UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PENAL

CUIBAN Romina

RĂSPUNDEREA PENTRU TORTURĂ, TRATAMENT

INUMAN SAU DEGRADANT ÎN TEORIA ȘI PRACTICA
DREPTULUI PENAL

0421.1-DREPT

Teză de licenţă

Șef Departament _

Conducător ştiinţific: STATI Vitalie,

doctor în drept, conferențiar universitar

Autor:

CHIŞINĂU-2022
 LISTA ABREVIERILOR

art. – articol
alin. – alineat
lit. – litera
nr. – numărul
cap. – capitol
op. cit. – operă citată
vol. – volum
evid. ns. – evidențierea noastră
ed. – ediție
etc. – etcetera
p. – pagină
CP – Codul Penal
CPP – Codul de Procedură penală
RM – Republica Moldova
CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului
CSJ – Curtea Supremă de Justiție
ONU – Organizația Națiunilor Unite

2
 INTRODUCERE
Actualitatea şi importanţa temei abordate. La momentul actual, deşi prohibite, actele de
tortură, tratamentele inumane sau degradante continuă să fie practicate în peste o jumătate din statele
lumii. De fapt,existența fenomenului de rele tratamente constituie o preocupare profundă a comunității
internaționale și a celei naționale întrucât aceste fapte interzise oricând şi în orice circumstanţe
urmăresc scopul de a distruge deliberat nu doar bunăstarea fizică sau emoţională a persoanelor, ci şi,
demnitatea umană a acestora, ca valoare supremă.
Luând în considerare amploarea cu care relele tratamente își găsesc existența în societatea
contemporană apare necesitatea de a distinge esența lor și de a face o claritate în raport cu acele fapte
care pot fi atribuite torturii și acele tratamente ce sunt considerate a fi inumane sau degradante. În
general, istoria ne demonstrează că au existat atâtea forme de rele tratamente câte feluri de dureri
insuportabile sunt, iar intensitatea cu care acestea au evoluat ne pune în gardă la etapa actuală. Anume
gradul ridicat al pericolului social al relelor tratamente, urmare a lezării unor valori indispensabile
ființei umane, rezultă neîndoielnic atât din practica judiciară națională cât și din multitudinea de
hotărîri ale CEDO privind constatarea încălcării articolului 3 din Convenţia europeană pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care stabilește că „[n]imeni nu poate fi supus torturii,
nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”1 De remarcat că textul Convenţiei evocă
un drept absolut, acesta fiind unul dintre puţinele drepturi de la care statele europene semnatare nu
pot deroga nici măcar în condiţiile art.15.
În principiu toate formele de tortură, de tratamente inumane sau degradante sunt interzise de
actele normative internaționale în domeniul apărării drepturilor omului, iar Republica Moldova este
parte și ea la un şir de tratate internaţionale ce au ca obiect prevenirea torturii, a tratamentelor inumane
sau degradante Bunăoară, putem menționa, aderarea Republicii Moldova la Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, ratificarea Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, a
Convenţiei ONU împotriva torturii şi altor pedepse şi tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,
a Convenţiei europene pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau
degradante. Pe cale de consecință se cere menționat faptul că în calitate de stat parte la toate aceste
instrumente internaţionale, Republica Moldova s-a angajat să protejeze drepturile tuturor persoanelor

1
Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, încheiată la Roma la 4
noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova la 24.07.1997,
[On-line]: ‹https://www.echr.coe.int/documents/convention_ron.pdf› accesat (01.03.2022)
3
aflate sub jurisdicţia sa, inclusiv prin incriminarea torturii, tratamentului inuman sau degradant într-
un articol separat cuprins în cap. III din Partea Specială a Codului penal al Republicii Moldova,
intitulat „Infracţiuni contra libertății, cinstei și demnității persoanei”.
Toate cele expuse demonstrează cu prisosință actualitatea și importanța temei alese pentru
prezenta lucrare și pune accent pe importanța crescândă a existenței unei răspunederi penale pentru
cei ce comit acte de tortură, tratament inuman sau degeadant.
Scopul şi obiectivele tezei. Scopul prezentei teze de licență constă în efectuarea unei cercetări
complexe şi detaliate a fonomenului torturii, tratamentelor inumane și degradante atât prin prisma
doctrinei de specialitate, cât și a legislației în vigoare, studierea componenței infracțiunii de tortură,
tratament inuman sau degradant, inclusiv a erorilor, lacunelor legislative existente în domeniu și darea
măsurilor de recomandare, propuneri de lege ferenda care ar fi eficiente în vederea înlăturării acestor
lacune.
Pentru atingerea scopului propus au fost stabilite următoarele obiective:

➢ cercetarea evoluției istorice a infracțiunii de tortură, tratament inuman sau degradant;

➢ efectuarea analizei juridico-penale a elementelor constitutive obiective și a elementelor
constitutive subiective ale infracţiunilor prevăzute la art. 1661 CP RM;
➢ stabilirea distincţiei între tortură, tratament inuman şi tratament degradant;
➢ evidențierea modalităților faptice ale actelor de tortură, tratament inuman sau
degradant prin raportare la jurisprudența CEDO și la practica judiciară națională;
➢ analizarea practicii de aplicare a art. 1661 CP RM;
➢ delimitarea infracţiunilor prevăzute la art. 1661 CP RM de faptele adiacente;
➢ formularea unor concluzii și recomandări pe măsură.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al lucrării. În prezenta lucrare au fost utilizate
diverse metode de cercetare cum ar fi: analiza competenţei, analiza sistematică structural funcţională,
dialectică, analiza şi sinteza istorică, istorico-logică, juridică, alte metode ştiinţifice specifice
domeniului. Au fost examinate lucrările următorilor autori în domeniu: Stati V., Brânză S., Pascu I.,
Păvăleanu V., Popov R., Mărgineanu I. etc.
Utilizarea metodelor menționate a facilitat studierea tematicii, cadrul normativ, doctrina pentru
cunoașterea și înțelegerea subiectului în scopul unei cercetări aprofundate.
Despre importanţa şi suportul de bază în cercetare am studiat o multitudine de lucrări în
domeniu care au tratat subiectul de cercetare.
4
 A fost consultată o bogată bază bibliografică formată din lucrări, documente, acte legislative
naționale şi acte internaţionale; tratate şi convenţii.
Constant pe parcursul tezei am folosit metoda logică (analiza deductivă, inductivă,
generalizarea, specificarea, clasificarea, definirea etc).
Sumarul compartimentelor tezei Teza este formată din introducere, trei capitole, concluzii și
recomandări și bibliografie.

Primul capitol intitulat:,,ANALIZA ELEMENTELOR CONSTITUTIVE OBIECTIVE ALE

INFRACȚIUNILOR PREVĂZUTE LA ART. 1661 CP RM” prevede analiza sub aspect teoretic a
infracțiunii în cauză conform doctrinei și legislației penale ale RM sub aspectul elementelor
constitutive obiective a infracțiunii
Capitolul doi intitulat: „ANALIZA ELEMENTELOR CONSTITUTIVE SUBIECTIVE ALE
INFRACȚIUNILOR PREVĂZUTE LA ART. 1661 CP RM” și prevede analiza elementelor
constitutive subiective a infracțiunii.

Capitolul trei intitulat: „ASPECTELE PRACTICE ALE RĂSPUNDERII PENTRU

TORTURĂ, TRATAMENT INUMAN SAU DEGRADANT” și prevede analiza practicii judiciare
precum și prevenirea și coombaterea infracțiunii în cauză.
În CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ” sunt reliefate principalele concluzii la care s-a ajuns
precum și unele recomandări.
Cuvinte cheie: tortută, tratament inuman, tratament degradant, infracțiune, durere, suferință,
responsabilitate, vârstă, sănătate, demnitate, integritate fizică, integritate psihică, etc.

5
 I. ANALIZA ELEMENTELOR CONSTITUTIVE OBIECTIVE ALE INFRACȚIUNILOR
PREVĂZUTE LA ART. 1661 CP RM
1.1 Obiectul infracţiunilor prevăzute la art. 1661 CP RM
Pornind de la ideea că adevăratul pericol social al unei infracțiuni rezidă numai în raport cu
ceva aflat în exterior, adică în raport cu un obiect, urmează de notat că fapta prejudiciabilă descrisă în
norma de incriminare aduce atingere, prin vătămare sau punere în pericol, valorilor sociale ocrotite de
legea penală, și respectiv a relațiilor sociale care iau naștere, se desfășoară și se dezvoltă în jurul
valorilor respective. În acest context, obiectul juridic al infracțiunii este considerat a fi ceea ce apără
legea penală, mai exact a valorilor sociale și a relațiilor sociale aferente acestor valori.
În continuare, abordând obiectul infracţiunii, constat că aplicarea corectă a unei norme de
incriminare este irealizabilă fără perceperea elementelor şi semnelor componenţei infracţiunii
concrete. Astfel, respectând regula generală a procesului de încadrare juridică a faptei, urmează să
identificăm cu lux de amănunte conţinutul obiectului juridic al infracţiunilor prevăzutele la art.1661
din Codul Penal al Republicii Moldova, întucât obiectul infracțiunii stabilește inclusiv și gravitatea
pedepsei aplicate pentru fapta incriminată.2
În această ordine de idei, datorită sistematizării faptelor infracționale în grupuri mari de
infracțiuni, și îndeosebi din denumirea dată de legiutorul moldav capitolului ce cuprinde infracţiunile
de tortură, tratament inuman sau degradant, putem cu ușurință identifica conținutul obiectului juridic
generic al infracțiunilor analizate. Respectiv, în prezent, infracţiunile prevăzute la alin. (1) și (3) a
art.1661 CP RM sunt incluse în Capitolul III din Partea Specială a Codului penal al Republicii
Moldova, intitulat „Infracţiuni contra libertății, cinstei și demnității persoanei”. Prin urmare, obiectul
juridic generic al infracţiunilor studiate îl constituie relaţiile sociale cu privire la libertatea, cinstea și
demnitatea persoanei.3 De remarcat că nu este întâmplătoare incriminarea faptelor prevăzute la
art.1661 CP RM tocmai în cap. III din Partea Specială a Codului penal al Republicii Moldova, deoarece
până la intervenția Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, nr.252 din
08.11.20122 , legea penală nu cunoștea un model incriminator propriu-zis al tratamentului inuman
sau degradant, iar infracțiunea de tortură prevăzută anterior în art. 3091 CP RM, actualmente abrogat,
făcea parte din cap. XIV din Partea Specială a Codului penal al Republicii Moldova „Infracţiuni contra

