ACADEMIA DE POLIȚIE ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” BUCUREȘTI

FACULTATEA DE POLIȚIE

SPECIALIZAREA: CERCETĂRI CRIMINALISTICE APLICATE

Drept penal aplicat

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Conf. Univ. Dr. Nicolae Grofu

Masterand,
Robert - Marian Trandafir

2024
 ACADEMIA DE POLIȚIE ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” BUCUREȘTI

FACULTATEA DE POLIȚIE

SPECIALIZAREA: CERCETĂRI CRIMINALISTICE APLICATE

Răspunderea penală a persoanelor juridice

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Conf. Univ. Dr. Nicolae Grofu

Masterand,
Robert - Marian Trandafir

2024
 Cuprins

1.Introducere.......................................................................................................04
2. Necesitatea unei răspunderi penale a persoanei juridice la nivel european....05
3. Răspunderea penală a persoanei juridice în legea penală română .................07
4. Concluzii ...................................................................................................12
5. Bibliografie................................................................................................13

Introducere
 În ultimele decenii, conceptul de răspundere penală a persoanelor juridice a evoluat
semnificativ, devenind un element central în eforturile de combatere a criminalității
economice și corporative la nivel global.
Această evoluție reflectă recunoașterea faptului că entitățile corporative pot săvârși
acte ilicite cu impact semnificativ asupra economiei, mediului și societății în ansamblu. Prin
urmare, extinderea mecanismelor de răspundere penală pentru a include persoanele juridice
marchează o schimbare paradigmatică în dreptul penal, care tradițional se concentra exclusiv
pe responsabilizarea persoanelor fizice.
Scopul acestui referat este de a explora fundamentele juridice și principiile care stau la
baza răspunderii penale a persoanelor juridice, analizând condițiile în care aceasta poate fi
angajată, precum și natura și amploarea sancțiunilor aplicabile. În acest context, lucrarea își
propune să evidențieze provocările și criticile asociate cu implementarea și aplicarea efectivă
a acestui tip de răspundere, oferind totodată o perspectivă comparativă asupra modului în care
diferite jurisdicții abordează această problemă.
Structurat în mai multe secțiuni, referatul începe cu o prezentare a cadrului general al
răspunderii penale a persoanelor juridice, urmând să exploreze în detaliu condițiile specifice
de angajare a acestei răspunderi și sancțiunile aplicabile. O secțiune distinctă va fi dedicată
analizei comparative a abordărilor juridice din diverse țări, urmând ca în final să se discute
despre provocările în aplicarea legii și să se ofere o serie de concluzii și recomandări.
Prin abordarea acestor teme, referatul urmărește să contribuie la înțelegerea mai
profundă a răspunderii penale a persoanelor juridice și a rolului său în promovarea integrității
și responsabilității în sfera corporativă.
 1. Necesitatea unei răspunderi penale a persoanei juridice la nivel
european

Recomandarea R(88) din 20.X.1988 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei

