VALENTINA VOINEA Ceramica Complexului Cultural Gumelnita Karanovo 2005

https://biblioteca-digitala.
ro
VALENTINA MIHAELA VOINEA
CERAMICA COMPLEXULUI CULTURAL GUMELNIŢA - KARANOVO VI.
FAZELE Al ŞIA2
Ptlrinţilor mei
https://biblioteca-digitala.ro
VALENTINA MIHAELA VOINEA
Ceramica complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI
Fazele Al si A2
'
EX PONTO
MUZEUL DE ISTORIE NAŢIONALĂ ŞI ARHEOLOGIE

CONSTANŢA-2005
Ilustraţie:
Valentina Voinea, !Mihai Şimoîîj
Tehnoredactare: Valentina Voinea
Foto:
Oltiţa Ţiţei, Doina Banciu, Valentina Voinea, Cătălin Lazăr
Traducere engleză :
Liviu David
Descrirea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

VOINEA VALENTINA
Ceramica complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI I
Valentina Voinea.- Constanţa: Ex Ponto 2005
ISBN: 973-644-483-X
903.27:730"6347"(498 Gumelniţa)
ISBN: 973-644-483-X
© Ex Ponto - 2005
Tipărit de: S.C. INFCON S.A. CONSTANŢA
CUPRINS
Cuvânt înainte .............................................................................................................................................. 9
Introducere .................................................................................................................................................. 11
Cap.I. Analiza materialului ceramic. Metodologie ............................................................................. 13
Cap.II. Complexul cultural Gumelniţa -Karanovo VI. Consideraţii generale ............................... 18
Cap.III. Analiza pastei: compoziţie, modelare, finisare, ardere ....................................................... .30
Cap.IV. Tipologia formelor .....................................................................................................................35
Cap.V. Decorul ceramicii gumelniţene ................................................................................................ .50
Cap. VI. Vase de cult. ............................................................................................................................... 63
Cap.VII. Interferenţe culturale ................................................................................................................ 73
Cap. VIII. Concluzii. ................................................................................................................................ 77
Abstract. .....................................................................................................................................................80
Repertoriul descoperirilor ..................................................................................................................... 123
Anexe ........................................................................................................................................................ 132
Bibliografie .............................................................................................................................................. 157
Abrevieri. ................................................................................................................................................ 196
Planşe ....................................................................................................................................................... 197
Motto
„Domnul Dumnezeu a fa.cut pe om din ţitrâna pământului, i-a suflat în
nări suflare de viaţă, ~i omul s-a fa.cut astfel un suflet viu. "
Facerea 2:7
CUVÂNT ÎNAINTE
Lutul a făcut şi face încă parte din viaţa materială şi spiritual-artistică a umanităţii, iar olarul,
stăpân pe lutul lui l-a transformat (printre altele) şi într-o variată şi adeseori exuberantă ceramică.
Aceasta, la rândul ei se constituie într-un domeniu prin intermediul căruia fiecare zonă, destul de bine
delimitată teritorial şi temporal, îşi subliniază propria origi.nalitate. Cât priveşte ceramica preistorică,
cercetătorii o consideră, pe bună dreptate (alături, printre altele, de reprezentările plastice) drept ,fosila
directoare" în definirea unei civilizaţii într-un timp şi spaţiu dat.
Pentru neo-eneoliticul central şi sud-est european ceramica nu s-a bucurat, pâna la data apariţiei
acestui laborios volum, de un studiu sintetic care să-i fi fost dedicat în exclusivitate, cu toată includerea
ei în monografiile aşezărilor, culturilor sau necropolelor, nelipsind nici anumite analize teoretice, toate
văduvite fiind, însă, de complexitatea şi profunzimea sintezei de faţă.
Ne aflăm deci acum în prezenţa unei lucrări în dublă premieră: pe plan material - studierea
tehnologică şi tipologică a ceramicii unui complex cultural extins pe o vastă arie (din Muntenia şi
Dobrogea până în Tracia de nord), iar pe cel al spiritualităţii - interpretarea simbolisticii decorului, ca şi
a unor piese cu trăsături şi rol cu totul special.
De altfel, după cum se ştie, un adevărat arheolog (ca şi orice cercetător din varii domenii) care
nu-şi pune întrebări, îşi limitează propria cercetare. Domnişoara Valentina Mihaela Voinea făcând parte
din categoria celor ce urmăresc desluşirea fenomenului socio-cultural în întreaga lui complexitate caută
şi află răspunsuri I desluşiri numeroaselor probleme ridicate nu numai de produsele meşteşugarului -

olar, dar mai cu seamă de semnificaţia şi motivaţia variabilităţii lor şi a decorurilor vaselor marelui
complex cultural Kodjadermen - Gumelniţa - Karanovo VI, cu toate variantele lor zonale. Căci lumea
simbolurilor în cazul comunităţilor neo-eneolitice se lasă greu decriptată şi poate la fel de greu explicată
prin noţiuni şi sintagme contemporane. Dar analiza minuţioasă şi pertinentă extinsă asupra întregului
inventar i-a permis Valentinei Mihaela Voinea să extragă esenţa creativităţii comunităţilor umane de
care s-a ocupat, căci aşa cum afirmă „ceramica mai mult decât orice alt material evidenţiază gusturile
unei comunităţi preistorice, receptivitatea faţă de nou şi potenţele sale creatoare." ln egală măsură, însă,
ea defineşte esenţa comunităţii care i-a dat „viaţă", volumul de faţă fiind relevant şi pe acest plan.
Plasată, aşa cum scriam mai sus, pe două paliere - cel material ilustrat elocvent prin definirea
tehnico-tipologică şi pe cel spiritual strălucit redat prin decriptarea motivisticii şi a formelor
personalizate, volumul de faţă pune la îndemâna specialiştilor, şi nu numai a lor, o valoroasă şi extrem de
utilă sinteză asupra extinsului complex cultural Kodjadermen - Gumelniţa - Karanovo VI într-o viziune
unitară prin diversitate, modernă, de largă respiraţie internaţională.
Şi astfel olarul ~i lutul său sunt fericit integraţi comunităţilor umane ce ocupau un vast teritoriu
în mii. V î.Chr.
Dr. Silvia Marinescu - Bîlcu
10
INTRODUCERE
Complexul eneolitic al ceramicii pictate din sud-estul Europei se detaşează de restul

culturilor preistorice din acest spaţiu, termenul de „civilizaţii ale Vechii Europe" fiind justificat tot
mai mult de descoperirile arheologice din ultimile decenii. Încă din primele decenii ale
secolului XX, imaginea „civilizaţiilor străvechi" începea să se contureze, şantierele sistematice
dar şi numeroasele descoperiri fortuite aducând la lumină frânturi dintr-un imens puzzle.
„E în genere cunoscută constatarea că marile cursuri de apă care străbat continentele au avut
aproape întotdeauna un rol la dezvoltarea civilizaţiilor, încă din cele mai vechi timpuri. Acest fenomen a
fost verificat în chip strălucit atât în ceea ce priveşte civilizaţia egipteană, cât şi în ceea ce prive$te
civilizaţiile din Mesopotamia(. ..).
Dar tocmai această constatare a rolului fluviilor în dezvoltarea civilizaţiilor omeneşti de-a lungul
mileniilor şi al secolelor, poate aduce în mintea oricui întrebarea dacă pentru ţara noastră, străbătută de
cel mai însemnat fluviu al continentului european, cercetările arheologice n-au dus cumva la acelaşi
rezultat." (DUMITRESCU VI., 2002, p. 29).
După un secol de investigaţii arheologice, ceea ce se intuia la început a fost în parte
demonstrat. Amintim, în acest sens, numai descoperirile spectaculoase din necropolele Vama şi
Durankulak care au „revoluţionat" preistoria Europei. Surprinzătoare a fost atât bogăţia
inventarului funerar, cât mai ales indiciile clare cu privire la existenţa unor structuri sociale
complexe.
Se ştie că mai mult decât oricare alt material, ceramica evidenţiează „gusturile" unei
comunităţi preistorice, receptivitatea faţă de nou şi potenţele sale creatoare. Pictată înainte sau
după ardere, cu grafit sau culori vegetale, ceramica eneoliticului dezvoltat trădează un nivel
cultural superior. Nu lipsesc nici celelalte elemente specifice civilizaţiilor străvechi: o
organizare socială evoluată cu diferenţieri în funcţie de ocupaţie, vârstă şi sex, manifestări
religioase complexe.
Dacă pentru cultura Cucuteni materialul ceramic a fost analizat în lucrări de sinteză
(DUMITRESCU, 1979a), în cazul complexului ceramicii grafitate - Gurnelniţa I Sălcuţa -
studiile se rezumă la descoperiri izolate, singurele încercări de sinteză, rămase însă în
manuscris, aparţinând lui M. Şirnon.1
De aceea am considerat oportună alegerea ternei care face subiectul acestei lucrări, teza
mea de doctorat reprezentând o primă parte dintr-un proiect mai arnpl_u - complexul ceramicii
grafitate Gurnelniţa - Sălcuţa. Având în vedere imensitatea materialului ceramic descoperit în
arealul Gumelniţa - Karanovo VJ2, în demersul meu m-am oprit la prima etapă - Gurnelniţa A,
fazele Al şi A2, luând în considerare, însă, şi legăturile cu fondul cultural anterior precum şi
relaţia cu etapa finală Gurnelniţa B. Pentru realizarea tezei am analizat, alături de materialul
ceramic publicat şi descoperiri inedite din aşezările Căscioarele - „Ostrovel", Atrnageaua
Tătărască, Medgidia - Canton, Hârşova - tell, Năvodari - insula „La Ostrov".
1
Manuscrisul „Motivistica decorului gumelniţean" reprezintă o parte din referatul de doctorat susţinut de
regretatul M. Şimon în cadrul secţiei de preistorie a Institutului de Arheologie „V. Pârvan", Bucureşti.
Consultarea acestui document, prin amabilitatea prof. Alexandru Vulpe, a fost de un real folos pentru
stabilirea metodologiei de analiză a decorului. De asemenea am folosit schiţele păstrat de la acelaşi autor
pentru piesele inedite descoperite la Gumelniţa, Cuneşti, Sultana, Glina, Ulmeni - „Valea lui Soare",
Chimogi, Vlădiceasca, Vânătorii Mici.
2 În literatura de specialitate complexul cultural Gumelniţa - Karanovo VI apare deseori sub forma
prescurtată KGK VI, luându-se în considerare şi cele mai vechi descoperiri de la Kodjadermen. Deoarece
definirea culturii a urmat descoperirilor de la Gumelniţa (1924 - 1925) am optat pentru prima variantă;
de asemenea, codificarea excesivă a denumirii complexului cultural îngreunează lectura sau poate
determina chiar înţelegerea eronată a textului.
11
Anterior prezentării temei propuse, se impun câteva precizări de ordin metodologic fără
de care totul s-ar rezuma la o înşiruire sterilă de forme şi decoruri. Chiar dacă cercetările
arheologice sunt răspândite inegal în spaţiu, am încercat să prezint materialul ceramic din
toate regiunile complexului Gumelniţa - Karanovo VI pentru a realiza o imagine de ansamblu,
dincolo de aspecte regionale şi faze, cel mai adesea create artificial. Analiza propriu-zisă am
concentrat-o îndeosebi pe materialul ceramic provenind din situaţii stratigrafice clare -
complexe de vase, locuinţe, morminte. Un alt aspect asupra căruia m-am oprit îl reprezintă
utilitatea pieselor ceramice, desigur în limita informaţiilor de care dispunem - studii
etnografice comparative sau context stratigrafic clar.
O categorie ceramică distinctă prin formă şi destinaţie o constituie vasele de cult. De
aceea, analiza lor depăşeşte aspectul morfologic sau pe cel utilitar, decorul devenind un
adevărat limbaj religios. Orice încercare de descifrare a acestuia impune compararea cu
celelalte forme de manifestare artistică şi religioasă specifice epocii. Chiar dacă demersul meu
abundă în ipoteze de lucru, cred că fără de el m-aş fi oprit la simple obiecte prăfuite, văduvind
ceramica de vibraţia spiritului care a creat-o.
Dezvoltarea complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI pe un areal imens se poate
explica numai în contextul unor schimburi culturale intense. Natura lor - deplasări de populaţii
sau schimburi materiale ? - este cel mai sensibil sesizată la nivelul producţiei ceramice. Multe
din imitaţiile locale după „moda" vremii au fost publicate eronat ca importuri ceramice,
analiza limitându-se de cele mai multe ori la decor. Coroborând metodele tradiţionale de datare
relativă - tipologică şi chorologică - cu datele absolute publicate recent am încercat să jalonez
principalele drumuri şi relaţia cronologică dintre fazele evolutive ale culturii Gumelniţa şi cele
ale complexelor culturale eneolitice vecine. Problema nu este, însă, nici pe departe rezolvată,
noile date radiocarbon şi importurile ceramice sugerând tot mai mult o posibilă relaţie de
contemporaneitate între fazele Gumelniţa A2 final şi Bl, ceea ce s-a considerat iniţial ca
reprezentând faze succesive fiind mai degrabă aspecte regionale cu ritmuri evolutive diferite.
Cercetările arheologice din ultimile decenii întreprinse atât în România cât şi în Bulgaria
au permis surprinderea unor relaţii intertribale mult mai complexe decât s-a crezut iniţial.
Astfel, comunităţile din regiunea litoralului vest-pontic au preferat, alături de ruta litorală
(navigaţie de cabotaj ?), drumurile interioare, ajungând în sud până la Ai-Bunar iar spre nord-
vest până în zona Dunării, intens locuită de triburile gumelniţene. Asemănarea izbitoare între
ceramica de lux de la Sultana şi cea de la Kableschovo demonstrează clar aceste schimburi şi
relaţii intertribale.
În final, ţin să menţionez că o contribuţie importantă pentru realizarea acestei teze de
doctorat3 au avut-o numeroşii specialişti care mi-au permis accesul la materialul inedit şi m-au
ajutat cu sugestii şi observaţii critice. De aceea, în speranţa că nu vor fi interpretate drept
laudative gratuite, mult prea obişnuite în lucrări de acest gen, mulţumesc pentru sprijinul
acordat d-nei Silvia Marinescu-Bîlcu, d-nilor Puiu Haşotti, Dragomir Popovici, şi Bernard
Randoin. Deosebit de utile au fost sugestiile şi informaţiile pe care le-am primit de la
cercetătorii români - Alexandru Vulpe, George Trohani, Petre Alexandrescu, Mihai Irimia,
Valeriu Sârbu, Radian Andreescu, Marian Neagu, Stănică Pandrea, Lazăr Cătălin, Alexandru
Dragoman, Cătălin Bem, Cristian Micu - şi bulgari - Henrieta Todorova, Vladimir Slavcev,
Evgenia Naidenova. De asemenea, mulţumesc prof. Alexandru Vulpe pentru încrederea pe
care mi-a acordat-o, permiţându-mi accesul la manuscrisele rămase de la Mihai Şimon.
Şi nu în ultimul rând ţin să mulţumesc părinţilor mei, Victor şi Silvia, pentru susţinerea
permanentă şi răbdarea de care au dat dovadă de-a lungul acestui demers, deloc uşor.
3
Teza de doctorat cu titlul Ceramica complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI. Fazele Al şi A2, conducător
ştiinţific
dr. Silvia Marinescu-Bîlcu, a fost susţinută la Institutul de Arheologie „V. Pârvan" în şedinţa deschisă din
4 septembrie 2003.
12
CAPITOLUL I
ANALIZA MATERIALULUI CERAMIC. METODOLOGIE
Analiza materialului ceramic, indiferent de perioada căreia îi aparţine, trebuie să

respecte criterii riguroase, care să permită surprinderea tuturor caracteristicilor privind
compoziţia pastei, modelarea, finisarea, arderea, decorul. Numită şi „fosila directoare" a
arheologiei, ceramica poate oferi informaţii bogate şi foarte variate de la identificarea tehnicilor
folosite pentru producerea ceramicii, la dinamica schimburi comerciale şi simbolistica
motivelor decorative. Chiar şi amprentele digitale păstrate pe unele fragmente ceramice pot
constitui indicii preţioase privind vârsta celui care a confecţionat vasul4 • Lipsa unor analize
chimice şi microscopice îngreunează însă foarte mult cercetarea arheologică, studiul
materialului ceramic rezumându-se, cel mai adesea, la simple înserieri de forme şi motive
decorative, creându-se astfel, în mod artificial, noi faze şi culturi.
Dacă pentru perioada antică datarea se poate face relativ uşor, pentru preistorie
problema este mult mai complexă. De aceea, contextul stratigrafic în care au fost descoperite
fragmentele ceramice are un rol însemnat, recomandându-se o analiză pe complexe închise cu
o situaţie stratigrafică clară. Pentru materialul publicat, acest lucru este de cele mai multe ori
imposibil, deoarece ilustraţia a fost concepută mai mult după criterii artistice decât ştiinţifice -
vase întregi cu decor, de acelaşi tip, în locul pieselor fragmentare, variate tipologic. Contextul
stratigrafic este important şi pentru înţelegerea utilităţii. Astfel, pentru vasele descoperite în
necropole, se impune o analiză separată, conservatorismul din domeniul funerar regăsindu-se
în tipologia formelor şi motivistică.
Pentru inginerul ceramist, termenul de ceramică cuprinde o mare diversitate de
materiale utilizate în industria nucleară şi electronică care au în comun faptul că nu sunt nici
metalice, nici organice. Arheologul se limitează la sensul tradiţional al cuvântului şi anume la
piese modelate din sedimente argiloase arse - vase, porţelanuri, coroplastică, cărămizi, teracote,
olane, faianţă, gresie, bijuterii, sigilii, opaiţe, vase de rezonanţăs.
Apariţia ceramicii
Cele mai vechi piese din lut ars au apărut izolat în Moravia, la Dolni Vestonice şi Pavlov
(gravettian, 28 OOO - 20 OOO a.Chr.) - "au fost modelate din pământ argilos, amestecat se pare cu o
materie osoasă sub formă de pudră şi au fost arse pe vetre sau în cuptoare. Această descoperire, unică
pentru paleoliticul superior, a devansat cu 15.000 de ani apariţia ceramicii în diverse regiuni ale lumii."
În apropierea vetrelor s-au descoperit peste 100 de figurine reprezentând cel mai adesea
carnivore - lupi, feline urşi, - şi siluete feminine, "fragmentate deliberat, arse şi rearse sau aruncate
în Joc". (OTIE M., 1999, pp. 236 - 237).
4 prof. Alain Vemhet (Univ. Monpelliere) - Ceramica terra stampillata din Gal/ia - conferinţă ţinută la Univ.
Ovidius, Constanţa.
5 " Oalele de rezonanţă, întrebuinţate în clădirea bisericilor, erau încastrate în zidărie de obicei la înălţimea
ocniţelor, cu scopul probabil de a da o cât mai mare rezonanţă bolţilor şi de a absoarbe unele interferenţe de sunet.
Unele erau de forma unor vase conice trunchiate destul de mari şi fără fund, cu pereţii rezistenţi şi
simpli. "(SLĂTINEANU B., 1974, p. 125). La nota 2/p. 126, acelaşi autor aminteşte descoperirile similare
din bisericile daneze, prezentate de M. Mackerprang în lucrarea Sur la presence de vases acoustiques" dans
11
certaines eglises danoises, 1902-1907. Aici, "ca şi în Occident, vasele au fundul închis, fiind numai cu gura lor
îndreptată spre interior."
13
Totuşi, primele sedimente minerale arse au fost utilizate pentru obţinerea varului şi
ipsosului, dacă nu luăm în considerare aceste descoperiri izolate din paleoliticul superior.
Transformările pe care le suferă rocile calcaroase sub acţiunea focului au fost observate de
comunităţile natufieniene din spaţiul siro-palestinian prin construirea vetrelor din blocuri de
calcar sau amenajarea acestora în strat calcaros.
În privinţa procesului tehnologic, este interesant de observat că temperatura de ardere
nu a constituit un impediment: varul, ars la 800°C a fost utilizat încă din etapa neoliticului
aceramic - PrePottery Neolithic A, după cum o dovedesc descoperirile de la Ain Mallaha şi
Hayonim (ATLAS DES SITES DU PROCHE ORIENT, 1994). Pentru ipsos (ars la numai 120°C),
cele mai vechi descoperiri au fost semnalate la Jerichon, Munhata - în etapa următoare
PrePottery Neolithic B.
Dacă pentru var şi ipsos zona de geneză poate fi localizată cu siguranţă în spaţiul siro-
palestinian, nu acelaşi lucru se poate spune în cazul ceramicii. După o apariţie timidă a
primelor figurine de lut ars la nivel aceramic - PrePotterry Neolithic A (Mureybet III) şi
PrePottery Neolithic B (Jarmo, Ganj Dareh, Guran), ceramica a cunoscut o dezvoltare
spectaculoasă, răspândirea rapidă a noii tehnologii pornind din cel puţin două centre:
Mesopotamia şi Anatolia, spaţiul siro-palestinian rămânând mult timp tributar „veselei albe" -
din ipsos.
Primele experienţe tehnice în domeniul ceramicii au fost semnalate la Mureybet III,
pentru neolitic aceramic - a doua parte a fazei PrePottery A (9500 a.Chr.): în nivelul Mureybet
IIIA s-au descoperit opt figurine - patru de piatră şi patru de lut ars cu atributele feminine
marcate clar şi vase miniaturale pictate (CAUVIN J., 1994, p. 48). În a doua fază a neoliticului
aceramic - PrePottery Neolithic B descoperirile se înmulţesc: în zona Eufratului Mijlociu la
Mureybet (IV), în zona Damasc la Aswad II, Ghoraîfe, Bouqras, în Levantul de sud la Beidha,
Aîn Ghazal, Munhata, Jerichon, în Anatolia la <;atal Hi.iyi.ik, în regiunea munţilor Zagros la
Jarmo; în Luristan la Ganj Dareh şi Guran (ATLAS DES SITES DU PROCHE ORIENT, 1994).
Mutaţiile profunde produse la nivel mental au determinat transformări radicale în
modul de viaţă, noile descoperiri tehnologice fiind strâns legate de domeniul religios. De aceea,
tematica şi forma pentru primelor piese nu a fost deloc întâmplătoare. Un exemplu elocvent în
acest sens îl constituie descoperirile de la Jerichon şi Aîn Ghazal - figurine modelate din argilă
şi ipsos, depuse în gropi rituale (CAUVIN J., 1994, pp. 151-156).
Legătura dintre modelarea lutului şi ideea creaţiei o regăsim, de altfel, în marile mituri
ale omenirii:
„Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi
omul s-a făcut astfel un suflet viu." (FACEREA 2:7)
,,În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost
luat; căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce." (FACEREA 3:19)
Prepararea pastei
Sedimentele argiloase se găsesc din abundenţă în natură în nivelurile superficiale ale
scoarţei terestre; s-au constituit prin degradarea rocilor silicate, formate în adâncime şi alterate
sub acţiunea factorilor climatici (BERDUCOU M., 1990, pp. 78 - 80). Sedimentele argiloase pot fi
întâlnite în locul de formare („argilă primară") sau depuse la mare distanţă („argilă
secundară") datorită transformărilor geomorfologice ale solului.
Structura mineralelor argiloase a rămas mult timp necunoscută, particulele constituente,
de dimensiuni foarte mici, neputând fi observate cu lupa sau microscopul obişnuit. Mineralele
argiloase au o compoziţie chimică de bază formată din siliciu, aluminiu, oxigen, grupe de
hidroxili şi o structură în mai multe straturi („în foi"). Dacă în interiorul fiecărui strat legătura
este puternică, între straturi coeziunea scade mult, explicând astfel „desfacerea în foi" a
ceramicii de proastă calitate. Gruparea unui anumit număr de straturi (până la câteva mii) dă
naştere unei particule de argilă, măsurată în micrometri (= 1I1000 mm). Primul nivel de
organizare a particulelor, accesibil în sensul analizei ceramologice, îl constituie, însă,
14
„grăuntele" de argilă, mai mult sau mai puţin omogen, mai fin sau mai gras - format din mii de
„foiţe".
În natură, argilele nu se prezintă, aproape niciodată, sub formă monominerală.
Sedimentele argiloase conţin, adesea, calcar (mama), dolomită, oxizi şi hidroxizi de fier
(„pământul roşu"), nisip (argila nisipoasă). Prin urmare, noţiunea de argilă acoperă tipuri de
sedimente foarte diferite, specifice fiecărui depozit în parte, în funcţie de condiţiile de formare a
sedimentului prin alterarea progresivă a rocii-mamă, de condiţiile de depunere în bazine
sedimentare, de compoziţia solurilor etc. Cele situate la o adâncime mare, sub influenţa
temperaturii şi presiunii ridicate, se recristalizează progresiv în roci compacte, închizând „ciclul
geologic". În fapt, prin arderea intenţionată a lutului, omul a recreat acest fenomen natural,
aportul de energie fiind, însă, infinit mai mic decât cel consumat în mod natural în procesul de
litificare geologică.
Principala proprietate a mineralelor argiloase este aceea de a fi diluate, formând soluţii
coloidale - apa permite „alunecarea foilor", dând lutului plasticitate. Prin uscare, volumul
argilei modelate se micşorează, în funcţie de cantitatea de apă absorbită de sedimentul argilos
şi de temperatură. Gradul de coeziune a straturilor („foiţelor") creşte, redând lutului duritatea.
Astfel, doar prin simpla uscare a lutului modelat s-au obţinut primele cărămizi. În nivelul
aceramic PrePoterry Neolithic A de la Aswad (7750±120 B.C. I 7620±120 B.C.) s-au descoperit
cărămizi crude, iar la Jerichon sunt atestate primele forme-tipare pentru producerea cărămizilor
(CONTENSON H., 1981). În faza neoliticului aceramic PrePottery Neolithic B descoperirile se
înmulţesc - Ganj Dareh, Munhata, <::ayoni.i - pentru ca în cultura Samarra să devină o
„specialitate mesopotamiană"(ATLAS DES SITES DU PROCHE ORIENT, 1994).
Dintre modelajele de argilă, nearse amintim cele trei măşti descoperite în mormintele
simbolice M.2, M.3, M.5 din necropola de la Vama: în partea de nord-est a gropilor, de formă
rectangulară cu colţurile rotunjite (M2. - 2,25 x 0,90 m I M.3 - 1,95 x 1,00 m), s-au modelat din
argilă măşti umane, de mărime naturală. Măştile au fost "arse slab sau pur şi simplu uscate la
soare" (IVANOV I., 1978a, p. 16; LE PREMIER OR, 1989, pp.110 -117).
Argila grasă („lutul olarului"), utilizată pentru producţia ceramică, conţine o proporţie
mai mare sau mai mică, în funcţie de calitatea depozitului, de reziduri organice şi minerale -
particule ce nu prezintă plasticitate. De aceea, pregătirea pastei de bună calitate presupune
parcurgerea unui adevărat „lanţ tehnologic":
- pregătirea depozitului natural înainte de extracţia lutului, prin umeziri repetate;
- „iernatul" lutului, perioadă în care particulele organice se elimină prin biodegradare;
- epurarea argilei prin cernere sau spălare;
- „frământarea" repetată prin care erau eliminate golurile de aer şi omogenizată pasta
după adăugarea degresantului.
Tot în categoria argilelor modelate includem caolinul, o rocă argiloasă albă de cea mai
bună calitate, utilizată pentru fabricarea porţelanului şi argila roşie, impură, din care erau
realizate materiale de construcţii: cărămizi, olane, plăci de teracotă, chiupuri.
Modelare, finisare
Mult timp s-a considerat că roata olarului a apărut în sudul Mesopotamiei în cadrul
civilizaţiei Ur-Uruk (mil. IV a.Chr.). Şi totuşi, numai la o simplă analiză macroscopică a
ceramicii eneolitice pictate, de o simetrie aproape perfectă, putem intui folosirea unui
dispozitiv special. De aceea „înţelegem prin această noţiune nu doar roata propriu-zisă ci orice fel de
suport care permite o mişcare de rotaţie, roata de astăzi a olarului reprezentând doar forma finală a unui
lung proces de perfecţionare tehnică a modelajului"(GODEA I., 1995, p. 36). „Roata lentă", compusă
dintr-un disc mobil şi unul fix, &ervind drept suport, poate fi considerată tot o inovaţie
„revoluţionară", până la forma „clasică" rămânând decât un pas. În privinţa originii, se pare că
au existat mai multe centre de geneză, comunităţile evoluate din sudul Mesopotamiei, Anatolia
şi SE Europei putând descoperi noua tehnologie independent unele de celelalte.
15
După modelare, uscarea („zbicirea") vaselor se făcea gradual pentru a împiedica
fisurarea argilei. În lipsa izvoarelor scrise, studiile etnoarheologice ne sugerează câteva detalii -
uscarea vaselor se făcea în anotimpurile calde (iama ar fi fost necesar un consum de energie
suplimentar pentru încălzirea camerei în care se păstrau vasele până la ardere); vasele erau
aşezate la umbră, cu gura în jos pentru ca apa să se evapore treptat, fără să producă crăpături în
pereţii vaselor (SLĂTINEANU B., 1974, p. 212; NICOLESCU C., PETRESCU P., 1974, pp. 18 -
26). După uscare, volumul vaselor scădea cu 1/5 -1/6 faţă de mărimea iniţială.
Metodele de finisare sunt foarte variate, în funcţie de destinaţia vasului, de experienţa
meşterilor olari: acoperirea cu angobă, lustruirea, aplicarea decorului, a altor elemente
modelate în relief - toartă, motive antropomorfe şi zoomorfe.
Ardere, cuptoare
De-a lungul timpului, metodele de ardere au variat de la forma cea mai simplă - ardere
neorganizată - la „cuptoare-tunel" în care piesele de porţelan erau aşezate pe o placă mobilă
(vagonet) ce traversa cuptorul de la un capăt la altul, creşterea temperaturii fiind controlată
riguros. Temperatura variază şi ea, de la 450 °C în primul caz, până la peste 1000 °C în cazul
ceramicii smălţuite sau a porţelanului. Culoarea ceramicii depinde în mare măsură de mediu de
ardere - oxidant sau reducător - dar şi de natura combustibilului, compoziţia angobei, sau de
arderea secundară. De aceea, considerăm culoarea ceramicii un indiciu care trebuie utilizat cu
prudenţă în vederea stabilirii mediului de ardere, un rol important avându-l şi contextul
stratigrafic. 6
De asemenea, culoarea ceramicii este influenţată şi de oxizii metalici din angobă care
prin ardere dau o anumită nuanţă: caolinul - alb, oxidul de mangan - brun închis, oxidul de
fier - roşu, oxidul de antimoniu - gălbui, oxidul de cobalt- bleu, oxidul de plumb - alb/gălbui.
Ceramica neagră grafitată are în pastă/ angobă carbon cristalizat sub formă de grafit, adăugat
înainte sau după prima ardere, prin „îmbăierea" vasului într-o emulsie de apă şi pudră de
grafit (CODEA I., 1995).
Clasificarea cuptoarelor s-a realizat după următoarele criterii:
- materialele de construcţie utilizate: chirpic, cărămidă, piatră;
- modul de amenajare: de suprafaţă, adâncit;
- compartimentarea interioară: simplu, cu focar şi cameră de ardere, cu cameră de
ardere etajată;
- aspectul morfologic al cupolei: conică, tronconică, oviformă, semisferică, piramidală,
absida tă;
- forma de fixare a grilajului: susţinut de un stâlp, de un perete median, de pilaştri
mobili. În linii generale, însă, principalele elemente componente ale cuptorului, atestate pentru
prima dată în neo-eneolitic - focar, grilaj, cameră de ardere - se regăsesc şi astăzi
(SLĂTINEANU B., 1974, pp. 214 -216).
Forme şi decor - criterii de clasificare

Dacă în privinţa pastei, criteriile de clasificare sunt relativ simple, vizând în special
compoziţia, modelarea, finisarea şi arderea, sub aspectul formelor şi decorului tipologiile diferă
în funcţie de preferinţa pentru unul sau altul dintre criterii: morfologic, utilitar, stilistic,
etnografic, etc.
Criteriul morfologic este utilizat îndeosebi pentru realizarea tabelului tipologic al
formelor. Conform tipologiei propuse de Gh. Postică, pe baza parametrilor calitativi se stabilesc
tipuri geometrice - forme ovoidale, sferice, tronconice, bitronconice - în timp ce parametrii
cantitativi permit gruparea în forme deschise/închise pe baza raportului dintre părţile
componente ale vasului:
- diametrul maxim (Dmax) I înălţime (H);
6Materialul ceramic provenind din locuinţe incendiate (majoritar în aşezările preistorice !) a fost inclus
de multe ori în mod eronat în categoria vaselor arse în mediu oxidant.
16
- diametrul gurii (Dg) I diametrul maxim (Dmax);
- diametrul bazei (Db)/diametrul maxim (Dmax).
Subvariantele surprind diferenţele minore ce ţin de forma unei singure părţi a vasului:
buza, prezenţa sau absenţa toartelor, fund plat, inelar, etc. (POSTICĂ Gh., 1994).
Criteriul utilitar poate fi utilizat atunci când dispunem de informaţii sigure privind
destinaţia vaselor - izvoare scrise sau contextul stratigrafic. De cele mai multe ori se apelează,
însă, la comparaţii etnografice, explicaţiile nefiind întotdeauna cele mai potrivite. De exemplu,
aşa-numitele „pudriere" din areal gumelniţean par mai degrabă lămpi/ opaiţe decât recipiente
pentru culori folosite la tatuaj. Pentru ceramica grecească sau cea romană, criteriul utilitar a
permis o grupare riguroasă a formelor, tipurile ceramice fiind clar definite. Aspectul morfologic
şi decorul depind de destinaţia vasului: de exemplu, decorul amplzorei attice respectă în detaliu
povestea mitologică, în timp ce decorul vaselor mici pentru parfumuri (aryballoi) se rezumă la
motive florale şi animaliere. Cu minimum de mijloace, artistul grec a reuşit să transmită toate
detalii povestirilor mitologice. Pe celebra amphora cu reprezentarea jocului de zaruri dintre
Achile şi Ajax, ceramistul Exekias sugerează discret, superioritatea primului erou: în dreptul
gurii fiecăruia apar scrise numerele: patru pentru Achile, trei pentru Ajax (HOLTZMANN B.,
PASQUIER A., 1998, pp. 128-129).
Criteriul stilistic priveşte forma de organizare a decorului - respectarea unor tehnici de
execuţie asociate cu anumite motive decorative. Spre deosebire de tip, care defineşte o formă ce
respectă, până la identitate, un canon, stilul păstrează şi amprenta creatorului.
„ Tipul riimâne deci prima încercare de sinteză teoretică în artă. El nu este singura. Stilul este o
altii sinteză teoreticii de acest fel. Deosebirea dintre stil şi tip este destul de delicată şi în realitate ea a fost
deseori trecutii cu vederea. Căci stilul, ca şi tipul, grupeazii operele de artă după similitudinea structurii
lor („.) tipul este produsul unei operaţii de generalizare, pe când stilul, de generalizare şi de
individualizare. („.) Unitatea şi originalitatea sunt cele două idei care fuzionează în conceptul stilului.
(.. .) Adevăratul stil este acela în care se armonizează originalitatea individuală cu aceea a timpului şi a
societiiţii."
(VIANU T., 1976, VIII, pp. 160 -163).
Astfel, vasele pictate cucuteniene pot fi încadrate în anumite grupe stilistice (a,p,y,6,E,Q;
în schimb, pentru ceramica gumelniţeană sunt mult mai potrivite tipurile ceramice - o formă
asociată cu un anumit tip de decor.
Criteriul etnografic predomină în vechile tipologii, termenii utilizaţi fiind justificaţi într-o
măsură mai mare sau mai mică. Dacă pentru vasele de tip strachinii, castron, ceaşcă, pahar, borcan,
ulcior, chiup folosirea termenilor populari o considerăm potrivită, nu acelaşi lucru se poate
spune despre termenii care desemnează piese cu o anumită destinaţie - oca, solniţă, tigaie, ţest,
strecuriitoare.
O analiză complexă
a materialului ceramic presupune sistematizarea clasificărilor
obţinute după criteriile amintite anterior, preponderenţa unuia sau altuia dintre ele trunchiind
imaginea de ansamblu. Gruparea tipurilor ceramice într-un sistem unitar, cu valoare
cronologică, se poate realiza numai după analiza sistematică a mai multor complexe
arheologice contemporane, pentru care situaţia stratigrafică este bine precizată.
Prin urmare, în demersul său, arheologul nu trebuie să se oprească la simpla înseriere a
formelor. El trebuie să caute răspunsuri la o serie de întrebări ca:
- Ce dispozitive foloseau pentru modelarea vaselor ?
- De ce preferau anumite tipuri de vase şi decoruri? Care era destinaţia lor?
- Care dintre piesele „intrusive" sunt importuri şi care imitaţii locale ?
- „Circulau" piese sau existau şi meşteri itineranţi ?
17
CAPITOLUL II
COMPLEXUL CULTURAL GUMELNITA , - KARANOVO VI.
CONSIDERATU
, GENERALE
Geneza complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI

După culturile Marica, Boian, Poljanica, Sava şi Hamangia, în spaţiul carpato-balcanic
s-a constituit un mare complex cultural, destul de omogen stilistic, cunoscut sub numele de
„complexul ceramicii grafitate est-balcanice" (TASIC N., 1989, p. 131). Periodizările utilizate pentru
acelaşi complex cultural diferă de la o ţară la alta, îngreunând foarte mult formarea unei
imagini de ansamblu, capabilă să surprindă mutaţii culturale pe spaţii întinse.
Arheologii bulgari încadrează culturile Marica I-III, Poljanica I-III, Sava I-III în etapa
eneoliticului timpuriu. La nivelul eneoliticului mijlociu, corespunzând fazei a IV-a a culturilor
menţionate, se manifestă tot mai mult fenomenul de uniformizare culturală, constituindu-se
treptat fondul de geneză al eneoliticului final, reprezentat, în acelaşi spaţiu, de complexul
cultural Gumelniţa-Karanovo VI. Urmează o scurtă perioadă de tranziţie cu trei subfaze (a, b şi
c) corespund culturilor Cernavodă I, Pevec şi Durankulak (TODOROVA H., 1979; 1995).
În literatura de specialitate din fosta Iugoslavie şi Europa Centrală, eneoliticul bulgar
reprezintă numai eneoliticul timpuriu, în timp ce eneoliticul mijlociu şi târziu corespund
perioadei de tranziţie şi bronzului timpuriu bulgar. Astfel, culturile Baden, Boleraz, Coţofeni
sunt contemporane cu bronzul timpuriu din Bulgaria.
Aceleaşi probleme le regăsim şi în privinţa periodizărilor propuse de arheologii români.
Fără a insista asupra acestei probleme, apreciem convingătoare acele împărţiri culturale care
urmăresc modificările produse la nivelul organizării sociale şi în domeniul religios, artefactele
reprezentând doar o imagine palidă, posterioară a acestor transformări. Începutul eneoliticului
premerge dezvoltarea metalurigiei cuprului, la fel şi epoca bronzului începe înaintea
generalizării armelor de bronz, nejustificându-se astfel lunga cronologie a perioadei de
tranziţie.
„Poate am putea să concepem începutul bronzului timpuriu, odată cu sfârşitul eneoliticului.
Această concepţie s-ar întemeia pe consideraţia că, noua epocă, deşi oarecum instabilă la începutul ei,
conţine într-însa structura socială şi economică, formele culturii materiale şi spirituale foarte probabil şi
elementele etnice, elemente ce vor caracteriza dezvoltarea epocii bronzului." (VULPE Al., 1973, p. 236)
În privinţa delimitării culturale şi cronologice a eneoliticului din spaţiul nostru,
subliniem meritul unor arheologi români de a fi depăşit stadiul raportării rigide la chalcoliticul
egeo-anatolian. Au fost luate în considerare criterii menite să surprindă mutaţii profunde şi nu
doar simple elemente de import sau inovaţii tehnologice (DUMITRESCU Vl., 1974b;
URSULESCU N., 1998). Astfel, eneoliticul a însemnat, alături de dezvoltarea metalurgiei
cuprului, şi o perioadă de profunde transformări economico-sociale şi religioase; amintim doar
perfecţionarea agriculturii (brăzdarul de corn, sisteme primitive de irigaţii), a meşteşugurilor
(ceramica pictată cu grafit şi tricromă), delimitarea şi organizarea spaţiului locuit (fortificaţii,
dispunerea după un plan a construcţiilor - Poljanica), indicii de ierarhizare socială (diferenţieri
de inventar funerar, morminte „princiare" -M.43 Vama).
După Vl. Dumitrescu, eneoliticul românesc începe în Muntenia cu ultimile două faze
Boian III-IV, în Oltenia cu cultura Vădastra II, în Moldova cu fazele Precucuteni II-III (eventual
şi prima fază deoarece este parţial sincronă cu Boian III), în Dobrogea fazele Hamangia II-III, în
sud-estul Transilvaniei sfârşitul culturii Precucuteni (DUMITRESCU VL., 1974b, p. 25).
18
Încercarea unei periodizări mai timpurii (URSULESCU N., 1978; 1998, p. 57) sau mai
târzii (COMŞA E., 1974c) nu corespunde realităţilor arheologice; locuinţele de suprafaţă,
aşezările împrejmuite, uneltele din cupru, ceramica grafitată - toate se generalizează la nivelul
fazelor Boian III-IV, Precucuteni II-III. De aceea, considerăm periodizarea propusă de
Vl. Dumitrescu ca fiind cea mai apropiată de realităţile arheologice din spaţiul nostru. Având în
vedere direcţia de penetrare a impulsurilor culhtrale sudice, acceptăm uşoara anterioritate
culhtrală a regiunilor sud-dunărene. Decalajul periodizării propuse de arheologii bulgari este,
însă, prea mare: şi aici, caracteristicile perioadei eneolitice nu se manifestă mai devreme de
fazele Marica III, Poljanica III, Sava III, Hamangia III, generalizându-se cu repeziciune în faza
finală (IV) a culhtrilor sus amintite. De asemenea, între fazele acestor culhtri nu a existat un
sincronism perfect. Regiunea de nord-vest a Bulgariei, ocupată de comunităţile Gradesnica IV,
a cunoscut o dezvoltare mai lentă, datorită poziţiei „periferice" în raport cu centrul de iradiere
culturală din zona Traciei de nord. De aceea, faza Gradesnica IV a fost parţial contemporană cu
Gumelniţa Al (GEORGIEVA P., 1990).
Ulterior, culhtra Sălcuţa, născută din simbioza celor două (pe fond Gradesnica cu
influenţe Gumelniţa Al) a cunoscut o evoluţie distinctă, vechea periodizare propusă de
D. Berciu dovedindu-se astăzi eronată (BERCIU D., 1961a; 1961b; 1961c)7. În timp ce
comunităţile gumelniţene au dispărut treptat în Dobrogea pe măsura răspândirii comunităţilor
Cernavodă I, cultura Sălcuţa IIb s-a extins în Banat (RADU A., 2002, p. 188).
„Având în vedere sincronismele dintre Sălcuţa „clasică" şi Cernavodă I precum şi asemănările
dintre cele două culturi (în special în faza Bl) credem că în zona Olteniei, NV Bulgariei şi Serbia asistăm
la o metamorfoză culturală, comunităţile sălcuţene continuând vechi tradiţii gumelniţene. "(ROMAN P.,
198lb, p. 243)
Complexul culhtral Gumelniţa - Karanovo VI s-a format la nivelul eneoliticului
dezvoltat, după o perioadă de ample transformări materiale şi spirihtale. Evoluţia sa a fost
gradată, intensitatea impulsurilor culturale scăzând treptat dinspre centru - zona Traciei de
nord - spre zonele periferice. Nu negăm rolul evoluţiei locale neîntrerupte, dar credem că
folosirea unor tehnici noi s-a datorat, în primul rând, impulsurilor culhtrale venite din sudul
Pen. Balcanice (MELLAART J., 1978, pp. 84 - 85). H. Parzzinger a încadrat complexul
Gumelniţa - Karanovo VI în orizonhtl VIII, ante 3700 a.Chr. (PARZINGER H., 1993, pp. 175 -
184) alăhtri de chalcoliticul târziu egeo-anatolian - Beycesultan XX - XXIV, Kumtepe IB3, de
culhtrile Poliochni I - faza Neagră (zona egeeană), Amuq F (Mesopotamia) şi Nagada II a-b
(Egipt). Conform datelor radiocarbon publicate recent, cele mai vechi manifestări gumelniţene
coboară în timp în jur de 4700/4600 B.C.; pentru comunităţile târzii Gumelniţa BI/Vama III
cele mai noi date nu depăşesc 3800 B.C. (Anexa 5). Fără a insista asupra datării absolute a
eneoliticului sud-est european, precizăm că ultimile analize concordă atât în privinţa datelor
vechi, de început, demonstrând clar anterioritatea zonelor sud-balcanice, cât şi în privinţa lipsei
datelor radiocarbon pentru un interval cronologic de peste cinci secole, cuprins aproximativ
între sec. 38 - 33 B.C., respectiv perioada de trecere de la eneolitic la epoca bronzului
(BOJADZIEV J., 1992a, 1992b, 1995, 2002; BEM C., 1998 - 2000, 2000 - 2001; CERNYCH E. N.,
ORLOVSKAIA L., 2004; AVILOVA L., 2004).s
Adepţii evoluţiei locale au insistat asupra apariţiei independente a metalurgiei cuprului
şi ceramicii grafitate în spaţiul carpato-balcanic (RENFREW C., 1969, p.12; 1978). Cercetările
întreprinse de o echipă ruso-bulgară în nordul Traciei (1971, 1972, 1974) au confirmat existenţa
7 După cercetările arheologice întreprinse în aşezare eponimă a culturii Sălcuţa, autorul a propus
următoarele sincronisme cu culturile vecine: Vinea C2 - Gumelniţa Ia - Protosălcuţa; Vinea C3 -
Gumelniţa Ic - Sălcuţa I; Vinca Dl - Gumelniţa Il - Sălcuţa Il; Vinea 02 - Gumelniţa ID - Sălcuţa IIl;
Vinca D-E - Gumelniţa IV - Sălcuţa IV (BERCIU D., 196la, p. 90)
8 Acest „hiatus" cronologic de peste cinci secole, valabil şi pentru alte regiuni -Anatolia, Mesopotamia -
corespunde unei perioade de încălzire globală a climei. Creşterea radiaţiilor cosmice a determinat
obţinerea unor date radiocarbon mai noi (îmbogăţite cu carbon radiocativ) decât cele reale. Astfel, s-ar
explica, în parte, şi problemele de datare ale unei perioade de tranziţie mult prea lungi.
19
unui „puternic centru minier-metalurgic" (CERNYCH E., 1975). Alături de cele 11 mine de la Ai
Bunar cu minereu polimetalic, exploatate încă din faza Marica IV, s-au descoperit urme de
exploatare minieră, pentru aceeaşi perioadă, la Hristene (în apropiere de Azmak), Rachitnica
(situată la 20 km vest de Ai Bunar), Târnnianka şi la Prochorovo (60-70 km est de Ai Bunar). Pe
baza analizelor spectrale, E. Cemych a stabilit existenţa altor zone metalurgice înrudite:
regiunile apusene ocupate de comunităţile Krivodol-Sălcuţa, cu centrul minier de la Rudna
Glava, zona transilvăneană şi medie-dunăreană populată de comunităţile Tiszapolgar,
Bodrogkereszrur, Lengyel, Petreşti (CERNYCH E., 1978a, p. 38 - 39). În jurul minelor de la Ai
Bunar şi Rudna Glava s-au dezvoltat numeroase aşezări eneolitice. Acestea au jucat un rol
deosebit de important pentru transmiterea noii „mode culturale" în regiunile învecinate.
Din Tracia de nord metalurgia cuprului s-a răspândit în special pe direcţia nord-est,
de-a lungul ţărmului vest-pontic, ajungând „până la Nipru unde s-au aşezat triburile tripoliene"
(CERNYCH E., 1978a, p. 53). Analizele spectrale efectuate pe piese de cupru descoperite în
necropolele Vama I-II şi Devnia prezintă coeficienţi asemănători cu minereul de cupru
polimetalic de la Ai Bunar. De aceea, considerăm pe deplin motivată ipoteza unui centru
metalurgic eneolitic în spaţiul balcanic.
Nu acelaşi lucru se poate spune în privinţa originii noii tehnologii. După opinia lui
C. Renfrew, obiectele de cupru descoperite în Balcani ar fi mai vechi decât piesele similare din
Asia Mică şi din zona egeeană şi, ca atare, procesul naşterii şi evoluţiei metalurgiei cuprului ar
fi independent pentru aria sud-balcanică (RENFREW C., 1969, p.12). Totuşi, piesele timpurii
din zona egeeană nu pot fi puse „pe seama unor invenţii independente pentru două regiuni vecine:
zona egeeană şi Balcani" (DUMITRESCU VL., 1981 - 1983, p. 7). Descoperirea unui ac de păr cu
capul dublu spiralat în nivel Poliochni - fază Albastră, contemporan cu fazele Boian III-IV,
dovedeşte anterioritatea metalurgiei cuprului în zona egeenă. Acelaşi tip de piese apare mai
târziu şi în zona balcanică, la nivel Gurnelniţa A2.
Chiar dacă metoda tipologică nu este întotdeauna eficientă, legăturile culturale cu
Macedonia Răsăriteană şi spaţiul egeo-anatolian nu pot fi reduse la simple „piese de import".
Idolii de tip „en violon"şi tesalieni, amuletele antropomorfe de aur, vasele de tip askos, rhyton
precum şi alte piese legate de practici magico-religioase certifică întrepătrunderi la nivelul unor
forme de suprastructură, fapt posibil numai în cazul unor căsătorii exogame, a unor deplasări
de populaţii. Amintim în acest sens situaţia stratigrafică de la Dikili Tasch, aşezare situată la
extremitatea sudică a arealului gumelniţean: nivelul cu ceramică grafitată din neoliticul recent
suprapune un nivel incendiat, sugerând distrugerea locuinţelor, posibil, datorată unei
pătrunderi violente, deoarece ,,fragmentele ceramice din neoliticul mijlociu şi cele din neoliticul final
apar amestecate", fără cezură stratigrafică între cele două niveluri (DESHAYES J., 1970a, p. 803).
Poziţia geografică a sitului explică evoluţia sincopatică a aşezării de la Dikili Tasch,
pătrunderi violente fiind semnalate şi mai târziu - ultimul nivel Karanovo VI (nivelul 17) a fost
distrus tot prin incendiere, nivelurile următoare deosebindu-se sub toate aspectele culturii
materiale: noi tipuri de vetre, raritatea utilajului litic şi de os, dispariţia cvasitotală a figurinelor
antropomorfe şi zoomorfe, înlocuirea ceramicii bogat decorate cu ceramică gri sau neagră,
uneori brună, nedecorată, cu suprafaţa lustruită neglijent (DESHAYES J., 1970b, p. 27).
Trăsătura dominantă a eneoliticului carpato-balcanic - pictura cu grafit - a fost pusă în
legătură cu reducerea minereului de cupru (VULPE AL., 1973, p. 234). Majoritatea arheologilor
bulgari au preluat tale-quale teza lui C. Renfrew cu privire la originea locală a metalurgiei
cuprului şi, implicit, a picturii cu grafit (IVANOV I., 1983, p. 156). Teza evoluţiei independente
ignoră, însă, realităţile arheologice din sudul Peninsulei Balcanice. Punte de legătură între
spaţiul egeo-anatolian şi Balcani, Macedonia Orientală şi Tracia Egeeană au jucat un rol
hotărâtor în naşterea complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI.
20
***
Începutul eneoliticului s-a caracterizat printr-o climă blândă, cu temperaturi uşor mai
ridicate decât cele de astăzi şi un regim de ploi deosebit de ridicat - optimum climatic; o dovadă
în acest sens ar putea constitui posibila prezenţă în Marea Neagră a unor specii dispărute
astăzi: peşti stenotermi şi cochilii de Spondylus9(TOOOROV A H., 2000). Podoabele din scoică
Spondylus se răspândesc pe un areal extins, până în Europa Centrală, începând cu Vinca
timpurie (A3) şi Hamangia (5400/5300 B.C.cal). Temperaturile erau mai ridicate decât cele de
astăzi, dar nivelul oceanului planetar, respectiv al Mării Negre nu atinsese, încă, nivelul actual
(CÂRCIUMARU M., 1982, p. 472; BOZILOVA E., TONKOV S., 1990; BOZILOVA E., FILIPOVA
M., 1991; RYAN B.F., 1997; TOOOROVAH., 1995, pp. 83 - 89; 2000; TOMESCU M., 1998 - 2000).
Pe fondul unei creşteri demografice (PANDREA S., 2000, p. 42), favorizată de
modificările climatice, comunităţi din cele două zone se vor deplasa spre nord, determinând
formarea unor noi centre de iradiere culturală a noii „mode". Prin urmare, pictura cu grafit nu
îşi are originea în Tracia Septentrională, chiar dacă această tehnică de decorare va atinge
apogeul aici. Aflate sub influenţa vechilor centre culturale din Macedonia Apuseană şi Tesalia,
comunităţile eneolitice din cele două regiuni (Macedonia Răsăriteană şi Tracia Egeeană) au
dezvoltat decorul pictat. Folosirea grafitului a fost atestată iniţial în Macedonia Răsăriteană, în
etapa neoliticului mijlociu - sub formă de angobă pentru categoria ceramicii fine negre
lustruite. Ulterior, carbonul pur a fost utilizat la decorarea vaselor înainte de ardere (ASLANIS
I., 1989, p. 72).
Aceeaşi direcţie de penetrare a impulsurilor sudice se poate observa şi în cazul noilor
forme ceramice. Vasele „etajate", măsuţele-suport, vasele „în patru colţuri", fructierele cu picior
înalt şi profil în „S" apar iniţial în sud, la nivel Marica III - IV /Sava III - IV. La acelaşi nivel
cronologic (Karanovo V), expansiunea teritorială a culturii Boian II-IV spre sud şi est a pregătit
uniformizarea culturală, înlesnind pătrunderea noilor elemente eneolitice. Deplasarea unor
comunităţi Boian nu trebuie confundată, însă, cu direcţia de formare a complexului cultural
Gumelniţa - Karanovo VI.
E. Comşa consideră că fenomenul s-a produs invers: „treptat comunităţile fazei de tranziţie
şi urmaşii lor direcţi s-au extins şi în estul Bulgariei, până la ţărmul Mării Negre, ajungând în sud până
la Burgas, dacă nu şi mai departe. Alte comunităţi similare au trecut în Balcani şi s-au răspândit treptat
în valea Mariţei, unde au provocat încetarea culturii Marica şi asimilarea unor comunităţi şi au
contribuit la formarea variantei locale a culturii a cărei limită sudică s-a extins, încă de timpuriu, până
la ţărmul Mării Egee". Ce ar fi determinat aceste mişcări ample ? După autor „ ... s-au extins treptat
nu numai pentru terenuri bune de cultivat, ci şi în bună măsură, din cauza zăcămintelor de aramă şi de
grafit din Tracia"(COMŞA E., 1978, p. 22). Cum explicăm, atunci, anterioritatea ceramicii
grafitate în aşezările din Tracia de nord, cum ar fi fost posibilă apariţia metalurgiei cuprului la
nord de Dunăre când cel mai important centru minier s-a dezvoltat, de timpuriu (Karanovo V),
tot în Tracia de nord?
9 Chiar dacăproblema prezenţei peştilor stenotermi şi a moluştelor de tip Spondylus în Marea Neagră
rămâne, în continuare, nerezolvată, datele privind repartiţia temporală şi spaţială a podoabelor de
Spondylus vin în concordanţă cu modificările climatice. Conform autoarei, în prima jumătate a
mileniului Va.Chr., ţărmul vest-pontic cu aspect stâncos precum şi apa marină - caldă, bogată în oxigen
şi cu o salinitate mai ridicată decât cea actuală - constituiau condiţii ideale pentru dezvoltarea speciei de
moluşte Spondylus. Ulterior, începând cu 4300 a.Chr., specia Spondylus ar fi dispărut, explicându-se,
astfel, raritatea în areal gumelniţean a podoabelor realizate din aceste scoici. Care ar fi fost cauzele acestei
dispariţii ? Pe de o parte creşterea rapidă a nivelului Mării Negre, pe fondul încălzirii climatice
accentuate, temperatura medie anuală fiind cu 3 oC mai ridicată decât cea actuală, a dus la o salinitate
mai redusă, pe de altă parte baza stâncoasă a litoralului s-a înnisipat treptat, prin depuneri sedimentare
importante (TODOROV AH, 2000).
21
Apectele regionale ale complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI
În ordine cronologică, primele elemente eneolitice dezvoltate s-au conturat de-a lungul
văii Marica. Din sinteza Marica - impulsuri culturale venite din zona Macedoniei Răsăritene
s-a născut varianta sudică, cunoscută în literatură de specialitate sub numele de Karanovo v110
(HILLER St, 1989). Aria de răspândire a variantei sudice a cuprins toată Tracia de nord, după
cum o dovedesc descoperirile din tell-urile: Azmak, Stara Zagora, Karanovo, Sadievo, Bikovo,
Drama, Ezero, Djadovo, Kirilovo, Madrec, Jambol Marceva, Ratcheff, Catalka. Tell-ul de la
Drama, situat în extremitatea estică a acestei regiuni, ilustrează cel mai bine influenţele sudice.
Amuletele antropomorfe, decorul obţinut prin alternanţa suprafeţelor lustruite cu cele scrijelate
şi acoperite cu pictură crudă (albă, roşie) apar iniţial aici, încă din faza Marica IV (Karanovo V),
ulterior răspândindu-se în întreg spaţiul carpato-balcanic (LICHARDUS J. et alii, 2000). În apus,
elementele variantei sudice au ajuns până în sud-vestul Bulgariei la Junacite, Meckjur, Banjata,
Dolnoslav. Aspectul Dikili Tasch, chiar dacă prezintă unele elemente disticte, considerăm că
poate fi încadrat în aceeaşi variantă sudică.
La scurt timp după formarea variantei sudice, noua „modă" s-a răspândit cu
repeziciune spre nord, impulsionând trecerea comunităţilor locale în etapa eneoliticului
dezvoltat. Rapiditatea proceselor şi direcţia lor de penetrare se explică prin legăturile culturale
stabilite anterior, în fazele Boian III-IV, Marica III-IV, Poljanica III-IV; pe acest fond s-a născut
varianta nordică (balcano-dunăreană) a complexului cultural Gurnelniţa - Karanovo VI.
Cercetările în regiune au debutat cu săpăturile arheologice din tell-ul Kodjadermen - 1907
(POPOV R., 1916 - 1918). Până în prezent, în nord-estul Bulgariei au fost identificate peste 240
de tell-uri - Vinica, Ovcarovo, Razgrad, Poljanica, Radingrad, Nevsky /Sultan, Kubrat,
Salmanovo, Smjadovo, TargoviSte etc.
De-a lungul Dunării şi a afluenţilor ei din Câmpia Română s-au descoperit numeroase
tell-uri, unele constituite încă din ultimile faze ale culturii Boian. Primele date privind
stratigrafia culturii Gumelniţa le-a oferit aşezarea eponimă formată pe un pinten de deal la
vărsarea Argeşului în Dunăre, în etapa Gurnelniţa A2; constituirea ei a fost pusă în legătură cu
un centru mai vechi situat în apropiere (DUMITRESCU VL., 1966a, p. 96). Dintre tell-urile
cercetate în zonă amintim: Vidra, Tangâru, Măgurele, Radovanu, Vărăşti, Pietrele, Vlad Ţepeş,
Comana, Uzunu, Izvoarele - „Fântânele", Vlădiceasca.
Extremitatea vestică a descoperirilor gumelniţene este marcată de cursul Oltului:
Ipoteşti - „La Conac", Orlea - „Grindul lui Muşat". Cercetările recente din tell-ul Drăgăneşti -
„Corboaica" completează tabloul locuirii gumelniţene timpurii în regiunea Olteniei. Situată pe
malul drept al Saiului, aşezarea a cunoscut o lungă evoluţie, fiind surprinse 10 niveluri
stratigrafice, începând cu sfârşitul culturii Boian (vizibile şi influenţe Vădastra) şi continuând
cu fazele Gumelniţa Al, A2, Bl (influenţe Sălcuţa). După autorii descoperirii, tell-ul „s-a format
şi dezvoltat în plină arie a culturii Gumelniţa" (NICA M. et alii, 1994, p. 57). În sudul Dunării o
situaţie asemănătoare întâlnim în tell-ul Hotnica, aflat în vecinătatea arealului Krivodol-
Sălcuţa. Locuirea gumelniţeană s-a extins spre nord, pe fondul unei penetraţii anterioare Boian,
până la poalele Subcarpaţilor de curbură. Pe malul Prahovei, la Tîrgşor a fost identificată o
aşezare gumelniţeană (fazele Al şi A2-POPESCU D.et alii, 1959; 1961).
În cadrul variantei nordice a culturii Gumelniţa se disting două secvenţe cronologice,
sugerând penetrarea treptată a noii „mode" sudice. Astfel la Măgurele este înregistrată „o
puternică influenţă sudică cu direcţia nord" (ROMAN P., 1963, p. 33) care a determinat saltul
cultural de la Boian la Gumelniţa. Pe fondul acestor mişcări s-au intensificat relaţiile cu arealul
Precucuteni III. Cea de a doua secvenţă cronologică, numită de E. Comşa Fântânele, marchează
expansiunea comunităţilor gurnelniţene în nord-estul Munteniei, între acestea şi populaţia
locală, Boian-Ciuleşti, neexistând filiaţie genetică (P ANDREA St., 2002).
to Stratigrafia stabilită iniţial, după expediţiile arheologice din 1936-1937, a fost corectată odată cu
reluarea cercetărilor de către o echipă bulgaro-austriacă. Astfel, ceea iniţial a fost definit ca reprezentând
cultura Karanovo IV astăzi corespunde culturii Karanovo VI.
22
Originea şi evoluţia deosebită a culturii Hamangia (caracterizată printr-un
conservatorism accentuat) explică în parte particularităţile comunităţilor gumelniţene de aici
grupate în două microregiuni: varianta dobrogeană, în interiorul Dobrogei şi varianta vest-pontică
în zona litorală. Convieţuirea unor comunităţi Boian III/IV - Hamangia 11111 dovedeşte
existenţa unor procese complexe de transformare a comunităţilor târzii Hamangia (GALBENU
D., 1962; HARŢUCHE N., 1976). De aceea, considerăm mult prea categorică afirmaţia „nu avem
de-a face cu o întrerpătrundere sau asimilare a unor elemente Boian de către comunităţi târzii ale culturii
Hamangia, ci de o pătrundere şi o răspândire efectivă a comunităţilor fazei de tranziţie" (COMŞA E.,
l 972a, p. 39). Ipoteza unor transformări graduale în spaţiu şi timp credem că se apropie mai
mult de realităţile arheologice. Formarea unor aşezări gumelniţene timpurii în zone fertile, de-a
lungul cursurilor de apă, nu a fost întâmplătoare. Ea s-a grefat pe mişcări de „recunoaştere"
anterioare ale unor grupuri restrânse Boian III - IV. Descoperirile de la Sarichoi „Bursuci"
dovedesc prezenţa elementelor Boian târzii până în apropierea litoralului vest-pontic12
(OBERLĂNDER-TÂRNOVEANU E. şi I., 1979). Elemente „Protogumelniţa" au fost semnalate
departe de linia Dunării şi la Medgidia şi Baia (BERCIU D., 196la, p. 83, 414).
Cele mai timpurii manifestări ale variantei dobrogene se grupează pe linia Dunării - la
Hârşova şi Cernavodă. Pe baza acestor descoperiri s-a spus că „prima fază a culturii Gumelniţa
începe puţin mai devreme [în Dobrogea] decât cea atestată în Câmpia Română." şi s-ar numi ,faza
Hârşova" (GALBENU D., 1966, p. 328). Stratigrafia tell-ului de la Hârşova ilustrează, într-
adevăr, o evoluţie neîntreruptă de la cultura Boian la Gumelniţa, dar trecerea de la o etapă la
alta nu ar fi fost posibilă fără împrumutarea „modei" sudice.
De aceea, credem că nu se poate vorbi de o anterioritate a variantei dobrogene faţă de
varianta nordică şi cu atât mai puţin faţă de varianta sudică. Studiul comparativ al ceramicii şi
prezenţa importurilor Precucuteni târzii la nivel Gumelniţa Al dovedesc lipsa de conţinut a
aşa-zisei faze Hârşova (GALBENU D., 1966). M. Şimon a combătut ipoteza „fazei Hârşova"
comparând materialul ceramic de la Hârşova şi Tangâru. Prin argumente pertinente a arătat că
nimic nu o îndreptăţea pe autoare să găsească la Hârşova formele cele mai vechi Gumelniţa Al.
În finalul studiului a negat categoric prezenţa fazei Gumelniţa Al la Hârşova. Reluând analiza
materialului ceramic pe complexelJ am observat diferenţe considerabile: dacă în locuinţa L. 9
vasele păstrează vechi elemente Boian, prin urmare pot fi încadrate în faza Gumelniţa Al, în
locuinţa L. 5, numită şi „atelier", materialul ceramic este tipic pentru faza Gumelniţa A2
(ŞIMON M., 1979).
Răspândirea noului curent cultural în interiorul Dobrogei s-a produs gradat, urmându-
se vechile direcţii de infiltrare a grupurilor Boian IV de-a lungul văilor Taliţa, Teliţa, Casimcea,
Carasu. Menţinerea unor tradiţii Hamangia şi a unor vechi legături culturale cu aşezări din
sudul litoralului dobrogean (de-a lungul văii Carasu) au determinat uşoare diferenţe faţă de
varianta balcano-dunăreană.
În privinţa variantei vest-pontice părerile sunt împărţite: ipotezele oscilează de la
noţiunea de facies local la cea de cultură distinctă Vama, negându-se într-o măsură mai mare
sau mai mică prezenţa comunităţilor gumelniţene pe teritoriul Dobrogei. Conform teoriei
formulate de H. Todorova, la sfârşitul primei faze a culturii Gumelniţa, comunităţi din
regiunea sudică a litoralului dobrogean au evoluat rapid spre o nouă cultură - Vama.
Concomitent, grupuri Vama, antrenate în schimburi comerciale, s-au deplasat spre nord, de-a
lungul litoralului până la Bolgrad. În această arie vastă, cuprinsă între Burgas şi Bolgrad,
cultura Vama II - III ar fi cunoscut o dezvoltare paralelă cu cea a culturii Karanovo VI, fazele II
11 Atât în aşezări (Hârşova), cât şi în locuiri de peşteră (Gura Dobrogei) s-au descoperit, amestecate în
acelaşi strat, fragmente ceramice Boian IV şi Hamangia m.
12 Autorii descoperirii au încadrat aşezarea, după periodizarea lui E. Comşa, în faza de tranziţie Boian-
Gurnelniţa, contestată de cei mai mulţi arheologi; pe baza materialului ilustrat, credem că locuirea
datează de la sfârşitul fazei Boian-Spanţov.
13 Materialul ceramic din locuinţele L.9 (Al) şi L.5 (A2), campaniile 1961-1962 - păstrat în depozitul
MINA, Constanţa.
23
- III. Aspectul cultural mixt Stoicani-Aldeni, ar reprezenta rezultatul contactelor culturale
dintre populaţia Vama, migrată în sudul Basarabiei, şi triburile Precucuteni -Tripolje din nord.
„Apare, astfel, o nouă cultură care poate fi considerată drept varianta Bolgrad a culturii Varna
cunoscută subdenumirea de Aldeni II" (TOOOROV A H., 1979, p. 31 - 32).
Teoria a fost preluată de majoritatea arheologilor bulgari, Dobrogea fiind considerată o
entitate culturală distinctă, separată de Câmpia Română. Cultura Gumelniţa ar fi existat doar
de-a lungul Dunării, în restul regiunii manifestându-se cultura Vama (BOJADZIEV J., 1992a, p.
10 - 11). Opiniiie arheologilor bulgari i:;unt suspect de asemănătoare, înscriindu-se în curentul
general de tratare a preistoriei şi istoriei acestui ţinut.
Formularea unor astfel de ipoteze s-a bazat, indirect, şi pe erorile de interpretare ale
unor cercetători români. Tratând tell-ul de la Hârşova izolat, D. Galbenu a fragmentat inutil
plima fază Gumelniţa Al prin introducerea unei faze inexistente stratigrafic - „faza Hârşova".
Încadrarea ei cronologică între Boian-Spanţov şi Gumelniţa Al a sprijinit teoria bulgară
referitoare la formarea culturii Vama în paralel cu cultura Gumelniţa, pe un fond anterior
comun (TOOOROVA H., 1979, p. 31). Trebuie, însă, să subliniem meritul D. Galbenu de a fi
combătut pentru prima dată - la nivelul anilor '60 - teoria bulgară.
„Influenţa culturii Ham:mgia în Dobrogea şi influenţa culturii Karanovo III[= Karanovo V] au
dat un aspect care pare la suprafaţă uşor diferit de cel gumelniţean din Muntenia: dar, în esenţă, la o
examinare minuţioasă ne conduce spre aceeaşi cale de dezvoltare către fazele timpurii ale culturii
Gumelniţa" (GALBENU D., 1970, p. 76).
Dacă D. Galbenu a văzut în manifestările de tip Vama elemente ale „fazei Hârşova",
E. Comşa a propus chiar delimitarea unei noi culturi neolitice în Dobrogea şi în partea de nord-
est a Bulgariei pe care a numit-o tot V .:ima. Iniţial a considerat-o contemporană cu faza Vidra şi
răspândită în întreaga Dobroge (COMŞA E., 1961a, p. 39). În anii 70 teoria a fosl puţin nuanţată
prin „coborârea" limitei de nord a culturii Vama pe valea Carasu. Mai sus de acestă limită s-a
format varianta dobrogeană, printr-o pătrundere masivă a comunităţilor fazei de tranziţie, fără
o simbioză Boian-Ham<mgia III (COMŞA 1972a, p. 42 - 43).
într-o perioadă de politizare a cercetării ştiinţifice au existat şi studii îndrăzneţe,
capabile să demonstreze netemeinicia teoriei bulgare:
„Noi nu ne putem subscrie acestei ipoteze deoarece elementele esenţiale derivă clar din cultura
Gumelniţa" (DUMITRESCU Vl., BOLOMEY Al., MOGOŞEANU F., 1983, p. 107-108). „Decorul
interior al unei străchini [din necropola de la Vama, M. 4] este absolut tipic pentru faza Gumelniţa A2,
chiar dacă în chip excepţional s--a folosit şi aur pentru decorare" (DUMITRESCU VI., 1979b, p. 639).
Dintre aşezările gumelniţene cercetate sistematic pe teritoriul României, doar situl de pe
insula „La Ostrov" aparţine aspectului vest-pontic. Chiar dacă cercetările în punctul amintit sunt
în curs de desfăşurare (MARINESCU-BÎLCU S. et alii, 2000 - 2001) se poate spune că ceea ce se
intuia a fost în palie demonstrat. În faza Gumelniţa Al, pe segmentul de litoral Burgas-Histria
sunt vizibile vechile tradiţii Hamangia, mai ales în domeniul funerar, descoperirea inedită de la
Corbu de Jos - un vas „în pahu colţuri" cu capac-permiţând mutarea spre nord a vechii limite
propuse de P. Haşotti (HAŞOTTI P., 1997, p. 90). Acestă limită nu poate fi urcată mai sus de
Histria deoarece· la Sarichioi a fost cercetată o aşezare din faza Gumelniţa Al (=faza de tranziţie
Boian - Gumelniţa OBERLĂNDER E. şi I., 1979, p. 58). În faza Gumelniţa A2 diferenţele
regionale dispar, formele ceramice fiind comune pentru întreg arealul gumelniţean.
Descoperirile arheologice din nord-estul Bulgariei prezintă asemănări izbitoare cu
siturile gumelniţene din Dobrogea. În 1969, H. Todorova a început săpăturile arheologice în
necropola de la Devnia, fiind cercetate 26 de morminte gumelniţene (TODOROVA H., 1971a,
pp. 21 - 49). Coroborând datele de aici cu cele din tell-ul Sava şi de la Ezerovo cercetătoarea
bulgară a definit pentru prima dată noţiunea de „cu:turi1 Varna" (TOOOROVA H., 1971b, pp. 64
- 75).
Imaginea aspectului vest-pontic a fost completată de cercetările sistematice de la
Goljamo Delcevo şi Durankulak. Pe malul drept râului Luda KamCia, H. Todorova a cercetat, între
1968-1971, tell-ul Goljamo Delcevo cu o stratigrafie complexă - orizonturile I-XV (h = 7,40 m),
24
începând cu Ţonevo şi continuând cu orizonturile Sava II, KaranovoVl/Varna - fazele II şi III.
La vest de localitate se află necropola aşezării unde s-au descoperit 31 de morminte din etapa
finală a eneoliticului (TOOOROVA H. et alii, 1975).
La Durankulak au fost cercetate tell-ul, situat pe Insula Mare, şi necropola cu 1190
morminte neo-eneoliticet4, aflată la vest de insulă (DURANKULAK, 2002). O caracteristică a
comunităţilor gumelniţene de aici o constituie folosirea pietrei pentru fundaţiile locuinţelor şi
amenajarea mormintelor (ISTORIA DOBRUDJA,1984, p. 42 - 56).
Anul 1972 a adus cele mai spectaculoase descoperiri, necropola de la Vama
revoluţionând cercetarea eneoliticului din sud-estul Europei. Stratificarea socială, evidenţiată
de diferenţele de inventar funerar, se explică numai prin existenţa, în zonă, a unor comunităţi
eneolitice deosebit de evoluate. (IVANOV I., 1978a, p. 19). Cea mai apropiată aşezare, Morflotte
se află la 150 - 200 m nord de necropolă. Cercetările subacvatice din zona lacurilor Vama -
Beloslav au completat harta descoperirilor eneolitice cu noi puncte: Ezerovo I şi li, Arsenala,
Strachimirovo I, Poveljanovo (IVANOV I, 1993; LAZAROV M., 1993).
Comparând descoperirile din regiunea Vama cu cele din alte aşezări gumelniţene,
M. Şimon a demonstrat lipsa de conţinut a noţiunii de cultură Vama. Autorul a acceptat ideea
unui facies local doar în jurul lacului Vama, datorat fondului cultural anterior
(Hamangia/Sava), diferit de restul arealului gumelniţean (ŞIMON M., 1983).
La nivelul informaţiilor de care dispunem până în prezent reluăm acest studiu
comparativ pentru a vedea în ce măsură demonstraţia rămâne sau nu valabilă.
1. Locuinţele cu fundaţie de piatră nu pot fi considerate drept „o caracteristică a culturii
Vama"; printr-o interpretare izolată a descoperirilor de la Durankulak s-a ajuns la concluzii de
genul „prima arhitectură de piatră din Europa" (ISTORIA DOBRUDJA, 1984, p. 51). Se ştie, însă,
că piatra a fost folosită în construcţii mult mai devreme de comunităţi din spaţiul siro-
palestinian, Anatolia şi Cipruts (C::AMBEL H., 1981; NEOLITHIC IN TURKEY, 1999). De reţinut
este şi faptul că nu se poate vorbi, în cazurile amintite mai sus, de o adevărată arhitectură de
piatră atât timp cât primele ziduri de piatră apar mai târziu, în Heladict6 (TREUIL R., 1983);
locuinţele cu fundaţie de piatră din neo-eneolitic aveau pereţii ridicaţi în sistem paiantă sau din
cărămizi uscate, la fel ca în cazul celor prevăzute cu platformă de lemn. Folosirea pietrei se
explică prin condiţiile climatice (salinitatea şi umiditatea ridicată a solului în zona litoralului) şi
resursele naturale specifice zonei litorale (depozite calcaroase sarmatice).
Prin urmare locuinţele cu fundaţie de piatră nu reprezintă o caracteristică a aşezărilor
din zona litoralului vest-pontic,1 7 cu atât mai mult cu cât ele nu se regăsesc nici în
microregiunea învecinată a lacurilor Varna-Beloslav. Publicând sondajele arheologice
întreprinse în aşezarea Ezerovo IV, H. Todorova şi G. Tonceva au generalizat termenul de
„aşezări lacustre" - specifice arealului Vama (TOOOROVA H~, TONCEVA G., 1975, p. 46).
Primele cercetări subacvatice efectuate în zonă au pus, însă, sub semnul întrebării existenţa
unor locuinţe palafite; s-a observat că stâlpii corespunzători nivelului eneolitic au reprezentat
elemente ale suprastructurii locuinţelor şi nu piloni pentru suspendarea lor (IVANOV I., 1989,
p. 56).
14 În necropola de la Durankulak au fost cercetate 1190 morminte neo-eneolitice: 196 Hamangia 1-11, 390
Hamangia III, 164 Hamangia IV şi Hamangia IV I Vama I, 77 Vama I, 363 Vama II- III (DURANKULAK,
TEIL II, 2002, p. 14).
lS la Netiv Hagdud, în cultura sultaniană (9500 - 8300 a.Chr.) s-au descoperit locuinţe cu fundaţie de
piatră; la Kirokithia locuinţele unicelulare de tip tlwlos, din neoliticul aceramic, aveau fundaţie de piatră.
Pentru neoliticul timpuriu amintim descoperirile din Anatolia de la C::ayoni.i, Cafer Hi.iyi.ik.
16 În nivel minoic cel mai vechi de la Cnossos s-au descoperit primele construcţii masive cu ziduri din
piatră.
17 În aşezarea de pe insula „La Ostrov", şistul, provenind din baza insulei, a fost folosit doar pentru
amenajări interioare - vatra şi postamentul locuinţei L.L Datele publicate în urma săpăturii de salvare de
la Costineşti nu ne oferă informaţii clare privind construcţia „semibordeielor" de piatră(?) (GALBENU
D., 1971).
25
2. Descoperirile recente din necropola de la Durankulak au demonstrat clar
continuitatea culturală a comunităţilor neo-eneolitice de aici, elementele considerate „tipice
culturii Varna" reprezentând în fapt vechi tradiţii Hamangia. Astfel, diferenţele de adâncime,
poziţie şi inventar între morminte nu sunt întâmplătoare, ele corespund unor concepţii de
ierarhizare socială (în funcţie de vârstă, sex şi poziţia individului în cadrul comunităţii), deja
conturate în fazele Hamangia III-IV şi transmise din generaţie în generaţie până la sfârşitul
eneoliticului.
Totuşi, în fazele Vama II-III (= Gumelniţa A2/Bl), chiar şi elementele cele mai
conservatoare încep să se piardă treptat, lăsând locul cutumelor gumelniţene:
- se renunţă la orientarea mormintelor pe direcţia N - S, în favoarea celei comune
arealului gumelniţean, respectiv NE - SV;
- locul vaselor funerare de tipul fructierelor cu picior înalt, gol în interior, al măsuţelor
suport şi al vaselor „în patru colţuri" (de tradiţie Hamangia) a fost luat treptat de forme
gumelniţene - vase bitronconice cu umăr rotunjit, străchini cu buza înclinată spre interior,
pictate pe suprafaţa interioară cu grafit; în cazul în care pictura cu grafit a fost înlocuită cu aur,
decorul a rămas tipic gumelniţean (mormântul M4- Vama);
- în locul figurinelor de lut de tradiţie Hamangia s-au depus amulete antropomorfe şi
idoli „en violon" - piese la fel de răspândite în restul complexului cultural Gumelniţa -
Karanovo VI.
Dominând împrejurimile - pe o terasă de 12 - 18 m înălţime - necropola de la Vama a
reprezentat, probabil, zona sacră a morţilor pentru cele şase (?) aşezări contemporane de pe
malul golfului - astăzi lacurile Vama - Beloslav - acoperite de ape în urma transgresiuilor
marine, la fel ca şi alte aşezări eneolitice din zona litoralului vest-ponticlB (TODOROV A H.,
1995, p. 81). Un argument în acest sens îl reprezintă concentrarea deosebit de mare a pieselor de
aur19 (LE PREMIER OR, 1989, p. 61 - 62). Totuşi, nu se poate vorbi despre o „necropolă princiară"
a complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI atât timp cât, indiferent de criteriul ales,
necropola de la Vama prezintă o structură eterogenă:
- morminte simple şi morminte simbolice;
- morminte cu inventar foarte bogat şi simboluri de putere (sceptre, diademe) alături de
morminte cu inventar sărac;
- morminte de bărbaţi şi de femei.
De asemenea, mormintele de tip cenotaf nu constituie apariţii singulare la Vama, fiind
semnalate şi în alte necropole din regiune - Devnia, Durankulak.
Chiar dacă nu s-au bucurat de prestigiul necropolei de la Vama, descoperirile funerare
din necropola gumelniţeană de la Chirnogi - Şuviţa Iorgulescu demonstrează că „fenomenul
Vama" nu a fost izolat; unele morminte au inventar funerar bogat - brăţări şi perle de
Dentalium, Spondylus, podoabe de cupru şi aur, vase, unelte de silex şi piatră şlefuită (LAZĂR
C., 2001).
Prin urmare, particularităţile practicilor funerare din regiunea Vama se explică prin
păstrarea unor vechi obiceiuri de înmormântare Hamangia, conservatorismul fiind mult mai
accentuat în acest domeniu. Treptat aceste diferenţe s-au estompat, în fazele Vama II-III
18
În urma expediţiilor recente întreprinse pe coasta apuseană a Mării Negre, la Kiten, Sozopol şi
Akhtopol, cercetătorii au arătat că, în mil. V a.Chr., nivelul Mării Negre era cu 6 - 7 m mai scăzut decât
cel actual (DRAGANOV V, 1995). În urma transgresiunii marine, produse la sfârşitul eneoliticului şi
începutul bronzului timpuriu, aşezările costiere din zona golfului Vama au fost inundate, iar
comunicarea acestuia cu marea a fost barată, formându-se cele două lacuri. Fenomene similare s-au
petrecut şi în zona litoralului românesc, aşezarea de pe insula „La Ostrov" fiind în mare parte acoperită
de apele lacului Taşaul (VOINEA V., 2004 - 2005).
19 Conform rapoartelor de săpătură, au fost descoperite în jur de 3 OOO piese, reprezentând în total mai
mult de 6 kg Au; cele mai multe piese au apărut în mormântul M 43 (aproape 1000 de piese de aur
cântărind 1516 gr) şi în mormintele simbolice M.l (225 piese -1092 gr), M.4 (320 piese -1518 gr) şi M. 36
(853 piese - 797 gr).
26
majoritatea pieselor înscriindu-se în tipologia gumelniţeană. De altfel, interpretarea unilaterală
a descoperirilor de la Vama a dus la formulări de genul „pe pământul Bulgariei actuale s-a născut
prima civilizaţie ierarhizată" (IVANOV I., 1989, p. 55). Ce anume ne împiedică să presupunem
apariţii similare în alte zone?
3. Elementul cel mai important pentru definirea aspectului vest-pontic îl constituie
materialul ceramic. Având în vedere caracterul sintetic al acestui capitolul, ne vom opri doar la
aprecieri generale. Ceramica de tip Ezerovo şi cea „cu pseudofirnis" considerate reprezentative
pentru cultura Vama au fost definite prin următoarele caracteristici: pastă predominant arsă
reducător, de culoare negricioasă-cenuşie, cu luciu metalic, forme de tradiţie Hamangia - vase
cu picior inelar, respectiv decor realizat prin alternanţa suprafeţelor scrijelate (acoperite cu
pastă albă, roşie, neagră) cu cele lustruite (TODOROVA H., 1971b). Până aici nimic deosebit -
pastă, decor şi forme asemănătoare apar şi în alte aşezări gumelniţene, este adevărat, într-un
procent mult mai redus. Alături de această ceramică au fost analizate şi vasele din necropolele
Vama II, Devnia, Durankulak, fără să se ţină seama de caracterul lor special. Noile forme şi
decoruri au fost create de comunităţi Hamangia III-IV sub influenţa curentului cultural sudic.
Prelucrarea lor într-o manieră proprie a dat naştere unor tipuri hibride, în care elementele vechi
şi noi s-au întrepătruns organic. Vasele din mormântul de la Palazu Mare, cele din colecţia
Solacolu,20 şi vasul cu capac de la Corbu de Jos21 îşi găsesc cele mai bune analogii în mormintele
Hamangia IV /Vama I din necropola de la Durankulak. Create la sfârşitul culturii Hamangia,
tipurile ceramice în discuţie vor cunoaşte o lungă evoluţie, datorită caracterului lor special; ele
nu au reprezentat, însă, o dominantă a ceramicii gumelniţene din regiunea litoralului deoarece
nu au avut o funcţionalitate practică. În aşezările din regiunea Vama cele mai numeroase sunt
străchinile şi castroanele tipic gumelniţene. Chiar şi în necropole, formele comune se
generalizează în fazele II-III.
Definind noţiunea de cultură, J. Laet arăta că: „Se poate vorbi de o cultură unitară atunci
când avem elementele următoare: utilaj, ceramică, tip de locuinţă, rit funerar etc. Există atunci o unitate
organică pentru identificarea unei populaţii într-o epocă determinată. Pentru aceste motive nu putem
alege un element izolat (s.n.) sau un tip pentru a determina o cultură" (apud MARINESCU-BÎLCU S.,
1983, p. 116). Prin urmare, elementele analizate anterior completează cu noi argumente vechea
demonstraţie a lui M. Şimon. De aceea, vom integra în studiul nostru materialul ceramic din
regiunea litoralului vest-pontic, considerându-l parte componentă a marelui complex cultural
Gumelniţa - Karanovo VI.
Sinteze culturale. Aspectul cultural mixt Stoicani-Aldeni

Diversitatea de structură a eneoliticului carpato-balcanic s-a manifestat îndeosebi în
prima fază (Gumelniţa Al /I) cauzele fiind multiple:
- intensitatea, diferită de la o regitme la alta, a impulsului sudic;
- fond cultural anterior diferit;
- schimburi culturale diferite, în funcţie de culturile vecine;
- particularităţile climatice şi de relief specifice fiecărei regiuni;
- resurse naturale.
Formarea marelui complex cultural Gumelniţa - Karanovo VI nu ar fi fost posibilă fără
etapa pregătitoare a eneoliticului timpuriu Boian-Spanţov, Marica IV - Karanovo V, Poljanica
IV, Sava IV, Hamangia IV. Aria de răspândire a cuprins un spaţiu imens, de la Marea Egee
(Dikili Tash) până la poalele Subcarpaţilor de Curbură. În faza a doua - Gumelniţa A2 I faza II
Karanovo I Vama II - fenomenul de uniformizare culturală se accentuează. În prezent, tot mai
mulţi cercetători optează pentru includerea culturii Sălcuţa în marele complex al ceramicii
20 Piesele din colecţia Solacolu au fost descoperite în apropiere de Mangalia - identice ca dimensiuni,
formă şi decor cu vase din necropola de la Durankulak.
21 Descoperire fortuită - piesa se află în colecţia MINA, Constanţa; informaţie M. Bucovală şi P. Haşotti.
Din informaţiile culese se pare că cele două piese provin dintr-un mormânt (?), fiind descoperite în
umplutura şanţului realizat pentru cablu electric, în faţa primăriei, alături de oase umane.
27
grafitate, alături de Vama, Karanovo VI şi Gurnelniţa - fiecare reprezentând aspecte regionale,
cu numeroase elemente comune (IVANOV I., 1983).
De altfel, fenomenul nu a fost singular - în nord-estul arealului gurnelniţean s-a
constituit marele complex cultural Ariuşd-Cucuteni-Tripolje, răspândit din sud-estul
Transilvaniei până la Nipru - cu mai multe aspecte regionale (DUMITRESCU Vl., 1974c).
Studiul comparativ al siturilor cercetate a dus, treptat, la o imagine de ansamblu, dincolo de
faze şi aspecte culturale create artificial. În acest sens, subliniem că noţiunea de cultură Vama
este utilizată tot mai rar, ideea uniformizării culturale fiind acceptată astăzi, chiar de autoarea
teoriei (TODOROV AH., 1995, p. 87).
O discuţie aparte se impune în cazul aspectului cultural mixt Stoicani-Aldeni. Definirea
acestuia a variat de la variantă regională a culturii Gurnelniţa la cultură distinctă Bolgrad -
Aldeni II. Iniţial, Gh. Ştefan şi M.Petrescu-Dârnboviţa, pe baza descoperirilor de la Băieşti -
Aldeni şi Stoicani, au formulat ipoteza unui aspect cultural mixt, născut prin sinteza Gurnelniţa
- Ariuşd. Dacă la început aria de manifestare a acestui aspect cultural a fost limitată la regiunea
Buzău-Galaţi, ulterior, prin definirea culturii Aldeni II s-au inclus noi aşezări, în fapt
gurnelniţene, din nord-estul Munteniei, sudul Basarabiei şi nordul Dobrogei. După I.T.
Dragomir, datorită deplasărilor spre nord şi nord-vest a unor populaţii gurnelniţene, venite din
zona litoralului vest-pontic, comunităţile pre- şi protocucuteniene locale ar fi preluat noile
elemente de origine sudică, dând naştere aspectului mixt Aldeni II (DRAGOMIR I.T., 1969;
1977; 1979; 1983; 1986). Aceeaşi teorie a fost susţinută de E. Comşa (COMŞA E., 1978) şi H.
Todorova (TOOOROV AH., 1985).
Încadrarea aşezărilor gurnelniţene din nord-vestul Dobrogei în faza dezvoltată a
aspectului cultural mixt Stoiani-Aldeni este lipsită de argumente arheologice. În Balta Brăilei au
existat tell-uri gurnelniţene cu o lungă evoluţie, formate pe vechi aşezări Boian (Brăiliţa,
Lişcoteanca I - IV). Elementele Precucuteni III şi Cucuteni A din nivelurile timpurii se reduc la
câteva importuri ceramice. Vl. Dumitrescu observa că: „influenţele culturii Gumelniţa Al în faza
numită Protocucuteni par mai numeroase şi mai vechi decât cele care sunt exercitate în sens invers"
(DUMITRESCU VL., 1964b, p. 54).
Putem vorbi de o penetrare mai puternică pe direcţia nord-sud începând cu etapa
culturală Cucuteni A3 - A4, Cemavoda Ia. Argumentele aduse pentru prezenţa în Dobrogea a
aspectului cultural mixt Stoicani-Aldeni se rezumă de altfel la formulări de genul „marele secret
şi greutatea rezolvării acestei probleme constă tocmai în găsirea unei explicaţii ştiinţifice temeinic
argumentate izvorâte din cercetările complexelor arheologice" (DRAGOMIR I.T., 1969, p. 58).
Sfârşitul complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI

