Sunteți pe pagina 1din 24

UNIVERSITATEA SPIRU HARET BRAOV

FACULTATEA DE STIINE JURIDICE I ADMINISTRATIVE


PROGRAM DE MASTERAT: STUDII EUROPENE DE ADMINISTRAIE
PUBLIC

Referat la Protecia Jurisdicional European a Drepturilor Omului

- DREPTURILE OMULUI

COORDONATOR :
Conf.univ.dr. Guiu Mioara Ketty

MASTERAND:

2009 2010
CUPRINS

INTRODUCERE .... 3

CAPITOLUL 1. DREPTURILE OMULUI generalitati .... 5


1.1. Institutia drepturilor omului ....... 5
1.2. Generatiile drepturilor omului .... 6
1.3. Instrumentele juridice folosite in plan international pentru
promovarea drepturilor omului ..... 7
1.4. Specific national in domeniul protectiei drepturilor omului ........... 9
1.4.1. Scurt istoric ........................................................................ 9
1.4.2. Integrare in ordinea juridica internationala ....................... 10

CAPITOLUL 2. DECLARAIA UNIVERSAL A DREPTURILOR OMULUI .............11

2.1. Conventia europeana a drepturilor omului .....................................16

CONCLUZII ................................................................................................................ 17

BIBLIOGRAFIE ..........................................................................................................19

2
INTRODUCERE

Drepturile omului, democraia i statul de drept sunt valori eseniale ale Uniunii
Europene. nscrise n tratatul su fondator, acestea au fost consolidate prin adoptarea
Cartei Drepturilor Fundamentale. rile care doresc s adere la UE, precum i cele care au
ncheiat acorduri comerciale sau de alt natur cu Uniunea, trebuie s respecte drepturile
omului.
Uniunea European consider drepturile omului ca fiind universale i indivizibile.
Prin urmare, le promoveaz i le apr n mod activ att pe plan intern, ct i n relaiile cu
rile tere. n acelai timp, UE nu intenioneaz s submineze autoritatea guvernelor
naionale n acest domeniu.
Politica Uniunii privind drepturile omului pune accentul pe drepturile civile,
politice, economice, sociale i culturale. De asemenea, vizeaz promovarea drepturilor
femeilor i ale copiilor, precum i pe cele ale minoritilor i ale persoanelor strmutate.
Situatia drepturilor omului in Romania a inregistrat in ultimii ani o evolutie demna
de remarcat atat in ceea ce priveste elaborarea si adoptarea unor noi proiecte de acte
normative, cat si in ceea ce priveste transpunerea practica a dispozitiilor legale in vigoare.
Gravitatea violarilor drepturilor omului obliga insa la o cunoastere extinsa la
nivelul intregii populatii, profunda, a normelor imperative in domeniu, asa incat forta
coercitiva a statului, sesizat cu situatii de natura celor mentionate, sa poata fi exercitata
prin organele sale cu atributii specifice.
Oamenii trebuie sa se simta aparai de institutiile statului, obligate sa intervina in
situatii de incalcare a drepturilor sale. Pentru ca ideea enuntata sa capete concretete,
cetatenii trebuie sa cunoasca mijloacele pe care le au la dispozitie pentru inlaturarea
cauzelor si efectelor nerespectarii dispozitiilor legale.
Sigur, in ceea ce priveste cadrul juridic existent se remarca actele si proiectele
de acte normative de natura sa asigurare independenta justitiei, inamovibilitatea
judecatorilor, cele care fundamenteaza raspunderea ministeriala si accesul la informatie,
cele menite sa asigure organizarea si functionarea institutiei avocatului poporului. De
asemenea se remarca amendari succesive a legislatiei in materia drepturilor civile ale
persoanelor, ale legislatiei penale, inclusiv cea privind executarea pedepselor privative de
libertate, promovarea Legii sigurantei nationale, Legii politiei, adoptarea, in vara lui 1999, a
Legii cu privire la inlocuirea pedepsei cu inchisoarea contraventionala cu munca in folosul

3
comunitatii, astfel incat sa se asigure o mai mare compatibilitate a legislatiei si practicii din
Romania cu standardele europene in domeniu.
Desi s-au remarcat imbunatatiri progresive ale cadrului legal - decizia legislativa
in sensul promovarii respectului fata de valorile drepturilor omului, prin modificarea si
completarea proiectelor de lege trimise Parlamentului, dar si prin schimbarea legislatiei
deja existente, fiind evidenta - multitudinea actelor normative impieteaza asupra formarii
unei imagini de ansamblu, coerenta si corecta a cetateanului nedeprins cu abisurile legale.
Avand in vedere locul drepturilor omului in constructia europeana, dar si faptul ca
prima jurisdictie internationala de protectie a drepturilor fundamentale a fost asigurata de
Curtea Europeana a Dreptului Omului - organ judiciar creat de Conventia pentru apararea
Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale - intelegem sa supunem atentiei sistemul
de organizare, structura si functionarea Curtii Europeane a Dreptului Omului, subliniind
aspectele privind procedura in fata Curtii, inlusiv cea de examinare a admisibilitatii cererilor,
procedura referitoare la fond, audierea, procedura in fata Marii Camere