a fost adoptată ca urmare a eforturilor coordonate ale factorilor de decizie europeni de a
reglementa cea mai bună cale de acțiune pentru neutralizarea rezultatelor infracțiunilor,
pentru a preveni comiterea de noi infracțiuni și, prin urmare, pentru a preveni producerea de
noi daune. Mai multe state, printre care Franța, Belgia, Italia, Finlanda, Portugalia, România,
Republica Moldova și Spania, au reglementat răspunderea penală a persoanelor juridice ca
urmare a acestei recomandări.
Răspunderea penală a persoanelor juridice este o manifestare legislativă a unor
preocupări de lungă durată de a reglementa această răspundere, precum și o reacție eficientă
la crima organizată în a doua jumătate a secolului XX.
Vom rezuma, fără a intra în profunzime, discuțiile care au avut loc în forurile
științifice internaționale la București (3-12 X.1929) și Budapesta 19781 care s-au încheiat cu
adoptarea unor rezoluții care pledează pentru includerea în legislația națională a unor măsuri
rezonabile de apărare socială împotriva persoanelor juridice pentru infracțiunile comise.
Deși au existat ocazional argumente potrivit cărora răspunderea penală a persoanei
juridice este o componentă a artificialității judiciare, sugerând că un proces se desfășoară în
primul rând în scopuri mediatice ,, în lipsa unei posibilități concrete de acuzare și de
condamnare a unei persoane reale”2, realitatea normativă europeană actuală impune
acceptarea unui regim sancționator aplicabil persoanei juridice, adepții teoriei ficțiunii (care
susține că persoana juridică este o creație a legii) susținând că persoana juridică nu poate fi
subiect activ al unei infracțiuni, iar majoritatea teoriei realității (care susține că persoana
juridică este o realitate concretă) susținând contrariul, și anume că persoana juridică poate
deveni infractor. Pedepsele de acest tip sunt cruciale pentru a preveni noi infracțiuni sau
pentru a evita alte prejudicii.
Au existat doar evoluții teoretice mai recente pentru a aborda preocupările de lungă
durată legate de sancționarea persoanelor juridice. Primul caz de infracțiune de omor comisă
de o persoană juridică și pedepsită în conformitate cu legile în vigoare la momentul respectiv
este documentat în literatura franceză. 3
Din cauza protestelor poporului față de taxele mari, toți oficialii regelui au fost
asasinați în orașul francez Montpellier în 1379. Orașului i s-a ordonat să plătească amenzi, să
i se distrugă zidurile de apărare, să își piardă privilegiile comerciale și să nu i se permită să
aibă o universitate. Cu toate acestea, pedeapsa aplicată pentru acest act de rebeliune nu i-a
vizat în mod special pe cetățenii care au suprimat viața reprezentanților coroanei. Acesta este

1
Jean Pradel, Droit penal compare ed. 2, Ed. Dalloz, 2002, p. 351.
2
J.R. Spencer, L homicide involontaire et la responsabilite des personnes morales et de leurs
dirigeants: le mouvement pour la reforme en droit anglais în Le Droit Penal a l aube du troisieme
millenaire. Melanges offerts a Jean Pradel, Ed. Cujas, Paris 2006.
3
F. Belghoul, L extension de la responsabilite penale des personnes morales, dizertație, Orleans, 2005,
p. 8.
primul caz documentat în istorie al unei amenzi impuse orașului, sau comunității, pentru cele
mai grave crime.
Complet în domeniul de aplicare a dreptului francez, cu ocazia celebrării în 1670 a
ordonanței "Colbert"4, legiuitorul francez s-a referit la comunitățile, orașele, satele, corpurile
și companiile care vor fi comis orice rebeliune, violență sau altă infracțiune, reglementând,
pentru prima dată la nivel european, o largă vinovăție penală a tuturor tipurilor de persoane
juridice existente la acel moment. La nivelul unei legi din secolul al XVII-lea, observăm că
persoana juridică era privită ca o entitate cu voință proprie, capabilă să acționeze cu violență
și pasibilă de pedeapsă prin acte menite să pună în pericol viața persoanei.
Istoria dreptului va consemna însă un prim caz de infracțiune îndreptată împotriva
vieții persoanei comis de o persoană juridică în anul 1987 în Olanda. Tribunalul Leeuverden a
reținut în soluția pronunțată la data de 23 decembrie 1987 că persoana juridică acuzată,
respectiv un spital de mare prestigiu, a provocat moartea unui pacient acceptând la nivel de
practică omisiunea de a controla în mod regulat aparatele medicale din blocul de anestezie.
Instanța a considerat că prin atitudinea delăsătoare față de instaurarea unui regim intern de
întreținere și control al aparatelor care au generat moartea pacientului, unitatea medicală este
în mod prioritar vinovată de comiterea unui omor cu intenție indirectă, acceptând în mod
conștient posibilitatea producerii rezultatului5.
Persoana juridică nu mai este o noțiune care să existe doar în lumea reală sau
imaginară în realitățile economice de astăzi. Chiar dacă o examinare a modului în care se
angajează vinovăția penală necesită ocazional o alegorie față de care autoritățile de aplicare a
legii sunt mai puțin simpatice, persoana juridică este o realitate normativă. Aventurându-ne pe
tărâmul anatomiei, se poate concepe că fiecare individ cu statut juridic are organe sau
structuri pentru efectuarea alegerilor (sistemul locomotor), pe lângă un creier și un sistem
nervos central pentru coordonarea și demararea acțiunilor.
Chiar dacă cursul de acțiune al persoanei juridice este manifestarea unei forme
colective de voință, nu putem exclude posibilitatea ca la nivelul centrului de comandă să se ia
decizii, inclusiv alegerea de a acționa în mod voluntar împotriva unor valori protejate de
dreptul penal, cum ar fi viața sau integritatea corporală a persoanei. Considerăm că nu poate
fi păstrată nicio componentă a sistemului juridic existent care să absolve o persoană juridică
de responsabilitatea pentru o infracțiune împotriva vieții unei persoane.
Considerăm că gama de sancțiuni disponibile în cadrul normativ național corespunde
nevoilor actuale de apărare socială împotriva criminalității, în ciuda faptului că au fost aduse
argumente împotriva reglementării răspunderii penale a persoanelor juridice, invocându-se
dificultățile de aplicare a sancțiunilor în cazul acestora sau incapacitatea lor de a înțelege
consecințele unui tratament punitiv.