Cauzele care au dus la sfârşitul complexului cultural Gurnelniţa - Karanovo VI au fost
multiple şi mult mai complexe decât s-a crezut la început. Ipoteza unor pătrunderi violente din
stepele nord-pontice pare astăzi tot mai lipsită de ternei. Astfel, stratigrafia tell-ului de la
Hârşova pune problema unor reconsiderări de fond în privinţa „invaziilor violente" a
populaţiilor de stepă. Între nivelurile Cemavoda Ia şi Gurnelniţa A2 nu există cezură
stratigrafică, primele locuinţe cemavodene fiind ridicate peste un strat de nivelare care conţine
ceramică gurnelniţeană (POPOVICI D., HAŞOTTI P., 1988-1989).
Care au fost cauzele acestor mişcări de populaţii?
Analizele interdisciplinare au completat tabloul transformărilor de la sfârşitul
eneoliticului, oferind, indirect, noi răspunsuri la problema în discuţie. S-a observat că la
începutul rnil. IV a.Chr. temperatura medie anuală era cu 3°C mai ridicată decât cea prezentă.
Încălzirea climei a determinat creşterea rapidă a nivelului mării, fenomenul fiind cel mai bine
observat în regiunea litoralului vest-pontic, unde, aşezările eneolitice au fost inundate
(GLICHERIE C., 1982, 1983, 1985, 1998; PANIN N., 1983; RYAN B.F., 1997, NANDRIS J., 1978).
Cercetările subacvatice au arătat că ultimul nivel de locuire eneolitic al aşezărilor din regiunea
lacurilor Vama, Beloslav a fost inundat rapid şi acoperit cu pietre, situaţie pe care am regăsit-o
şi în aşezarea de pe insula „La Ostrov", Năvodari. Diagramele polinice pentru lacurile Vama,
28
Durankulak indică o aridizare a climei, numărul plantelor cultivate scăzând simţitor
(BOZILOVA E., FILIPOVA M., 1991).
I. Ivanov înclina să accepte ideea unui cataclism de mare amploare care ar fi pus capăt
aşezărilor eneolitice din zona litoralului: „Explicaţiile [privind sfârşitul aşezărilor din zona
Vama] pot fi multiple: conflicte etnice, modificări economice, invazia populaţiilor de stepă. În ultimul
timp a apărut o nouă ipoteză, în special după cercetările subacvatice: ea este legată de un cataclism
enorm, comparabil prin dimensiuni şi consecinţe cu Potopul biblic. Modificarea nivelului mării, care a
crescut cu câţiva metri, este deja dovedită de geomorfologi: rămâne să se precizeze viteza acestui proces.
Prezenţa unui strat de pietre care acoperă piesele chalcoliticului recent şi prezenţa generală a polenului
în acest strat, precum şi alte date climatologice specifice epocii, ne permit să considerăm că procesul a fost
brusc şi a avut consecinţe tragice. Aşezările au fost înghiţite de apele mării, incendiile au distrus casele
apropiate unele de altele (peste tot, în ultimul nivel apar urme de incendiu) din aşezările situate pe
platourile înalte. A urmat o răcire a climei"(IVANOV I., 1989, p. 59).
O situaţie asemănătoare întâlnim şi în câmpiile joase din lunca Dunării şi pe valea
Marica - zone intens locuite în etapa eneoliticului dezvoltat şi inundate la începutul
mil. IV a.Chr. Fenomenul de aridizare a solului a fost accentuat de exploatările intense ale
resurselor forestiere, suprafeţele împădurite scăzând tot mai mult. Analizele palinologice
efectuate pentru zona înaltă a Munţilor Rila au arătat că pădurile de aici erau incendiate
periodic, probabil pentru obţinerea unor păşuni sezoniere de-a lungul verii - ipoteză susţinută
de urme efemere de polen Corylus (alun) şi Juniperus (ienupăr) (BOZILOV A E., TONKOV
S.,1990).
În timp ce în vestul Peninsulei Balcanice şi în zona Transilvaniei înfloreau noi aşezări
Sălcuţa (fazele III -IV), Bodrogkeresztur22, în Tesalia, Tracia, Muntenia, zona vest-pontică,
catastrofele naturale grăbeau sfârşitul culturilor Dimini, Dikili Tash-Slatino, Gumelniţa -
Karanovo VI. Lor li s-au adăugat pătruderile de populaţii străine, migrate în mai multe valuri
succesive din zona răsăriteană. Cum am putea explica altfel distrugerile masive din aşezări ca
Junacite, Dolnoslav? - nivelul de incendiere Karanovo VI, fazele III b/c nefiind suprapus de
alte niveluri de locuire. Ipoteza unor deplasări de populaţii este întărită şi de descoperirile din
Munţii Rhodopi - cultura Yagodina, definită pe baza descoperirilor din peşteri, fiind atribuită
„posibil emigranţilor din Tracia"(TODOROVA H., 1995, p. 90).
Prin urmare, pătrunderile răsăritene trebuie privite în contextul modificărilor climatice
importante de la sfârşitul eneoliticului. Noii veniţi au preferat, mai întâi, stepa dobrogeană
pătrunzând aici la sfârşitul fazei Gumelniţa A2, după cum o dovedesc descoperirile de la
Hârşova23 (POPOVICI D., HAŞOTTI P., 1988-1989, p. 293). Prezenţa lor în Dobrogea a
influenţat indirect evoluţia culturii Gumelniţa din Muntenia - în faza Gumelniţa Bl. La sudul
Dunării, tradiţiile fazei Gumelniţa A2 au dăinuit multă vreme, ceea ce permite un sincronism
între sfârşitul fazei Gumelniţa A2 de la sud de Dunăre şi Gumelniţa Bl din Muntenia:
„materialul gumelniţean descoperit la Dipsiska Mogila şi în alte staţiuni din sudul Bulgariei (Karanovo,
Azmak) nu depăşeşte faza Gumelniţa A". Materialele caracteristice fazelor Gumelniţa Bl şi B2
„sunt inexistente la sud de Balcani şi, de asemenea, la sud de Dunăre" (DUMITRESCU VL., 1972a, p.
33).
Chiar dacă analiza noastră nu a dat răspuns la multe din întrebările legate de geneza,
evoluţia şi sfârşitul complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI, totuşi, în demersul nostru
am încercat să depăşim limitele regionale care de cele mai multe ori fragmentează nejustificat
imaginea unor procese ample.
„O analiză izolată a izvoarelor singulare nu poate să ducă la o examinare reală asupra proceselor
istorice[ .. .] Numai dacă fiecare izvor este înţeles ca o verigă a unui lanţ de cauzalităti şi este cercetat în
legătură cu fenomene economice, sociale şi religioase (s.n.) poate să comunice esenţialul despre epoca
istoriei timpurii a omenirii." (LICHARDUS J., 1988, p. 219).
22 Dezvoltarea pe care au cunoscut-o comunităţile eneolitice târzii din acest spaţiu ne este dovedită şi
apariţia unor centre metalurgice locale (Bor, Majdanpek) şi a unor tipuri noi de arme - toporul Jasladany.
23 În nivelul Cernavodă Ia au fost descoperite importuri ceramice Cucuteni A3, A4 şi Cucuteni tip „C".
29
CAPITOLUL III
ANALIZA PASTEI:
COMPOZIŢIE, MODELARE, FINISARE, ARDERE
Pasta. Compoziţie, modelare, finisare

Tehnicile de producere a ceramicii au cunoscut o largă răspândire, dincolo de faze şi
culturi, adeseori create artificial. Încă din 1926, Vl. Dumitrescu a evidenţiat similitudinile dintre
ceramica pictată gurnelniţeană şi cea din Tesalia (DUMITRESCU Vl., 1926-1927). Ceramica de
tip Dirnini din a doua perioadă tesalică îşi găseşte bune corespondenţe în civilizaţiile Gumelniţa
şi Cucuteni.
Meşterii locali au preluat iniţial formele elegante, tehnicile de decorare superioare
(pictura cu grafit). În schimb, metodele de preparare şi ardere a lutului au rămas mult timp
neschimbate. De aceea, la începutul fazei Gumelniţa Al, diferenţele zonale sunt vizibile mai
ales la nivelul pastei.
În Muntenia, vestul Dobrogei şi nord-estul Bulgariei, ceramica trădează vechi tradiţii
Boian - Spanţov (IV) I Poljanica IV: ceramică categoria A, cu pasta bine frământată, amestecată
cu nisip şi arsă cel mai adesea reducător, categoria B cu degresant chamotă, foarte rar pietricele,
arsă mai ales oxidant şi categoria C, deosebindu-se de categoria anterioară printr-o porozitate
mai mare datorită unei tratări neglijente, atât în preparea pastei, cât şi în finisare şi ardere
(incompletă).
În Dobrogea, ceramica de culoare brună-negricioasă continuă vechea tradiţie din fazele
Hamangia III-IV. Pentru a fază a complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI se observă
creşterea procentului de ceramică arsă oxidant. Ceramica arsă reducător este reprezentată, în
continuare, de categoria vaselor miniaturale. Nu trebuie neglijat faptul că o mare cantitate de
fragmente ceramice au fost arse secundar, modificându-şi culoarea iniţială.
Ceramica neagră, cu lustru intens, numită de H. Todorova pseudofirnis, a fost
considerată drept o caracteristică a aşa-zisei culturi Vama (TOOOROVA H., 1971b, p. 68).
M. Şimon aprecia că această caracteristică nu a fost definitorie deoarece nuanţa închisă şi luciul
s-au obţinut prin folosirea pirolusitei - materie primă specifică zonei - nu printr-o tehnică de
ardere deosebită (ŞIMON M., 1983, p. 311).
Analizele chimice efectuate pe eşantioane din aşezarea Ezerovo indică prezenţa în pastă
a pirolusitei - minereu bogat în Fe (36,20%) şi feromangan (26%), existent şi astăzi, sub formă
de concreţiuni în nisip, între satele Zdraveţ şi Momcilovo. Dizolvată mecanic în apă, pirolusita
se aplica pe suprafaţa vaselor uscate. Descoperirea unui vas cu 250 g de pirolusită în
mormântul - cenotaf M.9 de la Devnia întăreşte această ipoteză. Trebuie subliniată prezenţa
acesteia doar într-o mică parte a arealului gumelniţean - respectiv în zona lacurilor Vama -
Beloslav. Pentru restul litoralului vest-pontic, inclus de cercetatoarea bulgară arealului „culturii
Vama" (o fâşie de 45 - 50 km de-a lungul litoralului între Vama şi Bolgrad, în sudul Ukrainei)
predominantă este ceramica brun-negricioasă.
Aceleaşi diferenţe regionale determinate de resursele naturale specifice fiecărei zone le
regăsim şi în areal cucutenian. Analizele fizico-chimice realizate pe eşantioane ceramice
provenind din aşezarea cucuteniană de la Drăguşeni (Cucuteni A4) au evidenţiat folosirea unor
minerale argiloase întâlnite numai în zona Dărăbani - Valea Ibănesei - Drăguşeni: culoarea albă
30
o extrăgeau din feldspaţi fără oxid de fier I mangan, pentru nuanţele de roşu foloseau
concreţiuni ferimanganice, iar negrul îl obţineau din concreţiuni cu oxid de mangan (Gh. Gâţă
apud MARINESCU-BÎLCU S., BOLOMEY AL, 2000).
Modelarea vaselor este cel mai adesea îngrijită, cu pereţii aproape simetrici, ceea ce
sugerează folosirea unor procedee tehnice superioare faţă de cele din perioadele anterioare.
Utilizarea unei roţi lente, de tipul măsuţă-calapod („toumette"), cu o mişcare de rotaţie inegală
(acţionată de două persoane ?), a fost atestată pentru perioada Bronzului timpuriu în Grecia: la
Myrtos s-au descoperit, într-o singură încăpere, opt discuri plan-convexe de argilă, fixate
probabil pe dispozitive ce permiteau mişcarea de rotaţie (TREUIL R., 1983, p. 194).
Chiar dacă pentru perioada eneoliticului astfel de dispozitive au fost descoperite cu
certitudine24 numai în cultura Cucuteni (ELLIS L., 1987, p. 179)25, există dovezi indirecte
privind folosirea roţii lente şi de către comunităţile gumelniţene. Prezenţa unui număr
însemnat de impresiuni vegetale pe fundul vaselor (mai ales pentru cele de dimensiuni mijlocii
şi mari) nu poate fi interpretată ca un fapt accidental. Profunzimea amprentelor, care permit
uneori reconstituirea tipului de împletitură sugerează o acţiune mecanică asupra vasului (pl. 1,
2). Probabil, bucăţi de rogojină erau aşezate între boţ (bulgărele de argilă frământat pentru
eliminarea golurilor de aer din pastă) şi discul mobil al „măsuţei-calapod" pentru a împiedica
lipirea vasului modelat de dispozitiv (MUNTEAN I., 1973). De asemenea, remarcăm prezenţa
acestor amprente mai ales pe vase cu suprafaţa exterioară tratată neîngrijit.26 Credem că, în
cazul ceramicii fine, aceste amprente au fost înlăturate prin îmbăierea vasului în angobă şi prin
lustruirea intensă a suprafeţei exterioare, după uscare. Având în vedere forma aproape identică
a unor vase miniaturale, cu profil elegant în „S" (de exemplu cupe, străchini şi castroane), nu
excludem şi posibilitatea utilizării tiparului.
Procedeele folosite pentru finisarea vaselor diferă de la o categorie ceramică la alta. În
urma analizei efectuate pe ceramica Gumelniţa A2 din complexe arheologice de la Hârşova,
Căscioarele, Sultana şi Năvodari se desprind următoarele observaţii:27
- vasele miniaturale şi de dimensiuni mici au fost modelate, cel mai adesea, din pastă
categoria A, de foarte bună calitate - omogenă, cu degresant nisip, arsă uniform, frecvent în
mediu reducător;
- procentual, predomină ceramica din categoria B - mai puţin omogenă, cu degresant
chamotă, rar pietricele, arsă uneori incomplet, acoperită cu angobă netezită, mai rar lustruită; în
aceeaşi categorie încadrăm ceramica barbotinată, deseori arsă secundar;
- din pastă de categoria C au fost modelate neglijent forme simple (vase tronconice);
neomogenă, amestecată cu pietricele sau chamotă cu granulaţie mare, mai rar cu materie
vegetală (apar goluri mici în pereţii vasului), arsă neuniform, această categorie se exfoliază,
vasele fiind fragmentare.
Comparând aceste date cu analizele efectuate pe ceramica cucuteniană de la Drăguşeni28
se poate observa cu uşurinţă superioritatea celei din urmă, atât în privinţa pastei, cât şi a
procentului de ceramică pictată (anexele 6 şi 7).
După „zbicire" (uscare naturală), vasele modelate din pastă categoriile A şi B erau
îmbăiate într-o soluţie argiloasă fină, mai grasă decât pasta vaselor. Anterior decorării vasului,
suprafaţa acoperită cu angobă era lustruită cu lustruitoare de os, confecţionate din astragale de
24 R. Treuil propune interpretarea platourilor descoperite de Mikov la Karanovo drept discuri de argilă
provenind de la roata lentă (TREUIL R., 1983, p.194).
25 În aşezările cucuteniene de la Varvarovka, Văleni, T"rrgu-Ocna Podei, Ghelăieşti (din fazele Cucuteni
A-B şi B) s-au descoperit discuri din piatră folosite pentru roata lentă - partea fixă, cu un orificiu concav
în centru pentru fixarea părţii mobile (ELLIS L., 1987, fig. 7.l/p.186).
26 J. Makkay a analizat amprentele de împletituri de pe ceramica Kărăs (MAKKAY J., 2001).
27 Eşantioane ceramice provenind din locuinţa L.I şi complexul de vase C.1 de la Năvodari se află în
studiu la laboratorul de fizică de la Universitatea „Ovidius", Constanţa.
2s Proporţia dintre cele trei tipuri texturale de pastă cu matrice fină, medie, grosieră este de 76,6 %, 18,l %
şi respectiv 5,3 % ( Gh. Gâţă apud MARINESCU-BÎLCU S., BOLOMEY Al., 2000). .
31
ovicaprine, suine sau coaste de bovine, pietricele de râu rulate, bucăţi de piele. În cazul
ceramicii de uz comun folosită pentru prepararea hranei (arse secundar), în locul angobei se
aplica barbotină.
Ardere, cuptoare
Rezultatele cercetărilor ceramologice întreprinse în ultimele decenii au dovedit eronate
multe din vechile concepţii privind arderea ceramicii în general şi, în special, arderea ceramicii
grafitate. Dacă la început s-a considerat ca punctul de ardere a ceramicii grafitate se apropie de
cel al topirii cuprului, de aici şi expresia, pe atunci justificată, metalicum = ceramicum (VULPE
AL, 1973, p. 234), ulterior, analizele chimice nu au confirmat această ipoteză (TREUIL R., 1983,
p. 197).
Prima încercare de determinare a temperaturii de ardere pentru ceramica grafitată
(C. Renfrew) a pornit de la rezistivitatea relativ ridicată a ceramicii gumelniţene (peste 3 pe
scara Moh), precum şi de la răspândirea timpurie a acesteia (Karanovo V /Marica) în
apropierea centrului minier de la Ai Bunar - de aici relaţia cu temperatura de topire a cuprului
(1085 °C), temperatura de ardere a ceramicii grafitate fiind situată între 1000 - 1100 °C. Ulterior,
W.Kingery şi J. Frierman au propus o temperatură de ardere mai scăzută, între 700 - 800 °C.
Această ipoteză a fost confirmată experimental; s-a observat că la peste 1000°C ceramica se
deformează, ajungându-se la procesul de vitrifiere (TREUIL R., 1983).
Studiul realizat pe eşantioane provenind din tell-ul Karanovo a arătat că la o
temperatură de peste 725 °C, în atmosferă oxidantă, grafitul capătă o culoare rozalie.
Descoperite mai ales în locuinţe incendiate, aceste fragmente ceramice au suferit o ardere
secundară, iniţial pictura având culoare negricioasă. Pentru a împiedica oxidarea grafitului, la
sfârşitul arderii, se crea un mediu reducător în interiorul cuptorului prin închiderea gurii de
aerisire (sau acoperirea gropii). Temperatura maximă nu depăşea 800 °C, deoarece, după cum
menţionam anterior, la o temperatură mai mare vasele se denaturează prin vitrificare. La peste
750 °C bioxidul de siliciu (Si02) şi trioxidul de aluminiu (Al03) devin activi şi reacţionează
între ei, formând noi compuşi, iar la peste 1000 °C apar vitrificări şi topiri parţiale (BOB C.,
VELICA P., 1978, pp. 221 - 222). Analizele chimice au pus în evidenţă prezenţa, într-un
procent ridicat, a fondanţilor - MgO, CaO, Na20, Fe203 - care contribuiau la fixarea grafitului
pe suprafaţa vasului. Grafitul, sub formă de rocă metamorfică se găseşte în munţii Balcani şi
Rodopi. Procurarea acestuia de la mari distanţe este dovedită şi de descoperirea unor batoane
de grafit în aşezările de la Janka, Kodjadermen, în necropolele Vama şi Devnia (LE PREMIER
OR, 1989, p. 190).
Contrar aşteptărilor, dacă avem în vedere cantitatea impresionantă de ceramică
descoperită în aşezări, cuptoarele pentru ars ceramică apar în număr deosebit de redus.
Probabil, cele mai multe vase erau arse în gropi simple sau în gropi căptuşite cu dale de piatră,
fără o amenajare specială. Totuşi, nu negăm existenţa unor cuptoare speciale, prevăzute cu
două camere - focar şi camera de ardere a vaselor, atestate în Orientul Apropiat din mil. V
a.Chr. - chiar dacă până în prezent au fost descoperite numai cuptoare al căror focar nu era
despărţit de camera de ardere (amenajate în interiorul locuinţelor la Ovcarovo, Karanovo -
TREUIL R., 1983, p. 196).
Afirmaţia conform căreia cuptoarele cu două camere reprezintă o inovaţie tehnică a
comunităţilor cucutenieniene - cel mai curând în faza Cucuteni A2 - este lipsită de argumente
convingătoare (COMŞA E., 1976b, p. 33). Dacă avem în vedere legătura dintre perfecţionarea
tehnicilor de producere a ceramicii şi dezvoltarea metalurgiei cuprului - vizibilă în nordul
Traciei - într-un moment cronologic anterior culturii Cucuteni, precum şi contribuţia
comunităţilor gumelniţene la geneza culturii Cucuteni (DUMITRESCU Vl., 1963a; 1963b)
considerăm mult mai posibilă o origine sudică a acestei inovaţii, raritatea (şi nu lipsa !)
descoperirilor putând fi pusă nu atât pe seama carenţelor de cercetare arheologică, cât mai ales
datorită amenajării lor în afara aşezărilor, fapt ce le face mai greu de reperat arheologic
(MARINESCU-BÎLCU S., 1968, p. 411/nota 27; ELLIS L., 1987, p. 179).
32
În areal cucutenian, cele mai multe cuptoare pentru ars ceramica au fost descoperite în
afara aşezărilor, putându-se vorbi de adevărate centre de olari. Astfel, în apropierea aşezării de
la Jvaneţ (Cucuteni B) s-au cercetat „grupuri alcătuite din câteva şiruri de cuptoare evoluate, masive,
realizate nu departe de aşezare, în preajma locurilor de argilă de calitate şi cu sursă bogată de apă şi
lemn, necesar drept combustibil" (T.G. Movşca apud COMŞA E., 1976b., p. 31).
Deosebit de interesantă este descoperirea de la Sultana: la 3,50 m distanţă de locuinţa
„olarului" s-a descoperit un cuptor „cu un extraordinar de bogat material ceramic - 13 saci mari
plini cu cioburi de vase, majoritatea întregibile, aparţinând categoriei fazei Gumeniţa A2. ln
sfiirâmăturile
cuptorului de olar - cuptorul prăbuşit încă din vechime - am găsit 11 piese de aur."
(HĂLCESCU C., 1995, p. 11).
În tell-ul de la Stoicani, „în câteva locuri din nivelurile de locuire din stratul superior (1, 3, 4)
s-au găsit mai multe fragmente din plăci de lut ars, perforate oblic, provenite probabil de la cuptoarele
pentru arderea vaselor. Lutul era amestecat cu pleavă, ca şi bucăţile de chirpic ars, şi avea la exterior
culoarea cărămizie, iar în interior cenuşie. Pe două exemplare se observă urme radiale de nuiele subţiri,
imprimate pe faţa interioară. Este·probabil că lutul s-a aplicat pe o împletitură de nuiele subţiri şi apoi s-a
perforat placa. Grosimea acestor plăci perforate nu poate fi reconstituită, deoarece nu ni s-a păstrat decât
una din feţe." (PETRESCU-DÂMBOVIŢA M., 1953a, p. 18; fig.5 I p.19).
O descoperire similară a fost menţionată de N. Harţuche: „în aşezarea gumelniţeană de la
Brăiliţa s-a descoperit un fragment de placă perforată de lut ars ... Este mai mult decât probabil că astfel
de cuptoare se aflau undeva în afara aşezării." (HARŢUCHE N., 1987, p.14).
Dintre dovezile indirecte privind existenţa cuptoarelor de ars ceramică amintim
modelele miniaturale de cuptoare (Russe) şi complexele de vase de la Smjadovo, Sadievo,
Drăgăneşti-Olt, Năvodari.
O formă incipientă de cuptor este semnalată, de altfel, încă din perioada neoliticului
timpuriu, în cadrul culturii Starcevo-Criş. În punctul Ceptura - „Râpa Mare"(Prahova), pe
malul stâng al pârâului Ceptureanca, s-a cercetat un cuptor cu vatra de formă circulară, în
secţiune transversală ovoidal, cu deschiderea gurii orientată uşor excentric faţă de planul
circular al cuptorului.
„Pereţii cuptorului sunt adânc pătrunşi de arsură şi au o culoare cărămizie deschisă. Fundul-
vatră al gropii cuptorului era ars vineţiu-roşcat. Atât vatra, cât şi pereţii şi bolta cuptorului nu au fost
fiiţuite (lutuite) după săparea prin scobire a gropii" (LICHIARDOPOL D., 1984, p. 82).
În interiorul cuptorului au apărut numeroase fragmente ceramice Criş IIB/Illa, cenuşă
şi cărbune. Funcţionalitatea cuptorului ne este sugerată de cantitatea mare de ceramică
desoperită în interior precum şi de arsura puternică a vetrei (între 0,05-0,06 m) „indicând
dezvoltarea unor temperaturi mult superioare celor necesare preparării hranei" (LICHIARDOPOL D.,
1984, p. 83); de remarcat şi absenţa resturilor menajere, atât de frecvente în zona vetrelor şi
cuptoarelor. Amplasamentul cuptorului - în apropierea apei, în afara aşezării - constituie alt
argument pentru destinaţia specială a cuptorului.
Analizând cuptoarele de ars ceramică din areal cucutenian, E. Comşa a identificat două
tipuri:
1. cuptoare cu o singură cameră - în interiorul lor mediul de ardere nu putea fi reglat,
vasele erau arse reducător, incomplet (în spărtură fragmentele ceramice sunt negre),
temperatura de ardere nedepăşind 500°C. Camera de ardere avea o singură deschidere, în
partea superioară, prin care se introduceau şi se scoteau vasele. După umplerea camerei, gura
cuptorului era astupată cu un strat de lipitură de lut;
2. cuptoare cu groapă de acces - „focarul"era săpat şi împărţit în două „cărări de foc"
printr-un mal cruţat („premiez"), prevăzut cu câteva orificii pentru uniformizarea temperaturii;
în dreptul premiezului se făcea legătura cu groapa de acces prin care se introducea
combustibilul. În interiorul cuptorului temperatura putea să depăşească 900 °C29.
29 În areal cucutenian s-au descoperit cuptoare cu reverberaţie în interiorul cărora temperatura ajungea
până la peste 1000 °C (Hăbăşeşti- DUMITRESCU Vl., 1954).
33
În timp ce primul tip de cuptoare s-a descoperit mai ales în aşezări, cuptoarele cu
reverberaţie „se aflau mai rar la periferia aşezărilor fiind de regulă izolate, grupate, la oarecare distanţă
de aşezări" (COMŞA E., 1976b, p. 29).
Calitatea arderii este determinată nu numai de tipul cuptorului; creşterea graduală a
temperaturii - de la temperatura camerei până la peste 900 °C - şi descreşterea treptată într-un
interval de timp îndelungat (cel puţin o zi) asigură o ardere uniformă, completă. Vasele de
dimensiuni mijlocii şi mari prezintă, deseori, fisuri pe suprafaţa acoperită cu angobă sau chiar
crăpături adânci ale pastei (mai ales în cazul ceramicii din categoria C, exfoliate). Faptul se
explică printr-o încălzire rapidă a cuptorului - fenomenele de deshidratare (100/150 °C) şi
dehidroxilare (500/580 °C) fiind mult prea energice (Gh. Gâţă apud MARINESCU-BÎLCU S.,
BOLOMEY AL, 2000).
Culoarea vaselor diferă în funcţie de compoziţia chimică a pastei şi angobei, mediul de
ardere, poziţia vasului în cuptor, capacitatea camerei de ardere, natura combustibilului folosit,
arderea secundară. Spectrul de culori este foarte larg, de la nuanţă gălbuie, pentru ceramica
puternic arsă (la peste 1000 °C, mai ales în locuinţe incendiate), la ceramica cu „pseudofirnis" de
culoare neagră, puternic lustruită. Întâlnim şi situaţii în care suprafaţa exterioară este de
culoare cărămizie, iar cea interioară cenuşie-negricioasă, vasele fiiind aşezate în cuptor cu gura
în jos sau unele peste altele, creându-se în interiorul vasului un mediu reducător.
Numai analizele chimice viitoare, efectuate pe eşantioane de ceramică, dar şi pe mostre
de minerale argiloase prelevate din lutăriile situate în apropierea aşezărilor, vor permite un
studiu mult mai detaliat privind etapele procesului tehnologic, dinamica schimburilor, în
funcţie de resursele naturale specifice fiecărei regiuni.
Chiar dacă cercetările interdiscipinare din acest domeniu sunt încă în faza de
„pionierat", subliniem importanţa analizelor fizico-chimice realizate pe eşantioane ceramice
provenind din aşezări gumelniţene şi cucuteniene. Astfel, s-a demonstrat că producerea
ceramicii policrome şi a celei grafitate presupune parcurgerea unui lanţ tehnologic complex -
începând cu selectarea argilelor, culorilor minerale şi vegetale, degresanţilor şi ajungând la
arderea în cuptoare cu reverberaţie.
34
CAPITOLUL IV
TIPOLOGIA FORMELOR
Criterii de clasificare a formelor

Lucrate cu mâna sau cu roata lentă, vasele culturii Gumelniţa, ca şi cele aparţinând altor
culturi eneolitice, prezintă o gamă de forme, practic, infinită. Există forme „universale", cu o
largă răspândire, depăşind graniţele unui complex cultural (străchini, boluri, castroane, vase de
provizii tronconice sau bitronconice), dar şi forme rare, cu o difuziune limitată, având cel mai
adesea o destinaţie specială (de ex. piese de inventar funerar).
Publicarea nediferenţiată a acestor categorii, juxtapunerea în aceeaşi planşă a
nenumărate variante, puţin semnificative faţă de tipul banal, fac imposibilă observarea
adevăratelor elemente originale. Lipsa unei terminologii unitare în descrierea formelor naşte
adesea confuzii. În prezent, există tot mai mult tendinţa de a înlocui termenii care sugerează
utilitatea vaselor sau asemănarea cu forme de obiecte comune (vas-borcan, vas-pepene, vas-sac)
cu termeni geometrici: vas tronconic, bitronconic, sferic, semisferic, ovoidal. Totuşi, pentru a nu
genera confuzii, vom utiliza, alături de termenii geometrici şi pe cei folosiţi frecvent în
literatura de specialitate.
De altfel, considerăm necesară, în măsura în care este posibil, precizarea utilităţii
vasului, deoarece vase cu aceeaşi formă, dar confecţionate din pastă diferită, de dimensiuni
diferite, au avut o utilizare diferită. De exemplu, în categoria vaselor tronconice, pot fi incluse
atât străchinile miniaturale, modelate din pastă categoria A, pictate cu grafit şi considerate
piese decorative30, cât şi vasele de provizii modelate din pastă grosieră, acoperite cu barbotină
şi prevăzute cu proeminenţe-apucători. Dar o tipologie fină nu poate fi încorsetată de acest
criteriu morfologic. De aceea, pentru realizarea tabelului tipologic am luat în considerare
următoarele criterii: deschiderea vasului, dimensiunea, forma corpului şi utilitatea, în măsura
în care poate fi precizată.
1. Deschiderea vasului este dată de raportul dintre diametrul gurii (Dg), diametrul
maxim (Dmax) şi înălţime (H) (ORTON C., TYERS P., VINCE A., 1993, p. 157). Cele mai
frecvente sunt formele deschise, la care diametrul gurii este mai mare, egal, sau puţin mai mic
decât diametrul maxim - cupe, farfurii, străchini, fructiere, castroane, vase tronconice,
semisferice, bitronconice fără gât. Când diametrul gurii (Dg) este de două ori mai mic decât
diametrul maxim (Dmax), diametrul maxim mai mic decât înălţimea, sau când, în partea
superioară, gâtul este înalt, cel mai adesea separat printr-o şănţuire de umăr, vasul face parte
din categoria formelor închise (pahare, ulcioare, vase piriforme, globulare, vase „etajate",
chiupuri). Deşi au o frecvenţă mai mică, vasele din categoria formelor închise sunt mult mai
variate tipologic. În cazul castroanelor, precizăm că toate au fost încadrate convenţional în
categoria formelor deschise, chiar dacă unele exemplare din faza Gurnelniţa A2 au un aspect
închis, „ turtit".
2. Dimensiunile vasului sunt în concordanţă cu tipul pastei: vase miniaturale (Dmax <10
cm) din pastă categoriile A şi B, vase de dimensiuni mijlocii (10 cm< Dmax <40 cm) din pastă
30Unele străchini miniaturale sunt prevăzute cu mici perforaţii, probabil pentru suspendare pe perete
sau pe un suport de lemn (BERCIU O., 196la, p. 415).
35
categoria B şi vase de provizii (Dmax > 40 cm) lucrate din pastă categoriile B şi C. Există, însă,
şi excepţii când vasele miniaturale sunt lucrate din pastă inferioară, categoria C sau chiupuri
din pastă omogenă - categoria B ( de ex. vase etajate de dimensiuni mari - „chiupuri").
Împărţirea pe categorii ceramice - fină, semifină şi grosieră - s-a făcut de cele mai multe ori în
funcţie de modul de finisare şi nu de calitatea pastei - dată de omogenitate, degresant, mediul
de ardere. Datorită acestei împărţiri relative, D. Berciu propunea termenul de ceramică
intermediară pentru fragmentele ceramice care nu se încadrau nici în categoria ceramicii fine,
nici în aceea a ceramicii grosiere (BERCIU, 1966, p. 81). În analiza noastră am stabilit cele trei
categorii ceramice în raport cu omogenitatea pastei, degresanţi şi gradul de ardere, grosimea
pereţilor vasului sau calitatea angobei nereprezentând criterii de diferenţiere. Astfel, în
categoria ceramicii A am inclus atât vase lustruite, cu pereţii subţiri cât şi vase de dimensiuni
mai mari, netezite, dar având în spărtură o culoare uniformă (arse complet) şi un aspect
omogen. Pentru categoria C, alături de vasele de provizii cu pereţii groşi amintim şi vase
miniaturale, modelate neglijent cu mâna şi arse incomplet.
În cazul materialului publicat, lipsa informaţiilor privind categoriile ceramice am
încercat să o suplinim prin dimensiunile vaselor, în măsura în care a fost notată scara desenelor.
Luând în considerare carenţele menţionate mai sus, subliniem că acest criteriu este relativ,
îndeosebi pentru materialul publicat.
3. Criteriul morfologic permite o grupare a formelor în cadrul fiecărei categorii de la
cele mai simple - tronconice - până la cele mai complexe - vase „etajate" -, utilizându-se, după
cum sulijiniam anterior, termeni geometrici.
4. În măsura în care este posibil, formele vor fi grupate şi din punct de vedere utilitar,
surprinzându-se variante pentru fiecare tip (de ex. - străchini cu marginea dreaptă sau înclinată
spre interior etc.) - tabel I. Luând în considerare acest criteriu putem distinge forme ca: pahare,
cupe, farfurii, străchini, fructiere, platouri, castroane sau tipuri asemănătoare vaselor greceşti -
crater, amphora, pithos, askos, rhyton, aryballos, phiala.
Forme ceramice din prima fază a complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI (Al/I)
I. Forme deschise (tab. I)
I.1. Farfuriile, cele mai simple forme tronconice, apar rar în Tracia, nord-estul Bulgariei şi
Muntenia, realizate cel mai adesea din pastă categoriile A şi B (pi. 3:7).
I.2. Străchinile, omniprezente în întreg complexul ceramicii grafitate est-balcanice,
prezintă un număr mare de variante, diferite de la o regiune la alta.
I.2.1. Cea mai simplă variantă este reprezentată de strachina tronconică cu pereţii drepţi
(tip I.2.1.1./pl. 1:1, 4, 5, 10), uşor arcuiţi (tip I.2.1.2./pl. 1:2, 3, 8, 9) sau concavi (tip I.2.1.3./pl.
1:6, 11), fără ca buza acesteia să fie individualizată. În cadrul variantei vest-pontice fundul
vasului este cel mai adesea uşor concav sau reliefat, de formă inelară.
I.2.2. Străchinile cu buza îngroşată în interior se apropie de varianta anterioară, singura
diferenţă fiind marginea îngroşată mai mult sau mai puţin proeminent, uneori având aspectul
unui prag. Acest tip are o largă răspândire, exceptând regiunea Vama (I.2.2./pl. 2:1--6).
I.2.3. Străchinile cu marginea îngroşată în exterior, de dimensiuni mari sunt mult mai
rare, fiind semnalate în Muntenia şi Dobrogea (tip I.2.3./pl. 2:9, 10).
I.2.4.l şi I.2.4.2. Străchinile cu marginea înaltă, în unghi drept (tip I.2.4.1./pl. 3:1-3) sau
rotunjită (tip I.2.4.2./pl. 3:4--6, 8) continuă tradiţia Karanovo V - Marica, fiind răspândite mai
ales în Tracia de nord şi în nord-estul Bulgariei; ele nu lipsesc nici în aşezările din Muntenia şi
Dobrogea (mai ales prima variantă).
I.2.5.1. şi I.2.5.2. Străchinile cu marginea înclinată spre interior apar în întreg arealul
gumelniţean, datorită frecvenţei şi răspândirii lor putând fi considerate forme „ universale".
Modelate mai ales din pastă categoria B au marginea înclinată brusc, în unghi ascuţit (tip
I.2.5.1./pl. 3: 1--6,) sau uşor arcuită, cu un aspect rotunjit (tip I.2.5.2./pl. 6:7, 10-12).
I.2.6.1. şi I.2.6.2. La fel ca şi varianta anterioară, străchinile cu marginea evazată şi umăr
ascuţit se regăsesc în majoritatea aşezărilor, cele mai elegante forme fiind întâlnite în regiunea
36
Vama: cu profil în „S" şi fund inelar sau uşor concav ttip 1.2.6.1./pl. 4; 7). Din această variantă
s-au dezvoltat vasele cu umăr carenat (tip 1.2.6.2./pl. 4, 5, 7). Ca o particularitate pentru
regiunea Vama menţionăm fundul inelar (tip 1.2.6.2.b), întâlnit şi în cazul altor forme.
1.2.7.1. şi 1.2.7.2. Străchinile cu marginea scurtă, dreaptă sau uşor evazată şi umăr
bombat sunt răspândite mai ales în regiunea litoralului vest-pontic, nelipsind însă nici din
celelalte regiuni (tip 1.2.7.1./pl. 5). Derivate din tipul anterior, străchinile cu umărul bombat,
inelar, marcat prin două linii incizate reprezintă o caracteristică a variantei vest-pontice şi a
celei dobrogene (tip 1.2.7.2./pl. 6).
1.3. Cupele cu picior sunt prezente mai ales în regiunea Vama, observându-se, aici,
preferinţa pentru forme cu fund inelar sau picior tronconic, gol în interior, elemente ce
amintesc de vechi tradiţii Hamangia - Sava. Cele mai simple forme sunt cupele tronconice, fără
margine profilată, care apar în întreg arealul gumelniţean (tip 3.1.1.), cupele cu umăr ascuţit, de
tradiţie Boian - Poljanica (tip 1.3.2.1.). În regiunea Vama predominante sunt formele elegante,
cu umăr profilat (tip 1.3.2.2.).
1.4. Fructierele cu picior înalt, gol în interior, continuă vechi tradiţii Boian - pentru
Muntenia, Dobrogea şi Hamangia - pentru regiunea litoralului vest-pontic. Astfel, formele
unghiulare apar în Muntenia şi în Dobrogea pe linia Dunării (Hârşova, Cernavodă - tip 1.4.2.1.
şi 1.4.2.2.), în timp ce tradiţia Hamangia a permis crearea unor forme mult mai elegante (tip
1.4.3.1 şi 1.4.3.2.). Asupra acestei forme vom reveni când vom prezenta materialul ceramic
descoperit în necropole.
1.5. Castroanele, ca şi străchinile, prezintă o mare varietate de forme, cele mai multe fiind
realizate din pastă fină. În Muntenia şi nord-estul Bulgariei sunt frecvente castroanele cu umăr
drept, uneori decorat cu caneluri (tip 1.5.1.1./pl. 8:6 şi tip 1.5.1.2.). Castroanele cu marginea
înclinată spre interior şi diametrul maxim în partea superioară (tip 1.5.2.1. şi 1.5.2.2.) sau cele
bitronconice, cu diametrul maxim dispus la jumătatea înălţimii (tip 1.5.5.1. şi 1.5.5.2./pl. 10)
reprezintă forme comune, fiind realizate cel mai adesea din pastă categoria B, cu suprafaţa
exterioară tratată neglijent (acoperită cu barbotină). Cele mai multe castroane de dimensiuni
mici au umărul ascuţit şi marginea uşor evazată, cu diametrul maxim în jumătatea superioară
(tip 1.5.3.1./pl. 8:1-4), la mijloc (tip 1.5.6.1./pl. 47:1, 8 şi 1.5.6.2./pl. 7:6-8, 10) sau în partea
inferioară (tip 1.5.8.1. şi 1.5.11.1), modelate simetric din pastă fină şi pictate cu grafit. În faza
Gumelniţa Al, castroanele cu umăr carenat apar mult mai rar decât în etapa următoare (tip.
1.5.3.2./pl.8:5 şi 1.5.8.2./pl. 10:2-5). Spre deosebire de acestea, castroanele „cu prag" - umăr înalt,
în unghi drept - (tip 1.5.13.1./pl. 46, 47) le întâlnim numai în prima fază a complexului cultural
Gumelniţa - Karanovo VI, în Muntenia, Dobrogea şi nord-estul Bulgariei continuând vechi
tradiţii Boian - Poljanica. Din această variantă se dezvoltă castronul cu umărul drept, mai
îngust, uşor adâncit sub prag din faza Gumelniţa A2(tip1.5.13.2). Castroanele cu umăr bombat
şi marginea dreaptă (tip 1.5.4./1.5.7.1. şi 1.5.12.), evazată (tip 1.5.7.2.) sau uşor înclinată spre
interior (tip 1.5.9.) sunt forme la fel de răspândite, neconstituind un reper cronologic important.
În nord-estul Bulgariei şi Muntenia, întâlnim deseori castroane bitronconice simple, cu umăr
ascuţit (tip 1.5.5.1/pl. 10:1) sau rotunjit (tip 1.5.5.2./pl. 10:6-8).
1.6. şi 1.7. Vase semisferice. În categoria formelor semisferice încadrăm cupele simple (tip
1.6.1.) şi cele cu fund inelar („umbo"), asemănătoare phialelor (tip 1.6.2.), modelate din pastă
categoria A, adesea decorate cu grafit. Din pastă categoria B, cu suprafaţa tratată neglijent au
fost modelate vase semisferice - formă comună multor culturi preistorice, fără însemnatate
cronologică (tip 1.7.1). Din acest tip se dezvoltă o altă formă semisferică, cu aspect turtit cu
marginea simplă sau cu buza marcată (tip 1.7.2.1./pl. 29:8şi1.7.2.2.).
1.8. Platourile, de dimensiuni mijlocii sau mari, au cel mai adesea formă semisferică, fără
fund (tip 1.8.1.). Nu lipsesc nici exemplarele cu fund plat şi pereţii uşor arcuiţi (tip 1.8.2.).
1.9. şi 1.10. Vase de provizii. Vasele din această categorie sunt tronconice (tip 1.9.) sau
semisferice (tip 1.10.) realizate din pastă categoria B, acoperite cu barbotină, uneori prevăzute
cu două sau patru toarte-apucători.
37
li. Forme închise
II.11. Paharele sunt frecvente în regiunea Vama - modelate din pastă categoria A, cu
profil elegant (tip II.11.4.1.). În restul arealului gumelniţean forma este simplă, tronconică, cu
pereţii uşor arcuiţi (tip 11.11.1.3). Pentru regiunile Muntenia, nord-estul Bulgariei şi Dobrogea
amintim alte două subvariante: cu umăr ascuţit - tip apropiat de cupele cu picior - (tip II.11.3.)
şi pahare cu partea superioară decorată cu 4 - 5 caneluri (tip 11.11.4.2.).
11.12. Cănile apar numai în regiunea Vama, bitronconice simple (tip 11.12.1.) sau cu
profilul elegant în „S" (tip II.12.2).
11.13. şi 11.14. Vasele miniaturale cu aspect alungit (ovoidal) sunt realizate din pastă
categoria B, cu suprafaţa exterioară nedecorată, finisată superficial. Cu gât scurt (tip 11.13.2.) sau
cu gât cilindric, asemănător vasului grecesc aryballos (tip 11.14.1./pl. 11: 7 - 9), acest tip de vas a
avut probabil o destinaţie cultică.
11.15. Bolurile simple (tip 11.15.1.1.) sau cele cu gât scurt (tip 11.15.1.2./pl. 9:1-5, 7; 11:1, 2)
sunt forme comune, larg răspândite, modelate din pastă categoria B, fără decor sau acoperite cu
barbotină organizată, brâuri alveolare. Unele au forma aproape semisferică, diametrul gurii
fiind mai mic (tip II.15.2.1./II.15.2.2. şi 11.15.3.1/11.15.3.2/pl. 9:6; 11:3-6).
II.16. Vasele bitronconice, cu marginea înclinată spre interior (1/2 Dg<h, Dmax în Y.z
superioară) din pastă categoria B, acoperită cu angobă netezită superficial sau barbotină. În
cadrul acestui tip distingem două variante principale: fără gât, cu umăr ascuţit (tip 11.16.1.1./pl.
12:1-6) sau cu umăr rotunjit (tip 11.16.1.2./pl. 12:7-9) şi cele cu marginea sub forma unui gât
scurt (tip II.16.2./pl. 13:2, 3). Folosite probabil pentru depozitare, aceste vase au cunoscut o
largă răspândire.
11.17. Vasele bi tronconice cu umăr bombat şi gât scurt (1 /2 Dg< h, Dmax în Y.z superioară)
sunt rare în această etapă, numărul lor crescând în faza Gumelniţa A2 (tip 11.17.1.2.; tip
11.17.1.3./pl. 13:1; 47:10; tip 11.17.1.4.).
11.18.2. Vasele bitronconice cu gât scurt şi partea superioară bombată le întâlnim mai ales în
cadrul variantei vest-pontice, nelipsind, însă, nici din celelalte regiuni (tip II.18.2.2). Din această
formă se va dezvolta vasul „în patru colţuri" - piesă specifică inventarului funerar, pe care o
vom analiza separat în cadrul descoperirilor funerare (tip 11.18.2.3./pl. 15, 20). În Muntenia şi
nord-estul Bulgariei, vasele bitronconice au un profil mai simplu (tip 11.18.2.1.).
11.19. Vasele bitronconice cu gât cilindric sunt reprezentate, în prima faza Gumelniţa Al, de
două variante: vase bitronconice „cu prag" (tip II.19.1.), răspândite, ca şi castroanele cu prag, în
Muntenia, Dobrogea şi nord-estul Bulgariei - de tradiţie Boian I Poljanica - şi vase bitronconice
cu umăr drept (tip 11.19.2.).
11.20. Vasele piriforme realizate cel mai adesea din pastă fină, pictate cu grafit, de
dimensiuni mici sau mijlocii au cunoscut, în această etapă, o gamă redusă de variante, cele mai
răspândite fiind forma simplă (tip II.20.1.1.) şi cea cu umărul profilat, îngust (tip 11.21.2.1.) sau
lat (tip 11.21.2.2.).
11.21. Vasele bitronconice cu gât înalt, tronconic constituie o creaţie gumelniţeană, fiind
preluată ulterior de comunităţile Sălcuţa. De cele mai multe ori partea superioară este pictată cu
grafit, iar umărul marchează un registru distinct, decorat cu impresiuni, incizii (tip 21.2.1.; tip
21.2.2.).
11.22. Vase bitronconice cu gât înalt, cilindric. În această categorie încadrăm vasul „în patru
colţuri" (tip 11.22.3.) descoperit de de P. Roman în aşezarea timpurie de la Turnu - Măgurele.
Autorul descoperirii a considerat acest tip rezultatul unei contaminări precucuteniene
(ROMAN P., 1963, p. 33). Descoperirile ulterioare din regiunea Vama sugerează mai degrabă o
filieră sudică. De altfel, vasele în „patru colţuri" cu profil elegant în „S" reprezintă o formă
caracteristică aspectului vest-pontic, fiind semnalate aici încă din etapa eneoliticului timpuriu
(Hamangia III).
11.23. Vase globulare. De formă globulară, cu marginea superioară simplă sau marcată
printr-o buză îngustă, vasele din această categorie sunt forme comune, cel mai adesea acoperite
38
cu barbotină, organizată în benzi verticale, uneori cu patru butoni dispuşi simetric sub linia
diametrului maxim. Numărul lor va creşte substanţial în faza Gumelniţa A2 - când se
accentuează aspectul „turtit" prin bombarea pansei şi micşorarea bazei (tip 11.23.3.).
Il.24. Vasele etajate, descoperite în necropolele din regiunea Vama, au avut o lungă
evoluţie (fazele II-III I vezi materialul ceramic descoperit în necropole).
11.25. Vase de provizii piriforme. Realizate din ceramică categoriile A şi B, vasele piriforme
cu gâtul tronconic, simplu (tip 11.25.1.) sunt slab reprezentate în faza Gumelniţa Al - câteva
exemplare fiind descoperite în zona Muntenia, nord-estul Bulgariei şi Dobrogea.
11.29./ II.28/ 11.30 Vasele de provizii tronconice şi bitronconice sunt decorate frecvent cu
barbotină; cele mai multe au forma vaselor „cu prag", de tradiţie Boian-Poljanica (tip 11.29.2.),
mai rar cu partea superioară puternic bombată, terminată cu un gât scurt, realizate din pastă
categoria B, foarte rar C, cu suprafaţa exterioară acoperită cu barbotină organizată (tip 11.30.2.).
În zona litoralului vest-pontic şi în Dobrogea întâlnim un tip care aminteşte de vasele „etajate"
- vase de dimensiuni mari, modelate îngrijit din categoria B, decorate în mai multe registre (tip
II.30.3).
31 - 35 Capace. Forma cea mai simplă a capacelor apare în zona litoralului vest-pontic -
discoidală, fără mâner, prevăzut uneori cu una sau mai multe perforaţii (tip 33.1/pl. 19:2).
Numeroase sunt capacele semisferice cu marginea înaltă, dreaptă, decorată cu excizii sau
caneluri, de veche tradiţie Boian - Poljanica, numite şi capace „ţest" (tip 32.4/pl. 84:5; 87:4).
Capacele conice cu buton (tip 31.2.) şi cele semisferice cu mâner (tip 32.2.) au o frecvenţă
scăzută, fiind caracteristice pentru faza Gumelniţa A2.
În arealul culturilor anterioare Hamangia - Sava, capacele tip „căciulă" îşi continuă
evoluţia, formele devenind mai scunde faţă de cele din etapa eneoliticului timpuriu (tip 32.3.a.).
Tot în regiunea Vama întâlnim capacele conice, fără mâner, uneori prevăzute cu un orificiu
perforat în partea superioară (tip 31.1.).
36 - 39 Suporturi. Diferenţele regionale sunt vizibile şi în cazul acestui tip ceramic. În
cadrul variantelor: dobrogeană, nord- şi sud-dunăreană, suporturile „colac" cilindrice, decorate
cu caneluri sau cu pereţii uşor concavi continuă tradiţia Boian - Poljanica (tip 36.), evoluând şi
în faza Gumelniţa A2.
Suporturile cilindrice cu partea superioară înclinată spre interior, decorate cu şiruri
paralele de pliseuri sau cu spirale fuginde, grupate în chenar (Ulmeni, Chimogi) apar în
aceleaşi regiuni, dar nu îşi continuă evoluţia în etapa următoare (tip 37 I pl. 26:4, 5).
O discuţie aparte se impune în cazul „măsuţelor-suporturi" (tip 38/pl. 14:1, 2).
D. Galbenu le-a considerat drept o creaţie a comunităţilor gumelniţene timpurii din Dobrogea,
„faza Hârşova", de aici răspândindu-se şi în alte regiuni (GALBENU D., 1966, p. 324).
Descoperirile ulterioare din Bulgaria - Goljamo Delcevo (TOOOROVA H. et alii, 1975, p. 78) -
au infirmat această ipoteză: „măsuţele-suporturi" cu două sau mai multe orificii apar anterior
în sudul Dunării, în cadrul culturilor Sava III/IV, Harnangia IV (TOOOROV A H., 2002, p. 107).
Ulterior, în faza Gumelniţa Al, au cunoscut o largă răspândire la nord de Dunăre (de ex.
Ulmeni „Valea lui Soare").
Materialul ceramic provenind din descoperiri funerare, faza Gumelniţa Al (I)

Majoritatea descoperirilor funerare din arealul complexului cultural Gumelniţa -
Karanovo VI se concentrează în regiunea litoralului vest-pontic îngreunând foarte mult
realizarea rmei imagini de ansamblu. Totuşi, publicarea recentă a necropolei de la Durankulak
a completat în mod strălucit numeroasele carenţe de cercetare din acest domeniu3t.
Vasele descoperite în necropolele Vama II şi I (LE PREMIER OR, 1989, pp. 105 - 109),
Durankulak (DIMOV T. et alii, 1984; DURANKULAK, 2002), în mormintele de la Vama
„Drujba" (MIRCEV M., 1961, p. 117), în mormântul de la Palazu Mare (GALBENU D., 1970a,
3 1Materialul ceramic din mormintele eneolitice a fost analizat de H. Todorova în cap. Die Sepulkralkeramik
aus den Grăbern von Durankulak, Teii I DURANKULAK , 2002, pp. 81 - 116
39
pp. 72 - 75), piesele din colecţia Solacolu (MARINESCU-BÎLCU S., 1972b) şi cele descoperite
întâmplător în apropiere de Corbu de Jos32, toate constituie piese cu o destinaţie cultică, fapt
ilustrat de contextul descoperirii, dar şi de forma, de dimensiunile lor mici. Dacă numărul
impresionant de morminte cercetate în necropola de la Durankulak a permis sesizarea unor
diferenţe Hamangia IV a şi IV b, nu acelaşi lucru se poate spune despre descoperirile fortuite
din Dobrogea, amintite anterior. De aceea, din prudenţă, considerăm mult mai oportună
încadrarea lor culturală Hamangia IV I Vama I.
Il.18. Vasele bitronconice în „patru colţuri" (Il.18.2.3./pl. 19:1; 20) realizate din pastă
categoria B, de culoare ciocolatie au partea superioară bombată, gâtul scurt, uneori prevăzut cu
două orificii, dispuse simetric. Decorul tectonic, organizat în jurul celor patru proeminenţe
creează un efect artistic deosebit. Subliniem dimensiunile mici, aproape identice, pentru piese
descoperite în locuri diferite (de ex. piesa de la Corbu de Jos asemănătoare cu vasele
descoperite în mormintele de la Durankulak şi Vama „Drujba").
11.24. Vasele „etajate" (tip II.24.1./pl. 18:5 şi Il.24.2./pl. 18:1-4, 6, 7) sunt poate cele mai
reuşite forme ale ceramicii gumelniţene. Realizate ca şi tipul anterior din pastă categoria B,
omogenă, arsă puternic, vasele „etajate" cu capac, de dimensiuni mici, apar numai m
necropolele (!!!! în aşezări) din regiunea Vama, continuându-şi evoluţia şi în faza
Gumelniţa Al.
1.4. Fructierele cu picior înalt, gol în interior ( tip. 1.4.3.1. şi 1.4.3.2./pl. 21) apar anterior
(Hamangia) în mormintele de bărbaţi din necropola de la Durankulak, tradiţia păstrându-se
până la sfârşitul eneoliticului (Vama I - III) (DIMOV T. et alii, 1984, p. 75; TODOROVA H.,
2002, p. Abb.113/p.98; Abb.124:17 /p.108). Piesa descoperită în mormântul de la Palazu Mare
marchează punctul cel mai nordic al descoperirilor de acest tip, fiind, din punct de vedere
calitativ, inferioară celor din regiunea Vama. Cel mai adesea, piciorul înalt al fructierelor a fost
decorat în mai multe registre orizontale.
39. Măsuţele-suporturi (tip 39.a. I pl. 23; 22), ca şi tipul anterior, au fost descoperite mai
ales în morminte de bărbaţi, continuând sub o formă simplificată, cu aspect mai bombat, în faza
Gumelniţa A2 (TODOROVA H., 2002, Abb. 113/p. 98). De forma unei cutii cu pereţii uşor
bombaţi, măsuţa-suport se termină în partea superioară cu patru proeminenţe conice, având în
secţiune transversală formă aproape pătrată. Decorul, realizat prin alternanţa suprafaţetelor
lustruite cu cele scrijelate, acoperite cu pastă albă sau roşie a fost organizat în registre,
despărţite între ele de linii incizate.
Analizând piesele din colecţia Solacolu, S. Marinescu-Bîlcu a considerat că „ornamentele
realizate prin linii incizate, combinate cu caneluri şi proeminenţe sunt tipic precucuteniene". Deoarece
pasta trădează tradiţia ceramicii Hamangia, vasele în discuţie „nu reprezintă piese precucuteniene
„import" în aria culturii Hamangia, ci vase lucrate aici de triburile culturii Hamangia sub influenţa
culturilor Precucuteni şi Boian şi destul de probabil de indivizi veniţi din afara acestor regiuni"
(MARINESCU-BÎLCU S., 1972b, p. 70). Schimburile reciproce între culturile Hamangia şi
Precucuteni sunt evidente, după cum observa aceeaşi autoare într-un studiu asupra plasticii
precucuteniene de la Târpesti (MARINESCU-BÎLCU S., 1964, p. 307). Forme „hibride" au fost
semnalate de P. Roman şi în aşezarea timpurie de la Turnu-Măgurele (ROMAN P., 1963, p. 33).
Analizate în ansamblu, vasele în discuţie prezintă numeroase elemente sudice
(HAŞOTI1P.,1997, p. 41). Vase bitronconice în „patru colţuri" cu partea superioară bombată şi
vase „etajate" apar la nivel Marica III/IV, Sava IV, Hamangia III/IV (TODOROV A H. et alii,
1975; TODOROVA H., 1986, pp. 115 - 117; 2002). Fructierele cu picior înalt, gol în interior sunt
prezente obişnuite în culturile Marica IV, Boian - Spanţov, Precucuteni III, Hamangia III/IV.
Exemplarele descoperite în regiunea Vama trădează cel mai bine vechea tradiţie Hamangia, în
locul umărului drept, de influenţă Boian, fiind preferat profilul elegant în „S".
32Expoziţie M.l.N.A. Constanţa - sala I; vas cu capac descoperit întâmplător în anul 1995 la Corbu de Jos
cu ocazia săpăturilor pentru reţeaua electrică.
40
Tabelul tipologic al formelor ceramice descoperite în mormintele eneolitice din
necropola de la Durankulak ilustrează cel mai bine geneza şi evoluţia tipurilor în discuţie:
- fructierele cu picior înalt, gol în interior, capacele „căciulă" apar în morminte în faza
Hamangia III. Forma lor se transformă treptat - în cazul fructierelor, înălţimea piciorului şi
diametrul părţii superioare cresc în fazele Hamangia IV şi Gumelniţa A 1 pentru ca la sfârşitul
perioadei (Vama III) să se revină la forme scunde; capacele "căciulă" devin treptat mai scunde
în timp ce diametrul se măreşte. În aceeaşi măsură variază decorul - de la simple impresiuni
incrustate cu pastă albă (Hamangia III) la motive decorative complexe, obţinute prin tehnici
variate: pictură crudă policromă (roşu, alb, negru), aplicată mai ales pe suprafeţe scrijelate,
incizii, impresiuni, caneluri (Vama I - III). Tot în categoria formelor de origine Hamangia
încadrăm paharele care evoluează de la forme simple cilindrice (Hamangia III) la cele
bitronconice, cu partea superioară acoperită cu caneluri (Vama II-III).
- vasele „etajate" ca şi cele „în patru colţuri" sunt apariţii mai târzii, începând cu faza
Harnangia IV; subliniem că primele forme de acest gen au fost semnalate anterior la nivel
Marica III I Sava III (TODOROV AH., 2002).
Datele de care dispunem ne permit să formulăm următoarea ipoteză: aceste forme au
fost create de comunităţi Hamangia târzii din sudul arealului vest-pontic prin păstrarea unor
vechi tradiţii şi sub influenţa „modei" sudice - Marica III/IV, Sava III/IV. Astfel, pentru
modelarea unor vase speciale au fost împrumutate forme elegante şi tehnici superioare de
decorare. Prelucrarea lor într-o manieră proprie a dat naştere unor tipuri hibride în care
elementele vechi - de tradiţie Hamangia s-au întrepătruns organic cu cele noi, după „moda"
sudică. Materialul ceramic din nivelul VII de la Durankulak, încadrat cultural de Vl. Slavcev în
faza Hamangia IV, ilustrează cel mai bine această simbioză culturală (SLA VCEV Vl., 2004 a;
2004 - 2005).
Preluând ipoteza formulată anterior de S. Marinescu-Bîlcu privind meşterii itineranţi,
acceptăm ideea unor prezenţe străine în cadrul comunităţilor Hamangia din regiunea Vama -
Durankulak, dar originea lor precucuteniană ni se pare puţin probabilă. Cine erau aceşti
meşteri ? Sigur, numai olari pricepuţi, familiarizaţi deja cu noile tehnici şi stiluri decorative
(pictura cu grafit, motivele spiralice), capabili să răspundă unor exigenţe ridicate, ca cele ale
comunităţii evoluate de la Durankulak. De unde veneau ei ? Dezvoltarea decorului pictat I
grafitat în regiunea Traciei de nord (Marica) ne determină să-i căutăm mai degrabă aici.
Strâns legate de practici funerare, multe dintre formele amintite îşi continuă evoluţia în
faza următoare (necropolele Durankulak, Vama I şi Devnia), nedepăşind, însă, microregiunea
lacurilor Vama - Beloslav (ele nu apar în necropola de la Goljamo Delcevo). În concluzie, vasele
în „patru colţuri", cele „etajate", fructierele înalte şi măsuţele-suporturi nu reprezintă o
dominantă a ceramicii gumelniţene din regiunea litoralului vest - pontic, atât timp cât nu au
avut o funcţionalitate practică.
Fonne ceramice din faza Gumelniţa A2 I Karanovo VI faza II

Analizând materialul ceramic descoperit în tell-ul de la Gumelniţa, Vl. Dumitrescu
arăta, pe bună dreptate, că ,,formele de bază nu sunt numeroase, iar pe de altă parte ele se menţin în
bună măsură de-a lungul evoluţiei culturale reprezentate de cele patru nivele de locuire"
(DUMITRESCU VI., 1966a, p. 51). Situaţia din aşezarea eponimă se regăseşte în toate regillllile
complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI: formele cele mai frecvente din prima fază se
generalizează, dispărând treptat variantele locale. Asistăm, astfel, la un amplu proces de
uniformizare culturală ilustrat prin standardizarea formelor şi prin simplificarea până la
dispariţie a decorului.
I. Fonne deschise
1.1. Farfurii. Acest tip ceramic apare la fel de rar, ca şi în etapa precedentă, absenţa lui
fiind suplinită de numărul mare de străchini (tip 1.1./pl. 24:2, 11).
1.2. Străchini. În cazul străchinilor remarcăm tendinţa de amplificare a raportului dintre
diametrul maxim (Dmax) şi înălţime (H). Umărul bombat este cel mai adesea legat organic de
41
buza arcuită spre interior. Fundul vasului, deosebit de mic în raport cu deschiderea din partea
superioară, accentuează linia oblică a profilului. Spre deosebire de faza anterioară se observă o
tendinţă generală spre forme scunde, cu umărul rotunjit şi marginea înclinată spre interior (tip
1.2.5.1./pl. 26, 27; 29:2, 3 şi 1.2.5.2./pl. 28; 29:5). Nu lipsesc nici formele simple: străchini
tronconice, cu pereţii uşor arcuiţi (tip 1.2.1.2./pl. 24: 7, 8, 10; 29: 1), deseori cu marginea
îngroşată în interior (tip 1.2.2./pl. 25), mult mai rar în exterior (tip 1.2.3.) sau străchini cu pereţii
uşor concavi (tip 1.2.1.3./ pl. 24: 4-6). O altă formă comună este strachina cu umărul drept,
despărţit de restul corpului printr-o muchie (tip 1.2.4.1./pl. 26:17, 18) sau legat de acesta organic
(tip 1.2.4.2./pl. 38:13-16; 28). A doua subvariantă domină categoria străchinilor din regiunea
Traciei de nord (Karanovo, Drama - pl. 26). Străchinile cu umăr ascuţit (tip 1.2.6.1./pl. 29:6) sau
carenat (tip 1.2.6.2.) şi buza evazată sunt mai rare. În cazul acestei categorii, remarcăm
preponderenţa exemplarelor din pastă categoria A, lustruite şi decorate cu grafit. Străchinile cu
buza separată de restul corpului şi umăr rotunjit (tip 1.2.7.1./pl. 50:1) au partea superioară mai
mică decât în etapa anterioară, accentuându-se aspectul turtit. În regiunea Vama (Ezerovo),
unde acest tip are o frecvenţă mai mare, fundul este inelar, uşor profilat, continuând tradiţia
etapei anterioare. De asemenea, pentru varianta cu umăr profilat (tip 1.2.7.2.), linii incizate ce
delimitează umărul sunt mai apropiate;
1.3. Cupele apar mai rar în raport cu etapa precedentă, funcţionalitatea lor fiind probabil
înlocuită de pahare şi castroane miniaturale (tip 1.3.2.1.). O situaţie aparte întâlnim în regiunea
Vama unde formele din etapa anterioară îşi continuă evoluţia (tip 3.2.2./pl. 29:7; 34).
1.4. Fructierele sunt reprezentate doar de câteva exemplare din Dobrogea şi Muntenia - la
Căscioarele (tip 4.1.1./pl. 83). În regiunea Vama - Durankulak fructierele apar în necropole.
1.5. Castroane. După străchini, castroanele de dimensiuni mici reprezintă tipul cel mai
numeros (pl. 30-32). Aproape identice, exemplarele în discuţie sugerează existenţa unei
producţii „de serie" şi a unor schimburi la distanţe mari sau chiar a unor meşteri itineranţi
(DUMITRESCU Vl., 1974a, p. 170). Cele mai frecvente sunt castroanele cu umăr ascuţit (tip
1.5.3.1./pl. 34: 1-7, 9, 10, 12, 13; tip. 1.5.6.1./pl. 49: 7 şi tip 1.5.8.1./pl. 31:8) şi cele cu umăr
carenat (tip 1.5.3.2.; tip 1.5.6.2.; tip 1.5.8.2./pl. 48, 49, 70:5, 86:10-14; 88). Spre deosebire de etapa
anterioară, castroanele au cel mai adesea un aspect „turtit", linia diametrului maxim coborând
sub jumătatea înălţimii. Nu lipsesc nici formele cu umăr rotunjit, cele mai frecvente fiind cele
cu marginea înclinată spre interior (tip 1.5.5.2/pl. 31:14-19,88). De asemenea, remarcăm
numărul mare de castroane bitronconice cu umăr rotunjit (tip 1.5.9./pl. 32, 89:1). Castroanele
"cu prag", atât de frecvente în etapa anterioară, dispar. Din această variantă s-a dezvoltat un tip
nou cu umăr mult mai îngust, uşor concav (tip 1.5.13.2./pl. 50:7). Tot în categoria castroanelor
încadrăm şi vasele bitronconice cu linia diametrului maxim situată foarte aproape de partea
superioară, înclinată spre interior, cu umăr ascuţit, carenat (tip 1.5.2.1./pl. 30:5, 6; 31:11; 49:3, 4)
sau rotunjit (tip 1.5.2.2./pl. 30:1-4; 86:26), formă care, după raportul înălţime/diametru, se
apropie de tipul celor închise. Tot aspect închis au şi castroanele cu umăr rotunjit (tip 1.5.9./pl.
32).
1.6. şi 1.7. Vasele semisferice au fost modelate neîngrijit din pastă categoria B, acoperită cu
barbotină (tip 1.7.1.a/pl. 30:7-11; 35:4, 5). Cupele tip phiale din faza Gumelniţa Al au dispărut
aproape în întregime. Semnalăm, în schimb, o formă semisferică nouă - cu fund inelar,
răspândită mai ales în Muntenia. (tip 1.7.1.b.).
1.8. Platourile sunt mai numeroase decât în faza anterioară, predominând forma
semisferică, cu fundul abia schiţat sau chiar inexistent (tip 8.1./pl. 80:8; 84:1, 7; 86:4, 5).
1.9. şi 1.10. Vasele de provizii reprezintă o formă comună, fără modificări deosebite faţă de
cele din prima fază.
II. Forme închise

11.11. Paharele sunt mult mai numeroase şi mai variate în faza Gumelniţa A2. Cele mai
numeroase sunt formele tronconice simple (tip 11.11.1.1./pl. 34:1-3, 4-8; tip 11.11.1.3.), cilindrice
(tip 11.11.1.2,) cele uşor ovoidale (tip 11.11.2.), modelate cel mai adesea din ceramică categoria B,
42
având uneori un aspect neîngrijit, fără angobă. Pahare cu picior s-au descoperit în Muntenia,
nord-estul Bulgariei şi Dobrogea (tip II.11.3/pl. 34:4). În regiunea Vama predomină formele
elegante, cu profil în „S", decorate în partea superioară cu caneluri (tip 11.11.4.l. şi tip
11.4.2./pl. 34:15-18).
11.12. Cănile apar, ca şi în faza Gumelniţa Al, numai în regiunea Vama (tip 11.12.l. şi
11.12.2./pl. 34:19-21).
11.13. Vasele miniaturale cu aspect alungit (ovoidale) sunt realizate din pastă categoria B,
mai rar A, acoperită cu slip lustruit, fără alte elemente de decor (tip 11.13.1./pl. 35:6,7 şi tip
11.13.2./pl. 35:1).
11.14. Vasele miniaturale cu gât au formă alungită (tip 11.14.1./pl. 35:2; 36:1, 4, 7, 8, 10 şi tip
11.14.2./pl. 35:3), pansa uşor bombată, fiind modelate, ca şi tipul anterior, din pastă categoriile
Aşi B.
11.15. Bolurile reprezintă a treia categorie foarte numeroasă, după străchini şi castroane.
Aceste forme uzuale, deteriorate cel mai mult, sunt în acelaşi timp şi cele mai sensibile la noua
„modă" şi mai variate tipologic. Faţă de faza anterioară se observă preferinţa pentru forme
închise, aproape sferice, cu diametrul gurii foarte mic (tip 11.15.2.l. şi 11.15.3.1./pl. 34:9, 10, 13;
36:2, 3, 5, 69, 11-22; 37). Uneori buza este individualizată, accentuând aspectul turtit al vasului
(tip 11.15.2.2. şi 15.3.2./pl. 36, 37). Majoritatea au fost modelate din pastă categoria B, acoperite
cu barbotină şi arse secundar. Decorul se rezumă la două/patru proeminenţe - apucători
dispuse pe linia diametrului maxim.
11.16. şi 11.17. Vasele bitronconice cu linia Dmax în 1h superioară - cu umăr bombat şi gât
scurt sunt formele cele mai frecvente din cadrul acestui tip (tip 11.16.l.l.; tip 11.17.l.l. şi tip
11.17.1.4./pl. 30:7-11, 38, 50). Realizate din pastă categoriile A şi B, cel mai adesea sunt acoperite
cu angobă lustruită.
11.18. - II.23. Vasele bitronconice cu linia Dmax la 1h H. Mult mai variate tipologic decât în
prima fază, vasele bitronconice din această categorie prezintă aceeaşi tendinţă de mărire a
diametrului maxim şi de micşorare a înălţimii. În categoria A încadrăm vasele de dimensiuni
mici, cu umăr profilat (tip 11.21.2.l. şi 11.21.2.2./pl. 63), uneori delimitat de două şănţuiri. Foarte
frecvente în Muntenia şi nord-estul Bulgariei, vasele bitronconice cu umăr puternic reliefat şi cu
aspect turtit apar mai ales la sfârşitul fazei Gumelniţa A2, continuâdu-şi evoluţia în faza
Gumelniţa Bl/Karanovo VI - faza III (tip 11.23.3./48:8; 63:6). Din aceeaşi categorie fac parte şi
vasele bitronconice cu gât cilindric înalt şi pansă bombată.
11.25. Vasele piriforme, slab reprezentate în perioada anterioară, cunosc acum o largă
răspândire (exceptând regiunea Vama). Cele mai multe sunt realizate din pastă categoria B,
acoperite cu barbotină organizată în benzi paralele, prevăzute cu patru proeminenţe-apucători,
dispuse simetric sub linia diametrului maxim (tip II.25.l. şi tip 11.25.2./pl. 39). Spre sfârşitul
fazei Gumelniţa A2, sub influenţă sălcuţeană, se răspândesc vasele cu două toarte unghiulare
sau rotunjite de tip amphora, frecvente şi în faza Gumelniţa Bl (tip 11.25.4/pl.83; 85:9).
În aceeaşi categorie a vaselor piriforme încadrăm şi „chiupul" descoperit în tell-ul de la
Hârşova (L.12 - cu altar) de dimensiuni mari, modelat din pastă categoria B, acoperit cu slip
netezit şi prevăzut sub gât cu două proeminenţe-apucători, dispuse vertical pe umăr, formă
pentru care nu am găsit analogii în alte aşezări gumelniţene (tip 11.25.3./pl. 85:13).
11.26. - 30 Vasele de provizii care au formă închisă sunt mult mai variate tipologic decât
cele din grupa formelor deschise: vase tronconice simple (tip 11.28), vase tronconice cu umăr
ascuţit sau profilat (tip 11.29.1.), foarte rar vase „cu prag" - de ex. la Ovcarovo (tip 11.29.2.). În
regiunea Vama se manifestă tendinţa spre forme rotunjite, umărul având un aspect bombat.
Pentru formele cu diametrul gurii mai mic decât diametrul maxim menţionăm trei
variante: forma simplă bitronconică, cu linia diametrului maxim dispusă la jumătatea înălţimii
(tip 11.30.1.), vasele tronconice cu umăr bombat, adesea decorat cu caneluri (tip II.30.2.), forme
care apar şi în etapa Gumelniţa Bl, şi vasele „etajate" asemănătoare unor chiupuri, realizate ca
şi în faza Gumelniţa Al din pastă categoria B, omogenă, arsă oxidant - uniform, acoperite cu
slip lustruit şi vase „etajate" de dimensiuni mari (tip II.30.3.). Descoperite îndeosebi în regiunea
43
litoralului vest-pontic (Durankulak- pl. 74:10) şi în interiorul Dobrogei (pl. 74: 11, 12), vasele de
provizii „etajate" nu lipsesc, însă, nici în alte aşezări gumelniţene (de ex. Ovcarovo, pl. 74:9).
Realizate din pastă categoria B, bine frământată şi acoperite cu angobă lustruită, decorate în
partea superioară în două registre, vasele „etajate" constituie una dintre cele mai reuşite
realizări ale ceramicii gumelniţene.
32. - 35 Capacele au reprezentat o formă aproape tot atât de frecventă ca şi străchinile. În
locul capacelor „ţest" (tip 32.4./pl. 40:1-4) sunt preferate acum formele semisferice, cu buton sau
toartă (tip 32.2./pl. 40:7-10; 66:1-4). În regiunea litoralului vest-pontic cele mai frecvente sunt
capacele „căciulă" (tip 32.3./pl. 40:11-15), acelaşi tip regăsindu-se şi în alte tell-uri din Dobrogea şi
Tracia de nord (de ex. Hârşova, Drama, pl. 40:16). Tot pentru regiunea litoralului vest-pontic
amintim capacele conice, fără mâner, uneori prevăzute pe margine cu două sau patru perforaţii
dispuse simetric (tip 31.1./pl. 80:1, 2, 5, 6). Capacele discoidale (tip 33.2./pl. 41:3; 113:1-3, 6) şi cele
concave prevăzute cu buton, toartă (tip 34.1.2./pl. 41: 5) sau mâner antropomorf (tip 34.1.1./pl. 41: 1
- 4, 6, 7; 113:5, 7, 8) apar la sfârşitul fazei Gumelniţa A2, fiind foarte frecvente în faza Gumelniţa Bl.
Menţionăm şi tipul capacului „dop", simplu sau cu mâner antropomorf (tip 35/pl. 41: 10; 113:4).
36/39 Suporturi. Spre deosebire de tipul anterior, în privinţa suporturilor se observă o
micşorare a numărului de variante faţă de faza Gumelniţa Al, cel mai răspândit fiind suportul
„colac" (tip. 36/pl. 42). În regiunea Vama, măsuţele - suporturi, prezente mai ales în morminte,
au un aspect cilindric. Aceeaşi formă, cu patru protuberanţe dispuse simetric pe marginea
superioară a fost descoperită în aşezarea de la Sultana (tip 39.b./pl. 14:3).
Materialul ceramic provenind din descoperiri funerare, faza Gumelniţa A2 (II)

Vasele descoperite în necropolele Vama I (LE PREMIER OR, 1989; MACHT, 1988;
IVANOV I., 1978a; 1978b) Durankulak (DIMOV T. et alii, 1984; DURANKULAK, 2002) şi
Devnia (TODOROVA H., 1971a) - faza Gumelniţa A2 (Vama II-III) păstrează forme din etapa
anterioară. Frecvente sunt vasele „etajate" cu aspect mai „turtit" decât în faza Gumelniţa Al şi
măsuţele-suporturi cilindrice - piese specifice mormintelor de bărbaţi cu inventar bogat (Vama
I, mormântul M.43; tip 39.b./pl. 23:2). Alături de aceste tipuri menţionăm formele uzuale
descoperite în aşezările din aceeaşi regiune: străchini şi castroane cu umăr rotunjit şi fund
inelar, vase bitronconice cu umăr profilat, căni, capace conice simple sau cu mâner (pl. 43; 44).
Subliniem faptul că materialul ceramic din necropola Goljamo Delcevo nu se deosebeşte cu
nimic de cel descoperit în aşezare, particularităţile amintite mai sus restrângându-se strict la
microregiunea lacurilor Vama - Beloslav (TODOROVA H., 2002).
Piese ceramice deosebite

În acestă categorie am inclus alături de „strecurători" - tip care nu a cunoscut o evoluţie
deosebită de la o fază la alta - piesele ceramice cu un aspect deosebit ce nu pot fi încadrate
tipologic în nici unul din tipurile descrise anterior.
40. „Strecurători" (tip 40/pl. 45:6-8; 83; 88). Pentru „pâlniile" conice (tip. 40.1.1./pl. 45:6;
83; 129) sau semisferice (tip 40.1.2./pl. 45:8) şi vasele tronconice cu pereţii perforaţi
(tip.40.2/ 45:8) am utilizat termenul consacrat în literatura de specialitate, considerând, însă,
puţin convingătoare interpretarea lor drept strecurători. Fără să dispunem de suficiente date
privind temperatura de ardere, posibilitatea unei arderi secundare, ne limităm doar la
menţionarea unei alte ipoteze, îmbrăţişată de tot mai mulţi specialişti - folosirea lor ca
„afumători" pentru alungarea insectelor din interiorul locuinţei (multe aşezări fiind situate în
mediu palustru) sau pentru arderea unor produse halucinogene33 în cadrul procesiunilor
33 Astfel au fost interpretate „strecurătorile" descoperite în davele getice, practica fumigaţiilor de

