Teza Statutul Condamnatilor

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA
FACULTATEA DREPT
Catedra Drept Pubic
Teza de licență
STATUTUL JURIDIC AL CONDAMNAȚILOR
A elaborat:
Alexandra Cebotari
an. IV, gr. 409
Coordonator științific:
Anatolie DOGA
Doctor în drept, Conf. Univ.
Chişinău 2016
CUPRINS
ABREVIERI.........................................................................................................3
ADNOTARE........................................................................................................4
INTRODUCERE..................................................................................................5
1. ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND EXECUTAREA PEDEPSEI

PRIVATIVE DE LIBERTATE
1.1 Noţiuni generale privind statutul juridic al condamnaţilor...........................10
1.2 Clasificarea penitenciarelor și a regimurilor de detenție..............................16
1.3 Primirea, repartizarea și evidența condamnaților..........................................21
2. ANALIZA STATUTULUI JURIDIC AL CONDAMNAȚILOR
2.1 Drepturile condamnaților și restricționarea acestora....................................28
2.2 Obligațiile persoanelor private de libertate din penitenciare........................39
2.3 Raporturile deținuților cu persoanele din afara penitenciarului....................43
2.4 Măsuri disciplinare și sancțiunile aplicate condamnaților............................48
2.5 Măsuri de stimulare aplicate deținuților.......................................................53
2.6 Activităţile socioeducative destinate persoanelor private de libertate..........57
3. CONDIȚIILE DE DETENȚIE A CONDAMNAȚILOR DIN

REPUBLICA MOLDOVA
3.1 Condițiile materiale de detenție a condamnaților.........................................65
3.2 Jurisprudența națională și CEDO cu implicarea Republicii Moldova..........75
CONCLUZII.....................................................................................................82
BIBLIOGRAFIE...............................................................................................86
ANEXE..............................................................................................................90
2
Abrevieri
Alin. – alineat(ul);
Art. – articolul;
c. – contra;
CEDO – Convenţia Europeană a Drepturilor Omului;
CtEDO – Curtea Europeană pentru Drepturile Omului;
CE al RM sau CE – Codul de Executare al Republicii Moldova
CP – Codul Penal;
CSJ – Curtea Supremă de Justiţie;
DIP – Direcția Instituții Penitenciare;
etc. – etcetera:
Hot. – Hotărîrea;
HG – Hotărîrea Guvernului;
nr. – numărul;
ONU – Organizația Națiunilor Unit;
lit. – litera;
mun. – municipiu;
MO – Monitorul Oficial;
p. – pagina;
pct. – punctul;
RM / R. Moldova – Republica Moldova;
Statut – Statutul Executării pedepsei de către condamnați;
SUA – Statele Unite ale Americii;
ş.a. – şi altele;
ş.a.m.d. – şi asa mai departe.
3
ADNOTARE
a tezei de licență cu tema „Statutul juridic al condamnaților”, elaborată de

studenta Alexandra XXXXXXX, studentă anul IV, grupa 409, USEM, în Chișinău,
2016.
Cuvintele cheie sunt: statut, statutul juridic, drepturi, penitenciar, deținut,

condamnat, condiții, Republica Moldova.
Teza de licență cu tema „Statutul juridic al condamnaților” este formată din

abrevieri, adnotare, introducere, trei capitole, concluzie, bibliografie din 44 titluri,
2 anexe – 4 figuri și 2 tabele, 85 pagini de text de bază până la Bibliografie și 92
pagini în total în format A4.
Capitolul I analizează aspectele introductive privind investigația temei puse

spre dezbatere, Capitolul II studiaza în detaliu toate amănuntele privind statutul
juridic al condamnaților, iar Capitolul III investighează condițiile de detenție a
condamnaților și practica națională și CEDO pe marginea cazurilor legate de
condamnații moldoveni contra Moldova.
Obiectivele și scopurile propuse spre realizare sunt necesare în contextul

pierderii în fiecare an la rînd a numeroaselor dosare la CEDO de către Republica
Moldova prin care se atestă încălcarea drepturilor condamnaților, ca parte
componentă a statutului acestora.
Valoarea teoretică și practică a prezentei lucrări de licență sperăm să fie utilă în

elaborarea unei analize prompte, exchidistante și cu respectarea tuturor cerințelor
de studii și de drept privind analiza tuturor aspectelor legate de drepturile și
obligațiile condamnaților, a măsurilor de stimulare și sancționare, a activităților
socio-educative, a condițiilor de detenție, cît și elaborarea în final a propunerilor pe
care Republica Moldova trebuie să le întreprindă urgent în ameliorarea situației
condamnaților din penitenciarele naționale.
4
INTRODUCERE
Statutul juridic al condamnaților este o problemă destul de sensibilă la etapa

actuală mai ales în statele mai slab dezvoltate, inclusiv al celor din fostele republici
sovietive, dacă ne-am axa pe Europa, inclusiv pentru Republica Moldova, în care
au mai rămas diverse rămășite ale Uniunii Sovietice, în detrimentul faptului că deja
mai mult două decenii și jumătate ne-am declarat independența și suveranitatea,
alegînd un parcurs independent de orice influențe exterioare, iar în ultimii ani
optînd pentru o reformare a întregii țări, prin alegerea parcursului european, care a
adus inevitabil anumite schimbări, cel mai mult de ordin legislativ, inclusiv în
privința domeniile din categoria dreptului penitenciar, execuțional penal și al
drepturilor omului în Republica Moldova.
Statutul juridic al condamnaților reprezintă un aspect destul de important pentru

