeiţe i -a ri c i este bine a testată .
Figurinele de arici ş i vasele cu butoni ş i cu faţa
ze i ţei pe capnc sint atestate în m ulte grupuri
cultura le din mileniul al V-lea i.e.n. In întreaga
r po că a bronzului ş i a fierului, figurin ele de t era-
cotă reprezentînd un arici a par în inventarul de
mormtnt.

c. Zeităţi ale fertilităţii

29 Simbolurile preistorice ale fertilit ă ţii sl nt simbo-
luri ale nemuririi ce sugerează perpetuarea vieţii
şi păstrarea forţelor vitale perman,e nt amenin-
ţa te de moarte. Simbolurile fertilităţii sî nt legate
de anotimpuri ş i reprezintă natura tn regres sau
în rena ştere. Şarpele este nemuritor, căci t şi schimbă
pielea ş i, fiind o creatură care hiberneaz ă , apare
la în ceputul primăverii. In mod asem ănător,
l\fama-glie apare primăvara ca o zeiţ ă tî'nă-ră i.n
t oat ii splendoarea sa şi devine toamna o hîrcă;
dar graviditatea sa rămtne sacră. Zeităţile mascu-
line sî nt alegorizate tn chip de duhuri ale vege-
taţi e i, care răsar şi apoi se sting.
R eprezentările de şerpi sîn t cunoscute din
paleoliticul superior. Pe unele piese de artă mobi-
li a r ă din magdalenianul mijlociu (13 000-11 OOO
î.e.n.), şarpele este redat în asociere cu păsări,
·plante şi linii triple, ceea ce ne ara tă c ă acesta a
jucat un anumit rol !n ritualuril e de prim ăvară
şi vară şi că a fost un simbol sezonal înainte de
zorii agriculturii (Marshack 1972: 223).
In tre 6500 şi 3500 î.e.n. în sud-estul Europei,
precum şi în Creta minoi că, figurin ele ori zeiţa­
şarpe au fost descoperite în sanctuarele domestice,
ceea ce atestă venerarea lor constant ă ş i impor-
tanţa lor pentru fertilitate OI'. i pentru bun ăsta rea
clanului şi a familiei. In aceste fun cţii, zeiţa­
şarpe era interschimbabil ă cu zeiţ.a-pasăre. Se
poate presupune că în preistorie în case ori la
t emelia caselor erau ţinuţi şerpi vii ca simboluri
ale perpetuării vieţii, tot a~a cum ei mai erau tncă

102
 ţinu\. i la începutul ncf>sLui secol in I .iLua nia
(GimbuLas 1958).
Z eiţa-şarpe era un a lt as poc L al so rţ.ii diHiHoa re
de viaţă, dar ş i adu ciHoa re de moarte. In mito-
logia l e tonă, în cîn tece atesLate în secolu l a l
XIX-iea, apare zeiţa i\farsa sau .'lara, !n făţişată
cel mai adesea ca un şarp e negru , culoarea neagră
fiind culoa rea fertilităţii (Biezais 1955: 325-343).
Prezenţa sa aduce fer til i ta Le vacilor. Ea este numită
„Soarta vacilor" sau „Ma ma laptelui" . llera
„cea cu chip de va că" , cum o n umeşte 1Iom er,
este un alt descend ent probabil a l zeiţei-şa rp e
din preistorie. Ofrandele votive din temp lele ei
includ şerpi din teracot 1, an imale cornute ş i viţei.
Jud ecind dup ă credinţe l e păstrate, se poate co nsi-
dera că în perioada t impurie a domesticirii an i-
malelor zeiţa-şarpe era in mod speci fic asociată
fertilit ăţi i vacilor. Şarp ele din c redinţel e „vechi
europ ene" es te aducător de bine, n u de rău,
aşa cum se întîmpl ă î n simbolistica indo-euro-
peană ş i c reştin ă . To tu ş i , zeiţa-şa r pe ap are şi
în ipostaza m orţii, ca şarpe veninos.
P ămint ul grav id, D ă rui toarea de pline sau
Mama grîn elor sînt aspecte care au apărut la
în ce putul erei agricole, sup ravi eţuind pînă în
zilele noas tre ca .Mama-gli e ori Ma ma grînelor.
Ima ginea sa esLe aceea a unei femei gravide
împ odobite cu romburi, cu şe r p i ş i dou ă ori patru
linii. La în ceputu l epocii neolitice (milen iul al
VII -iea î. e.n. ) ea apa re în coronată şi pe tron.
Imaginile duble ale unei fi gu ri m ari a l ături de
alta mic ă ş i însemn ate cu d ou ă linii peste mai1c ă
pot reprezenta fi e d o u ă surori, fi e mama şi fiica,
fie aspectele matur şi tîn ăr a l ze i ţei grlnelor. Ani-
ma lul ei sacru este scroa fa .
Mam a g ravi dă poate fi ş i o m ovi l ă, un cuptor,
o p eşte ră ori un mormînt. Este m a ma morţilor,
mormln tul fiind pîn tecele ei. F ormele monumen-
telor m egalitice din Europa occidental ă sînt ba zate
pe ideea unei red ă ri a organelor de reproducere
sau a întregului corp al Mamei.
In timp ce principiul feminin era considerat
creato r şi etern, ce l masculin era pri vit ca spon-

10)
Lan ~i efemer. Aces ta din urm ă es Le repreze11Lat
simbolic prin a nimale-masculi, cu m esLe cazu l
celor care străj uies c pe zeiţa fertilităţii ş i regene-
răiii pămîntului, prin forme falu soide - care pot
np urea ca sup orturi sau ca toarte ale cupelor
de Yin - şi prin bă rb aţi itifalici cu măşti de ani-
male, in special b ărb aţi-ţap ş i bărb aţi-taur.
A ceştia din urm ă pot fi adoraLori ai zeiţei sau forme
timpurii ale lui Dionysos, zeul regenerării anuale.
Printre stereotipurile înregistrate în timp ş i
s p a ţiu, există un singur zeu al vegetaţiei în_declin,
Dătrînu l paşnic şi trist, reprezentat ca un b ărb at
aşezat pe un scaun cu mîinile pe genunchi. Aceste
fi gnri apar a l ături de figurine aşezate reprezen-
tîrnl femei gravide sau bătrîne ( zeiţe ale recoltei),
ca în necropola de la Cernavodă aparţinî.nd culturii
Hamangia, d atată pe la 5000 î. e.n. (B erciu 1967:
PI. 3-5; Gimbutas 1982: Pl. 247-250). ·
lntr-un singur caz pînă acum, fi gurina unui
b ărbat cu exact aceeaşi po stură ca şi a lţii apa rţi­
nî ncl culturii Sesklo din Thessalia (cca . 6000 i. e. n.)
arl' sini femin ini (Colecţie particulară, Tloupos,
La1irna. Nepublicat). Acest lucru su gerează exis-
t enta unor divinită ti hermafrodite din seria zeilor
veg~taţiei în declin:
O sculptu ră remarcabil ă est e aceea a unui om
şezî nd ce ţine un cîrlig în min a dreaptă împodobită
cu b ră ţ ări (descoperire făcută la Szegvăr-TU.s­
kăYe s , sud-estul Ungariei, şi datată pe la 5000
Lc. n. - Gimbutas 1982 : Pl. 46, 47) . Imaginea
am inteşte pe aceea a zeului roman Silvanus, stă­
pî nul pădurilo r şi păşunilor, descris în mod tipic
cu o cîrjă pastorală în mină . El este înru dit şi
cu zeul preelenic Cronos, ale căru i rep r ezentări
îl arată ca pe un bătrin ţinînd în mină un obiect
curb. E ste foarte probabil că acesta din. urmă
avea anLecedente în Vechea Europă . Pe de altă
par te, zeul p ădu rii din neolitic ş i epoca cuprului
este un probabil descendent al „sălbaticu lui" din
paleoliticul superior ce p oartă o mas că de animal
şi, aşa cum esLe cazul de la Trois Freres din Franţa,
este reprezentat al ăt uri ele animale.

104
 ln rezumat, se poate aprecia cli zcit ntra
Creatoare-Atotd ă ruitoare rrează lum ea , o în·
carcă cu energie, o su sţi n e cu lichidul dă t ător de
viaţă şi împ a rte m oartea Ja momentul oportun.
Zeiţa reg ener ă rii este promisiunea de v iaV apă­
ru tă miraculos din moarte şi cîrmaciu l timpului
ciclic. Ei ii a p arţi ne darul transformă rilor.
Tărîmul zeiţelor este cerul, pămîntul şi lumra
sub-păminteană . Conceptul de principiu di \-i n
feminin este manifestat în fo rm ă umană , ani m a lă
şi ab strac t-simb o li că . M ani fes t ă ril e lui sînt prrl u-
tindeni, venerarea lui fii nd l egat ă de ciclul infi nit
al vieţii, m orţ ii ş i ren aşte rii. Sim~olismu l „wd1i
european" era co nstruit pe principiul cil. vi a ţa
pe p ă mînt es te o t ransform are eternă .
Fertilitatea es te asadar num ai una din multi-
plele funcţii ale zeiţ~i. Este incorect să numim
zeiţele din paleoliticu l superior şi din neol itic
„ zeiţe ale fe rtilit ăţii" , aşa cum se ma i fa ce în
literatura de specialitat e. Fe1·tilitatea p ămî ntu lu i ,
astfel cum a fo st prez e ntată mai su s, a de".Emit
o predcupare primordialii numai în era produce t·ii
hran ei. Ca atare, trebu ie precizat că nu aceasta
era fun cţia princ ip a l ă a zeiţe i şi că nu are nim ic
de-a fa ce cu sexualitatea. Z eiţel e epocilor paleo-
litică şi n eoliti că erau in primul rînd creatoa re
ale vieţii, nu Venere sau frumuse ţi, şi în m od
hotărît nu sotii ale ze it ăti l or mascu li ne. Celăla lt
term en geneAc pentru 'zeiţele preistorice este
„ Z eiţă - m a m ă" , ceea ce de asemenea constitu ie
o denumire confuză . Esţ!;) ~d~vărat că avem im a-
gini ale mamelor şi protectoarelor v i eţi"i tinere şi
c ă exista Mama:glie şi Mama morţilor, dar rest.ul
i maginilor feminine nu pot fi inclu se prin genera-
lizare în t ermenul „ zeiţe- m am ă" "\Spre exemplu,
z ei ţa -pas ă re şi z e iţa-şa rpe nu sînt totdea una
mam e, a şa cum nu sîn t multe alte imagini ole
rege n er ă rii şi "tran s form ă ri i.
P1·incipiul masculin , ap ă rîn d ca animal sau
ca falu s, se rveşte la regenerarea puLerilor. zeiţ i.
Divinitatea m asculină es te un zeu a l vege taţiei
tn dec.lin şi, înlr-o all.tt formti , un zeu a l p::irlu rii

105
 fa milia r n ouă, aşa cu m s-a întrup at mai ttrziu
in Pan, Silvn nu s nri Faunu s.

3. Altare,
sanctuare şi temple

Multe din informaţiile ce le ayem despre credin-

ţel e Vechii Eu rope provin din sa nctuare. Acest ea
au fost găsite fie ca modele, fie în in teriorul caselor
sau independente, demon strînd legăturile strînse
dintre viaţa l a i c ă şi cea sacră, în specia l sub aspec -
tul funcţiilor îndeplin ite de femei.

31 a. Altare domestice
In cepind cu a nii G500-6000 î.e.n., zeiţele-pasăre
şi zeiţele-şarpe apar ca div i n i tăţi domestice, fiind
plasa te pe altare din p i atră din co lţul sacru a l
casei. F'igurioele ze i ţe i grav ide sînt asociate vieţii
din curtea interi o ară unde avea loc mă cinarea gri-
nelor şi coptu l pîinii. Cupt oarele b oltite au adesea
platforme special destinate figurinelor, vaselor -
de cult şi opa i ţelor. Cele mai vechi atestări, îri
acest sens, provin dintr-o aşezare n eo li t i că timpu-
rie de la Achilleion lîng ă Pharsala în Thessalia,
aparţinînd culturii Sesklo, cca 6500-5900 [sec.
66/64 -59-58 ] î. e.n . ( săpături efectuate în a nii
1973-74 de noi, împ reun ă cu Shan Winn şi
Daniel Shimabuku). lncepîncl cu cca 6000 î.e.n .,
altarele domestice se d e zvoltă ca 's anctuare cu
dou ă în căperi, un a m ai mare, iar cea l a lt ă mai
mică - prima fiind templu l propri u-zi s, cealaltă
un atelier pentru produ ccr_ea obiectelor de cult
(fig. 25).

J2 b. P esteri
Urm ă~in<lu- sc. tradiţi a st r ă bunilor din palroliticul' '
supe1·ior, oa menii .Vechii Europe au folosit p eşte­
rile drept sa nctnare. 1 Jn exrmp lu t ipic este p eş ter!l.
Sraloria din su cl -e?tul Italiei, datată la mij1ocol
m ilen iului ul VI-lea î.r.n. (s<1pi'ltmi efectuate de noi,
îm p reun ă cu Shan V\:inn, în an ii 1978-80) . Este
vorba de o peşteră s up e rioa r ă mai mare, legată

106
 Fig. 25. l\Iod clo ln Iul
al e u nor l ompl o ap a r-
pnind cuHurii Scsk lo,
Th essal ia, cea 6 100 -
GOOO l.e.n. (1) Cran n on
( Dourak i sau Kh a lki-
ad es) ; (2) Myrri ni,
Ka l'clilsa). Î năl ţimea
m od el 11 Iu i do jos:
8,7 cm .

p1i .1tr un Lu :1ei îng us L de o a lt ă peşter ă mai mi<; ă

avînd un ba zin natu ral cu apă . ln p eşte ra superi-
oa ră , la trecerea spre p eştera i n fe rioară, s-au găsit
137 schelete, prob abil victime sacrifi cate. Peşte ra
conţinea stalagmite, stalactite şi c ram i c ă d eco-
rată cu semiluni, şerp i, motive vegetale şi ovi-
forme. Aceste simboluri a rată că p eş tero. era un
sanctuar dedicat zeiţe i regenerării.

c. Modele de temple
In sud-estul Europei s-au descoperit apro xi-
mativ 50 modele în lut a le unor t emple (Gimbut:is
1980). Ele se afl ă cel m ai adesea în aprop ierea
unui altar. Este foarte probabil că modelele erau
ofrande tnchinate zeiţei căreia ii era dedica L
altarul respectiv. In general, m odelul este destu l
de mic, putinei fi ţinut in min ă , şi este dec orn

107
Fig. 26 . Mod el de templu ln lut (recons tituit ) de la Porodin,
Macedonia, cu intrări largi în formă de T inversat pe
toate laturile ş i cu masca ze iţ ei pe un cilindru în ac operiş .
Asemenea modele erau, se pare, ofrande aduse z ei ţ e i
venera te în templu .

Fig. 27. Model lipie al unui templu cu două niveluri, Roz-

sohuvatka, Ucrain a de vest, cultura Cucuteni-Tripolie.

cu simbolu ri. Modelele sînt dreptunghiulare şi au,

de regul ă , un a cop eri ş cu d ouă pante. Orificii
plasate în a coperiş şi 1n pereţii latera li le dau
aspectu l unor coteţe miniaturale de păs ă ri.
Un mod el de templu gă si t la Porod in, in
Macedon ia, este tot în forma zeiţ. ei -pa s ă re
(fig. 26). Construcţia reprezintă corpul unei
zeităţi cu gîtul ridicînd u-se din a coperiş ca un
coş gros şi cilindric ce are în vîrf trăsăturile
mascate ale unei zeiţe -pa săre cu ·ochii mari. Un
colier înconjoară gîtul- coş al corpului-tl.lmplu.
Modelele de acest tip au uneo1·i ori fi cii triunghiu-
lare sau în formă de „T" inversat.
Exist ă şi alte modele de temple ale zeiţei­
pasăre, aparţinincl cu lturilor Vinea [4302 l.E.N./
5335-4955-4550-4155 i.e.n.] şi Tisa [cca 4300
I.E.N./5000 î.e.n.] din mileniile VI-V i.e.n.,
ce au tot formă ele pasăre. Penajul este indicat
prin numeroase incizii în părţile laterale. Orificiile
rotunde din partea su perioară anterioară sînt
flancate de inscripţii, poate o invocaţie sau o
dedicat ie. Aceste orificii sî nl intrări simbolice în
:zeiţă i~ manifestarea ei ca pasăre. Uneori aco-

108
Fig . 28 . Model de templu ( teracot ă) lmpodobit cu semne
sacre şi cu simboluri. Frontonul şi colţurile acoperişului
poartă capete masca te. Cui lura Vin t a, aşezarea G rade ş­
niţ a, nord-vestul Bu lgariei, cca 5000-4500 l. e.n . fnăl­
ţim ea 14,5 cm.

pe rişuril e sint decorate cu capete de animale, de

exemplu berbeci, sa u cu capul mascat a l unei
z e it ă ţi la fiecare co lţ ş i pe fronton.
Modelele de temple cu două niveluri ne o fe ră
informaţii privitoare la planul arhitectonic al
monumentelor reale. Unul, descoperit Ia C ăsc ioa­
rele, in România (cultura Karanovo [Gum e lniţa]),
datat pe Ia mijlocul mileniului al V-lea t.e.n.
[3670-3450 I.E .N. ; sec. 46-40 i.e.n.], prezintă
patru temple separate dispuse deasupra unei
substructuri ample. F"iecare templu are un portal
cu o arcad ă mare ; baza prezintă zece deschideri
circulare. Partea su perioară a substructurii for-
mează o terasă in jurul templelor, care fie putea
găzdui o adunare, fie servea ca suprafaţă în ă lţată
pentru practicarea ceremoniilor rituale.
Alte modele ne dau anumite indicaţii despre
ritualurile practicate in temple (fig. 27, 28). Un
model fără acoperiş de la Popudnia, în vestul
Ucrainei (faza Cucuteni tirzie), prezintă un

1H
Fig. 29. Model i11 lu t. f.lr:i a c o periş. al unuia dintre cele
mai complexe monumente „vechi europene" datat ln
prima jumătate a mileniului al IV-iea t. .n . Acest mo-
nument de la Popudnia, Ucraina de vest, cuprinde un
cuptor, o platformă tn formă de cruce, vase mari , o scenll
de pre!lăl ire a plinii sacre cu o figurin ă care fră mln lă piin ea
(sus) ş1 o all;l figurină şezlnd lingă cuptor.

an amblu ompus dintr-o în căpere principală şi un

vestibul pe patru suporţi cilindri i. ln interior,
la drea pta unui cuptor dreptunghiular mare, pe
o platformă înălţato, se află o figurin ă feminin ă
cu mlinile pe piept. Lingă peretele exterior, o
altă figuri nă femini.nă macină grlne.:.A proxima tiv
in centrul incăperii se află o sup ra faţă elevată ,
tn formă de cruce (fig. 29).

110
d. T emple reale 34
In ultimul timp a crescut numărul templ elor
descoperite aparţinlnd mileniilor VI-V t.e.n. Aces-
tea erau de tipul unei case dreptunghiulare sau
al unei con s truc~ii cu dou ă niveluri. Cel mai
renumit, pîn ă acum, este templul cu coloane
de la Căsci oa rele (faza Karanovo V [cultura Boian,
faza Spanţo v], cca 5000 î. e.n . [4030-3070 J.E.N.:
sec. 48-45 l. e.n.]). Aces ta es te un dreptunghi
mare (10 X 16 m) împ ă rţit ln două încăperi.
Pereţii sint pi c ta ţi ln roşu cu spirale, arcuri şi
ovoide crem. Pe peretele de ves t se află un medalion
rotund din tera co tă, un şarpe în colăcit pictat in
roşu şi conturat cu crem. In centrul încă p erii se
afl ă două coloane goa le pe dină untru , înalte de
cca 2 m, deco rate cu un desen serpentiform
unghiular. Coloa na mai g roasă este în conjurată
de trei stîlpi mai mici. Lingă ea s-a găsit scheletul
unui adult ln poziţie c hirc ită.
Un alt templu aparţintnd a cel e iaşi perioade a
culturi i Kara novo, descop erit la Radingrad (lingă
Razgrad, în nord -estul Bulgariei), era o c onstr u cţie
cu d o u ă niv Juri - la par ter se afla un atelier
de ceramicii, etajul fiind un sanctuar. La nivelul
inferior s-a u găsit un cuptor mare şi o platformă
de lut a cop e rită cu unelte pentru lustruirea şi deco-
rarea vaselor, pietre plate pentru sfărîmarea ocru-
lui, 'precum ş i vase arse şi nearse. Sanctuarul de la
e.tajul superi or conţinea un altar mare dreptu nghiu-
lar din lut., un ră zboi de ţesut vertical, figurine,
mod ele de temple şi va c umplute cu mărgele
de lut - toate aflate în apropierea altarului.
La Sabatinovka, o aşezare aflată pe valea
Bugului inferior, s-a descoperit un templu din
faza Cucuteni timpurie (cca 4800-4600 t.e.n.).
Sanctuarul ocup ă 70m1 , iar pereţii din tmpletitură
lipit ă cu lut s-au pă s trat bine. Altarul de lut,
lung ele G m, era la capătul încăperii, plasaţ tn
lungul peretelui. S-au găsit 16 figurine aşezate
pe tronuri miniatura le puse pe altar, lingă care
se a fla un tron în m ă rim e naturală (pentru preo-
tea săn. Toa te fi gmin ele erau de a ce l aşi tip -
feminin, fă ră braţe, cu ochii rotunzi şi cu fesele

111
Fig. 30. Un monumen t sacru de la Sabalinovka, R. S. S.
Moldoven easc ă, datat la jumătatea mileniului al V-lea
i.e.n. (cca 4700-4500 î.e.n.). Această construcţie ocupa
70 m şi includea: (1) podea din dale de piatră; (2) cuptor;
2

(3) podium; (4) scaun de lut; (5) figurine; (6) gru.p de

vase lingă cuptor. Aceste sanctuare reflec tă modele minia-
turale de t emple găsile adesea în interiorul celor reale şi
erau scena unor ritualuri timpurii „vechi europ ene"

masive, pentru a ajuta la stabilizarea poziţi e i

şez.inel. Un a avea b raţe de şarpe , ţinlnd un pui
de şar.pe sa u un falus. Alte figurine au fost găsite
tn ·apropierea cuptorului şi pietrelor de mă cinat,
ca şi la: intr~nea pardosit ă cu piatră (fig . 30~3 1).
· Zeiţa-şarpe şi simbolul şarpelui erau imagin i
dominante în aceste l ăcaşu ri. Se practicau mis-
tere ale morţ. ii şi re na ş terii, precum şi riturile de

112
Fig. 31. Una din cele 32 de figurine găsite ln sanctuarul
de la Sabatinovka, ţintnd tn mină un şarpe .

iniţiere . În general, caracteristicile principale ale

ori c ăruit emplu sînt altaru l, cuptorul pentru
pline, pietrele de măcinat şi vasele-pithoi*. Răz­
boaiele de ţesut verticale sint de asemenea frec-
ven te.

4. Practicile religioase

l\fodelcle de temple şi san ctuarele reale o feră

m ulte puncte-cheie pentru înţelegerea practici-
lor rel igioase ale Vechii Europe (fig. 32) . Exista
un număr de ritualuri, fiecare avind parapherna-
lia** specifice.

a. Măştile . 35
Moştenite din paleoliticul superior ş i adaptate
ritualurilor din neolitic, m ăştile cele mai vechi
* Recipiente mari folosite ln epoca istorică pentru
depozitarea vinului {sing. p itlws) (N.T.).
** De la gr. para „lingă; dincolo" şi pherne „zestre;
dar" - pherein „a duce, a purta". Aşadar, paraphernalia,
îns ea mnă „accesorii de cult" (N.T.) .

113
Fint în genera l atestate ca modelate ln relief pe
fi gurinele cu giL cilindric sa u pc gîLurile unor vase
mari. Acestea sint romboid ale, ovale sa u fi proxi-
ma tiv tri unghiul are. Uneori sint interschimbabile,
a~a cum s-a atestat în a şeza rea Achilleion din
Thessalia, datată pe la 6300-6000 î.e.n.
In epoca cuprului, m ăştile sint atestate într-o
mai m a re va rietate de forme, inclusiv pentagonale,
ş i sint decora te geometric cu incizii ş i picturi.
Unele au p erfo raţii şi o co roană ap la tizată pentru
ataşarea podoabelor, cum a r fi penele sau florile.
Se pare că erau supuse unor anumite transformări,
legate poate de ciclurile anotimpurilor , prin
folosirea une i o rnamentaţ,ii co re spunz ă toare.
36
b. Practici religioase
Dovezile arheologice ne permit să reconstituim
cite va din practicile religioase importante din
Vechea Europă:
- M ăc inarea ritual ă a grînelor şi coacerea plinii
sacre, apoi poate ofrande cu felii din aceas tă
pli ne aduse zeiţei ferti li tă ţii pămlntului (a şa
cum va deYcn i uzu al în timpurile istorice) şi
împ ă rţirea in comun a hranei intre pa r tic ip anţ,ii
la ritual.
- Libaţ,i i ceremonial e şi, poate, îm părţ irea bău ­
turii.
- Ţe!'iercn de ptnză pentru templu şi a veşmintelor
de ceremoni e ori dedicate zeitei.
- Dansuri sa u mişcări rituale ~u acompaniament
de instrumente muzicale, ln special tobe.
- Folosirea m ăştilor la ritualuri ş i , poate, tn
spectacole rituale; îngroparea ceremonială a măş­
t ilor ze iţ e i morţii.
Fig. 32. Un ansamblu in teresant de obiecte miniaturale
de ritual ne d ă informaţii privitoare la asocierea z eiţei cu
muzica. S-au găsit trei tobe cilindrice a lături de figurin e
cu patru aripi ş i marcate cu „V"-uri, meandre, şuvoaie şi
linii paralele, mese minia turale cu vase acoperite cu
capace, opt scaune, trei paravane pentru altar pictate
cu simboluri pe ambele feţe. Faza Karanovo VI, Ovcearovo,
nord-estul Bulgariei, mijlocul mileniului al V-lea l.e.n.
J\cest ansamblu rep rezi ntă probabil reconstituirea ritua-
lului regenerării , asociat ou rituri sezoniere sau funerare.

115
 ·- PrezenLarea figuri ne lor· el e lu t şi a modelelor
de temple ca ofrande vo ti ve.
- Lu stral.ii sau ablu t.iuni rit uale.
- Invocaţii, adresate 'probabil zeiţei- pasă re ad u-
căto are de ploaie de către femei goale ce ţineau
în mîini vase roari; de asemenea, ceremonii ce
im plica u fo los irea unor vase perforate.
- Înscenarea unor cereiµo nii specifice pe băn cile
altarului prin folosirea obiectelor miniatu rale de
cult : mese, scaune, t obe, fi gu rine ş i parava ne de
altar.
- Sacri ficii de animale domestice, in special de
tauri, berbeci şi porci sau de fiinţe uma ne, în
p eşteri ş i în templele cu coloane.
- Dirij ar ea ritualurilor ş i ceremoniilor de pe un
tron, probab il <le către o preo teasă.
37
c. Parap hernalia
Toate aces te a ctivit ă ţi necesita u o ca ntitate
c o n s id era bil ă de acceso rii de cult. Se foloseau
diverse tipuri de vase pentru felurite ritualuri.
Cele ma i uzu ale er?-u v~sel e antropol!!orfe__r.e:pr.e-
zentînd zei \.a în diverse ipostaze : vase ornito-
morfe sau zoomorfe cu aspect de cerb sau că pri­
oară, porc, taur, berbec ş i ciine ; recipiente rotunde,
pătrate sau triunghiu lare; vase de libaţie şi
rhyt'on-uri (unele cu ciocuri in formă de gură de
p eşte sau plisc deschis). Lumina era dată de
opaiţe, ia r în vase speciale se ardeau esenţe par-
fumate. Mesele de altar şi lespezile de piatră erau
folosit e pent ru reprezentarea miniatural ~ a unor
spec ta cole sacre.
, Prepond erenţa figurinelor feminine descope-
rite în sanctuare su gerea z ă că activităţile reli-
gioase cădeau tn mare parte , d acă nu exclusiv,
în sarcina femeilor. B ărbaţi i participau , de exemplu,
ca dansatori mas caţi în animale, dar cop l e~itoarea
maj oritate a figurinelor reprezintă femei preocu-
pate de a ctivităţi de cult pe care le dirijau de pe
tron. l\fai m ult, rit ual urile re flectă sarcinile
zilnice laice ale femeilor - cele mai importante
fiind prepar area pîinii , fabri carea ceramicii ş i
ţeserea pin zei. Acest fapt va fi dat mu ltă demni-

116
tate femeilor şi muncii tndeplinite de ele, va fi
dat puterea de ideQtificare cu activitatea lor.
Toate acestea constituie elemen'te ce nu trebuie
desconsiderate.
In procesul de sacralizare a '!':ieţii lor creatoare,
femeile au elaborat multe practici religioase ce
ne-au devenit familiare in epocile mai Urzii.
Iată , de pildă, patru elemente foarte importante
ce se regăsesc in dezvoltarea istorică a rit ualului:
aerul ( esenţe pa rfumate), p ă mîntul (piinea şi
obiectele de lu t), focu l ( opa iţele ş i cuptoarele)
şi apa (lichidul d in vase). Erau de asemeni inte-
grate în ritu al muzica ş i dansul, ofrandele sacri-
ficiale, m ăştile, l ustr.aţi i l e ş i ritu r ile ce implicau
piinea ş i b ăutura.

5. Perpetuări
în epocile indo-europeană fi creftină

Tran sforma rea Europei dator ită infiltr ă rii popu-

l aţi e i indo-europen e patriarhale ş i pastorale a
kurgan elor din spre r ă ·ă rit în Eu ropa central-
estică în mai multe valuri (cca !1200-4000,
cca 3400-3200 şi cca 3000-2800 î.e.n.) a avut
proporţii şi c onsecinţ,e extraordinare pentru istoria
ulte ri oa ră a Europei.
Rez ultatul impactului dintre cred inţe l e „Yechi
euro pene" ş i formele striiine indo-europene este
vizibil 1n detronarea ze it ă ţ il o r „vechi europene",
tn di spariţ i a templelor, a accesoriilor de cult şi a
semnelor sacre şi în red ucerea drastică a imaginilor
religioase 1n ar tele vizua le. Această să răc ire a
început în Europa centra l-estică ş i a afectat
treptat întreaga Europă centrală. Insulele egeene,
Creta şi regiun ile mediteraneene centrale şi
vestice au continuat tradiţiile „vechi eu ropene"
1n că alte cîteva ·milenii; dar nu cleul acestei
civilizaţii - cuprins între arcul carp atic, Grecia
şi Italia - a fo st d istrps.
Procesul de indo-eu ropenizare a Europei nu a
fost, totu ş i , o în locuire a un ei culturi cu a lta,
ci o hibridare treptată a do u ă culturi };i sist eme

117
 simboli c diferite. Nu s-a produ s
d ăc inare a imaginilor ş i simboluri! r -r "vechi
europen e". Acest e ra cteri tici xtr m d rezis-
tente ln i torie, era u prea a dln c implanLaL tn
psihi ul uman . Ele ar fi putut pi ri d ar o dalii
cu t I exterminar a populaţi e i f minin .
Incursiunile g rupurilor de răz b o ini i că i ri
indo-e uropeni şi avlnd urme a sc uţit p ri uloas
(pumnal e din cupru -ar. nic) sint ev id nţiate d
cercetăril e rheologice a fiind nu m a ive ci,
mai a l s, persist ente. C.heia su c ului lor ln
cucerir a ş i co nYertir >a p o pulaţie i loca le la sis-
temul lor so ia! a consta t, pe cit se par , ln supe-
rioritatea armamentu lui lor, în sistemul lor de
împărţire ln clase ş i ln ce ntrali za re puterii în
mtinile şe fil o r d e trib.
38 Religia „ veche eu ropea n ă·' ce ntrat ă pe cultul
zeităţil o r f minin e a d venit cland es tină ş i a
fost co ntinuată de populaţia subjuga t /\, ln primul
rtnd de bunica şi de mama familiei. Cit v dintre
vechil e tmdiţii, în spec ia l r le legale d ritua lurile
naşterii ş i morţii ori fer t ili tă ţii p ă m lntului, au
ontinu al în ile' a rPgi uni chiar pin ă ln zilele
noastre făr sc himb ăr i radi cale. în a lte zone,
a cestea au r st a similate de id eo logia ind o-eu ro-
peană. În Grecia ant ici\, as imila r a z i tll ţilo r
„vechi europene" în panteo nul indo-eu ropea n a
du s Ia crea rea unor imagin i ·tra nii chia r ab urde
ori grote ·ti. Un atare pro ·e~ te vizibil ln mod
izbitor în tr n formar a ze iţei Ath n:i, z iţa­
pasăre a \ hii Europ , lnLr-o figur ă rnil.ito.rizală
u plato şă ş i coif. Credinţa ln na ş te rea i din
capul lui Z us - zeul supr m a l ind o-euro1 nilor
sta biliţi ln Grecia - arată îl de depal'l, a m rs
metamorfozar a: de la o z iţă part no' n Li •
ptnă la na ş t r a ei din t r-un zeu. Zei ţe i I a rLeno-
g netice şi a xuale (nă s ut din sine, fu ră aju-
t orul in se minării masculin e) s-a u modificat treplat
tn mirese, soţ ii şi fii ce, de,·enind „erotiz t ' ,
legate prin prinripiul iubirii srxuale r urm a r a

• Gr. parth nos „fa ta , re ·io r:l" şi genos „nru;tere,

z:lmislire". ( .T .).

118
sistemului social paL1-iar·hal ş i patriliniâr al indo-
europ ni lor . Zeiţa grea ă Hera, rnoşlenitoa r a
p1ob ab il ă a zeiţei -şa r pe „v ch i europene' , a devenit
so ţia lui Zeus. Ma i mult , Zeus \a seduce sute de
alte zeit ă ţi feminine ş i nimfe pentru a se impune.
Pretutind eni în Euroµa , Mama-glie ş i - a pierdut
ca pacita tea de a da viaţ ii plantelor f ă ră unirea
cu z ul tunetului - numa i du pă primu l t unet
iarba începe să creasc ă , iar apa e pur·ifi ă .
Născătoarea ş i d ~ ti:itoa rea de viaţă, Soa l'ta
ori cele trei Parce, au ră m as remarcab il de ind e-
pendente ş i influente in multe zone a lo Europei.
La fel Artemis la gr ci, Brigit la il'lundezi ş i
Laima la baltici nu au preluat trăsă tUl'il e vreunui
zeu indo-european ş i nici nu a u fo t căsă tori te
cu vreu n zeu. Zei ţa b a lti c ă Laima apare în cîn -
tări de fac tură mi to l ogi c ă împreună cu Dievas -
zeul indo-european al luminii cereşti - pentru a
binecuvînta cimpiile şi v iaţa oamenil or, nu ca
soţie a acestuia, ci ca o zeiţă cu puteri egale.
Procesul de asimilare a zeiţelor pre-in do-europene
tn ideologia indo-european ă a arnL loc la date
diferite ş i cu intensitate diferită .
In perioada e re .t in ă , ă cătoa rea ş i Mama-glie
au fuzionat cu figura f. F ecioare. Nu ste as tfel
s urprinz ă tor că venerarea F ecioarei tn ţă rile ,
catolice o întrece pe cea a lui I sus. Ea ste încăi
asociată cu apa vieţi i, cu izvoare miraculoase
tămăduitoa re , cu fl orile, fructele şi re oltele.
Este pură, pu terni că ş i Jreap tă . Ea es te încă
Marea Mamă . Î n sculpturile populare ale Maicii
Domnului a este uriaşă ş i puterni că , ţinind în
poală un Crist miniatural.
Multe dintre zeiţele str ăvechi au continuat
şi continuă să ex iste în basmele populare, in
cred inţe ş i cîntecele mitologice într-o varietate
de ipostaze. Z e iţa -pa.să re ş i zeiţa d ătă toare de
vi a ţă (cu chip a ntropomorf) continuă să apară
ca Soarta, ori ca o zînă, dar ş i ca o raţă, o gisc ă
ori un berb ec ce aduc noroc şi bun ăs tare. In
fun cţia de profet, ea este un uc. Ca mame pri-
mordiale, sînt cunoscute su b forma un ei căpri­
oare supra na turale (mitologia irlandeză) sau,

119
unor ursoaice (mitologiil e b a ltici'.'i şi sl vi1). Tn
fun c ţ i a de a<l u e ătoare a mor\ ii, z • iţ d 111 •
vultur, Lufniţă , peli can sau ori &.lt pos r
mare sau d e prad ă . Ca ipo s taz ă anlrop orn ol'l'i1 a
m orţi i, ea d evin e o D oa mn ă A lbu u1·i aş ă , î nfri co-
şătoa1·e, nesăţi o a s ă, ca re este capab il ă să Lr · ea(' ă
prin uşi, fiind un eo ri p1·ocecl alii ori în soţi Lli. ue un
r.iine alb.
Zeiţa - şarpe cu chip um a n a di s p ă rut din c re-
dinţe în cea mai mare parte, cu ex cepţia unui şarpe
încoronat, simbo l a l înţe l ep c iu ni i ş i nemUl'irii.
Venerarea şarpe lui de (' asă ca simbol a l fertili -
tă ţii, nem uririi ş i fe1·ic i1·ii c o ntinu ă pln ă în st>rn-
lul XX.
Z e iţ.a lunar ă a rt>ge n e rării şi tran s formări i a
deve nit o vr ă jitoa re a nopţii ş i magiei ca re pro-
voacă di s t1·ugeri ş i coş maruri, d a r are Lu l odali'I
puteri tămăduitoare ş i regeneratoa re. Ea c :; lt!
supraveghetoarea putc1·ii c iclice a vi e ţii. Ea
impiedi că d ezvo ltarea pl a ntelor, inno a u ă s pice le
de secară şi scutură p ăs tăil e d e mazărn. E a
seacă lapt ele vacilor. Asemeni ze iţe i ll ecate
la greci, Ba bei Iaga la s lav i şi zeiţei R aga na la
baltici, ea poale fi o fem eie frumoa să sa u o crea-
tură de coşma r. I pos ta zele ei princ ipale sînt b roasc a ,
ariciul, şoa rec el e , p eş te l e ş i fluturele ori molia.
Ea poate zbura , ia 1· a d ă p os tul e i s tă pe picioare
de găină.
Cultura Vechii Europ e a fost ma tricea unor
credinţe ş i practici mult ulterioare. n a finam entul,
frumu se ţea şi forţa tradiţiilor sale relig ioase sint
o parte ese nţial ă a moşte nirii cultura le europen .
Credinţa in puterea e lem en tului fem inin, adap-
tarea la ciclu1·ile naturale, îmbinarea sa rului cu
profanul ş i celebrarea vieţii şi rege n eră rii au mult
lucruri d e spus pînă a zi.

Referinţe

ARNAL, JEAN
1976 Les statues-menhirs , lwmmes el dieux, Pnris, Edilions
des Hesp~rid es

120
ATZENI , ENR ICO
197 8 La DPa M rulre nelle c11l1 1.trt' prenuragiche, Sassari ,
Oallizz i
BERCIU , !H JM I T H ! I
'19 67 R om an ia R Pf ore B nrebis ia, Lon dra, Tha mes a ncl
H11dso n
BIE7.AIS, HA R ALDS
19 55 Die Hauptguuinnen cler a/t en L ell en, l fppsala
CAl\IERO. , O. O.
198 l Symbols of B irth and of Dt> alh in ·1he Ncolith ic Era ,
Londra, !(enyon- Deane
CRA\VFORD, 0. 0.S.
1957 Tiz e Eye Godd Fss , Londra , Phoen ix House
DA!\IE S, 1\l I CHAEL
1976 The Silbury Trens ure. Th P Great Goddess R PdiscoP-
ered , Londra, Th a mrs ancl ll udso n
D'ANNA, A.
1977 L es staturs-m enhirs el s telrs anthropomorplu·s d ii
midi m editerraneen, Paris, Eclitions d 11 Cen tre Na-
lion al de la Red ie rche Scienlifiq11 e
DAU NYS , STA SY S
1980 Pirties tradicines apeigos Adutiskio apylinkPjP,
„KraSloly ra" (V ilnius ), 'IO, p. 6 1-64
DEO NNA,W.
1952 J,a fem me el la greno uille, „(.;;1Ze lle des beau x-arls" ,
Ser . 6, t, o ; p. 22 9 - 240
D U MJTHE SC , ll llllT EN S li\
1968 Un m odele de sa nct uaire rl~con 1 ' Pr l dans la station
ent!olithiq1tf' de Că s c ioare l e, „D ac ia" , 12, p. 38 1- 39'•
DUM!THE SCU, VL A DIMIR
1970 Edifice destine au culte decouPcrt dans la couche
Boian-SpanţolJ de la s tation-tell de CclscioareLP,
„Dac ia " , 15, p . 5-24
197 4 A rta preistorică în Hom<lnia, B u c ureşd .
GIMB UTA S, MARIJA
1958 Ancient Symbolism in L ithuanian Folk Art, P hil a-
d elphia, American Folklore SocieLy , voi. 49
1977 Varna: A S ensationally Rich Cem etery of the Kara-
no1Jo CiP ilization, About 4500 B .C„ „Expedition" ,
19, 4, p. 39-46.
19_80 Th e T emples of Old Europe, „Arohaeology", decem -
brie, p . 41- 50
1982 Th e Goddesses and Gods of Old Europe, 6500-3500
B .C. Myths and Cult Images, Londra, Thames &
Hudson.
f.a . Sacred lmages and Symbols of Old Europe, H arp r
and Row (sub tipar) .
GALDER, ALVIS
.1 960-1962 Die urnenfelderzeitliche „Frauenkriite" Pon
Traissau in N iederusterreich, „M i lleilungen cler
Prăhistorischen Kommission cler OslerreichischeP
Akad . cler Wiss", X, p. 1-157.

121
 KALICZ , N.ĂNDOR
1970 Clay Gods . Th e N eolithic P eriod and Copper A ge in
J!un gary, Budapes ta, Hered ilas, Corvina Press
KANDYBA , O.
193 7 Schipenitz. ](un st und Gerâte ei'1.es neolitltischen
Dorfes , Viena ş i Leipzig, Bucher zu r Ur- und
Friihgcschichte, V
.MARS HACI<, ALEXANDER
1972 The Roots of Cic•ilization . Th e Cognitive B eginnings
of Man's F irst Art, Symbol and Notation , New York
McMANN, JAMES S.
196t, Earliest of N eolithic Cities: Delving Deep lnto
th e N eolithic R eligion of Anatolian {:atal Hilyii.k.
Pa rtea 11. Shrines of the Vultures and the Veiled
Goddess . „lllustrated London News", 244, p . -194-
197
':1967 {:ata l Hfi.yfi.lc: A Neolithic T own in Anatolia, New
York, McGraw-Hill
MOSZYNSKI, K.
1934 Kultura l1uiowa Slo CJ ian, II. Cracovia
RADUNCEVA, ANNA
1976 Prehistoric A rt in Bulgaria from the Fifth to th e
S econd 11!ill enia H.C., „B .A.R ."
RÎBAKOV, B. A.
1965 - 66 Cosmogony and Mythology of the Agrirnlturalists
of th e Eneolith ic, „Soviet Anthropology and Ar-
chaeology" , IV, 2, p. 16 -35; 3: p. 33-51 (Tra-
ducere din rusă, publicat iniţi al ln „Sove tskaia
arheologii!!" 1965, 1 ş i 2)
RUCKER'f, ANNE
1976 Frii.he Keramilc Băoti e ns (Beiheft zur Halbj ahres-
sch rift „Anlike Kunst" '10), Franke Verlag, Berna.
SREJOVIC, DRAGOSLA V
1972 Europe's First Mon umental Sculpt.ures: N ew Disco-
CJeries nt Lepens ki Vi r. „New Aspects of Anliquity''.
ed. M. Wheeler, Londra, Thames & Hudson
THEOCHAHIS, DE.METRIOS
1973 N eolithic Greece , Atena, National Bank of Greece
THIM.ME, J DRG EN, ed.
1976 Art ancl <;ulture of thc Cyclades, Ediţie en~Jez:l. ln
traducerea lui Pat Getz-Prezios, Karlsrune
TH OMSON; GEORGE
1961-1962 TheArkicliotissa „KretilcaChronika", 15 - 16,
Partea 3, p. 93-96
TWOHIG, ELIZABETH SHEE
1981 Th q M egalithic Art of W estern Europe, Oxford,
Claren don Press
UCKO, PETER J.
j 968 Anthropomorphic Figuri nes of Predynastic Egypt
and N eolithic Crete, with ComparatiCJe Mat erial

122
 from the Prehistoric Near East and MainlanJ,
Greece, Londra, Andrew Sz midla
W JNN, SHAN M. M.
1981 Pre-Writing in South-E eastern Europe : Th e S ip
System of the Vinta Cnlt ure , 4000 B .C., Calgary ,
Western Publish ers
ZERVOS, CHRI ST IAN
1962-63 Na1:ssance de la ciDilisation Pn Grece, I -I! ,
Paris, Editions „Cah iers d'a1;l"
MORMINTELE MEGALITICE
DIN EUROPA OCCIDEN TALĂ
ŞI IMPLICAŢIILE LOR

Recent au apărut cîteva cărţi dedicate studierii

mormintelor megalitice din diverse regiuni ale
Europei occid entale, monumentelor izolate de
mari dimensiuni, simbolurilor gravate pe acestea
şi ritu alurilor ele înmormîn tare. Scopul prezen-
tului studiu este să examineze co ntribuţia acestor
lu crări la înţelegerea semnificaţiilor religioase ale
mormintelor, templelor şi stelelor megalitice.
In ultimii 20 de ani, cunoştinţele noastre pri-
vind datarea monumentelor megalitice s-au schim-
b at rad ical datori Lă utiliz ării radio- carbonului.
Teoriile difuzioniste anterioare au fost abando-
nat e. E ste clar acum că megaliţii vest-europeni
provin dintr-o epocă anterioară piramidelor egip-
tene şi că nu au avut precursori în Orientul
Apropiat.. Arheologii acceptă acum teza unei
e voluţii locale. Mega liţii au fo st construiţi în
decursul a cel puţin 3000 de ani , între mileniile V
şi II !.e.n. Dacă a existat o difuziune de idei,
aceas ta s-a produs de-a lungul litoralului atlantic,
spre interi or (fi g. 33) .
Mormintele megalitice sînt subdi vizate din
punct de vedere t ipologic în dolmene, dolmene
r.u culoar, mormint e-curte şi alei acoperite
(fig. 34-36). In Malta şi Gozo există temple cu
pereţ,i rezi s tenţ.i fă c uţ i din lespezi imense de piatră.
Planul acestor t emple relevă abside în relief.
Iniţi a l se cons idera că e\"O ln ţia aces tor monu-

124
Fig. 33. Hăsp !nd ir ea mormi ntelor megalitice ln Europa
occidenta lă.

mente a fost de la form ele simpl e la form e mai

complicate, dar noua crono logie a arătat că în a nu-
mite zone, de exe mplu in Franţa, cîteva din con-
st ru cţii l e mai com plica te provin dintr-o epocă
nnterioa ră simplelor alei acoperite. A şa cum a firm ă
G iot: „Arbori genealogici pot fi elab ora ţi numa i
ca amuzament ori ca exe r c iţiu pentru o regiune
anumită" (Gi ot 1981: 22) .
Forma de b a z ă, un pas::.l j scurt ori lu ng şi o
î ncă pere c ircul a ră cu a co peri şul sprijinit pe
console (b o ltă în retrageri succesive), este datată
sp re sfirşitu l mil en i~ilui a l V-lea i.e.n. în Bretagne.
Modif i căr ile sau variaţiile arhitecturale nu au
<l us la modi f i că ri funcţion ale .
Carac terul monumental a I unora clin aceste
morminte es te cu a devărat impresiona nt. După
reco nstituirile <l e la Barnenez (Giot 1980) şi

125
 \
'
----,' z
\ ', \'1 ,

I I '
,, '
'
\
'\ \

,,,
\
,, ,

\ .,I I
~ J
\1
\ I
I

I
I
I

"'
\ I
·„ 1
\
I
,,
·' ·• \ I
\
I

. „ ·_, I '"
· .- ~ - '"
• :.- :. t
I

' - ...J ;

\'
\
 Newg range (O'K oll y n182 ) nu poa le ex is ta îndo -
ială că a cesLe mnnun: onLo nu fo s L constru iLe cu
acel aşi sco p c u cal'e sînt co nslr uile co. lodra lele
<l in t im pu rile noas lre. Renfrw.v o b se rv ă judicios
c ă „ nu ora ab sol11t n ici o ne \·oio să se ridice un
m onument m asiv pentru a se rezolva o problemă
atit de s i mp l ă cum este îngro par ea mor ţi l or ...
Acestea a u fost cu cor titud iP. e monumente publice"
( Ronfrow 1975 : 288).
S2i ne op r im o cl i pă la unu l d in cele mai im -
pros io1n nte monum ente, cel d o la Newgrange.
Lu crarea lu i i\fo~ h ael O' Kelly (1982) es te un
ra por L defini tiv asu pra r,Apătu r ii or fă. c ute la acest
ma rc monum enL din valea rîuh; i Boyne, la n ord
de Dub lin. Lu cr:Hea prez i ntă rezu ltatele a 13
campan ii în teren ofoc Lu :=! lo do r egretatul
i\L .T. O'Kell y între 1962 ş i 1975. 1ewgrange est e
o m ovil ă de pietre cu un diam e tru de 260 pi-
cioare* , o înilltime de 40 de picioare si cont inind
circa 300 OOO de tone do p .ictre. i\foviÎa es t~ deli-
m ila l ă de 97 bordu ri de pi at r ă de mari dimen -
i; iuni. Fnţn clu reco nstru ii ~L <l e la in trare, în c uarţ
a lb, atin ge o iniUţ i me de 8 pi c ioa re d eas upra
pi etrel or de b o rdu ră . Ca mera m o r tua r ă a re un
a c ope ri ş înal t de 20 de picioa re sp rijinit pe con-
. o le. Accesu l se face pri ntr-un culoa r l un g ş i în-
g ust, d o a semeni a coperi t c n les pe zi de piatră .
î nai ntea i;ăpăt11ril o r lui O' Kell y se credea că
monunrnnl11 I aparţine faz ei ti mpurii a epocii
bron zului (cca 2400 î. o. n.), dar acum se ap rec iază
cil a fost construit în a inte de 3000 î. e.n. Lespe-
zile mari <l e pi atră sînt grava t e cu o m are gamă
Fig . :ir„ Ved ere axonom e tri că a sancluarului funerar
Gav rinis, pe o i ns ul ă clin golful Morbiha n, Brelagne. Ilus-
tr a ţia prezintit slrucl ura int er i oa ră a dol menului cu culoar ,
r.airn-ul <l e piatră ş i lumulnl de p ă mlnt. Dou ăzec i ş i trei
uc lespezi de piatră ale culoarului erau bogat împodobite
cu motive simbolice (dnpă Charlcs-Tangny Le Roux,
Ga Prinis et lcs îl es du Morbihan, 1985, Gu idcs Archeolo-
giquos ele la France) .

* 1 picior es te egal cu 0,30!18 m, sau 1 m este egal

cu 3,2 8084 picioare. (N.T.) .
de simboluri : triunghiuri, romb u1·i, d opsidre,
arcuri, spirale club!e şi triple, forme ondul a Le
(serpentiforme) şi zigzaguri. Toate sînt an alizate
separat de Claire O'Kelly, copartic ipant ă la să pti­
turi.
Reconstructia marilor monumente arat ă că
s-a acordat o 'mare atenţie pereţilor exteriori ~i
faţadelor. Săpăturile efectuat e tn alte zone in :.ic5 ,
de altfel , că în afara mormintelor megali Lice, pare
a fi existat o mare varietate de consLrnctii din
lemn la fel de importante ca şi cele din l;iatră .
Gropi pentru stîlpi, indicînd pre z enţa unor
co nstrucţii din lemn , s-au g ăsit în movile joase
din Bretagne, Marea Britanie şi Danemarca . în
multe locuri, o ca s ă trapezoid a l ă era plasată dea-
su pra unei camere mortuare. In Marea Britanie
s-au descoperit urme ale unei faţade de lemn,
ale unei porţi aflate la extremitatea a n teri o a ră
a movilei, precum şi împrejmuiri-p a lisadă (Mad-
scm 1979).
Resturile de asezări din mormintele-curte
irlandeze au făcut pe mulţi specialişti s ă creadă
că mormintele megalitice nu sînt locuri de în gro-
păc iune, ci l ă caşuri sacre und e se depuneau ofrande
(Ashbee 1978 : 85). Ş i totuşi, în încăp erile mega litice
s-au găsit schelete, atit cu ocazia s ă p ătu ri lo r mai
vechi, cit şi a celor mai recente. Unele mor-
m in te conţineau pînă la 350 de sche!ele dezarti-
cula te, altele doar cîteva, pîn ă la 20. Schelet ele
au fost găsite în compa rtimente unde fu se seră
depuse după descompunerea corpu rilor. I mpă r­
ţirea mormintelor în compartimente şi rolul
acestora au fost studiate cu prec ă d ere în Suedia
şi în regiunea Macklenburg, R .D.G. (Kaelas 1981:
82-84, cu referiri la Stromberg 1971 şi Schuldt
1966 şi 1972) . S-a constatat că schel etele din
prima perio ad ă de înrnormînta re nu sînt n i c iod a lă
întregi, ci totdeauna dezarticulat e, atît în compa r-
timente, cit şi în camerele rnort.uare neîmp ăr·ţiLe .
Teoria „osuarelor" - ce are mai bine de un
secol vechime - a fost re confirma t ă de noile
dovezi.