4
CAPITOLUL 1.
DREPTURILE OMULUI - generalitati

1.1. Institutia drepturilor omului

Omul, fiinta sociala prin esenta, se raporteaza in mod necesar la semeni, la


societate in ansamblu, acesta fiind cadrul care-i asigura existenta si dezvoltarea prin aceea
ca ,,fiecare are un statut al sau in care se insumeaza totalitatea drepturilor pe care
societatea le acorda sau le pretinde de la fiecare 1.
Prin urmare, date fiind implicatiile si consecintele deosebite ale acesteia pentru
insasi existenta umana, necesitatea crearii si mentinerii echilibrului in societate, legatura
stransa de interese individ societate a determinat reglementarea juridica a acesteia. Prin
norme de drept s-a fundamentat astfel ,,status libertatis al persoanei, notiune care in timp
a avut ca rezultat cristalizarea institutiei numita a drepturilor omului, ce reprezinta o
garantie solida a desfasurarii in conditii optime a relatiilor aratate.
Forta coercitiva a statului apare ca fiind o modalitate eficace de armonizare a
acestora. Aceasta idee si-a gasit consacrarea si in art 29 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului, potrivit caruia fiecare persoana este supusa in exercitarea drepturilor
sale unor ingradiri prevazute de lege ,,in scopul recunoasterii si respectarii drepturilor si
libertatilor altora si in scopul satisfacerii exigentelor juste, cerute de morala, de ordinea
publica si de bunastarea generala intr-o societate democratica.
De notat ca in lumea contemporana institutia drepturilor omului reprezinta o
cerinta majora si ca in timp conceptiile cu privire la drepturile omului au suferit importante
corective, in prezent institutia fiind deosebit de complexa. Se poate vorbi chiar de un
proces al elaborarii drepturilor omului pe plan international, dat fiind substantialele
dezvoltari ale acestora, determinate in principal de adoptarea a numeroase conventii
internationale. Se poate aprecia ca institutia are un caracter bivalent, fiind in acelasi timp si
o ,,institutie de drept intern, integrata normelor constitutionale ale unei tari sau alteia,
afectand un numar considerabil de ramuri de drept
De subliniat, dincolo de aceste aspecte, cauza lor determinanta, respectiv
esenta stiintei drepturilor omului, aceea de a fi ,,ramura speciala a stiintelor sociale care
1
Horia Diaconescu - ,,Violenta si efectele sale in dreptul roman Editura AIUS, Craiova, 1995

5
are ca obiect studiul raporturilor dintre oameni in functie de demnitatea umana,
determinand drepturile si facultatile al caror ansamblu este necesar infloririi personalitatii
fiecarei fiinte umane

1.2. Generatiile drepturilor omului

Aparitia conceptului de drepturi ale omului a fot rezultat al evolutiei ideilor


umaniste si a receptarii acestora din ce in ce mai intense. Debutul, din punct de vedere
cronologic poate fi pozitionat in antichitatea preocupata de definirea omului si a pozitiei
sale in societate si de formularea inaltelor principii morale, a ideii de justitie. In timp,
conceptii noi au fost cristalizate, datorita in principal evolutiei societatii, a mutatiilor produse
in plan politic si juridic, a teoriilor filosofice reflectate pregnant in acte si documente ale
vremurilor. Se poate aprecia deci ca ,,elaborarea conceptului de drepturi ale omului a fost
rezultanta unor acte juridice cu un bogat continut moral si politic, a consacrarii sub forma
unor documente redactate de juristi de mare prestigiu, a unor principii de organizare
politica, fundamentate in opere teoretice de valoare universala, care au rezistat timpului.
Conceptul in sine de drepturi ale omului a reprezentat prin urmare, o sinteza a tot ceea ce
gandirea umana a avut mai bun, ridicand pe trepte noi principiile umaniste, reluand
elemente din gandirea religioasa si din nazuintele generale de libertate care se facusera
cunoscute cu atata vigoare in secolele XVII si XVIII 2.
Initial drepturile omului s-au afirmat in domeniul civil si politic, ulterior in plan
economic si social, aceste etape fiind inregistrate in doctrina ca prime generatii ale
drepturilor omului, intre care exista o interdependenta evidenta. In prezent, data fiind
dimensiunea internationala dobandita de necesitatea garantarii drepturilor omului,
cooperarea statelor pentru realizarea dezideratului enuntat, s-a conturat o a treia generatie
a drepturilor omului, rezultat al definirii in plan teoretic si transpunerea practica a
conceptelor noi de drept la dezvoltare, drept la viata, drept la pace, dreptul la un mediu
sanatos de viata, dreptul de a beneficia de patrimoniul comun al umanitatii.

1.3. Instrumente juridice folosite in plan international pentru promovarea


drepturilor omului
2
Victor Luncan, Victor Duculescu ,,Drepturile omului studiu introductiv, culegere de documente internationale si acte
normative de drept intern LUMINA LEX - 1993