societate. Condamnații sunt aceleași persoane ca și noi, care poate au nevoie de o
atenție mai specială din partea anumitor autoritîți ale statului, care au menirea nu
doar să pedepsească infractorul, ci și să-l reeduce, resocializeze și îndrepte pe calea
cea dreaptă.
Atît statul, cît și cetățenii trebuie să înțeleagă ca astăzi persoana condamnată în

penitenciar poate deja mîine fi în libertate lîngă oricare dintre noi, iar modul de
tratament aplicat acestuia și gradul de respectare a drepturilor acestuia în instituția
penitenciare, se poate oglindi în comportamentul lui deja în libertate, fapt pentru
care față de acesta inclusiv în închisoare trebuie să i se respecte drepturile sale,
pentru a-i educa o cultură juridică corectă, ca cînd va fi pus în libertate, să
continuie cu același aport pe care l-a simțit cînd a fost închis – adică respectînd mai
departe legea și drepturile altor persoane.
De altfel, statutul juridic al condamnaților nu este doar o problemă de ordin

penitenciar sau execuțional penal, ci și o problemă privind drepturile omului,
deoarece cel mai adesea anume drepturile omului în penitenciar sunt încălcate nu
doa grav, ci și foarte grav, fapt care duce la violarea inclusiv a Convenției
Europene ale Drepturilor Omului, iar statul nostru fiind nu o dată condamnat la
CEDO pentru încălcarea acestei convenții și impus la repararea prejudiciilor
materiale și morale persoanelor cărora li s-au încălcat anumite drepturi.
5
În corespundere cu recomandările universitare în vigoare, am apelat la
numeroase metode de cercetare științifice și juridice în investigarea temei privind
Statutul juridic al condamnaților din Republica Moldova, printre care analiza
juridică, observarea, comparația, analogia, critica, logica juridică, analizele
calitative și cantitative etc.
Actualiatea temei putem menționa că este prezentă din cele mai vechi timpuri,
însă în prezent o dată cu armonizarea legislației naționale cu cea europeană, cu
apropierea de normele și standartele europene, și semnarea unui șir de convenții și
acte europene și internaționale care au mai mult sau mai puțin tangență cu
problemele, condițiile și starea condamnaților din penitenciarele naționale, ar trebui
totuși să se cunoască mai multe reforme și schimbări pentru aceștia, nu doar pe
hîrtie, deoarece în practică există extrem de multe și grave probleme și încalcări pe
care statul Republica Moldova le admite, fiind indiferentă la multiplele
recomandări CEDO, inclusiv la închiderea anumitor instituții penitenciare.
Importanța și valoarea teoretică și practică survine dintr-un nou studiu actual,

la început de an 2016, asupra tuturor aspectelor pozitive și negative privind statutul
juridic al condamnaților, al tuturor elementelor care implică statutul acestora, a
problemelor, al realizărilor și ale recomandărilor care au fost propuse de mai mulți
specialiști și chiar organisme internaționale sau naționale, dar și a sugestiilor pe
care le vom formula inclusiv și noi în finalul acestei lucrări, care ar trebui luate în
calcul de către statul nostru.
Scopul acestei teze de licență este de a elabora un studiu cu o valoare nu doar

teoretică, ci și practică în investigarea temei privind statutul juridic al
condamnatului, cît și în evidențierea la etapa actuală a principalelor probleme de
drept și de practică, a condițiilor de detenție ș.a., cît și enunțarea propunerilor
specialiștilor din domeniu, și desigur elaborarea propiilor recomandări pe margina
rezolvării problemelor identificate.
Obiectivele lucrării reprezintă continuietatea scopului menționat anterior, care ar

trebuie să fie îndeplinit prin încununarea cu succes a următoarelor obiective care
trebuiesc realizate totalmente:
6
1. Analiza aspectelor introductive privind executarea pedepsei persoanelor
private de libertate – analiza penitenciarelor, regimurilor penitenciare, modul de
primire și evidență a acestora.
2. Studiul tuturor aspectelor privind statutul condamnaților, în special al

drepturilor și obligațiilor acestora, măsurilor stimulative și disciplinare, a
activităților socio-educative.
3. Analiza condițiilor de detenție a condamnașilor.
4. Identificarea problemelor care sunt actuale în prezent în cadrul analizei temei

noastre și propunerea recomandărilor necesare.
5. Studiu practicii judiciare a Moldovei la CEDO.
În privința materialului bibliografic, ce cuprinde totalitatea surselor știinșifice,