4
F. Streteanu, R. Chiriță, Răspunderea penală a persoanei juridice, Ed. C.H. Beck, București 2007, p.
27.
5
S. Geeroms, La responsabilite penale de la personne morale: un etude compare în Revue
International de Droit Compare, 1996, p. 564.
 2. Răspunderea penală a persoanei juridice în legea penală română

Codul penal, care a fost adoptat prin Legea 301/2004, a reglementat pentru prima dată
la nivel național răspunderea penală a persoanelor juridice 6, legislație care nu a intrat
niciodată în vigoare, ci a fost abrogată în mod expres prin art. 446 alin. (2) din Codul penal,
care a fost adoptat prin Legea nr. 286/20097.
Sistemul juridic francez a servit drept model național pentru cadrul legislativ stabilit
prin Legea nr. 278/20068, care a introdus articolul 19 din Codul de procedură penală din
1968, care a reglementat condițiile de răspundere penală pentru persoanele fizice cu statut
juridic.
Răspunderea penală a persoanelor juridice este reglementată într-un titlu separat (titlul
VI, după modelul Codului penal al Finlandei, capitolul 9). Cu toate acestea, anumite
dispoziții referitoare la aplicarea legilor penale românești bazate pe principiul personalității,
care se referă la persoanele juridice (art. 8), continuă să fie necesare în afara acestui titlu.
Articolul 135 din Codul penal (Legea nr. 286/2009) prevede că: "(1) O persoană
juridică, cu excepția statului și a autorităților publice, răspunde penal pentru orice infracțiune
săvârșită în realizarea obiectului de activitate sau în numele său legal."
(2) Instituţiile publice nu răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în exercitarea
unei activităţi ce nu poate face obiectul domeniului privat.
(3) Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a
persoanei fizice care a contribuit la săvârşirea aceleiaşi fapte.
În conformitate cu legislația din 2006, legiuitorul național a decis să reglementeze
răspunderea penală a persoanelor juridice în conformitate cu sistemul de drept comun și cu
sistemul general de răspundere, care prevede că o persoană juridică poate fi trasă la
răspundere penală pentru orice infracțiune, fără a exclude nicio infracțiune specifică.
Chiar și în temeiul acestor reglementări, ținând cont de condițiile particulare ale
fiecărui caz în parte, anticipăm că unele infracțiuni, cum ar fi violența, furtul etc., nu pot fi
justificate în calitate de autor sau persoană juridică.
Legislația națională a stabilit o distincție între persoanele aparținând sectorului public
și cele aparținând sectorului privat, stipulând că primele sunt supuse urmăririi penale în toate
cazurile, în timp ce cele din urmă nu sunt supuse urmăririi penale în primul rând, cu excepția
instituțiilor publice care pot urmări activități care pot implica subiecți din sectorul privat.
În conformitate cu articolul 135 C. penal, violul poate fi săvârșit numai de către o
persoană sau o entitate căreia legea civilă îi recunoaște această personalitate specială
(articolul 194 C. civ. 2009).