128
 1 1R :il11

:~
'·'
r;
:.:
,.,
'"· '
o
o

2
Fi:;. 3"• . .\ lc- i aco peri le din Uerm a nia oc c id cn l a l ă, zo na
, llinf; lf-1'.

1. Lingă W erscn, districtul Tcckl enbu rg.

2. E llel n, dislriclul Bliren .
(Du pă K. Gli nlher, Steinzeit w id ăltere Bronzezeit in Miin-
ster, Mlins ler, W es tfalen, 1971).

129
 Cum era preg::i Li t corpul înainte ca .oasele să
fi e depu se în osua r ? Ex istau proba bi.I Jocuri
speciale sa u s u prafeţe ri Luale centrale unde avea
Joc descompu nerea co r pu lu i înainte ca schelet ul
să fi e asezat de fini Liv în mor·m înt. O asemenea
posibilit~te o 1· proz in tiî co n s tru cţi ile neob i şnui ~ e
de Ia Tu strup ş i Ferski\· în Dane ma rc a (Kaelas
1981: 84). Cu toate acestea, n u aYem vreo dova d ă
că aces Le co nstru ctii au fos t folosiLe ca Jocuri
iniţiale de înmormî~tare. In ele s-au găsit multo
vase rafinate ş i a lte ob iec te specifice ca re suge-
rează fap tul că erau folosi t e ca l ăcaşlll'i de cu lt
(Becker, în Daniel ş i Kj aoru m 1973 : 75-7 9).
E ste mulL m ai probabi l cii t rnpurilo era u ţi n ut e
în case mortuare în afara infrii rii c ă Lr c groapa
de trecere. Urme ale u no r asemen ea co n s tru c ţi i
s-au gă s it in nord-Yest ul ş i zon a c en tr a l ă a Iu t-
Ja ndei, da Lînd din pei·ioadn cu ltnrii pa h arel or
p11niate (TRB) din pri ma fazii a neoliticulu i
mijlociu. Din fa za de sfiq it a neoliLi cului mijlociu
s- au descoperi t morminte de lungimea unu i om a şe­
zate perechi s4u în rînduri , în imediata vec inii-
tat~ a unei case mortua re (Ka elas 1981: 84, cu
referi ri la Jorge nse n 1977). Cairn-urilc (tumu li i)
lungi din Ma rea Brita nic au dczvii luiL co nstru cţii
din lemn sau din p i a tră c u podele d in scîn duri
care sî nt considerate a fi fo st case m or t ua re (Ma s-
ters 1981). 1n a ceste co nstn c ţii s-au găs it dep ozite
de m angal, păm în t negru , oase ar1>e, un craniu
de copi l şi un elte clin silex; toate acestea suge·
reaz{t d ezvolta rea accentuată a r it ual urilor de
înm ormintare. Ce rce tări recente a u ar[tt at c?i
stru cturile m ega lit ico şi tumulii lun g i serveau
de regu l ă ca locuri de riLua l şi ca osuare. Ceremo-
niile fun ebre nu erau simple ş i est e p osibil ca nu
toate ritu a·lu r ile să fi fo st legate de înmorm î n-
tare; un ele· era u, poate, rituri de ini\.iere.
Exi s t ă din ce în ce ma i mu lte dovezi cii repre-
zenta nţi i civiliz a ţi e i m egalitico practi cau exca r-
naţia - cu alte cuvinte, morţii erau exp u ş i
pă să ril o r de pra d ă pe cînd se afla u în casele m or-
tuare. Altfel spus, ze iţa -p as ă re venea Ia cei
morţi d eghizată în v ul tu r, în bufniţă sau în altă

130
 b
Fig. 3G. Tumul lun g d e la 'vVest Kennet (a) cu un mor111în l
cu camer e la un c a p ă t (b). Unul din cele mai ma;·i mo r-
minte din Anglia, situat la mai puţin de 1 k m de satul
Wcsl Kenne t , \V a les (după 11.J .C. Alkinson , to11 clt cnge
and ÂPebury, 1959) .

pasăre de pra d ă . Existenţa une i z e iţe- p asu re este

bine ates tată ln neolitic ş i calcolitic. In m ormin-
tele de ·1a QBtal lliiyiik din J\natolia C e ntral ă,
care datea z ă di n mileni ul a l V ll-lea l. e.n„ zeiţa ­
vu l lu r e::;te reprez entată ca un vul tur cu picioare
om e neşt i ş i a rip i supra na turale, ciu gulind din
cadavre (\fellanr L 1967). In nord ul Irak-ului, la

131
Za wi Ch Pmi Sh:rn ldal' , s-a deseope1·it un foa rte
interesant depuz it de 0~1 sc de păsu !'i ma l'i în t r-o
a~e z a r· e p l'oto n e( .Ji t i că, d nla t ă pr·in a na liza cu
1·adio-cill'bo n la 10 87 0±~100 8.P., 8920:!:30 T.E. N.
(Soiecki 198'1). S-a u id<>ntif icaL cel puţ in 17 p:l-
l:! ăt'i di n c ill l' i s pecii: JH1 l1u d in spPl'i a nil l ul'U l-
b ă rbo~ , un v u ll ur p l e şu v , ŞU J 1 Lu din spel' iu vu lLuru l
de ma rc cu co· da a lb :l, o dl'opie ~i pa l l'll ui11 s pec ia
vu lturul su r. Cu excu p\ia dro pici, toa le aceste
p ă să r i se h rănes · cu stil' vu ri .
Ş i ln morm inte le mcga li ti ee din neo lit icu l \·est -
curopea n 8-1,u gă s it în grup ntf' păs ă r i mori . Săpă­
t uri rect111le a u sco.· la iv f1a l1\ un ase nw nea depozit
masiv înLr-un 1110l' mînL co mparLimenLa l., la lsbi-
ster, 0 1·kney* . Exi stă n ic: i '7:2S de onse iu cntifi -
cab ile de p ă ihi d ir. trc ea 1c ma jor ita tea m1apa 1·ţ i ­
nut pe!'ioatlc i cînd mol'mlilt Ul era in uz. l ' n
procent fo;uLc ma re (88% ) d i:1 aee ~ l P 011sc sin t
ale vulturului cu coada :1lbil ( l la lial'l11,· a/liicilla ) ,
rep rezen tin d CP ! pu\i11 'Jlt p;·\:-;i.i ri. C. :le lniLc oase
sînt de bufn i ţil-c 11 - ul'e d 1 i - sc urLL\ p P ~ : · ·itr-u ş i cu
spatele r. cg n1 , cior i ~ i eo l' bi ( i led;_!PS 1!18:!: Ye7. i
desc riereu l'ămi'i ş i \ rlu r de p ăsii ri in Hra 1w.el! ).
Toate a eeste piisftr i sr hr;\ne„c ru stin tt l'i . F a ptu l
că s-a u gi'is iL Loa te com p1;1w ntd e sd10 il'LP!o r suge-
rează c ă p ă s ă rile a u fost deµu se în fOl' lll it de !'Uda n e
întregi. ln g„oparea lor, r; imi l a r ă cflk i d fieo peri te
în Irak , era fo arte probab il sac rif icia lii , (' U ofra nd:I
pentru z e i ţa m o rţ i i , ca re în insu le! · ::;c o~ i e n e nu
era i m a g in a tă ca · i! Lur - deoa rece nu cxist :t
vulturi în S co ţi a - f' i su b fo1·:na nlLor p:lsii 1·i
mari, care im pres io nca z1\ a t unGi cin ,! zboa ri:i
cu aripile larg c.J e::; fă c ute, cu m a r l'i acvil a m ică ,
pescă r u ş ul mare, bufni\ a , cioa ro ori corbu l, ca
tn cazul descris de la I ·bister.
Meta morfoza rea w iţ.e i î nLr-un n 11Lur este
bine cuno scută d in Egip t şi G1·ec ia . Zei\a eoip-
tean ă 1
eit,h er·n u neo ri reprezenLa til ca vu ltur.

• Orkney es t e d nu m irea cîlon·a insul e ce form ea ză

un comital, afla te în la rg ul coast elor tl e nord -e.5l ale Sco-
ţie i. Capitala: Kirkwall (N.T. ).

132
Zeiţa ful arc ap de rnlLur· *. Tn Od yscea, .\Lh ena.
se presc himb ii o da t u în \ ull11 1·. Î n 'j'nrn I asc.:i lor,
c red inţa în z iţ a- nilt u r a for;t se mua lalu pln ă
în anu l 'L '2.2.
Z e i ţa - bufniţ, i't ost c rr l ma i b ine rrp r ze nta t ă
în a rta mcga li Lidî din l•: urnpa occ i d en t ală . Ima-
ginea ei apare po st ele (cf. Arna l 197G; D' Ann :'1
1977), ·ii1,a ltl pe lm; pl'zi dt' pi::itrii , lJO pereţ ii
hipogee lor , pc pl::ic i miniaturale de ş i s t, pe pie ..re
cilind ri „i fa lange d os, pc Yase , ac·rstca i"ind
dcpoziLalc in dolmen t li C' Uloar nwg,dil icc ( rnte
de asei 11 en0n caz ur i sinL c111H1:; r ute in 11 1·nw :up i:i-
tu l'ilor lt:i LP- i:s ner în dPl m o n e h~ c·u cl!lt1a r din
Portuga li a: Leisner rnti :l, 1%~1 ). Ad C's0n, numa i
oc hii rotun zi . i ·p1fo cenelr zcitei f'l 11t î nl'ii ţisale
n l ă tur i de . im bo!uri -. : linii dub le, Iii :i tr iÎ)le,
t r·iunahilll'
o
i' zi ooztwuri
o '
l'IPJJSidrr . În ln' l' HL ' uceste
reprezcr1L1h i a lo zc iţ ei - buf11i ţZ't era u n u mi ~e „zc i ţ e -
oc hi" (,,f'.IJC-gocldcsscs'· - Crawforcl rn~ ), deoa-
rece och ii l<'l' C'r:i u l'ua 1· lu pro0;;1i1w11\.i. l ·:x i ~. Le!1 ţa
un or fi •ur ino 1 li fll'h ii 1.i a r i ~ i rn l111 1zi dt'.,('operile
la T c·ll Bl'ak , in :-;jl'i,1, l-a L\cuL l"' Cra wfnr·d si\.
crca<l<1 C' it zf'i\J. a fr•sL imro r t<~L(1 J i n Ori C' nLu l
Apropiat. Cu Ll1alf' ar·PslC' a, ze iţ a - buf u i\ it es te,
î:1a i11 Le tk Loa te, o rn o ~ l en irc au Lol 1t un ă . I ma ginea
e i s-a p;\s l1·a L în Eurnpn de-a lungu l unu i mare
interva l de tirn p, din palco! it icu I s1qrn1·ior pini\
în secol ul XX.
Simbolismul aLiL de bogat rep rezenta t în 39
mon umente le megali tice n u a fo st ni ci corect
desc ri:-, n iei corec L inLe1·pre tat µ in ii azi. Frima
lu crare a rc traLcazi:i de. pre g l'U vur i!e şi p ictu-
rile gă ite pe p e re ţi i m on n intelor rn egaliLice, men-
hirelor ş i stelelor esLe lucrarea E lizabeLhe i Ţ\',·o hig
(198'.L) . Cele do u ă volume a le l ucră rii cuprind
toate zonele Eu ropei o cid cntale, incluzînd prac-
tic toate sem nele, simbolurile ~ i im ag inile găs ite
pîn i:i a cum. Ilu st ra ţ i il e, în tehnic, desen ului
linia r, sin t reprod uf:e cu ::wur ale~e ş i cu o docu-
m e n taţ i e comp l e tă . Lu crarea este de m are folos
spec i a li ştilo r în mi tologia ~i cred inţe l e constru c-

• Mut însemna în egip tea nă „v ultur" (N.T .) .

133
torilor de m ega li ţi din n eolitic, <l eşi autoarea nu
a încercat o int erp retare a simb olu rilor.
Doi a ni m ai tîrz iu apare lucrar ra lu i Martin
Brcn na n (1983 ). Spre d eosebire de Twohi g ,
Brennan în cea rcă să dese i freze sim1JOlu r i!o, ca I-
cul ele lun are ş i poziţi il e lun a re ori solare al e monu-
mentelor mega litice. Di n a nsamblul ana lizei între-
prinse de el, foa r te con Yin gtiloare esle ipo t eza d
un ele simboluri - sem ii una, cercuri le ori a rcu-
ri e e - cerc -concenlrice, serp entiform e!e şi zi g-
zagur il e cu 13-17 sa u 29-30 de coturi - su gerează
o ~ocu :ne ent r u ci duril e tem )Oral , în Jl}Du
co ncret pentru faze e lum i, ct v mte penLru
luna ca l e ndaristi că b aza t ă pe fa zele lu nii . Consid er
că faptele obser vat e d e Brennan î ş i a u cores-
pond e nt în s im bolismu l ciclu lu i t emporal repre-
zentat pr in desenele vaselor aparţi n in el cu i Lurilor
Cucuten i, K a ranovo , V in b-Turd aş şi a ltor eu l - 40
turi din ce ntrul ~ i sud-es tu l e irop ean, ln m ileniul
a l V -lea Le. n. Serpen Li forme simi b re cu 14-17
cot uri se p ot gă s i şi pe vasele descoperite în R om ~l­
nia . Subdivi zarea timpu lui in patru, şa se , opt
sa u dou ăsp re zece uni tăţi se con s ta tă şi in Eu ropa
de vest ş i de sud-es t. Prezenţa asoc i a ţiil o l' lun are
tn monumentele m ega litice n u este surprinz ătoare ,
deoarece zeiţa căreia ii erau dedicat e monum entele
era o zeiţ ă a lunii, supravegh etoarea şi s t ăpini­
toarea energiei vi tale provenind <lin ciclurile
lunare. Lucrarea lui Brenn an aru n că o nouă
lumin ă asupra problemelor legate de simbolismul
lu nar ş i de calculul fazelor lun ii, f ăcind u-ne s ă
le înţelegem mai bine. Asoc iaţiile priv itoare la
fazele soarelui şi alte probleme astronomice discu-
tate în lucrarea amintită sînt mai puţin justi fi cate.
Cînd cineva din afară vine cu o lucrare conti-
nînd id ei opuse celor curente, este intîmpinat ~u
tăcere de arheologi. Mă gîndesc la cele d ou ă
l ucrări ale lui Michael Dames (1 976, 1977) . Ambele
au fo st puţin citate de speciali şt ii care se ocupă
de megaliţi. Demersul lui Darnes este acel al unui
istoric de artă, dar se b a zea z ă pe o bu n ă cuno aştere
a v echilor credinţe şi a credinţel or popu lare din
Marea Britanie. In analiza sa priv itoare la rnonu-

134
m entul de la Si lbury llill (Wiltshire, 1n sud -Yestul
Angliei ), datat in prima jumătate a m ile niului a l
I II -iea î. e.n„ Darnes arată că ln 1wolilic ul bri-
tanic d ea lul el'a o meLa fori'.i pentru pin l ecele
z e iţe i în si.'t rc inalc. Î ntrr.ngn construcţie e n n rmă,
în co njuraLu d f' u n şan\, , c re<'ază fi g ura z e iţe i în
po ziţie ~~e zînd - a ~ a c um es te ea i nfăţişală t.!e
fi guri nele epocilor neoliti că ş i a cu prului d in su d-
estul europPa n. Yirful c il'c u lar este o mbil icul
z e iţe i , omphalos-111 , un dr se a fl ă o m·entrat ă pu -
t e rea e i de a da Yiaţă . T 1·Pb u ie am intit ('i:'t pî nă
în secolul :XX în mulle părţi a le Euro pPi, Yene -
ra rea l\fo rn ei-g li e era ce l e b r a t ă pe Yirfur i d P munte
încorona te de pietre mar i. D t1 p ă păre ren lui Ua m es ,
pe care o îrnp ă rtăşe:w , morminLe lP megalit ice şi,
în mod simi lar, t em p le le di n i~lalt a , Pr<rn co ns truite
în form a Lrupu lui zei~ei, cera ce aY ea ca 1·r· ztiltat
aşa-numitel e as pec te „c ru ciform e" sau ,.dub lu-
o ,-a lc" a le mormintel or r1i Le mp lelor. Pe ştera
naturalu c u co notaţ iil P ci sp ecifice Je.,prn pîn t e-
cele z eiţe i a fos t, foa l't <' prob:tbi l, su1·sn d n insp i-
ratie în e r·r a rra urnw c c11 f lru c l ii mon ;1 mP:1ta le
de~ s upra soli.ilui . Tnt rm ca inlr-{1 11 morn ti l'.t me -
galiLie es te îngus l i't. Se poal e in lr a fi e lMş, fi e
gh emuit, pl'i ntr-u n pasaj îng u ~ t din p i atră.
Gura a eesl ni p nsa j e ~;Le susţ i n u t :'\ re a m b ele
p ă r ţ i d e un perete din pietre d e bo l'( ll.r"'\ cu r e
forrnea :r.ii o c urte anLer i oa ră. O 11La 1·0 co n:itrucţie
p oate fi r ecreare'.l in Lr ă rii îng us te ~ i dificile în
pînlcce le m a mei . „Morm in tele-curte" irlandeze
au un clar contur antropom orfic . „C urLea" m ar-
cheaz ii conturu l interior ni picioarelor d es făc ute
ale fi g urii antropomorfice ; în căperil e sa u o con-
s tru cţ i e in formă el e co ridor el e lin gă aceas ta ş i
du cîncl sp re ce ntrul m ovilei au co n o taţ iil e s pr -
c ifice pîntecelui. Ac e la ş i prin cipiu a pare în di -
v erse zone ş i p er.ioa d <' . De ex e mp lu, T o:nbe di
giganti din S a rdini a, eu ns Lînd dintr-o în că p e re
a lun g i tă în care r.e intr i:i prin rr.nt.rnl un ei faţ a d e
semic irculare (Casta ldi 1969) , nu d ifer;'\ ra s irn-
bo!if;m d e „m nrmint r. le-c urt P" ir lnn<kzc. P l' inc i-

135
 3

.... „0....,..,
' \
'
''
'

2
Fig. 37. (1, 2, 3, 4) l'lanul a5a-numilului „morml11t-
c11rlo". Mu lte d intre morminte au contu r de corp uman
(rcpr ezcnlînd zeita). eoliticul irlandez, prima parte a
milen iului al III -iea l.e.n. (du pă R. De Va lora, The Courl
Cairns of lreland, „Proceedings of tho Roya! Irish Aca-
demy", 60, 1960, 2, p. 9-140.

piu i că Lcmplele ş i mor mintele a u fost co ns trui te

dupii ch ipul şi asemănarea corpulu i ş i pîntecelui
z e iţei ne dă cheia inţc l ege rii co nstrucţ iil or mega-
litice. Acr:; t principiu coboar ă în timp pînă în
pal ro lit ic, cinci t receril e îngu te, zonele ovale şi
n i7r le c.l i n p e şteri erau în sem na Le or i comp le t
pi eta le în roşu (Lcro i-Gourhun 1967: 174). Culoa-
r ea ro~ ie s im bolizn, foa rte probabi l, culoa rea orga-
nelo r rr ~ 1 enero.toa re a le Ma me i- gli e. P e lespezi le
gropilo r el~ trecere s-au descoperit ş i urme de "4
1
YOp cea ro ~ 1e.
Conslrncţ iil e m ega liti ce în sine ş i simbolurile
săpato ori l ic tate pe les pezi şi pe figurine ne dez-
vă l u i e 11· Lura religiei g in ocont rice* vechi euro-
pr ne (pre-in c.lo- eu ro penC'), p recu m ş i is Lcmul e i
s:mh o li . i~: ~ te c iudaL că numc ro si p ec i ali~t i
refuz ă !'i\ 'adă legăturile acest(l r c~n tru cţii ~ u
ze i ţa (cf. Flemin g 1960; Wh itehou se 1981) care
a inspirat r idicarea m ega liţilor. Aceste mo nu-
mente sînt o pa rte integrantă a c red in ţelo r celor
ca re a u construit mega liţ. ii. Zeiţa ca re i-a inspirat
se a fl ă în ipos taza mor ţi i (di s Lrugerii ) şi rege n e rării.
T oatr simbo lurile săpate pe megaliţi slnt simboluri
a le ene rgic i s<•u nu~l erii: triunghiuri, vu lve, clep-
si dre sa u flul uri, şe rpi, sp irale, cîrj e, secu ri , arce
conce ntrice . Celăla l L n~r cc t al zeiţei lega t de arhi-
t ectura mega liti că este Mama-glie g ra v idă, repre-
z en tată pr in dea luri şi în căpe ri circul are cu a co-
peri ş u l susţ inut de co nsole (fig. 37).

J, u c rările analizate
JEAN J\RNAL
1976L ('s stalucs-menhirs, hommes el dieiix, Paris, Ed il ions
des Il esperides

* Axată pe cu llul fem eii şi pe rol ul central al aces-

teia ( .T .).

1 37
MARTIN BRENNAN
1983 . Th c S tars and !he S1011es: A ncicnl Art und .rfr tro -
nom.y in lrelnnd , Lond ~ a , Thame:>& l-! udso n
MICHA EL DAMES
1976 Thc S ilbury T reasure. Th e Great Goddeu> Ralisco-
ocrcd, Londl'a, Tha m r.s & Hudson.
1977 T he Avebury Cycle, Londra, Thames& Hudson .
A. D'ANNA
1977 L es t:lat ua-m enhirs el stefrs anthrop 01n.orph"s dtl
m idi mMilerrani en , Paris, Ed i Lions du Cen lre
Na i ion al ele la R cchcrc he Sc ien tifiquc
P. n. G IOT
1980 Barncn ez, Carn, Gucnnoc, l{ en ncs
J OH N W. I-!ED GE S
1983 f.o.!- is:cr. A Chamberl'd T omb in Orl;ncy . „ l3AT1" ,
B ri lis h Seri os . 11 ::;
MI CIL'\E L O'EEL LY
1982 N cn•grange. Archacology , Art and LPgend, Lon d ra ,
Th anorsi\.\ J-ludson
COLIN HE NFREW (edi tor )
19S1 The J'vfegalithic lrfonwn rn !s of W rsf.<·rn Europe.
Ar. icolc d e Chap rna n, Giol, Mastm·s, Kaclas,
O' Kc!ly, T rum p, W hil ch ouse ş i ;i l ţi i , Lond ra ,
Th ames & 1-l ucl s on .
EL I ZABETH SHEE TW OJ-1 IG
198 1 Th c N!r-galithic Art of lVcstcrn Europe, Oxford,
Clarcn don Prcss

Alf.e referinţ1>:

A SHBEE, P .
19 78 Th e Ancient British. Norwich.
BECKB Ft , C. J .
1973 „Problems of the Megalith ic 'Mo rlu ary Houses'
in Dcnmark" , în M egalithic Gravcs and Rituals,
ed i t a tă de G. Daniel ş i P. Kjacru m, Copenhaga,
p. 75- 79
CASTALDI, R
1969 T ombe di Gigan ri nel Sa:'sarese, „Origin i", I II,
p. 119-274
CHAPMAN, ROBERT W.
198 1 „Th e J\1cgal it hic Tombs of Iberia", în Renfrew
1981, p. 29-42
CLARKE, GHAHAME
197 7 ,,'l'he Ernno mic Con l cx l of Dol mens an d P assage
Gravcs in Swcclen", în Ancient Europe and the
1\.1editerranean
CRAWFORD, O. G. S.
19 57 Th e Eye Goddcss , Loi:dra , Phoenix Ho use
DANIEL, G. E.
1958T hc 1>1egalithic Builders of W es tern Europe, Londra
1960The P rehi<toric Chamba T ombs of France, Londra

138
OANIEL, Ci. & l(JAE IU JM, I' . (editor )
197:1 l'd rţ;nl i 1 h i c <..:rm•t·s u11d 11itua /s, C nri ·nha~a
FLJ ·:~l l NU , A.
1969 Tlt e ilf yth of 1he lll otlt cr Godde. s, „\\"urld .\ rc haeo-
lo1ry", I , J1. 24i - 26 1
J..\Z. Dz rfo · s 1~ 1. K O.\fHAO
197:.l .. Th c I cla t ions Helwccn Ku jav ian Barrows in
Pola nd a11d i\!cga li lhic Tombs i11 North crn Ger-
111a11y, Oen mark and \ Vostcrn E t:ropPan Count ries",
in Dani el &.Kjacrum, 19i:J
LE I SNE l { , G. ; LEISNEH , V .
19·13 /Jir M egalithgrii!Jcr dt r l bcrischen //a //,inu•/ : D cr
Siide11. Berli n
LE ! S. EH , V .
1965 n ie J\f egalil/1gral.1tr d, r l/1aischrn / lalhinsrl: Dcr
ll"e.<len, Jlrr!in
LEHO l -GOL' IUIAN , ANJ)JU:;
19•i7 Trens r1.r1•s of P rcht s /oric Art, :\r w "\ urk, 1! ~1 rry
N . Ab rams .
,\ fAO ::i EN , T.
19;9 E arl/t en L ong B arru1vs and Timb , r S trnctuN:s:
A sp ccts uf the E arly N eolithic l\lorl1wry l /o uses iri
n enmarh , „P rocccd mgs ol' l hc Prchis l oric: :::lo cic ty",
XLV ; p . ::30 1 -3~0.
~IELLAAHT, JA;\IES :-\.
1%7 (atul l ftlyu k : A N colitltic T o,nz i11 ..l11 atolia, New
Yor k. \ l cl~ r aw -l l ill
HE NFl lE W , CO LI:\
1 ~! 75 .l!egnlitlts, T erritorics and l 'op:lla1 io11 s. !11 „i\ ccul -
tur,tlion and Conti1111it y in Atl an t ie Europe".
SOL EC l..:J , H. L .
19 ' 1 An E arly Vi llage Site al Zmvi Ch emi Sh anidar,
Mali lJu, Undena Publicaliuns.
 ÎNCEPUTUL EPOCII BRONZULUI
ÎN EUROPA
SI INDO-EUROPENII,
:iso0-2500 î.e.n.

Introducere

Determinarea celei dinLîi manifes tări a metalur-

giei bronzului în Europa trebuie să ţină seama
de cronologia şi arealul de răspîndire ale celei
mai timpurii tehnologii de prelucrare a cuprului
din Europa şi Asia, de rezultatele ultimelor studii
metalografice, de o evidenţă a schimbărilor etnice
ş i de un consens general privind folosirea terme-
ni lor de „ca lcolitic" („eneolitic"), „epoca cuprului"
ş i „epoca bronzului" .
.I n primul rind trebuie să amintim că noile
t ehnici de datare (în special datările calibrate cu
radio-carbon) oferă un instrument pentru înţele­
gerea dimensiunilor cronologice ale· celei mai vechi
civilizaţii europene dezvoltate 1n Peninsula Bal-
can ică, în estul Europei centrale şi fo sl.1dul
I taliei. Această .civ ilizaţie a durat cam t.rei mii
de ani, de la cca 6500 Ia 3500 î.e.n. (vezi studiile
precedente). De-a lungul acestor milenii de eYolu-
ţie către o viaţă civilizată, metalurgia fusese
descoperită în Europa, probabil independent in
diferite locmi. Aceasta a fost o metaluygie a cu-
42 prului avînd c,a centru Carpaţii, Munţii Dinarici
şi Balcanii.
În al doifea rînd, trecerea de la epoca cuprului
(perioada în care s-a folosit cuprul, f ără însă a
se găsi urme de folosire a acestu i ·metal în aliaje)

,140
la epoca bronzului (perioada cînd obiecte din cupru
curat au fost înlocuite cu aliaje din cupru-arsenic
sa u cupru-cositor) în zona dun ă rean 1, po nti că
şi mediteraneană a Europei a avut loc în perioada
cuprinsă între 3500 şi 2500 î.e.n. Aceste dat ări
stnt considerabil anterioare celor tradiţionale, în
jur de 2000 t.e.n., care au fost folosite de arheologi
tnainte de introducerea noilor tehnici de datare
şi de săpăturile ample de după al doil ea război
mondial efectuate în tell -uri stratificate. -43
Această trecere repre zint ă o continuitate a
tradiţiilor metalurgice ale celei mai vechi civili-
zaţii europene. O nouă tehni c ă inovatoare a apărut
- un aliaj de cupru şi arsenic produs în mod
intenţionat-, care sugerează influ enţa din Trans-
caucazia , unde începuturile aliajelor de cupru
cu arsenic pot fi urmărite înapoi în timp pînă în
mileniul al V-lea. Mai mult <lecit atlt, este im-
portant de subliniat faptul că acea stă nou ă tehno-
logie coincide cu apariţia armelor din metal.
In al treilea rînd, nu trebuie scă p at din vedere
faptul că armele din metal dur, mai ales pumna- +4
Jele, s-au găsit în mormi nte regale şi pe î n ălţimi
fortificate prezentînd elemente tipice ale riturilor
de înmormintare şi ale acrop olelor indo-europe-
nilor sau populaţiei kurganelor.
Şi, în sfîrşit, terminologia.
Nu exi stă reguli fi xe pentru fol os irea terme-
nil or „culcolitic" ( chalcos „cupru" şi litlws „ pi atră",
în g rea că ) sau „eneolit,ic" ( aes , acris „cupru",
aenus „de cupru", în latin ă J, „epoca cuprului"
şi „epoca bronzului".
Terminologia curentă este urm ătoa rea: t er-
menul „neolitic" se folo seş te pentru perioada de
la cca 7000 la 3500 î.e.n. în sud-estul Europei, f.ără
să se ţină seama de faptul că obiectele de aur
şi cupru au ap-ărut începind cu 5500 î.e.n. Ter-
menul „eneolitic" desemnează perioada de la
3300 la 2000 t.e.n. tn estul Europei centrale J
t otuşi, această perioadă este numită şi „epoca
bronzului timpuriu" în cult urile strlns înrudite din
Bulgaria şi din zona egeea n ă. „Calcolitic" este
t erm enul folosit pentru a dese mna întregul mi-

141
45 len iu al II [-]ea t. e.n. în Italia. Confuzia termino-
l og i că mai co ntinuă în că , deoarece nu s-au lu a t
hntărîri colectiv e privind criteriile de delimi ta rfl
11 ncestor perioade.
Exam enul metalurgic al uneltelor din metal
din Peni nsu la B a l can i că, Eu ropa centra l ă şi medi-
ter:rncan ă, d in R.S . . Ru să ş i Caucaz, a fost rea lizat
de cmînd , iar rezultatele a u fo st publica te (Jung-
ha ns, Sangmeister ş i Schroder, 1968; Selimhar.ov,
19GO; 19G2; 1!165; Cernîh, 1965; 1966) . Pentru
prima oari1. a devrnit pos ibil să se vorb ească despre
comp o ziţi cl ob iec telor din metal folosite în anu -
mit perioa de ~ i regiun i geog rafice şi deci este
inrli s pen sn bilă nj ustarea nchii terminolog ii la
noil e cu n oş tinţe privind cupnil ş i bron zul.
R ec li nc aşt rea arr;eni cului în cupru ca element
d e a li a j ş i nu ca impmi Late poate fi heia rezol-
vl.i rii disp ut ei privind locul und e a început epoca
bronz11h1i. De fapt, ori ce a liaj de cupru intenţio­
nnt produ s ar treb ui înţel es ca „bronz" , nu numai
nli fl ju l de cu pru cu cositor. S-a stabilit deja că
ali ::i j ul de cupru cu arseni c, care precede aliajul
cupr;:- os itor, n fo st prod us în mod intenţi o nat.
Stud ii pr ivi nd amestecul cupru -arseni c au doYe-
dit, ci:": u n nme;.; trc de arseni c şi cupru poale genera
un m uLa l Jr, dw· iLnLe Ri re z i sLrnLă rc hinl len t e celor
obţim.:te lt1 bronzul 'baznt pe cositor (Charles,
0

1% 7).
Con sider11m cil ra pida r i:ispîndire a metalur-
giei bron zului pe continenLu l eu ropean s-a datorat.
mobi li L;'.1 t. ii indn -eu ropfrn il or . .i\oaritia armelor din
bronz - 'pum na le ş i ha leh nn'l e ~ împre ună cu
Recur i s ubţiri ş i a sc uţi te din bronz , cu buzdu-
ga ne ş i secu ri de l11ptil din piaLră semip re ţioasă
ş i cu yÎJ'furi de săgeală din si lex, coincid e cu rut ele
de ră s pîndire a le p op ulaţiei kurganelor. Nume le c e
„kurgan" este o denumire generică pentru corn _
plexul c11ltural ca re a cauzat o sc himbare ra di c ală
în Europn, ş i noi p resupmrnm că el repr2 z int ă
cultura ind o-rut'npen n ~1 a mil eniil or V, I\' ~ i
111 î.e.n.

142
Vechiul centru european carpato-danubian
al metalurgiei cuprului şi aurului,
cca 5500-3500 î.e .n.

Jn Europa , primele tehn ologii de prelu crare a

meta lelor apar în mileniul al Vl -lea i.e.n., fiind
datorate unor populaţii ce trăiau în zona Carpa-
ţilor, ma i exact în regiu nea d e li m i tată de Carp a-
ţii ro mân eş ti şi Munţii Dinarici. Aces t area l es te
<l cnumit „cc ntr·ul arpato -<l an ubian" . Nu avem
ni ci o d ova dă că în acca sli:i p er i oa cl ăcx i :;; ta ali aj1il
dP. cupru cu cositor sau arse ni c.
Obiecte din obsidian, cochilii de scoici şi 46
silex găsite pe tot cuprinsul Europei ce ntra l- r ăsă-
1·itene si în Peninsula B a l ca ni c ă ates tă un comert
intens 'cu aceste obiec te în schimbul minereului
de cupru.
I nceputurile metalurgiei sînt în că obscure,
dar au fo st de mult puse în leg ă tur ă cu apariţia
cuptoa relor şi t ehnicii de utilizare a lor. Chiar
religia poat e să fi fo st un fac tor cat alitic, deoarece
obiect ele cele mai vechi din cupru au fost identi-
fi ca te ca in ventar cult ic. Figurinele din aur şi
folosirea br ă ţărilor din cupru şi a pandantivelor
<lin aur pot de asemenea să fi fost legate de înde-
plinirea ritualurilor sau de ofrande. Brăţă ri apar
pe figurinele înf ăţi şînd zei sau preoţi pe la 5000
[5435-4950-4550-4155 î.e.n.] în cultu rile Vinea
timpurie şi Tisa. De exemplu, o figurină de lut
ce reprezintă un zeu mascat în poziţie şezînd,
găs ită Ia Ttizkoves în sud-estul Ungariei, este
împodobită cu brăţări şi cu o „seceră" mare curbată
pes te umăr. O seceră similară din cupru a fost
descoperită în Ungaria (fig. 38).
Mărgele din cupru, pandantive şi podoabe
sînt atestate în straturile Starcevo Urzii (de
exemplu Ia Obre I, la nord-vest de Sarajevo, în
Iugoslavia , datate prin analiza cu C 14; anul
calendaristic: cca 5400 î.e.n. [ 4 determinări c 14:
cea mai înaltă sec. 63-61 î.e.n., cea mai joa să
sec. 53-51 l.E .N.], prin săpăturile efectuate în
1967 /68 de către A. Benac şi autoarea articolului

1'43
 - :~ -
,! ~;~_,,,_--.-._.--..---::::J
-
/f

Fig. :18 . O s c:eJ'.1 (sa11 1!11 ser.p i n i ) ele cupru , ol.J iec l izol at
gClsit b 7,e„swnl m ih aly, zona l:lala ton , VPslul U ngariei.
Lu11 gimr. ;,4 cm , <.:ca .'i flOO i. e.n .

de fu \,u). A c0fls la esl.e rp,n ma i Limpuri e da la re

de pîn l't ac.urn a cuprului în Penin sula 13:.ika nici'l.
J\ l inel t ~ dt~ cupr u dr.s ·o peri Le api·oap o do Helgracl
au fn ::;L d nlal e cu nju tn n d obiectelor cera mice ca
apar ţinî nd p e 1 · i n a d1~i \"in ca tim purii (J(n-a no,·ic
1971). Dat.i:ir'ilo cu rad io-car bon r·e Lif ica le pentru
a ş ez i\ ; ilt> Lip Yinea Linip urie indi cii pe ri oada 5300-
4800 î.0 .11. Obiectele de cuprn d in pa rlen ră să ­
rit eun i\ H Balca nilor (complexele Hoia n t irn puriu,
I lan1 nngi a ~ i C11ull eni timpmiu [Precucut en i]
pot de asr rn enca sl'1 fi e da ln le în mi ler. iul a l Y-! ea
î.e .n. [ci rca r000- 4:>00J.
Astfe l, :i n ti mpul mil eniului ni V-lea ş i in prim a
part e a mil eni ului al IV-iea, cupnd a intrat ln
uz genera l pentru lucr·aren sul elor, a celor de cusut,
acelor dublu spir·a lat e, e:îrligelor de undiţ.ă, un el-
tel ol' cu m •ch ii ascutite, securilor late si a sec u-
rilor cu nr iricii pent r'. u coadă (fig. 39-41). Folii
de cuw11 ~ i aur apa r <l e asemenea în producerea
figu rineht1' ş i a inel elor de pod oa bu antropomor-
fi ce (d. !.cza urul de la Knrbuna: Sergee v 1962;
t eza ul'Ul de la lro tn iţa g ăsit într-un l ăcaş sacra l:
An gt"lnv, 1959; nlle pancl a nti\' c : li. D11mitr·escu,
19G1).
T oporu l el e p iatră întîlnit în a do ua jum ă tate
a mil en iului a l VI- lea a fost urmat, în ultima parte
a mil eniului a l V-lea , de securi de cnpr11 cu ori-
fi ci11 penl ru miner. Primele mostre de metal
indi că o strîns::i înrudire cu form a topoarelor din
piatr:I (f ig. 40, 41 , 42, /j4). Către s flr ş i Lul etapei

144
Fig . 39. Secure (1 ), sul ă (2 ), ac de pescuit ('.'! ) şi ac cu cap
tlulJJ u-spira laL (11), toate din cupru, descoperi le într-o
l ocu inţă rl e la Ruse. C ivili zaţia est-balcaniGCt, Gomplexul
Oumeln i\a, s firş i lul mileniu lui a l V-lea î.e .n.

O 4CIR
i....- W I
Fig. 40. (l, 2) Securi de cupru din depozitul de la Că rbuna,
H.S.S. Mo l dov e neas eă . Civ ili z a ţia timpurie Cu cu tcn i-Tri-
polie. S firşilul mileniului a l V-lea l.e.n .

145
 : A O.
. -\J "

oa
'c

Fig. 41. Securi (6 - 7) ş i brăţări

din cupru (4- 5) al ă tur i de podoabe
din aur (1- 3), necropola de la
Tibava, Slovacia de vest, complexul
Tisza-polg ăr , cca 4000 î.e.n.

Vechii Civilizaţii Europene toporul simplu cu

orificiu pent ru miner a fo st urmat de o secure-
teslă mult mai perfecţionată (fig. 42). Securea-
teslă a fost data tă in prima jum ătate a mileniului
al IV-lea i.e.n. [post 3500 î.E.N. /4500-4000 l.e.n.]
Producerea de unelte specializate cum stnt
securile şi securile-teslă a reprezentat un progres
„tn serie" , iar existenţa m eseriaşilor nu mai
poate fi pusă la îndoi al ă . Analizele metalografice
au demonstrat că aceste securi erau t urnate într-o
matriţă des chis ă . Topoarele cu gaură transversală
de tnmănuşare nu erau produse prin sfredelire,
ci prin turnarea unui „miez" rotund care apoi
era fixat tn matriţă mai tnainte ca arama să fie

146
Fig. 42. Securi-tesle din cupru aparţinînd grupului Bo-
drogkeresztur din Europa central- es tică . 1. Glîmbocata
(Sibiu ); 2. Jăsz l ad :'t n y , nord-estul Ungariei; 3. Handlova,
Slovacia.

în stare de fuziune. Dupii aceasta, un ealta era

adusii prin fo rjare la forma d o rită (Charles 1970).
Topoarele-teslă din Vechea Europă erau unelte
folosite la prelucrarea lemnului şi nu securi de
luptă sau simboluri ale unei puteri divine, aşa
cum sînt cunoscute în cultura proto-indo-euro-
peană şi în cea indo-europeană i s torică .
Tehnologia de prelucrare a cuprului a ap ă rut
încă din mileniul al VII-iea în Anatolia , la Qayonu,
în sud-estul Turciei (aceas Lă a şe zare a fost datată
prin analiza cu radio-carbon la 6900 î. e.n.) şi la
<;atal Htiytik, în centrul Ana toliei, în jurul anului
6000 i.e.n.
Din cauza numărului redus de obiecte din cu-
pru în zona de contact - Cicladele şi litoralul

H7
'47 grecesc - este improbabil ca metalurgia ouprn-
lui din Vechea Europă să provină din Anatolia.
Io stadiul actual al cercetărilor se admite ipote:r;a
unei d ezvolt ări autonome.

Centrul caucazian
al metalurgiei bronzului

Regiunea transcaucaziană (fig. 43) conţine mai

mult de 300 de surse de minereu de cupru şi a
fost centrul metalurgiei bronzului. Aici s-au găsit
cele mai vechi aliaje artificiale de cupru şi arsenic.
Pumnale mici romboidale şi sule cu secţiune
transversal ă de formă dr eptunghiulară au fost
descop erite in aşezarea Ktil-Tepe I, aproape de
de Nakicevan, in sudul lacului Sevan din Azer-
baidjan; acest strat Ktil-Tepe l este sincron cul-
turii Halafa din Mesopotamia (Ku şnnreva- Ciu­
binişvili 1970 : 39, 50). Datarea cu radio-carbon
pentru acest strat indică: 5770 ± 90 B.P., 3820±
90 I.E.N. (LE 477). D ată rile calibrate indică
mijlocul mileniului al V-lea i.e.n. Cîteva aşezări
contemporane din Armenia (Tekhut) şi din Azer-
baidjan (Geoi Tepe lingă lacul Urmia) au furni-
zat un num ăr mic de sule, d ă l ţi, cuţite, pumnale
şi mărgele. În urm a analizării obiectelor din
metal de la Ktil-Tepe I şi Tekhut s-a depistat
un conţinut de arsenic de pină la 5,4% (Id: 55 J.
Reziduurile de cupru şi ciocanele din piatră
folosite la prelucrarea cuprului au fost găsite tn
aceste a şezări împreună cu obiecte din metal
(Id: fig. 5, 19).
Activităţile metalurgice par a se fi intensificat
puternic în timpul perioadei următoare, repre-
zentată de Ktil-Tepe II ş i de alte aşe z ăr i. Crono-
logia este indicată de urm ătoa rele datări cu radio-
carbon care, odată calibrate la date reale, suge-
rează o perioadă cuprinsă intre 3700 şi 3300 t.e.n.
Ktil-Tep e : 4880±90 B.P., 2930±901.E.N. (LE63) i
Amiramis-Gora : 4835±180B.P., 2885±180 I.E.N.
(TB 4);

1'41
 S T E PĂ

025'i0 lOOkm •Situr i de tra diţie kurgan

-=-
"Situri transcaucaziene
(cu liuru Kuro-Araxes)

Fig. (.3. Cultura caucaziană ( Kuro-Araxes) din mileniile

V - IV t.e.n . şi cele mai timpurii aşeză ri kurgan la sud
de munţii Cau caz.
Cele mai importante aş ezări ale culturii caucaziene: 1,
1. Cizanaant Gora; 2. Kv aţ h e l eb i; 3. Baba-Derviş;
(. . Amiramis Gora; 5. Tekhut ; 6. Şengavit; 7. Kiil-Tepe;
8. Geoi Tepe; 9. l anik-Tepe. Cimitire ş i aşezări kurgan:
10. Sacikere; 11. Tkiavi; 12. Beştaş eni; 13. Samgori;
H. Mingeciaur; 15. Stepanakert ; 16. Uci-Tepe.

Kvathelebi: 4760±90 B.P., 2810±90 I.E.N.

(LE' 157);
Geoi Tepe: 4524±146 B.P., 2574±146 I.E.N.
(P 199).
Această perioadă este numit ă „cultura Kuro-
Araxes" în literatura sovietică . Aproximativ
250 de arme, unelte şi ornamente din bronz au
rost descoperi te în depozitele acestei perioade sau
i-au fost atribuite din pnnct de vedere tipologic.
Ele in clud topoare cu gaură de înm ă nu şare trans-
YersaE! , pumnale şi vîrfuri de lance cu cui de
fixare în min er, secu ri, ace lu ngi, brăţări spira-
lal e, cercei şi diademe (fig. 44). Aliajul folosit
pe11l r u securi şi pum nale c onţinea circa 2- 3%
ar~ cn i c , în timp ce prot5enLaju l ele arsenic folosit
în ornamente ş i obiec Le era mult mai rid icat (pîn ă
la 22,7%), deoarece acestea nu mai necesitau o
forja re s u plimentară dup ă turna re. Rămăşi ţe

r'".
Jt--- ,, -

,
I
I
I
I

I~_}

I ICI
~

Fig. 44. l:;cc uri c u uril'i t.: ii p eni m min er, (1 - 4) , securi
plate (7 -8) , lame ascu\.it.e pentru pumnal (9-11), sul e
(dreptun ghiul are ln sec\ iune 5 - G) şi seceri (12- 11) d in
Transcaucazi a ( h: vaţh el e bi, K iii-Tepe, Am iram is (;o ra,
Geoi Tepe, E lar, Tbilisi ). Cultura Kuro-Araxes, peri oada
Kiil -Tepe II. A dou a jum ăt ate a mileniului a l IV- iea
i.e .n.

1ŞQ
de ateliere metalurgice şi de cuptoare pentru top it
au fost descoperite in aşezările Amiramis-Gora
şi Baba-Derviş (fig. 45-46). Ele conţineau tipa.re
deschise sau bivalve din lut sau piatră, zgur ă de
cupru şi ajutaje şi linguri folosite la topitul cu-
prului (fig. 47). Datarea cu radio-carbon mai
sus menţionată pentru Amiramis-Gora s-a rea-
lizat prin analiza mangalului găsit in atelierul
unui metalurgist.
Cultura transcaucaziană se caracterizează prin
tell-uri mari alcătuite din resturile aşezărilor.
Ele conţin rămăşiţe de case circulare sau rectan-
gulare din piatră sau din straturi succesive de
lut, unele avînd pereţii interiori pictaţi şi vetre
sofisticate de lut. Mormintele găsite in zona
aşezărilor erau fie în gropi ovale săpate în stratul
cultural respectiv, fie sub podeaua caselor. Morţii
erau inmormîntaţi într-o poziţie chircită şi rareori
se punea alături altceva decit un vas, un colier
din mărgele, o unealtă din os sau o lamă din
obsidian. Aceste trăsături culturale sint mărturia
unei populaţii agricole stabile, cu un mod de trai
avind afinităţi cu Mesopotamia şi Iranul şi
contrastind cu obiceiurile semi-nomade ale popu-
laţiei kurganelor crescătoare de cai din stepele
nord-caucaziene şi de pe cursul inferior al Volg ăi.

Fig. 45 Atelier molalurgic din a doua jumătate a mile-

niului al IV-iea î.e.n . Amiramis Gora, Transcaucazia, la
nord-vest de Leninakan. Cultura Kuro-Araxes.
Fig. 46 . Cuptor de topit din aşezarea Baba-Derviş, la
sud de Kazah, pe valea rîului !{ura. A doua jumătate a
mileniului al IV-iea !.e.n.
 2

3 s

Fig . 47. M a triţe, Ki.il -T epe II (1-2); duză, Bab a-Der-

v iş (3) ş i linguri de turn are (Ch izanaan t Gora (4-5) fo-
losite în m talurgia din T ranscaucazia. Cultura Kuro-
Ara.."Xes, a doua jumăta te a mileniului al IV-iea l.e.n.

Cultura tran c aucazi a n ă este co nsid eratu ca fiind

precursoarea hurriţil o r atesta ţi i toric ln mile-
niul al II -iea l.e.n. şi a regatu lui ra rtu din
epoca timpurie a fi eru lui. Din punct de vedere
lingvi ti c, aceste populaţii au fost incluse in
familia proto-caucaziană sau kartve lian ă (Dja-
parid ze 1962).

Infiltraţia kurgan (indo-europeană}

la sud de Caucaz ~i
transmiterea metalurgiei transcaucaziene
spre vest

In zona de ste pă de la nord de Marea reagră nu

existau minereuri de cupru. Totuşi, cele mai
vechi obiecte de metal descoperite in gropile

152
kurgan şi pe înălţimile fortificate slnt similare,
atit ca tipologie cit şi tn ceea ce priveşte conţmutul
de arsenic, artefactelor din bronz găsite in Trans-
caucazia (Cernîh, 1966 : 58 sq. 99 sq.). Acest fapt
ne conduce spre ipoteza că populaţiile kurgan
de călăreţi ce tr ăiau in stepă cuno şteau tehno-
logia prelucrării metalelor, care exista tn mile-
niile al V-lea şi al IV-lea i.e.n. la sud de Munţii
Caucaz. Probabil c ă nu mai tîrziu de anul 3500
1.e. n. ele a u învă ţat tehnicile metalurgice de la
transcaucazieni şi , curînd după aceasta, au început
să exploateze minereunle din Caucaz.
Formele de unelte caracteristice pentru centrul
metalurgic caucazian au fost : securea cu gaură
de inm ănuşare transversa l ă şi teacă , pumnalul
cu limb ă la miner sau lama de haleb ardă cu cui
de fixare -şi sula tetraedrică cu proeminen ţă in
partea superioară (fig. 48). Tipuri simila re sau
derivate ale acestora au fost curind prod use la
nord de Munţii Caucaz, răspindindu-se pe o mare
suprafaţă in sudul R.S.S. Ruse, în Ucraina, in
nordul Mării Egee, in întreg bazinul dunărean şi,
ulterior, pe tot cuprinsul cîmpiei nord-europene.

Aşezări „kurgan" la sud de Munţii Caucaz

I nfiltrarea t ehnologiei de prelucrare a metalelor
in rîndul populaţiei kurganelor trebuie să se fi
dat orat la început sosirii a cei;tora in valea
rîului Kura din Azerbaidjan şi in Gruzia. Mormin-
tele kurgan apăreau ca un fenomen nou pentru
Transcaucazia. Prezenţa acestora la sud de lanţul
caucazian este trădată de o serie de movile (kur-
gane tipice pentru stepele din bazinul Volgăi ,
la nord de Caucaz) în stepa Milska, aproape de
Stepanakert şi la Astarinsk, pe pantele muntoase
din Karab~ h (Kuşnareva şi Ciubinişvili, 1970:
82-85). Una din rutele lor de răspîndire de la
nord pare să fi fost de-a lungul litoralului Mării
Caspice, la est de Caucaz.
Cel mai impresionant turnul este nr. 3 de Ia
Uci-Tepe, in stepa Milska (fig. 49). Este o movilă
de pămtnt cu o înălţime de 17 m şi un diametru

153
 ·' .

"',· ·· 15 ·1 i(
•

Fig. 48. Arme şi unelte (derivale din prototipuri cauca-

ziene) găsite la nord de Marea Neagră şi în cîmpia Dunării.
1, 2, lame (de halebardă?); 3, 4, sule; 5, fragment dinlr-o
secure plat ă ; 6, 7, lame de pumnal cu cui d e fixare din
stratul superior al fortăreţei de la Mihailovka, Niprul
inferior, Ucraina; 8, secure cu orificiu pentru miner de
la Brestovac, nordul Iugoslaviei; 9, secure cu orificiu pentru
miner de la Braţigovo, Bulgaria. Toate exemplele stnt
aliaje de cupru-arsenic.
de 130 m şi acoperă în interio,r un cairn de 2 m
inăltime si 25 m în diametru. Dedesubtu] acestor
piet~e se ~fla un mormînt dreptunghiular măsurind
13,80 m/1,50 m, cu o adîncime de 2,6 m. In epoca
medievală mormintu] a fo st jefuit, dar, din feri-
cire, s-au păstra t încă două rînduri de grinzi arse
care acopereau groapa. De aici au fost luate mostre
de lemn şi cărbune de lemn, care au fost supuse
analizei cu radio-carbon. Datele obţinute sint
următoarele:
-o bucată de cărbune de lemn, 4830±230 B.P.
sau 2887±230 I.E.N. (LE-30);
- o bucată de lemn, 4500±120 B.P. sau 2550±
120 I.E.N. (LE -305 ).
Virsta real ă obţinută prin calibrarea datărilor
cu C 14 este cuprinsă intre 3700 şi 3400 î.e.n.
[3970-3270? şi 3570-3070 ?].
Nu există dubiu că impun ătorul mormint de
la Uci-Tepe a aparţinut unui conducător de
vază care deţinuse o putere cons iderabilă; con-
struirea unui asemenea mormint necesita un grup
numeros şi organizat de muncitori. Şi kurgane]e
descoperite in Gruzia aveau încăperi spaţioase
din lemn (Samgori, Bedeni). Un caz de înmormîn-
tare, descoperit la Bedeni, era însoţit de obiecte
din aur şi argint (Id.: 166 ) .
Se poate presupune din cele amintite mai sus
că aristocraţia „kurgan" se stabilise deja în valea
Kuro-Araxes la mijlocul mileniului al IV-iea t.e.n.
Totuşi, kurganele de la Uci-Tepe nu sînt cele mai
vechi din zonă. Cele de la Stepanakert au fost
considerate, prin metode de clasificare tipologică,
ca a parţinind unei faze încă şi mai vechi (Id.:
62). Una din movilele de la Stepanakert, nr.
119, reprezintă un alt mormînt care se presupune
că ar fi aparţinut unei căpetenii puternice. O
asemenea condiţie socială este indicată de prezenţa
a treizeci şi şase de schelete ale unor victime, pro-
babil sacrificate, dispuse pe o platformă rotundă
de lut, deasupra gropii centrale, în mijlocul movi-

Fig. 49. Kurganul Uci-Tepe, înălţimea 17 m, stepa Milska,

Azerbaidjan.