doctrinare, legislative, executive și jurisprudență utilizate, putem menționa faptul
că ne-am bazat în primul rînd pe actele legislative naționale și internaționale, cum
sunt: Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004, Statutul
executării pedepsei de către condamnaţi din Hotărîrea Guvernului Republicii
Moldova Nr. 583 din 26.05.2006, Hotărîrea Guvernului Nr. 1624 din 31.12.2003 cu
privire la aprobarea Concepţiei reformării sistemului penitenciar şi Planului de
măsuri pe anii 2004-2020 pentru realizarea Concepţiei reformării sistemului
penitenciar, Convenţia europeană a drepturilor omului Nr. 1950 din 14.11.1950
etc., cît și practica judiciară, în special CEDO, cum ar fi Decizia Curții Supreme de
Justiție a Republicii Moldova de la data de 12.03.2014, mun. Chișinău, pe
marginea Dosarului nr.1r-3/14, cauza Becciev contra Moldovei la CEDO, cauza
Boicenco contra Moldovei, cauza Ciorap contra Moldovei, cauza Modîrcă contra
Moldovei, cauza Ostrovar contra Moldovei.
Deasemenea un loc de frunte îl ocupă studiile, concluziile, opiniile marilor

specialiști și doctrinari atît naționali, cît și străini din domeniul dreptului penal,
execuțional penal, penitenciar, al drepturilor omului și dreptului internațional, din
diferite manuale, cursuri universitare, ghiduri, articole științifice etc. Printre
principalii autori care au contribuit prin studiile lor la elaborarea acestei lucrări se
enumeră autorii moldoveni Ceban V., Dolea I., Adam A., Zaharia V., Cocîrţă A.,
7
Botnaru S., Șavga A., Grama M. ș.a., și străini precum Oancea I., Rusu I. M., Pop
O., Zidaru P., Barbu G. S., Şerban A., Vulpescu A., Canţer N., Postu D.,
Селиверстов В.И. și alții.
Strucura tezei de licență este formată din abrevieri, adnotare, introducere, trei
capitole, concluzii și bibliografie. Primul capitol este format din trei paragrafe, al
doilea capitol este format din șase paragrafe, iar ultimul capitol este creat din alte
două paragrafe.
Introducerea lucrării cuprinde conform Ghidului USEM privind elaborarea

tezelor de licență, toate elementele necesare unei teze de licență, cum ar fi o mică
expunere a temei, actualitatea și importanța studierii acesteia, obiectivele și
scopurile puse spre a fi îndeplinite de sutdent și coordonatorul științific, structura și
conținutul tezei, enumerarea materialului bibliografic și a suportului științific și
legislativ în domeniu, cît și practica judiciară, metodele de realizare a lucrării,
valoarea teoretică și practică ș.a.m.d.
Capitolul I, cu denumirea „Aspecte introductive privind executarea pedepsei

privative de libertate” reprezintă un capitol introductiv din trei paragrafe al
investigației noastre, care cuprinde analize privind clasificarea penitenciarelor și a
regimurilor de detenție și aspectele privind primirea, repartizarea și evidența
condamnaților în special în Republica Moldova și noţiuni generale privind statutul
juridic al condamnaţilor.
Capitolul II, cu denumirea „Analiza statutului juridic al condamnaților”, care

este format din șase paragrafe delimitate din punct de vedere logico-juridic,
cuprinde studiul nucleu al acestei cercetări de licență care analizează drepturile
condamnaților și restricționarea acestora, obligațiile persoanelor private de libertate
din penitenciare, raporturile deținuților cu persoanele din afara penitenciarului, cît
și măsurile disciplinare și sancțiunile aplicate condamnaților, măsurile de stimulare
aplicate deținuților și în final activităţile socioeducative destinate persoanelor
private de libertate.
Capitolul III, cu denumirea „Condițiile de detenție a condamnaților din

Republica Moldova”, este format din alte două paragrafe și cuprinde analizele
condițiilor materiale de detenție a condamnaților, cît și un aspect extrem de
8
important pentru Republica Moldova, și anume Jurisprudența națională și CEDO
cu implicarea țării noastre în numeroasele dosare pierdute la Curtea Europeană
pentru Drepturile Omului de la Strasboug.
Concluzia din finalul tezei de licență cuprinde rezumatul succint al principalelor

rezultate ale investigației efectuate, cît și recomandările absolut necesare pentru a fi
luate în calcul în cazul unei astfel de probleme sensibile precum este respectarea
tuturor drepturilor condamnaților.
Cuvintele cheie ale prezentei lucrări sunt următoarele: statut, statutul juridic,
drepturi, penitenciar, deținut, condamnat, condiții, Republica Moldova.
9
1. ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND EXECUTAREA PEDEPSEI
PRIVATIVE DE LIBERTATE
1.1 Noţiuni generale privind statutul juridic al condamnaţilor
Conform dicționarului juridic Rubinian online, prin termenul de „statut juridic”

se înțelege ansamblu al normelor de drept care reglementează drepturile și
obligațiile unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice și care exprimă
structura și atributele lor specifice, raportate la un anumit element de referință avut
în vedere. Caracterizarea corecta a statutului juridic implică reliefarea tuturor
atributelor juridice specifice subiectului dat1.
Din punct de vedere juridico – penal, dar mai ales execuțional-penal, prin statut
juridic cel mai adesea se are în vedere anume statutul juridic al condamnatului,
noțiune și concept pe care îl vom diseca în cele ce urmează.
După cum afirmă doctorul în drept Ceban Vasile, participanţii la relaţiile sociale
apărute pe parcursul executării pedepselor penale posedă un statut juridic anumit,
adică o totatalitate de drepturi şi obligaţii specifice, generate de particularităţile
raporturilor juridice în cauză. În aşa fel există statutul juridic al condamnaţilor, al
colaboratorilor instituţiilor şi organelor de executare a pedepselor penale, al rudelor
condamnaţilor, etc2.
Statutul juridic al condamnaţilor reprezintă acea poziţie a condamnaţilor pe