6
Monitorul Oficial nr. 575/29 iunie 2004.
7
Monitorul Oficial nr. 510/24 iulie 2009.
8
Monitorul Oficial nr. 601 din 12 iulie 2006.
 Statutul de persoană juridică este stipulat în dreptul penal românesc ca o condiție
necesară pentru ca obiectul unei sesizări penale să fie distinct de alte legislații europene care
integrează persoanele juridice și anumite entități lipsite de personalitate juridică conform
dreptului civil, cum ar fi asociațiile tranzitorii, asociațiile de participare, societățile
comerciale în curs de constituire, printre altele.
Chiar și în condițiile în care în România funcționează marea majoritate a
organizațiilor neguvernamentale, constatăm că aceasta nu își găsește loc în legislația
autohtonă. În realitate, există situații în care nevoia de formare a responsabilității colective a
unor astfel de entități ar constitui de fapt o necesitate socială, dar legea nu oferă sistemului
judiciar niciun fel de protecție în acest sens.
În lipsa unui cadru juridic obligatoriu care să contureze pașii care trebuie urmați
pentru a constitui o ONG în cazul în care un angajat sau un voluntar comite o infracțiune
împotriva unui beneficiar, doar în condițiile în care ONG-ul are personalitate juridică va
exista posibilitatea de a ridica răspunderea penală a persoanelor juridice.
Chiar dacă legislația națională este formulată în termeni clari, practica actuală arată că
există încă anumite provocări în ceea ce privește formarea răspunderii penale pentru
persoanele juridice.
Prin Decizia nr. 9 din 13 februarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul
pentru dezlegarea unor chestiuni de drept9, a stabilit că spitalul miliar este instituție publică în
sensul art. 135 din Codul penal, iar aceasta nu poate fi autor al infracțiunilor de luare de mită,
prevăzută de art. 289 alin. (1) din Codul penal, și abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin.
(1) din Codul penal.
Articolul 135 alineatul 1 din Codul penal stabilește o dispoziție derogatorie, cu
excepția răspunderii penale a autorităților publice și a statului. Persoana juridică este scutită
de răspundere penală în majoritatea sistemelor juridice europene (Franța, Belgia, Țările de
Jos, Finlanda, Regatul Unit etc.
În conformitate cu articolul 240 din Legea nr. 187/201210, conceptul de "autorități
publice", astfel cum este definit la articolul 135 C.P. 2009, se referă la autoritățile specificate
în titlul III, precum și la articolele 140 și 142 din Constituția României.
Printre autoritățile publice se numărau Parlamentul, Guvernul, administrația publică
centrală și locală, autoritatea judiciară (care includea sistemul judiciar), Ministerul Public și
Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Conturi și Curtea Constituțională, precum și
Avocatul Poporului.
Conform aceluiași concept de reglementare, articolul 5 alineatul 4 din Codul penal
belgian11 stabilește că nicio regiune, comunitate, provincie, comunitate bruxelleză, individ,
grup, organizație teritorială intracomunitară, comisie comunitară franceză, comisie