2
M. Grama, A. Șavga, S. Botnaru, V. Grosu, Drept Penal. Partea generală, vol. I, Chişinău: Tipografia Centrală, 2012,
p. 177.
3
Brînză S., Stati V. Tratat de Drept Penal. Partea specială. Vol. I, Chişinău: Tipografia Centrală, 2015, p. 444.
6
justiţiei” fapt ce demonstrează că obiectul juridic generic al infracțiunilor din capitolul respectiv
desemna o altă categorie de relații sociale care au mai puțin tangență cu libertatea, cinstea și
demnitatea persoanei 4
Revenind la analiza obiectului juridic generic al infracţiunilor studiate
menționez că legiuitorul a considerat oportun să apere relațiile sociale cu privire la libertatea, cinstea
și demnitatea persoanei într-un capitol întreg al Codului Penal al R.M, deoarece aceste valori generice
pot fi lezate prin intermediul diferitor fapte prejudiciabile, inclusiv a celor stipulate în art. 1661 CP
RM, iar potrivit normei constituționale a statului nostru, mai exact a alin. (3) art. 1 se eidențiază că
„Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului [evid. ns.], drepturile
şi libertăţile [evid. ns.] lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic
reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”5 De aici deducem că libertatea persoanei, alături de
cinstea și demnitatea ei constituie o valoarea socială fundamentală a fiecărui stat, apărată îndeosebi
de legea penală, iar legătura între aceste atribute a persoanei raportate la relele tratamente o
desprindem numai în raport cu exteriorizarea comportamentului individului care ulterior devine și
subiect al infracțiunilor stipulate în art. 1661 CP al RM.
În scopul dezvoltării mai profunde a obiectului juridic generic al infracțiunilor analizate în
această lucrare, ar fi oportun să elucidăm conceptul de libertate, cinste și demnitate a ființei umane.
Astfel, specificul noțiunii de libertate rezidă în ideea de a putea face tot ceea ce nu este în detrimentul
altuia. De alfel, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede în articolul 3 că „[o]rice fiinţă
umană are dreptul la viaţă, la libertate [evid. ns.] şi la securitatea sa”6, iar în art.1 a aceluiași act
international este stipulat că „[t]oate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi.”7
Totuși, libertatea trebuie privită ca o valoare supremă a societăţii care oferă posibilitatea persoanei de
a gândi şi activa în corespundere cu concepţiile şi opiniile sale despre necesar şi dorit, de a-şi atinge
scopurile propuse, astfel realizându-se în lumea obiectivă. Este elocvent că acestă valoare socială dă
peroanei puterea de a valorifica în practică toate însușirile, interesele și dorințele legitime și raționale
ale sale, singura limită fiind cea a legii, care impune respectul datorat stării de libertate a semenilor
săi.8 În același timp, libertatea persoanei este o componentă majoră a condiţiei umane, un imperativ

4
Ursu Daniela, Monografie. Tortura, tratamentul inuman sau degradant:Aspecte de drept penal material, Chișinău, 2017,
p. 25.
5
Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994, în Monitorul Oficial nr.1 din 12.08.1994.
6
Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată şi proclamată de Adunarea Generală a ONU prin rezoluţia din 10.
12.1984, nr. 217A.
7
Ibidem.
8
Brînză S., Stati V. Tratat de Drept Penal. Partea specială. Vol. I, Chişinău: Tipografia Centrală, 2015, p. 445.
7
impus de necesitatea de progres al societăţii contemporane deoarece fără libertate persoana nu-și poate
găși afirmarea, iar celelalte atribuite a ei inclusiv viața și sănătatea își pierd în principiu valoarea,
ținând cont de faptul că numai în măsura în care persoana este liberă ea se poate bucura pe deplin de
viață și de celelalte atribute care-i sunt inerente.
În alt context, cinstea ca valoare socială generică apărată împotriva faptelor prejudiciabile
cuprinse în cap. III din Partea Specială a Codului penal al Republicii Moldova, reprezintă o categorie
etică, o trăsătură socială care reflectă demnitatea individului în conştiinţa altor oameni. De fapt, putem
pe bună dreptate afirma că cinstea întruchipează aprecierea societăţii dată personalităţii, deci depinde
foarte mult de principiile morale impregnate în conştiinţa comunităţii sociale. 9 Lezând cinstea sau
onoarea persoanei inclusiv prin intermediul relelor tratamente, individul simte sau consideră potenţial
posibilă schimbarea opiniei societăţii despre sine, iată de ce este indispensabil de a apăra prin
intermediul legii penale cinstea ca valoare supremă. În astfel de circumstanțe este necesar de specificat
că cinstrea poate fi lezată doar ocazional dacă facem trimitere la aplicarea torturi, tratamentelor
inumane sau degradante, și doar în ipoteza în care aceste fapte se realizează în mod public, astfel încât
au puterea de a diminua în conștiința socială calitățile pozitive ale victimei.10
După această precizare importantă, menționez că de rând cu cinstea persoanei, demnitatea
umană, la fel este guvernată de principiile moralității deoarece ea reprezintă o reflectare a calităţilor
persoanei în propria conştiinţă, însoţită de o apreciere pozitivă a persoanei în societate.11 Deci, anume
autoaprecierea propriilor calităţi, virtuți, aptitudini, concepţii, a propriei semnificaţii sociale reflectă
în esență demnitatea umană care constituie o valoare generică ce poate fi pusă în pericol prin
intermediul tuturor infracțiunilor ce se regăsesc în cap. studiat. De asemenea, evidenţiez faptul că
demnitatea persoanei, alături de cinstea și libertatea ei, ca obiect juridic generic al infracţiunilor
cuprinse în cap. III din Partea Specială a CP al Republicii Moldova este în acelaşi timp obiect juridic
special în raport cu infracțiunile de tortură, tratament inuman sau degradant, suportând o vătămare
directă prin uzul de rele tratamente, lucru pe care îl vom analiza în cele ce urmează.
Referindu-ne, la obiectul juridic special în calitate de semn constitutiv obiectiv al infracțiunii,
acccentuăm că acesta „[...] constă din valoarea contra căreia se îndreaptă nemijlocit acţiunea

9
Olivia Pîrțac, Monografie. Apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale a persoanei în Republica Moldova,
Chişinău, Tipografia Centrală, 2005, p. 12.
10
Ursu Daniela, Teză de doctor în drept. Răspunderea penală pentru tortură, tratament inuman sau degradant, Chişinău,
2017, p. 46.
11
Mircea F. Antoaneta Laura, Teză de doctorat. Dreptul la demnitate, Craiova, 2016, p. 29-30.
8
(inacţiunea) prevăzută de legea penală, valoare caracterizată prin anumite trăsături proprii, speciale,
care servesc la individualizarea unei infracţiuni din cadrul aceleiași grupe.”12 Așadar, anume existența
obiectului juridic special diferențiază tortura, tratamentul inuman sau degradant de celelalte infracțiuni
prevăzute în același capitol.
În context, este necesar a menționa că, în doctrina penală sunt exprimate puncte de vedere mai
mult sau mai puțin convergente privitoare la conținutul obiectului juridic special al infracțiunilor
studiate. Bunăoară, potrivit opiniei lui A.Boroi obiectului juridic special principal „[...].este
reprezentat de relațiile sociale care privesc exercitarea autorității publice în conformitate cu legea (a
autorității judiciare cu precădere), iar în secundar, de relațiile sociale care privesc drepturile și
libertățile fundamentale ale omului, universal recunoscute.13 Este utilă și părerea autorului A.Bolocan-
Holban via-a-vis de obictul juridic special al infracțiunii de tortură, deoarece aceasta are o viziune mai
diferită în raport cu obictul cercetat. Potrivit autoarei „[...] obiectul juridic special principal în cazul
infracţiunii de tortură îl constituie relaţiile sociale cu privire la libertatea persoanei, [...] iar, obiectul
juridic special secundar al infracţiunii de tortură este format din relaţiile sociale cu privire la
integritatea fizică sau psihică a persoanei [...]”14 Totuși, este greu a crede că prin comiterea infracțiunii
de tortură, inclusiv a celei de tratament inuman sau degradant s-ar aduce atingere directă libertății
personei, fiind considerată una dintre atributele esențiale ale acesteia, atâta timp cât practica judiciară
demonstrează că libertatea persoanei la fel ca și cinstea ei sunt lezate tangențial prin săvârșirea acestor
categorii de infracțiuni.
Tot în literatura de specialitate se opinează cu ideea că obiectul juridic special al infracţiunii
prevăzute la alin.(1) art. 1661 CP se referă la relaţiilor sociale cu privire la siguranţa, bunăstarea,
integritatea fizică şi psihică, inclusiv demnitatea şi onoarea persoanei, iar în raport cu infractiunea
prevăzută în alin.(3) a aceluiași articol, obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale
privitoare la libertatea, cinstea şi demnitatea persoanei.15