parcursul executării pedepselor, consfinţită în normele diferitor ramuri de drept,
care se manifestă în totalitatea drepturilor, intereselor şi obligaţiilor acestora. După
conţinutul să statutul juridic al condamnaţilor reprezintă totalitatea mijloacelor
juridice prin intermediul cărora este consfinţită poziţia condamnaţilor în procesul
ispăşirii pedepsei3.
Importanţă deosebită o are anume statutul juridic al condamnaţilor, deoarece el

consfinţeşte totalitatea drepturilor şi obligaţiilor acestora. Importanţa statutului
juridic al condamnaţilor îl accentuează şi acel fapt că legiuitorul a consacrat acestei
1
Dictionarul juridic Rubinian. Termenul de „statut juridic”. http://www.rubinian.com/dictionar_detalii.php?id=1198 (vizitat la 25.03.2016)
2
Ceban V. Drept execuțional penal, Note de curs, Ciclul I. Chișinău: USEM, 2013, p. 12.
3
Селиверстов В.И. Уголовно-исполнительное право России, 3-е изд., перераб. и доп. Москва: Юристъ, 2003, p. 114.
10
probleme un capitol distinct în Codul de executare (Capitolul XVI), fiind păstrată
tradiţia existentă în fostul Cod de executare a sancţiunilor de drept penal4.
Astfel, capitolul XVI reglementează pe rînd statutul juridic al condamnatului în

următoarele articole:
 Articolul 165. Principiile de bază ale statutului juridic al condamnatului

 Articolul 166. Drepturile condamnatului
 Articolul 167. Obligaţiile condamnatului
 Articolul 168. Mijloacele principale de corijare a condamnatului
Astfel, conform art. 165 ce prevede principiile de bază ale statutului juridic al
condamnatului, condamnatul are drepturile, libertăţile şi obligaţiile cetăţenilor
Republicii Moldova, cu excepţiile şi restricţiile stabilite de prezentul cod şi de
actele normative adoptate în conformitate cu acesta. Restricţia drepturilor
proclamate în art.20-24 din Constituţia Republicii Moldova nu se admite5.
Conform Constituției Republicii Moldova, articolele respective prevăd:
 Articolul 20 - Accesul liber la justiţie

 Articolul 21 - Prezumţia nevinovăţiei
 Articolul 22 - Neretroactivitatea legii
 Articolul 23 - Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi
îndatoririle
 Articolul 24 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică6.
În legătură cu cele menționate mai sus urmează a fi făcute careva concretizări.

În conformitate cu art. 54 al Constituţiei RM exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu
pot fi supuse altor restrângeri decât celor prevăzute de lege. în acelaşi timp nu pot
fi admise restrângeri ale drepturilor indicate în art. 20-24 al Constituţiei RM.
În aşa mod se poate constata că în sensul art. 165 al CE al RM (Codul de

Executare al Republicii Moldova) prin acte normative adoptate în conformitate cu
acesta se au în vedere doar legi care stabilesc restricţii pentru condamnaţi, adică
4
5
Art. 165 alin. 1 din Codul Nr. 443 de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din
03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.
6
Art. 20 – 24 din Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial Nr. 1 din 12.08.1994. În vigoare din 27.08.1994.
11
actele normative subordonate legii din domeniul execuţional-penal nu pot limita
drepturile sau libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, inclusiv ale celor
condamnaţi. În plus, chiar nici prin lege nu pot fi limitate aşa drepturi ca: accesul
liber la justiţie, dreptul la cunoaşterea drepturilor şi îndatoririlor sale, dreptul la
viaţă şi integritatea fizică precum şi nu poate diminua prezumţia nevinovăţiei a
oricărei persoane şi neretroactivitatea legii mai severe7.
De la bun început pentru noi nu este clar un lucru, și anume: dacă alin. 1 art.
165 CE al RM stipulează expres ce drepturi nu pot fi îngrădite unei persoane
condamnate, atunci reiese că celelalte drepturi prevăzute în Constituție se admite?
Articolul respectiv menționează că „ ... cu excepţiile şi restricţiile stabilite de

prezentul cod şi de actele normative adoptate în conformitate cu acesta ...”. astfel
putem observa că restricțiile drepturilor unui condamnat sunt stabilite de Codul de
Executare al Republicii Moldova și de alte acte normative. Nu putem însă înțelege
de ce legiuitorul a inclus mențiunea că „ ... Restricţia drepturilor proclamate în
art.20-24 din Constituţia Republicii Moldova nu se admite.”. Făcînd o mică
interpretare, deducem faptul că în privința exact al Constituției, anume aceste
drepturi nu pot fi atinse, celelalte însă îutînd fi într-un mod sau altul restricționat.
Nu putem fi deacord cu această mențiune, deoarece Constituția conține mult

mai multe drepturi care fie unei persoane condamnate sau care se află în libertate,
nu trebuie și nici nu pot fi încălcate, cum ar fi spre exemplu art. 32 - libertatea
opiniei şi a exprimării, art. 33 - Articolul 33 - libertatea creaţiei, art. 34 - dreptul la
informație, art. 36 - dreptul la ocrotirea sănătății, art. 37 - dreptul la un mediu
înconjurător sănătos, art. 47 - dreptul la asistenţă şi protecţie socială, art. 52 -
dreptul de petiţionare etc.
În acest sens considerăm oportun de a fi modificat și completat alin. 1 art. 165