cannabis la traci fiind consemnată, de altfel, şi în izvoarele antice: „ ... se aruncă în focurile în jurul cărora se
şade seminţe, al căror fum provoacă comesenilor o veselie asemănătoare cu beţia"(Pomponius Mela, De
corographia, II, 2, 21); ,,ln timpul prânzului, bărbaţii înconjoară vetrele, aruncă în foc sămânţă din buruienile pe
care le au şi, după ce sunt loviţi de fumul acestora, cu simţurile amorţite, simt o veselie asemănătoare cu beţia"
(Solinus, Collectanea rerum memorabilum, 10, 5 - apud OIŞTEANU A., 1998, p. 46).
44
religioase legate de un cult al casei.
41. Vase cu tub de scurgere (tip 41./pl. 45:1-3; 62:1). Descoperite în toate regiunile
complexului Gumelniţa - Karanovo VI, atât în faza timpurie (Lişcoteanca/pl. 45:1), cât şi în
fazele Gumelniţa A2 şi Bl (Drama/pl. 45:2; Cuneşti/pl. 45:3; Căscioarele-L.3/pl. 89:3), vasele cu
tub de scurgere, la fel ca şi în cazul tipului descris anterior, au cunoscut o largă răspândire în
timp şi spaţiu34, interpretările privind utilitatea lor fiind dintre cele mai variate: gutti -
biberoane (CRIŞAN E., 1968), recipiente pentru vopsele sau produse farmaceutice, afumători
pentru fumigaţii halucinogene (CUCOŞ Şt., 1974, p. 129), piese cu caracter funerar, vase pentru
libaţii (MONAH D., 1972-1973). Dacă în cazul pieselor miniaturale, destinaţia specială a acestor
vase, probabil cultică, pare destul de plauzibilă, pentru castroanele şi vasele bitronconice
prevăzute cu tub de scurgere, de dimensiuni mijlocii, nu excludem posibilitatea folosirii lor în
activităţi casnice. Un exemplu elocvent în acest sens îl constituie vasul descoperit în locuinţa L.
3 de la Căscioarele - modelat din pastă categoria B, decorat ca şi alte vase de uz casnic cu brâuri
alveolare. În aceeaşi categorie încadrăm şi vasul cu patru tuburi de scurgere descoperit în
regiunea Vama, pentru care nu am găsit analogii OUNGSTEINZEIT, 1981, p. 194- Kat. 216).
42. Vasele tip „solniţă" (tip 42/pl. 45:4; 88) sunt reprezentate de două vase miniaturale
semisferice lipite şi prevăzute cu o tortiţă, uneori cu un mic orificiu în peretele comun. Ca şi în
cazul vaselor cu tub de scurgere, presupunem că au avut o utilitate casnică, piesele în discuţie
fiind descoperite numai în locuinţe din faza Gumelniţa A2 (Pietrele/pl. 45:4; Căscioarele/pl.
88).
43. Vase tip „lampă/opaiţ" (tip 43/pl. 94). Vasele bitronconice miniaturale cu un orificiu în
partea superioară au fost descoperite atât în aşezări (Ovcarovo, Tangâru, Gumelniţa, Medgidia,
Brăiliţa, Căscioarele, Hotnica, Teiu) cât şi în necropole (Vărăşti B, mormintele M.54 M.55, M.64,
M. 66, M.124). În privinţa aspectului morfologic distingem trei subvariante: simple (Vărăşti - tip
43.1.), cu două tortiţe perforate (Teiu - tip 43.2./pl. 94:2), cu două sau patru picioruşe (Hotnica,
Căscioarele, Teiu, Brăiliţa - tip 43.3./pl. 94:1, 3-5). În locul termenului de „pudrieră" l-am
preferat pe cel de „lampă/opaiţ", deoarece există indicii privind utilizarea lor pentru iluminat.
Unele exemplare au orificiul marcat prin gât scurt, foarte îngust, prezentând urme de ardere
secundară (94:3, 4). De asemenea, posibilitatea suspendării, pentru cele cu orificii perforate sau
stabilitatea în cazul celor cu patru picioruşe (de aceea credem că nu întâmplător cele cu două
picioruşe sunt prevăzute şi cu două tortiţe) ne sugerează folosirea acestora pentru iluminatul
locuinţelor. Prezenţa lor în morminte dispuse întotdeauna în faţa craniului, ni se pare, astfel, pe
deplin justificată, constituind o formă simbolică de păstrare a Luminii în viaţa de dincolo de
moarte (LICHTER Cl., 2001, pp. 116, 118).
44. Vasele comunicante (tip 44/pl. 96) - cu trei sau patru recipiente unite prin braţe goale
în interior, constituie o formă cu totul specială pentru care nu am găsit analogii la civilizaţiile
vecine.35 Cel mai vechi exemplar a fost descoperit încă din faza Gumelniţa Al în locuinţa L.2 de
la Tangâru (nivel Gumelniţa lb, BERCIU D., 1961a, p. 442/fig 230:6; 231). Le regăsim şi în faza
târzie Gumelniţa Bl la Gumelniţa, Vităneşti precum şi la sud de Dunăre - Hotnica, Mechkur
(pl. 96). Având în vedere aspectul îngrijit, unele reprezentând adevărate realizări artistice
(exemplarul pictat cu grafit de la Gumelniţa), prezenţa lor în interiorul locuinţelor, precum şi
„sudarea" căpăcelelor păstrate la unul din vasele descoperite la Gumelniţa (IONESCU B., 1974,
p. 117) - toate demonstrează destinaţia religioasă a pieselor în discuţie, legate probabil de un
cult al casei.
34 Dintre numeroasele descoperiri pentru perioada preistorică amintim piesele de la Usoe (cultura Usoe I-
II I pl. 155:1), Pemik (Kurilo), Târpeşti (complexul ceramicii liniare), Cetăţuia, Nedeia-Ghelăieşti
(Cucuteni A2), Râmnicelu (preHorodiştea), Stupini (Hallstatt). În perioadă antică, răspândirea lor este la
fel de mare, atât în Orient (Mesopotamia, Egipt, Fenicia), cât şi în civilizaţiile greacă şi romană.
35 O situaţie similară întâlnim în cazul vaselor-binoclu care au cunoscut o lungă evoluţie din faza Cucuteni
A (Drăguşeni, CUCUTENI, 1997, cat.103/p. 143) până în faza Cucuteni B (Ghelăieşti-Nedeia,
CUCUTENI, 1997, cat.159/p. 158), devenind emblematice pentru civilizaţia cucuteniană.
45
45. Vase cu două gâturi (tip 45/pl. 95). O destinaţie asemănătoare au avut, probabil, şi
vasele miniaturale cu două gâturi - descoperite numai în aşezări, atât la nord cât şi la sud de
Dunăre, începând cu faza Gumelniţa A2. în cadrul acestui tip distingem două subvariante:
simple, modelate din pastă categoria A (tip 45.1./Carcaliu - pl. 95:3; Gumelniţa - pl. 95:4) sau
prevăzute cu două tortiţe, dispuse simetric de o parte şi de alta a peretelui comun dintre cele
două gâturi (tip 45.2./Stara Zagara - pl. 95:1; Brăiliţa - pl. 95:2; Sultana - pl. 95:5). Aspectul
morfologic al acestui tip ne sugerează dualitatea, unificarea a două elemente diferite, dacă luăm
în considerare decorul vasului descoperit la Gumelniţa - motivul tablei de şah decorează unul
din gâturi, în timp ce al doilea a fost acoperit cu romburi alungite. Momentul întemeierii unei
familii putea fi marcat printr-un ritual religios la care se foloseau aceste vase.
46. Vasele „cutie" (tip 46/pl. 66:4) cu capac, apropiate de forma pixidelor greceşti,
constituie piese de inventar casnic, folosite, probabil, pentru păstrarea unor produse de lux,
începând cu sfârşitul fazei Gumelniţa A2.
47. Suporturi - „cutii-altăraşe" (tip 47 /pl. 64:2; 75:4). în funcţie de forma lor (prismatică
sau paralelipipedică), „cutiile-altăraşe" sunt prevăzute cu trei, respectiv patru picioruşe şi au
întotdeauna pereţii drepţi sau uşor bombaţi, decoraţi cu motive geometrice sau în relief -
protome de animale. Neîndoielnic, acest tip ceramic are o origine sudică, după cum o dovedesc
descoperirile foarte timpurii din culturile Karanovo I - II: suporturi-altăraşe cu trei picioruşe
(tell Marica - Karanovo l/JUNGSTEINZEIT, 1981, Kat. 26a-b/p. 46, tell Kazanlîk - Karanovo
II/JUNGSTEINZEIT, 1981, Kat. 46a-d/p. 58).
Pentru perioada eneoliticului, acest tip ceramic a rămas aproape neschimbat de la o
etapă la alta. Cel mai elocvent exemplu în acest sens îl oferă marile tell-uri: exemplarele
descoperite în nivel Marica IV I Sava IV, din tell-urile Jassatepe (altăraş zoomorf -
JUNGSTEINZEIT, 1981, Kat. 132/p. 115) şi Goljamo Delcevo (altăraş cutie - JUNGSTEINZEIT,
1981, Kat. 211a/p. 190) se regăsesc în etapa eneoliticului dezvoltat - Karanovo VI.
48. Vase tip „lalea" (tip 48/pl. 45:5). Ca şi în cazul tipului ceramic anterior, vasele „lalea"
apare mai întâi la sud de Dunăre în cultura Marica (faza I - Vlasca Mogila). în a doua fază a
complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI, aceste piese miniaturale au cunoscut o largă
răspândire, din Tracia de nord (Drama) până în Muntenia (Pietrele, Gumelniţa) şi în regiunea
Vama (Goljamo Delcevo). Descriind exemplarul descoperit în nivelul Gumelniţa Ila de la
Tangâru36, D. Berciu a încadrat acest tip în categoria vaselor de cult (BERCIU D., 1961a, pp.
449-450).
49. Vase tip askos (tip 49/pl. 97). Primele forme askoidale le întâlnim începând cu faza
Gumelniţa A2 (Căscioarele, Carcaliu), atât la sud cât şi la nord de Dunăre, frecvenţa lor
crescând în faza Gumelniţa Bl (Căscioarele, Jilava, Sultana, Vidra, Golăneştii din Deal, Ruse,
Hotnica, Banjata, Asmak, Stara Zagara, Dolnoslav, Meckur). Acest tip îşi continuă evoluţia,
chiar sub forme hibride cu patru picioruşe, în faza Gumelniţa Bl. Din punct de vedere
morfologic, ca şi în cazul vaselor de tip rhyton, nu se poate stabili o tipologie cu valoare
cronologică, singurul indiciu pentru datare fiind post-Gumelniţa Al. Acest tip ceramic îşi face
apariţia cu mult mai devreme în Tesalia (TREUIL R., 1983, pp. 222 - 223).37 Formele specific
gumelniţene le întâlnim, începând cu faza Gumelniţa A2, la nord de Dunăre (Căscioarele) şi în
Dobrogea (Carcaliu). În privinţa destinaţiei vaselor askoi, dintre cele două ipoteze formulate -
36 De forma unei ciuperci răsturnate, cu marginile despărţite în patru părţi egale, cu o proeminenţă în
interior „de care se apuca vasul". Cele patru sferturi dispuse în cruce erau decorate astfel: două lustruite,
două scrijelate şi incrustate cu culoare roşie.
37 Formele tesaliene de tip „burduf", cu o toartă supraînălţată şi gât îndividualizat, asemenea unui cioc,
„pot constitui prototipul askoi Marica şi mai târziu pentru askoi Sălcuţa, precum şi askoi din Macedonia (Kilindir)
datate în Helladic Vechi. Pe de altă parte, unele din formele de la MeCkur şi Dolnoslav sunt foarte apropiate de
askoi Marica". Trebuie subliniată diferenţa clară dintre acest tip tesalian şi askos Gumelniţa „care este mai
apropiat de definiţia clasică" (MARINESCU-BÎLCU S., 1990, p. 15).
46
vase de cult sau vase pentru activităţi casnice38 - considerăm că, cel puţin în cazul pieselor
pictate cu grafit, unele chiar cu atribute antropomorfe (LE PREMIER OR, 1989, cat.33/p.82;
cat.44/pl.84; pl. 97:1, 2) putem vorbi despre o utilizare a lor în cadrul procesiunilor religioase
(libaţii ?).
50. Vase tip rhyton (tip 50/pl. 98). Destinaţia cultică a rhyton-ului este incontestabilă. Un
argument în acest sens îl constituie inventarul funerar al mormântului - cenotaf M. 41 de la
Vama: alături de piese de aur, cupru, marmură, cuarţ, silex, os, Spondylus s-a descoperit un
rhyton de marmură, cu suprafaţa exterioară puternică lustruită şi pictată cu o bandă roşie (LE
PREMIER OR, 1989, p. 136-139; cat 293/p. 138). Cele mai multe descoperiri de acest gen se
concentrează, însă, în aşezări - întotdeauna în interiorul locuinţelor: un rhyton pictat cu benzi
albe (pl. 98:1) şi un rhyton decorat cu motive incizate (pl. 98:2), ambele piese descoperite în
aşezarea eponimă, nivel Gumelniţa Bl; o formă de rhyton simplă şi alta cu două picioruşe,
descoperite în nivelurile Gumelniţa A2 şi Bl de la Căscioarele „Ostrovel" (pl. 98:3, 6, 7); Vidra
(pl.98:5); Sultana; Stara Zagora (pl. 98:4).
***
Analizate în ansamblu, formele ceramice din complexul cultural Gumelniţa - Karanovo
VI se încadrează în dominantele epocii: aceeaşi frecvenţă a străchinilor, castroanelor şi
bolurilor. În complexele de VjlSe de la Tangâru - locuinţa L. I, Hârşova - locuinţa L.9 şi
Ovcarovo paharele şi castroanele „cu prag", pictate cu grafit, fructierele cu picior înalt,
tronconic, măsuţele cilindrice cu mai multe orificii, suporturile cilindrice tip „colac", precum şi
capacele „ţest" caracterizează faza de început - Gumelniţa Al (I).
Pentru zona Traciei de nord sunt frecvente străchinile cu partea superioară dreaptă şi
umăr uşor rotunjit, de influenţă Marica, cu decor incizat, scrijelat şi acoperit cu pastă albă
(Drama). În regiunea litoralului vest-pontic, vechile tradiţii Hamangia transpar în formele cu
profil elegant în „S": străchini cu marginea larg evazată, prevăzute uneori cu picior inelar,
străchini cu picior frumos arcuit, pahare şi căni. În privinţa vaselor de uz comun, îndeosebi a
celor acoperite cu barbotină - sferice, tronconice, chiupuri - observăm, încă de la nivelul acestei
faze, o mare omogenitate culturală.
Cele mai pregnante diferenţe regionale apar în cazul materialului ceramic cu destinaţie
funerară. Majoritatea descoperirilor de acest gen se concentrează în regiunea Vama, fapt ce
îngreaunează foarte mult realizarea unei imagini de ansamblu. Ceea ce se poate spune cu
siguranţă este că piesele în discuţie conservă cel mai bine tradiţiile anterioare Hamangia.
Urmărind evoluţia vaselor „în patru colţuri", a vaselor „etajate" precum şi a fructierelor din
culturile Sava/Hamangia până la sfârşitul complexului Gumelniţa - Karanovo VI, înţelegem de
ce aceste forme, diferite de cele tradiţional-gumelniţene, se menţin, în special, în regiunea
litoralului vest-pontic. Prin urmare, nu se poate vorbi de forme specifice „culturii Vama", ele
fiind de veche tradiţie Sava/Hamangia; diferenţele sunt determinate în mare parte de
destinaţia cultică a vaselor.
În a doua a fază a complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI tendinţele de
uniformizare culturală se accentuază tot mai mult, continuând şi în etapa finală când
diferenţele dintre Sălcuţa „clasică" /Gumelniţa Bl se estompează, tipul de vas amphora, cu două
toarte conice şi pansa decorată „în paranteze" devenind comun pentru cele două complexe
culturale. Subvariantele formelor de bază se înmulţesc - în special în cazul vaselor bitronconice
şi piriforme, a capacelor şi vaselor de provizii.
Analiza materialului ceramic din faza Gumelniţa A2 descoperit în complexe arheologice
de la Hârşova /locuinţele L. 5, L. 12 (pl. 84-86), de la Năvodari/locuinţa L.I şi complexul de
38 „Dacă askoi din Bronzul Vechi au avut un astfel de rol, askoi din cultura Gumelniţa au servit după noi ca vase
pentru scos apa, mici şi mari - pentru anumite activităţi casnice, de exemplu măsuri pentru grâne, făină, în timp ce
formele mai elaborate, al căror gât este oblic, pieziş, puteau servi la vărsarea şi, de asemenea, la conservarea
lichidelor." (MARINESCU-BÎLCU S., 1990, p. 16).
47
vase C.1 (pl. 80-82; 90-92), de la Căscioarele/locuinţele L.1 şi L. 3 (pl. 83, 88, 89) ne-a permis
observarea următoarelor dominante:
- peste 50% din forme se încadrează în tipul străchinilor cu buza îngroşată în interior, al
platourilor cu diametrul fundului foarte mic în comparaţie cu cel maxim, al castroanelor de
dimensiuni mici şi mijlocii cu umărul ascuţit şi al capacelor;
- vasele de provizii de dimensiuni mijlocii şi mari (chiupuri), decorate cu barbotină
organizată în benzi verticale şi cu patru proeminenţe dispuse simetric sub linia diametrului
maxim - apar în cele trei aşezări sub forme şi dimesiuni aproape identice;
- vasele bitronconice cu gât şi umăr bombat, decorate cu „paranteze" pe umăr şi pictat
cu grafit pe gât reprezintă o formă comună.
Poziţia geografică a celor trei aşezări - situate în cadrul variantelor: nordică, dobrogeană
şi \'est-pontică - ne permite să demonstrăm fenomenul de uniformizare culturală chiar dacă
analiza noastră priveşte aspecte punctuale, surprinzând „frânturi" din imaginea de ansamblu a
acestui complex cultural. Diferenţele între complexele ceramice analizate nu sunt majore, ele
putând fi determinate de „tradiţia" şi „talentul" meşterilor olari, de mărimea şi evoluţia
aşezării, de uşoarele diferenţe cronologice existente între nivelurile cercetate. Din punct de
vedere calitativ se remarcă piesele miniaturale de la Căscioarele: străchini şi castroane al căror
diametru maxim nu depăşeşte 11 cm. Piese similare s-au descoperit şi pe insula „La Ostrov" -
Năvodari, totuşi, în număr mai mic: aceeaşi tehnică de execuţie, acelaşi decor sub forma unor
crestături verticale dispuse pe linia diametrului maxim. În schimb, în locuinţele L.5 şi L.12 de la
Hârşova castroanele sunt de dimensiuni mai mari, mai înalte, crestăturile apar rar, superficiale,
decorul preferat fiind canelurile şi pliseurile. Tot la Hârşova se observă o frecvenţă mai mare a
decorului grafitat (în special materialul din locuinţa L.5), un număr mai mare de suporturi-
colac şi de castroane cu umăr carenat, uneori marcat prin incizii. Aceste diferenţe se explică
prin anterioritatea locuinţelor L.5/L.9 de la Hârşova - ele nu reprezintă ultima secvenţă de
locuire Gumelniţa A2, ca în cazul celorlalte niveluri de la Căscioarele şi Năvodari. Un alt
argument în acest sens îl constituie prezenţa, în straturile mai „noi", a vaselor tip amphora,
decorate cu „paranteze" (Căscioarele, Năvodari) şi a capacelor discoidale sau concave cu mâner
antropomorf (Căscioarele)-forme mult mai frecvente în faza Gumelniţa Bl.
Complexul de vase de la Smjadovo se remarcă nu atât prin forme deosebite, cât mai ales
prin tehnica de execuţie, ilustrând talentul artistic al meşterului olar care nu uită, însă,
„canonul" gumelniţean - forme bitronconice cu umăr bombat şi gât înalt, decorul organizat în
registe, impresiuni „cu scoica" pe umăr, benzi, buline, spirale, palmete pictate cu grafit pe gât.
Ca şi în prima fază, materialul ceramic din necropole se diferenţiază cel mai mult - atât
prin forme cât şi prin decor. De remarcat este faptul că, şi în cazul descoperirilor funerare,
diferenţele se estompează, păstrându-se numai în „nucleul" reprezentat de necropolele de la
Vama I, Durankulak şi Devnia. În schimb, la Goljamo Delcevo (ormele ceramice din necropolă
îşi găsesc analogii în întreg arealul gumelniţean - străchini, platouri, castroane. De asemenea,
subliniem prezenţa la nord de Dunăre a unor forme „conservatoare" vest-pontice - suportul
cilindric cu patru protome în partea superioară, descoperit la Sultana (pl. 14:3) este aproape
identic cu cel din mormântul M.43 de la Vama (pl. 23:2).
Tendinţa generală de standardizare a formelor, de simplificare a profilului, de mărire a
raportului dintre diametrul maxim şi înălţime (aspect „turtit") o regăsim în toate aşezările
gumelniţene. Ceea ce impresionează, pentru acest nivel cronologic, este apariţia unor forme
deosebit de elegante, aproape identice, la distanţe foarte mari - de exemplu vasele bitronconice,
cu umărul rotunjit profilat, decorat întotdeauna cu motivul „în paranteze", cu partea
superioară mai mult sau mai puţin dezvolată, pictată cu grafit - în registe: benzi, spirale,
palmete, buline. Amintim doar câteva dintre aşezările în care s-au descoperit exemplare de
acest tip: Goljamo Delcevo (pl. 48:8), Vidra (pl. 70:8); Plovdiv (pl. 93:4); Smjadovo; Năvodari (pl.
116); Căscioarele (pl. 83).
Nimic nu ne împiedică să vorbim de schimburi materiale deosebit de dinamice, la
distanţe mult mai mari decât s-a crezut la început, nimic nu ne împiedică să credem că au
48
existat „rute" comerciale bine cunoscute şi, de ce nu, controlate de comunităţi puternice situate
în zone „strategice" - lunca Dunării, golful Vama, minele Ai-Bunar. Posibil ca meşteri-itineranţi
să fi fost atraşi de aceste centre. Modelate de olari pricepuţi (adevăraţi artişti care creau după
„moda" vremii) sau aduse din „târgurile" de oale, vasele de lux de tipul celui amintit anterior
ne permit să postulăm ideea unei organizări sociale complexe, a cărei formă, însă, în stadiul
actual al cercetărilor este mult prea îndrăzneţ să o definim.
49
CAPITOLUL V
DECORUL CERAMICII GUMELNITENE
,
Manifestările artistice surprind cel mai bine particularităţile unei comunităţi umane, mai
ales în preistorie, atunci când reprezentările artistice constituie expresia ideilor şi credinţelor
religioase. Diferenţele regionale sunt vizibile în decorul ceramicii şi canoanele plasticii
antropomorfe; chiar dacă întâlnim aceleaşi motive (ex. spirala) într-un spaţiu cultural imens sau
figurine de os caracterizate toate prin acelaşi schematism (ex. tip „en violon") modul de
organizare, respectiv de reprezentare a acestora diferă de la o regiune la alta. Pentru fiecare
cultură distingem un anumit „stil", dincolo de motive şi forme identice. Numai printr-un
studiu minuţios al tehnicilor de decorare, al modului de organizare a decorului, al semnificaţiei
acestuia se pot defini caracteristicile decorului pentru fiecare cultură în parte. De aceea,
considerăm rigidă şi lipsită de finalitate practică analiza separată a motivelor decorative fără să
ţinem cont de organizarea lor.
Iniţial, marele complex eneolitic carpato-balcanic a fost numit „complexul ceramicii
pictate" (DUMITRESCU Vl., 1926 -1927), dominanta culturilor din acest spaţiu fiind ceramica
bi- şi tricromă. Totuşi, diferenţele regionale sunt vizibile, aceleaşi motive fiind realizate prin
tehnici diferite, grupate şi organizate în ansambluri specifice „stilului" fiecărei culturi. Dacă în
regiunea balcanică (Gumelniţa, Sălcuţa) la începutul eneoliticului dezvoltat predomină decorul
grafitat, în spaţiul carpatic pictura bi- şi tricromă acoperă vasele de lux (Petreşti, Cucuteni). În a
doua fază a complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI, în locul picturii sunt preferate tot
mai mult alte tehnici de decorare - incizia, impresiunile, relieful - spre deosebire de arealul
cucutenian unde pictura rămâne dominantă până în ultima fază.
Aceleaşi diferenţe sunt vizibile şi în organizarea decorului; reprezentarea spiralei, un
motiv de o deosebită valoare decorativă, utilizat cel mai frecvent, diferă de la o cultura la alta.
Comunităţile Cucuteni preferă forma spiralei înlănţuite, reduplicate cu ajutorul benzilor
tricrome, tinzându-se spre o desfăşurare mai amplă de tip horror vacui (DUMITRESCU Vl.,
1974a). Pentru cultura Petreşti motivul spiralei şi pandantul său unghiular, meandru, constituie
elementele decorative de bază, la fel ca şi în cultura Cucuteni - la a cărui contribuţie şi-a adus
un aport important; diferă, însă, „stilul", spiralele fiind grupate în registre şi casetoane
unghiulare, dispuse mai ales pe pansa vasului (PAUL I., 1991; 1992). În cultura Gumelniţa
predomină organizarea decorului în registre, motivul spiralei alternând frecvent cu benzi şi
buline. În cazul decorării suprafeţelor circulare (capace, străchini), spirala devine elementul
central în jurul căruia se grupează motivele secundare.
Principiul simetriei îl regăsim în toate culturile complexului ceramicii pictate, dar
modalitatea de tratare diferă. Dintre toate se remarcă cultura Cucuteni printr-o simetrie
perfectă a distribuirii şi desfăşurării motivelor în cadrul diferitelor registre decorative, mai
înguste sau mai late.
„Chiar dacă la prima vedere unele ar părea prea contorsionate şi neliniştite, alciftuiesc
întotdeauna un tot a cărui desfăşurare unduită în linii şi curbe sau frântă în chip simetric odihneşte şi
desfată ochiul" (DUMITRESCU Vl., 1974a, p. 19).
Decorarea ceramicii gumelniţene se caracterizează prin preferinţa pentru suprafeţe
circulare împărţite în patru sectoare, simetria constituind, de asemenea, principiul de bază în
50
organizarea decorului. Spre deosebire de arta cucuteniană, mişcarea nu mai este sugerată
printr-un motiv de sine stătător decât foarte rar (vârtejul). Totul se încadrează în registre,
metope sau sectoare de cerc, bine marcate prin linii sau benzi, mişcarea fiind sugerată de
ansamblul motivelor.
Reprezentările antropomorfe şi zoomorfe sunt omniprezente, dar tratarea detaliilor
anatomice respectă „canonul" plasticii - specific fiecărei culturi; vasele antropomorfe
gumelniţene reproduc tipul statuetelor cu urechile perforate şi detaliile anatomice marcate prin
incizii, foarte rar prin pictură, ca în cazul vasului de la Sultana (DUMITRESCU Vl., 1974a, fig
237). în cultura Cucuteni vasele antropomorfe (mult mai puţine) au părţile anatomice marcate
prin motive spiralice şi unghiulare - de ex. vasele antropomorfe fără cap (probabil reprezentat
de capac) de la Scânteia (CUCUTENI, 1997, fig. 91/p. 139), Truşeşti-„Ţugueta" (CUCUTENI,
1997, fig. 90/139) şi Drăguşeni (DUMITRESCU Vl., 1974a, fig. 238/p. 220), toate datate în faza
Cucuteni A.
Incizate sau pictate, motivele de pe vasele antropomorfe ca şi cele de pe corpul
figurinelor de lut par să fi avut aceeaşi semnificaţie religioasă. Vl. Dumitrescu a subliniat
pentru prima dată valoarea lor deosebită, depăşind simpla reprezentare realistă a
vestimentaţiei
„pot fi considerate mai degrabă reprezentarea tatuajului decât indicarea costumului"
(DUMITRESCU Vl., 1974a, pp. 87 - 88). Analiza acestor motive - simboluri poate constitui
punctul de plecare în descifrarea semnificaţiei decorului. De altfel, studiile etnografice au
evidenţiat
valoarea religioasă a motivelor tatuate:
„Omul primitiv se tatua, integral sau parţial, pentru ca să se deghizeze magic, ca să-şi însemne
corpul cu emblemele gentilico-tribale şi ca să se împodobească din orgoliu sexual. Deghizarea lui prin
tatuare se făcea în special în perioada iniţierii până la maturitate. Spre deosebire de bărbaţi care îşi tatuau
întregul corp, femeii!!' îşi tatuau numai părţile ce le scoteau în evidenţă gracilitatea: pieptul, sânii,
pubisul, fesele, coapsele şi pulpele. Bărbaţii îşi tatuau întregul corp, mai des faţa. Tatuajul feminin era în
esenţa lui de ordin sexual. Bărbaţii se tatuau mai ales pentru practicarea magiei medicale şi războinice. ln
aceste cazuri tatuajul era atât de încărcat, încât făcea să dispară sub arabescurile lui trăsăturile
fizionomice. Uneori tatuajul era realizat prin inciziuni adânci în pielea feţei şi a corpului, începând din
copilărie şi durând până la maturitate. Această repetare an de an a tatuării se termina printr-un fel de
sculptură în piele. Fiecare însemn tatuat purta un nume şi îndeplinea în economia ornamentală a
tatuajului un anume rol ideogramic. [„.]
Sub raportul conţinutului, tatuajul masculin era heraldic şi hieratic, cel feminin era sexual şi
artistic (s.n.). [.„] La bărbaţi tatuajul încadra simbolul totemic, la femei îmbrăca unele părţi ale corpului
care erau tabu, care trebuiau oarecum ascunse văzului bărbaţilor." (VULCĂNESCU R., 1987, pp. 94 -
95).
Pentru fiecare parte anatomică, indiferent de cultură sau de modalitatea de realizare,
sunt preferate anumite motive: pe umeri - cercurile concentrice, pe abdomen (mai ales in
regiunea ombilicală) - spiralele, pe coapse, fese şi pulpe - benzile şi unghiurile, în regiunea
pubiană - triunghiul. Reconstituirea unei mitologii numai din „cioburi şi umbre de rituri" este
cel mai adesea riscantă, interpretările trădând, deseori, conceptele religioase actuale
(VULCĂNESCU R., 1987, p. 8). Numai prin coroborarea descoperirilor arheologice - însemnând
nu doar ansamblul pieselor descoperite cât mai ales contextul stratigrafic al descoperirilor - cu
studiile etnografice şi antropologice se poate spera în descifrarea „codurilor" religioase
preistorice.
Analiza decorului ceramicii implică multiple cunoştinţe privind tehnicile de decorare,
motivele decorative şi organizarea lor în funcţie de calitatea pastei, forma şi destinaţia vasului.
Realizată exhaustiv, ea poate să repună în alţi termeni o serie de aserţiuni considerate ca
„axiome" în cercetarea arheologică (ŞIMON M., 1992, p. 330). Descompunerea decorului în
elementele componente nu trebuie să fie rigidă, motivele fiind urmărite în evoluţia lor şi
grupate pentru a se obţine, în final, imaginea de ansamblu. Numai o astfel de analiză atentă a
decorului poate oferi importante repere cronologice şi culturale, date privind geneza unei
culturi, delimitarea aspectelor regionale, schimburile între diferite spaţii culturale, semnificaţia
decorului. Pentru sistematizarea cât mai riguroasă a materialului am structurat analiza noastră
51
după următoarele criterii: tehnici de ornamentare, motive simple şi compuse, modalităţi de
organizare a decorului.
Tehnici de decorare
O caracteristică a materialului ceramic gumelniţean o constituie varietatea tehnicilor de
decorare; de-a lungul celor trei faze se întâlnesc ornamente incizate, reliefate, pictate cu alb sau
roşu, dar mai ales cu grafit, motive imprimate, frecvenţa folosirii lor diferind în spaţiu (aspecte
regionale) şi timp (faze). Specifică arealului gumelniţean este şi combinarea mai multor tehnici
pentru decorarea unui singur vas - incizie I relief, pictură cu grafit I relief, scrijelare I incizie I
pictură „crudă" etc. De asemenea, întâlnim atât tehnica de execuţie pozitivă - motivul
reprezentat direct - cât şi tehnica negativă când motivul a fost „cruţat", iar fondul pictat,
scrijelat sau excizat.
TEHNICI DE DECORARE
A Pictura A.a. „crudă"(după ardere)
A.b. cu pastă albă, roşie, neagră
A.c. cu grafit
A.d. cu aur
B Incizia B.a. simplă
B.b. incrustată cu pastă
c Excizia C.a. simplă
C.b. incrustată cu pastă
D Impresiuni O.a. cu vârf bont
D.b. „cu scoica"
D.c. „cu degetul"
D.d. „cu pieptănul "
E Crestare E
F Scrijelare F.a. simplă
F.b. incrustată cu pastă
G Relieful G.a. butoni
G.b. pliseuri
G.c. caneluri
G.d. brâu alveolar
G.e. reprezentări zoomorfe
G.f. reprezentări antropomorfe
H Barbotina H.a. neorganizată
H.b. orizanizată
A.a. Pictura „cruda" (pl. 23, 72-74, 110)

Pictarea cu pastă roşie sau albă după ardere, fără a fi prea frecventă, se întâlneşte în
prima etapă (Gumelniţa Al şi A2). Dintre cele mai reuşite vase pictate după ardere tricrom
(roşu, alb, negru) amintim măsuţele - suporturi, fructierele cu picior înalt, gol în interior, vasele
„etajate" şi cele în „patru colţuri" din necropolele Durankulak, Vama şi Devnia.
A.b. Pictura fnainte de ardere (pi. 78:4-5; 96:1; 98:1; 106:4; 109:3; 115)
Pictura cu alb pe învelişul vasului, fără adăugarea roşului, este frecvent folosită în nord-
estul Munteniei - faza Gumelniţa Al. Mult mai rare sunt vasele pentru a căror ornamentare s-a
folosit atât albul cât şi roşul. Tricromia sub forma reduplicării motivelor apare cu totul
excepţional, probabil sub influenţa culturilor Petreşti şi Cucuteni (ex. un fragment de castron
din pastă categoria B, descoperit în locuinţa L9, nivel Gumelniţa Al, Hârşova). Cele două vase
pictate cu alb, galben şi roşu de la Sultana sunt cele mai reuşite piese decorate în această tehnică
(pl. 118). Tot ca o realizare artistică deosebită amintim „zeiţa" de la Sultana (pl. 106:4) - vas
antropomorf pictat cu alb (DUMITRESCU VI. 1974a, p. 234; MARINESCU-BÎLCU S., 1967, p. 47
-58; MARINESCU-BÎLCU S., IONESCU B., 1967, p. 31).
Ac. Pictura cu grafit (pl. 46-48; 53; 55; 57-59; 63; 70:9; 74:9; 77; 81:7; 83; 84:1, 2, 4, 6; 85:1, 8,
11; 87; 93; 95:4 96:3; 97:1; 106; 114:4; 116)
Pictura cu grafit constituie tehnica decorativă specifică culturii Gumelniţa. Un rol
important în dezvoltarea decorului pictat, respectiv grafitat, l-au jucat comunităţile neolitice
din Macedonia Răsăriteană şi Tracia Egeică. Aici, la sfârşitul neoliticului, a apărut ceramica
pictată sub influenţa vechilor centre din Macedonia Apuseană şi Tesalia - ceramica brun pe
52
crem de tip Akropotamos, ceramica pictată cu negru pe fond roşu, şi ceramica pictată cu grafit.
I. Aslanis propunea ca zonă de origine pentru ceramica grafitată regiunea Macedoniei
Răsăritene unde grafitul apare încă din perioada neoliticului mijlociu ca o componentă a
angobei (ASLANIS I., 1989, p. 72). Decorul grafitat este atestat pentru prima dată la Sitagroi
(5200/ 4800 B.C.), corespunzând etapei finale a neoliticului macedonean. La începutul
Neoliticului Recent (Otzaki - Dimini), ceramica grafitată şi cea pictată cu roşu şi negru cunosc o
largă răspândire, pe direcţii diferite: ceramica grafitată în Tracia egeeană, Bulgaria (Karanovo V
- Marica) şi sudul României (Boian), ceramica „negru pe roşu" în Tesalia şi chiar mai departe
spre sud (Pelopones). Ornamentele cu grafit puteau fi pictate cu pensula sau trasate cu batoane
de grafit înainte de ardere. Grafitul, extras din munţii Rodopi şi Balcani (roci metamorfice),
circula la distanţe foarte mari, o dovadă în acest sens constituind-o batoanele de grafit
descoperite în aşezările de la Janka, Kodjadermen, în necropolele Vama şi Devnia (PREMIER
OR, 1989, p. 190). Procentual, ceramica grafitată este predominantă - mai ales în cazul
categoriei A - în regiunea Traciei de nord, unde sunt preluate vechi tradiţii Marica. În faza
Gumelniţa A2 (li) scade cantitativ, pentru ca în faza Gumelniţa Bl să dispară aproape în
întregime. Dintre formele de vase pictate cu grafit amintim, îndeosebi, categoriile străchinilor,
castroanelor, capacelor miniaturale şi de dimensiuni mijlocii şi vaselor bitronconice. În faza
Gumelniţa A2 pictura cu grafit este frecvent combinată cu alte tehnici decorative - relief, incizii,
impresiuni. Decorul grafitat îl întâlnim pe suprafeţe circulare şi registre dispuse în partea
superioară a vasului, pe vase cfe cult, ca în cazul vaselor comunicante de la Tangâru şi
Gumelniţa (DUMITRESCU VI., 1974a, fig. 86/p. 91).
A.d. Pictura cu aur (pl. 79)
Două vase descoperite în mormântul-cenotaf M.4 din necropola Vama I (Gumelniţa A2)
au fost pictate cu aur. Alături de un inventar funerar deosebit de bogat (sceptru cu mâner de
aur, aplice de aur, o figurină de os tip en violon) au apărut o strachină şi un vas cu capac
decorate cu motive specifice arealului gumelniţean (benzi şi bastoane grupate în patru sectoare
egale, triunghiuri), dar pentru realizarea cărora grafitul a fost înlocuit cu o soluţie în care s-a
amestecat praf de aur (MACHT, 1988, Abb. 19/p. 47; Abb. 57 /p. 105).
B.a şi B.b. Incizia (pl. 71; 72; 107; 108; 108:2)
Incizia constituie o tehnică decorativă larg răspândită, fiind folosită îndeosebi pentru
decorarea ceramicii de uz comun. Pentru chiupuri şi capace de dimensiuni mari, inciziile sunt
neorganizate, acoperind mai ales partea inferioară a vaselor. Suprafeţele circulare convexe -
exteriorul capacelor, străchinilor, castroanelor realizate din pastă categoria B - sunt decorate cu
incizii organizate sub formă de vârtej sau radial. Această tehnică decorativă o întâlnim de-a
lungul întregii evoluţii a culturii Gumelniţa, fiind predominantă în faza Gumelniţa A2
(continuând şi în Gumelniţa Bl). O menţiune aparte se impune în cazul aspectului vest-pontic:
motivele incizate au suprafaţa interioară scrijelată şi acoperită cu vopsea albă, mai rar roşie.
Această tehnică de decorare a ceramicii de tip Ezerovo (TODOROVA H., 1971b) o regăsim şi în
alte regiuni - în zona Dunării la Hârşova, Cernavodă, Sultana.
C.a. şi C.b. Excizia (pl. 60; 84:5)
Excizia largă, prezentă mai ales în etapa timpurie, este asociată cu incrustaţia cu pastă
albă sau roşie. Atât tehnica cât şi motivele decorative („dinţi de lup", „tabla de şah", „Y"-ul
unghiular în şir sau în opoziţie) amintesc de vechi tradiţii Boian, Poljanica. De asemenea,
formele pe care apar aceste motive - vase cu prag, capace „ţest" - sunt tot moşteniri ale
fondului cultural anterior. Treptat, în locul motivelor excizate vor fi preferate cele incizate, mai
puţin elaborate. Exemplul cel mai elocvent îl constituie transformarea celor trei benzi orizontale
excizate de pe marginea înaltă a capacelor „ţest" din faza Gumelniţa Al, în simple linii incizate
şi incrustate cu pastă albă dispuse pe marginea îngustată, uneori nemarcată, a capacelor de
dimensiuni mari, în faza Gumelniţa A2.
D. Impresiuni
Impresiunile reprezintă una din modalităţile frecvente de umplere a unor motive şi sunt
destul de răspândite chiar dacă valoarea lor estetică este cel mai adesea foarte redusă.
53
Impresiunile cu un vârf bont (D.a./pl. 50:2; 68:1-6, 8; 69; 76) apar frecvent la sfârşitul fazei
Gumelniţa A2. Impresiunile „cu scoica" (D.b./pl. 48:8; 70; 81:7; 93:4) sunt caracteristice fazelor
Gumelniţa A2 şi Bl. Dispuse în registru, pe umărul profilat al castroanelor, pe suprafaţa
exterioară a capacelor sau pe pansa vaselor piriforme, a „amphorelor" cu două tortiţe, uneori
acoperind toată suprafaţa, impresiunile semicirculare (decor „în paranteze"), grupate în şiruri
paralele, au un efect artistic deosebit. Vasele decorate în acestă tehnică, uneori asociată cu
pictură cu grafit, sunt printre cele mai reuşite produse ceramice ale culturii Gumelniţa. În faza
Gumelniţa Bl, această tehnică de decorare o întâlnim mai ales pe pansa amphorelor din pastă
categoria B (DUMITRESCU VI., 1974a, p. 84). Impresiunile „cu degetul"(D.c.) nu trebuie
confundate cu cele realizate cu „scoica"(„cu unghia"): au o formă ovoidală şi sunt dispuse pe
umărul vaselor de provizii din fazele Gumelniţa A2 şi Bl. Impresiunile cu pieptene (D.d./pl.
99:1) lipsesc în arealul gumelniţean; singurele apariţii reprezintă elemente de import, ceramica
Cucuteni tip „C" descoperită în nivelurile Gumelniţa A2 de la Hârşova (POPOVICI D.,
HAŞOTTI P., 1988 -1989, p. 291) şi Năvodari „La Ostrov" (MARINESCU-BÎLCU S. et alii, 2000
- 2001, p. 128).
E. Crestare (pi. 49:5; 68:7,9; 70:1; 77:3; 81:2; 84:3)
Crestăturile decorează în special marginile liniare - buza străchinilor, umărul ascuţit al
castronelor - şi reprezintă, cel mai adesea, o tehnică complementară fiind asociată cu excizia,
relieful şi, mai rar, cu pictura. În faza Gumelniţa A2 decorul se rezumă, deseori, la simple
crestături dispuse pe linia diametrului maxim.
F.a. şi F.b. Scrijelare (pl. 71:2; 74; 75; 80:8, 9; 84:2, 6; 88; 96:2; 98:2, 3; 107:2; 109:2)
Scrijelarea este o tehnică decorativă asociată aproape în exclusivitate cu pictura „crudă"
(pastă albă, roşie). „Ea a înlocuit tehnica mult mai preţioasă ţ;i mai greoaie a exciziei" (ŞIMON M.,
ms.). Răspândită în întreg arealul gumelniţean de-a lungul celor trei faze evolutive, scrijelarea
domină decorul ceramicii de tip Ezerovo din regiunea litoralului vest-pontic (Ezerovo I şi II,
Năvodari). Formele preferate pentru această tehnică sunt vasele „etajate", capacele tronconice
fără mâner, castroanele cu umărul marcat (TOOOROVA H., 1971b, p. 70). Pentru restul
arealului gumelniţean amintim două chiupuri cu totul speciale (înălţime peste 70 cm)
descoperite la Medgidia, în nivel Gumelniţa A2: benzile scrijelate împart decorul în două
registre.
G. Relieful
Cele mai frecvente ornamente plastice sunt butonii (G.a. I pl. 78:3; 80:6; 81:4, 5, 8, 10, 11;
82:2-4; 84:7; 85:7, 9, 10, 15-16; 86:18, 21, 23, 25, 27, 32; 90:1, 3; 91:3, 6), pliseurile (G.b. I pl. 61:6, 7,
12; 85:4, 5), canelurile (G.c. I pi. 61:8-11; 62; 63; 85:7) şi brâurile alveolare (G.d. I pl. 64; 67;
81:11; 82:5; 85:9). Utilizate cu precădere pentru decorarea ceramicii de uz comun, acestea au o
valoare artistică redusă. Brâurile alveolare decorează capacele barbotinate, în timp ce pliseurile
şi canelurile sunt preferate pentru castroane de dimensiuni mici şi mijlocii de calitate
superioară (A). Pentru suprafeţele circulare, benzile canelate (mai rar pliseuri) sunt dispuse cel
mai adesea concentric. Prin aceeaşi tehnică decorativă au fost realizate vârtejuri pe capace din
pastă categoria B. În fazele Gumelniţa A2 şi Bl întâlnim şi vase bitronconice decorate pe linia
diametrului maxim cu pliseuri/ caneluri oblice, imitând motivul de tip torques (pl. 48:4; 63:5, 6).
H.a şi H.b. Barbotina (pl. 82:5; 66; 85:10,15; 86: 7,18,21,26, 30,32)
Barbotina, în special cea neorganizată, reprezintă mai mult o modalitate practică de
tratarea suprafeţei exterioare a vaselor de uz comun decât o tehnică decorativă. În general, este
folosită pentru a decora boluri şi chiupuri realizate din pastă categoria B. Barbotina organizată
„în vârci" acoperă suprafaţa exterioară a capacelor de dimensiuni mari şi mijlocii. în faza
Gumelniţa A2, decorul barbotinat al chiupurilor este organizat în două registre, separat de un
brâu alveolar sau de patru proeminenţe-apucători, dispuse sub linia diametrului maxim.
Uneori barbotina se combină cu pliseuri/ caneluri, acoperind în acest caz partea inferioară a
vasului. Larg răspândită în spaţiu şi timp, ea nu poate fi considerată un element definitoriu
pentru o cultură sau fază. Totuşi, se pot observa diferenţe procentuale de la o fază la alta; în
54
fazele Gumelniţa A2 şi Bl creşte numărul formelor închise barbotinate de tipul celor sferice şi al
chiupurilor.
În concluzie, tehnicile de decorare folosite de meşterii gumelniţeni au fost foarte variate.
Preferinţele pentru o tehnică sau alta a depins de calitatea pastei şi de funcţionalitatea vasului.
Dacă în prima fază predomină ceramica grafitată, decorul incizat/ excizat şi incrustat cu pastă
albă, în faza Gumelniţa A2 diversificarea repertoriului de forme este însoţită de o mare
varietate de combinaţii a tehnicilor de decorare: pictură cu grafit asociată cu relief (pliseuri/
caneluri/butoni), impresiuni, crestături. Diferenţele regionale, vizibile în prima fază, se
estompează treptat, mai puţin în zona Vama unde vechile tradiţii au rămas încă vizibile.
Motive simple şi compuse (tab.II)

Descompunerea decorului în elementele lui cele mai simple - motivele/simboluri -
reprezintă prima etapă a analizei acestuia. Motivul-simbol „ ... este o simplificare determinată şi
condiţionată de două idei: aceea de a figura, în linii sau cuvinte, în forme şi compoziţii simple şi uşor de
priceput, gânduri şi fapte din sfera de cugetare şi de experienţă a lumii pentru care sunt create. Ideea apoi
de a economisi materialul, efortul creator şi acela de percepere, în cel mai larg înţeles." Pe măsură ce
conceptele s-au cristalizat, motivele-simboluri au evoluat spre forme greu de descifrat
„Constituind un adevărat
scris, un limbaj de exprimare vizuală a unor idei, credinţe şi sentimente."
(ŞTEFĂNESCU I., 1968, p. 55).
Analiza decorului ceramicii gumelniţene impune, prin particularităţile ceramicii
grafitate, o metodologie diferită de cea folosită pentru ceramica cucuteniană - bazată pe grupe
şi subgrupe stilistice -a, p, y, 6 (DUMITRESCU VI., 1979a, pp. 49 - 53). Aceeaşi deosebire a fost
remarcată de I. Paul într-uR studiu monografic al culturii Petreşti, autorul insistând asupra
„stilului de execuţie" (PAUL I., 1992). în cazul ceramicii gumelniţene, asocierea mai multor
tehnici decorative impune o abordare metodologică diferită. De aceea, în studiul nostru am pus
accent nu atât pe tehnica de execuţie, cât mai ales pe identificarea ansamblurilor decorative, a
modalităţilor de asociere a motivelor simple şi compuse în funcţie de forma şi destinaţia
vasului, aceleaşi „teme" fiind realizate în tehnici diferite.
MOTIVE SIMPLE
I. Motive 1.1 1.2
punctiforme Puncte Proeminente
Il. Motive 11.1. 11.2. Banda
Liniare Linia
III. Motive IIl.1. IIl.2. Ill.3. IIl.4. III.5. 111.6.
unghiulare Unghiul „Y"-ul Triunghiul Frunza Pătratul Rombul
IV. Motive IV.1. IV.2. IV.3 IV.4.
Cruciforme Crucea Crucea Zvastica Crucea
greacă malteză Sf. Andrei
V. Motive V.1. V.2. V.3. V.4. V.5 V.6. V.7 V.8.
Curbilinii Bastonul „S"-ul Spirala Semicercul Cercul Semiluna Palmeta Trefla
I. Motive punctiforme
- I.1. puncte
- I.2. proeminenţe conice
- Gumelniţa Al: 1.1. şiruri de puncte realizate cu un vârf bont: pl. 9:4; 16:6; 17:4; 19:3; 21;
22:2; 26:11, 15; 761.2. proeminenţe conice: pl. 9:8, 9
- Gumelniţa A2: I.1. motive decorate în interior cu puncte pl.68; 69; 1.2. proeminenţe
conice 102:4.
Motivele punctiforme, realizate prin impresiune sau în relief, sub forma proeminenţelor
conice, acoperă pansa vaselor îndeosebi în faza Gumelniţa A2 final. Mai rar, impresiunile cu un
vârf bont sunt asociate cu bastonul, S, Y sau spirala - după vechea tradiţie Sava I Hamangia -
decorând suprafaţa interioară a motivelor incizate (Gumelniţa Al).
55
II. Motive liniare
- Il.1. linia
- Il.2. banda
- Gumelniţa Al: benzi tangente la buline pl.46:4; benzi asociate cu buline pl.46:3, 4 I
tangentă pl. 19:1
- Gumelniţa A2: benzi simple pl. 48:4; 50:6 I grupuri de 3-4 benzi verticale şi oblice
pl.26; 27:5; 43:13; 44:8; I tip 11.2 - benzi late în unghi pl. 50:2 I tip 11.4 „căpriori" simpli pl. 49:1 I
benzi oblice asociate cu romburi pl. 49:5 I - benzi mediane pe suprafeţe circulare pl. 55: 3-6.
Liniile orizontale pot delimita registrul (buza de margine sau gât, gâtul de umăr sau
corp) sau pot separa elemente ce formează registrul în mai multe fâşii suprapuse. Benzile de
linii verticale marchează metopele, cele orizontale acoperă marginea interioară I exterioară a
străchinilor, suporturilor - colac, umărul castroanelor, paharelor, sau pansa chiupurilor. Unul
dintre cele mai frecvente motive compuse în care sunt folosite liniile, dar mai ales benzile, îl
constituie tangenta. Pentru decorul pe suprafeţe circulare, împărţite în patru sectoare se
folosesc liniile, benzile de linii, benzile însoţite de linii atât pentru laturile propriu-zise ale
mandalei cât şi pentru delimitarea sau includerea unor fâşii sau a altor motive. Mai rar
liniile/benzile sunt întrerupte sau vălurite.
III. Motive unghiulare

lll.1. Unghiul
- Gumelniţa Al: şiruri de unghiuri, pictate cu grafit pl. 46:2
- Gumelniţa A2: tip N.l - pl. 49:3; 70: 4-6 I decor „în paranteze" I pl. 70:7-9; 90:5
Unghiurile, în special cele cu laturile drepte, sunt dispuse în şiruri orizontale (motivul
„parantezelor"), uneori cele late alternând cu cele înguste, în combinaţie cu alte elemente, chiar
intersectate: unghi intersectat cu semilună sau două unghiuri dispuse în opoziţie (vârf în vârf),
pe umărul străchinilor şi castroanelor. Amintim şi varianta unghiurilor cu laturile arcuite,
asociate cu motivului „S" -ului culcat, pe suprafeţe circulare.
Ill.2. „ Y"-ul
- Gumelniţa Al: „Y"-ul asociat cu spirala pl. 29:2; 47:6, cu cercul 46:1 I în opoziţie pl.
60:3; 21
- Gumelniţa A2: „Y"-ul înlănţuit, în opoziţie, suprapus cu cercul pl. 60:7, 8
Motivul „Y"-ului apare mai rar dispus în şir, cel mai adesea fiind reprezentat în
opoziţie. O altă modalitate este cea a dispunerii în tangentă sau în combinaţie cu buline,
semilune (Gumelniţa Al).
Ill.3. Triunghiul
- Gumelniţa Al: pl. 7:1, 10; 71:1; 73:2
- Gumelniţa A2: pl. 26:9; 38:8; 50:6; 63:6; 70:9; 93:3-5
Triunghiul constituie unul din motivele cel mai frecvent folosite; se grupează, prin
repetiţie simplă, sub forma „dinţilor de lup". Cele care au o latură concavă sau convexă sunt
folosite ca elemente secundare alături de alte motive. În regiunea Vama întâlnim triunghiuri cu
laturile arcuite, incizate şi incrustate cu pastă albă - element caracteristic aspectului vest-pontic.
Triunghiurile decorează în special umărul lat al castroanelor sau marginea joasă a paharelor,
străchinilor, dispuse în şir sau în opoziţie. Pentru decorarea suprafeţele circulare amintim
triunghiurile isoscele înalte care acoperă laturile celor patru sectoare (mai rar folosite pentru
câmpuri). Foarte rar apar două triunghiuri opuse, cu vârfurile ascuţite unite, în interiorul unei
cerc sau despărţind ~He elemente.
Ill.4. Frunza (pl. 97:1)
„Frunza", un triunghi isoscel cu latura mică arcuită, reprezintă un motiv decorativ
secundar, utilizat întotdeauna în asociere cu alte motive (cercul).
Ill.5. Pătratul (pl. 7:5; 76:5; 95:4)
Pătratul este folosit relativ rar: în cazul în care decorul este organizat în metope apare
asociat cu rombul, alteori pe umărul lat al castroanelor sau sub forma „tablei de şah"pictată cu
56
grafit în interiorul străchinilor sau pe gâtul vaselor ca în cazul vasului cu două gâturi de la
Gumelniţa (DUMITRESCU Vl., 1974a, fig 79/p.88).
III.6. Rombul
- Gumelniţa Al: pl.22:2; 59:1,5; 72:5; 73:9; 115:3
- Gumelniţa A2: pl. 75:5; 81:1; 95:4
Romburile le întâlnim cel mai adesea în opoziţie formând fâşii asemenea „tablei de
şah".
N. Motive cruciforme
- IV.1. Crucea greacă (pl. 19:2; 56; 93:6)
- IV.2. Crucea malteză (pl. 84:1, 4)
- IV.3. Zvastica
- IV.4. Crucea Sf Andrei
Crucea reprezită simbolul folosit cel mai mult de-a lungul timpului, indiferent de
sistemul religios care l-a adoptat. Cum am putea explica frecvenţa acestui simbol, sub diferite
variante, cu multe milenii înaintea creştinismului ? Legătura dintre gestul invocării Divinităţii,
prin simpla ridicare a braţelor şi cruce o regăsim redată metaforic într-una dintre cele mai
frumoase definiţii:
„Crucea, geometric şi simbolic vorbind, e semnul întretăierii celor două planuri, e unirea dintre
spiritual şi material, e metafora dublei noastre naturi: duhovnicească şi pământeană. Ea ne rezumă, ne
recapitulează, ne reprezintă grafic şi cardinal (s.n.), ne expune în dubla - paradoxala, perpendiculara,
fundamentala - noastră solemnă şi derizorie situaţie de făptură care ţine deopotrivă de lume şi de cer.
(... ) Pe cruce s-au unit dumn~zeirea şi omenirea - indisolubil - şi s-a pecetluit îndumnezeirea
făpturii"(STEINHARDT N., 2000, p. 270, 272).
Cele două direcţii - vertical şi orizontal - marchează unitatea universului, legătura
dintre Divin şi profan, după cum a scris şi Sf. Maxim Mărturisitorul „Prin linia verticală, Crucea
îl arată pe Dumnezeu, ... iar prin linia orizontală se arată toată zidirea" (DUMNEZEU ŞI OMUL, 2001,
p. 25-26).
Motivul crucii apare, în diferite variante încă din neo-eneolitic. Din mulţimea
exemplelor amintim doar câteva:
- stâlpul vertical - axis mundi (crux simplex) sub formă de coloane - Căscioarele
(DUMITRESCU Vl., 1970) - sau stâlpii decoraţi cu bucranii - C::atal Hi.iyi.ik (NEOLITHIC IN
TURKEY, 1999, fig 4/p. 134; CLAMAGIRAND AC., 2004, fig 5);
- motivul tau (crux commissa) reprezentat de cele trei diademe miniaturale de aur
descoperite în mormintele simbolice de la Vama - mormintele cu mască M.2, M.3 (MACHT,
1988, Abb. 26 I p. 56; Abb. 27 I p. 57; Abb. 40 I p. 77; Kat. 2 (2) I p. 186 - M.2; Kat. 3 (2) I p. 188
- M.3) şi mormântul cu sceptru M.36 (Abb. 36 I p. 70; Kat. 12 (13) I p. 197); stâlpii de piatră în
forma literei tau din sanctuarul de la Nevali C::ori (12+2 stâlpi - nivel III; 13 + 2 stâlpi - nivel II)
(HAUPTMANN H., vol. I, 1999, p. 74 - 75; vol. II, fig. 22 I p. 50, fig. 23-24 I p. 51, fig. 30 I
p. 53);
- motivele grafice X (crux decussa), + (crux immissa), dar mai ales zvastica (crux gammata),
preferate pentru decorarea suprafeţelor circulare (capace, străchini, platouri).40
Exemplele sunt la fel de numeroase şi pentru perioadele următoare. Considerate motive
solare, zvastica, tetraskelion şi mandala au fost la fel de frecvente în arta daco-getică (SANIE S.,
1999, pl. XX/p. 58), celtică (CUNLIFFE B., 1996, p. 123) sau pe ceramica rodiană decorată în stil
orientalizant (MER EGEE GRECE DES ÎLES, 1979, Cat. 78/p. 144; Cat. 79, 80/p. 145; Cat 81,
82/p. 146). La egipteni, oranta şi, mai târziu, crucea zeiţei Isis (crux ansata) închipuiau
„dumnezeirea" din om, veşnicul Ka (POPESCU Fl., 2001, p. 74, 99-100). În alfabetul ebraic,
semnul tau,( + sau X), desemna numele lui Yahve, iar esenienii şi primii iudeo-creştini, după
40
Pentru motivul cruciform pe ceramica neo-eneolitică vezi interpretarea propusă de A. Niţu în studiul Reprezentări
feminine dorsale pe ceramica neo-eneolitică carpato-balcanică (NIŢU A, 1970, p. 94).
57
vechea tradiţie iudaică, purtau pe frunte semnul tau, ca simbol al celor aleşi de Dumnezeu
(Ezechiel 9-4; Apocalipsa 14-1; DANIELOU J., 1998, p. 125; TRISTAN F., 2002, p. 52 - 61)41 •
Asociată cu numărul patru, crucea reprezenta grafic universalitatea, plenitudinea,
punctele cardinale, fazele lunare, anotimpurile (BONCOMP AGNI S., 2004, p.59). Patru figurine
au compus scena de cult de la Ovcarovo şi tot patru figurine întâlnim în complexele rituale de
la Ghelăieşti şi Buznea. În mormântul de femeie (preoteasă ?) M.626 din necropola Durankulak
(Hamangia Illa) s-au descoperit, sub craniu, patru idoli dispuşi în cruce alături de podoabe de
cupru, malahit şi Spondylus (DURANKULAK 2002, II, M.626/p. 62; Tabl. 107).
Motivele cruciforme sunt bine reprezentate şi pe ceramica gumelniţeană, mai ales prin
varianta cu laturile multiplicate. „Crucea Sf. Andrei" - X o regăsim pe plăcuţele de cult de la
Ovcarovo. În cazul decorului grafitat apare în asociere cu capete de spirală sau în interiorul
altor motive simple dispuse pe umărul castroanelor. O observaţie specială se impune în cazul
unei străchini de la Karanovo: suprafaţa circulară a fost împărţită în patru sectoare, cele două
haste fiind realizate din două benzi decorate cu motivul „dinţilor de lup". Principalele motive
cu care se asociază crucile sunt cercurile prin suprapunere, bastoanele şi benzile oblice sub
forma tangentei. Rareori crucea greacă este incizată pe fundul vaselor de dimensiuni mari.
V. Motive curbilinii
V.1. Bastonul (pl. 47:9; 55:1 -4; 59: 4, 5; 75:3; 77:4; 78:2; 79:2)
Alături de spirală, motivul bastonului constituie un element de bază în motivistica
decorului gumelniţean, cunoscând o multitudine de variante şi forme de asociere cu alte
motive (unele derivate chiar din el). Nelipsind de pe suprafeţele plane, modalitatea cea mai
frecventă de organizare a bastonului o reprezintă suprafaţa circulară împărţită în patru sectoare
egale (mandala). O altă dispunere, de asemenea frecventă pe suprafeţele circulare, este cea a
opoziţiei, de o parte şi de alta a diametrului.
Dintre motivele simple asociate bastonului amintim: semicercurile care apar ca nişte
aureole în jurul capătului arcuit, triunghiul, simple linii oblice sub forma tangentei, cercuri
tăiate a căror poziţie simetrică faţă de capete bastoanelor sugerează derivarea din înlănţuirea
mai multor motive în „S". Tehnicile de execuţie a acestui motiv sunt variate: pictate cu grafit,
pastă albă/roşie sau chiar aur - ca în cazul străchinii din mormântul-cenotaf M.4 de la Vama I
(LE PREMIER OR, 1989, cat.219 /p.123)- incizate, scrijelate şi incrustate cu pastă albă sau roşie.
V.2 .. „S"-ul (pl. 52:1-4; 53; 75:4)
Motivul „S" -ului, predominant în ceramica grafita tă, este preferat pentru decorarea
suprafeţelor circulare în asociere cu unghiuri cu laturile arcuite dispuse în opoziţie de o parte şi
de alta a motivului central. Varianta unghiulară o întâlnim pe registrele ce decorează partea
superioară a castroanelor. Înlănţuirea „S" -ului, atât de frecventă în areal culturii Cucuteni,
apare şi pe ceramica gumelniţeană. Tratarea este însă diferită: dacă comunităţile cucuteniene
preferau decorul pe toată suprafaţa vasului, în cultura Gumelniţa „S" -urile înlănţuite nu
depăşesc benzile registrului. Tri-, tetraskelionul, derivate tot din motivul „S" -ului, sunt cele mai
elaborate motive compuse, răspândirea lor depăşind arealul gumelniţean; motiv de origine
sudică, apare, mai rar, în cultura Cucuteni (CUCUTENI, 1997, cat.236/p.233).
V.3. Spirala (pl. 20:2; 47:1, 9; 53:3; 54:2,3; 57:1; 78:5; 115:3)
Spirala reprezintă fără îndoială unul dintre elementele de bază ale decorului
gumelniţean. Iniţial decorul spiralat, realizat îndeosebi prin tehnica picturii cu grafit, se
dezvoltă în sudul arealului gumelniţean, comunităţile din Tracia de nord preluând vechi
tradiţii Marica III-IV. În faza Gumelniţa A2, decorul spiralat umple spaţii largi prin asociere cu
buline sau benzi. Opoziţia a două capete de spirale o întâlnim pe suprafeţe convexe - exteriorul
capacelor, străchinilor, în zona ombilicală a vaselor antropomorfe. Înlănţuirea reprezintă una
din modalităţile cele mai armonioase de tratare a motivului spiralic. Aproape exclusiv, acest
procedeu este utilizat pentru umplerea registrelor pictate cu grafit de pe umărul castroanelor.
41
J. Danielou arăta că Părintii - iar Sfântul Pavel poate înaintea lor - au văzut în crucea Lui Hristos cele patru
dimensiuni ale cosmosului, simbolizând astfel universalitatea răscumpărării. (DANIELOU J., 1996, p. 125 - 126).
58
Asocierea acestui motiv cu simbolistica feminină nu este deloc întâmplătoare: spirala sugerează
mişcarea permanentă, viaţa care creşte, descreşte şi renaşte.
„Spirala este un simbol al sensului vieţii, reprezentând ideea de viaţă şi de timp, (.. .) apare
uneori asociată cu şarpele, devenind o anexă a acestuia, exprimând ideea relativului, a faptului care are
un sfârşit." (NICOLESCU C., PETRESCU P. 1974, p. 48).
V.4. Semicercul (pl. 51; 55:4; 67:1,2; 70; 72:4; 93:4; 116)
Acest motiv îl întâlnim sub cele mai variate forme şi tehnici de execuţie. În cazul
ceramicii fine grafitate, este folosit atât pentru registre, în asociere cu alte motive simple
(semilune, buline, benzi oblice), cât şi pentru sectoarele de cerc. Capacele au adesea suprafaţa
exterioară decorată cu mai multe semicercuri, asociate sub forma vârtejului, tehnicile de
execuţie fiind multiple - barbotină, caneluri, pliseuri, brâuri alveolare, incizii etc.
În a doua etapă a culturii Gumelniţa se dezvoltă decorul „în paranteze" - format din
şiruri paralele de paranteze, dispuse în opoziţie, care continuă şi în etapa Gumelniţa Bl, fiind o
caracteristică îndeosebi în regiunea apuseană a arealului gumelniţean. Dintre formele decorate
cu acest motiv amintim amphorele de influenţă sălucţeană.
V.5. Cercul (pl. 22:1,2; 46:1,3,4; 73:10; 57:1,2; 58; 75:2; 78:2)
Cercul apare destul de rar, cu precădere în varianta cercurilor concentrice. Frecvente
sunt şi bulinele realizate prin tehnica reliefului. Dintre combinaţii amintim tangenta, asocierea
cu bastoane, „frunze", motivul „S"-ului sau „Y"-ului. Rareori centrul mandalei este marcat de
motivul cercului - 0.4. „Soarele" pare a fi un element destul de important, cu o semnificaţie
aparte chiar dacă folosirea lui ca motiv independent este foarte rară. Asociarea cu motivul „Y" -
ului, prin suprapunere în interiorul capătului rombic al tijei, credem că nu este deloc
întâmplătoare având, probabil, o anumită valoare religioasă.
V.6. Semiluna (pl. 55:2, 3, 5, 6; 73:3; 79:2)
Semiluna apare aproape întotdeauna în asociere cu alte motive simple: cel mai adesea
cu linii/benzi sub forma tangentei. O realizare artistică deosebită o reprezintă dispunerea
semilunelor în vârtej pe suprafeţe circulare. Ele nu lipsesc nici din compoziţia mandalei,
dispuse în câmpul celor patru sectoare de cerc. Tehnica în care sunt realizate depinde de
ansamblul compoziţiei - în cazul mandalei sunt pictate cu grafit sau cu pastă albă/ roşie. Până
în prezent nu cunoştem folosirea exciziei sau a reliefului pentru reprezentarea acestui motiv.
V.7. Palmeta (pl. 48:3; 78:4)
Cu totul special este motivul palmetei - poate, alături de mandala, cel mai definitoriu
pentru decorul gumeliţean. Derivat probabil din motivul semilunei, palmeta decorează în
special ceramica de bună calitate, grafitată. Dintre combinaţiile cele mai frecvente amintim
şirul, asocierea cu buline şi „frunze", dar mai ales dispunerea în opoziţie în interiorul
sectoarelor de cerc. Singura tehnică utilizată pentru realizarea palmetelor a fost pictura (grafit
sau pastă albă/roşie).
V.8. Trefla (pl. 84:8)
Trefla poate fi considerată un motiv unicat deoarece, până în prezent, se cunoaşte doar
un singur exemplu - capacul de la Hârşova care are pe suprafaţa exterioară scrijelată şi
incrustată cu pastă albă o treflă (GALBENU D., 1962).
Motivele simple au fost asociate sub diferite modalităţi, în funcţie de forma - liniară sau
circu ară - a suportu1Ul..
1
ASOCIEREA MOTIVELOR SIMPLE
Modalitate Liniar Circular
I. Repetiţie Şir, „Dinţi de lup", „Tabla de şah", „Paranteze" Vârtejul
II. Suprapunere Cerc, romb, pătrat + motiv simplu Cercuri concentrice
III. Tangentă Linie-bandă + motive curbilinii Diametru + motive curbilinii
IV. ()poziţie Y, S, baston, frunză Cruciform şi mandala
V. lnlăntuire Baston, S, spirală Tri- şi tetraskelionul
I. Repetiţia. Şirul reprezintă forma cea mai simplă de asociere a motivelor simple prin
repetiţie. În cazul unghiurilor sau semicercurilor gruparea lor în şir este cunoscută sub
denumirea de motivul „parantezelor". Motivul „tablei de şah" se obţine prin alternanţa
59
pătratelor sau romburilor pictate în nuanţe diferite (sau incizate/excizate). Vârtejul decorează
îndeosebi suprafeţele circulare convexe (capace), prin răsucirea în acelaşi sens a unor arcuri sau
semilune, pornind dintr-un punct sau două - în cazul capacelor cu toarta sudată în două
puncte.
II. Suprapunerea (pl. 83:1; 22:1, 2) presupune includerea în interiorul unui motiv (cerc,
romb, pătrat) a unuia sau mai multor motive simple - de exemplu în interiorul unui romb
crucea. Aceeaşi modalitate o întâlnim în cazul suprafeţelor circulare sub forma cercurilor
concentrice.
III. Tangenta (pl. 7; 8:6; 19:1; 20; 46:4; 47:9; 78:2, 3) este un motiv compus din cel puţin
două elemente: linia (banda) oblică, tangentă la un alt motiv simplu - cercuri, semilune,
potcoave, palmete. În cazul suprafeţelor circulare banda centrală corespunde diametrului,
împărţind cercul în două sectoare egale, decorate cu motive simple sau compuse.
IV. Opoziţia (pl. 21; 23:1; 60:3, 4; 78:3) reprezintă dispunerea în „oglindă" a două motive
identice (Y, S, spirale), ca în cazul organizării liniare a decorului precum şi în sectoare de cerc
delimitate de motivul central cruciform sau organizate în jurul unui pătrat („mandala").
V. lnlănţuirea (pl. 46:1; 60:7) constituie modalitatea de organizare a decorului utilizată
cel mai frecvent pentru spirale, motivele „S" -ului şi „Y" -ului. Spiralele înlănţuite au uneori
extremităţile tăiate. Pentru suprafeţele circulare, formele cele mai elaborate ale acestei
modalităţi de organizare sunt tri- şi tetraskelionul.
Organizarea decorului
Organizarea decorului depinde de forma suportului: pentru suprafeţele plate şi
cilindrice este preferat registrul, delimitat de linii sau benzi orizontale. În cazul suporturile
paralelipipedice predomină gruparea pe verticală a motivelor sub forma metopelor.
Pentru suprafeţele circulare au fost preferate modalităţile de asociere a motivelor care
permit sugerarea mişcării de rotaţie. Procedeele sunt variate: de la vârtej (pl. 51) la organizarea
cruciformă (pl. 56), mandala ((pl. 57-59; 79:2), tri- şi tetraskelion (tab.II).
în cazul controversatului motiv al mandalei se impun câteva precizări. Prima asociere a
acestei reprezentări grafice gumelniţene cu simbolul mandalei îi aparţine lui M. Şimon (ŞIMON
M., ms.). În însemnările sale rămase în manuscris nota cu prudenţă că "împărţirea în patru
sectoare egale pornind din centrul unei suprafeţe circulare" o regăsim în cazul mandalei - fără nici o
altă interpretare privind semnificaţia simbolului. Pornind de la observaţia amintită am încercat
să vedem în ce măsură se justifică sau nu această analogie şi dacă semnificaţia simbolului
budist poate fi extrapolată pentru civilizaţia gumelniţeană sau reprezentarea grafică constituie
doar o simplă coincidenţă.
în religia budistă „neofitul poate lua în stăpânire acest univers nestatornic de puteri ce se află
în afara şi înăuntrul lui. Pentru el, simbolul e o cale de acces magică şi irezistibilă spre acel vălmaşag
inform şi tumultuos de forţe: prin simbol el le înlănţuie, le stăpâneşte şi le distruge. Cu ajutorul
simbolului el dă formă infinitelor posibilităţi ce zac în adâncul inconştientului său, spaimelor
neexprimate, impulsurilor primordiale, vechilor patimi. („.) Noi suntem doar vag conştienţi de o lumină
în care ne aşezăm fiinţa noastră lăuntrică: e ca un punct luminos care străluceşte într-o noapte fără lună.
Dar cum putem ajunge acolo ? Cum putem să ne întoarcem la ea şi să ne pierdem în ea ?
Aşa s-a născut schema complexei reprezentări simbolice a acestei drame a dezintegrării şi a
reintegrării, adică a mandalei, în care acest dublu proces e exprimat prin simboluri care, dacă sunt
descifrate cu înţelepciune de iniţiat, fac să apară experienţa psihologică eliberatoare.
Nu trebuie să se creadă că reprezentarea picturală a mandalei le e proprie numai budiştilor.
Aceştia au elaborat doar cu mai multă precizie o intuiţie foarte veche (s.n.), care a devenit mai clară cu
trecerea timpului„." (TUCCI G., 1995, p. 30).
Prin urmare, chiar dacă nu există nici o legătură între cele două civilizaţii, semnificaţia
religioasă a acestei reprezentări grafice nu poate fi contestată, originea simbolului fiind foarte
veche. De ce apare reprezentat simbolul mandalei pe vase ?
,,lnainte de toate, mandala delimitează suprafaţa sfinţită şi o păzeşte de invazia forţelor
dezagregante simbolizate de ciclurile demonice. Dar ea e mult mai mult decât o simplă suprafaţă sfinţită
60
şi care trebuie menţinutit curatt"t în scopuri rituale şi liturgice. De fapt, ea e o cosmogramt"t, e întregul
univers în schema sa esenţialt"t, în procesul st"tu de emanare şi de resorbţie. (.. .) Vasul rt"tmâne elementul
indispensabil al orict"trei ceremonii hinduse în care se petrece coborârea esenţei divine. Aceastt"t coborâre
are loc, înainte de toate, de la planul celest la vas, trecând prin cel ce oficiazt"t, care e un mijlocitor."
(TUCCI G., 1995, p. 31-32).
Dacă luăm în considerare numai mandala pictată cu aur pe platoul descoperit în
mormântul M.4 de la Vama, înclinăm să credem că organizarea motivelor simple -
bastonul/masculin şi semiluna/feminin - nu a fost deloc întâmplătoare. „Rotirea"motivelor în
jurul unui ax central (axis mundi), gruparea lor în patru sectoare, corespunzătoare, probabil,
punctelor cardinale sugerează valoarea de cosmogramă a acestei reprezentări picturale (pl.
79:2).
Triskelion-ul şi tetraskelion-ul, modalităţi de organizare a decorului larg răspândite în
eneoliticul carpato-balcanic se dezvoltă din spirală şi vârtej, ajungând, pentru ceramica fină
pictată, la forme deosebit de elaborate (DUMITRESCU Vl., 1974a, p. 136).
În cazul vaselor zoomorfe sau antropomorfe decorul este organizat tectonic, sugerând
caracteristicile diferitor părţi ale corpului sau elemente de vestimentaţie, tatuaj, detalii asupra
cărora vom reveni în capitolul următor (DUMITRESCU Vl., 1979a, p. 87).
***
Transformările culturale profunde de la începutul eneoliticului şi-au pus amprenta şi
asupra producţiei ceramice. Necesitatea unor materii prime precum cuprul, grafitul, marmura,
obsidianul, scoicile Dentalium şi Spondylus au determinat intensificarea schimburilor materiale
şi, odată cu ele, a schimburilor de idei şi concepţii religioase, de experienţe artistice. Influenţele
s-au exercitat din aproape în aproape, un rol hotărâtor în răspândirea lor jucându-l Tracia de
nord. Astfel, pictura cu grafit, elementul definitoriu al complexului cultural Gumelniţa -
Karanovo VI, apare de timpuriu în acest spaţiu, la nivelul culturii Marica III - IV. Tehnica se
răspândeşte şi în areal Boian-Poljanica, dar destul de lent, rămânând predominante incizia,
excizia şi canelurile.
În faza Gumelniţa Al se poate vorbi de o adevărată „explozie" a decorului grafitat,
„moda" sudică câştigând tot mai mult teren în defavoarea vechilor tehnici de decorare. Motive
executate anterior în tehnica exciziei - motivul „dinţilor de lup","tabla de şah" - sunt acum
pictate cu grafit. Iniţial a fost preluată inovaţia tehnică, respectiv pictura cu grafit, ulterior fiind
adoptate forme, elemente decorative specifice noii „mode" sudice. Motivul spiralic, gruparea
lui sub forma tri- sau tetraskelion-ului, împărţirea suprafeţelor circulare în patru sectoare egale
(mandala) sunt elemente ce vor pătrunde treptat în motivistica comunităţilor gumelniţene din
Muntenia şi Dobrogea. În regiunea litoralului vest-pontic vor persista mult timp tradiţiile Sava
- Hamangia. Tehnicile de decorare şi organizarea decorului diferă în funcţie de calitatea pastei,
forma şi destinaţia vasului. Pictura cu grafit acoperă în special suprafeţe circulare - capace şi
străchini, registrele de pe umărul drept al castroanelor. Compoziţiile sunt complexe, formate
din motive compuse. Pe chiupuri, capace „ţest" de dimensiuni mari, măsuţe - suporturi din
pastă categoria B au fost incizate, excizate, incrustate cu pastă albă motive unghiulare („dinţi de
lup", „Y"-ul cu tija în unghi drept), „tabla de şah", mult mai rar motive spiralice. Pentru vasele
cu destinaţie funerară, ornamentarea este mult mai elaborată, utilizându-se chiar tricromia.
Odată cu faza Gumelniţa A2 se constată o decădere a decorului grafitat. Modificarea
formelor - vase cu aspect turtit - ·micşorează spaţiul decorat în partea superioară. În locul
registrelor sunt preferate simple caneluri sau crestături pe linia diametrului maxim. Alături de
vechile formele preferate în etapa anterioară pentru decorul grafitat (străchini, castroane,
capace) apar altele noi - vase piriforme, tip amphora. Acestea sunt pictate cu grafit doar pe gât,
restul corpului fiind acoperit cu impresiuni - „în paranteze" sau decor „cu scoica". Remarcăm
asocierea mai multor tehnici de decorare, obţinându-se astfel un efect artistic deosebit.
Complexul de vase din tell-ul de la Smjadovo este elocvent în acest sens: în locuinţa L.9, sub
masa de chirpic ars, s-au descoperit 65 de vase pictate cu grafit, decorate cu pliseuri/ caneluri
61
oblice sub formă de torques, impresiuni „cu scoica", butoni (POPOV N., 1987; MACHT, 1988,
Abb.44/p.86, Kat.18; Abb.45/p.87, Kat.18; LE PREMIER OR, 1989, cat.12/p.75).
Pentru vasele de uz comun barbotina simplă sau organizată devine o modalitate de
decorare utilizată frecvent. Brâurile alveolare, simple sau combinate cu linii barbotinate,
proeminenţe-apucători sunt şi ele frecvente. În locul exciziei din faza Gumelniţa Al este folosită
o tehnică mult mai simplă - suprafeţe scrijelate, acoperite cu pastă albă sau roşie alternând cu
suprafeţe lustruite intens. Mult mai bogat este repertoriul decorului în relief, în special sub
forma vaselor zoomorfe, antropomorfe şi antropo-zoomorfe.
În concluzie, un rol important în originea şi dezvoltarea decorului gumelniţean l-au
avut influenţele sudice (Marica III, N). Nu negăm contribuţia fondului cultural anterior Boian -
Poljanica - Sava - Hamangia, dar considerăm exagerată ipoteza unei evoluţii locale
independente de transformările produse, la începutul eneoliticului, în sudul Peninsulei
Balcanice.
Meşterii gumelniţeni „şi-au dovedit măiestria în special în ornamentarea cu grafit, executată
în tehnica superioară" obţinând realizări "ce pot fi comparate cu acelea ale ceramicii pictate
cucuteniene" (DUMITRESCU Vl., 1974a, p. 90) - prin urmare, nu în tehnica tradiţională a
comunităţilor Boian - excizia. Odată cu noua tehnică de decorare au fost preluate forme şi
motive noi, vechile tradiţii dispărând aproape în întregime în faza Gumelniţa A2, pe un fond
de uniformizare culturală, singura regiune în care se vor păstra pentru mult timp fiind Vama.
Ceea ce caracterizează decorul ceramicii gumelniţene este unitatea dintre formă şi
desfăşurarea motivelor. Meşterii olari au ştiut să organizeze şi să adapteze decorul în funcţie de
destinaţia vasului - mereu aceleaşi motive realizate în tehnici diverse, pe categorii de vase
diferite. Dacă apelăm la studiile etnografice descoperim manifestări similare în arta populară,
indiferent de epocă.
„O anumită categorie de motive împodobea oalele folosite zilnic al cărui conţinut trebuia protejat
de duhurile rele, boli. Pe vasele de caracter cultual folosite numai la nuntă apar motive legate de
fecunditate; în sfârşit, vasele destinate înmormântării şi pomenirii morţilor aveau un motiv decorativ
dominat de simbolul sufletului." (NICOLESCU C., PETRESCU P ., 1974, p. 48)
Îndrăznim să spunem - nimic nou sub soare ! Cum am explica altfel reprezentarea
orantei pe un vas de provizii (Gumelniţa) decât ca pe o formă de „alungare a sărăciei şi a
bolilor"; vasul „îndrăgostiţilor" de la Sultana poate fi legat de ritualul nunţii, ideea de fertilitate
fiind sugerată clar de spirala pictată în zona ombilicală a personajului feminin. Acelaşi motiv,
dar având o cu totul altă semnificaţie - de renaştere - apare pe vasele funerare „în patru
colţuri".
62
CAPITOLUL VI
VASE DE CULT
Dincolo de piese arheologice, situaţii stratigrafice sau faze culturale, cercetarea