155
lei. Bărbatul din centrul mortn1ntului era echipat
cu un pumnal de bronz şi o ghioag ă de pi a tr ă.
Movila nr. 125 de Ia Stepanakert a dezvăluit un
aranjament sacrificial sim ilar, pentru o căpetenie
echipat ă cu un pumn a l de bron z, o ghio agă de
piatră, cinci vîrfuri de săgea tă din silex, un inel
spiralat pentru păr dintr-o plac ă de aur, treizeci
de lame din obsidian şi un nu cleu (bulgăre de
silex) - (fig. 50). La ca pul şi picioarele acestui
bărbat se aflau schelete de ca pre (Gummel 1948).
Un sat kurgan descoperit la Mingeciaur, pe
malul riului Kura, era alcătuit din patru case
mici semi-subterane sub-dreptunghiulare. Acestea
con trastea ză cu casele circulare sau amplu dreptun-
ghiulare şi construite deasupra solului din cul-
tura transcaucaziană. Casele de la Mingeciaur
erau construite pe stîlpi de lemn. Pereţii lor aveau
circa un metru în ălţime şi erau acoperiţi cu lemn.
Podea ua era din lut şi un strat de pi et riş, iar în
centru se aflau mai multe vetre săpate şi grop i

00 l

z
~-A 4

t~s s
o JC M

Fig. 50. 1, 2. Pumnale de br.onz; ~ . cap de ghioa gă di:l

piatră; 1„ bucl ă pentrn păr. dm foaie de aur; 5, 6, vi1_'f~r1
de săgeat ă din silex. Morm1nlele regal e sau de ră z bo1111 c1
de la Slepanakorl, Azerbaidjan.

156
de reziduuri umplute cu oase de animale şi de
peşti (Aslanov, Vaidov şi Ione 1959 : 22).
In Gruz ia (ln zona de vest a Transcaucaz iei),
necropole kurgan au fos t descoperi te tn cadrul
(' Ulturii transca ucaziene in regiunile : Go ri (Tki-
a vi ), Thili ~ i (Samgori), Trialeti (ParavanskoP 1
Ozero, Zelionîi Kurgan) şi Sacikere (Koreti, Nacer-
kezevi, Ţarti s-Gora) (fig. 43). Acestea sint contem-
porane cu mai multe faze ale culturii Kuro-
Ara xes (Ku şnareva şi Ciubinişvil i 1970: 62).
Po pul aţia kurgan nou venită tn Gruzia şi
Azerbaidj a n avea să adopte repede tehnicile
metalurgice ale transcaucazienilor. Aceste cun oş­
tinţe metalurgice le-au transmis de la sud la
nord de Caucaz şi de acolo către Nipru, către
Europa cen tral ă şi Balca ni.

Cele mai timpurii obiecte din metal

de tradiţie caucaziană
la nord de Munţii Caucaz
şi Marea Neagră

In ainte de jum ă tatea mileniului al IV-lea t. e.n.

obiectele din metal sint puţin cunoscute la nord
de lanţul Munţilor Caucaz şi de Marea Neagră.
Pumnalele şi securile cu gaură de înm ănuşare trans-
versală erau f ăc ute din silex şi piatră tare, dar
form ele lor imitau evid ent obiectele co respunz ă­
toare din metal din Transcaucazia. Unul din tre
cele mai vechi pumnale din metal, lung de 11 cm
şi cu limb ă la miner a fost descoperit in aşezarea
Lugovo din Ceceno In guşetia, în partea de nord-
es t a Caucazului. El a fost găsit al ă turi de un sche-
let culcat pe spate sub un strat de pietre (Mun-
ciaev 1961: 143, fig. 17). Acest mormint aparţine
probabil fazei Kurga n II (4000-3500 i.e.n.).
La Petro-Svistunovo, într-o necropol ă de pe malul
Niprului, tn regiunea pragurilor, s-a găsit un topor-
ciocan din cupru (Bodianski 1968: fig. 3, 1).
Cea mai apropiată analogie cunoscută de Bodian-
ski este cea de la Rugudja, în zona muntoasă a
Daghestanului din Caucazul de est. Nu s-a făc ut

157
analiza spectrografică a acestei securi. In aşe zare
s-a mai găs it un remarcabil pumnal din silex,
de form ă romboida l ă, avînd 9,8 cm lu ngime şi
vădit imitind un pumnal din metal. Alte obiecte
descoperite au fost: vî rfuri, securi şi cuţite de
silex, precum şi brăţă ri , m ă rgele ş i tuburi de
colier din cupru, un recipient din alabastru pentru
ars mangal, un panda ntiv din cochilie de car-
dium *, coliere din co l ţi de m i s treţ ş. a. Petro-
Svistunovo aparţine perioadei Kurgan II, care
este sin cron ă cu faza final ă a cultu rii Nipru-
Doneţ şi cu c iviliza ţia Cucuteni (Tripolie) din
Ucraina de vest. Aceasta este perioad a cind ele-
mente ale culturii Ku rgan - camere mortuare
construite din lemn sau din lespezi de piatră in
morminte cu puţ (shafl -graCJes ) ce cuprind sche-
lete aşezate pe spa te cu picioarele strinse şi stro-
pite cu ocru - apar nu numai în regiunea Nipru-
lui, ci şi la vest de Marea Neagră, in arealele
culturilor Cucuteni, e st -b a lcanic ă şi chiar Tisza-
Polgăr ce aparţineau Vechii Europe (Gimbutas
1970: 178-9). Gropile r ăzbo inicilor cuprindeau,
de regul ă , capete şi vîrfuri t riunghiulare de săgeată
şi de suliţă con fecţionate din silex, topoare sub-
ţiri şi ascuţite din silex (imitaţii ale securilor plate
din bronz), capete de ghioagă sferice sau informă
de pară sau sceptre din pi atră in form ă de cap
de cal.
In perioada următoa re, Kurgan III (3500 -
tnceputul mileniului al Iii-lea t.e.n.), la nord de
Caucaz şi în înt reg arealul nord-pontic se intilnesc
frecvent pumnale, topoare late şi sule confecţio ­
nate din cupru-arsenic. Prezenţa lor este atestată
tn stratul II al fortăreţei de la Mihailovka lingă
Herson, pe cursul inferior al Niprului.
în cursul mileniului al III-lea t.e.n., prelucra-
rea metalelor .în zona de la nord de munţii Caucaz,
în văile riurilor Kuban şi Terek, s-a bazat pe ză că­
mintele şi tradiţiile transcaucaziene (lessen 1935;
Markovin 1960, 1963; Selimhanov 1960, Cernih
1966). Mai mult, cultura Kurgan nord-caucaziană

• Moluscă cu cochilia ovală şi subţire (N.T.).

118
 a influenţat masiv întreaga regiune nord-ponti c ă
pină la Volga in nord -est şi cursul mijlociu al
Niprului în nord-vest. Analizele spectrografice
ale obiectelor de metal din complexele mormin-
telor cu groapă (pit grm1e ), mormintelor cata-
combe şi cele de pe Niprul mijlociu au arătat că
aceşti oameni au importat metal din Caucaz şi
au imitat formele armelor, uneltelor şi orna-
mentelor din metal (Cernih 1966: 58-72).
Analiza spectrografică a obiectelor din bronz
găsite in mormintele regale de la Maikop, Ţarskai a
(Novosvobodnaia) şi Kostromskaia de pe valea
rîului Kuban din Caucazul de nord-vest, exca-
vate de N. I. Veselovski la sfirşitul secolului al
XIX-iea, a arătat că o parte din obiectele din
bronz cu arsenic cuprindeau pină la 4,4% nichel.
Acest conţinut ridicat de nichel nu este tipic
zăcămintelor de cupru din Transcaucazia, ceea
ce conduce la ideea că materialul respectiv a fost
importat fie din Anatolia, fie din Orientul Apropiat
(Cernih 1965: 101). Tipologia produselor găsite
in aceste comori regale sugerează l egături strînse
cu Anatolia centrală, Mesopotamia şi Iranul
(Childe 1936 ; Gimbutas 1956). Topoarele plate,
topoarele cu gaur ă de înmănuşare transversală,
precum şi pumnalele cu limbă la miner ca acelea
de la Ţarskaia (Novosvobodnaia) redate în fig. 51,
sînt atestate in număr mare în partea de nord-
vest a Caucazului la mijlocul mileniului al Irl-
lea î.e.n. şi se crede că au fost produse în ateliere
locale (Popova 1963 : 43) .
O altă cale de răspindire a obiectelor din bronz
din Transcaucazia trebuie să fi fost prin Anatolia
centrală spre Marea Egee, aşa cum indică pumna-
lele cu limbă la miner (Stronach 1957: fig. 2,1).
Se cunosc numai cîteva fragmente de asemenea
pumnale în Anatolia de vest care pot preceda
perioada Troia I: un mic fragment de pumnal
găsit la Emborio, pe insula Chios (Hood 1965),
şi fragmente dintr-un pumnal cu o nervură medi-
ană din stratul „calcolitic" de la Bey'iesultan in
Anatolia de sud-vest (Lloyd şi Mellaart 1962:

159
 J1P-~
...

~f) F1
~ \
r~· 1
K•
•.::;~ :

r:;.~\ 1:: ~ -.~:1

: ··J
1-..- I
·11
1
· · ·'- ~J I 1
I

I~ _ ' \)

# • • J •

4 S G

Fig. 51. Securi plate (1- 3) , securi cu gă u r i pentru miner

(~-7) şi pumnale (8-9) din movila (kurganul) nr. 1,
casa mortuară de pi atră nr. 1, Tarskaia-Novosvobodnaia,
valea rîului Kuban, nord-vestul Caucaz ului.

281, fig. F 8, 14). Materialul disponibil din această

p erioadă este deocamdată mult prea limit at pentru
a se putea trage concluzii. Pumnalele de la BeyQe-
sultan şi Emborio pot foarte bine proveni dinspre
'48 nord-vest, prin nordu l M ării Egee, din cultura
Usatovo-Ezero din Bulgaria , România şi vestul
Ucrainei. Pumnalele din epocile ulterioare - mij-
locul mileniului al Iii-lea şi mai tirziu - din vestul
Anatoliei in d ică deci contact e directe cu Trans-
caucazia şi cu Orientul Apropiat, prin Anatolia..

Pumnale şi alte obiecte din bronz

pe bază de arsenic şi cositor
în mormintele kurgan
şi înălţimile fortificate de la vest de
Marea Neagră, în cimpia Dunării
şi în nordul Mării Egee

Inainte de, sau pe la, 3 OOO i.e.n. tn vestul

Ucrainei, Moldova şi in cimpia cursului inferior
şi mijlociu al Dunării au ap ărut pumnale, hale-

160
barde, sule, t opoare plat e şi t opoare cu gaură
de inm ănuşare tran sversal ă confecţionate din
cupru-arsenic. E le au fost găs ite ală tu ri de securi
de lu pt ă din pia tr ă , capete de ghioagă , inele
spiralat e din argint sau cupru şi virfuri de săgeată
din silex , fie în morm intele regale sau ale r ăzboi­
nicilor, fie in înălţimi fo rt ificate.

Pumnale în mormintele regale

ale tradiţiei kurgan
situate la nord-vest de Marea Neagră

Mormintele cu puţ acoperite cu lemn , camerele cu

cupol ă de pietre şi tumulii de p ămînt sînt a testaţi
în toate arealele amintite mai sus. Mormintele
regale se deosebesc print r-un inventar de înmor-
mîntare deosebit de bogat. Pumnale din cupru-
arsenic şi inele de bucl ă ori cercei de argint, cupru
sau aur slnt atestate într-o ma ni er ă foarte ase-
m ă n ăto a re celor găs ite in amint itele morminte
ale con du cătoril or popu laţiei kurganelor din Azer-
baidj an. Exemple edi ficatoare de mormint e apar-
ţinind tradiţiei kurganelor la nord-vest de Marea
Neagră sînt cunoscute la Usatovo ling ă Odessa
(două necropole) şi la Sukl eia llngă Tiraspol
(Passek 1949: 195 sq.; săp ătu rile de la Sukleia
au fost efectuate de I. A. Stempkovski în anii
1896-97; la Usatovo de M.F. Boltenko în anul
1929 şi de 0.F. Lagodovskaia în anul 1937)
(fig. 54: 10, 11).
Movilele regale erau înconjurate de ziduri de
sprijin din blocuri mari de calcar galben decorate
cu reliefuri sau gravuri reprezentind cai, cerbi,
ciini, oameni şi /sau zei, precum şi cu motive
geometrice. Astfel este movila nr. 3 din necropola
de la Usatovo, cu un diametru de 36 m şi înălţi­
mea de 1,2 m. Mormintul conducătorului era în
centru şi avea o intrare cu trepte. Scheletul era
aşezat pe spate cu picioarele strinse în sus. Un
pumnal de bronz placat cu argint avind o lamă
triunghiulară, o nervură mediană şi limbă de
fixare lată cu trei găuri pentru nituri (fig. 52)

161
 -~

- ~

CC)
•

Fig. 52 . 1, Pumnal de bronz placaL cu argi nL; 2, secure

plală; 3, suii\ ; 4, inel spiralat din cupru dintr-un mormînt
regal de la Usalovo, mov ila nr. 3.
Fig . 53. 1, B u cl ă pen lru pi'.ir din argint şi 2, pumnal de
bronz cu patru găuri pen tru niluri dintr-un mormlnt
kurgan regal de la Sukleia lin gă Tiraspol, vestul Ucrainei.

se afla lin gă mina stingă a mortului - acesta

ţinuse pumnalul în min ă . Un topor plat din bronz ,
un vas mare împodobit cu şnurul şi o mică stra-
chină pictată în stil cucutenian (Tripolie) se găseau
la capul lui. Groapa mai con ţinea o sulă de bronz
cu secţiunea transversal ă pătrată , un inel de buclă
sau cercel spiral din cupru şi un dinte mare de
animal domesticit, probabil de cal. Puţul mortuar
fusese acoperit cu lemn şi apoi cu un strat de lut.
Deasupra se a fla o movilă din pietre in form ă de
c upol ă . Sub pietre, într-o parte a movilei regale,
s-au găsit dou ă schelete, probabil victime sacri-
ficate. Mormîntul kurgan nr. 9 a fost construit
fo mod asemăn ător şi conţinea un mormint cu
puţ central care, totuşi , nu avea un inventar
bogat. In schimb, într-o cut ie de lemn depusă
deasupra gropii · se aflau un pumnal de bronz,
un t opor, o sulă şi doi dinţi de cal. Mormîntul
kurgan nr. 11 era cel m ai mare dintre toate.
Era în conjurat de blocuri mari de calca r aşezate
orizontal pe cinci rînduri. Movila din pietre inform ă
de cupolă, cu un dia metru de 14 m, acoperea
mormlntul cen tral aflat într-un puţ adtnc. Din

162
păra te, mormintul a fo ·t j fuit tn an tich itate.
La marginea mormîntului ce ntral se a fla în gro-
pa t ă o femeie, probabil soţi a co ndu căto rului
respectiv. Inventarul m ormîntului acesteia in-
clud ea cercei sa u inele de bu c l ă din argint, o sul ă
marc din bro nz, coliere din m ă rge l e de piatră
neag ră ş i de os, un vas decorat cu m otive-şnur
ş i un a lt vas pictat de t ip Cucuteni. Mo vila rega l ă
din necropola de la Sukleia era de asemeni încon-
jurată de un cromleh ş i avea o groapă centra l ă.
A ces t mormînt a dezvă luit un pumnal de bronz
şi o sp ira l ă de argint cu capetele în g roşa te , de
ace l aşi tip cu cel găsit la Usatovo (fig. 53) .
In necrop olele de in c in e raţie din grupul
So fi evka, aşa cum este cazul aşezării Cervanti
llutor de pe malul Niprului lin gă Kiev, probabil
dintr-o perioad ă ceva ma i tîrzie decît Usatovo, şi
Sukleia, mormintele bogate cuprindeau şi pum-
nale, halebarde (fig. 55), spirale de cupru, securi
de luptă din piatr ă şi cuţite de silex. Pumnalele
placat e cu a rgint ş i spiralele de argint au apar-
ţinut, evident, num ai co n ducăto ril o r importa nţi.
Inventaru l mormintelor rega le r ăm îne a cel aşi
chia r în faz ele tîrzii ale epocii bronzului ş i în
diverse reg iuni geogra fice.
Cronologia complexu lui Usatovo est e in d i cată
prin următoarele dat ă ri cu radio-carb on ale că r­
bunelui de lemn şi oaselor de anim a le din d o u ă
a ~e z ă ri:
Usatovo :
4330 ± 60 B.P., 2380 1.E. . (UCLA 1642 A)
[3340-2860 i .e.n. ];
Maiaki:
4400 ± 100 B .P ., 2450 l. E .N. (Bln 629)
[3370-2880 t. e. n.];
4375 ± 60 B.P., 2425 l.E. . (UCLA 1642 b)
[3360-2895 i. c.n. ];
4375 ±GO B.P., 2 ~2G î. E.N . ( UCLA 1642 g)
[1360-28% i. r.. 11 .] ;
4340 ± 65 B.P„ 23'.)0 l.E .N . (Lab. Lenin grad)
(3350-2880 t.e.n .].
Date calibrate (rea le): 3000-3 400 i.e.n.

163
 Au fost analizate opt obiecte de metal - pum-
nale, un topor plat, o da l tă, o h a lebard ă - din
a şez ările de la Usatovo. Toate erau f ăcu te din
aliaj e cu arsenic în p roporţie de 0,90-1,90%
(Cernîh 1966 : 57, nr. 387-394). Această compo-
ziţie se deosebea în mod clar de cea din a şe z ările
de tip Tripolie (Cucut eni) din vestul Ucrainei
şi R.S.S. Moldovenească , ce era din cupru pur
(Cernih 1966 : 58). Tradiţia caucazia n ă metalur-
gică trebuie să fi a juns în această regiune o da tă
cu populaţia kurganelor. Multe din obiectele din
bronz de la Usatovo au coresponden te apropiate
tn Transcaucazia. Una dintre lamele din aşeza-
Fig. 54. Necropole Kurgan, fortăreţe şi alte a~ezll.rt cu
elemente ori influenţe kurgan de la nord şi vest de Marea
Neagră şi în cîmpiile Dunării şi Mariţei, precum şi în zona
nord-egeeană, 3500-2500 î.e.n.

t. Cernin 21. Valea Lupului 41. Nagy arpă.d

2. Evminka . 22. Hol boca 42. Sarvas
3. Sofievka 23. Folteşt i 43. Vucedol
4. Krasnîi Hutor 24. Stoicani 44. Hisar
5. Mihailovka 25. Bră i liţa 45. $uplevec
6. Kolodistoe 26 . Baia Ha- 46. Kritana
mangia
7. Serizlievka 27. H!rşova 47 . Aghia Mamas
8. Olişa nk a 28. Casimcea 48. Sitagroi
9. Usatovo 29. Cernavodă 49 . Dikili Taş
10. Odessa 30. Gubă n eş ti 50. l aşa Tepe
11. Sukleia 31. Ploieşti-triaj 51. Sv. Kirilovo
12. Krasnogorka 32. Crivăţ 52 . Karanovo
13. Ternovka 33. Glina 53. Veselinovo II
14. Parkany 31„ Gume lniţa 54. Ezerovo
15. Tudorovo 35. Verbiţa 55. Ezero (Dipsis)
16. Şabalat 36 . P le niţa 56. Mihailici
17 . H o ro diş lea 37. Să l cuţa 57. Poliochni
18. Glăvăneşlii 38. Seaca de 58. Troia
Vechi Cîmpie 59. Thermi
t 9. Cor l ăţen i 39. P cccl
20 . Suceava 1.0. nudakalasz

rea Veremiie, grupul Sofievka, are o paralel ă cva-

s i-id entică în Gruzia (Tavadze şi Sakvarelidze
1959: PI. III, 1-3). Pumnalele cu limbă la miner
şi lamele de hal ebardă din complexu l de la Usa-
tovo nu au paralele exacte in Caucaz şi este posibil
să fi fost produse locale.
Nervura median ă constituie un element de
importanţă funcţională deoarece adaugă t ărie
l amei pumnalului. Poziţia cronologică a comple-
xului Usatovo şi frecvenţa rel ativă a pumnalelor
cu nervură mediană din Ucraina de vest (cf.
fi g. 52, 1; 53, 2; 55, 1) şi din România sugerează
faptu l că acestea erau prototipuri ale pumna-
lelor cu nervură mediană din zona Mării Egee,
aşa cu m sî.nt cunoscute din aşezarea Zygouries
de lingă Corint, in P elopones (Blegen 1928:
182, PI. XX, 25) şi din aşezările P latanos şi Pyrgos
din Creta (Zervos 1956: Pl. 192 , 193 ; Junghans,
Sangmeister, Schroder 1968: 9368, 9383), care
au fost atribuite perioa dei heladice timpurii II

Ul
 r•
. )
.
\_,·
1';\
\ I .'
1
) l: f
i
!

.
(' ·. ..:.·
: •

·:· ..
'

\ . . ·, .'I \\ :· .."
\ ...
\„ . ·<>- \ ' ., •
·1 ) ./
.„ f ~ ·l
~­

O s cm
l..J J..U..J

Fig. 55 . 1, Pumnal ; 2, halebard ă; 3, l amă din mo rmin-

tele d e cremaţie de la Cer vonîi Hutor, pe mal ul Niprului,
lin gă Kiev.

Fig. 56. Lame din bronz pentru pumna l de la (1) Lov as,
nordul Iugos laviei (bronz-cositor ) şi (2) H udaka l ăsz, Bud a-
pesta (bronz-arsen ic).

şi perioadei minoice timpurii II, cca 2600-

2300 î.e.n . Această inovaţie a nervurii mediane
s-a riispînd it în întreaga cîm pie a Du n ării (cf.
fi g. 57, 1) ş i, de aici, spre I talia. Ana liza spec-
trogra fică a arătat că pumnalele cu nervuri medi-
ane sint făcute dinLl'-11n alia j cup ru -a rsenic.

Acumularea de arme ~i unelte

pe înălţimi fortificate

Un ansamblu de în ă l ţ imi fortifi cate (acrop ole)

a ap ă ru t în cimpiile [Du nării şi Mariţei, precum
şi in nordu l Mării Egee şi vestul Anatoliei. Aces tea
sîn t evident înrudite în caracteristici cu in ă lLi­
mile fortificate de la nordul M ări i Negre, cu'm
sint cele de la Mihailovka si Skela in zona cursului
inferior al Nipru lui (Lagodovska-Şapoşkin ova şi
Makarevici 1962). Fortificaţiile erau amplasate
pe în ă lţimi protejate natural , înconjurate de riuri
şi mlaştini sau în vîrful unor movile înalte - ini-
ţial tell-uri neolitice „vechi europene" . Acestea
serveau drept centre tribale în maniera citade-

166
 Jelor miceniene. Obiectele di n metal şi ceramica
rafinat ă ind icăfa ptul că cei mai iscu s iţi meşteri,
inclusiv cei a i popul aţi i l or subjuga te, locuiau în
fortifi caţie.
Printre acropolele remarcabile şi să pate siste-
matic slnt : Troia I în nord-vestul Turciei (Blegen
et al. 1950-58); Mihalici, Ezero şi Karanovo în
cîmpia Mariţe i din Bulgaria ce n tra l ă ( săpături
efectuate de V. Mikov, G. Geol'giev ş i r. Merpert :
Mikov 1948 ; Georgiev ş i Merpert 1966; Merpert
1971); Sitagroi în cîmpia rîul ui Drama din nord-
estul Greciei (Renfrew 1970); Vucedol şi Sarvas
llng ă Vukovar pe Sava in nord-estul Iugoslaviei
(Schmidt 1945); Nagya r pad lin gă Pecs in sud-
vestul Ungariei (săpătu ri efectuate de Bandi în
1966, nepublicate); J evisovice în Mora via (Medu-
nova-Bene5ov6. 1972) (fig. 54, 3: 5, 27, 29, 32,
33 , 41-45, 48--59). ~9
Aproape toate for tifi caţiil e indi că o locuire
îndelungată ; cronologia lor es te sta bilită prin
metode stratigrafice, ti pologice şi dat ă ri cu Cw
Anii calendarist ici sî nL cup rin şi in intervalul
3500-2300 i. e. n. (vezi Anexa 1).
Oraşe l e „vechi europene" şi vest-anatoliene,
cum ar fi Poliochni în Lemnos şi Thermi în Lesbos,
par a fi fost transformate in citadele. Zonele lor
centrale erau ocupate de clasa stăp înitoare, iar
oraşele erau împrejmuite de fortificaţii masive.
Zidurile de ap ărare sînt identificate cu a doua
p erioad ă de la Poliochni (Poliochni albastru),
ceea ce echivaleaz ă cu încep utul perioadei Troia I
(Bernab6-Brea 1955 ; 1964), iar la Thermi cu
perioada III (Lamb 1936 : 24) . Fortificaţii le au so
fost extinse şi înt ărite în perioadele urm ă toare.
In aşezările amintite, precum şi în oraşele
fortificate s-au găsit pumnale de bronz, lame de
halebardă, topoare plate ascuţite, topoare cu
gaură de inmănuşare transversală, sule cu secţi­
une transversală patrulateră cu protuberanţă la
mijloc, d ălţi, securi de lupt ă şi capete de ghioagă
din pietre semipreţioase, virfuri de săgeată din
silex. ln fortificaţia de la Crivăţ, amplasată pe
malul Argeşului în sudul Rom âniei, s-a u desco-
perit o secure cu orificiu p entru mîner , o securf'
plat ă ş i o l a m ă de pum na l cu pa tru orifi ·ii pen lru
fix area mînerului ş i n e rv u r ă m e di a n ă I al ă (fi g. S7).
T ot aici s-a gă s it ş i o l'Op ie mini a tura l ă din lut
a unui vehi cul cu rntn1 r o~i (B erciu 196G :
$29-535).
Pro du cţia lo ca l ă est e dov ed i tă ş i de m a tr i ţel e
din lut, unele bival ve , care s-au găs it la T herm i,
Îroia, Poliochni, E zero şi Sarva s (fig. 58). La
îhermi, una din t re matri ţel e din lut era pentru un
pumna l cu nervura m e di a nă. In turb ă ria de lin gă
Ljublj ana , în nord -vestul Iugoslaviei, s-au găs i t
de asemenea matri ţ c bivalve d in lu t pentru
topoare cu gaur ă tra n sversal ă şi pentru t opoare
plate (Muzeul de arheologie din Ljubljana) .
Pre zenţa bronzului pe b a z ă de cositor s-a
evid e nţi a t in stra tul Troia I (un inel din bron z-
cositor) , la Thermi (u n ac cu 13,10% cositor ş i
o bră ţa r ă din cositor pur), la Poliochni (un pumnal
aparţinînd fazei alb astre) şi la Sitagroi. O lam ă
de pumna l cu nervurii medi an ă pr o nun ţată, găs it ă

1,, \1.

I,
-·
2

Fig. 57. '! , Secure cu gaură pen lru miner ; 2, secure plal il.
şi 3, pumn al din fort ărea ţ a de la C ri vă ţ, Româ nin, com-
plexul C ern a v o dă .

168
 b
Fig. 58. (a, b) Matriţă bivalvă pentru lamă de halebardă
din fortăreaţa de Ia Sarvas, nordul Iugosbv i.ei. 21 t.: m
lungime. Cultura Baden.

la Lovas lingă Zagreb, are 10% cositor (fig. G6,1),

iar o lam ă foarte subţire de pumnal cu patru
orificii pentru nituri dintr-o necropolă tip Baden
de la Budakalăsz Iîn gă Budapesta era un aliaj
cu arsenic (fig. 56, 2). Necropola de la Budaka-
l ăsz este de asemenea cunos cută pentru modelul
in lut al unui vehicul cu patru roţi.

Depozite şi tezaure
ale epocii timpurii a bronzului, faza li

Această perioadă - mijlocul celui de -al III-lea

mileniu î.e.n. - este bine cunoscută pentru numă-

169
rul mare de tezaure din aur găsite la Troia, faza
II A, şi la Poliochni (Vano N. 643). Acumul ări
comparabile de bo g ăţii cuprinzînd o cantitate
enormă de ornamente din aur, argint şi pietre
preţioa se, fi gurin e de animale, vase, arme şi
unelte din bronz, etc. sînt cu noscute din mormin-
tele regale sau din depozitele de la Alaca 1-li.i yi.ik,
ln Turcia, şi de la Maikop, Ţarska i a , Kostroms-
kaia şi Staromîşastovskaia în nord -ves tul Cauca-
zului. Această op ule nţ ă atestă consolidarea puterii
ln mîinile conducătoril or indo-europeni („kurgan")
care controlau resursele um ane, resursele naturale
şi comerţul pe teritorii în Linse.
La mijlocul mileniului al III -iea î. e.n. depozite
de arme şi unelte apa r de asemenea în zona M ării
E gee şi în centrul Europei. Pumnale, topoare de
mai multe feluri şi dălţi erau p ăs trate în depozite,
iar unele dintre acestea trebuie să fi fo st folosite
drept „monedă" în re l aţi il e comerciale ori de
schimb. Tipurile de arme şi unelte ca re apar în
depozite sînt în mod evident de caracter „kurgan",
fapt care se recunoaşte şi în păstrarea tradiţio­
nal ă a formel or cauca ziene. Această traditie se
caracterizează prin secu ri de luptă ( semi-~iocan
cu o proeminenţ ă la un capă t), topoare cu tăişuri
tn cruce, topoare cu gaură tra nsversa l ă de înmă­
nu şare, top oare plate, d ă lţi şi pumnale cu limbă
la miner. Cele mai elocvente exemple din nordul
M ării Egee s!nt depozitele de la Poliochni, „te-
zaurul Vano 829" (fig. 59) şi din pe ştera P etra-
lona din Calcidica , la sud de Salonic (fig. 60).
Toporul cu gaură transversală de înmănuşare ,
topoarele plate şi dălţile din depozitul de la Petra-
lona au fost ana li zate spectrografic şi toate evi-
denţiază un co nţinut de arsenic de 1,6-3,4%
( Junghans, Sangmeister, Schroder 1968 : 9333-
9342). Depozite cu un conţinut similar nu apar
la sud de Atica, dar în insula Kythnos din Ciclade
s-a descoperit un depozit impresionant de aproape
7 kg. Depozitul conţinea 3 topoare plate, 3 dălţi,
3 securi de luptă şi un topor cu tăişuri în cruce
fRi:mfrPW Hl7'2· PL 17'- AP.Pf;t.ll din 11rmi'I. are

170
 I '" I ~-

2 3

4 ,) ; 5

;,:,
I i:
'I I ~ ~
I
I
'I: i .I

(' I
'
r
'
'f"' ) .
''

6
8
9 r
10 11
7

(
I
'i
I
I' •

13
~
15 16
l2 14 17
Fig. 59. Securi cu gaură pentru mîner (1-3), securi
plate (t. - 7) , lame pentru pumnal cu cui de fixare şi cu
nervură m ediană (8-it. ), precum şi sule cu miner de os
(15 -1 7) de la Poliochni, Lemnos, zona nord-egeean ă.
Data probabilă: mijlocul mileniului al III-lea l.e.n.
171
 .''l
"''•
'• ' . :
I
·~~
,,
'. 'I '·
I,•

'.' · '.
" ·' ' "
„.· \~ {!

o
2 c:::;::J c:=
3 s

.
~ '••
Fig. 60. Depozitul de Ia Petralona, sud de Salonic, tn
n ordul Greciei. 1, secure cu gaură pentru miner; 2, d altă;
3, 4, 5, securi plate. Data probabilă: Helladicul timpuriu
II, mijlocul mileniului al III -lea t. e.n.

corespondent apropiat la Eutresis , depozitul 4,

ln Beoţia, şi in mormîntul regal de la Maikop ,
care indică astfel şi datarea depozitului. Securil e
de lu ptă au numeroase echivalente de bronz şi
de piatră in cultu ra Maikop, la nord de lanţul
munţilor Caucaz (cf. Vozdvij enskaia : Cern1h 1966, ·
fig. 28, 34), la nord de Dun ăre pină in Slovac ia
(Novotna 1955 : Pl. I, 6), precum şi în cultura
mormintelor-catacombă la nord de Marea Neagră .
Sint cunoscute analogii şi in aşa-numita faz ă
„continental ă" a complexului ceramicii decorate
cu şnurul din Europa centra l ă , und e securile apar
făcute din pietre sem i-preţioase . Aceste complexe
aparţin faz ei Kurgan IV. Pare improbabil ca
asemenea exemple, cum este depozitul de la
Kythnos, să fie de origine locală , egeeană (cu alte
cuvinte, „veche europeană" ), aşa cum consideră
Renfrew (1972: 326). Uniformitatea inventarulu i
şi paralelele izbitoare cu zona ponto- cauca zian~,
Peninsul_a Balca nică şi întreaga zonă dunăreană
sugerează că fenomenul depozit elor nu poate fi
separat de complexul de elemente aduse de popu-
51 laţia indo-europeană (sau „kurgan").

172
 Afluxul de elcm e11te cu llurale cu totul noi
(r ituri d e inm ormi n lare, o SO('Îetato stratifi ca tă,
simboluri rrlig ina sc ) împreuni'\ c u d ep ozitele ori
<k ;coperiril n izohL·~ de topoa re plate ascu ţite, securi
dr' l11pLt ~ i p u mn :~ l e din bronz în aliaj cu a rsenic
ori n1 siln r a u a Li ns zo na Salzburg din Elv e ţia
(grup ul Mond see), Bava ria (grupul Altheim),
Boem ia (Cehia) , grupu l Sch onfe ld din Germania
centralii ş i, de-a lun gul c ursului superior a l Dun i' rii,
zonele Nordli nger Ri cs ş i Unterlranken din
Gcrm :rnia or cidcntal t1 (.funghan s et a l. 1968: 26).

Apariţia epocii bronzului în Italia:

pumnale şi halebarde
din epoca timpurie a bronzului
in morminte şi săp'1te pe stinci

Apariţia pumnalelor şi h alebardelor din bronz,

alături de securi de lupt ă din pi at r ă , în valea
Padului, în Tosca na ~i Cnmpania mardiează
lncepuL11l epoc ii bronzului în I ta lia. Aceste arme
s-au g;1sit în compl exele culturale cunoscute sub
num ele de R emedello (valea Padului), Rinal-
done (Tosca na) şi Ga udo (lingă Salerno, în
Campania), fiind total străine s ituaţie i anterioare
din Italia (fig. 62). Cei m ai mulţi arheologi
numesc în mod eronat aceas tă perio a dă „e poca
cuprului" sau „calcolitic", atîta timp cît lamele
de pumnal şi de haleb a rdă erau din bronz aliat
cu arsenic. E ste posibil ca noile tehnici m etalur-
gice să fi ajuns în Italia din cîmpia Dunării,
deoarece analizele spectrografice au arătat simi-
litudini mari ale bronzurilor de la Remedello şi
de la Rinaldone cu acelea de la Vucedol, Lju-
bljana - în nord-vestul lugoslaviei - şi cu gru-
pmile Mond see şi Altheim de pe cursul superior
al DunJ.rii (Junghans, Sa ngmeister şi Schroder
1960: 69; 1968: 163),
Remedello, numit astfel după o ne cro polă de lin-
gă Brescia pe vale1 Padului, este numele generic al
unui ansamblu de necropole · (Colini 1901). Sche-
letele chircite din mormintele cu groapă erau

173
 (
! o'\
J - r
f
.·- ·· ..
o

I
I
I) \\
:'l \I
r:
'\ /
'\/ V
I
1
\
1 I

\ I
I
'
l

,,
3
'\ '
,· 1

\ ,/
2

I SCM
p.t--~

Fig. 61. Pumnale de bronz (1-3) şi un ac de argint (4)

din necropola Remedello lingă Brescia, nordul Italiei.

însoţite de pumnale cu limbă la miner, pumnale

triunghiulare cu nervură median ă , limbă de fixare
şi un nit, de topoare plate, sule cu secţiune pătrată,
vîrfuri de săgeată din silex şi lame de halebardă
în formă de frunză, capete de ghioagă din piatră
şi, într-un singur caz, un ac de argint de tip cau-
cazian cu ca pătul în formă de cîrjă (fig. 61). Popu-
laţia Rem e<lcllo s-a ră s pîndit apoi gprc partea de
vest a I tali Pi. A~ezările de tiv Remedello de Ia
Vecchiano lingă Lucea, unde s-au gă~it. vîrfuri de
săgeată şi un pumnal, ambele c11 limbă de inmă-

174
Fig. 62 . Ilalia la în ceputul epocii bronwl11i cu cele trei
grupuri cullurale prin cip ale: Hemc<lel Io, l {in alclon e ş i
Gaudo .

nuşare, ş i de la Montebradone lin gă Volterra,

unde s-a u găsit patru pumnale d e tip 11emedcll o ,
sînt arii ele legă tur ă înlrc va lea P ad ului ~ i T oscana.
DezyoJLarca metalurgiei in Tosca na a fo st sp ri-
jinită în m od cert de sursele de min ereu de la Collina
Metallifere ş i de la Monte Amiata (Trump 1966 :
70 sq.).
Obi ec tele d e tip fiinaldone prov in numa i d in
m orminte, fie din mormin te c11 g roa p ă cum este
cazul 111 Hemedello, fie din p eşteri naturnle
ş i cisl e din pi a tr ă . În cazuri oxc.e pţinnale, m C1 r-
mintele sint reprezentate de în c ă p eri tăiate in
stin c ă ş i astupate cu o lespede . Un exemplu
reprezenta tiv de inmormintare cu cara cterist ici

175
„ kur~an" este „mormln tul văduvei" de pe ma lul
rluhu Fiora la Ponte San Pietro în T oscana
(fig. 63). Asemenea morm inte pot rep rezenta o
formă de sullee* , deoarece cran iul unei fem ei
t inere poart ă urme clare de lovituri. Bărbatul
decedat era bogat împodob it pentru viaţa de
apoi: un vas globular ş i o farfuri e adincă a u fos t
puse deasupra ca pului să u, o secu re lu tru ită de
lupt ă cu o proemin enţă la un capă t precum ş i
vîrfuri de săgea tă din silex a u fost dep use su b cap,
ia r la um er i se a flau un pumnal de bronz cu trei
orificii pentru nituri în limba de fi xare şi cu ner-
vură m e di a n ă , o bu ca t ă de gresie pen tru ascu ţ it
şi o s ul ă. Sub spatele mortului se aflau 12 vîr-
furi de săgeată aşezate intre u n top or plat de bronz
şi un obiect co nfecţ i onat din corn de cerb. ln

Fig. 63. Mormlntul v ăduv e i, l'o11Lo San Pietro . Grupul

Rinaldone, Toscana.

• Termen in<lian ce d esemnează o v ăduvă care este

arsă pe rugul so ţului decedat; prin extensie, sa-:: rificiul
văduvei· la moartea soţului. Originea cuvi n tulu i este
11iµişcrită: sau „soţie credincioasă" (N.T.). ·

176
 alte morminte. de tip Rinaldone, resturile de cai
şi de ciini sacrificaţi indic ă tot practici „kurgan".
Cel mai uzual tip de mărgele gă sit in inventarele
de mormîn t era făc ut din incisivi de lup sa u de
ciine.
Un al treilea grup înrudit şi-a avut centrul
in Cam pania. Este numit Gaudo, după o necro-
polă cu morminte compartimentate de la Paestum,
in provincia Salerno. Necropola de Ia Gaudo
precum şi altele aflate la Buccino şi la Mirabelle
Eclano lin gă Salerno includ morminte cu nişă
boltit ă ca un cuptor şi puţ vertical. Inventarul
de mormint este asem ăn ător celor descoperite
la Remedello şi la Rinaldone, fiind reprezentat
de pumnale de bronz şi silex, virfuri de săgeată
din silex, recipiente globulare, străchini şi askoi
(vase in formă de burdufuri).
Un exemplu tipic poate fi mormîntul cu nişă
în formă de cuptor de la Mirabelle Eclano cu intra-
rea printr-un puţ vertical. Mormintul era ocupat
de scheletul unui singur b ărbat şi conţinea :
trei lame de pumnal, un topor, 41 virfuri de să­
geată cu limb ă de inm ănu şare din silex, două
lame lungi din silex, microlite, un sceptru de os,
şase recipiente mari şi un schelet de ciine (Hollo-
way 1973: 14).
S-au obţinut datări cu C14 pentru epoca tim-
purie a bronzului din Italia pe baza materialului
din citeva aşezări, dup ă cum urmează:
Mormintele de la Buccino lin gă Salerno:
2580-1970 I.E.N., in medie 2300 l.E.N . (Holloway
1972)
Grotta Piccioni:
2356 ± 105 I.E.N., real: 2900 i.e.n. (Pi 50)
Grotta Romi ta di Asciano:
2298 ± 115 I.E.N., real: 2800 î.e.n. (ZPI 100).
Datele reale sintcuprinse între 3400 şi 2900 i.e.n.
Analogiile dintre lamele de pumnal de la
Remedello şi cele descoperite la Byblos, la nord
de Beirut, în Liban (fig. 64), i-a făcut pe arheologi
să creadă că prototipul pumnalelor din I talia
trebuie să aibă o origine est-mediteraneană ori
cel puţin egeeană (Colini 1901; Barfield 1969).

111
Fig. 6~. Pumnale de la Re-
medello (1) şi de la Byblos (2).

·!

Cu toate acestea, contextul în care s-au găsit

pumnalele din aşa-numitele „morminte eneo-
litice" de la Byblos şi din Italia sugerează o înru-
dire mai strinsă decît cea pur comercială. In
ambele zone s-au găsit morminte cu puţ adînci şi
echipament de luptă. In gropile de la Byblos s-au
găsit capete de ghioagă sferice şi in formă de pară,
securi de lupt ă şi vîrfuri de săgeată (Dunand
1937-1939, I: 434-449) aproape identice ace-
lora găs ite în aşezările de tip Gaudo şi Rinal-
done. Lame de pumnal foarte asemănătoare, cu
trei orificii pentru nituire, s-au găsit în Sardinia,
Bulga ria şi zona est-mediternneanli (fig. 65). Mai
.''\

.J

Fig. 65. Lame de pumnal cu trei găuri

pentru nituri: 1, Byblos; 2, Sardinia;
3, Castiglione de! Lago, va !ea Fadului;
~. Arciar, Bulgaria.

178
mult chiar, sînt semnalate morminte cu puţ
şi nişe in formă de Guptor, in întreaga zonă de
co astă a Palestinei. Descoperiri analoage s-a u
făcut la Băb-edh-Dhra, pe malul estic al Mări i
Moarle (Lapp 1968). In aceste locuri, r ăs pindirea
mormintelor cu puţ de mari dimensiuni contras-
tează puternic cu precedentele practici locale de
înmormîntare., ceea ce s-a interpretat a fi Cost
rezultatul unor mutatii etnice : cultura l oca l ă
Ghassuli a fost înlocuită datorită noilor veniţi.
Conform ipotezei lui Lapp, această ruptură cul-
turală s-a produs în secolul al 32-lea i.e.n. Noii
veniţi trebuie să fi fost de origine i ndo-europeană
(kurgan), ei atingînd coastele de est ale Medi-
teranei probabil pe mare.
Paralele izbitoare cu pumnalele din I talia se
constat ă în Creta. Brnnigan a studiat trei lame
de pumnal din argint cu nervură mediană pro-
nunţată şi lam ă drea ptă, găsite în mormintele
de la Agios Onouphrios şi Koumasa (fig. 66).
Dimensiunile, sistemul de nituire şi profilurile
su gerează că ele nu aparţin tradiţiei egeene şi
minoice de prelucrare a meta lelor, ci că provin
de pe teritoriu l I taliei. Mai precis, se apreciază
că au fost aduse in Creta din Toscana sau din

__........--
'
I
~
I
--- I

'

3 4

5
1 se•
~

Fig. 66 . Pumnale de Ia Remedello (1), Agios Onouphrios

(2) şi Koumasa {3-5).

179
Valea Padului (Branigan 1971: 48-51) . Lame de
pumna l aproape id entice , găsite în va lea dului
P ad , sînt cunoscut (• ca „tipul Vi ll afranca" (Ghis-
lanzo ni 1m2). Da t urett lamelor cret une es te în
Minoicul timplll'i u I suu 1T, rnni p1 ob n bil J\'finoicul
timpuriu II (l3rani ga n 1971: 52). Prn cti carea
nav i ga ţiei pes te Marea Adriati că şi Mediterana
este co nfirmat ă , o dată în plus, de prezenţa moti-
velor minoice (vase în formă de porumbel cu o
secure dublă, coa rn e votive) pe ceramica din cita-
d ela Vucedol, în nord-v es tul Iu goslaviei (Schmidt
1945; Gimbutas 1970: 184).
Ana logii apropiate pumna lelor ş i ha lebardelor
de tip Remedello a u fo st descoperite la nord de
Alpi în zona Neuchât.el, din Elveţia. Se cunos c
cel puţin două aşezări unde s-au găsit pumnale
cu cui de fi xare şi pumnale triunghiulare cu patru
orificii de nituire - „tipu l Vill afranca" . Acestea
se a fl ă la Vin elz ş i la St. Blaise, a mbele în grup ul
Auverni er, înrudit cu corn plexul ceramicii împo-
dobite cu şnurul din Europa centra l ă (fig. 67) .

3 4
1 4CM
- ._. I
Fig. 67. Lumii de haleba rd il ( ! ) !:' i pum n ale
(2 - 4) de la S t. Rlaise, N euchâl el, Elv e ţia.

180
Nivelul Auvernier din aşez a rea inundată de pe
malul laculu i Geneva a fost duta t cu Cu ~ i co rec-
ta re prin in elele copac ilor· la 2450 î.e .n. (Suess
ş i Str·a hrn, Antiquily, iuni e 1970) .
Lurmd e de pum11a l de tip Hcmedello, Hinal-
donc şi Gaudo au fost analizaLe spectrografic şi
s-a constatat că sînt co nfecţionate dintr-un aliaj
în principal pe bază de arsenic. Cîteva lame de
pumnal din mormintele de la Buccino au fo st
ana lizate prin metoda s p ec tro scopică de emisie,
găsindu-se un conţ. inut de a rse nic de 5% (Gross-
man 1973 : 16) . lnLr-un studiu privitor la gru pele
de metal fo losiLe în epoca timpurie a bronzu lui
(efectuat de Jun gha ns, Sangmeis ter ş i Schroder),
pumnalele din I talia sînt clasate drept „gru-
pul C 3" .

Pumnale, halebarde şi securi

săpatepe stinci şi stele

n e pre z e ntă ril c

rupes tre <l e pumn ale, halebarde
şi topoare sînt relevante pentru scopurile prezen-
tului studiu, deoarece ele reprezint ă acela şi tip
de arme ca cele descoperite în morminte. In aceste
cazuri, armele sînt redate cu minere, adi că în
întregul lor. Există multe atare exemple la Valca-
monica , Valtellina, Alto Adi ge, în v ă ile Alpilor
italien i, precum şi la Valais în vestul Elveţiei
(fig. 68-71). Pumnalele gravate pe stîncă şi
reprod use aici sînt de tip Remedello, cîteva avînd
nervură media nă; lamele sînt triunghiulare. In
clasificarea f ăcu tă de Anati gravurilor de la Val-
camonica, acestea aparţin perioadei II-III
(Anati 1972: 24-25).
Reprez entările de arme de pe stîncile şi stelele
din zona Alpilor au pa11alcle în Crimeea, Ucraina
şi România, în perioadele Kurgan III şi IV,
adică prima jumătate şi mijlocul mileniului al
Iii-lea î.e.n. (Hău sler 1966; Telegin 1971). Gra-
vurile rupestre descoperite în sudul Suediei includ
şi ele reprezentări de arme dar majoritatea provin
dintr-o fază mai tîrzie a epocii bronzului.

181
 D 50 cm
~---I.ol~

Fig. 68. St elă antropomorfă de la Lagundo, Alto Adige,

gravată cu pumn ale, securi (sau halebarde) , o c ing ă toare
şi un vehicul cu patru roţi.

{-->-.-...;
~-44' o
~ I
-~

Fig. 69. O compoziţie cu Fig. 70. O compoziţie

pumnale, halebarde, o
cingătoare, coliere şi un
cerb gravate pe o stîncă
la Dur Pini, Paspardo,
Valcamonica.
cu arme, soa:ele ş i un
cal pe o stlncă la
Cemmo, Capo di Ponte,
Valcamonioa.

182
 Fig. 71 Stel ă de la
Sion, Petit-Chas-
se ur (Elveţia ) , cu
r e pr e zentări rl e bra-
ţ e, un colier cu o
podoa!Jă dublu spi-
ral ată, o c in gă toare
ş i un pumnal.

Compoziţiile sJ pate µe sLele ele piatrii sau pe

sttnci reprezintă cele mai timpurii imagi ni ale
zeilor indo-europeni ai r ă zboiului. Unele figu ri
sint semi-antropomorfe, cu ca pete ş i bra ţe, J ar
majoritatea o formează imaginile abstracte în
care zeul este redat prin armele sale sau prin
arme al ături de o ce ntur ă , un colier, podoabe
dublu-spiralate şi animalul divin - un cal ori un
cerb. ln citeva dintre repre zentăr i , soarele sau
coarnele de cerb apar acolo unde ar trebui să fie
capul zeului (fig. 69). ln altele, braţele zeului
stnt redate ca halebarde sau ca t opoare cu cozi
lungi (fig. 68). llnul, trei, şapte sau n ouă pumnale

183
stnt plasate 1n centrul compoziţiei, cel mai adesea
deasupra sau dedesubtul centurii.
Gravurile rupestre stnt mărturia faptului că
armei i s-a dat o imp ortanţă deosebită din cele
mai vechi timpuri ale producerii ei. Armele repre-
zentau evident fun cţiil e şi puterea zeului şi erau
venerate ca repre z entăr i ale zeului însuşi. Carac-
terul sacru al armei este bine atestat in toate reli-
giile indo-europene. De la Herodot ştim că sc iţii
aduceau sacrificii pumnalului lor sacru, Akenakes.
Nu se cunosr nici un fel de gravuri sau ima-
gini ale unor zeit ăţi purt ătoare de arme tn neoli-
ticul zonei Alpilor.

Pumnale de bronz
în mormintele „kurgan" din Grecia

Incep utul Hellad icului timpuriu II din Grecia este

marcat de apariţia pumnalelor de bronz şi a mor-
mintelor avînd caracteristici „kurgan" (fig. 73).
Cea mai timpurie necropolă cu tumuli se află la
Steno ln cîmpia Nidhri pe insula Leukas, tn largul

Fig. 72. Planul unei necropole de kurgane de la Sleno,

ln lunca rlului Nidhri, Leukas.

114
 ---= 6

SO mile
S?kml i<;<Jkm

Fig. 73. Aşez;lri (necropole kur!? ~rn şi în ălţimi fortificate)

şi dep ozite kurgan în Albania ş 1 Grecia aparţinînd Hella-
dicului timpuriu II pînă în perioada Hell adi că mijlocie.
1, Mala Gruda; 2, Pazhok; 3, Vaj ze, 4, Vodhine; 5, peştera
Petralona; 6, Steno, insula Leukas; 7, Kirrha; 8, Teba;
9, Marathon; 10, Araxos-Kastro Kalogrias ; 11, Elis;
12, Armatova; 13, Mykenai !Micene); 14, Berbati; 15,
Magyra; 16, Drouva ( Kaphanta); 17, Olympia; 18, Ma-
krysia; 19, Kleioi (l i ngă Samikos); 20, Peristeria; 21, Voli-
midia.

coastei de vest a Greciei. In această necrop olă s-au

găsit 33 de t.u muli de mărimi diferite, iar ciţiva
au fu.;t . deschişi de Dorpfeld (1 927) . Movilele
mai mari cuprindeau camere mortuare săpate in
 I
I
I
I
I
I
-.X.- - "'- _..:.tt - r: __ '---

t,
I
z;
N

F ig. 74. Pla nul ş i s ecţiu n ea un ui lumul rega l cu un

111orm în l dreptu nghiular mare în care au fost în grop aţi
un bă r bal ş i o femeie . Groapa R-2 6, Sleno, Leuk as .

teren ,·irgin ; aces tea erau acoperite ş i delimi tate

de rcre~ i cl in piatri'\ . Alţ,i. tumuli cu prindea u
morminte în p illwi plasate în m ici gropi. M orţ ii
erau i n c in et ·aţ i , d e~i ad esea incomp let. Tumulii
aven u de regu ltt împrejmuir i din piatr ă (fi g. 72).
Cel mai ma re t urnul, mormîntul R-26, aco per ea o
î n că pe re co n ţ ini nd scheletele un ui b ă rba t ş i al
une i femei, u lt im a fii nd probabil sa crifi cată tip
sutlrc (fi g. 74). Came ra era 1>ăpată sub o pl at. fo rm ă
('i rl'u la riî de pieire. Înl n"\g ul t.u rn ul a'·";:i un
JH'rC' t" su~ \ inălo r di n p i atr ă . Ră z bo ini cu l or i că p e­
t en ia din t urnu l (groapa R-17 A) a fo st înmormin -
ta t ă cu pu mna le de bronz avind n e r vur ă m edia n ă

Hl6
 şi patru orif ic ii pentru niLuire (fi g. 75 : 2, 3). De
asemenea, inventarul a d e zv ă lui t 7i o Loaci\ ele
aur pentru min erul pumnalului (fi g. 75 : 1).
Tumulii de la Steno sînt d ataţi prin c x i s tc nţ.a un or
vase specifice numite „sosiere", t ipice pentru
Helladicul timpuriu II. Aces tea su gerea ză o plasa re
în timp p c Ia mijlocul mil eniului al Iii -lea î. e. n.
pentru m ormintele r egale de la Steno. Analogii
strînse cu mormint ele şi cu tip urile ele pumnal
de la Steno s-au constatat în Muntenegru, tn
vestul lu goslaviei, unele la Mala Gruela, lîngă
Tivat, a fost descoperit un m are turnu l regal.
Mormîntul său central, asemănător unui imens
sicriu ele piatr ă , co nţin ea o lam ă de pu mna l din
aur ş i o secure de argint cu un orificiu tububr ele
înm ănu şa re (J ovanovic 1972). Acest m ormînt
regal este datat pe la mijlocul mileniului al III-
lea î.e.n. pe baza comparaţii l or tipologice cu obiec-
tele găsite în fortăreaţa ele la Vuced ol f! Î în tur-
băria de la Ljubljana din nord-vestul I ugoslaviei,
ceea ce du ce la ideea că mormîntul regal de la
Mala Gruda este conLemporan cu, ori mai tim-
puriu decît, mormi ntele regale de la S teno.