CE al RM, cu articolele menționate de noi mai sus, pentru fi în corespundere cu
actele internaționale la care Republcia Moldova este parte și și-a asumat
angajamentul de a le respecta și implimenta pe plan național.
În continuarea analizei art. 165, specificăm faptul că conform alin. (2) art. 165
CE al RM condamnatul cetăţean străin sau apatrid are drepturile şi obligaţiile
7
Ceban V. Drept execuțional penal, Note de curs, Ciclul I. Chișinău: USEM, 2013, p. 12-13.
12
stabilite în acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, în
legislaţia Republicii Moldova privind statutul juridic al cetăţenilor străini şi
apatrizilor, cu excepţiile şi restricţiile prevăzute de prezentul cod şi de actele
normative adoptate în conformitate cu acesta8.
Din analiza normelor constituționale, observăm faptul că statutul juridic al

condamnaţilor este o varietate a statutului juridic al cetăţenilor Republicii Moldova
(bineînţeles că pentru condamnaţii cetăţeni ai Republicii Moldova), deoarece
condamnarea la o pedeapsă penală nu atrage după sine retragerea cetăţeniei. Art. 17
al Constituţiei Republicii Moldova stabileşte că „nimeni nu poate fi lipsit în mod
arbitrar de cetăţenia sa”. Constituţia RM garantează că limitările şi restricţiile pot
fi stabilite prin lege numai în scopul asigurării securităţii naţionale, integrităţii
teritoriale, bunăstării populaţiei, ordinii publice, în scopul prevenirii infracţiunilor,
protejării drepturilor, intereselor şi demnităţii altor persoane. Din aceste prevederi
rezultă că anumite restricţii stabilite condamnaţilor sunt consfinţite nu numai în
legislaţia execuţional-penală, dar şi în normele din alte ramuri de drept.
Respectivele restricționări ale drepturilor condamnaților le vom analiza în capitolul
II al prezentei lucrări.
Esenţa drepturilor condamnaţilor constă în acordarea posibilităţii de a avea un

anumit comportament sau de a poseda anumite valori sociale. Conţinutul dreptului
condamnaţilor include în sine:
 posibilitate reală de a dispune de anumite valori sociale de ordin material

sau spiritual, în limitele prevăzute de legislaţie (hrană, haine, etc.);
 posibilitatea de a cere executarea obligaţiilor juridice din partea
personalului instituţiilor şi organizaţiilor care execută pedeapsa sau din
partea altor participanţi la raporturilor juridice execuţional-penale;
 posibilitatea de a recurge la apărarea drepturilor sale subiective.
Reieşind din cele expuse, dreptul subiectiv al condamnatului reprezintă

posibilitatea reală a acestuia de a avea un anumit comportament sau de a dispune
de anumite valori sociale prevăzute de lege şi garantate de stat prin obligaţiile
8
Art. 165 alin. 1 din Codul Nr. 443 de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din
03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.
13
administraţiei instituţiilor şi organelor de executarea a pedepselor penale, altor
participanţi la raporturile execuţional-penale.
Importanţa social-juridică a intereselor legitime ale condamnaţilor constă în

faptul că ele contribuie la stimularea corijării condamnaţilor în procesul ispăşirii
pedepsei penale. Interesele legitime ale condamnaţilor, deşi au mult comun cu
drepturile acestora, nu sânt identice.
Dacă dreptul subiectiv al condamnatului constituie un aşa comportament, care

se caracterizează printr-un înalt grad de realizare care depinde de voinţa
condamnatului, atunci esenţa interesului legitim constă în posibilitatea ce poartă un
caracter de tendinţă spre un comportament autonom, de sine stătător. în aşa mod
condamnatul la decizia personală poate beneficia de un anumit bun social. Este
diferit şi conţinutul intereselor legitime care include trei elemente:
 tendinţa de a beneficia de un bun prevăzut de lege atât de ordin material (de

exemplu primirea coletelor suplimentare, premierea pentru comportamentul
favorabil, etc.), cât şi de ordin spiritual (acordarea întrevederilor
suplimentare, sunetelor telefonice, etc.). Pentru majoritatea intereselor
legitime e caracteristic faptul că la baza realizării lor stă aprecierea
comportamentului condamnatului (atitudinea lor faţă de regim, faţă de
muncă, etc.). Această aprecierea se realizează de către personalul instituţiilor
şi organelor de executare a pedepselor penale, instanţa de judecată, alţi
participanţi la raporturile juridice execuţional-penale. în aşa fel satisfacerea
intereselor legitime ale condamnaţilor depinde întru totul de conduita lor.
 posibilitatea de a înainta demersuri acestor subiecte şi participanţilor în
vederea realizării intereselor legitime ale condamnaţilor.
 posibilitatea de a se adresa la organele competente pentru apărarea
intereselor sale. Deşi aceasta nu înseamnă satisfacerea lor obligatorie, dar
denotă faptul ca interesele legitime, ca şi drepturile subiective, sânt garantate
de stat.
Interesele legitime ale condamnaţilor reprezintă tendinţele acestora de a poseda