arheologică se constituie într-o investigaţie care depăşeşte cu mult sfera ştiinţificului. Indiferent
de timp şi spaţiu, spiritul uman a căutat să definească Absolutul, să găsească forme de
comunicare şi comuniune cu Divinul, transcendând limitele fizicului. Aceste forme de
manifestare religioasă nu trebuie analizate strict prin prisma gândirii logice sau a doctrinelor
religioase contemporane.
„Dacă problema credinţei a fost atât de rău înţeleasă de către psihologi şi istorici - scria
Gustave Le Bon în „Opiniile şi credinţele" - este pentru că ei au încercat să interpreteze cu resursele
logicii raţionale
fenomene pe care aceasta nu le-a guvernat niciodată. (... ) toate elementele credinţei
ascultă de reguli logice foarte sigure, însă cu totul străine de acelea utilizate de savant în cercetările
sale."(LE BON G., 1995, p. 8).
Deseori s-a vorbit despre „barbarismul" primelor comunităţi umane, tradus în acte
canibalice, şamanism sălbatic, magie neagră, ignoranţă, teamă de necunoscut, despre o evoluţie
liniară, fără sincope, de la animism la dualism şi monoteism, ca şi cum teoria dezvoltării în
trepte a umanităţii s-ar regăsi şi la nivelul psihicului uman, totul derulându-se după un
mecanism simplist.
Şi totuşi, cât de complexe şi greu de descifrat sunt primele manifestări religioase ! Fără a
avea pretenţia unor formulări filosofice ne oprim doar la una din întrebările acuzatoare pusă
de marele om de cultură, Nae Ionescu, pseudonimilor specialişti în istoria religiilor: „ ... avem
dreptul să negăm dintr-o dată sau să punem atribute peiorative la o întreagă serie de valori spirituale,
avem dreptul să trecem dintr-o dată sub bănuiala nebuniei o eflorescenţă de viaţă spirituală a omenirii ?"
(IONESCU N. 1994, p. 188).
Studiate doar sub aspect artistic, multe piese preistorice au fost încadrate în categoria
manifestărilor artistice naive, a primelor încercări stângace de a copia un arhietip. Dar, în lipsa
unor izvoare scrise, tocmai aceste forme artistice, care au imortalizat trăiri şi aspiraţii religioase,
păstrează cel mai bine frânturi din spiritul omului preistoric. De aceea, înserierea lor strict
tipologică rămâne· cel mai adesea un simplu reper cronologic, un limbaj mort.
„Reprezentările artistice identice, fără legături spaţiale sau temporale între ele, se explică
printr-o emoţie comună, specifică structurii psihice umane. ( .. .) Credinţa îşi schimbă obiectul, însă nu
piere niciodată. Ea nu ar putea pieri, deoarece nevoia de a crede constituie un element psihologic tot atât
de ireductibil ca plăcerea sau durerea. Sufletul omenesc are oroare de îndoială şi de incertitudine." (LE
BON G., 1995, p. 11).
Majoritatea studiilor referitoare la arta preistorică se rezumă la serii tipologice stabilite
în funcţie de criteriul morfologic. Deşi descoperirile analizate acoperă un mic segment
cronologic (fază, subfază) sau o microregiune (facies, aspect cultural mixt), concluziile se vor
legităţi pentru un spaţiu imens sau se reduc la teoria universal valabilă a Zeiţei Mamă. Mai
grav, chiar şi aceste încercări trunchiate de interpretare au fost privite cu scepticism sau cu
63
superioritatea celui care se mulţumeşte să reducă descoperirea arheologică la un limbaj mort.
Prudenţă sau ignoranţă ?42
Există, însă, sinteze recente care au depăşit aceste limite de interpretare. Criteriile
variate de clasificare - cronologic, morfologic, tematic - folosite „primar"43, în sensul unei
interpretări preliminare moderate (ANDREESCU R., 2001; 2002b) sau sintetizate în „mari teme
religioase"44, stabilite pe baza simbolurilor comune cu marile mituri antice (MONAD D., 1992,
1997; URSULESCU N., 2001), au permis surprinderea unei vieţi religioase complexe, dincolo de
obsedanta temă a Zeiţei Mamă. Mergând mai departe, în căutarea trăirilor primare imortalizate
în plastica preistorică, D. Bailey propune un experiment deosebit de interesant: figurinele
tridimensionale privite în desfăşurarea lor „prind viaţă" (BAILEY D., 2002). Indiferent de
subiectul reprezentat de artist, efectul vizual al statuariei asupra psihicului uman rămâne
acelaşi. Imaginile percepute din diferite unghiuri se „confruntă" la nivel mintal, determinând
fluctuaţii între înţelegerea completă şi incompletă a piesei/ scenei de cult. De aceea, „dinamica"
reprezentărilor tridimensionale implică mai mult privitorul, dezvoltând starea de nelinişte
mistică. În acest context înţelegem de ce artistul preistoric a preferat reprezentarea
tridimensională, ajungând deseori la adevărate „regizări" sub forma scenelor de cult - ca cea de
la Ovcarovo (TOOOROV A H. et alii, 1983; tabl. 89 /90) sau ca cele de la Sabatinovka II, Poduri
(MONAH D., 1997), Chelăieşti (CUCOŞ Şt., 1993), Buznea (MIHAI C., BOCHIAN D., 1985;
BOCHIAN D., MIHAI C., 1987), Dumeşti (MAXIM-ALAIBA R., 1987), Isaiia (URSULESCU N.,
2001) din complexul cultural Cucuteni-Tripolje.
***
Respectând criteriul morfologic, A. Niţu a propus următoarea împărţire tipologică a
vaselor antropomorfe şi zoomorfe:
1 Tipuri de reprezentări antropomorfe (NIŢU A., 1969, pp. 21-43):
- vaselor antropomorfe cu deschizătura pe creştet (Pietrele, Sultana, Vidra, Voina);
- vase în forma piciorului uman (Căscioarele);
- vase cu atribute antropomorfe; ca subvariantă vasele cu corpul sub formă de „butelie"
şi două braţe tubulare (Tangâru, Zagorci);
- vase cu gura largă, prevăzute cu faţă umană (Sultana, Hotnica, Ruse);
- capace prosopomorfe;
- vase cu decor antropomorf în ronde-bosse; mânere în formă de capete umane sau
figurine aplicate pe capace (Ciolăneştii din Deal, Sultana, Căscioarele, Cumelniţa); capete
umane aplicate (Hârşova, Jassatepe, Banjata, Ruse);
- reprezentări umane incizate;
2. Tipuri de reprezentări zoomorfe (NIŢU A., 1972, pp. 9 -96):
- vase zoomorfe (Vidra, Sultana);
- vase cu atribute zoomorfe: toarte sub formă de reprezentari zoomorfe (Vama -
Strachimirovo I, Vidra), proeminenţe comute I rhyton (Gumelniţa), protome ronde-bosse
42
Roger Caillois, membru al Academiei Franceze, scria, încă din 1939, în lucrarea Omul şi sacrul, despre
suficienţa pseudo-cercetărilor: "Lor le place să surâdă la orice, crezând cu naivitate că astfel îşi afirmă
superioritatea. Ei nu fac decât să ştirbească din vanitate un tezaur preţios care a fost adunat cu preţul unor infinite
osteneli - afară de cazul că ar fi doar iconoclaşti şi blasfemitori, în ideea de a fixa, la rândul lor, ei regulile unui joc
nou, mai distractiv sau mai grav" (CAILLOIS R., 1997, p. 181).
După definiţia autorului, analiza primară „are la bază sistematizarea datelor despre plastica antropomorfă şi
43
societatea gumelniţeană, date obţinute prin studierea directă a pieselor şi prin contactul nemijlocit cu realităţile
acestei civilizaţii. (ANDREESCU R., 2002, p. 87)
44
D. Monah, analizând plastica antropomorfă a complexului cultural Cucuteni-Tripolie, a subliniat
importanţa unui studiu complex al fenomenului religios neo-eneolitic: „„. cercetările viitoare asupra vieţii
spirituale neo-eneolitice vor trebui să ţină seama de posibilele transmiteri, prin intermediul miturilor, a unor teme
religioase (mitologice) din fondul neolitic populaţiilor care mai târziu, au intrat sub lumina izvoarelor scrise. Forţa
de perpetuare a unei teme religioase, a unui mit este direct proportională cu importanta şi răspândirea lui, cu
prestiîiul populaţiei care l-a vehiculat (s.n.) (.. .). Neo-eneoliticul a fost prin excelenţă perioada de naştere a marilor
mituri (mitopoetica) care s-au bazat pe marile invenţii ale revoluţiei neolitice ... " (MONAH D., 1997, p. 213).
64
apucători (Jassatepe, Sultana, Ciolăneştii din Deal, Gumelniţa); siluete zoomorfe în basorelief
(Teiu).
Sub o formă mai sintetizată, dar luând în considerare acelaşi criteriul morfologic,
R. Andreescu a stabilit cinci grupe de bază, fiecare cu mai multe subvariante:
- vase în forma corpului uman;
- capace prosopomorfe;
- vase cu atribute antropomorfe cu subvariantele: A vase cu figura umană modelată sub
buză; B. vase cu braţe-tuburi; C. capace cu mâner antropomorf;
- vase cu decor antropomorf;
- vase antropo-zoomorfe (ANDREESCU R., 2002b, pp. 72- 85).
Dintre vasele ~i capacele zoomorfe (pl. 101-104) amintim vasele în formă de animal cu
orificiu dorsal - cele mai multe patrupede (Geangoieşti, Căscioarele, Gumelniţa, Teiu, Colgeac,
Luncaviţa, Goljam Izvor, aricii de la Nova Zagora (MACHT, 1988, Abb.8/p. 28, Kat.88) şi
Căscioarele (DUMITRESCU Vl., 1974a, fig.276/p. 250), păsările de la Sadievo (decorul în
„paranteze" de pe corp sugerând penajul! - MACHT, 1988, Abb.175/p.237, Kat.92; pl. 102:5),
Căscioarele (DUMITRESCU Vl., 1974a, fig. 276/p.250; pl. 173:1), cornutele de la Calomfireşti
(DUMITRESCU VI., 1974a, fig.279/p.253), suportul colac de la Hârşova (DUMITRESCU Vl.,
1974a, fig.280/p. 253) etc.
În categoria decorului în relief cu elemente zoomorfe încadrăm protomele de cornute
(Gumelniţa) - unele foarte schematizate şi păsările (Medgidia) aplicate îndeosebi pe capace şi
având rol funcţional de mâner (DUMITRESCU VI., 1974a, fig.263/p.242; fig. 283/p.255; pl. 104),
precum şi capacele de dimensiuni mici în formă de cap de animal care par a fi fost destinate
vaselor zoomorfe fără cap ((DUMITRESCU Vl., 1974a, fig.281, 282 /p.254; fig 284/p.256; pl.
101:1-2-Gumelniţa, Ruse).
Vasele antropo-zoomorfe, interpretate de cele mai multe ori în mod eronat ca forme
zoomorfe, reprezintă o categorie distinctă, prezentă în întreg arealul gumelniţean (Gumelniţa,
Kodjadermen, Hârşova, Sultana, Russe - pl. 105) fără a constitui, însă, o creaţie specifică a
acestui complex cultural - forme „hibride" întâlnim anterior în culturile Vinca, Vădastra
(ANDREESCU R., 2002a, p. 109). Cele mai multe exemplare au corp de animal cu patru picioare
şi cap uman, cu urechile perforate şi faţa ascuţită, ca o mască, asemănându-se cu reprezentările
fantastice din civilizaţiile orientale. Chiar dacă simbolistica lor rămâne o enigmă, totuşi, aceste
vase antropo-zoomorfe ilustrează, încă o dată, complexitatea vieţii spirituale eneolitice, deseori
simplificată pe nedrept la un cult al zeiţei - mamă.
Dintre vasele antropomorfe (G.f.) cel mai cunoscut este cel numit „zeiţa de la Vidra",
modelată realist, fără cap şi decorat cu motive incizate. Destinaţia cultică a vasului pare
incontestabilă - pe pieptul „zeiţei" s-a descoperit un pandantiv din aur de tip „en violon"
((DUMITRESCU Vl., 1974a, fig.256/p.237; pl. 107:2). Un vas antropomorf asemănător, dar cu o
reprezentare mai schematică a mâinilor, s-a descoperit la Radingrad (MACHT Abb.76/p.130,
Kat. 83; pl. 107:1). Pentru aceeaşi categorie amintim vasele de la Sultana (DUMITRESCU Vl.,
1974a, fig.257-258/p.238-239; pl. 106:1, 3, 4).
O altă temă, întâlnită mai ales în regiunea Dunării şi nord-estul Bulgariei, este cea a
personajelor cu vase pe cap - modelate ca figurine cu recipiente sudate pe cap (Sultana pl. 109:1;
Glina pl.109:3; Gumelniţa 109:4) sau ca vase antropomorfe în aceeaşi ipostază (Hotnica -
MACHT, Abb.11/p.32, Kat.80 I pl.109:2).
Nu lipsesc nici capacele prosopomorfe sau mânerele cu reprezentarea schematică a
capului, respectând canonul plasticii gumelniţene - Căscioarele, Ciolăneşti, Vidra, Osikovo,
Ruse, Ovcarovo, Plovdiv, Hotnica (DUMITRESCU Vl., 1974a, fig.259, 260/p.240; fig.261/p.241;
fig. 262/p.242; pl. 111).
Statuete umane aplicate pe umărul vaselor apar mai rar; una dintre acestea, descoperită
la Vidra, reprezintă un bărbat şezând, cu mâna stângă îndoită din cot şi sprijinind bărbia, „gest
amintind de seria statuetelor de gânditori" (DUMITRESCU Vl., 1974a, p. 240; pl. 115:1,2).
65
.........
Cu scopul de a înţelege mai bine semnificaţia/ destinaţia acestor vase antropomorfe
vom încerca, în continuare, o „decodificare" a gesturilor reprezentate. De ce gesturi ?
Imortalizate în operele de artă, gesturile conservă cel mai bine, prin universalitatea lor, mesajul
religios. S-a spus că „înaintea cuvântului au existat simbolurile" (BONCOMPAGNI S., 2004, p.11),
dar mai mult decât simbolurile, gesturile permit înţelegerea sentimentelor religioase deoarece
„mi$carea trupului este vocea sufletului" iar „gestul este ca o scriere imediat comprehensibilă $i fără
ambiguitate." (SCHMITI J.C., 1998, p. 88, 353). Dacă am urmări succesiunea în timp a celor două
- gesturi şi simboluri - logica simplă ne determină se le considerăm pe primele anterioare,
absolut necesare pentru definirea simbolurilor. În fapt, de cele mai multe ori simbolul copiază
la început limbajul gesturilor, iar mai târziu îl simplifică, îl codifică într-o formă abstractă, cea
iniţială fiind, în timp, cu greu percepută. Pe măsura schematizării grafice, sensul devine
complex, îmbogăţindu-se cu noi semnificaţii.
Indiferent de spaţiu sau timp, aceleaşi gesturi însoţesc orice formă de comunicare
umană. Când au apărut acestea ? Geneza lor coboară în timp tot mai mult, nu întâmplător
multe dintre gesturile metamorfozate în simboluri fiind asociate miturilor ontologice.
„Decodificarea" lor, în limitele unor argumente pertinente, credem că ar trebui să reprezinte un
imperativ în cercetarea arheologică, mai ales pentru domeniul preistoriei.
Indiferent de genul sau stilul artistic preferat în plastica gumelniţeană, gesturile
trădează aceleaşi trăiri, aceleaşi semnificaţii, aceleaşi atribute ale personajelor mitice. „Artistul"
gumelniţean nu a vrut să impresioneze prin rigoare sau printr-o redare cât mai fidelă a realităţii
imediate. El şi-a transpus în argilă valorile universului interior, recurgând, deseori, la
minimum de mijloace artistice. Expresia stărilor sufleteşti a culminat într-o adevărată artă a
gestului, reprezentările plastice, realizate în cel mai autentic stil expresionist, devenind
adevărate „seismograme" ale neliniştilor mistice45. În acest context înţelegem mai bine
preferinţa pentru forma tridimensională, cea care, după cum aminteam anterior, surprinde cel
mai bine devenirea, procesele în faza „germinativă". De aceea, asemănarea dintre plastica
gumelniţeană şi sculpturile brâncuşiene nu este deloc întâmplătoare. Căutând firescul
începuturilor, Brâncuşi a redat în sculpturi stări psihice permanente, „infinitive lungi" -
meditaţia, invocarea Divinităţii, îmbrăţişarea îndrăgostiţilor46.
Poziţia mâinilor indică sensul şi amploarea gestului. Orientarea palmelor spre exterior
marchează deschiderea, căutarea energiilor creatoare, ca în cazul orantei, a purtătoarei de
ofrande cu vas pe cap sau a dansatorului - toţi implicaţi în ritualuri de invocare a Divinităţii.
Când personajul reprezentat închipuie însăşi Divinitatea, sensul deschiderii se modifică, devine
o revărsare puterii creatoare. În cazul în care braţele apar orientate spre subiect - pe abdomen
sau sub coapsă - energia se închide, personajele fiind, ele însele, generatoare sau posesoare de
energie - divinităţi, strămoşi eroizaţi sau şamani/preoţi. În acest context, poziţia „gânditorului"
ne apare ca o etapă intermediară între cele două stări, ca o „germinare" a acţiunii. Obiectele
„atinse" de palme - imprimate, modelate în relief sau pictate - îşi modifică starea iniţială, fiind
sfinţite ca obiecte, spaţii de cult: amintim, în acest sens, vasele cu mâini în relief de la Aldeni şi
Grădiştea Ulmilor (ANDREESCU R., 2002b, p. 78), stâlpul central din edificiul de la Nevali C::ori
45 Curentul expresionist, definit în perioadă modernă, dar manifestat în artă încă din preistorie, se
caracterizează prin mutarea accentului de pe impresie pe expresie, printr-o de/ivrare a universului interior prin
tuşe, pensulaţii, semne grafice sau picturale ce alcătuiesc imaginea asemeni unor seismograme (PRUT C-TIN,
1982, p. 141-143). A. Niţu, analizând arta neo-eneolitică din România, a caracterizat, pentru prima dată,
stilul expresionist al plasticii Vinca şi Gumelniţa (NIŢU A., 1969, p. 40).
46
Constantin Noica scria despre opera lui Brâncuşi: ... a sculptat germinarea, aşa cum a sculptat adormirea,
înălţarea şi, peste tot, desăvârşirea, ca o neîncetată mângâiere a formelor, întocmai pietrei spălate de apă ... Nu e
redat zborul ci zburatul. Sărutul lui nu e un simbol, nici un act simplu, ci un proces fără de capăt, o sărutare ... a
regăsit firesc începuturile. „.omul începuturilor nu ştia încă să dea nume lucrurilor ... dar le prindea stările şi
procesele.„Foamea,frica, erosul, toate sunt întâi infinitive lungi (s.n.). (NOICA C-TIN, 1976, p. 214).
66
I nivelul III, decorat cu braţe în relief (HAUPTMANN H., 1999; CLAMAGIRAND AC., 2004,
p. 124) sau amprenta roşie a unei mâini de copil, aplicată pe unul din sânii Zeiţei
„Broască"(ulterior acoperită cu vopsea albă) de la C::atal Hiiyiik (CLAMAGIRAND AC., 2004,
p. 126).
Tema orantei (pl. 108). Cel mai simplu, credinţa se exprimă prin încercarea de
comunicare cu Divinitatea sub forma rugăciunii - individuale sau colective - însoţită de gestul
ridicării braţelor. Mâinile concentrează întreaga voinţă a spiritului uman, fiind asociate, adesea,
cu acţiunea; direcţia lor ascendentă, spre mediul celest, sugerează căutarea energiei veşnice.
„Intre sufletul închis şi sufletul deschis afli sufletul ce stă să se deschidă. Intre imobilitatea
omului aşezat şi mişcarea aceluiaşi om care aleargă se află înălţarea, atitudinea luată când se ridică din
imobilitate." (BERGSON H., 1992, p. 72 - 73)
În căutarea acestei energii creatoare, înaintea cuvântului cântat în rugăciuni, înaintea
lacrimilor picurate de emoţie, sufletul se înalţă într-un elan ascendent prin puterea mâinilor,
omul îşi recunoaşte limitele căutând forţa deasupra, într-un plan superior existenţei sale.
Întotdeauna, indiferent de conţinutul doctrinelor religioase, puterea supremă creatoare a fost
localizată în înaltul cerului. Prin urmare, ideea unor credinţe neolitice exclusiv chtoniene nu
poate fi decât rodul unei gândiri materialiste pentru care sensul ideilor religioase a fost
desacralizat după relaţia agricultură -·sămânţă - Zeiţă Marnă - teluric.4 7 De altfel, o delimitare
strictă chtonian - uranian pentru manifestările religioase din neo-eneolitic, respectiv din epoca
bronzului trădează o analiză superficială, raportul dintre cele două perioade stabilindu-se pe
baza unei comparaţii sumare a simboluri religioase, fără o înţelegere a mesajului ascuns în ele.
Gestul orantei, reprezentat prin mijloace artistice variate - statuaria, rond-bosse, relief
simplu sau gravură - marchează cel mai clar sensul ascendent. Semnificaţia acestui gest
religios, reprezentat artistic sub formă de orantă, a fost mult discutată, propunându-se diferite
interpretări. Atunci când analiza s-a oprit doar la o perioadă istorică, simbolistica gestului s-a
redus la o explicaţie strict legată de domeniul eshatologic. Virgil Vătăşianu considera că
primele orante pictate pe pereţii catacombelor din perioadă paleocreştină (sec. II - III p.Chr.) ar
înfăţişa sufletele defuncţilor mântuiţi şi nu portretele celor vii în momentul rugăciunii. Originea
simbolului s-ar afla în religia egipteană - Osiris a transmis omului sufletul - KA prin gestul
magic al înălţării braţelor, hiereoglifa KA reprezentând schematic silueta unei orante
(VĂTĂŞIANU V., 1967, pp. 20 - 21). Treptat acest gest, adoptat de preot în cursul liturghiei,
şi-ar fi pierdut semnificaţia iniţială, textele apocrife interpretând gestul ca pe o stare de extaz a
sufletelor în Rai ce petrec sub forma unei rugăciuni continue. Prin urmare, gestul orantei ar
reprezenta la început mântuirea, însufleţirea defunctului, ulterior fiind asociat cu rugăciunea.
Cum explicăm, însă, reprezentările mult mai vechi, preistorice, ale aceluiaşi gest ?!
Tipul orantelor cu braţe tubulare a cunoscut o largă răspândire în întreg arealul
gumelniţean, începând cu faza Gumelniţa A2 şi continuând şi în etapa următoare. Subliniem,
de la început, că toate piesele descoperite până în prezent provin din aşezări - prin urmare fără
nici o legătură cu domeniul funerar. Ele au avut o largă răspândire nedepăşind, însă, limitele
arealului gumelniţean: din Tracia de nord, - Karanovo, ZagorCi - până în nord-estul Bulgariei -
Karnenar, - şi Muntenia - Vidra (2), Siliştea Videle, Măgura Jilavei, Tangâru, Zâmbreasca,
Căscioarele. Cele 10 vase antropomorfe, încadrate în fazele Gurnelniţa A2 şi Bl, au înălţimi de
până la 20 cm. Cele mai mici exemplare de la Zagorci şi Tangâru măsoară în înălţime 5,5 cm
respectiv 6,9 cm.
47
În lucrarea Reading the past, I. Hodder a realizat o „radiografie" a curentelor marxist şi feminist din
arheologia universală, criticând tendinţa de interpretare a manifestărilor religioase preistorice prin
prisma mişcării feministe cotemporane sau a determinismului materialist (HODDER I., 1991).
67
Locul descoperirii Faza H Bibliografie
Tangâru Gumelnita A2 (Ilb) 6,9cm BERCIU D., 1961a, fig. 246/p. 473
Măgura Jilavei Gumelniţa A2 13,5 ROSETTI O.V., 1938, Muz. Drobeta Turnu Severin
cm nr.inv.2290
Vidra Gumelniţa Bl ROSETTI O.V., 1938
Vidra Gumelnila Bl ROSETTI O.V., 1938
Siliştea Videle Nespecificată 16cm Muz. Teleorman nr.inv. 4232 deteriorată, arsă
puternic; "urechile" distruse
Zâmbreasca Nespecificată DUMITRESCU VI., 1974a
Căscioarele Gumelniţa Bl Muz. Olteniţa
Karanovo Gumelnita A2 15cm GEORGIEV G., 1961. Muz. Nova Zagora nr.inv.
2364, fragmentară
Zagor6 Gumelnita A2 5,5cm GEORGIEV G., 1961, pi. XXVl/6 - p. 45;
RADUNCEV A A. , 1976, pi. 61
Kamenar - teii Nespecificată 19cm LE PREMIER OR, 1989, 67 /p. 90, JUNGSTEINZEIT,
1981, 203/p.182. Muz. Razgrad nr.inv 99,
descoperire fortuită
Majoritatea pieselor au fost modelate din pastă categoria B, arsă incomplet, decorul
rezumându-se la linii incizate ce sugerează elementele de vestimentaţie - o rochie largă, cu
pliseuri verticale, întâlnită şi în cazul figurinelor gumelniţene cu vase pe cap (Gumelniţa -
DUMITRESCU VI., MARINESCU-BÎLCU S., 2001, 115, fig 2/p. 127; fig. 16 -1/p. 140; pl. 109:4).
Atributele sexuale lipsesc sau sunt sugerate discret - mici proeminenţe pentru sâni. Asemănător
ca tip de reprezentare umană este vasul antropomorf descoperit în regiunea Vama, la Ezereţ (pl.
108:11)- orificii de turnat decupate mai jos de braţele „ciuntite" (fig. 20/2; NIŢU A., 1969, pl. 4/4
- p. 27). Apropiată ca formă este şi figurina de la Ruse - în locul braţelor tubulare fiind modelate
două proeminenţe conice (GEORGIEV G., ANGELOV N.1957, fig. 65 /p. 108).
Deşi, în majoritatea cazurilor, contextul stratigrafic este incert, totuşi, forma şi
dimensiunile pieselor în discuţie ne sugerează destinaţia lor cultică. După vestimentaţie şi după
marcarea sânilor reprezentările pot fi asociate cu personaje feminine. Interpretarea lor ca
divinităţi legate de cultul fertilităţii o considerăm, însă, neconvingătoare - lipsesc atributele
clare, atât de frecvente în plastica neo-eneolitică: marcarea zonelor genitale prin pictură, incizie
sau hipertrofierea bazinului şi a coapselor. Credem că aceste vase au fost utilizate pentru libaţii
în cadrul unor procesiuni religioase legate de un cult al casei. În lucrarea consacrată plasticii
antropomorfe cucuteniene, Dan Monah nota:
„O tentativă de interpretare a fiecărei atitudini ar fi inutilă şi imposibil de realizat. ( .. .)
discuţiile care s-au purtat în legătură cu personajele reprezentate - divinităţi sau adoratori - sunt
inutile, deoarece adorantul care adopta gesta divina se confunda cu aceasta. (... ) Reprezentarea
veşmintelor pe statuete şi mai ales în pictura ceramicii Cucuteni B ar putea fi explicate printr-o mai
accentuată antropomorfizare afiinţei sacre." (MONAH D., 1997, p. 19).
Cu siguranţă puţem vorbi de o antropomorfizare a divinităţii; nu întâmplător religia a
fost considerată "o manifestare idealistă a conştiinţei. Omul, gândindu-L pe Dumnezeu, se visează pe
sine: figurile sub care îşi reprezintă divinitatea nu sunt, în fond, decât mărturii pe care şi le dă despre
sine însuşi; şi, cu cât are mai multă pietate (. . .) cu atât aduce obiectului cultului său omagiul unor
sentimente mai înalte, cu atât îl înconjoară cu mai multă poezie şi artă." (PROUDHON P .J ., 1987).
În privinţa interpretării personajelor reprezentate nu considerăm, însă, inutile sau
imposibile încercările de a diferenţia adorantul de divinitate. Personajele reprezentate cu
vestimentaţie (ca în cazul vaselor antropomorfe cu braţe tubulare, a statuetelor cu vase pe cap)
şi cele sub forma unei siluete umane schematizate aplicate pe suprafaţa interioară sau
exterioară a vaselor le asociem cu imaginea omului în ipostaza de invocatio et adoratio Dei.
Aceeaşi interpretare ne este sugerată de scena cultică de la Ovcarovo, nivel V,
Poljanica IV - alături 22 piese miniaturale de cult s-au descoperit patru orante (TOOOROV A et
alii 1983, tabl. 89 - 90). Personajele pot fi asociate mai uşor cu patru adoratori decât cu patru
divinităţi.
Gestul invocării Divinităţii este redat şi de siluetele antropomorfe schematice, modelate
în relief - Gumelniţa (IONESCU B., 1974), Drama (MACHT, 1988, Abb.200, Kat. Nr. 174). Spre
deosebire de alte siluete antropomorfe aplicate sau incizate, la care reprezentarea picioarelor
68
apare asemenea unei imagini în oglindă, în opoziţie cu a braţelor, orantele au picioarele drepte
fără alte detalii anatomice. Separarea celor două tipuri de reprezentări o considerăm necesară
deoarece mesajul transmis de ele credem că a fost diferit - siluetele „în oglindă", uneori dublate
sau chiar suprapuse, de cele mai multe ori reprezentate „în grup", le asociem cu dansuri
rituale, această ternă fiind, de altfel, larg răspândită în arta preistorică.
Nu acelaşi lucru putem spune despre a doua categorie de vase - orante descoperite tot
în arealul culturii Gurnelniţa, la Sultana, punctul „Malul Roşu" (nr.inv. 4653, Muz. Olteniţa) şi
în aşezarea eponimă (IONESCU B., 1974) - vase antropomorfe schernatizate, asexuate, cu faţa
supradimensionată, asemănătoare unei măşti şi ochii proeminenţi sau chiar dublaţi, fără
elemente de vestimentaţie. Pentru aceste orante considerăm mult mai potrivită interpretarea lor
ca reprezentări ale Divinităţii, gestul ridicării braţelor sugerând în acest context binecuvântarea,
transmiterea unei energii creatoare.
Fie că înfăţişează adorantul, fie că reprezintă imaginea simbolică a divinităţii
binefăcătoare, terna orantei a cunoscut o mare frecvenţă în arta neo-eneolitică, formele de
realizare artistică fiind foarte variate:
- figurine de lut: Durankulak, mormântul M. 452, cultura Gurnelniţa, (V AJSOV I. 1992a;
1992b), Gradesnica (NIKOLOV B., 1974, pl. 57), Stepanovice - Moravia (NIŢU A. 1970,
fig.13/1);
- vase antropomorfe: Krivodol, cultura Gradesnica (NIKOLOV B., 1984, p. 29), Svotin
(LICHARDUS J. et alii, 1985);
-siluetă de orantă incizată pe o placă de os - Koszylowce, cultura Cucuteni (MONAH D.,
1997, fig. 232/p. 484);
- decor în relief sau pictat pe vase: Asrnaska Mogila, cultura Marica III (LE PREMIER
OR, 1989, catalog), Gurnelniţa (IONESCU B. 1974, fig.l:l/p.116), Bavaria, cultura ceramicii
liniare (NIŢU A., 1970), Gradesnica (JUNSTEINZEIT 1981, Catalog), Durneşti, cultura Cucuteni
(MONAH D., 1997, fig. 243), Sondershausen, cultura ceramicii liniare (NIŢU A., 1970);
- pictură pe un model de sanctuar - Slatino, cultura Gradesnica (CHOKADZIEV, 1995,
fig. 4/3, p. 145);
- frescă la C::atal Hiiyiik VII - „zeiţa broască", sculptură în relief, pictată cu roşu, negru şi
galben (NEOLITHIC IN TURKEY, 1999). Toate aceste exemple vin să demonstreze că
simbolistica orantei este foarte bogată, neputând fi rezumată doar la o reprezentare a Divinităţii
sau la o imagine paradisiacă a defunctului.
Tema - purtătoare de ofrande (pl. 109). Prin poziţia braţelor şi vestimentaţie, reprezentările
antropomorfe cu vase pe cap, modelate ca suporturi - Glina (ANDREESCU R., 2002b, Pl. III/ 4,
pl. 34/1), Căscioarele (ANDREESCU R., 2002, Pl. 34/2), Gumelniţa (MARINESCU-BÎLCU S.,
IONESCU B., 1967, Pl. V /la, lb, Pl. VI/l; DUMITRESCU Vl., MARINESCU-BÎLCU S., 2001;
ANDREESCU R., 2002b, Pl. III/5, pl. 34/1), Vidra (ANDREESCU R., 2002b, Pl.III/3, pl. 35),
Luncaviţa (O CIVILIZAŢIE NECUNOSCUTĂ, 2001) - sau ca vase - Hotnica (TODOROVA H.,
1979, pl. 33) -, se apropie de tipul orantelor cu braţe tubulare. Şi cum jertfele însoţeau orice
formă de comunicare cu Divinitatea, este posibil ca aceste personaje să fi reprezentat adoratori,
purtători de ofrande.48 Dacă le considerăm drept simple creaţii artistice ale unor indivizi
iubitori de frumos sau le încadrăm în categoria ceramicii de uz comun, înseamnă să neglijăm
aspecte, deloc minore. Tema personajelor cu vase pe cap depăşeşte cu mult arealul
gumelniţean: alături de piesa cucuteniană de la Luka-Vrubleveckaja (MONAH D., 1997, p. 161,
fig.234/ 4) amintim o altă compoziţie, mai puţin cunoscută, descoperită în aşezarea Gilat
(Chalcolithic siro-palestinian, regiunea Negev) - un personaj feminin, în poziţie şezând,
sprijinind cu braţul drept vasul aşezat pe cap (SACHER FOX N., 1995, fig. l/p. 213). Procentul
scăzut al acestui tip în raport cu alte categorii ceramice exclude posibilitatea folosirii lui în
48
Spre deosebire de dar, ofranda depăşeşte spaţiul social, nu presupune reciprocitate, transcende în
lumea defuncţilor, strămoşilor, dar mai ales în cea a divinităţilor (GAVRILUŢĂ N., 1998, p. 135).
69
activităţi casnice obişnuite, iar stilul de redare, specific fiecărei culturi înlătură bănuiala unor
importuri. Pe de altă parte, calitatea artistică nu a constituit un scop în sine. Atât piesa
modelată stângaci de la Luncaviţa (nefinisată şi fără elemente decorative), cât şi opera de artă
de la Clina au avut aceeaşi întrebuinţare cultică. Faptul că aceste piese jucau rolul principal în
desfăşurarea ceremonialurilor religioase ne este sugerat şi de faţa dublă a personajului, de tipul
/anus Bifrons - Cumelniţa, Căscioarele. Până la teoria dedublării Divinităţii, întâlnită în religiile
structurate doctrinar, se poate presupune un scenariu mult mai simplu: piesa centrală, cu faţă
dublă, era percepută la fel de toţi participanţii dispuşi în jurul ei, indiferent de unghiul din care
o priveau, provocând aceeaşi stare de dăruire. O altă soluţie aleasă pentru o mai bună
vizibilitate a fost suspendarea piesei de cult centrale, după cum o demonstrează cele două
perforaţii de pe braţele suportului fragmentar de la Clina.
Tema dansului şi muzicii sacre (pl. 114:3). Comuniunea pe orizontală între participanţi se
realiza şi prin muzică şi dans sacru; întreaga comunitate de adoratori se contopea într-o singură
mişcare, forţa invocării Divinităţii multiplicându-se echivalent cu numărul participanţilor.
Această armonie a trupurilor şi sufletelor, a materialului şi imaterialului înlătură orice
individualizare (SCHMITT J.C., 1998, p. 157).49 Impersonale, figurate după un schematism
rigid, dar cu sexul marcat, ele acoperă, cel mai adesea, zona centrală a străchinilor - Plovdiv
(LE PREMIER OR, 1989, Cat. 37 /p. 83), Azmaka Moghila (RADUNCEVA A, 1976a, Pl. 52),
Vităneşti (ANDREESCU R., 2002b, pl. 60/l, 5), Ciolăneşti (ANDREESCU R., 2002, pl. 60/7). De
ce această diferenţiere ? Cheia răspunsului o oferă piesa de la Vidra - un phallus pe care a fost
incizată o siluetă masculină, cu braţele şi picioarele îndoite (ANDREESCU R., 2002b., pl. 12/7).
Alături de alte practici magico-religioase, depuneri de ofrandeSO sau ritualuri şamanices1, sigur
dansurile sacre însoţeau şi ritualurile de fertilitate.
Din cortegiul ritualurilor religioase nu puteau lipsi cântăreţii. La fel ca şi gesturile,
muzica transpune cel mai simplu, emoţia umană, fiind considerată un limbaj universal.52 În
lipsa mâinilor, gura dobândeşte o forţă de exprimare extraordinară, indiferent de stilul adoptat:
schematic - Vidra (O CIVILIZAŢIE NECUNOSCUTĂ, 2001) - sau realist - Vodica (MACHT
1988, Abb.179 I Kat. Nr. 101 I p. 239). Întâlnim aceeaşi idee de deschidere exprimată, însă, prin
mimica feţei.
Tema „gânditorului"(pl. 106:4). Poate mai mult decât oricare altă temă din iconografia
neo-eneolitică, motivul „gânditorului" exprimă cel mai bine „neliniştea mistică", căutările
omului preistoric. Atitudinea meditativă, ca o „germinare" a unei viitoare acţiuni, magistral
sugerată prin simpla ridicare a braţului în dreptul bărbiei, animă atât Divinitatea, ca în cazul
„Zeiţei" de la Sultana (MARINESCU-BÎLCU S., IONESCU B., 1967, p. 30-31, pl. IX - X;
ANDREESCU R., 2002, PI. VI/ 4), cât şi personaje minore (strămoşi eroizaţi ?), modelate
neglijent, uneori reprezentând simple motive în relief, aplicate pe vase - Vidra (ANDREESCU
R., 2002b, pl. 37 /5), Căscioarele (ANDREESCU R., 2002b, pl. 31/2), Clina (ANDREESCU R.,
2002b, pl. 7 /7), Dolnoslav (MACHI, 1988, Abb 165, Kat. 66/p. 230), Drama (MACHI, 1988,
Abb. 191, Kat.158/p. 248). Universala temă a „gânditorului"SJ nu trădează nimic din acea frică,
pe seama căreia istoricii marxişti explicau geneza sentimentului religios ! Participante la
49
Nimic nu sugerează ideea unei Divinităţi multiplicate, aşa cum încerca să demonstreze A. Niţu într-un
studiu privind reprezentările feminine pe ceramica neo-eneolitică (NIŢU A., 1970, p. 95).
so Analizând reprezentările de „hore" din areal Cucuteni - Tripolje, Silvia Marinescu-Bîku a legat
dansurile sacre de momentul depunerilor de ofrande (MARINESCU-BÎLCU A., 1974b, p. 177).
51
E. Comşa identifică în personajul reprezentat cu picioarele îndoite un „vraci" deoarece într-o astfel de
poziţie nu se putea dansa, se făcea doar salturi (COMŞA E., 1996b, p. 198).
52
Muzica nu e un ornament colateral al lumii, ci modul ei de a fi, modelul ei .. .şi de aceea .. .lumea este o frază
muzicală. Ea are „sunetul" operei perfecte. Nu întâmplător devine în angelologie, prin armonie, forma de
comunicare perfectă a îngerilor (PLEŞU A., 2004, p. 162-163).
53
În analiza realizată cu privire la tema „gânditorului", S. Marinescu-Bîlcu a subliniat, prin numeroase
exemple (din Europa până în Extremul Orient), universalitatea motivului în lumea neo-eneolitică.
„Gânditori" s-au descoperit la Cernavodă, Târpeşti, Vulcăneşti, Poduri (MARINESCU-BÎLCU S., 1985).
70
ritualurile magico-religioase, după cum o demonstrează „gânditoarea" din ansamblu de cult de
la Poduri - (CUCUTENI, 1997, Cat. 12/p. 109), aceste piese aveau o valoare cultică.
„Gânditorilor" le asociem şi categoria de figurine cu braţele încrucişate, în poziţie stând sau
şezând, asexuate sau personaje feminine, toate în atitudine meditativă - Brăiliţa (ANDREESCU
R., 2002b, pl. 11/1), Sultana (ANDREESCU R., 2002b, pl. 31/3).
Tema Matroanei (pl. 106:2; 107:2). Personajele feminine nude, cu abdomenul
supradimensionat şi braţele aşezate pe pântec, într-un gest „protector", indiferent de
modalitatea de redare artistică, figurine - Căscioarele (ANDREESCU R., 2002b, pl. 9/6, pl. 17 /3,
pl 18/2, pl. 24/2), Geangoieşti (ANDREESCU R., 2002b, pl. 17 /2) - sau vase antropomorfe -
Vidra (ANDREESCU R., 2002b, Pl. VI/l), Sultana (MARINESCU-BÎLCU S., IONESCU B., 1967,
Pl. V, XIX; ANDREESCU R., 2002b, pl. 56/3, Pl. VIl/2), Stara Zagora (MACHT, 1988, Abb. 3,
Kat. 81/p. 235) - au fost identificate cu Zeiţa Mamă - Matroană, simbolul forţei creatoare
universale. Totuşi, şi în cazul acestei categorii se impune o nuanţare. Aminteam anterior că
direcţia braţelor determină sensul mişcării, palmele întoarse spre corp marcând „închiderea"
energiei, forţa intrinsecă. Prin urmare personajele redând acest gest sunt purtătoare de energie.
Deloc întâmplător, cele mai mari şi mai reuşite reprezentări modelate sub forma vaselor de cult,
descriu gestul matroanei; elementele de vestimentaţie lipsesc, totul reducându-se la motive
incizate (Vidra) sau pictate (Sultana, Stara Zagora). Un alt detaliu important, în cazul vaselor
cu faţa modelată (Sultana, Stara Zagora), îl reprezintă ochii hipertrofiaţi - simbol al Divinităţii54.
De aceea, credem că vasele antropomorfe de tipul matroanei oferă imaginea Divinităţii în
plenitudinea ei, ca generatoare de energie. Nu trebuie, însă, supradimensionate atributele
Matroanei, ajungându-se la unica „Zeiţă" Mamă. S-ar omite un aspect deloc neglijabil: aceeaşi
poziţie a braţelor, cu palmele aşezate deasupra zonei ombilicale o regăsim pe vasul
antropomorf de la Măgura Jilavei (pl. 110:2), pentru care sexul masculin a fost clar marcat
(ANDREESCU R., 2002b, pl. VI - 3). Cum am putea explica acest gest, varianta anterioară -
matroană - fiind clar exclusă ? Reprezentarea unor divinităţi sau personaje eroizate (atât
feminine cât şi masculine) pe vasele de cult era menită să ducă la „sfinţirea" conţinutului prin
transmiterea energiei pozitive. Convingătoare sau nu, propunerea noastră de interpretare se
vrea o replică la unica, veşnica Zeiţă Mamă !
Jurământul sub femore (?) (pl. 110:1). Ideea prezenţei unor personaje masculine -
divinităţi sau eroi - în ritualurile religioase ale comunităţilor gumelniţene ne este întărită şi de
vasul antropomorf de la Gabarevo - un personaj masculin cu braţul stâng sprijinit pe centura
modelată în relief, decorată cu linii incizate oblice şi braţul drept, spart din vechime, îndreptat
spre phallus (MACHT, 1988, Abb. 14, Kat. Nr. 82/p. 235; LE PREMIER OR, 1989, Cat. 62/p. 88).
Dincolo de conotaţiile sexuale ale imaginii redate, interpretările ulterioare ale aceluiaşi gest ne
pot sugera un sens mult mai complex - jurământul sub femoress. Două episoade din Vechiul
Testament reţin acest gest, dându-i o valoare genealogică. Primul se referă la jurământul depus
de slujitorul credincios al lui A vraam cu privire la alegerea soţiei lui Isaac:
Geneza 24: 2 - 4
2. Avraam a zis celui mai bătrân rob di casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: Pune-ti
te rog, mâna subt coapsa mea;
3 şi te voi pune să juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, că nu vei lua
fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiţilor, în mijlocul cărora locuiesc,
4. ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.
Convins de făgăduinţa Lui Dumnezeu cu privire la Canaan -Ţara Făgăduinţei, Iacov îi
cere fiului său Iosif, prin jurământul suprem, să-l asigure că va fi înmormântat departe de
Egipt, alături de părinţii săi în peştera Macpela :
54
Alături de vasul de la Sultana cu cele două perechi de ochi, amintim şi măsuţele pe care apar incizaţi
sau pictaţi ochi apotropaici, piese miniaturale descoperite în aşezarea eponimă (MARINESCU-BÎLCU S.
IONESCU B., 1967, p. 38 -39, Pl. XIII/ 1- 4, Pl. XVII/ 10, 11, 13, Pl. XXII).
55
femur I femor (lat.) - coapsă; jurământul sub femore - jurământul sub coapsă; cu mâna aşezată pe sex
(SCHMITT J.C., 1998, p. 80).
71
Genesa 47: 29 - 30
29. Când s-a apropiat Israel de clipa morţii,
a chemat pe fiul său Iosif, şi i-a zis: Dacă am căpătat
trecere înaintea ta, pune, rogu-te, mână subt coapsa mea, şi poartă-te cu bunătate şi credincioşie faţă de
mine: să nu mă îngropi în Egipt.
30. Ci când mă voi culca lângă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt, şi să mă îngropi în
mormântul lor. Iosif a răspuns: Voi face după cuvântul tău.
Terna se îmbogăţeşte cu noi sensuri în sec. XII p.Chr.; exegeţii medievali au văzut în
acest gest expresia simbolică a „sămânţei", a genealogiei davidice, prefigurarea Întrupării lui Christos
(SCHMITT J.C., 1998, p. 80-81).
La fel de numeroase şi răspândite în spaţiu şi timp sunt descoperirile arheologice.
Dintre reprezentările neo-eneolitice amintim cea mai veche figurină provenind din construcţia
VI.A.10 de la C::atal Hiiyiik (CLAMAGIRAND AC., 2004, p. 131, fig. 27 /p. 148), alte două piese
descoperite în N. Greciei şi datate în Neoliticul Recent (GIMBUTAS M., 1991, fig 281/p. 181).
Tema - „cuplului divin" (pl. 115:3). Căutându-se un raport de subordonare între cele
două categorii de divinităţi feminine I masculine s-a ajuns la expresia „acolitul Zeiţei Marnă",
importanţa divinităţii feminine fiind apreciată după frecvenţa reprezentărilor din plastica neo-
eneolitică (MONAH D., 1992, p. 190). Totuşi, divinităţile nu copiază viaţa socială, ele reprezintă
energii, antropomorfizarea lor trădând doar încercarea omului de a-şi apropia forţele creatoare.
Atunci când imaginaţia omului nu poate defini chipul Divinităţii, reprezentarea se reduce la
ochi, palme, conform principiul pars pro toto.
Ce mesaj ne transmit „perechile de îndrăgostiţi" de la Gurnelniţa (MARINESCU-BÎLCU
S., IONESCU B., 1967, pl. IV I la, lb), Sultana (ANDREESCU R., 2002b, Pl. IV), Căscioarele
(SÎRBU V., PANDREA St., 2004) ? Nimic nu sugerează poziţia de „acolit" a personajului
masculin. Reprezentarea e genială de simplă, totul reducându-se la elemente-simbol: motivul
phallic, şi triunghiul/ spirala, simboluri ale creaţiei; nici un alt element de vestimentaţie, nici o
mimică a feţei, nici un detaliu de decor. Chiar şi culoarea roşie preferată pentru perechea de la
Sultana reprezintă un simbol - viaţa. Totul se concentrează pe mişcarea bărbatului - braţul
protector, dar şi autoritar închide energia creatoare a personajului feminin. Până la cuplul
divin, de ce nu am putea vedea în ei strămoşi eroizaţi, personaje care au trăit sentimente
profund umane, trădate aici de tandreţea gestului ?
***
Departe de a fi dat răspunsuri definitive la o problemă atât de complexă, considerăm
analiza noastră drept o etapă de început în încercarea de a descifra semnificaţiile gesturilor
religioase ancestrale codificate în arta preistorică, multe gesturi rămânând neschimbate până
astăzi. „Analiza formelor de comportament ale omului faţă de sacru, de rituri, de mituri, de credinţe, ca
şi faţă de diferite tipuri de reprezentări, toate acestea trebuie să conducă la o meditaţie a omului asupra
lui însuşi." (MESLIN M., 1993, p. 272).
În final se impune o precizare: demersul nostru nu se vrea o nouă teoretizare. Conştienţi
de complexitatea domeniului religios şi de numeroasele lacune de cercetare, în special în
privinţa contextului arheologic, încercăm doar să formulăm ipoteze de lucru, să reformulăm
întrebări. Analiza comparativă deschide drumul spre noi interpretări, dar nu oferă răspunsuri
sigure. „A înţelege nu înseamnă să dobândeşti câteva idei uşor de mânuit; înseamnă să le pătrunzi, să te
pătrunzi de ele" (HUYGHE R., 1981, p. 17), dar, adăugăm noi, fără să uiţi că lumea a fost, este şi
va fi într-o permanentă schimbare, vechile sensuri îmbogăţindu-se, metamorfozându-se până la
pierderea identităţii. ..
Din raţiuni practice, pentru o cât mai nuanţată analiză, am încercat să definim tipurile
de gesturi prin terne capabile să sintetizeze semnificaţia lor - adoratori, gânditori,
rnatroane ... Totuşi, limbajul gesturilor nu se traduce prin limbajul cuvintelor, înseamnă mai
mult. Gestul exprimă cel mai bine viaţa interioară, „o eliberează de tensiunile ce caută în zadar altă
cale de ieşire" (HUYGHE R., 1981, p. 111). Indiferent de mesajul transmis, mulţimea gesturilor
imortalizate în plastica gumelniţeană trădează o viaţă religioasă complexă pentru care rămân,
în continuare, multe semne de întrebare.
72
CAPITOLUL VII
INTERFERENŢE CULTURALE
Studiul interferenţelor culturale s-a redus, de cele mai multe ori, la sincronisme stabilite
pe baza importurilor ceramice. De aici, discuţii nesfârşite privind încadrarea cronologică în faze
şi subfaze, privind veridicitatea datelor radiocarbon (BEM C., 2000-2001). Reperele cronologice
sunt absolut necesare, perfectibile pe măsura dezvoltării cercetării interdisciplinare; imaginea
relaţiilor intercomunitare trebuie înţeleasă, însă, dincolo de simple schimburi materiale.
Geneza complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI, după cum am subliniat
anterior, nu poate fi înţeleasă în afara simbiozei Boian III/IV - Marica III/IV - Sava III/IV -
Hamangia III/IV. Fără întrepătrunderile culturale de la începutul eneoliticului nu ar fi fost
posibilă răspândirea rapidă a „modei" sudice. Care a fost natura acestora ? Alături de
schimburi materiale, ilustrate cel mai bine de importuri ceramice, asistăm şi la un proces de
uniformizare culturală, posibil numai prin deplasări de populaţii, prin coabitări paşnice care au
permis evoluţia firească, fără sincope, spre eneoliticul dezvoltat.
Analizând ceramica de la Durankulak, Vl. Slavcev sublinia dezvoltarea „în oglindă" a
culturilor Sava/Hamangia, tipuri de forme şi decoruri din prima cultură fiind imediat adoptate
şi adaptate de comunităţile Hamangia (SLAVCEV Vl., 1997, p. 3). La rândul lor, comunităţile
Sava, îndeosebi în ultima fază (IV) au preluat tehnici de decorare noi (grafitul, impresiuni şi
incrustaţie cu pastă albă) din zona Traciei de nord, populată de comunităţile Marica IV. Aceeaşi
direcţie de penetrare a noii „mode", dinspre sud spre nord, o regăsim în areal Boian - Poljanica;
astfel, la nivel Boian - Vidra apare ceramica grafitată.
Cum explicăm dinamica acestor schimburi ? O simplă analiză chorologică a
descoperirilor ne permite să jalonăm principalele căi de acces. Cele mai multe aşezări se
concentrează de-a lungul văii fertile a râului Marica: pornind de la Marea Egee, drumul cel mai
accesibil urca spre zona Plovdiv. Pe valea Tudja se ajungea până la Jambol, de aici drumul
bifurcându-se spre vest şi est. Pe valea Tundjei, se înainta spre apus, până la Kazanlîk. Spre est,
cel mai apropiat drum cobora pe valea Mociriţa spre golful Burgas. Înaintarea spre cel de-al
doilea golf, din zona Vama, se făcea pe valea Ludja Kamcea, ajungându-se la Goljamo Delcevo;
de aici mai departe, până la valea Provadiiska spre aşezările „lacustre". Din regiunea Vama,
drumul spre centrele din lunca Dunării înainta spre nord-est de-a lungul râului Lom până la
Ruse. O altă cale de acces spre nordul Dunării a reprezentat-o valea râului Jantra. În interiorul
Dobrogei, comunităţile Boian s-au răspândit tot de-a lungul râurilor - Teliţa Taiţa, Casimcea,
Carasu. Din Câmpia Română, comunităţile s-au deplasat spre nord şi nord-est, de-a lungul
afluenţilor Dunării: Mostiştea, Dâmboviţa, Argeş, Neajlov, Dîmbovnic, Teleorman, Vedea,
Călmăţui, Olt, Buzău, Ialomiţa, Siret, Prut. Şi astfel, Dunărea care reunea aceste culoare de
acces, constituia principala cale de comunicare.
„De-a lungul ei [Dunării] , ca pe cea mai prielnică şi sigură cale comercială, pulsa viaţa
aşezărilor preistorice. Apele ei înlesneau nu numai legăturile de schimb comercial, ci şi legăturile
spirituale şi este sigur că unitatea culturală a acestei relativ mari regiuni, încă din epocile preistorice,
trebuie explicată în bună parte prin existenţa Dunării aici. Este un adevăr demult cunoscut că apele - fie
ele mici râuri, fie fluvii bogate şi fie chiar mări cu ţărmurile depărtate, leagă regiunile pe care le udă,
73
într-o strânsă comunitate la început etnografică şi materială dar apoi şi spirituală - spre deosebire de
munţi care de multe ori despart regiunile.
Această constatare e cu atât mai valabilă pentru epocile îndepărtate cu care ne ocupăm , când
pădurile ocupau cea mai mare parte din câmpiile de la nordul Dunării, când drumurile comerciale peste
uscat erau aproape inexistente şi când singurele posibilităţi de viaţă mai lesnicioasă le ofereau văile
râurilor. ln aceste condiţii un fluviu de însemnătatea Dunării era o adevărată binefacere pentru regiunea
străbătută: era şi drumul comercial al localnicilor, era în acelaşi timp şi agentul de legătură culturală
dintre diferite aşezări preistorice de pe cele două maluri. "(DUMITRESCU Vl., 2002, pp. 38 - 39).
În perioada eneoliticului timpuriu se intensifică mişcările de populaţii pe direcţia nord -
sud, dovadă fiind prezenţa unor importuri, dar şi a unor imitaţii după ceramica Precucuteni în
medii Boian şi Hamangia (Anexa 4). În aşezarea de la Tangâru - nivelurile Boian IIIb/IIIc şi Vb-
Vc sunt amintite câteva fragmente ceramice de influenţă Precucuteni II-III (BERCIU D., 196la;
MARINESCU-BÎLCU S., 1976a; 1978)56, iar materiale Boian-Vidra apar în aşezările
Precucuteni II de la Floreşti şi Bernaşevca (BEM C., 2000-2001, p. 33). Descoperirile
precucuteniene în regiunea Dunării se înmulţesc începând cu etapa Gumelniţa Al (4500 - 4300
BC). Tot în tell-ul de la Tangâru, în nivel Gumelniţa Ib, au fost semnalate şi alte elemente de
influenţă precucuteniană - în stratul de distrugere al locuinţei L.2 s-a descoperit o statuetă ce
„îşi găseşte bune paralele în ultima fază a culturii Precucuteni, ea nefiind caracteristică culturii
Gumelniţa" (MARINESCU-BÎLCU S., 1978).
În tell-ul de la Vidra, D.V. Rosetti aminteşte prezenţa unui „fragment de suport sau vas-
binoclu" (ROSETTI D.V., 1934, fig 25), în fapt un picior de fructieră - lucrat dintr-o pastă dură,
bine arsă, de culoare gălbuie - rozalie, puternic lustruit şi decorat cu motive incizate în „stilul
Il1 de la Tripolje"(MARINESCU-BÎLCU S., 1976a, p. 347)57. Alte importuri precucuteniene târzii,
în nivel Gumelniţa Al au fost semnalate la Medgidia - două fragmente ceramice caracteristice
„speciei Luca Vrubleţkaia" (BERCIU D., 196la, p. 414), în zona Mizil (ROMAN P., 1963, p. 34), la
Văcăreni (COMŞA E., 1972a), Clina (ROMAN P., 1963, p. 45), Lişcoteanca „Moş Filon"
(HARŢUCHE N., 1980a), Stoicani (PETRESCU-DÂMBOVIŢA M., 1953a, p. 16-17), Drăgăneşti
Tecuci (COMŞA E., 1963, p.17) şi de curând în aşezarea Însurăţei - Popina II (PANDREA St.,
VERNESCU M., 2005, p. 264-265).58 Schimburile intense între cele două civilizaţii sunt dovedite
şi de prezenţa importurilor Gumelniţa Al în aşezările precucuteniene târzii de la Traian -
Dealul Fântânilor, Târpeşti, Isaiia, Hanska (P ANDREA St., 2002).
Într-un articol recent, Vl. Slavcev a reluat în discutie problema importurilor
56
Două fragmente ceramice „Primul îşi găseşte bune analogii în stratul I2 de la Izvoarele în timp pe cel de-al
doilea, din pricina decorului care combină caneluri cu linii incizate şi puncte îl considerăm mai evoluat" (BERCIU
D., 196la, p. 66); încadrate de S. Marinescu-Bîlcu „mai degrabă spre sfârşitul fazei Precucuteni II şi începutul
fazei Precucuteni III; autoarea subliniază în continuare că „Importurile de caracter precucutenian de la Tangâru
par a fi mai numeroase, în rapoartele preliminare fiind publicate unele fragmente ceramice care, după desene şi
fotografii ar putea fi atribuite relaţiilor de schimb dintre triburile care ocupau la acea vreme Moldova şi Muntenia"
(MARINESCU-BîLCU S., 1976a, p. 78).
57
Iniţial au existat şi suspiciuni în privinţa unui sincronism între Gumelniţa Al-Precucuteni III:
„contemporaneitatea nu se referă decât la faza Boian Vidra" deoarece „ cultura Gumelniţa A prezintă în mod
sigur o situaţie de contemporaneitate cu culturile ceramicii pictate Ariuşd-Cucuteni A (.. .) până la o nouă
clarificare să lăsăm la o parte ciobul precucutenian de la Vidra şi să privim lucrurile numai prin prisma
materialului masiv" care „nu ne oferă nici un temei pentru a vorbi de o contemporaneitate între Izvoare 12 şi
Gumelniţa A1" (VULPE R., 1957, p.114).
58
Autorii consideră că fragmentele ceramice intrusive din nivelul Gumelniţa Al „pot fi atribuite atât fazei
Precucuteni III cât şi fazei Precucuteni II (. ..) Ne aflăm pentru prima dată în situaţia clară a prezenţei unui număr
apreciabil de fragmente de vase de tip Precucuteni II într-o aşezare Gumelniţa A1 şi nu doar în faţa unor
„importuri"(PANDREA St., VERNESCU M., 2005, p. 265) . Totuşi, datele Cl4 de care dispunem pentru
faza Precucuteni II precum şi importurile din medii mai timpurii Boian exclud posibilitatea unui
sincronism Precucuteni II - Gumelniţa Al. Dacă luăm în considerare şi posibila „colonizare" a zonei
Brăilei nu mai devreme de a doua secvenţă Gumelniţa Al cu atât mai mult acest sincronism pare
imposibil.
74
Cumelniţa Al în aşezări precucuteniene analizând fragmentele ceramice şi figurinele
descoperite în aşezările de la Aleksandrovka, Coşeriţa I - prima jumătate a fazei Precucuteni III
- Ruseştii Noi I şi Holercani - final Precucuteni III (SLAVCEV Vl., 2005, p. 165). Existenţa unei
rute „comerciale" între comunităţile situate la nord şi sud de Dunăre a fost încă o dată
demonstrată, vechimea ei depăşind debutul culturii Cumelniţa. Ne raliem opiniei autorului
privind complexitatea procesului de formare a culturii Cumelniţa - Karanovo VJ59, dar credem
că fenomenele semnalate la nord de Dunăre începând cu faza Precucuteni III (II ?) reprezintă
doar „ecoul" transformărilor radicale produse la sud de Dunăre, în regiunea Traciei de nord
începând cu fazele Marica III-IV.
O discuţie specială se impune în cazul descoperirilor precucuteniene din aşezarea de la
Măgurele. Alături de importuri, pentru a căror încadrare tipologică nu există nici un fel de
îndoieli, P. Roman subliniază şi prezenţa unor piese „hibride":
„se pune întrebarea dacă nu cumva pe acest vas se întrevede mâna unui gumelniţean care a
asociat decorul tipic precucutenian cu cel specific gumelniţean" (ROMAN P., 1963, p. 44).
Este o vorba de pahare modelate şi arse după tradiţie gumelniţeană, dar ornamentate
„cu motive tipice precucuteniene (cum ar fi liniile incizate, impresiunile de pieptene, impresiunile
alveolate)" (ROMAN P., 1963, p. 40).
De altfel, situaţia
de la Măgurele nu reprezintă un caz izolat. Piese „hibride", modelate
după tradiţia locală, dar decorate cu motive „împrumutate" întâlnim şi în zona litoralului vest-
pontic. În aceeaşi categorie încadrăm piesele tip „Vama" (vasele în „patru colţuri", vasele
„etajate", fructierele cu picior înalt şi profil în „S"), datate la sfârşitul culturii Hamangia (III/IV)
şi începutul culturii „Vama" /Cumelniţa Al. Ele s-au născut în zona „nucleară" a culturii
Hamangia (Durankulak-Vama - posibil şi Mangalia), singura în care evoluţia culturii a
continuat şi în faza Hamangia IV. În restul Dobrogei, comunităţile Boian s-au extins rapid, până
în regiunea litoralului (Sarichioi), la început coabitând cu populaţia locală, după care au
asimilat treptat vechile tradiţii, elementele Hamangia dispărând aici odată cu încetarea fazei III.
Este interesant de observat cum, în prima etapă a eneoliticului dezvoltat, regiunea Brăilei
şi nordul Dobrogei au fost ocolite de aceste mişcări de populaţii. Aici, comunităţile păstrează
neschimbate vechile tradiţii neolitice de tip Boian-Ciuleşti. Numai în acest context putem explica
prezenţa importurilor ceramice de tip Hamangia III în aşezarea de la Suhat (Isaccea), încadrată în
faza Boian Ciuleşti (MICU C. şi S., 1998). De asemenea, în aşezările Boian-Ciuleşti din Balta
Brăilei apar importuri Boian-Vidra şi Boian-Spanţov, fapt ce demonstrează clar conservatorismul
şi izolarea comunităţilor din această regiune (PANDREA St., SÎRBU V., MIREA M., 1997, p. 34).
De aceea, credem că legăturile dintre comunităţile Tripolie A şi cele Hamangia s-au realizat mai
ales pe mare, decât prin nord-estul Munteniei. Acest izolaţionism a fost depăşit în faza Cumelniţa
Al când întreaga regiune a fost „colonizată" - prin suprapunerea unor vechi aşezări Boian-
Ciuleşti, dar mai ales prin întemeierea altora noi (PANDREA St., 2002). Se deschidea, astfel, un
nou drum comunităţilor Precucuteni III, ruta maritimă tradiţională fiind folosită mai rar.
Extinderea comunităţilor gumelniţene spre nord a favorizat naşterea civilizaţiei
cucuteniene, zona de geneză a acesteia fiind localizată în sud-estul Transilvaniei, sud-vestul
Moldovei şi nord-estul Munteniei. De ce aici şi nu în Ukraina sau Rep. Moldova ? Pe fondul
unor vechi legături culturale, întărite de „colonizările" gumelniţene din regiunea subcarpatică
şi din nord-estul Brăilei, comunităţile precucuteniene au împrumutat tehnici de decorare noi -
pictura cu alb, iar mai târziu tricromia de influenţă Petreşti (DUMITRESCU Vl., 1963a, p. 66).
Dinamica schimburilor culturale a crescut odată cu formarea civilizaţiei cucuteniene,
numărul importurilor Cucuteni A3 îrunulţindu-se considerabil. Cele mai multe se concentrează
în zona Brăilei în niveluri Cumelniţa A2: Brăiliţa, Lişcoteanca, Însurăţei (HARŢUCHE N.,
1980a). Nu lipsesc nici în aşezările din Dobrogea: Hârşova (POPOVICI D., HAŞOTTI P.,1988 -
59
În articol, autorul critică vechea teorie a evoluţiei locale alături de elementele de tradiţie Boian fiind
semnalate şi prezenţe străine, justificabile numai în contextul unor schimburi culturale intense, cu vechi
tradiţii.
75
1989), Carcaliu (LĂZURCĂ E., 1984), Tîrguşor „Sitorrnan" (HAŞOTTI P., WISOŞENSKI W.,
1984). Treptat raportul dintre cele două civilizaţii se va inversa, arealul cucutenian
extinzându-se spre sud. Peste vechile aşezări gumelniţene de la Mănăstioara şi Puricani s-au
stabilit comunităţi Cucuteni A3 (PANDREA S., 2002). Tot acum îşi fac apariţia primele
elemente intrusive de origine răsăriteană, identificate pe baza ceramicii de tip „C". În areal
gurnelniţean, cele mai vechi importuri de acest gen se concentrează în Dobrogea - Hârşova
(POPOVICI D., HAŞOTTI P., 1988 - 1989), Carcaliu (LĂZURCĂ E., 1984), Năvodari
(MARINESCU-BÎLCU S. et alii, 2000-2001) - deschizându-se, astfel, culoarul pătrunderilor
răsăritene.
În etapa Gurnelniţa Bl, când Dobrogea a fost ocupată de comunităţile Cernavodă I,
legăturile cu arealul cucutenian au continuat; astfel, în aşezările de la Căscioarele şi Gurnelniţa
s-au descoperit importuri Cucuteni A3 (DUMITRESCU VI., 1964b; DUMITRESCU VI.,
MARINESCU-BÎLCU S., 2001, pp. 122-123), iar în tell-ul de la Hârşova, nivel Cernavodă Ia,
importuri Cucuteni A4 (POPOVICI D., HAŞOTTI P., 1988 - 1989). Pe măsură ce arealul
gurnelniţean s-a restrâns, formele tradiţionale (Gurnelniţa A2) păstrându-se doar la sudul
Dunării, cultura Sălcuţa s-a extins spre Banat şi la est de Olt, direcţia schimburilor culturale
mutându-se spre vest. Multe aşezări sălcuţene datează din fazele Ilc şi III, perioadă în care
civilizaţia Gurnelniţa apusese (ŞIMON M., 1989). De aceea, comunităţile Sălcuţa - Krivodol -
Bubanj pot fi privite „ca urmaşi ai populaţiei culturii Gumelniţa împinse spre vest" (MORINTZ S.,
ROMAN P., 1970).
Coroborând transformările climatice şi geo-morfologice cu modificările survenite în
relaţiile interculturale, găsim o explicaţie plauzibilă privind sfârşitul civilizaţiei gurnelniţene.
Pătrunderile Cernavodă I în Dobrogea se produc după sau cel mult în momentul inundării
aşezărilor din zona litoralului vest - pontic. Stratigrafia aşezării de pe insula „La Ostrov" indică
o inundare a aşezării la nivel Gurnelniţa A2 final, situaţii similare fiind semnalate în aşezările
„lacustre" (în fapt, inundate) din zona lacurilor Vama - Beloslav (TODOROVA H., 1995, p. 89).
Începând cu 4300 BC.CAL nivelul mării creşte, iar zonele joase din lunca Dunării sunt inundate
- de aceea, puţine aşezări îşi continuă evoluţia în faza Gurnelniţa Bl. Deplasarea spre zona
deluroasă şi spre vest face ca centru de „iradiere" culturală să devină complexul cultural
Krivodol - Sălcuţa - Bubanj; centrul minier de la Ai Bunar decade, impunându-se acum Rudna
Glava şi zona transilvăneană ocupată de comunităţile Bodrogkeresztur.
Legăturile cu lumea egeică au fost păstrate în permanenţă, de-a lungul întregii evoluţii a
civilizaţiei gurnelniţene şi în perioadele următoare. Descoperirile de la Dikili Tasch ilustrează
cel mai bine interferenţele culturale dintre cele două lumi. Astfel, alături de ceramica grafitată
şi cu decor în „stil Marica" (incizie şi excizie, incrustaţie cu pastă albă - Karanovo V /VI) s-au
descoperit fragmente ceramice pictate cu negru pe fond roşu - specifice Neoliticului Recent din
Macedonia orientală şi Tracia grecească, prezente mai rar şi în Tesalia - şi ceramică pictată în
stil „Galepsos" (SEFERIADES M., 1983, pp 655 - 657). Sfârşitul aşezării de la Dikili Tasch, ca şi
în cazul altor aşezări din Tracia de nord - Junacite, Dolnoslav - a fost marcat, probabil, de
pătrunderi violente, după cum o dovedesc ultimele niveluri eneolitice incendiate.
Prin urmare, interferenţele culturale din spaţiul carpato-balcanic se accentuează în etapa
eneoliticului timpuriu (Boian III/IV, Poljanica III/IV, Sava III/IV, Harnangia III/IV,
Precucuteni II/III) contribuind la geneza „civilizaţiilor străvechi" - Gurnelniţa şi Cucuteni.
Dinamica schimburilor creşte, constituirea identităţii fiecărui complex cultural realizându-se
prin unificarea tradiţiilor locale şi preluarea creatoare a noii mode. Dispariţia aşezărilor din
Dobrogea rupe echilibrul acestor schimburi, determinând decăderea treptată a vechilor centre
gurnelniţene din nordul Dunării. Fenomene similare se petrec şi în sudul Dunării, zona Traciei
de nord fiind treptat depopulată. Vechile tradiţii „renasc" în mediul sălcuţean, dar formele
tradiţionale sunt metamorfozate; în locul multitudinii de forme şi decoruri, de terne plastice, în
locul măiestriei „artistului" care prin minimum de mijloace „însufleţea" opera sa, rămân
formele utilitare şi imitaţiile rigide după un canon.
76
CAPITOLUL VIII
CONCLUZII
În prima fază a complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI s-au format variante

locale datorită existenţei unor fonduri culturale anterioare diferite: Boian, Poljanica, Marica,
Sava, Hamagia. Diferenţe zonale sunt vizibile mai ales în privinţa pastei, deoarece tehnicile de
preparare şi ardere au rămas mult timp neschimbate. La acestea se adaugă şi resursele naturale
diferite de la o zonă la alta (de exemplu pirolusita existentă numai în regiunea Vama), care
determină texturi şi culori diferite pentru vase produse în aceleaşi condiţii.
Credem că un rol important în formarea complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI,
asemenea primului impuls, l-a avut curentul sudic, din zona Traciei de nord. Analizând
formele ceramicii Marica III-IV, descoperim elemente ce se vor generaliza ulterior în întreg
arealul gumelniţean. Vasele în „patru colţuri", vasele bitronconice cu partea superioară
bombată stau la baza formelor „elegante" descoperite în mormintele din regiunea Vama.
Pictura cu grafit ilustrează cel mai bine modul de formare a culturii Gumelniţa. Ea apare
pentru prima dată în Macedonia Răsăriteană şi Tracia egeeană, la sfârşitul neoliticului târziu
(Sitagroi II, Dikili Tash I, Paradirni II), sub influenţa Tesaliei unde decorul pictat avea deja o
lunga tradiţie (ASLANIS I., 1989, p. 75). Utilizarea grafitului este cunoscută mai de timpuriu, la
sfârşitul neoliticului mijlociu, tot în Macedonia Răsăriteană, fiind folosit doar ca o componentă
pentru colorarea angobei. Decorul grafitat al ceramicii Poljanica III - IV este identic cu cel din
Tracia de nord. Tehnica ceramicii grafitate se generalizează mai târziu în nordul Dunării, la
nivelul Boian - Spanţov. Aici, alături de motive spiralice de provenienţă sudică, sunt pictate şi
motive realizate anterior prin tehnici diferite (de exemplu motivul „dinţilor de lup").
Credem, totuşi, că forma de manifestare a curentului sudic nu a depăşit nivelul unei
„mode" culturale. De aceea, legătura cu fondul cultural anterior s-a făcut în mod organic. Dacă
ar fi avut loc mari deplasări de populaţii, aşa cu s-a încercat să se demonstreze, cum ne
explicăm atunci evoluţia neîntreruptă de la cultura Boian la cultura Gumelniţa ? Chiar dacă în
multe aşezări locuirea începe la nivel Gumelniţa Al, există şi mari tell-uri, precum cele de la
Tangâru şi Hârşova, unde s-a demonstrat stratigrafic că nu apare cezură între nivelurile Boian
IV (sau V - BERCIU D., 196la) şi Gumelniţa Al. Ideea unei „colonizări" trebuie acceptată cu
prudenţă, doar pentru zone restrânse, unde fondul cultural anterior nu a avut o contribuţie
însemnată la geneza noii culturi.
Saltul cultural de la Boian-Spanţov la Gumelniţa Al s-a produs treptat, dinspre sud spre
nord, distingându-se cel puţin două secvenţe cronologice. De exemplu, tell-urile Tangâru şi
Hârşova, deşi au cunoscut o evoluţie neîntreruptă, trecerea de la o etapă la alta nu s-a făcut în
acelaşi timp. Situat mai la sud, tell-ul de la Tangâru a cunoscut de timpuriu influenţele sudice,
faza Gumelniţa Al începând la nivelul primei secvenţe cronologice (contemporană cu cea de la
Măgurele). În tell-ul de la Hârşova, materialul ceramic din locuinţa L.9 prezintă trăsăturile
caracteristice celei de-a doua secvenţe cronologice (Fântânele - după E .Comşa): frecvenţa mai
mică a vaselor cu prag, apariţia formelor bombate, cu buza înclinată spre interior.
O discuţie aparte se impune în cazul aspectului vest - pontic. Problema existenţei în
Dobrogea a unui facies local al culturii Gumelniţa sau a unei culturi distincte „Vama" a suscitat
77
interesul multor arheologi români şi bulgari. Lipsa unei stratigrafii verticale pentru aşezările
inundate din apropierea lacurilor Vama şi Beloslav, precum şi caracterul restrâns al cercetărilor
sistematice din zona litoralului românesc îngreunează foarte mult înţelegerea aspectului vest -
pontic. Considerăm mult mai convingătoare interpretarea propusă de I. Ivanov: în locul
fărâmiţării culturale, autorul propune o imagine de ansamblu a eneoliticului dezvoltat din
Balcani, sub forma unui mare complex cultural, în cadrul căruia se individualizează trei grupe
distincte: Gumelniţa - Karanovo VI, Sălcuţa - Krivodol şi Vama.
Subliniam în introducerea lucrării că o simplă analiză a materialului ceramic, fără o
coroborare a acestuia cu celelate categorii de inventar arheologic, naşte adeseori concluzii
sterile de laborator, faze şi culturi create artificial. Manifestările religioase, concretizate indirect
în plastica, construcţii de cult şi descoperiri funerare, surprind poate cel mai sensibil
transformările care apar în cadrul unei comunităţi preistorice. De aceea, credem că
descoperirile din regiunea Vama, care cuprind o arie geografică destul de restrânsă, nu
trădează o nouă concepţie religioasă, idolii înscriindu-se în canonul destul de rigid al plasticii
gumelniţene. Ceea ce impresionează este concentrarea mare de piese din cupru şi aur. Prezenţa
unor piese de inventar funerar confecţionate din materiale rare, inexistente în regiunile
învecinate (marmura, obsidianul) ne sugerează existenţa unor legături cu regiuni îndepartate.
Lipsa unor verigi de legătură nu trebuie să excludă posibilitatea practicării navigaţiei de-a
lungul coastei litorale, la distanţe mari.
Varianta vest-pontică s-a manifestat doar în regiunea litoralului, limita sa nordică fiind
probabil în apropierea oraşului Constanţa, cele mai recente descoperiri - Corbu de Jos şi
aşezarea de pe insula „La Ostrov", Lacul Taşaul - urcând puţin spre nord limita propusă
anterior de P. Haşotti. La nord de Corbu apar urme de locuire Boian IV şi Gumelniţa Al: Istria,
Baia, Sarichioi. Nici în interiorul Dobrogei aria variantei vest-pontice nu poate fi extinsă,
descoperirile de la Atmageaua Tătărască dovedind o prezenţă Boian puternică (nivel Boian A).
Răspândirea culturii Boian (în faza Vidra, dar mai ales în faza Spanţov) de-a lungul Dunării şi
în nordul Dobrogei îşi găseşte explicaţia şi în existenţa unor condiţii geografice favorabile (în
apropierea apelor: Teliţa, Taiţa, Casimcea, Carasu).
La nivelul celei de-a doua faze a complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI,
diferenţele zonale dispar treptat. Uniformizarea culturală a cuprins spaţii largi, forme şi
decoruri circulând din zona egeeană (Dikili Tash) până în nord-estul Munteniei (Brăiliţa).
Repertoriul de forme se îmbogăţeşte foarte mult prin crearea unor tipuri ceramice noi, derivate
cel mai adesea din tipuri existente şi în faza anterioară - mai ales în grupa formelor închise.
Tabelul tipologic al formelor ceramice ilustrează tendinţa de generalizare a tipurilor
uzuale: străchini cu umăr rotunjit şi buza înclinată spre interior, castroane de dimensiuni mici
cu buza evazată şi umăr ascuţit, vase bitronconice cu umăr rotunjit, vase globulare. La nivelul
fiecărei variante locale recunoaştem aceleaşi dominante: amplificarea raportului dintre înălţime
şi linia diametrului maxim, înclinarea buzei spre interior, dezvoltarea umărului (carenat sau
profilat). Astfel, formele din prima etapă sunt modificate uşor, toate asemănându-se prin
aspectul „turtit" al profilului. Dispar vasele cu prag, în locul lor fiind preferate castroanele
bitronconice cu umăr profilat.
Spre sfârşitul fazei Gumelniţa A2 se răspândesc tot mai mult vasele piriforme,
prevăzute cu două torţi - tip amphora, sub influenţa culturii Sălcuţa, forme care vor continua şi
m etapa Gumelniţa Bl. Remarcăm numărul mare de străchini şi castroane miniaturale de
culoare cenuşie (fără urme de ardere secundară), omniprezente în întreg arealul gumelniţean,
de dimensiuni aproape identice, decorul rezumâdu-se, cel mai adesea, la simpla lustruire a
suprafeţei exterioare.
Omogenizarea culturală pe un spaţiu imens nu s-a produs prin simpla circulaţie a
produselor artizanale, ci, mai ales, prin schimburi de idei şi tehnici. Necesitatea unor materii
prime, puţin accesibile, precum minereul de cupru şi grafitul, a facilitat penetrarea rapidă a
„modei" sudice. În această privinţă ne raliem ipotezei avansate de VI. Dumitrescu, privind
78
Aceshti fenomen atât de amplu nu i se putea sustrage regiunea Vama. Alăhtri de
formele tradiţionale, observăm şi aici tendinţa generală spre forme cu o deschidere mai mare şi
aspect bombat. Cele mai conservatoare rămân piesele cu caracter funerar.
Fără a se vrea exhaustivă, analiza noastră rămâne, în final, asemenea unei „frânturi"
dintr-un univers practic infinit de forme şi decoruri; suficientă, însă, pentru a surprinde
măiestria meşterilor olari gumelniţeni. Dinamica schimburilor comerciale a făcut posibilă
circulaţia unor tehnici noi şi, odată cu ele, a unor „gusturi" mult mai rafinate, a unor concepţii
religioase mai complexe; de aici şi varietatea formelor, „codificarea" motivelor, „însufleţirea"
luhtlui prin minimum de mijloace tehnice şi artistice.
79
THE CERAMICS
OF THE GUMELNIT, A - KARANOVO VI CULTURAL COMPLEX
PHASES Al AND A2
The Eneolithic complex of the painted ceramics of south-eastern Europe detaches itself
from the rest of the prehistoric cultures of this space, therefore the term "civilizations of ancient
Europe" is more and more justified by the archaeological finds of the last decades. From the
first decades of the 2Qth century, the idea of the "archaic civilisations" began to take shape;
systematic digging sites but also numerous fortuitous discoveries brought to light pieces of an
immense puzzle.
After a century of archaeological investigations, what was at first only surmised was
partially demonstrated. We mention, in this respect, only the spectacular discoveries from the
necropolis of Vama and Durankulak, which "revolutionized" Europe's prehistory. What was
surprising was not the richness of the funerary inventory as such, but especially the clear clues
concerning the existence of certain complex social structures.
lt is a well-known fact that ceramics, more than any other material, indicates the
"tastes" of a prehistoric community, its perceptiveness and its creative potential. Painted before
or after being baked, with graphite or vegetal colours, the ceramics of the late Eneolithic age
bespeaks a superior cultural levei. The other distinctive elements of the archaic civilizations are
not absent either: an evolved social organization, with differentiation depending on profession,
age and sex, complex religious manifestations.
While for the Cucuteni culture the ceramic material has been analysed in various works
of synthesis, in the case of the graphite ceramics - Gumelniţa I Sălcuţa - the studies confine
themselves to the isolated finds; the only attempts at a synthesis, remaining however in the
state of a manuscript, belong to the late lamented M. Şimon.
That is why I consider appropriate the choice of the theme for this thesis as my
endeavour represents only a chapter of a vaster project. Given the immensity of the ceramic
material that has been discovered in the area Gumelniţa-Karanovo VI, I have stopped, in my
approach, at the first stage of Gumelniţa A, taking into consideration, however, also the
connections to the anterior cultural background, and the final stage of Gumelniţa B. For the
creation of the thesis, along with the ceramic material that has been published, I have also
analysed unpublished discoveries from the settlements of Căscioarele - „Ostrovel", Hârşova -
tell, Năvodari - the island of La Ostrov".
11
Before presenting the said theme, a few methodological explanations are in order,
without which everything would limit itself to a barren succession of forms and decorations.
Even if the archaeological research is diffused unequally in space, I have tried to present the
ceramic material from all the regions of the Gumelniţa-Karanovo VI complex, so as to give a
general image, beyond regional aspects and phases, more often then not, created artificially. I
have focused the proper analysis especially on the ceramic material that originated from clear
stratigraphic situations - complexes of vessels, dwellings, graves. Another aspect on which I
have lingered is the one of the utility of the ceramic pieces, naturally within the limits of the
information that we possess - comparative ethnographic studies or a clear stratigraphic
context.
80
The cult vessels constitute a distinct ceramic category, through their shape and their
role. That is why their analysis goes beyond the morphological aspect or the utilitarian one, and
the decoration becomes a real religious speech. Any attempt at deciphering it requires the
comparison with the other forms of artistic and religious manifestation that were idiosyncratic
to the age. Even though our approach concludes with more hypotheses, I think that, if it didn't
exist, we would just stopat some dusty objects, without feeling the vibration of the spirit that
created them.
The development of the Gumelniţa-Karanovo VI cultural complex on such a huge area
can be explained only within the context of intense cultural exchanges. Their nature -
displacement of populations or material exchanges - is best perceived at the levei of the
ceramic production. Many of the local imitations, copying the "fashion" of their epoch, were
fallaciously published as imported ceramics, and the analysis limited itself, most of the time, to
the decoration. Corroborating the traditional methods of relative dating - typological and
chorological - with the calibrated C14 data, I have tried to delimit the main communication
lines and the chronological relationship between the evolutionary phases of the Gumelniţa
culture, and those of the neighbouring Eneolithic cultural complexes.
An important contribution to the creation of the thesis has been macle by the numerous
specialists who allowed me to gain access to the unpublished material and helped me with
suggestions and critica! observations. That is why, in the hope that it will not be interpreted as
gratuitous praise, much too habitual for this kind of papers, I thank, for all their help and
support, Mrs. Silvia Marinescu - Bîlcu, Puiu Haşotti, Dragomir Popovici, Bernard Randoin anc!
Alexandru Vulpe. Also, I have received a series of extremely useful suggestions and
information from Romanian - Radian Andreescu, Marian Neagu, Stănică Pandrea, Mihai
Irimia, George Trohani, Valeriu Sârbu, Lazăr Cătălin, Alexandru Dragoman, Pavel Mirea - and
Bulgarian researchers -Henrieta Todorova, Vladimir Slavcev, Evgenia Naidenova.
I. ANALYSIS OF THE CERAMIC MATERIAL. METHODOLOGY

The analysis of the ceramic material, no matter to which period it belongs, must observe
some rigorous criteria, that would permit the pinpointing of all the characteristics conceming
the composition of the paste, the shaping, the finishing, the baking, the decoration. Also called
the „guiding fossil" of archaeology, ceramics can offer abundant and very diverse information,
from the identification of the techniques which were used to produce the pottery, to the
dynamics of the commercial exchanges and the symbolism of the decorative motifs. Even the
fingerprints that were kept on some ceramic fragments can constitute precious clues regarding
the age of the manufacturer. However, the lack of some chemical and microscopic analysis
makes the archaeological research much harder, which is the reason why the study of the
ceramic material confines itself, more often than not, to merely listing forms and decorative
motifs, thus creating, artificially, new phases and cultures.
While for the antiquity, the dating can be macle fairly easily, during prehistory, the
problem is much more complex. That is why the stratigraphic context in which the ceramic
fragments were discovered plays a significant role; an analysis on closed complexes, with a
clear stratigraphic situation, is recommended. For the published material, this is, most of the
times, impossible, as the illustration was conceived more on artistic then on scientific criteria -
whole decorated vessels, of the same type, instead of fragmentary pieces, typologically diverse.
The stratigraphic complex is also important for the comprehension of the ceramic pieces'
usefulness. Thus, for the vessels that were discovered in necropoleis, a separate analysis is in
order, as the conservatism from the fWlerary field is also found in the typology of the forms
and of the motifs.
For the ceramic manufacturer, the term „ceramics" includes a great variety of materials
utilized in the nuclear and electronic industry, which have in common the fact that they are
neither metallic, nor organic. For the archaeologist, the same term designates pieces that were
81
modelled from baked clay-related sediments - vessels, coroplastic iterns, bricks, terracotta
pieces, tiles, faience, gritstone, jewels, seals, earthen larnps, resonance vessels.
The appearance of ceramics

The oldest pieces of baked clay appear in an isolate manner in Moravia, in Dolni
Vestonice and Pavlov (Gravettian, 28 OOO - 20 OOO B.C.), - "they have been shaped out of earth,
apparently mixed with a bony material, as a powder, and they have been fired in hearths. This discovery,
unique for the Early Palaeolithic, has preceded with 15 OOO years the appearance of ceramics in various
regions of the world." Near the hearths, over 100 figurines have been discovered, reproducing,
more often that not, carnivorous animals - wolves, felines, bears - and feminine figures,
"deliberately fragmented, baked and re-baked or cast into the fire."
Yet, the first fired mineral sedirnents have been utilized in order to obtain lime and
plaster, if we do not take into account these isolated finds of the early Palaeolithic. The
transformations that the calcareous rocks go through under the effect of fire were noticed by
the Natufienian communities of the Syrian - Palestinian area, through the construction of
hearths out of limestone blocks, or their arranging in a calcareous layer.
Il what concerns the technologic process, it is interesting to notice that the baking
ternperature did not constitute an impediment: the lime, baked at 800° C, was utilized as early
as the PrePottery Neolithic A stage, as the discoveries of Ain Mallaha and Hayonim have
proven. For the plaster (fired at only 120°C), the oldest discoveries are recorded in Jericho,
Munhata - during the next stage, PrePottery Neolithic B.
While for the lime and the plaster, the area of genesis can be localized with certainty in
the Syrian - Palestinian space, not the same can be said in the case of the ceramics. After a timid
appearance of the first baked clay figurines at the PrePottery Neolithic A (Mureybet III) and the
PrePottery Neolithic B (Jarmo, Ganj Dareh, Guran) levels, ceramics has seen a spectacular
development; the fast diffusion of the new technology originated from at least two centres:
Mesopotamia and Anatolia, and the Syrian - Palestinian space remained for a long time
tributary to the "white vessels" macle of plaster.
The first technical experiments in the field of ceramics were recorded in Mureybet III,
during the second part of the PrePottery A phase (9500 a.Chr.): in the Mureybet III A level, 8
figurines were discovered, 4 macle of stone and 4 of baked clay, with the feminine attributes
clearly marked, and painted miniature vessels. In the PrePottery Neolithic B level, the
discoveries increase in number: in the area of the Middle Euphrates - in Mureybet (IV), in the
area of Damascus - in Aswad II, Ghoraîfe, Bouqras, in Southern Levant - in Beidha, Ain
Ghazal, Munhata, Jerichon in Anatolia - <;atal Hiiyiik, in the region of the Zagros Mountains -
in Jarmo, in Luristan - in Ganj Dareh and Guran.
The profound mutations that took place at a mental level have determined radical
transformations in the lifestyle, as the new technological discoveries were closely linked to the
religious sphere - that is why the thematic shape of the first vessels was not at all accidental.
Eloquent examples in this respect are the discoveries from Jericho and Afn Ghazal - figurines
modelled out of clay and plaster, laid down in ritualistic graves.
The connections between the shaping of the clay and the idea of creation can be also
found in the myths of humankind:
"Then the Lord God formed of dust from the ground and breathed into his nostrils of life; and
man became a living being." (Genesis 2:7)
"In the sweat of thy face shalt thou eat bread, till thou return unto the ground; for out ofit wast
thou taken for dust thou, and unto dust shalt thou return" (Genesis 3:19).
2. The making of the paste
The clayey sediments can be found in abundance in nature, in the superficial levels of
the earth's crust; they were generated by the degradation of silicate rocks, formed in the depth
and decayed under the effect of climatic factors. The clayey sediments can be seen in the point
82
of genesis ("primary clay"), or massed at a great distance from it ("secondary clay"), owing to
the geo-morphological transformations of the soil.
The structure of the clayey minerals has remained unknown for a long time, as the
constitutive particles, of very small dimensions, could not be noticed with the magnifying glass
or with the common microscope. The clayey minerals are characterized by a basic chemical
composition made up of silicon, aluminium, oxygen and hydroxyl groups, and have a
multiple-layer structure ("with foils"). While within every layer, the link is strong, between the
layers, the cohesion diminishes greatly, thus explaining the "breaking up into foils" of bad
quality pottery. The grouping of a certain number of layers (up to a few thousands) gives birth
to a clay partide, measured in micrometers (= 1/1000 mm). However, the first level of
organization of the particles, accessible in the sense of the ceramologic analysis, consists of the
"grain" of clay, more or less homogenous, finer or fatter - made up of thousands of "little
foils".
In nature, clay almost never appears under a mono-mineral form. The clayey sediments
often contain limestone (marl), dolomite, iron oxides, and hydroxyls ("red earth"), sand (sandy
clay). Consequently, the notion of "clay" covers a wide range of sediments, specific to each
deposit (conditions of formation through the progressive decay of the matrix, conditions of
massing in sedimentary basins). The ones situated at great depths, under the effect of the
temperature and of the high pressure, they re-crystallize progressively in compact rocks,
closing the "geologic cycle". Actually, through the deliberate baking of the clay, man has
recreated this natural phenomenon, but the amount of energy is infinitely smaller than the one
consumed in a natural way, in the process of geologic lithification.
The main feature of clayey minerals is the fact that they can be diluted, forming
colloidal substances - water allows the "slide of the foils", conferring plasticity to the clay.
Through drying, the volume of the modelled clay decreases, depending on the quantity of
water that is absorbed by the clayey sediment and on the temperature. The degree of cohesion
of the layers ("little foils") heightens, restoring the hardness to the clay. Thus, they have
obtained the first bricks through the mere drying of the clay. In the PrePottery Neolithic A level
of Aswad (7750±120 B.C. I 7620±120 B.C.), we have discovered crude bricks, and in Jericho, the
first moulds for the production of bricks have been validated. In the PrePottery Neolithic B
phase, the number of the discoveries increases - Ganj Dareh, Munhata, C::ayonu - and in the
Samaria culture, they become a "Mesopotamian speciality".
Also, among the unbaked clay forms, we mention the masks from the symbolic graves
of Vama. In the necropolis of Vama I, three symbolic graves with masks (M.2, M.3, M.5) have
been discovered: on the bottom of the rectangular-shaped holes in the ground, with round
angles (M2. - 2,25 x 0,90 m I M.3 - 1,95 x 1,00 m), in the north-eastem part of it, real-size
human masks have been modelled. The masks have been "baked for a little while or merely dried in
the sun".
The fat clay ("the potter's loam"), used for the ceramic production, contains a greater or
a smaller proportion, depending on the deposit's quality, of organic and mineral residues -
particles that do not possess plasticity. That is why the making of the paste of good quality
supposes the passage through an entire "technological chain":
- the preparation of the natural deposit before the extraction of the clay, through
repeated moistening;
- the "wintering" of the clay, a period during which the organic particles eliminate one
another through biodegradation;
- the cleaning of the clay through sifting and washing;
- the repeated "kneading" through which the air pockets were eliminated and the paste
was homogenized after the adding of the degreaser.
Also, in the category of the modelled clay, we mention the kaolin, a white clayey rock of
the best quality, utilized for the production of porcelain, and the red clay, impure clay, out of
which building materials were created: bricks, tiles, slabs of terracotta, ewers.
83
Shaping, finishing
For a long time, it was considered that the potter's wheel appeared in the South of
Mesopotamia, within the framework of the Ur - Uruk civilization (4th millenium BC). And yet,
only at a mere analysis of the painted Eneolithic ceramics, of an almost perfect symmetry, we
can deduce the use of a special device. That is why "we understand, by this notion, not only the
proper wheel, but any other kind of prap that allows a circular movement, as today's potter's wheel
represents only the final form of a Iong process of technical perfecting of the shaping". The "slow
wheel", composed of a mobile and of a fixed disk, serving as support, can also be considered a
"revolutionary" innovation, and there was only one step from it to the "classical" fonn.
Conceming its origin, we tend to believe that there existed more centres of genesis, as the
evolved communities of southem Mesopotamia and South-Eastem Europe could have
discovered the new technology independently from one another.
After the shaping, the drying of the vessels was effected gradually, so as to prevent the
clay from cracking. Lacking written sources, the ethno-archaeological shtdies suggest a few
details - the drying of the vessels was done during warmer seasons (during winter, a
supplementary consumption of energy would have been necessary, in order to heat up the
room where the vessels were kept until the firing); the vessels were placed in the shade, mouth-
down, so that so that the water evaporated gradually, without producing cracks in the vessels'
walls. After the drying, the vessels' volume decreased with 1I5 - 1I6, by comparison with the
initial size.
The finishing methods are very varied, depending on the function of the vessel and on
the experience of the potters: the covering with the engobe, the lustre, the applying of the
decoration, of other elements modelled in relief - ears, anthropomorphic and zoomorphic
motifs.
Baking, kilns
The colour of the ceramics depends greatly on the baking environment - oxidizing or
reducing - but also on the nature of the fuel, the composition of the engobe, or the secondary
firing. That is why we consider that the colour of the ceramics is a clue that must be utilized
with cautiousness, with a view to establishing the baking environment, and the stratigraphic
context also plays an important part.
Moreover, the colour of the ceramics is influenced by the metal oxides from the engobe
which, through the firing process, confer a certain hue: kaolin - white, manganese oxide - dark
brown, iron oxide - red, antimony oxide - yellow, cobalt oxide - light blue, lead oxide - white-
yellowish. Black graphite ceramics has in the paste/engobe carbon crystallized in the shape of
graphite, added before or after the first firing, through the "bathing" of the vessel in an
emulsion of water and graphite powder.
The classification of the kilns has been made according to the following criteria:
the building materials that were utilized: adobe, brick, stone;
the manner of arranging;
the inner compartmentalizing: simple, with a fire box and a firing chamber, or
with storeyed firing chamber;
the morphological aspect of the dome: conical, tronconical, oviform,
hemispherical, pyramidal, apsidal;
the type of fixing of the grid: sustained by a pole, by an intervening wall, by
mobile pilasters. However, on the whole, the rnain cornponents of the kiln, validated for the
first time during the Neo-Eneolithic - fire box, grid, firing chamber - are found even nowadays.
Fonns and decoration - criteria of classification

While in what regards the paste, the criteria of classification are relatively simple, taking
into account mainly the composition, the shaping, the finishing and the baking, on the subject
84
of the forms and of the decoration, the classifications differ, depending on the preference for
one of the criteria or the other: morphological, utilitarian, stylistic, ethnographic etc.
The morphological criterion is utilized especially for the creation of the typological table of
the forms. On the basis of the qualitative parameters, we establish the geometrica! types -
ovoid, spherical, tronconica!, bi-tronconica! - whereas the quantitative parameters allow the
grouping in open/ closed forms, on the basis of the ratio of the cornponents of the wheel: the
maximum diameter, the mouth's diameter, the base's diameter. The subtypes show the minor
differences that pertain to the shape of one sole part of the vessel (the mouth's edge, the
presence or the absence of the ears, aflat or ring-shaped bottom etc.).
The utilitarian criterion can be utilized when we possess precise and certain information
conceming the function of the vessels - the written sources, the stratigraphic context. Most of
the times, however, we resort to ethnographic comparison, as the explanation is not always the
rnost suitable. For example, the so-called "powder-cases" of the Gumelniţa sphere of
dissemination look more like earthen lamps than like vessels for colours, used for making
tattoos. For the Greek or the Roman ceramics, the utilitarian criterion has allowed a rigorous
grouping of the forms, and the ceramic types have been clearly defined. The morphological
aspect and the decoration depend on the function of the receptacle: for instance, the decoration
of the Attic amphora observes in detail the mythological story, while the decoration of the small
vessels for perfume, aryballoi, confines itself to floral and animal motifs. With a minimum of
means, the Greek artist has managed to convey all the details of the mythological narrative. On
the famous amphora with the representation of the game of dice between Achilles and Ajax, the
ceramic worker Exekias directly suggests the superiority of the first hero: level with each man's
mouth, there are the numbers 4 for Achilles and 3 for Ajax.
The stylistic criterion concems the form of organization of the decoration - the observing
of some techniques of production, associated with certain decorative motifs. Unlike the type,
which defines a shape that observes a canon to its very identity, the style also preserves the
finger print of the creator. Thus, the painted vessels of Cucuteni can be included in certain
stylistic groups (a, p, y, 5, E, g; in exchange, for the Gumelniţa ceramics, the ceramic types are
much more suitable - a form that is associated with a certain type of decoration.
The ethnographic criterion is predominant in the old typologies, and the employed terrns
are justified to a greater or to a lesser extent. While for the vessels of the types dish, bowl, cup,
glass, jar, pitcher, ewer, the use of the ethnographic names are considered suitable, not the same
can be said about the terms that designate pieces with a certain function - jug, salt cellar, pan,
griddle, colander.
A complex analysis of the ceramic material supposes the systemizing of the
classifications obtained in accordance with the previously mentioned criteria, and the
preponderance of one or the other truncates the general image. The grouping of the ceramic
types in a unitary system, with a chronological value, can be macle only after the systematic
analysis of several contemporary archaeological complexes, for which the stratigraphic
situation is well-specified. Consequently, during his approach, the archaeologist does not have
to stop at the mere listing of the forms. He must look for answers at a series of questions as:
- What devices did they use for the shaping of the vessels?
- Why did they prefer certain types of vessels and of decoration? What was their
function?
- Which of the "intrusive" pieces were imports and which were local imitations?
- Did these pieces "circulate" or did itinerant craftsmen exist?
II. THE GUMELNIŢA-KARANOVO VI CULTURAL COMPLEX. VIEWS.

The genesis of the Gumelniţa - Karanovo VI cultural complex.
After the Maritsa and Hamangia cultures, in the Carpathian - Balkan space, a great
cultural complex formed, one that was quite stylistically homogenous, known as "the east -
Balkan graphite ceramics complex". The periodizations that were utilized for the same cultural
85
complex differ from one country to the next, making it very difficult to form a general image,
capable of perceiving cultural mutations on vast spaces.
The Bulgarian archaeologists place the Maritsa I - III, Poljanica I - III, Sava I - III
cultures in the early Eneolithic stage. At the middle Eneolithic level, corresponding to the 4th
phase of the said cultures, the phenomenon of cultural standardization, manifests itself more
and more, and the basis of genesis of the end of the Eneolithic gradually comes into being,
represented, within the same space, by the KGK VI cultural complex. A short transition phase
follows, one with three sub-phases (a, b and c), namely the cultures: Cernavodă I, Pevec and
Durankulak.
In the literature of speciality of the former Yugoslavia and Central Europe, the
Bulgarian Eneolithic signifies only the early Eneolithic, whereas the middle and late Eneolithic
correspond to the transition period and to the early Bronze Age of Bulgaria. Thus, the Baden,
Boleraz and Coţofeni cultures are included in the Early Bronze Age.
We find the same problems also regarding the periodization proposed by the Romanian
archaeologists for the prehistory of the Carpathian - Danubian - Pontic space. Without
dwelling on this problem, we deem convincing those cultural divisions that follow the
modifications produced at the level of the social organization and in the religious sphere, as the
artefacts represent only a pale, posterior image of these transformations. The beginning of the
Eneolithic precedes the development of the copper metallurgy, as the Bronze Age starts before
the generalization of the bronze weapons; thus, the long chronology of the period of transition
is not justified.
Conceming the cultural and chronological delimiting of the Eneolithic of our space, we
stress the merit of the Romanian archaeologists, for having succeeded to surpass the state of
relating rigidly to the Aegean - Anatolian Chalcolithic. We have taken into account some
criteria that are meant to record profound mutations and not only mere elements of import or
technical innovations. The Eneolithic signified not only the appearance of the copper
metallurgy, but also economic, social and religious transformations: the development of
agriculture (the primitive ploughshare), the perfecting of crafts (painted ceramics), the
delimiting and organization of the inhabited space, signs of social hierarchic differentiation
(distinctions of funerary inventories).
According to VI. Dumitrescu, the Romanian Eneolithic commences in Muntenia, with
the two phases Boian III - IV, in Oltenia with the Vădastra II culture, in Moldavia with the
phases II - III of Precucuteni (possibly even the first phase, as it is partially simultaneous with
Boian III), in Dobrudja with the last two phases of the Hamangia culture, in south-eastem
Transylvania with the end of the Precucuteni culture.
The attempt to make an earlier or a later periodization does not correspond to the
archaeological realities; the surface dwellings, the enclosed settlements, the copper tools, the
graphite ceramics - these all appear on the levei of the phases Boian III - IV, Precucuteni II - III.
That is why we consider that the periodization which VI. Dumitrescu has propounded is the
closest to the archaeological realities of our space. Given the direction of penetration of the
southem cultural impulses, we accept the slight cultural anteriority of the south - Danubian
regions. The temporal gap of the periodization that the Bulgarian archaeologists proposed is,
however, too great: here too, the characteristics of the Eneolithic period do not manifest
themselves earlier than the Maritsa III, Poljanca III pha:o;es, before they rapidly generalize
during the final phase (N) of the said cultures. Also, between the phases of these cultures, there
was a perfect synchronisrn. The north-western region of Bulgaria, occupied by the Gradesnica
N comrnunities, saw a slower development, because of its "peripheral" position, as opposed to
the centre of the cultural dissemination of the northern Thracian area. That is why the
Gradesnica IV phase was partially contemporary with Gumelniţa Al.
Subsequently, the Sălcuţa culture, born out of the symbiosis of the two (on a Gradesnica
foundation, with Gumelniţa Al influences) saw a distinct evolution, and nowadays, the old
periodization that D. Berciu had proposed proved to be fallacious. While the communities of
86
Gumelniţa disappeared from Dobrudja, once the eastern tribes of Cernavodă I came, the
Sălcuţa Ilb culture spread to Banat.
The Gumelniţa - Karanovo VI cultural complex formed at the level of the late Eneolithic,
after a period of ample material and spiritual transformations. lts evolution was gradual; the
intensity of the cultural impulses decreased progressively, from the centre - the area of
northern Thrace - towards the peripheral zones. We do not deny the role of the uninterrupted
local evolution, but we believe that the use of some new techniques was due, first of all, to the
cultural impulses that came from the south of the Balkan Peninsula. H. Parzzinger included the
Gumelniţa - Karanovo VI complex in the VIII horizon, before 3700 BC, next to the late Aegean -
Anatolian Chalcolithic - Beycesultan XX - XXIV, Kumtepe IB3, Poliochni I - the Black phase
(the Aegean area), Amuq F (Mesopotamia) and Nagada II a-b (Egipt) culture.
The advocates of the local evolution insisted on the independent appearance of the
copper metallurgy and of the graphite ceramics in the Carpathian - Balkan space. The research
that was undertaken by the Russian - Bulgarian expedition in northern Thrace confirmed the
existence of a "strong mining - metallurgical centre". Along with 11 mines of Ai Bunar, with
poly-metallic ore, exploited as early as the Maritsa IV phase, traces of mining were discovered
for the same period, in Hristene and Prochorovo. On the basis of the spectral analysis, E.
Cemych established the existence of other related metallurgical areas: the western regions,
occupied by the Krivodol - Sălcuţa communities, with the mining centre of Rudna Glava, the
Transylvanian and mid-Danubian area, populated by the Tiszapolgar, Petreşti communities.
Around the mines of Ai Bunar and Rudna Glava, numerous Eneolithic settlements developed.
These have played a remarkably important part in the transmission of the new "cultural
fashion" in the neighbouring regions.
From northem Thrace, the copper metallurgy spread especially in the north-eastem
direction, along the west-Pontic shore, reaching "the Dnieper, where the tribes from Tripolje
settled". The spectral analyses that were made on copper pieces discovered in the necropoleis of
Vama I -III and Devnia display coefficients which are similar to the poly-metallic copper ore of
Ai Bunar. That is why we consider fully motivated the hypothesis of an Eneolithic
metallurgical centre in the Balkan space.
We cannot say the same about the origin of the new technology. On the opinion of C.
Renfrew, the copper objects that were discovered in the Balkans are older than the analogous
pieces of Asia Minor and of the Aegean area and therefore, the process of the copper
metallurgy's genesis and evolution should be independent for the south-Balkan zone. Yet, the
early pieces of the Aegean area cannot be "attributed to some independent inventions for two
neighbouring regions: the Aegean area and the Balkans". The discovery of a hairpin with a double
spiralled head in the Poliochni level - the Blue phase, contemporary with the Boian III - IV
phases, proves the anteriority of the copper metallurgy in the Aegean area. The same type of
piece appears in the Balkan area too, at the Gumelniţa A2 level.
Even if the typological method is not always efficient, the cultural links with eastern
Macedonia and the Aegean - Anatolian space cannot be deemed tobe mere "import pieces".
The idols of the type "en violon" and the ones from Thessaly, the golden anthropomorphic
amulets, the vessels of the type "askos", "rhyton", as well as other pieces connected with
religious practices certify amalgamations at the level of some forms of superstructure,
something that was possible only in the case of exogamous marriages, of population
displacement. We mention, in this respect, the stratigraphic situation in Dikili Tasch, a
settlement that is situated in the extreme south of the Gumelniţa zone: the level of graphite
ceramics of the recent Neolithic overlaps a burned level, suggesting the violent destruction of
the dwellings, possibly due to a violent penetration, because "the ceramic fragments of the
middle and the final Neolithic appear as mixed", without a stratigraphic pause between the
two levels.
The geographical position of the site explains the intermittent evolution of the
settlement of Dikili Tasch; violent penetrations have been recorded later too - the last level of
87
Karanovo VI (level 17) was also destroyed by fire. The next levels distinguish themselves "on all
the aspects of the material culture: modification in what concerns the hearth, the rarity of the lithic and
bone equipment, the disappearance of the pieces that were meant to fasten the axes with a hale for the
insertion of the helve, made of polished rock, the almost complete disappearance of the anthropomorphic
and the zoomorphic figurines, the replacement of the richly decorated ceramics with grey or black
ceramics, sometimes even brown, not decorated, with a sloppily polished surface".
The predominant feature of the Carpathian-Balkan Eneolithic - the graphite painting -
was associated with the reduction of the copper ore. The majority of the Bulgarian
archaeologists have adopted to the letter C. Renfrew's hypothesis regarding the local origin of
the copper metallurgy and, implicitly, of the graphite painting. However, the hypothesis of the
independent evolution ignores the archaeological realities of the south of the Balkan Peninsula.
Oriental Macedonia and the Aegean Thrace, a link between the Aegean - Anatolian space and
the Balkans, played a decisive part in the birth of the Gumelniţa - Karanovo VI cultural
complex.
The beginning of the Eneolithic was characterized by a mild climate, with a slightly
higher temperature than that of today, and an exceptionally high level of rain - climatic
optimum; a proof of this is the presence, in the Black Sea, of some species that are now extinct:
stenothermal fish and Spondylus shells. The Spondylus shell omaments spread on a vast area,
up to central Europe, starting with the early Vinca (A3) and Hamangia (5400/5300 BC cal.). The
temperatures were higher than those of the present, but the leve! of the oceans and of the Black
Sea did not reach the current leve} yet.
As a result of a great demographic increase, favoured by climatic modifications, some
communities from both areas move northwards, thus determining the creation of new centres
for the cultural dissemination of the new "fashion". Consequently, the graphite painting does
not originate in northem Thrace, even though this decorative technique reaches its climax
there. The Eneolithic comrnunities of the two regions, under the influence of the old cultural
centres of Occidental Macedonia and Thessaly, develop the painted decoration. At the level of
the Dimini IV - Otzaki B phase, two new types of painting appear, under the effect of the
brown and cream-coloured ceramics, of the Akropotamos kind: the black on red and the
graphite ceramics. The use of the graphite was initially confirmed in eastern Macedonia, for the
middle Neolithic period - in the form of engobe for the category of the fine glazed black
ceramics. Subsequently, pure carbon was utilized to decorate the vessels before baking them.
Amang the earliest discoveries, there are graphite ceramic fragments of the upper level of
Sitagroi - 5200/ 4800 B.C.
One can notice the same direction of penetration of the southern impulses also in the
case of the new ceramic forms. The "storeyed" vessels, the little support-tables, the "four-
angled" vessels, the fruit bowls with long leg and an S profite initially appeared I the south, at
the Maritsa III - IV I Sava III - IV level. On the same chronological level (Karanovo V), the
territorial expansion of the Boian II - IV culture towards the south and the east prepared the
terrain for the cultural standardization, thus facilitating the penetration of the new Eneolithic
elements. However, the shift of some Boian comrnunities must not be mistaken for the direction
of formation of the Gumelniţa - Karanovo VI cultural complex.
E. Comşa considers that the phenomenon took place the other way around: "gradually,
the communities of the transition phase and their direct descendants spread alsa to the east of Bulgaria,
up to the Black Sea coast, reaching to the south, Burgas, if not farther than that". What could have
determined these vast movements, according to the author? " .. .thetj spread gradually, not only for
good farmlands, but alsa, to a great extent, due to the deposits of copper and graphite from Thrace".
Then how can we explain the anteriority of the graphite ceramics of northern Thrace; how was
it possible that the copper metallurgy appeared north of the Danube, when the most important
mining centre developed also, from early times (Karanovo V), in Northern Thrace?
88
The regional aspects of the Gumelniţa - Karanovo VI cultural complex
In a chronological order, the first developed Eneolithic elements emerged along the
Maritsa valley. From the synthesis of Maritsa and some cultural impulses of eastem
Macedonia, the southem variant was bom, known, în the literature of speciality, as Karanovo
VI. The area of diffusion for the southem variant included all of northem Thrace, as it îs proven
by the discoveries from the tells: Azmak, Stara Zagora, Karanovo, Sadievo, Bikovo, Drama, Ezero,
Djadovo, Kirilovo, fambol-Kolena, Madrec, fambol Marceva, Ratcheff, Catalka. The tell of Drama,
situated în the extreme east of this region, best illustrates the southern influences. The
anthropomorphic amulets, the decoration that was obtained from the altemation of the surfaces
with lustre and those which were etched and covered with crude painting (white, red) appear
here initially, as early as the Maritsa IV culture, subsequently spreading to the entire
Carpathian - Balkan space. In the west, the elements of the southem variant have reached the
south-west of Bulgaria, up to funacite, Banjata, Lenovo, Dolnoslav. We consider that the Dikili
Tasch aspect, even if it displays some distinct elements, can be included în the same southern
variant.
Shortly after the genesis of the southem variant, the new "fashion" spread rapidly to the
north, stimulating the passage to the late Eneolithic stage. The quickness of the processes and
their direction of penetration can be explained by the cultural links that had been established
previously, în the Boian III - IV, Marica III-IV, Poljanica III-IV phases; în this context, the
northem variety (Balkan - Danubian) of the Gumelniţa - Karanovo VI cultural complex was
bom. The investigations în the region have started with the archaeological excavations of the
Kodjadermen tell-1907.
Along the Danube and its tributaries of the Romanian Plain, many tells have been
discovered, some of them macle as early as the last phases of the Boian culture. The first data
conceming the stratigraphy of the Gumelniţa culture were offered by the eponymous
settlement formed on a hilltop at the point where the Argeş flows into the Danube, during the
Gumelniţa A2 stage; its making has been put in connection with an older centre situated
nearby. Amang the tells that were examined în the area, we mention: Vidra, Radovanu, Vărăşti,
Pietrele, Vlad Ţepeş, Comana, Uzunu, Izvoare - „Fântânele", Vlădiceasca ..
The western boundary of the Gumelniţa discoveries is marked by the course of the river
Olt: lpoteşti - „La Conac", Orlea - „Grindul lui Muşat". Recent investigations of the Drăgăneşti -
„Corboaica" tell complete the picture of the early Gumelniţa habitation west of the Olt. South of
the Danube, we discern a similar situation în the Hotnica tell, located în the vicinity of the
Kridovol - Sălcuţa zone. The Gumelniţa habitation spread towards the north, in the context of a
previous Boian penetration, up to the foot of the Under-Carpathian hills from the point of
curvature of the mountains. On the banks of the Prahova river, a Gumelniţa settlement (phases
Al and A2) has been identified, în Târgşor.
For the northem variant of the Gumelniţa culture, two chronological sequences stand
aut, suggesting the gradual penetration of the southem "fashion". Thus, în Măgurele, "a strong
southern infl.uence, oriented towards the north" has been registered, an influence that has
determined the cultural leap from Boian to Gumelniţa. In the context of these movements, the
relations with the Precucuteni III zone have intensified. The second chronological sequence
marks the expansion of the Gumelniţa cornmunities în the north-east of Muntenia, as there îs
no genetic affiliation between these and the local population, of Boian - Ciuleşti.
The origin and the remarkable evolution of the Hamangia culture have spawned two
local variants: the Dobrudjan variant, în the territory of Dobrudja, and the west-Pontic variant,
în the coastal area. The sharing of the same space by some Boian IV - Hamangia III
cornmunities proves the existence of certain complex processes of transformation of the late
Hamangia communities. That is why we consider that the following assertion îs much too
categorica!: "we are not dealing with a fusion or an assimilation of Boian elements by some late
communities of the Hamangia culture, but with a penetration and an actual diffusion of the communities
of the transition phase". We feel that the hypothesis of some spatially and temporally progressive
89
transformations is closer to the archaeological realities. The creation of some early Gumelniţa
settlements in fertile areas, along the courses of rivers, was not accidental. It was grafted on
previous "reconnaissance" actions of some small Boian III - IV groups. The discoveries from
Sarichioi "Bursuci" prove the presence of the late Boian elements up to the vicinity of the west-
Pontic shore. "Proto-Gumelniţa" elements have been recorded far from the line of the Danube,
and in Medgidia and Baia.
The earliest manifestations of the Dobrudjan variant concentrate on the Danubian line -
in Hârşova and Cernavodă. On the basis of these discoveries, it has been said that "the first phase
of the Gumelniţa culture begins a bit earlier [in Dobrudja] than the one from the Romanian Plain" - and
it is apparently called "the Hârşova phase". The stratigraphy of the Hârşova tell illustrates indeed
an incessant evolution from the Boian culture to the Gumelniţa culture, but the passage from
one stage to the next would not have been possible without the borrowing of the southern
"fashion".
That is why we believe that we cannot speak of an anteriority of the Dobrudjan variant,
in relation with the northem and much less with the southem variant. The comparative study
of the ceramics and the presence of the late Precucuteni imports in the Gumelniţa Al levei
prove the lack of essence of the so-called "Hârşova phase". M. Şimon has opposed the
hypothesis of the "Hârşova phase", by comparing the ceramic material from Hârşova and
Tangâru. With some pertinent arguments, he has shown that nothing justified the author's
conjecture of finding the oldest forms of Gumelniţa Al in Hârşova. By analyzing the ceramic
material of the L. 9 and the L. 5 dwellings from Hârşova - the campaigns of 1961-1962, kept in
the National History and Archaeology Museum of Constanţa deposit - we have noticed the
differences between the levels: while in the L. 9 dwelling, the pots maintain old Boian elements,
thus being possible to include them in the Gumelniţa Al phase, the L. 5 dwelling, also called
"workshop", is part of a later stage, Gumelniţa A2.
The diffusion of the new cultural trend within Dobrudja has taken place gradually,
following the old directions of infiltration of the Boian IV groups along the Casimcea's,
Carasu's, Teliţa's and Taiţa's valleys. The maintaining of some Hamangia traditions and of
some old cultural links with the settlements from the south of the Dobrudjan coast (along the
Carasu valley) have determined slight differences from the Balkan - Danubian variant.
***
Conceming the West-Pontic variant, the opinions differ: the hypotheses oscillate from
the notion of local facies to the one of the distinct Vama culture, and they deny, to a greater or
to a lesser extent, the presence of the Gumelniţa culture in Dobrudja. According to the theory
that H. Todorova formulated, at the end of the Gumelniţa culture's first phase, certain
communities from the southem region of the Dobrudjan seashore have evolved rapidly
towards a new culture - Vama. Simultaneously, Vama groups, drawn into the activity of
commercial exchange, headed north, along the coast, up to Bolgrad. In this vast area, between
Burgas and Bolgrad, the Vama II-III culture would have had a parallel development with that
of the Karanovo VI culture, phases II - III. The mixed cultural aspect of Stoicani - Aldeni seems
to represent the resuit of the cultural contacts between the Vama population, that migrated to
the south of Bessarabia, and the Precucuteni - Tripolje tribes from the north. "Thus appears a
new culture that can be considered tobe the Bolgrad variant of the Varna culture, known as Aldeni II"
(TOOOROVA H., 1979, p. 31 - 32).
The theory was adopted by the majority of the Bulgarian archaeologists, as Dobrudja
was deemed tobe a distinct cultural entity, separated from the Romanian Plain. The Gumelniţa
culture apparently existed only along the Danube; in the rest of the region, the Vama culture
manifested itself. The opinions of the Bulgarian archaeologists are suspiciously similar,
integrating themselves into the general current of approaching this land's prehistory and
history.
The postulation of such a hypothesis was based, indirectly, also on the interpretation
errors of some Romanian studies. When he analyzed the tell from Hârşova in an isolated
90
manner, D. Galbenu needlessly fragmented the first stage, Gumelniţa Al, by introducing a
stratigraphically inexistent phase - "the Hârşova phase".
While D. Galbenu saw, in the manifestations of the Vama type, elements of the
"Hârşova phase", E. Comşa even propounded the delirniting of a new Neolithic culture in
Dobrudja andin the north-east of Bulgaria, that she also called Vama. Initially, we considered it
contemporary with the Vidra phase and it is widespread in the whole of Dobrudja. During the
'70s, the theory was a bit tinged, owing to the "lowering" of the northem limit of the Vama
culture on the Carasu valley. North of this lirnit, the Dobrudjan variant formed, through a
massive penetration of the transition phase communities, without a Boian - Hamangia III
symbiosis.
Of the systematically investigated Gumelniţa settlements from the territory of Romania,
only the site of the "La Ostrov" island belongs to the west-Pontic aspect. Even if the
investigations in the site that we mentioned are still in progress, on the basis of the preliminary
report, one can say that what was assumed has been, for the most part, demonstrated. In the
Hamangia IV-Gumelniţa Al phase, on the Burgas - Histria coasta! segment, the old Hamangia
traditions are visible, especially in the funerary sphere; the unpublished discovery of Corbu de
Jos - a "four-angled" vessel with a lid - perrnitted us to push further north the former limit that
P. Haşotti had propounded. This limit cannot be moved farther than Histria, because in
Sarichioi, a settlement from the transition phase of Boian - Gurnelniţa was examined. In the
Gumelniţa A2 phase, the regional differences disappear, as the ceramic forrns are cornrnon for
the entire Gumelniţa zone.
The archaeological discoveries of north-eastem Bulgaria, even if they do not belong to
the current territory of Dobrudja, display some striking resemblances with the Gumelniţa sites
from here. In 1969, H. Todorova began her archaeological excavations in the necropolis of
Devnia, and 26 Gurnelniţa graves were exarnined. By corroborating the data gathered from
there and the ones from the Sava tell and from Ezerovo, the Bulgarian researcher defined, for the
first time, the notion of "Vama culture".
The image of the west-Pontic aspect was completed by the systematic investigations
from Goljamo Delcevo and Durankulak. On the right bank of the Luda Kamcia River, H.
Todorova exarnined, between 1968 and 1971, the Goljamo Delcevo tell, with a complex
stratigraphy - the I-XV horizons (h = 7,40 m), starting with Ţonevo, and continuing with the
horizons of Sava II, Karanovo VI I Vama - phases II and III. West of this place, there is the
necropolis of the settlement, where 31 graves from the final stage of the Eneolithic were
discovered.
In Durankulak, the tell situated on the Great Island, and the necropolis with the 1204
graves, located west of the island, have been exarnined. A characteristic of these Gumelniţa
cornrnunities is the use of stone for the foundations of the dwellings and the setting up of the
graves.
The year 1972 brought the most spectacular discoveries, and the necropolis of Vama
revolutionized the south-east-European research of the Eneolithic. The social stratification,
denoted by the differences in the funerary inventory, can only be explained by the existence, in
the area of some remarkably developed Eneolithic cornrnunities. The closest settlement,
Morflotte, is 150-200 metres north of the necropolis. The underwater investigations of the area of
the Vama - Beloslav lakes have completed the map of the Eneolithic discoveries with some
new points: Ezerovo I - II, Arsenala, Strachimirovo I, Poveljanovo.
The first comparative study between the Gumelniţa culture and the so-called Vama
culture belongs to the late lamented M. Şimon. By comparing types of settlements, dwellings,
elements of inventory (chiefly ceramics), he showed that the notion of Vama culture is
inadequate; he accepted the local facies just around lake Vama, due to the previous cultural
background, different from the rest of the Gurnelniţa zone, the background of the Hamangia -
Sava. At the level of the information that we possess until the present moment, we can
complete this demonstration, strengthening the hypothesis of the local west-Pontic aspect.
91
1. The dwellings with the foundations of stane cannot he considered "a characteristic of
the Varna culture"; through an isolated interpretation of the discoveries from Durankulak,
people have reached such conclusions as "the first stane architecture in Europe". However, it is a
well-known fact that the stane was used much earlier for construction, by communities of the
aceramic Neolithic and the early Neolithic from the Syrian - Palestinian space, from Anatolia
and Cyprus. One must keep in mind that, in the cases that we have mentioned above, we
cannot speak of a real stane architecture, as long as the first stane walls appear later, during the
Helladic; the Neo-Eneolithic dwellings with foundations of stane had their walls built in the
trellis work system, or of dried bricks, as in the case of the ones with a wooden platform. The
use of stane only in certain areas can he explained by the climatic conditions (the high salinity
and humidity of the soii around the coast) and the natural resources (calcareous deposits of the
Sarmatian stage).
Consequently, the dwellings with stane foundations do not represent a characteristic of
the so-called Vama culture, more so that they do not appear either in the settlements located
around the Vama - Beloslav lakes, or in the ones from the Romanian seacoast. By publishing
the archaeological surveys that they conducted in the settlement of Ezerovo IV, H. Todorova
and G. Tonceva have generalized the term "lake settlements" - typical of the Vama zone.
However, the first underwater investigations that were made in the area have got to question
the existence of some lake dwellings; it has been noticed that the pillars that corresponded to
the Neolithic levei represented elements of the superstructure, and not poles that sustained the
platform.
2. After analyzing the elements of the funerary ritual from the necropolis of
Durankulak, Vama and Devnia, we notice that the elements which have been considered
"typical of the Vama culture" manifested themselves much earlier, at the Hamangia levei.
Thus, the differences of depth, position and inventory that exist between the graves are not
accidental, but they responded to some conceptions of hierarchy of the communities,
depending on the age, sex and social position of the individual. The transmission of these
customs for severa} centuries can he best observed in the necropolis of Durankulak.
Nevertheless, in the Vama II - III phases, even the more conservative elements start to
gradually fade away, and are replaced by the Gumelniţa traditions:
- the north-south positioning of the graves is given up, in favour of the one that is
common for the Gumelniţa zone, i.e. north-east - south-west;
- the place of the funeral receptacle of the type of the fruit bowl with a long, hollow leg,
of the support-tables and of the "four-angled" vessels was gradually taken by the common
forms of the Gumelniţa culture - bi-tronconica} vessels with round shoulders, dishes with the
edge curved inwards, painted on the inside with graphite; in those cases where the graphite
painting has been supplanted by gold, the motifs remained typical of Gumelniţa;
- instead of the clay figurines of the Hamangia tradition, anthropomorphic amulets and
"en violon" idols have been laid - equally common forms in the rest of the Gumelniţa zone.
The necropolis of Vama probably represented the "sacred area" of the dead for the six
contemporary settlements from the banks of the Vama - Beloslav lakes, nowadays covered in
water, like other Eneolithic settlements of the west-Pontic coast. An argument in this respect is
the remarkable concentration of the gold pieces. Nonetheless, we cannot speak of a "princely
necropolis" of the Gumelniţa - Karanovo VI cultural complex as long as, no matter the chosen
criterion, the Vama necropolis displays a heterogeneous structure: simple and symbolic graves;
graves with a very rich inventory and with symbols of power (sceptres, diadems), next to
graves with a poor inventory; graves for men and for women.
Also, the graves of the cenotaph type do not constitute singular appearances in Vama,
as they were recorded in other systematically examined necropoleis - Devnia, Durankulak.
Even if they did not enjoy the prestige of the discoveries from Vama, the recent
discoveries from the Gumelniţa - related necropolis of Chirnogi - Şuviţa Iorgulescu demonstrate
that the "Vama phenomenon" was not isolated; some of the graves have a rich funerary
92
inventory - bracelets and pearls from Dentalium, Spondylus Gaederopus, omaments macle of
copper and gold, vessels, silex and polished stone tools.
Consequently, the peculiarities of the funeral practices from the Vama region can be
explained by the preservation of some old burial customs of Hamangia, as the conservatism
was much stronger in this sphere. These differences gradually faded away, asin the Vama II -
III phases (= Gumelniţa A2 I Bl) the majority of the pieces can be integrated into the Gumelniţa
typology. The unilateral interpretation of the discoveries from Vama has lead to assertions like
"the first hierarchical civilization was bom on the territory of modem Bulgaria". What exactly
prevents us from assuming that there were similar appearances in other areas? But, until the
publication of new funerary discoveries, the comparative element is absent - that is why the
conclusions are doubtful.
3. The most important element for defining the West-Pontic aspect is the ceramic
material. Given the synthetic character of the chapter, we shall confine ourselves to general
remarks. The ceramics of the Ezerovo type, "with pseudofirnis", considered tobe representative
for the Vama culture, was defined by the following characteristics: predominantly clay that
was baked in a reducing manner, blackish - grey in colour, with a metallic sheen, Hamangia
tradition forms - vessels with an annular leg, decoration macle up of the altemation of the
etched surfaces (covered with white, red or black paste) with polished ones. Up to now, there is
nothing out of the ordinary - similar paste, forms and decoration also appear in the rest of the
Gumelniţa zone, albeit, truth be told, to a lesser extent. Along with this pottery, the vessels
from the necropoleis have also been analyzed - Vama II, Devnia, Durankulak, from the grave
of Palazu Mare, the ones from the Solacolu collection, and the vessel with a lid, from Corbu de
Jos - without taking into account their special character. The new forms and decoration have
been created by Hamangia comrnunities, under the influence of the southem cultural trend.
Their fashioning in a particular way has given birth to some hybrid types, in which the old and
the new elements have merged in an organic manner. Created at the end of the Hamangia
culture, the ceramic types at issue will have a long evolution, owing to their special character;
however, they did not represent a dominant feature of the Gumelniţa ceramics from the coasta!
region, because they did not have a practica! function. In the settlements from the Vama region,
the most numerous are the dishes and the bowls, typical of Gumelniţa. Even in the necropoleis,
the comrnon shapes generalize during the II - III phases. The aspects which were previously
analyzed constitute only part of the arguments that demonstrate the lack of essence of the
notion of "Vama culture".
Cultural synthesis. Stoicani - Aldeni