6
Declaratiile si rezolutiile reprezinta puncte de vedere politice convergente ale
statelor, ce au deschis calea pentru adoptarea unor conventii internationale privind
protectia internationala a drepturilor omului. Aceste instrumente ce trateaza fie
problematica de ansamblu a materiei (ex: ,,Pactele drepturilor omului), fie anumite
aspecte concrete (ex: drepturile femeii, combaterea genocidului, etc) reafirma si dezvolta
normele de drept international existente in aceasta materie.
In privinta conventiilor, pactelor si altor forme concrete de manifestare juridica,
esentiale sunt in privinta tematicii aratate:
Convetia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale,
amendata prin Protocolul nr 11, intrata in vigoare la 1 noiembrie 1998;
Protocolul nr. 11 la Conventia de Aparare a Drepturilor Omului si a Libertatilor
Fundamentale;
Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata si proclamata de Adunarea
Generala a ONU prin rezolutia 217 A (III) din 10 decembrie 1948;
Pactul international cu privire la Drepturile Economice, Sociale si Culturale
adoptat si deschis spre semnare de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 16 dec. 1966
prin Rezolutia 2200 A (XXI);
Pactul international cu privire la Drepturile Civile si Politice; adoptat si deschis
spre semnare de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 16 decembrie 1966, intrat in
vigoare la 23 martie 1976;
Protocolul facultativ la pactul international cu privire la drepturile civile si politice.
Adoptat deschis spre semnare de Adunarea Generala a Natiunilor Unite prin Rezolutia
2200 (XXI) din 16 decembrie1966;
Al doilea protocol facultativ la pactul international cu privire la drepturile civile si
politice, vizand abolire pedepsei cu moartea : adoptat prin rezolutie a Adunarii generale a
ONU in cea de-a 44-a sesiune a acesteia, la 15 decembrie 1989;
Statutul Consiliului Europei semnat la Londra in 5 mai 1949, intrat in vigoare la 3
august 1949, modificat prin procesele verbale ale Secretarului General al Consiliului
Europei;
Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa Bucuresti 1975;
Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale: adoptat la Paris la 20 martie 1952, intrat in vigoare la 18 mai 1954;
Protocolul nr 4 la Conventie, incheiat la Strasbourg la 16 aprilie 1983;
7
Protocolul nr 6 la Conventie, incheiat la Strasbourg la 28 aprilie 1983;
Protocolul nr 7 la Convetie, incheiat la Strasbourg la 22 noiembrie 1984;
Convetia Culturala Europeana, adoptata la Paris la 19 decembrie 1954;
Carta Sociala Europeana revizuita adoptata la Strasbourg la 3 mai 1996.
De subliniat ca ratificarea lor implica asumarea de catre state a obligatiilor
inscrise in acestea. Acest fapt echivaleaza cu includerea in dreptul intern.
In cazul Romaniei, ratificarea documentelor prezentate s-a realizat prin
adoptarea urmatoarelor legi sau decrete:
Decretul nr. 212 publicat de ,,Buletinul Oficial al Romaniei partea I, nr. 146 din
20 noiembrie 1974.
Lege nr. 39 publicata in ,,Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 193 din 30
iunie 1993 de ratificare a Protocolului la 28 iunie1993,.
Legea nr.7 publicata in ,,Monitorul Oficial al Romaniei partea I, nr. 18 din 26
ianuarie 1991 de ratificare a Protocolului la 25 ianuarie 1991.
Legea nr. 64 din 4 octombrie 1993, publicata in ,,Monitorul Oficial nr. 238 din 4
octombrie 1993 de ratificare a Statutului.
Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicata in ,,Monitorul Oficil nr. 135 din 31 mai
1994 de ratificare a Conventiei si Protocoalelor sale aditionale.
Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicata in ,,Monitorul Oficial, Partea I nr. 35 din
31 mai 1994 de ratificare a Protocolului.
Legea nr. 77/dec 1991 publicata in ,,Monitorul Oficial, Partea I nr. 258 din 20
dec 1991 de aderare a Romaniei la Convetie.
Legea nr. 74 din 3 mai 1999, publicata in ,,Monitorul Oficial, Partea I nr. 193 din
4 mai 1999 de ratificare a Cartei.

De subliniat ca toate aceste instrumente juridice (conventii, pacte, protocoale)


sunt rod al recunoasterii de catre state (inclusiv Romania) a importantei universale a
drepturilor omului si libertatilor sale fundamentele, ,,a caror respectare este un factor
esential al pacii, justitiei si bunastarii necesare pentru a asigura dezvoltarea relatiilor
amicale si a cooperarii dintre ele, ca si intre toate statele

1.4. Specific national in domeniul protectiei drepturilor omului

8
1.4.1. Scurt istoric
In Romania, conceptiile privind drepturile omului s-au cristalizat si afirmat in
procesul infaptuirii aspiratiilor de libertate si unitate nationala.
In Transilvania, sub influenta Renasterii, s-au dezvoltat inca de timpuriu idei
umaniste. Pe teritoriul de azi al tarii, se manifesta chiar o adevarata scoala umanista in
contextul european, care fundamenteaza originea, continuitatea si unitatea poporului
roman. Aceasta scoala are exponenti de seama in marii carturari Grigore Ureche, Miron
Costin, C-tin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir, Mitropolitul Dosoftei, Antim Ivireanu. Un
important document, care marcheaza inca de timpuriu preocuparile romanesti pentru
definirea drepturilor si libertatir il constituie hrisovul emis la 15 iulie 1632 de Leon Voda
Tomsa, domn al Tarii Romanesti (1629-1632), considerat de prestigiosi cercetatori romani
(Valentin Al. Georgescu) ca fiind pe acelasi plan al importantei cu ,,chartele emise in alte
tari, fapt ce evidentiaza si pe acest plan ,,integrarea tarilor romane in evolutia generala a
societatii europene
Influenta Revolutiei franceze a fost deosebit de puternica in Principatele Romane
unde aspiratiile de unitate si emancipare nationala, coroborate cu marile idei ale Revolutiei
franceze, s-au regasit in documentele programatice ale Revolutiei de la 1848 din
Transilvania. Moldova si Tara Romaneasca. Sub influenta unor mari ganditori Nicolae
Balcescu, Ghe Lazar, Ion Ghica s.a. conceptul romanesc de drepturi ale omului - ,,drituri
firesti a fost elaborat din multiple unghiuri de vedere, tinand seama de interesele tarii, in
armonie deplina cu unitatea si independenta nationala.
Principiile constitutionale moderne de organizare a statului si-au gasit exprimare
cat se poate de elocventa in Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris 1864,
promulgat de Alexandru Iona Cuza si in Constitutia romaneasca din 1866, prima constitutie
moderna, inspirata din constitutia belgiana, considerata la timpul sau cea mai inaintata din
Europa.
O expresie deosebit de clara au capatat drepturile si libertatile omului din
Constitutia din 29 martie 1923 care consacra neechivoc dreptul romanilor, fara deosebire
de origine etnica, de limba sau religie, de a se bucura de libertatea constiintei, de libertatea
invatamantului, a presei, intrunirilor, asociatiilor si alte libertati si drepturi stabilite prin lege.
Privita in raport cu Constitutia din 1923, Constitutia din 1938 contine evident
anumite limitari. Asadar, numai cetatenii romani sunt admisibili in functiile si demnitatile
publice, civile sau militare.
9
Dupa 1989 au fost create conditiile pentru edificarea unui autentic sistem
democratic al drepturilor si libertatilor omului, intemeiat pe recunoasterea si stricta
traducere in viata a standardelor internationale. In acest sens au fost intreprinse o serie de
masuri legislative. In perioada imediat urmatoare Romania a devenit parte la numeroasele
instrumente juridice internationale, adoptand totodata prevederi pentru adaptarea legislatiei
sale interne la exigentele conventiilor internationale.