12
M. Grama, A. Șavga, S. Botnaru, V. Grosu, Drept Penal. Partea generală, vol. I, ed. a 2-a, Chişinău: Tipografia
Centrală, 2012, p. 131.
13
D. Ursu, Conţinutul obiectului juridic al infracţiunilor de tortură, tratament inuman sau degradant, în: Revista
Naţională de Drept, 2016, nr.8, p. 27.
14
Bolocan-Holban A., Moloşag N., Doronceanu O. ş.a. Apărarea victimelor torturii, relelor tratamente sau ale
tratamentului degradant: Îndrumar pentru avocaţi. Chişinău: Tipografia Sirius, 2013, p.14
15
Mărgineanu I., Iarmaliuc P., Caracteristica juridico-penală a infracţiunii de tortură, tratament inuman sau degradant
prin prisma legislaţiei Republicii Moldova şi Uniunii Europene. În: Studii juridice universitare, 2012, nr. 3-4, anul V, p.
133-136.
9
 Un alt grup de autori au o viziune diferită într-o oarecare măsură. Asfel, S.Brînza și V.Stati
susțin că relaţiile sociale cu privire la demnitatea persoanei formează obiectul juridic principal al
infracțiunilor prevăzute la alin.(1) și alin.(3) art. 1661 CP RM, iar relațiile sociale cu priviere la
integritatea fizică sau psihică a persoanei desemnează obiectul juridic secundar a acestor fapte
infracționale.16 Pe cale de consecință constat că ultima opinie cu referire la obiectul juridic special al
infracțiunilor analizate este cea mai adecvată, întrucât conținutul obiectului juridic special poate fi
desprins din descrierea faptei incriminate, din necesitatea survenirii unei urmări prejudiciabile
concretizată în cazul nostru din durere sau suferință fiizică ori psihică (puternică), din prevederea
motivului sau scopului infracțiunii în calitate de semne obligatorii ale laturii subiective17
În aceiași consecutivitate de idei, urmează de luat în considerare totuși că infracțiunea
prevăzută la alin (1) și (3) a art. 1661 CP RM este alcătuită dintr-o singură faptă prejudiciabilă, de
aceea, putem remarca faptul că obiectul juridic special al acestora are un caracter multiplu, respectiv
vorbim de un obiect juridic multiplu necomplex.18 Totodată este esențial de menționat că fapta
infracțională de la alin (1) și (3) a art. 1661 CP RM este aptă să lezeze concomitent mai multe valori
sociale, dintre care, din punct de vedere gradual, unele sunt principale şi altele secundare și se află
într-o strâsă interdependență continuă.
Revenind la analiza obiectul juridic special principal al infracțiunii de tortură, tratament
inuman sau degradant, reprezentat de relaţiile sociale cu privire la demnitatea persoanei urmează de
accentuat că demnitatea umană este considerată a fi una dintre valorile supreme ocrotite prin lege de
fiecare stat. De altfel, atunci când facem trimitere la demnitatea morală lezată prin relele tratamente,
în sensul art. 1661 CP RM se are în vedere atât aspectul subiectiv al demnității, cât și cel obiectiv. În
aceste condiții „[d]in punct de vedere subiectiv, demnitatea persoanei constă în sentimentul de preţuire
pe care fiecare îl are faţă de sine. Aspectul obiectiv al demnităţii vizează bunul renume, reputaţia,
stima şi consideraţia de care se bucură persoana din, partea celorlalte personae.”19 Întrucât atingerile
aduse demnităţii umane prin faptele de tortură, tratament inuman sau degradant îmbracă diferite forme
urmează să evidențiem careva din ele raportate la jurisprudența internațională, dar și la cea națională.

16
Brînză S., Stati V. Tratat de Drept Penal. Partea specială. Vol. I, Chişinău: Tipografia Centrală, 2015, p. 519.
17
Codul Penal al Republicii Moldova, nr. 985 din 18.04.2002, publicat în Monitorul Oficial nr. 72-74 din 14.04.2009.
18
N. Gordilă, V.Stati, Tortura și tratamentele inumane sau degradante. Manualul judecătorului pentru cauze penale, ed.
1, Chişinău, Tipografia Centrală, 2013, p. 593.
19
Liliana Rotaru-Maslo, Mihai Bîrgău, Demnitatea- un element indispensabil al personalității umane, Anuar Științific,
Procese integraţioniste europene. Dezvoltarea economică în contextul globalizării. Ajustarea dreptului naţional la
legislaţia internaţională. Aspecte comparativ-contrastive în filologia contemporană vol.4, Chișinău, 2006, p. 214.
10
 În special, în cauza Tyrer contra Regatului Unit se observă o încălcare majoră a demnității
umane, deoarece dorind să-l pedepseacă pe reclamant, polițiștii i-au cauzat acestuia vătămări
corporale semnificative și umilință. Acest lucru a fost posibil prin aplicarea unor lovituri cu o nuia
peste posterior, impunându-l pe reclamant să rămână gol dându-și pantalonii și lenjeria jos. Prin
urmare, aceste acțiuni ale colaboratorilor de poliție au scăzut colosal nivelul de stimă pe care persoana
o avea făță de sine și autoaprecierea ei în raport cu calitățile pe cale le posedă, simțindu-se o adevărată
marionetă în mâinile organelor de drept.20
Într-o altă cauză, cea a Yunzel contra Rusiei, se arată că demnitatea persoanei ca valoare
fundamentală a fost atinsă prin tardivitatea acordării de asistență medicală stomatologică (7 luni),
astfel încât s-a atestat o situație în care peroana a fost aproape în imposibilitatea de a mesteca mâncarea
servită în detenție, punându-i-se în pericol în același tomp și sănătatea.21
În alte situații, relațiile sociale cu privire la demnitatea persoanei au fost lezate prin aplicarea
unor pedepse corporale instituționalizate, prin aplicarea unor tratamente medicale forțate deși acest
lucru nu reprezenta o necesitate terapeutică, prin manifestarea unei atitudini cu caracter rasist din
partea organelor de drept, dar și prin ofensele sau actele de discrimare, indiferent de criteriu. Cert este
că în toate cazurile în care s-a atestat existența torturii, tratamentului inuman sau degradant în plan
principal s-a adus atingere demnității persoanei, iar autoaprecierea persoanei întemeiată pe aprecierea
societăţii s-a diminuat simțitor.
Vizavi de obiectul juridic special secundar al infracţiunii de tortură, tratament inuma sau
degradant vom menționa că acesta este format din relaţiile sociale cu privire la integritatea fizică sau
psihică a persoanei. Or, acest lucru se deduce nemijlocit din urmările prejudiciabile a infracțiunilor
analizate, concretizate în producerea durerilor sau suferinţelor fizice sau psihice în cazul primei
variante-tip de infracțiune și a durerilor sau suferinţelor fizice sau psihice puternice în cazul celei de-
a doua variante-tip de infracțiune.22 Precizez că valoarea socială lezată prin actele infracționale puse
în discuție, constă în toate cazurile în integritatea fizică sau integritatea psihică a persoanei, prin care
se aduce atingere în mod evident demnității umane, deoarece demnitatea înglobează în sine atât
intergritatea fizică, cât și cea psihică a persoanei ca valori sociale.

20
Ursu Daniela, Monografie. Tortura, tratamentul inuman sau degradant:Aspecte de drept penal material, Chișinău,
2017, p. 52-53.
21
Ibidem, p. 54-55.
22
Bolocan-Holban A. Aspecte juridice naţionale şi internaţionale privind tortura şi tratamentul inuman şi degradant.
Teză de doctor în drept. Chişinău, 2011, p.42.
11
 În context, prezintă interes deosebit elucidarea conceptului de integritate fizică care nu poate
fi separată de integritatea psihică a persoanei întrucât persona este o entitate bio-mentală unitară.23
Din aceste considerente, se evidențiază faptul că respectul integrității fizice a persoanei stabilește că
nimeni nu poate să facă obiectul nici unei atingeri în ce privește integritatea sa fizică din partea terțelor
pesoane sau a statului, decât dacă această atingere este stabilită de lege în apărarea unui interes colectiv
recunoscut ca fiind superior celui al integrității individuale. De altfel, integritatea fizică a persoanei,
ca valoare socială protejată de infracțiunile stipulate în art. 1661 CP RM poate fi tratată ca acea
posibilitate de a dispune de propriul corp, adică dreptul la stăpânire fără a-i fi cauzate peroanei careva
dureri sau suferințe fizice. Cât privește integritatea psihică a persoanei, aceasta poate fi percepută ca
„[î]nsuşirea omului de a fi şi de a rămâne întreg din punctul de vedere al formei specifice de reflectare
a realităţii şi care se manifestă prin activitatea sistemului nervos şi structura sufletească proprie
fiecărui individ [...]”24
Totodată, se cere a se face distincție între noțiunea de „integritatea fizică sau psihică” și cea
de„integritate corporală” dat fiind faptul că „[i]ntegritatea corporală este lezată ca urmare a producerii
leziunilor corporale (fără a se aduce prejudiciu sănătăţii), specificate în Partea a V-a din Regulamentul
Ministerului Sănătăţii de apreciere medico-legală a gravităţii vătămării corporale, nr.199 din
27.06.2003”25Anume acesată precizare demonstrează indubitabil că integritatea corporală a persoanei
poate fi lezată prin intermediul activităților infracțiunoale violente, dar nu a celor ce vizează tortura,
tratamentul inuman sau degradant.
În același timp, nu este exclus ca prin comiterea infracțiunilor analizate tangențial să se aducă
atingeri și altor valori sociale, dat fiind faptul că modul în care acționează infractorul niciodată nu
poate fi cunoscut. Aceste valori lezate ar putea fi reprezentate de cinstea persoanei, inviolabilitatea și
libertatea sexuală a persoanei, libertatea psihică, a acesteia etc. Iată de ce, se cere menționat faptul că
obiectul juridic secundar al infracțiunilor prevăzute la alin.(1) și alin.(3) art. 1661 CP RM poate fi
împărțit, convențional, în: obiect juridic secundar permanent care va exista întotdeauna și obiect
juridic secundar ocazional, prezent doar în anumite situații atipice.26