The structural diversity of the Carpathian - Balkan Eneolithic manifested itself
especially during the first phase Gumelniţa Al/ phase I of Karanovo VI I Vama I, and the
causes were manifold: the intensity of the southem impulse, which differed from one region to
another; different previous cultural background; different cultural exchanges, depending on the
neighbouring cultures; the climatic and relief peculiarities, specific to each region; natural
resources.
The genesis of the great Gumelniţa - Karanovo VI cultural complex would not have
been possible without the preparatory stage of the Early Eneolithic - Boian-Spanţov, Maritsa IV
- Karanovo V, Poljanica IV, Sava IV, Hamangia IV. The area of diffusion covered an imrnense
space, from the Aegean Sea (Dikili Tash) to the foot of the Under-Carpathian hills of the
mountains' curvature. During the second phase, the phenomenon of cultural standardization
intensifies. In the present moment - Gumelniţa A2 I phase II of Karanovo VI/ Vama II, more
and more scientists opt for the inclusion of the Sălcuţa culture in the great complex of the
graphite ceramics, along with Gumelniţa - each of them represents regional aspects, with
numerous comrnon elements. Also, this phenomenon was not singular - in the north-east of the
Gumelniţa zone, the great Ariuşd-Cucuteni-Tripolje cultural complex formed, extending from
the south-east Transylvania, up to the Dnieper - with severa! regional aspects. The comparative
93
study of the examined sites gradually led to the constitution of a general image, beyond
artificially created phases and aspects. In this respect, we stress the fact that the notion of
"Vama culture" is less and less utilized, as nowadays even the author of the theory accepted
the idea of cultural standardization.
A separate discussion is in order for the mixed cultural aspect of Stoicani - Aldeni.
Defining it varied from the title of "regional variant of the Gumelniţa culture" to the distinct
Bolgrad - Aldeni II culture. Initially, on the basis of the discoveries from Băieşti - Aldeni and
Stoicani, Gh. Ştefan and M. Petrescu-Dâmboviţa formulated the hypothesis of a mixed cultural
aspect, bom of the Gumelniţa - Ariuşd synthesis. While at the beginning, the manifestation of
this cultural aspect was limited to the Buzău - Galaţi region, new settlements have been
subsequently included, through the definition of the Aldeni II culture, Gumelniţa settlements in
point of fact, from the north-east of Muntenia, the south of Bessarabia and the north of
Dobrudja. According to I. T. Dragomir, owing to the migration towards the north and north-
west of some Gumelniţa populations, coming from the zone of the west-Pontic shore, the local
Pre- and Proto-Cucuteni communities would have adopted the new southern elements,
generating the Aldeni II culture.
The inclusion of the settlements of north-western Dobrudja in the late phase of the
mixed cultural aspect of Stoiani - Aldeni is deprived of archaeological arguments. In Balta
Brăilei, there were Gumelniţa tells with a long evolution, set up on old Boian settlements. The
Precucuteni III and Cucuteni A elements from the early levels boil down to a few ceramic
imports. Vl. Dumitrescu noted, with good reason, that: "the influences of the Gumelniţa Al
culture, during the phase called Precucuteni, seem more numerous and older than the ones that are
exerted in the opposite direction" (DUMITRESCU VL., 1964b, p. 54). We can speak of a stronger
penetration on the north-south line, starting with Cucuteni A3 - A4, Cernavodă Ia cultural
stage.
The end of the Gumelniţa - Karanovo VI cultural complex

The causes that led to the end of the Gumelniţa - Karanovo VI cultural complex were
manifold and much more complex than it was thought at first. The hypothesis of some violent
penetrations from the north-Pontic steppes seems nowadays more and more groundless. Thus,
the stratigraphy of the tell from Hârşova raises the problem of some reconsidering of essence,
conceming the "violent invasions" of the steppe peoples. Between the Cernavodă Ia and
Gumelniţa A2 levels, there is no stratigraphic pause, as the first dwellings of Cernavodă were
built on a levelling layer that contains Gumelniţa ceramics.
What were the causes for these population shifts?
The interdisciplinary analyses completed the picture of transformations from the end of
the Eneolithic; by offering, indirectly, new answers to the problem at issue. lt has been noticed
that, at the beginning of the 4th millennium BC, the average yearly temperature was 3° C higher
than the current one. The climatic warming determined the fast rise in the seawater's leve!, a
phenomenon best perceived in the region of the west-Pontic shore, where the Eneolithic
settlements have been flooded. The underwater investigations have shown that the last leve! of
Eneolithic habitation of the settlements around the region of the Vama and Beloslav lakes was
rapidly flooded and covered with rocks, a situation that we encountered also in the settlement
from the island "La Ostrov", Năvodari. The pollen-based diagram for the Vama and
Durankulak lakes indicates a desiccating of the climate, as the number of the cultivated plants
decreased substantially.
I. Ivanov inclined towards accepting the idea of a large scale cataclysm that would have
ended the cycle of the Eneolithic settlements from the coasta! area. We encounter a similar
situation also in the low plains of the Danubian river meadow and of the Maritsa valley -
intensely inhabited during the late Eneolithic stage, and flooded at the beginning of the 4th
millennium BC. The phenomenon of desiccation of the soil was emphasized by the intense
exploitation of the woods' resources, as the forested lands dwindled more and more. The
94
pollen-detecting analyses that were performed for the higher areas of the Rila Mountains have
shown that the woods from that place were periodically bumed down, probably in order to
obtain seasonal pastures during summer - a hypothesis that is sustained by ephemeral traces of
Corylus (the hazelnut tree) and Juniperus (the juniper tree).
While in the West of the Balkan Peninsula andin the area of Transylvania, new Sălcuţa
(III-IV), Bodrogkeresztur, settlements were flourishing, in Thessaly, Thrace, Muntenia and the
West-Pontic area, the natural catastrophes hastened the end of the Dimini cultures. They were
joined by some penetrations of foreign populations, migrating in several successive waves,
from the eastem zones. How else could we explain the massive destruction from settlements
like Junacite, Dolnoslav? - the Karanovo VI, phases III b/c level of burning is not overlapped
by other levels of habitation. The hypothesis of some displacements of populations is
strengthened also by the discoveries from the Rhodope Mountains - the Yagodina culture,
defined on the basis of some discoveries from caves, a culture which was attributed "possibly to
the emigrants from Thrace" (TOOOROVA H., 1995, p. 90).
Consequently, the eastem penetrations must be regarded in the context of the important
climatic modifications from the end of the Eneolithic. The new-comers preferred, at first, the
Dobrudjan steppes; they penetrated here at the end of the Gumelniţa A2 phase, as it is proven
by the discoveries from Hârşova. Their presence in Dobrudja indirectly influenced the
evolution of the Gumelniţa culture of Muntenia - during the Bl phase. South of the Danube,
the traits of the A 2 phase have lasted for a long tirne, which allowed a synchronism between
the end of the Gumelniţa A2 phase from the south of the Danube and the Gumelniţa Bl of
Muntenia: "the Gumelniţa material, discovered in Dipsiska Mogila and in other locations from the
south of Bulgaria, does nat exceed the Gumelniţa A phase". The materials that are characteristic to
the Bl and B2 phases "are inexistent south of the Balkans and alsa south of the Danube"
(DUMITRESCU VL., 1972a, p. 33).
Even if our presentation did not answer many of the numerous questions connected
with the genesis, the evolution and the end of the Gurnelniţa - Karanovo VI cultural complex, in
our approach, we have tried to surpass the regional limits that, most of the times, fragrnentize,
in an unjustified manner, the image of some ample processes.
III. THE ANALYSIS OF THE PASTE: COMPOSITION, SHAPING, BAKING

The techniques of the ceramics' production have had a vast diffusion, beyond phases
and cultures, often created artificially. Even as early as 1926, VI. Dumitrescu has pointed out
the similarities between the Gurnelniţa painted ceramics and the one from Thessaly. The
Dimini-type ceramics, from the second Thessalian period, finds many correspondences in the
Gumelniţa and Cucuteni civilizations.
The local craftsmen initially adopted elegant forrns, the superior decorative techniques
(the graphite painting). In exchange, the methods for preparing and baking the clay have
remained unchanged for a long time. That is why, at the beginning of the Gumelniţa Al phase,
the zonal differences are visible especially at the level of the paste.
In Muntenia, the West of Dobrudja and the North-East of Bulgaria, the ceramics reveals
old Boian - Spanţov I Poljanica IV traditions: fine cerarnics, with well-kneaded paste, rnixed
with sand and fired most of the times in a reducing manner, semi-fine ceramics with chamotte
as degreaser, very rarely little stones, fired especially in an oxidizing manner, and crude
ceramics, that distinguishes itself from the previous category by a higher level of porosity, due
to a negligent work, for the preparing of the paste, as well as for the finishing and firing (most
of the times incomplete).
In Dobrudja, the brown-blackish ceramics continues the old Hamangia III I IV tradition.
For the second stage of the Gumelniţa - Karanovo VI cultural complex, we notice the increase in
the percentage of ceramics that was fired in an oxidizing environrnent. The reducing firing is
represented further on by the category of the miniature vessels. We must not neglect the fact
95
that a great quantity of ceramic fragments has been baked secondarily, changing their initial
colour.
The results of the ceramologic research that has been undertaken during the last decade
have proven the fallaciousness of many of the old conceptions conceming the baking of the
ceramics in general, and the baking of the graphite ceramics in particular. lf at the beginning, it
was considered that the baking point of the graphite ceramics (1000 - 1100°C) was close to the
one of copper (1085°C), hence the expression metalicum - ceramicum (unjustified then),
subsequent chernical analyses have not confirmed this hypothesis.
The first attempt at determining the baking temperature for the graphite ceramics
started from the relatively high resistivity of the Gumelniţa ceramics (over 3 on the Moh scale),
as well as from its early diffusion (Karanovo V I Maritsa), near the rnining centre of Ai Bunar -
whence the connection with the melting temperature of copper (1085°C), as the baking
temperature of the graphite ceramics is situated between 1000 and 1100°C. Subsequently, W.
Kingery and J. Frierman propounded a lower baking temperature, between 700 and 800°C. This
hypothesis was confirmed by the ulterior chemical analyses; L. Courtois showed that at 1000°C,
the ceramics is completely distorted, as it reaches the process of vitrification.
The study that was performed on samples from the Karanovo tell have shown that at a
temperature of over 725°C, in an oxidizing atmosphere, the graphite ceramics acquires a rosy
colour. Discovered especially in burned down buildings, these ceramic fragments underwent a
secondary baking, as, initially, the painting had a blackish colour. In order to prevent the
graphite's oxidation, at the end of the baking, a reducing environment was created inside the
kiln, by closing the air vent (or by covering the pit). The maximum temperature did not exceed
800°C, because at a higher temperature, the vessels contort through vitrification. At over 750°C,
the silicon dioxide (Si02) and the aluminium trioxide (Al03) become active and react among
each other, forrning new compounds, and at over 1000°C, vitrifications and partial melting
appear. Chemical analyses have revealed the presence, in a high percentage, of the substances -
MgO, CaO, Na20, Fe203 - that lowered the melting point, and contributed to the fixing of the
graphite on the surface of the vessel. Graphite, in the shape of a metamorphic rock, is found in
the Balkan and the Rhodope Mountains. Its procurement, from great distances, is proven also
by the discovery of some graphite bars, in the settlements of Janka, Kodjadermen, in the
necropoleis of Vama and Devnia.
Contrary to what was expected, if we consider the impressive quantity of ceramics
discovered in the settlements, the kilns appear in a very small number. Probably, most of the
vessels were baked in simple pits, or in pits lined with flagstones, without a special
arrangement. Nevertheless, we do not deny the existence of some special kilns, equipped with
two rooms - the fire box and the firing chamber of the vessels, validated for the Near East from
the Sth millennium BC - even if, until the present moment, only kilns whose fire box was not
separated from the firing chamber (arranged inside the dwellings in Ovcarovo, Karanovo) have
been discovered.
The assertion according to which the two-roomed kilns represent a technical innovation,
of the Cucuteni communities - most likely in the Cucuteni A2 phase - is deprived of
convincing arguments. lf we consider the connection between the perfecting of the techniques
of the ceramic production and the development of the copper metallurgy - visible in the north
of Thrace - in a chronologic moment that precedes the Cucuteni culture, as well as the
contribution of the Gumelniţa communities to the genesis of the Cucuteni culture, we reckon
that the a southem origin of this innovation is very justified; the rarity (and not the lack!) of the
discoveries can be attributed not so much to the deficiencies of the archaeological
investigations, as to their construction outside the settlements, which makes them harder to
detect, archaeologically.
In the Cucuteni zone, mast of the kilns were discovered outside the settlements, and we
can speak of real pottery centres. Thus, near the settlement of Jvaneţ, we have examined "some
groups composed of a few rows of evolved, massive kilns, set up nat far from the settlement, in the
96
vicinity of the sites with high quality clay and with a rich source of water and wood, necessary as fuel"
(T.G.Movşca apud COMŞA E., 1976b., p. 31).
In the tell from Stoicani, "in a few places from the habitation levels of the upper layer (1, 3, 4),
severa[ fragments of baked clay tablets, obliquely pierced, were found, probably originating from kilns"
(PETRESCU-DÂMBOVIŢA M., 1953, p. 18).
A similar discovery was mentioned by N. Harţuche in the settlement of Brăiliţa: " ... in
the Gumelniţa settlement of Brăiliţa, a fragment of a pierced baked clay tabiet was found ... It is highly
likely that such kilns were somewhere outside the settlement" (HARŢUCHE N., 1987, p.14).
Of the indirect proof conceming the existence of the kilns, we mention the miniature
kiln models (Russe) and the vessel complexes of Smjadovo Sadievo, Drăgăneşti-Olt, Năvodari.
By analyzing the kilns from the Cucuteni zone, E. Comşa identified two types:
1. kilns with one room - inside of them, the baking environment could not be regulated,
the vessels were bumed in a reducing manner, incompletely (in the breach, the ceramic
fragments were black), and the baking temperature did not exceed 500°C. The firing chamber
had one sole opening, in its upper side, through which the vessels were put in and taken out.
After the filling of the room, the kiln's mouth was shut with a layer of clay.
2. kilns with an access pit - the "fire box" was dug out and divided into two "fire paths"
through a protected brim ("pre-core"), equipped with a few orifices so as to homogenize the
temperature; opposite the pre-core, you macle the connection with the access pit, through
which the fuel was inserted. Inside the kiln, the baking temperature could have exceeded
900°C.
While the first type of kilns appeared especially in settlements, the kilns with
reverberation "were less often at the outskirts of the settlements, as they were as a rule isolated,
grouped, at some distance from the settlements" (COMŞA E., 1976, p.29).
The quality of the firing is determined not only by the type of the kiln; the gradual
increase in temperature - from room temperature to over 900°C - and the progressive decrease
during a long interval (at least one day) guarantees a uniform, complete baking. The vessels of
average and large dimensions frequently display fissures on the engobe-covered surface, or
even deep cracks in the paste (especially in the case of the crude cerarnics). This can be
explained through a rapid heating of the kiln - the de-hydrating (100/150°C) and de-
hydroxylation (500/580°C) phenomena were much too strong.
The black cerarnics, with intense lustre, named pseudofirnis by H. Todorova, was
considered a characteristic of the so-called Vama culture. M. Şimon reckoned, with good
reason, that this characteristic cannot be considered a specific trait of a culture, because the dark
hue and the sheen was obtained through the use of pyrolusite - a raw material that was typical
of the area - and not through a particular firing technique.
The chemical analyses that were performed on samples from the Ezerovo settlement
have shown the presence in the paste of the pyrolusite - an ore that abounds in iron (36,20 %)
and ferromanganese (26 %), existing even today, in the shape of concretions in the sand,
between the villages of Zdraveţ and Momcilovo. Mechanically dissolved in water, the
pyrolusite was applied on the surface of the dry vessels. The discovery of a vessel with 250 g of
pyrolusite in the M.9 cenotaph - grave of Devnia strengthens this hypothesis.
We must stress its presence only in a small part of the Gumelniţa zone - more specific,
the area of the Vama - Beloslav lakes. The brown-blackish cerarnics is predominant in the space
that the Bulgarian researcher included into the "Vama culture" zone (a strip of 45 - 50 km
along the seashore between Vama and Bolgrad, in the south of Ukraine). The vessels from the
necropoleis of Durankulak and Vama II, the ones from the graves of Vama "Drujba", the pieces
from the Solacolu collection, as well as the lidded vessel from Corbu de Jos preserve the best
the Hamangia tradition.
The shaping of the vessels is, most often than not, neat, with almost syrnrnetrical walls,
which suggests the use of some superior technical processes, compared with those of the
previous periods. The utilization of a slow wheel, of the model-table type ("toumette"), with an
97
unequal rotational movement, probably manned by two persons, was validated for the early
Bronze Age in Greece; in Myrtos, 8 plane-convex clay disks were discovered in one sole room.
These disks were fixed on a device that allowed the rotational movement.
Even if, for the period of the Eneolithic, such devices were only discovered, assuredly,
in the Cucuteni culture, there is indirect proof conceming the use of the slow wheel also by the
Gumelniţa communities. The presence of a significant number of vegetal imprints on the
bottom of the vessels (especially for the ones of average and large dimensions) cannot be
interpreted as an accidental fact. The depth of the prints, which sometimes permits the
reconstruction of the type of the "knitting", suggests a mechanic action on the vessel. Pieces of
mat were probably placed between the clod (the ball of clay that was kneaded in order to
eliminate the air pockets from the paste) and the mobile disk of the model-table, so as to
prevent the vessel that was shaped by the device from sticking to it. Also, we notice the
presence of these prints especially on vessels with a sloppily wrought outer surface. We think
that in the case of the fine ceramics, these prints were removed through the immersing of the
vessel in the engobe, and through the intense polishing of the exterior surface, after the drying.
Given the almost identica! shape of some miniature vessels, with an elegant "S" profile (for
example, cups, dishes and bowls), we do not rule out the possibility of using the mould.
The procedures used for finishing the vessels differ from one ceramic category to the
next. The macroscopic analysis performed on the Gumelniţa A2 ceramics, taken from the closed
complexes of Hârşova, Căscioarele and Năvodari allowed us to formulate the following
preliminary conclusions:
- the miniature and the small vessels have been shaped, more often than not, out of fine,
homogenous paste, with sand as degreaser, baked in a non-uniform manner, frequently in a
reducing environment, but also in an oxidizing environment; in terms of percentage, this is the
category A.
- the category B, baked in an oxidizing and uniform manner, covered in crimson engobe
is predominant; most of the vessels from this category are average or large in size;
- the category C of the crude ceramics is represented, chiefly, by supply vessels, covered
with "barbotine" - an inhomogeneous paste, mixed with pebbles or chamotte with high
granulation, seldom with vegetal matter (small gaps in the walls of the vessel), baked in a non-
unifonn, oxidizing, secondary manner;
By comparing these data with the analyses that were made on the Cucuteni ceramics of
Drăguşeni, one can easily notice the superiority of the latter, both for the paste and for the
percentage of painted ceramics.
After the "parching" (the natural drying), the vessels of the category A and B paste were
immersed in a fine clayey substance, much fatter than the vessels' paste. Prior to the act of
decorating of the vessel, the surface covered in engobe was polished with a bone instrument,
made of sheep, goat or swine astragali, or of bovine ribs, rolled pebbles, pieces of hide. For the
crude ceramics, sometimes also for the semi-fine one, instead of engobe, "barbotine" was used.
The colour of the vessels differs in accordance with the chemical composition of the paste and
of the engobe, the baking environment, the position of the vessel in the kiln, the capacity of the
firing chamber, the nature of the fuel, the secondary baking. The colour spectre is very broad,
ranging from a yellowish hue, for the intensely baked ceramics (at over 1000°C, especially in
bumed down dwellings) to the black "pseudofirnis" ceramics. We also encounter situations
where the outer surface is crimson, and the inner is blackish-grey, as the vessels were placed in
the kiln mouth-down, or one on top of the other, thus creating a reducing environment inside
the vessel.
Only the future chemical analysis, performed on samples of pottery, but also on clayey
minerals taken from different micro-regions, will allow a much keener study regarding the
stages of the technological process of ceramic production, as well as relative to the dynamics of
the exchanges, depending on the natural resources of each area.
98
Even if the interdisciplinary investigations in this field are in the "pioneering" stage, we
stress the importance of the physical and chemical analyses carried out on ceramic samples
from Gurnelniţa and Cucuteni settlements. It has been demonstrated that the production of the
polychrome ceramics, as well as of the graphite cerarnics, implies the passage through a
complex technological chain - starting with the selection of the clay materials, of the mineral
and vegetal colours, of the degreasers and ending with the baking in the kilns with
reverberation.
IV. THE TYPOLOGY OF THE FORMS

Criteria for the classification of the forms
Handmade or, according to a more recent hypothesis, wrought on the slow wheel, the
vessels of the Gurnelniţa culture, as the ones belonging to other prehistoric cultures, display a
practically infinite range of forrns. There are "universal" forms, with a wide diffusion,
surpassing the boundaries of a cultural complex: dishes, bowls, tronconical or bi-tronconical
supply vessels, as well as rare forms, with a limited dissernination, with a special function (for
instance, the pieces of the funerary inventory).
The undifferentiated publishing of these categories, the juxtaposition in the same plate
of numerous variants, hardly significant, as opposed to the conventional type, render
impossible the observation of the real original elements. The lack of a unitary terminology for
the description of the forrns often begets confusion. In the present time, there is an increasing
tendency to replace the terms that suggest the utility of the vessels or the resemblance with the
forms of common objects (jar-vessel, sack-vessel) with geometrica! terms: tronconica! vessel, bi-
tronconical, spherical, hemispherical, ovoid. However, in order not to generate confusion, we
shall utilize, along with the geometrica! terms, the ones that are frequently used in the literature
of speciality.
Also, we deem to be necessary, as much as possible, the specification of the vessel's
utility, because vessels with the same shape, but made of a different paste, and of different
dimensions, have had a different use. For example, in the category of the tronconical vessels,
we can include both the miniature dishes, fashioned out of category A paste, painted with
graphite and considered to be decorative pieces, and the supply vessels modelled out of
category B paste, covered with "barbotine", and endowed with protuberances for grasping. But
a fine typology cannot be bound by this morphological criterion. That is why we have taken
into consideration, for the drawing up of the typological table, the following criteria: the
opening of the vessel, the dimension, the shape of the body and the utility, to the extent to
which it can be specified.
1. The opening of the vessel is conveyed by the ratio between the mouth's diameter
(Md), the maximum diameter (MaxD}, and the height (H). The most frequent are the open
forms, where the mouth's diameter is larger, equal or a little smaller than the maximum
diameter - glasses, cups, plates, dishes, fruit bowls, bowls, tronconica}, hemispherical, bi-
tronconical vessels with no neck. When the mouth's diameter (Md) is twice as small as the
maximum diameter (MaxD), the maximum diameter is smaller than the height, or when, in the
upper part, the neck is long, in most cases separated by a groove from the shoulder, then the
vessel belongs to the closed form category (pitchers, pear-shaped, globular, "storeyed" vessels,
ewers). Although they have a lower frequency, the vessels from the closed forms category are
much more typologically varied. In the case of the bowls, we would like to state that they have
all been conventionally included in the open forms category, even if some items from the
Gumelniţa A2 phase have a closed, "squat" aspect.
2. The dimensions of the vessel are în accordance, more often than not, with the type of
the paste: miniature vessels (MaxD < 10 cm), wrought out of category A, vessels of average
dimensions (10 cm < MaxD < 40 cm), wrought out of category B, and supply vessels (MaxD >
40 cm), wrought out of category C. Nevertheless, there are also exceptions, when the miniature
vessels are made of category C, or ewers of homogenous paste - category B, baked in a uniform
99
manner (for example, the large "storeyed" vessels - ewers). The division into ceramic
categories, lacking a microscopic study of the paste, is often doubtful. Owing to this relative
division, D. Berciu propounded the term of intermediary ceramics, for the pottery fragments
that did not fit into the category of the fine ceramics, or in that of the crude ceramics, for that
matter. For the unpublished material, we kept this criterion in mind not so much in conformity
with the thickness of the vessel's walls, but especially depending on the degree of homogeneity
and of firing of the paste, on the degreasers.
In the case of the published material, we have tried to supplant the lack of information
conceming the ceramic categories with the dimensions of the vessels, to the extent to which the
scale of the drawings was noted. Taking into consideration the said deficiencies, we stress the
fact that this criterion is relative, especially for the published material.
3. The morphological criterion allows a grouping of the forms within each category,
from the simplest ones - tronconica! - to the most complex ones - "storeyed" vessels -
utilizing, as we have previously emphasized, the geometrica! terms.
4. The forms will be grouped, as much as possible, also from a utilitarian point of view,
and variants for each type will be recorded (e.g. - dishes with a straight or an inwardly bent
rim etc.) - table I. By taking this criterion into consideration, we can distinguish forms as:
glasses, cups, plates, dishes, fruit bowls, platters, bowls or types resembling the Creek ones:
krater, rhyton, aryballos, phiala.
Ceramic forms from the first phase of the Gumelniţa - Karanovo VI cultural complex
I. Open forms:
I.l. Plates, 1.2. Dishes, I.3. Cups, 1.4. Fruit bowls, I.5.1. Bowls, I.6. and I.7. Hemispherical
vessels, I.8. Platters, I.9. and I.10. Supply vessels
II. Closed forms:
II.11. Glasses, II.12. Mugs, II.13., II.14. Miniature vessels, II.15. Bowls, II.16. Bi-tronconica[
vessels, with an inwardly bent rim, II.17. Bi-tronconica! vessels, with a bulging shoulder and a short
neck, II.18. Bi-tronconica[ vessels with a short neck and a bulging upper side, II.19. Bi-tronconica[
vessels with a cylindrical neck, 11.20. Pear-shaped vessels, II.21. Bi-tronconica[ vessels with a long,
tronconica[ neck, II.22. Bi-tronconica[ vessels with a long, cylindrical neck, II.23. Globular vessels, II.24.
Storeyed vessels, II.25. Pear-shaped supply vessels, II.29./ II.28./ II.30. Bi-tronconica[ and tronconica[
supply vessels.
Other types:
31 - 35 Lids, 36 - 39 Supports, Support-tables.
The majority of the funerary discoveries from the zone of the Gumelniţa - Karanovo VI
cultural complex concentrate around the region of the West-Pontic coast, making it very
difficult to sketch out a general image. Still, the recent publishing of the necropolis from
Durankulak has brilliantly completed the numerous deficiencies of this sphere.
The vessels that were discovered in the necropoleis of Vama II and I, Durankulak, in the
graves from Vama "Drujba", in the grave from Palazu Mare, the pieces from the Solacolu
collection and the ones discovered accidentally near Corbu de Jos, all constitute pieces with a
cult function, a fact that is illustrated by the context of the discovery, but also by the shape and
by its small dimensions.
II.18. The bi-tronconica! "four-angled" vessels of the category B paste, of a chocolate
colour, baked in a uniform manner, have a bulging upper side, a short neck, sometimes
endowed with two orifices, symmetrically set. The tectonic decoration, organized around the
four protuberances, create a remarkable artistic effect. We stress the small, almost identica!
dimensions, for the pieces that were discovered in different places (e.g. the piece from Corbu de
Jos, resembling the vessels discovered in the graves from Durankulak and Vama "Drujba").
II.24. The "storeyed" vessels are, perhaps, the best forms of the Gumelniţa cerarnics.
Made, as the previous type, of semi-fine, hornogenous paste, intensely baked, the lidded
100
"storeyed" vessels, of small dimensions, only appear in necropoleis (not in settlements) from
the Vama region, and they continue their evolution also during the Gumelniţa A2 stage.
1.4. The fruit bowls with a long, hollow leg only appear in the Hamangia IV stage,
especially in men's graves, as it is proven by the discoveries from the necropoleis of
Durankulak. The piece that was discovered in the grave from Palazu Mare marks the
northemmost point of this type of discoveries, and it is, from a qualitative point of view,
inferior to the ones from the Vama region. Most often than not, the long leg of the fruit
receptacles was decorated în severa! horizontal series.
39. The support-tables, as the previous type, were discovered especially in men's
graves, and they continue, in a simplified form, with a more bulging aspect, during the
Gumelniţa A2 stage. Having the shape of a box, with slightly bulging walls, the support-table
ends, in its upper side, with four conical protuberances, and in the cross section, they have an
almost square shape. The decoration, macle through the altemation of the polished surfaces
with the etched ones, covered with white or red paste, was organized into rows, separated by
incised lines.
The typological table of the ceramic forms that were discovered in the Eneolithic graves
from the necropolis of Durankulak best illustrates the genesis and the evolution of the types at
issue:
- the fruit bowls with a long, hollow leg, the "cap" lids appear in graves from the
Hamangia III phase; their shape gradually transforrns - in the case of the fruit bowls, the height
of the leg and the diameter of the upper side increase in the Hamangia IV and Gumelniţa Al
phases, and at the end of the period (Vama III), they retum to the short forms; the "cap" lids
gradually become shorter, while the diameter increases. The decoration varies to the same
extent - from simple inlaid impressions with a white paste (Hamangia III) to complex
decorative motifs, obtained through diverse techniques: crude polychrome painting (red, white,
black), applied especially on etched surfaces, încisions, impressions, grooves (Hamangia IV,
Vama I - III). Also in the category of the forms with a Hamangia origin, we include the glasses
that evolve from simple cylindrical shapes (Hamangia III) to the bi-tronconical ones, with a
grooved upper side (Vama II -III).
- the "storeyed" vessels, as the "four-angled" ones, are late appearances, startîng with
the Hamangia IV phase; we emphasize the fact that the first forms of this kind were previously
recorded at the Maritsa III I Sava III levei.
The data that we possess allow us to formulate the following hypothesis: these forms
were created by late Hamangia communities from the south of the West-Pontic zone, by
continuîng some old traditions, and under the effect of the southem "fashion" - Maritsa III/IV,
Sava III/IV. Thus, for the rnodelling of some special vessels, elegant forms and superior
decorative techniques have been borrowed. Their processing in a personal manner has given
birth to some hybrid types, in which the old elements - of a Hamangia tradition, organically
rnerging with the new ones, in concordance with the southem "fashion".
We do not rule out the presence of some itinerant potters, attracted by the rich
settlements of the Vama region (e.g. the tell from Durankulak). Closely related to funeral
practices, rnany of these forrns continue their evolution in the next stage (the necropoleis of
Durankulak, Vama I and Devnia), and they do not transcend the region from the vicinity of the
Vama and Beloslav lakes (they do not appear în the necropolis of Goljarno Delcevo). In
conclusion, the "four-angled" vessels, the "storeyed" vessels, the tall fruit bowls and the
support-tables do not represent a dominant feature of the Gumelniţa ceramics from the region
of the west-Pontic coast, as long as they did not have a practicai use.
Ceramic forms from the second phase of the Gumelniţa - Karanovo VI cultural complex
By analyzing the ceramic material that has been discovered in the tell frorn Gurnelniţa,
VI. Dumitrescu showed, and with good reason, that "the basic forms are nat numerous, and on the
other hand, they are maintained to a large extent along the cultural evolution that is represented by the
101
faur levels of habitation". The situation from the eponymous settlement can be encountered in the
whole Gumelniţa zone: the mast frequent forms from the first stage generalize, and the local
variants gradually disappear. We then witness a vast process of cultural homogenization,
illustrated by the standardization of the forms and the simplification of the decoration, for the
vessels of everyday use.
The ceramic material from funerary discoveries
The vessels that were discovered in the necropoleis of Vama and Devnia - the
Gumelniţa A2 phase - preserve forms from the previous phase. There is a frequent presence of
the "storeyed" vessels, with a "squatter" aspect than that from the Gumelniţa Al phase, and of
the cylindrical support-tables - pieces that are specific to the men's graves with a rich
inventory. Along with these types, we mention the forms that are characteristic to the
settlements around the Vama region: dishes and bowls with round shoulders and an annular
bottom, bi-tronconica! vessels with protruding shoulders, mugs, simple conica! lids, or with a
handle. We emphasize the fact that the ceramic material from the Goljamo Delcevo necropolis
does not differ at all from the one that has been discovered in the settlement; the peculiarities
that we have stated above confine themselves strictly to the region from the vicinity of the
Vama and Beloslav lakes.
Special ceramic pieces.
In this category, we have included, along with the "colanders" - a type that has not had
a remarkable evolution from one phase to the next - the ceramic pieces with a special aspect,
which cannot be typologically integrated into any of the previously presented types.
"Colanders". For the conica! or the hemispherical "funnels" and the tronconica! vessels
with pierced walls, we have utilized the term that is universally accepted in the literature of
speciality, but we considered less convincing their interpretation as colanders. Without
possessing sufficient data conceming the baking temperature, the possibility of a secondary
baking, we limit our approach to the mention of another hypothesis, embraced by more and
more specialists - their use as "fumigators" in order to repel insects from inside the dwelling or
for the buming of some hallucinogenic products, during some religious processions connected
with a cult of the house.
Vessels with a draining tube. Discovered in the entire Gumelniţa zone, both during the
early stage, and during the A2 and Bl phases, the vessels with a draining tube, asin the case of
the previously described type, have had a wide temporal and spatial diffusion, and the
interpretations regarding their utility are extremely varied: gutti - rnilk bottles, receptacles for
paints or for medicinal products, fumigators for hallucinogenic furnigations, pieces with a
funerary nature, vessels for libatiori. While in the case of the miniature pieces, the special
function of these vessels, probably a cult - related role, seems fairly plausible, in the case of the
bowls and the bi-tronconical vessels equipped with a draining tube, of small dimensions, we do
not rule out the possibility of their use in household activities. An eloquent example in this
respect is the vessel that has been discovered in the L. 3 dwelling from Căscioarele - modelled
out of coarse paste and decorated with alveolar streaks. In the same category, we can alsa
include the vessel with faur draining tubes, discovered in the Vama region, for which we have
found no analogies.
The vessels of the "salt cellar" type are represented by two rniniature, hemispherical,
attached vessels, equipped with a small ear, and sometimes with a small orifice in the joint
wall. As in the case of the vessels with a draining tube, we assume that they had a household
utility, as the pieces at issue were discovered only in dwellings from the Gumelniţa A2 phase
(Pietrele, Căscioarele).
Vessels of the "earthen lamp" type. The miniature, bi-tronconica! vessels, with an orifice in
their upper side, were discovered both in settlements (Ovcarovo, Tangâru, Gumelniţa,
Medgidia, Brăiliţa, Căscioarele, Hotnica, Teiu), and in necropoleis (Vărăşti B, the graves M.54
M.55, M.64, M. 66, M.124). In what concems the morphological aspect, we recognize three sub-
variants: simple, with two pierced ears, with two or faur little legs. Instead of the term "powder
102
case", we preferred the one of "earthen lamp", as there are clues as to their utilization for
lighting. Some of the items have their orifice marked by a short, very narrow neck, and they
display traces of a secondary burning. Also, the possibility of hanging them, for the ones with
orifices or the stability in the case of the ones with two legs (that is why we think that it is not
by chance that the ones with two legs are also equipped with two ears) suggests their use to
light up the dwellings. Their presence in the graves, always placed in front of the skull, seems
to be totally justified, as it constituted a symbolical form of preserving the Light in the afterlife.
The communicating vessels - with three or four receptacles, united by hollow arms in the
interior, constitute a wholly special form, for which we have found no analogies at the
neighbouring civilizations. The oldest item has been discovered as early as the Gumelniţa A
phase (lb), in the L. 2 dwelling from Tangâru. We come across them also in the late Gumelniţa
Bl stage of Gumelniţa, Vităneşti and as well as south of the Danube- Hotnica, Me&ur.
Given their neat aspect, some of them being genuine artistic achievements (the item
from Gumelniţa, painted with graphite), their presence inside the dwellings, as well as the
"welding" of the little lids that were kept in one of the vessels discovered in Gumelniţa - they
all demonstrate the religious function of the pieces at issue, probably connected with a cult of
the house.
Vessels with two neclcs. The miniature vessels with two necks have probably had a similar
function - they were discovered only in settlements, both north, and south of the Danube,
starting with the Gumelniţa A2 phase (Brăiliţa, Gumelniţa, Hârşova, Carcaliu, Sultana, Stara
Zagora). Within this type, we recognize two sub-variants: simple, modelled out of fine paste or
equipped with two little ears, placed symmetrically on both sides of the joint wall that lies
between the two necks.
The morphological aspect of this type suggests the duality, the unification of two
different elements, if we take into consideration the decoration of the vessel discovered in
Gumelniţa - the chessboard motif decorates one of the necks, while the second was covered
with elongated lozenges. The moment of settling down and raising a family could have been
marked by a religious ritual where these vessels were used.
The "box" vessels with a lid, close to the shape of the Greek pyxides, are pieces of the
household inventory, probably used for the preservation of some luxury products. We
encounter them starting with the end of the Gumelniţa A2 phase.
"Supports - little altar/boxes". Depending on their form (prismatic or parallelepiped-
shaped), the "little altar /boxes" are equipped with three or four legs and always have straight
or slightly bulging walls, adomed with geometrica! motifs, or motifs in relief - animal
protomas. Undoubtedly, this type of ceramics has a southem origin, as it is proven by the very
early discoveries from the Karanovo I - II cultures: little altar/supports with three legs. For the
period of the Eneolithic, this ceramic type has remained almost unchanged from one stage to
the next.
Vessels of the "tulip" type. Asin the case of the previous ceramic type, the "tulip" vessels
first appear south of the Danube, in the Maritsa culture. During the second stage of the
Gurnelniţa - Karanovo VI cultural complex, these miniature pieces have had a widespread use,
from Northem Thrace (Drama) to Muntenia (Pietrele, Gumelniţa) and the Vama region
(Goljamo Delcevo). By describing the item discovered in the Gumelniţa Ila levei of Tangâru, D.
Berciu integrated this type into the category of the cult vessels.
Vessels of the askos type. The first askos-shaped items are encountered starting with the
Gumelniţa A2 phase (Căscioarele, Carcaliu), both south and north of the Danube, and their
frequency increases during the Gumelniţa Bl phase (Căscioarele, Jilava, Sultana, Vidra,
Golăneştii din Deal, Russe, Hotnica, Banjata, Asmak, Stara Zagora, Dolnoslav, Me&ur). This
type continues its evolution, even in the hybrid shape with four legs, in the Gumelniţa Bl
phase. From a morphological point of view, asin the case of the vessels of the rhyton type, we
cannot establish a typology with a chronological value, and the only clue to a dating is post -
Gumelniţa Al. This ceramic type materializes much earlier in Thessaly. The specific forms of
103
Gumelniţa are encountered, starting with the Gumelniţa A2 phase, north of the Danube
(Căscioarele) andin Dobrudja (Carcaliu).
Regarding the function of the askoi vessels, of the two formulated hypotheses - cult
vessels or vessels for household use - we consider that, at least in the case of the pieces that
were painted with graphite, some of them with anthropomorphic attributes, we can speak of
their utilization during religious processions (libations?).
Vessels of the rhyton type. The cult function of the rhyton is irrefragable. An argument in
this respect is the funerary inventory of the grave - the M. 41 cenotaph from Vama: next to
gold, copper, marble, quartz, silex, bone, and Spondylus pieces, a marble rhyton was
discovered, with a much polished outer surface, painted with a red stripe. However, most of
the discoveries of this kind are concentrated in settlements - always inside the dwellings: a
rhyton painted with white stripes and a rhyton decorated with incised motifs, both discovered
in the eponymous settlement, the Gumelniţa Bl level; a simple form of rhyton and another,
with two legs, discovered in the Gumelniţa A2 and Bl - Vidra, Căscioarele "Ostrovel", Sultana,
Stara Zagora.
***
Analyzed in their entirety, the ceramic forms of the Gumelniţa - Karanovo VI cultural
complex fit into the main features of the age: the same predominance of the dishes and of the
bowls, of the pear-shaped vessels and of the hemispherical ones. In the vessel complexes of
Tangâru I the L. I dwelling, Hârşova I the L. 9 dwelling, Poljanca and Ovcarovo, the glasses
and the bowls "with a threshold", painted with graphite, the fruit bowls with a long,
tronconica} leg, the cylindrical tables with several orifices, the cylindrical "ring" supports, as
well as the "griddle" lids, characterize the beginning phase- Gumelniţa Al.
For the area of northem Thrace, there is a frequent presence of the dishes with a straight
upper side and rounded off shoulders, from a Maritsa influence, with incised decoration,
etched and covered with white paste (Drama). In the region of the west-Pontic coast, the old
Hamangia traditions can still be perceived in the forrns with an elegant "S" profile: dishes with
an outwardly widened rirn, sometimes equipped with an annular leg, dishes with a beautifully
arched leg, glasses and mugs. Conceming the vessels of cornmon use, chiefly the ones covered
with "barbotine" - spherical, tronconica!, ewers - we notice, from the level of this phase, a great
cultural homogeneity.
The most evident regional differences appear in the case of the ceramic material with a
funerary function. The majority of the discoveries of this kind are centred on the Vama region,
a fact that renders very difficult the attempt to draw up a general image. What can be assuredly
said is that the pieces at issue preserve the best the previous traditions, as the funerary sphere is
an extremely conservative one. By following the evolution of the "four-angled" vessels, of the
"storeyed" vessels, as well as that of the fruit bowls from the Sava/Hamangia cultures until the
second stage of the Gumelniţa - Karanovo VI complex, we understand why these forms,
different from the ones that are traditional for Gumelniţa, are maintained especially in the
region of the west-Pontic coast. Consequently, we cannot speak of forms that are specific to the
"Vama culture", as they are of an old Sava/Hamangia tradition; the differences are determined
greatly by the cult function of the vessels.
During the second phase of the Gumelniţa - Karanovo VI cultural complex, the
tendencies of cultural standardization are more and more pronounced, and they continue also
during the final stage, when the differences between the "classical" Sălcuţa/Gumelniţa Bl
progressively vanish, and the amphora type, with two conical ears and the belly that is
decorated "with brackets", becomes common for the two cultural complexes. Much better
documented than in the previous phase, the Gumelniţa A2 cerarnics is characterized by a great
variety of forms - especially the one of the bi-tronconical and pear-shaped ones, of the lids and
the supply vessels.
The analysis of the ceramic material discovered in the closed complexes of Hârşova
allowed the observing of the following main features:
104
- over 50 % of the forms fit into the type of the inwardly thickened rim dishes, of the
platters with a smaller diameter of the bottom, compared with the maximum diameter, and of
the bowls of average and large dimensions, with sharpened shoulders, and of the lids;
- the supply vessels of average and large dimensions (ewers), decorated with
"barbotine" that is organized in vertical streaks, and with four protuberances, set
symmetrically under the line of the maximum diameter - appear in the three settlements in
almost identical shapes and dimensions;
- the bi-tronconical vessels, with bulging neck and shoulders, decorated with "brackets"
on the shoulder and painted with graphite on the neck, represent a common form of the three
settlements.
The geographical position of the three settlements - situated within the following
variants: Northem, Dobrudjan and West-Pontic - allows us to demonstrate the phenomenon of
cultural standardization and, even if our analysis regards punctual aspects, recording "bits" of
the general image of this period, we dare to consider that the cultural unity has been
demonstrated, as the term of "Vama culture" tumed out tobe clearly unjustified for the area of
the Romanian shore.
The differences between the said ceramic complexes are not major, as they could have
been determined by the "tradition" and the "talent" of the potters, by the size and the evolution
of the settlement, by the slight chronological differences that existed between the examined
levels. From a qualitative point of view, the miniature pieces from Căscioarele stand out: dishes
and bowls, whose maximum diameter does not exceed 11 cm. But similar pieces have been also
discovered in the island of "La Ostrov" -Năvodari - however, in a smaller number: the same
technique, the same decoration, in the shape of vertical notches on the line of the maximum
diameter. On the other hand, in the L. 5 and L. 12 dwellings of Hârşova, the bowls are larger,
taller, the notches appear rarely, superficially, and the preferred decoration is the one with
grooves and creases. Also in Hârşova, we notice a higher frequency of the graphite decoration
(especially the material from the L. 5 dwelling), a larger number of ring-supports and of bowls
with careen-shaped shoulders, sometimes marked by incisions.
Such differences can be explained by the anteriority of the L. 5 /L. 9 dwellings of
Hârşova, they do not represent the last sequence of habitation of Gumelniţa A2, as in the case
of other levels from Căscioarele and Năvodari. Another argument in this respect is constituted
by the presence, in the more "recent" levels, of the vessels of the amphora type, decorated with
"brackets", and of the disk-shaped or concave lids, with an anthropomorphic handle - forms
that were much more frequent in the Gumelniţa Bl stage.
The vessel complex from Smjadovo stands out not so much through its remarkable
forms, as especially through the modelling technique, illustrating the artistic talent of the
potter, who does not forget the Gumelniţa "canon", though - bi-tronconical shapes with
bulging shoulders and long neck, decoration organized in rows, impressions made "with the
shell" on the shoulders, streaks, spots, spirals, palm leaves painted with graphite on the neck.
As in the first stage, the ceramic material from the necropoleis differs the most - both in
terms of shapes and in terms of decoration. Again, we emphasize that the discoveries are
concentrated also around the region of Vama; we are speaking again of a truncated image. One
must also stress the fact that in the case of the funerary discoveries, the differences
progressively vanish, and they are maintained only in the "nucleus", represented by the
necropoleis from Vama I, Durankulak and Devnia. In exchange, in Goljamo Delcevo, the
ceramic forms from the necropolis find their analogies in the entire Gumelniţa zone - dishes,
platters, bowls.
Also, we emphasize the presence north of the Danube of some "conservative" west-
Pontic forms - the cylindrical support with four protomas in its upper side, discovered in
Sultana is almost identica! with the one from the M. 43 grave of Vama.
The general tendency to "standardize" the shapes, to simplify the profile, to increase the
ratio between the maximum diameter and the height ("squat" aspect) is found in all the
105
Gumelniţa settlements. What is impressive, for this chronological levei, is the appearance of
some very elegant, almost identica! forms, at great distances from each other - for example, the
bi-tronconica! vessels, with protruding rounded off shoulders, always decorated with the
"bracketed" motif, with its upper side more or less developed, painted with graphite - in rows:
stripes, spirals, palm leaves, spots. We mention only one of the settlements where this type of
items was discovered: Goljamo Delcevo, Vidra, Plovdiv, Smjadovo, Năvodari, Căscioarele.
Nothing prevents us from speaking about extremely dynamic material exchanges, at
greater distances than it was previously thought, nothing prevents us from believing that there
were well-known commercial "routes" and, why not, routes controlled by powerful
communities, situated in strategic areas - the Danubian river meadow, the Vama gulf, the Ai-
Bunar mines. It is possible that itinerant-craftsmen have been attracted by these centres. Shaped
by itinerant-potters (genuine artists that created according to the "fashion" of those times) or
brought from pottery "markets", the luxury vessels of the type of the one that was previously
mentioned allow us to postulate the idea of a complex social organization, whose form,
however, cannot be defined at this stage of the research, as it would be too hazardous.
V. THE DECORATION OF THE GUMELNIŢA CERAMICS

The artistic manifestations convey the best the peculiarities of a human community,
especially during prehistory, when the artistic representations constitute the expression of the
religious beliefs and ideas. The regional differences are visible in the ceramics' decoration and
in the canons of the anthropomorphic plastic arts; even if we encounter the same motifs (e.g.
the spiral) in an immense cultural space, or bone figurines, all characterized by the same
schematism (e.g. the "en violon" type), their organizational and representational manner differ
from one region to the next. For every culture, we distinguish a certain "style", beyond
identica! motifs and forms. Only through a meticulous study of the decorative techniques, of
the organizational manner of the decoration, of its significance (for the pieces with a special
function) can the decorative characteristics of each culture be defined. That is why we consider
rigid and pointless the separate analysis of the decorative motifs, without taking their
organization into account.
At first, the great Carpathian - Balkan Eneolithic complex was called "the complex of
the painted ceramics", as the dominant feature of this space was the dichromatic and
trichromatic cerarnics. However, the regional differences are visible, as the same motifs are
created through different techniques, grouped and organized in units that are specific to the
"style" of every culture. The graphite painting predorninates in the Balkan region (Gumelniţa,
Sălcuţa), while the decoration of the ceramics from the Carpathian space is characterized by
trichromatism (Petreşti, Cucuteni). In the second stage of the Gumelniţa - Karanovo VI cultural
complex, instead of the painting, other types of decorative procedures are preferred more and
more - incision, relief - as opposed to the Cucuteni zone, where painting remains prevalent
until the very last phase.
The same differences are visible also in the organization of the decoration; for example,
the use of the spiral, a motif with a particular decorative value, most frequently utilized, differs
from one culture to the next. The Cucuteni communities prefer the shape of the concatenated
spiral, redoubled thanks to the trichromatic stripes, as they tended towards a more ample
unfurling, of the "horror vacui" type.
For the Petreşti culture, the motif of the spiral and its angular counterpart, the meander,
constitute the basic ornamental elements, as in the Cucuteni culture - to which it contributed
greatly; the "style" differs, however, as the spirals are grouped in sections and angular
capsules, positioned especially on the vessel's belly. In the Gumelniţa culture, the organization
into sections is dominant, and the motif of the spiral frequently alternates with stripes and
spots. In the case of the decoration of the circular surfaces (lids, dishes), the spiral becomes the
central element, around which the secondary motifs cluster.
106
The principle of symmetry is present in all the cultures of the painted ceramics, but the
manner of applying it differs. Of all of them, the Cucuteni culture stands out, through a perfect
symmetry of the distribution and exhibition of the motifs within the different decorative
sections, narrower or broader. The omamentation of the Gumelniţa ceramics is characterized
by the preference for the circular surfaces divided into four sectors, as the symmetry is also the
fundamental principie in the organization of the decoration. The movement, unlike the
Cucuteni motifs, is no longer suggested by a separate motif, or only rarely so (the vortex). lt all
fits into the sections, the metopes or the circle sectors, well-marked by lines or streaks, and the
movement was suggested by the total of the motifs, organized into sections or sectors.
Anthropomorphic or zoomorphic representations are omnipresent, but the handling of
the anatomica! details observes the "canon" of the plastic arts - specific to every culture; the
Gumelniţa anthropomorphic vessels reproduce the type of the statues with pierced ears, and
the anatomica! details are marked by incisions, very rarely by painting, as in the case of the
vessel from Sultana. In the Cucuteni culture, the anthropomorphic vessels, appearing in much
smaller number, are painted, and the anatomica! parts with a symbolic value are suggested by
spiralled and angular motifs - for example, the anthropomorphic vessels with no head
(probably represented by the lid)from Scânteia and Drăguşeni, all from the Cucuteni A phase.
Incised or painted, the motifs of the anthropomorphic vessels, as those that cover the body of
the clay figurines, seem to have had the same religious significance. Vl. Dumitrescu has
emphasized for the first time their particular value, thus transcending the simple realistic
representation of the attire: "they can be considered rather the representation of the tattoo than that of
the costume".
The analysis of these decorative motifs from the ceramic pieces with a particular cult
value can constitute the starting point in the deciphering of the decoration's significance. For
each anatomica! part, no matter the culture or the manner of its depiction, certain motifs are
preferred: on the shoulders - the concentric circles, on the abdomen (especially in the umbilical
region) - the spirals, on the thighs, buttocks and calves - the streaks and the angles, in the
pubic region - the triangle.
The reconstruction of a mythology only from "shards and shadows of rites" is, most
often than not, risky, and the interpretations stop at the current religious concepts. Only by
corroborating the archaeological discoveries - which means not just the total of the discovered
pieces, but especially the stratigraphic context of the discoveries - with the ethnographic and
the anthropological studies can we hope to decipher the prehistoric religious "codes".
Methodology. The components of the decoration

The analysis of the ceramics' decoration implies much knowledge of the decorative
techniques, the decorative motifs and their organization depending on the quality of the paste,
the shape and the function of the vessel. Performed exhaustively, it can put in an entirely new
light a series of assertions that are considered tobe "axioms" of the archaeological research. The
dissection of the decoration into its components must not be rigid, as the motifs are followed in
their evolution and grouped in order to obtain, eventually, the general image. Only a careful
analysis of the motifs can offer important chronological and cultural reference points, data
conceming the genesis of a culture, the delimiting of the regional aspects, the exchanges
between different cultural spaces, the significance of the decoration. For the rigorous
systematization of the material, we have structured our analysis consistent with the following
criteria: omamentation techniques, simple and compound motifs, modalities of organizing the
decoration.
Decorative techniques
A characteristic of the Gumelniţa ceramic material is the diversity of the decorative
techniques; along the three phases, we encounter incised ornamentation, in relief, painted with
white or red, but especially with graphite, imprinted motifs, and the frequency of their use
107
differed în terms of space (regional aspects) and time (phases). What îs specific for the
Gumelniţa zone is alsa the combination of severa! techniques for the decoration of one sole
vessel.
A.a. THE "CRUDE" PAINTING. The omamentation painted with red or white colours,
without being too frequent, is encountered în the Gumelniţa Al phase and it continues in the
next stage. This omamentation is generally "crude", laid after the vessels' baking in the kiln.
Amang the best vessels that were painted in a trichrome way after the baking - red, white,
black - we mention the supports - table, fruit bowls with a long hollow leg, the "storeyed"
vessels and the "four-angled" ones, from the necropolis of Durankulak, Vama and Devnia.
A.b. THE PAINTING WITH WHITE I RED I BLACK PASTE. The painting with white on
the vessel's outer layer, without adding the red, is frequent in the north-east of Muntenia - the
Gumelniţa Al phase. Much rarer are the vessels for whose omamentation white as well as red
were used. The trichromatism, in the shape of the reduplication of the motifs appears
completely by chance, probably under the influence of the Petreşti and Cucuteni cultures. The
two vessels painted with white, yellow and red from Sultana are the best pieces that were
decorated with this technique. Alsa as an artistic accomplishment, we mention the "goddess"
from Sultana -and anthropomorphic vessel, painted with white.
A.c. THE GRAPHITE PAINTING. The graphite painting constitutes a decorative
technique that is specific to the Gumelniţa culture. An important part în the development of the
painted and the graphite decoration was played by the Neolithic communities of eastem
Macedonia and Aegean Thrace. Here, at the end of the Neolithic, the painted ceramics
appeared, under the influence of old centres like western Macedonia and Thessaly - the brown
on cream-coloured ceramics, of the Akropotamos type, the cerarnics painted with black on a
red background, and the ceramics painted with graphite.
I. Aslanis propounded Eastem Macedonia as an area of origin for the graphite ceramics;
there, graphite appears as early as the period of the Middle Neolithic, as a component of the
engobe. The graphite decoration is first confirmed în Sitagroi - 5200 I 4800 BC, corresponding to
the final stage of the Macedonian Neolithic. At the beginning of the Recent Neolithic, the
graphite ceramics and the one painted with red and black see a widespread use, în different
directions: the graphite ceramics în the Aegean Thrace, Bulgaria and the south of Romania, and
the "black on red" cerarnics în Thessaly and even further south.
The graphite ornaments could be painted with the brush or traced with graphite sticks,
before the baking. Graphite, extracted from the Rhodope and the Balkan Mountains
(metamorphic rocks), circulated for vast distances, and a proof of this is represented by the
graphite sticks discovered in the settlements of Janka, Kodjadermen, în the necropoleis of
Vama and Devnia. In terms of percentage, the graphite ceramics predominates - especially the
category of the fine ceramics - in the region of northem Thrace, where old Maritsa traditions
were adopted. During the second stage, it decreases, and during the Gumelniţa phase, it
disappears almost completely. Among the forms of the graphite-painted vessels, we mention
especially the category of the dishes, bowls, miniature and small-size lids. In the Gumelniţa A2
phase, the graphite painting is frequently combined with other decorative techniques - relief,
incisions. The graphite decoration is encountered on circular surfaces and on sections
positioned on the upper side of the vessel. Only în the case of the vessels with a special function
-for example, the communicating vessels from Tangâru and Gumelniţa.
The gold painting is encountered în the Vama region: two vessels discovered în the M.4
cenotaph-grave from the Vama I necropolis. Next to a particularly rich funeral inventory, a
dish and a lidded vessel appeared, decorated with motifs that were specific to the Gumelniţa
zone, but for the creation of which the graphite was replaced by a substance in which gold
powder was mixed.
B.a. and B.b. THE INCISION. The incision is a widespread decorative technique, used
chiefly for the decoration of the common use pottery. For the ewers and the lids of large
dimensions, the incisions are unorganized, covering especially the lower side of the vessels.
108
The convex circular surfaces - the exterior of the lids, of the dishes, of the bowls of semi-fine
ceramics - are decorated with incisions organized in the shape of a vortex or in a radial
manner. We encounter this decorative technique along the entire evolution of the Gumelniţa
culture, and it is predominant in the Gumelniţa A2 phase (it also continues during the
Gumelniţa Bl phase).
A separate mention is in order for the west-Pontic aspect: during the first phases, the
incision and the inlaying with white paste are associated with a black shiny outer layer. The
incised motifs have their inner surface etched and covered with white paint, seldom red. This
ceramic category was called by H. Todorova "the pseudofirnis ceramics", and it was
considered a characteristic of the Vama "culture".
C.a. and C.b. THE EXCISION. The wide excision, present especially in the early stage, is
associated with the inlaying with white or red paste. Both the technique and the decorative
motifs ("wolf's teeth", "chessboard", the angular "Y" in rows or in opposition) remind us of old
Boian and Poljanca traditions. Also, the forms on which these motifs appear - vessels with a
"threshold", "griddle" lids - are again legacies of the previous cultural background. Gradually,
instead of the excised motifs, the people will prefer incised forms, less elaborate. The most
eloquent exarnple is the transforrnation of the three horizontal interrupted stripes from the tall
rim of the "griddle" lids, made by the technique of the excision from the Gumelniţa Al phase,
into simple lines, incised and inlaid with white paste, positioned on the narrow, sometimes
unmarked margin of the large lids in the Gumelniţa A2 phase.
D. IMPRESSIONS. The impressions represent one of the frequent modalities of filling
up spaces and they are rather widespread, even if their aesthetic value is most of the times very
low.
D.a. THE IMPRESSIONS WITH A BLUNT TIP appear in the Gumelniţa Al phase: in
Drama, they cover the interior of the motifs and they are inlaid with white paste. In the region
of the west-Pontic coast, the motifs made up of impressions with a blunt tip on supports and
fruit bowls with a long hollow leg, remind us of old Hamangia and Sava traditions, less of
Precucuteni III.
D.b. THE IMPRESSIONS "WITH THE SHELL" are characteristic of the late stages of the
Gurnelniţa culture -A2 and Bl. Positioned in sections, on the protruding shoulder of the bowls,
on the outer surface of the lids or on the belly of the pear-shaped amphora vessels with two little
ears, sometimes covering the entire surface, semicircular impressions, grouped in parallel rows,
have a remarkable artistic effect. The vessels that were decorated with this technique,
sometimes associated with the graphite painting, are among the best ceramic products of the
Gumelniţa culture. In the Gumelniţa Bl stage (III), this decorative technique is encountered
mainly on the belly of the amphorae of semi-fine paste.
D.c. THE IMPRESSIONS "WITH THE FINGER" must not be mistaken with the ones
made with the "shell" ("with the fingernail"): they have an ovoid shape and are positioned on
the shoulders of the supply vessels from the A2 and Bl phases.
D.d. THE IMPRESSIONS WITH THE COMB are absent from the Gumelniţa zone; the
only appearances represent import elements, the type "C" Cucuteni ceramics, discovered in the
Gumelniţa A2 levels from Hârşova and Năvodari "La Ostrov".
E. NOTCHING. The notches decorate especially the linear margins - the rim of the
dishes, the sharp shoulders of the bowls - and, most of the times, they represent a
complementary technique associated with the excision, the relief and more seldom with the
painting. In the Gumelniţa A2 phase, the decoration confines itself to simple impressions,
positioned on the line of the maximum diameter.
F.a. and F.b. ETCHING. Etching is a decorative technique associated almost exclusively
with the "crude" painting - white and red paste. "lt has replaced the much more precious and much
more awkward technique of the excision". Diffused in the entire Gumelniţa zone, along its three
evolutionary phases, the etching dominates the decoration of the "pseudofirnis" ceramics from
the Vama region. The preferred forms for this technique are the "storeyed" vessels, the
109
tronconica! lids with no handle, the bowls with marked shoulders. For the rest of the
Gumelniţa zone, we mention two totally special ewers, discovered in Medgidia in a Gumelniţa
A2 level: the etched stripes divide the decoration into two sections.
G. THE RELIEF The most frequent plastic ornaments are the buttons, the creases, the
grooves and the alveolar bands. Utilized chiefly for the decoration of the ceramics for common
use, they have a low artistic value. The alveolar bands decorate the lids with "barbotine", the
creases and the grooves are preferred for the bowls of small and average dimensions, of
superior quality. For the circular surfaces, the grooved stripes (seldom creases) are positioned,
most of the times, in a concentrica! manner. Through the same decorative technique, the
vortices were applied on the lids of semi-fine paste. In the Gumelniţa A2 and Bl stages, we
encounter also bi-tronconica! vessels, decorated, on the line of the maximum diameter, with
oblique creases/ grooves, and thus imitating the "torque" type motif.
H.a. and H.b. THE "BARBOTINE" The "barbotine", especially the unorganized one,
represents more a modality of preparing the outer surface of the vessel, than a decorative
technique. In general, it is used to decorate household use vessels, ewers macle of coarse paste.
The "barbotine" that is organized "in strips" covers the outer surface of the lids of average or of
large dimensions. In the Gumelniţa A2 phase, the "barbotine" decoration of the ewers is
organized in two sections, separated by an alveolar band or by four protuberances for grasping,
positioned under the vessel's belly. Sometimes, the "barbotine" is combined with grooves or
creases, covering, in this case, the lower side of the vessel. Very widespread, spatially and
temporally, it cannot be considered a distinctive element for a culture or a phase. Nevertheless,
we notice the differences in terms of percentage from one stage to the next, in the sense of the
quantitative increase during the Gumelniţa A2 and Bl phases, chiefly for the closed vessels, of
the spherical and of the ewer type.
In conclusion, decorative techniques used by the Gumelniţa craftsmen are very varied.
The preferences for one technique or another depend on the quality of the paste and on the
function of the vessel. While during the first stage, the graphite ceramics, the incised/ excised
decoration inlaid with white paste predominate, during the Gumelniţa A2 phase, the
diversification of the repertory of forms is accompanied by a great variety of combinations of
the decorative techniques: the graphite painting, associated with the one in relief (creases,
grooves), impressions, notches. The regional differences, visible for the first stage, gradually
fade away, except for the Vama area, where the old traditions are still discemible.
In what concems the decorative technique, we have to make a very important
specification: when the motif is applied by one of the said techniques, we consider the positive
form (+). In case the motif is obtained by delimiting, and the background is painted, etched etc.,
the form is negative(-).
The dissection of the decoration into its simplest elements - motifs/symbols -
represents the first stage of the motif analysis.
Decorative motifs. Their organization

The analysis of the Gumelniţa ceramics' decoration imposes, through the peculiarities of
the graphite ceramics, a methodology that is different from the one used for the ceramics of
Cucuteni - based on stylistic groups and sub-groups, a, p, y, 6. The same distinction has been
noticed by I. Paul in a monographic study of the Petreşti culture, where the author insisted on
the "style of rendering". The different methodological approach of the Gumelniţa decoration
materializes through the accent that we shall place on the grouping of the simple and of the
complex motifs, because the same decorative clusters have been macle with different
techniques.
THE LINE AND THE BAND The horizontal lines can delimit either the different
constitutive parts of the vessels (the rim from the margin or from the neck, the neck from the
shoulders or from the body) or they can separate elements that form the sections in several
overlapping strips. The bands with lines or the ones that are accompanied by 1-3 lines can be
110
positioned in metopes (4-6 or more) on the inner I outer margin of the dishes, on the bowls',
glasses' shoulders, on the body of some of the ewers and supports. One of the most important
complex motifs that use the lines, but especially the bands, is the tangent, either in the shape of
the simple tangent, or in the shape of the complex, multiple one. For the decoration on circular
surfaces, divided into four sectors („mandala")., lines, bands of lines, bands accompanied by
lines both for the proper sides and for the delimiting or the inclusion of some strips or other
motifs are used. The rarest variants of the lines and of the bands are the interrupted ones or the
wavyones.
THE ANGLES The angles, especially the ones with straight sides, are positioned in
horizontal rows; sometimes the broad ones alternate with the narrow ones, in combination with
other elements, even intersecting: an angle intersecting with a horseshoe, or positioned in a
horizontal opposition, on the shoulders of the dishes and of the bowls. Most of the times, the
angles with arched sides are positioned in opposition, on either side of the rods of the
recumbent "S" motif, on circular surfaces.
THE "Y". The "Y" motif appears more rarely positioned în rows, most of the times it is
placed in opposition, sometimes with the rod tied or inclined în the upper (lower) part.
Another modality is the one of the positioning in the tangent or în combination with spots,
crescents.
THE TRIANGLE. The triangle, one of the most widespread motifs, groups, through a
simple repetition, around the shape of the "wolf's teeth". The ones that have a concave or a
convex side are used as secondary elements, next to other motifs. In the Vama region, we
encounter triangles with arched sides, incised and inlaid with white paste - a characteristic
element of the west-Pontic aspect. The low triangles decorate especially the broad shoulders of
the bowls or the low margin of the glasses, dishes, positioned în rows or în opposition. For the
decoration of the circular surfaces, we mention the tall isosceles triangles that cover the sides of
the four sectors (seldom used for fields). Two opposing triangles appear very rarely , with
united sharp tips, inside a drele or dividing other elements.
THE SQUARE. The square is relatively rarely used, appearing as a metope excised on
the broad shoulders of the bowls, or in the shape of the graphite-painted "chessboard" inside
the dishes and on the two-necked vessel from Gumelniţa.
THE LOZENGE. The lozenges appear solely in strips, most of the times three
overlapping lozenges, forrning the sides of the circle's sectors.
THE CROSS. The cross, without constituting a fundamental motif of the Gumelniţa
decoration, îs nonetheless well-represented, especially by the variant with multiplied arms.
"Saint Andrew's Cross" - X is found on the cult tablets from Ovcarovo. On the graphite
ceramics, it appears in association with the spiral heads or inside other simple motifs,
positioned on the shoulders of the bowls. A special observation is in order in the case of one of
the dishes from Karanovo: the circular surface was divided into four sectors, and the two lines
are depicted by two bands decorated with the "wolf's teeth" motif. The main motifs that the
crosses are associated with are the circles I inclusion, the canes and the oblique lines I tangent.
Rarely, the Greek cross is incised on the bottom of the large vessels.
THE "S". The "S" motif, predominant for the graphite cerarnics, îs prevalent for the
decoration of the circular surfaces, in association with angles with arched sides, placed in
opposition, on either side of the central motif. The angular variant is encountered in the
sections that decorate the upper side of the bowls. The concatenation of the "S", so frequent in
the zone of the Cucuteni culture, also appears on the Gumelniţa ceramics. But the treatment is
different: if the Cucuteni communities preferred the decoration on the entire surface of the
vessel, in the Gumelniţa culture, the concatenated "S" -s do not transcend the bands of the
sections. The triskelion and the tetraskelion, derived also from the "S" motif, are the most
elaborate compound motifs, and their diffusion exceeds the Gumelniţa zone; it is probably a
motif of a southem influence, but also disseminated to the north, în the Cucuteni culture.
111
THE SPIRAL. The spiral represents, undoubtedly, one of the fundamental elements of
the Gumelniţa decoration. Initially, the spiralled decoration, depicted chiefly through the
technique of the graphite painting, develops in the south of the Gumelniţa zone, as the
cornmunities from northem Thrace adopted old Maritsa III - IV traditions. During the
Gumelniţa A2 phase, the spiralled decoration fills wide spaces by association with the spots or
tangents. The opposition of two spiral heads is encountered on convex surfaces - the exterior of
the lids, dishes, in the umbilical area of the anthropomorphic vessels. The concatenation
represents one of the most harmonious modalities of handling the spiral motif. Almost
exelusively, this procedure is utilized for filling the sections painted with graphite, from the
bowls' shoulders. The association of this motif with a feminine symbolism is not at all
accidental: the spiral suggests the permanent movement, life that grows, wanes and is rebom.
THE SEMICIRCLE. We encounter this motif in the most varied shaped and rendering
techniques. In the case of the fine graphite ceramics, it is used both for sections, associated with
other simple motifs (crescents, spots, oblique bands), and for the drele sectors. The lids often
have their outer side decorated with several semicireles, associated in the form of the vortex,
and the rendering techniques are manifold - "barbotine", grooves, creases, alveolar bands,
incisions etc. In the second stage of the Gumelniţa culture, the "bracketed" decoration develops
- macle up of parallel rows of brackets - a, positioned in an opposition, which continues also in
the Gumelniţa Bl stage, as it is a characteristic mainly in the western region of the Gumelniţa
zone. Among the forms that were decorated with this motif, we mention the little amphorae, of
a Sălcuţa influence.
THE CIRCLE. The drele appears fairly rarely, chiefly in the form of the concentric drele.
The spots depicted through the techniques of the relief are also frequent. Among the
combinations, we mention the tangent, the association with canes, "laurel leafs", the "S" or the
"Y" motifs. The "sun" seems to be a fairly important element, with a particular significance,
even if its use as an independent motif is very rare. The association with the motif of the "Y",
through inelusion in the interior of the rhombus of the rod is not at all accidental, as it has a
certain symbolic value. This is strengthened also by the representation of the solar motif on the
little altars from Ovcarovo.
THE CRESCENT. Together with the spiral, the crescent motif constitutes a fundamental
element in the array of motifs of Gumelniţa, and it had a multitude of variants and forms of
association with other motifs (some derived from it). lt is present on plane surfaces; the most
frequent modality to organize the cane is the circular surface, divided into four equal sectors,
syrnmetrical and asyrnmetrical. Another positioning, also frequent on round surfaces, is the one
of the double opposition, on either side of the diagonal. The decorative techniques utilized for
the obtaining of the canes are manifold: graphite painting, white/red paste painting or even
gold painting, asin the case of the gold-decorated dish from the M.4 cenotaph-grave of Vama I,
in the positive or the negative, incision, sometimes even the etching of the background, so that
it is then inlaid with white or red paste. The crescent appears almost always in association with
other simple motifs: in the form of a tangent, association. A remarkable artistic achievement is
represented by the composition of the four sectors of the drele on circular surfaces. They are
not absent from the composition of the four sectors of the drele either. The technique of their
rendering depends on the general composition - most of the times, graphite or coloured
(white/red) painting. Until the present moment, we do not know of the use of excision or of the
relief for the rendering of this simple motif.
THE PALM LEAF. The motif of the palm leaf can be considered characteristic to the
Gumelniţa culture. Probably derived from the crescent motif, the palm leaf usually decorates
especially the high quality, graphite ceramics. Of the most frequent combinations, we mention
the row and the association, chiefly with spots and "laurel leaf", but especially its positioning in
opposition inside the sectors of the drele. The only technique that was utilized for the
rendering of palm leafs was the painting (graphite or white/red paste).
112
THE CLUBS. The clubs can be considered a unique model, because, until the present
moment, we only know of one sole example - a lid discovered in Hârşova decorated on its
outer side with clubs, depicted through etching and inlaying with white paste, and the edges of
the decoration are delimited by an incision.
The next stage of our typological analysis refers to the ways of associating the simple
motifs.
The association of the simple identical motifs

The row represents the simplest form of associating the simple identica} motifs. In the
case of the angles or of the semicircles, their grouping in a row is known as the "bracket" motif.
The chessboard is obtained by altemating squares or lozenges painted with different hues (or
incised/ excised). The squares or lozenges can be adjoining or distanced. The concatenation
constitutes the most frequent modality utilized for the spirals, the motifs of the "S" and "Y".
The concatenated spirals sometimes have severed extremities. The opposition represents the
positioning "in a mirror" of two identica} motifs. Through the opposition of two rows of
triangles, one creates the motif of the "wolf's teeth". t:. The vortex decorates especially the
circular convex surfaces (lids) through the twisting in the same direction of some arcs or
crescents, starting from one or two points - in the case of the lids with the ear attached in two
points.
The association of the different simple motifs
The tangent is a decorative motif composed of at least two elements: the oblique line
(stripe), tangential with another simple motif -circles, crescents, horseshoes, spiral heads etc.11.
The association groups different simple motifs (except for the oblique lines that do not belong
to the composition of the previous motif). The inclusion supposes the insertion into a motif of
one or more simple motifs - for example, the cross inside a lozenge.
The organization of the simple and compound motifs
1. on flat or cylindrical surfaces - the section, the metope;
2. on circular surfaces - the vortex, the diagonal, cruciform, mandala, tri-tetraskelion;
3. on surfaces with representations in relief- tectonic.
The organization of the motifs depends on the form of the decorated surface: for flat and
cylindrical surfaces, the section is preferred, delirnited by horizontal lines or stripes. In the case
of the parallelepiped-shaped supports, the grouping of the motifs on the vertical direction
predominates, in the form of the metopes. Something specific for the Gumelniţa culture is the
organization of the decoration on circular surfaces, suggesting the rotational movement. The
simplest modality is the vortex; the simple or the double spiral, the "S" and the diagonal (it
divides the surface into two semicircles) decorates especially the convex surfaces (the exterior
of the lids and of the dishes).
One of the modalities of organization of the decoration that the Gumelniţa communities
preferred is the division into faur sectors starting from the centre of one of the circular surfaces, called
"mandala" by M. Şimon. This representation has its best graphical analogies in the motif of the
Buddhist and Hindu mandala, without being able to prove, however, lacking the written
sources, the identity of the religious significance. If we take into consideration the mandala
painted with gold, from the platter of the M. 4 grave from Vama, we incline to believe that the
organization of the simple motifs - the cane/male and the crescent/female - was not at all
accidental. The "rotation" of the motifs around a central axle (axis mundi), their grouping into
four sectors, probably corresponding to the cardinal points, suggests the cosmographic value of
this pictorial representation.
The triskelion and the tetraskelion, a modality of organizing the decoration that was
widespread in the Carpathian - Balkan Eneolithic, develops from the spiral and the vortex,
reaching, in the case of the fine painted cerarnics, remarkably elaborate forms. In the case of the
zoomorphic or anthropomorphic vessels, the decoration is organized tectonically, suggesting the
characteristics of the various body parts or elements of attire, tattoo.
113
***
The profound cultural transformations from the beginning of the Eneolithic have left
their mark on the ceramic production too. The necessity of raw matter, like copper, graphite,
marble, obsidian, the Dentalium and Spondylus shells, have determined the intensifying of
commercial exchange and, with it, of the exchange of ideas and religious beliefs, of artistic
experiences. The influences were exerted step by step, from close by, and the decisive part in
their diffusion was played by northem Thrace. Thus, graphite painting, the distinctive element
of the Gumelniţa - Karanovo VI cultural complex, appears early in this space, at the levei of the
Maritsa III - IV culture. The technique spreads also in the Boian - Poljanca zone, but fairly slow;
incision, excision and grooves remain prevalent.
In the Gumelniţa Al phase, we can speak of a genuine "explosion" of the graphite
decoration, as the southem "fashion" gained more and more ground to the detriment of the old
decorative techniques. The motives that had been rendered previously with the technique of
the excision - the "wolf's teeth" and "chessboard" motifs - are now painted with graphite. At
first, the technical innovation was taken up, and then the graphite painting; subsequently,
forms and decorative elements, specific to the southem "fashion", were adopted. The spiral
motif, its grouping in the shape of the tri- or tetraskelion, the division of the circular surfaces
into four equal sectors (mandala), are all elements that will gradually penetrate into the set of
motifs of the Gumelniţa communities of Muntenia and Dobrudja. In the region of the west-
Pontic coast, the Sava - Hamangia traditions will endure for a long time. The most conservative
region is Vama, which, owing to its favourable position, will have a spectacular evolution
during the Gumelniţa A2 phase, a fact that is proven by the impressive discoveries of the Vama
I, Devnia and Durankulak necropoleis.
The decorative techniques and organization differs depending on the quality of the
paste, on the shape and the function of the vessel. The graphite painting covers especially
circular surfaces - lids and dishes, the sections from the right shoulder of the bowls - they all
belong to the category of the fine ceramics, seldom semi-fine. The compositions are complex,
macle up of compound motifs. The ewers, the large "griddle" lids, the support-tables, made of
semi-fine ceramics, have been decorated with angular motifs ("wolf's teeth", the "Y" with the
rodin a right angle), the "chessboard", much rarer spiralled motifs, rendered through incision,
excision and inlaying with paste. For the vessels with a funerary function, the omamentation is
much more elaborate, and even trichromatism is used.
With the Gumelniţa A2 phase, we notice a decline of the graphite decoration. The
modification of the forms - vessels with a squat aspect - narrows down the decorated space in
the upper part. Instead of the sections, simple grooves or notches on the line of the maximum
diameter are preferred. Next to the old forms, favoured in the previous stage for the graphite
decoration (dishes, bowls, lids), new ones appear - pear-shaped vessels, little amphorae. These
are painted with graphite only on the neck, as the rest of the body is covered with impressions
- "bracketed" or decoration "with the shell". We note the association of several decorative
techniques, thus creating a remarkable artistic effect. For the vessels of household use, simple
or organized "barbotine" becomes a frequent decorative mode. The alveolar bands, simple or
combined with "barbotine" -lines, the protuberances for grasping are also current. Instead of the
excision from the Gumelniţa Al phase, a much simpler technique is used - etched surfaces,
covered with white or red paste, altemating with intensely polished surfaces. Much richer is
the repertory of the relief decoration, especially in the shape of zoomorphic, anthropomorphic
and anthropo-zoomorphic vessels.
Consequently, the southem influences had an important role in the origin and
development of the Gumelniţa decoration. We do not deny the contribution of the previous
cultural background, but we consider exaggerated the hypothesis of a local evolution,
independent of the transformations that took place, at the beginning of the Eneolithic, in the
south of the Balkan Peninsula.
114
The Gumelniţa craftsmen "have proven their skill especially in what concerns the
graphite ornamentation, rendered with a superior technique", thus obtaining achievements
"that can be compared to those of the Cucuteni painted ceramics" - consequently, not in the
traditional technique of the Boian cornmunities - the excision. With the new decorative
technique, new forrns and motifs were also adopted, and the old traditions almost completely
disappeared during the Gumelniţa A2 phase, in a context of cultural standardization; the only
region where they will be maintained for a long time is Vama.
What characterizes the decoration of the Gumelniţa ceramics is the unity of forrn and
depiction of the motifs. The potters knew how to organize and adapt the decoration, depending
on the vessel's function - always the same motifs, rendered with different techniques, on
distinct categories of vessels. If we avail ourselves of the ethnographic studies, we discover
similar rnanifestations in the folk art, no matter the era.
We dare say - nothing new here! How else could we explain the representation of the
orison stance on a supply vessel (Gumelniţa) than as a forrn of "warding off of poverty and
diseases", the "lovers" vessel from Sultana can be linked to the ritual of marriage, as the idea of
fertility is clearly suggested by the spiral, painted in the genital area of the female character.
The same motif, but with an entirely different significance - of regeneration - appears on the
"four-angled" vessels.
VI. CULT VESSELS