-4>
2

I $ CM
~

Fig. 75. 1, Miner din fo aie de aur p entru pumn a l ; 2, 8, 4,

lame de pumnal din mormintul R 17A de la S leno , Leuluu; .
Hellad icul timpuriu li.
 Alte analogii se găses c în Albania, unde s-au f ăcu\
săpături în cîteva necropole kurgan din l o c a li tă ţile
P azhok, Vodhine şi Vajze (Hammond 1967). Cei
mai timp urii tumuli de pe teritoriul Albaniei
datează probabil de la jumătatea mileniului al
52 III-lca î.c.n. (Hellad icu l timpuriu II ), d eşi cei
mai mulţi tumuli a n a lizaţi aparţin perioadei hella-
dice mijlocii.
In vestul şi nordul P eloponesului şi în Atica
s-au descoperit c îţiva tumuli incluzînd şi morminte
de tip „kurgan" (Scha chermeyr 1971: 404-417).
Exemp le remarcabile sînt cele de la Volimidia
lingă Chora, la nord de P ylos ( să p ă turi efectuate
de Marinatos în anul 1964). Unul clin morminte
se afla în interiorul unei în că peri că ptuşite cu
piatră şi conţinea patru pumnale ele bronz, 42
vîrfuri de s ăgea tă din silex ş i 24 de vase, dintre
care cîteva serveau drept recipiente pentru ars
mangal. Movile din piatră împrejmuite cu pietre
se găsesc în fortificaţia pe în ălţime de la Olympia,
ale cărei în ceputuri se pot plasa în perioada hel-
l adică timpurie. Alte kurgane sînt cunoscute la
Kleidi l1n gii Samikos, Koukirikos la vest de Peris-
teria, Magira , Chl edoni în Elis, Armatova pe
valea cursului superior al rîului Pen eios - toate
aflate îu nord-vestul Peloponesului. Cei mai inte-
re sanţi şi sistematic săp aţi tumuli din Atica sînt
cei de la Marathon, la nord de Atena, dataţi către
perioada helladi că mijlocie (Marinatos 1973).
Inceputurile epocii bronzului în Grecia sin\
sincrone cu infiltrarea indo-europenilor iar studiile
tipologice pla sea ză aceste evenimente în perioada
helladică timpurie II. Direcţiile de incursiune
pot fi depistate: una dinspre vestul Iugoslaviei
şi Albaniei de-a lungul coastei Adriaticii pînă tn
Epir, vestul Peloponesului şi Atica; o alta, dinspre
nordul Mării Egee şi Macedonia spre Thessalia
şi Beoţia. Distrugerea aşezării Lerna din estul
Peloponesului la sfîrşitul Helladicului timpuriu II
marchează sfîrşitul Vechii Civilizaţii. Europene
urbl;lne de pe continent.

188
Concluzii

In perioada 5500-3500 i.e. n., metalurgia cup ru-

lui este atestată în Vechea Europă (pre-indo-
e u ro p ea n ă ), în cadrul c i v ilizaţiilo r Starcevo-Criş,
Vi n ca - Turdaş , But mir, Lengyel, Tisa, Tisza-
polgăr, est-balcanică şi Cucuteni (Tripolie). Era
aşadar o metalurgie a cuprului, nu a bronzului.
Aliaje cu arsenic şi cositor realizate inten-
ţionat apar în Transcaucazia în cursul mileniului
al V-lea i. e.n.; acea s tă nouă tehni că afosttrans-
mi s ă că tre Eu ropa de pop ul a ţia „kurgan" (indo-
europea n ă ) la sf irşi Lul mileniului al IV-lea i.e.n.
Reiese deci că metalurgia bronzului nu a fost un
rezultat al experienţei şi deprinderilor metalur-
gice „vechi europene" .
Vehicule (atestate prin copiile în lu t ale carelor
cu patru roţi) şi oase de cai dome sticiţi apar
aproximativ simultan cu arme şi alte elemente
de cul tură specific „kurgan", în special mor-
minte cu puţ ce cu prind urme de camere mor-
tuare ale clasei c o ndu căLoa re , cu inventar de răz­
boi, citadele ş i un ansambl u tipic ind o-european
de simboluri religioase ş i imagini ale divinit ă­
ţilor . Extraordinara mobilitate şi armele înfri-
coşă toare ale acestor nou -veniţi în Europa au
schimbat cursul istoriei europene şi au accelerat
progresul în domeniul metalurgiei şi comerţului.
Din perioada Kurgan li ex i stă numai cîteva
obiecte din bronz atesta Le la nord de munţii Caucaz
şi de Marea N eagră. In timpul perioadei Kurgan
III (3500 - începutul mileniului a1 Iii -lea i.e.n.)
a c tivităţile metalurgice sînt evidenţiate în zona
nord-pontică şi la vest de Marea Neagr ă . Practica
de a alia cuprul cu arsenic şi uneori cu cositor a
fost cunoscută în cîmpiile şi luncile din vestul
Ucrainei şi Moldova (grupul Usatovo), în cimpiile
Dunării şi Mariţei (complexul Cernavodă-Ezero­
Baden) şi in Italia (grupurile Remedello, Rinal-
done şi Gaudo). Ulterior, în cursul perioadei
Kurgan IV, la mijlocul şi în a doua jumătate a
mileniului al III-lea, cuno ştinţe le privind meta-
lurgia bronzului s-au răspindit pe o mare intin-

18'
 dere a Europei centrale (complexele Mondsee,
Altheim , Schonfeld şi ceramica de corată cu
şnur· ul timpurie) şi în Grecia (H elladicul timpuriu
11). ~? ua tehnicii precum ş i a rm ele ş i uneltele
de origine ultim ă ca u ca ziană au ap ă rut în Europa
centrală şi în Grecia nu ca obiect.e izola te, ci fie
tn mormintele r ă zb o ini c ilor, fie în depozite de
caracter kurgan.
53 Asemăn ări izbitoare în ceea ce priveşte pum-
nalele şi alte elemente de civiliza tie din zona
Dunării, Italia, Sardinia, Creta şi ~oasta de est
a. Mediteranei sugerează navigaţia sau incu~siu­
mle pe mare ale războini cilor indo-europem, in
prima jum ă tate şi la mijlocul mileniului al III-
lea 1.e.n.
Numai o p o pul a ţi e de ma re mobilitate putea
impulsiona apariţi a rapidă ş i pe o ma re întindere
a cunoştinţel o r de meta lurgie. Ni ci „vechii eur~ ­
peni" , ni ci tra ns ca ucazi enii nu şi - au r ă spînd1t
obiectele el e m ela ] prea departe de propriile ]or
t eritorii.

Anexe

A . DATĂRI CU C14 PENTRU EZERO I - EP OCA

TIMPURrn A BRONZULU I

La!J. nr. Datare cu C14 Dată reală corec tată

Bln 428 23 10 f .E.N. 2950 !.e.n . [33 40-2645 l. e.n.]

427 21.1 5 3000 [3365 - 28(,!j ]
42 1 23 85 2980 [3360-:.!680 J
422 2360 2970 [3355 - 2665 ]
423 2490 3390 [3480-2 895 ]
424 2625 3400 [3645-3025 ]
522 2505 3380 [36!10-2900 ]
526 2185 2940 [3015-2415 ]
523 2450 3210 (3370-2880 ]
524 2510 3380 [3490-2900 ]
525 2330 2960 (3350-265 0 J
527 21,1,0 3310 (33 70-287 5 J
(şi alte cinci da I ări indicind ace eaşi perioadă)

190
!J. DA1'ĂR1 CtJ C1 4 DE LA StTAORO t, FA Z ;' LE tV[V-
EPOCA TIM PUR IE A BR01 ZULU I
Lab . nr . Da t are c u C 1~) D ată reală corc clată F aza
Bln 773 24'10 ± 1001.E.N.33901.e.n [3370-287 5 t.e.n .) IV
879 2600±100 3400 [3540- 2990 t.e. n .)
878 244 5 ± 100 3380 [337 0-2 880 l.e.n.]
BM 651 23 82 ± 79 29 80 [3360-2 670 l.e.n .)
650a2413 ± 56 3000 [3 355- 2885 î .e.n .]
Bln 88 0 2560 ± 100 3400 [3510-2 930 î.e.n.]
782 2360 ± 100 2970 [3355- 2665 î.e. n.]IV/Va
BM 653 18t10 ± 78 23 00 Vb
Bl n 781 2 135 ± 150 2930
780 1920 ± 100 2400
87 6 201 5± '100 2700
877 2220 ± 100 2840 Va
BM 652 185 3 ±59 2300

Ref erinţo

ANAT J, EMMA NU EL
1972 I p ugnali nell'art e rupestre e nelle stat ue-stele dell'
Italia sett entrionale, „Arch iv i" , 4 (Capo d i Ponte)
ANGELOV, N.
1959 Zlatnoto sukrooisce ot Hotn i ţa, „Arch eologia" (So-
fi a ), 1, p . 38-t,6
ASLANOV, I. G.; l"l . M. VA ID OV; G. I. IONE
1959 Dre(Jnii M ingeciaur , Daku
BAR FIELD, LAWHENCE II .
1969 T wo Italian Halberds and thc Question of the Earl iest
Eiiropean H albcrds , „Or igin i" , 3, p. 67- 82.
197 1 N orthern l taly beforc R om e, Londra , Tha mes &
Hudson
BERCIU, D.
1966 R ezultatele primelor săp ătur i de la Cri1Jă ţ, „Studii
ş i cerce tăr i de istorie veche" , 17, 3, p. 327
BERNAB6-BREA, L. B.
195 5 A Bronze Age H ouse at P oliochni , „Pr oceed ings of
th e P reh is toric Society", 21 , p . 14 5-155
1964 P oliochni I . Citta preistorica nell' isola di L emnos ,
Ro ma
BLANCE , B.
1971 D ie Anfănge der M etallurgie au( der lberischen
Halb insel, „Studien zu den Anfângen der Metall-
urgie" , 4
BLEGEN, CARL W.
1928 Zygouries, „American School of Classical Studies
at Alhens" , 18
BLEGE N, C. W . ; C. G. BOULTER; J. L. CA S KEY;
M. RANSON; J. SPERLIN G
1950-Troy: Exca1Jations conducted by the U nil'ersity of
1958 Ci11cinnati 1932 -38

191
BODIANSKI, O. V.
1968 Rneoliticinii mogilnik bilia s . Petro -S!Jistunocm,
„Arheologiia", 21, p. '117 - 125 .
BRAN I GAN, KEITH
1966 Prehistoric Relations bet11·een Jtaly and th e A egean,
„B11lletino di Paletnologia ltaliana" , 7 5, p.
97-109
1969 Early A egean H oards of Metalwork, „Annual of
th e British School of Archaeology a t Athens",
64, p. 1-13.
CHARLES, J . A.
1967 Eorly Arsenical Bronzes - a Metallurgical Vi ew,
„American Journal of Archaeology" , 71, p. 21- 26
CERN1H, E. N.
1965 Spektralnîi analiz i izucenie dre!Jne işei m etallurgii
!Jostocinoj E"ropî , „Arheologia i estestvennîe nauki" ,
p. 96-110
1966 I storia drecme işei m etallurgii CJos tocinoi E!Jropi,
Moscova
19?"1 Earlies t Stages of Metallurgy in Circumpontic Zone,
Paper delivered during the VII I Intern at ion al
Cong ress of Pre- a nd P rotohistoric Sc ienccs, Bel-
grad
CHILDE, V. G.
1936 The A xes from 111.aikop and Caucasian Metallurgy,
„Annals of Archacology and Anthropology", XXIII,
Livcrpool, 1'13-19
COLINI, G. A .
1901 ll sep ulcreto di Remedello Sotto nel Bresciano ed il
periodo eneolitico in Italia , „Bulletino di Paletno-
logia Italiana"
DESHAYES, J.
1960 L es outils de bro nze de l'lndus au Danube, Paris
DJAPAR IDZE , O. M.
1955 Hannii etap dreCJnei m etall urgii " Cruzii, Tbilisi
1962 K istorii gruzinslcih plemen na rann ei stadii m edno·
bronzoCJoi kulturî, Tbilisi
Dl>RPFELD, W.
1927 Alt-Ithaka, Munchen
DUMITRE SCU , HORTENSIA
1961 Connections between the Cucuteni-Tripolye Cultural
Complex and the N eighbo uring Eneolithic Cultures
in the Lighl of the Utilization of Golden P endants",
„Dar.ia", 5, p. 69-93 .
DUMITRE SCU , V.
1957 Le depot d'objets de parure de Hăbăşeşt i, „Dacia",
1, p . 73-96.
DUNAND, MAURICE
1937-1939 Fouilles de Byblos, I-II, Paris
GEORGIEV, G. I.; M. JA. MERPERT
1956 The Ezero 111.ound in South-Easl Bul 0aria, „Anti-
quity ", XL, 33

192
GHISLANZONI, E.
1932 La tomba eneolitica di Villafranca Veron cse, „Bulle-
tino di Paletnologia Italiana", 52
GIMBUTAS, MARIJA
1956 The Prehistory of Eastern Europe, American School
of Prehisloric Research, Peabody Museum, Harvard
Universi ly, Bullelin no. 20
1970 Prolo-Indo-European Culture: The Kurgan Culture
During the 5th, 4th and 3rd Millenia B.C., „Indo-
European a.nd Indo-Europeans", p. 155-197
1973 The Culture of Old Europe c. 7000-3500 B.C.,
„The Journal of Indo-European Studies", 1, p.
1-20 (vezi mai sus, primul studiu)
GROS SMAN, VIRGINIA
1973 Metallurgical Analysis of the Buccino Blades, „The
Newsletter of the Association for Field Archaeo-
Jogy", 1, 2, p. 15-18
GUMMEL, Ja. I.
1939 Arheologiceskie raskopki v raionah Azerbaidjanskoi
S S J1, „lzvestia Azerbaidjanskoi SSR", 3
1948 N eh-otorie pamiatniki rannebronzovoi epohi Azer-
baidjana, KSIA (Kratkie soobşenie lnsl!tutî Arheo-
logii), 20, 15.
HAMMOND, N . G. L.
1967 Tumulus-Burial in Albania, the Grave Circles of
A-lycenae, and the Indo-Eu.ropeans, „British School
at Athc11s", G2, p . 77-105
HÂU SLRR, ALEXANDER
1964 I nnenverzierle St e inkamm ergrăher der J(rim, „J ahres-
schrift fi.ii· mitteldeulsche Vorgeschichto", 48, p.
59-82
1966 Anthropomorphe Stelen des Âneolithikums im nord-
pontischen Raum, „Wissenschaftlichc Zeitschrift
Universităt Halle", 25, 1, p. 29-73
HOLLOW AY, R. R.
1970 Excavations at Buccino: 1969, „American Journal
of Archaeology", 74, p. 145-148
1973 The Beginning of the Age of Metals in the Italian
Peninsula, „Tho Newsletter of the Association for
Field Archaeology", 1, 2, p. 13-15
HOOD, S.
1965 Excavations at Emborio, Chios 1952-55, „Atti de!
VI Congresso Internazionale delie Scienze Preis-
toriche e Protoistoriche", II, p. 224-7
!ESSEN, A. A.
1935 K voprosu o drevneişei metallurgii mcdi na Kavkazeî,
„Izvestia Gos. Akad. Istorii Materialnoi Kultur",
120, p. 7-238
1965 Raskopki bolşogo kurgana v urohisce Uci-Tepe,
„Materiall i Issledovania po Arheologii", SSSR,
125

193
 JOVANOVIC, BORISLAV
1967 Postanak i kratak istorija metalurgije bakrabalkansko
podunal'skog eneolita, „Starinar". 7, Bolgr11d
1971 Early Copper Metallurgy of the Central Balkan!f,
„Actes d.u VII Ie Congres International des Sciences
Pre- el Proto-historiques", I, p. 13t-H.0
1972 Metal T ools and Arms of the Early Bronze Age in
Voil'odina, „Mokrin" , 11 (Belgrad), p. 29-41
J UN O HANS, S. ;E. SAN GME ISTER; U. M. SCH RODER
1960 Metallanolysen kupferzeitlicher und f riihbronzezeit-
licher Bodenfunde aus Europa, „Studien zu den
Anf ă ngen der Melallurgie", I, Berlin
1968 Kupfer und Bronze in der fruhen Metallzeit Europalf,
„Studien zu den Anfăngen der Metallurgie", 2,
Berlin
KAŞKAI , M. A.,; I. P. SELIMHANOV
1957 IssledOl'ania m edno -mtşiakol'!h predmetol' iz raskopok
Kul-Tepe " Nahicel'anskoi ASSR, „DAN Azerbai-
djanskoi SSR", XII, 4, p. 449-559
KOROSEC, P. ; J. KOROSEC
1969 Fundgut der Pfahlbausiedlungen bei lg am Laibacher
Moor, Ljubljana
KRUPNOV, E . I. ; N. Ja. MERPERT
1963 Kurgant u stani/! Mek enskoi, „Drevnosti Ceceno-
Inguşetii (Moscova) , p. 9- 48 .
KUŞNAREVA, K. H" T. N. CIUBINIŞVILI
1970 Dre1mie kulturi iujnogo Kavkaza, Leningrad
KUTZIAN-BOGNĂR, IDA
1972 The Early Copper Age Tiszapolgdr CuJture, Budapes-
ta
LAMB, WINIFRED
1936 Excavations al Thermi in Lesbos, Cambridgo
LAPP, P. W.
1968 Bdb edh-Dhrd Tomb A 76 and Early Bronze I in
Palestine, „Bulletin of the American School of
Oriental Research" 189, p. 12-41
LLOYD, S.; J . MELLAART
1962 Bey~esultan. I. The Chalcolithic and Early Bronz11
Age L evels. Occasional Publications of the British
Institute of Archaeology at Ankara, 6
MARINATOS, SPYRIDON
1972 Prehellenic and Proto-Hellenic Disco1Jeries at Ma-
rathon. Acta of the 2nd International Colloqium
on A cgean Prehistory (The First Arrival of Indo-
European Elements in Greece), p. 184-190
MARKOVIN, V. I. ·
1960 „Kultura plemen Se1Jerno110 Kal'kaza 11 epohu bronzt,
„Materiali i lssledovama po Arheologii SSSR",
1963 ~o~~pamiatnik epohi bronz! 11 Gornoi Cecne (mo-
gilnik u sela Gatin-Kale), „Drevnosti Ceceno-Ingu-
şetii", Moscova, p. 49-135.
MEDUNOVA-BENESOVA, A.
1972 Jeviio11ice-Star'fl Zdmek, Bratislava

194
 MERPERT, N. Ja.
1965 O sPiaziah SePernogo Pricernomoria i Balkan P
rannem bronzoPom Peke, „KSIA AN SSR", p. 105
MIKOV, V.
1948 Fouilles du site prehistorique pres de Mic/1alitsch,
„Raskopki i proucivaniia", I, 7
MOOREY, P. R. S.; F. SCHWEIZER
1972 Copper and Copper Alloys in Ancient lraq, Syria
and Palestine: Some New Analyses, „Archaeometry",
14, 2: p. 177-198
MUNCIAEV, R. M.
1961 DrePneifaia · kulturî sepero-Postocinogo KaPkaza, „Ma-
teriali 1 Issledovania po Arheologii SSSR", 100
1962 Pamiatniki maikopskoi kulturî " Ceceno-Inguşetii,
„Sovelskaia Arheologia", 3, p. 177 sq.
NOVOTNA, M.
1955 Medene ndstroje a problem najstarsej tazby medi na
SloPensku „Slovenska Archeol6gia", 3. p. 70-100
PIOTROVSKII, B . B.
1965 The Eneolithic Culture of Transcaucasia in the
3rd Millenium B.C., „Atti de! VI Congresso Inter-
nazionale delie Scienze Preistoriche", 2, Roma, p. 360
PLATON, N.
1964 lPories and Linear B from Thebes, „Illustrated Lon-
don News", 5 dec., p. 896-97
POPOVA, T . B.
1963 Dolmen! Staniţ! NoPos"obodnoi, „Pamiatniki kulturî",
34, l\foscova ·
RENFREW, C.
1969 The Autonomy of the South-East European Copper
Age, „Proceedings of the Prehistoric Society",
35, 1
1970 The Burnt House at Sitagroi, „Antiquity", 44, p. 131
1972 The Emergence of Civilization, Londra
RlNDINA, N. V.
1971 Rannetripolskaia obrabotka medi, „Sovetskaja Ar-
heologia", 21-41
ROSKA. M.
1957 A dunakiimliidi (Tolna m .) rezl elet es Erdely, „A
Janus Pannonius Museum EvkOnyve", Pecs, p.
5-14
SCHACHERMEYR, FRITZ; H. -G. BUCHHOLZ;
S. ALEXIOU; H. HAUPTMANN
1971 Forschungsbericht iiber die Ausgrabungen und Neu-
funde zur iigăischen Fruhzeit, 1961-65, „Archăo·
logischer Anzeiger", 3
SCHMIDT, R. R.
1945 Die Burg Vuledol, Zagreb.
SELIMHANOV, I. P.
1960 Istoriko-himiceskie i analiceskie issledovania drePnih
predmetov iz mednlh splasov, Baku
1962 O nikele " drePnih mednîh splaPah, „DAN Azer-
baidjanskoi SSR", XVIII, 6, p . 43

195
i.965 K istorii osvoenia celovekom metallov i splavo11 na
Kavkaze, „Arheologia . i estestvennte nauki, p.
138-H.5 . .
SELIMHANOV, I. P.; R. M. TOROSIAN
1969 Me·tallograficeski analiz drevn·eişih metallov " Ka11-
kaze, „Sovetskaia Arheologia", 3.
SERGEEV, G. P .
1962 Ra'nnetrîpolski klad u s. Karbuna (Eearly Tripolye
hoard near the 11illage of Karbuna), „Sovetskaia
Arheologia", 1, p. 135-151
STRAHM, CH.
1960 Ausgrabungen in Vinelz, „Jahrbuch des Bernischen
. Historischen Museums", t.5, t.6, p. 283-320
STRONACH, D.
1957 Metr,U Types in Early Bronze Age Anatolia, „Ana-
tolian Studies", 7, p. 89.
SUESS, HANS; CH. STRAHM
1970 The Neolithic of Auvernier, Switzerland, „Antl-
quity", t.t., p. ~1-99.
ŞMAGLII, M. M.
1966 Gorodsko- Volinski 11ariant piznotripolskoi kultu11,
„Arheologia", p. 15-37.
TAVADZE, F.; T. SAKVARELIDZE
1959 · Bronzf dreonei Gruzii, Tbilisi
TELEGIN, D. Ja.
1971 „Eneoliticini steli i pamiatki nijnomihaili11skogo
tipu, „Arheologia" t., p. 3-17.
TRUMP, DAVID H.
1966 Central and Southern Italy before Rome, Londra,
Thames & Hudson.
VINSKI, Z.
Zu fruhbronzezeitlichen Waffenfunden aus Jugo-
slawien, „Vjesnik", 3, 2, p . 1-37
ZBENOVICI, V G.
1966 O kinjalah Usatovskogo tipa, „Arheologia", 20,
p. 38-t.6.
1969 Drevneişie mednfe toport CJ vostocinoi Evrope, „SovPts-
kaia Arheologia", p. 135-it.2.
ZERVOS, CHRISTIAN
1956 L'art de la Crete Neolithique et Minoenne, Paris
CELE TREI VALURI
ALE INFILTRAŢIEI „KURGAN"
ÎN VECHEA EUROPĂ, ·
4500-2500 i.e.n.

Aşa cum am arătat mai sus, termenul „Vechea

Europă" (Old Europ e ) este utilizat pentru a defini
Europa pre-indo-europeană în timpul epocilor
neolitică, calcolitică şi a cuprului, care s-au succe-
dat fă ră zguduiri maj ore pe durata a trei milenii,
de pe Ia 6500 Ia 3500 î.e.n. Această cu ltură s-a
dezvoltat într-o m an i eră lini a r ă , neafecta tă de
di stru geri ş i dezm 0mbră ri. Oamenii acelor tim-
puri trăiau într-o societate egalitară, foarte pro-
babil într-un sistem matrilincar, nu posedau
- practic - arme, cu excepţia ultimului stadiu
(al epocii cuprului) şi se înd eletnicea u cu artele
şi meşteşugurile, stimulaţ. i de ideologia lor şi de
reprez ent ări l e mitice.
A doua jum ătate a mileniului al V-lea şi a
celui de-al IV-iea î.e.n. (respectiv cca 4400-
4200 şi cca 3400-3200 î. e. n.) au fost martorele
disoluţ.iei Vechii Civilizaţii Eu ropene. Cele trei
milenii ale unei tradiţii culturale specifice au
fost trunchiate de două valuri ale populaţiei semi-
nomade a kurganelor de călăreţi venind dinspre
est: oraşele şi satele „vechi europene" s-au dezin-
tegrat, superba ceramică pictată a dispărut; ace-
laşi lucru s-a tntimplat cu sanctuarele, cu frescele,
sculpturile, simbolurile şi cu scrierea. Gustul
pentru frumos, ca şi rafinamentul stilului ~i e~e­
ouţiei, s-au stins,

197
 Transformarea radicală a Vechii Europe este
evidentă în mărturiile arheologice nu numai prin
absenţa bruscă a superbei ceramici pictate şi a
figurine1or, şi prin încetarea utiliz ări i semnelor,
55 ci şi prin apariţia bruscă a armelor de luptă şi
a cailor, ambele aduse de căl ăreţi războinici cu
o structură socială patriarhală care veneau dinspre
stepa euroasiatică şi pătrunzînd în Cîmpia Dunării
şi în alte cîmpii fertile din Balcani şi din Europa
centra lă. Sosirea lor a produs o schimbare drama-
ti c ă în preistoria Europei - o modificare a struc-
turii sociale, a modelelor de habitat, a artei şi a
credintelor - si a fost un factor decisiv în for-
marea' Europ~i din ultimii cinci mii de ani
(f.i g. 76). Europa a devenit un amestec de culturi.
Mormintele noilor veniţi reflectă cel mai bine
invazia ce a avut loc. Acestea sînt reprezentate de
tumuli circulari din piatră (valul I) sau pămînt
ce acoperă camerele mortuare şi sînt înconju-
raţi de ziduri sau ringuri din piatră (valurile II
i;i II I), fiind asocia te cu un inventar furier ar spe-
s s ciîic şi cu ritualuri specifice străine Vechii Europe.
Pentru a sublinia derivaţia răsăritea nă (din
stepa euroasiatică ) a acestor morminte, le-am
numit „kurgane", pe cei ce le-au construit - „oa-
menii sau populaţia kurganelor", iar cultura aces-
tor păstori patriarhali- de „ tradiţie kurgan". Acest
termen este aplicabil întregii perioade, începînd
cu formarea acestei traditii în mileniul al V-lea
î.e.n. în sudul R.S.S. Ruse Şi pînă în epoca pătrun­
derii in Europa, pe la cca 4400-4200 i.e.n., apoi pe
la 3400-3200 î.e.n. şi, în sfîrşit, pe la 3000-
2800 i.e.n. In Uniunea Sovietică şi în fiecare ţară
din Europa central-răsăriteană, terminologia va-
riază. Perioada Kurgan timpurie (Kurgan I şi li)
din bazinul inferior al Niprului este numită în
limba rusă ~rednii Stog II (în ucraineană Seredni
Stig II), în bazinul inferior al Volgăi denumirea
este Drevneiamna („morminte cu groapă ti.m-
purii" sub movile) sau Hvalînsk (denumirea aşe­
zării cu cele mai recente descoperiri). Faza Kur-
gan III este denumită: (a) Mihailovka I (stratul
inferior al înălţimii fortificate de la Mihailov~ş.,}

198
Fig. 76. Vechea C iviliz aţ ie Europeană (pre-indo-europeană)
în milen iul al V-lea î.e.n. şi primul val „kurgan" (indo-
european).
1, Cuc uleni (Tripolie); 2, Karanovo-Gumelniţa; 3, Pe-
treşti; 4, Vinta- Turdaş; 5, Tiszapolgar; 6, Lengyel.
Liniile verticale reprezintă complexul Srednii Slog II
(Kurgan I) şi stabilirea sa tn ba,zinul Dunării .
 de pe cursul inferior al Niprului, (b) Usatovo
- Ja nord-vest de Marea Neagră , (c) Gorodsk -
ln nord-vestu] Ucrainei şi (d) complexul Fol-
teşti I tn Moldova. Faza K.urgan IV este numit ă
tn terminologia sovietică cultura Iamna (Yamna)
sau „mormintele cu groapă", „mormintele cata-
combă". Fără utilizarea unei denumiri generice
-„kurgan"- sosirea acestei p o pulaţii de păs­
tori ar fi foarte greu de inţel es . In ipoteza mea,
tradiţia kurgan şi cea proto-indo - europeană stnt
57 sinonime.
Aşa cum am arătat mai sus, Vechea Europă
şi culturile kurgan sint total diferite. Vechea
Europă - o civilizaţie sedentară bazată pe horti-
cultură, locuind tn aglomer ări mari; civ ilizaţia
kurganelor - mobilă, locuind tn aşezări mici.
Primii - matrilineari, egalitari, paşnici. Ceilalţi
- patriarhali, cu o societate stratificată şi !'ă z­
boinici. Aceste ideologii au generat ansambluri
diferite de zei şi simboluri. Ideologia Vechii Eu-
rope era axată pe aspectele eterne ale naşterii,
morţii şi regenerării, simbolizate prin princi-
cipiul feminin, o Mam ă creatoare (Mater Crea-
trix). Ideologia patria rh a l ă a cul t urii kurganelor
(cunoscută şi din mitologia comp a ra tă in<lo-
europeană) era axată pe forţa viril ă , pe zei r ă z­
boinici eroici ai cerului tnsorit şi ai tunetului.
Vechii europeni nu accentua seră importar.ţ.a ar-
melor de luptă, pe ctnd populaţia kurganelor
(asemeni tuturor indo-europenilor atestaţi in
epocile istorice) glorifica Iama ascuţită.
Domesticirea calului pare a fi fost cauza primă
- iar calul domesticit, mijlocul - de răsptndire
a puterii din stepa împădurită de la nord de
Marea Caspică şi Marea Neagră. Este deocamdată
greu să stabilim ctnd a fost domesticit calul pentru
prima oară (prezenţa oaselor de cal tn faza mij-
locie a culturii Nipru-Doneţ. , sugerează sftrşitul
mileniului al VI-lea ori tn jur de 5000 l.e.n.)
dar utilizarea calului ca animal de călărie este
evidenţiată tn stepele dintre Volga şi Nipru
lnceplnd cu a doua jum ătate a mileniului al
V-lea t.e.n. Oase de cai tn cantităţi copleşitoare stnt

200
atestate tn complexul Srednii Stog II (fazele
Kurgan I şJ. li) din regiunea Niprului inferior,
datat la cca 4400-3400 i.e.n.
Creşterea accentuată a numărului de cai din
zona de stepă trebuie să fi rupt echilibrul dintre
suprafaţa stepelor din sudul R. S. S. Ruse şi Ucrainei,
pe de o parte, şi cererea de hrană a hergheliilor
tot mai mari. Trăind in comunităţi mici şi aptă
să călărească, populaţia kurganelor putea ajunge
uşor in regiunile de la vest de Marea Neagră,
unde solurile cu un conţinut bogat in calciu din
Dobrogea şi cimpia Dunării ofereau condiţii ideale
de păşunat; era mai uşor să pătrundă tn zone
deja cultivate decît să cultive în stepă. Populaţia
kurganelor era formată doar in mică măsură din
cultivatori, deoarece zonele de stepă nu pot fi
cultivate in mod eficient. Deşi predominant
păstori, aceştia nu erau nomazi de tipul popu-
laţiilor central-asiatice cunoscute in epocile ulte-
rioare.
Datorită creşterii numărului de datări cu C14 ,
a devenit posibil ă trasarea a trei valuri de infil-
trări ale populaţiei kurganelor in Vechea Europă·

I. Primul val (cca 4400-4200 i.e.n.)

'i urmlrile sale
Populaţia kurgan şi-a făcut intrarea tn preistoria
Europei tn a doua jumătate a mileniului al V-
lea 1.e.n., atunci ctnd aceasta a apărut in bazinul
Niprului inferior. ln zona pragurilor Niprului
se află o staţiune stratificată cu o aşezare timpurie
Nipru-Doneţ (Srednii Stog I) peste care s-a supra-
pus un nou complex cultural (Srednii Stog II)
ai cărui locuitori practicau inmormintarea indivi-
duală în morminte cu puţ acoperite cu o movilă
sau în morminte cu cistă ( Kamenniie zakladki,
tn rusă), cu corpul aşezat pe spate, fie ghemuit,
fie întins, şi de obicei însoţit de pumnale ori de
lănci din silex şi de cupe cu baza ascuţită. ln
contrast cu ceramica locală neolitică Nipru-
Doneţ (Srednii Stog I), care era tratată cu sub-

201
 stanţ e vegetale, mat erialul din care erau făcute
vasele popula ţie i kurga nelor (Srednii Stog II)
era amestecat cu scoici pisate, vasele fiind apoi
marcate în partea superi oară cu forme trasate
cu şnurul ce a lcătuiau un motiv solar. ln plus,
resturile de schelete erau doliho-mezocraniene, de
statură mai în a l tă şi de un tip fizic mai gracil
decît pred ecesorii lor de substrat (Zinevici şi
Kruţ 1968; Kruţ 1972). O evoluţie locală nu
poate explica asemenea schimb ă ri bruşte; sar-
cina noa s tră este deci de a căuta culturi înveci-
nate, tipologic similare culturii Srednii Stog II,
ca posibile su rse ale acestui strat intrusiv. In
regiunea de stepă a Volgăi inferioare şi Uralului
inferior întîlnim o asemenea cultură paralelă cu
trăsături adaptate ecosistemului de silvo-stepă.
In t erminologia so vi etică , ea se nume şte cultura
Hvalînsk.
Cronologia propusă de noi compară tipologic
inventarul de mormînt de la Hvalinsk din cimpia
cuprinsă între Volga şi Ural cu descoperirile din
zona pontică , deoarece deocamdată nu sint dis-
ponibile datări cu radio-carb on din perioada cea
mai veche. Mormintele au un inventar mai de-
grabă s ărac ; uneori apar vase, mărgele din scoici
sau dinţi de animal, rareori un cuţit ori pumnal
de silex, ciocane din corn de cerb şi capete sti-
lizate de cai incizate in piatră (fig. 77). Ampla-
sarea tipică a corpului este pe spate, cu picioarele
îndoite sau întinse şi cu braţele în lungul corpului
stropit cu ocru. Groapa este dreptunghiulară cu
urme de coaj ă de copac pe fund (Kruţ 1972).
Gropi comune ale unui b ărbat şi unei femei
(văduva?) sau ale unui bărbat cu unul sau doi
copii sint tulburător de frecvente. Este atestată
sacrificarea cailor şi cîinilor. Ceramica şi eco-
nomia, bazată pe creşterea oilor şi caprelor cores-
pund neoliticului timpuriu din Uralii mijlocii şi
Asia central ă sovi etică.
Simultan, pă stor ii de stepă trebuie să fi atins
lanţul caucazian. In necropola Nalcik din regi-
unea Kabardino-B alka ria (Caucazul de nord)
tntilnim ritu ri de înmormîntare şi inventar de

202
 <~\
.~~~
~
„) .
r1
,„/~. . ·'''.\.

;.~-'\
ii ' „ / ':. /C..~ ,\';,:,~
l..t:-..~.;·,1 ·. „
,„-) ' '; .\
<'1
,,..'.
j\
~
:1 ·::'c ');.:~; !;...+' ~ .
J
r ·';h
u„J ·• >„.-1
r.:'.···
{i\'~a.)
~
' '

Fig. 77 . Arme de silex din faza Kurgan I- II (Sredni

Stog II), introduse tn Europa in timpul primului val.
1, Aleksandriia; 2-5, 9, Dereivka; 6, lama ; 7, Strilcia
Skelia; 8, 10, 12, Petro Svislunovo; 1.1, Oonciarivka.
Bazinul inferior al Niprului. După Telegin 1973.

mormînt Coarte asem ă nătoare celor din faza

Srednii Stog II (Merpert 1974). Cele mai uzuale
obiecte erau mărgelele din piatră, cochiliile de
Pectunculus, dinţii de cerb, capră, bou, urs,
mistreţ şi lup. Scheletele de la Nalcik se aflau ln
poziţie contractată pe aşternuturi de ocru roşu
şi erau acoperite cu pietre.Mormintele mai con-
ţineau cuţite lungi (sau pumnale) din silex şi
obsidian, vtrluri de lance, răzuitoare şi perfo-
ratoare, precum şi mărgele de marmură, serpen-
tin şi piatră neagră. S-a mai găsit şi o figură de
lut cu analogii tn faza Cucuteni clasică (Cucuteni A).
Schimbul de produse cu cucutenienii este indicat
şi de obiectele din cupru - inele, brăţări, pandan-
tive - din faza Karanovo VI (foarte probabil

203
 produse din cupru ex tras de la min ele Ai-bunar
din centrul Bulgariei) ; a ceste obiec te s- au găs it
în mormintele de pe ipru (Sredni i Stog II) şi
de pe Volga inferi o a r ă (ll va lînsk) . Faptele pre-
zentate s u gerea z ă că păs t o rii mobili de pe Volga
dezvolta ser ă relaţii comercia le cu regiun ile Cau-
cazului, Niprului inferior ş i Cucuteni (Tripolie)
nu mai tîrziu de cca 4400-4300 i.c.n. „Boga tul
vest" cu rezervele sale de cupru ş i aur s tr ă lu­
citor a fost, evident, o tentaţ i e irezi stibil ă .
Infiltră rile culturii k urganelor în regiuni ce
corespund a zi Rom âniei, Bul gariei şi sud- es tului
Ungariei sint indicate de mormintele kurga n de
tipul Srednii Stog II cupri nzînd schelete înalte
tip cromagnoid (prezentate drept „Cro Ma-
gnon C" suu „proto-europoide" ) diferite de acelea
ale p opul a ţiilor Cucuteni, Karanovo şi Tisza-
polgăr. Unul dint re exemple es te omul de la
Csongrăd, în sud-est ul Ungariei (foto 19). Inven-
tarul fun erar tipic pen tru valul kurgan I consta
din lame ascuţite de silex puse în mîn a mortului
ori chiar în movila de deasupra ; asemenea pum-
nale apar în num ă r de pîn ă la 15 într-un mormint.
Alte obiecte tipice sînt vîrfurile de suliţă bifa-
ciale din silex, vîrfurile triunghiulare de s ăgea tă
din silex, topoarele din silex cu ceafa î ngus tă
şi din piatră lustruit ă - toat e acest ea (a l ături de
lamele deja menţionate ) fiind utilizabile din pozi-
ţia călare şi fiind atestate şi în epocile ulterioare,
a bronzului şi cea timpurie a fierului (fig. 77).
Exemple clasice de morminte ale noilor locuitori
se găsesc la Casimcea în Dobrogea (Popescu 1937-
1940) şi la Suvorovo în R.S.S. Moldov enea scă (Dani-
lenko şi Şmaglii 1972). Ultimul exemplu cuprinde
probabil şi o practică suttee (înmormlntarea vădu­
vei), de asemeni atesta tă în mormintele de pe
Niprul inferior (Telegin 1973).
Primul val pare a coincide cu r ăs pîndirea
calului domestic la vest de Marea Neagră, aşa
cum indică sculpturile de capete stilizate de cai
cu friiele inCizate. Sculpt urile plate în piatră în
fqrmă de cap de cal erau probabil sceptre, simbol
al puterii pline de mana sa cră a calului. Asemenea

20'4
sculpturi au fost găs ite în stepele Volgă i lingă
Kuibi şe v, la note.I de Cauca z lin gă Elista, tn
vestu l Ucra inei pe Bugul inferior, în Dobrogea,
Mold ova , sud-vestu l României, pe Valea Mariţei
tn Bulgaria ce ntra l ă ca ş i în vestul Macedoniei
(Danil enko şi Şma glii 1972; Gimbutas 1978).
Prezenta rotilor sub forma unor modele minia-
turale ~le lut este atestată în culturile Cucuteni A
şi Karanovo VI, adi că în perioada cind primul
val al populaţi e i kmganelor î ş i face apariţia tn
Europa ce ntra l- răsă ritean ă . In că nu şt im dacă
populaţia kurgan I (Srcdnii Stog II - II va linsk)
poseda vehi cule.
·Schema ·de r ăspi ndire este o ev id enţă clară a
mobilit ăţii r ă zboinic ilor căl ăreţi. Această socie-
tate de p ăstori mobili făcea negoţ pentru a obţine
obiecte de lux specifice clasei stăpî nito are . Mor-
mintele kurgan ale b ă rb aţ ilor includeau, de regulă,
brăţări şi coliere de cupru produse din minereu
extras la Ai-bunar, în Bulgaria. Centura unui
conducător sau războini c era d ecorată cu şiruri
de mărgele din cupru ~i cu cochilii de spondylus
egeean. Cuţitel e erau confecţionate din obsidian
ca rpatic (nord- estul U ngariei) superior ca tărie
silexului.
Trebuie precizat că nu toată Vechea Europă
neolitică s-a dezagregat în acelaşi fel şi în aceeaşi
perioadă . Civilizaţia Cucuteni nu a fost distrusă,
în ciuda faptului că se afla în imediata vecină­
tate a stepelor nord-pontice ; în schimb, civiliza·
ţia Gumelniţa - Karanovo a fost dezorganizată, ca
şi culturile Vinea-Turdaş, Petreşti, Tiszapolgăr şi
Lengyel. 59

1. Coexistenţa păstorilor „kurgan" şi a agriculto-

rilor cucutenieni
Civilizaţia Cucuteni a supravieţuit intactă pri-
mului va11 kl,lrgan (indo-european), probabil
datorită m ă rimii şi caracterului compact al comu-
nităţilor, care uneori aveau peste 1 OOO de locu-
inţe, pe o suprafaţă de 300-400 acri. In orice caz,
sosirea populaţiei kurganelor c'oincide cu dezvol-
tarea şan'ţurilor defensive în formă de p!lnie din

205
 faza Cucuteni A. Tradiţia ceramicii cucuteniene
a continuat neafectată; elementele „kurgan" din
cadrul aşezărilor Cucuteni (1-10% din ceramica
Cucuteni A şi AB) indică o interacţiune dintre
cele două grupuri. Ceramica cu degresant din
cochilii, nou apărută şi necunoscută anterior,
numită uneori „Cucuteni C", este aproape iden-
tică aceleia din stratul Srednii Stog II (Kurgan I)
de pe Niprul inferior (Movşa 1961).
Pină in faza Cucuteni B, populaţia locală s-a
reaşezat tn zone cu o mai bună protecţie naturală,
iar fortificaţiile au devenit mai complexe. In
citeva cazuri au fost construite întărituri supli-
60 mentare de-a latul riului aflat lingă aşezare. Prin
fotografie aeriană şi magnetometrie s-au putut
identifica limitele aşezărilor cucuteniene (tripo-
liene) din districtul Uman; aşez ări urbane de peste
2 km lungime erau dispuse in peste zece elipse
concentrice intersectate radial de străzi (Şmaglii,
Dudkin şi Zinkovskii 1973). Densitatea a şezărilor
cucuteniene nu indică dislocă ri masive de popu-
laţie ca rezultat al primului val format din gru-
puri relativ mici de „infiltraţii kurgan" ; de ase-
menea, nu se semnal ează o amalgamare a celor
două grupuri în cei 800 de ani de coexistenţă.

2. Dislocarea şi amalgamarea culturilor

Karano(Jo, Vinea şi Lengyel
Pe de altă parte, incursiunile populaţiei kurga-
nelor s-au dovedit catastrofale pentru civilizaţia
Karanovo [VI-Gumelniţa], ale cărei mici sate
au fost u şor cotropite. Se pare că grupuri Karanovo
au fugit de pe Dunărea inferioară spre vest
(Morintz şi Roman 1968; Roman 1971). Grupul
Sălcuţa (care aparţine zonei vestice Karanovo)
din vestul României şi-a căutat adăpost tn peşte­
rile din Transilvania sau pe micile insule ale Dună­
rii. Straturi succesive de material habitaţional
simi}are fazei Sălcuţa IV (faza finală din sud-
vestul României a culturii Karanovo occidentale)
arată că refugiaţii şi-au păstrat o identitate cul-
turală timp de alte patru-cinci secole {Roman
1971). Produsele rafinate şi simbolismul cultur~i

206
Săl cu ţa sint perpetuarea trad iţiei „vechi euro-
pene". Totu şi, în cele 25 de aşe z ări săp a te în ves-
tul României s-au găsit doar cit eva fragmente de
figurine; nu mai sint at est ate op aiţe, nici mese de
sacrificiu miniaturale, nici vase de cult antro-
pomorfe sau t eriomorfe. ln orice caz, credinţele
„vechi europene" erau pe cale de dispariţie. Mate-
rialele a parţinîn d fazelor Săl cuţa tîrzie şi post-
S ălcuţa indică o sărăcire culturală inexorabilă. 61
Dezintegrarea cult urii Karanovo [Vl-Gumel-
niţa] ca urmare a infiltrărilor kurgan a dus la
di slo că ri în l anţ pe t eritoriul actual al I ugosla-
viei *, Ungariei ş i Cehoslovaciei, mergînd în vest
p1n ă la bazinul superior al Dun ării. Limitele cul-
turale s-au dezintegrat, pe m ă sură ce elemente
a p arţinînd probabil civilizaţ,iei Vinea se deplasau
spre vestul Ungariei (unde s-a dezvoltat complexul
Balaton) şi spre Croa ţia, Bosnia şi Slovenia (unde
a ap ărut grupul Lasinja **). Ca atare, grupul
Tiszapolgar a fo st împins spre Ardeal, în zona
culturii P etreşti care, fiind deja sub presiunea
„kurgan" dinspre es t , a di sp ă rut . Cultura Lengyel,
in schimb, s-a deplasat spre vest şi nord, de-a
lungul Du nării superioare, p în ă în Germania şi
Polonia.
Cultura Karanovo a fo st înlocuită în zonele 62
din estul României şi Bulgariei de un complex
„kurganic" denumit Cern avod ă I ***. In contrast
cu aşez ăril e Karanovo din cîmpie, a şez ările forti-
fica t e de tip Cernavodă erau adesea amplasate
strategic pe terasele înalte ale rîurilor. Puţinele
* 1n bazinul mijlociu al Moravei, în centrul Iugo- 63
slaviei şi în Macedon ia se află aşezări similare fazei Sălcuţa
IV. Peşterile de la Zlot, Bubanj, Hum (lingă Nis) şi Hissar
sînt exemple tipice (N.A.).
** Numele a fost folosit de Dimilrijevic în 1961 pentru
aş e zarea din Croaţia şi este folosit şi pentru complexele
similare din vestul Ungariei şi estul Austriei. Termenul
„Balaton I", folosit de Kalicz (1973), este sinonim cu
„Lasinja". Se cunosc două datări cu radio-carbon pentru
complexul Balaton: Bln 50'1-4890±80 B.P., dată reală
- între 3900-3500 !.e.n. Pentru Lasinj a, vezi Leben
1973 (N.A.).
*** Numit dup ă în ă lţim ea fortific a tă eponimă din
judeţul Constanţ a (Berciu 1972) (N .A.).

207
locuinţe erau mici, la supra;faţa solului ori semi-
bordeie. Uneltele din corn de cerb si din os stnt
identice cu cele descoperite în stepele . nord-
pontice. Oamenii respectivi creşteau animale
(inclusiv cai) şi practicau vîn ătoarea, pescuitul
şi o agricultură rudimentar ă . Ceramica prost
arsă, din lut amestecat cu cochilii pisate, se înru-
deşte cu ceramica culturii kurganelor din zona
Cucuteni, sincronă cu fazele Cucuteni AB şi B, din
aproximativ prima jumătate a mileniului al IV-
lea 1.e.n.
Aşa cum se ştie din timpurile istorice, clmpia
ungară s-a dovedit a fi o atracţie irezistibilă pentru
numeroase hoarde de călăreţi nomazi, ca de exem-
plu sciţii, hunii şi avarii. Nu poate fi deci surprin-
zător să constatăm că in estul Ungariei elementele
„kurgan" s-au amalgamat cu grupul Tiszapolgâr,
aşa cum indică peste o s_ută de aşezări. Resturile
de locuire ale culturii Tiszapolgâr arată o frag-
mentare a comunităţilor in grupuri de 30-40
de oameni. Dovezile au fost obţinute din gropi
care pot fi foarte bine resturi ale unor semi-
bordeie. In necropolele mari (de la Basatanya,
Tiszavalk, Magyarhomorog, J aszladlmy, Hajduszo-
boszl6, Saszadany, Mezoas precum şi de la Decea
Mureşului) sistemul social restructurat se reflectă
ln schimbarea radicală a practicilor de inmormtn-
tare. Printre mormintele uzuale locale încep să
apară morminte mai complexe ce conţin schelete
masculine mari însoţite de securi de luptă, capete
de ghioagă, inele şi brăţări din cupru, lame de
silex sau obsidian şi vîrfuri de săgeată*.

• tn necropola de la Tiszavalk, care cuprinde 43 de

morminte, o atenţie specială trebuie acordată mormîntului
nr. 29, de 2,5 m lungime şi peste 1 m lăţime, deoarece
este cel mai mare, mai adînc şi mai bogat dintre toate;
el conţinea, după cum era de aşteptat, o căpetenie robustă,
aşezată pe o latură, uşor contractată, avtnd lingă cap
securea de luptă pe care o ţinea în mina dreaptă. La
marginea mormîntului se afla un topor cu orificiu trans-
versal, făcut din piatră şlefuită. Tot lîngă capul conducă­
torului se aflau o piatră rotundă, o strachină, un ciubăr şi
un pumnal de silex de 14 cm lungime. O traistă din piele
p,utrezită conţinuse probabil colţul de mistreţ, răzuitoarea

208
 Jn necropola de la Basatanya, 75 de schelete
indică existenţa, în prima fază, a unei populaţii
amestecate de proto-europoizi ş i mediteraneeni*.
In mod normal, mormintele de bărbaţi co nţineau
şi lame de silex şi obsidian, mandibule şi colţi de
mistreţ, scapule şi oase metatarsiene de bovine
(sau de zimbri), un vas cu oase de oi, olărie pro-
dusă local şi schelete de cîini. Cel mai bogat
dintre cele · 156 de morminte de la Basatanya
(nr. 60) conţinea scheletul unui bărbat de 50-55
de ani, a l ături de 43 de obiecte, între care un topor-
ciocan din corn de cerb şi opt vase. Mormintele
femeilor atestă că toate erau de origine loca lă.
Ceramica prezintă modificări minime.
In estul Slovaciei, cultura Tiszapolgăr a
persistat plnă la mijlocul mileniului al IV-l~a t.e.n.
Cele cîteva necropole ale grupului Laznany
(Siska 1972) de la poalele Carpaţilor au fost ulti-
mele vestigii, finalm ente covîrşite de civilizaţia
kurganizată Baden. 64
La nord de Budapesta ş i în vestul Slovaciei,
cultura Lcngyel dispare în cea de a cincea fază
ş i reapare ln Bavaria , centrul Germaniei şi vestul
Poloniei, unde vasele specifi ce biconice cu picior
~ i a vînd mici protuberanţe se întîlnesc în mor-
minte şi aşezări de-a lungul Dun ării, Elbei şi
Oderului**. Aceste elemente se m an ifestă în
arealul ceramicii liniare aplicate central-europene
( Stichband-Keramik) precum şi în culturile vest-

de silex, solzul triunghiular de obsidian; la cealaltă

extremitate a gropii, la picioarele mortului, se afla o
pereche de sule din cupru, tot acolo aflîndu-se coastele şi
oasele piciorului unui porc. Braţul stîng al mortului lipsea.
Inventarul mormlntului nr. 29 de la Tiszavalk diferă
foarte puţin faţă de acelea din mormintele de la Csongrăd
şi Decea Mureşului (N.A.).
* Din numărul total de schelete analizate, 28 au
ap arţinut primei faze; 11 sînt proto-europoide, dintre
care 8 bărbaţi, iar 3 (nr. 5, 1~ şi 68) au aparţinut unor
bătrlni Intre 60 şi 70 de ani (N.A.).
** Complexele de tip Lengyel slnt variat etichetate:
Gatersleben ln centrul Germaniei şi în Boemia; Ottitz,
Jordanow (sau Jordansmiihl) şi Brzesc Kujawski ln estul
Germaniei şi vestul Poloniei; Munchshof ln Bavaria şi
Aichbiihl ln Wurttemberg (N.A.).