23
Andra Dascălu, Alin Dumitrache, The right to physical and mental integrity, p. 73.
24
Vlad Vlaicu, Dumitru Grama, Dreptul la viață,la integritate fizică și psihică într-un mediu sănătos, în: Revista Naţională
de Drept, 2008, nr.2, p. 86.
25
Brînză S., Stati V. Tratat de Drept Penal. Partea specială. Vol. I, Chişinău: Tipografia Centrală, 2015, p. 519.
26
Ursu Daniela, Teză de doctor în drept. Răspunderea penală pentru tortură, tratament inuman sau degradant, Chişinău,
2017, p. 51.
12
 În ce privește circumstanțele agravante consemnate la lit.f) „cauzează din imprudență o
vătămare gravă sau medie integrității corporale sau sănătății” și lit.g) „cauzează din imprudență
decesul persoanei sau sinuciderea acesteia” prevăzute în alin.(2), respectiv, alin.(4) art. 1661 CP RM,
suntem în prezența unui obiect juridic special cu caracter complex, deoarece latură obiectivă în aceste
îmrejurări se formează din două fapte infracţionale interdependente prin care se lezează concomitant
mai multe valori sociale, dat fiind faptul producerii unor rezultate mai grave decât cele prevăzute în
variantele-tip.27 Din aceste considerente, pe bună dreptate se poate menționa că în plan secundar în
ipotezele circumstanțelor agravante enumerate supra se aduce atingere relațiilor sociale cu privire la
sănătatea persoanei și a celor cu privire la viața ei. Astfel, viața persoanei poate fi privită ca existența
socială a acesteia, manifestată prin posibilitatea de a participa la relațiile sociale, de a exercita
drepturile și interesele și de a executa obligațiile corelative, având ca premisă ansamblu proceselor
biochimice din organismal uman ce condiționează dezvoltatea acesteia și participarea individului la
viața socială.28 Iar dacă ne referim la sănătatea persoanei, atunci Organizația Mondială a Sănătății,
definește sănătatea , ca o stare completă fizică, mentală și socială, și nu doar absența bolii sau a
infirmității. Totuși, viața și sănătatea constituie valorile sociale care desemnează atributele principale
ale persoanei și merită să fie apărate cu precădenie împotriva relelor tratamente.
Referitor la obiectul material al infracțiunii, subliniem că acesta este lucrul sau fiinţa care
încorporează unele valori ocrotite prin legea penală şi asupra căruia se îndreaptă direct acţiunea
(inacţiunea) prevăzută de această lege.29 Respectiv, pentru atestatea obiectului material al
infracțiunilor de tortură, tratament inuman sau degradant se ține cont în principiu de latura obiectivă
a infracțiunii, sub aspectul răsfrângerii urmărilor prejudiciabile asupra unei entități materiale. Iată de
ce în situaţia în care există influenţarea nemijlocită infracţională asupra corpului persoanei, suntem în
prezenţa obiectului material al infracţiuniunilor cercetate. La general vorbind, obiectul material al
infracțiunilor de tortură, tratament inuman sau degradant există doar atunci când fapta prejudiciabilă
se manifestă prin cauzarea unei dureri sau suferinţe fizice (puternice) unei persoane.30 Prin urmare,
dacă activitatea făptuitorului se răsfrânge direct asupra corpului persoanei, acesta constituie obiect

27
N. Gordilă, V.Stati, Tortura și tratamentele inumane sau degradante. Manualul judecătorului pentru cauze penale, ed.
1, Chişinău, Tipografia Centrală, 2013, p. 593.
28
Brînză S., Stati V. Tratat de Drept Penal. Partea specială. Vol. I, Chişinău: Tipografia Centrală, 2015, p. 147.
29
M. Grama, A. Șavga, S. Botnaru, V. Grosu, Drept Penal. Partea generală, vol. I, Chişinău: Tipografia Centrală, 2012,
p.132.
30
Lober J., Stippel J., Eșanu A. ş.a. Recomandări metodologice pentru investigarea eficientă a infracţiunilor de tortură,
tratament inuman sau degradant: (de uz intern). Chişinău: Imprint Star, 2014, p.29.
13
material al infracțiunilor supuse analizei. Iar în această situație nu are importanță dacă acesta este
corpul unei persoane tinere sau în etate, sau dacă persoana este sau nu în plenitudinea facultăţilor
fizice sau psihice. Este doar important ca influenţa să fie exercitată asupra corpului altei persoane şi
nu asupra propriului corp31 Sub acest aspect se cere a fi precizată inclusiv noțiunea de corp uman ca
entitate materială.care este privită „[...] pe de o parte, ca un ansamblu de organe și, pe de altă parte, ca
un ansamblu de elemente (organe și țesuturi) și produse ale corpului uman (sânge, spermă, lapte
matern etc.) .32 Respectiv, în cazul infracțiunilor analizate doar corpul uman poate constitui obiectul
material întrucât, lezând integritatea fizică a persoanei se aduce atingere nemijlocită corpului acesteia.
Totuși nu de fiecare dată suntem în prezența unui obiect material atunci când facem trimitere
la infracțiunile de tortură, tratament inuman sau degradant, mai cu seamă atunci când latura obiectivă
a infracțiunilor se manifestă prin cauzarea suferinţelor (puternice) psihice. În acest caz, nu putem
afirma că există o influenţă nemijlocită asupra corpului persoanei, deoarece psihicul nu este o entitate
materială, dar „[...] un ansamblu de stări și procese, care au legătură cu creierul uman ca organ (parte
integrantă a corpului persoanei) [...].”33 În context, psihicul uman urmează a fi privit ca obiect
imaterial al infracțiunilor stipulate în art. 1661 CP RM și doar atunci când prin fapta infracțională se
aduce atingere integrității psihice a persoanei.
În ceea ce priveşte victima infracţiunii de tortură, tratament inuman sau degradant ca parte din
sistemul de referinţă al obiectului juridic al infracţiunii, putem afirma că acesta poate fi „orice
persoană supusă unor măsuri de constrângere având la bază exercițiul autorității publice.”34De altfel,
victima infracțiunii este considerată a fi persoana care suportă consecințele fizice, morale
ale infracțiunii, iar pentru a-i atribui această calitate de victimă este suficient să se constate dacă acea
persoană este titulara valorii sociale ocrotite de norma de incriminare. Iată de ce S. Brînza, este de
părere că „victima infracțiunii desemnează unul dintre elementele relației sociale: subiectul relației
sociale, apărarea căruia este exercitată de norma penală corespunzătoare.35 Pe cale de consecință
trebuie de precizat că victimei infracțiunilor consemnate în art. 1661 CP RM urmează să i se ducă
atingere în plan principal relațiilor sociale cu privire la demnitatea peroanei, iar în plan secundar

31
Bolocan-Holban A. Aspecte juridice naţionale şi internaţionale privind tortura şi tratamentul inuman şi degradant.
Teză de doctor în drept. Chişinău, 2011, p.42.
32
Ursu Daniela, Monografie. Tortura, tratamentul inuman sau degradant:Aspecte de drept penal material, Chișinău,
2017, p.82.
33
Ibidem.
34
Brînză S., Stati V. Tratat de Drept Penal. Partea specială. Vol. I, Chişinău: Tipografia Centrală, 2015, p. 528.
35
Pavlyuk Gennady Y.,The victim in criminal procedure law and in criminal law, Актуальные научные исследования в
современном мире, Сборник научных трудо, B..3(35), Часть 8, 2018, p. 128.
14
relațiilor sociale cu privire la integritatea fizică sau psihică. Astfel, observăm că doar prsoana fizică
poate fi victimă a infracțiunilor cercetate, întrucât demnitatea, integritatea fizică și psihică reprezintă
atribute ale persoanei fizice, ce nu pot fi atribuite niciodată persoanei juridice.
În aceiași ordine de idei observăm că în cadrul ipotezelor stipulate în alin. (1) și alin.(3) art.
1661 CP RM nu se cere prezența anumitor calități speciale ale victimei. Este suficient ca pesoana să
se afle într-o oarecare independență față de făptuitor să fie supusă unor măsuri de constrângere avînd
la bază exerciţiul autorităţii publice, și să-i fie efectiv aplicată tortura, tratamentul inuman sau
degradant.36 Bunăoară, calitatea de victimă o poate avea persoana percheziționată, adusă forțat, supusă
tratamentului psihiatric, supusă unor măsuri de siguranță etc.37 Sub un alt aspect, reieșind din
conținutul normei de incriminare evidențiată în alin.(3) art. 1661 CP RM deducem că calitatea de
victimă se referă nu doar la persoana efectiv torturată, ci şi la o terţă persoană care este supusă
constrîngerii psihice, urmare a torturării primei persoane. În acest caz suntem în prezența unei
pluralități de victime și este oportun de remarcat că nu poate fi victimă a infracțiunii o terță persoană
supusă unei constrângeri psihice decât dacă există o persoană efectiv torturată.
Este esențial de specificat că răspunderea penală în cazul infracțiunilor de tortură, tratament
inuman sau degradant se agravează, atunci când victima prezintă anumite calități speciale. Aceste
calități speciale ale victimei se referă la calitatea de minor, femeie gravidă sau persoană aflată în stare
de neputință. Din aceste considerente merită de focusat atenția anume pe aceste calități speciale ale
victimei stipulate la lit. a) alin. (2) și alin. (4) a art. 1661 CP RM. fără de care nu putem agrava
răspunderea făptuitorului.
Opinând asupra caliăților speciale ale victimei consemnate în circumstanța agravantă urmează
de accentuat că minoritatea acesteia este privită ca „[...] o stare care începe din momentul nașterii și
finalizează odată cu împlinirea vârstei de 18 ani [evid. ns.], fără a se lua în calcul, bunăoară, obținerea
capacității depline de exercițiu la vârsta de 16 ani datorită emancipării sau încheierii căsătoriei.”38
Deci, în această ipoteză este obligatoriu ca victima să nu fi atins majoratul, lucru despre care
făptuitorul a cunoscut cu certitudine și totuși a exercitat asupra acesteia o constângere fizică sau
psihică ce îmbracă forma torturii, tratamentului inuman sau degradant.