Beyond archaeological pieces, stratigraphic situations or cultural phases, the
archaeological research is made up of an investigation that much exceeds the sphere of science.
No matter the time and the space, the human spirit has tried to define the Absolute, to find
forrns of communication and of communion with the Divine, transcending the lirnits of the
physical world. These forms of religious manifestation must not be analyzed strictly from the
viewpoint of logica} thought or of the contemporary religious doctrines.
Studied only under their artistic aspect, many prehistoric pieces have been included into
the category of naîve artistic manifestations, of the first awkward attempts at copying an
archetype. But, lacking written sources, these artistic forrns, which have irnmortalized religious
experiences and aspirations, are the ones that preserve the best some fragments of the spirit of
prehistoric man. That is why their strictly typological enumeration remains, most of the times, a
mere chronological reference point, a dead language.
Without having the pretence of an axiomatic forrnulation, we intend now to analyze,
from this perspective, the anthropornorphic, zoomorphic and anthropo-zoornorphic vessels of
the Gumelniţa - Karanovo VI cultural complex. While under the chronological aspect, the
differences from one period to the next are, rnost often than not, imperceptible, especially
between the Gumelniţa A2 I Bl phases, not the same can be said about the typology of the
representations, perhaps the most diversified, compared with the other Eneolithic cultural
complexes from south-east Europe.
In general, the morphological criterion is utilized for the typology of the cult vessels. By
observing these criteria, A. Niţu has macle the following typological division of the
anthropomorphic and zoomorphic vessels:
1. Types of anthropomorphic representations: anthropomorphic vessels with the opening on
the top, vessels în the shape of the human leg; vessels with anthropomorphic attributes; as a
sub-variant, vessels with a "flask" -shaped body and two tubular arms; wide-mouthed vessels,
equipped with a human face; prosopomorphic lids; vessels with anthropomorphic decoration,
etched in relief; handles în the shape of hurnan heads or figurines annexed on the lids; human
heads annexed; incised human representations.
2. Types of zoomorphic representations: zoomorphic vessels; vessels with zoomorphic
attributes: handles in the shape of zoornorphic representations, homed protuberances I rhyton,
protomas for grasping in relief; zoomorphic silhouettes in bas-relief. In a more synthesized
form, but taking into account the same morphological criterion, R. Andreescu has established
115
five basic groups, each with severa! sub-variants: vessels in the shape of the human body;
prosopomorphic vessels; vessels with anthropomorphic attributes with sub-variants: A. vessels
with the human figure modelled under the rim, B. vessels with tube-arms, C. lids with an
anthropomorphic handle; vessels with anthropomorphic decoration; anthropo-zoomorphic
vessels.
Among the zoomorphic vessels and lids, we mention the animal-shaped vessels with a
dorsal orifice - most of them, four-legged: the hedgehog from Nova Zagara and Căscioarele,
the birds from Sadievo (the "bracketed" decoration from the body suggested the feathers!), the
homed animals from Calomfireşti, the zoomorphic vessel from Hârşova.
In the category of the decoration in relief with zoomorphic elements, we include the homed
animal protomas - some of them very schematized and the birds applied especially on the lids
and having the role of a handle, as well as the small lids in the shape of animal heads, that seem
to have been for the headless zoomorphic vessels.
The anthropo-zoomorphic vessels, wrongfully interpreted, most of the times, as
zoomorphic forms, represent a distinct category, present on the entire Gumelniţa zone, but
without constituting a specific creation of this cultural complex - we encounter "hybrid" forms
previously in the Vinca and Vădastra. Most of the items have a four-legged animal body and a
human head, with pierced ears and a sharp face, like a mask, resembling the fanciful
representations of the Oriental civilizations. Even if their symbolism remains an enigma, these
anthropo-zoomorphic vessels illustrate nonetheless the complexity of the Eneolithic spiritual
life, often unjustly simplified to a mother-goddess cult.
Of the anthropomorphic vessels (G.f.), the best-known is the one called "the goddess
from Vidra", realistically modelled, headless and decorated with incised motifs. The cult
function of the vessel seems irrefragable - a golden pendant of the "en violon" type was
discovered on the chest of the "goddess". A similar anthropomorphic vessel, but with a more
schematic representation of the hands, was discovered in Radingrad. For the same category, we
mention the vessels from Sultana. Another theme, encountered especially in the region of the
Danube and of north-eastem Bulgaria, is the one of the characters with a vessel on their heads -
modelled as figurines with receptacles attached to their heads or with anthropomorphic vessels
in the same posture. The prosopomorphic lids or the handles with the schematic representation
of the head, observing the canon of the Gumelniţa plastic arts, are not absent either. Human
statues applied on the shoulders of the vessels appear rarer; one of these, discovered in Vidra,
represents a man sitting, with the left arm bent at the elbow and supporting the chin, "a gesture
that reminds us of the series of thinking statues". A separate discussion is in order for the vessels
with the "orison stance" type. With the goal of better understanding the significance of these
representations, we shall now analyze the interpretations that have been propounded for the
"orison-statue" representations from other historical periods.
The easiest one: the faith is expressed through the attempt at communicating with the
Divinity in the form of a prayer - individual or collective - accompanied by the gesture of
raising the arms. The arms concentrate the entire will-power of the human spirit, and they are
often associated with action: their ascending direction, towards the celestial milieu, suggests
the search for the etemal energy. The significance of this religious gesture, represented
artistically in the form of the orison stance, has been much discussed, and different
interpretations were propounded.
The type of orison stance with tubular arms has had a widespread use, in the entire
Gumelniţa zone, starting with the Gumelniţa A2 phase and continuing in the next stage. We
emphasize, from the very beginning, that all the pieces that were discovered until the present
time come from settlements - consequently, with no connection with the funerary sphere. They
were widely diffused, but they did not exceed the limits of the Gumelniţa zone: from northem
Thrace to north-eastem Bulgaria. The majority of the pieces have been modelled out of semi-
fine paste, incompletely baked, and the decoration confines itself to incised lines that suggest
elements of attire - a wide dress, with vertical creases, encountered also in the case of the
116
Gumelniţa figurines with vessels on their heads. The sexual attributes are absent or are
discretely suggested - small protuberances for the breasts. The anthropomorphic vessel
discovered in the Vama region, in Ezereţ, îs similar in terms of human representation - orifices
for pouring, cut a little lower than the "truncated" arms. The figurine from Russe is also close
in terms of its shape - instead of the tubular arms, two conical protuberances have been
modelled.
Although, in rnost cases, the stratigraphic context is uncertain, the shape and the
dimensions of the pieces at issue suggest their cult function. Judging by the attire and by the
marking of the breasts, the representations can be associated with female characters. But we
consider unconvincing their interpretation as divinities connected with the fertility cult - the
clear attributes, so frequent in the Neo-Eneolithic plastic art, are absent: the marking of the
genital area through painting, incision or the hypertrophy of the basin and of the thighs. We
believe that those vessels were used for libations, during some religious processions linked
with a cult of the house.
Regarding the interpretation of the depicted characters however, we do not consider
futile the attempts at differentiating the worshipper from the divinity. We associate the
characters depicted with garments (asin the case of the anthropomorphic vessels with tubular
arms, of the statues with vessels on their heads) and the ones în the shape of a schematized
human figure, applied on the inner or outer surface of the vessel, with the image of the human
being in the posture of invocatio et adoratio Dei. The cult scene from Ovcarovo, level V, Poljanica
IV suggests the same interpretation - next to 22 miniature cult pieces, four orison statues have
been discovered. The characters can be more easily associated with worshippers than with four
divinities.
We cannot say the same about the second category of vessels- orison objects discovered
also in the Gumelniţa zone, in Sultana, at the site of "Malul Roşu" and in the eponymous
settlement - asexual, schematized anthropomorphic vessels, with an over-sized face,
resembling a mask, and with protruding or even doubled eyes, without elements of attire. For
these orison figurines, we consider much more suitable their interpretation as representations
of divinity, and the gestu.re of raising the arms suggests in this context the blessing, the
transmission of a creative energy.
Either portraying the worshipper, or representing the symbolic irnage of the
magnanirnous divinity, the theme of the orison has had a great frequency in the Neo-Eneolithic
art, and the forms of its artistic rendering have been very diverse. All these examples
demonstrate that the symbolism of the orison îs very rich, and it cannot be confined to a mere
representation of divinity, or to a paradisiacal image of the deceased. Far from thinking that we
have given ultirnate answers to such a complex problem, we consider our approach to be an
initial stage in the attempt at deciphering the meanings of the ancestral religious gestures,
encoded into the prehistoric pieces of art, many of these gestures remaining unchanged to this
day.
VII. CULTU RAL INTERFERENCES

The study of the cultural interferences has been limited, most of the times, to
synchronisms established on the basis of ceramic imports. From here derived a never-ending
series of discussions concerning the chronological partition into phases and sub-phases,
regarding the veracity of the C14 data - differently calibrated, depending on the chosen
method. The chronological reference points are absolutely necessary, perfectible in the course
of the development of the interdisciplinary research; the image of the relations between the
communities must be rmderstood beyond mere material exchange.
The genesis of the Gumelniţa - Karanovo VI cultural complex, as we have previously
stressed, cannot be understood outside the Boian III/IV -Maritsa III/N symbiosis. Without the
cultural amalgamations from the beginning of the Eneolithic, the quick diffusion of the
"southem fashion" would not have been possible. What was their nature? Along with material
117
exchange, best illustrated by the ceramic imports, we also witness a process of cultural
standardization, only possible through population shifts, through peaceful cohabitation that
have allowed the normal evolution, without intermittences, towards the late Eneolithic.
By analyzing the Durankulak ceramics, VI. Slavcev emphasized the "mirror"
development of the Sava - Hamangia cultures; the types of forms and decoration from the first
culture were immediately adopted and adapted by the Hamangia communities. In their turn,
the Sava communities, especially during the last phase (IV) have taken up new decorative
techniques from the area of northem Thrace, populated by the Maritsa IV comrnunities. We
encounter the same direction of penetration of the new "fashion", from north to south, in the
Boian - Poljanca zone; thus, at a Boian - Vidra level, the graphite ceramics appears.
How can we explain the dynamics of these exchanges? A simple chorological analysis of
the discoveries allows us to delimit the main access ways. Most of the settlements concentrate
along the fertile valley of the Maritsa River: starting from the Aegean Sea, the most accessible
path ascended towards Plovdiv. On the Tudja Valley, you could advance towards the west, up
to Kazanlîc. Towards the east, the nearest path descended on the Mociriţa Valley, towards the
Gulf of Burgas. Then towards the second gulf, from the Vama area, you advanced on the Ludja
Kamcea Valley, reaching Goljamo Delcevo; from here, on to the Provadiiska Valley, towards
the "lake settlements". From the Vama region, the path to the centres from the Danubian river
meadow went north-east along the Lom River up to Russe. Another access way to the north of
the Danube was the valley of the Jantra River. From the Romanian Plain, the communities
moved towards the north and the north-east, along the tributaries of the Danube (Mostiştea,
Dâmboviţa, Teleorman, Vedea, Călrnăţui, Olt, Buzău, Ialomiţa, Siret, Prut). Within Dobrudja,
the Boian comrnunities also spread along the rivers -Teliţa, Taiţa, Casimcea, Carasu.
During the same period of the Early Eneolithic, the population shifts intensify on the
north-south direction; as a proof of this, there is the presence of some imports, but also some
imitations of the Precucuteni ceramics in the Boian and Hamangia environrnents. In the
settlement of Tangâru - the Boian IIlb/IIIc and Vb-Vc levels, a few ceramic fragments of a
Precucuteni II - III influence are mentioned, and the Boian - Vidra materials appear in the
Precucuteni II settlements of Floreşti and Bemaşevca. The Precucuteni discoveries from the
Danubian region multiply, starting with the Gumelniţa Al stage (4500 - 4300 BC). Also in the
tell from Tangâru, in a Gumelniţa lb levei, other elements of Precucuteni influence have been
recorded - in the destruction layer of the L. 2 dwelling, a statue was discovered, one that "has
many analogies in the last phase of the Precucuteni cultu re".
In the tell from Vidra, D. V. Rosetti mentions the presence of a ''fragment of a support or of
a binocular-vessel", in reality, the leg of a fruit bowl - wrought of a hard, well-baked, yellowish-
rosy paste, with a strong lustre and decorated with incised motifs in the "style III of Tripolje".
Other late Precucuteni imports, in a Gumelniţa Al levei were recorded in Medgidia - two
ceramic fragments, characteristic to the "Luca Vrubleţkaia species", in the Mizil area, in Văcăreni.
The intense exchanges between the two civilizations are proven by the presence of the
Gumelniţa Al imports in the late Precucuteni settlements of Traian - Dealul Fântânilor,
Târpeşti., Isaiia, Hanska.
A separate discussion is in order in the case of the Precucuteni discoveries from the
settlement of Măgurele. Along with imports, for whose typological pinpointing there are no
doubts, P. Roman also emphasizes the presence of some "hybrid" pieces: "there arises the
question whether or nat, on this vessel, there is the art of a Gumelniţa craftsman who has associated the
typically Precucuteni decoration with the one that is specific for Gumelniţa". We are dealing with
glasses, modelled and baked in the Gumelniţa tradition, but omamented "with motifs that are
typical of Precucuteni (like the incised lines, comb impressions, alveolar impressions)". Also, the
situation from Măgurele does not represent an isolated case. "Hybrid" pieces, modelled
according to the local tradition, but decorated with "borrowed" motifs are encountered also in
the area of the west-Pontic coast. In the same category, we can include the pieces of the "Vama"
type ("four-angled" pieces, "storeyed" pieces, the fruit bowls with a long leg and an "S"
118
profile), dated to the end of the Hamangia culture (III/IV) and to the beginning of the
"Vama" I Gumelniţa Al cultu.re. They were horn in the "nuclear" area of the Hamangia culture
(Durankulak - Vama, possibly even Mangalia), the only one for which the evolution of the
culture continued also during the Hamangia N. ln the rest of Dobrudja, the Boian comrnunities
have spread quickly, up to the coasta} region (Sarichioi); at first, they cohabited with the local
population, then they gradually assimilated the old traditions, and the Hamangia elements
disappear from here, at the end of phase III.
lt is interesting to watch how, during the first stage of the Eneolithic, the region of Brăila
and of northern Dobrudja have been avoided by these population shifts. Here, the comrnunities
preserve in an unchanging way the old Neolithic traditions of the Boian - Giuleşti type. Only in
this context can we explain the presence of the ceramic imports of the Hamangia III type from
the settlement of Suhat (Isaccea), included in the Boian - Giuleşti phase. Also, in the Boian -
Giuleşti settlements from Balta Brăilei, imports from Boian - Vidra and Boian - Spanţov appear,
which clearly demonstrates the conservatism and the "isolation" of the comrnunities from this
region.
That is why we believe that the connections between the Tripolje A and the Hamangia
communities were macle more on the sea route, than through the north-east of Muntenia. This
isolationism was surpassed during the Gumelniţa Al phase, when the entire region was
"colonized" - by the overlapping of some old Boian - Giuleşti settlernents, but especially by the
founding of new ones. Thus, a new path was opened for the Precucuteni III comrnunities, as the
traditional marine route was more rarely used.
The expansion of the Gumelniţa comrnnnities towards the north favoured the birth of
the Cucuteni civilization, as its area of genesis was located in the south-east of Transylvania,
the south-west of Moldavia and the north-east of Muntenia. Why here and not in Ukraine or in
the Republic of Moldova? In the context of some old cultural links, solidified by the Gumelniţa
"colonisations" from the Under-Carpathian region and from the north-east of Brăila, the
Precucuteni communities have borrowed new decorative techniques - the white painting, and
later the Petreşti-influenced trichrornatism. The dynamics of the cultural exchanges has
increased with the forrning of the Cucuteni civilization, as the number of the Cucuteni A3
imports augmented considerably. Most of them are concentrated in the area of Brăila, in
Gumelniţa A2 levels. They are not absent frorn the settlements of Dobrudja either.
Gradually, the ration between the two civilisations will be inverted, and the Cucuteni
dissemination zone will spread towards the south. Cucuteni A3 communities settled on the old
Gurnelniţa settlements from Mănăstioara and Puricani. In this same moment, the first intrusive
elements of an eastern origin appear, identified on the basis of the type "C" ceramics. In the
Gumelniţa zone, the oldest imports of this kind concentrate around Dobrudja, thus opening the
way for the eastem penetrations.
In the Gumelniţa Bl stage, when Dobrudja was occupied by the Cernavodă I
cornmunities, the ties with the Cucuteni zone have continued; thus, in the settlements from
Căscioarele and Gumelniţa, we have discovered Cucuteni A3 imports, and in the tell from
Hârşova, Cernavodă Ia levei, Cucuteni A4 imports were found. As the Gumelniţa zone shrank,
with the traditional forms being maintained only south of the Danube, the Sălcuţa culture
spread towards Banat and east of the Olt; the direction of the cultural exchanges was moved
towards the west. Many Sălcuţa settlements date from the phases llc and III, a period during
which the Gumelniţa civilization had waned. That is why the Sălcuţa - Kridovol - Bubanj
commWlities can be regarded "as descendants of the Gumelniţa culture's population, pushed towards
tize west".
By corroborating the climatic and geomorphologic transformations with the
modifications that took place in the inter-cultural relations, we find a plausible explanation
concerning the end of the Gumelniţa civilization. The penetrations from Cernavodă I in
Dobrudja occurred after or at most during the moment of the flooding of the settlements from
the area of the West-Pontic coast. The stratigraphy of the island of "La Ostrov" indicates a
119
flooding of the settlement at a Gumelniţa A2 final level, and similar situations were recorded in
the "lake settlements" (actually, flooded) from the area of the Vama - Beloslav lakes. Starting
with 4300 BC CAL, the seawater's level rises, and the low areas of the Danubian river meadow
are flooded - that is why few settlements continue their evolution during the Gumelniţa Bl.
The movement towards the hilly area and towards the west occasions the changing of the
cultural dissernination centre to the Kridovol - Sălcuţa - Bubanj cultural complex; the mining
centre of Ai Bunar enters a decline; now, Rudna Glava and the Transylvanian area, occupied by
the Bodrogkereszrur cornrnunities consolidate their position.
The links with the Aegean world were constantly maintained, along the entire evolution
of the Gumelniţa civilization and in the following periods. The discoveries from Dikili Tasch
best illustrate the cultural interferences between the two worlds. Thus, next to the graphite
ceramics with the "Maritsa style" decoration, ceramic fragments painted with black on a red
background were discovered - specific to the Recent Neolithic of eastem Macedonia and Creek
Thrace, present less frequently in Thessaly - and ceramics painted in the "Galepsos" style. The
end of the settlement of Dikili Tasch, as in the case of other settlements from northem Thrace
was probably marked by violent penetrations, as it is proven by the last Eneolithic burned
levels.
Consequently, the cultural interferences of the Carpathian - Balkan space intensify
during the stage of the Early Eneolithic, thus contributing to the genesis of the "ancient
civilizations" - Gumelniţa and Cucuteni. The dynamics of the exchanges increases, and the
crystallization of the identity of each cultural complex is macle through the unification of the
local traditions and the creative adoption of the new fashion. The disappearance of the
settlements from Dobrudja breaks the balance of these exchanges, determining the gradual
decline of the old Gurnelniţa centres from the north of the Danube. Similar phenomena happen
also to the south of the Danube, as the area of northem Thrace is gradually depopulated. The
old traditions are "resurrected" in the Sălcuţa environment, but the traditional forms suffered a
metamorphosis; instead of the multitude of shapes and decorations, of plastic art themes,
instead of the craftsmanship of the "artist" who, with a minimum of means, managed to
"breathe life" into his work, only the utilitarian forms and the rigid irnitations of a canon
remain.
VIII. CONCLUSIONS
During the first stage of the Gumelniţa - Karanovo VI cultural complex, local variants
formed, owing to the existence of some different previous cultural backgrounds. The zonal
distinctions are visible especially in what concems the paste, because the preparatory and the
baking techniques have remained unchanged for a long time. We could also add the natural
resources, different from one area to the next (for example, the pyrolusite, existing only in the
Vama region), which determine various textures and colours for vessels that were made in the
same conditions. We believe that the southern cultural trend, coming from the area of northem
Thrace, played an important part, like the first impulse, in the forming of the Gumelniţa -
Karanovo VI cultural complex. By analyzing the forms of the Maritsa III - IV cerarnics, we
discover elements that easily generalize, subsequently, in the entire Gumelniţa zone. The "four-
angled" vessels, the bi-tronconica! vessels, with a bulging upper side, are at the basis of the
"elegant" forms, discovered in the graves from the Vama region.
The graphite painting best illustrates the way in which the Gumelniţa culture formed. It
appears for the first time in eastem Macedonia and the Aegean Thrace, at the end of the late
Neolithic, under the influence of Thessaly, where the painted decoration already had a long
tradition. The utilization of graphite is known from an earlier age, from the end of the Middle
Neolithic, also in eastern Macedonia, used only as a component for colouring the engobe. The
graphite decoration of the Poljanca III - IV ceramics is identica! with that of northem Thrace.
The technique of the graphite pottery later generalizes to the north of the Danube, at a Boian -
Spanţov level. Here, beside spiralled motifs of a southern provenance, people have also painted
120
motifs that had been previously rendered through different techniques (e.g. the "wolf's teeth"
motif).
Nevertheless, we believe that the manner in which the southem trend manifested did
not exceed the level of a "cultural fashion". That is why the connection with the previous
cultural background was macle organically. If great population displacements took place, as
people have tried to demonstrate, how then can we explain the incessant evolution from the
Boian culture to the Gumelniţa culture? Even if, in many settlements, the habitation begins at
the Gumelniţa Al level, there are great tells, like the ones from Tangâru and Hârşova, where it
was demonstrated, stratigraphically, that there is no pause between the Boian IV levels. The
idea of a "colonization" must be accepted with cautiousness, only for some limited areas,
where the previous cultural background has not had a significant contribution to the genesis of
the new culture.
The cultural leap from Boian - Spanţov to Gumelniţa Al was macle gradually, from
south towards north, and at least two chronological sequences stand out. For example, in the
tells from Tangâru and Hârşova, although they had an uninterrupted evolution, the passage
from one stage to the next was not macle simultaneously. Situated more towards the south, the
tell from Tangâru had from early on the southem influences, as the Gumelniţa Al phase
commenced at the levei of the first chronological sequence (contemporary with the one from
Măgurele). In the tell from Hârşova, the ceramic material from the L. 9 dwelling displays the
characteristics of the second chronological sequence (Fântânele - according to E. Comşa): the
lower frequency of the vessels with a "threshold", the appearance of the bulging forms, with an
inwardly bent rim.
A separate discussion is in order in the case of the west-Pontic aspect. The matter of the
existence, in Dobrudja, of a local facies of the Gumelniţa culture or of a distinct "Vama"
culture, has aroused the interest of many Romanian and Bulgarian archaeologists. But the lack
of a vertical stratigraphy for the flooded settlements from the vicinity of the Vama and Beloslav
lakes, as well as the limited nature of the systematic investigations from the area of the
Romanian coast encumbers the comprehension of the west-Pontic aspect.·
We consider much more convincing the interpretation that I. Ivanov propounded:
instead of the cultural fragmentation, the author proposes a general image of the Eneolithic
developed in the Balkans, in the form of a great cultural complex, within which three distinct
groups stand out: Gumelniţa -Karanovo VI, Sălcuţa - Kridovol and Vama.
We emphasized, in the introduction of this paper, that a simple analysis of the ceramic
material, without a corroboration of this with the other categories of archaeological inventory,
only begets unfruitful laboratory conclusions, artificially created phases and cultures. The
religious manifestations, indirectly materialized in the plastic arts, cult constructions and
funerary discoveries, express, perhaps in the most insightful way, the transformations that
appear within a prehistoric community. That is why we believe that the discoveries from the
Vama region, which include a fairly limited geographical area, do not dent>'e a new religious
creed, as the idols fit in the rather rigid canon of the Gumelniţa plastic art. What is impressive is
the high concentration of copper and gold pieces. The presence of some pieces of the funerary
inventory, macle of rare material, inexistent in the neighbouring regions (marble, obsidian, gold
mixed with platinum), suggests the existence of some ties with faraway places. The lack of the
links must not rule out the possibility of the practice of navigation along the shore, at great
distances.
The West-Pontic variant manifested only in the coasta! region and its northemmost
limit was probably near the city of Constanţa; the most recent discoveries - Corbu de Jos and
the settlement from the island of "La Ostrov", Lake Taşaul - push a bit towards the north the
!imit that has been previously propounded by P. Haşotti. North of Corbu, there are traces of
Boian IV and Gumelniţa Al habitation: Istria, Baia, Sarichioi. The area of the west-Pontic
variant cannot be extended inside Dobrudja either: the discoveries from Atrnageaua Tătărască
prove a strong Boian presence. The diffusion of the Boian culture along the Danube and in
121
northem Dobrudja can be explained by the existence of some favourable geographical
conditions. Even if the discoveries boil down to a few expeditionary mentions, we can still
intuit the organic relationship between a stable, long term settlement, and the water source
from its vicinity.
At the level of the second stage of the Gumelniţa - Karanovo VI cultural complex, the
zonal differences gradually disappear. The cultural standardization has encompassed vast
spaces; forms and decorations have circulated from the Aegean Sea to the north-east of
Muntenia. The repertory of shapes is much enriched by the creation of some new ceramic
types, derived, more often than not, from types that existed in the previous phase too -
especially in the group of the closed forms.
The typological table of the ceramic forms illustrate the tendency at generalizing the
usual types: dishes with a rounded off shoulder and an inwardly bent rim, small bowls with an
outwards widened rim and sharp shoulders, bi-tronconica} vessels with rounded off shoulders,
globular vessels. At the level of each local variant, we recognize the same dominant features:
the amplification of the ratio between the height and the line of the maximum diameter, the
inclination of the rim towards the interior, the development of the shoulders (careen-shaped or
protruding). Thus, the forms of the first stage are slightly modified, all of them resembling each
other, by the "squat" aspect of the profile. The vessels with a threshold disappear, and their
place is taken by bi-tronconica} bowls with protruding shoulders.
Towards the end of the Gumelniţa A2 phase, there is an increasing diffusion of the pear-
shaped vessels, equipped with two handles - of the amphora type, under the influence of the
Sălcuţa culture, forms that will continue during the Gumelniţa Bl stage. We notice the large
number of grey rniniature dishes and bowls (in the context of the ceramics that was baked in an
oxidizing environment), ever-present in the entire Gumelniţa zone, of almost identica!
dirnensions; their decoration confines itself, most of the times, to the mere polishing of the
outer surface.
The cultural homogenizing on such a huge space did not occur through the simple
circulation of the artisans' products, but especially through the exchange of ideas and
techniques. The necessity of raw matter, hardly accessible, like copper ore and graphite, has
facilitated the rapid penetration of the southem "fashion". In this respect, we rally to the
hypothesis that Vl. Dumitrescu has postulated, conceming the existence of some specialized,
itinerant craftsmen. We believe that we can even speak of the existence of some pottery
workshops and of some periodic markets.
The region of Vama could not be excluded from such an ample phenomenon. Even
though some forms from the previous stage continue their evolution, we notice here too the
general tendency towards shapes with a wider opening and a bulging aspect. The pieces with a
funerary nature remain the most conservative.
Even if our approach has managed to glimpse only some "fragments" of the richness of
the Gumelniţa ceramic material, we think that there is a dominant feature that stands out from
the midst of the previously analyzed aspects: the skilfulness of the Gumelniţa cornmunities in
the ceramic craft surpasses greatly the limits of a mere regional aspect. The dynamics of the
commercial exchanges has macle possible the circulation of some new techniques and, with
them, of more refined "tastes", of more complex religious beliefs, whence the variety of the
forrns, the "encoding" of the motifs, the "animation" of the clay through a minimum of
technical and artistic means.
122
REPERTORIUL DESCOPERIRILOR
GUMELNITA-
, KARANOVO VI
1. ARSENALA (Vama) - aşezare inundată I Karanovo VI fazele 11-111(Vama11-111)

(IVANOV I., 1993; LAZAROV M., 1993).
2. AZMAK (Hristeni, Stara Zagora, Haskovo) - tell D = 80 m; H = 7,9 m; 0,6 ha /

Karanovo VI fazele 1-111 (GEORGIEV G., 1962; 1963; 1965).
3. BANJATA I CAPITAN DIMITRIEVO (Plovdiv) - unul dintre cele mai mari tell-
uri, situat la sud de Pazardzik D = 120 m; H = 12 m; grosimea straturilor eneolitice (Karanovo
V, VI) =7 m I Karanovo VI, fazele 1-111 (DETEV P., 1950; TOOOROVA H., 1986).
4. BIKOVO „ Donfova Moghila" (Burgas) - tell în apropierea satului Bikovo, la est

de Nova Zagora D = 200 m; H = 12 m; grosimea depunerilor eneolitice (Karanovo V, VI) =
8,5 m I Karanovo VI, fazele II- III (TOOOROVA H., 1986).
5. BLEJEŞTI "Valea Glavaciocului" I Gumelniţa Al şi A2 (BERCIU D., 1956).
6. BORDUŞANI „Popină" (Ialomiţa) - tell sihtat la 2,5 km nord est de sat în Balta
Ialomiţei, pe braţul Borcea; D - 180 x 70 m; H = 15,40 m, 4 morminte de copii; în apropierea
acestuia se află un tell mai mic O - 30 x 20 m; H = 8m I Gumelniţa A2 (BARNEA I., 1966;
MARINESCU-BÎLCU S. et alii, 1997; POPOVICI O. et alii, 2003).
7. BRÂILIŢA (Brăila) - tell situat în cartierul de nord al oraşului Brăila, în zona

unde se unesc cele două braţe ale Dunării - Dunărea Nouă şi Canalul Măcinului; pe terasa
inferioară a Dunării, în apropiere de Vadul Catagaţei I Gumelniţa A2, (Bl ?) „un singur strat de
locuire cu doulf. niveluri" (HARŢUCHE N., DRAGOMIR l.T., 1957; HARŢUCHE N., 1959; 1967;
1980c; 1981-1983; 2002; HARŢUCHE N., ATANASIU Fl., 1968; 1976; PANDREA St., 2001; 2002;
PANDREA St., VERNESCU M., DINU N., 2004).
8. BUCŞANI I „La Pod" (Giurgiu) - Pe malul Neajlovului, la 300 m sud de sat;

movilă de 67 x 56 m, H = 2,80 m I nivelul inferior aparţine „unei faze timpurii", nivelurile
superioare Gumelniţa Bl (MARINESCU-BÎLCU S. et alii, 1998; BEM C. et alii, 2001; BEM C.,
BĂLĂŞESCU A, 2005).
9. BUCŞANI II „La Pădure" - tell situat în lunca Neajlovului, suprafaţa 2500 mp; H
= 2,20 m I Gumelniţa Bl (BEM C. et alii, 2001).
10. CARCALIU (Tulcea)- aşezare la 3 km sud-est de Carcaliu, pe un bot de deal, în

apropierea Dunării I Gumelniţa A2, (Bl ?) (LĂZURCĂ E., 1984).
123
11. CATALKA I JAVOROVO (Haskovo) I Karanovo VI, fazele II - III (TODOROVA
H., 1986).
12. CÂSCIOARELE I „Ostrovel" (Călăraşi) - „într-un golf al lacului Cătălui din

marginea comunei se află o insulă tell" D = 57 x 103 m; grosimea straturilor neo-eneolitice este de
5 m; 11 morminte de copii I Gumelniţa A2 şi Bl (ŞTEFAN Gh., 1925; DUMITRESCU H., 1968;
1973; DUMITRESCU VI. 1965; 1970; 1977; 1982; 1986a; 1986b; 1993; ms.; DUMITRESCU VI.,
BĂNĂŢEANU T., 1965; TUDOR E., 1965; MARINESCU-BÎLCU S., IONESCU B., 1967;
DUMITRESCU VI., BOLOMEY AL, MOGOŞEANU FI., 1983; MARINESCU-BÎLCU S., 1990;
2002; ANDREESCU R., 1995; 2002a; 2002b; LAZĂR C., SOFICARU A., 2005; material inedit).
13. CASC/OARELE II „D'aia parte" (Călăraşi) - pe un bot de terasă pe malul lacului

Cătălui I Gumelniţa Al.
14. CERNAVODA „tell Schuchhardt" (Constanţa) - „tell-ul este aşezat într-o depresiune
a malului pe un loc ferit de toate părţile, dar deschis spre apă" I Gumelniţa Al şi A2
Dunării,
(SCHUCHHARDT C., 1924; LANGSDORFF A., NESTOR I., 1929; NESTOR I., 1937; BERCIU D.
et alii 1959; 1961; HAŞOTII P., 1988 -1989; 1997; ROMAN P., 2000 - 2001).
15. CHIRNOGI I „Şuviţa Iorgulescu"(Călăraşi) - tell, pe terasa joasă a Dunării, la

3 km vest de sat; necropolă 54 morminte I Gumelniţa Al şi A2 (MORINTZ S., IONESCU B.,
1968; PARNIC V., OPREA V., DOBRE G., 2001; ŞIMON M., ms.).
16. CHIRNOGI II „Terasa Rudarilor" (Călăraşi) - necropolă (?), la 2 km de tell

(MORINTZ S., IONESCU B., 1968; PARNIC V., OPREA V., DOBRE G., 2001; ŞIMON M., ms.).
17. CHITILA „Fermă" (Ilfov)- tell, 5 morminte (BORONEANŢ V., 1983; 1992; 2001).
18. CIOLÂNEŞTII DIN DEAL (Teleorman) - tell în lunca inundabilă; 40 x 40 m; H =

3 m (PETRESCU-DÎMBOVIŢA M., SANIE S., 1969).
19. CIREŞU (Brăila)-popină pe un martor de eroziune situat în lunca Călmăţuiului,

înconjurat de bălţi, la cca. 1 km dreapta de actualul curs al râului şi la cca. 500 m de marginea
terasei pe care se află satul Scărlăteşti; D - 130 m x 50 m; H = 10,2 m I Gumelniţa Al (SÂRBU
V., 1981; PANDREA St., 2001; 2002).
20. COMANA „Măgură" (Giurgiu) - tell de dimensiuni mici pe valea Goii, spre
nord-est de satul Comana I Gumelniţa Al, A2 şi Bl (BERCIU D., 1956).
21. CONSTANŢA „Tăbăcarie" (Constanţa) - aşezare cu un singur nivel I Gumelniţa

Al (GALBENU D., 1965; 1970; HAŞOTII P., 1988 -1989; 1997).
22. CONSTANTA „Parcul Catedralei" (Constanţa) - Gumelniţa A2 (HAŞOTII P.

1988-1989; 1997).
23. COSTINEŞTI (Constanţa) - aşezare situată pe malul Mării Negre; niveluri

arheologice suprapun direct stânca, expusă permanent eroziunii I Gumelniţa Al (GALBENU
D., 1971; HAŞOTII P., 1988-1989; 1997).
24. CUNEŞTI „Măgura Cuneştilor" - tell pe panta lină a terasei Dunării; grosimea
depunerilor arheologice= 4 m; I 8 niveluri Gumelniţa A2 final şi Bl (POPESCU D., 1935-1936;
124
ANGHELESCU N., 1955; CULICĂ V., 1973; COMŞA E., 1983b; 1986c; 1992a; 1992d; 2001;
ŞIMON M., ms.).
25. DEVNIA (Vama) - necropolă, 26 morminte I Karanovo VI, fazele II - III

(TOOOROV AH., 197la; 1978a; 1979; 1986).
26. Dll(JLJ TASCH (Tracia Meridională, Grecia) - tell situat la marginea câmpiei
Philippes, la sud-est de Sitagri I nivelul Dikili Tasch II B corespunde culturii Karanovo VI
(DAUX G., 1968; DESHAYES J., 1970a; 1970b; 1972; SEFERIADES M., 1983).
27. DOLNOSLAV (Plovdiv) - tell, H = 6 m; D = 120 m; 12 sanctuare I

KARANOVO VI, ( LE PREMIER OR, 1989).
28. DRAMA (Burgas) - tell, D - 160 x 120 m; H = 8 m; Karanovo V şi VI, faza II

(LICHARDUS J. et alii 2000).
29. DRÂGÂNEŞTI-OLT „Corboaica" tell I Gumelniţa A2 (NICA M. et alii, 1994).
30. DRAGANEŞTI TECUCI - aşezare I Gumelniţa Al (COMŞA E., 1963).
31. DRJDU - 9 morminte (NESTOR I., ZAHARIA E., 1959).
32. DURANKULAK (Tolbuhin, Vama) - necropolă 1204 morminte (Hamangia +

Vama) I Karanovo VI, fazele I - III (= Vama I - III) (DIMOV T. et alii, 1984; ISTORIA
OOBRUDJA, 1984; A VRAMOVA M., 1986; VAJSOV I., 1987; SLAVCEV VI., 1997; 2002; 2004a).
33. EZERO „Dispis" (Nova Zagora, Burgas) - tell situat la 3 km sud-est de Nova
Zagora D -200 x 145 m; H = 10 m I Karanovo VI, fazele I-II (GEORGIEV G. et alii, 1979).
34. EZEROVO I (Vama) „Gară" - aşezare inundată I Karanovo VI fazele II-III

(Vama II-III) (MARGOS A., 1960; 1961; 1978; MARGOS A., TONCEVA G., 1962; TOOOROVA
H., 1971b; 1978b; 1979; 1985; 1986; TOOOROVA H., TONCEVA G., 1975; TONCEVA G., 1981;
IVANOV I., 1989; 1993; 1994; LAZAROV M., 1993).
35. EZEROVO II - aşezare inundată I Karanovo VI fazele II-III (Vama II-III)

(MARGOS A., 1978; TOOOROVA H., TONCEVA G., 1975; TONCEVA G., 1981; IVANOV I.,
1989; 1993; 1994; LAZAROV M., 1993).
36. GHINDAREŞTI - aşezare situată pe un bot de deal erodat de apele Dunării; la 2

km sud de sat; distrusă în parte datorită lucrărilor de amenajare a unui tunel pentru o cale
ferată (dezafectată) şi a şoselei ce leagă cariera Stînca-Topalu de locul de încărcare a şlepurilor I
Gumelniţa Al şi A2 (MORINTZ S., ŞERBĂNESCU D., 1974; HAŞOTII P. 1988-1989; 1997).
37. CLINA „La Nuci" - tell situat la 10 km sud-est de Bucureşti, pe malul drept al
Dâmboviţei I GumelniţaAl şi A2 (NESTOR I., 1927 -1932; ŞIMON M., ms.).
38. GOL/AMO DELCEVO (Vama) - tell astăzi acoperit de apele lacului de

acumulare, situat pe malul stâng al râului Luda Kamcija, H = 4,90 m şi necropolă, 31 morminte
I Karanovo VI, fazele II - III (TOOOROVA H. et alii, 1975).
39. GUMELNITA „Măgura Gumelniţa" (Călăraşi) - aşezare situată „la 5 km est de

Olteniţape un mamelon rupt din terasa înaltă a Dunării"; suprafaţa de 2 ha.; în apropiere două
125
necropole I Gumelniţa A2 şi Bl (DUMITRESCU Vl. 1924; 1925; 193la; 1960a; 1960b; 1964c;
1966a; 1966b; 1993; MARINESCU-BÎLCU S., 1961; 1963; NICOLĂESCU-PLOPŞOR C.S., 1966;
IONESCU B., 1974; COMŞA E., IONESCU B., 1979; DUMITRESCU Vl., MARINESCU-BÎLCU S.,
2001; ŞIMON M., ms.).
40. HÂRŞOVA - tell situat pe malul drept al Dunării, pe o stâncă acoperită cu nisip.
Modificarea cursului Dunării, la care s-au adăugat activităţi umane recente au determinat
distrugerea unei mari părţi din aşezare; D - 150 x 200 m; H = 12 m I Gumelniţa Al şi A2
(GALBENU D., 1962; 1963; 1966; ŞIMON M., 1979; H.~.ŞOTII P., 1988-1989; 1997; HAŞOTTI P.,
POPOVICI D., 1992; POPOVICI D., HAŞOTTI P., 1988-1989; 1992; POPOVICI D. et alii, 1998-
2000; VIVRE AU BORD DU DANUBE; material inedit MINA Constanţa).
41. HOTNJCA (Lovec) - tell, D = 110 m; H =6 m I Karanovo VI, fazele I - III

(ANGELOV N., 1958).
42. JSTRIA I „Drumul Vacilor" (Constanţa) - aşezare la 600 m sud de satul Istria I
Gumelniţa Al (ALEXANDRESCU E. et alii., 1986).
43. ISTRIA li (Constanţa) - situată la marginea de est-nord-est a malului râpos al

Lacului Sinoe, la aproximativ 3 km nord de cetatea Histria; aproape întreaga aşezare a fost
distrusă datorită surpării permanente a malului I Gumelniţa A2 (CONDURACHI Em. et alii,
1955; 1957; ALEXANDRESCU E. et alii., 1986).
44. IZVOARELE „Fântânele" - aşezare pe versantul de nord al râului Coşova, la

aproximativ 300 m vest de marginea satului, pe un bot de deal/ Gumelniţa Al (COMŞA E.,
1970).
45. !NSURÂŢEI „Popina I" - aşezare pe un martor de eroziune, la 7 km de oraşul

Însurăţei, pe malul drept al Călmăţuiului; o viroagă împarte aşezarea în două părţi Popina IA şi
IB, înălţimea faţă de nivelul actual al luncii - 12 m; Gumelniţa A2 I PANDREA St., SÎRBU V.,
MIREA M., 1997; PANDREA St., SÎRBU V., NEAGU M., 1999).
46. !NSURAŢEI „Popina II" - aşezare pe un martor de eroziune situată la

aproximativ 200 m vest de Popina I; formă alungită L - 230 m, H - 9 m I Gumelniţa Al
(PANDREA St., SÎRBU V., NEAGU M., 1999).
47. JASSETEPE - Karanovo VI, fazele II - III (TODOROVA H., 1986).
48. JUNACITE (Pazardjik, Plovdiv) - tell, D - 130 x 100 m; H =9 m /Karanovo VI,

fazele II- III (TOOOROVA H., 1986).
49. KABLESHKOVO Kozareva Moghila(Sozopol) - Vama III (GEORGIEVA P.,

2004).
50. KARANOVO (Nova Zagora) - unul dintre cele mai mari tell-uri H = 12,40 m; D -
250 x 150 m I Karanovo VI, fazele I - II (MIKOV V., 1939; GEORGIEV G., 1961; HILLER St.,
1989; HILLER St., NIKOLOV V., 1997).
51. KIRILOVO Kirilmetodijevo (Haskovo) - tell la 11 km sud-vest de Stara Zagora

D - 50 x 32 m, cercetat pentru prima dată în 1913 de G. Kazarov; H = 12 m I Karanovo VI
(GAUL J., 1948).
126
52. KODJADERMEN (Sumen, Vama)- tell la 6,5 km nord de Sumen D = 60 m; H =
7 m I Karanovo VI, fazele I -III (POPOV R., 1916-1918; GAUL J., 1948).
53. KUBRAT I BALBUNAR „Janka" (Razgrad) - tell, D = 70 m; H = 12 m şi necropolă

cu 25 morminte I Karanovo, faza III (MIKOV V., 1926-1927; GAUL J., 1948; TOOOROVA H.,
1986).
54. LARGU „Popină" - tell pe malul drept al Călmăţuiului I Gumelniţa Al

(DRAGOMIR I.T., 1959a; 1959b).
55. LIŞCOTEANCA I „Cărămidărie - Satnoieni" (Brăila) - la aproximativ 300 m spre

sud/sud-vest de cătunul Satnoieni şi la 1,200 m est/sud-est de aşezarea de la "Moş Filon".
Aşezarea se află pe un pinten de terasă care înaintează mult spre sud şi care era înconjurat de
trei părţi de apele fostei bălţi I Gumelniţa Al (HARŢUCHE N., 1967; 1981-1983; DRAGOMIR
I.T., 1969; PANDREA St., SÎRBU V., MIREA M., 1997; PANDREA St., 2001; 2002).
56. LIŞCOTEANCA II „Movila Olarului" (Brăila) - tell, la 55 km sud de Brăila, la 7

km de corn. reşedinţă şi la 2 km vest de aşezarea "Moş Filon" pe terasa superioară de nord-est a
pârâului Călmăţui - care în timp şi-a mutat albia către sud, la 2,25 km; zonă de luncă. Forma
unei mari movile, constituită pe un pinten de terasă care se leagă de restul terasei printr-o
limbă de pământ lungă de 100 m şi lată de 30 m. Tell-ul are formă ovală alungită, orientat pe
direcţia E-V, având la bază perimetrul de 240 m şi cota maximă de 27 m I Gumelniţa Al şi A2
(HARŢUCHE N., 1981 - 1983; 1987; HARŢUCHE N., ATANASIU Fl., 1968; PANDREA St.,
SÎRBU V., MIREA M., 1997; PANDREA St., 2001; 2002).
57. LIŞCOTEANCA III „Moş Filon" (Brăila)

- tell situat în partea de vest/ sud-vest a
satului, la distanţa de 0,50 km de biserică, pe un pinten de terasă de formă aproape
triunghiulară, care se detaşează înaintând spre vest, în apele fostei bălţi a Călmăţuiului I
Gumelniţa Al şi A2 (HARŢUCHE N., 1981-1983;1987; PANDREA St., SÎRBU V., MIREA M.,
1997; PANDREA St., 2001; 2002).
58. LIŞCOTEANCA IV „Movila din Baltă" (Brăila) - tell situat pe o insulă în mijlocul
Călmăţuiului; la 1,27 km de Moş Filon şi 500 m spre sud de aşezarea Lişcoteanca I -
"Cărămidarie - Satnoieni"; constituit pe un vechi martor de eroziune de formă aproximativ
triunghiulară cu colţurile foarte rotunjite, D - 140 x 90 m I Gumelniţa Al şi A2 (HARŢUCHE
N., 1987; PANDREA St., SÎRBU V., MIREA M., 1997; PANDREA St., 2001; 2002).
59. LUNCAVIŢA (Tulcea) - tell, situat a 4 km de satul Luncaviţa, pe marginea unei

terase în apropierea văii Luncaviţa, la limita estică a Munţilor Măcin I Gumelniţa Al şi A2
(COMŞA E., 1952; 1953; 1962b; HAŞOTTI P., 1988-1989; 1997; HAŞOTTI P., LĂZURCĂ E., 1989;
MICU C. şi S., 1995-1996; MICU C., MAILLE M., 2001; MICU C., BELC M., 2004-2005; MICU
C., MAILLE M., MIHAIL FI., 2005).
60. MAG URA JILAVEI I Gumelniţa Bl (COMŞA E., 1976a).
61. MAGURELE „Movila Filipescu"(Teleorman) - aşezare fortificată I Gumelniţa Al

(ROMAN P., 1962; 1963).
62. MAGURENI „Gherghelău" (Călăraşi) - tell pe un ostrov, în mijlocul bălţii Pârlita

I Gumelniţa Al, A2 şi Bl (PARNIC V., OPREA V., DOBRE G., 2001).
127
63. MALAIEŞTII DE SUS (Prahova) - Gurnelniţa (COMŞA E., GEORGESCU V.,
1983).
64. MÂRIUŢA „La Movilă" (Călăraşi) - tell, pe terasa înaltă a Mostiştei I Gurnelniţa
Bl (ŞIMON M., 1995; ms.; PARNIC V., CHIRIAC D., 2001; PARNIC V., OPREA V., DOBRE G.,
2001).
65. MECHKUR „Ploska Mogila" (Plovdiv) - tell situat la 11 km sud-vest de Plovdiv;

D -135 x 90 rn; H = 8,60 rn I Karanovo, fazele I - III (TOOOROVA H., 1986).
66. MEDGIDIA „Canton 4" (Constanţa) - tell situat pe malul de nord al fostei bălţi
Carasu, înconjurată pe trei părţi de apă; la aproximativ 200 rn spre est de gara Medgidia, între
traseul canalului Dunăre - Marea Neagră şi linia ferată D - 45 x 50 rn; h = 5 rn. Anterior locuirii
gurnelniţene zona a fost inundată, la baza tell-ului descoperindu-se un strat de mâl (grosime 10
- 12 cm) 7 Gurnelniţa Al şi A2 (COMŞA E., 1957; HARŢUCHE N., BOUNEGRU O., 1997;
HAŞOTTI P., 1988-1989; 1997).
67. MORFLOTTE (Vama) - aşezare situată la 150 -200 rn sud de necropola Vama I
Karanovo VI (TODOROVA H., TONCEVA G., 1975; TONCEVA G., 1981; IVANOV I., 1989;
1993; 1994; LAZAROV M., 1993).
68. NAVODARI - Insula „La Ostrov", Lacul Taşaul (Constanţa) - aşezare situată pe
insula mică a lacului Taşaul; suprafaţa ei (S = 3 ha) era la începutul secolului XX de 4 ori mai
mare - prin realizarea canalului între lacurile Siutghiol şi Taşaul, nivelul apei a crescut foarte
mult (de la 1,50 rn la peste 3 rn), distrugând o mare parte din aşezare. Nivelurile arheologice
suprapun direct martorul de şist al insulei 120 x 250 rn; H = 4 rn; un mormânt dublu I
Gurnelniţa A2 final (MARINESCU-BÎLCU S. et alii, 2000-2001; VOINEA V. 2001; 2004-2005).
69. OVCAROVO - tell, D = 60 rn; H = 4,50 rn I Karanovo VI, fazele I - II

(TOOOROVA H. et alii, 1983).
70. POVELJANOVO I (Vama) - aşezare inundată I Karanovo VI fazele II - III

(Vama II-III) (IVANOV I., 1993; LAZAROV M., 1993).
71. PETRU RAREŞ -Gurnelniţa Al I (BERCIU D., 1935; 1937; 1959b; 1959c; 196la).
72. PIETRELE „Gorgana" - tell situat între satele Pietrele şi Puieni, în lunca Dunării.
D = 95 rn /Gurnelniţa Al, A2 şi Bl (?) (BERCIU D., 1956; HANSEN S., DRAGOMAN Al. et alii,
2004; HANSEN S., 2005).
73. POL/ANICA (TargovEite) - tell, D - 80 x 100 rn; H = 6 rn şi necropolă situate la

6 km vest de Targoviste I Karanovo VI, faza I (TOOOROVA H., 1986).
74. RADINGRAD (Razgrad) - tell, D - 45 x 50 rn; H = 2,50 rn şi necropolă, 21

morminte I Karanovo VI, fazele I - III (IVANOV T., 1984).
75. RADOVANU „Gorgana Întâia" şi „La Moscalu" la cca. 1,5 km vest de marginea
corn. Radovanu, pe o prelungire a terasei înalte I Gurnelniţa Al (COMŞA E., 1972b; 1979;
1983a; 1986a; 1986b; 1990).
76. RATCHEFF Oarnbol) - tell situat pe malul râului Tundja, în apropiere de Jarnbol;
D =300 rn; H =10 rn I Karanovo VI, fazele I - II (TOOOROVA H., 1986).
128
77. RfMNICELU (Brăila) - tell situat la 34 km de Brăila. Popină în partea de NV a
comunei, în lunca Buzăului - tell format pe un vechi martor de eroziune al terasei Buzăului, de
formă ovală-alungită, orientat pe direcţia nord-est/sud-vest, D - 149 m x 60 m, H - cca 10 m /
Gumelniţa A2 (HARŢUCHE N., 1972-1973; 1980b; 1981-1983).
78. RUSE I (Razgrad) - tell D - 40 x 70 m; H = 10 m şi necropolă cu 75 de morminte

I Karanovo VI (GEORGIEV G., ANGELOV N., 1952; 1957; GEORGIEV G., 1961; POPOV V.,
1996).
79. RUSE II (Razgrad) - tellul mic; Karanovo VI, faza III (CHERNAKOV D., 2004).
80. SARICHIOI (Tulcea) - aşezare cu un singur nivel de locuire I Gumelniţa Al

,faza de tranziţie de la Boian la Gumelniţa" (OBERLĂNDER-TÂRNOVEANU E. şi I., 1979).
81. SA VA (Vama) - tell, D - 60 x 45 m; H =6 m I Karanovo VI, fazele I - II

(MIRCEV M., ZLATARSKI D., 1960).
82. SMJADOVO (Vama) - tell, D - 90 x 70 m; H = 7 m I Karanovo VI, faza II

(POPOV N., 1978; 1987).
83. SOKOL I ATMAGEAUA TĂTĂRASCĂ (Razgrad) - tell de dimensiuni mici,

situat în apropierea unei derele: D = 40 x 60 m; H = 6 m; I Gumelniţa Al şi A2 {Bl ?) I
(DUMITRESCU Vl. 1934; 1937, ms.).
84. SPANŢOV „Grădiştea" I aşezare Gumelniţa (MITREA B et alii, 1953; 1962;

MORINTZ S.1959).
85. STARA ZAGORA I (Haskovo) I Karanovo VI, fazele II - III (CERNYCH E. N.,
1978a; TOOOROV AH., 1986).
86. STARA ZAGORA II mine (Haskovo) /Karanovo VI, fazele II-III (CERNYCH E.
N., 1978a; TOOOROVA H., 1986).
87. STRACHIMIROVO I (Vama) - aşezare inundată I Karanovo VI fazele II - III

(Vama II-III) (IVANOV I., 1993; LAZAROV M., 1993).
88. SULTANA I „Malu Roşu" (Călăraşi) - tell pe terasa înaltă a lacului Iezerul
Mostiştea; păstrat D 30 x 35 m; H = 44,6 m I Gumeliţa Al, A2 şi Bl (ANDRIEŞESCU I., 1924;
ISĂCESCU C., 1984; BĂLCESCU C., 1995; ANDREESCU R., 2001; 2002b; ANDREESCU R.,
POPA T ., 1999 - 2000; 2003; ŞIMON M., ms.).
89. SULTANA II „Gheţărie" (Călăraşi) - aşezare Gumelniţa Bl (PARNIC V., OPREA

V., DOBRE G., 2001).
90. SURDULEŞTI - „Movila de la Eleşteu",

D=31x33m;H=1,80 m; „fază târzie a
culturii Gumelniţa" (PETRESCU-DÎMBOVIŢA M., 1953b).
91. ŞABLA - aşezare Karanovo VI (TOOOROVA H., 1986).
92. ŞEINOIU „La Cimitir" (Călăraşi) I aşezare Gumelniţa A2 şi Bl (GUMELNIŢA,

2001).
129
93. TANGÂRU I tell Gumelniţa Al, A2 şi Bl (BERCIU O., 1959a; 1959b; 1959c;
196la).
94. TARGOVISTE (Razgrad) - tell, O= 60 m; H = 1 m (MACHI, 1988).
95. TEIU „Măgura" - tell, în lunca râului Mozacu, la 500 m est de sat, O - 40 m; H =
1m I Gumelniţa A2 şi Bl (NANIA I., 1967).
96. TfRGŞOR - aşezare gumelniţeană (POPESCU O. et alii, 1959; 1961).
97. TfRGUŞOR I „Urs" (Constanţa) - aşezare situată „pe pantele de est şi sud ale
unei coline, mărginită tot înspre sud şi est de rm pârâu (derea)" I Gumelniţa A2 (HAŞOTTI P.,
1988-1989; 1997).
98. TfRGUŞOR li „Sitorman" (Constanţa) - aşezare situată la 1,2 km vest de

localitatea Sitorrnan şi la aproximativ 800 m est de aşezarea din prmctul „Urs"; „se află la
poalele unor coline scunde, cu pante foarte line, având în acest fel o poziţie deosebit de
adăpostită de vânturi. În preajmă, la limita de sud a aşezării, se află o derea." I Gumelniţa A2
(HAŞOTTI P., 1988-1989; 1997; HAŞOTTI P., WISOŞENSKI W., 1984).
99. TRESTENIC (Tulcea) - aşezare în satul Trestenic, comrma Nalbant, pe terasa unei
derele; grosimea deprmerilor arheologice - 5 m, cu patru niveluri de locuire, "faza de tranziţie de
la Boian la Gumelniţa" = Gumelniţa Al (LĂZURCĂ E., 1995).
100. ULMENI „Valea lui Soare" (Călăraşi) - tell pe un pinten de deal; în apropiere
necropolă I Gumelniţa Al şi A2 (CÂRCIUMARU M., 1985; ŞERBĂNESCU O., 1985; ŞIMON
M., ms.).
101.
UZUNU - tell în marginea de nord a satului O= 90 m; înălţime păstrată h =3-
4 m I Gumelniţa (BERCIU O., 1956).
102. VARNA (Vama) - necropola Karanovo VI fazele I - III (Vama I-III) (IVANOV I.,
1975; 1978a; 1978b; 1983; 1984; 1989; 1993; 1994; OEMOULE J.P., IVANOV I., 1979; RENFREW
C., 1978; 1989; SHERRATT A, 1983; TOOOROVA H., 1985; 1986; 1989; 1992; JUNGSTEINZEIT,
1981; LICHAROUS J., 1988; MACHI, 1988; LE PREMIER OR, 1989; ELUERE Ch., 1989;
OEMOULE J., LICHAROUS-ITTEN M., 1989; LICHTER 2001; 2002).
103. V ÂNÂTORII MICI (Giurgiu) - tell Gumelniţa Al şi A2 (TROHANI G., OANCEA

Al., 1976; ŞIMON M., ms.).
104. V ÂRÂŞTI - BOIAN B (Călăraşi); insulă pe lacul Boian, la aproximativ 7 km est de

L. Mostiştei; în punctul Boian A, situat în extremitatea estică a grindului, locuire Boian-Vidra;
în punctul Boian B, situat în zona centrală a insulei şi pe malul de sud - locuire Gumelniţa A2
(CHRISTESCU V., 1925; COMŞA E., 1959a; 196lb; 1962a; 1977a).
105. V ÂRÂŞTI - GRÂDIŞTEA ULMILOR (Călăraşi) necropolă Gumelniţa Al (COMŞA

E., 1959a;l959b;l960a;l960b;l96lb;l962a;l973a;l977a;l995c).
106. VIDRA - tell, 3 morminte; Gumelniţa Al şi A2 (ROSETTI O.V., 1934; ROSETTI

O.V., MORINTZ S., 1961).
130
107. VINICA (Preslav, Vama) - tell D - 55 x 45 m; H = 5 m şi necropolă, 46 morminte
I Karanovo VI fazele II - III (RADUNCEVA A., 1976b; TOOOROVAH., 1986).
108. VITANEŞTI „ Măgurice"(Teleorrnan) - tell situat la 7 km nord-est de Alexandria,

pe valea râului Teleorman; de formă ovală cu D (în partea superioară) - 40 x 45 m; H = 6,5 m I
Gumelniţa Al, A2 şi Bl (LEAHU V., TROHANI G., 1986; BAILEY D., ANDREESCU R., MILLS
S., 1999; 2001; ANDREESCU R., MIREA P., APOPE Şt., 2001; 2003).
109. VLAD ŢEPEŞ - tell în vecinătatea satului, la marginea dispre sud, pe valea
Gurbanului; D = 80 x 75 m I Gumelniţa Al, A2 şi Bl (BERCIU D., 1956).
110. VLADICEASCA „Gherghelăul Mare" (Călăraşi) - tell pe o insulă, acoperit de

apele Mostiştei I Gumelniţa Al, A2 şi Bl (TROHANI G., 1975; ŞIMON M., ms.).
111. ZAVET (Burgas) - tell D=70 x 80 m; H = 8 m I Karanovo VI, fazele I - III

(TOOOROVA H., 1986).
PEŞTERI
112. DEVETAKl-Karanovo VI (TOOOROVA H., 1986).
GURA DOBROGEI, Gura Dobrogei (Constanţa) - pe partea dreaptă a pârâului

113.
dintre Târguşor şi
Valea Casimcei, situată în pintenul de calcar jurasic; locuire Gumelniţa Al
(NICOLĂESCU-PLOPŞOR C.S., PĂUNESCU Al., HARŢUCHE N., 1959; HARŢUCHE N., 1976;
HAŞOTII P. 1988-1989; 1997).
114. LA BABA, Cheia (Constanţa) - situată în partea de sud a satului Cheia, în locul
numit de localnici ,,La pământul galben"; L = 11,60 m; l = 1,90 - 2,45 m; locuire Gurnelniţa Al
(NICOLĂESCU-PLOPŞOR C.S., PĂUNESCU Al., HARŢUCHI N., 1959; HARŢUCHE N., 1976;
HAŞOTII P. 1988-1989; 1997).
115. LA IZVOR, Cheia (Constanţa) - situată la sud-vest de sat, pe partea dreaptă a

Văii Ghelengicului, aproape de confluenţa cu Casimcea, la 25 m înălţime; peşteră săpată în
calcar jurasic superior în penultimul interglaciar Riss - Wiirm; L = 15 m, 1 = 6 m; locuire din
faza Gumelniţa Al (NICOLĂESCU-PLOPŞOR C.S., PĂUNESCU Al., HARŢUCHI N., 1959;
HARŢUCHE N., 1976; HAŞOTII P. 1988-1989; 1997).
116. LA SOCI, Cheia (Constanţa)-locuire Gumelniţa A2 /{COMŞA E., 1977b).
Descoperire recentă
117. PANDURU (Tulcea) - aşezare cu un singur nivel, amplasată pe o terasă înaltă, la
nord de valea pârâului Hagieni, un mic afluent al Hamangiei; Gumelniţa Al (LUNGU V.,
MICU C., 2003).
131
ANEXA 1 - DESCOPERIRI GUMELNIŢA - KARANOVO VI
Indice I/Al II/A2 III/Bl Faza nes

hartă AŞEZĂRI pecificată
1 ARSEN ALA 1
2 AZMAK 1 1 1
3 BANJATA I CAPITAN DIMITRIEVO 1 1 1
4 BIKOVO 1 1
5 BLEJEŞTI 1 1
6 BORDUŞANI ? 1
7 BRĂILIŢA 1 1
8 BUCŞANII 1
9 BUCŞANIII 1
10 CARCALIU 1
11 CATALKA I JAVOROVO 1 1
12 CĂSCIOARELE I OSTROVEL 1 1
13 CĂSCIOARELE II D'AIA PARTE 1
14 CERNAVODĂ TELL SCHUCHHARDT 1 1
15 CHIRNOGI I ŞUVIT A IORGULESCU 1 1
16 CHIRNOGI II TERASA RUDARILOR 1
17 CHITILA 1
18 CIOLĂNEŞTII DIN DEAL 1
19 CIREŞU 1
20 COMANA 1 1 1
21 CONSTANŢA I TĂBĂCĂRIE 1
22 CONSTANŢA II PARCUL CATEDRALEI 1
23 COSTINEŞTI 1
24 CUNEŞTI 1 1
25 DEVNIA 1 1
26 DIKILI TASCH 1
27 DOLNOSLAV
28 DRAMA 1
29 DRĂGĂNEŞTI OLT CORBOAICA 1
30 DRĂGĂNEŞTI TECUCI 1
31 DRIDU 1
32 DURANKULAK 1 1 1
33 EZERO 1 1
34 EZEROVOI 1
35 EZEROVOII 1
36 GHINDĂREŞTI 1 1
37 CLINA 1 1
38 GOLJAMO DELCEVO 1 1
39 GUMELNIŢA 1 1
40 HÂRŞOVA 1 1
41 HOTNICA 1 1 1
42 ISTRIA I DRUMUL VACILOR 1
43 ISTRIA II L. SINOE 1
44 IZVOARELE FÂNTÂNELE 1
45 ÎNSURĂŢEII 1
132
46 ÎNSURĂŢEI II 1
47 JASSETEPE 1 1
48 JUNACITE 1 1
49 KABLESCHKOVO 1
50 KARANOVO 1 1
51 KIRILOVO 1
52 KODJADERMEN 1 1 1
53 KUBRAT I BALBUNAR 1
54 LARGU 1
55 LIŞCOTEANCA I CĂRĂMIDĂRIE 1
56 LIŞCOTEANCA II MOVILA OLARULUI 1 1
57 LIŞCOTEANCA III MOŞ FILON 1 1
58 LIŞCOTEANCA IV MOVILA DIN BALTĂ 1 1
59 LUNCAVIŢA 1 1
60 MĂGURA JILAVEI 1
61 MĂGURELE 1
62 MĂGURENI 1 1 1
63 MĂLĂIEŞTII DE SUS 1
64 MĂRIUŢA 1
65 MECKUR PLOVDIV 1 1 1
66 MEDGIDIA CANTON 1 1
67 MORFLOTTE 1
68 NĂVODARI 1
69 OVCAROVO 1 1
70 POVELJANOVO I 1
71 PETRU RAREŞ 1
72 PIETRELE 1 1 1
73 POLJANICA 1
74 RADINGRAD 1 1 1
75 RADOVANU 1
76 RATCHEFF I JAMBOL 1 1
77 RÎMNICELU 1
78 RUSEI 1 1
79 RUSE II 1
80 SARICHIOI 1
81 SAVA 1 1
82 SMJADOVO 1
83 SOKOL I ATMAGEAUA TĂTĂRASCĂ 1 1 ?
84 SPANTOV 1
85 STARA ZAGORA I 1 1
86 STARA ZAGORA II mine 1 1
87 STRACHIMIROVO 1
88 SULTANA I MALU ROŞU 1 1 1
89 SULTANA II GHEŢĂRIE 1
90 SURDULEŞTI 1
91 ŞABLA 1
92 ŞEINOIU 1 1
93 TANGÂRU 1 1 1
94 TARGOVISTE 1
95 TEIU MĂGURA 1 1
133
96 TÎRGŞOR 1
97 TÎRGUŞOR I URS 1
98 TÎRGUŞOR II SITORMAN 1
99 TRESTENIC 1
100 ULMENI 1 1
101 UZUNU 1
102 VARNA 1 1 1
103 VÂNĂTORII MICI 1 1
104 VĂRĂŞTI BOIAN 1
105 VĂRĂŞTI GRĂDIŞTEA ULMILOR 1
106 VIDRA 1 1
107 VINICA 1 1
108 VITĂNEŞTI 1 1 1
109 VLADŢEPEŞ 1 1 1
110 VLĂDICEASCA 1 1 1
111 ZAVET 1 1 1
112 P. DEVETAKI 1
113 P. GURA DOBROGEI 1
114 P. LABABA 1
115 P. LA IZVOR 1
116 P. LA SOCI 1
117 PANDURU 1
TOTAL 60 67 47 12
134
70 · 67 ---····--
60
60 ,.. -- - -··---
50 . 47
40
30 -
20
12
10
o +-
. ---"
2 3 4
~1m13a4 1
1 Gurnelniţa Al {I); 2 Gurnelniţa A2 (II); 3 Gurnelniţa Bl {III); 4 Faza nespecificată
1. Gumelniţa Al - A2 2. Gumelniţa A2- Bl 3. Gumelniţa A1 - Bl
135
ANEXA 2 - STRATIGRAFIA AŞEZĂRILOR CU LOCUIRI ANTERIOARE COMPLEXULUI
GUMELNIŢA - KARANOVO VI
Regiune A~ezare Eneolitic Gumelniţa-Karanovo VI

timpuriu Al/I A2/II Bl/111
Tracia de N . Karanovo Marica IV * *
Drama Marica IV *
Bulgaria de N .E. Vinica Poljanica IV *
Ovearovo Poljanica IV * *
Poljanica Poljanica IV * *
Hotnica Poljanica IV * * *
Sokol I Poljanica IV * * ?
Atmageaua
Tătărască
Litoralul vest-pontic Durankulak HamangiaIV * * *
Goljamo Sava IV * *
Dekevo
Sava Sava IV * *
Muntenia Tangâru Boian IV * * *
Căscioarele Boian IV * *
Brăiliţa Boian II * *
Lişcoteanca Boian II * *
Dobrogea Hârşova Boian IV * *
136
ANEXA 3. - REPERTORIUL DESCOPERIRILOR GUMELNITA DIN UD. CONSTANTA
Micro regiune Nrcrt. Locul descoperirii HamangiaIV
(indice hartă) Gumelniţa
Al
....
·r::
1. Hârşova I- teii (40)
>fU
r:: 2. Hârşova II
:;;j
3. Ghindăreşti (36)
Cl
!U
QJ 4. Cernavodă I „teii-ul Schuchhardt" (14)
r::
....00
:;;j
5. Rasova
QJ
i...
6. Adâncata
7. Medgidia I- „Canton" (66)
8. Medgidia II - Canal km 23
9. Cochirleni I
10. Cochirleni II
11. Ivrinezu Mare
12. Fântâna Mare
13. Vlădeni
14. Esichioi
15. Grădina
16. Cheia - „Silişte"

17. Cheia - P. „La Baba" (114)
18. Cheia - P. „La Izvor" (115)
19. Cheia - P. „La Soci" (116)
20. Gura Dobrogei - sat

21, P. „Gura Dobrogei" (113)
22. Târguşor I - „Urs" (97)
23. Târguşor II - „Sitorman" (98)
24. PalazuMic
25. Istria I/ „Drumul vacilor" (42)
26. Istria II - L. Sinoe (43)
27. Istria III/Bent
28. Istria IV I L. Sinoe ?
29. Tariverde !„Cărămidărie"
>fU
......
!U
30 . Tariverde II/pârâul Duingi
i... 31. Corbu de Jos
-....o
....
!U
r::
o
N
32.
33.
34.
Năvodari
Năvodari
Ins. Ovidiu
I/Ins.La Ostrov (68)
II
35. PalazuMare
36. Constanţa I I L. Tăbăcărie (21)
37. Constanţa II (22)
38. Agigea
39. Costineşti (23)
40. „La Ostrov" - L. Mangalia
Tipul desco eririi
137
ANEXA 4. - IMPORTURI
-e -....
....c:
III
.......
-
(f)
< u
Q> 'M ........i:i..
(f)
c:
::s .... Q>
< <
.... .... >III
'O
.... c: c: o
A ezare
-
C,!)
Q>
....>
::s ....
::s
V
....
V
z 11<"" 11<""
Q>
Q>
....::s ....::s III>
fi)..
Q>
::s ::s E
Q>
V
Q>
V
Q>
Piese de im ort Biblio rafie
HARŢUCHE N ., DRAGOMIR
peste 100 fragm. I.T., 1957; HARŢUCHE N ., 1959;
Brăilita A2 ceramice 1980;2002
LĂZURCĂ E., 1984; HARŢUCHE

Carcaliu A2? . ceramice N., 1987
vas antropomorf
Căscioarele I Bl (fra .) DUMITRESCU Vl., 1964 b
sf.
Al/
Ciresu A2 fra . ceramic SÎRBU V., 1980
Drăgăneşti-
Tecuci Al fra . ceramice COMŞA E., 1963
Clina Al fra . ceramice ROMAN P., 1963
A2a/ DUMITRESCU Vl., 1964 b;
A2b fra . ceramic DUMITRESCU Vl.,
Gumelniţa Bl MARINESCU-BÎLCU, 2001
. ceramice POPOVICI O., HAŞOTTI P.,1988
Hârşova I A2 . ceramice -1989
PANDREA St., S BUV.,
Însurăţei I A2 fra . ceramic NEAGUM., 1999
P ANDREA St., VERNESCU M .,
Însurăţei II Al fra . ceramice 2005
HARŢUCHE N., ATANISIU Fl.,
Liscoteanca II A2b . ceramice 1976; HARTUCHE N ., 1980; 1987
Lişcoteanca Al ceramice
m A2b . ceramice HARŢUCHE N., 1980
Mă ele Al ROMANP., 1963
Al . ceramice BERCIU O., 1961 a
Al ROMAN P., 1963
sf. MARINESCU-BÎLCU S. et alii,
Năvodari I A2 . ceramice 2000- 2001
Rîmnicelu A2a HARŢUCHE N., 1980
Al PETRESCU-DÂMBOVITAM.,
Stoicani A2? 1953 a; DUMITRESCU Vl., 1964 b
Tan âru Al MARINESCU-BÎLCU S., 1978

HAŞOTTI P., WISOŞENSKI W.,
Târ şor II A2 fra m. idol 1984
Văcăreni Al fra . ceramice COMŞA E., 1972 a
fragm. picior ROSETTI O.V., 1934;
Vidra Al fructieră MARINESCU-BÎLCU S., 1976 a
138
ANEXA 5 - DATE RADIOCARBON
(apud BEM C., 2000-2001)
PRECUCUTENI ill I GUMELNITA Al

Cultură Nr. Aşezare Data C 14
crt.
Precucuteni ill 1 Târgu Frumos 5830±100 BP I 4800 BC.CAL
2 Poduri - Dealul Ghindaru 5880 ± 150 BP I 5200 BC.CAL
5780 ± 50 BP I 4700 BC.CAL
3 Ruseştii Noi I 5570 ± 100 BP I 4600 BC.CAL

4 Târpeşti 5530 ± 85 BP I 4500 BC.CAL
s Luca Vrubleveţkaia 5310 ± 160 BP I 4400 BC.CAL
Gumelniţa Al 6 Hârşova 5574 ± 64 BP I 4500 BC.CAL
7 Ovearovo 5610 ± 60 BP I 4500 BC.CAL

5664 ± 60 BP I 4600 BC.CAL
8 Lişcoteanca - Movila Olarului 5640 ± 50 BP I 4500 BC.CAL
CUCUTENI A I GUMELNIT A A2
Cultură Nr. Aşezare DataC14
crt.
Gumelniţa A2 9 Căscioarele - Ostrovel 5865 ± 150 BP I 5190 BC.CAL
5675±100 BP I 4700 BC.CAL
5620 ± 120 BP I 4700 BC.CAL
5560 ± 100 BP I 4600 BC.CAL
5400 ± 120 BP I 4400 BC.CAL
. 10 Gumelniţa 5700 ± 70 BP I 4700 BC.CAL
12 GumeIniţa 5400 ± 90 BP I 4400 BC.CAL
13 Hârşova 5593 ± 46 BP I 4500 BC.CAL
5380 ± 45 BP I 4330 BC.CAL
5304 ± 51 BP I 4320 BC.CAL
14 Vărăşti 5360 ± 70 BP I 4330 BC.CAL
5110 ± 70 BP I 4040 BC.CAL
15 Karanovo 5830 ± 250 BP I 4200 BC.CAL
16 Azmak 5888 ± 100 BP I 4500 BC.CAL
5006±150 BP I 4150 BC.CAL
17 Ezero - Dipsis 5474 ± 100 BP I 4400 BC.CAL
5740 ± 70 BP I 4770 BC.CAL
18 Ovcarovo 5846 ± 40 BP I 4800 BC.CAL
5419 ± 60 BP / 4200 BC.CAL
19 Goljamo Delcevo 5970 ± 100 BP I 5190 BC. CAL
5515 ± 100 BP I 4150 BC.CAL
139
20 Smjadovo 5680 ± 80 BP I 4600 BC.CAL
21 Durankulak 5700 ± 50 BP I 4700 BC.CAL
5475 ± 50 BP I 4450 BC.CAL
Cucuteni 22 Poduri - Dealul Ghindaru 5690 ± 50 BP I 4600 BC.CAL

Al-A2 5420 ± 150 BP I 4500 BC.CAL
23 Mărgineni 5625 ± 50 BP I 4540 BC.CAL
24 Ruseştii Noi 5470 ± 100 BP I 4460 BC.CAL
CucuteniA3 25 Hăbăşeşti 5340 ± 100 BP I 4350 BC.CAL

26 Scânteia 5370 ± 26 BP I 4320 BC.CAL
27 Leca - Ungureni 5345 ± 100 BP I 4350 BC.CAL
CucuteniA4 28 Drăguşeni 5430 ± 100 BP I 4450 BC.CAL

29 Putineşti 5595 ± 70 BP I 4590 BC.CAL
CERNA VODĂ I I CUCUTENI A-B, B

Cultură Nr. Aşezare DataC14
crt.
Cernavodă I 30 Hârşova - nivel Ia 4666 ± 55 BP I 3600 BC.CAL
31 Cernavodă 4710 ± 100 BP /3690 BC.CAL
32 Ovcarovo 5140 ± 60 BP I 4040 BC.CAL

4885 ± 80 BP I 3900 BC.CAL
33 Hotnica 5110 ± 50 BP I 3980 BC.CAL

4830 ± 60 BP I 3700 BC.CAL
Cucuteni A-B 34 Cucuteni - Dâmbul Morii 5188 ± 18 BP I 4030 BC.CAL

4996 ± 26 BP I 3910 BC.CAL
35 Skarovka 4940 ± 45 BP I 3880 BC.CAL
Cucuteni B 36 Valea Lupului 4950 ± 60 BP I 3930 BC.CAL
37 Varvarovka 15 4990 ± 60 BP I 3940 BC.CAL
38 Cucuteni - Cetăţuia 5065±19 BP I 3950 BC.CAL
140
TvI
·::S
.:-t
,n
w _. :+
Q") U't
""' "-J
~ ~· \"L 8~ B
Ll ,...
ln ~
"6"
„~
>
z
~
!::: c; r..... complex n
>
a-.
o I
~
cn (j) cn cn an ro
X <
""' ""' """' ""' A )>
>
I;/)
..... tt1
_,. ..... ..... ..... ..... B
l,;
tx1
n 11..,,... -zz
tJ
..... ..... Ch
p
chamotă
pietricele
I»
-<
m
r"'
..... ..... :::; simetrica
§ c::r"'
..... ..... ..... AS as1metnca p.
ro G')
Def deformată
~
~
c
~
..... ...... L lustruită m
..... ..... ..... N
H.a.
netezită
barbotina organizată
ro
~ ::t1
''"1
..,E?.
->
zr"'
H.b barbotină neorg.

I» ~
..... ii
tJ
L Ilustruita „. m
r"'
~
..... _. _... _. _. _. N netezita >
R roşie I» n
..... ..... ..... '1
p. )><
->o
neagra ro I;/)
N ~ n
_,,.,,.
_. RIN roşie ext./neagra int. n
i::
a.sec. ardere secundara

o
..... _. _. _.
I»
~
::::i
m
A.c . pictura cu grafit r"'
m
ti incizie 6
D.b impresiuni "paranteze"
,...
..,
I;/)
::::i
c crestare ro
~ o
t-.a scrijelare simplă
::s„.
n
„.
<
m
t- .b scrijelare şi incrustaţie
p.
ro
r;
p.
ro
_. _. G.a butoni/ proeminenţe n
o
j:.1
_. 13. b p11seun
~
G.c caneluri
_. G.d brâu alveolar

G.f. reprezentari antropomoro
c..i
nr. crt.1 ti~ vas Iu I~ I<{ b GIB Io_ ~ ~ I~ I~ Iz I~ I~ L k I~ k I~ I~ I~ b Ici lu t ~ 10 b b I~ b

71 l~I I I 671 I 11 I I I I 11 I I I I I I I 11 I I 1
BI l~I JL4 J 64 I I I 1I 1I 1I I 11 I I 11 I I I 1
91 w I I 64 I I 11 I 11 I 11 I I 11 I I I 11 I I 1
101
111
m
~
I
66
I 68 I I 11 I 11 I 11 I I 11 I I I I 11 I 1
I I I I 1I I 1I I I 1I I I 1I I I I 1I I 1I I I I I I I I I I I I I 1 N
~
ffid
........
121 IL4 I 64 I I 1I I I I I I I I 11 I I I 11 1
Cb
131 CO~' IL4 I 64 I I 1I I 11 I 11 I I I 1I I I I 11 1
141 IV I 113 I 641 I 11 I 11 111 I I I 11 I I I 1I 1I I I 1I I I I I I I 11 I I 1
1511 li L3 I 64 I I 1I I 1I I 11 I I I I 1I I I 11 11 I I I I I I I I 11 1
CI)
u
-
't:: ro
(,) > ..... ro ..o z Q)
u ...a ro ...a ~ ~ u -u ~
- .c CI)
c
~ o
...: c.. Q)
c u ro <( QJ :...> u Cl... rJ) _J z ::t ::t w z o:: z o:: ro ~ ~ ci u LL LL (.') ~ I:.!) (.') ~
16
IC __J_)I 67 1 1 1 1
{-;!_\
I )
17 "=C7 L4 64 1 1 1 1 1 1
......
.ţ:.
Y.t
18
I~ 64 1 1 1 1 1 1
~·
19
( '1,- y'
j~·)
.•i!
,
I
68 1 1 1 1 1 1
20 Ic::J:JI 66 1 1 1 1 1 1
rn
m
21 L4 64 1 1 1 1
22 L4 64 1 1 1 1 1 1
(/)
t ro <...i
u > ._ ro ..c z Q)
..c ro I.o ro u -o .....:
._;
c:
c...
.... u
c:
ro c:( bJ ~
..c
<...) o... (/) ~ o
Q)
_J z ::r: ::r: w z o:: Iz
........
o::
(/)
ro
<...i
<{ m ci u L.L lL '° ci ci ci
0 b
23
@ 67 1 1 1 1
24 ~ L4 64 1 1 1 1 1 1
25
[]]] 64 1 1 1 1 1 1
26 rn 68 1 1 1 1 1 1 ~
......
27
28
m
rn L4
66
64
1
1
1 1 1
1
1
1 1
1
~
rn
29 L4 64 1 1 1 1 1 1
30 65 1 1 1 1
&]]
rn
31 64 1 1 1 1 1 1 1
32 L.1 64 1 1 1 1 1 1
(/)
t(.) ro u
...:
c:
>
.g c:
<( f_)
.c:.
._
o... tn ~ o
Q)
z
ro
::C
..c
:i IZ ct IZ ct -
z Q)
(/) u
<:{ llJ
..c
ci
ro ..a ro
'° 0
0 :j
(.) <:3
0 K!)
~
m
(.) ro CD (.) _J _J ro (.) LL LL
33 67 1 1 1 1
34
35
rn
l~I
L4 64
64 1
1 1
1
1
1
1
1
1
1
1
36 1"1/I 68 1 1 1 1 1 1
.....
.i:..
\J:I
37 ~ 66 1 1 1 1 1 1
38 l~I L4 64 1 1 1 1
39 IW I L4 64 1. 1 1 1 1 1
40 l~ I 65 1 1 1 1
41 l\::171 64 1 1 1 1 1 1 1
42 rn L.1 64 1 1 1 1 1 1
43 rn 66 1 1 1 1 1 1 1 1
44 rnJ 67 1 1 1 1 1 1 1 1 1
u
..... ro ..o z ~ c..i ..o ro.o roi.ou -or..:
nr.crt. tip vas u ~ ~ tn :...:> B o... C1J ~ '3 _J z ::C ::C u tz o:: z Ci: ro <( to ci u u...: W...: ci t!) t!:i ci (.!)
45 IG )j L.1 64 1 1 1 1 1 1
46 Ic·· o I L.1 64 1 1 1 1 1
47 l<::::e::31 1 1 1 1 1
48 l<BI 68 1 1 1 1 1 1 I
49 ICL>I L.1 64 1 1 1 1 1
50 IV I 67 1 1 1 1 1 1 1
ID
-.::t"
,_.
51 IW I L.1 64 1 1 1 1 1 1
52 l© I 64 1 1 1 1 1 1 1
53 l~I L.3 64 1 1 1 1 1 1 1
54 [j'.S] L.3 64 1 1 1. 1 1
55 [.i:S] L.1 64 1 1 1 1 1
56 lf fi I L3 64 I 1 1 1 I
u
nr. crt. tip vas (.)
c
ro <( to :...>
..i:::.
(.) o.. C/) ~ o
'-
Q)
....J z
ro
:C
..o z
:C w z o:: Iz o:: - Q)
(/)
ro
u
<(
..o
b:l c:i (.)
ro
~
Lo
~
ro ~
<..!) li) (!)
u "'O
(!)
~
0
57 ~ L.1 64 1 1 1 1 1
58 l~ I 66 1 1 1 1 1 1 1
59 IL~I 64 1 1 1 1 1 1 1
60 l~I L.4 64 1 1 1 1 1 1 1 1
61 l~I L.1 64 1 1 1 1 1 1 1
62
[2] L.2 64 1 1 1 1 1 1 1
.......
.ţ:..
63 ~ L.1 64 1 1 1 1 1 1
w
-.J
64 64 1 1 1 1 1 1
65 Ic L I 67 1 1 1 1 1 1
66 ~ 65 1 1 1 1 1 1
67 l~I 64 1 1 1 1 1
68 &1
l c: ~I
65 1 1 1 1 1 1 1
69 66 1 1 1 1 1 1
-
li
-
c..)
I c ..c ro ..o z Q)
(/)
c..) ..o ro Lo ro lo (..) "O ....,;
~
Q)
lnr.crt. tio vas (_) ro <( (!) tJ (_) o... (I) Cl -' z :r:: :r:: _J z o:: IZ o:: ro <( (!) ci (_) l.L l.L 0 b 0 0 0
70 ~ 65 1 1 1 1 1 1 1
I
71 ~ 65 1 1 1 1 1 1 1
72 ~ 65 1 1 1 1 1 1 1
73
[JJ 65 1 1 1 1 1 1 1
74 m 64 1 1 1 1 1 1 1 00
-
~
V
75 67 1 1 1 1 1 1 1
i
I 76 rn L.1 64 1 1 1 1 1 1
77 rn 64 1 1 1 1 1 1 1
[ill]
rn
78 64 1 1 1 1 1
79 68 1 1 1 1 1
80 rn 65 1 1 1 1
81 m 65 1 1 1 1 1 1
c..i
nr. crt . tip vas u

c:
c:{ IIl
..c.
u o... :{ o
......
Q)
z
~ ..o
:r: :r: 1-J z o:: IZ o:: -
z Q)
cn c..i
.{ ID
..o Cil
ci u µ_: L.L
,o Cil
0 0 ci 0 b
~ (.) ""C r---:
rn
Cil :_) [/) ....J Cil
82 66 1 1 1 1 1
83
84
rn
m
L.1 66
67 1
1 1
1
1
1
1
1
1
1
-·- -
85 rn L.3 66 1 1 1 1 1
66 rn .)
65 1 1 1 1 1
[fil
-
~
\Q
87-
88 m
L.1
L.1
64
64
1
1
1
1
1
1
1
1
1
.
89
- -
90
m
w L.3
65
64
1
1 1
1
1
1
1
1
1 1
1 1
91 w 64 1 1 1 1 1
92 m 1 1 1 1
93
94
m
m .
L.1
64
64
1
1
1
1 1
1 1
1
1
1
1
1 1
95 Kl~~), - 66 1 1 1 1 1 1 1
-
(.)
..c
..... cti ..c z (],)
c..i ..c ro Lo ro lo (.) ~ i.-.:
a:
(/)
c: (],)
nr. crt . tio vas u ro <{ IIl l> u a.. tn :{ o _J z :I . :I .;_J z a: IZ ro ~ []") ci u LL lL ci t!) ci ci ci
96 l"-1_~/I 66 1 1 1 1 1
I 97 ~ryl 65 1 1 1 1 1
98 IC"?I 67 1 1 1 1 1 1
99 ~J:71 L1 64 1 1 1 1 1 1 1
100 l~I L.1 64 1 1 1 1 1 1 1

101 1~ · 1 L1 64 1 1 1 1 1 1 1 1
102 1'171 L1 64 1 1 1 1 1 1
103 IW I 66 1 1 1 1 1 1
o
104 ~:::::L,/'I L1 64 1 1 1 1 1 1
Ir>
,._,
105 1~1 66 1 1 1 1 1 1 1
106 ~ 67 1 1 1 1 1 1
107 ~ 65 1 1 1 1 1 1 1
108 1~1 L.1 64 1 1 1 1 1
109 1~1 64 1 1 1 1 1 1 1
110 ~ 64 1 1 1 1
111 rn L1 64 1 1 1 1
r---- --r--- - _ A__ _ _ _ _ _ _ _ .,
.„
II c..i
nr. crt. tip vas u

c:
ro <{ OJ :..> u
..c:
o..
......
~ o
Q)
z
ro
:r:: :r::
...o
Iz o:: Iz -
z
o::
Q)
Cil
ro
c..i
<{ tD
...o
ci u
ro ...o
u..: u..: ci
ro .o
:!)
u "O
ci ci ci
-.....:
rn
1 Cf.) _J LJ
112 64 1 1 1 1 1
I
I
I
t
I
113
114
mr?I
K L.1
65
64
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
"ii
i
I
115 m
l~ I
64 1 1 1 1 1 1
! 116 67 1 1 1 1 1
--
Vl
I
I
117 l~ 1 I
1 1 ~ - - . '_ Q
64 1 1 1 1 1 1 1
I
I
. I~
I l
II
I 118
~ ~ ~·
L.1 64 1 1 1 1 1 1
[I
I
I
I
11 119 L.1 64 1 1 1 1 1 1
I
I total 40 70 9 61 5 82 28 3 41 58 4 5 13 75 63 41 2 47 7 o 4 o 1 3 26 1 1 5 10
I! u
I ..c:
u o.. Cf.)
......
~ o
Q)
_J z
ro
:C
...o
:r:: LJ b o:: Iz a: -
z Q)
Cil
ro
c..i
<{
...o
m ci w
ro I.o
L.L L.L
ro Le u
ci b (!) ci (!)
"O ,.._;
Nivel Gumelniţa A2, Căscioarele
Categorii ceramice tehnici de decorare

60
5
3 50
40
30 2
20
10
o I)• .„ „„a, • t· •„ ·• :e • „••"• .s Q·•:„•.·• r, W ~

-
1
Iii I a::• '.li 2 3 4 5 6 7 8 g 10 11 12 13 14
1 . categoria A 2. categoria B 3 . categoria C 1 . A.c. Pictură cu grafit 14 . nedecorate

2 . B. Inc iz ii
3. D .b . Impresiuni „p aranteze"
4. E. Crestare
5 . F . a. Scrijelare
6 . F.b . Scrijelare/impresiune
7. G .a. Butoni/proeminenţe
8 . G .b . Pliseuri
9 . G .c . Caneluri
10 . G .d . Brâ alveolar
11 . G .f. Reprezentări antropomorfe
12 . H .a. barb otină organizată
13. H .b . barbotină neorganizată
ANEXA 7 - CERAMICĂ DIN NIVELUL GUMELNIŢ A A2, HÂRŞOVA (Lll, L12)
:> e
t:u .s ...
!\I
~
c:
~
c: L.11 L.12 tip vas pastă ardere
·a
~ tehnici de decorare
A B c R N L A.a . A.b. A.c. B. E. G .a . G .b. G .c. G .d . H.a . H .b.
1 1 1 strachină 1 1 1
2 2 1 strachină 1 1 1 1
3 3 1 strachină 1 1 1 1
4 4 1 strachină 1 1 1
5 10 1 strachină 1 1 1 1
....... 6 6 1 strachină 1 1 1 1 1
Vl
w 7 7 1 platou 1 1 1
8 8 1 platou 1 1 1 1
9 9 1 platou 1 1 1
10 58 1 strachină 1 1 1
11 11 1 castronaş 1 1 1 1
12 12 1 castronaş 1 1 1 1
13 13 1 castronaş 1 1 1 1 1
14 14 1 castronaş 1 1 1 1
15 15 1 castronaş 1 1 1 1 1
16 16 1 castronaş 1 1 1 1 1
17 69 castronaş 1 1 1 1
18 17 1 castron 1 1 1 1
r- -- -- - .. ··- ~ - " ·~-~~· - ~ ·~ -· ~
.. -- ·- - .. - ·-
~
~
(\j
t: ....c:
u
~
c:
~
c: L.11 L.12 tip vas pastă ardere
·a"'
il=l tehnici de decorare
A B c R N L A.a. A.b. A.c. B. E. G .a . G .b. G .c. G .d . H .a . H .b.
i 19 18 1 castron 1 1 1
20 19 1 castron 1 1 1 1
21 20 1 castron 1 1 1 1
22 21 1 castron 1 1 1 1
23 22 1 castron 1 1 1 1 1
24 23 1 castron 1 1 1 1 1
25 24 1 castron 1 1 1 1
26 25 1 castron 1 1 1 1 1 1
-.::t"
27 26 1 castron 1 1 1 1 1 ll"l
28 27 1 bitronconic 1 1 1
29 28 1 bitronconic 1 1 1 1
32 71 bitronconic 1 1 1
I 33 38 1 bitronconic 1 1 1 1
35 40 bitronconic 1 1 1 1 1
36 32 1 bol 1 1 1
I 37 33 1 bol 1 1 1 1
I 38 34 1 bol 1 1 1 1
39 42 1 bol 1 1 1 1
' „ . „.„ . .. „„.„.„„ .. „„„.„„„.„„„.„„„.„.„.„„ ... . „„ .•......• „ ··· ···- ......... ·-· ······· .... ····-···········-„„ ···· ················- ... „ .... ....................... .. ... ...... - .. ....
:;; e
~ .„„
!U
u .„<::
~ ~
tip vas tJastă
<:: tehnici de decorare
<:: <:: L.11 L.12 ardere .:i::
40 36 1 bol 1 1 1 1
41 37 1 bol 1 1 1
42 41 1 bol 1 1
43 43 1 piriform 1 1 1 1 1
44 44 1 piriform 1 1 1
45 45 1 piriform 1 1 1
46 46 piriform 1 1 1 1 1
47 47 1 piriform 1 1 1 1 1
-
VI
VI
48
49
48
49
1
1
piriform
piriform
1
1 1
1 1 1
1
1
50 50 1 piriform 1 1 1 1
53 59 1 strecuratoare 1 1
54 64 1 suport 1 1 1
55 65 1 suport 1 1 1
56 66 1 suport 1 1 1
57 60 1 capac 1 1 1 1
58 61 1 capac 1 1 1 1
59 62 1 capac 1 1 1
60 63 1 capac 1 1 1 1 1
49 7 total 20 36 4 51 9 35 1 5 3 10 3 30 1 10 3 2 11
w
„
()
...~
'i>
;· t"'
()
„
CI
e.
.a„
-„
!""
~
...„.
~
t"'
~
:X:
...""„
CI
„<
156
BIBLIOGRAFIE
ALEXANDRESCU E. et alii.,
1986 E. Alexandrescu, AL Avram, O. Bounegru, C. Chiriac, Cercetări
perieghetice în teritoriul histrian (II), Pontica XIX, 1986, pp. 243 -
252.
ANDREESCU R., 1995 R. Andreescu, „Căscioarele-Ostrovel". Plastica de os din nivelul

Gumelniţa Bl, CCDJ XIII - XIV, 1995, pp. 41 -48.
ANDREESCU R., 2001 R. Andreescu, Cultura pe Valea Mostiştei. Sultana, sit unicat în sud-
estul Europei, CD O civilizaţie necunoscută: Gumelniţa, colecţia
„Patrimoniu Cultural", 2001.
ANDREESCU R., 2002 a R. Andreescu, Reprezentări

antropo-zoomorfe în cultura Gumelniţa -
Karanovo - Kodjadermen, vol. In memoriam Vladimir Dumitrescu,
CCDJ XIX, 2002, pp. 107-111.
ANDREESCU R., 2002 b R. Andreescu, Plastica antropomorfă gumelniţeană. Analiză primară,

Bucureşti, 2002.
ANDREESCU R., MIREA P.,

APOPE Şt.,2001 R. Andreescu, P. Mirea, Şt. Apopei, Cultura Gumelniţa în vestul
Munteniei, CD O civilizaţie necunoscută: Gumelniţa, colecţia
„Patrimoniu Cultural", 2001.
ANDREESCU R., MIREA P.,

APOPE Şt., 2003 R. Andreescu, P. Mirea, Şt. Apope, Cultura Gumelniţa în vestul
Munteniei. Aşezarea de la Vităneşti, jud, Teleorman, CA., XII, 2003,
pp. 71-87.
ANDREESCU R., POPA T.,

1999-2000 R. Andreescu, T. Popa, Sultana. Plastica de os, Buletinul Muzeului
Judeţean „Teoharie Antonescu", 5-6, 1999-2000, pp. 133-141.
ANDREESCU R., POPA T.,

2003 R. Andreescu, T. Popa, Sultana Malu-Roşu. Catalog selectiv, CA. XII,
2003, pp. 59 - 67.
ANDRIEŞESCU I., 1924 I. Andrieşescu, Les fouilles de Sultana, Dacia I, 1924, pp. 51 -107.
157
ANGELOV N., 1958 N. Angelov, CeAuupw MOZUAa npu C. Xonmuiţa, vol., B. ferneBJrn:es,
Bn. feoprvteB, vhcnep;BaHIDI B qecr Ha AKa;::i;eMMK JJ:l1MHTbp
JJ:eqes, 1958, pp. 389 -403.
ANGHELESCU N., 1955 N. Anghelescu, Cercetări şi descoperiri arheologice în raioanele

Călăraţ;i şi Slobozia, SCIV 6, 1955, 1-2, pp. 311 - 330.
ASLANIS I., 1989 I. Aslanis, Das Neolithikum und Chalkolithikum im Nordgriechischen

Raum, vol. Tell Karanovo und das Balkan-Neolithikum, Salzburg,
1989, pp. 65- 81.
ATLAS DES SITES DU

PROCHE ORIENT, 1994 Atlas des sites du Proche Orient. 14000 - 5700 BP (coord. Fr. Hours,
O. Aurenche, J. Cauvin, M.C. Cauvin), vol. I, Maison de l'Orient
mediterraneen, Lyon-Paris, 1994.
A VILOV A L., 2004 Jl. Aswnosa, PaiJuoyuepoiJHbie iJamupoBKu u xpoHOAOZUR nepexoiJa om

JHeoAuma K paHHeMY 6poH3of3oMy 8eKy, vol. Festschrift filr Prof Dr.
habil. Henrieta Todorova, JJ:o6pyWI<a 21 (2003), 2004, pp. 239 - 247.
A VRAMOV AM., 1986 M. AspaMoBa, HaKumu om npaucmoputteCKUR HeKponoA npu c.