1.4.2. Integrare in ordinea juridica internationala


Recunoasterea si consacrarea drepturilor omului prin documente internationale a
avut o influenta benefica asupra legislatiei interne a statelor in sensul contributiei la
afirmarea respectului fata de drepturile omului si perfectionarii legislatiilor nationale. ,,
Indivizii pot beneficia de drepturi si libertati pe plan intern numai prin mijlocirea statelor de
care apartin si care, in virtutea suveranitatii lor, asigura totodata caile concrete de realizare
a drepturilor si libertatilor respective. Fara inscrierea drepturilor omului in normele
constitutionale si fara adoptarea masurilor necesare pentru garantarea lor de catre fiecare
stat, drepturile si libetatile cetatenesti sunt lipsite de orice eficienta.
Astfel, in cazul Romaniei, Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si
Libertatilor Fundamentale, adoptata la Roma la 4 noiembrie 1950 si intrata in vigoare la 3
septembrie 1953 a fost ratificata prin Legea nr 30 din 18 mai 1994, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei nr 135 din 31 mai 1994, intrand astfel in dreptul intern al acesteia.
Indivizii pot beneficia de drepturi si libertati pe plan intern numai prin mijlocirea
statelor de care apartin. Acest principiu este consacrat in doctrina ca principiu al
subsidiaritatii dreptului international fata de dreptul intern.
Un specific deosebit il reprezinta in privinta Romaniei principiul ,,self executing,
consacrat in art 20 din Constitutie, in sensul ca drepturile si libertatile cetatenilor vor fi
interpretate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si
celelalte tratate la care Romania este parte, in caz de neconcordanta cu legislatia interna,
primele avand prioritate.

CAPITOLUL 2.

DECLARAIA UNIVERSAL A DREPTURILOR OMULUI

10
Drepturile omului reprezinta principalele conditii care permit fiecarei persoane
sa-si dezvolte si sa-si foloseasca cat mai eficient calitatile : fizice ,intelectuale ,morale
,socio-afective si spirituale. Ele decurg din inspiratia-tot mai mare-a omenirii la o viata in
care demnitatea si valoarea fiecaruia este respectata si protejata.
Drepturile omului pot fi definite, in general, ca acele drepturi care sunt inerte
naturii noastre, fara de care nu putem trai ca fiinte umane.
Drepturile omului si libertatile fundamentale ne permit sa ne dezvoltam si sa ne
utilizam deplin calitatile noastre umane, inteligeta, talentul si constiinta si sa ne satisfacem
nevoile spirituale. Ele sunt bazate pe dorinta omului de a trai intr-o lume in care demnitatea
inerenta si bunastarea fiecarei persoane umane se vor bucura de respect si protectie.
Negarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului nu este numai o
tragedie individuala si personala, dar creeaza, de asemenea premizele nelinistilor sociale
si politice aruncand semintele violentei si conflictului in si intre societati si natiuni.
Dupa cum enunta prima propozitie a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului
respectarea drepturilor omului si a demnitatii umane reprezinta fundamentul libertatii,
justitiei si pacii in lume.
Declaratia Universala a Drepturilor Omului este cea mai importanta declaratie
oficiala internationala privind drepturile inalienabile si inviolabile ale tuturor membrilor
spetei umane.
Aceasta declaratie a fost proclamata intr-o rezolutie a Adunarii Generale la 10
decembrie 1948, ca un ideal comun sper care trebuie sa tinda toate popoarele si natiunile
privind respectul drepturilor omului.
Ea cuprinde numeroase drepturi:
- civile,
- politice,
- ecomomice,
- culturale
- sociale - la care oamenii din toata lumea sunt indreptatiti.
Declaratia Universala a Drepturilor Omului este, de asemenea, primul segment
al Declaratiei Internationale a Drepturilor Omului, care include Conventia Internationala
privind Drepturile Economice, Culturale si Sociale, Conventia Drepturilor Civile si Politice si
Protocolul Optional (la ultima conventie) adoptate de Adunarea Generala in 1966.

11
Primele doua articole din Declaratia Universala evidentiaza ca toate fiintele
umane, fara distinctie, se nasc libere si egale in demnitate si drepturi si enunta principiile
de baza ale egalitatii si nediscriminarii in dreptul de a se bucura de drepturile si libertatile
fundamentale ale omului.
Urmatoarele 19 articole trateaza drepturile civile si politice de care fiecare
persoana este indreptatita sa se bucure.
Acestea sunt:
dreptul la viata, libertate si siguranta;
libertatea de a nu fi tinut in sclavie
dreptul de a nu fi supus terorii, tratamentelor si pedepselor inumane sau
degradante;
recunoasterea personalitatii juridice in fata legii;
protectie egala in fata legii;
dreptul la un remediu juridic, efectiv, pentru violarea propriilor drepturi;
dreptul de a nu fi arestat, inchis sau exilat arbitrar;
dreptul la o judecata dreapta si la o audiere publica de catre un tribunal
independent si impartial;
prezumtie de nevinovatie pana cand vinovatia este dovedita;
interzicerea condamnarii pentru un act care nu a constituit un delict penal la
momentul comiterii lui;
libertatea de a nu fi supus amestecului in viata intima, familie, casa sau
corespondenta;
libertatea de circulatie incluzand dreptul de a-si parasi sau de a se intoarce in
tara sa;
dreptul de a cere azil;
dreptul la o nationalitate;
dreptul la casatorie si la intemeierea unei familii;
dreptul de a avea o proprietate;
libertatea gandirii, constiintei si religiei;
libertatea de opinie si expresie;
libertatea de adunare si asociere pasnica;