9
Monitorul Oficial, Partea I nr. 245 din 24 martie 2023.
10
Monitorul Oficial, Partea I nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
11
J. Messine, Tendances recentes en droit penal et en procedure penale, in Melanges offerts a Robert
Legros, Ed. ULB, Bruxelles, 1985, p. 645.
comunitară flamandă, comisie comunitară belgiană și centre publice de asistență socială nu
pot fi considerate subiecți activi.
Articolul 31 alineatul (5) din Codul penal spaniol prevede că dispozițiile referitoare la
răspunderea penală a persoanelor cu abateri morale nu se aplică administrațiilor publice
teritoriale, instituțiilor, organelor de conducere, agențiilor și întreprinderilor publice,
partidelor politice și sindicatelor, organizațiilor internaționale care reprezintă interesul public
sau persoanelor fizice angajate în politici publice sau care furnizează servicii economice
generale.
În aceste cazuri, organele judiciare pot declara răspunderea penală în cazul în care se
stabilește că au acționat într-un mod menit să sprijine inițiatorii, fondatorii, administratorii
sau reprezentanții în cazul unei răspunderi penale.
În ceea ce privește infracțiunile care ar putea fi comise de o persoană cu capacitate
juridică, o analiză a reglementărilor europene arată că există două sisteme distincte: unul care
reglementează un anumit tip de răspuns și altul care reglementează un tip general de răspuns.
Primul sistem a fost implementat în Franța și a înlocuit Codul penal românesc în
2004. În conformitate cu acest sistem, codul penal precizează infracțiunile specifice care pot
duce la urmărirea și răspunderea penală a celor care intră în sfera sa de aplicare. În
consecință, articolul 184 C. pen. 2004 stipulează că o persoană poate fi condamnată pentru
încălcarea articolului 181 Al. 2 privind stabilirea sau ascunderea sinuciderii unui minor.
Sistemul se bazează pe Codul penal al Republicii Moldova 12, care prevede în art. 21
Al. 4 că persoanele juridice pot efectua urmărirea penală pentru infracțiunile comise într-un
anumit domeniu. Articolul 165 din Codul penal al Republicii Moldova, care interzice traficul
de ființe umane, prevede că persoana juridică poate fi pedepsită cu închisoarea, cu privarea de
dreptul de a desfășura o anumită activitate sau cu lichidarea.
Cel de-al doilea sistem a fost adoptat prin Legea nr. 278/2006 și pus în aplicare prin
Codul penal în 2009. Acest sistem, care se regăsește în prezent în codul penal francez,
presupune că o persoană juridică poate, teoretic, să comită orice infracțiune, indiferent de
natura acesteia. Acesta prevede apoi ca fiecare caz să fie soluționat parțial, cu condiția să fie
îndeplinite condițiile de răspundere penală a persoanei juridice, pentru relația dintre o
persoană fizică ce deține paternitatea imediată asupra unei conduite incriminate și o persoană
juridică, legea penală română abordează doar cadrul larg al acestei materii. În conformitate cu
art. 135 C. pen. pentru întocmirea acuzațiilor penale împotriva persoanelor juridice, este
necesar ca infracțiunile să fie comise în cursul realizării scopului activității sau în interesul
părților implicate.
Prin urmare, în conformitate cu interpretarea actuală a legii române, partea
responsabilă poate fi orice persoană fizică care acționează în conformitate cu dispozițiile
legii, și nu se limitează la acțiunile organelor sau reprezentanților săi. Excluzând
individualizarea persoanelor fizice sau a grupurilor prin posibilitatea ca răspunderea penală să
fie impusă persoanelor juridice, legislația națională a evitat restrângerea drepturilor acestor

12
Republicat in M.Of. nr. 191-193/634 din 1 X.2010.
entități și a oferit implicit oportunități de a evita răspunderea penală prin inducerea formală a
deciziilor luate de alte părți decât cele specificate în mod expres de lege.
În contextul prezentelor orientări, entitățile juridice responsabile vor fi cele care
funcționează ca organe, reprezentanți, mandatari, elaboratori sau chiar cei care, deși angajați
nominal de o persoană juridică, acționează de fapt sub autoritatea acesteia.
Legea penală românească nu reglementează niciun criteriu de identificare a
persoanelor fizice care săvârșesc infracțiuni doar în scopul de a servi sau de a avantaja
persoana juridică.
Ținând cont de faptul că cele trei scenarii menționate la articolul 135 alin. (1) din
Codul penal - și anume, urmărirea penală a persoanelor fizice pentru încălcarea obiectului de
activitate, în interesul sau în numele acestora - nu sunt cumulative, ci sunt trei scenarii
diferite. Considerăm că, în fiecare caz în care se produce unul dintre scenarii, răspunderea
penală a persoanelor implicate poate fi angajată, indiferent dacă fapta a fost comisă în
interesul lor sau nu.
În conformitate cu legislația penală, o infracțiune poate fi considerată ca fiind comisă
în numele persoanei juridice în cauză dacă martorul fizic al presupusei infracțiuni de
conducere acționează în calitate de prepus sau reprezentant al persoanei juridice, acționând în
calitate oficială, fără ca infracțiunea să fie comisă în cursul desfășurării activității sau în
beneficiul persoanei juridice în cauză.
Deși răspunderea penală a persoanelor juridice poate fi declanșată fără a se reține
răspunderea penală a unui număr mai mic de persoane fizice, de fiecare dată când un aspect
al subiectului trebuie atribuit unui număr mai mic de persoane fizice, chiar dacă nu se poate
stabili identitatea acestora (în cazul organelor colective, de exemplu), legea penală română a
stabilit reglementări în vigoare care asigură cumulul răspunderii penale atât a persoanelor
juridice, cât și a persoanelor fizice.
 Concluzie