36
Lober J., Stippel J., Eșanu A. ş.a. Recomandări metodologice pentru investigarea eficientă a infracţiunilor de tortură,
tratament inuman sau degradant: (de uz intern). Chişinău: Imprint Star, 2014, p.30.
37
Brînză S., Stati V. Tratat de Drept Penal. Partea specială. Vol. I, Chişinău: Tipografia Centrală, 2015, p. 528.
38
Ursu Daniela, Teză de doctor în drept. Răspunderea penală pentru tortură, tratament inuman sau degradant, Chişinău,
2017, p. 119.
15
 Cea de-a doua ipoteză a circumstanței agravante prevăzute la lit. a) alin. (2) și alin. (4) a
art.1661 CP RM presupune săvârșirea infracțiunilor cu bună știință asupra femeii gravide. Respectiv,
calitatea specială a victimei de femeie gravidă indică că aceasta poartă un făt în cavitatea uterină. Mai
exact se consideră a fi perioadă de graviditate a victimei acea „[...] stare fiziologică care începe din
momentul conceperii și finalizează odată cu întreruperea sarcinii prin naștere sau prin avortare, [...]
stare care se stabilește medical sau prin alte mijloace, indiferent de stadiul de evoluție a sarcinii, fapt
dedus din litera legii.”39 Menționez că la calificare nu are importanță vârsta sarcinii sau tipul acesteia,
iportant este doar existența stării de graviditate a victimei despre care făptuitorul era în cunoștință de
cauză.
În legătură cu cele menționate, urmează de evidențiat cea din urmă calitate specială a victimei
și anume starea sa de neputință care se datorează vârstei înaintate, bolii, dizabilității ori altui factor.
Totuși este necesar de exemplificat noțiunea de „stare de neputință” care trebuie privită ca acea
incapacitate a victimei de a se apăra din cauza nefuncționării totale sau parțiale a conștiinței ori a stării
sale fizice sau psihice. Mai mult ca atât observăm că legiuitorul enumeră exemplificativ factorii ce
constituie cauzele stării de neputință a victimei. Însă referitor la sintagma „altui factor” există
posibilitate de interpretare. De aceea putem presupune că starea de neputință a victimei s-ar datora
inclusiv vârstei fragede a acesteia, perioadei în care aceasta doarme sau se află într-o stare de epuizare
fizică totală, starea de ebrietate narcotică sau alcoolică, hipnoza, stări care anihilează capacitatea
victimei de a se apăra, de a riposta împotriva făptuitorului. Finalmente, constat că anume calitățile
speciale ale victimei infracțiunilor analizate joacă un rol fundamental la calificarea corectă a
infracțiunilor și respectiv la individualizarea pedepsei.aplicate făptuitorului.

1.2 Latura obiectivă a infracţiunilor prevăzute la art. 1661 CP RM

Analizând latura obiectivă a infracţiunilor prevăzute la art. 1661 CP RM, ne vom familiariza
mai întîi de toate cu noţiunea de latură obiectivă a infracţiunii, care reflectă în principiu acea latură
exterioară a comportamentului infracţional al persoanei şi care produce modificări semnificative în
lumea înconjurătoare. Altfel zis, „[l]atura obiectivă reprezintă unul din cele patru elemente ale

39
Ibidem.
16
componenței infracțiunii și constă în totalitatea condițiilor cerute de norma de incriminare privitoare
la actul de conduită pentru existența infracțiunii.”40
Menționez că cercetarea laturii obiective a infracţiunii se face prin examinarea detaliată a
semnelor sale componente, tocmai din acest considerent urmează de accentuat că din punct de vedere
structural, latura obiectivă a infracțiunii de tratament inuman sau degradant (alin.(1) art. 1661 CP RM)
și cea a infracțiunii de tortură (alin.(3) art. 1661 CP RM) este identică, sub aspectul prezenței
următoarelor semne obligatorii:
a) fapta prejudiciabilă;
b) urmarea prejudiciabilă;
c) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmarea prejudiciabilă.
În egală măsură cele două variante-tip de infracțiuni se diferențiază sub aspectul conținutului
acestor semne obligatorii ale laturii obiective, lucru pe care îl vom elucida pe parcursul lucrării.
Pornind de la prevederile legale ale alin. (1) art. 1661 CP RM observăm că legiutorul s-a axat
mai mult pe evidențierea urmărilor prejudiciabile ale infracțiunii, desemnate prin sintagma „cauzarea
intenţionată a unei dureri sau a suferinţei fizice ori psihice, care reprezintă tratament inuman ori
degradant.”41Astfel, legiuitorul moldav nu a detaliat expres modalităţile faptice ale laturii obiective
care generează tratamentului inuman sau degradant, lăsând teren de interpretare pentru practica
judiciară naţională.42În aceste condiții putem afirma cu certitudine că multe și variate sunt procedurile
tehnice prin care fapta prejudiciabilă îmbracă forma de tratament inuman sau degradant, dar important
în aceste momente este anume înțelegerea corectă a conceptului de tratament inuman sau degradant
care de altfel poate fi cauzat atât prin acțiune cât și prin inacțiune.
În linii generale, potrivit jurisprudenței CEDO tratamentul inuman urmează a fi privit ca „[...]
acele acte prin care se provoacă victimei leziuni sau vii suferințe fizice și morale, susceptibile de a-i
produce puternice tulburări psihice.”43 Respectiv, tratamentul inuman trebuie înţeles ca fiind orice
tratament, altul decât tortura, de natură să provoace intenţionat grave suferinţe fizice ori psihice, care
nu se pot justificate de făptuitor într-un oarecare mod, adică sunt considerate a fi ilegale. Cât privește
tratamentul degradant acesta este cel care generează victimelor sentimente de frică, anxietate şi

40
M. Grama, A. Șavga, S. Botnaru, V. Grosu, Drept Penal. Partea generală, vol. I, Chişinău: Tipografia Centrală, 2012,
p.185.
41
Codul Penal al Republicii Moldova, nr. 985 din 18.04.2002, publicat în Monitorul Oficial nr. 72-74 din 14.04.2009.
42
Bolocan-Holban A., Moloșag N., Doronceanu O. ș.a. Apărarea victimelor torturii, relelor tratamente sau ale
tratamentului degradant: Îndrumar pentru avocaţi. Chișinău: Tipografia Sirius, 2013, p.11.
43
Brînză S., Stati V. Tratat de Drept Penal. Partea specială. Vol. I, Chişinău: Tipografia Centrală, 2015, p. 520.
17
inferioritate, capabile să umilească şi să înjosească victima; înfrînge rezistenţa fizică şi morală a
victimei şi determină victima să acţioneze împotriva voinţei sau conştiinţei sale.”44
De remarcat că din punct de vedere juridic, între noţiunea de „tratament inuman” şi noţiunea
„tratament degradant” există anumite diferențe. Astfel, cel mai important criteriu pentru a deosebi cele
două tipuri de tratament este nivelul suferinţelor sau durerilor cauzate victimei. Bunăoară, nivelul
suferinţelor sau durerilor cauzate victimei în cazul tratamentului inuman se situează pe o scară mai
înaltă decît în cazul tratamentului degradant. Totuși, esre relevant de specificat că pentru a califica
fapta în conformitate cu alin. (1) art. 1661 CP RM nu este obligatoriu ca tratamentul aplicat victimei
să fie numai inuman, numai degradant sau atât inuman, cât și degradant. Acest aspect poate conta doar
la individualizarea pedepsei aplicate făptuitorului.
Revenind la analiza laturii obiective a infracțiunii consemnate în alin. (1) art. 1661 CP RM
menționăm că fapta prejudiciabilă a infracțiunii de tratament inuman sau degradant constă într-o
acţiune sau inacţiune de cauzare a unei dureri sau suferinţe, fizice sau psihice, unei persoane, întrucât
fără o activitate exterioară nu poate fi vorba despre existența unei infracțiuni.
De remarcat că o mare parte din faptele infracționale prevăzute în alin. (1) art. 1661 CP RM se
comit pe calea acțiunii, care poate să constea dintr-un singur act sau din mai multe acte. În acest
context, merită de specificat faptul că acţiunea de cauzare a unei dureri sau suferinţe fizice sau psihice
unei persoane reprezintă o comportare pozitivă, activă, a făptuitorului de natură să producă o
schimbare în sfera relaţiilor sociale. Această acțiune poate avea un caracter fizico-mecanic, chimic,
biologic, psihic sau de altă natură.45 Dacă facem trimitere la categoria acțiunilor fizico-mecanice
atunci acestea se manifestă prin: strangulare, înţepare, lovire (cu mâinile, cu picioarele, cu un corp
contondent), tăiere, electrocutare cauterizare, strivire etc.) Acțiunile chimice constau în administrarea
de substanţe narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, provocarea de arsuri prin folosire de acizi sau
baze etc. Acțiunile biologice se referă la inlocularea culturilor de microorganisme provocatoare de
boli infecţioase, transfuzia de sânge incompatibil etc. Iar acțiunile psihice constau în hipnoză, şoc
psihic etc. Menționez că toate aceste acțiuni pot fi catalogate ca drept tratament inuman sau degradant

44
Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi
ale Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale [ On-line]:
‹http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=181› accesat (12.03.2022)
45
Lober J., Stippel J., Eșanu A. ş.a. Recomandări metodologice pentru investigarea eficientă a infracţiunilor de tortură,
tratament inuman sau degradant: (de uz intern). Chişinău: Imprint Star, 2014, p.31.
18
numai dacă ating un anumit prag de gravitate și aici se are în vedere că acestea nu vor constitui o
simplă brutalitate, dar vor fi suficient de grave.
Recapitulând cele statuate accentuez faptul că atât jurisprudența CEDO, cât și practica noastră
națională evidențiază următoarele modalități faptice ale tratamentului inuman sau degradant care se
realizează prin acțiune și anume: lovirea unui deținut, menținerea lui într-o celulă neîncălzită și
întunecată, cu o bandană pe ochi, în așa fel încât i-au rămas urme pe corp;46obligarea unui deținut să
rămână mai mult de două luni, pe timp foarte călduros, într-o celulă fără ferestre și fără aerisire, în
care temperature devenise insuportabilă47; violența fizică aplicată de către polițiști, care nu atinge
intensitatea unei torturi; încarcerarea solitară pentru perioade îndelungate cu o singură oră de plimbări
pe zi, aducerea în fața instanței în cătușe și plasarea inculpatului în cușcă în timpul ședințelor de
judecată, fără ca o astfel de măsură să fie necesară în mod rezonabil pentru asigurarea securităţii şi
ordinii publice sau administrării corespunzătoare a justiției; încătușarea deținutului de un calorifer pe
durata aflării lui la spital pentru a-i face o operație, fără a exista un risc de evadare sau de cauzare a
violenței48 etc. Întrucât analizăm fapta prejudiciabilă manifestată prin acțiune este relevant de
specificat că aceasta poate fi prezentată atât sub aspectul violenței fizice cât și psihice, la care ne vom
referi analizând cea de-a doua variant-tip de infracțiune.
În egală măsură este oportun de stabilit că fapta prejudiciabilă ce îmbracă forma de tratament
inuman sau degradant poate fi realizată și prin inacțiune. Asfel, inacţiunea prin care se poate manifesta
fapta prejudiciabilă de cauzare a unei dureri sau suferinţe, fizice sau psihice, unei persoane reprezintă
acea omisiune de a îndeplini anumite acţiuni obligatorii, obiectiv necesare şi realmente posibile, De
fapt inacțiunea înseamnă a nu face ceea ce este ordonat prin lege, iar uneori o omisiunea poate să
atingă acel prag de severitate specific relelor tratamente incriminate în legea penală. În contextul
analizei faptei prejudiciabile a infracțiunii consemnate în alin. (1) art. 1661 CP
RM, remarc că inacțiunea poate îmbrăca una din următoarele forme: neacordarea îngrijirilor medicale
adecvate unei persoane deținute de către personalul locului de detenție, atunci când această acțiune
era posibilă și necesară în contextul respectiv; nealimentarea victimei deși aceasta constituie o
obligație a făptuitorului, ținerea ei însetată etc. Deci, inacțiunea este o componentă negativă prin