209
europene CortailloJ ~i Mic helsherg, precu 111 ~ i nord -
vest europeană a cu pelor în formă de pilnie
(TRB). După faza Lengyel V, cerami ca Lengyel
şi cu împun să turi lineare din bazinele Dunării ş i
Elbei pare să se fi amalgamat cu elemente „kur-
gan", avind ca rezultat : Bajc-Betz în vestul Slo-
vaciei şi estul Austriei, ceramica Furchenst ich
(sau „perforată-zgiriat ă" , cu împun sături succe-
sive) de-a lungul Dunării şi Baalberge în zona
Saale din centrul Germaniei si din Boemia. Pre-
dilecţia pentru aşezări pe maiurile înalte ale rîu-
rilor, interesul pentru creşterea (şi sacrificarea)
cailor şi tendinţa de a abandona viaţa sătească
bazat ă pe agricultură sînt cîteva dintre caracte-
risticile ce leagă grupurile kurganizate cl in Europa
centrală de tradiţia kurga nelor.
Noile co mplexe au apărut iniţi a l de-a lungul
Dunării în Ungaria şi Austria ( a şe z ă ri le impo r-
tante fiind Beka~megyer lin gă Budapest a, Ko-
ronc6 lingă Gyor, Esztergom, Pfaffstetten, Retz
şi Waltrahohle lingă J amm) . Ulterior, aşe zările
pe înălţimi au apărut în vestul Slova ciei, în Mora-
via şi în centrul Germaniei, de exemp lu la Nitri-
ansky Hradok, Vysoky Breh ş i Bajc-\'lkanono
lingă Nitra, J evisovice lln gă Znojmo, Stare Zamky
lingă Brno, Cimburk lingă Kutna l lora .

11. Valul al doilea (3400-3200 i.e.n.)

formarea unor noi complexe culturale
ifÎ

Valul al doilea al populaţiei kurgan s-a rev ă rsat

dinspre stepele nord-pontice către sud prin Dobro-
gea, reluind drumul „fraţilor" lor din primul val
care, fără îndoială, au opus o oarecare re zistenţă
de-a lungul barierelor naturale greu accesibile ale
Dunării către Europa central ă . Resturi ale vetrei
iniţiale ale celui de-al doilea val sint reprezen-
tate de o aşezare fortificata pe o înălţime la Mihai-
lovka I (Lagodovska, Şapo~nikova şi Maka-
revici 1962) şi de sute de kurgane (inclu zind ciste
de piatră în formă de locuinţă) răspîndite la nord
de Qiucaz şi de Marea Ne ag ră.
 Mormintele regale au un stil monumental
ca ract eristic: tumuli în conjuraţi de ortostate *
şi st ele (gravate cu motive geometrice şi figuri
umane ori animale) şi de un ring exterior din piatră,
o groap ă căptu şit ă cu lemn sau cu lespezi de piatră
şi un eori acoperită cu o cupolă de piatră. ln inven-
tarele mormintelor din kurgane intilnim pentru
prima oar ă vehicule, juguri şi un metal dur (aliaj
de cupru-arsenic). Casele mari cu abside** apar
astfel ca o inovaţie arhitecton i c ă, fiind construite
exclusiv pe locuri ridicate. Noua metalurgie pre-
cum ş i forma pum nalelor, dălţilor, sulelor şi
top oarelor plate au fost preluate de ·ia populaţiile
trăind în bazinele rîurilor Kura şi Araxes din
Caucazu l Mic (Gimbutas 197J). A apărut o nouă
regiune m eta lurgică c ircum-pontică (Cernih 1979).
Centrele „vechi europene" ale metalurgiei cuprului
au disp ărut. Începuturile perioadei timpurii a
epocii bronzului (cu alte cuvinte, începuturile
producerii metalelor dure) sînt sincrone cu valul
al doilea al indo-europenilor.
Gravurile pe stîncă de la Kamennaia Mogila
(lin gă Melitopol, la nord de Marea de Azov)
rep rez in tă fi gu ri geometrice, urme de tălpi, cupe,
siluete umane şi de cai, precum şi boi înjugaţi
(Rudinski 1952; Hău sle r 1963). Boi cu coarne
mari trăgînd plugul apar pe peretele unui mormînt-
ci s t ă de la Ziischen (centrul R. D. G.) (Schri-
ckel 1957) şi pe stîncile de la Valcamonica , nordul
Italiei (Anat i 1976). Probabil că acest al doilea
val a introdus în Europa centrală jugul şi plugul
tras de doi boi. Această ipoteză este sprijinită şi
de cuvintele comune indo-europene pentru arat
(lat. ară, gr. 'apBw, lituanian ariu, vechi slav orjo,
gotic arja, irlandez airim, armean arawr) şi

* De la gr. ortlws „drept" şi statos „stare, poziţie"

- aşadar un obiect (în cazul de faţă o lespede) ln poziţie
verticală (N .T.).
** Termen arhitectonic derivat din gr. hapsis, apsis,
gen. (h)apsidos „cerc, roată, arc" - utilizat azi cu precă­
dere !n arhitectura bisericească şi referindu-se la partea
de răsărit a locului destinat corului. Prin extensie, perete
arcuit, spaţiu interior delimitat de un perete arcuit (N.T.).
 pentru jug (latin ;ugum, lituanian j ungas, etc.,
din *yeug- ). Agricultura bazată pe ut ilizarea plu-
gului nu era străină „ vechilor europeni" (coarnele
de cerb au fost utilizate ca br ă zdare în culturile
Karanovo, Cucuteni şi altele), dar nu exi stă nici
o dova dă că se fo losi ser ă boi înjuga ţ i tnaintea
v~lului al doilea „kurgan". lngroparea unui a~e­
laj de boi al~turi de proprietarul lor este tipică
pentru grupurile culturale legate prin tradiţia
valului al doilea (grupurile Baden şi al amforelor
globulare). Avind în vedere asemenea dovezi
arheologice, apare clar faptul că „tradiţia kurgan"
nu este sinonimă cu „nomazi asiatici" , ultimii
nearind pămîntul. Popula ţia kurgan din perioada
descrisă era compu să ati t din agricultori, cit şi
din păstori.
In Europa a apă rut un nou ansamblu de sim-
boluri, răsptndit spre vest pînă la Alpi, a şa cum
reiese din imaginile gravate pe stelele descoperite
la Valcamonica , Valtellina, Alto Adige şi în alte
văi ale Alpilor din nordul Italiei ca şi la Petit-
Chasseur, Vulais, !n Elveţia . Simboluri asemă­
n ătoare apa!' şi în forma armelor şi podoabelor,
precum şi !n decorul ceramic. Acest nou ansamblu
din centrul Europei corespunde foarte bine simbo-
lurilor păstrate pe stelele şi ortostatele din zona
65 Usatovo - Crimeea - Caucazul de nord şi con-
trastează flagrant cu simbolistica substratului
„vechi european" de pe statuile-menhir din Italia
şi Franţa, care ne arată o divinitate maternă cu
chip de buf*iţă, însemnele precum şi simbolurile
sale fiind asociate cu sfera acvatică. Noul ansamblu
de simboluri reprezintă, evident, divinităţi mascu-
line, în primul rînd zeul cerului însorit, tipic
pentru panteonul grupurilor indo-europene. Mito-
logia cqmparată indo-europeană, datele istorice
timpurii şi folclorul sprijin ă in mod decisiv afir-
maţiile de mai sus. Analogii strinse sint cunoscute
şi din reprezentările vedicului Mitra, balticului
Dievas, germanicului Tiwas (Tyr), romanului
Dius Fidius, irlandezului Lug („cu faţa-soare").
Este interesantă seria de simboluri de mai jos,
 care se repetă pe mai multe stele şi lespe~i:
semnul soarelui iradiapt înlocuind capul uman,
un pectoral decor·a t cu linii paralele şi cu contur
tn zigzaguri (de asemeni un semn solar), o podoabă
dublu-spiralată (probabil un simbol al luminii
dimineţii şi nopţii sau al dualităţii zi-noapte),
centuri, pumnale şi halebarde (arme tipice aces-
tui zeu ca atribute ale puterii sale), o pereche de
boi („boii lui Dievas" din mitologia baltică) 66
trăgind plugul, simbol al zeului în funcţia sa de
.zeu al fertilităţii şi agriculturii. Alte grupuri
de simboluri ne permit să recunoaştem alte divi-
nităţi indo-europene, de pildă zeul tunetului,
prin reprezentări ale unor securi, sau ale unui arc
cu săgeţi.
Prezenţa unui nou panteon (indo-european)
sugerează mai mult decit orice puternica influenţă
exercitată de al doilea val.
Ceramica de tip Mihailovka I este ilustrată
de amforele globulare cu minere mici, cu baza
rotunjită sau plată şi git cilindric înconjurat cu
impresiuni realizate cu şnurul; apar şi „supiere"
semi-globulare. Ceramica era lustruită, perforată,
canelată ori mărgelată la gură, -pe gît şi pe umeri.
Vasele obişnuite erau simple şi nelustruite, pe
ctnd ceramica fină era, de regulă, brună sau
negricioasă lustruită şi angobată. Pasta era ames-
tecată cu cochilii pisate ori cu calcar şi nisip. Bra-
zerouri cu patru picioare sint ornamentate cu un
motiv solar. Această ceramică specifică se găseşte
tn kurganele din aria pontică, concentrate la sud
de rtul Kuban din Caucazul de vest unde s-au
numărat circa 1500 construcţii megalitice tn
formă de locuinţă (Tallgren 1934). Aceste necro-
pole relativ uniforme apar pe un teritoriu de circa
1500 km diametru, în Crimeea şi văile cursurilor
inferioare ale Doliului, Niprului, Ingului şi IIlgu-
leţului (Lagodovska 1946; Passek 1949) {vezi
anexa A).
 1. Complexul UsatoCJo -Gorodsk-Folteşti de la nord-
CJestul Mării N egre: un amalgam de cultură
„kurgan" ş i Cucuteni ( Tripolie )
Usatovo, in regiunea de stepă din jurul Odessei,
Gorodsk, ln nord-vestul Ucrainei şi Folteşti I,
tn Moldova, form ează un complex ce reprezintă
o amalgamare de tra diţii „kurgan" şi Cucuteni.
Kurganele se înşir ă pe cele mai înalte dealuri,
de-a lungul riurilor din zonă, cele mai reprezen-
tative aşezări fiind identi fi cate la Usatovo şi
Tudorovo (R.S.S. Mold ovenească ) (Meliukova 1962).
Un turnul al complex ului Usatovo are de regulă
o cistă cu ortostate de dim ensiuni egale, o movilă
de piatră în form ă de cupolă deasupra gropii
centrale, semicercuri de stele cu gravu ri şi relie-
furi, precum şi un ring interior şi altul exterior
din pietre. Căpeten ia şi soţia sa sacrifica tă ( sut-
tee) au cele mai bogate morminte (de obicei,
bărbatul ţin e în mina stingă un pumnal de bronz
iar femeia este împod obi tă cu inele de buclă din
argint, coliere de mărgele ş i o sulă), tn timp ce
mormintele altor adulţi ş i ale copiilor sint relativ
sărace. Craniile celor sa c rifi caţi erau plasate în
gropi acoperite cu les pezi. In tr-un kurgan de la
Usatovo (nr. 2), o scul ptură în calcar a unui cap
de taur a fost depu să într-o groapă acoperită cu
ocru roşu şi o pulbere a lb ă , fiind înconjurată de
patru recipiente globulare şi cupe cu impresi-
uni de şnur, precum şi de d o u ă perechi de figurine.
Sub sculptură se aflau trei mărgele de calcar şi
cinci dinţi umani. Nu există nici o înd oială că
sacrificiul uman juca un anumit rol la 1nmormîn-
tarea persoanelor de vază. ln resturile din movilă,
cioburile şi oasele de cai, vite şi oi i ndi că ample
ceremonii funerare.
ln apropierea tumulilor şi aşezării de la Usatovo
există o nec ropol ă cu morminte simple, nemarcate,
dispuse în rînduri şi toate la fel de sărace 1n in-
ventar (de obicei, cu vase pictate în tradiţia cucu-
teniană şi une01·i un obiect din metal). Tumulii
şi gropile plate cucuteniene erau contemporane;
aici intîlnim una din cele mai clare dovezi ale
kurganiză rii Vechii Europe (tumuli pentru clasa

214
 stă ptnitoare şi necropola populaţiei locale sără­
cite şi subjugate.
Riturile de inmormtntare contrastante au
paralele tn diferenţele dintre aşezări. Populaţia
kurgan a introdus aşezări semi-subterane pe creste,
dune şi tn ă lţimi abrupte de-a lungul riurilor. Sînt
tipice în acest sens casele de la Gorodsk, pe malul
riului Teterev : mici, de cca 5 m lungime, cu o
vatră circulară in centru. Analogii apropiate se
tntîlnesc în bazinul inferior al Niprului. Obiectele
casnice sint categoric necucuteniene.

2. Complexele Ezero-Coţofeni şi Baden din Europa

central-estică: amalgamări ale substratului. "echi
europ ean cu populaţia kurgan clupă al doilea Ml.
Al doilea va l al invadatorilor kurga n s-a îndreptat
spre sud, către zona Dunării inferioare, unde ~
tntîlnit rezis tenţa pop~laţiei Cernavodă I. Dată­
rile cu C14 din faza a doua a fortificaţiei de la Cer-
navodă indică aceeaşi perioadă ca la Usatovo,
deci cca 3400-3200 1.e.n. (Berciu, Morintz şi
Roman 1973). Pe cursul inferior al Dunării, acest
complex este etichetat „Cernavodă II". Comple-
xul cultural ulterior, numit Cernavodă III, pare
a fi evoluat din faza I.
Noul val a împins populaţia Cernavodă I
spre vest şi spre sud, <lucind la o modificate a
configuraţiei etnice din Europa central-estică.
Ptnă la sfîrşitul a cestei perioade, Europa central-
răsăriteană, Macedonia şi chiar vestul Anatoliei
· se unifi ca seră din punct de vedere cultural. A
apărut un lanţ de acropole de-a lungul, Dunării,
tn valea Mariţei şi la Troia, reflectind dominaţia
kurgan asupra Vechii Europe. Cel.e -mai reprezen-
tative aşezări recent săpate se află la Ezero şi
Nova Zagora tn c;:entrul Bulgariei (Georgiev,
Merpert şi Katinciarov 1979 ;'rezultatele săpătu­
rilor de la Nova Zagora stnt deocamdată nepu-
blicate, fiind efectuate de Mitio Kăncev) şi la
Şitagroi tn ctmpia Drama din Macedonia gN),·
cească (rezultatele cercetărilor de la. Sitagroi:
Renfrew, C., M. Gimbutas şi E. Elster, Sitagroi.
Monument!}. Archaeologica, Institutul · de arheo-

215
Jogie al Universit ă ţiicaliforniene din Los Angeles).
· oatările cu rad io-ca rbon indi că un ·început anterior
fazei Troia I (ve zi a nexa B). Kurgane mari cu o
stru c tură co mple x ă a se m ă n ă toa re celor din zona
nord-pontică apar acum în cîmpiile din România
şi Bulgaria. Un atare exemplu este oferi t de aşe­
zarea de la Tă rn ava lingă V raţa , în nord-vestul
Bulgariei (Nikolov 197G) (fig. 78).

I 1 I ~ I I
1
1:.:.: - - ·=-----------

Fig. 78. Un kurgan (secţiune transversală şi plan) de la

Tărnava, lingă Vraţa, nord-vestul Bulgariei, cu paralele
apropiate în aria nord-pontică, în faza Mihailovka I
(Usatovo).
1, 3, 5 şi 6 sînt cele mai bogate şi mai timpurii morminte-
tneăpere; 5 şi 6, mormînt de cremaţie (probabil al unui
bărbat) şi mormtnt al unei femei neincmerate, aflate într-un
perete de piatră. ln inventarul de mormînt se aflau vase
de tip Baden-Coţofeni, ceea ce datează mormintele la
cca 3000±100 î.e.n. După B. Nikolov 1976.

216
 CăLre sl'îrsiLul mileniului :tl l V- lea t.e.n. mai
rămăseseră î~ afora zo 110 i kurgan rloar urme ale
Lradiţiei „vech i europ ene", cum ar fi complexu l
Coţofen i (OlLenia, vest ul MunLeniei, sud ul Bana-
tului şi T ransi lvanie i) datat p rin secolele 34-
30 î.c.n . (vezi anex a C). Pop ul a ţia Coţo feni
era form ată din agricultori sedcnLari trăind tn
asezări solid construite, utilizînd unelte din
c~p ru şi producî ntl în că o ceramică pictată cu roşu
şi alb, apo i lu s truit ă. Vasele în form ă de pasăre
apar în număr marc, e v i d e nţ, iind continua rea
culLului ze iţe i - pasă re. 67
Cultura Batlcn s-a f1"Jrma L în a doua jumătate
a celui de-al IV-Iea mile11iu î.e.n. în bazinul mij-
lociu a l Dunilri i (n ord-vest ul Iugoslav iei, vestul
Ungariei, estul Austriei, vestul Slovaciei şi Mora-
via, cu limitele nordice în Boemia şi sudul Polo-
niei). După datările cu radio-carbon disp onibile
azi, cultura Baden a durat circa 500 de ani,
în cepîn d pe Ia 34.00 şi durînd pînă pe la 2900 1.e.n.
(vezi anexa D) . Similitudinile în producerea cera-
m icii intre complexe le Baden, Troia I -II ,
Thermi Jll, Ezero şi SiLn gro i nu po t fi deci sur-
prinz ăLoa re în lu mina ipotezei kurga n; totuşi r
unii cerce tători su sţin provenienţ a culturii Baden
<lin Anatolia (Kalicz 1963). 68
Satul Baden tipic era aşezat pe t erasa unui
rîu sau pe un promontoriu . Casele erau mici,
semibortleie dreptunghiul are, cu acoperi~ul spri-
jinit pe stîlpi de lemn. A şeză rile de pe rnălţimi
descoperite la Vucedol (Schmidt 194.5), Sa rvas
(Iugoslavia), Levoea (Slovacia) şi alte cîteva lingă
Viena şi Melk (Austria) au servit probabil drept
reşe dinţe tribale ale puterii ; ele sînt izbitor de
asemănătoare fortificaţiilor de pe în ălţimi greu
accesibile de la Mihailovka, Ezero, Nova Zagora
şi Sitagroi. Două locuinţe absidale se aflau in
vîrful înălţimii Vucedol; una este co n siderată a
fi fost un H errenhaus (locuinţa stăpînului), iar
cealaltă era folosită ca m agazie şi bucătărie. Casele
de la Vucedol erau construite pe stîlpi verticali
şi erau tencuite cu lut; podelele erau tot din lut,

217
 iar p ereţii interiori d es p ă rţeau l oc uinţa ln ca mere
cu vetre dreptunghiul are sepa rate.
Ne este cunos c ulă ş i meta lurgia l oc ală . La
Sarvaă, în nord -veslul l ugoslaviei, avem m ărturii
despre fol osirea un or matriţe deschise din gresie
pentru un pumnal cu cui pentru fix a rea min e-
rului şi o secure p l ată , ş i ex i stenţa a diverse pro-
duse au xiliare (Sehm id t 1945). Mo rmi ntele de
bărbaţi din necropola de la Buda k a l ăsz (Buda-
pesta) cu pri nd depoz ite Je lame tr iunghiulare de
pumnal cu găur i pentru nit co nfec ţi o nate din
aliaj cupru -arsenic.
Necropolele Baden vădes c unele practici kur-
gan tipice cu sacri ficii de oamen i ş i de animale,
acestea din urm ă implicînd eîini, ca i ş i vite. Mor-
mintele comune co nţ in de regul ă perechea de
p ă rinţ i a l ă turi de copiii lor. Inventa rul de mor-
mtnt pentru cei în s tă riţi inclu J ea , de regu l ă , vase
pentru că rbune (ma nga luri), modele de vehicule
şi podoabe din cupru. La Als6nemedi, ling ă
Budapesta , s-au găsit res turil e cîtorva atela je de
boi sa crifi caţi la înm o rmînt ă ri. La Buda kalâsz şi
Szigetszentm ărton, la su d de Buda pesta (Kalicz
1976) mormintele inclu deau modele din lut ale
unor vehicule cu patru roţ i (foto 11).
Se poate presupu ne că a gi taţi a din cursul mile-
niului al IV-iea i.e.n. a dus la apariţia un ei popu-
laţii amestecate. Studii pe schelete au a rătat că
populaţia Baden din bazinul mijlociu al Dunării
const ă din cîteva tipuri. De exemplu, în zona din
jurul Budapestei, oamenii al că ror tip fizic era
„proto-european C" (t ipul de stepă ) au convieţuit
alături de alţii, a şa numiţii „mediteraneeni
micşti", cu alte cuvinte un tip mediteranean ames-
tecat cu elemente bra him orfe. Datele provin din
analiza tipurilor scheletale e fec tuată de J. Neme-
skeri tn dou ă necropole : cea de la Bud akalăsz
(celebră pentru modelul din lut al unui vehicul
cu patru roţi) şi cea de la Als6nemedi. Primul
tip era „de step ă", cel ălalt med iteranea n, evident
„vechi european" (Nemeskeri, în Ba nner 1956).

218
3. Complexul amforelor globulare de la nord de
Carpaţi, în bazinele rîurilor Vistula, Odcr şi Elba
Pe la 3400-3200 i.e.n., în cîmpia din no rdul Euro-
pei şi la nord de munţii Carpaţi a api:'t rut cultura
amforelor globulare, pe actu alele t eritorii a le
Germaniei centrale, Poloniei, Volhiniei, Pod oliei ş i
Moldovei (vezi anexa E). Această entitate cultu-
rală este identificată prin sute de morminte, tabere
t emporare pe dune de nisip, cîteva aşeză ri pe
tn ălţimi şi unele sate de pescari la Marea Baltică .
Inainte ca această regiune să fi fost o cu pată Je
creatorii amforelor globulare, s-a aflat aici gru pul
culturii paharelor în formă de pilnie (Funnel
Beaker, Trichterb echer sau TRI3 ), afiliat comple-
xului neolitic vest-europ ean, precum şi grupul
Baalberge-Salzmiinde din centrul Germaniei şi
Boemia care, aşa cum am v ă zut, reprezintă pro-
babil cultura unei populaţii Lengyel kurganizate
ca urmare a primului val.
Concluzii definitive privind originea şi com-
poziţia etnică sînt premature deocamdată datorit ă
lipsei unor cercetări cantitative şi unor da te
antropologice. Tipul fizic este mai bine cunoscut
în aşe zările din România, unde au fost studiat e
schelete provenind din şapte gropi, ceea ce est e
prea puţin pentru concluzii generale (populaţ ia
este de scrisă de Necrasov ca fiind „proto-euro-
poidă", „attenuee et brachycephalisee" , N ecrasov
1979). Obiectele de cultmă le agă acest complex
de al doilea val kurgan. Modul de viaţă social,
economic şi religios al populaţiei amforelor globu-
lare nu poate fi derivat din acela al grupului TRB.
Există o concordanţă deplină între riturile fune-
rare ale populaţie i amforelor globulare şi cele de
la Mihailovka I din regiunea nord-pontică: ciste
construite din lespezi de piatră, cromlehuri şi
stele din piatră, gropi rituale conţinînd cai, vite
şi cîini, gravuri pc lespezi de pi atră, precum şi
sacrificii umane legate de riturile de înmormîn-
tare în onoarea unor bărb aţi de rang înalt. Ansam-
blul de vase ce în so ţe şte pe cei di spăruţi include
un vas globular sau o amforă cu baza dreaptă
sau rotunjită, avînd patru toarte mici deasupra

219
umerilor vasului (care dă şi numele acestei cul-
turi), o „supierN' 8au un pahar cu gura largă şi,
uneori, o cupil. Df>t·oraţia cu impresiuni şnuru­
ite, incizată ori cu împunsături se limitează Ia
gttul ori umerii vasului. Lutul este amestecat cu
scoici pisate şi cu puţin nisip sau material vegetal.
Prin formă şi prin tehnica de confecţionare, cera-
mica amforelor globulare, în special cea din
Volhinia şi din Polonia, este foarte asemănătoare
celei din complexul tl I ihailovka I.
Structura de clasă a societăţii şi poziţia domi-
nantă a biirbatilor sî11t demonstrate de mormin-
tele ce conţin, pe lîngC1 inventarele foarte bogate,
un număr impresionant de animale şi oameni sacri-
ficaţi. In aceste morminte, bărbatul ocupa pozi-
ţia centrală în cista <le piatră şi era însoţit în viaţa
de apoi de membri ai familiei, sclavi, boi, cai,
cîini, mistreţi şi alte animale. Aceste morminte
extraordinare conţin ln mod uzual de la trei ptnă
la zece schelete umane îngropate simultan. Sexul,
vîrsta şi poziţia scheletelor sugerează că unul sau
mai mulţi copii de virstă fragedă, o femeie adultă
(soţia?) şi unu-doi servitori erau ucişi pentru a
însoţi pe stăpînul-tată-soţ în lumea cealaltă
(Nosek 1967).
Tradiţiile religioase ~i sociale ale culturii amfo-
relor globulare demonstrează că a ces t grup era
structurat pe un sistem neînrudit cu cel al cerami-
cii ptlnie (TRB). Mormintele TRB reflectă tnmor-
mtntări ample în enorme movile lungi ori tn
dohnene cu culoar, uneori avînd deasupra mor-
minte ale grupului amforelor globulare. Credin-
ţele populaţiei TRB par a fi fost înrudite cu cele
ale constructorilor de megaliţi din vestul Europei
şi din zona mediteraneană. Legăturile cu Vechea
Europă, unde berbecul era un animal închinat
zeiţei-pasărr, sînt indicate prin rolul important
al berbecului în simbolistica TRB. Aceasta este o
trăsătură notabilă, tot a7a cum vitele, şi nu oile,
au fost baza economiei populaţiei THB. Impor-
tanţa ideologică legată <le chihlimbarul baltic
este evidenţia tă prin d iscmile din chihlimbar
incizate cu motive solare, reprezentări de cai şi

alt
 r hipuri umane, nşa CUlll nu rost dPSCOperite 1n
mn rmi11Lr.le unor b ă rb a ţi de seam<l. Acps tea avea u
o impm'tan ţă simbol icii pentru o p opu laţ i e de
tra diţi e kurga n ce a dom soa rele, crea ce nu se
poa te do,·ecl i pent ru p o p11lnţ i a anterioa r ă , TRB.
Tn reprezen tarea un e i sce ne de cult g r a vată pe
un disc m a re din ch ihlimb ar găsit in Lr-u n m ormlnt
b oga t a l unui bărbaL cl intr-o c i s tă de pia tr ă la
Ivanne, Un gă Rovn o (in nord -vestul Ucra inei)
se di st in g fi guri uman e în p oziţie de rugăciune
precum ~ i i1m1ginea unui ra l (Sveşn ikov 1973) .
Ca sli l, sr c'n a este înd c>n proape înrudită cu cele
ninoscu tP de~ pe JW r <' ţii c islelor de piatră şi de
p e strl elr. din Crim eea şi din zon a n o rd - pontică.
P o pul n ţ.i a amforelor glob ula re era format ă din
p ă s tori cc pract ica u o t ran s humanţă limitat ă. Ei
tr ă i a u în gr upuri mi ci ce put eau să-~ i pască tur-
m ele pe leriLorii va ste ş i c re şteau vite , cai, porci,
cî ini ş i oi sau capre. Se îndeletniceau cu comerţul
fiind şi vîn ă Lo ri , pescari sau culegă tor i de plante
s ă lb atice . Aces t tip de p astora lism semi-nomad
este ates La L de aşezil.r il e se zonale constlnd din
dou ă-tre i sr. mibord eie sau d in case d e lemn
construi te d pa:upra so lului (Wi sla n ski 1970).
F o rtifi ca ţiil e pe înă l ţim i ş i aşezările p ermanente
co nstituiau - se pare - foca rul cultural a l tri-
bului sau cla nului. Uneltele agricole, rar atestate
(în general i:;ă p i:i li g i de p inLr<'i cu o extremitate per-
forată peni ru prind erea m in crului , precum şi
pietrele J e m uc in at ) indi c;! o p racticare limitată
a agriculturi i. Do rnda folosiri i uno r p lante culti-
Yate este ş i impl'imarea boa be lor de orz, griu şi
legum in oase în l utul folosit, la tencui a l ă .
i\' u se 1nU!nesc gro pi pe11 Lru p rov izii, uzuale
tn aria populo\.iei culturii paharelor ln fo rm ă de
pîlnie (TRB).
Sînt frec vent atestat e în im·e ntarul de mormînt
ni popu l a ţi e i amforelor g lo bul a re dou ă unelte
importante p entru prelu cra rea lemnului: toporul
trap ezoidal din silex cu sec ţiune de forma unui
patrulater şi dalta de silex, echivalente ale unei
perechi de unelte din metal - un topor plat şi
as cuţit şi o daltă din cupru sau cupru-arsenic, ca
urmare a celui de-al doilea val kurgan din Europa
central-estică, şi cu înrudiri apropiate la nord şi
sud de Caucaz. In vest, unde uneltele de metal
erau foarte rare, silexul a fost totdeauna foarte
căutat şi folosit, iar prelucrarea silexului era o
îndeletnicire importantă.

111. Valul al treilea: sosirea populaţiei lamna,

cca 3000-2800 i.e.n.

1. Mormintele de tip „Iamna" ( Y amna) din

România, Bulgaria, nordul I ugoslarliei şi estul
Ungariei
A treia pătrundere ln Europa este identificată
prin sute de morminte ln România, Bulgaria,
nordul Iugoslaviei (sudul Banatului) şi estul
Ungariei (Ecsedy 1971, 1974, 1975; Ecsedy şi
Virăgh 1973; Gazdapusztai 1964-65; Jovanovic
1974 ; Kalicz 1968; Popov 1932), identice ritua-
l urilor „Iamna" (grafiat şi „Yamna") practicate
tn bazinele ioferioare ale Niprului, ale Donului
şi Volgăi. Trăsăturile caracteristice slnt: lnmor-
mîntarea bărbaţilor în gropi adinci, structuri de
lemn tn interiorul mormintului care este acoperit
cu grinzi de stejar sau fag, fundul aşternut cu rogo-
jini, fibre din scoarţă de copac sau cenuşă, pereţi
a coperiţi cu textile, orientarea uzuală a capului
către vest şi aşezarea pe spate a scheletului, cu
picioarele strtnse (sau pe partea dreaptă, tn mormin-
tele mai Urzii). Corpul mortului era presărat, mai
ales in jurul capului, cu ocru, motiv pentru care
unii arheologi numesc această cultură a „mor-
mintelor cu ocru". In morminte s-au găsit şi bucăţi
de ocru de mărimea unui ou, precum şi ouă -
indicaţie i:i. faptului că s-a intenţionat probabil
asigurarea energiei vitale şi a slngelui. Movilele
erau inconjurate de ringuri de piatră ori de şan­
ţuri. Mormintele erau sărace, cu excepţia celor
aparţintnd unor persoane de vază, de regulă
bărbaţi, care aveau alături ace din os sau din cupru
cu capul tn formă de ciocan, o placă rotundă de
cupru, inele-spir1,1.le de buclă. ori cercei din cupru

2ll
sau argint, liin\işoare sau coliere din tuburi sub-
ţiri din sîrmă de cupru ~i din canini, virfuri de
săgeată din silex, pumnale cu limbii la miner din
cupru (sau cupru-arsenic) cu cui de fixare, sule
din cupru, uneori topoare plalc din cupru şi pum-
nale ori cuţite din silex. Există urme clarn de~ vetre,
foc şi sacrificii umane sau animale în interiorul
movilei. Printre animalele sacrificate erau cai,
vite, oi sau capre, cerbi, urşi, cîini şi iepuri.
Apar şi oase do păsări. In Moldova şi în vestul
Ucrainei, m0vil8le valnlu i al treilea se situează,

3
Fig. 79. 1. Secţiuni schematice ale unor kurgane Iamna
din zona de slepă de pe Niprul inferior cuprinzlnd gropi
centrale săpate adîno în pămînt şi acoperite cu bîrne de
stejar sau cu lespezi de piatră. Gropile erau acoperite cu
grămezi de pietre sau erau înconjurate cu un ring de pietre.
2, Poziţia morţilor. 3, Forma predominantă a vaselor. 4,
Ace cu capătul în formă de ciocan, confecţionate din os,
şi lanţuri din tuburi de cupru interconectate cu mărgele
sau dinţi de animal. Inventar de mormînt din prima parţe
a mileniului al Iii-lea î.e.n. După: 1-3, Archeologia
Ukrainskoi RSR editată de Telegin 1971; 4, Hăusler 1976.

223
din punct de vedere stratigrafic, dea supra aşeză­
rilor şi mormintelor Usatovo -Fol teşti (D inu 197 4).
Majoritatea d ată ril o r cu radio-carb on pentru mor-
11nintele de tip Iamna de la vest de Ma rea Neagr ă
indi că o perioad ă im ediat următoa re anului
3000 t. e.n. (vezi anexa F şi fig. 79).
Numai in România s-au analizat opt zeci de
schelete provenind din mormintele de t ip Iamna
- un exemplu suficient pentru concluziile ce se
impun . Oamenii acestei culturi erau robuşti, îna lţi,
cu crani i predominant dolicocefale, înălţime cra-
n ian ă med ie ş i occiput rotund, masiv fa cial varia-
bil, nas p roeminent, orbite de dimensiuni mijlocii
şi m a ndibul e puternice. Tipul acesta corespunde
bine celui gă s it în mormintele de t ip Iamna din
Ucra im1 şi sudul R.S.S. Ruse (Necrasov 1979;
Kruţ 1972 ; Gherasimov 1955).

2. I mpaclul asupra Europei centrale şi wnei

adriatice: exodul populaţie i Vucedol spre 1,1est şi
sud
Valul al tre ilea a lov it cultura Baden-Vucedol, o
c u l tură cu ca rncter hibrid „ku rganoid", apă rută
ca urmare a va lului al doilea. Complex ul Vucedol
este datat Ia cca secolele 29-27 t. e.n. (vezi
anexa G) şi est e numit astfel după în ă lţim ea forti-
fi c a l ă Vu cedol din nord -vestul Iugoslaviei. (Alte
numiri utilizate pentru a ceeaşi c ultur ă sint
„Zok" -fol os ită de arheologii maghiari - , „ slavă"
ori „Laibach/Lj ub ljana" - dup ă turbăria de lingă
Ljubljana, ln nord-vestul lugoslaviei.). T erito-
riul său esti c a fost cotropit de invadatorii cul-
turii Iamna . Cultura Baden nu mai este atesta tă
dup ă faz a ei ulLimă (Bosaca ).
Existenţa unui sistem intensiv de apărare şi
probabila consolidare a puterii reies din l a nţul
impresionant de fortifi caţii şi de sate întărite·
Concentrarea cea mai mare de aşezări se află
în jurul loca lit ăţii Vucedol; alta o găsim in jurul
oraşului Pecs (sud-vestul Ungariei), alta la sud
de Viena, apoi tn vestul Slovaciei şi în jurul
oraşului Praga. Obiectele de tip Vucedol stnt

224
 atestate acum spre nord-vest pînă în centrul Ger-
maniei şi spre sud-vest p1nă în Bosnia, Herţe­
govina şi insulele Mării Adriatice. Grupul Mak6,
o ramificaţie a acestei culturi de-a lungul Dunării
şi Tisei inferioare în Ungaria şi vestul Slovaciei,
s-a deplasat spre Moravia, Boemia şi centrul
Germaniei, formînd acolo grupul Rivnac de sate
fortificate (Masek 1961; Ehrich şi Pleslova-
Stikovă 1968). Locul acestui grup a fost luat de
agricultorii culturilor Pecica şi Nagyrev („vechi
europeni"?). In vestul Ungariei şi nord-vestul
I ugoslaviei, complexul Vucedol a fost urmat de
complexul Samogyvăr-Vinkovci, care precede popu-
laţia paharelor campaniforme (Bell Beaker). Mai
mult, exodul populaţiei de călăreţi creatori ai
culturii paharelor campaniforme la mijlocul mile-
niului al treilea sau scurt timp după aceasta, apoi
din teritoriile culturii Vucedol, ar putea fi 1n legă­
tură cu ameninţarea permanentă dinspre est.
Această populaţie a dus spre vest tradiţia kurga-
nelor în ce priveşte armamentul, structura socială
şi credinţele. Prezenţa calului este factorul de
prim ă importanţ ă ln mobilitatea purtătorilor cul-
turii paharelor campaniforme. Clteva aşez ări apar-
ţinînd acestei culturi de la Budapesta (Csepel
Hollăndiut şi Csepel-Hăros) au arătat că animalul
domestic cel mai frecvent întilnit era calul (peste
60%), ceea ce dovede şte un amplu proces de
domesticire a acestui animal în zona carpatică, "
evident, o tradiţie locală continutnd perioada
Baden - valul al doilea (Bokonyi 1970).
Morminte cu caracteristici ale tradiţiei kurgan
au apărut tn Grecia (insula Leukas şi nord-vestul
Peloponesului) datînd din perioada helladică II
timpurie şi perioada helladică mijlocie. Necropola
de la Steno, în insula Leukas, consttnd din 33
<le kurgune, este unul din cele mai convingătoare
exemple· privind noua populaţie deja l'ltabilită
tn Grecia (Dorpfeld 1927; Gimbutalil 1973). Tu-
mulul cel mai mare, înconjurat de un zid de
sprijin din piatră, cuprindea o cameră mortuară
cu scheletele unui bărbat şi unei femei (ritual
suttee asociat funeraliilor unui personaj regal?).

221
Luptătorii sau c ondu c ătorii erau echipaţi cu
pumnale triunghiulare cu nervură mediană dintre
care unele aveau minere placate cu aur. Structura
mormintului, ritualurile de inmormîntare şi echi-
pamentul b ărbaţilor de vază seamăn ă izbitor cu
cele ale valului kurgan II, aşa cum este cunos-
cut din kurganele de la Usatovo, la nord-vest de
Marea Neagră, sau de la T ă rnava in nord-vestul
Bulgariei (fig. 78).

3. Impactul asupra Europei nordice: cultura

ceramicii decorate cu şnurul sau a securii de luptă
Cultura amforelor globulare a fost un factor decisiv
in formarea complexului ceramicii decorate cu
şnurul şi a prelungirilor sale spre zona estică a
Balticii, centrul Rusiei (Fatianovo), nord-vestul
Europei şi sudul Scandinaviei. Structura economică
de baz ă (creştere a animalelor, agricultura bazată
pe folosirea plugului, transhumanţa, lipsa aşeză­
rilor permanente, exploatarea extensivă a sile-
xului, chihlimbarului şi sării, setul de unelte) şi
c o resp ondenţele specifice în ritualurile de inmor-
mîntare indică o continuitate intre perioada amfo-
relor globulare şi cea a ceramicii decorate cu
şnurul. Dar care a fo st cauza unei atare difuziuni
ample spre nord şi nord-est, chiar spre o zonă cu
o clim ă mult mai rece? Presupunem că aceste
d eplasări au fost cauzate de presiunea popula-
ţi ei cu morminte tip Iamna dinspre est şi dinspre
zona culturii Vucedol - pahare campaniforme din-
spre sud (fig. 80). Studiile antropologice vor tre-
bui s ă stabileasc ă nivelul influxului real al popu-
laţiei tip Iamna in teritoriile culturilor amforei
globulare-ceramicii şnuruite. Studiile lui Schwi-
detzky (1978; 1980) şi Menk (1980) au arătat că
arealul complexului ceramicii şnuruite este ete-
rogen din punct de vedere biologic, ceea ce implică
o influenţă de substrat. In orice caz, efectul
biologic al popula ţiei kurgan este evident in regi-
unile adiacente zonei nord-pontice.

226
D Mi haiiovka I I faz a Kurgan Ill 1
'I
: : : : : : : Jamna (lamna-faza Kurgan N'l

---•Valul al Ill-lea
~W Baden-Ezero-Troi al - Răspindirea populaţiilor
.kurganizate·in urma vulului al
doilea ~i ca rezultat cil valului al
@\WJ Cultura amfurelor globulare tralle'I

Fig. 80. Impactul valului al treilea (Iamna) asupra cul-

turilor Baden-Vu~edol şi amforelor globulare - ceramica
lmpodobită cu şnurul, precum şi deplasarea acestora 11pre
nord, vest şi sud.

Concluzii

Cele trei valuri discutate mai sus au dus la „kur-

ganizarea" Europei, un proces deosebit de com-
plex, implicînd hibridarea a două sisteme culturale
şi a mai multor tipuri fizi ce de populaţie (gracil-
mediteranean, şi mai robustul „proto-meditera-
nean" sau „Cro Magnon C"). Liniile anterioare de
demarcaţie intre culturi s-au dezintegrat, tradi-
ţiile măreţei arte şi arhitecturi „vechi europene"

227
 (pre-indo-europene) a u di spă rut ori s-au degradat;
credintele si stru ctura soc i a l ă s-au modificat.
Calul, 'că ruţ'a, jugul , pumnalul şi lancea , patriar-
hatul , precum şi noi zei şi imagini mitice - tipice
mitologiilor ind o-europene - au fo st introduse
ori s-au impus. Vechea E uropă a fost transfor-
mat ă , dar nu exte rminată.
Valul I (cca 4400-4200 î.e.n.), lega t de popu·
l aţia de că l ă reţi Hvalînsk-Srednii Stog II, înar·
mat ă cu pumnale de silex, suliţe şi s ăgeţi, a lovit
Europa ce ntral-esti că pînă tn Ungaria răsări·
lea n ă ş i a provoca t dezintegrarea majorităţii
grupuri lor culturale ale Vechii Europe - Kara-
novo, Petreşt i, Vinca şi Lengyel. Civilizaţia Cucu-
t eni (Tripolie) a coexist at cu ceea ce par a fi fost
grupuri mici de noi veniţi . Satele tradiţionale
de agricu ltori au fost înlocuite de un sistem centra\.
pe o fortăreaţ,ă amp l asată pe în ă lţimi. A început
trecerea de Ia structura soc ia l ă matrifocală la cea
p atrifo ca l ă . Au fo st introduşi caii domesticiţi
precum şi armele fol osite de pe cal: pumnale,
virfuri ascuţite, săgeţi. A a părut simbolismul
soarelui şi al calului.
Valul al II -Zea (cca 3400-3200 t. e. n.), fegat
de cultura n o rd-ponti că Maikop a fazei Mihai-
lovka I , a provocat dezintegrarea culturii Cucu-
teni (Tripolie), şi „kurganizarea" unor vast&
teritorii din bazinele Dun ă rii şi Mariţei (formarea
complexelor Ezero-Baden) şi în cimpia nord-
europeană (formarea complexului amforelor glo-
bulare). Au fost introduse metalele dure (aliaju}
arsenic-cupru), atelajele de boi înjugaţi şi plugul
(aratul), precum şi un set de simboluri specifice
ideologiei indo-europene. A continuat procesul
consolidării puterii şi bo găţ,ie i în fortăre ţele de:
pe în ă lţimi.
Valul al 111-lea (cca 3000-2800 t.e.n.), legat
de populaţi a Iamna (Yamna) - triburi kurgancu
„rude" în bazinul inferior al Volgăi şi dincolo de
acesta - s-a îndreptat din nou spre Europa
central-răsăriteană pînă în estul Ungariei şi nordul
Iugoslaviei. Populaţia Baden-Vucedol s-a depla-
sat spre vest şi nord-vest către coastele Adriaticii
 şi, în ultimă instanţ ă, spre G1·ec ia , spre nordul
Italiei, Boemia şi centrul Germaniei. P op ulaţia
ceramicii decorate cu ş nurul s-a răs pîndit că tre
nord şi nord-est spre a forma aco lo ramurile
nord-ves t europeană, su d -s ca nclinaY ă , est- b a lti că
şi central-rusă ale culturii ceramicii decora te cu
şnurul /securii de lup tă („Fatianovo" ). Acest ultim
val a fost decisiv in conturarea co nfiguraţi e i etnice
a Europei, în r ăs pîndir ea tradiţiei kurganelor pe
o scară extrem de largă ş i fin almente, în form area
unor grupuri loca le ce au apă rut ca a tare în zorii
epocii bronzului din cent rul şi nord ul Europei. 70

Anexe
A. Tabelul de mai JOS, indiclnd dalăril e cu radio -ca rbon
obţinute prin analizarea mangalului şi oaselor de animale
de la Usatovo şi Maiaki, ilustr ează cronologia comple-
xului Usatovo.
Usatovo :
4330±60 B.P., 2380 t .E.N. (UCLA 1642 A} [3 3t,0-2860
î.e.n.];
Maiaki:
4400±100 B.P., 21,50 Î.E.N.] (Bln 629 ) [3370-2880 î.e .n.]
4375± 60 B.P., 2425 Î.E.N.] (UCLA 1642 b)
[3360-2 895 î.e.n.];
4375± 60 B .P., 2425 t.E.N.] (UCLA 1642 g}
[3360- 2895 î.e.n.];
43t.0± 65 B.P., 2390 1.E.N .] (Lab. Leningrad)
[3350-2880 î.e.n.).
Date calibrate (reale): 3000-3400 î.e.n.
B. Datări cu radio-carbon pentru faza Ezcro I, faza tiin-
purie a bronzului:
Lab. nr. Datare cu C1, Dată rea lă corectată
Bln 428 2310 1.E.N. 2950 î.e.n. [33!10-264 5 î.e.n .]
427 2415 3000 [3365-2865 ]
421 2385 2980 [3360-2680 ]
4'12 2360 2970 [3355 - 2665 ]
423 2490 3390 [3480-289.'.i ]
424 2625 3400 [3645-3025 ]
522 2505 3380 [3640-2900 ]
526 2185 2940 [3015-2415 ]
523 2450 3210 [3370-2880 ]
52t. 2510 3380 [3490-2900 ]
525 2330 2960 [3350 - 2650 ]
527 24t.O 3310 [3370 - 2875 ]

'221
C. Dat.Ari cu C1• pentru faza Coţolenl:
Aşezarea Lab. nr. Dată B.P. Dali reali
Ostrovul LJ 3797 4570 ±60 [3515-3050 l.e.o.]
Corbului LJ 3798 -t220 ± 50 [3365-2910 ]
LJ 3799 4400 ± 60 [3365-2900 ]
Biile LJ 3533 4470±50 secolele M-30 t.e.n.
Herculane [3470-2945 ]
LJ 3534 4360±60 [3355-2885 ]
LJ 3535 4360±60 [3355-2885 1
LJ 3536 U00±60 [3340-2860 1

D. Datări cu radio-carbon pentru aşezările tip Baden:

Aşezarea Lab. nr. Duh'\ B.P. Dată reală
OSzentivân Bln 476 t.51!'1± 80 (25651.KN .)sec. 341.e.n
(3515-2940 l.e.o.]
Siimog A 246 1,52o _U60 (25701.KN .lsec.34 t.e.o.
[3645- 2900 i .e o.]
Podolia Bln 556 44!"15 .l: 80 (2555l.E.N .)sec. 3taî.e.n.
[3690- 2900 l.o .n.]
lwanowice M 2166 4300±200 (23501.E .N.)sec. 301.e.n.
[3480-2't20 I .c .n.]
Hissar Bln 350 4290±100 (23401.E.N .)sec.301-e-n.
[3350-2655 l.e .n.]
Homolka GrN 4065 4260±70 (23101.E.N .)seo.301.e.n.
(grupul
1livnât)
Insula Csepel Q 1122 4170±90 (22201.E.N.)sec. 29t.e .n.
(Budapesta)
Pivnica KN tt.5 4110±169 (21601.E.N.)sec. 27 l.e.n.
(grupul
Kostolac)

E. Dalări pentru cultura amforelor globulare din Polonia:

Aşezarea Lab. nr. Dată B.P.
~bowo 4623± {.0 (2673 l.E.N.)
Klemenlowico OrN 225 4440 ±160 (2490 )
Datele reale slnt cuprinse Intre 3400-3200 l.e.o.

F. Datări cu radio-earboo pentru morminte Iamna din

Rom4n~ Bulgaria ti Ungaria:
~ Lab. nr. Ci• B.P. Dată realA
Baia Ha- KN 88 4060±160 sec. 30-26 l.e.o.
mangia (2110 l.E.N. [2990-2210 l.e.o.]
4090± HO aec. 30-26 te.o.
Bio 29
(2140 t.E.N.) [3025-2310 te.o.]
CernavodA Bln 62 4260Î100 aec. 30-29 t.e.n.
(?310 .E.N.) [3360-2550 l.e.n.]
 Varna Kl 89 4210± GO sec. 30-29
(2260 Î.B.N.) [3030-2GSO î.e.n .]
KHegyhăza Bln G09 4265± 80 sec. 30-29
(2315 Î.E.N.) [3345 - 2650 I e.n).

G. Datări cu radio-carbon pentru faza Baden-Vul'edol din

Boemia şi Bosnia:
Aşezarea Lab. nr. Dată B.P. Dală reală
Homolka GrN 4065 4260±70 sec. 30 - 29 î.e.n.
(şi com- (2310 Î.R.N.)
plexul
ruvnac)
Hrustovafa Bln 564 "125±80 sec. :10 - -29 î.e.n .
(2175 î.BN .)