anumite valori sociale, prevăzute de lege, satisfăcute de regulă în rezultatul
aprecierii de către administraţia instituţiilor şi organelor de executare a pedepselor
14
penale sau de către instanţa de judecată a comportamentului condamnatului pe
parcursul executării pedepsei penale9.
Trebuie amintit că drepturile condamnaţilor, în conţinutul lor juridic, cuprind

cereri de a îndeplini anumite condiţii, privind acţiuni - inacţiuni şi corespunzînd din
punct de vedere juridic unor obligaţii ce revin altei părţi (administraţia
penitenciarului), care trebuie să asigure satisfacerea acelor drepturi ale
condamnaţilor.
Din acest punct de vedere, Codul de executare cuprinde nu numai prevederi cu

privire la drepturile condamnaţilor, ci şi prevederi legate de aceste obligaţii şi
asigurări privind realizarea acestor drepturi, obligaţii ce revin administraţiei
penitenciarului. Astfel, se prevede dreptul condamnatului la îngrijiri medicale, dar
se prevede şi obligaţia penitenciarului de a înfiinţa cabinete medicale, de a angaja
medici etc., prin care se realizează dreptul condamnaţilor la îngrijire medicală.Un
alt „principiu" care guvernează drepturile condamnaţilor ar fi principiul legalităţii
şi garantării acestor drepturi, adică „drepturile condamnaţilor în timpul executării
pedepsei sunt prevăzute de lege, care garantează respectarea lor”.
Personalul locurilor de deţinere, precum şi celelalte persoane însărcinate cu

îndeplinirea executării pedepsei, sunt obligate să respecte şi să asigure
condamnaţilor exercitarea drepturilor acordate de lege, încălcarea sau împiedicarea
exercitării lor fiind sancţionată penal. Prevederea aceasta este deosebit de
importantă, înscrisă între primele prevederiale Codului, fiindcă, pe de o parte,
drepturile condamnaţilor pe timpul executării pedepsei sunt acordate prin lege şi,
pe de altă parte, ele sunt garantate în exercitarea lor prin aceea că personalul
locurilor de deţinere este obligat să le respecte şi să asigure exercitarea lor faţă de
condamnaţi; încălcarea sau împiedicarea exercitării acestor drepturi acordate de
lege se sancţionează disciplinar sau penal10.
Toate particularitățile și caracteristicile privind statutul juridic al condamnaților

le vom analiza în cele ce urmează în investigațiile din prezenta lucrare.
1.2 Clasificarea penitenciarelor și a regimurilor de detenție

9
10
Sistemul penitenciar de drept executional penal. https://www.scribd.com/doc/144949373/2012-Sistemul-Penitenciar-de-Drept-Executional-
Penal-1 (vizitat la 25.02.2016)
15
În cele ce urmează vom delimita și analiza principalele tipuri de penitenciare și
regimuri existente, pentru o mai largă viziune asupra temei noastre și de a cunoaște
faptul că atît tipul penitenciarului la care este condamnat o persoană, cît și
regimurile la care acesta va fi supus, pot influența destul de mult personalitatea
infractorului, gradul de reeducare și resocializare ș.a.
Așadar, conform art. 72 din CP al RM, pedeapsa penală cu închisoare se execută

în următoarele penitenciare:
 În penitenciare de tip deschis execută pedeapsa persoanele condamnate la

închisoare pentru infracţiuni săvîrşite din imprudenţă.
 În penitenciare de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele
condamnate la închisoare pentru infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi
grave, săvîrşite cu intenţie.
 În penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la
închisoare pentru infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave,
precum şi persoanele care au săvîrşit infracţiuni ce constituie recidivă.
Persoanele care nu au atins vîrsta de 18 ani execută pedeapsa cu închisoare în

penitenciare pentru minori, ţinîndu-se cont de personalitatea condamnatului,
antecedentele penale şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvîrşite, iar femeile
condamnate execută pedeapsa închisorii în penitenciare pentru femei11.
După cum vedem, legiuitorul stabilește o dependenţă între situaţia minorului și

posibilitatea ca acesta să execute pedeapsa într-un penitenciar pentru minor. Altfel
spus, dacă acesta are antecedente penale, predispoziții pentru comportări
antisociale sau dacă, de exemplu, a comis o infracţiune deosebit de gravă sau
excepţional de gravă, atunci instanţa de judecată poate să-i stabilească și executarea
pedepsei într-un penitenciar pentru adulţi.
Acest lucru nu ni se pare potrivit, deoarece minorii, în special în cazul executării

pedepsei privative de libertate, trebuie să fie izolaţi de adulţi. În sprijinul acestei
idei vine și lit. c) a art. 37 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, conform
căruia “...orice copil privat de libertate va fi separat de adulţi – în afară de cazul
când se consideră în interesul superior al copilului să nu se procedeze astfel...”
11
Art. 72 din Codul Penal al Republicii Moldova Nr. 985 din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 72-74 din 14.04.2009.
16
Experienţa criminală a celor maturi influenţează negativ personalitatea minorului,
aflată în proces de formare12.
Revenind la analiza tipurilor de penitenciare, dorim să atragem atenția că o