46
Case of Tekin vs. Turkey [ On-line]: ‹ https://hudoc.echr.coe.int › accesat (15.03.2022)
47
Case of Peers vs. Greece [ On-line]: ‹ https://cmiskp.echr.coe.int › accesat (15.03.2022)
48
Ursu Daniela, Monografie. Tortura, tratamentul inuman sau degradant:Aspecte de drept penal material, Chișinău,
2017, p. 105-108.
19
rămânerea în pasivitate, prin abținere sau omitere de a face ceva, astfel observăm că tratamentul
inuman sau degradant devine și non-violent, dar cu repercursiuni grave asupra organismului victimei.
Generalizând asupra faptei prejudiciabile a infracțiunii prevăzute la alin.(1) art. 1661 CP RM,
deducem că conceptul de supunere a unei persoane la tratament inuman ori degradant ca element
indispensabil al laturii obiective exprimă obligarea persoanei la anumite condiţii de hrană, locuinţă,
îmbrăcăminte, de igienă, asistenţă medicală etc. greu de suportat fizic şi umilitoare din punct de vedere
moral, inclusiv aplicarea față de acea persoană a violenței indiferent de forma pe care o îmbracă cu
condiția să nu fie catalogată ca tortură și să atingă în același timp un prag minim de gravitate pentru a
cădea sub incidența prevederilor studiate.
În continuare vom supune analizei conținutul urmărilor prejudiciabile ale infracțiunii
consemnate în alin.(1) art. 1661 CP RM, ca semn obligatoriu al laturii obiective, ținând cont că în
urma acțiunelor și inacțiunilor analizate mai sus, survin aceste urmările prejudiciabile. De altfel,
infracțiunea de tratament inuman sau degradant face parte din rândul infracțiunilor materiale și se
consideră consumată numai din momentul producerii durerii sau suferinței fizice ori psihice. Astfel,
numai survenirea acestor urmări prejudiciabile întărește latura obiectivă a infracțiunii de tratament
inuman sau degradant, iar sub acest aspect este esențial de făcut o claritate în raport cu respectivele
urmări prejudiciabile. Este important să evidenţiem faptul că urmarea prejudiciabilă ce constă în
durere reprezintă „[...] reacţia psihofiziologică a organismului, produsă ca efect al unei puternice
excitări a terminaţiilor nervoase din elementele corporale umane (organe şi ţesuturi), exprimându-se
în senzaţii fizice negative cu grad variat de pronunţare.49 Iar urmarea prejudiciabilă ce constă în
suferinţă face trimitere la trăirile negative profunde, catalizate de excitanţi fizici sau psihici.50 În egală
măsură observăm că norma de incriminare indică asupra survenirii urmărilor prejudiciabile sub formă
de suferințe fizice ori psihice., suferințe care sunt cauzate de variați factori, și care comportă
semnificații diferite. De exemplu, suferința fizică reflectă acea „starea ce induce alterări funcţionale
şi/sau lezionale ale elementelor corporale umane.”51 În plus, evidenţiem faptul că în literatura de
specialitate există diferite opinii referitoare la modul de manifestare a suferințelor fizice. Potrivit
autorului I. Samoliuk suferinţa fizică se poate manifesta nu numai prin durerea propriu-zisă provocată

49
N. Gordilă, V.Stati, Tortura și tratamentele inumane sau degradante. Manualul judecătorului pentru cauze penale, ed.
1, Chişinău, Tipografia Centrală, 2013, p. 596.
50
Ibidem.
51
Lober J., Stippel J., Eșanu A. ş.a. Recomandări metodologice pentru investigarea eficientă a infracţiunilor de tortură,
tratament inuman sau degradant: (de uz intern). Chişinău: Imprint Star, 2014, p.31.
20
prin acte violente, dar şi prin starea fizică proastă cu caracter extenuant, determinată de foame, sete,
răcirea corpului. Alți autori, susţin că la suferinţa fizică urmează a fi raportată inclusiv și extenuarea
nervoasă, condiţionată de introducerea repetată în organism a substanţelor psihostimulatorii sau
halucinogene, fie a altor substanţe psihoactive.52
Cât privește suferința psihică acestea reflectă „[...] starea psihotraumantă generată de aplicarea
unor factori psihogeni care influenţează asupra psihicului uman.”53 Acești factori care sunt capabili
să genereze o suferință psihică se referă la batjocură, luarea în derâdere, amenințarea indiferent de
forma pe care o îmbracă, insulta și altele.
În cele mai fracvente cazuri prin comiterea infracțiunii prevăzută în alin. (1) art. 1661 CP RM,
victimei i se cauzeză atât suferințe de ordin psihic cât și suferințe de ordin fizic, deoarece ambele
reprezintă stări ce se află într-o strânsă conexiune, uneori imposibil de demarcat. De aceea în practica
judiciară este dificil de a stabili unde și când încep suferințele fizice și cele psihice, la fel după cum
uneori este dificil a face o distincţie între durere şi suferinţă fizică. Totuși atunci când urmează a se
face această diferențiere se iau în calcul o multitudine de factori, întrucât aceiași modalitate faptică
poate genera ambele urmări prejudiciabile. De exemplu în ipoteza expunerii unei persoanei la sunete
stridente care îmbracă forma tratamentului inuman sau degradant, acesteia poate să i provoce fie dureri
fie suferinţe fizice în dependență de intensitatea sunetului, frecvenţa, periodicitatea şi durata acţiunii.
Astfel, dacă intensitatea sunetului atinge nivelul a 140 de decibeli (intensitate care poate fi apreciată
de către medicul surdolog), atunci în calitate de urmare prejudiciabilă apare durerea. Dacă intensitatea
este mai mică de 140 de decibeli, nu este exclus ca urmarea prejudiciabilă să se exprime într-un
disconfort şi leziuni apreciate ca suferinţe fizice.54
De remarcat că la calificarea faptei ca tratament inuman sau degradant nu contează dacă
victimei i-au fost cauzate doar dureri, doar suferințe fizice ori psihice sau atât dureri cât și astfel de
suferințe, O astfel de circumstanță poate conta doar sub aspectul individualizării pedepsei aplicate
făptuitorului.

52
Vladimir Osipov, Radion Cijocaru, Noțiunea de tortură, tratamnt inuman și degradant, pedeapsa inumană dau
degradantă în jurisprudența CEDO, în Revista Națională de Drept, nr.6-7, 2011, p.43.
53
Ursu Daniela, Monografie. Tortura, tratamentul inuman sau degradant:Aspecte de drept penal material, Chișinău,
2017, p. 112.
54
Lober J., Stippel J., Eșanu A. ş.a. Recomandări metodologice pentru investigarea eficientă a infracţiunilor de tortură,
tratament inuman sau degradant: (de uz intern). Chişinău: Imprint Star, 2014, p.31-32.