Referinţe

ANATI, E.
1976 E'.Jolution and Style in Camunian Rock Art,
„Archivi" 6, Capo di Ponte, Edizioni del Centro
Comuno di Studi Preistorici
BENESCH, F.
1941 Die Festung Hutberg, Halle
BERCIU, D.
1972 Quelques donnees preliminaires concernant la civili-
sation de Cerna1Jodă, „Slovenska Archeol6gia",
XX, 1, p. 268-280
BERCIU, D.; S. MORINTZ; P. ROMAN
1973 Cultura Cernal'odă II. Aşezarea din S ectorul B de
la Cerna11odă, „Studii şi cercetări de istorie veche",
XXIV, 3, p. 373- 405
BOKONYI, S.
1979 The Earliest Wa1Jes of Domestic Horses in Easl
Europe, „The Journal of Indo-European Studies",
V, 5
BOGN.ĂR-KUTZI.ĂN, I.
1963 The Copper-Age Cemetery of Tiszapolgrir-Basa-
tanya, „Archaeologia Hungarica", 42, Budapesta
CERN!II, E. N.
1978 Tornoe delo i metallurgia " drel'neişei Bolgarii,
Sofia, Academia Bulgară de Ştiinţe
DANILENKO, V. M.; M. M. ŞMAG LI I
1972 Pro odin po'.Jorotnii moment v istorii eneolitici11ogo
naselenia Pi•·dennoi EPropi, „Archeologia" (Kiev ),
6, p. 3-20
DINU, M.
1974 Le probleme des tombes a acre dans les regions
orientales de la Roumanie, „Preistoria Alpina",
10, p. 261-275

231
DORPFELD, W.
1927 Alt-Ithaka, Munchen
ECSEDY, I.
1971 Eine neue Hiigelbestattung der „Grubengrab"-Kultur
( K upferzeit-Fruhbronzezeit ) in De1Ja1Jan31a, „Mittei-
lungen des Archăologischen lnstituts", 2, p. 45-50
1974 Ojabb adatok a tiszantUli rezk6r t6rtenetehez, „A
Bekes Megyei Muzeumok Kozlemenyei", 2, p . 3-40
1975 Die Grube.ngrabkurgane und Elemente 1Jom Steppen-
ursprung m der ungarischen Frilhbronzeze.t, „Acta
Archaeologica Acad. Scient. Hung.", 27, p. 277-284
ECSEDY, I., D. VIRAGH'
1973 Vorbericht ilber eine Untersuchung nach der Verbr•i-
tung der Kurgane in Ostungarn, „Mitteilungen d.
Arch. Instituts d. Ungarischen Akad. d. Wiss.",
ft, p. 31-33.
EHRICH, R. W.; E. PLESLOVA-STI KOVA
1968 Homolka. An Eneolithic Site in Bohemia, „American
School of Prehist. Res.", Peabody Museum, Harvard
Univ., XXIV., Ceskoslovensk ă. Akademie Vl\d,
Monwnenta Archaeologica XVI, Praga
GAZDAPUSZTAI, G.
1961,,-Zur Frage der Verbreitung der sogenannten „Ocker-
1965 grabkultur" i.n Ungarn, „M6ra Ferenc Muzeum
Evkonyve, 2, p . 31-38
GEORGIEV, G. I.; N. Ja. MERPERT; R. V. KATIN-
CIAROV; D. G. DIMITROV
1979 Ezero, rannobronzovoto selişce, Sofia, Academia
Bulgară de Ştiinţe, Inst. de arheologie
GERASIMOV, M. M.
1955 Vosstanovlenie liJa po cerepu „Trudi Instituta Etno-
grafii Akademia Nauk SSSR", 28
GIMBUTAS, M.
1956 The Prehistory of Eastern Europe. 1. Mesolithic,
Neolithic and Copper Age Cultures in Russia and
the Baltic A rea, „Amer. School of Prehist. Research",
Peabody Museum, Harvard Univ., XX
1973 The Beginning of the Bronze Age in Europe and the
lndo-Europeans, 3500-2500 B.C., „The Journal of
Indo-European Studies", I, 2, p. 163-214
1978 The First Kurgan Wa1Je into Copper Age Europe,
„The Journal of Indo-European Studies", V, 4, p.
277-338
HĂUSLER, A.
1963 „Sildrussische und nordkaukasische Petroglyphen,
„Wiss. Zeitschrift der Martin Luther Univ.", Halle-
Wittenberg XII, 11, p. 889-921
JOVANOVIC, B. .
1974 lndoevropljani i Stepska Kultura Grobova1ama u
ranom Bronzovom Dobu Podunavlja (Rezumat tn
engleză: The Indo-Europeans and the ~teppe
Fit-Grave Culture in the Early Bronze Age m the
Danube Basin), „Istrazivanja", 3, p. 5-24

232
 KALJ CZ, N .
1963 Die Peceler ( Badener) Kult ur und Anatolien, Bu-
dap esta, Akademiai Kiad6
1968 Die Friilibronzezeit in Nordost-Ungarn., „Archaeo-
lo_g i a, Hung. ", n.s., 45, p. 15- 61
1973 „ Ober die chronologische Stellung der Balaton-
Gr up pe in Ungarn", în: Chropovsky, B. (ed),
Symposium ilber die Entstehung und Chronologie
der Badener Kultur (Nitra 1969), Bratislava, Verlag
der Slow. Akad. d. Wiss., p. 131-163
197 6 „Ein neues kupferzeitliches Wagenmodell aus dar
Umgebung von Budapest", Festschrift fur Richard
Pittioni zum 70. Geuurtstag, Viena, Franz Deuticke
KR U Ţ , S. I.
197 2 Naselenie territorii Ukraint epohi m edi-bronzt,
Kiev, p. 125
LAGODOV SKA, O. F.
1946 Raslropki usati(1skogo kurgana I-II, „Naukovi
Zapiski" I I Kiev
1953 Pamiatki us~tivs lrogo tipa, „Archaeologia", VIII,
p. 95-109
LAGODOVSKA, O. F.; O. G. ŞAPOŞNIKOVA; M. L.
MAKAREVICI
196~ Mihaili Ps he poselenia, Akademia Nauk Ukrainskoi
RSR, Inst. Archeologil
LEBEN, F.
1973 „Zur Kennfnis der Lasinja-Kultur in Slowakei",
în Chropovsky, B. (ed .) Symposium uber die Entste-
hung und Chro nologie der Badener Kultur (Nitra
1969), Brat islava, p. 187-197
LICHAR DUS, J.; J . VLADAR
1964 Zu Problemen der Ludanice-Gruppe in der Slowakei
(K problemom Iudanickej skupiny na Slovensku),
„Slovenska Aroheol6gia", XX, 1, p. 69-162
MASEK, N.
1961 Die ~ i PruU-Gruppe in B <Jhmen und ihre chronolo-
gische Stellung, „L'Europ e a la fin de l'âge de
pierre. Actes du Symposium consacre aux problemes
du Neolithique europeen", Praga-Liblice-Brno,
1959, Ed. de L'Academie tcheooslovaque des
Sciences, p. 327-335
MEDUNOVA-BENE~OVA, A.
1964 Eneoliticke sidliste Stare Zamky " Brne-Li§ni,
„Pam atky Archeologicke" LV, p. 91-155
MELIUKOVA, A. I.
1962 Kurgan usatcwskogo tipu u sela Tudorovo, „Kratkie
Soobşcenia Instituta Arheologii", 88, p. 74-83
MENK, R.
1980 A Synthesis of Physical Anthropology of the Corded
Ware Complex,,,Journal of Indo-European Studies",
VIII, Papers of Dubrovnik Conference (M. Gimbu-
tas ed .), Washington

233
 MERPERT, N. J a.
1974 Dre~· n e iş i e s /wto 1·odi i·oljsko -uralslwgo m <'jdu recia,
Moscova, Nauka
MERPERT, N. J a.; H . I. GEORG IEV
1973 „Posclcnie Ezero i ego mcs lo sredi pamiatnikov
rannego bronzovogo veka vostocinoi Evrop!", !n:
Chropovsky, B. (ed.): Symposium uber die Entste-
hung und Chronologie der Badener K ultur (Nitra
1969), Bratislava, p. 255-257
MORINTZ , S. ; P. I. ROM AN
1968 A spekte des Ausgangs des Ăneolithikums und der
Vbe rgangss tufe zur Bron:ezeit im Raum der Nieder-
donau , „Dacia", n .s „ XII, p. 45-128
MOVŞA, T. G.
196 1 O sviaziah plem entripols koi kulll.lri so stepntmi
plem cnami m ednogo veka„ „Sove tskaia Arheologia",
2, p. 186- 199
NECRASOV, O.
1979 „Les l'opu lalions de Ia pcriode de transilion du
NL\o-Encoli l hi que a J' âge du I3 ronze et leurs parti-
cu lari tos an lhropolog iques" , !n A nthropologie et
Archt!ologie. L e cas des premieres civilisations du
m etal . J\ cles du Symposium de Sils-Maria (GR,
Su isse). A rchives s uisses d'anthropologie gt!nerole,
43, 2
NEMES KBIU, J . ..
1956 „A n lhropolog ische Ubersich t des Volkes der Pe-
ccler Kull ur", in : Banner , J. „Die Peceler Kultur",
Archaeologia H ung„ n .s. XXXV, Budapesta
N IKOLOV, B.
1976 Mogilni pogrebenia ot rannobronzo 11ata epoha pri
Tărn a11a i Kneja, Vracianski okrug, „Archeologia",
3, p . 38 -51
NOSE K, S.
1967 Kullura amfor kulistych w Polsce, Wroclaw-Varşo­
via-Cracovia, Lucrările comisiei de ar8eologie, 8
PAS SEK, T. S.
1949 P eriodiza/ia tripols kih poselenii, „Materialii issle-
dovania po arheologii SSSR", 10, p. 194-275
1963 Pamiatki usati11slwgo tipa, „Archeologia", VIII,
p . 95-109
PATAY, P.
1966- Grăh er 11on Sipp en-Hăuptlingen aus der Kupferzeit,
1967 „A Mora Ferenc .l\fuzeum Evkonyve", 2, p. 49-55
PITTlONI, R.
1954 Urgeschichte des osterreichischen Raumes, Viena;
Franz Deutiske
POPESCU , D.
1937- La tombe a acre a Casimcea, „Dacia", v.s. VII-
1940 VIII, p. 85-9 1
POP OV, R.
1932 Mogilinite grobo11e pri s . Endje, „Izveslia Arh .,
Inst", VI, p. 89-116

234
n EN FRE\V , C.
1970 T he bun it hou se at Sitagroi, „A nf.i q11ity", XL IV,
174 , p. 131 - 134
TIOMAN. P. I.
1971 Strukturănderungen des En d ăn eoli t h ikum s im Donau-
K arpaten-Raum, „Dac ia", n .s., XV, p . 3 1- 169
HUDINSKJ, M. J.
1952 Kamennaia Mogila, „Kra tki c soob şce ni a Inslituta
Arheo logii" , I , p . 21- 31
SC HMIDT , n. R.
19!. 5 D ie Burg Vuledol, Zag rl'b, Kroa lisch es arch . Slaati1-
mnscum
SC H RICKEL, W.
1957 T1'csteuropiiischc El emente im Neolith ilw m und in
der f ruhen Bronzezcit M iueldeutschlands , „ La ndes-
museu m fiir Vorgeschi chlc"., Dresda, Vo i. 4 ş i 5
SC H\V ID E TZ KY , L.
„ An lh ropologie der Schnurkcramik- und Slreitaxt-
kullurcn", în Schwabedissen, W . (ed .). Die A n-
( ănge des Neolithik ums vom Ori ent bis Nordeuropa ,
partea a VIII -a b , Anthropologie, p a rtea a dou a,
Fundamenta, Monogr . z. Urgesch., F. Reihe B,
vo i. 3, Koln -W ien , Bohlau Verlag
1980 Th e I nfluence of the Stcppe P eople Bascd on the
Physical Anthropological Data, „Journa l of IE
Sludi es" , V I II, Pa pers of Dubrov nik Conference
(Gimbutas M., ed .) , W ash ing ton
SE!î; \\"A LD, O.
19r, o Die j1mgneolithischc Si cdlung in fletz (N iederdonau),
„ Praehistorica", 7
ŞMAGL I, M. M.; V. P. DUDK IN; K. V . ZI N KOVS KI
1973 Pro vivcennia tripolskih poselen . „Arheologia", 8,
p . 2:.l-39
Sl~KA, S.
1972 G răb crfe lder
der Laznany-Gruppe in der Slowakei,
„Slovenska Archeo16gia", XX, 1, p. 107- 175
SV EŞ NI KOV, I. K.
1973 Nove pohOPannia kulturt kuliatih amfor u Rovenski
oblasti, „Archeologia", 8. p. 63-67
TALL GREN, A. M.
1934 Sur Ies monuments megalithiques du Caucase occi-
dental, „Eurasia Septentrional is Anliqua", IX,
p. 1-4 5
TELEGIN, D. Ja .
1973 Seredno -stogivska kultura epohi mi<li, Kiev, Aka-
d emia Nauk Ukrainskoi SSR, l nsl. Archeologii
T OCIK , A.
19M Zăchranny vyzkum v Bajci- VlkanoPe v rokach
1959-1960, „S tudijne Zvt!s ti", 12, p. 15-18 5

235
WISLANSKI, T.
1966 Kultura Amfor Kulistych w Polsce Polnocnozachod-
niej, Varşovia, lnst. Hist. Kult. Materialnej
1970 The Globular Amphora Culture. Th e N eolithic in
Poland, Varşovia
ZINEVICI, T. P„ S. I. KRUŢ .
1968 Antropologicina harakteristika darmogo naselenia te-
ritorii Ukrainl„ Naukova duşla Kiev, p. 13-39
C ÎTEV A PRECIZĂRI
DE ORDIN ARHEOLOGIC
PRIVIND PROBLEMA
PROTO-INDO-EUROPENILOR

Este cit se poate de clar că soluţia privind origi-

nile proto-indo-europenilor - pe baze atît spa-
ţiale, cit şi temporale - se află în mina arheo-
logului. Io ciuda amplelor cercetări lingvistice,
nu s-au oferit încă răspunsu ri definitive referi-
toare la problema patriei primitive indo-europene,
deoarece chestiunea în di scutie este situat ă foarte
departe în timp *. Şi totuşi, rezultatele investi-
gaţiilor lingvistice, d es făşurate timp de două
secole, sint o mină de aur pentru arheologi. A
nu ne folosi de ele însea mnă a ne lipsi de un ma te-
rial cu adevărat bogat.
Cercetările lingvistice au arătat aşadar că , la
un moment dat, în preistorie a exista t nucleul
unui stadiu cultural şi lingvistic din care s-a
dezvol tat ulteriQr o mare varietate de idiomuri şi
culturi indo-europene. S-a mai arătat că analogiile
specifice dintre numeroasele idiomuri indo-euro-
pene reprezint ă , cît se poate de clar, un detaliu
mult prea fin pentru a putea fi explicat printr-o
teorie poligenetică sau prin împrumuturi intra-
lingvistice (cf. Thieme 1954). Aceste „analogii
specifice" şi apest „stadiu specific" există şi ln
materialele arheologice, ceea ce du ce la concluzia

• O critică detaliată a problemei esle prezentată tn

disertaţia
lui James Mallory Theory and Method on the
Indo-European Homeland, Los Angeles (UCLA), 1975
(N.A.) .

237
c ă a existat cu ad evărat un teritoriu proto-indo
european (PIE). Utilizînd mijloacele arheo logiei
este posibil să coborîm înapoi în timp spre o
b a z ă geog ra fi c ă - un a real de origine - de ca re
sîn t lega te d e z vo l t ă ril e ulterioa re.
Metodele rec o n s tru c ţ i e i arh eologice care fac
din patria pro to- indo -e uropean ă o rea lita te isto-
ricii slnt numeroase ş i nu mai puţin complica te
decît ce le lingvisti ce. Ce rinţel e necesa re reco n-
stru c ţiei sint: (1) Studierea culturilor de sub-
strat. (2) Trasarea co ntinuită ţii cultura le plecînd
de la cul t uril e ind o-europene atestate istoric pînă
la perioad ele preistori ce. (3) Id entificarea unei
anumite culturi într -un a numit m om ent şi pe
o arie geo grafi că a numit ă care este în m od clar
relevantrt punctelor 1 ş i 2. (4) I dentificarea unor
elemente cul t urale proto- ind o-europene specifice.
(5) Id en tifica rea unor comp onente ne-indo-euro-
pene în Europa şi în Orientul Apropiat ; ş i (6) In-
cercarea de a înţel ege procesul de hibridare al
elementelor proto-indo-europene ş i de substrat
ne-ind o-europea n (pre-indo-european).
Lu c ră ril e mele de pî n ă a cum privitoa re la
„teoria kurga n" nu s-au baza t pe aborda rea pro-
blemei proto- indo-eur openil or p rintr-un set de
formul e reconstruite li ngvi stic, ci pe stud ii în
timp ş i s p a ţ iu asupra : (1) a rea lelor loc uite de
vorbitori de limbi b a ltice ~ i slave (1 946 ; 1963;
1971); (2) neoli t icului ş i epocii bronzului în cen-
trul şi Yestul Europei, adi c ă a Vechii Europe
care nu a fo st indo-euro p ea n ă (1973 , 1974 a, b).
Toate a ceste studii mi-au înt ă rit convin ge rea că
a existat într - a d e văr o „cul tur ă - s ur s ă " .

1. Cultura kurganelor:
denumire şi cronologie

Deşi au trecut aproape 20 de a ni de la publicarea

lu crăriiîn care legam problematica proto- indo-
europeni lor de infiltrarea p o pulaţiei kurganelor
în Europa şi Orientul Apropiat din spre stepa din-
tre Nipru ş i \' olga , co n c epţi a mea pr ivind pro-

238
 blemele de baz ă nu s-a schimbut. Fireş te, stn\
necesa re citeva rec tifi că ri ca re să ţină seama
de noile d e zvolt ă ri ale şt iinţe i, in special sub
raport ul d ată ril o r. Datele prezenta te în studiul
din 195G şi în cel din 1963 în ceea ce prive şte
cu ltura kurga n şi „criza cultura l ă" din Europa
pre isto ri că au fo st mult revizuite într-o comuni-
ca re din 1966 prezenta t ă la Conferinţa de la Phila-
delphia asupra c iviliz a ţie i indo-europene (Gim-
butas 1970).
Faptul că aspectele cronologice nu erau per-
fect sta bilite în faza iniţi a l ă a dat ă rilo r cu radio-
carb on a f ăcut înţel ege rea datelor difi c il ă ling-
viştilor şi altora din afara sferei arheologiei. Şi
totuşi, pentru cei preocupaţi de problematica
preistoriei, metoda d ată rii cu radio- ca rbon (C 14 )
şi calibrarea ei pe baza den<lrocronologiei (cal-
cule bazate pe inelele pinului californian cu co-
nuri ţepoase) a fost o adev ărată binecuvîntare,
chiar d acă adesea s-a fă cut simţită nevoia revizu-
irii unei gîndiri structurate pe comparaţii tipo-
logice şi pe date publica te anterior. Este adevărat
că metoda de data re cu C14 a suferit s chimbări
ese nţi a l e în ultimii 20 de ani, dar acum ea s-a
stabilizat. Avem la di spoziţie un num ă r consi-
derabil de dată ri pentru fiecare complex arheo-
logic şi ne baz ăm pe calibrarea acestor date prin
dendrocronologie. Estim ă rile cu ajutorul inelelor
de copac nu ne pot duce prea departe (adîncimea
în timp este pînă la cca 5400 i.e.n. şi se speră ca
în curînd să se adauge alţi 500 de ani). Datorită
noilor metode de datare, se pot discerne nu numai
mileniile, ci secolele şi chiar jumătăţile de secol
din cadrul neoliticului şi epocii bronzului: 71
Termenul „kurgan" este o denumire generică
pentru o tradiţie culturală cuprinsă între cca
5000 şi 2000 t.e.n. El acoperă o serie de elemente
socio-economice, stilistice şi religioase care duc,
tn ansamblu, la ideea că a existat o afinitate
genetică între numeroasele complexe culturale
din acest interval de timp. Cultura „kurgan"
nu este o entitate unitară şi uniformă; ea cuprinde
trei milenii subdivizate în patru perioade, de la

239
Kurgan I la IV. Nu este nevoie să e limin ă m
etichete ca Serednii Slog II, Yamna (sau Iamna,
„groapă, ca vit a te" ) ori „securea de lupt ă- cerami ca
decorată cu şnurul " , deoarece acestea sînt nece-
sa re pentru a id entifi ca anumite complexe arheo-
logice în dinrse faze ş i zone. Num ai fazele Km-
gan I şi II pot fi ec hivalate cu un complex cul-
tural rela tiv uniful'm. De-abia <lup ă expansi un e
s-au produ s noi ernlu ţ. ii, adi c ă au apă rut variante
cultural e.
Înainte de re vo luţia produsă ln cronologie de
datăril e cu radio-carbon şi ca libr ări le dendro-
cronologice, se estima că aşa-numita „cultură a
kurganelor" ar fi avut o durată mult mai scurt ă ,
desfă şurarea ei de-a lungul a trei milenii fiind
comprim a t ă în aproximativ un singur mileniu.
Datorit ă co mpl e xit ă ţii generate de „instabili-
tatea" ln cronol ogie, termenul „kurgan" a fost
greşit folo sit ori înţe l es de unii spec ialişti. Repet :
„kurgan" nu d enum eşte cultura patriei primitive
indo-europene, ci caracteristicile culturale ale
populaţiei proto-indo-europene în perioada rele-
vant ă pentru problema patriei primitive.
Cele trei milenii ale „trad iţiei kurgan" cuprind:
Faza Kurgan I - mil eniul al V-lea i.e.n., o peri-
oadă de relativ ă uniformitate culturală, c un oscut ă
in aşez ă rile descoperite în stepele dintre Nipru
şi Volga, la est de zona civilizaţiei Cucuteni
(Tripolie). Denumirea arheologică a acestui com-
plex este „Serednii Stog li" în bazinele Niprului
şi Donu lui * şi „Yam na (Iamna)" timpurie sau
„mormintele cu groapă" in regiunile cursului
inferior a l Volgăi, cursul inferior al fluviului Ural
şi la nord de Marea Caspică.
Faza Kurgan 11 - prima jumătate a mileniului
al IV-lea î.e.n. E ste perioada începutului unei

* Denumirea Serednii Stog II a început să fie folosită

pentru un complex cultural în urma săpăturilor din anul
1927 Intreprinse de A. V. Dobrovolski în zona pragurilor
Niprului. Serednii Slog este o aşezare stratificată, stratul
superior (II) acop erea resturi ale culturii Nipru - Doneţ
(Serednii Stog I) - Dobrovolski 1929; Telehin 1970 (N.A.)

240.
 lTiw ln vest de Marca Neag r ă, dată ci nd mor-
111i 11 IP I ip l\ 11rgn n TI npnr î11 a ren lul \'ce hii Europe
ş i pătrund spre Eu ropa cen tra l ă de-a lungu l Dună­
l'Îi . T11 nr Psl ,:tadi u , c ivili zntiile vechi europene"
(p rt- - i11d11 - r11ro p rn ~ ) î ~ i eo n i inu d' e xiste nţ.a.
Fa. :a l\ 11rgan fli - R doua jum ăta te a mileniului
a l IV -iea î. e.n., fază m a rc ată de apa ri ţi a unei
noi culturi în partea n ordi c ă a P eninsulei Bal-
ra n icc ş i în E uropa c ent ral- est i c ă (complexul
Cerna ,·oei;'\-Boleraz-Proto Baclen- Ba<le n), în Euro-
pn r eni ra l2i (complexu l am forelor globulare) şi
în Tra nsrau cazia, toate zone le c o n ţ in încl elem ente
kurga n. Ac eastă peri oadă a cuprin s proces ul com-
p lex de hibridare sau „ kurga nizare" ce a dus la
imp o rta n te tr a n s form ă r i în econom ie, stru ctura
soc i a l ă ~ i reli g ie. Sînt atesta te veh iculele şi caii;
te ii -u rile ş i ! nă lţimil e avînd poziţii strateg ice din
a rea lele c i v ili zaţii l o r Vin ea- Turdaş ş i Lengyel
(zona es t - ba l can i c ă ) sint tra nsform a te în forti-
fi cR1 ii ş i ce ntre trib a le; nu se cuno aşte nici un
o raş sa u sat m a i m a rc c u ca ra c ter „vechi euro-
p ean".
F a:a K11rgan 1 V - m il en iu l a l Ill -lea, consoli-
darea g ru purilor t rib a le d om in a te de elemente 72
k urgan, precum ş i creş terea mobilităţii şi expan-
siunii. Este perioada comp lexe lor „ceram ica deco-
ra tă cu şnurul - securea de l uptă" clin centrul
ş i nordul Europei, complexelor mormintelor cu
g roapă („Yamna") ş i m o rminte lor-catacombă din
stepele nord-p ontice, faze i Ma ikop clin Ca ucazul
de nord ş i peri oada distruge rii oraşe l o r clin zona
egeeană ş i est-med ite ran ea n ă . Nordul Europei,
pînă în Suedia ş i sudul F inla ndei, ş i Grecia a u fost
„kurganizate".
Grupurile de vorbitori de limbi indo- europene
din epoca bron zului şi fi erului p ot fi id entifi caţi
într-un l anţ de dezvoltare neîntreruptă plnă în
această p erioa d ă : vorbitori a i idiomurilor ger-
m a nice în area lul complexului „ceramicii d ecorate
cu şnurul - securii ele lup tă" din nord-vestul
Eur opei; balticii in complexu l est-baltic ş i com-
plexul securii de lupt ă din centrul R.S.S. Ruse (Fati-
a novo); slavii în complexul nord- carpatic a l cera-
 micii decorate cu ş hurul - securea de luptă~
grupul celto-it alo-iliro-fri gia n în complex ul cera-
micii decorate cu şnurul - securea de lupt ă din
13 centrul Europei; pre-grecii sau proto-grecii în
grupul kurgan albano- pelago nia n ; pro to -s ci ţii în
complexul Yamna-Poltavka din sudul R.S.S. Ruse.

Intregul sistem al „culturii kurga n" nu este

bazat pe o s in g ur ă tr ă să tur ă co mun ă („izo-
morf") - movila sau kurganul. „Kurgan" este
denumirea unei tra diţii ş i, asemeni multor alte
denumiri, nu se refer ă la o unică trăsătur ă , ci la
ansamblul de elemente definitorii, care sint: o
societate pa triarha l ă , un sistem stratificat în
clase, e xis te nţa unor m ici unită ţi tribale conduse
de c ă pete nii puternice, o eco nomie preponderent
pastoral ă inclu zînd c reş t e rea calului ş i cul t ivarea
plantelor, elemente de a rhitectu ră cum sînt coli-
bele mici dreptu nghiul a re subterane (bord eie) sau
supraterane, cu stîlpi de susţin ere din lemn ,
sate mici şi fo rt ăreţe masive amplasa te pe înăl­
ţimi, o cera mi că g rosol a nă n epictată d ec orată
prin incizie sau împun să turi , elemente religioase
ce indică e xi s t e n ţa unui zeu al cerului şi/sau
soarelui, precum şi un zeu al tunetului, sacrificii
de cai şi cultul focului. Movila (sa u kurganul)
este, aşad ar, doar unul din aceste elemente defi-
nitorii. Movilele de p ă mlnt sau gră mezil e de pietre
de deasupra mormintelor cu puţ ( shaft-gra"es)
erau în maj oritatea cazurilor foarte joase, adesea
sub 1 m !n ă l ţ ime. De-a lungul timpului, ele au
avut de suferit de pe urma distrugerilor în regi-
unile cu p 3mtnt arabil. Ca atare, movila nici nu
mai este ates ta bil ă întotd eauna, mormîntul in
sine fiind mai important decît „c ă ciula" lui.
Riturile de lnmormîntare sînt de o importanţă
excepţional ă în a ne da o imagine desp re struc-
tura so c ial ă şi reli gioasă. Practicile de inmormin-
tare nu slnt lmprumutabile altor culturi, nici nu
sint brusc ab andonate, chiar dac ă suferă treptat
modific ă ri. Deoarece mormintele tradiţi ei kurga-
nelor constituie majoritatea covîrşitoare a restu-
rilor culturale, ele sînt o sursă principală de infor-

242
maţie. Carilcteristi cile prin cip ale nle structurii
mormîntului ş i a le pr·nd.icil or de înm ormlntare
sînt urrn iHoa 1·ele: (1) P rezenţa lin ei casc mortuare
co ns truiLr. fi e din lCSJiPz i de p ia lr<l, fi e din lemn
ln inte ri oru l gropii, acoperită cu lemn sau cu
pietre ori cu un cort sprijinit pe trei sau patru
stîlpi sau pari de lemn. Fundul era acoperit cu
preşuri, ocru din sc oarţă de copac, cen uş ă sau
pietricele. (2) Mormîntul era acoperit cu o movilă
rotund ă de p ă mînt sau de pi atr ă , adesea încon-
jura t ii de un cromleh, ad i că de un cerc de pietre
sau de stîlp i din lemn. Numai mormintele regale
erau m arcate cu un turnul n eo bişnuit de înalt;
celelal te erau joase. Stele fun erare de forma
unei zei t ă ţi m asculin e grosolan tăiate în gresie
marca u Jocu l de înmormîntare (unele au fost refo-
losite pentru a acoperi casele mortuare). (3) Groapa
ce ntra l ă dintr- o movil ă era d estinată b ă rbatului,
iar gropi le secundare femeilor, copiilor şi eventual
a ltor membri mai puţin importanţi, bărbaţi sau
fem ei, ai fami liei sau cla nului. (4) Prez enţa
obiceiului s11llcc, a di că inmormî ntarea sotiei si
co piil M 7i, poale, a sclav il or alilturi de soţul; ta tăl
lll'i s l ă pînul decedat. (5) I nmormînt area anima-
lelor în gropi separate. (6) Atestarea sacrificiilor
de oameni ş i a nim ale în s tr·în să l egătură cu înmor-
mîntarea memb rilor clasei superioare. (7) Evi-
d e nţi e rea un or di s tin cţii do c l asă în absenţa sau
pre z e nţa anumitor elem ente din inventarul de
înmormînt are ; majoritatea m ormintelor sî nt lip-
site de inY enta r ; mormintel e ci.i peteniei ori răz­
boinicului cuprind vîrfuri de săgeată şi ţepuşe
din silex, un cuţit, o secure de lupt ă (din corn
de cerb în faza Kurgan I, de piatră sau cupru
în fazele Kurga n II şi III), capăt de ghioagă din
pia tră (în formă de cap de cal în faza Kurgan II),
un ornam ent pectoral co nfe c ţionat din dinţi
perforaţ. i de cîi ne, vulpe, lup sau urs, un colier
din colţi de mi s treţ şi, în mod excepţional, un
inel din cupru sau electrum, brăţări spiralate din
cupru şi o cataramă din os pentru c ingătoare;
unul sau m a i multe pahare slnt aşezate la capul
sau la picioarele mortului. (8) Morţii erau inhu-

2'43
 maţi şi depuşi pe fundul mormtntului in poziţie
ghemuită: în fazele Kurgan I şi II pe spate şi,
de regulă, cu capul spre est, în fazele Kurgan III
şi IV pe o parte (b ărbatul pe dreapta, femeia pe
stînga) cu o orientare predominantă spre vest.
~ 7 Riturile de incinerare nu erau total necunoscute.
Elementele definitorii enumerate mai sus se
referă la riturile funerare ale culturii de la nord
de Marea Neagră şi din bazinul inferior al Volgăi
în perioada 5000-2000 î.e.n. Ele se aplică şi
mormintelor cu kurgan din Europa central-
estică, centrală şi nordică, precum şi regiunii de
la sud de Caucaz în fazele Kurgan II-IV, adică
în perioada de expansiune şi post-expansiune.
Acestea au continuat, cu anumite modificări,
chiar pînă în perioada istorică, în epoca bronzului
şi fierului. Credinţa într-o viaţă de apoi, carac-
terizat ă prin aceeaşi structură socială stratificată,
reprezint ă una din trăsăturile cele mai conser-
vatoare ale societăţi lor indo-europene. Riturile
kurgan de înmormîntare pot fi deosebite cu uşu­
rinţă de cele ale populaţiilor de vînători şi pes-
cari nord-euroasiatice, reprezentate de ceramica
decorată cu pieptenele şi incizată, ca şi de cele
ale agricultorilor din sud-estul şi vestul Euro-
pei ori din zona mediteraneană.

2. Fazele Kurgan I şi li din stepele

delimitate de Niprul inferior,
Volga inferioară şi Munţii Urali
şi problema „patriei primitive"

Dacă tradiţia kurgan nu este sinonimă cu patria

primitivă indo-europeană, ce se poate aştepta de
la arheologie in rezolvarea bazei spaţiale şi t empo-
rale a proto-indo-europenilor?
Atenţia no astră trebuie îndreptată spre fazele
Kurgan I şi II, 5000-3500 i.e.n. Intre bazinul
inferior al Niprului şi sudul Uralilor sînt cunoscute
aşezări de o relativă uniformitate (fig. 81: I).
„Serednii Stog 11" este denumirea un ei variante
vestice a acestei culturi, apărută sub influenţa
subsLratului din regiunea Nipru-Doneţ (cultura
„ Nipru-Doneţ" a stadiului sub-neolitic, avind
afinităţi cu culturile din Bielorusia şi sudul
Lituaniei) şi în centura de coa stă nord-pontică
Surskaia din jurul M ării de Azov şi in zona
pragurilor Niprului, precum şi în cultura neolitică
din Crimeea - nordul Cau cazului. Cele mai tim-
purii aşezări kurgan „pure" trebuie să se afle în
regiunea Volg ă i şi dincolo de aceasta, dar crono-
logia aşez ă rilor esti ce est e în c ă neclară; între
stepele Siberiei şi cursul superior al Ieniseiului
sînt cunoscute aşez ă ri de tr adiţie kurgan l.n cursul
mileniului al IV-lea î. e.n.
Se cunosc peste o sut ă de localităţi din a ceastă
fază (Telehin 1973). Dintre acestea, cîteva stnt
aşezări, celelalte sint morminte, mine de silex,
precum şi descoperiri izolate. Cea mai bine
explorată aşezare - Dereivka din districtul Kiro-
vograd pe Nipru, la confluenţa cu Omelnik -
ocupa cca 1/3 hectar. S-au descoperit două
semi-bordeie dreptunghiulare cu dimensiunile
6 X 13 m şi alte constru cţii mai mi ci tntinse pe
o supra fa ţ ă de 2000 m 2 ex cava ţi. Al ături de
bordeie s-au scos la lu m in ă vetre sub cerul liber,
locuri pentru măcinat şi ateliere de ceramică. La
o extremitate a satului s-au descoperit mormin-
tele a doi cîini şi un altul conţinînd un craniu de
cal. Presărate în toa tă a şezarea s-au g ăsit pahare
sparte din pa s t ă conţinînd scoici pisate şi avind
baza as cuţită, oase de animale şi cochilii de Unio
şi Paludinae. Resturile de cai re pre z int ă 74%
din ansamblul animalelor domesticite. Urmează
vitele (21 %), porcul şi oaia. Dereivka şi alte
asezări au furnizat obiecte din corn de cerb cu
u~a sau două perforaţii care se presupune că au
fost folosite ca frîu pentru cai. S-a estimat că un
sat ca Dereivka _adăpostea 55 de cai, 19 vaci,
9 porci şi 17 oi/capre (statistica a fost întocmită
prin analizarea a 3232 oase de animale domesticite:
Bibikova 1963: 130 sq. ). Oasele de animale săl­
batice din aşezările fazelor Kurgan I şi II repre-
zintă 7-40% din ansamblul oaselor găsite (în

2-45
 ..
:
.
.i
\
~ ..·. > ..:l\•...
··........·· .

m a joritatea ca zurilor, între 10 şi 25 % ). Împreju-

rimile acope rite cu p ă duri sînt indica t e d e pre,
zenţa unei . faune specifice : cerbul, că prio a ra ­
mistreţul, viezurele, vulp ea, castorul, iepurele,
ursul, elanul, lupul, jderul şi măgarul să lb ati c .
Oasele de p eş ti de apă du lce, prec um ş i ha rp oanele
şi cirligelc de pesc uit ate s tă practica rea pescu-
itului în riuri ş i la curi din apropi erea aşez ă rii. Cu lli-
yarea rudime ntară a unor pla nte se f ăcea cu a ju-
 Fig. 81. Blocurile cu lluralc clin Europa în mileniul al
V-lea î.e. n.
I: Compl exul Kurgan I ş i I I sau Serednii Stog I I, presupus
a reprezenta vatra culturii pro to-indo-eu ropene. II: Vechea
Europă, o r a mifi caţ ie a Lumii străvechi cu începuturile
în neolitic (mileniul al VII -iea î.e.n.). Aces t bloc cultural
sud-est european constă din şapte variante sau c ivilizaţii:
(1) egeeană; (2) adriatică; (3) centra l-balcani că (Butmir,
Vinca-Turdaş, Tisa ); (4) central - dunărean[1 sau Lengyel;
(5) est-balcanicr1 (Gume lniţa-Karanovo); (6) transilvă­
neană (Petreş ti); (7) moldovenească - vest-ucraineană
(Cucuteni-Tripolie). III: Cullura cera micii liniare a
Europei centrale d ezvo ltată prin acu lturaţia vinătorilor
ş i pescarilor la agricultură. Puternic influ e n\. ată de, şi
înrudită cu, I I. IV: Blocul neolitic vest-european consttnd
din culturile: Fossa, în Spania; Chassey, ln Franţa;
Lagozza, ln nordul Italiei ; Cortaillod în estul şi centrul
Elveţiei; Windmill Hill în Anglia ş i Irlanda; Michelsberg,
in Renania. V: Cultura unei populaţii locuind ln păduri,
Nipru-Don e ţ, cu distribuţia spre sud trunchiată de infil-
trările Kurgan în regiunea Niprului inferior. VI: Cultura
sub-neolitică est-baltică de pescari Nemunas-Narva înru-
dită cu ErLeb0lle ln nord-vestul Europei. VII: Ceramica
inciz ată a culegătorilor de hrană din zona acoperită de
păduri din centrul R.S.S. Ruse. VIII: Cui tura es t-rus ească -
lanţul mijlociu al Uralilor, reprezentată de culegători de hra-
nă, înrudită cu VI l.

torul unor săpă lig i din corn de cerb, iar măcina­

rea grînelor cu ajutorul un or pi să l og i din piatr ă
- singurele dovezi privind practicarea agricul-
turii. Nu s-a descoperit nici un mîner de seceră
confecţionat din os sau din lemn care ar fi putut
fi folosit prin ataşarea unei lame de silex. Cuţi­
tele lungi de silex şi răzuito a re l e sînt predomi-
nante în industria prelu c rării ::;ilexului. S-au găsit
unelte din piatră pentru preluci'a rea lemnului -
topoare, tesle şi d ă lţi. Sursele locale de cupru au
fost exploatate pentru con fecţi onarea podoa-
belor - inele, brăţări spiralate şi pandantive.
Armele sînt, probabil, cele mai frapante vesti-
gii - securi de lupL ă formidabile c onfecţionate din
corn de cerb, unele de 30 em lungime, nenumă­
rate virfuri de s ulită si vîrfuri de săgeată atent
şlefuite, precum şi 'ghi~ age sculptate artistic din
piatră semi-pre ţioasă, de reg ulă porfir de nuanţă
verde în chis. Acestea din unnă era u ele forme

2'47
difrrite - globul n re, în for m ă de p a ră, cu lrei-
p :: Lru protub en: nţe globu lare !'a 11 l :'i ia te în formă
d P cap d e ca l. .i\r·nw le au fo s t gi\sit e în m ormin-
td e b ă rb at ilo r ~·i CT rau si m bo luri a le statutului
ci,rcspunzăto r 11 ~li i şei" sa u răzbnini c . Incă din
l"n7.a cea m a i Lirn p11r ie u tr ad iţi e i kurga n elor se
cunosc m ormin te duble co11t.i11î11 cl un bărbat si o
fe meie în gropo\.i i<Îmu llan, 'precum şi mormi'nte
de a ni m nle clnrnestice. Mormintele fînt reprezen-
tato d e g ropi construite din lespezi de piatră şi
acoperite c u o gri:i mad ă ele pi etre pla te.
Stru cLura economici'i ~ i so c i a l ă a acestui com-
p lex este uni că ; ea nn p oate fi co nfundată cu
cea a c ulturii ceramicii d eco rată cu pieptenele şi
in cizate din centrul R.S.S. Hu se şi partea centrală
a U ralil or, r; 1 cu lt.ma ca u caz ian ă ori cu cea a
P eninsulei B:iJ„n :' il' r , a Europei centrale ori
n or dice. l 1m cz ile p rivind creşterea calului şi
călăr i a sînt clare. Nici o zonă din est, sud, vest
sa u nord nu a prezentat vreo specializare în
creştere a ca lului. Cîteva oase de cal, car e rareori
reprezi nt ă m a i mu lt de 2% din totului a nima-
l elor d om e:st iciLe, f:inL c1 rn oscu t e d in unele a şe­
zi'i ri d e tip Cueut cn i (Tr ipolie) ş i est-b a lcanice
- Gum e lniţa (Telehin 107:1: 133 , 134) ori din
necropolele culturii Ti sza polgar din es t.ul U nga-
riei ş i Moravia (Bokon yi 1974), co nte mp orane
fazei I<m ga n II.*

* Afirm a p a lui Goodcnough că arealul culturii Cucu-

t eni (Tripolic) or fi fost zona domestiririi calului şi patria
primili vă in do-eurnpea n ă (Goodenough 1970), cu alte
cuvin te ves lnl Ucrainei şi l\Ioldova unde se afla foarte
avansat a civ ili zaţ i e Cucuteni, nu are nici o fundamentare
arheologic;'\. Nu numai can titatea de oase de cal din aşe­
z ările kurgan, dar ş i preze nţa calului sălbatic trebuie
lu a te ln co n si d e raţ ie. În cuvintele lui DOkon y i : „cea mai
t impurie ş i mai impoi'Lant.I\ domes ticire a ca ilor trebuie
silfi av ul loc în stepele Asiei ş i estului Europei, căc i numai
în aces le reg iu ni se găsea în neolitic un mare număr de
cai să lb a ti ci care suprav i eţuiseră pleistocenului. Ca atare,
aici a începu t ş i domesticirea lor. Dar în Europa domes-
ticirea. nu a doblndi l ni c i odată aceeaş i imp o rt anţă, deoa-
r ece rolul principal l-au avut caii ajunşi aici dinspre est"
(Bokonyi 197t.: 238). Oasele de cai găsite în estul Unga-
 Datele arată că domesticirea calului şi-a avut
centrul in t eritoriul culturii kurganelor de unde
s-a răspîndit ap oi spre vest.
B azind u -şi lu cr ăr il e pe elemente stratigrafice
şi tipol ogice, Telehin a subîmp ă rţit complexul
Serednii Stog II în două perioade, fiecare avînd
dou ă subfaze de aproape 1000 de ani. Singura
datare cu radio-carbon pentru aşe z a rea de la
Dereivka (sau Kurgan II) este 3565 ± 90 I.E .N.
adică cca 4730 î. e.n. dată real ă , şi s-a obţinu t
prin datarea unui os de cal analizat la Universi-
tatea din California - Los An geles (UCLA
1446 A). Restul cronologiei se b a zează pe dat ă ri
cu C14 pentru diverse faze ale cul turii Cucuteni-
Tripolie cu care populaţia kurganelor a ven it
în contact pe la mijlocul mileniului al V-lea î.e.n.
Schema cronologic ă este următoa rea :
Kurgan Civilizaţia CucuLeni

(Serednii Stog)
Faza Kurgan I I b Cuculeni l3
a Cucu teni AB
Faza Kurgan I b Cucuteni A
a l' re-Cucu ten i II I

D ată ri cu radio-carb on pe ntru fa zele Pre -Cucu-

teni I II şi Cucu Leni A :
Aşezar ea Laborator D ată
înainte Da li\
de prezent reală

Tirpeşti GrN 44.21, 554.0± 85 44.00 l.e.n.

[ 4.555- 3990 î.c.n.]
Ruoeşlii Bln 590 5565 ± 100 44.20 l.e.n.
Noi I [4.565-td20 î.e.n.]
Polivanov GrN · 5134. 54.4.0± 70 1,350 l.e. n .
Iar [4.54.0-ld2 5 ~H 30 - 3% 5 î. e.n.]
Hăbăşeş li GrN 1985 5330 ± 80 1,300 î. e.n.
[Vt1 5- 3875 i.e.n.]

riei într-o necropolă de la Deszk, Iîn gă Szeged, în cadru l

complexului Tiszapolgar (contemporan cu fa za Cucuteni
AB) au aparţinut - după cum arată Bokonyi - unui
tip de cal mic de stepă similar celor găsiţi in satul De-
reivka (loc. cit, 238) (N .A.) .

24,
 DnLifr i cu ra di o-ca rbon pentru fnzn Cu cu tcn i B:
Va lea Lu - GrN 19R2 11 950± 60 :l700 î.e.n.
pului r:rn9:. - :{fi40 i. e. n.]
Evm r nk a lJC LA 11. fiG ll 11790 ± 100 :3600 î. e.n.
[38.'.i.'.i - 3360 î.c .n.]
UCLA 1671 n 4890 ± 60 3700 i.e.n.
[3875-3393 i.e. n.]
Ciap ac vka Bln 631 t, 870 ± 100 3680 î.e.n .
[3 885-3375 î. c. n.]

75
D eoca md a t ă nu ex i s t ă d a t ă ri cu C14 p entru
faz a Cu cuten i AB; aceasta trebuie p l a sată între
4300 ş i 3700 î. e.n.
Da ta prim ei ap a riţii a vehi culelor nu a fost
încii defini t iv sta biliLu, da r este foarte posibil
să se a fl e în fa za Kurga n Il, ad icii probabil nu
m a i tîrz iu de mij locul mileniului a] CV-lea î.e.n.
U n ku rga n de la Sto roj ev a ia Mogil a , pe cursul
inferi or a l Niprului, poa te proven i din faza
Kurgan II (Terenojkin 195 1) *. Con ţinu t ul aces-
tui m ormln t de t ip I\ urga n II era reprezentat
de un rno rmî nL cu puţ c u un schele t de b ă rba t
aşezat p e spal<', cu p icioarele strîn se ; deasup r a
lui fu se ser ă în g r ă rn iicl i Le sub un corL co mponentele
de lemn a le unui ca r cu d o u ă roti. Slr ucl.urn m or-
mîntului de la Storoj eva ia :Mogila nre pa ra lele
aproap e P-x::lcte în ce le m a i timpurii m orminte
kmgan din districtul Bekes clin nord -estu l U nga-
ri ei (Ecsecly 1971), ceea cc a rat ă indirect posibi-
liLa tea cn vehi culele sii fi fos t. dej a p reze nLe în
Rurop::l cc nLr::l l-esLicil. la acP-n d a l ă . Nu trebuie
uita t că pi:ir'\.il e compon ente a le unui ca r or i ca rul
întreg se p ăs trea ză d oa r r a reori.
Nu este nevoie sii urcă m în timp din colo de
5000 î.e.n„ d eşi comple xul cu ltma l m ezolitic
ş i pa leoliti ('. sup erior de la Ma rea N ea g ră ~ i din

* Kurganul numit Sloroj evaia Mogila, care cuprindea

resturile de lemn ale unui car în grăm ă dite deasupra mor-
mtntului şi acoperite cu un cort , s-a crezut iniţial că apar-
ţine perioadei scilice (Terenojkin 1951 ). Noi I_-am identi-
ficat ca fiind de Lip „kurgan" în anul 1956 ş 1 am repu-
blicat studiul, cu o ilustra ţ ie, in 1970 (N.A.).

250
 t10rdul nrnnţil o r Caucaz a rost uniform in ceea
re p riY eş t e un elt ele cu hn11 ă dP. sil ex. ŞLim d i11
analiza lin g vi sti cii fa pt u l ci\ ipot et ica li mbii pr0Lo-
in<lo- e urop e a n ă nu re f l ectă u11 s tad iu prcagri co l
ori agri co l Limpuriu, c i un s tad iu ca lco li t ic mai
avansat. F enomenul dom estic il'ii ca lului si al c Ctlă ­
l'ici, precum ş i invental'ea roţ. ii const it uie Pl \' -
mcntul fundam ental a l e n tiLi\ţ ii proto-ind o-eu ro-
pene. Este prea sim pli s t să c redem că , da că am
urca m a i su s în timp, am put ea ajunge la un model
idea l al p a triei primi Li,·e in do-europene. 1u

există alte mijloace decî t cele oferi te de pa ra lelele

etnografice p entru a v erifi ca d acă o c ul tură de
vînători ş i pescari, cons id e r a t ă unifo rm ă într- o
zonă cum es te cea nord - ponti că , a r fi putut cu-
prinde o s in g ură limb ă n edife ren ţiată . E sLe logic
să ne în chipuim că Y înă to rii ş i p esca rii din m ezo-
litic şi paleoli ticul s u perior tr ă iau în gru pur i
izolate şi vo rbeau 1;1u lt m a i m ulte idiom uri ori
dialect e decîL o pop ul a ~ i e a că re i c ultură era
marcată de o m obilitate în continuă c re ~ lere
(avîncl ca i ş i vehi cule) ş i de c ome rţ (c u sil ex ,
eupru ş i, în ce pin<l c:u m ijl ocu l celu i el e- a l IV-iea
mil en iu î.e .n., cu bronzul pe ba ză de a rsen ic) .
Cred C<'i o anumită co n. o licl are lin g v i s ti că s-:1
produs în perioada imediat precedenlii ex pan si-
unii spre r egiunile înYec in a te.
Afirmaţia mea din '1970 în sen sul că „r ezu J.
tatele obţ inut e prin cercetarea a rh eo l o g ică fo c
posibil ă Yizualizarea pa triilor p r imiti ve la u n
anumit moment şi într-u n anumit loc ca o r ea li-
tate istori că" se refer ă anume la această perioadă,
calcoliticul din stepa U cra inei de est ş i sudul n.S.S.
Ruse. Îmi imaginez nu cleul proto-indo-europea !-1
ca fiind in acea stă zon ă la a ceastu dat ă specificii,
aflîndu -se intr-un proces de m obiliza re şi conso-
lidare care a dus la o explozie demograf icii .
Nu era o patrie primitiv ă mil enară, ci o b az:,
geografică unică sprijinind o stru ctur ă socia lJ.
feudală cu o superioritate recent dobîndită î11
76
privinţa mobilităţii şi armamentului.

211
 ~. Substraturile
Arheol og ii nu trebuie sa ignore da tele lingvisti ce
rel evante pentru sub straturile ne-indo-europene.
Cîteva stud ii trebuie :wult' în vedere. De exemplu,
etimologii ~i o nom atologii li mb ii g receşti au arăta t
că există un num ă r de term eni de civilizat.ie ce
nu au origin e indo-eu ropean ă . Printre u ceşlia se
află, în special , termeni privi tori la flora şi fauna
m ed iteran ea n ă ori la navigaţie, arhitectură, struc-
tura p o li ti :.' ă şi numiri de z e i t :t ţi (cf. Krahe
1949: 18-25). Inova\iiJe din hitită , cum a r fi
pierderea genului gramat.ical şi a gradelor de
comparaţie la adj ectiv, au fost atribuite influ en ţe i
substratului lingvistic ca uca zian (Gamkreli<lze
1970: 138-143) . Cercetări l e lui Wagn er indică
substraturi în arealul celtic (infl u e nţe care cores-
pund un ei limbi ce ar fi fost foarLe ap ropiat ă de
berber&). Inte r esantă , ~ i probabil p e rtinentă pen-
tru substraturi le ne-indo-europ ene, este „pano-
rama lingvistic 8. nord-europeană" d esc ris ă de
W agner ş i Kyl slra, ca re in clu de scoţi a na , ga elica ,
no rvegia na ci e vest ş i la pona (Wagne1' 1964:
225-298; K ylstra 1967: 101-12'L). Stud iul re-
cent a l lui Pi san i Inclogcrmanisch wul Europa
·(1974) prezi 1 1Lă o t eză conform căre i a o linie
:sep ară Europa în do u ă . În partea ele vest se a fl ă
toate limbile care ut ili zează accentul pe una şi
aceeaşi silnb ă a cuvîntului; în partea el e est (el e
la Marea DalL i c ă pîn ă la Adriatic ă ) se a flă acele
limbi care au acce nt liber variabil. Deoarece ac-
centul este unu l din cele m a i conservatoare aspecte
ale unei limbi, a cest fapt se poate datora ex isten-
ţei unui substrat ne-i ndo- europ ean , cum ar fi
substratul din blocul neolitic vest-europea n. Hans
Kuhn a observat că mult e din hidronimele euro-
pene au nucleul fon etic în -ur-, -ar-, -ir-. Acest e
nume au adesea suîixele -s, -k, -n, cum ar fi
Urs, Urle, Burs, Burk. Concentrarea lor cea mai
semnifi ca tivă se află în Franţa, Belgia, Olanda,
Luxemburg şi nordul Germaniei (Kuhn 1971).
D acă a ceastă teorie se va dovedi corectă , a r fi

252
interesant să se com pa re di s Lr ibuţi a numirilor
cu cea din rn ltura nro li l id Y e s t-eu ro p ea n ă .
Ce rf'e Ui r·il e ling ,·is li ce co rela t e cu da tele arheo-
log iPi 111' rn iiri pos ibilit a tea un ei so luţii mai clare
în s tud iul s ub ~ tral urilor .
I la l'l a Europe i în t.irnpul mi lc11i11l11i a l V -lea
î.e.n. (fig. 81) indi că zo ne cu fo nduri culturale
consid era bi l diferite. P en tru noi, numai zona
m ar cat u cu I poate fi at ribuită proto- ind o-euro-
penil or. Cca mar c ată cu Il reprez int ă „Vechea
Euro pi'i " : cPn ma i timp ul' ic c iYi li zaţ i e e uro p ea nă,
o pa rt e integ ra nU\ a lumii st r ăvec hi înrudit ă cu
nrltmi le ne- ind o-eu ropen e a n a t o li a n ă, est-medi-
lc 1·an e:111ă şi m esopota mi a n11 . în ceputul c i est e
sin oni m c; 11 începutul ag ri cul turii în m il eniul al
V II-i ea î. e.n. î n t im pul mil eniului a l V-l flR, V echea
Civilizaţi e E u1·opea n ă, co nsti nd dintr-o mulţime
de variante loc ale, a ati ns un gra d în a lt oe comple-
xitate ş i ra fi na ment. Acest lu cru poate fi ob ser-
Yat în fi eca re as pect a l ves ti g iilor cul tura le - a rhi-
t ectura ( co rrntru c ţii cu ma i mu lt e în c ăpe ri şi
c: u d o u ă ni ve luri , mor m inte, l ăca şu ri de cult , pe reţi
pid aţ i , mob il ir r) , arta cc rarn if' ii (o Yari et a le incre-
dibil ~t dr forme ş i m ode le al o unor vase ş i fi gurine
poli crume, picla le cu gra fit ~ i lu struite c u negru),
c:os tum e ş i pnd oa b e (Yes t im c n ta ţ.ii b oga te de ritu a l
at.ît p entl'u femei, cît ş i pe ntru b ă rb aţ i), m eta-
lurgia (cu prul şi auru l) , s pecia lizarea în m e şt e ­
~: u gu ri ete. Jn partea ce n l ral ă a culturilor Vinca
(Turcl aş ), L aka ni că ş i m o ld o ve n ească - ves t -u crai-
nean ă Cu cu len i (T rip olie), sa tele mari s-au trans-
form a t în a şe z ă r i urb ane . E:;tc foa rte probab il
că societ a t ea veche europ ea n ă avea o sl ru c t.ură
m a triarha l ă . 77
Ar ealul 111 rep rezin tă cultura centra l-eu ro-
peană a ce ram ic ii liniare („B a ndker ami k" ) influ-
e nţa t ă el e, ş i înrudit ă cu, c i vi li zaţ iil e ce ntra l-
bal ca ni că (Starcevo -Criş) şi ulterior cu faza tim-
purie Vinca-Turdaş . Se pres upune că aceasta s-a
form a t prin a culturaţia vînătorilor şi p escarilor
locali din m ezoliti c. Ramificaţ iil e ei periferice au
fost treptat asim ilate de cul turile occ id enta le
neolitice (~1i c h e l s b e rg ş i „ceram ica -pîlnie" ), de

253
Lengyel (o ramificaţie a Vechii Europe tn zona
Dunării mijlocii) şi de Boian (un grup est -ba lcan ic
al Vechii Europe) în distribuţia sa spre est în
România.
Area lul l V re p re zint ă blocul neolitic occid ental,
înrudit cu cultura n o rd - africană, un recipient de
stimuli culturali continui din spre es t ~i zona
centra ! - m e dite ra n ea n ă . Acest bloc es te cel mai
puţin releva nt pentru problema prolo- ind o-euro-
penilor.
Simbolul V repre zint ă cultura zon elor împă­
durite Nipru-Doneţ, care a cunoscut domesti-
cirea anima lelor. Ramura sa sudic ă de-a lungul
Niprului şi Doneţului a fost prima as imilat ă de
cultura Kurgan şi a di s r ă rut o dală cu faza
Kurgan II.
Aria VI re prezint ă cu !tura n o rd-e u ropeană
de pescari ş i vînălo ri Nemunas-Narva, înrudit ă
cu Erteb01le din Danemarca si din nord -vestul
Germaniei. E a a persistat p!nă l~ infiltra rea popu-
l a ţiei „ceramic ii deco rat e cu şnuru l - securea de
lupt ă" în prima jum ă ta te a mileniului al III-
iea î.e.n. Cul t ura Er Lebolle este s u ccedată de
complexul paharelor în fo rm ă de pîlnie, care
prezintă simi li tudini cu blocul neolitic vest-
european (tu rnuli alungiţi, arhitec tură m ega litic ă,
înmormlntări colective).
Simbolul VII reprez intă cultura cera micii cu
împuns ătur i creată de o ci v ilizaţie de vinători
şi pescari din regiunea împădurit ă a R.S.S. Ru se cen-
trale. Continuitatea sa este trasată pînă la infil-
trarea populaţiei „Fatianovo - securea de lupt ă"
din prima jum ătate a milen iului al Ill-lea î.e.n.
Grupul VIII este cultura de vînători ş i pescari
cuprinsă intre R.S.S. Ru să răsă riteană şi zona cen-
trală a Uralilor, înrudită cu VII. Este id e ntiri cat ă
a fi patria primitivă a fino-ugr·ienilor.