12
dreptul de a paricipa la guvernarea unei tari;
dreptul de acces legal la serviciile publice dintr-o tara.
Urmatoarele 7 articole trateaza drepturile economice, sociale si culturale
incluzand dreptul la:
securitate sociala;
munca si alegere libera;
remuneratie echitabila, care sa asigure o existenta fireasca
demnitatii umane;
formarea si aderarea la sindicate;
odihna si concedii de odihna;
un standard de viata adecvat sanatatii si bunastarii (incluzand hrana,
imbracamintea, adapostul si asistenta medicala);
ajutor social in caz de somaj, boala, incapacitate de munca, vaduvie, varsta
inaintata sau alte situatii independente de persoanele in cauza;
protectia mamei si a copilului;
educatie: parintii avad dreptul de a alege tipul de educatie dorit pentru copiii lor;
participarea la viata culturala in sanul comunitatii;
protectia intereselor morale si materiale provenite din dreptul de autor al unei
lucrari stiintifice, literare sau artstice.
In concordanta cu articolul 28, oricine este indreptatit la o ordine sociala si
internationala in care drepturile sale enuntate in Declaratia Universala sa poata fi pe deplin
realizate.
Articolul 29 spune ca fiecare om are datorii fata de comunitatea in care
dezvoltarea libera si deplina a personalitatii sale este posibila.
Aceste drepturi si libertati nu pot fi exercitate contra scopurilor si principiilor
Natiunilor Unite.
Articolul final afirma ca nimic in aceasta Declaratie nu poate fi interpretat astfel
ca un stat, grup sau persoana sa aiba dreptul de actiona in scopul suprimarii drepturilor si
libertatilor enuntate in Declaratie.
Drepturile recunoscute de Conventie includ:
dreptul la munca, la libera alegere a slujbei, la conditii sanatoase si bune de
munca, la plata egala pentru munca egala, la securitatea muncii, la odihna.

13
Drepturile de a forma si de a adera la sindicate, dreptul la greva, la securitate
sociala incluzand si asigurarea sociala sunt, de asemenea, recunoscute.
Protectia si asistenta trebuie asigurata familiei, cu o atentie speciala acordata
mamei si copilului.
Conventia declara, de asemenea dreptul fiecarui om la standard adecvat de
viata, acesta incluzand mancare adecvata, imbracaminte si adapost. Dreptul fundamental
al fiecaruia de a fi protejat impotriva foametei este in mod special recunoscut. De
asemenea, fiecare are dreptul la cel mai inalt standard ce poate fi atins din punct de
vedere al sanatatii fizice si psihice, precum si la educatie.
Statele trebuie sa asigure invatamantul primar obligatoriu si gratuit si trebuie sa
existe posibilitatea ca fiecaruia sa-i fie permis si accesibil invatamantul secundar. Trebuie
ca accesul la invatamantul superior sa fie egal pentru toata lumea. Parintii si tutorii legali
trebuie sa aiba dreptul sa aleaga scolile pentru copiii lor si sa asigure educatia lor morala si
religioasa corespunzatoare.
Orcine are dreptul sa ia parte la viata culturala si sa se bucure de benificiile
descoperirilor stiintifice. Trebuie facute eforturi pentru a conserva, dezvolta si difuza stiinta
si cultura. Libertatea cercetarii stiintifice si a activitatii creative trebuie respectata si oricine
are dreptul de a se bucura de beneficiile propriei activitati de creatie si cercetare.
Conventia mai prevede:
drepturile barbatilor si ale femeilor de a se casatori cand implinesc varsta
corespunzatoare si de a-si intemeia o familie pe principiul egalitatii in drepturi si
responsabilitatii sotilor;
dreptul fiecarui copil, fara discriminare, la masurile necesare de protejare din
partea familiei, societatii si a statului si dreptul de a avea o nationalitate;
dreptul fiecarui cetatean de a lua parte la conducerea afacerilor publice, de a
vota si a fi ales, de a avea acces, in termeni generali de egalitate, la seviciile publice.
Toate persoanele sunt egale in fata legii si sunt indreptatite la o protectie egala
din partea legii.
In 1983, Adunarea Generala a cerut recunoasterea urmatoarelor drepturi de
baza ale populatiei indigene:
sa-si poarte propriul nume si sa-si exprime liber propria identitate;
sa aiba statut oficial si sa-si formeze propriile organizatii reprezintative;

14
sa-si mentina in interiorul zonelor unde locuiesc structura economica traditionala
si modul lor de viata; in nici un fel nu le trebuie afectat dreptul de a participa liber, in mod
egal la dezvoltarea economica, sociala si politica a tarii;
sa-si pastreze si sa-si utilizeze propria limba, ori de cate ori este posibil, in
educatie si administratie;
sa se bucure de libertatea religiei si a convingerilor;
sa aiba acces la pamat si la resursele naturale luand in considerare locul pe care
il are in traditia si aspiratiile lor;
sa-si structureze, conduca si controleze propriul sistem educational.
In 1985, O.N.U. a infiintat un fond valutar care sa asigure asistenta financiara
pentru ca reprezentantii populatiilor indigene sa se poata intalni in grupul de lucru.
In noiembrie 1981, Adunarea Generala a adoptat si proclamat Declaratia pentru
Eliminarea Tuturor Formelor de Intoleranta si Discriminare bazate pe Religie si Credinta,
dupa aproape 20 de ani de eforturi sa se poata intalni in grupul de lucru.
Declaratia prevede printre altele, urmatoarele:
fiecare om va avea dreptul de a-si alege religia si credinta proprie si libertatea de
a-si manifesta religia sau credinta prin adoare, respectare, practica si invatatura atat
singur, cat si in grup, in cadrul unei comunitati, in mod privat sau public;
nimeni nu va fi subiectul unei constrangeri care sa-i atinga libertatea de a avea o
religie sau o credinta la alegere;
nimeni nu va fi subiectul discriminarii din partea statului, a unei institutii, a unui
grup de persoane sau persoane pe motiv de religie sau credinta.
Declaratia expune si elementele specifice care intra in cadrul libertatii religiei sau
credintei.
Persoana in sine este centrul activitatii Natiunilor Unite depuse in numele
drepturilor omului, atat ca beneficiar al drepturilor proclamate cat si ca actor - cheie in
realizarea lor.
Declaratia Universala a Drepturilor Omului cere fiecarei persoane si fiecarui
organism al societatii sa promoveze respectul pentru drepturile omului si sa se lupte pentru
recunoasterea lor universala si efectiva. Individual, in comunitatea sa si prin organizatiile
neguvernamentale, fiecare persoana poate promova educatia drepturilor omului, incuraja