Jl.ypaHKyAaK, ToA6yxuHcKu OKpoZ, JJ:o6pyWI<a 3, 1986, pp. 75 -84.
BARNEA I., 1966 I. Bamea, O cercetare arheologică pe Borcea, Rev. Muz. III, 1966, 2,
pp. 155 - 161.
BAILEY D.W., 2002 D. W. Bailey, A new perspective on Neolithic figurines, CCDJ XIX,
Călăraşi, 2002, p. 87 - 95.
BAILEY D., ANDREESCU R.,

MILLS S., 1999 D. Bailey, R. Andreescu, S. Mills, Southern Romania Archeological
Project. Preliminary report 1998, School of History and
Archaeology, Cardiff University, 1999.
BAILEY D., ANDREESCU R.,

MILLS S., MILLS T., 2001 D. Bailey, R. Andreescu, S. Mills, Southern Romania Archeological
Project. Second preliminary report, School of History and
Archaeology, Cardiff University, 2001.
BONCOMPAGNI S., 2004 S. Boncompagni, Lumea simbolurilor, Ed. Humanitas, Bucureşti,

2004.
BEM C., 1998 - 2000 C. Bem, Elemente de cronologie radiocarbon. Ariile culturale Boian -
Gumelniţa - Cernavoda I şi Precucuteni - Cucuteni I Tripolie, CA., XI,
1998-2000, I, pp. 337 -359.
BEM C., 2000 - 2001 C. Bem, Noi propuneri pentru o schiţă cronologică a eneoliticului
românesc, Pontica XXXIII - XIV, 2000 - 2001, pp. 25 -121.
BEM C. et alii, 2001 C. Bem, T. Popa, V. Pam.ic, C. Bem, D. Garvăn, O. Bărbulescu, I.

Găluşcă, Cercetări arheologice pe valea Neajlovului. Consideraţii
158
generale asupra microzonei Bucşani, Studii de Preistorie 1, 2001, pp.
131-145.
BEM C., BĂLĂŞESCU A.,

2005 C. Bem, A. Bălăşescu, A few considerations regarding an exceptional
archaeological situation. Foundation pit of the settlement or occasional
offering ? (Bucşani, Giurgiu conty, România), vol. In honorem Silvia
Marinescu-Bîlcu, CCDJ XXII, 2005, pp. 317-335.
BERCIU D., 1935 D. Berciu, Săpăturile de la Petru Rareş (1933 şi 1935), Buletinul
Muzeului Judeţului Vlaşca, l, 1935, pp. 1 - 55.
BERCIU D., 1937 D. Berciu, Săpăturile de la Petru Rareş (1933 şi 1935), Buletinul
Muzeului Judeţului Vlaşca, 2, 1937, pp. 1 - 31.
BERCIU D., 1954 D. Berciu, Probleme ridicate de săpăturile arheologice din Oltenia (1949
-1951), SCIV. 5, 1954, 3-4, pp. 343 - 360.
BERCIU D., 1956 D. Berciu, Cercetări şi descoperiri arheologice în regiunea Bucureşti,

MCA II, 1956, pp. 491 - 562.
BERCIU D., 1959 a D. Berciu, Săpăturile arheologice de la Tangâru, MCA V, 1959, pp.
143-154. .
BERCIU D., 1959 b Berciu, Săpăturile arheologice de la Tangâru şi Petru Rareş, MCA VI,
1959, pp. 137 -146.
BERCIU D., 1959 c D. Berciu, Sur les resultats du contrâle stratigraphique a Tangâru et a
Petru Rareş (1956 -1957), Dacia NS III, 1959, pp. 59 - 78.
BERCIU D., 1961 a D. Berciu, Contribuţii cu privire la probleme neoliticului în România,

Ed. Acad., Bucureşti, 1961.
BERCIU D., 1961 b D. Berciu, Chronologie relative du neolithique du Bas Danube a la

lumiere des nouvelles fouilles faites en Roumanie, în vol. L'Europe ala
fin de l'âge de la pierre, Praga, 1961, pp. 101-124.
BERCIU D., 1961 c D. Berciu, Les nouvelles fouilles de Sălcuţa (Roumanie) et le probleme
des groupes Bubanj (Yougoslavie) et Krivodol (Bulgarien), vol.
L'Europe ala fin de l'âge de la pierre, Praga, 1961, pp. 125 -135.
BERCIU D., 1962 D. Berciu, Probleme ridicate de descoperirile din Peştera de la Devetaki,
SCIV 13, 1962, 2, pp. 387-399.
BERCIU D., 1966 D. Berciu, Cultura Hamangia, Ed. Acad., Bucureşti, 1966.
BERCIU D. et alii, 1959 D. Berciu, S. Morintz, P. Diaconu, Săpăturile de la Cernavodă, MCA

VI, 1959, pp. 95 -105.
BERCIU D. et alii, 1961 D. Berciu, S. Morintz, M. Ionescu, P. Roman, Şantierul arheologic

Cernavodă, MCA VII, 1961, pp. 49 - 55.
159
BERDUCOU M., 1990 M. Berducou, Methodes et pratique de la conservation - restauration
des vestiges archeologiques, vol. La conservation en archeologie (coord.
M. Berducou), Masson, Paris, Milan, Barcelone, Mexico, 1990, pp.
78-119.
BERGSON H., 1992 H. Bergson, Cele două surse ale moralei şi religiei, Bucureşti, 1992.
BICHIR Gh., POPESCU E.,

1970 Gh. Bichir, E. Popescu, Săpăturile arheologice de la Mătăsaru, 1962 -
1968, MCA IX, 1970, pp. 271-279.
BOB C., VELICA P., 1978, C. Bob, P. Velica, Materiale de construcţii, 1978.
BOCHIAN D., MIHAI C.,

1987 D. Boghian, C. Mihai, Le complexe de culte et le vase a decor
ornithomorphe peint decouverts a Buznea (dep. de Iaşi, vol. La
civilisation de Cucuteni en contexte europeen, Iaşi, 1987, p. 313 - 324.
BOJADZIEV J., 1992 a 5.1. bo5I,ll)Kttes, OpoH0Ao2un Ha npaucmopu!leCKume KyAmypu Ha

mepumopu11ma Ha JJ.o6pyiJJKa, JJ:o6py,r:vI<a 9, 1992, pp. 10 - 19.
BOJADZIEV J., 1992 b J. Bojadziev, Probleme der Radiokohlenstoffdatierung der Kulturen des
Spătăneolithikums und der Fruhbronzezeit, Studia Praehistorica 11 -
12, 1992, pp. 389 -406.
BOJADZIEV J., 1995 J. Bojadziev, Chronology of prehistoric cultures in Bulgaria, vol.

Prehistoric Bulgaria, Monographs in World Archaeology 22, 1995,
pp. 149 - 192.
BOJADZIEV J., 2000 5.1. bo5I,ll)Kttes, Pt136umue Ha nocpe6aAHUR o6peiJ om KyAmypa

XaMaHdJKUR K'bM KyAmypa BapHa 6 HeKponoAa Jl.ypaHKyAaK, TpaKIDI tt
Cbce,r:unrre pal1ootttt rrpe3 tteomrra tt xaJIKo.mrra, Coqma, 2000.
BOJADZIEV J., 2002 J. Bojadziev, Die absolute Chronologie der neo- und ăneolithischen
Grăberfelder von Durankulak, vol. Durankulak, Teii I, 2002, pp. 67 -
70.
BOLOMEY Al., 1973 Al. Bolomey, Noi moduri de abordare a cercetării preistoriei, SCN 24,
4, 1973, pp. 621 - 631.
BOROANĂ N., 1970 N. Boroană, Descoperiri arheologice în partea de nord a jud.

Teleorman, MCA IX, 1970, pp. 421 - 424.
BORONEANŢ V., 1983 V. Boroneanţ, Tellul neolitic de la Chitila - Bucureşti, MCA XVII,
1983, pp. 69-72.
BORONEANŢ V., 1992 V. Boroneanţ, Tellul neolitic de la Chitila Bucureşti, Materiale XVIl,
1992, pp. 69 - 72.
BORONEANŢ V., 2001 V. Boroneanţ, Civilizaţia Gumelniţa în Câmpia Bucureştilor, CD O

civilizaţie necunoscută: Gumelniţa, CIMEC, Colecţia „Patrimoniu
cultural", 2001.
160
BORUGA C., 1969 C. Boruga, Plastica antropomorfă de la Geangoieşti, Valahica I, 1969,
pp. 215 - 226.
BOZILOVA E., FILIPOVAM.,

1991 E. Bozilova, M. Filipova, Polynological and Paleoethnobotanical
evidence about the human impact on the vegetation along the bulgarian
Black Sea Coast from the Neolithic till the Creek colonisation, Thracia
Pontica IV, 1991, pp. 87 -96.
BOZILOVA E., TONKOV S.,

1990 E. Bozilova, S. Tonkov, The impact of man on the natural vegetation
in Bulgaria from the Neolithic to the Middle Ages, voi. Man's Role in
the Shaping of the Eastern Mediterranean Landscape, Bottema,
Rotterdam, 1990, pp. 327 -332.
CALLOIS R., 1997 R. Callois, Omul şi sacrul, Ed. Nemira, Bucureşti, 1997.
<;AMBEL H., 1981 H. <;arnbel, Chronologie et organisation de l'espace a <;ayonu, La

Prehistoire du Levant, Colloques Intemational CNRS, 1981, pp.
571 şi urm.
CAUVIN J., 1994 J. Cauvin, Naissance de divinites. Naissance de l'agriculture. La

revolution des symboles au Neolithique, Paris, 1994.
CÂRCIUMARU M., 1982 M. Cârciumaru, Consideraţii generale asupra oscilaţiei climei în

ultimii 5000 de ani, Anuarul Muzeului Suceava IX, 1982, pp. 472 -
476.
CÂRCIUMARU M., 1985 M. Cârciumaru, Le collier de semences d'Ulmeni (culture de

Gumelniţa), Dacia NS XXIX, 1985, pp. 125-127.
CERNYCH E. N ., 1978 a E. N. Cemych, Gornoe delo i metalurgija v drevnejsei Bolgarii, Sofia,

1978.
CERNYCH E. N., 1978 b E. "l!epHhix, O 10zo-8ocm0t.t11ou 3011e oa.11.Ka110-KapnamCKou

Mema.MypzutteCKou npo8u111~uu Jnoxu J11e0Auma, Studia
Praehistorica 1 - 2, 1978, pp. 170-181.
CERNYCH E. N.,
ORLOVSKAIA L., 2004 E. "l!epHbiX, n. OpJloBCKrul, npo6AeMbi paouoyZAepoOHOU xpoHOAOZUU
311eoAumutteCKux KYAbmyp l0zo-Boctott11ou E8ponbi, voi. Festschrift
fiir Prof Dr. habil. Henrieta Todorova, P:o6pyWI<a 21 (2003), 2004,
pp. 176 -195.
CHERNAKOV D., 2004 D. Chemakov, Late Chalcolithic pottery from the „small" teii in
Rousse, voi. Festschrift fiir Prof Dr. habil. Henrieta Todorova,
JJ:o6pyWI<a 21 (2003), 2004, pp. 210 - 213.
CHOKADZIEV St., 1995 St. Chokadziev, On early social differenttiation in the Struma River
Basin: the evidence from the Slatino settlement, voi. Prehistoric
Bulgaria, USA, 1995.
161
CHIRICA V., POPOVICI-BALTĂ R.,
1973 V. Chirica, R. Popovici-Baltă, Cercetări arheologice de suprafaţă la
sud de Bucureşti, MCA X, 1973, pp. 353 - 366.
CHRISTESCU V., 1925 V. Christescu, Les stations prehistoriques du lac de Boian, Dacia II,
1925, pp. 249 -303.
CHOKADZIEV St., 1995 St. Chokadziev, On Early Social Differentiation in the Struma River
Basin: The Evidence from the Slatino Settlement, vol. Prehistoric
Bulgaria, 1995, pp. 141-147.
CLAMAGIRAND AC., 2004 Anne-Cecile Clamagirand, L'apparition du phenomene religieux dans

l'Anatolie Neolhique, Studia Aegeo-Anatolica, 39, Maison de
!'Orient, Lyon, 2004, p.119 -148.
COCAGNAC M., 1997 M. Cocagnac, Simboluri biblice. Lexic teologic, Ed. Humanitas,
Bucureşti, 1997.
COMŞA E., 1952 E. Comşa, Raport preliminar asupra sondajului de la Luncaviţa.

Raionul Măcin, SCIV 3, 1952, pp. 413-416.
COMŞA E., 1953 E. Comşa, Contribuţii la harta arheologică a Dobrogei de nord-vest,

SCIV 4, 1953, 3 - 4, pp. 747-757.
COMŞA E., 1957 E. Comşa, Câteva descoperiri arheologice din raionul Medgidia, MCA
IV, 1957, pp. 325 - 333.
COMŞA E., 1959 a E. Comşa, Săpături de salvare la Bogata şi Boian (r. Călăraşi, reg.
Bucureşti), MCA V, 1959, pp. 115 -125.
COMŞA E., 1959 b E. Comşa, Săpături arheologice la Boian - Grădiştea Ulmilor, MCA VI,
1959, pp. 127 -135.
COMŞA E., 1960 a E. Comşa, Contribution a l'histoire des rites funeraires de I'epoque
neolithique sur le teritoire roumaine, în vol. Omagiu lui Constantin
Daicoviciu cu prilejul împlinirii a 60 de ani, Bucureşti, 1960, pp. 83 -
106.
COMŞA E., 1960 b E. Comşa, Considerations sur le rite funeraire de la civilisation de

Gumelniţa, Dacia N.S. IV, 1960, pp. 5 -30.
COMŞA E., 1961 a E. KoMilla, K Bonpocy o nepexoattoil l/Jll3e om K!fAbmypbi EoRH K

KYAbmype fyMAbHUl{a. TipeaBapumeAbHbiil 01-lepK, Dacia N.S. V, 1961,
pp. 39-68.
COMŞA E., 1961 b E. Comşa, Săpături arheologice la Boian, MCA VII, 1961, pp. 63- 70.
COMŞA E., 1962 a E. Comşa, Săpături arheologice la Boian - Vărăşti, MCA VIII, 1962,
pp. 205 - 212.
162
COMŞA E., 1962 b E. Comşa, Săpături arheologice de la Luncaviţa, MCA VIII, 1962, pp.
221-225.
COMŞA E., 1962 c E. KoMIIIa, K 8onpocy 06 omHocumeAbHOU xpoHoAozuu u o pa38umuu

HeoAumutieC1Cux KYAbmyp Ha JOzo-BocmoKe pyMbiHC1Cou HapooHou
pecny6AuKu u Ha 8ocmoKe Hp BoAzapuu, Dacia VI, 1962, pp. 53-85.
COMŞA E., 1963 E. Comşa, Unele probleme ale aspectului cultural Aldeni li (pe baza
săpăturilor de la Drăgăneşti-Tecuci), SCIV 14, 1963, l, pp. 7 - 31.
COMŞA E., 1970 E. Comşa, Sondajele de la Izvoarele, MCA IX, 1970, pp. 87 -90.
COMŞA E., 1972 a E. Comşa, Date cu privire la răspândirea comunităţilor fazei de

tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa pe teritoriul
Dobrogei, Pontica V, 1972, pp. 39-44.
COMŞA E., 1972 b E. Comşa, Quelques problemes relatifs au complexe neolithique de

Radovanu, Dacia NS XVI, 1972, pp. 39-51.
COMŞA E., 1972 c E. Comşa, Quelques problemes concernant le Neolithique_Ji.nal et la

periode de transition a l'Âge du Bronze dans Ies regions nord- et ouest-
Pontiques, Balcanica III, 1972, pp. 59-92.
COMŞA E., 1973 a E. Comşa, Complexul neolitic de la Grădiştea Ulmilor - Boian, jud.
Ialomiţa (1960-1965), MCA X, 1973, pp. 25 - 30.
COMŞA E., 1973 b E. Comşa, Quelques considerations concernant la chronologie relative

des cultures neolithiques limitrophes du nord de la Peninsule
Balkanique, Dacia NS XVII, 1973, pp. 317 -321.
COMŞA E., 1973 c E. Comşa, Culturile neolitice din zona Dunării Inferioare -
intermediare între sud şi nord, Apulum XI, 1973, pp. 6-23.
COMŞA E., 1974 a E. Comşa, Istoricul comunităţilor culturii Boian, Ed. Acad.,
Bucureşti, 1974.
COMŞA E., 1974 b E. Comşa, Neoliticul jud. Tulcea, Peuce II, 1974, pp. 11 -18.
COMŞA E., 1974 c E. Comşa, Consideraţii cu privire la cronologia relativă a culturilor

neolitice din preajma Dunării şi nordul Peninsulei Balcanice, Drobeta,
1, 1974, pp. 19 -24.
COMŞA E., 1976 a E. Comşa, Quelques considerations sur la culture Gumelniţa

(L'agglomeration Măgura Jilavei), Dacia N.S. XX, 1976, pp.105-127.
COMŞA E., 1976 b E. Comşa, Caracteristicile şi însemnătatea cuptoarelor de ars oale din
aria culturii Cucuteni -Ariuşd, SCIVA 27, 1976, 1, pp 23 - 33.
COMŞA E., 1977 a E. Comşa, Aşezări neolitice de pe Grădiştea Ulmilor, Studii şi .

Comunicări, Ialomiţa, 1977, pp. 53 -59.
163
COMŞA E., 1977b E. Comşa, Neoliticul jud. Constanţa, Rev. Muz. XIII, 1977, 5, pp. 66
-77.
COMŞA E., 1978 E. Comşa,Probleme privind cercetarea neo-eneoliticului de pe teritoriul

României, SCIVA 29, 1978, l, pp. 7 -31.
COMŞA E., 1979 E. Comşa, Rezultatul săpăturilor arheologice de la Radovanu (1978),

MCA XIII, 1979, pp. 31 - 34.
COMŞA E., 1980 E. Comşa, Contribuţie la cunoaşterea ritului fanerar al purtătorilor

culturii Gumelniţa, Aluta X-XI, 1980, pp. 23 -32.
COMŞA E., 1981a E. Comşa, Câteva consideraţii cu privire la unele probleme ale
periodizării culturii Cucuteni, Memoria Antiquitatis VI - VIII (1974
-1976), 1981, pp. 15 - 22.
COMŞA E., 1981 b E. Comşa, Consideraţii cu przvzre la cuptoarele de olar din epoca
neolitică,
de pe teritoriul României, Studii şi Comunicări, Sibiu, 1981,
pp. 227-231.
COMŞA E., 1983 a E. Comşa, Rezultatele săpăturilor arheologice de la Radovanu (jud.

Călăraşi), MCA XV (1981), 1983, pp. 62-64.
COMŞA E., 1983 b E. Comşa, Rezultatele săpăturilor de salvare de la „Măgura

Cuneştilor", MCA XV (1981), 1983, pp. 65 -69.
COMŞA E., 1985 E. Comşa, Date noi referitoare la contactele dintre comunităţile Aldeni
II şi cele ale culturilor vecine, Carpica XVII, 1985, pp. 27 - 32.
COMŞA E., 1986 a E. Comşa, Şanţurile de apărare ale aşezărilor neolitice de la Radovanu,
CCDJ II, 1986, pp. 61-66.
COMŞA E., 1986 b E. Comşa, Rezultatele săpăturilor arheologice de la Radovanu, MCA

XVI (1982), 1986, pp. 41 - 44.
COMŞA E., 1986 c E. Comşa, Săpăturile de salvare de pe „Măgura Cuneştilor", MCA

XVI (1982), 1986, pp. 53-57.
COMŞA E., 1987 a E. Comşa, Les relations entre Ies cultures Cucuteni et Gumelniţa, vol.
La civilisation de Cucuteni dans le context europeen, Iaşi, 1987, pp. 81
-87.
COMŞA E., 1987 b E. Comşa, Neoliticul pe teritoriul României. Consideraţii, Ed. Acad.,
Bucureşti, 1987.
COMŞA E., 1987 c E. Comşa, Istoricul cercetărilor arheologice privind epoca neolitică de pe
teritoriul Dobrogei (1878 -1944), Pontica XX, 1987, pp. 9 -18.
COMŞA E., 1990 E. Comşa, Complexul neolitic de la Radovanu, CCDJ VIII, 1990, pp. 1
-122.
164
COMŞA E., 1991 E. Comşa, Ensembles neolithiques pres du littoral roumain de la Mer
Noire, Thracia Pontica IV, 1991, pp. 167 -176.
COMŞA E., 1992 a E. Comşa, Staţiunea neolitică de la Cuneşti, jud. Călăraşi, MCA XVII
(1983), 1992, pp. 63 - 67.
COMŞA E., 1992 b E. Comşa, Les relations des communaites de la culture Gumelnita avec
Ies communaites des cultures voisines, Studia Praehistorica XI-XII,
1992, pp. 268-274.
COMŞA E., 1992 c E. Comşa, Les relations des communautes neo-eneolithique de l'est de la
Peninsule Balkanique, Symposia Thracologica, 1992, pp. 74- 75.
COMŞA E., 1992 d E. Comşa, Staţiunea neolitică de la Cuneşti, jud. Călăraşi, Materiale
XVII, 1992, pp. 63 - 68.
COMŞA E., 1994 E. Comşa, Figurile neolitice din aşezarea de la Fulga (jud. Buzău),
SCIV 45, 1994, 2, pp. 105-122.
COMŞA E., 1994-1995 E. Comşa, Le tatouage chez les communautes de la culture Gumelniţa,
Dacia NS XXXVIII-XXXIX, 1994-1995, pp. 441-444.
COMŞA E., 1995 a E. Comşa, Figurinele antropomorfe din epoca neolitică pe teritoriul
României, Ed. Acad., Bucureşti, 1995.
COMŞA E., 1995 b E. Comşa, Ritul şi ritualul funerar al purtătorilor culturilor Boian şi
Gumelniţa, AMN 32, 1995, 1, Cluj-Napoca, pp. 257 -268.
COMŞA E., 1995 c E. Comşa, Necropola gumelniţeană de la Vărăşti, Analele Banatului

IV, 1995, pp. 55 -193.
COMŞA E., 1995 d E. Comşa, Raporturile dintre comunităţile culturii Gumelniţa şi cele ale
aspectului cultural Aldeni II, reprezentate prin figurinele antropomoife,
CCDJ XIII - XIV, 1995, pp. 19 - 28.
COMŞA E., 1996 a E. Comşa, Consideraţii cu privire la credinţele şi ritualurile din epoca
neolitică din ţinuturile dintre Carpaţi şi Dunăre, Pontica XXVII
(1994), 1996, pp. 7 -18.
COMŞA E., 1996 b E. Comşa, Gesturi redate de figurinele neolitice din sudul României,
AMN, 1996, 33/I, p. 191-208.
COMŞA E., 2001 E. Comşa, Aşezarea gumelniţeană „Măgura Cuneştilor", Materiale

SN I, Bucureşti, 2001, pp. 7 - 42.
COMŞA E., GEORGESCU V.,

1983 E. Comşa, V. Georgescu, Aşezarea neolitică de tip Aldeni II de la
Mălăieştii de Sus (jud. Prahova), SCIVA 34, 1983, 4, pp. 334 - 338.
COMŞA E., IONESCU B.,

1979 E. Comşa, B. Ionescu, Depozitul de obiecte de aramă descoperit în
aşezarea Gumelniţa, SCIVA 30, 1979, 1, pp. 79 - 86.
165
COMŞA E., MORINTZ S.,
1953 E. Comşa, S. Morintz, Cercetări arheologice în raionul Giurgiu
(regiunea Bucureşti), SCIV 4, 1953, 3-4, pp. 758- 764.
COMŞA E., POPESCU D.,

1951 E. Comşa,
D. Popescu, Cercetări arheologice pe traseul Canalului
Dunăre -Marea Neagră, SCIV 2, 1951, 1, pp. 169 -176.
CONDURACHI Em. et alii,

1955 Em. Condurachi, Gr. Florescu, D.M. Pippidi, V. Canarache,
1.1.Russu, I. Stoian, A. Doicescu, S. Dimitriu, C. Preda,V. Eftimie,
Em. Popescu, Şantierul arheologic Histria, SCIV. VI, 3-4, pp. 514 -
557 (referiri la aşezarea Hamangia de la Baia pp. 541 - 542).
CONDURACHI Em. et alii,

1957 Em. Condurachi, D.M. Pippidi, D. Tudor, S. Dimitriu, Vl. Zirra,
M. Coja, V. Eftimie, P. Alexandrescu, Em Popescu, D. Berciu,
C. Preda, Şantierul arheologic Histria, MCA IV, 1957, pp. 56 - 59; 84
-85.
CONTENSON H., 1981 H. Contenson, Le Neolithique de Damascene, vol. La Prehistoire du

Levant, Paris, 1981.
CRIŞAN E., 1968 E. Crişan, Un biberon hallstattian, AMN V, 1968, pp. 405-407.
cucoş Şt., 1974 Şt. Cucoş, Vase neolitice cu tub şi semnificaţia lor, SCIV 25, 1974, 1,
pp. 125 - 130.
CUCOŞ Şt., 1976 Şt. Cucoş,

Vase prismatice neo-eneolitice, Memoria Antiquitis IV - V
(1972-1973), 1976, pp. 67 - 72.
cucoş Şt., 1993 Şt. Cucoş, Complexe rituale cucuteniene de la Ghelăieşti, SCIVA, 44,
1993, 1, pp. 61 - 62.
CUCUTENI, 1996 Cucuteni aujourd'hui. 110 ans depuis la decouverte en 1884 du site
eponyme (coord. Gh. Dumitroaia, D. Monah), Bibliotheca
Memoriae Antiquitatis, Piatra Neamţ, 1996.
CUCUTENI, 1997 Cucuteni. The Last Great Chalcolithic civilization of Europe (coord.
C.M. Mantu, Gh. Dumitroaia, A. Tsaravopoulos), Athena -
Bucharest, 1997.
CULICĂ V., 1973 V. Culică, Obiecte ceramice cu aspect de calapod din aşezarea neolitică
de la Cuneşti, SCIV 24, 1973, 1, pp. 103 -108.
CUNLIFFE B., 1996 B. Cunliffe, L'Univers des Celtes, Lucerne, 1996.
DANIELOU J., 1996 Jean Danielou, Reflecţii despre misterul istoriei, Ed. Univ., Bucureşti,
1996.
166
DANIELOU J., 1998 Jean Danielou, Simbolurile creştine primitive, Ed. Arnarcord,
Timişoara, 1998.
DAUX G., 1968 G. Daux, Dikili Tash, B.C.H. 92, 1968, 2, pp. 1062-1077.
DEMOULE J.P., 1991 J.P. Demoule, Transition entre Sesklo et Dimini - analyses
ceramologiques, BCH 125, 1991, 1, pp. 30 - 41.
DEMOULE J.P., IVANOV I.,

1979 J.P. Demoule, I. Ivanov, L'or de la necropole de Vama, Archeologia
137, 1979, pp. 52 - 59.
DEMOULE J.P.,
LICHARDUS-ITTEN M.,
1989 J.P. Demoule, M. Lichardus-Itten, Invetion du metal et premiers
inegalites: la necropole de Varna dans son contexte europeen, vol. Le
premier or de l'humanite en Bulgarie. Se millenaire (coord. C. Eluere),
Paris, 1989, pp. 38 -44.
DESHAYES J., 1970 a J. Deshayes, Dikili Tash, BCH 94, 1970, 2, pp. 799-808.
DESHAYESJ., 1970b J. Deshayes, Les fouilles de Dikili Tash et l'archeologie yougoslave,

Zbornik Beograd, VI, 1970, pp. 21-43.
DESHAYES J., 1972 J. Deshayes, Dikili Tash and the origins of the Troadie Culture,
Archeology XXV, 1972, 3, pp. 198-205.
DETEV P., 1950 P. Detev, Seliscnata mogila Baniata pri Kapitan Dimitrevo, Godsnik
II, 1950, p. 15.
DIACONU Gh., MORINTZ S.,

1959 Gh. Diaconu, S. Morintz, Săpăturile arheologice de la Tîrguşoru
Vechi, MCA V, 1959, pp. 619 - 629.
DIMOV T ., 1992 T. )J;HMoa , KyAbmypa XaMaHOJKu.R 8 lOJKHou JJ.o6pyOJKe, Studia

Praehistorica 11-12, 1992, pp. 122-133.
DIMOV T. et alii, 1984 T. )J;MMoB, 51. Eo~wea, X. ToAopoaa, llpaucmoputteCKu.Rm

HeKpOnOA KpaU CeAO Jl.ypaH1ryAaK, ToA6yXUHCKU OKpbZ. )J;o6pyWKa 1,
1984, pp. 74-88.
DODD - OPRIŢESCU A.,

1978 A. Dodd-Opriţescu, Les elements steppiques dans l'eneolithique de
Transylvanie, Dacia NS XXII, 1978, pp. 87 -97.

1980 A. Dodd-Opriţescu, Consideraţii asupra ceramicii Cucuteni C,
SCIVA 31, 1980, 4, pp. 547 -557.

1981 A. Dodd-Opriţescu, Ceramica ornamentată cu şnurul din aria
culturilor Cucuteni şi Cernavoda I, SCIVA 32, 1981, 4, pp. 511 - 528.
167
DODO - OPRIŢESCU A.,
1983 A. Dodd-Opriţescu, Vecinii estici şi nord-estici ai triburilor Cucuteni
- Tripolie, SCIVA 34, 1983, 3, pp. 222 - 234.
DOUMAS Ch., 1991 Ch. Doumas, Quelques indications concernant les contacts entre la
Mer Egee et la Mer Noire avant la colonisation greque, Thracia
Pontica IV, 1991, pp. 15 -20.
DRAGOMIR 1.T., 1957 I.T. Dragomir, Cercetări arheologice pe Valea Călmăţuiului (reg.
Galaţi), MCA III, 1957, pp. 293 -312.
DRAGOMIR I.T., 1959 a I.T. Dragomir, Raport asupra săpăturilor întreprinse la Largu, MCA
V, 1959, pp. 475-484.
DRAGOMIR I.T., 1959 b I.T. Dragomir, Săpăturile arheologice de la Largu (r. Filimon Sîrbu,
reg. Galaţi), MCA VI, 1959, pp. 497 -508.
DRAGANOV , 1995 V. Draganov, Submerged coasta[ settlements from the final Eneolithic
and the early Bronze Age in tize sea around Sozopol and the Urdoviza
Bay near Kiten, vol. Prehistoric Bulgaria, Madison, Wisconsin, 1995.
DRAGOMIR 1.T., 1969 I.T. Dragomir, Contribuţii la cunoaşterea aspectului cultural Stoicani-
Aldeni (Săpăturile de la Lişcoteanca, judeţul Brăila şi Băneasa, judeţul
Galaţi, Danubius II - III, 1969, pp. 45 - 63.
DRAGOMIR I.T., 1977 I.T. Dragomir,Contribuţii privind ritul funerar şi credinţele magico -
religioase la comunităţile aspectului cultural Stoicani-Aldeni, SCIVA
28, 1977, 4, pp. 477 -508.
DRAGOMIR 1.T., 1979 I.T. Dragomir, Consideraţii generale privind aspectul cultural Stoicani
-Aldeni, Danubius VIII-IX, 1979, pp. 21-66.
DRAGOMIR l.T., 1982 l.T. Dragomir, Elemente stepice "Cucuteni C", descoperite la Bereşti
(jud. Galaţi), SCIV. 33, 1982, 4, pp. 422-429.
DRAGOMIR l.T., 1983 I.T. Dragomir, Eneoliticul din SE Romanici. Aspectul cultural
Stoicani-Aldeni, Ed. Acad., Bucureşti, 1983.
DRAGOMIR I.T., 1986 I.T. Dragomir, Unele probleme ale aspectului cultural Stoicani-Aldeni,
SCIVA. 37, 1986, l, pp. 5-28.
DRAGOMIR I.T., 1987 I.T. Dragomir, Un vase-support cucutenien: „La ronde de Bereşti",
vol. La civilisation de Cucuteni en contexte europeen, Iaşi, 1987, pp.
289-299.
DUMITRESCU H., 1968 H. Dumitrescu, Un modele de sanctuare decouvert dans la station

eneolithique de Căscioarele, Dacia NS XIl, 1968, pp. 381 -394.
DUMITRESCU H., 1973 H. Dumitrescu, Sur une nouvelle interpretation du modele de

sanctuaire de Căscioarele, Dacia NS XVII, 1973, pp. 311 - 316.
168
DUMITRESCU VI., 1924 VI. Dumitrescu, Decouvertes de Gumelnita, Dacia I, 1924, pp. 325 -
342.
DUMITRESCU VI., 1925 VI. Dumitrescu, Fouilles de Gumelnita, Dacia II, 1925, pp. 29 -103.
DUMITRESCU VI.,
1926-1927 VI. Dumitrescu, La cronologia della ceramica dipinta dell'Europa
Orientale, Ephemeris Daco-Romana, Annuario della scuola
Romena di Roma IV, 1926-1927, pp. 257-308.
DUMITRESCU VI.,
1927-1933 VI. Dumitrescu, La station prehistorique de Bonţeşti, Dacia III - IV,
1927 -1933, pp. 88 -114.
DUMITRESCU VI., 1931 a VI. Dumitrescu, A propos de la peinture de quelques vases de

Gumelniţa, Rev. Ist. Rom. I, 1931, 4, pp. 403 -415.
DUMITRESCU VI., 1931 b VI. Dumitrescu, Ceramica pictată neolitică din sud-estul Europei,
Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice Bucureşti, Craiova,
Vălenii de Munte, 1931, pp. 70-77.
DUMITRESCU VI., 1934 VI. Dumitrescu, La stratigraphie des stations appartenant a la

civilisation Gumelniţa a la lumiere des fouilles d'Atmageaua
Tătărască, Istros I, 1934, pp. 37 -43.
DUMITRESCU VI., 1937 VI. Dumitrescu, The painted decoration of the pottery from the
Eneolithic station near Atmageaua-Tătărască, Annals of Archaeology
and Antropology, Liverpool, XXIV, 1937, 1-2, pp. 3-17.
DUMITRESCU VI., 1954 VI. Dumitrescu, Hăbăşeşti - Monografie arheologică, Bucureşti, 1954.
DUMITRESCU VI., 1955 VI. Dumitrescu, Câteva precizări cu privire la sceptrele în formă de
capete de cal din R.P.R. şi U.R.S.S., SCIV. 6, 1955, 3 - 4, pp. 925 -
936.
DUMITRESCU VI., 1957 VI. Dumitrescu, Le depot d' objets de parure de Hăbăşeşti et le
probleme des rapports entre les tribus de la civilisation de Cucuteni et
les tribus des steppes pontiques, Dacia NS I, 1957, pp. 73 -96.
DUMITRESCU VI., 1958 a VI. Dumitrescu, Poziţia arheologilor faţă de rezultatele metodei
radiocarbonului (C14) în domeniul cronologiei absolute, SCIV 9, 1958,
1, pp. 162 -169.
DUMITRESCU VI., 1858 b VI. Dumitrescu, Obsevations sur certains problemes du neolithique de
l'Europe sud-orientale, Dacia NS II, 1958, pp. 35 -58.
DUMITRESCU VI., 1960 a VI. Dumitrescu, A new statuette of thessalian type discovered at
Gumelniţa, Dacia NS IV, 1960, pp. 443 - 453.
DUMITRESCU VI., 1960 b VI. Dumitrescu, O nouă statuetă de tip tesalic descoperită la
Gumelniţa, SCIV 11, 1960, 2, pp. 245 - 260.
169
DUMITRESCU VI., 1963 a VI. Dumitrescu, Originea $i evoluţia culturii Cucuteni - Tripolje (l),
SCIV 14, 1963, l, pp. 51 - 78.
DUMITRESCU VI., 1963 b Vl. Dumitrescu, Originea $i evoluţia culturii Cucuteni - Tripolje(II),
SCIV 14, 1963, 2, pp. 285 -308.
DUMITRESCU VI., 1964 a Vl. Dumitrescu, Faze tipologice $i realităti stratigrafice, SCIV 15,
1964, 1, pp. 45 -52.
DUMITRESCU Vl., 1964 b Vl. Dumitrescu, Considerations et donnees nouvelles sur le probleme
du syncronisme des civilisations de Cucuteni et de Gumelniţa, Dacia
NS VIII, 1964, pp. 53-66.
DUMITRESCU Vl., 1964 c Vl. Dumitrescu, Figurines from Gumelniţa, Antiquity XXXVIII, 151,
1964, pp. 221-222.
DUMITRESCU VL, 1965 VL Dumitrescu, Principalele rezultate ale primelor două campanii de
săpături din a$ezarea neolitică târzie de la Căscioarele, SCIV 16, 1965,
2, pp. 215 - 237.
DUMITRESCU Vl., 1966 a Vl. Dumitrescu, Gumelniţa - Sondajul stratigrafic din 1960, SCIV 17,
1966, 1, pp. 51-99.
DUMITRESCU VL, 1966 b New discoveries at Gumelniţa, Archaeology XIX, 1966, 3, June, pp.
162-172.
DUMITRESCU Vl., 1968 Vl. Dumitrescu, Consideraţii

cu privire la poziţia cronologică a culturii
Cucuteni în raport cu culturile vecine, Apulum VII, 1968, l, pp 35 -
51.
DUMITRESCU Vl., 1970 VI. Dumitrescu, Edifice destine au culte decouvert dans la couche
Boian - Spanţov de la station-tell de Căscioarele, Dacia NS XIV, 1970,
pp. 5-24.
DUMITRESCU VI., 1972 a VI. Dumitrescu, Quelques aspects des syncronismes des cultures neo-
eneolithiques et de la periode de transition vers l'âge du bronze de
['Europe sud-orientale d'une part et le monde egeo-anatoliene d'autre
part, voi. Actes du II-eme Congres International des etudes du sud-est
europeen, Athenes, 7 -13 mai 1970, 1972, pp. 25 -51.
DUMITRESCU VI., 1972 b VI. Dumitrescu, Din nou despre sceptrele de piatră în formă de cap de
cal, Pontica V, 1972, pp. 45 - 52.
DUMITRESCU Vl., 1974 a Vl. Dumitrescu, Arta preistorică în România, Ed. Meridiane,
Bucureşti, 1974.
DUMITRESCU VI., 1974 b VL Dumitrescu, Cronologia absolutlf a eneoliticului românesc în

lumina datelor C14, Apulum XII, 1974, pp. 23 -39.
170
DUMITRESCU VI., 1974 c VI. Dumitrescu, Aspecte regionale în aria de răspândire a culturii
Cucuteni în cursul primei sale faze de dezvoltare, SCIVA 25, 1974, 4,
pp. 545 - 554.
DUMITRESCU VI., 1976 VI. Dumitrescu, Probleme privind sincronismele unor culturi
eneolitice, SCIVA 27, 1976, 3, pp. 355 -362.
DUMITRESCU VI., 1977 VI. Dumitrescu, Despre un fragment de vas zoomorf de tip mai puţin
comun de la Căscioarele, SCIVA 28, 1977, 4, pp. 577 - 583.
DUMITRESCU VI., 1979 a VI. Dumitrescu, Arta culturii Cucuteni, Ed. Meridiane, Bucureşti,
1979.
DUMITRESCU VI., 1979 b VI. Dumitrescu, Ivan Simeonov Ivanov, Săkroviştata na Varnensiia
halkoliten nekropol, Sofia, 1978, recenzie SCIVA 30, 1979, 40, pp. 637
-640.
DUMITRESCU VI., 1980 a VI. Dumitrescu, Câteva observaţii în legătură cu prima migraţie a
triburilor nord-pontice la apus de Prut, Pontica XIII, 1980, pp. 23 -
31.
DUMITRESCU VI., 1980 b VI. Dumitrescu, recenzie la H. Todorova, Ovcearovo. Praistoriceska

selistna mogila, Sofia, 1976, SCIV 31, 1980, 1, pp. 155 -156.
DUMITRESCU VI.,
1981- 1983 VI. Dumitrescu, Encore une fois a propos de l'origine de trois series
d' objects decouverts dans l'arie de difussion des cultures eneolithiques
Cucuteni et Gumelniţa de Roumanie et Ies relations du SE. de l'Europe
avec l'Anatolie pendant la periode eneolithique, Anadolu (Anatolia)
XXII, 1981-1983 (1989), Ankara, pp. 7-15.
DUMITRESCU VI., 1982 VI. Dumitrescu, Însemnări privind unele afirmaţii în legătură cu
anumite descoperiri de la Căscioarele, SCIVA 33, 1982, l, pp. 63-69.
DUMITRESCU VI., 1986 a VI. Dumitrescu, A doua coloană

de lut ars din sanctuarul fazei Boian-
Spanţov de la Căscioarele (jud. Călăraşi), CCDJ II, 1986, pp. 69 -72.
DUMITRESCU VI., 1986 b VI. Dumitrescu, Stratigrafia aşezării tell de pe Ostrovul de la

Căscioarele, CCDJ II, 1986, pp. 73 - 80.
DUMITRESCU VI., 1986 c VI. Dumitrescu, Câteva observaţii în legătură cu o carte tratând despre
problemele originii şi evoluţiei diferitelor ornamente geometrice din
epoca neolitică, SCIVA 37, 1986, 2, pp. 163 -166.
DUMITRESCU VI., 1988 VI. Dumitrescu, Quelques remarques a propos

de la datation des
cultures eneolithiques du Bas-Danube et des BalkansL Dacia NS
XXXII, 1988, 1-2, pp. 141 - 143.
DUMITRESCU VI., 1993 VI. Dumitrescu, Oameni şi cioburi, CCDJ IX, 1993.
DUMITRESCU VI., 2001 VI. Dumitrescu, Arta preistorică în România şi sud-estul Europei,
CCDJ XVI -XVII, 2001, pp. 145 -172.
171
DUMITRESCU VI., 2002 Vl. Dumitrescu, Cursuri universitare de arheologie preistorică, Ed.
Mica Valahie, Bucureşti, 2002.
DUMITRESCU Vl.,
BĂNĂŢEANU T., 1965 Vl. Dumitrescu, T. Bănăţeanu, A propos d' un soc de charrue
primitive, en bois de cerf, decouvert dans la station neolitique de
Căscioarele, Dacia NS IX, 1965, pp. 59 -67.
DUMITRESCU Vl., BOLOMEY Al.,

MOGOŞEANU Fl., 1983 Vl. Dumitrescu, Bolomey Al, FI. Mogoşeanu, Esquisse d'une
prehistoire de la Roumanie, Bucureşti, 1983.
DUMITRESCU Vl.,
MARINESCU-BÎLCU S.,
2001 Vl. Dumitrescu, S. Marinescu-Bîlcu, Noi descoperiri de la Gumelniţa,
CCDJ XVI-XVIt 2001, pp. 114-125.
DUMNEZEU ŞI OMUL,
2001 Dumnezeu şi omul. Antologie de cugetări (coord. Leon şi Andreea
Magdan), Ed. Sfântul Alexandru, Bucureşti, 2001.
DURANKULAK, 2002 Durankulak, Band II. Die Prăhistorischen Grăberfelder von Durankulak
(coord. H. Todorova), Teil 1 - Textteil, Teil 2 - Katalogteil, Sofia,
2002.
ELLIS L., 1987 L. Ellis, Population growth, food storage and ceramic manufacturing
centers in Pre-Bronze Age Europe, vol. La civilisation de Cucuteni dans
le context europeen, Iaşi, 1987, pp. 175 -191.
ELUERE CH., 1989 Ch. Eluere, L'or de Vama, vol. Le premier or de L'humanite en
Bulgarie. Se millenaire (coord. C. Eluere), Paris, 1989, pp. 61-69.
FRÎNCULEASA ALIN, 2004 A. Frînculeasa, Un vas zoomorf descoperit la Colgeac (judeţul

Prahova), Argesis, seria Istorie, XIII, 2004, pp. 11-26.
GALBENU D., 1962 D. Galbenu, Aşezarea neolitică de la Hârşova, SCIV 13, 1962, 2, pp.
285-306.
GALBENU D., 1963 )],. farr6etty, HeoAumuî.ieCKaR MacmepCKaR OAR o6pa6omKu yKpaULmuu
f3 XbipULof3e, Dacia NS VII, 1963, pp. 501- 509.
GALBENU D., 1965 D. Galbenu, Aşezări neolitice pe teritoriul oraşului Constanţa, Rev.
Muz. II, Bucureşti, 1965, pp. 414-415.
GALBENU D., 1966 D. Galbenu, Nouvelles donnees concernant le debut de la civilisation de

Gumelnita de Dobrogea, Dacia NS X, 1966, pp. 321-328.
GALBENU D., 1970 D. Galbenu, Aşezări neolitice de pe teritoriul oraşului Constanţa, în

vol. Sesiunea de comunicări a muzeelor de istorie, dec., 1964 (I), 1970,
pp. 70-81.
172
GALBENU D., 1971 D. Galbenu, Aşezarea neolitică de la Costineşti, Pontica IV, 1971, pp.
237-245.
GARASANIN M., 1971 M. Garasanin, Nomades des steppes et autochtones dans le SE.
europeen a l'epoque de transition du neolithique a l'Âge du Bronze,
Studia Balcanica 5, 1971, pp. 9 -14.
GAUL J.H., 1948 J.H. Gaul, The Neolithic Period in Bulgaria. Early Food-producing
Cultures of Eastern Europe, American School of Prehistoric
Research, 16, Cambrige, 1948.
GAVRILUŢĂ N., 1998 N. Gavriluţă, Mentalităţi şi ritualuri magico-religioase. Studii şi eseuri

de sociologie a sacrului, Ed. Polirom, Bucureşti, 1998.
GENNEP A., 1996 A. Gennep, Riturile de trecere, Bucureşti, 1996.
GEORGIEV G., 1961 G. Georgiev, Kulturgruppen der Jungstein-und der Kupferzeit in der
Ebene von Thrazien (Siidbulgarien), vol. L'Europe ala fin de l'âge de la
pierre, Kongress Praha 1959, 1961, pp. 45 -100.
GEORGIEV G., 1962 r.feoprnea, A3Mauncama CeAUU{Ha MOZU/la Kpau Cmapa 3azopa,
Apxeorrorns.r IV, 1962, 1, pp. 59 - 65.
GEORGIEV G., 1963 r. r eoprnea, f!la8HU pe3yAmamu om pa3KnKume Ha A3MaUlKama

CeAUU{Ha MOZUAa npe3 1961, vfaBeCTIDI Ha ApxeoJIOn1'leCKJ1SI
V1HCTIIT}'T (Sofia) XXVI, 1963, pp. 157 -176.
GEORGIEV G., 1965 G. Georgiev, The Azmak Mound in Southern Bulgaria, Antiquity
XXXIX, 1965, pp. 6-8.
GEORGIEV G., 1981 a G. Georgiev, Das Spătchalkolithikum in Bulgarien im Lichte der

neuesten archăologischen Untersuchungen, Studia Praehistorica 1-2,
1981, pp. 68-78.
GEORGIEV G., 1981 b G. Georgiev, Erforschung des Neolithikums in der thrakischen

Tiefebene, vol. Jungsteinzeit in Bulgarien, 1981, pp. 15 -19.
GEORGIEV G., ANGELOV N.,

1952 r. feoprnea, H. AIITeJIOB, PaJkonku Ha ceAUU{Hata MOZUAa 00 Pyce
npe3 1948 - 1949 zooutta, V13aeCTIU1 Ha ApxeorronfllecKIDI
V1Hcnrryr (Sofia) XVIII, 1952, pp. 119 -194.
GEORGIEV G., ANGELOV N.,

1957 r. feoprnea, H. AIITeJIOB, Pa3konku Ha CeAUU{Hata MOZUAa 00 Pyce
npe3 1950 - 1953 zooutta, V13aeCTIU1 Ha ApxeorronrqecKJ1SI
V1Hcrl1Tyr (Sofia) XXI, 1957, pp. 41 -127.
GEORGIEV G. et alii 1979 f. feoprnea, H. MeprrepT, P. Kannrqapoa, ,r::J;. ,r::J;l1Ml1Tpoa, E3epo.

Patttto6pott3o8omo CeAUU{e„ Sofia, 1979.
GEORGIEV A P., 1990 P. Georgieva, Vinca and its World, Belgrad, 1990, p. 167 -173.
173
GEORGIEV A P., 2004 P. Georgieva, 3a KpaR Ha etteoAuma f3 3anaâttomo l.JepttoMopue, voL
Festschrift fur Prof Dr. habil. Henrieta Todorova, JJ;o6py.a;)l(a 21
(2003), 2004, pp. 214 - 238.
GIMBUTAS M., 1991 Marija Gimbutas, The Language of the Goddess, San Francisco, Cal:
Harper Collins, 1991.
GIMBUT AS M., 1997 M. Gimbutas, Civilizaţia Marii Zeiţe şi sosirea cavalerilor războinici,
Ed. Lucreţius, Bucureşti, 1997.
GLICHERIE C., 1982 C. Glicherie, Evoluţia zonei Mamaia în Cuaternarul târziu, Pontica
xv, 1982, pp. 15-32.
CLICHERIE C., 1983 C. Clicherie, Evoluţia zonei lacului Agigea în Cuaternarul târziu,
Pontica XVI, 1983, pp. 9 -16.
GLICHERIE C., 1985 C. Glicherie, Sedimentarea litorală în zona Cap Midia - Cap Ivan,
Pontica XVIII, 1985, pp. 9-12.
GLICHERIE C., 1998 C. Clicherie, Old Dobrogean Black Sea Coastlines, Pontica XXXI,
1998, pp. 7-14.
CODEA I., 1995 I. Codea, La ceramique, Ed. de Vest, Timişoara, 1995.
BĂLCESCU C., 1995 C. Bălcescu, Tezaurul de la Sultana, CCJD XIII - XIV, 1995, pp. 11 -
18.
HANSEN S., 2005 Sven von Hansen, Eine Tănerne Rassel in Schildkrătengestalt aus
Măgura Gorgana bei Pietrele, /ud. Giurgiu, , voL ln honorem Silvia
Marinescu-Bîlcu, CCDJ XXII, 2005, pp. 337 -349.
HANSEN S., DRAGOMAN AL

et alii, 2004 Sven von Hansen, AL Dragoman, N. Benecke, J. Gorsdorf, F.
Klimscha, S. Oanţă-Marghitu, A. Reingruber, Vorbericht iiber die
Grabungen in Pietrele, Eurasia Antiqua, 10, 2004, p. 1 - 53.
HARŢUCHE N., 1959 N. Harţuche, Săpăturile arheologice de la Brăiliţa, MCA V, 1959, pp.
221-229.
HARŢUCHE N., 1967 N. Harţuche, Cercetări şi descoperiri arheologice în raionul Brăila,

Danubius I, 1967, pp. 19-39.
HARŢUCHE N., 1971 N. Harţuche, Contribuţii la repertoriul arheologic al Dobrogei, Pontica

IV, 1971, pp. 247-261.
HARŢUCHE N., 1972 -1973 N. Harţuche, Vasul biberon eneolitic de la Râmnicelu (jud. Brăila),
Memoria Antiquitatis IV - V, (1976), pp. 265 - 267.
HARŢUCHE N., 1976 N. Harţuche, Unele probleme ale pospaleoliticului în lumina

săpăturilor din peşterile Dobrogei, Pontica IX, 1976, pp. 13 -21.
174
HARŢUCHE N., 1980 a N. Harţuche, Importuri cucuteniene în mediul culturilor eneolitice din
zona Brifilei, Studii şi Comunicări, Focşani, voi. III, 1980, pp. 9 -25.
HARŢUCHE N., 1980 b N. Harţuche, Complexul cultural Cernavoda I de la Rîmnicelu -

judeţul Brifila, Istros I, 1980, pp. 33 - 91.
HARŢUCHE N., 1980 c N. Harţuche, Preliminarii la repertoriul arheologic al judeţului Brifila,

Istros I, 1980, pp. 281 - 354.
HARŢUCHE N., 1981-1983 N. Harţuche, Date privind evoluţia culturii Gumelniţa în nord-estul
Munteniei şi nordul Dobrogei, Istros II - III, 1981-1983, pp. 29- 34.
HARŢUCHE N., 1987 N. Harţuche, Cercetifri arheologice de la Lişcoteanca. Aşezarea "Movila

Olarului", Istros V, 1987, pp. 7 - 90.
HARŢUCHE N., 2002 N. Harţuche, Complexul arheologic Brifiliţa, Bibliotheca

Thracologica XXXV, 2002.
HARŢUCHE N., ATANISIU FI.,

1968 N. Harţuche, FI. Atanasiu, Brifiliţa. Aşezifri şicimitire omeneşti
datând din epoca neolitică până în pragul orânduirii feudale, Brăila,
1968.
HARŢUCHE N., ATANISIU FI.,

1976 N. Harţuche, FI. Atanasiu, Catalogul selectiv al colecţiei de arheologie
a Muzeului Brifilei, Brăila, 1976.
HARŢUCHE N., BOUNEGRU O.,

1997 N. Harţuche, O. Bounegru, Sifpăturile arheologice de salvare de la
Medgidia, jud. Constanţa (1957 -1958), Pontica XXX (1998), pp. 17 -
104.
HARŢUCHE N.,
DRAGOMIR, l.T., 1957 N. l.T. Dragomir, Săpifturi arheologice
Harţuche, Brifiliţa. Raport
preliminar, MCA III, 1957, pp. 129 - _147.
HAŞOITI P ., 1988 - 1989 P. Haşotti, Observaţii privind cultura Gumelniţa în Dobrogea, Pontica
XXI - XXII, 1988 - 1989 (1989), pp. 7 - 21.
HAŞOTII P., 1991 P. Haşotti, La culture neolithique Hamangia. Quelques remarques sur
le stade actuel des recherches, voi. Le Paleolithique et le Neolithique de
la Roumanie en contexte europeen, 1991, pp. 250 - 265.
HAŞOITI P ., 1992 P. Haşotti, Considerations concernant Ies synchronismes de la cultu re

Hamangia, Studia Praehistorica 11-12, 1992, pp. 114-121.
HAŞOTII P., 1997 P. Haşotti, Epoca neoliticif în Dobrogrea, Bibliotheca Tomitana I,

Constanţa, 1997.
HAŞOITI P., LĂZURCĂ E.,

1989 Civilizaţii pretracice în Dacia Pontica, Symposia Thracologica VII,
1989, pp. 39-49.
175
HAŞOITI P., POPOVICI D.,
1992 P. Haşotti, O. Popovici, Cultura Cernavoda I în contextul
descoperirilor de la Hârşova, Pontica XXV, 1992, pp. 15 -44.
HAŞOITI P., WISOŞENSKI W.,

1984 P. Haşotti, W. Wisoşenski, Descoperiri întâmplătoare în aşezarea
neolitică de la Târguşor "Sitorman", Pontica XVII, 1984, pp. 37 -49.
HAUPTMANNH., 1999 H. Hauptmann, The Urfa Region, vol. Neolithic in Turkey. The cradle
of civilisation, vol. I (Text), Istanbul, 1999, pp. 65 - 86.
BĂLCESCU C., 1995 C. Bălcescu, Tezaurul de la Sultana, CCDJ XIII-XIV, 1995, pp. 11 -
15.
HILLER St., 1989 St. Hiller, Das Neolithikum in Karanovo und seine chronologische
Stellung zu den glichzeitigen Kulturen in Nordgriechenland und
Serbien, vol. Tell Karanovo und das Balkan-Neolithikum, Salzburg,
1989, pp. 165-179.
HILLER St., NIKOLOV V.,

1997 St. Hiller, V. Nikolov, Karanovo. Die Ausgrabungen im Sudsektor
1984-1992, Salzburg -Sofia, 1997.
HODDER I., 1991 Ian Hodder, Reading the past. Current approaches to interpretation in
archaeology, Cambridge University Press (Second edition), 1991.
HOLTZMANN B.,
PASQUIER A., 1998 B., Holtzmann, A., Pasquer, Histoire de l'art antique: l'Art grec,
Paris, 1998.
HUYGHE R., 1981 Rene Huyghe, Dialog cu vizibilul, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1981.
IN HONOUR O. CLARKE,
1981 Pattern of the Past. Studies in Honour of David Clarke (coord. Ian
Hodder, Glynn Isaac, Norman Hammond), Cambrige, 1981.
IONESCU B., 1974 B. Ionescu, Obiecte de cult descoperite la Gumelniţa, SCIV. 25, 1974,
1, pp. 115 - 118.
IONESCU N., 1994 N. Ionescu, Prelegeri de filosofia religiei, Bucureşti, 1994.
ISĂCESCU C., 1984 C. Isăcescu, Săplfturile de salvare de la Sultana, cam. Mînăstirea, jud.
Călăraşi, Cercetări Arheologice, VII, Bucureşti, 1984, pp. 27 -42.
ISTORIA DOBRUDJA, 1984 UcmopuR Ha Jl,o6pyâ:>Ka (coord. A Fol, S. Dimitrov) vol. I, 1984.
IVANOV I., 1975 V1. Hsattos, Pll3KonKy Ha 8apHettCKUR etteoAumeH HeKponoA npeJ 1972
z., V13BecrnSI Ha ttapo,llJrnSI My3eJÎI Baptta XI, 1975, pp. 1 -18.
IVANOV I., 1978 a I. Ivanov, Les fouilles archeologiques de la necropole chalcolithique a

Varna (1972 -1975), Studia Praehistorica 1 - 2, 1978, pp. 13- 26.
176
IVANOV I., 1978 b l1. l1sattos, PmmoxMKOAumttu zpo6o8e oo zpao Baptta, l13BeCT11.si: Ha
ttapo;::urn.si: My3et1 Baptta XIV, 1978, pp. 81-92.
IVANOV I., 1983 I. Ivanov, Le chalcolithique en Bulgarie et dans la necropole de Vama,

în vol. Ancient Bulgaria, Nottingham, I, 1983, pp. 154-181.
IVANOV I., 1984 I. Ivanov, The oldest gold in the World, Vama, 1984.
IVANOV I., 1989 I. Ivanov, La necropole chalcolitique de Varna et les cites lacustres
voisines, vol. Le premier or de l'humanite en Bulgarie. Se millenaire,
Paris, 1989, pp. 49 -56.
IVANOV I., 1993 I. Ivanov, A

la question de la localisation et des etudes des sites
submerges dans les lacs de Varna, Pontica XXVI, 1993, pp, 19 - 26.
IVANOV I., 1994 I. Ivanov, Les contacts commerciaux pendant l'epoque eneolithique -
voies maritimes et voies fl.uviales, Thracia Pontica VI, 1994, l, pp. 119
-124.
IVANOVT., 1984 T. l1sattos, MttozoCAoîmoe noceAettue y c. Paoyttzpao Pa.3zpaoCKozo

pauotta, Studia Praehistorica VII, 1984, pp. 81 -98.
JOVANOVIC B., 1978 B. Jovanovic, Early Gold and Eneolithic Copper Mining and
Metallurgy of the Balkans and Danube Basin, Studia Praehistorica 1-
2, 1978, pp. 192-197.
JUNGSTEINZEIT, 1981 /ungsteinzeit in Bulgarien (Neolithikum und Ăneolithikum) (coord. R.

Busch), 1981.
KĂNCEV M., 1978 M. Kăncev, Fouilles du tell pres du village Sadievo, Departament de
Sliven, Studia Praehistorica 1-2, 1978, pp. 96-100.
KATINCAROV R., 1989 R. Katincarov, Le developpement des cultures neolithique et

chalcolithique et l'apparition de la metallurgie sur les terres bulgares,
vol. Le premier or de l'humanite en Bulgarie. Se millenaire (coord. C.
Eluere), Paris, 1989, pp. 16 -18.
LANGSDORFF A., NESTOR I.,

1929 A. Langsdorff, I. Nestor, Nachtrag zu Cernavoda, P.Z. XX, 1929, pp.
200-229.
LAZAROV M., 1993 M. Lazarov, Les sites submerges le long du Pont Ouest dans le contexte
de l'histoire pontique et mediterraneenne, Pontica XXVI, 1993, pp. 7 -
18.
LAZĂR C., 2001 C. Lazăr, Date noi privind unele morminte gumelniţene, CCDJ
XVI- XVII, pp. 173-183.
LAZĂR C., SOFICARU A.,

2005 C. Lazăr, A. Soficaru, Consideraţii
preliminare asupra unor oase
umane descoperite în aşezarea gumelniţeană de la Căscioarele-Ostrovel,
177
vol. In honorem Silvia Marinescu-Bîlcu, CCDJ XXII, 2005, pp. 297 -
316.
LĂZURCĂ E., 1984 E. Lăzurcă, Cercetări arheologice în staţiunea neolitică de la Carcaliu,

Peuce IX, 1984, pp. 23 - 28.
LĂZURCĂ E., 1995 E. Lăzurcă, O nouă aşezare neolitică pe teritoriul judeţului Tulcea,
Peuce XI, 1995, pp. 7 - 48.
LEAHU V., TROHANI G.,

1986 V. Leahu, G. Trohani, Săpăturile arheologice efectuate în 1983 la
Vităneşti, jud. Teleorman, CA VIII, 1986, pp. 21-26.
LE BON G., 1995 Gustave Le Bon, Opiniile şi credinţele, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,
1995.
LE PREMIER OR, 1989 Le premier or de l'humanite en Bulgarie. Se millenaire (coord. C.

Eluere), Paris, 1989.
LICHARDUS J., 1988 ]. Lichardus, Varna and Mitteleuropa die Konsequenzen, în vol.
Macht, Herrschaft und Gold, 1988, pp. 215 - 219.
LICHARDUS J. et alii, 1985 J. Lichardus, M. Lichardus-Itten, G. Bailloud, J. Cauvin, La

Protohistoire de /'Europe. Le Neolithique et le Chalcolithique entre la
Mediterranee et Ia Mer Baltique, Presses Universitaires de France,
coll. „Nouvelle Clio", Paris, 1985.
LICHARDUS J. et alii, 2000 ]. Lichardus, Al Fol, L. Getov, Fr. Berternes, R. Echt, R. Katincarov,
I. Krăstev Iliev, Forschungen in der Mikroregion von Drama
(Sudostbulgarien). Zusammenfassung der Hauptergebnisse der
bulgarisch-deutschen Grabungen in den Jahren 1983 - 1999, Bonn,
2000.
LICHIAROOPOL D., 1984 D. Lichiardopol, Un cuptor aparţinând culturii Criş descoperit la

Ceptura, SCIVA 35, 1984, 1, pp. 80-84.
LICHTER Cl., 2001 CI. Lichter,Untersuchungen zu den Bestattungs-sitten des

Sudosteuropăischen Neolithikums und Chalkolithikums, Heidelberger
Akadernie der Wissenschaften Internationale Interakadernische
Kornmission fi.ir die Reforschung der Vorgeschiche des Balkans,
Monographien Bd. V, 2001.
LICHTER Cl., 2002 Cl. Lichter, Burials customs of the Lower Danube and Eastern Balkans
in the Neolithic and Chalcolithic, vol. In memoriam Vladimir
Dumitrescu, CCDJ XIX, 2002, pp. 26 - 42.
LUNGU V., MICU C., 2003 V. Lungu, C. Micu, Cercetările arheologice de salvare de la Panduru,
judeţul Tulcea, Peuce S.N ., I (XIV), Tulcea, pp. 11 - 44.
MACHT, 1988 Macht, Herrschaft und Gold (coord. A. Fol, J. Lichardus),

Ausstellungskatalog Saarbriicken, 1988.
178
MAKKAY J., 2001 J. Makkay, Textile impressions and related finds of the Early Neolithic
Kărăs culture in Hungary, Budapest, 2001.
MANTU C.M., 1995 C.M. Mantu, Câteva consideraţii privind cronologia absolută a neo-
eneoliticului din România, SCIVA 46, 1995, 3 -4, pp. 213 - 235.
MANTU C.M., 1998 C.M. Mantu, Cultura Cucuteni. Evoluţie, Cronologie, Legături,
Bibliotheca Mernoriae Antiquitatis V, Muzeul de Istorie Piatra
Neamţ, 1998.
MARGOS A., 1960 A. Maproc, Ppaucmpuî.lecKu ceAu14a no BapHeHcKomo fIAamo,

l13Bec:TIDI Ha Hapo,r:i;HMSI My3ei1: BapHa XI, 1960, pp. 27 -34.
MARGOS A., 1961 A. Maproc, KoM 3a oamupaHuemo Ha HaKO.llHUme ceAu14a 808

BapHeHcKomo e3epo, l/heecTMSI Ha Hapo,l1;HMSI My3ei1: BapHa XII,
1961, pp. 1 - 5.
MARGOS A., 1978 A. Margos, Les cites lacustres dans Ies lacs de Varna et la necropole de
Varna, Studia Praehistorica 1- 2, 1978, pp. 146-148.
MARGOS A., TONCEVA G.,

1962 A. Maproc, r. ToWieBa, IIpaucmopu1.leCKomo HaKO.llHO ceAu14e npu c.
E3epo8o, BapHeHCKo, l13eeCTID1 Ha Hapo,l1;HMSI My3ei1: BapHa XIII,
1962, pp. 1 - 16.
1961 S. Marinescu-Bîlcu, Două vase zoomorfe din cultura Gumelniţa, SCIV
12, 1961, 2, pp. 345 - 358.
1963 S. Marinescu-Bîlcu, O statuetă neolitică de marmură descoperită la
Gumelniţa, SCIV 14, 1963, 1, pp. 139 -144.
1964 S. Marinescu-Bîlcu, Reflets des rapports entre Ies civilisations de
Hamangia et de Precucuteni dans la plastique precucutenienne de
Tîrpeşti, Dacia NS VIII, 1964, pp. 307 - 312.
1967 S. Marinescu-Bîlcu, Die Bedeutung einiger Gesten und Haltungen in
der jungsteinzeitlichen Skulptur der auflerkarpatischen Gebiete
Rumăniens, Dacia NS XI, 1967, pp. 47 - 58.
1968 S. Marinescu-Bîlcu, Unele probleme ale neoliticului moldovenesc în
lumina săpăturilor de la Tîrpeşti, SCIV 19, 1968, 3, pp. 395 -422.
1972a S. Marinescu-Bîlcu, Asupra unor aspecte ale raportului dintre culturile
Precucuteni şi Hamangia, Pontica V, 1972, pp. 29 -38.
179
1972b S. Marinescu-Bîlcu, Apropos des influences de la culture Precucuteni
sur la culture de Hamangia, a la lumiere de quelques decouvertes
inedites de Dobrogea, Dacia NS XVI, 1972, pp. 53 - 73.
1974a S. Marinescu-Bîlcu, Cultura Precucuteni pe teritoriul României, Ed.
Acad., Bucureşti, 1974.
1974 b S. Marinescu-Bîlcu, "Dansul ritual" în reprezentările plastice neo-
eneolitice din Moldova, SCIVA 25, 1974, 2, pp. 167 -179.
1976 a S. Marinescu-Bîlcu, Relaţii între culturile Precucuteni şi Boian-
SCIVA 27, 1976, 3, pp. 347 - 353.
Gumelniţa,
1976 b S. Marinescu-Bîlcu, Câteva observaţii asupra sculpturii în lut a
culturii Hamangia şi influenţa ei asupra plasticii culturii Precucuteni,
Peuce VI, 1976, pp. 18 - 27.
1978 S. Marinescu-Bîlcu, Relaţii între culturile Precucuteni şi Gumelniţa,
File de istorie - Ilfov, 1978, pp. 28 - 39.
1981 S. Marinescu-Bîlcu, ln ce zonă şi cum s-a putut face trecerea de la
ultima fază a culturii Precucuteni la prima fază a culturii Cucuteni,
Studii şi Comunicări, Sibiu, XXI, 1981, pp. 30 - 49.
1983 S. Marinescu-Bîlcu, ln legătură cu câteva opinii privind originea şi
evoluţia neoliticului şi eneoliticului pe teritoriul Moldovei, SCIV 34,
1983, 2, pp. 116 - 128.
1985 S. Marinescu-Bîlcu, A propos de la statuette du type „Le penseur" de
I' Attique et le probleme de ses eventuelles relations avec celle de
Cernavoda, Dacia NS XXIX, 1985, 1-2, pp. 119-123.
1989 S. Marinescu-Bîlcu, Ceramica cucuteniană de la Drăguşeni: tradiţii,
creaţii proprii, aspecte regionale, SCIVA 40, 1989, 3, pp. 215-239.
1990 S. Marinescu-Bîlcu, Askoi' et rhytons eneolithiques des regzons
Balkano-Danubiennes et leurs relations avec le sud, a la lumiere de
quelques pieces de Căscioarele, Dacia NS XXXIV, 1990, pp. 5 -21.
180
1991 S. Marinescu-Bîlcu, Sur quelques problemes du neolithique et du
eneolithique a l'Est des Carpates Orientales, Dacia NS XXXV, 1991,
pp.5-59.
1998-2000 S. Marinescu-Bîlcu, Sur I' organisation interne de certaines stations des
cultures des complexes Boian - Gumelniţa et Precucuteni - Cucuteni,
Cercetări Arheologice XI, partea I, 1998 -2000, pp. 321 - 336.
2002 S. Marinescu-Bîlcu, Afew observations on the internai organization of
Gumelniţa communities on Lake Cătălui Islet, voL In memoriam
Vladimir Dumitrescu, CCDJ XIX, 2002, pp. 147-153.
MARINESCU-BÎLCU S. et alii,
1997 S.Marinescu-Bîlcu, G. Trohani, D. Popovici, C. Bem, F. Vlad, V.
Voinea, A, Bălăşescu, D. Moise, C. Haită, V. Radu, M. Tomescu,
A.C. Bălteanu, Archaeological researches at Borduşani - Popină
(Ialomiţa county); preliminary report 1993 - 1994, CA X, 1997, pp.
64-92.
1998 S. Marinescu-Bîlcu, R. Andreescu, C. Bem, T. Popa, M. Tănase,
Şantierul arheologic Bucşani (jud. Giurgiu). Raport preliminar.
Campania 1998, Buletinul Muzeului Judeţean „Teohari
Antonescu", Giurgiu, 3 -4, 1998, pp. 93 -98.
2000 - 2001 S. Marinescu-Bîlcu, V. Voinea, S. Dumitrescu, C. Haită, D. Moise,
V. Radu, Aşezarea eneolitică de pe Insula "La Ostrov", lacul Taşaul
(Năvodari, jud. Constanţa). Raport preliminar- campaniile 1999-2000,
Pontica XXXIII - XXXIV, 2000 - 2001, pp. 123 -170.
BOLOMEY AL, 2000 S. Marinescu-Bîlcu, AL Bolomey, Drăguşeni. A Cucutenian
Community, Ed. Enciclopedică - Buc., Wasmuth Verlag -
Tiibingen, seria Archaeologia Romanica II, 2000.
IONESCU B., 1967 S. Marinescu-Bîlcu, B. Ionescu, Catalogul sculpturilor eneolitice din
Muzeul Raionului Olteniţa, 1967.
MAXIM-ALAIBA R., 1987 Ruxandra Maxim-Alaiba, Le complexe de culte de la phase Cucuteni

A3 de Dumeşti (Dep. de Vaslui), voL La civilisation de Cucuteni en
contexte europeen, Iaşi, 1987, p. 269 - 286.
MELLAART J., 1978 J. Mellaart, The Late Chalcolithic Period in Anatolia: an Interim
Assessment, Studia Praehistorica 1 - 2, Sofia, 1978, pp. 84-87.
MER EGEE GRECE DES

ÎLES, 1979 Mer Egee Grece des !Ies, Paris, 1979.
181
MESLIN M., 1993 M. Meslin, Ştiinţa religiilor, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1993.
MICU C., BELC M.,

2004- 2005 C. Micu, M. Belc, Copper Objects Discovered in the Tell Settlement at
Luncavita, Cetăţuia Point, Pontica XXXVII - XXXVIII, 2004 - 2005,
pp.47-58.
MICU C., MAILLE M., 2001 C. Micu, M. Maille, Recherches archeologiques dans le cadre de
l'etablissement-tell de Luncaviţa (dep. de Tulcea), Studii de Preistorie,
l, 2001, pp. 115 - 129.
MICU C., MAILLE M.,

MIHAIL Fl., 2005 C. Micu, M. Maille, Mihail Fl., Outils et pieces en pierre portant des
traces de fa(:Onnage et/ou d'utilisation decouverts a Luncaviţa (dep. de
Tulcea), vol. In honorem Silvia Marinescu-Bîlcu, CCDJ XXII, 2005,
pp. 223 - 261.
MICU C., şi S., 1995 - 1996 C. şi S. Micu, Despre un tip de statuetit antropomorfă gumelniţean.ă,
Pontica XXVIII-XXIX, 1995-1996, pp. 7-12.
MIHAI C., BOCHIAN O.,

1985 C. Mihai, D. Boghian, Complexul cucutenian de cult descoperit la
Buznea, Memoria Antiquitatis IX -XII (1977-1979), 1985.
MIKOV V., 1926 - 1927 B. Mm<OB, CeAU~Htlma MOZUAa npu z. oM6yHilpb, Vbse3TIDI H
6orrrapcKIDI ApxeorrornqecKl1 Vtttcrirryr IV, 1926 -1927, pp. 251
-284.
MIKOV V., 1939 V. Mikov, Karanovo (Bulgaria), Antiquity XIII, 1939, pp. 345 -349.
MIRCEV M., 1961 M. Mvrpqes, Tpu noqie6ettuR om ette0Aum11ama enoxa, l1JsecrIDI Ha

aaptteHCKOTO apxeorrorf.14ecKo ,r:i;py>Kecrno XII, 1961, pp. 117-125.
MIRCEV M., ZLATARSKI D.,

1960 M. Mttpqes, .U. 3rraTapcKtt, CeAu1;11ama MOZUAa npu c. Caba,
l/fasecrm1 tta ttapo,a;HIDI My3eJii Baptta XI, 1960, pp. 1 - 26.
MITREA B. et alii, 1953 B. Mitrea, C. Pudea, S. Morintz, C. Mateescu, Şantierul Spanţov,

SCIV 4, 1953, 1-2, pp. 220 - 239.
MITREA B. et alii, 1962 B. Mitrea, S. Morintz, C. Preda, Sifpătura de salvare de la Spanţov,

MCA VIII, 1962, pp. 615-621.
MONAH D., 1972-1973 D. Monah, Câteva observaţii asupra vaselor neo-eneolitice cu tub de
scurgere, Memoria Antiquitatis IV - V, 1972- 1973(1976), pp. 269 -
275.
MONAH D., 1978 D. Monah, Datarea prin C-14 a etapei Cucuteni A2, SCIV A 29, 1978,
1, pp. 33 - 41.
182
MONAH D., 1987 D. Monah, La datation par C14 du complexe culturel Cucuteni-
Tripolie, vol. La civilisation de Cucuteni en contexte europeen, 1987,
Iaşi, 1987, pp. 67 - 79.
MONAH D., 1992 D. Monah, Grands themes religieux refletes dans la plastique
anthropomorphe Cucuteni-Tripolye, Memoria Antiquitatis XVIII,
1992, p. 189 -197.
MONAH D., 1997 Dan Monah, Plastica antropomorfă a culturii Cucuteni-Tripolie,

Piatra Neamţ, 1997.
MORINTZ S., 1959 S. Morintz, Săpăturile de la Spanţov, MCA V, 1959, pp. 163-167.
MORINTZ S., 1962 S. Morintz, Tipuri de aşezări şi sisteme de fortificaţie şi de împrejmuire

în cultura Gumelniţa, SCIV 13, 1962, 2, pp. 273 -284.
MORINTZ S., IONESCU B.,

1968 S. Morintz, B. Ionescu, Cercetări arheologice în împrejurimile oraşului
Olteniţa (1958 -1967), SCIV.19, 1968, 1, pp. 95 -128.
MORINTZ S., ROMAN P.,

1968 S. Morintz, P. Roman, Asupra perioadei de trecere de la eneolitic la
epoca bronzului la Dunărea de ]os, SCIV 19, 1968, 4, pp. 553 -573.

1968 S. Morintz, P. Roman, Aspekte des Ausgangs des Ăneolithikums und
die iibergangsstufe zur Bronzezeit im Raum der Niederdonau, Dacia
NS XII, 1968, pp. 45 -128.

1969 S. Morintz, P. Roman, Ober die Chronologie der Obergangszeit vom
Ăneolithikum zur Bronzezeit in Rumănien, Dacia NS XIII, 1969, pp.
61-71.

1970 S. Morintz, P. Roman, Cu privire la cronologia perioadei de tranziţie
de la eneolitic la epoca bronzului, SCIV 21, 1970, 4, pp. 557 -570.
MORINTZS.,
ŞERBĂNESCU D., 1974 S. Morintz, D. Şerbănescu, Cercetări arheologice la Hârşova şi
împrejurimi, SCIV 25, 1974, l, pp. 47 - 69.
MUNTEAN I., 1973 I. Muntean, !ndrumătorul modelatorului de ceramică fină, Bucureşti,

1973.
NANIA I., 1967 I. Nania, Locuitorii gumelniţeni în lumina cercetărilor de la Teiu,

Studii şi Articole de Istorie IX, 1967, pp. 7 -23.
NANDRIS J., 1978 J. Nandris, Some Features of Neolithic Climax Societies, Studia
Praehistorica., 1 - 2, 1978, pp. 198 - 211.
183
NECRASOV O., HAIMOVICI S.,
1966 O. Necrasov, S. Haimovici, Studiul resturilor de faună neolitici1
descoperite în staţiunea Gumelniţa, SCIV 17, 1966, 1, pp. 101-107.
NEOLITHIC IN TURKEY,
1999 Neolithic in Turkey. The Cradle of Civilization. New Discoveries (M.
Ozdogan, N. Başgelen), Istanbul, 1999.
NESTOR I., 1927 -1932 I. Nestor, Fouilles de Clina, Dacia III - IV, (1933), pp. 226- 252.
NESTOR I., 1937 I. Nestor, Cercetări preistorice la Cernavodi1, An.Dob. XVIII, 1937,
pp. 1-21.
NESTOR I., 1959 I. Nestor, Cu privire la periodizarea etapelor târzii ale neoliticului din
R.P.R., SCIV. 10, 1959, 2, pp. 247-264.
NESTOR I., 1960 I. Nestor, Zur Periodisierung der spăteren Zeitstunfen des
Neolithikums in der Rumănischen Volksrepublik, Dacia NS IV, 1960,
pp. 53-68.
NESTOR I., ZAHARIA E.,

1959 I. Nestor, E. Zaharia, Sondajele de la Dridu, MCA V, 1959, pp. 547 -
553.
NESTOR I., ZAHARIA E.,

1968 I. Nestor, E. Zaharia, Sur la periode de transition du neolithique a
l'âge du bronze dans l'aire des civilisations de Cucuteni et Gumelniţa,
Dacia NS XII, 1968, pp. 17 - 43.
NICA M., 1985 M. Nica, Descoperiri ale complexului cultural Boian V - Gumelniţa în
Oltenia. Arhivele Olteniei NS 4, 1985, pp. 35 - 46.
NICA M. et alii, 1994 M. Nica, Z. Floroiu, Tr. Zorzoliu, M. Vasilescu, Tell-ul eneolitic
gumelniţean de la Drăgăncşti - Olt, punctul "Corboaica", SCIVA 34,
1994, 1, pp. 57 - 63.
NICOLĂESCU - PLOPŞOR C.S.,

1966 C. S. Nicolăescu-Plopşor, Expertiza antropologică asupra unui craniu
de copil descoperit la Gumclniţa în 1960, SCIV 17, 1966, 1, pp. 109 -
112.
NICOLĂESCU - PLOPSOR C.S.,

PĂUNESCU Al.,
HARŢUCHE N., 1959 C. S. Nicolăescu-Plopşor, Al. Păunescu, N. Harţuche, Cercetări
paleolitice în Dobrogea, MCA VI, 1959, pp. 43 - 50.
NICOLESCU C.,
PETRESCU P., 1974 C. Nicolescu, P. Petrescu, Ceramica românească tradiţională, Ed.
Meridiane, Bucureşti, 1974.
NIŢU A., 1969 A. Niţu, Reprezentări antropomo1fe pe ceramica de tip Gumelniţa A,

Danubius II - III, 1969, pp. 21 - 43.
184
NIŢU A., 1970 A. Niţu, Reprezentări feminine dorsale pe ceramica eneolitică carpato -
balcanică, Memoria Antiquitatis II, 1970, pp. 75 -99.
NIŢU A., 1971 A. Niţu, Vase antropomorfe ale ceramicii Stoicani - Aldeni din sudul
Moldovei, Cercetări Istorice S.N. II, 1971, pp. 77 -102.
NIŢU A., 1972 A. Niţu, Reprezentări zoomorfe plastice pe ceramica neo-eneolitică

carpato-dunăreană, Arheologia Moldovei VII, 1972, pp. 9 - 96.
NIŢU A., 1972-1973 A. Niţu, Vase prismatice neo-eneolitice, Memoria Antiquitatis IV -

V, 1972 -1973, (1976), pp. 67 - 72.
NIŢU A., 1973-1974 A. Niţu, Un vas antropomorf de tip Stoicani - Aldeni de la Suceveni
(Galaţi), Carpica VI, 1973 -1974, pp. 7 -15.
NIŢU A., 1987 A. Niţu, Considerations sur ies styles de la ceramique peinte de
Cucuteni-Tripolie, vol. La civilisation de Cucuteni en contexte
europeen, Iaşi, 1987, pp. 59 - 66.
NOICA C-TIN, 1976 C-tin Noica, Brâncuşi a sculptat infinitive lungi, vol. Carte de inimă
pentru Brâncuşi (coord. Nina Stănculescu), Ed Albatros, 1976.
OBERLĂNDER-TÂRNOVEANU
E. şi I., 1979 E. şi I. Oberlănder-Tâmoveanu, Aşezarea neolitică şi necropola de la
Sarichioi, Materiale XIII, Oradea, 1979, pp. 58 - 70.
OIŞTEANU A., 1998 A. Oişteanu, Mythos & Logos. Studiile şi eseuri de antropologie
culturală, Ed. Nemira, 1998.
ORCEL C., ORCEL A., 1991 C. Orcel, A. Orcel, Analyses de dendrochronologiques de bois
provenant du site lacustre d'Arsenala a Varna (Bulgarie), Thracia
Pontica IV, 1991, pp. 145 -160.
ORTON C., TYERS P.,

VINCE A., 1993 C. Orton, P. Tyers, A. Vince, Pottery in Archaeology. Manuals in
archaeology, Cambrige, 1993.
OTTE M., 1999 M. Otte, La Prehistoire, Paris, 1999.
PANAJOTOV I., 1978 I. Panajotov, Typological Distinctions of the Eneolithic and Early
Bronze Age Metal Tools, Studia Praehistorica 1-2, 1978, pp. 218 -
227.
PANDREA St., 1999 St. Pandrea, Observaţii referitoare la evoluţia culturii Boian fn nord-
estul Câmpiei Române, Istros IX, 1999, pp. 13 -46.
PANDREA St., 2000 St. Pandrea, Câteva observaţii referitoare la periodizarea culturii Boian,
Istros X, 2000, pp. 35 - 70.
P ANDREA St., 2001 St. Pandrea, Cultura Gumelniţa fn nord-estul Câmpiei Române, CD O
civilizaţie necunoscută: Gumelniţa, CIMEC, Colecţia „Patrimoniul
Cultural", 2001.
185
PANDREA St., 2002 St. Pandrea, Debuts de la culture Goumelnitsa au nord -est de la plaine
Roumaine, vol. In memoriam Vladimir Dumitrescu, CCDJ XIX, 2002,
pp. 122-146.
PANDREA St., SÎRBU V.,

MIREA M., 1997 St. Pandrea, V. Sîrbu, M. Mirea, Aşezări gumelniţene de pe Valea
Călmăţuiului, Istros VIII, 1997, pp. 27 - 62.
PANDREA St., SÎRBU V.,
NEAGU M., 1999 St. Pandrea, V. Sîrbu, M. Neagu, Cercetări arheologice în aşezarea
Gumelniţa de la lnsurăţei - Popina I, judeţul Brăila. Campaniile 1995 -
1999, Istros IX, 1999, pp. 145 -170.
PANDREA St., VERNESCU M.,

DINU N., 2004 St. Pandrea, M. Vernescu, N. Dinu, Amplasarea şi evoluţia spaţială a
aşezăriide la Brăila în preistorie şi antichitate. (Note arheologice), vol.
Prinos lui Petre Diaconu la 80 de ani, Brăila, 2004, pp. 97 -109.
PANDREA St., VERNESCU M.,

2005 St. Pandrea, M. Vernescu, Câteva observaţii referitoare la raporturile
dintre cultura Gumelniţa şi cultura Precucuteni, vol. In honorem Silvia
Marinescu-Bîlcu, CCDJ XXII, 2005, pp. 263 - 278.
PANIN N., 1983 N. Panin, Black Sea coast line changes in the last 10000 years. A new
attempt at identifying the Danube mouths as described by the ancients,
Dacia NS XXVII, 1983, pp. 175 -184.
PARZINGER H., 1993 H. Parzinger, Studien zur Chronologie und Kulturgeschichte der
Jungstein-, Kupper- und Fruhbronzezeit zwischen Karpaten und
mitllerem Taurus. Romisch - Germanische Forschungen 52, vol. I.,
1993.
PARNIC V., CHIRIAC O.,

2001 V. Parnic, D. Chiriac, Aşezarea eneolitică de la Măriuţa. Consideraţii
preliminare asupra habitatului, CCDJ XVI - XVII, 2001, pp. 199 -
206.
PARNIC V., OPREA V.,

DOBRE G., 2001 V. Pamic, V. Oprea, G. Dobre, Contribuţii la repertoriul arheologic al
judeţului Călăraşi. Descoperiri gumelniţene pe valea Mostiştei, Studii
de Preistorie, 1, 2001, pp. 193 -207.
PAUL I., 1991 I. Paul, La ceramique peinte de la culture Petreşti, vol. Le Paleolithique
et le Neolithique de la Roumanie en contexte europeen, 1991, pp. 272 -
327.
PAUL I., 1992 I. Paul, Cultura Petreşti, Ed. Museion, Bucureşti, 1992.
PERNICEVA L., 1978 L. Pemiceva, Sites et habitations du Chalcolithique en Bulgarie, Studia

Praehistorica 1 - 2, 1978, pp. 163-169.
186
PETRESCU - DÎMBOVITA M.,
1953 a M. Petrescu-Dîmboviţa, Cetăţuia de Stoicani, Materiale I, 1953, pp.
13-155.
PETRESCU - DÎMBOVIŢA M.,

1953 b M. Petrescu-Dîmboviţa, Cercetări arheologice la Surdule?ti,
Materiale I, 1953, pp. 523 -542.

1969 M. Petrescu-D"rmboviţa, Unele probleme privind legăturile culturii
Cucuteni cu culturile neo-eneolitice din sud-estul Europei, Danubius II
- III, 1969, pp. 11-20.

1971 M. Petrescu-Dîmboviţa, Unele descoperiri arheologice din jud.
Galaţi,1971, Danubius V, pp. 7 -17.
PETRESCU - DîMBOVITAM.,
DINU M., 1972 M. Petrescu-Dîmboviţa, M. Dinu, Noi cercetări arheologice la
Stoicani (jud. Galaţi), SCIVA 25, 1972, l, pp. 71-97.