4, Expansiunea Ji hibridarea

Infiltrarea indo-europenilor războinici, reprezen-

ttnd o societate patriarhală, aduşi de cai şi de vehi-

25-4
cule în Vechea Europ ă , a determinat restruc-
turarea soc iet ăţ ii, eco nomiei ş i religiei: hibrid area
motivelor religioase, ec:lipsa elemen lelor feminine
dominante în arti\ ~ i dezintegra rea sa telor mari ş i
aşeză ril o r urbane. Aceste schimb ă ri o feră cheia
înţelegerii noii perioade a istoriei Europei - o
schimbare care este semnificativ ă nu numai
pentru problematica proto-indo-europenilor, ci şi
pentru originea civi lizaţie i occidentale.
Pîn ă acum, cauza d ecă d erii Vechii Civilizaţii
Europene, cu nenum ă ratel e sale sate şi oraşe, cera-
mica rafina t pictat ă , varietatea tra diţiilor arhi-
tecturale, sanctuarele şi divinităţ,il e sale, nu a
fost atribuit ă catastrofelor naturale ori transfor-
mărilor econom ice locale. Nu s-a produs nici un
cutremur ca re să fi dislocat întreaga regiune dună­
rean ă . S-a demonstra t că trecerea spre o climă
mai u scată a început pe la 5500-5000 î.e.n.,
aşadar cu un mileniu înaintea crizei (vezi dovezile
bazate pe studii geologice de la Anza, în Macedo-
nia de est: Gimbutas 1974 b) .
Penti-u a fi î nţe l easă , criza din mil eniul al
IV-i ea î. e.n. necesită ce rce t ări concertate de arheo-
logie, geo logic, botani că , pa leozoologie ş i antro-
pologie fi zică la sca ră pan-europeană. Nu se pot
aplica mecnnic „mod ele ale transformi:irii cultu-
ra le" în cazul Vechii Europe; asemenea t eo rii nu
ţin seama de datele li ngv istice şi mitologice. In
ciuda com pl exiti:i ţii cerceUi rilor privind reconsti-
tuirea proceselor culturale ce au avut loc în acest
mileniu, ex i stă un fapt remar cabil şi concret
- prezenţa mormintelor-kurga n la vest de Nipru
în Moldova, Dobrogea, valea Dunării din România,
Bulgaria şi Iugoslavia, Transilvania şi nord-estul
Ungariei - ceea ce aduce un m'gument decisiv
în favoarea infiltrării un ei populaţii din spre est.
Cercetătorii acestor morminte „străine" în teri-
toriile aparţinînd culturilor Cucuteni, Gum elniţa,
Sălcuţa, Petre ş ti şi Vinea-Turda ş le consideră
de tip „kurgan" (Csalog 1954; Kalicz 1967;
Gazdapusztai 1965, 1967; Kutzian 1963; Ecsedy
1972, 1973; Gara8anin 1961; Dumitrescu 1963;
Berciu 1954, 1964 ; Dinu 1968; Morin tz ş i Roman

255
 1968; Necrasov şi Criţescu 1965). Aceste morminte
seamănă pînă în cele mai mici detalii cu cele de
pe Niprul inferior, Donul inferior sau Volga
inferioară (pregătirea gropilor, con stru cţi i în formă
de colib ă sau cort, acoperirea fundului mormin-
telor cu rogojini, c oa j ă de copac sa u cen uşă,
folosirea ocrului ş i poziţia mortului - pe spate cu
picioarele strînse) . O atare asemăn a re totală nu
poate fi întîmplătoare. Mai mult, inventarul de
inmormîntare din mormintele b ărbatil o r - vîrfuri
de suliţă şi de săgeată din silex, s~cu ri de luptă
din corn de cerb ori din cupru şi capete de sceptru-
indică o conştiinţă războinică necunoscută ante-
rior în Vechea Europă . De un interes aparte
sint capetele de cal din diorit sau serpentin găsite
în mormintele de la Fedeleşeni în Moldova, Casim-
cea în Dobrogea, Sălcuţa în vestul României,
aproape de Dunăre, şi Suplevec, lin gă Bitola, în
Pelagonia (Popescu 1937-40; Berciu 1954; Dumi-
7 trescu 1962 ; Gimbutas 1970). Acestea sînt cele
mai timpurii obiecte ce atestă prezenţa călă­
reţil or „kurga n" în teritoriile civilizaţiilor Cucu-
teni, est-balcanică (Gumclniţa) şi central-balca-
nică Vinea-Turdaş. Bazîndn -ne pe argumente tipo-
logice, trebuie să plasăm aceste morminte Ia
mijlocul sau în a doua parte a mileniului al V-
lea t.e.n., ele fiind co ntemporane cu faza tîrzie
a complexului Serednii Stog II. Sceptrele în formă
de cap de ca l sînt cele mai vechi reprezentări de
cai cu frîu şi au analogii strînse în arealul Kui-
bîşev din zona Volgăi inferioare şi in districtul
Elista din nordul stepei caucaziene (Siniţîn şi
Erdniev 1966).
Calul, suliţa, arcul şi săgeata, precum şi
securea de luptă sînt simbolurile unei puteri
formidabile în faţa căreia spiritul liber al lumii
civilizate de tip matriarhal a trebuit să cedeze.
Cu toate acestea, în sudul Greciei şi in insulele
egeene - Creta, Thera, Melos - Vechea Civili-
za ţie Europ ea n ă a persistat timp de alte trei
milenii. In restul Peninsulei Balcanice şi în Europa

256
centrală a tnceput hibridarea lumilor matriharală
şi pâ triarhală.
Suprapunerea unui singur component („kur-
gan" sa u indo-european) peste altele mai mult
sau mai puţin divergente a dus la formarea un or
noi uni tăţ i culturale ca re sînt cun oscute în epoca
istori că drept grupuri de vorbitori indo-europeni.
Astfel a fost, de exemplu, cultura mice ni a n ă a
vorbitorilor indo-europeni din mileniul al II-
lea i. e. n. format ă din componente „vechi euro-
pene" - rninoi ce ş i altele aparţinînd fazei Kur-
gan IV. In cursul mil eniilor al IV-iea şi al III-
lea î.e.n., Europa şi Orientul Apropiat au cunoscut
un proces co mplex de hibridare a culturilor ne-
indo-europene cu cele indo -europene. Acest proces,
esenţialmente social, este extrem de greu inter-
pretabil <lin punct de vedere arheologic. Lipsa
dialogului dintre arheologii care ţin seama de
evidenţa faptelor relevate de lingvişti, mitologi şi
etnologi, pe de o parte, şi cei care i gno r ă asemenea
date va genera, din pii.cate , dispute pri vind ori-
ginea ind o-e uropea n ă a tradiţiei kurga n. Cer-
cetă rile viitoare trebui e în dreptate către studie-
rea efectelor substraturilor ne-ind o-eu ropene de-a
lungul timpului, către eva lu a rea structurii sociale
şi credinţelor. Restul va depinde de felul în ca re
lingviştii şi mitologii vor reuşi să utilizeze cu suc-
ces mărturiil e arheologice.

Re ~erinţe

BERCIU, D.
1951, Asupra problemei aşa-numitelor sceptre de piatră
din R.P.R„ „Studii şi cercetări de istorie veche", 5,
p. 539-51,8.
BEREZANSKA, S. S; JU. M. ZAHAR U K ; C. J\I. LESKOB,
D. Ja. TELEHIN ; I. G. ŞOBKOPLIAS
1971 Arheologia ukrainskoi SSR, I, Kiev.
BIB IKOVA, V. N.
1963 Iz istorii golotsenovoi fa uni pozvo nocini!t v Vostocinoi
Europe. Prirodnaia obstanovka i fauni proşlogo,
vip. 1
BODIANSKI, O, V.
1968 Eneoliticini mogilnik bilia s. Petro-Svistunove,
„Arheologia", 21 (Kiev)

257
DOKONYI, S.
197 4H istory of domestic ma.mmals in central a.ml e~stern
Europe, Budapesla
CSALOG, J.
1954 A balmazlijvarosi Karhozotthalam feltarasa, „Folia
Archaeologica", 6, p. 39-42
1961 Adatok a b<ideni ( peceli ) nep kocsitemetkezeseihez
es eletformajanak kerdesi:hez , „Arhc6logiai f.:rlcsito",
88; p. 7-22.
DINU, MARIN
1968 Quelques considerations s ur la peria.de de transition
du Neolithiqne a l'dge du bronze sur le territoire
de la Molda.vie, „D acia", N.S., 12, p. 129-139
DOBROVOLSKI, A. V.
1929 Zvit za arheologicini doslidi na tCl'itorii Dniprel-
sta.nu roim 1927, „Zbirnik Dnipropetrovskogo isto-
riko- arhcologicin ogo muzeiu" I, (Dniprop etrovsk)
DUMITRESCU, VLADIMIR
1957 Le depât d'objels de parure de Hăbăşeşti et le probleme
des rapports entre les tribus de la civilisation de
Cucuteni et les tribus des steppes pontiques, „Dacia",
N.S. , 1; p . 73 - 96.
1962 Un sceptru de piatră în formă de cap de cal descoperit
fn lugoslm,ia, „Studii şi ccrcelări de istorie veche",
13, p. 97-99
1963 The dale of earliest western expansion of the lrurgan
tribes, „Dacia", N.S., 7, p. 495-500.
ECSEDY, I STV .Ă.N
1971 Eine neue Hugelbestattung cler „Grubengrab"-Kultur
( Kupferzeit-F riihbronzezeit ) in Deva\Janya, „MiLLci-
lungen des Archiiologischen Inslitms" (Budapesla),
p. 45-50.
1972-„0jabb adatolr a tiszanltlli rezkor t ărtenetehez,
1973 „A Beke& Megyei Muzeumok Kozlemenyci", 2,
p. 3-110
GAMKRELIDZE, THOMAS P.
1970 Anatolian languages and the problem of IE migration
to Asia Minor, „SLudies in General Oriental Lin-
guistics l'resenled to Shiro Hattori on the Occa-
sion of his sixlieth birthday" (Tokyo), p. 138-143
GARA:!jANIN, M.
1%1 Elemente der Steppen und der pontische Einfluss
an i er unteren Donau und au.f dem Ba.lkan . Am
Oberga.ng vom Neolithikum zur Fruhen Bronzeze1t,
„Glasnik" (Sarajevo), N.S., 15-16, p . 1-26.
GAZDAPUSZTAI, G.
1965 Zur Fra.ge der Verbreitung der sogenannten 'Ocker-
grabkultur' in Ungarn, „Tll6ra Ferenc muzcum
.Evkonyve" (Szeged)
1967 Chronologische Fra.gen in der A/folder Gruppe der
Kurgan - Kultur, „!\fora Ferenc Muzeu·m Evkonyve",
p. 93-96.

ise
OIMDUTAS, MARIJA
1956 Prehistory of E astern Europ e. Part . 1 : Mesolithic,
N eolithic and Copper Age cultures in Russia and
the Baltic area. „American School of Prehisloric
R esearch", Peabody Museum , Harvard Univers i-
ly, Bulletin 20, Cambridge.
1963 (a} Th e Balts, Londra, Thames and Hudson
1963 (b) The lndo-Europeans. Archaeological Probl cms,
„American Anthropologist", 65; p. 815-837.
1965 Bronze Age Cultures of Central and East ern Europe,
Haga, Mouton
1970 Proto-lndo-Europ ean cultur e: the Kurgan Culture
during the f if th, fourth and third millenia JJ.C„
„Indo-European and Indo-Europeans", Universily
of P ennsylvania Press
197 3 Old Europe c. 7000-3500 B .C. „The Jo urna l of
Indo-Europ ean Studies", 1, p . 1 - 20 (vezi a iei,
primul capilol ).
1974 (a) The Gods and Goddesses of Old Europe, 7000-
3500 B.C„ Londra, Thames and Hudson
1974 (b) Anza.A chronological yardstick for the study of
the Neolithic in southeastern Europe, „Journal
of Field Archaeology", 1
OOODENOUGH, WARD H.
1970 The eCJolution of pastoralism and Indo-European
origins, „Indo-European a nd Indo-Europeans",
University of Pennsylvania Press, p . 253-267
KALICZ, N.
1968 Die Friihbronzezeit in Nordost- Ungarn, „Archaco-
Iogia Hungarica" , N.S„ 45
KOVACS , I.
1944 A Marosdecsei rezkoritemeto, „ Kozlemeny ck" Io
{1-2), p . 3-21
KRAHE, HANS
1949 Die lndo -germanisierung Griechenlands und lta-
liens, Zwei Vorlrăge , Heidelberg
1964 U nsere ăltes te Flussnamen, W iesbaden
KU I IN, HANS
1971 Ein zweites Alteuropa, „Namn och Bygd", 59,
p. 52-70
KUIPER, F. B. J.
1967 The genesis of a linguistic area, „Indo-Iranian
Journal", 10, p. 81-102
KUTZIAN, I.
1963 The Copper Age Cemetery of Tiszapolgar-Basa-
tanya, „Archaeologia Hungarica", N .S „ 42
KYLSTRA, A. D .
1967 Zur Substratforschung, „Orbi:;", 16, µ. 101 - 121.
LAGODOVSKA, O F.; O. O. ŞAPOŞNI KOVA;
M. L. l\IAKAREVICI
1962 Mihailivske posselenia, Ki13v
MERPERT, N. Ia.
1965 O sviaziah severnogo pricernomoria i Balkan v
rann em bronzo vom veke, „ Kratkie Soobşcenia In-
stituta Arheologii" (Moscova), 105; p. 10-20
MORINTZ, SEBA STIAN; PETHE ROMAN
1968 Aspekte des Ausgangs des Âneolithikums und der
Obergangsstufe zur Bronzezeit im Rawn der Nieder-
donau, „Dacia", N.S., 12, p. t.5-128.
MOVŞA, T. G.
1960 K voprosu o tr1p)lskih pogrebeniah s obriadom
trupopoloj enia. „Materiall i lssledovania po Arheo-
logii Jugo-Zapada SSSR i Rumunskoi Narodnoi
Respubliki", 68-69
1961 O sviaziah plemen tripolskoj kulturt so stepnfmi
plemenami mednogo veka, „Sovetskaia Arheologia",
2, p. 186-199
1965 lvl nogosloinoe tripolskoe poselenie Solonceml I I,
„Soobşcenia Instituta Arheologii" (Kiev), 105
NECRASOV, OLGA; CRIŢESCU N.
1965 Donnees anthropologiques sur les populations de
l'âge de la pierre en Roumanie, „Homo", 16, p.
129-161.
PISANI, VITTORE
197ft lndogermanisch und Europa, „Ars Grammatica",
2, Miinchen
POPESCU, D.
1937-19ft0 La tombe â ocre de Casimcea, „Dacia", 7/8,
p. 85-91.
POPOV, R.
1932 l\Iogilinite grobo ve pri s . Endje, „Izvestia Arch.
lnst.", 6, p. 89-116
ROMAN, PETRE I.
1971 Strukturiinderungcn des Endneolithikum im Donau-
Karpaten-Raum, „Dacia", N.S., 15, p. 31-169
ŞAPOŞNI KOVA, O. G.
1971 „Yamna kultura", în Berezanska et al., 1971,
p. 263-281.
SCHERER, ANTON
1968 Das Problem der indogermanischen Urheimat, „Die
Urheimat der Indogermanen", Darmstadt
SINIŢÎN, P. V.; V. E. ERDNIEV
1966 Novie arheologiceskie pamiatniki na territorii ASSR,
Elista
SMIRNOVA, G. I.
1968 Raskopki kurganov u sel Kruglik i Doliniani na
Buk ovine, „Arh. Sbornik", 10, p. 22 (Leningrad)
TELEHIN, D. IA.
1970 Osnovni risi ta hronologia serednostogwskoi kulturi,
„Arheologia" (Kiev)
1973 Serednio-Stogivska Kultura Epohi Midi, Kiev
TERENOJKIN, O. I.
1951 Kurgan Storojevaia Mogila. „Arheologia", 5, p.
183-191

260
THIEME, PAUL
1954 Die Heimat der indogermanischen Grundsprache,
Wieshaden
WAGNER, HEINRICH
1964 Nordeuropăische Lautgeographie, „Zeilschrift fiir
CP", 29, p. 225-298
1969 The origin of the Celts in the light of linguistic geo-
graphy, „Transaclions of the Philological Society",
p. 203-250.
WINN, M.M.
1974 Thoughts on the question of Indo-European mo1Je-
ment into Anatolia and Iran, „The Journal of
Indo-European Studies", 2, p. 117-143.
NOTE

1. Data primului val indo-european poale fi stabilită

oa fiind sincronă cu sfîrşitul fazei A a culturii Cucuteni
şi succedînd imediat faza A2 a culturii Gumelniţa.
Pentru primul nivel cronologic dispunem de opt date
C14; dintre acestea, două, de la Mărgineni, prezintă
probleme în măsura în care li s-au calculat calibrări
diferite; celelalle şase se eşalonează intre 3535-3150
Î.E.N.: 44 80/3975-4 105/3675; pentru G11melni\.a A2
dispun em, de asemenea, de 11 da te C14 de la Căscioa­
rele, dintre care 9 se grupează intre secolele 46 şi
40 i.e.n : 3670-3455 î.E.N . Aşadar, admiţînd data
primului val drept post 3400 Î.E .N., corespondenta
calibrată ar fi post 4000 i.e.n. (Ellis 1984 , 22-23;
Dumitrescu 1974, 38).
Trebuie de asemenea semnalat că în cel de al
patrulea studiu din culegerea de faţă Marija Gimbutas
datează primul val, pe bază de calibriiri mai vechi
ale datelor C14, la 4500 i.e.n.
2. Existenţa „vieţii religioase organizate" şi a unei
„structuri foarte dezvoltate a ceremonialului" este o
afirmaţie cu un nivel înalt de generalitate. Observaţii
privind culturi extra-europene au putut temeinici
conceptul de centru ceremonial. Pe de altă parte, ana-
liza culturii Vin~a a permis stabilirea faptului că, plnă
în ultima fază a acesteia, cultul rămîne în cadrul
domestic, abia tn ultima fază - ornamentală - a
acestei culturi apărînd sanctuarele propriu-zise, indi-
vidualizate din .punct de vedere arhitectural, aşa cum
a putut fi constatat la Parţa (Lazarovici 1984; Srejovic
1968, XXIII).
Faza ornamentală a plasticii Vin~a corespunde
relativ fazei Spanţov a culturii Boian. Ceea ce duce
către aceleaşi date în jurul mileniului V t.e.n ., adică
la peste două milenii de la începutul neoliticului.

263
 Dar apariţia sanctu arelor publice - în locul, sau
pe lin gă cele domes l icc - nu înseamn;) cons li tuirea
centrelor ceremonia le, ci d oar speciali za rea ş i cc11tra-
liwrea fun c ţi e i ceremoniale în cadrul fi ecă r e i aşeză ri.
De altfel, o co mp a ra ţ. i e c11 cent rele ceremoniale din
Meso poLunia, d e ex emplu , scoa ln în evident:'\ deosebiri
clare de nivel ş i complexi Ia Le.
3. În lu crăril e pos terioare, Marij a Gimbulas foloseşte
dalăril e radio -carbon calibrate. Cum însăşi calibrarea a
suferit m o dificăr i de calcul pe măsură ce s-au dez-
voltat d e t er min ă rile dendrocronologice, dalele admise
d e autoare de la o lucrare la al la diferă. Pentru Româ nia
d a l ele rad io-carbon calibrate au fost exigent
discu la le (Dumitrescu 1974; Monah 1978) , rezulta tul
fi ind lu area lor în considera re doar ca repere pentru
cronologia rel a tivă . Chiar şi aşa, important.a deter-
minărilor cronol og ice radio-carbon apare cu prisosinţă
din fap tul că , în co mpar aţ i e cu cronologia tradiţională,
scurt ează durata neoliticu lui vechi cu circa şase secole
. ş i jum ă t ate - patru secole (depinde d e t ermenul de

~ Cu!i.:ra Pro~1o · Karano't'OI

OIIIIl C.Jt...u No~ln.i · &9
tz::2J Cl.lltura Cri• -Storl....o · Kcronovo D

[:.":.:J c ...i..ara Ses~lo

I§ c~olNro lmprnso

filllI!IIIl Culturct t'~ ITl •t„ 1- or• ltur1,dW\ul);t•

~ C...olt\.<fOCfl"Ctn >tH hl"l•Qt•Alf'51d

Fig. 83 . Neoliticul timpuriu.

 ~Cul tura Pr1cucut t n l
\: j C<Jt!S'D viidostra E;:3 CultU"O Boian · Kora novo IV ·V

• CoA\.ra HomongiO nJ1lll) Culturo Dude.11 • Kara novo m

~~Oiminl [!Il Culh.ta t tromkil ll n1ore
III Cullura Pol-o din m euturooromitii l1neoreAltOIO
~ CulMo ~okălh61 E;a c..At\l:'O u remic.ii line<n transdanubiene
~ CoAura6U kk ~ CulturaNistru·BUQ
~ CuUU"a Vlnlo !''' ! Cultura Tis.o·Hffpăfy

OIIID CtJlura Yinla · Turda• ~ cuttilaOanilo

Fig. 84. Neoliticul evoluat

referinţă), ~i lung~te durata ultimului segment al

eneoliticulm/calcolit1cului - sau, cu alt termen, a
perioadei de trecere de la neolitic la epoca bronzului -
ou circa trei secole.
fn sflrşic, periodizarea celor cinci milenii de neo-
eneolitic se pretează la discuţii cu atît mai mult, cu cit,
ln cadrul diverselor şcoli naţionale de arheologie, nu
există puncte de vedere unitare şi nici măcar o termi-
nologie comună, diferiţii cercetători folosind, după
preferinţă, termenii de neolitic, eneolitic, calcolitic şi
vtrsta aramei pentru aceleaşi intervale de timp, gruptnd
a cel eaşi culturi. Şcoala de arheologie româneaseă pre-
feră, tradiţional, termenul de eneolitic, pentru a su-
blinia continuitatea dintre neoliticul propriu-zis şi acea
perioadă in care, ln cadrul aceleiaşi culturi, apare şi
se generalizează folosirea şi producerea pieselor de
aramă. Pentru a oferi o posibilitate de corelare a cro-
nologiei româneşti cu cea folosită de autoare, am dat

265
- -- - - - -- -- --·

rrl}JJ Wua *'Or

E3 ~ ·~Q
fm """"'olo„na
~ Wlura O.minl
- ~.,..h„11

Fig. 85. E 11 culilicul timpuriu.

ln an exă dou ă scă ri cron ologice para lele, precum ş i

un tabel cu period izarea ş i cronologia adoptate de
şcoala românească .
4. Cele mfl i !nalte date pentru neoliticul egeean sînt,
dup ă ultima lucrare a Marijei Gi mbu tas, ln date radio-
carbon calibrate, secolele 71-67 - 69 -G7. Pentru sta-
ţiunea de la Sesklo însăşi, cele mai înalte date sint
68-67, G5-64. Cultura Star~evo -Criş este datată la
Anzabegovo în secolele 63-61 - 59-58 , cea mai
veche fază . Aşad a r, datarea neoliticului preceramic
trebuie corectată în con&ecinţă ş i pl asată în prima jumă ­
tate a mileniului 7.
5. lutre timp, săpăturile arheologice din România au
avut drept rezul lat descoperirea culturii Schela Cia-
d ovei, (Boronea nţ 1973), ln cadrul că re ia apare
deja gospodărirea animalelor (Bolomey 1973) şi
forme de cultivare a cerealelor, împreună cu un utilaj
de silex cu caracter epipaleolitic ş i cu lipsa ceramicii .
Cultura este datată circa 8000 -6500 i.e. n. Intre

266
 cerealele cultivate apar specii autohtone (Cârciu-
maru 1973). Aceasta constituie deci o contribuţie
de seamă la ipoteza autohtonismului procesului de
neolitiza re. Trebuie totuşi spus că între cullura Schela
Cladovei ş i aspectul local Proto-Sesklo care-i succede
imed iat nu se poate stabili un filum de d esc endenţa.
directă (Lazarovici 1979; Paul 1981).
6. Noile calibr ări ale datărilor cu radio-carbon stabilesc
o anterioritate de cîteva secole Intre neolitizarea Ana-
toliei şi a Orientului Mijlociu şi cea a spaţiului egeean.
Aceasta re zultă de altfel şi din datele necalibrate. Nu
există ln să nici un indiciu al unui împrumut direct
din An atolia sau din Orient la acest nivel cronologic.
Ar putea fi vorba doar de un aşa-numit „tmprumut
de impuls cultural", ceea ce este cu totul altceva,
pentru că, d eş i exp li că difuziunea unor idei, oferă
locul pentru inserţia trăsă turilor locale originale ~i
specifice (Bi t tel 1976, 26).
7. Descoperirile relativ recente de la Ctrcea (1971,
Nica 1977 ). Gura Baciului (1960, Vlassa 1976, 72),
şi Ocna Sibiului (1978, Paul 1981, 9), au stabilit
extinderea orizontului Protosesklo plnă ln bazinul
Carp aţil o r , in cluzlnd nivelul Karanovo I, precum şi
diversificarea ulterioară a culturilor Startevo-Criş­
.Karanovo 1I ş i Sesklo pe această bază . Descoperirile,
în că reslrînse, dr. lip Protosesklo, în zona carpato-du-
n ă reană ri d i că problema difuz ării generalizate sau res-
trlnse a aces l11i ansamblu cullural la nord de Dunăre
precum ş i aceea a raportu rilor sale cu populaţiile şi
cultu rile locale epipaleolitice de tradiţie Schela Cladovei
şi Lepenski Vir.
De asemenea, descoperirile mai noi au putut pre-
ciza că , în neoliticul vechi, Dobrogea a rămas sporadic
lo cuită (Bolomey 197 8), iar cultura Hamangia apar-
ţine neoli ticu lui mijlocm, fiind sin c ronă culturii Boian
(Comşa 1 97~, 230).
8. f n consecin ţă, schema posi bilă a succesiunii culturilor
ln neoliticul timpuriu, în zon a în discuţie, ar fi urmă­
toarea : Faza I - Protosesklo, Nistru-Bug (cultură
care numai printr-o extensie excesivă ar putea fi
numi tă mold oven ească, ţinlnd seama că doar sporadic
aria ei de extensie depăşeşte spre vest Nistru!). (Ma-
rinescu-Bîlcu 1982). Faza II - Sesklo, Starcevo
-Criş-Karanovo II, Nistru-Bug.
9. V. mai sus nota 7; la care trebuie adăug at că ceramica
de tip {Iamangia nu se în cadrează ln tipul de cardial
impressed pottery (Dumitrescu 1986, 196). fn
ceea ce priveş te civilizaţia est-balcanică, cf. notei 11.
10. Cultura Nistru-Bug a avut drept arie de dezvoltare
doar zona cuprinsă intre cursul inferior al Nistrului
şi cel al Bugului, la vest de Nistru fiind semnalate doar
pătrunderi sporadice, iar în zona Prutului şi Siretului
fiind absentă. tn aceste din urmă zone slnt substanţial

267
 documentate culturile Criş şi a ceramicii liniare. tn
consecinţa. nu se poa.e vorbi declt de o zonli. a Ucrainei
de Vest, nu şi a Moldovei (Marinescu-Btlcu
1982).
tt. Attt caracterizarea fazelor Urzii, rit şi lmpli.rţirea teri-
torialli. a Vechii Civilizaţii Europene sînt susceptibile,
ln lumina cercetli.rilor mai noi, de numeroase completli.ri
şi nuanţli.ri. Astfel, termenul de calcolitic şi fixarea
lnceputului perioadei desemnata. de acest termen, slnt
un prim obiect de discuţie . Data de 5300 (pe datli.ri
radio-carbon necalibrate circa 4450) pare sli. fie prea
lnaltli., datele C14 calibrate dind, pentru cea mai lnaltli.
datli., 5570-5055. tn ceea ce priveşte termenul de
calcolitic, acesta ridică problema complexli. şi mult
discutatli. a apariţiei şi generalizării folosirii produselor
de aramă. Cele mai vechi piese de aramli. apar o datli.
cu primele aşezli.ri de tip Vmfa A, dar ca piese de im-
port. tn aceste circumstanţe, rare piese de aramă
apar şi ln aşezările aparţinlnd fazei Urzii a culturii
Criş-Startevo, care contmuli., o vreme, sli. existe ln
paralel cu noua culturli. Vinfa (Lazarovici 1979,
32, 87). Dar nici ln primul caz, nici în al doilea, pe de
o parte nu este vorba de piese produse relativ local,
ci de rare şi neimportante importuri, pe de alta întreg
restul contextului cultural rămlne neolitic. Prelucrarea
locală a cuprului apare relativ tirziu în cadrul acestei
culturi, pe la 4000 l.E.N./sec. 48-45 1.e.n., într-un
context persistent neolitic (Dumitrescu 1974),
iar generalizarea acestei prelu crări şi apariţia centrelor
metalurgice locale cu lncă circa 4-500 de ani mai
Urziu. Aşadar, o periodizare de ansamblu pentru
întreaga arie balcano-carpatică ar putea adopta urmli.-
toarea schemli.:
4500 1.E.N./5300-4800 l.e.n . - calcoli.ic timpuriu/
neolitic evoluat
4000 1.E.N. /4800-4500 l.e.n .- calcolitic mijlociu/
eneolitic timpuriu
3500 l.E.N./4450-3050 l.e.n. - calcolitic recent/eneo·
litio recent (Lazarovici 1979, 79; Dumitrescu 1976,
38).
Trăsăturile culturilor din aceasta. perioadli., deşi
se pot raporta la oele ale culturilor oalcolitice - id
est predinastice - din Orientul Mijlociu, nu pot fi
totuşi identificate cu acestea din urmă. tn adevăr, ln
unele zone - dar nu tn toate - ale Vechii Civili-
zaţii Europene apar la nivele cionologice diferite - la
lnoeputul calcohticului timpuriu/neoii.icului evoluat
ln sud, la sflrşitul calcoliticului tlrziu/eneoliticului re-
cent ln aria culturii Cucuteni - aşezări care pot fi
caracterizate drept protourbane. Dar în cele două zone,
aşezările amintite prezintă o singura. trăsătură asemă­
nli.toare: faptul că sînt centrele unor structuri concen-
trice. ln schimb, ln Thesalia, aşezările culturii Dimini

268
 slnt de tip acropole (Rachet, 1969, 84), evid enţiind
structuri ou trăsături ierarhic-militariste, ln timp ce
acelea din aria culturii Cucuteni se prezintă sub forma
unor imense aşezări agrare cu re ţea stradală radiară
şi cu diversificare a construcţiilor tn raport de specia-
lizarea ocupaţiilor productive, indiclnd o stru ctură
ierarhică dommată de un grup de coordonare a lu cră­
rilor publice (Ellis 1984, 187 sq.). Trebuie remarcat
caracterul predominant agrar al societăţii vechi euro-
pene în ~eneral, inclusiv Io cazurile structurilor concen-
trice ammtite, ceea ce face extrem de puţin probabil ă
calificarea aşezărilor amintite drept oraşe.
tn termeni similari se pune şi problema scrierii.
Critica riguroasă a interpretărilor lui Shan M. M. Winn
de către Vladimir Dumitresou (1979) a demonstrat
superficialitatea cunoaşterii realităţilor arheologice şi
tngustimea şi formalismul punctului de vedere ale
acestui cercetător . Reluarea întregii P.robleme de către
Emilia Masson (1984) a putut stabili că „civilizaţiile
neolitice din sud-estul euro-pean cunoscuseră efectiv,
la nivele diferite, un stadm precursor al scrierii".
Aşadar, nu scriere, nici sistem „protoliterat", ci doar
semne „preliterate".
tn sfîrşit, un aspect important al Vechii Civili-
zaţii Europene tn perioada calcolitică/neo-eneolitică
este acela al unui aflux de elemente culturale - dacă
nu şi etnice - noi, reprezentate to primul rtnd de ce-
ramica cu lustru negru şi roşu (la bază-black topped)
şi caracteriztnd cultura Vinea. Această înnoire cultu-
rală este un fapt esenţial, determinant pentru tntreaga
dezvoltare ulterioară a ansamblului Vechii Civilizaţii
Europene (Lazarovici 1979, 72).
12. Situaţia grupărilor culturale de-a lungul duratei neoli-
ticului evoluat şi eneoliticului nu este nici attt de
stabilă, nici aut de rigidă cum o descrie autoarea, duP.ă
ultimele descoperiri şi precizări obţinute de cercetările
făcute mai ales to nordul zonei Vechii Europe, adică
tn Romania şi to Ungaria.
Astfel, to jurul datei de 4500 t.E.N./5300-4800
î.e.n., cel mai important fapt cultural este apariţia
unui nou ansamblu cultural - Dimini, Karanovo III,
Vinea - care determină o regrupare culturalii generală .
Acest ansamblu cultural nou este sup~rtat, după cite
se pare, şi de o populaţie diferită de cele cunoscute
ptnă acum to zonă. Această populaţie pare să fie tot
de origine balcanică, sau insulară, iar cultura ei, dife-
rită de cea tradiţională a neoliticului vechi egeean,
comportă şi elemente anatoliene: folosirea obiectelor
de cupru, ornamentica spiralo-meandrică, ceramica
cu corp roşu şi partea superioară neagră (black-topp ed
ware) (Rachet 1969, 84). De asemenea, cel puţin tn
unele zone, caracterul paşnic şi egalitar al sorietăţii

269
neoliticului vechi este înlocuit cu trăsături ierarhice şi
militariste, aşa cum le scoate în evidenţ.ă acropola de
la Dimini. Acest nou val elno-cullural este prezent
pretutindeni în aria Vechii Civilizaţii Europene, dar
pătrunderea lui nu are loc peste lot ln a ce leaş i împre-
JUrări. Astfel, în aria egeea nă, aşezarea de la Sesklo
este distrusă şi arsă, apoi reconstruită, participînd la
noua cu ltură Dimini. Spre nord, noul val se divide, în
zona estică generînd cullura Dud eş ti - Karanovo II I
(Nica 1976), iar în zona centrală, cultura Vinea tnain-
ttnd lntr-o primă Cază pînă la latitudinea Carpaţilor
Meridionali şi a Mureşului (Korek 1973). ln zona Dunării,
noii veniţi se interpenetrează cu aşezări Urzii ale
culturii Starcevo - Criş, pe care pînă la urmă le asimi-
lează. La nord de latitudinea amintită continuă, de
asemenea, să supravieţuiască forme tardive ale culturii
Criş şi {>ătrund elemente ale culturii central-europene
a ceramicii liniare, care în zona Tisei, în Maramureş ,
ln nordul Transilvaniei şi în .Moldova capătă caracter
de colonizare masivă, asimilînd reprezentanţii culturii
Criş tîrzii ( Korek 1973; Marinescu-Bîlcu 1981). Doar
dincolo de Nistru se menţine cultura Bug-Nistru sau
a Bugului de sud. ln această perspectivă se poate ri-
dica problema în ce măsura astfel de formaţii intruzive,
cum sînt grupurile culturii cu ceramică liniară sau
eul tura Nistru -Bug, pot fi considerate ca participînd
la Vechea Civilizaţ i e European ă , sau, mai degrabă,
trebuie privite ca aspecte culturale diferite, străine,
care în c ircums t an ţe istorice precise intră în raporturi
cu civilizaţia am in tită. Tot ca grup intruziv trebuie
menţionată, la acest nivel cronologic, apariţia, pe
coasta Mării Negre, a culturii Ham angia, venită din
Orientul Apropiat - nu din aria Vechii Civilizaţii
Europene - , şi nu cardială (Comşa 1974, 230; Dumi-
trescu 197 4).
ln a doua secvenţă a acestei faze, cultura Vinea
pătrunde ln Transilvania, iar pe valea Tisei, contactul
dintre cultura amintită şi cea cu ceramică liniară deter-
mină apariţia unor grupuri locale: Szakalhăt şi Biikk,
care conv i eţuiesc cu forme tîrzii ale culturii cu cera-
mică liniară în zone imediat lnve<inate (Korek 1973).
Presiunea grupurilor cu ceramică liniară, aşezate la
est de Carpaţi şi în Transilvania; spre sud, creşte .
Spre 4000 l.E.N./4800-4 500 t.e.n., ln aceste
condiţii de relativă confruntare Intre două fronturi
culturale apar importante schimbări: mulle aşezări
ale culturii Vinea B1 sînt distruse violem şi arse (Laza-
rovici 1979, 432); începe exploatarea locală a aramei;
în sflrşit, pe vechiul fond se conturează noi culturi :
în estul Balcanilor, Cîmpia Dunării de est şi colţul
de sud-est al bazinului carpatic - cultura Boian, care
în fazele ei Urzii asimilează şi enclava Hamangia; aut
în prispa prebalcanică cil şi în C!mpia Dunării, ln zona

270
 gurilor Oltului apare cultura Vădaslra, cu caracter de
grup local; în Balcanii centrali, veslul Olteniei şi Banat,
pînă la Mureş, cultura Vinea îşi continuă existenţa, ln
timp ce în Transilvania, unde a pătruns deja masiv,
oapătă aspectul local Vinea-Turdaş; în valea Tisei,
la nord de Mureş, pe fondul culturilor mai vechi şi cu
un puternic aport Vinea, apare cultura Tisa; în paralel,
în valea Dunării mijlocii, pe fondul culturii cu ceramică
liniară şi după asimilarea diferitelor aporturi, se for-
mează cultura Lengyel; în sfîrşit, în spaţiul de la est
de Carpaţi, un aport puternic al culturii Boian în prima
sa fază în cadrul culturii ceramicii liniare locale deter-
mină apariţia cullurii Precucuteni (Paul 1981; Ellis
198t,, 26). La acestea trebuie adăugat că, tn centrul
Transilvaniei, persistenţa unor elemente de tradiţie
Criş în mediu Vinta dă naştere aspectului Lumea Nouă.
fn a doua secvenţ.ă a acestei faze, cultura Boian, după
asimilarea elementelor Hamangia, se transformă tn
cullura Gumelniţa-Karanovo VI; cultura Tisa, la
rîndul ei, în contact cu elementele dunărene, începe să
se transforme în aspectul Tiszapolgar; în sflrşit, ln
centrul Transilvaniei, pe baza aspectului Lumea Nouă,
în contact cu elementele Boian-Gumelniţa, se formează
cultura Petreşli (Paul 1981). Faza în discuţie a calco-
liticului mijlociu/eneolitic timpuriu este cea cunoscînd
maxima expansiune a Vechii Civilizaţii Europene:
spre est, cultura Precucuteni se ex tinde treptat plnă la
Nipru, asimilînd grupurile Urzii ale culturii Bugului
meridion al (Nistru-Bug; (Ellis 1984; 26); spre nord,
prin extinderea culturii Precucuteni pînă în vestul
Ucrainei, iar spre vest, prin expansiunea culturii Tisa
pînă la confinul sovieto-cehoslovac (Ellis 1984, 180).
În jurul anilor 3500 Î.E.N./4500-4000 i.e.n. se
situează o nouă schimbare a formatelor culturale: pe
baza culturii Precucuteni, cu a.porturi Petreşti şi Gu-
melniţa, se formează cultura Cucuteni (Ellis 1984, 26).
În Oltenia şi estul Banatului, pe baza culturii Vinca,
cu influenţe Gumelniţa şi cu un aport sudic de tip
Bubanj, se formează cultura Sălcuţa, a cărei arie cu·
prinde şi zona corespunzătoare din prispa prebalcanică.
1ncepînd de la această dată, metalurgia aramei cunoaş­
te o dezvoltare deosebită, în cadrul căreia bazinul car-
patic joacă un rol important. Ansamblul acestor
schimbări justifică discriminarea unei noi faze- calco-
litio tîrziu/eneolitic recent - începînd de la data-prag
amintită la începutul paragrafului. Într-o secvenţă
ceva mar tîrzie a aceleiaşi faze trebuie situate primele
pătrunderi ale populaţiei kurganelor identificate sub
forma culturii Cernavodă I, şi a cimitirelor de tip
DeceaMureşului-Csongrâ.d-Tiszavalk (Lazarovici 1979,
179; Dumitrescu 1974, 39; Rachet 1969, 284; Roman
1976, 59).

271
 fn preajma pătrunderii primelor grupuri de popu-
laţie a kurganelor, Vechea Civilizaţie Europeană, in
faza ei calcolitică tirzie/eneolitică recentă, este carac-
terizată de următoarele subdiviziuni: ln zona egeean ă
continuă dezvoltarea complexului Sesklo-Dimini-Laris-
sa; tn vest se disting două grupuri de culturi - ţăr­
mul Adriaticii caracterizat de cui tura cu ceramică
pictată care acoperă ambele litorale ale Adriaticii,
Serra d'Alto-Hvar, constituind oarecum un phylum
separat cu legături slabe cu restul Balcanilor şi zona
Dunării mijlocii, pe care se dezvoltă cultura Lengyel,
moştenitoare a celei cu ceramică liniară; - ; ln Balcanii
centrali forme tardive Vinfa (D) coexistă cu civiliza-
ţia Bubanj-Hum-Sălcuţa, a cărei arie atinge Carpaţii
meridionali şi Mureşul inferior; zona estică a Balcanilor,
cu prispa prebalcamcă, Clmpia Dunării, colţul de sud-est
al bazinului carpatic şi sudul Moldovei, este ocupată
de cultura Gumelniţa- Kara novo VI; bazinul Tisei la
nord de Mureşul inferior, constituie domeniul culturii
Tiszapolgar; bazinul carpatic se prezintă ca un mare
şi important loc de intilnire Intre culturile Tiszapolgăr,
Vinca-Turdaş, Petreşti, Cucuteni şi Gumelniţa, iar
spaţiul carpato-niprovian este ocupat exclusiv de
cultura Cucuteni-Tripolie, lncă din primele ei faze,
în contaot direct cu cultura kurganelor.
1n această situaţie, cultura Lengyel şi aria ei de
la Dunărea mijlocie apare, mai d~rabă, ca o zonă de
difuziune a influenţei Vechii Civilizaţii Europene în
aria culturilor cu ceramică liniară central-europene,
iar cultura Hvar apare ca o ramură autonomă, cu le-
gături laxe cu restul Peninsulei Balcanice al trunchiului
vechi european.
13. Cf. notei 11, este vorba de semne preliterate, nu de
sistem, nici de scriere. Discuţia despre vechimea rela-
tivă a semnelor izolate este irelevantă, ln măsura în
care, tn culturile neolitice din Mesopotamia şi Elam- Has-
suna, Samarra, Susa - , apar imagini stereotipate cu
semnifica ţii codificate şi, spre deosebire de Vechea
Europă, lizibile direct, pentru că stnt superior prelu-
crate artistic. tn schimb, tabletele de Ia Tărtăria, indi-
ferent de deosebirea formală dintre cea circulară şi
cele dreptunghiulare, reprezintă anasambluri de semne
- texte - comuniclnd un mesaj. Tabletei!'! de la Tăr­
tăria nu pot Ci datate ln primele faze ale culturii Turdaş,
ci cel mai devreme ln faza Vinfa Bi, adică ln jurul
datei C14 calibrată de 4800-4500 l.e.n. Apariţia
independentă de Orient a acestor ansambluri de semne
este, în prezent, asigurată. Dar, conform aceleiaşi inter-
pretări, ritmul încetinit al dezvoltării economice şi
sociale a societăţii eneolitice din Balcanii centrali şi
din Carpaţi a făcut să nu se ajungă la stadiul de scrie-
re - nici măcar pictografică - aşa cum s-a tnttmplat,
indiferent de decalajul cronologic, ln Mesopotamia.

272
f4. tJUimele cercetări şi descoperiri stabîiesc data prîme1o1'
contacte dintre cultura Cucuteni-Tripolie şi cea a
kurganelor la nivelul sf!rşitului faz ei Cucuteni A-Tri-
polie BI, adi că în jurul da tei de 3380 Î .E .N ./4415-3880
t.e.n. (H a rţuche 1980, 85 ), d a tă care convine şi pentru
prttrund er.ea primelor ~l.en:ente de p o pu_l a ţie. a kurga-
nelor în c1mpia Dunăm ş1 1n vestul bazmulm carpatic
_ (Dodd-Opriţescu 1978; Roman 1976, 59).
15. Cercetările şi studiile recente au reuşit să contureze
o imagine mult mai complexă şi mai articulată a
acestei perioad e de amalgamare a culturilor ţinind
de Vech ea Civiliza ţie European ă cu cele descinzlnd
din c iviliz a ţ. i a kurganelor. întruclt d isc uţia va fi re-
lu a tă în comentariile privind articolul „Cele trei
valu~i ale infiltraţiei ~ kurgan » în Vechea Europă",
trimitem la aceste comentarii, precum şi la tabelul
cronologic şi de periodizare suplimentar. Menţionăm.
că aceste ce rce tă ri au precizat atit existenţa altor ·
culturi: C e rnavodă II, Cernavodă III, Amforele sfe-
rice, B ăile Herculane, precum şi a altor raporturi :
cronologice decit cele sugerate de formularPa sintetică .
a Marijei Gimbutas.
16. Pentru cronologia şi periodizarea Vechii CivilizaţW
Europene a se vedea nota 11, precum şi tabelul supli-·
mentar.
17 . O comparaţie fie doar globală şi superficială a imagi:...
nilor şi motivelor decorative din Anatolia şi din Vechea•
Europă scoate în evidenţă asemănarea formală dintre·
ele. lnrudirile dintre aceste realităţi, precum şi meca-·
nismul acestor înrudiri-influenţe, împrumuturi, acul-
turaţie - sînt rezultatul, mai mult sau mai puţi11i
probabil, al remod elărilor noastre privind antichitatea,
preistorică a ambelor regiuni, întemeiate pe ample„
complexe şi minuţioase analize comparative. Chiar
şi stabilirea gradului de asemănare dintre motivele
şi imaginile amintite din cele două regiuni cere o ana-
liză prealabilă mult mai complexă şi mai minuţioasă
<lecit simpla evidenţă vizuală . Pe baza acesteia din
urmă apare cu claritate că, de exemplu, intre decorul
ceramic geometric sau geometrizat din Anatolia şi cel
din Vechea Europă există un grad de asemănare mai
mare declt intre primul şi cel din Egiptul preistoric.
În schimb, dacă ne referim la raporturile de asemănare
dintre decorul ceramic din Anatolia, pe de o parte,
şi cel din Vechea Europă, iar pe de altă parte din
Anatolia şi din Mesopotamia, apare clar. că abstracti-
zarea geometrică este mai accentuată în Anatolia - şi
din acest punct de vedere este mai asemănătoare cu
cea din Vechea Europă - dectt în Mesopotamia. Pe de
altă parte, motivele geometrizate puternic din Anatolia
păstrează încă o anumită autonomie şi coerenţă care
le apropie de motivele figurale geometrizate din Meso-
potamia, in timp ce în Vechea Europă coerenţ.a origi-
nară se dizolvă in elemente geometrice care se recompm~

273
 tn sisteme continue. Astfel de analite complexe şl
minuţioase trebuie să ţină seama de nivelurile şi ra-
porturile cronologice între termenii de comp araţ ie
analizaţi, de integrarea sti lis tică a diferitelor forme şi
motive, în sflrşit, de contextu l arheologic în care
apar. Doar omologiile pe toate aceste planuri !ngăduie
stabilirea unor analogii rel aţional e- fun cţionale care să
temeiniceasoă identificarea unor semnificaţii asemă nă­
toare şi a unor înrudiri. Un obstacol important tn
calea acestor analize comparative este folosirea unor
sisteme cronologice diferite în Orientul Mijlociu şi tn
Vechea Europ ă, şi anume în primul caz sistemul tra-
diţional, în cel de al doilea' cel bazat pe d eterminări
radio-carbon calibrate.
Aşadar, înrudirile dintre iconografia, ornamentica
şi valorile semantice ale acestora din, pe de o parte,
Anatolia ş i, pe de a ltă parte, din Vechea Europă, nu
sînt altceva decît o înd ep ărtată premisă a unor ipoteze
de lucru ce rămin încă să fie demonstrate, dar mai ales
articulate şi circumst a nţiate.
18. Semnificaţiile simbolice ale unor motive iconografice
sau ornamentale - adi că a unor tipuri modela te de
noi, prin proceduri specifice ştiinţe i arheologice, cn
caracter probabilistic - din Vechea Civilizaţie Euro-
peană au fost stabilite prin extrapolarea unor valori
simbolice identificate pe motive aparţinînd altor sub-
tmpărţiri cronologice, altor zone geografice şi altor
contexte culturale : d .e. - paleolit icul vest-european şi
preistoria mesopot:lmi an ă. Doar o an aliză compa-
rativă c omplexă şi a m ănunţi tă a felului în care se
asociază motivele pe obiectele decorate, precum şi a
contextului în care obiectele pur tind asemenea asociaţii
de motive au fost găsite ar putea temeinici int erpretări
mitologice probabile. Pînă atunci toate propunerile
de identificări ale unor semnifi caţ ii simbolice şi ale
unor asocieri in acest plan rămîn simple premise înde-
părtate ale unor ipoteze ce rămîn să fie demonstrate.
19. Pentru a nu re~eta cele expuse în nota anterioară,
trebuie spus că ş1 acest glosar are la bază extrapolarea
unor corelaţii semantice identificate în alte culturi. tn
mod special trebuie atrasă atenţia că însăşi identifi-
carea motivelor cărora li se atribuie aci anumite valori
simbolice nu este totdeauna lesni cioasă şi cu atît mai
puţin sigură: d .e. motivul şuvoaielor şi al pieptenului,
aau al labirintului (întrucît acesta din urmă este diferit
de un ansamblu meandric) . tn identificarea motivelor
trebuie să se evite cu grijă considerarea unor membra
disiecta ale unor ansambluri coerente drept motive de
sine stătătoare şi cu semnificaţie proprie. D.e. elemen-
tele unghiulare de pe fusta unei statuete de tip Vinl:a
identificate de autoare cu motive în V (căpriori), din
figura 8,1, stnt de fapt fragmente ale unm ansamblu
meandric continuu sec.ţionat arbitrar de limitele zonei
 decorate. fn srtrşit, perman enţa ra{>ortului motiv-sem-
nificaţie tn toate cazurile de decor ş1 ln toate contextele
de descoperire ale obiectelor decorate, rămine de ase-
menea de demonstrat.
20. Stilizarea figurilor statuetelor prin omiterea sau modi-
ficarea unor trăsături în găduie identificarea unor ca-
racteristici ornitomorfe, mai mult - oapetele-bufniţă­
sau mai puţin - nasurile tn oioc de pasăre, datorate
procedurii de modelare - probabil intenţion ale . Dar
numai o analiză comparativă cuprinzătoare şi siste-
matică poate distinge convenabil intre caracteristicile
tnt!mpl ă toare, determinate tehnic, şi cele voite, deci
semnificative. Pînă atunci ipostaza de pasăre a moti-
vului feminin din plastica neo-en eolitică balcanică şi
dunăreană rămlne pur ipotetică. De altfel, cele mai
multe piese de plastică - figurine sau vase - suscep-
tibile de o asemenea interpretare pot fi situate tn pe-
rioada relativ evoluată - eneolitic - şi mai cu seamă
ln anumite culturi - Vinfa, faza ornamentală (Sre-
jovi6 1968, XXIV), fază tn care s!nt cunoscute şi stili-
zările-„mască" - şi au aspect hibrid antropo-orni-
tomorf. Ctt despre se mnificaţia de reprezentare a unei
divinităţi a acestor statuete sau figurine feminine
trebuie ţinut seama de faptul că în etapele vechi acestea
au fost descoperite fie sub locu inţe, fie tn strat. fn
aceleaşi condiţii au fost descoperile şi modele minia-
turale de mese de ofrandă, dar niciod ată asociata
direct cu primele. tn etapele mai Urzii, clnd au putut fi
identificate amen aj ări speciale rituale, figurinele nu
apar în toate sanctuarele - d.e. lipsesc ln ansamblurile
de ofrandlt de la Pianu de Jos (Paul 1965) şi Ghirbom
(Aldet> 197q) -, sau apar în num ăr foarte mare, aşa
incit ~tnt greu de interpretat drept imagini ale unei
divinită ţi. Ansamblul de la Ovcearovo (Bulgaria - Cola
der Thraker 7) (fig. 32) şi cel de la Popudnia (fig. 29)
sugerează folosirea figurinelor pentru reproducerea
plastică a unor acte rituale, eventual rolul lor votiv.
21. Femeia parturientă, vulva şi s ămlnţa sînt rarităţi
absolute în aria delimitată de autoare ca aparţinînd
Vechii Europe. Malta şi Sardinia fac parte din aceeaşi
arie mediteraneană ca şi Vechea Europă şi Anatolia,
dar se disting cultural de ambele, în accepţia restrlnsă
pe oare autoarea o impune. Dacă cerbul este mai freo-
vent, ursul (ursoaica) este de asemenea extrem de rar
tn plastica şi în iconografia neo-eneolitică a Vechii
Europe. Chiupurile (pythoi}, decorate cu motive geo-
metrice deriv<ite din repertoriul meandro-spiralic nu
stnt rare, dar nu se găsesc cu aceeaşi frecvenţă şi ace-
leaşi caracteristici în toate culturile; în cultura Cucuteni
anume, unde sînt numeroase şi bogat decorate, par să
aibă o funcţie economică bine stabilită (Ellis 198q, 205),
ceea ce nu exclude posibilitatea valorii simbolice a
decorului lor.