15
respectul acestora la nivel national si lupta pentru deplina participare a tarii sale la
eforturile Natiunilor Unite de a proteja la scara internationala drepturile omului.
Importanta impactului pe care simplii cetateni il pot avea actionand impreuna
pentru pace si drepturile omului nu trebuie subestimate.
Pe termen lung , numai prin supotul activ al cetatenilor lumii, efortul Natiunilor
Unite pentru protejarea drepturilor omului vor reusi.

2.1. Conventia Europeana a Drepturilor Omului

Conventia Europeana a Drepturilor Omului, conventie adoptata in 1850 si intrata


in forta in 1953 de catre Consiliul European. Conventia este o organizatie
interguvernamentala al carui numar de membri a crescut de la 14 state europene din 1953
la 25 in 1996. Conventia Europeana a Drepturilor Omului este preocupata in special cu
importanta politica si civila a Drepturilor Omului pentru statele membre. Ea protejeaza
majoritatea drepturilor incadrate in declaratia universala a drepturilor omului.
Drepturile incluse sunt :
dreptul de a avea o viata
dreptul libertatii de sclavie
dreptul libertatii de a vorbii
dreptul de a nu fi torturat
dreptul la intimitate
dreptul de a nu fi discriminat
Conventia Europeana a Drepturilor Omului a infintat Comisia Europeana a
Dreptrurilor Omului si Tribunalul European al Drepturilor Omului ,amandoua fiind situate in
Strasbourg ,pentru a intari conventia.

16
CONCLUZII

In conformitate cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, idealul fiintei


umane libere nu poate fi realizat decat daca se creeaza conditii care sa permita fiecaruia
sa se bucure de drepturile sale economice, sociale si culturale, ca si de drepturile civile si
politice.
S-a statuat juridic, la nivelul normelor internationale, obligatia morala a statelor
de a promova respectarea universala si efectiva a drepturilor si libertatilor omului.
,,Reprezentand un principiu de drept international cu valoare de ,,jus cogens
principiul respectarii universale a drepturilor omului, obliga toate statele in aceeasi masura.
El implica indeplinirea unor indatoriri ferme a fiecarui stat atat fata de proprii cetateni cat si
fata de comunitatea internationala a statelor, privita in intregul sau. Nerespetarea
obligatiilor juridice asumate poate atrage deci sanctiuni din partea comunitatii
internationale.
Astfel, in cazul Consiliului Europei, cea mai mare organizatie
interguvernamentala si interparlamentara europeana, sanctiunea ultima este aceea a
excluderii din randurile sale a statului membru care si-a incalcat obligatiile.
In preambulul statutului, acceptat de toate statele membre, se afirma de altfel
convingerea statelor membre in edificarea pacii ,,bazata pe justitie si cooperare
internationala
Prin urmare, ,,orice stat european poate deveni membru al Consiliului Europei
cu conditia ca el sa accepte principiul suprematiei legii. De asemenea el trebuie sa
garanteze principiul in virtutea caruia orice persoana aflata sub jurisdictia sa se poate
bucura de drepturile omului si de libertatile fundamentale. Consiliul Europei urmareste in
mod deosebit: apararea drepturilor omului si a democratiei pluraliste; favorizarea
constientizarii si valorizarii identitatii culturale europene luptand impotriva oricarei forme de
intoleranta; cautarea de solutii pentru problemele societatii ; sprijinirea tarilor din estul si
centrul Europei in vederea punerii in practica si consolidarii reformelor politice, legislative si
constitutionale cu ajutorul unor importante programe de cooperare.
Procesul realizarii drepturilor omului nu este unul armonios, care sa evolueze
de la sine si rectiliniu. Ramane un domeniu de lupta si contestare pe plan intern si
international pentru drepturi, pentru acces la putere, la resurse si respectiv pentru o
distribuire a acestora. ,, De accea, actiunea in favoarea drepturilor omului porneste de la
17
necesitatea ca statul, societatea, prin diferite forme de actiune, asigurand egalitatea in
drepturi si exercitarea drepturilor individuale sa devina un instrument al participarii, al
redistribuirii in favoarea tuturor, mai ales a celor care sunt sau devin dezavantajati, pentru a
evita excluderea, marginalizarea sau scoaterea lor in afara vietii sociale"

18
BIBLIOGRAFIE

1. Diaconescu Horia - ,,Violenta si efectele sale in dreptul roman Editura AIUS,


Craiova, 1995
2. Luncan Victor, Duculescu Victor - ,,Drepturile omului studiu introductiv, culegere
de documente internationale si acte normative de drept intern LUMINA LEX 1993
3. Maziliu Dumitru - ,,Teoria General a dreptului , Bucureti, 1999
4. Moroianu Zlatescu Irina, Marinache Emil, Serbanescu Rodica, Oancea Ion -
,,Principalele instrumente internationale privind drepturile omului la care Romania este
parte , IRDO, Bucuresti 1999

Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata si proclamata de Adunarea


Generala a ONU prin rezolutia 217 A (III) din 10 decembrie 1948
Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa Bucuresti 1975

http://www.onuinfo.ro

http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org

19
ANEXA NR.1.
DECLARAIA UNIVERSAL A DREPTURILOR OMULUI
din 10 decembrie 1948
EMITENT: ORGANIZAIA NAIUNILOR UNITE
PUBLICAT N: Brosura din 10 decembrie 1948