SANIE S., 1969 M. Petrescu-Dîmboviţa, S. Sanie, Sondajul din tell-ul gumelniţean de
la Ciolăneştii din Deal (Teleorman), Arheologia Moldovei VI, 1969,
pp. 41-53.
PLEŞU A., 2004 A. Pleşu, Despre îngeri, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2004.
POPESCU D., 1935-1936 D. Popescu, Les fouilles de Cune?ti, Dacia V - VI, 1935 -1936, pp.
109-120.
POPESCU D., 1970 D. Popescu, Eneolitic, perioadă de tranziţie, perioada cuprului sau
începutul epocii bronzului?, O problemă de terminologie, Aluta I, 1970,
pp. 55-61.
POPESCU D. et alii, 1959 D. Popescu, N. Constantinescu, Gh. Diaconu, S. Morintz, Şantierul

arheologic Tîrgu?or (r. ?i reg. Ploie?ti), MCA VI, 1959, pp. 727 - 745.
POPESCU D. et alii, 1961 D. Popescu, N. Constantinescu, Gh. Diaconu, V. Teodorescu,

Şantierul arheologic Târg?or (r. ?i reg. Ploie?ti), MCA VII, 1961, pp.
631-644.
POPESCU FI., 2001 FI. Popescu, Divinităţi, simboluri ?i mistere orientale, voi. II, Ed.
Floarea Darurilor, Bucureşti, 2001.
POPOV N., 1978 N. Popov, Resultats principaux des fouilles du tell pres de la ville de
Smiadovo, departement de Sumen, Studia Praehistorica 1-2, 1978, pp.
149-156.
POPOV N., 1987 H. Tiorros, KoAexmu8Ha HaxooKa om ZAUHeHU Cboo8e om ceAUU$Hama

M02UAa Kpau zp. CMR.0080, IllyMeHCKU 0Kpo2, fo,a;wlliHl1K Ha My3ewre
OT ceseptta obrrrapIDI XIII, 1987, pp. 5 -14.
187
POPOV R., 1916-1918 R. Popov, Kodja Dermenskata moghila pre Sumen, Izvestiia Societe
VI, 1916-1918, pp. 71 -155.
POPOV V., 1996 V. Popov, Periodizatia i chronologia na neolitnite i chalcolitnite kultury

ot porecieto na r. Rusenski Lom, Ruse, 1996.
POPOVICI D. et alii,
1998-2000 D. Popovici, B. Randoin, Y. Rialland, V. Voinea, Fl. Vlad, C. Bem,
Carmen Bem, G. Haită, Les recherches archeologiques du tell de
Hârşova, C.A. XI, partea I, 1998- 2000, pp. 13 -123.
POPOVICI D., HAŞOTTI P.,

1988 - 1989 D. Popovici, P. Haşotti, Considerations about tize syncronism of the
Cernavoda I Culture, Pontica XXI-XXII, 1988 -1989, pp.291 - 297.
POPOVICI D., HAŞOTTI P.,

1992 D. Popovici, P. Haşotti, Cercetări arheologice din tell-ul de la Hârşova
(1988), C.A. IX, laşi, 1992, pp. 8 -18 .
POPOVICI D. et alii, 2003 D. Popovici, C-tin Haită, A. Bălăşescu, V. Radu, Fl. Vlad, I.
Tomescu, Archaeological pluridisciplinary researches at Borduşani -
Popină, Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2003.
POSTICĂ Gh, 1994 Gh. Pastică, Românii din codrii Moldovei în evul mediu timpuriu,
Chişinău, 1994.
PREHISTORIC BULGARIA,
1995 Prehistoric Bulgaria (coord. D.W. Bailey, I. Panayotov),
Monographs in World Archaeology 22, 1995.
PROUDHON P.J., 1987 P.J. Proudhon, Principiul artei şi destinaţia ei socială, Ed. Meridiane,
Bucureşti, 1987.
PRUT C-tin., 1982 C-tin Prut, Dicţionar de artă modernă, Ed. Albatros, Bucureşti, 1982.
RADU A., 2002 A. Radu, Cultura Sălcuţa în Banat, Ed. Banatica, Reşiţa, 2002.
RADUNCEV A A., 1976 a A. Radunceva, Prehistoric Art in Bulgaria from the fifth to the second
Millenium BC, Oxford, 1976.
RADUNCEV A A., 1976 b A. Pa,n;yHT-IeBa, BuHUl{a. EHeOAUmHo CeAUUJe u HeKponoA. Pa.3KOIIKl1 l1

Tiporrnamrn VI, 1976.
RENFREW C., 1969 C. Renfrew, The autonomy of the soutlz-east european copper age,
Proceeding of the Prehistoric Society, 35, 1969, pp. 12-47.
RENFREW C., 1978 C. Renfrew, Varna and the social context of early nzetallurgy,
Antiquity 52, 1978, pp. 199 -203.
188
RENFREW C., 1989 C. Renfrew, Varna et le contexte social de la premiere metalurgie, vol.
Le premier or de l'humanite en Bulgarie. Se millenaire (coord. C.
Eluere), Paris, 1989, pp. 57 - 60.
RILEY J.A., 1984 J.A. Riley, Pottery analysis and the reconstruction of ancient exchange
systems, vol. The many dimensions of pottery ceramics in archaeology
and anthropology, Amsterdam, 1984, pp. 55 -69.
ROMANP., 1962 P. Roman, O aşezare neolitică la Măgurele, SCIV 13, 1962, 2, pp. 259
-271.
ROMAN P., 1963 P. Roman, Ceramica precucuteniană din aria culturilor Boian-
Gumelniţa şi semnificaţia ei, SCIV 14, 1963, l, pp. 33 -49.
ROMAN P.,1971 P. Roman, Strukturănderungen des Endăneolithikums im Donau -

Karpaten-Raum, Dacia NS XV, 1971, pp. 31 -169.
ROMAN P., 1978 P. Roman, Modificări în tabelul sincronismelor privind eneoliticul

târziu, SCIVA 29, 1978, 2, pp. 215 - 221.
ROMAN P., 1981 a P. Roman, Forme de manifestare culturală din eneoliticul târziu şi
perioada de tranziţie spre epoca bronzului, SCIVA 32, 1981, pp. 21 -
42.
ROMAN P., 1981 b P. Roman, Modificări în structura etno-culturală a Europei de sud-est

în eneoliticul târziu, SCIVA 32, 1981, 2, pp. 241-245.
ROMAN P., 1982 P. Roman, Raportul cronologic dintre Ezero şi Troia în lumina
cercetărilor de la nord de Balcani, SCIVA 33, 1982, 4, pp. 402 -414.
ROMAN P ., 2000 - 2001 P. Roman, Date inedite asupra aşezării culturii Cernavodă I de la
Cernavodă, Pontica XXXIII - XXXIV, 2000 - 2001, pp. 171 -177.
ROSETI! O.V., 1934 O.V. Rosetti, Săpăturile dela Vidra, PMMB. I, 1934, pp. 6 -31.
ROSETII O.V., 1938 O.V. Rosetti, Steinkupferzeitlische Plastik aus einem Wohnhugel bei
Bukarest, JPEK. 12, 1938, pp.29 -50.
ROSETII O.V., MORINTZ S.,

1961 O.V. Rosetti, S. Morintz, Săpăturile de la Vidra, MCA VII, 1961, pp.
71-78.
RYAN B.F., 1997 B.F. Ryan, An abrupt drowning of the Black Sea shelf, Marine
Geology 138, 1997, pp. 119 -126.
SACHER FOX N., 1995 Nili Sacher Fox, The Striped Goddess from Gilat: Implications for the
Chalcolithic Cult, Israel Exporation Journal, 45, 4, 1995, p. 212 -
225.
SANIE S., 1999 S. Sanie, Din istoria culturii şi religiei geto-dacice, Ed. A II-a, Ed.
Univ. „AL I. Cuza", Iaşi, 1999.
189
SCHMITT J.C., 1998 Jean-Claude Schmitt, Raţiunea gesturilor, Ed. Meridiane, Bucureşti,
1998.
SCHUCHHARDT C., 1924 C. Schuchhardt, Cernavoda eine Steinzeitsiedlung in Thrakien, P.Z.

XV, 1924, pp. 9 - 27.
STEINHARDT N., 2000 N. Steinhardt, Dăruind vei dobândi, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000.
SEFERIADES M., 1983 M. 5eferiades, Dikili Tash: Introduction a la Prehistoire de la

Macedonie Orientale, B.C.H. CVII, 1983, 2, pp. 635 - 677.
SHERRATT A., 1983 A. Sherratt, The Eneolithic Period in Bulgaria in ist European context,
în vol. Ancient Bulgaria, I, 1983, pp. 83 - 104.
SHERRATT A., 1997 A. Sherratt, Economy and society in prehistoric Europe. Changing
perspectives, Edinburgh University Press, 1997.
SÎRBU V., 1981 V. Sîrbu, Cercetările arheologice de la Cireşu (jud. Brăila). Aşezarea
Gumelniţa şi descoperirile postneolitice, Istros I, 1981,p 19 - 31.
SÎRBU V., PANDREA St.,

2004 V. Sîrbu, St. Pandrea, O figurină antropomorfă dublă de la Căscioarele
- „Ostrovel", Istros XI, 2004, pp. 329 - 336.
SLAVCEV Vl., 1997 Vl. Slavcev, The links between Dobrudja and the Forest-steppe zone of
eastern Europe during the middle Eneolithic. Archaeologia Bulgarica
I, 3, 1997, pp. 1- 14.
SLAVCEV Vl., 2002 Vl. Slavcev, Die Beziehungen zwischen Durankulak, dem Bereich der
Prăcucuteni-Tripolje-Kultur und der Gruppe Bolgrad-Aldeni, vol.
Durankulak, Band II, Die Prăhistorischen Grăberfelder von Durankulak
(coord. H.Todorova), Berlin, 2002.
SLAVCEV Vl., 2004 a Vl. Slavcev, Charakteristik der Keramik von Schicht VII aus dem Tell
„Die Grafie Insel"bei Durankulak, Nordostbulgarien„ vol. Festschrift
far Prof Dr. habil. Henrieta Todorova, )lo6py.ll)Ka 21 (2003), 2004,
pp. 145 - 175.
SLAVCEV Vl., 2004 b Bn. CnaBqeB, lfemupu eHeoAumHu o6eKma ceBepHo om BapHa,
l13BecrvrSI Ha HapoAHVISI M)'3eJÎI Baptta, 36 - 37 (51 - 52) (2000 -
2001), 2004, pp. 135 -163.
SLAVCEV Vl., 2004 - 2005 Vl. Slavcev, Monuments of the final phase of cultures Hamangia and
Sava on the territory of Bulgaria, Pontica XXXVII - XXXVIII, 2004 -
2005, pp. 9 - 20.
SLAVCEV Vl., 2005 Vl. Slavcev, About the Beginning of Gumelniţa Culture in North-East
of Balkan Peninsula, vol. In honorem Silvia Marinescu-Bîlcu, CCDJ
XXII, 2005, pp. 161 - 166.
SLĂTINEANU B., 1974 B. Slătineanu, Studii de artă populară, Ed.Minerva, Bucureşti, 1974.
190
SOROKIN V., 1994 V. Sorokin, Culturile eneolitice din Moldova, Thraco -Dacica, 15,
1994, 1- 2, pp. 67 -92.
SOROKIN V., 2000 V. Sorokin, Les rapports entre Ies civilisations Precucuteni I Tripolje et
Bolgrad - Aldeni, Studia Antigua et Archaeologica VII, 2000, pp.
157 -168.
SPIRU I., 1959 I. Spiru, Aşezări străvechi în raionul Roşiori de Vede, MCA V, 1959,
pp. 695 - 707.
SPIRU I., 1965 I. Spiru, Câteva descoperiri paleolitice şi neolitice în raionul Alexandria,
SCIV 16, 1965, 2, pp. 307 - 308.
SPIRU I., 1969 I. Spiru, Cercetări şi descoperiri arheologice în jud. Teleorman, Rev.
Muz. VI, 1969, 2, pp. 158 -169.
ŞERBĂNESCU D., 1985 D. Şerbănescu, Vestigii neolitice descoperite la Ulmeni, CCDJ I, 1985,
pp. 25-34.
ŞIMON M., 1979 M. Şimon,Cu pnvzre la noţiunea de 'faza Hârşova" a culturii

Gumelniţa, SCIVA 30, 1979, 3, pp. 359 - 365.
ŞIMON M., 1983 M. Şimon, Cu privire la relaţia dintre "cultura Varna" şi cultura
Gumelniţa, SCIVA 34, 1983, 4, pp. 305-319.
ŞIMON M., 1986 M. Şimon, Unele probleme ale aspectului cultural Stoicani - Aldeni,
SCIVA 37, 1986, l, pp. 5 - 28.
ŞIMON M., 1989 M. Şimon, Aşezarea sălcuţeană

de la Ostrovul Corbului jud.
Mehedinţi, SCIVA 40, 1989, 2, pp. 107-145.
ŞIMON M., 1992 M. Şimon, Recenzie la Wolf-Dietrich Niemeier Die

Palaststilkeramik von Knosos: Stil, Chronologie und historicher
Kontext, Archeologische Forschungen 13, Berlin, 1985, SCIVA 43,
1992, 3, pp. 329-333.
ŞIMON M., 1995 M. Şimon, Importurile Stoicani - Aldeni din aşezarea gumelniţeană de
la Măriuţa (jud. Călăraşi), CCDJ XIII - XIV, 1995, pp. 29 -39.
ŞIMON M., ms. M. Şimon, Motivistica decorului ceramicii gumelniţene, ms.
ŞIMONM.,
ŞERBĂNESCU D., 1987 M. Şimon, D. Şerbănescu, Consideraţii privind reprezentarea
simbolică a piciorului uman din arealul culturii Gumelniţa, CCDJ 111-
IV, 1987, pp. 29-34.
ŞTEF AN Gh., 1925 Gh. Ştefan, Les fouilles de Căscioarele, Dacia II, 1925, pp. 138 -197.
ŞTEFAN Gh., 1935-1936 Gh. Ştefan, Fouilles de Băieşti -Aldeni, Dacia V - VI, pp. 139 -143.
191
ŞTEFAN Gh., 1937-1940 Gh. Ştefan, Un nouveau modele d'habitation de I'eneolithique valaque,
Dacia VII- VIII, 1937-1940, pp. 93-96.
ŞTEFAN Gh., COMŞA, E.,

1957 Gh. Ştefan, E. Comşa, Săpăturile arheologice de la Aldeni (reg.
Ploieşti, r. Beceni), MCA III, 1957, pp. 93 - 102.
ŞTEFĂNESCU I., 1968 I. Ştefănescu, Arta veche a Maramureşului, Bucureşti, 1968.
TASIC N., 1989 N. Tasic, Karanovo V-VI und das Aeneolithikum des ăstlichen Teils
von f ugoslawien, vol. Tell Karanovo und das Balkan-Neolithikum,
Salzburg, 1989, pp. 127 -138.
THE MANY DIMENSIONS

OF POTTERY, 1984 The many dimensions of pottery. Ceramics in archaeology and
anthropology (coord. S. E. Van Der Leeuw, A.C. Pritchard,
Amsterdam, 1984.
THE NEOLITHIC OF
SERBIA, 1988 The Neolithic of Serbia. Archaeological research 1948 - 1988 (coord. D.
Srejovic), Belgrad, 1988.
THEOCHARIS D., 1973 D. Theocharis, Neolithic Greece, Athena, 1973.
TIMSIT D., 1995 D. Timsit, Morphologie, decor et tehnique de la ceramique neolithique et

chalcolithique de la collection Paul Raymond, Antiquites Nationales,
27, 1995, pp. 45 - 64.
TOOOROV AH., 1971 a X. To.r:i;oposa, K'brnoetteoAu1m-mRm ttexponoA Kpait '1'aa JJ.e8HR-

BapttettcKo, vhsecnu1 Ha ttapO,lI,HIDI My3el1: Baptta VII (XXII), 1971,
pp. 3-40.
TOOOROVA H., 1971 b X. To,r:i;oposa, IIce8004mpttuco8a KepaMuKa om etteoAumttomo 1-taKOAHO

ceAu~e npu c. EJepo8o, BapHettCKU oKp'bz, Arheologia 2, 1971, pp. 66
-75.
TOOOROVA H., 1978 a H. Todorova, The Eneolithic Period in Bulgaria, BAR 49, London,
1978.
TOOOROVA H., 1978 b H. Todorova, Das Spătăneolithikum an der westlichen

Schwarzmeerkiiste, Studia Praehistorica 1 - 2, 1978, pp. 136 -145.
TOOOROVA H., 1979 X. To,r:i;opoaa, 3tteoAum EoAzapuu, Coq>IDI:, 1979.
TOOOROVA H., 1981 a H. Todorova, Das Neolithikum in Nordostbulgarien, vol.

Jungsteinzeit in Bulgarien, 1981, pp. 22 - 25.
TODOROV AH., 1981 b H. Todorova, Ăneolithikum Bulgariens, vol. Jungsteinzeit in

Bulgarien, 1981, pp. 25 - 28.
192
TOOOROVA H., 1985 X. ToAoposa, KyAmypama Bap11.a 8 JJ.o6pyiJ>Ka. Em11.0KyAmyp11.o
Cboop>KaH.ue, ze11.e3uc u ucmoput.tecKo MRcmo, )J;o6pyWKa 2, 1985, pp.
42-47.
TOOOROVA H., 1986 X. ÎOAoposa, l<aMe11.11.o-MeiJ11.ama enoxa 8 EMzapuR, CocpIDI, 1986.
TODOROVA H., 1989 H. Todorova, La periode chalcolithique en Bulgarie: une civilisation

preurbane, voL Le premier or de l'humanite en Bulgarie. Se millenaire
(coord. C. Eluere), Paris, 1989, pp. 30-32.
TODOROV AH., 1992 X. ÎOAOposa, KoM npo6AeMa 3a m. „cuMfJOAUl.{H.U nozpe6ettuR"

ome11.eoAum11.uR 11.eKponoA Bap11.a, )J;o6pyWKa 9, 1992, pp. 71-84.
TODOROV A H., 1995 H. Todorova, The Neolithic, Eneolithic and Transitional Period in
Bulgarian Prehistory, voL Prehistoric Bulgaria, Madison, Wisconsin,
1995, pp. 79-98.
TOOOROV AH., 2000 H. Todorova, Die Spondylus-Problematik heute, voL Karanovo

(coord. St. Hiller, V. Nikolov), Wien, 2000, pp. 415 - 422.
TODOROV A H., 2002 H. Todorova, Die Sepulkralkeramik aus den Grăbern von Durankulak,
voL Durankulak, Teil I, 2002, pp. 81 - 116.
TODOROVA H. et alii, 1975 X. ÎOAOposa, CT. l1BaHOB, B. BacWieB, M. Xorrcp, X. Kswra, r.

Korr, CeAUu,ţH.ama MOZUAa npu foARMO Jl.eAl.{efJo, CocpIDI, 1975.
TODOROVA H. et alii, 1983 X. ToAoposa, B. BacWieB, 3. 51ttyrneswi, M. Kosaqesa, TI. Borres,

081.{,apofJo, CocpIDI, 1983.
TODOROVA H.,
TONCEV A G., 1975 H. Todorova, G. Tonceva, Die ăneolithische Pfahlbausiedlung bei
Ezerovo im Varnasee, Germania 53, 1975, pp. 30-46.
TOMESCU M., 1998 - 2000 M. Tomescu, Holocenul - date cronologice şi climatice, CA XI, partea
I, 1998 -2000, pp. 235 - 270.
TONCEVA G.,1981 G. Tonceva, Un habitat lacustre de l'Âge du Bronze ancien dans les
environs de la ville de Varna (Ezerovo Il), Dacia NS XXV, 1981, pp. 41
-62.
TREUIL R., 1983 R. Treuil, Le Neolithique et le Bronze Ancien Egeene, Paris, 1983.
TRISTAN F., 2002 F. Tristan, Primele imagini creştine. De la simbol la icoană secolele II -
VI, Ed. Meridiane, Bucureşti, 2002.
TROHANI G., 1975 G. Trohani, Raport asupra săpăturilor arheologice efectuate în aşezarea
geto-dacă de la Vlădiceasca, Cercetări Arheologice I, 1975, pp. 151 -
175.
TROHANI G., OANCEA AL,

1976 G. Trohani, AL Oancea, Descoperiri arheologice pe teritoriul comunei
Vânătorii Mici, CA II, 1976, pp. 19 -32.
193
TUCCI G., 1995 G. Tucci, Teoria şi practica mandalei, Ed. Humanitas, Bucureşti,
1995.
TUDORE., 1965 E. Tudor, Ceramica aparţinând culturii Cernavoda descoperită la

Căscioarele, SCIV 16, 1965, 3, pp. 555 - 563.
TUDOR E., 1977 E. Tudor, Un aspect cultural post-gumelniţean descoperit în zona de

dealuri a Munteniei (săpăturile de la Brăteşti "Coasta bisericii", jud.
Dâmboviţa), SCIVA 28, 1977, l, pp. 37 -53.
TUDOR E., 1978 E. Tudor, Die gruppe Brăteşti, Dacia NS XXII, 1978, pp. 73 - 86.
TUDOR E., 1984 E. Tudor, O descoperire de tip Brăteşti în zona Bucureştilor, SCIVA
34, 1984, 4, pp. 184-188.
URSULESCU N., 1978 N. Ursulescu, Sur les debuts du Chalcolithique a l'est des Carpates,
Studia Praehistorica 1-2, 1978, pp. 130 -135.
URSULESCU N., 1998 N. Ursulescu, Începuturile istoriei pe teritoriul României, Casa

Editorială
„Demiurg", laşi, 1998.
VAJSOV I., 1987 111. Bal1cos, llozpe6eHue c uooAu om npaucmpu1.1ecKUR HeKponoA Kpau
ceAo Jl.ypaHKyAaK, ToA6yxuHcKy oKpoi. U:o6pyp)l(a 4, 1987, pp. 77 -
82.
URSULESCU N., 2001 N. Ursulescu, Dovezi ale unei simbolistici a numerelor în cultura
Precucuteni, Memoria Antiquitatis, XXII, 2001, p. 51- 69.
VAJSOV I., 1992 a 111. Bal1cos, AHmponoMopcfmama nAacmuKa Ha KyAmypama

XaMaHOJKUR, U:o6pyp)l(a 9, 1992, pp. 35 - 70.
VAJSOV I., 1992 b I. Vajsov, Anthropomorplze Plastik aus dem prăhistorischen Grăberfeld
bei Durankulak, Studia Praehistorica 11 - 12, 1992, pp. 95 - 113.
VĂTĂŞIANU V., 1967 V. Vătăşianu, Istoria artei europene. Epoca medie, vol. I, Bucureşti,
1967.
VIANO T., 1976 T. Vianu, Opere, vol. VIII, 1976.
VOINEA V., 2001 V. Voinea, Cultura Gumelniţa în centrul şi sudul Dobrogei, CD O

civilizaţie necunoscută: Gumelniţa, CIMEC, Colecţia „Patrimoniu
Cultural", 2001.
VOINEA V., 2002 V. Voinea, Adoratio et invocatio. Gesturi religioase ancestrale

reprezentate pe vase de cult gumelniţene, vol. In memoriam Vladimir
Dumitrescu, CCDJ XIX, 2002, pp. 112 - 121.
VOINEA V., 2004 - 2005 V. Voinea, Cauze privind sfârşitul eneoliticului în zona litoralului vest-
pontic. Aşezarea de pe insula „La Ostrov", Lacul Taşaul (Năvodari, jud.
Constanţa), Pontica XXXVII- XXXVIII, 2004 -2005, pp. 21-46.
194
VOINEA V., 2005 V. Voinea, Gesturi în arta gumelniţeană, vol. ln
şi semnificaţii
honorem Silvia Marinescu-Bîlcu, CCDJ XXII, 2005, pp. 383 -398.
VULCĂNESCU R., 1987 R. Vulcănescu, Mitologie română, Ed. Acad., Bucureşti, 1987.
VULPE Al., 1965 Al. Vulpe, Reprezentări umane pe cupele getice de la Popeşti, SCIV 16,
1965, 2, pp. 341 - 351.
VULPE Al., 1973 Al. Vulpe, !nceputurile metalurgiei aramei în spaţiul carpato-
dunărean,
SCIV 24, 1973, pp. 217 -237.
VULPE Al., 1975 Al. Vulpe, Die Ăxte und Beile in Rumănien, vol. II, PBF IX, 5,
Miinchen, 1975.
VULPE R.,1956 R. Vulpe, Problemele neoliticului carpato-niprovian în lumina

săpăturilor de la Izvoare, SCIV 7, 1956, 1-2, pp. 53 - 93.
VULPE R.,1957 R. Vulpe, Izvoare. Săpăturile din 1936 -1948, Bucureşti, 1957.
ZMEIKOVA I., 1991 I. Zrneikova, Certains aspects des problemes concernant la

terminologie, la chronologie et la caracteristique culturelle des palafittes
du Bronze Ancien pres de Varna, Thracia Pontica IV, 1991, pp. 137 -
144.
VIVRE AU BORD DU
DANUBE Vivre au bord du Danube il y a 6500 ans.
http:I/www.culture.gouv.fr/culture/arcnat/harso va/fr/
GUMELNIŢ A, 2001 O civilizaţie „necunoscută": Gumelniţa.
http://www.cirnec.ro/Arheologie/gurnelnita/cd/
195
ABREVIERI
• An.Dob. -Analele Dobrogei (serie veche)

• Argesis - Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti
• BCH - Buletin de Corespondance Hellenique

• CA - Cercetări Arheologice, Muzeul Naţional de Istorie a României, Bucureşti
• CCDJ - Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos, Călăraşi
• Dacia NS - Dacia, Revue d' Archeologie et d'Histoire Ancienne. Nouvelle Serie

• Danubius - Danubius, Galaţi
• Istros - Istros, Muzeul Brăilei
• JPEK- Jahrbuch fiir Prăhistorische und Etnographische Kunst, Berlin
• KGK VI - complexul cultural Kodjadermen-Gumelniţa-Karanovo VI
• MCA - Materiale şi Cercetări Arheologice
• PMMB-Publicaţiile Muzeului Municipiului Bucureşti, Bucureşti
• Pontica - Pontica, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa

• PPNA (B) - PrePottery Neolithic A (B)
• Rev. Muz. - Revista Muzeelor
• SCIV (A) -Studii şi Cercetări de Istorie Veche (şi Arheologie), Bucureşti
196
PLAN SE
'
I IARSENALA 2 AZMAK; 3 BANJATA (CAPITAN DIMITRIEVO); 4 BIKOVO; 5 BLEJEŞTI ; 6 BORDUŞANI; 7 BRĂILIŢA; 8 BUCŞANI I; 9
BUCŞANI 11; 10 CARCALIU; I I CATALKA (JAVOROVO); 12 CĂSCIOARELE I OSTROVEL; 13 CĂSCIOARELE II D'AIA PARTE; 14
CERNAVODĂ TELL SCHUCHHARDT; 15 CHIRNOGI I ŞUVIŢA JORGULESCU; 16 CHIRNOGI II TERASA RUDARILOR; 17 CHITILA; 18
CIOLĂNEŞTII DIN DEAL; 19 CIREŞU; 20 COMANA; 21 CONSTANŢA I TĂBĂCĂRIE; 22 CONSTANŢA II PARCUL TĂBĂCĂRIEI; 23
COSTINEŞTI ; 24 CUNEŞTI ; 25 DEVNIA; 26 DIKILI TASCH; 27 DOLNOSLAV; 28 DRAMA; 29 DRĂGĂNEŞTI-OLT CORBOAJCA ; 30
DRĂGĂNEŞTI -TECUCI ; 31 DRIDU; 32 DURANKULAK; 33 EZERO; 34 EZEROVO I; 35 EZEROVO II; 36 GHTNDĂREŞTI ; 37 GLINA; 38
GOLJAMO DELCEVO; 39 GUMELNIŢA; 40 HÂRŞOVA ; 41HOTNICA;42 ISTRJAI DRUMUL VACILOR~ 43 ISTRJAII L. STNOE; 44 IZVOARELE
FÂNTÂNELE; 45 ÎNSURĂŢEI I; 46 ÎNSURĂŢEI II; 47 JASSETEPE; 48 JUNACITE; 49 KABLESCHKOVO; 50 KARANOVO; 51KIRJLOVO; 52
KODJADERMEN ; 53 KUBRAT I BALBUNAR; 54 LARGU; 55 LIŞCOTEANCA I CĂRĂMIDĂRIE; 56 LIŞCOTEANCA II MOVILA OLARULUI; 57
LIŞCOTEANCA IIl MOŞ FILON; 58 LIŞCOTEANCA IV MOVILA DIN BALTĂ; 59 LUNCAVIŢA ; 60 MĂGURA JILAVEI; 61 MĂGURELE; 62
MĂGURENI; 64 MĂRJUŢA; 65 MECHKUR PLOVDIV; 66 MEDGIDIA CANTON; 67 MORFLOTTE; 68 NĂVODARI ; 69 OVCAROVO; 70
POVELJANOVO I; 71 PETRU RAREŞ ; 72 PIETRELE; 73 POLJANICA; 74 RADTNGRAD; 75 RADOVANU; 76 RATCHEFF (JAMBOL); 77
RÎMNICELU; 78- 79 RUSE I/II; 80 SARICHIOI; 81SAVA;82 SMJADOVO; 83 SOKOL(ATMAGEAUA TĂTĂRASCĂ); 84 SPANŢOV; 85 STARA
ZAGORA I; 86 STARA ZAGORA II MINE; 87 STRACHIMIROVO; 88 SULTANA I MĂGURA SULTANEI; 89 SULTANA II GHEŢĂRIE; 90
SURDULEŞTI ; 91ŞABLA; 92 ŞEINOIU; 93 TANGÂRU; 94 TARGOVISTE; 95 TEIU MĂGURA; 96 TÎRGŞOR; 97TÎRGUŞORI URS; 98 TÎRGUŞOR
li SITORMAN; 99 TRESTENIC; 100 ULMENI; 101 UZUNU; 102 VARNA; 103 VÂNĂTORJI MICI; 104 VĂRĂŞTI BOIAN; 105 VĂRĂŞTI
GRĂDIŞTEA ULMILOR ; 106VIDRA; 107VTNICA; 108VITĂNEŞTI; 109VLADŢEPEŞ; llOVLĂDICEASCA; III ZAVET; 112 P. DEVETAKI; 113
P. GURA DOBROGEI; 114P.LABABA; !ISP.LA IZVOR ; 116 P. LA SOCI; Il7 PANDURU
!··------····-·--····----····-----···-····----····-···--··-·-··-----„--·-·····-·---···-··-·-··-······--·······-·----··-·----·---··--·--··-·-··-··---·- ····--···-------·-·-----·----··-·--·-····--·······-····-···-------·-·······-·····--···-------------„
I
""~
"'I:
rI
l
"-J- .
"'"'I
L --- ~~~~~L.1-~ill!1111!Ii1ttli1.~
PI. 1
Gumelniţa A 1 - Karanovo VI, faza I
1.2.1.1. I 7 Tangâru
1.2.1.1. I 1, 4, 5, 10 Ovcarovo
1.2.1.2. I 2, 3 Ovcarovo; 8, 9 Tangâru
1.2.3. I 6, 11 Ovcarovo
\o s Q I
~o 3 ~I
CJJl3
[?6 . .r ··.·
.. .: :.~
.. ·;::· -·
'<:'1.:cz:T
,_. , •
7 I 10
PI. 2
Gume/nita A 1
I
1.2.2. / 1 - 6 Trestenic; 7 Tangâru; 8 Hârşova

1.2.3. I 9, 1O Trestenic
-
; : --··-
'-,„: ·.;:.;;:~~
'
.··. '; I
·~ ••
,:~: . ' ,.,.„
• '':>•
11.•
'•
5
r-- - - - - - - _,. - - - - - - <>-JJB - - - - - - - - - - - - - - - ....,
1 ~~~~~~~~~~----,--~~,--~-,--,.,.,.-,-~~~
I
6
_____________________________________
., .„ 10
!
I
1
;,___
- - - - - - - - --- -- - - - -
PI. 3
1.2.5.1. / 1 Ovcarovo; 2 - 5 Trestenic; 6 Tangâru;
1.2.5.2. I 7 T angâru; 10, 11 Radingrad; 12 Vlad Ţepeş
Gumelniţa A2
1.2.5.1. I 8 Năvodari
1.2.5.2. I 9 Năvodari
----·--·---------·---···------------·------·---·-----·---------·---------·-------,
l(1::?
~
't:--a ~
~~----~!! ~
>--~ş=:7 12 CţJ/
~ ·~ >-------·~-------·
„ - - ... - -
13 ~
i
Qf80 ________ _j
---------,\
1·; ./ :
~M~Ji
8
I
I , -' II
I I
I
Io-----------,-- O.Z• ------------>.-
15
PI. 4
Gumelniţa A 1 - Kara novo VI, faza I
1.2.6.1. I 1 - 4 Ovcarovo; 6 - 1O Tangâru; 11 - 12 Trestenic; 5 Turnu-Măgurele;
15 Radingrad
-----··-- ----
1
~·- ---·· --···---- -·-·------··-----··- -·--·--·--·----· --- ·-----··-·- ·--·-.----·--- - --- ··----··-·-·-· ·---···· --- ·-··-·---··~· ~-·---
C::l7 1
7
-=
<
PI. 5
1.2.7.1 . I 1 - 5 Ovcarovo; 6, 7 Hârşova ; 8 Trestenic
PI. 6
Gume/nita , A1
1.2.7.2. I 1 - 6, 9 - 19 Medgidia; 20 - 24 Trestenic
Gumelniţa A2
1.2.7.2. I 7 - 8 Năvodari
_ _ _ _ _ _ !_ _ _ _ _ __ _ _
PI. 7
1.2.6.1. / 1, 4, 5 Tangâru; 2 Ovcarovo; 3 Trestenic; 11 Vlad Ţepeş
1.5.1.1 . I 9 Ovcarovo
1.5.6.1. I 6 - 8 Ovcarovo; 1O Hârşova
- ·1
I
~~
îI
! 4
- - 't
I
I
I
Il 5
PI. 8 A1
Gumelniţa ~
I
Tangar~ . 2 - 4 Tangâru
.5 .1 .1. I/ 61 Trestenic,
1.5.3.21. I 5 Tangâru
1.5.3 ..
~
~ l
~3
PI. 9
1.3.1.1 . I 1, 2 Trestenic; 3 Ovcarovo
1.3.2.1. I 4 Lişcoteanca
11.15.1.1. I 5, 7 Ovcarovo; 6, 8 - 1O Trestenic; 9 Sultana
11.15.1.2. I 11 Hârşova
„
~-o-2~. [,L~ 8
11
~1 2
PI. 10
Gume/nita A 1 - Karanovo VI, faza I
1.5.5.1. I 1- 4 Ovcarovo; 5 Vlad Ţepeş
1.5.5.2. I 1O - 12 Ovcarovo
1.5.8.2./ 6 - 9 Trestenic
4
___________
[ . -----____I
PI. 11
1.5.5.2. I 10 Radingrad
11.14.1 . I 7 Ulmeni; 8, 9 Trestenic
11.15.1. I 1, 2 Trestenic
11.15.2. I 3 - 5 Trestenic; 6 Radingrad
(_______________[_ _=_ [)) 3
PI. 12
Gumelniţa A 1 - Karanovo, VI faza I
11.16.1.1. / 1, 2 Trestenic; 3 - 6 Hârşova
11.16.1.2. / 7, 8 Ovcarovo
11.16.2. / 9 Ovcarovo
O I 2
,,.,,-"
o 2
·\
PI. 13
Gumelniţa A 111.16.2. I 2, 3 Trestenic; 11.17.1 .2. I 1 Trestenic; 11.23.4. I 4 - 8 Trestenic
Gumelniţa A2 11.23.4. I 9 Năvodari
D - 0,270
H - 0,280
H-0,415
5
4
D - 0,240
PI. 14
Gumelniţa A 1 şi A2 - Karanovo VI, fazele 1-11
37 - 39 I 1 Hârşova (38) ; 2, 4 Ulmeni (38 , 37); 3 Sultana (39) ; 5 Chirnogi (37)
1a
1b
1c
PI. 15
Hamangia IV I Gumelniţa A 1. Descoperiri funerare (?) Corbu de Jos
11.18.2.3. I 1.a, 1.b, 1.c
2
3
4
PI. 16
Karanovo VI faza I I Vama I - necropola Durankulak
1.4.3.1. I 5
1.5.4. I 6
11. 11.4.1 . I 2, 3
11. 16.2. /4
11. 18.2.1 . I 1
,---------- --- ---·--··---------------·-- -----------------·-------------1
i
I
I
I
I
2
I
„
PI. 17
Karanovo VI faza I I Vama I - necropola Durankulak
11.18.2.3. / 6
11.24.2 I 4, 5
39 I 1 - 3
4
I
I
l
PI. 18
Karanovo VI faza I I Vama I; necropola Durankulak
11.24.1. I 5
11.24.2. I 1 - 4, 6, 7
------------------··- ------ -----·-1
I
'
I
1c I
I
I
I
I'
2 I
I
I
i !
i I
'---------------- --·-----------------------------------------------------------------·------------------·--------- ------- - - ]
PI. 19
Hamangia IV I Gumelniţa A 1; descoperiri funerare (?), colecţia Solacolu
1.4.3.1 . / 1.a, 1.b, 1.c
1.5.6.1 I 3
33.1 . / 2
PI. 20
Hamangia IV I Gumelniţa A 1; descoperiri funerare (?), colecţia So/acolu
11.18.2.3. I 1, 2.a, 2.b, 2.c
1a
•.. . „ - - ··· - - __ J
1b
PI. 21
1.4.3.2. I 1.a, 1.b
·--···------··---·---·-----·-·-·-··---··----------·· ·---------·-· - --------------,
l
'----·---------------------------------------------------·-------------------------!
PI. 22
39 / 1, 2
H - 0,240
H- 0,242
PI. 23
Karanovo VI, fazele I - III; necropola Vama
39 / 1 Vama li, 2 Vama I
\!/'
\
,, \.
\
)
~ 12
Pl.24
Karanovo VI, fazele li - III
1.1. I 2 Goljamo Oelcevo; 11 Karanovo
1.2.1.1. I 1, 3 Goljamo Delcevo; 9, 13 Karanovo
1.2.1 .2. I 7, 8 Vama ; 10 Karanovo
1.2.1.3. I 4 - 6 Goljamo Delcevo
1.7.1. I 12, 14, 15 Karanovo
2
11
\. \ \ 3
~-~-\~~/ 8
~---- - -------.
--- .
5 , __
"il-'•••
~"
--- --·- ----,.;-~
··
6 :'
!
'
,,,/ ) 9
~ .... .:.~
4)./
IV'
\~ l P'/ 710
PI. 25
Gumelniţa A2 - Karanovo VI, faza li
1.2.2. I 1, 2 Ovcarovo; 3, 4 Hârşova; 5, 6 Tangâru; 7 - 9 Medgidia; 1O Karanovo
1.2.3. I 11. Goljamo Delcevo; 12 Medgidia
,--- -=---
~~ !
---~------------
~· -
~ ----·----
? 21
~ - -·-------- -- ------------------- ------------------ - - - - ------,
~-=
. ' I 'j
~
~
'
. - '
_. 13
'
l
I
I
I c- ..;?"--,. 4 -- ,
I '----- • 14
~ „5
!
i
~~~~;: ~~=if~{i!~ ·- -i 15
~W(.ilitlt1;.;-:,;;,. :l)t.P'4JJ _)
:~:~:.:::z;:-,r? 16
~'~10 ~\\1~1Î: ---~

...... ,,,~~~\\\ 1
-~ ~l..r~
I,__
......,._,,-.v -L
!
( __
-:: ___ J_____
\}> 11
~-- ---~- _&;Y/

I
I --·- -- _I_-- 12
IL __________________
-------------------------·-·--------------·--·--·------ --·-·------------·-----·--·----------------·-·----·-------------
PI. 26
Gumelniţa A2..:. Karanovo VI, faza li
1.2.4.1. I 17, 18 Karanovo; 1.2.4.2. I 13 - 16 Drama
1.2.5.1. I 1 - 8 Vama; 9, 1O Ovcarovo;https://biblioteca-digitala.ro
11, 12 Hârşova
~1
;;-7·--.·-------::;-1' 1\i.li!li!I•· · 6
!l ' ~
,, .
I l .
'·
""J5
7
I ~~
;;-;
~3
r ·········„···-····-···-······---·
~~4
„
~
5 1i<
•
i
I
L~
·-·- -- - - - --- - -L- -- - -··
PI. 27
1.2.5.1. I 1 Goljamo Delcevo; 2 Kara novo; 3 - 5 Hârşova; 6 Blejeşti ; 7, 1O Pietrele;
8, 9 Cuneşti
,---- ----------·-· -- --·--· ·------------ - --·-·--·-·--·- ·--· -----~·-····-- ·- .„. -- ·-· --
~!?
1 1,~;~-~--1
'~„.......~
- ~ 7
I 8
I
2
9
3 r,
"4
4
I
I
10
/.
<;
"
I
I
I
I
I
~~--- -- ·--- -·---·J 5
- )a îi •
~~ 11
~~ i- 712
"'---- -
~---I #13
···-··„-·····-·-····-·--„--·--·· ···-·-·- ···-·-·-·-·---„·-···-·-·-·-···- -·-··-·· .······-·····-· ·--··-- „ ···-
PI. 28
Gumelniţa A2 - Karanovo VI, fazele li - III
1.2.4.2. I 7 Hârşova; 8 Medgidia; 9 Cuneşti; 1O, 13 Karanovo; 11 , 12 Vama
1.2.5.2. I 1, 4 Cuneşti; 5 Hârşova ; 2, 3 Carcaliu; 6 Vama
4
H - 0,118
PI. 29
1.2.1 . I 1 Hârşova;
1.2.5.1. I 2, 3 Hârşova ; 4 Ovcarovo
1.2.5 .2. I 5 Drama;
1.2.6.1. I 6 Ovcarovo
1.3.2.2. I 7 Vama
1.7.2.1. I 8 Ulmeni
2
PI. 30
1.7.1. / 1, 2 Goljamo Delcevo; 3, 4 Medgidia; 5 Karanovo
.1 ---------------- --------
I -1~:'~"'\
;-:-7---}
kJ;4'.f>;~"
14
,.,
~
2
""10.~:t I ~
""-, -----
ws • 9 '
~ 15
l .7. - · J \ 16
~6
( I \ 17
Q \8 W'
"'~V IDg
WIO
~ ll
~1 2
w13
PI. 31
1.5.2.1. I 11 Goljamo Delcevo;
1.5.3.1. I 1 - 4 Cernavodă ; 5 - 7, 9, 1O Hârşova ; 12, 13 Goljamo Delcevo
1.5.5.2. I 14 Vama; 15 - 19 Ovcarovo; 1.5.8.1. I 8 Hârşova
QD 3
7· 5
i
PI. 32
1.5.9. I 1 Cuneşti; 2 Blejeşti ; 3 Vama; 4 - 7 Pietrele; 8 Goljamo Delcevo
·---------·-- -··-
:··""'"'~"""r-------\
L_,,,/' 4
•!:«.:._.-.-U."\
~\ ~ I:'\,-,
I
I
I
I
!
I
\~-1 /5
I
I
12
'• - _, __,_-- _l
\ l '6
\ I J7
....
"'
ci
Oli ]
I
i
8
PI. 33
1.7.1 . I 1 Cuneşti; 2 Tangâru; 3 Pietrele
I. 7 .2.1 . I 4 Vama; 5, 6 Goljamo Delcevo; 7, 8 Karanovo
!"""
!
-·--1
3 I
~5 6
I
I(()
I
I
I
s I
I
9
I CD
r-
o
F I
_J IO
R-=i11
~ =------,--- •- 1I 13
I
w
12
I
I
15
I
20
I
1 _J
- f. zele 11- 111
Gume17~
PI. 34 • a A2 - Karanovo VI, a
Hârşova;
1.3.2.2. 11,212 Vama 3, 4 - 6 Goljamo Delcevo,
. 7 Vama; 8 Pietrele
11.11 .1.: 14 Hârşova

11.11.3. / 15 Goljamo Delcevo,
. 16-18 Vama
11.11.4. Vama ·
- ~ietrele; 13 Blejeşt1
1
JI. 12. // 9,
11.15. 19 10
PI. 35
1.7.1. 14 , 5 Vama
11.13.1./6, ?Varna
11.13.2. / 1 Pietrele
11.14.1 . / 2 Cuneşti
11.14.2. / 3 Goljamo Delcevo
©I
(f_E} ID' 2
<D
~r-~8
w
1 12
CC
\\
Yr
!j/
21
11
~
PI. 36
11.14.1. / 1, 7, 10 Goljamo Delcevo; 4 , 8 Cuneşti
11.15.1.1. I 2 Cuneşti; 3, 11 Hârşova; 9 Goljamo Delcevo; 13 - 16, 21, 22 Karanovo;
19 Medgidia
11.15.1.2. / 6, 20 Hârşova; 12, 18 Drama
11.15.3.1 . I 5 Hârşova
11.15.3.2. / 17 Hârşova
r·-···-··-·--„··-· ····--··-··„···-·-··--·„··-··---············-··-·„···--·-·-· ..........-„„......-„.„„.„.„ ..„·-···-·-······---„.„...„..„ ..„„ ..... ·-···········--··--··-··-· ..„......... „ •._ .• „. ··-·-··-·--····-·-··········-·--·- ..... „....„ ..... „....„.„.„„.„.
!
I
i
/
\ '' '
10
I
I
I
I
I
L ...... ·····-····--···-······--·····--·--··-·-----·----·-·-----·-·-·-·-···-···--·-··-····--··-·--------··--···--·----··-·-·-······-···-··-··--·-····-····-··--·----····-···--··--··-··-····-·-·-·····-· ···················-·-········-·-··-___!
PI. 37
11.15.1.2. I 1 Cuneşti; 2 - 4, 6 - 9, 1O Kara novo
11.15.2.2. I 5 Luncaviţa
I ~ -1--- 71 '\
2 8
""
9
5 7
"""
IL___.
PI. 38
11.17.1.1. / 1, 3 Goljamo Delcevo; 2, 4 , 5, 7 Hârşova; 6 Ovearovo
11.17.1.4. / 1 - 6 Ovcarovo
5
I
I
I
„ - .. - ---- - ~
PI. 39
11.25.1. / 5 Pietrele, 6 Karanovo
11.25.2. / 1 - 3 Hârşova
11.25.3. I 4 Hârşova
11
I1
I1
11
1I
J..L - - - - - -- - -
4
~15
PI. 40
31 .2. / 7 -10 Goljamo Delcevo
32.1. I 5, 6 Goljamo Delcevo
32.3. / 11 -14 Goljamo Delcevo; 15 Vama; 16 Drama
32.4. I 1, 2 Goljamo Delcevo; 3, 4 Cuneşti
----------------·-···----·--------·--·----------··„·-·------·----------·-------------·-„-·-·----·-·---·--····-··-„-------------·-------·--~
'
~l
~3
4
10
!
Il--·-------„----·- ·-·----· ------·· -------·-----·----- --------- ------- i
PI. 41
Gumelnlţa A2 - Karanovo VI, fazele li - III
34.1.1. / 1 - 3, 6 Goljamo Delcevo; 4 Pietrele; 7 Hârşova
34.1 .2. I 5 Pietrele
34.2. I 8 Goljamo Delcevo; 9 Gumelniţa
35. I 1O Goljamo Delcevo
L-1::--is
----- - __fl' ~ 1 ··
L_-=-_L____ _-..
- ·1
· 6
\~ -- ---··----
----~1 - - - ·-- · - 8
~ ~
----
_____t _____ ----=\ --
-'iiJ_~=--
i
10
L- ------···
PI. 42
Gumelniţa A2
36 I 1 -4, 6 - 10 Hârşova; 5 Cuneşti
.. - ---· ·-- ···-···-·-·····- · - - - --·-·· ·--·-··· -·-···-· ·-·-·--·-···- ······--····----·····-····--··--·-·-·- - ····-· -·---·--·- ·-------··· -·--- - .. ... ·--···--·-··--····-···-·----· ·-··-···-···-·- ·--··-···- ·--·--·--··- ··,
~2
~_[73
~'
5
QJ'
~8
n --1
~10
~-:-j, li
"---~ p ;-~-- -·-)
~ I ~ 12
~~
13
~[714
~15
PI. 43
Karanovo VI, fazele li - III I Vama li - III, necropola Devnia
1.2.5.2. I 8, 14
1.2.6.1. I 1 - 7, 9, 11 - 13
1.5.9. I 10, 15
.··-----··---·-·---------·--·----·--,li
C01
ZCI73
~5
ED6 ~7
~12 ~13
PI. 44
Karanovo VI, fazele li - III I Varna li - III, necropola Devnia
1.5.2.2. / 1
1.5.3.1. / 2 - 4
1.5.6.2. / 5
1.5.8.2. 16, 7
1.7.2. / 8, 9
li. 15.1.2. / 10, 11
31.2. / 12, 13
5
2 3
6
14
8
7
L _ _ __ ____ _ __,
PI. 45
41. / 1 Lişcoteanca (A 1); 2 Drama (li); 3 Cuneşti
42. I 4 Pietrele; 48. I 5 Pietrele; 40. I 6 Hârşova ; 7 - 8 Pietrele
---·············-···-·····----··- ·····1
---....
• • :i.
-
o 175
- - " '-''.j" - - - - - - -- --,., 3
- - -- -
I
_J
PI. 46
Gume/nita , A 1 - Karanovo VI, faza I
A.c. pictura cu grafit I 1. Chirnogi ; 2 Hârşova ; 3, 4 Tangâru
~rrrnnnrrrr....,...-------..
4
1 - --- ~
I
5 I
I
I
~
o·
-- -- 6 7
PI. 47
Gumelniţa A 1 şi A2 - Karanovo VI, fazele I - li
A.c. pictura cu grafit/ 1 - 7 Ovearovo; 8, 1O Tangâru; 9 Bulgaria (loc. necunoscută)
r------------····-··------·-··-·-····-··„·-·-------------------------------····-······--„-·--·-·---------------··-------------··-··---------------------····-------·-·-·--··--------------·-1
' j
!
8 I
; I
i I
i i
, I
L-·------------------------------------·-----··------------·-··--··-·---··-·-------·-·-------·---j
PI. 48
Gume/niţa A2 - Karanovo VI, faza li
A.c. pictura cu grafit I 1, 2 Hotnica; 3, 4 Vama; 5 - 8 Goljamo Delcevo
3
•
'~~ 5
te~~--~;=-~~ 6
\
)
- - -·- - :-.=---:_ - _/
7
PI. 49
Ac. pictura cu grafit I 1 Atmageaua Tătărască ; 2 Tangâru; 3 Karanovo; 4, 6, 7 Hârşova;
5 Cuneşti
~3
5
PI. 50
A.c. pictura cu grafit I 1 Goljamo Delcevo; 2 Gumelniţa ; 3 Ovcarovo; 4 - 6 Vama;
7 Cuneşti
1
2 3
PI. 51
„vârtejul" I 1, 2 Vânătorii Mici; 3, 8 Ruse; 4 Gumelniţa; 5, 6 Cernavodă;
7 Goljamo Delcevo
I"'''""'"" „.„ ...... „„„„„„ ............ _, ..., ...„ „ „ _ „ _ _ _ „_„,.._, _ _ „„„„ „ ......................„.„... „ • • „„. .... „„... _,..„„_,„„.„ ........... „ .... „„„.„.„ ...... „„.... „„.„. .. „„.„ .... „„„ ........ „„............„„.................. „ ... „„... „.„„....... „ ....... „ ... „„ ... „ ... ]
1
I
I
I
I..„... „ .... „„„.......„ _... , _ „ ,_____ ,_ _ _ _ _ _,_,„_ „._,..„ _ _ _ _ _ _ ...... _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ,.._.., _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ·- - - - - „...- „ . - - - - - · - · - · - - - _ j
PI. 52
„S"-ul pe suprafeţe circulare / 1 Hârşova; 2 Ruse; 3 Sultana; 4 Goljamo Delcevo
2
.. !)168 „„ „„
j.._ ____ _ -::...::::...-=-=-.,.0·!60 _ -- - - - - - - - ->I

.„... ~"'""'"
'----------·------------·---
PI. 53
J
Gumelniţa A 1 şi A2 - Kara novo VI, fazele I - li
„S"-ul pe suprafeţe circulare I 1, 2, 4, 5 Tangâru; 3 Kodjadermen
1
.-:-~~_..-.~:.:.: ; :.·. ~:.~. ~:-:.\ '·\
~~"
:~
3
PI. 54
Două sectoare de cerc I 1 - 3 Ruse; 4 Vulcăneşti; 5 Dodeşti
---- --· . -- •.. -- ···-···-·- --- - .. ····- ...... ·--···············
··· ······ ············-·····---- ··-
·········
-·· ··- --- ------····------
---·········· - .... -·- ·-·········-
--· - ..
·--···--·· .. ···-··--··-·· -····-·· --- ····-
1·
j
PI. 55
Gumeln
Două seiţctaoaAre1 şi A 2 - Karanovo VI
de ce rc / 1, 5, 6 Gu , fa le I - li
melniţze
a; 2, 3 Cernavodă; 4 Mechk
ur
.... ···-···-· ··- ····-···· ..... ·-· ·-·····-··· ··-·······-··· ·····-·--··-···
-- - --- ·-·-· -- . . . I. 2
\
\
\
\
\ I
\ I
'I
u
PI. 56
Motive cruciforme/ 1 Petru Rareş; 2 Tangâru; 3 Goljamo Delcevo
(
~-,
-
1
~ \••
,.
•·.',\\•,
, ~ ~,,
I
I
-. \ \
I
I \
I I
I
I I
I I
,,I I
I
I -- -- 0 .!60 - - - - - ---1 2
„ ........ ~ *"\os.,,.....: '\'..!/} 4
~-· ,.._·.,.- -...,-·--,. ::~~~-'rl 4
~'f>
,"
'l) _
' _
»_,,
,„'
~-~
i(
..._,,,. ,.
'
PI. 57
Gumelniţa A 1 şi A2
Mandala I 1, 2, 3 Tangâru; 4 Gumelniţa
2
f)_/6.5
I
!
. !
I
I
PI. 58
Gumelniţa A 1
Mandala I 1 - 4 Tangâru
1
2
D
4
PI. 59
Gumelniţa A 1 şi A2 - Karanovo VI, fazele I - III
Mandala I 1 Tangâru; 2 Gumelniţa; 3 Cernavodă; 4, 5 Vama; 6 Ulmeni
r ....
·---------·------------------·--·------~·----.-----
i ,..,,
---~-·- ' '- ~~~~
I Hf~-;fţ~~~l I ~-- ---iS

mi----~-'
I l1
I
I
I
-- T ......__.
' ,_
··-
I
8
- - - - - -- -- - - -- _ __,.. 2
PI. 60
C.a. şi C.b. excizia/ 1, 3 Tangâru ; 2 Hârşova; 4 Goljamo Delcevo; 5 - 8 Ovcarovo
- - - - --- ------------- - - -- - i
I
:c =b1 I
I
!·~2
ia b4
~5
~--------
11
!:=:===~ 12
1-
1 6 7
I
I
:: · ··----- .„~J..
~ .•
II ' - '-.......__.-'.'.'._L _ _ _ _ _/ I
Î------------------------------- -------------------------·--·- ---·-----------·----·--·---------·-----·----------------------------------------------------------------··- -----_J
PI. 61
G.b. pliseuri şi G.c. caneluri I 1 - 5 Ovcarovo; 6 Tangâru; 7, 9 - 11 Hârşova;
8 Goljamo Delcevo; 5 Căscioarele
1 2
3 4
PI. 62
G.b. pliseuri şi G.c. caneluri I 1-5 Brăiliţa; 6, 7 Goljamo Delcevo
PI. 63
Gumelniţa A2 - Karanovo VI, faza li .
G.b. pliseuri şi G.c. caneluri I 1 Goljamo Delcevo; 2 Lişcoteanca; 3, 5 Brăiliţa; 4 Hotnica;
6 Gumelniţa
.~ ···-····----·
1
PI. 64
G. decor în relief I 1, 2 Goljamo Delcevo; 3-8 Căscioarele
--·---- -------·-----------·----------··- · - - - - - - - - - - - - - - · · - - ---,
cL1 2
I
~ c_-:~ 4 ·
3
c__- ~ 5
~6
10
PI. 65
Gume/niţa A2
G.e. reprezentări antropomorfe I 1 - 10 Căscioarele
~1
7
~=- ~o
1
-rHr\~ ,t,, 1''' - 11
i:: ~r 1.1 ~ 1~:
I'~ ', .
•
,:,fi .) :/i
~ D9 1·\ :·-1:
I l··JI ., .i - fc-:·r
~11111' \~: .:\\,.\:;}
5 ./.
m-18
\· ,' \ 1\ \r
\ \\ \ • ~. l ' \ \ • l
\ I ' I \ ~I
,' \ \ \ ·, I
\ \ \;'
4 • ,1 \ ·\ I I
"--' 11
:..~
~~~~~~~~~~--~~~~~~~·_____J
PI. 66
Gumelniţa A2- Karanovo VI, faza li
H. barbotină / 1, 11 Hârşova; 2, 3 Căscioarele; 4- 7 Pietrele;12 Lişcoteanca;
8-1 O Goljamo Delcevo
2
,,.
----
.... ....
'
PI. 67
G.a . butoni şi G.d. brâu alveolar I 1 Cuneşti; 2 Tangâru; 3, 6 Goljamo Delcevo;
4, 5, 8 Căscioarele; 7 Hârşova
• I I • / I ( ( I I/ I 1 1 l f
I I 1 I I,'
r/
I,,, I
/ / I / I (I I f f i / / I l i /
I f I l i I I I I I/ I
f(/ f/
1 /
l l(l 1 1111 1111 11 11 1
11 1 11 1 11 111 1 1111 1
7
o
11 1 11 1 11 1111 111
,\ \\ I I' \'
1
~ ,t::
, dt \ l l \ l l lllll
11: \ 111!
\ \\ ~ \ 1 1 \ \ I I I I I '
\ ~ \\1\\ \ \\\\',\
\,,\ 1\1\' 11 ''
' \ 'li
~~\'\ \\l\ i ;
l
8
. \.\\'~,\\\, ,
H capac - 0,035
~10
J
D-0,110
H vas - 0,083
PI. 68
D. impresiuni I 1 Tangâru; 2, 7 Hârşova; 3 Drama; 4 Ovcarovo; 5 Ciolăneştii din Deal;
6 Ulmeni; 8 Cuneşti; 9 Medgidia; 1O Goljamo Delcevo
7
PI. 69
D. impresiuni I 1 Brăiliţa; 2 Blejeşti; 3-5 Karanovo; 6 Glina; 7 Medgidia
~
H - 0,160
PI. 70
D.b decor ,,în paranteze" I 1 Atmageaua Tătărască; 2 Goljamo Delcevo; 3-5 Căscioarele ;
6 Cuneşti; 7 Ciolăneştii din Deal; 8 Vidra; 9 Rumanja https://biblioteca-digitala.ro
(Nova Zagora)
------·-----··
,----------1
3
Q2 · · -j
'
I
I
r-----
I
(>; /Ol ··· - - - - -
: 7
'~.
I ~ :a
()9
10
Jr;;}_I ~ ~ llUA~~;;~~, ,
PI. 71
Gumelniţa A 1- Karanovo VI, faza I
B.b. incizii incrustate cu pastă / 1 Costineşti; 2-4 Constanţa; 5-6 Hârşova
Gume/nita , A2 - Karanovo VI, faza li
B.b. incizie şi F.b. scrijelare incrustate cu pastă/ 7, 8 Ruse; 9-11 Goljamo Delcevo
3
,-~~~~~,...,,...,_,,,----..,.-,.........-~
'
PI. 72
Hamangia IVI Vama I - Gume/niţa A 1
B.b. incizie şi F.b. scrijelare incrustată cu pastă/ 1 Corbu de Jos; 2, 4 Durankulak;
3 Turnu Măgurele; 5 Palazu Mare
..................... . .. . ............................................................................................... ... .............................................................................................. .......•.......•.....
9
8
PI. 73
Hamangia IVNarna I - Gumelniţa A 1
A.a. pictură „crudă" şi F.b. scrijelare incrustată cu pastă/ 1 Costineşti;
2, 5, 6, 8, 9 Durankulak; 3, 4, 7 colecţia Solacolu
r····--··-······
II '-.,~-<~
il'.3 1 ~2
I / ''-
~~~~3
e:::.,-t~::::f --- -~cJ
::. - 5
~K~
k~~---
~(~-·i
~
-~~
--..::::____J.:::::::;·;.'::::"v· ~ 4 ""'::,.._o
I \;~
~
.V ~I!
/!>•'!'
\~~
~
~·;f?6 '
- \\ /\ I
9
î~~:-~~
·~
~
~
-·- -=> - 7 ~
-,
PI. 74
Gume/nita , A2 - Vama 11-111
A.c. pictură „crudă", Ac. pictură cu grafit şi F.b. scrijelare incrustată cu pastă
1-5, 7, 8 Varna; 6 Goljamo Delcevo; 9 Hârşova ; 10 Ovcarovo; 11 Durankulak;
12, 13 Medgidia https://biblioteca-digitala.ro
~~~~I
I
i
l
I
I . '
I ~ --mmM-._ : 2
I ~
I
I
I
I
I ' .
·~;1:
•
:
·
.
: .
.
I
I
-~-=:::=--:=.
-- --
-~ - - -~~ 4
__ ,_ _... „
- --
--- -
---- _.!:/ •
.;
PI. 75
Gume/nlţa A2 - Karanovo VI, faza li
Ac. pictură „crudă" şi F.b. scrijelare incrustată cu pastă/ 1 Tangâru; 2, 3 Ruse;
4 Goljamo Delcevo; 5 Hârşova
3
H - 0,054
H -0,070
PI. 76
Hamangla IVI Varna I - Karanovo VI, faza I
O.a impresiuni / 1-4 Drama; 5 - 7 colecţia Solacolu
H - 0,061
H - 0,035
PI. 77
Gumelniţa A2
A.c. pictură cu grafit I 1 Siliştea Videle; 2, 4, 5 Lişcoteanca; 3 Carcaliu; 6 Chirnogi;
7 Sultana https://biblioteca-digitala.ro
H - 0,500
H vas - 0,220
PI. 78
A.b. pictură înainte de ardere (pastă albă, galbenă şi roşie) şi A.c. pictură cu grafit
1,2 Cuneşti, 3-5 Sultana https://biblioteca-digitala.ro
D vas - 0, 160 1
Dmax - 0,520 2
PI. 79
Karanovo VI, fazele 11-11/Narna li-III
A.d. pictură cu aur I 1, 2 Vama I (M.4)
•
/ ,/
/ /
';__J
. \
„„_
'· \:{
::
·{'
•.
·;::
ro
"O
o
>
>CU
z
m .
.
. 1
l:J\2
~ "=D3 ~ ~·
:~·:
. '(((((( ~)))))))!
4
.,.
..";".'....,;,.--.. ~-,.
G/
12 13 ~4-::=a
i
--------·---------------·--··--·····-·-···--···------------------·--···--···--···--···--······-····-·····-···------···-----·-···-------···--·-·----·- ········-·-·-·--···--„·-·-·-········--··-··········-·„·-··-···-------·-·-·····-··---··-··--··-··· ·········-----·---·-··----·····„···-·-·„··-·- .„..,,,_,,„ ••.„ .....„, ____,,,...„ .....„ .•...______________________ .... „„.!
PI. 81
Gumelniţa A2
1-13 Complex de vase - Năvodari
:' . ,....., ..
:· :, . :r : 1 · I
} '.. :'' :..~
.\
: j i . '.i
:·! :( . I ··•.
1~ .:' ~ { : .'
: ·'<ii :
·;::
ro
~
>
>CO
z
r
~ <O
- ----
D - 0,650
D - 0,245
8
D - 0,470
PI. 84
1, 2, 4 - 8 Hârşova (1962); 3 Medgidia
PI. 85
Gumelniţa A2
1 - 16 locuinţa L. 12, Hârşova
~' ~qa LJ?t ,'
- "· -r - 7 ·-.-·
'V1 L/2
1
·, __ _ ~ ~•.I::=?
W,w.GJ Q \ ~, ~-D
\V~ "--
~D
'<1 5 (
-D ' ··-·- . •
13 \.li
- --···
14
6
,,n ~j: ·,:'M\:;,,;~:rw
111 111 111/fl/1!11•
11 1 11 111111111111
111111111111111 •
•\:~:: ,:.1,1::.:,,·.!,l.YJ'
1
--) \__ "

·::"•11111111·
, .I1~\\1;~):1': :::•
\~,~;ts~·1,
~
'" "'--~2 " ))\) „ 18

·-·-,
.r i
~-„
F-·~„-
r?> / , II , .
(~ L?\l]
I ' ~ ! { I
' '
''
"'--- 24
J
I
o 10 20
PI. 86
Gumelniţa A2
1 - 32 locuinţa L. 12, Hârşova
L{)
:::J
.....
<CU
O>
c
ro
I-
~E35~1 ;/~~„.;/
..----..---.. 8
~rn9 12
10
ICl
CA.S JS/Ll
db
1 romrn 13 ·::;v :\~ ~:,~~\>"}- h\l:"~
:~~ţ{:l(;j{6t it
'"t~~#~11·
il::?.,
I
\~~i~~i~
PI. 88
Gume/nita, A2
1 - 14 locuinţa L. 1, Căscioarele
0 CI
IOl
CX III
c
•
......
• • „•• ~
. . „•. „ ••
i
..........
„ .• ····--
~~::::9:.w<=~-
„••• „.„••
..„„„.. „..„-.
...
1 ••
CAS57/l.3 • •• t!.'·.!
4„
I ~ 1 ·-"··· ••••• „
l............. ····---···-·-·--·-·-·--·-··-·-····--------···-·-·--·········
PI. 89
Gumelniţa A2
1- 5 locuinţa L. 3, Căscioarele
c.o
·c
ro
"O
o
>
>CU
z
Q)
cn
ro
>
Q)
"O
C\I X
q: Q)
·c:Q;......"' ua.oE
o; e r--.
• :::S I
a.. (!) ......
L{)
co
2
-·
„
~
'
;~r.·
...
~·
,~
··1,.
'.
.;;.;"
"" ~. ~-·
,.,;'.
~
.,,
~ .,.: ---.-.
'
PI. 93
Gumelniţa - Karanovo VI
A.c.c pictura cu grafit / 1 Mechkur; 2 Gumelniţa; 3, 6 Plovdiv; 4 Dolnoslav; 5 Ratcheff
3
0,036 X 0,050 4
PI. 94
Gumelniţa A2 - Karanovo VI, fazele 11-111
43.1. şi 43.2. / 1 Hotnica; 2, 4 Teiu; 3 Căscioarele; 5 Brăila
\.!)
O'\
o
o
H - 0,154
4
H - 0,210
3
PI. 95
Gumelniţa A2 - Karanovo VI, fazele li-III
45.1 . şi 45.2. I 1 Stara Zagora; 2 Brăiliţa; 3 Carcaliu; 4 Gumelniţa ; 5 Sultana
3
0,050 X 0,035 X 0, 160
-- 1b
PI. 96
Gumelniţa A 1 şi A2 - Kara novo VI, fazele I-III
44. I 1a şi 1b, 2 Gumelniţa; 3 Hotnica; 4 Mechkur; 5 Vităneşti
L- 0,240
L - 0,265
4
L- 0,142
H - 0,110 9
L - 0,230
PI. 97
Gumelniţa A2 - Karanovo VI, fazele 11-111
49. / 1, 2 Plovdiv; 3 Stara Zagara; 4 Carcaliu; 5 Hotnica; 6 Ciolăneştii din Deal; 7 Azmak;
8, 9 Căscioarele
2
~ .._ ...
L - 0,205 3
L - 0,260
PI. 98
Gumelnlţa A2 - Karanovo VI, fazele 11-111
50. / 1, 2 Gumelniţa ; 3, 6, 7 Căscioarele ; 4 Stara Zago ra; 5 Vidra
1b
2
H - O, 176 I O - O, 180
PI. 99
Importuri ceramice În nivel Gumelniţa A2
1a şi b Năvodari - import Cucuteni C; 2 Gumeln iţa - import Cucuteni A3
I
- _ _ _ _ -1._ _ _ _ _
1
2a
3a
Q, 115
2b
3b
PI. 100
Importuri ceramice În nivel Gumelniţa A2
1 - 4 Brăiliţa - importuri Cucuteni A3
1 2
PI. 101
Capace zoomorfe I 1 Gumelniţa; 2 Ruse;
Vase ornitomorfe I 3 Căscioarele; 4 Sultana
2
PI. 102
Vase zoomorfe I 1 Polska - Kirilovo; 2 Vlădiceasca; 3 Goljam Izvor; 4 Gjundi - Nova
Zagara; 5 Sadievo; 6 Hotnica
PI. 103
Vase zoomorfe I 1 Geangoieşti; 2 Căscioarele; 3 Gumelniţa; 4 Colgeac (Prahova);
5 Teiu; 6 Luncaviţa
3a
1
3b
PI. 104
Vase cu motive zoomorfe şi antropomorfe aplicate I 1 Sultana; 2 Gumeln iţa;
3a şi 3b Medgidia
N ro
c::
ro
::!:::::
:::J
(/)
-.:t"
CO'
>
o
""'
.....
ero
I
(")
c::
Q)
E
.....
Q)
"O
ro
:o'
.o o
~
N
CO'
::!"'
c::
Q)
E
:::J
C>
ro
-
..--
...--
--
--~
o
E
o
Q.
e
oI'- "'
CI>
-
c:
...-- CI)
"'
a... :s
5
7 9
PI. 108
Vase antropomorfe „orante" I 1 Kamenar; 2 Karanovo; 3 Zagorci; 4, 5 Vidra;
6 Zîmbreasca; 7 Jilava; 8 Tangâru; 9 Siliştea Videle; 1O Gumelniţa; 11 Sultana
\\ ~
',~, .1".1'.1.1
: ,~,, .1/"1
:
I
I
I
„...„...... ,
... , , ,
„':<., I
,,.1.1 \ \
::
t -
„,~~
•,1
/
.
\
I )1\ - 1
3a
1b 4b
PI. 109
Vase ~i suporţuri antropomorfe „cariatide" I 1 Sultana; 2 Hotnica; 3 Glina;
4 Gumelni ţa
1a
.
a
., .j1·
' .
...,
~
1','
2a o
'
PI. 110
Vase antropomorfe, reprezentări masculine I 1a , 1b şi 1c Gabarevo;
2a şi 2b Măgura Jilavei
--1
;,.
Pl.111
Capace prosopomorfe şi „măşti"/ 1 Osikovo; 2 Ruse; 3 Ovcarovo; 4 Plovdiv;
5 Hotnica
c=r~-~ 2a
1a
~
~--' 1b
I
\ \ 2b
~ · .-~,
57-. : CJ:)
.l , \
~%;+?,;, ---~
d· ~ .
~ '
~i8 1 ~_1_1 _·!_1_1_ ~ "'~!•::111;:\,

1
3b
~ .'\.
'
.. ' . J , \
' ) .J , , \
-" '
5
~_:_l___'.i~-- LZ~
L - . ,\ ,
)/
4a 4b
PI. 112
Capace prosopomorfe I 1 Orbeasca; 2 Sultana; 3 Vidra; 4 Ciolăneştii din Deal;
5 Comana; 6 Vităneşti
/ \ f~f
·. ·-·· r
(.-~'~~I {'··.~'.'·' ii ~.
j„,J }l~h)ir;/(
I /;'f'c9
)
1
\ I - ! i ,\ "~ '-' ···
\
\, / C ; . /l/'i
--R ··- I lp-p,'ff(,
<c:.":::::;:: : ::.:;:=..-__J
2 3
,,,.---- .. ~
~
~~"i~~~
<Jl{~-f) ,<~~~L!~:~~p
~;·"~
~~;:~~7,-.~~~ .·;;,:r,~fJ;f/
''-\ ţii'? 1p„
\ t
''°t l f !
' ··~.:~i"Jţr;::"'
~\-iţ;c~ 5
""----
\\
\
}'i
.,s\\'iiitu~
- 6
:::::c:c•
\
'
.J
PI. 113
Capace cu mânere antropomorfe/ 1 -4, 7, 8 Căscioarele; 5 Ciolăneştii din Deal;
6 Gumelniţa
F ·-;;- ;· „.-:--„-- .- - .... ~ - . r~~--· --··· ----...
lI'
'I r;i., • . ;..1.i·:'!""!
1
:!~J i!
L',11. 'I •
<!.lh ;, 1
I•'"'"' „„,'\,11"'1""' ... •t!-' ',..J..
_.T1;!,:~t!h'i~i ~ -~)
\' ·Ai{
'' )"~ 1 1· „ .:-'n111•;_v,
- ,,.„,(:;,,
\ ,\
r.... ~ (~I
, ;' ·<<-....,. .., .„ -'//...-.......,,.„.,../„.,.../\, V) /\
r\\''. r\.l\'~. i':. } /f
'/J
lHfi (). .. :+'j.,.,
r·f:.. , -
IJ
• •
-
>IJIJ11J!Ji)''
(
~'i'.-.·.·>''>-.~§)
..
·-.',(/ r;
(. '4
,~-'
,/j
/"'";"'' „-
'_,,/ ~>-;„
./~~}
/_,,,.~/ / / j
„'/<"' /
I
\ • ·1 - .·· -~·
'j
: .· I , t;<'·,-.. . _:., . • w i.J ,_t
•· Î / ~~t t. i ( . ~.1;, /////;
~
~ r}'.~(I/ . •l'~J;1·
/~ ~„,~ \ , ~._~ '" 1_, ·.l;:„
„~
\ \, ,_ _ #
}:-.. .
.,....."'
'if'4 f
,, ,!f;,(I~.{~,
-
.J<..
,·kt, .;,.v:""~
'1t. .,;' ~
~'$
{ f'
-""' „ ...- ~.;::-...
?
~:'.'.'°.·/ ~/
r" "; _
" - - - - .-qi ! t~ :„ j„·~'fa~v /
\. -''
i
,\
_;,·,/ 2
_..:.-::-_,
'
--~ A
~~
1b
4
PI. 114
Vase cu atribute umane I 1a şi 1b Aldeni, 2 Grădiştea Ulmilor; 3a şi 3b Vidra;
4 Gumelniţa
co
c
co
~
:J
(j)
C")
a;
~
co
o
"(3
cn
>CO
u
~
N
I
·;;::
ro
"O
o
>
>CU
z
ro
c:
~
--
00
N
o
......
-ro
.....
::J
ro
<O ~
...........
...... (/)
__; ro
a.. >
I
TAB . li - MOTIVE SIMPLE
I MOTIVE
PUNCTIFORME li MOTIVE LINIARE 111 MOTIVE l_INC•HIUL~RE V MOTIVE CURBILINII VI M(1TIVE (IP( 1.lL~RE
ORGANIZAREA DECORULUI PE SUPRAFETE CIRC ULARE

~--,---------------!
cerc unie
concentr1ct- s )uala
45 46 47 48 49 ~ 54 118 119 120 121 122 123
50 51 52
1~1 l~I ICDI c I J10 I\ J (tfilD l~l /

J
~ €D ) -......__ I ~ \ I
l . : ~J r& 1ILr>l ~ \
~I
I
1.5 13 2 16 1 16 2 17 1 alb 17 2.1 1.7 2.2. 1.8.2 19 110

w
()
<(
n. 311 31 .2
~I &
32.1 32 2
.l ~ I
32.3. 32.4
18.1 <(
X xa X X X X X () X xa/b xa/b X
X
X X xa X X X X X X xa/b xa/b X
X
X xa X X X X X xa/b xa/b
X
X X xa X X X X X X xa/b xa/b x/a X
X
• xa X X X X X
• X xa/b xa/b •
• xa X X X • X X X xa/b xa/b x/b
• • xa/b X X X X X X
X
X
X
xa/b
xa/b
xa/b
xa/b
x/b
xa/b
X xa X X X X X X X
X • xa/b X X X X X X X xa/b xa/b xb •
• X xa/b X X X X X X X xa/b xa/b xa/b X
99 100 101 102 106 107 108 109 110 111 112 113 114 115
103 104 105
- ;==
CD 'd:> G:) ICDI ~ ~
~ ~ f) ~~) u '
0 I\
~ ~\
""'A~
'1
~
~':_) ~ \ ..I
-
11231
X
1123 2
X
1123 3
X
1123 4
X
1124 1. 11.24.2. 11.25.1.
-
11.25 2. li 'l5 3 1125 4 1125 5 1126 1127 1126
•
11291 .
" 11.29.2. 11.:ll.1.
X X X X X X X
X X X X X X ' X
X X
• X X X X
X
X
•
X
X
X
X
X
X
X X
~
X X X X
X
X X
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X X X
X X X
X
X
•
X
X
X
•
X
X X
•.,. ,.
X X X X X X X X X X X X X
X X X X X X
• X X X X X X X
126 129 13) 135 136 137 138 139 140
<> ft1 ;;-:9 ~~ ~~

s.i>:;. [i
(
~ 4d> .·:·':'
t•V.i
--- -
~1
~ \l li
~ I<
<3
w
; a.
rJl
w
34 1 2 34 .2 35 40 41 42 43 44
~ X X
X X
X X
X X X
X X
X X X X X X X X
X X X X
• X X X
• X X X X X
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X X
X
• X
X
X
132 133 134 141 142 143 144 145 146
-
~
~ ~
' IE!]
~
37
CD: EJ
38 39a/b
w
<i.
<3
w
a.
rJl
w
~46
~
47
~48
5
ţ
I
a:
u;. 49 50
X X 5y I
X
•X ~ ~
X
X X
X
• • X •
X X
X • X X
• X X X
X
X
X
~ ~ ~
1
ID l l ~ I EDll Wll €bll ~ 1 ~ 11ct?1J1c 1 11
I I
7111\ l ) I([[)
51
1)1110 ) ~ l
~t' I
~I
w
UJ ~
u...
~
I
u
Cf)
UJ
o
UJ
::. 19
o::: TIPURI DE FORME 15111 1511 2 15 12 15.13 1. 1513 2 16 1 16 2 17 1 alb 17 2 I 1.7 2.2 18.1 I B2 1.10
ou... Tracia de N xa X X
~
- :c Bulaaria de NE xa X X
;·a Litoralul vest-oontic

Muntenia X
xa
xa
X X X
X
<:>
5 Dobroaea xa X X
Tracia de N xa X X
~a Bulaaria de NE X xa/b X X
;· Litoralul vest-oontic
Muntenia
xa
xa/b
X
X X
<:>
5 Dobroc ea xa/b X
I
95 I 96 I 97 I 98 99 I 100 I 101 I 102 I 103 104 I 105 106 I 107 I 108
CDll CI ) iled:)llml ~ ~
UJ
Cf)
I
u
.~
UJ
::.
w
~
u...
TIPURI DE FORME
gjlllJ~ID
112122 1122.1 1122 2 1122.3. 11231 1123 2 1123 3 1123 4 1124 1. 11.24 2
~~
11.25.1. 11.25.2
.
1125 3.
~~
11.25.4
o::: Tracia de N.
ou... ~
:c BulQana de NE
= i• Litoralul vest-oontic
Muntenia X
I
<:>
5 Dobrooea
Tracia de N.
~ Bulaaria de NE X
;·a Litoralul vest-oontic

Muntenia l·
<:>
5 Dobroaea X IK
124 125 126 127 128 129 13J 135 136

.' 137 138 139
I ca
-ft· ..:,.„.,..
--
.. v
---- ----
. (ii;.•
UJ
Cf)
w
~
u...
1~1 ~111~1 1 ~ 1 , <>J 1 ~ li ~
-l ~;·'b.'71
·-;r_:.~
·•.::.~'
:
\~:-::·i~-4~:·
;·.:·•~
~1·
I~/
--
/ .~-~
·~
.· :
'
:
•
~ (I
I: i ~
2bJ ~
u
Cf) I·
UJ
o
u
w
UJ
o..
(/)
::. w
o::: 33.2 2. 34 1.2 40 41 42 43 44
~
TIPURI DE FORME 33.1. 33.2.1. 34.11 34.2 35
ou... Tracia de N. X
~
:c Bulqaria de NE
i• Litoralul vest-oontic
Muntenia
5
<:> Dobroqea
Tracia de N. xa/b X
~ Bulqaria de NE xa/b X X X
i• Litoralul vest-oontic
Muntenia
xa/b
xa/b X X X X
5
<:> Dobroaea xa/b X
.
116 117 131 132 133 134 141 142 143 144 145 146
~ED rnjI1-·~----1I ,~
. ~
· .. ~". ,~~-
I~
.e'
'1
~ '~
~
, ,
I
w
~
UJ
Cf)
I
u ~ I~ LI ir
u ~
~
....._...
,· ~
w \ . . ..
.-:'"
.-, -.
!.(,,.
,
-_t>·
('.
...... _,
,
o
!;:
.~ ::>
I-
(..)
w I
UJ er o.. cr
::. TIPURI DE FORME 11:JJ2 11.:JJ 3. o 36 37 3B 39a/b (/)
46 47 48 fii. 49 50
o::: o.. w
~
Tracia de N. ::>
o
~
~
(/)
u... :c Bula aria de NE
i• Litoralul vest-oontic ~
Muntenia X
5
<:> Dobroaea
Tracia de N. X X
~ Bulqaria de NE X
i5 Litoralul vest-oontic
Muntenia
X
X X
X
X
Dobroqea
<:>
w w w w w ER
8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
5 6 7
~I ~ ,~, l ~ I l ~ I l~I l ~ I D>.I<::::: I J. I ~

l ~ I IC'.'.'J .?I
12 4 1 12 4 2 1251 12 5 2 126 1 1262 alb 1271a/b 127 2 13.11 . 1.31 2 13 21 . 132.2 1.4.1.1. 14 2.1
122 123
X X X X X X xa xa X X X
X X X X X X xa xa X X X
X X X X X
• xb xb X X
•
X • X X X X
X
•
X
xa
xa
••xa X
X
X
X X X
X
X X X X X
X
X
X
X
X
X
•
X
X
X
X
X
xa
xa
xa
••
X
X
X
X X
• X
X
X
X
X
X
X
X
•
X
xa
Xi
••xa X
X
X
X
X
X
X
X
X
X X X X
• X X xa xa X X X
67 69 70 71 72 73 74
w m
68
m
~ 65 66
m
61 62 63
m
59 60
~ lffil li lll ~ ~ CD CD CD CD CD CD
1111 3 111141 11114 2 11121 1112 2 11131 1113 2 1113 3 li 14 1 1114 2 111511 11 151 2 1115 21 1115.22 1115 31 111532
X X X X X X
X X X X X X X
X X
X • X X
•
X X X
•
X X
X X
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X X X X X X X X X X X
X X
• X X X X X X X X X
X
• X • X
X X X X
X
X
X
X X
X
X
X
X
X
X
X
X
X X X X X X X X X
• X X
w w w w
38 39 40
]] I""' u
25 26 27 26 29 D 31 32 33 34 35 36 37
,,,.
<: I_) (5) ED ED ED ED ~~

jt
© © ©
15 1 2 15 2 1
X
15 2 2 15 3 1 153 ~ 1.5 4
X
15 51 15 5 2 156 1
X
156 2
X
1.5 7 1
X
1.5 7 2
X
158 1
X
15.82
CD
15.9.a/b
xa/b
1510
X X X
X X X X X X • • X
• X X X xa/b
X X X X X X X
• X X xa/b
X X
• X X
• X X X X X X X xa/b
X
•
•
X
X
•
X
X
I
. X
X • •
X
X
X
X
X
•
X
X
X
X
X
X
xa/b
xa/b X
X X X
• • X X X X X X X X X xa/b X
X X X X X X
• J X X X • X X xa/b
X X X X X X • X X X X X X X •alb X
X X X X
• X X X X X X X X X xa/b X
w
79 80 81 82 83 84 85 86 87 BB 89 90 91 92 93 94
w©
1117 11 1117 1 2
©
1117 1.3
.)
1118 11
\ CD © © ©
1118 1 2 11 18 2 1 1118 22 1118 2 3
ţD
11191
ID <D © ffi © ©
1119 2 1120 1.1 1120 1 2 1120 1 3 11.21 .1 1121 21
1117 1 4
X X X • X
X
X
•
X
• X X X X X
X X • X X
X
X
X
X
X
X
X
X
• X
X
X
X
X
X
X
X
X
• X X X X X • • X X X X X
X X X
• I
• X • X X X X X
X X X
• X X X X
• •
X X X X r X X
• X X X
X X X X
• • X X X X X X X
ww
9 10 11 12 13 14 15 16
1 2 3 4 5 6 7 8
l ~l
~ [\ Lll l\_V I~ '"'117 ,~, l~I ~I I~ l~I ~ ;>;J<::::I ;>I ~I
LU
(/)
r
w
:tu. l ~ I l<(J .?I
(.)
(/)
LU
o
LU
::;: 13.11 1.31 2
o:: 11 12 1 1 12 1 2 121 3 12 2 12 4 2 12 51 125 2 126 1 1262 alb 1271 alb 1.2 72
TIPURI DE FORME 123. 12 4 1
o
u.. Tracta de N X X • X
• • xa xa X X
" " " • • xa xa X
- ~ Bulaana de NE
" " " " X X X X
i• Ltloralul vest-nonloc
"
)(
" X X X X X
• xb
xa
xb
xa
X X
X
§
o
Muntenia
Dobroaea
"
)(
"
X
X
•
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X
X xa xa
I
I X X
•
)( )(
Tracoa de N X X
• X X X X X X
• xa xa X
•
~ Bulaana de NE X X X X X X X X X X xa xa '
:
X
;·§ Lrtoralul vest-nontoc • X

• X X • X X • xa
xa
xa
Xi
X X
X
•
o
Muntenia
Dobroaea
• X
X
X
X
X
X
X
X X
X
X
X
X
X
•
X
X
X
X xa xa
X
X X
m
69 70
w m
67 68
m
63 64 65 66
m
58 61 62
m
55 56 57 59 60
w
:tu.
fCDl ~ laJI lillJ lCDJ ICDI ~ ~ CD CD
LU
(/)
r
(.)
~
LU li 13.3 li 14 1 li 14.2 li 1511 li 151 2
::;: TIPURI DE FORME 111111 li 11 1 2 li 111 3 li 112 li 11 3 11.1141 li 11 4.2 li 121 li 12 2 li 131 li 13 2
o::
ou.. Tracta de N
" • X X
~
X X
Bulaana de NE )(
• X X
= ;·§ Lot oralul vest-nontoc
Muntenia )( X
X
X
X X
X X
X
X
•
X
o Dobrooea
Tracta de N X X
)(
X
• X
X
X
X X
X
X X X
•
~ Buloana de NE X X X l X • X X X X
• •
;· Lttoralul vest-nontoc X
• X X X
• X
•
s Muntenia
X
X X • • X X X
• X X
•
o Dobrooea
X
X • • X • X X X X
• •
w
33 34 35 ~
co
32
u
31
rn w
21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
l~U \ I) CD ED ED ~ ED ED tD
I/
Lrr \ -,
fJf '""
m
w
LU
({)
:tu.
r
(.)
(/)
LU
o
LU
::;: 15.6 2 15 7 1 15 7 2
o:: 151 2. 15 21 1522 15 31 15 3 2 1.5 4 15 51 15 5 2 156 t
TIPURI DE FORME 14 2 2 14 3.1 14 3 2 15 11
o
u. Trac1a de N X X X X X X X X X
X
- ~
l( Bulaana de NE xa/b X X
•
X
X
X
X
X
X X X
X X
X
X
X
X
f§ Lttoralul vest-nontoc
Muntenia •
X X
xa/b
X
X
X
X X X X X X X X X X
o Dobroaea X xa/b • X
• X X • X
• X
Trac1a de N • X X X X ' X
• X
• X
• X
~ X X X X X X
X X X X X
Buloana de NE X
t§ Lrtoralul vest-oontoc X X X X X
X
X
X
X
X
X
X
•
X
X
X
•
X
X
•
Munteno a X X X X
o Dobroaea X X X X X X X X X X X •
<Dl
88
m CD CD w ED © w
00 81 83 84 85 fli 87 89 90
75 76 77 78 79 82
LU
({)
r(.)
w
:tu. ~ \..) CD © ED © © ID
.~
LU 1118 2 2 li 182 3 li 191 li 19 2. li 20 1 1
::;: TIPURI DE FORME li 15 4 li 1611 li 16.1 2 li 16 2 li 17 1 1 li 17 1 2 li 17 1.3 li 17 1 4 li 1811 li 18.1 2 li 18 21
o::
o Tracta de N X X X X X X • X X
~ X X X X
u. Bulaana de NE X X X X X
= ;·§ Lrtoralul vest-nonltc
Muntenia
X X
X
X
X
X
X
X
X
X
X
•
X
•
•
X
X X
•
o Dobroaea
X
X
• X X X
• X
X
• •
~
Tracta de N X X X X X X X • X X X
•
X
•
Bulaana de NE X X X X X X
• X X X
• •
t§ Lrtoralul vest-nontoc • • X X X X X • •
Muntenia X X X • X X X X X X
•
o Dobroaea X X X X X X X X X • X X X

VALENTINA VOINEA Ceramica Complexului Cultural Gumelnita Karanovo 2005

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

VALENTINA VOINEA Ceramica Complexului Cultural Gumelnita Karanovo 2005

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

Ceramica complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI

MUZEUL DE ISTORIE NAŢIONALĂ ŞI ARHEOLOGIE

Tehnoredactare: Valentina Voinea

Descrirea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Tipărit de: S.C. INFCON S.A. CONSTANŢA

Cuvânt înainte .............................................................................................................................................. 9

Cap.I. Analiza materialului ceramic. Metodologie ............................................................................. 13

Cap.II. Complexul cultural Gumelniţa -Karanovo VI. Consideraţii generale ............................... 18

Cap.III. Analiza pastei: compoziţie, modelare, finisare, ardere ....................................................... .30

Cap.IV. Tipologia formelor .....................................................................................................................35

Cap.V. Decorul ceramicii gumelniţene ................................................................................................ .50

Cap. VI. Vase de cult. ............................................................................................................................... 63

Cap.VII. Interferenţe culturale ................................................................................................................ 73

Cap. VIII. Concluzii. ................................................................................................................................ 77

Repertoriul descoperirilor ..................................................................................................................... 123

Anexe ........................................................................................................................................................ 132

Bibliografie .............................................................................................................................................. 157

Abrevieri. ................................................................................................................................................ 196

Planşe ....................................................................................................................................................... 197

şi află răspunsuri I desluşiri numeroaselor probleme ridicate nu numai de produsele meşteşugarului -

Dr. Silvia Marinescu - Bîlcu

Complexul eneolitic al ceramicii pictate din sud-estul Europei se detaşează de restul

Analiza materialului ceramic, indiferent de perioada căreia îi aparţine, trebuie să

Forme şi decor - criterii de clasificare

Geneza complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI

Sinteze culturale. Aspectul cultural mixt Stoicani-Aldeni

Sfârşitul complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI

Pasta. Compoziţie, modelare, finisare

Criterii de clasificare a formelor

Materialul ceramic provenind din descoperiri funerare, faza Gumelniţa Al (I)

Fonne ceramice din faza Gumelniţa A2 I Karanovo VI faza II

II. Forme închise

Materialul ceramic provenind din descoperiri funerare, faza Gumelniţa A2 (II)

Piese ceramice deosebite

33 Astfel au fost interpretate „strecurătorile" descoperite în davele getice, practica fumigaţiilor de

A.a. Pictura „cruda" (pl. 23, 72-74, 110)

Motive simple şi compuse (tab.II)

III. Motive unghiulare

Dincolo de piese arheologice, situaţii stratigrafice sau faze culturale, cercetarea

În prima fază a complexului cultural Gumelniţa - Karanovo VI s-au format variante

I. ANALYSIS OF THE CERAMIC MATERIAL. METHODOLOGY

The appearance of ceramics

Fonns and decoration - criteria of classification

II. THE GUMELNIŢA-KARANOVO VI CULTURAL COMPLEX. VIEWS.

Cultural synthesis. Stoicani - Aldeni

The end of the Gumelniţa - Karanovo VI cultural complex

III. THE ANALYSIS OF THE PASTE: COMPOSITION, SHAPING, BAKING

IV. THE TYPOLOGY OF THE FORMS

V. THE DECORATION OF THE GUMELNIŢA CERAMICS

Methodology. The components of the decoration

Decorative motifs. Their organization

The association of the simple identical motifs

VI. CULT VESSELS

VII. CULTU RAL INTERFERENCES

1. ARSENALA (Vama) - aşezare inundată I Karanovo VI fazele 11-111(Vama11-111)

2. AZMAK (Hristeni, Stara Zagora, Haskovo) - tell D = 80 m; H = 7,9 m; 0,6 ha /

4. BIKOVO „ Donfova Moghila" (Burgas) - tell în apropierea satului Bikovo, la est

5. BLEJEŞTI "Valea Glavaciocului" I Gumelniţa Al şi A2 (BERCIU D., 1956).

7. BRÂILIŢA (Brăila) - tell situat în cartierul de nord al oraşului Brăila, în zona

8. BUCŞANI I „La Pod" (Giurgiu) - Pe malul Neajlovului, la 300 m sud de sat;

10. CARCALIU (Tulcea)- aşezare la 3 km sud-est de Carcaliu, pe un bot de deal, în

12. CÂSCIOARELE I „Ostrovel" (Călăraşi) - „într-un golf al lacului Cătălui din

13. CASC/OARELE II „D'aia parte" (Călăraşi) - pe un bot de terasă pe malul lacului