21
 Reieşind din dispoziţia alin. (1) art. 1661 CP RM, constatăm că durerea sau suferinţa fizică
sau psihică ce apare în calitate de urmare prejudiciabilă nu trebuie să fie suficient de puternică.pentru
a nu cădea în cealaltă extremă, a torturii și nu trebuie să rezulte din sancțiuni legale. Prin urmare, de
fiecare dată cînd se produce o anumită durere, sau suferință trebuie să se stabilească dacă aceasta a
fost sau nu puternică, astfel încît să fie atribuită la categoria alin. (1) art.
1661 CP RM. Prin urmare la stabilirea pragului de gravitate a urmărilor prejudiciabile se va ține cont
de un șir de aspecte. Tot în acest context merită de evidențiat faptul că prin excepție urmarea
prejudiciabilă consemnată în alin. (1) art. 1661 CP RM poate fi chiar puternică, însă numai în acele
situații când lipsește unul din cele 4 elemente ale componenței de infracțiune a torturii, mai exact
a laturii subiective sub aspectul lipsei scopului indicat în norma de inscriminare ca fiind obligatoriu.
În continuarea analizei laturii obiective a infracțiunii de tratament inuman sau degradant vom
menționa un alt semn indispensabil al acesteia reprezentat de legătura de cauzalitate dintre fapta
prejudiciabilă manifestată atât prin acțiune/ inacțiune și urmările prejudiciabile sub formă de durere
sau suferință fizică sau psihică cauzată victimei. De fapt, legătura de cauzalitate dintre faptă și urmări
urmează a fi stabilită cu maximă precizie în fiecare caz aparte, atâta timp cât urmarea prejudiciabilă
trebuie să fie un rezultat inevitabil al faptei prejudiciabile. Stabilirea raportului de cauzalitate în cazul
infracțiunilor analizate întâmpină în practica de toate zilele anumite dificultăți, însă cu ajutorul
diferitor procedee, inclusiv a expertizelor medicale se poate depista dacă tratamentul aplicat de către
făptuitor victimei a cauzat dureri sau suferință fizice sau psihice cuprinse de norma de incriminare
prevăzută în alin. (1) art. 1661 CP RM.
Prin analiză comparativă, remarc faptul că latura obiectivă a infracțiunilor de tratament inuman
sau degradant se diferențiază de latura obiectivă a infracțiunii de tortură numai sub aspectul
conținutului semnelor obligatorii pe care le include. Astfel, din punct de vedere structural latura
obiectivă a celor două variante-tip de infracţiuni este identică, doar că deosebirile dintre cele două
infracțiuni vizează acele condiții cerute de norma de incriminare privitoare la actul de conduită pentru
existența infracțiunii.
Trecând la examinarea propriu-zisă a faptei prejudicabile ca semn obligatoriu al laturii
obiective a infracțiunii de tortură, putem observa că legiuitorul moldav atunci când se referă la tortură
face referire la termenul de „orice faptă”. Respectiv, întrucât modalitățile faptice în care tortura își
poate găsi existența nu sunt expres detaliate în norma de incriminare, acestea urmează a fi depistate
în practica judiciară ținând cond de un asnsamblu de condiții. Totuși punctul de plecare îl constituie
22
noțiunea de tortură care a fost tratată atât pe plan național cât și internațional. Drept urmare, articolul
1 al Convenţia ONU împotriva torturii defineşte noţiunea de tortură în felul următor „orice act prin
care se cauzează unei persoane în mod intenţionat suferinţe sau dureri grave, fi e fi zice sau psihice,
în scopul obţinerii de la ea sau de la o terţă persoană a unei anumite informaţii sau mărturii;
pedepsirea ei pentru o acţiune, pe care ea sau o terţă persoană a comis-o sau este bănuită de
comitere; intimidarea sau constrângerea ei sau a unei terţe persoane; ori din alte motive bazate pe
orice fel de discriminare [evid. ns.]”.55
Pe cale de consecință, trebuie de precizat că fapta prejudiciabilă a infracțiunii consemnate în
alin.(3) art. 1661 CP RM poate fi săvârșită printr-o acţiune sau inacţiune de provocare a unei dureri
sau suferinţe puternice, fizice sau psihice unei persoane. La fel ca și în cazul tratamentului inuman
sau degradant acțiunea ca modalitate faptică a torturii poate fi realizată sub forma unei influențări
fizice sau psihice asupra victimei, De fapt se opinează cu ideea că în cazul infracţiunii de tortură fapta
prejudiciabilă care este alcătuită din acțiune se exprimă prin aplicarea violenţei, violență care poate
îmbraca forma celei fizice și în cazuri mai rare a celei fizice combinate cu cea psihică. În acest plan,
comportă interes, prezentarea următoarelor modalități faptice din practica CEDO care reflectă
manifestările violenței fizice ale torturii. Așadar cele mai răspândite asemenea modalități faptice ale
torturii sunt următoarele: spînzurătoarea palestiniană care se manifestă prin legarea mîinilor la spate
şi suspendarea victimei de braţe fără posibilitatea de a se sprijini de sol; lovirea în tălpi, supranumită
„falaka”; electrocutarea; orice formă gravă de bătaie; lovituri grave combinate cu refuzarea îngrijirii
medicale; îmbrăcarea pecap a măştii antigaz, cu blocarea pătrunderii aerului; legarea picioarelor şi
mâinilor la spate cu suspendarea victimei pe o bară metalică, capetele căreia sunt plasate pe două mese
(așa numita rândunica); conectarea sârmelor de metal pe urechi sau degetele de la mâini, picioare şi
electrocutarea în timp ce se toarnă apă rece peste corpul victimei etc. Cu referire la aplicarea violenţei
psihice ca modalitate faptică a torturii, putem evidenţia: ameninţarea privind maltratarea copiilor
victimei, ameninţarea cu o fracăra de la o lampă şi cu seringa; simularea unei execuţii etc.56
Nu putem să nu luăm în considerare faptul că infrcțiunea de tortură poate fi comisă și pe calea
inacțiunii atunci când are loc neîndeplinirea obligației prevăzute de lege de către făptuitor deși acesta
a avut posibilitatea reală de a săvârși acțiunea cerută de lege. Bunăoară, la capitolul inacțiunilor ce

55
Aisling Reidy, Interzicerea torturii, Ghid privind punerea în aplicare a articolului 3 al Convenţiei europene pentru
Drepturile Omului/ Directoratul General pentru Drepturile Omului, Consiliul Europei, 2002, p.11-12
56
Brînză S., Stati V. Tratat de Drept Penal. Partea specială. Vol. I, Chişinău: Tipografia Centrală, 2015, p. 529
23
cauzează victimei durere sau suferințe fizice sau psihice puternice atribuim privarea victimei de
medicamente și de tratamentul medical esențial, privarea victimei de hrană, apă, somn.
Când ne referim la urmările prejudiciabile ca semn obligatoriu al laturii obiective a infracțiunii
de tortură se are în vedere durerea sau suferinţa puternică, fizică ori psihică, provocată unei persoane.
De fapt, anume urmarea infracțională este considerată a fi cel mai esenţial criteriu de delimitare între
infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.1661 din Codul penal şi cea de la alin.(3) art.1661 din Codul penal
al RM. Astfel, nivelul durerilor sau suferinţelor fizice ori psihice cauzate victimei în cazul torturii se
situează pe o scară mai mare decât în cazul tratamentului inuman şi, implicit, a celui degradant. Acest
lucru poate fi observant cu ușurință însăși din dispoziţia alin. (3) art. 1661 CP RM, în care constatăm
că durerea sau suferinţa trebuie să fie puternică. Din aceste considerente de fiecare dată când se
produce o anumită durere, trebuie să se stabilească cu precizie dacă aceasta a fost sau nu suficient de
puternică, astfel încât să fie atribuită la categoria torturii
În general, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că pentru a stabili pragul minim
de severitate, necesar a fi depășit pentru ca o faptă socialmente periculoasă să fie catalogată drept
tortură, urmează a se stabili un cumul de factori cum ar fi: durata cauzării durerii sau suferinţelor,
consecinţele fizice şi psihice, sexul, vîrsta, starea sănătăţii victimei, modul şi metoda de executare57
De asemenea merită de evidențiat faptul că ipoteza în care există îndoieli referitiare la depășirea
acestui prag de gravitate a durerii sau suferinței fizice sau psihice cauzate victimei pentru ca fapta să
fie catalogată ca tortură răspunderea făptuitorului se va aplica în strictă conformitate cu prevederile
alin. (1) art. 1661 CP RM.
În ce privește legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă a torturii și urmarea
prejudiciabilă manifestată prin cauzarea de durere sau suferinţă, fizică ori psihică puternică victimei,
acesta trebuie identificată în fiecare caz aparte, întrucât lipsa ei face imposibilă atragerea la
răspunderea penală a făptuitorului.
Nu în ultimul rând este necesar a accentua că în ceea ce priveşte semnele facultative ale laturii
obiective, din dispoziţia alin. (1) și (3) art. 1661 CP RM nu reies anumite semne obligatorii. Deci, în
cazul calificării acestor două variante-tip de infracțiuni nu este relevant timpul comiterii infracțiunilor,
ambianța, circumstanțele comiterii infracțiunilor, mijloacele și instrumentele pe care făptuitorul le-a
utilizat pentru a comite tortura, tratamentul inuman sau degradant, după cum nici modul public de

57
Bolocan-Holban A. Aspecte juridice naţionale şi internaţionale privind tortura şi tratamentul inuman şi degradant.
Teză de doctor în drept. Chişinău, 2011, p.51
24
comitere a infracțiunii nu este obligatoriu. E și firesc că toate aceste circumstanțe vor fi luate în
considerare la individualizarea pedepsei aplicate făptuitorului.
Lucrurile stau cu totul diferit atunci când răspunderea se agravează în baza lit. d) alin. (2) şi la
lit.d) alin.(4) art. 1661 CP RM, deoarece observăm că instrumentul comiterii infracțiunii de tortură,
tratament inuman sau degradant care altădată apărea în calitate de semn facultativ al laturii obiective,
acum apare ca semn obligatoriu al acesteia. În acest caz este indispensabil să descoperim semnificația
acelor instrumente care pot fi folosite de făptuitor la comiterea infracțiunilor analizate.
Pornind de la cercetarea primei categorii de entităţi care sunt folosite la comiterea
infracţiunilor de tortură, tratament inuman sau degradant, remarcăm că noţiunea de armă are o
încărcătură semantică precisă, a cărei definiţie este prevăzută în alin.(1) art.129 CP RM, prin aceasta
subînţelegându-se: „[...] instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziţii
legale”58 După această notă de claritate, consemnăm că Legea privind regimul armelor şi al muniţiilor
cu destinaţie civilă în art. 2 ne oferă o explicație mult mai vastă a înțelesului noțiunii de armă. Potrivit
căreia, arma reprezintă acel „[...] obiect sau dispozitv prevăzut în categoriile din anexa nr. 1, conceput
sau adaptat, prin care alicele, gloanțele ori alte proiectile sau substanțe nocive, indiferent de starea de
agregare, pot fi proiectate prin presiune explozivă, gazoasă sau atmosferică ori prin intermediul altor
agenți propulsori.”59 În context precizăm că tipul de armă folosit de făptuitor nu are importanță pentru
a califica fapta în baza lit. d) alin. (2) şi la lit.d) alin.(4) art. 1661 CP RM atâta timp cât această armă
se regăsește în anexa nr.1 a legii menționate supra și este funcționabilă, adică poate fi utilizată de
făptuitor pentru a-și atinge intenția infracțională.
În alt registru, cu toate că legiuitorul nu specifică expres conținutul noţiunii de „instrumente
speciale sau a altor obiecte adaptate acestui scop” acestea urmează a fi identificate reieșind din
doctrină și din practica judecătorească. Așadar, în literatura de specialitate se opinează cu ideia că
„prin instrumente speciale destinate torturării sau tratamentului inuman sau degradant înţelegem
obiectele speciale (uneltele, dispozitivele sau aparatele) care prin natura lor dispun de calităţi
vulnerante constructive, de exemplu: dispozitive pentru şocuri electrice (baston electric, cătuşe cu
şocuri electrice); cătuşe şi sprayuri cu substanţe chimice; scaunul metalic înzestrat cu ace menite să
străpungă pielea fără a produce, însă, răni letale; cuşcă de metal, dotată pe interior cu un sistem