La 10 decembrie 1948, Adunarea General a O.N.U. a adoptat i proclamat Declaraia


universala a drepturilor omului. Dup acest act istoric, Adunarea General a recomandat statelor membre sa
nu precupeteasca nici unul din mijloacele care le stau la dispoziie pentru a publica n mod solemn textul
Declaraiei i "pentru a face astfel ca el sa fie distribuit, afiat, citit i comentat, n principal n coli i n alte
instituii de nvmnt, indiferent de statutul politic al rilor sau teritoriilor".
PREAMBUL
Considerind ca recunoaterea demnitii inerente tuturor membrilor familiei umane i a drepturilor
lor egale i inalienabile constituie fundamentul libertii, dreptatii i pcii n lume,
Considerind ca ignorarea i dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta
omenirii i ca faurirea unei lumi n care fiinele umane se vor bucura de libertatea cuvintului i a convingerilor
i vor fi eliberate de teama i mizerie a fost proclamata drept cea mai inalta aspiratie a oamenilor,
Considerind ca este esenial ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca
omul sa nu fie silit sa recurg, ca soluie extrema, la revolta impotriva tiraniei i asupririi,
Considerind ca este esenial a se incuraja dezvoltarea relaiilor prieteneti ntre natiuni,
Considerind ca n Carta popoarele Organizaiei Naiunilor Unite au proclamat din nou credina lor
n drepturile fundamentale ale omului, n demnitatea i n valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru
brbai i femei i ca au hotrt sa favorizeze progresul social i mbuntirea condiiilor de viata n cadrul
unei liberti mai mari,
Considerind ca statele membre s-au angajat sa promoveze n colaborare cu Organizaia
Naiunilor Unite respectul universal i efectiv fata de drepturile omului i libertile fundamentale, precum i
respectarea lor universala i efectiv,
Considerind ca o conceptie comuna despre aceste drepturi i liberti este de cea mai mare
importanta pentru realizarea deplina a acestui angajament, ADUNAREA GENERAL proclama Prezenta
declaraie universala a drepturilor omului, ca ideal comun spre care trebuie sa tinda toate popoarele i toate
natiunile, pentru ca toate persoanele i toate organele societii sa se straduiasca, avnd aceasta declaraie
permanent n minte, ca prin nvtura i educaie sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi i liberti i
sa asigure prin msuri progresive de ordin naional i internaional, recunoaterea i aplicarea lor universala
i efectiv, att n sinul popoarelor statelor membre, ct i al celor din teritoriile aflate sub jurisdicia lor.
ART. 1
Toate fiinele umane se nasc libere i egale n demnitate i n drepturi.
Ele snt nzestrate cu ratiune i constiinta i trebuie sa se comporte unele fata de altele n spiritul
fraternitatii.
ART. 2

20
Fiecare om se poate prevala de toate drepturile i libertile proclamate n prezenta declaraie
fr nici un fel de deosebire ca, de pilda, deosebirea de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau
orice alta opinie, de origine nationala sau social, avere, natere sau orice alte mprejurri.
n afar de aceasta, nu se va face nici o deosebire dup statutul politic, juridic sau internaional al
tarii sau al teritoriului de care tine o persoana, fie ca aceasta ara sau teritoriu snt independente, sub tutela,
neautonome sau supuse vreunei alte limitri de suveranitate.
ART. 3
Orice fiinta uman are dreptul la viata, la libertate i la securitatea persoanei sale.
ART. 4
Nimeni nu va fi inut n sclavie, nici n servitute: sclavajul i comerul cu sclavi snt, interzise sub
toate formele lor.
ART. 5
Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.
ART. 6
Fiecare om are dreptul sa i se recunoasc pretutindeni personalitatea juridic.
ART. 7
Toi oamenii snt egali n fata legii i au, fr nici o deosebire, dreptul la o egala protecie a legii.
Toi oamenii au dreptul la o protecie egala impotriva oricrei discriminri care ar viola prezenta declaraie i
impotriva oricrei provocari la o asemenea discriminare.
ART. 8
Orice persoana are dreptul la satisfactia efectiv din partea instanelor juridice naionale
competente impotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i snt recunoscute prin constituie sau
lege.
ART. 9
Nimeni nu trebuie sa fie arestat, deinut sau exilat n mod arbitrar.
ART. 10
Orice persoana are dreptul n deplina egalitate de a fi audiat n mod echitabil i public de ctre
un tribunal independent i impartial care va hotr fie asupra drepturilor i obligaiilor sale, fie asupra
temeiniciei oricrei acuzari n materie penal ndreptat impotriva sa.
ART. 11
1. Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sa fie presupusa
nevinovat pn cnd vinovia sa va fi stabilit n mod legal n cursul unui proces public n care i-au fost
asigurate toate garaniile necesare aprrii sale.
2. Nimeni nu va fi condamnat pentru aciuni sau omisiuni care nu constituiau, n momentul cnd
au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului internaional sau naional. De asemenea, nu se va
aplica nici o pedeapsa mai grea dect aceea care era aplicabil n momentul cnd a fost savirsit actul cu
caracter penal.
ART. 12