275
22. Personajul feminin kourotroph este relativ frecvent .tn
unele culturi - d.e. Vinea - dar extrem de rar sau
absent în altele - d.e. Hamangia. Masca de urs nu
este sigură, ba chiar, în unele cazuri, este vorba de o
figură umană (Srejovi~ 1968; Berciu 1966, 86; Dumi-
trescu 1980),
25. Motivul parturientei este cu totul rar, dacă nu absent,
din aria Vechii Europe. Cel al „gravidei" este limitat
ca frecvenţă la neoliticul mijlociu şl eneolitic - neoli-
ticul vechi nu îl cunoaşte - şi este relativ frecvent
doar în cadrul anumitor culturi - Vinea, Vădastra,
Gumelniţa, zona maritimă, Sălcuţa, Hamangia (Ma-
teescu-Voinescu 1982). Ariciul, întîlnit în pictură, nu
este un stereotip şi pentru plastică, iar exemplul au-
toarei (fig. 22) poate fi, la fel ae bine, stilizarea piep-
tănăturii.
23 . Şi statuetele şi figurinele de marmură apar tot ln
eneolitic. Ele sînt adesea reprezentări ale ~ravidităţii.
ln general nu au fost găsite în morminte c1 în aşezări.
Dacă ţinem seama de trăsăturile statuetei de marmoră
de Ia Blagoevo (Bulgaria - Gold der Thraker, 15)
aceasta este, pe de o parte, caracterizată de gravidi-
tatea plasată sus, iar pe de alta, poate fi considerată
prototipul figurinelor plate de os. Şi acestea apar tot
tn eneolitic - culturile Gumelniţa-Karanovo VI şi
Sălcuţa - şi nu au fost descoperite în morminte
(Comşa 1979). În schimb figurine feminine nude, adesea
marcate de graviditate, descoperite în morminte slnt
foarte frecvente în cultura Hamangia, unde slnt
realizate din teracotă arsă reducător la negru, lustruite
şi uneori vopsite tn roşu. În sfîrşit, falangele de la
Almizaraque slnt exterioare ariei Vechii Europe.
24 Şi motivul şarpelui nu constituie un stereotip pentru
plastica şi decorul ceramic al Vechii Europe, excepţie
făcind pictura ceramică din faza B a culturii Cucuteni,
unde însă nu apare corelată cu o imagine feminină.
Extrapolarea unor teme mitologice curente în alte
epoci şi regiuni poate doar ridica o problemă şi pro·
pune o ipoteză dar nu 9oate fi susţinută nici măcar
prin evidenţa directă, vizuală, ci trebuie demonstrată
prin analize şi comparaţii cuprinzătoare, adecvate.
Şerpii- atribute ale zeiţelor minoice - stnt, evident,
dezvoltări specializate ale unei teme al cărei înţeles
nu este explicit nici acolo unde îi întîlnim clar repre-
zentaţi, aşa incit nu pot arunca o lumină suplimentară
pentr1:1 imaginile sever stilizate din alte arii.
26. ln ceea ce priveşte zeităţile masculine, trebuie innintit
că în cultura Vinea nu sînt atît de rare, că ele mai apar
şi în cadrul cuplurilor, unde au o funcţie eV'identă
(Srejovi~ 1968, XXIII, Dumitrescu 1956). În sflrşit,
nu trebuie omisă nici frecvenţa falusurilor de teracotă
tn multe din culturile neo-eneolitice (cf. Dumitrescu et
'"· 1954, fig. 50).

276
27. Toate conotaţiile mitologice comentate ln pasajul
urmii.tor sînt ext rapolări ale unor elomente de mito-
logie co mparată dar care nu au fos t co nfirmate de
analize comparative cup rinzătoare pe materialul neo-
eneolilic din aria Vechii Europe. Aş ada r, ele constituie
simple ipoteze care aşteaptă confruntarea cu datele
primarr., alunei cind, ai;;a cum s-a văwt in cazul „Doam-
nei albe" şi al zei(,ei gravide, analizele parţiale deja
efectuate nu vin să modifice, adesea substan\.ial, for-
mulările autoarei sau să limiteze, uneori drastic, gene-
ralizi\rile.
28. „Clepsidra" este de fapt o stilizare a siluetei feminine
care se rei nlllneşte şi in alte stiluri geometrice. Albina
este mai degrabă rezultatul unei prelucrări teoretizante
a unui motiv plastic-decorativ cum este cel al pelajului
botului ln cazul capului de taur de la Bilce Zlote. tn
sfîrşit, broasca este departe de a fi un stereotip, frec-
vcnţ.a ci fiind remarcab il de redus;'\ . tn ceea ce priveşte
peştii de la Lepenski Vir, capetele de piatră de acolo
au toate trăsătu ri de bază antropomorfe; la cîteva
s-ar putea identifica şi aspecte ihtiomorfe; la nici
unul nu există o indicaţie de sex.
29. Şi în acest caz atributele mitologice, extrapolate mai
ales din folclorul con tcmporan, apar ca nişte simple
ipoteze de lucru. În ceea ce priv eş te reprezentările
şarpelui, precum şi asocierea cu o imagine feminină
- cf. nota prec ede ntă. La aceasta trebuie adugat că,
cel pu\.in în pictura cera mi că de tip Cucuteni, şarpele
este foarte schematizat fără trăsături care să poată
permite distingerea speciei. fn ceea ce priveşte figurina
bărbatului tronînd de la Szegvar-Ti.iskoves, aparţinind
culturii Tisa, publicaţiile identifică in obiectul ţinut
pe umăr o seceră (Korek 1973, 11 7).
30. Reconstituirea un ei întrrgi mitologii din paragraful
respectiv are caracter ipotetic şi general. Un studiu
analitic sistematic ar putea nu numai să confirme sau
să infirme trăsăturile şi atributele amintite in text, ci
chiar sii. le circumstanţieze şi diferenţieze, pe zone şi
perioade.
31. Cronologia dezvoltării şi formele altarelor domestice
propuse de autoare rămln o 5implă ipoteză de lucru
pînă ce nu sînt sprijinite de analiza sistematică compa-
rativă a cazurilor cunoscute. tn nordul ariei Vechii
Civilizaţii Europene, figurinele, precum şi modelele
miniaturale de mese-<Jllar se găsesc în fazele vechi
- adici\ în neolitic - în stratul de cultură şi în gropi
(Srcjovic 1968. XXII I); abia o dată cu eneoliticul ele
apar ln locuinţe, sau chiar pot fi identificate sanc-
tuare. !n zona dunăreană, în aceste sanctuare special
construite nu apar figurine ci grupuri plastice de mari
dimensiuni şi de forme rare, neasemănătoare cu figu-
rinele. ln zona carpato-niproviană în schimb, ne sint
atestate sanctuare cu figurine, dar acestee, tn număr

171
 mare şi relativ stereotipe, cu greu pot fi identificate
drept imagini divine, ci par mai degrabă ofrande
votive.
32. A!1apza. făcută pe un singur exemplar de peşteră, cu
tr1m1te~1 l'.1 un context mitolo~ic_de asemenea ipotetic
reconstituit, nu poate constitui un argument, iar
exegeza propusă nu depăşeşte aspectul de ipoteză de
lucru, singura dată sigură fiind caracterul funerar al
peşterii.
33. tn general, descoperirile de modele plastice miniatu-
rale de edificii se împart în două mari categorii. Prima
reprezintă modelele de arhitectură, de obicei repro-
ducînd trăsăturile unei construcţii de tip megaron,
cu plan dreptunghiular şi acoperiş în dublă pantă.
Adesea pereţii sînt decoraţi fie cu motive geometrice
incizate asemănătoare celor de pe ceramică, fie cu
detalii plastice. A doua reprezintă amenajări de
interioare, fie cu delimitarea spaţiului - ca la Popud-
nia - fie consistînd numai din piese de mobilier şi
figurine - exemplul cel mai concludent din acest tip
este cel de la Ovcearovo (fig. 32). Există şi un număr
de exemplare care se deosebesc de aceste stereotipuri
fie prin faptul că prezintă trăsături constructive deose-
bite, fie pentru că slnt tn mod deosebit decorate. tn
ansamblu, trăsăturile constructiv-arhitecturale pe care
le putem distinge la aceste modele plastice se retntll-
nesc şi la vestigiile construcţiilor reale descoperite ln
staţiunile săpate. Astfel, avem certitudinea că ln aria
culturii Cucuteni existau construcţii cu etaj, aşa cum
indică şi modelul de la Rozohuvatka (Ellis 1984, 48),
iar tn aria culturilor Cucuteni şi Gumelniţa, pereţii
exteriori ai construcţiilor erau în unele cazuri decoraţi
plastic sau prin pictare.
Trebuie, de asemenea, menţionat că modelele
plastice de construcţii nu se întîlnesc la fel de frecvent
în toate culturile şi perioadele îndelungatei epoci a
Vechii Civilizaţii Europene. Ele sînt foarte frecvente
în aria cullurii Gumelniţa, mai rare dar nu absente
tn aria culturii Cucuteni, inexistente ln aria culturii
Haman~ia, rare în Vinea, Tisa, Boian, Dudeşti, Star-
cevo-Cr1ş, relativ frecvente în Sesklo. Din ansamblul
lor unele se detaşează evident, putind fi moriele de
sanctuare, ca de exemplu cel de la Căscioarele sau
cel de la Gradeşniţa. Multe altele nu prezintă nici o
trăsătură care să permită discriminarea unor caractere
„sacre". Acestea ridică problema funcţiei lor, car~
avea probabil caracter ritual, dar se poate să nu f1
reprezentat „sediul" divinităţii. Oarecare l~ll!i~ă ar~ncă
ln acest sens cele două modele de amenaJăr1 mter1oare
de la Popudnia (fig. 29) şi Ovcearovo (fig. 32). tn
aceste două cazuri avem de a face cu, aşa cum le nu-
meşte Marija Gimbutas, „tablouri'' plastice, redind

278
 a

Fig. 86. tncercare de reconstituire a sanctuarului neolitic

de la l>arta: a, jumătatea de est; b, jumătatea de veşţ.

i19
 probabil secvenţe dintr-un mit. Este mai probabil că
majoritatea modelelor plastice de construcţii, care
reproduc edificii curente, se încadre ază în asemenea
tablouri mitologice, aspectul ritual al rolului lor pro-
venind tocmai din funcţia lor de „decor" al mitului,
nu din faptul că reprezintă sanctuare propriu-zise.
Un element important este asemănarea pe care o pre-
zintă modelul de la Popudnia cu amenajarea interioară
a sanctuarului de la Sabatinovka (fig. 30). tn ambele
cazuri avem de a fare cu spaţii amenajate tn vederea
unor activităţi alimentare cu caracter ritual. Alte
sanctuare reale - cel de la Parţa d.e. (Lazarovioi
1986)- trădează alt circuit şi alt scenariu. Ne putem
tntreba dacă orice spaţiu rit.ual era un sanctuar, sau
d acă nu trebuie să rez erv ă m termenul pentru con-
strucţiil e servind drept sediu al divinităţii, satJ cel
pu ţin pentru epifania acestora (ca la Parţa sau la
Hacilar). Singura concluzie a observaţiilor de mai sus
ar fi aceea că modelele plastice acoperă o reprezentare
simboli că mai cuprinzătoare şi mai complexă dectt
aceea desemnată de termenul - care capătă o semni-
ficaţie mult prea generală - de sanctuar. 1n ceea ce
priveşte exemplele autoarei - cel de la Porodin este
completat conjectural de autoare, fără suficiente in-
dicii despre felul în care se întregea odinioară, el poate
fi sanctuar dacă acceptăm această completare, sau
poate avea altă semnifica ţie dacă o respingem. Sanc-
tuarel e-zeiţe-p ăsări sint doar o simplă supoziţie care
rămine să fie demonstrată prin analize comparative
sistematice. Modelul de la Rozohuvatka nu este de
loc sigur că ar rep rezenta un sanctuar.
34. Şi sanctuarele propriu-zise apar doar de la un anumit
nivel cronologic - nu înainte de începutul eneoli-
ticului - şi nu sînt egal documentate tn toate ariile
culturilor făctnd parte din Vechea Europă. Cit despre
caracteristicile şi semnificaţia lor, cf. observaţiile din
notele 20, 32, 3~.
35. Un fapt. esen ţial este acela că pînă acum nu s-au desco-
perit măşti propriu-zise, nici vestigii ale unor asemenea
obiecte, în săpături. Cit despre măştile de pe figurine,
în general s-a observat că aspectul plat al mod elării
feţei şi geometrizarea trăsăturilor ar fi, mai degrabă,
atribute ale unor m ăşti, decît trăsăturile coerente orga-
nic ale unei figuri omeneşti reale. Şi în această privinţă
trebuie procedat cu maximum de spirit critic şi doar
pe baza unor analize comparative sistematice. De ase·
menea; trebuie reţinută observaţia că cele mai evidente
„măşti" apar pe figurinele de tip Vinfa aparţinînd
fazei ornamentale (Srejovi6 1968, XXII).
36. Marea majoritate a pract.icilor citate de autoare slnt
de asemenea reconstituiri conjecturale, pe baza func-
ţiilor atribuite unor piese - cele mai adesea vase
ceramice - a căror utilizare nu era evidentă p-rin

280
 forma şi detaliile obiectului - vasele cu două gtturi,
vasele suport, vasele binoclu. Nu avem evidenţa di-
rectă decît a unor ritualuri de oferire de prinosuri
alimentare - în sanctuarul de la Pianu de Jos (Paul
1965) , iar multe dintre ritualuri trebuie să fi avut, tn
general, un caracter alimentar.
37. Nu există evidenţa directă şi generală a tuturor acestor
dotări. Evident, unele · „strecurători" fără fund ar
putea să fi fost capace de afumători; de asemenea,
exemplul de la Pianu de Jos arată că cel puţin unele
vase de format special - vasele suport - s-ar putea
explica mai ale„ prin funcţia rituală: arcentuează
semnificaţia de ofrandă a vasului conţinînd alimente
aşezat deasupra. Multe altele însă trebuie să 11 fost
folosite în mod egal în scopuri rituale şi practice
curente.
38. Atît identificarea supravieţuirilor în mitologiile şi în
folclorul ulterior, cit şi reconstituirea de ansamblu
a mitologiei vechi europene sînt pur conjecturale
şi nu pot fi înţelese decî t ca ipoteze de lucru pentru
a căror demonstrare sint necesare ample ~i sistematice
analize comparative. De altfel, reconstituirea mito-
logiei are un caracter de maximă generalitate, trăsă­
turi ale ei putînd fi intîlnite în toate mitologiile marilor
zeiţe htonice. Discriminarea unor aspecte specifice
diverselor arii culturale şi perioade ale Vechii Civili-
zaţii Europene şi chiar ale acesteia ca ansamblu ră mln
tocmai o sarcin ă de viitor ale acestor analize compara-
tive sistematice, de care de atîtea ori s-a amintit.
39. întreaga exegeză propusă are un caraoter conjectural
pentru că:
a. trăsăturile de om-pasăre, sau om-bufniţă nu sînt
de loc evidente pe monumentele megalitice;
b. comparaţiile sînt anacronice - Shanidar - mile-
niul 11; <;:atal Hilyilk - mileniul 7; lsbister - mi-
leniul lt ( ?) ;
c. mărturiile comparate stnt eterogene - imagini de
păsări, morminte de păsări, imagini monstruoase
cu elemente ornitomorfe - şi mult prea puţine
pentru a oferi o bază solidă de analiză comparativă.
d. ln acest context, identificarea reprezentărilor plas-
tice cu ochi mari cu imaginea schematizată a buf-
niţei nu este decît o simplă ipoteză.
ltO. Comparaţ ia cu ornamentica cu semnificaţii simbolice
din Vechea Civilizaţie Europeană nu este pe de-an-
tregul revelatoare pentru că:
a. nu toate culturile amintite sînt sincrone şi datate
în mileniul V: Cucuteni este, în întregime, din mile-
niul IV; Karanovo - fără indicaţie de fază - este
o staţiune, nu o cultură, în text fiind probabil
vorba de Karanovo VI-Gumelniţa, care datează
din a doua jumătate a mileniului V - prima ju-

211
 măta:te a: mileniului IV; Vin~a:-Turdaş aparţine
doar mileniului V;
b. motivele serpentiforme cu un număr de coturi nu
sînt precis identificate tn toate aceste culturi - apa-
riţia lor certă este doar în cultura Cucuteni, unde au
rol specific de emblemă locală doar în faza B şi
prezintă, în cazul „clasic" de la Cuculeni, 9 coturi;
identificarea unei zeiţe a lunii trebuie să se bazeze
pe constatarea prezenţei sistematice, repetitive, tn
!Conografie şi ornamentică, a unor trăsllturi „lu-
nare" - fie detalii iconografice, fie ritmuri şi ra-
porturi numerice-, ceea ce nu este cazul; procedeul
mvers, surprinderea izol ată a unor trăsătur i care
ar putea fi interpretate drept „lunare", nu dă temei
pentru ipostazierea unor entităţi lunare.
41. Echivalarea metafori că a mormlntului tumular cu
ptntecele z eiţei Pămlntul-Mamă, chiar dacă o consi-
derăm demonstrată pentru monumentele megalitioe,
nu este decît o simplă ipot e ză pentru Vechea Civili-
zaţie Europeană, unde imaginile de movile apar doar
relativ izolat, în anumite culturi - Cucuteni - şi faze
- faza B - şi cu se mnificaţie încă nedescifrată. Mor-
mintele neo-eneolitice nu seamănă cu cele tu mulare:
gropile sînt superficiale, nu au puţ sau culoar de acces,
nu au inventar bogat, sînt individuale, nu de grup, nu
comportă case funerare şi nici ritualuri complicate,
de parţială desoompunere, dezmembrare etc. . . Nu
tnUlnim cazuri de asociere a imaginii movilei cu ima-
gini feminine, după cu m, teu exceppa culturii Ha-
mangia, intruzivă în mediul vechi european, nu în-
Ulnim nici asocierea imaginii feminine cu înmor-
mtntarea.
De altfel, dacă ţinem seama de delimitarea ariei
Vechii Civilizaţii Europene propusă ohiar de Marija
Gimbutas ln cele două studii precedente, zona megali-
ţilor nu face parte din această arie. fn ultimul studiu
din această culegere, autoarea pune în evidenţ,ă indicii
după care fondul etno-lingvistic al Vechii Europe şi
cel al Europei occidentale ar fi fundamental diferit.
Asemănarea dintre raportul movilă-zeiţă în civi-
lizaţia megalitică şi cel din Vechea Civilizaţie Euro-
peană poate să fie de un nivel general ncspeciiic, doar
o comparaţie largă, cu toate cultele matrifocale de
acelaşi nivel eul tural - neo-eneolitic/calcolitic - , pu-
tind să indice o relaţie de filiaţie sau influenţă .
42. Marele centru metalurgic vechi european sau carpato-
balcanic, după denumirea dată de Cernlh, are mai
multe subdiviziuni, reprezentlnd tot atltea arii de
producţie independentă. Una deosebit de importantă
este cea: intracarpatică, creatoarea: toporului cu tăi­
~uri în cruce de tip J âszladany. Analize recente, înră
medite, pe astfel de piese au scos în evidenţă conţi­
nutul de arsenic al produselor zonei intracarpatice.
 Numll.rul mic de analize, atft tn general, cit şi pentru
cazul special ce ne preoc upă, nu permite gen era lizări,
dar ridi că totuşi problema apar i ţi e i aliajelor specifice
ale aramei în zona amintită şi a datei acestei apa-
riţii.
43. f n studiul următor, data apariţi ei primelor piese de
arsenic-bron z este co re l ată cu cel de al doilea val de
popul a ţie a kurganelor, care, după d aLărÎle cu C 14
recalibrate, s-ar situ a mai degrabă în jurul datei de
3000 te.n. (cultura Ezero sincronă cu Cernavodă III:
3645-302 3 - 3015-2415 !.e. n.).
în schimb, centrul metalurgic in t.racarpatic, în
p erioada urm ătoare a centrului metalurll'ic circumpon t ic
continuă să producă piese - de tip schimbat, nou - în
cupru pur (Cernîh 1976, 186) .
44. 1n sfîrşit, piesele grele încep să fie produse încă din
perioada anterioară a centrului metalurgic vechi eu-
ropean - topoarele cu t ă işuri in cruce, topoarele
plate, topoarele-ciocan.
45. Pentru întreaga probl em ă a periodizării şi cronologiei
epocii, v. tabelul anex suplimentar şi Dumitrescu 1974.
46 . Termenii schimbului eneolitic par să fi fost mai bogaţi,
ln afară de obsidian, Spond ylus ş i silex r ontra minereu
de cupru - mai degrabă bare de metal (Cernih 1976,
184) cuprinzînd ş i aur (tot Cern îh 1976, 183 scoatetn
evidenţă imp o r tanţa pieselor de au r din cimitirul de
la Varna) - , sare precum şi silex din alte surse, nordice.
47. Dezvoltarea auto nomă a domeniului metalurgic
vechi-european este foarte probabil ă dar, d eş i lipsesc
studiile specializate în acest sens şi mai ales analizele
pe material anatolian, stimulul cultural pentru această
dezvoltare este probabil venit tot din An atolia, tocmai
datorită marii anteriorităţi a metalurgiei in această
zonă şi anume în condiţiile marii schimbări culturale
desemn ată sub numele de valul Dimini-Vin ~ a. în cadrul
căreia pătrund in Vechea Civilizaţie Europeană şi alte
elemente anatoliene sau asemănătoare.
48 . Cultura Usatovo-Ezero este o formulă prescurtatA
care nu corespunde unei realităţi etnice, culturale sau
teritoriale. La nivelul culturii Usatovo - subdiviziune
a marii şi cuprinzătoarei civilizaţii a kurganelor -, lo-
calizată în stepele vest-pontice, pînă în podişul moldo-
venesc, in valea Dunării şi pînă la Carpaţi, avem cul-
tura Cernavodă II I, rezultat de amalagamare a pri-
mului val de populaţie a kurganelor cu elemente de
tradiţie locală de tip Ezero venite din sud, iar la sud
de Balcani şi ln estul peninsulei Balcanice apare tocmai
cultura Ezero, rezultat al regrupării form aţiilor etno-
culturale locale atlt sub impulsul mi{P'aţiei popula-
ţiilor kurganelor, dinspre nord, cît ş1 a unor pre-
siuni anatoliene venite prin sud (Roman 1981; Roman
1976, 59).

28l
 f>rovenlenta unor forme caucaziene descoperile
ln Anatolia de vest din Peninsula Balcanică, pe dru-
mul ocolit de la nord de Marea Neagră şi prin inter-
mediul acestor culturi afectate de valul al doilea indo-
european, dar nu indo-europene pe de-a-ntregul de-
vine mult mai puţin probabilă decît în viziunea si:Opli-
ficatoare a autoarei.
,9. Acropolele - ~ezări fortificate lle lnălţimi - nu slnt
specifice numai populaţiei şi civilizaţiei kurganelor.
Cea de la Dimini d.e. este anterioară şi nelegală genetic
de populaţiile kurganelor. Pe de altă parte, este pro-
babil că, ln condiţiile pătrunderii populaţiilor kurga-
nelor, acest tip de aşezare s-a răspîndit şi tn medii
ne-indo-europene, ln măsura în care acropola era o
formă de aşezare mai adecvată ln condiţiile raporturilor
intercomunitare işenerate de pătrunderea populaţiilor
mobile şi războimce ale kurganelor în Vechea Europă.
50. Pentru lntreaga problemă a fortificării oraşelor cicla-
dice v. nota anterioară. Soluţia problemei depinde, tn
măsură hotăritoare, de cronologia fenomenelor puse
ln legătură. ln momentul actual există tendinţa
de urcare a datei Troiei I (anterioară sau sincronă cu
pătrunderea unor elemente usatoviene), oricum sin-
cronă, cel puţin cu Protocicladicul. Fortificaţiile ora-
şelor helladice - Poliochni, Thermi - sin t sincrone cu
Cicladicul vechi III. Aşadar, un decalaj sensibil (Roman
1981, 30, Rachel 1969, 133).
51. Corelările rămtn conjecturale atita vreme cit depozitele
nu pot Ci datate precis.
52. Şi ln acest caz, corelarea propusă depinde <le datarea
recalibrată a Heladicului timpuriu I I.
53. Problema difuziunii noii metalurgii a bronzului tn
cadrul marii unităţi denumită Domeniul metalurgic
circumpontic a fost· de la început pusă ln termenii
unei corelări directe cu migraţiile indo-europene. Dar
dacă ţinem seama de articularea internă a Domeniului
circumpontic, de curentele de difuziune sud-nord - d.e.
cel care duce pumnale triunghiulare cu nervură mediană
şi trei găuri de nit din sud plnă în zona stepelor est-
pontice - de relativa autonomie a centrului intracar-
patic şi de influenţa lui spre nord-est, adică tocmai tn
aria civilizaţiei kurganelor, trebuie să admitem că
avem de-a face cu două mişcări istorice independente
şi corelative. Este probabil că mi~raţiile indo-europene
au determinat o mai mare mobihtate a comunităţilor
şi a raporturilor dintre ele, au creat o nevoie de arme
perfecţionate precum şi condiţii de circulaţie a meşte­
rilor şi modelelor. tn acelaşi timp, diminuarea securi-
tăţii în raporturile in tercomunitare a determinat o
scădere a volumului producţiei to raport cu cea a do-
meniului carpato-balcanic şi o restrtngere a diversităţii
tipologice prin comparaţie cu centrul contemporan
caucazian (Cernlh 1976).

284
 54. fn urma recalibrării datelor Ci,, termenii cronologici
menţionaţi la tnceputul paragrafului se formulează
4500-4 OOO - 3900-3300 î.e.n. ln acest cadru cro-
nologic, procesul de dispariţie al Vechii Civilizaţii Eu-
ropene nu poate fi surprins. Cu excepţia penetraţiei
civilizaţiei kurganelor în valea Dunării sub forma
culturii Cernavodă I, pe tot restul ariei vechi europene
avem de-a face cu regrupări etno-culturale şi ou conti-
nuitatea unor formaţii mai vechi pînă la circa 3800-
3300. Astfel, în Balcanii centrali şi tn bazinul intra-
carpatic, penetrat.ia unui grup de populaţie a kurga-
nelor, mai probabil venind nu direct din răsărit, peste
Carpaţi, ci pe drumul ocolit de la nord, prin pasul Dukla
şi pe valea Tisei, se inserează în cultura Tisa. care tocmai
ecum, tn ultimele ei faze - Tiszapolgăr şi Bodrogke-
resztur - capătă caractere accentuale de cuhură agra-
ră şi sedentară, cu aşezări mari şi bogate. 1n acest
context, aspectul cultural Bodrogkerest.ur se genera-
lizează, unificind tot vestul bazinului carpatic şi asi-
millnd celelalte culturi locale - Petreşt1, Cucuteni-
Ariuşd, Turdaş - care dispar. Fără tndoială, tn acest
context, ceramica pic lată de lip Petreş li dispare .. Dar
decorul spiralo-meandric continuă şi chiar devine mai
bogat tn faza Bodrogkerestur. Semnificaţia lui simbo-
lică este o problemă deschisă atîta timp cit discuţiile
nu dep ăşesc nivelul conjecturilor sau al ipotezelor de
lucru, aşa cum apar în cartea de faţă. Decorul piotat
al ceramicii con.inuă neschimbat atlt tn cultura Cucu-
teni ci t şi în aria sudică a culturii Gumelniţa (ln cea
dunărea n ă, cultura Gumelniţa este înlocuită de Cer-
navodă I), precum şi în cultura Sălcuţa. Cit despre
scris, trebuie amintit că Vechea Civilizaţie Europeană
a cunoscut doar apariţii locale, izolate, de semne preli-
terate, nu un. sistem de scriere propriu-zis; aceste
semne nu s-au dezvoltat, oi au rămas simple apariţii
sporaaice, datorită nivelului de dezvoltare neadecvat
al societăţii din cultura Vin~a - singurul segment
al Vechii Civilizaţii Europene în care aceste semne
slnt atestate.
55. La presupunerea rolului deosebit al calului de călărie
în expansiunea civilizaţiei şi populaţiilor kurganelor
încă de la cel mai vechi nivel al migraţiilor acestora
trebuie remarcate următoarele:
a. dispariţia bruscă a Vechii Civilizaţii Europene
nu comcide cu aparii-ia tot aut de bruscă a calului de
călărie; civilizaţia r espectivă nu dispare brusc: într-o
primă etapă elemente de populaţie a kurganelor con-
vieţuiesc cu populaţia Vechii Europe în aşezări ale
acesteia din urmă, în formule diferite: integrlndu-se
comportamentelor sociale şi culturale ale Vechii Euro-
pe, ca în cadrul aşezărilor Cucuteni, sau păstrlndu-şi
anumite comportamente specifice, dar însuşindu-şi
mare parte din repertoriul formelor de cultură mate-

285
 rlalâ a acesteia, ca ln cazul cimitirelor de tip Decen.
Mureşului;
b. în decursul acestei îndelungi perioade de convie-
ţuire - circa 7-500 de ani - se înU!nesc mărturii
despre prezenţa calului ln contexte culturale aparţi­
nînd Vechii Civilir.aţii Europene - Fedeleşeni şi Săl­
cuţa - sub forma de „sceptre" de piatră dură;
c. în cadrul culturii Cernavodă l - de aspect civili-
zaţia kurganelor, dar dezvoltlndu-se în contact direct
cu elemente ale Vechii Europe - calul este atestat
dar într-o cantitate mică de vestigii, apărînd ca
puţin important (Homan 1981, 27);
d. nu avem mărturii concludente de întrebuinţare a
calului pentru călărie din această primă perioadă.
56. Trăsăturile civilizaţiei knrganelor, ca şi cele ale ritua-
lului de înmormlntare specific, trebuie înţ,elese ca
definind politelic entităţ,ile respective, cu alte cuvinte
nu toate trăsăturile se întîlnesc în toale cazurile - ci
numai un coeficient mare dintre ele; şi, reciproc, nu
este necesar să întîlnim în toate cazurile toate trăsă­
turile caracteristice. Aşa se face că, de exemplu, mormin-
rele de tip Decea Mureşului nu sînt tumulare, iar
menhirul de la Hamangia este feminin; comunităţile
de tip Cernavodă I nu creşteau decît sporadic cai;
aşezarea Cernavodă I de la Cernavodă este, de la fază
Ia fază, cînd fortificată, cind liberă.
57. Termenul generic de „cultura kurganelor" - tradus
odinioară în româneşte cu „cultura mormintelor tu-
mulare" - a circulat încă mai de mult în cadrul arheo-
logiei sovietice, inclusiv în publicaţii de specialitate
(Arheologia tn U.R.S.S., Bucureşti, Editura Ştiinţi­
ţifică, 1961).
58. Antiteza este relativă, în măsura în care în cei 7-500
de ani dintre primele două valuri de · populaţie a kur-
ganelor, cele două populaţii - a kurganelor şi veche
europeană - au putut convieţui, precum şi în aceea
în care, în matrifocala Veche Civilizaţie Europeană,
apar şi elemente masculine de ideologie - cf. nota 27.
Trebuie totodată remarcat că în acest studiu
nu au fo~t elucidate cauzele care au determinat cele
trei valuri de migraţii ale populaţiei kurganelor.
59. Cu excepţia dislocării parţiale a culturii Gumelniţa
Karanovo VI, primul val de populaţie a kurganelor
pătruns în aria Vechii Civilizaţii Europene nu a influen-
ţat decît indirect cdelalte culturi din această arie,
modificările ronsistînd mai ales din regrupări care nu
au întrerupt ontinuitatea dezvoltării culturale. Singu-
rele elemente ale acestui val surprinse în vestul ariei
carpatioe sînt cele de tip Csongrad-Decea Mureşului,
inserate în context Tiszapolgar şi probabil, în cele din
urmă asimilate, contribuind însă la apariţia aspectului
unificat Bodrog-Keresztur-(Gorneşti) (Roman 1981, 22
sq.).

28'
60. Sanţurile barlnd ar.cesul aşezării apar Inel!. din faza
Precucuteni (Marinesou-Bîlcu 1981, 24) ; tncA din faza
Cucuteni A c<>pătă aspectul de şanţuri de ap~are
(Dumitrescu et al., 1954, 203 sq.).
61. Oriclte asemănări ar avea, Gumelniţa-Karanovo VI
şi Sălcuţa nu sînt nici genetic, nici ca repertoriu de
tipuri a - eeaşi cultură. Sărăcia de descoperiri din
oullura Sălcuţa se datoreşte, ln mare parte, şi Săpă­
turilor insuficiente nu atit ca număr, cit ca tntindere;
altarele miniaturale nu se lntilnesc, de altfel, tn fazele
ttrzii ale oulturilor neo-eneolitice din aria carpato-
balcanică.
62. Termenul „dezintegrare" se cere explicat. De fapt,
la sud de Dunăre, tn Balcani, cultura Karnnovo VI
(-Gumelniţa) a supravieţuit, continulnd să so dezvolte,
ptnă la al doilea val al populaţiei kurganelor. De ase-
menea, spre vest-nord-vest, ln zona subcarpatică, aşe­
zări sărăcite ale culturii Gumelniţa - faza B - au
continuat să vieţuiască .
Contraşocul dislocării culturii Gumelniţa din Valea
Dunării de jos a avut drept efect mişcări ale altor
grupuri culturale şi a împins comunităţile Tisa spre
interiorul bazinului carpatic, determin!nd în final,
împreună ou pătrunderea elementelor de populaţie a
kurganelor de tip Csongrăd-Dccea Mureşulm, unificarea
sub aspectul Bodrog-Keresztur. Dar continuitatea cul-
turală nu a fost întreruptă tn ace astă zonă ca tn valea
inferioară a Dunării. Trebuie de asemenea reţinut că
cercetările şi studiile mai noi au scos în evidenţă o fază
a culturii Tiszapolgir în Transilvania, anterioară pă­
trund erii elementelor de populaţie a kurganelor (Roman
1981, 22 sq.).
G3 . Amplasarea aşezărilor Cernavodă I pe înălţimi apărate
este o caracteristică doar parţial lntilnită. Chiar la
Cernavodă, faza mijlocie a aşezării de aici este caracte-
rizată de dezafectarea fortificaţiilor de pămlnt. Asemă­
nările cu civilizaţia kurganelor sînt doar parţiale. Între
altele, economia culturii Cernavodă I este mai puţin
axată pe creşterea <ilor şi cailor şi mai mult pe a vi-
telor mari, aspectul militar este atenuat, structura
patriarhală nu este atît de evidentă (Roman 1981,
22 sq.).
64. Din descrierea cimitirelor Tisza{Jolgâr reiese mai de-
grabă convieţuirea a două grupuri diferite de populaţie,
cu structuri sociale deosebite, decît restruoturarea
socială de care vorbeşte autoarea. Raportul cronologic
cu cimitirele Srednii Stog II, greu de precizat, este
deosebit de important pentru evaluarea consecinţelor
acestei convieţuiri. ·
65. Evident, monumentele megalitice vestice, situate tn
afara ariei Vechii Civilizaţii Europene, oferă o refe-
rinţă nerevelatoare pentru cele corelate ou civilizaţia
kurganelor. De altfel, menhirul de la Hamangia, care

287
 poate Ci situat cronologic tn al doilea sau ni treilea val
d.e populaţie a kurganclor, reprez intă o femeie partu-
rientă, ln cca mai bună traditie pre - indo-europeană
(Pârvan 1925).
66. Boii apar şi . în iconografia şi mi lolofl'ia veche euro-
peană, nu numai în slat.ucl e, ci şi în ~rnrele sanctuar
de la Parţa, precum şi într-o alc[tlu irn monstruoasă
ln fi~nrina dublă de la Cruşovu (Lazarovici 1985 '.
Dumitrescu 1971,~, fig. 203). '
67. Pentru l egătu ril e gen etice şi raporturile cronologice
dintre culturile Ce rna vodă I, Gorodsk-Usatovo-Horo-
diştea - Folleşli, Ezero, Ce rnavodă II, Cernavodă II I
şi Coţofe ni , de văzut Homa!i 1976 şi 11oman şi Nemeti
1978. Trebuie~·eţinul că Ezero are o co mp onen tă locală
puternică, iar Coţofcui u11a de cultura kurganelor la
fel de imp ort antă, chiar dacă în parte indirectă , prin
cultura Cernavodă I I I. De asemenea, cultura Baden,
la rinclul ci, se dezvolli\, ca ş i Coţofeni, pe o fază Cer-
nav odi\ I I 1-Doleraz, aşa Incit este greu de vorbit
de un caracter încă mai accen tuat indo-european al
acesteia.
68. Pentru cultura Baden, v. Roman şi Nemeti 1978. Ori-
ginea ei avînd la bazi1 cultura Cernavodă III -Boleraz
şi culturi ale eneoliticului tîrziu din bazinul Tisei
(Bodrogkersz lur) o face să apară drept l oca l ă şi paralelă
cu cultura Coţofeni. Fazele tîrzii ale acestei culturi
- Koslolac ş i Vucedol se consliluie în con diţiile unei
region alizăr i în zonele sudice ş i a unei expansiuni a
grupuril or regionale spre nord (Roman 1976, 62).
69. ln treaga reconstituire depinde de data apar iţiei culturii
Pecica, despre care, în lumin a cerce tărilor de plnă acum,
nu se poale spune c~1 este alit de veche. Caracterul
vechi european al acesteia ar trebui demonstrat. Aşe­
zările sîn t, oricum, de lip acropole. Raporturile genetice
cu cui tura Coţofen i, ea însăşi indo-europenizată, nu
îndreptăţ esc o asemenea interpretare. Observaţii si-
milare se pol aduce şi la caracterizarea culturii Nagyrev
drept „veche eu ropeană " de altfel mai puţin cunoscută
70. lntrea~a reconstituire sintetică simplifică lntructlva
situaţiile ridicînd probleme esenţiale. Una este aceea
a drumurilor de pătrundere a valurilor de populaţie
a kurganelor. Dacă pentru pătrunderile estice calea
stepelor pontice, continuate cu cimpiile nord-dunărene
este clar j a l o n ată cu mărturii concludente, pentru
grupul vestic Srednii Slog I I-Csongrad-Decea Mu-
reşului drumul nu mai este la fel de clar, lăsînd alter-
nativa unui grup izolat din masa populaţiei Cernavodă I,
care s-a strecurat de-a lungul Dunării pînă tn zona
confluenţ e i Tisei, de unde a urcat spre nord, inserîndu-se
ln contextul Tiszapolgăr, sau tot a unui grup izolat
care a pătruns pe la nord, pe drumul ulterior tradiţional
al migratorilor, prin pasul Dukla, coborînd de-a lungul
Tisei ptnă ln zona mai dens populată de la sud de

281
 Mureş, unde s-a inserat tn contextul Ti!zapolgăr.
Situaţia consecutivă celu i de al doilea val de populaţie
kurgan apare mult mai complexă, comporllnd nu numai
o mare migraţi e a aces~e i populaţii, ci şi pătrunderi
dinspre sud, probabil anatoliene, şocuri şi contra~ocu ri
delerminlnd regrupări, în cadrul cărora kurgamzarea
urm ează căi sinuoase şi complicate, dar se realizează
în formule diferite, delerminînd tocmai prin aceasta
configuraţia diversificată a culturilor epodi bronzului
timpuriu. ln acest context, sărăcia în dale C14 şi mai
ales lipsa seriilor de d e terminări ş i inegalitatea de
datări de la cu ltură la cullu ră ridică obstacole impor-
tante. Comparaţia diferite.lor serii datînd culturi aflate
ln raportu ri diferi le, la relativ a ce le aş i nivele cronolo-
gice, ev id enţiazr1 dificullatea sit1wţiei.
71. Noile ca librări ale datelor CH, obţ inut e prin curbele
Suess şi consensul prin cipalelor laboratoare, măresc
rigoarea operaţional ă dar reduc precizia datărilor,
fiecare determinare avl nd un in ler\'al de flotare de
circa 3-500 ani. Aceasta modifică co respu nzător
ipoteza Marij ei Gimbutas, stabilind raporturi schimbate
între diferitele culluri d in Balcani, stepele pontice şi
Orientul Apropiat şi Mijlociu.
72. Trebuie atrasă atenţia cititorului asupra faptului că
tn studiul anterior din această culegere Ma rija Gim-
butas plasa procesul de kurganizare generali zată încă
din val ul I de popu l a ţie a kurga nelor (cultura kurga-
nelor II ). Felul în ca re pune problema în acest studiu
se ap ropie mai mull de silua\ia rezultată din ullimele
studii ş i cerc e tări, pe care am pus-o in evide nţă în no-
tele coresp unz ătoare de la studiul anterior. ·
73. Lipseşt e din gruparea propusr1 locul tracilor care, înru-
diţi cu fri gienii şi cu ilirii , sînt prea numeroşi, ocupă o
arie prea întinsă şi au un rol istoric prea important
ca să po ată fi r ed uşi la o s impl ă componentă a blocului
celto-italo-iliro-frigian. Locul lor pe hartă cuprinde
atlt centrul şi estul Europei, cît şi bună parte din
sudul continentului.
74. Trebuie subliniat că riturile de inmormlntare de mai
sus constituie un set de a tribute politetice ale culturii
indo-europenilor, cu alte cuvinte nu toate se intîlnesc
ln mod necesar la toate cazurile cu noscute. Pe de altă
parte, un ele trăsături de acest fel se intilnesc şi la
popul aţ ii ne-indo-europene. Amintim ca o excepţie cit
se poate de semnifi cativă menhirul de la Hamangia,
aparţinjnd celui de al doilea sau al treilea val al populaţiei
kurganelor, care r eprezintă o femeie parlurienlă, după
cea mai bună tradiţie „veche europeană" (Pârvan
1925).
75. Datele limită pentru Cucuteni AB sint:
Cucuteni A 4ld5-3875 - 4105-3675 i.e.n.
Cucuteni B. 3895-3640 - 3855-3360 î.e.n.
Intervalul mai probabil - circa 300 ani.

28'
76. Termenul de „feudală" pentru structura socială este
folosit ln mod figurat, nu în sensul definiţiei materia-
list-istorice a feudalismului. tn această viziune struc-
tura socială ar putea fi definită drept ierarhică şi
războinică .
77. ln legătură cu structura matriarhală, v. discuţia din
Prefaţă.
78. Sceptre tn cap de cal, specifice culturii kurganelor, au
mai fost descoperile şi la Fitioneşli - România, Su-
vodol - Iugoslavia, Rejevo - Bulgaria. Dintre aces-
tea, doar cel de la Casimcea provine dinlr-un mormînt.
(Harţuche 1980 2 ).
BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARĂ

ALDEA, AL . IOAN
1974 „Altarul" magico-ritual descoperit tn aşezarea neoli·
· lied de la Ghirbom (com . Berghin, jud. Alba),
„Apulum", 12, 1974, p. 40-48.
BERCIU, DUMITRU
1966 Cultura /Iamangia, Buc., Ed. Academiei, 192 p.,
169 fig.
BERCIU, DUMITRU; MORINTZ, SEBASTIAN;
ROMAN, PETRE
1973 Cultura Cernavodă II. Aşezarea din 1ectorul b t:U
la Cernavodit, „SCIV", 24, 3, p. 373-406.
BO L O ME~ ALEXANDRA
1973 An outline of the late Epipaleolithic economy at th"
„lron Gates": the evidence on bones, „Dacia", NS.,
17, p. 41-52.
1976 Pe marginea analizei arheoosteologice a materialului
de la Ctrcea-Dolj, „SCIVA", 27, 4, oct.-dec.,
p. 465-476.
1978 Why no Early Neolithic in Dobrogea?, „Dacia",
N.S. , 22, p. 5-8.
BORONEANŢ, VASILE
1973 Recherches archeologiques sur la cultu.re Schela
Cladovei de la zone des „Portes de Fer" , „Dacia",
N.S., 17,p. 5-41
CÎRCIUMARU, MARIN
1973 Analyse pollinique des coprolithes lwres par quelque1
stations archeologiques des deux bords du Danube
dans la- zone des „Portes de Fer", „Dacia", N.S.,
17, p. 53-60.
CERNlH, E . N.
1976 Metallurgische Bereiche des 4.. -2. Jahl't. v. Clv.
in der UdSS R" . Miiller-Karpe 976, p. 177-208
COMŞA, EUGEN
1973 Parures neolithiques en coquillages marins deccup~-,u1
cn territoirc roumain, „Dacia", N.S., 17, p. 61-''

291
197' Istoria comunităţilor wlturi:i Boian, Buc. , Ed. Aca-
demiei, 270 p., 90. fig. , 33 pi.
1976 Date despre un u:p de figurină n eo litică de os, „SCIVA ",
27, 4, oct.-d ec. , p. 557 - 564
1979 Les figurines en os appartenant a la phase moyenne
de la c ultur eGwne ln iţa, „Dacia", N.S., 23, p. 69-78.
1981 Cfte1>a sec1>enţe dendrocronologice din aşezarea neo-
litică de la Radomnu, „SCIVA", 32 , 1, ian.-mart .,
p. 145-1 50
CSALOG , J6ZSEF
1973 Th.ronendes Frauenidol 1>on Szeg1>ar Tuzk61>es, „Pra.-
historische ldolkunsL", p. 20-23
DODD -O l'RIŢESCU, ANN
1978 L es t!lt!ments „steppiques" dans l'P.neolithique de
Transy/1>anie, „Dacia", N.S„ 22, p. 87 - 98
DUMITRESCU, HORTE NS I /\
1968 Un modele de sanctuaire decouPert dans la station
t!ncolithique de Căscioarele, „Dacia", N.S„ 12, p.
381 - 394
DUMITRESCU, VLADIMIR
1974 Cron ologia abso lută a eneoliticiulni romdnesc tn
lumina datelor CJ4, „Apulum", 12, p. 23-49
1980 The Neolith.ic Seulem ent at Rast, „BAH Internatio-
nal Serie~", 72
1985 Peut-on reellement parler d'un systeme de pre-ecri-
ture de la culture de Vinta?, „Dacia", N.S„ 29, p.
113-118
1986 MARIJA GIMBUTAS. The Goddesses and Gods of
Old Europe. Nlyths and cult images, „D acia",
N.S„ 30, p. 195- 198
1956 Semnifica/ia şi originea unui tip de fig urină femi-
nină descoperită la Rast. „SCIV", 7, 1-2, ian.-iun„
p . 95-118
1985 Prehistoric Art in Romanta, Ec.dtura Meridiane,
Bucureş ti.
DUMITRESCU, VLADll\IIR; DUMITRESCU, HOR-
TENSIA; PETRESCU-DÎMBOVIŢA, MIRCEA;
GOST./\R, NICOLAE
1954 Hăbă şeşti, monografie arheologică, Bucureşti, Ed.
Academiei, 608 p.
ELLIS, LINDA
1984 The Cucuteni-Tripolye Culture, Oxford , „BAR In-
ternational Series", 217, 221 p .
. GARA!:iANIN, DRAGA
1968 Croyances et culte de l'hommc neolithique dans le
centre des Balkans, „Les regions centrales des Bal-
kans „ .", p . XXV-XXIX.
Gold der Thraker. Archăologische Schătze aus Bulgarien.
Mainz am Rhein, Verlag P hilipp von Znbern,
240 p„ 1979.
HARŢUCHE, NICOLAE
1980 (a) Complexul cultural CernaPodă I de la Rtm1iicelu,
„lstros", 1, p. 33-92.

292
f":O (b) (Bobi, Victor) Un nou sceptru de piatr4 zoo-
morf descoperit ln Romdnia, „Istros", 1, p. 111-
126
1980 (c) Preliminarii la repertoriul arheologic al judeţului
Brăila, „lslros", 1, p . 281-354.
KACS6, CAROL
1972 Muzeul judeţ ean Baia Mare. Ghidul e xp o ziţiei de
arheologie, Baia Mare, 106 p.
KALICZ, NĂNDOR; MAKKA Y, JANOS
1973 Gefăsse mit Gesichtdarstellungen der Linienband-
keramik in Ungarn, „Pl'ăhislorische ldolkunst",
p. 9-15
KOREK, JOZSEF
1973 Neolithische und kup fcrzeitliche Kunst in Ungarn.
Prăhistorische ldolkunst, p. 1- 6
LAZAROVlCI, GHEORGHE
1979 Neoliticul Banatului, Clnj-Napoca, Muzeul de Is-
torie a Transilvaniei, 2 voi.
1984 Sanctuarul neolitic de la Paria.
Les regions centrales des Balkans a. l'epoque neolithique,
Belgrad, Musee Nalional, 372 p. +XI p., 31ii„1968.
MAKKAY, JANOS
1973 Eingeritzte und plastische Menschendarstellungen
der transdanubischen Linienbandkeramik, „Prăhis­
torische I ~l o lkunst", p. '16- ·J9.
MARINESCU-BJLCU, SILVIA
1981 Tirp eş ti. From Prehistory to lI istory in Eastern
Romania, „DAR ln ternational Series", 107
1982 Au sujet de quelqu es op inions d'auteurs etrangers
sur le neo-ent!olithique de l!o umanie, „Dacia", N.S.,
26, p. 153-156
MARINESCU-BÎLCU, SILVIA; IONESCU, BARBU
Catalogul sculpturilor eneolitice din Muzeul raional
Olteni/a, f. 1., 44 p„ xxiv pi.
MASSON, EMILIA
1984 L't!criture dans les civilisations danubiennes nt!oli-
thiques, „Kadmos", 23, 2, p . 89-123, pi. I-IV
MATEESCU, N. CORNELIU; VOINES CU, IOAN
1982 Representations of pregnancy on certain Neolithic
clay figurines on the lower and middle Danube,
„Dacia", N.S„ 26, p. 47-58
MONAH, DAN
Datarea prin C14 a etapei Cucuteni A 1 , „SCIVA",
29, 1, ian .-mart., p. 33-42
MONAH, DAN; ANTONESCU, SILVIA; BUJOR,
ALEXE
1980 Raport preliminar asupra cerc e tărilor arheologice
din comuna Poduri, jud. Bacău, „MCA", 14, p.
86-99.
MONAH, DAN; CUCOŞ, ŞTEFAN
1985 Aşezările culturii Cucuteni din Romdnia, Iaşi,
Ed . Junimea, 220 p„ 20 fig.

2tl
MORINTZ, SEBASTIAN; ROMAN PETRE
19.68 Â$p1kle des Ausgangs des Âneolithikum$ und der
Obergangsstufe zur Bronzeze it im Raum dn Nied er-
donau, „Dacia", N.8., 12, p . 45 -12 8
1969 Ober die Chronologie der Vb ergangszeit Yom Âneo-
lithikum zur Bronzezeit in llumăni1m, „Dacia",
N. S „ 13, p . 61 - 73
MOLLER-KARPE, HERMANN (ed .)
1976 Les debuts de la metallurgie, Nice, Universile de
Nice, 1976, 240 p.
NICA, MARIN
1976 (n) Ctrcea, cea mai veche aşezare neoliticd la sud de
Carpa/i, „SCIVA", 27, 4, oct.-dec., p. 435-464
1976 (b) La culture de Dwleşti en Oltenie, „Dacia", N .S.,
20, p . 71-103.
1977 Nouvell e~· donnees sur le nt!olithique an cien d'Oltenie,
„Dacia", N.S., 21, p. 13-5t,
NICA, MARIN; NIŢĂ T UDOR
1979 Le8 etablissements neolithiques de L eu et Padea de
la :one d'interference des cultures Dudeş ti el Vinta.
Un nouvel aspect du Neolithique moycn cl'Oltenie,
„Dacia", N.S., p. 31-6t1.
PAUL, IULIU
1965 Un compfo.c de cult descoperit în aşe :are a neoliticd
de la Pianu de Jos, Studii ş i Comuni cări, Muzeul
Brukenthal, Sibiu, 12, p. 6-20.
1981 Contribu/ii romdneşti la Plucidarea unor probleme
ale preistoriei europene, Studii şi comun icu ri, Muzeul
Bruke11thal, Sibiu, 2·1, p . 9 - 26.
PAR.VAN, VASILE
1925 La „statue-mmhir" de Hamangia , „Dacia", 2, p.
422-429
Prăhis wrische ldolkunst. Kultbilder und Opfergab en aus
Ungarn, Ausstellung, Miinr:h en, 52 p ., :11 pi., 1973
RACHET, OUY
1969 ArcMologie de la Grece pr<!ltistorique, Verviers, Ma-
rabout, 314 p., (pi.)
ROMAN, I. PETRE
1971 Strukturănderungen des Endăneolithikums im Donau-
Karpaten-Raum, „Dacia", N.S., 15, p. 31-70
1976 (a) Cultura Co/ofeni, Bu c. , Ed. Academiei, 215 p.,
(118 pi.).
1976 (b) Zur kulturellen Grundlage der thrakischen
Bronze:eit, „Thraco-dacica", p. 13-52
1981 Forme de manife$tare culturald din eneoliticul ttrziu
şi perioada de tranziţ i e spre epoca bronzului, „SCIVA"
32, 1, ian.-mart., p. 21-42

294
ROMAN, I. PETRE; NEMET!, IOAN
1978 Cultura Baden tn România, Bucureşti, Ed. Aca·
demiei, '160 p., (78 pi.)
SREJOVJC, DRAGAN
1968 La plastique neolitltique de la region balkaniqu"
centrale, „Les regions centra lcs ... ", p . XIX-XXIV
VLASSA, N ICOLAE
1976 Neoliticul Transilvaniei, Cluj-Napoca, Muzeul de
is t orie a Transilvaniei, 264 p.
CUPRINS

Prefaţă . ..... . . .. .. ...... ..... . .... . .... . . . 5

Notă asupra ediţiei . . . . .. . ..... ... .. .. .. . ... . 45
Cuvlntul autoarei la ediţia românească .. ... .. . '1 9
Vechea EuroJ?ă, cca 7000- 3500 l.e.n„ cea mai
veche civilizaţie europ ea nă înainte de infiltrarea
popoarelor indo-europene .. .. .. . . . . .. .. ... . 51
Spiritualitatea Vechii Europe ...... . . .. . .... . 76
Mo~minţele ..megalitice din Europa occidentală şi
1mphcaţule lor .. . ......... . . . .. . ... ..... . .
lnceputul epocii bronzului în Europa şi indo-euro-
penii, 3500- 2500 l.e.n. . . ....... . . . ..... . HO
Cele trei valuri ale infiltraţie i „kurgan" în Vechea
Europ ă , 4500-2 500 l.e.n . .. .. . . . ..... . .... . 197
Clteva precizări de ordin arheologic privind proble-
ma l?roto-indo-europenilor . . .. ..... .. ...... . 237
Note critice .. . . . ... . . . . . . ...... . . ..... . . .... . 26 3
Bibliografie suplimentară .. .... . .. ... ..... . . . 291

Redactor : MIREI.LA ACSENTE

Tehnoredactor: DOINA ELENA PODARU

Bun de tipar : Septembrie 1988.

Aplrut : 1989. Coli de tipar : 12,33. Planşe :6.

Tiparul executat sub comanda

nr. HOO Ia
Intreprinderea Poligrafici
.13 Decern brie 1918" ,
str. Grigore Alexandrescu nr. 89-97
Bucureşti,
Republica soclalistl România