58
Codul Penal al Republicii Moldova, nr. 985 din 18.04.2002, publicat în Monitorul Oficial nr. 72-74 din 14.04.2009.
59
Legea privind regimul armelor și al munițiilor cu destinație civilă, nr. 130 din 08.06.2012. în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr.222-227 din 26.10.2012. [On-line]:
‹https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=129076&lang=ro#› (accesat 17.03.2022)
25
complicat de ace care, odată cu închiderea uşii, pătrund în corpul victimei, penetrînd membrele,
abdomenul, pieptul fără a-i provoca decesul etc.”60 La categoria obictelor adaptate pentru comiterea
torturii, tratamentelor inumane sau degradante în literatura de specialitate se identifică opinii potrivit
cărora aceste obiecte „pot fi considerate obiectele (uneltele, dispozitivele sau aparatele) care prin
natura lor nu dispun de calităţi vulnerante, însă, suportînd o transformare şi o ajustare din timp sau
nemijlocit în timpul comiterii faptei prejudiciabile, au obţinut atare calităţi, devenind periculoase
pentru integritatea fizică sau psihică a persoanei. La această categorie pot fi menţionate: un segment
al unui furtun de cauciuc, în interiorul căruia a fost turnat plumb sau fier; o butelie de plastic umplută
cu apă; cablu la care a fost ataşat un mîner etc.”61
În altă ordine de idei nu putem să nu luăm în considerare la analiza laturii obictive a infracțiunii
de tortură, tratament inuma sau degradant urmările prejudiciabile care se produc în contextul
circumstanțelor agravante stipulate la lit. f) și g) alin. (2) și lit.f) și g) alin.(4) art. 1661 CP RM. Întrucât
survenirea acestor urmări face să fim în prezența unei pluralități de urmări prejudiciabile în care avem
urmări prejudiciabile primare care sînt suscedate de urmări prejudiciabile secundare.
La concret, în ipoteza consemnată la lit. f) alin. (2) și lit.f) alin.(4) art. 1661 CP RM în calitate
de urmări prejudiciabile secundare apare una dintre formele de vătămare gravă sau medie a integrităţii
corporale sau a sănătăţii persoanei. Este de menționat că la stabilirea acestor urmări se va ține cont în
primul rând de indicatorii vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei și nemijlocit
de acei indicatorii ai vătămării medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii care pot fi desprinși cu
ușurință din prevederile art.151 și ale art.152 CP RM. În acord cu alin.(1) art.151 CP RM, criteriile
vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii sunt reflectate prin: pericolul pentru viaţă,
pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia, boala
psihică, o altă vătămare a sănătăţii, însoţită de pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de
muncă, întreruperea sarcinii, desfigurarea iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente. 62 Pe când
criteriile vătămării medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii consemnate în alin.(1) art.152 CP RM
fac referință la lipsa pericolului pentru viaţă; lipsa urmărilor prevăzute la art.151 CP RM; dereglarea
îndelungată a sănătăţii ori pierderea considerabilă şi stabilă a mai puţin de o treime din capacitatea de

60
Lober J., Stippel J., Eșanu A. ş.a. Recomandări metodologice pentru investigarea eficientă a infracţiunilor de tortură,
tratament inuman sau degradant: (de uz intern). Chişinău: Imprint Star, 2014, p.42.
61
Ibidem.
62
Codul Penal al Republicii Moldova, nr. 985 din 18.04.2002, publicat în Monitorul Oficial nr. 72-74 din 14.04.2009.
26
muncă.63 Trebuie de accentuat că în ambele cazuri indicatorii ce atestă existența vătămării grave sau
medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei trebuie analizați luând în considerare
prevederile pct.26-70 ale Regulamentului Ministerului Sănătăţii de apreciere medicolegală a gravităţii
vătămării corporale, nr.199 din 27.06.2003, precum şi în baza raportului de expertiză medico-legală
sau a raportului de examinare medico-legală.
Atragem atenția că la lit.g) alin. (2) și la lit.g) alin. (4) art. 1661 CP RM răspunderea
făptuitorului se agravează deoarece survin urmări prejudiciabile suplimentare manifestate prin
cauzarea decesului sau sinuciderii victimei, urmare a aplicării relelor tratamente. De remarcat că
moartea victimei, în calitate de urmare prejudiciabilă reprezintă încetarea ireversibilă a activităţii
cerebrale cu suportul funcţiilor vitale ale organismului, deci vorbim de moartea cerebrală. În egală
măsură sub aspectul laturii obiective este necesar ca legătura de cauzalitate între cauzarea de dureri
sau suferințe fizice ori psihice (puternice) raportate la tortură, tratament inuman sau degradant, pe de
o parte, și decesul sub formă de moarte cerebrală, pe de altă parte, să fie dovedită cu precizie în fiecare
caz aparte.

63
Ibidem.
27
 1.3 Concluzii la capitolul I

În urma examinării detaliate a elementelor constitutive obiective ale infracţiunilor prevăzute la art.
1661 CP RM, pot fi formulate următoarele concluzii:

1. În cazul ambelor variante-tip de infracțiuni obictul juridic special are un caracter multiplu, deci
suntem în prezența unui obiect juridic multiplu necomplex, în care obiectul juridic pricipal
include relațiile sociale cu privire la demnitatea persoanei, iar obiectul juridic secundar este
constituit din acele relații sociale cu privire la integritatea fizică și psihică a persoanei.
Lucrurile stau diferit în ipoteza circumstanțelor agravante menționate la lit. f.) și g) alin. (2) și
(4) art. 1661 CP RM unde obiectul juridic special are un caracter complex, tocmai de aceea în
plan secundar se aduc atingere relațiilor sociale cu privire la sănătatea persoanei și a celor cu
privire la viața ei.
2. Nu este exclus ca prin comiterea infracțiunilor de tortură, tratament inuman sau degradant,
tangențial să se aducă atingere în plan secundar și altor valori sociale cum ar fi: cinstea
persoanei, linertatea psihică a acesteia, inviolabilitatea și libertatea sexuală a persoanei etc.
3. Obiectul material al infracțiunilor de tortură, tratament inuman sau degradant nu este prezent
în toate situațiile, el există numai atunci când activitatea făptuitorului se răsfrânge direct asupra
corpului persoanei, în restul cazurilor suntem în prezența obiectului imaterial unde există o
influență asupra psihicului persoanei acesteia cauzându-i-se seferințe psihice (puternice).
4. Victima infracțiunilor prevăzute la alin.(1) și alin.(3) art. 1661 CP RM poate fi orice persoană
fizică supusă unor măsuri de constrângere având la bază exercițiul autorității publice, excepție
servind acele calități speciale pe care aceasta urmează să le întrunească în cadrul ipotezelor
agravante menționate la lit. a) alin. (2) și lit. a) alin. (4) art. 1661 CP RM.
5. Reieşind din conținutul normei de incriminare consemnată în alin. (3) art. 1661 CP RM.
victimă a torturii poate fi nu doar persoana efectiv torturată, dar și la o terță persoană care este
supusă constrângerii psihice urmare a torturării primei persoane,
6. Tortura, tratamentul inuman sau degradant sunt componenţe de infracţiuni materiale care se
consideră consumate în momentul survenirii urmărilor prejudiciabile care constau în durerea
sau suferinţele fizice sau psihice (puternice) provocate unei persoane.
7. Dispozițiile incriminatoare de la alin. (1) și alin.(3) art. 1661 CP RM nu încalcă nicidecum
principiul legalității incriminării, întrucât această omisiune a legiuitorului de a detalia expres
28
 toate modalitățile faptice de tortură, tratament inuman sau degradant lasă teren de interpretare
pentru practica judiciară națională și internațională, astfel existând avantajul de a nu limita
subiecții de aplicare în concret a legii penale în aprecierea unui tip de tratament ca inuman ori
degradant, sau chiar ca tortură.
8. Fapta de tortură, tratament inuman sau degradant poate fi comisă atât pe calea acțiunii ce
îmbracă forma violenței fizice sau psihice, cât și pe calea inacțiunii, având un caracter
nonviolent.
9. Prin comiterea infracțiunilor de tortură, tratament inuman sau degradant frecvent victimei i se
pot cauza atât suferințe de ordin psihic, cât și suferințe de ordin fizic, deoarece ambele
reprezintă stări care se află într-o strânsă dependență, uneori fiind dificil de diferențiat.
10. Menționăm că nu orice act de violență care provoacă dureri sau suferințe fizice ori psihice,
inclusiv puternice cade sub incidența alin.(1) sau alin.(3) 1661 CP RM deoarece urmează a se
face o diferență între influența coercitivă a statului permisă de lege și prezența relelor
tratamente incriminate de lege.
11. Tortura poate fi delimitată de tratamentul inuman și de cel degradant cu ajutorul pragului de
gravitate. Astfel o simplă brutalitate nu poate fi atribuită tratamentului inuman sau degradant,
întrucât pentru a cădea sub incidența alin. (1) art. 1661 CP RM tratamentul aplicat victimei
trebuie să fie destul de grav. Iar pentru a cădea sub incidența alin.(3) art. 1661 CP RM la
precizarea acelui prag de gravitate ce necesită a fi depășit pentru a califica fapta ca tortură se
iau în considerare un cumul de factori precum: starea sănătății, sexul, vârsta etc.
12. În ipoteza celor două variante-tip de infracțiuni pentru calificare nu este relevant timpul
comiterii infracțiunilor, ambianța, circumstanțele existente, mijloacele și instrumentele
utilizate, modul, locul săvârșirii infracțiunilor, deoarece acesrea reprezintă semne facultative
ale laturii obiective ale infracțiunilor de tortură, tratament inuman ori degradant. Respectiv,
aceste circumstanțe pot conta doar sub aspectul individualizării pedepsei aplicate făptuitorului.
Lucrurile stau cu totul diferit atunci când răspunderea se agravează în baza lit. d) alin. (2) şi la
lit.d) alin.(4) art. 1661 CP RM, deoarece remarcăm că instrumentul comiterii infracțiunii de
tortură, tratament inuman sau degradant care altădată apărea în calitate de semn facultativ al
laturii obiective, acum apare ca semn obligatoriu al acesteia.

29