clasificare mult mai ramificată ne oferă Legea cu privire la sistemul penitenciar al
Republicii Moldova, care în art. 6 (7) stipulează faptul că instituţiile penitenciare
sînt organele în care, în baza hotărîrii instanţei de judecată, îşi execută pedeapsa
persoanele condamnate la închisoare sau la detenţiune pe viaţă, se asigură detenţia
provizorie a persoanelor faţă de care a fost aplicată măsura arestului preventiv sau
sancţiunea arestului contravenţional. Acestea sunt:
a. penitenciarele de tip deschis;

b. penitenciarele de tip semiînchis;
c. penitenciarele de tip închis;
d. penitenciarele pentru minori;
e. penitenciarele pentru femei;
f. izolatoarele de urmărire penală;
g. casele de arest;
h. spitalele penitenciare.
Articolul dat mai stipulează faptul că într-o instituţie penitenciară pot fi create,
cu respectarea particularităţilor prevăzute de Codul de executare al Republicii
Moldova, mai multe sectoare distincte de detenţie, prevăzute pentru instituţiile
penitenciare specificate anterior13.
Sistemul penitenciar al Republicii Moldova administrează 17 instituţii

penitenciare. Cinci instituţii penitenciare posedă statut de izolator de urmărire
penală, un penitenciar este destinat detenţiei minorilor, o instituţie penitenciară este
destinată detenţiei condamnatelor de gen feminin, existînd şi un penitenciar cu
statut de spital în care sînt trataţi deţinuţii sistemului penitenciar. Celelalte 9
instituţii penitenciare sînt destinate ispăşirii pedepselor privative de libertate.
Numărul cel mai mare de deţinuţi este concentrat în Penitenciarul nr.13 –

Chişinău. Această instituţie penitenciară găzduieşte anual peste 12000 de persoane,
fiind izolatorul de urmărire penală cu cea mai mare fluctuaţie. Acest fapt este
12
Botnaru S., Șavga A., Grama M. ş.a. Drept Penal. Partea Generală. Chişinau: Cartier, 2005. p. 441-442.
13
Art. 6 (7) alin. 2 și 3 din Legea Republicii Moldova Nr. 1036 din 17.12.1996 cu privire la sistemul penitenciar*. În: Monitorul Oficial Nr. 183-
185, art Nr: 654 din 10.10.2008. În vigoare din 10.10.2008.
17
datorat amplasării în municipiul Chişinău a Curţii de Apel şi a Curţii Supreme de
Justiţie, instituţii care procesează majoritatea dosarelor în sistemul judiciar al
Republicii Moldova. În viitor se planuiește construirea unui noi penitenciar, cu
ajutorul Băncii Băncii de Dezvoltare a Consiliului Europei, care a aprobat un
proiect cu Guvernul Republicii Moldova încă în anul 201314.
Continuînd cercetările asupra acestui paragraf, ne axăm pe opiniile lui Pop

Octavian, care consideră că prin regim penitenciar trebuie să înţelegem un sistem
de organizare şi conducere a vieţii condamnaţilor la pedeapsa închisorii. După ce
persoanele private de libertate sunt condamnate definitiv şi trimise în închisoare,
acestea sunt nevoite sa suporte o serie de metode şi modalităţi specifice pentru a se
putea realiza procesul de reeducare. Regimul penitenciar este latura cea mai activă
a sistemului penitenciar, motiv pentru care el urmăreşte fiinţa fiecărui condamnat
într-un spaţiu limitat şi care suportă rigorile legale. Intre mediul penitenciar şi
aplicarea regimului penitenciar este o relaţie ce nu poate fi divizată15.
Conform art. 238 din Codul de Executare al Republicii Moldova, regimul de

deţinere în penitenciare asigură paza, supravegherea şi izolarea condamnaţilor,
executarea de către aceştia a obligaţiilor lor, realizarea drepturilor şi intereselor lor
legitime, securitatea personală şi resocializarea condamnaţilor, inclusiv prin
deţinerea separată a diferitelor categorii de condamnaţi, prin diversificarea
condiţiilor de deţinere în funcţie de tipul penitenciarului stabilit de instanţa de
judecată şi prin schimbarea condiţiilor de executare a pedepsei.
Conform legilației există trei regimuri de deţinere: iniţial, comun şi de

resocializare16. Particularităţile fiecărui regim de deţinere depinde de tipul
penitenciarului, comportamentul condamnatului etc. Pe lîngă aceste trei tipuri de
regimuri, conform art. 239 CE al Republicii Moldova în caz de calamităţi naturale,
epidemii, epizootii, avarii, tulburări de masă, nesupunere în grup a condamnaţilor,
luare de ostatici, conjunctură externă, război ori alte cazuri de forţă majoră care pun
în pericol viaţa sau sănătatea oamenilor, în penitenciar poate fi instituit un regim
special.
14
Termeni de referință pentru posturile Unităţii şi cerinţele faţă de candidaţii participanţi la concurs. http://justice.gov.md/public/files/file/posturi
%20vacante/Termeni_de_referinta_specialist_in_securitate_penitenciara.pdf (vizitat la 25.03.2016)
15
Pop O. Drept penitenciar, Note de curs. Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi. Chișinău: Î.I. „Angela Levinţa”, 2005. p. 35.
16
Art. 238 alin. 1 și 2 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din
03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.
18
În perioada de acţiune a regimului special, în penitenciar poate fi suspendată
realizarea unor drepturi ale condamnaţilor prevăzute în prezentul cod, introdusă
paza şi supravegherea întărită, instituit un mod special de acces la obiecte,
modificat programul zilei, limitată activitatea serviciilor de producţie, comunale şi
de trai, cultural-educative, medico-sanitare şi a altor servicii. Regimul special se
instituie pe un termen de pînă la 30 de zile, prin ordinul ministrului justiţiei,
coordonat cu Procurorul General, cu posibilitatea prelungirii termenului cu încă 30
de zile17.
În doctrina de specialitate găsim totuși o altă clasificare a regimurilor