21
Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare n viata sa personal, n familia sa, n domiciliul lui sau
n corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei i reputaiei sale. Orice persoana are dreptul la protecia
legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
ART. 13
1. Orice persoana are dreptul de a circula n mod liber i de a-i alege resedinta n interiorul
granielor unui stat.
2. Orice persoana are dreptul de a prsi orice ara, inclusiv a sa, i de a reveni n ara sa.
ART. 14
1. n caz de persecutie, orice persoana are dreptul de a cauta azil i de a beneficia de azil n alte
tari.
2. Acest drept nu poate fi invocat n caz de urmrire ce rezulta n mod real dintr-o crima de drept
comun sau din aciuni contrare scopurilor i principiilor Organizaiei Naiunilor Unite.
ART. 15
1. Orice persoana are dreptul la o cetenie.
2. Nimeni nu poate fi lipsit n mod arbitrar de cetenia sa sau de dreptul de a-i schimba
cetenia.
ART. 16
1. Cu ncepere de la mplinirea virstei legale, brbatul i femeia, fr nici o restrictie n ce
privete rasa, naionalitatea sau religia, au dreptul de a se cstori i de a ntemeia o familie. Ei au drepturi
egale la contractarea cstoriei, n decursul cstoriei i la desfacerea ei.
2. Cstoria nu poate fi ncheiat dect cu consimmntul liber i deplin al viitorilor soi.
3. Familia constituie elementul natural, i fundamental al societii i are dreptul la ocrotire din
partea societii i a statului.
ART. 17
1. Orice persoana are dreptul la proprietate, att singura, ct i n asociaie cu alii.
2. Nimeni nu poate fi lipsit n mod arbitrar de proprietatea sa.
ART. 18
Orice om are dreptul la libertatea gndirii, de constiinta i religie; acest drept include libertatea
de a-i schimba religia sau convingerea, precum i libertatea de a-i manifesta religia sau convingerea,
singur sau mpreun cu alii, att n mod public, ct i privat, prin nvtura, practici religioase, cult i
ndeplinirea riturilor.
ART. 19
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor i exprimarii; acest drept include libertatea de a avea
opinii fr imixtiune din afar, precum i libertatea de a cauta, de a primi i de a raspindi informaii i idei prin
orice mijloace i independent de frontierele de stat.
ART. 20
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de ntrunire i de asociere panic.
2. Nimeni nu poate fi silit sa fac parte dintr-o asociaie.
ART. 21

22
1. Orice persoana are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie
direct, fie prin reprezentani liber alei.
2. Orice persoana are dreptul de acces egal la funciile publice din ara sa.
3. Vointa poporului trebuie sa constituie baza puterii de stat; aceasta vointa trebuie sa fie
exprimat prin alegeri nefalsificate, care sa aib loc n mod periodic prin sufragiu universal, egal i exprimat
prin vot secret sau urmnd o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului.
ART. 22
Orice persoana, n calitatea sa de membru al societii, are dreptul la securitatea social; ea este
indreptatita ca prin efortul naional i colaborarea internationala, tinindu-se seama de organizarea i resursele
fiecrei tari, sa obin realizarea drepturilor economice, sociale i culturale indispensabile pentru demnitatea
sa i libera dezvoltare a personalitii sale.
ART. 23
1. Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la condiii echitabile i
satisfctoare de munca, precum i la ocrotirea impotriva somajului.
2. Toi oamenii, fr nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munca egala.
3. Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabila i satisfctoare care sa-i
asigure att lui, ct i familiei sale, o existenta conform cu demnitatea uman i completat, la nevoie, prin
alte mijloace de protecie social.
4. Orice persoana are dreptul de a ntemeia sindicate i de a se afilia la sindicate pentru
aprarea intereselor sale.
ART. 24
Orice persoana are dreptul la odihna i recreatie, inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de
munca i la concedii periodice pltite.
ART. 25
1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sntatea i bunstarea lui i familiei
sale, cuprinznd hrana, mbrcmintea, locuinta, ngrijirea medical, precum i serviciilor sociale necesare;
el are dreptul la asigurare n caz de omaj, boala, invaliditate, vaduvie, batrinete sau n celelalte cazuri de
pierdere a mijloacelor de subzistenta, n urma unor mprejurri independente de vointa sa.
2. Mama i copilul au dreptul la ajutor i ocrotire deosebite. Toi copiii, fie ca snt nscui n
cadrul unei cstorii sau n afar acesteia, se bucura de aceeai protecie social.
ART. 26
1. Orice persoana are dreptul la nvtura. nvmntul trebuie sa fie gratuit, cel puin n ceea ce
privete nvmntul elementar i general. nvmntul tehnic i profesional trebuie sa fie la indemina
tuturor, iar nvmntul superior trebuie sa fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe baza de merit.
2. nvmntul trebuie sa urmreasc dezvoltarea deplina a personalitii umane i ntrirea
respectului fata de drepturile omului i libertile fundamentale. El trebuie sa promoveze nelegerea,
toleranta, prietenia ntre toate popoarele i toate grupurile rasiale sau religioase, precum i dezvoltarea
activitii Organizaiei Naiunilor Unite pentru meninerea pcii.
3. Prinii au dreptul de prioritate n alegerea felului de nvmnt pentru copiii lor minori.

23
ART. 27
1. Orice persoana are dreptul de a lua parte n mod liber la viata cultural a colectivitii, de a se
bucura de arte i de a participa la progresul tiinific i la binefacerile lui.
2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale i materiale care decurg din orice lucrare
tiinific, literar sau artistic al carei autor este.
ART. 28
Orice persoana are dreptul la o orinduire social i internationala n care drepturile i libertile
expuse n prezenta declaraie pot fi pe deplin infaptuite.
ART. 29
1. Orice persoana are ndatoriri fata de colectivitate, deoarece numai n cadrul acesteia este
posibila dezvoltarea libera i deplina a personalitii sale.
2. n exercitarea drepturilor i libertilor sale, fiecare om nu este supus dect numai ingradirilor
stabilite prin lege, exclusiv n scopul de a asigura cuvenit recunoatere i respectare a drepturilor i
libertilor altora i ca sa fie satisfacute justele cerine ale moralei, ordinii publice i bunastarii generale ntr-o
societate democratica.
3. Aceste drepturi i liberti nu vor putea fi n nici un caz exercitate contrar scopurilor i
principiilor Organizaiei Naiunilor Unite.
ART. 30
Nici o dispoziie a prezentei Declaraii nu poate fi interpretat ca implicind pentru vreun stat,
grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savirsi vreun act ndreptat spre
desfiinarea unor drepturi sau liberti enunate n prezenta declaraie.

24