În contextul juridic european contemporan, necesitatea stabilirii și armonizării

răspunderii penale a persoanei juridice a devenit un subiect de maximă importanță. Aceasta
reflectă nu doar o evoluție a înțelegerii rolului corporațiilor în societate, ci și o recunoaștere a
potențialului lor de a influența binele comun, atât în mod pozitiv, cât și negativ. Prin analiza
legislației europene și a implementării acesteia în cadrul dreptului penal român, se dezvăluie
o serie de provocări și oportunități în ceea ce privește asigurarea unui cadru de răspundere
eficient și echitabil.
Armonizarea răspunderii penale a persoanelor juridice la nivel european nu este doar
o necesitate, ci și o expresie a voinței de a promova standarde uniforme de justiție și
integritate în mediul de afaceri. Aceasta contribuie la crearea unui teren de joacă egal pentru
toate entitățile corporative, prevenind astfel evaziunea responsabilităților legale prin
exploatarea diferențelor dintre sistemele juridice naționale. Mai mult, stabilirea unui cadru
comun european în domeniul răspunderii penale corporative reprezintă un pas crucial în
combaterea criminalității transfrontaliere și a corupției, oferind autorităților instrumentele
necesare pentru a acționa în mod coerent și decisiv.
Legislația penală română, în conformitate cu directivele și recomandările europene, a
încorporat conceptul de răspundere penală a persoanelor juridice, marcând o etapă
semnificativă în evoluția sistemului său juridic. Implementarea acestei răspunderi reflectă
angajamentul României de a se alinia la standardele europene, recunoscând în același timp
complexitatea relațiilor economice moderne și necesitatea de a proteja interesele sociale
împotriva abuzurilor corporative. Cu toate acestea, aplicarea efectivă a acestor prevederi
rămâne o provocare, cerând atât o mai bună înțelegere din partea mediului de afaceri, cât și o
pregătire adecvată a sistemului judiciar pentru a face față particularităților acestui tip de
răspundere.

Concluzionând, consolidarea răspunderii penale a persoanei juridice la nivel european

și implementarea eficientă a acesteia în legislația penală română sunt imperative pentru
asigurarea unui mediu de afaceri responsabil și pentru protecția intereselor societății în
ansamblu. Aceasta nu numai că promovează un comportament corporativ etic și responsabil,
dar facilitează și o justiție penală adaptată la realitățile secolului XXI. Cu toate acestea,
succesul acestui demers depinde de o colaborare strânsă între statele membre, instituțiile
europene și părțile interesate din mediul de afaceri, precum și de o voință comună de a avansa
în direcția unui spațiu juridic european mai integrat și mai echitabil.
 Bibliografie

1. F. Belghoul, L extension de la responsabilite penale des personnes morales,

dizertație, Orleans, 2005, p. 8.
2. F. Streteanu, R. Chiriță, Răspunderea penală a persoanei juridice, Ed. C.H.
Beck, București 2007, p. 27.
3. J. Messine, Tendances recentes en droit penal et en procedure penale, in
Melanges offerts a Robert Legros, Ed. ULB, Bruxelles, 1985, p. 645.
4. J.R. Spencer, L homicide involontaire et la responsabilite des personnes
morales et de leurs dirigeants: le mouvement pour la reforme en droit anglais
în Le Droit Penal a l aube du troisieme millenaire. Melanges offerts a Jean
Pradel, Ed. Cujas, Paris 2006.
5. Jean Pradel, Droit penal compare ed. 2, Ed. Dalloz, 2002, p. 351.
6. Monitorul Oficial nr. 510/24 iulie 2009.
7. Monitorul Oficial nr. 575/29 iunie 2004.
8. Monitorul Oficial nr. 601 din 12 iulie 2006.
9. Monitorul Oficial, Partea I nr. 245 din 24 martie 2023.
10. Monitorul Oficial, Partea I nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
11. Republicat in M.Of. nr. 191-193/634 din 1 X.2010
12. S. Geeroms, La responsabilite penale de la personne morale: un etude compare
în Revue International de Droit Compare, 1996, p. 564.