penitenciare și o definire mult mai detaliată. Astfel în doctrina română spre
exemplu, regimul de executare a închisorii, în condiţiile privării de libertate,
cuprinde ca elemente principale regimul de detenţie, regimul de muncă, regimul de
educaţie şi instruire profesională, regimul de ordine şi disciplină, precum şi regimul
de stimulare şi recompense pe baza unei purtări bune şi a muncii, toate acestea
presupunînd îndeplinirea şi executarea de către subiecţii raportului juridic de
executare a unor obligaţii şi drepturi18.
Aplicarea unui regim legal şi uman în acelaşi timp constituie o preocupare

principală a întregii activităţi desfăşurate de personalul administraţiei penitenciare,
activitate ce are la bază asigurarea respectării drepturilor fundamentale ale omului,
aşa cum sînt prevăzute de actele normative naţionale şi internaţionale la care
Republica Moldova este parte19.
În doctrină am observat faptul că parcursul timpului au existat și s-au dezvoltat

mai multe tipuri de regimuri, unele dintre el existînd în anumite state pînă în
prezent, denumite de mulți doctrinari ca sisteme penitenciare.
Dintre sistemele penitenciare mai cunoscute de-a lungul procesului evolutiv al

închisorii, enumerăm:
I. Sistemul închisorii în comun. Acest sistem a reprezentat un pas înainte pe

calea umanizării executării pedepsei şi constă în faptul că atât ziua cât şi noaptea,
17
Art. 239 alin. 1-3 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din
03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.
18
Zidaru P. Drept execuţional penal. Bucureşti: Edit Press Mihaela, 1997. p. 26.
19
Adam A., Zaharia V., Cocîrţă A. ș.a. Ghidul rudelor persoanelor condamnate. Institutul de Reforme Penale. Chişinău: Editura „Helmax”, 2006,
p. 60.
19
condamnaţii lucrează şi sunt întemniţaţi în comun. El prezintă avantajul
economicităţii şi simplităţii, ceea ce a determinat extinderea lui în majoritatea
ţărilor lumii, unele elemente ale sale aplicându-se şi în prezent.
În prezent în literatura de specialitate se afirmă că detenţia în comun are

implicaţii negative asupra procesului de reeducare, din cauza stării morale care se
creează în cadrul colectivelor de condamnaţi. După unii autori, închisoarea în
comun este de fapt „o şcoală de pregătire a crimei şi infracţionalităţii”, prin
perfecţionarea tehnicilor şi metodelor infracţionale.
II. Sistemul celular. Acest sistem s-a aplicat pentru prima dată în 1790, în
Pensylvania, motiv pentru care a fost numit şi pensilvănean sau filadelfian. După
acest sistem, închisoarea celulară se aplică atât ziua, cât şi noaptea, prin două
forme:
1. Sistemul penitenciar absolut, ce constă în izolarea absolută a

condamnatului.
2. Sistemul penitenciar de separaţiune, care pune accentul pe separarea
condamnaţilor intre ei, dându-li-se dreptul de a comunica zilnic cu
personalul închisorii etc.
La baza acestui sistem stă ideea că, omul în solitudine reflectă asupra faptelor
săvârşite şi, fiind ferit de contactul periculos cu alţi deţinuţi, se poate îndrepta.
După o îndelungată experienţă, s-a renunţat la acest sistem de detenţie, pentru că a
produs asupra deţinuţilor o depresiune şi iritabilitate fizico-psihică.
III. Sistemul auburnian. Acest sistem mai este numit şi sistem al tăcerii şi a
fost aplicat pentru prima dată la închisoarea din Almira (New York), în anul 1920.
El a constituit un sistem mixt, ce a derivat din sistemul închisorilor în comun şi cel
celular. Se punea accentul pe izolarea celulară pe timpul nopţii, iar ziua
condamnaţii munceau în comun, însă erau nevoiţi să păstreze tăcerea. Acest sistem
era superior sistemului celular absolut, deşi aplicarea tăcerii absolute putea fi
realizată doar prin măsuri foarte severe. Din această cauză, sistemul auburnian
poate fi considerat ca ineficient20.
20
Pop O. Drept penitenciar. Timişoara: Ed. Mirton, 2001. p. 17-21.
20
IV. Sistemul sau regimul de deţinere progresiv (Anglia şi Irlanda). S-a
constatat căcondamnaţii, pe parcursul executării pedepsei, se schimbă, dînd
dovadă, unii,de bună purtare şi stăruinţă în muncă. Astfel, s-a pus problema ca
regimul dedeţinere în penitenciar să se diferenţieze şi să se desfăşoare pe faze, de
lafaze mai severe spre faze mai puţin severe, în funcţie de comportarea şimunca
condamnaţilor; cei cu comportarea bună să aibă posibilitatea de atrece de la o fază
mai grea spre o fază mai uşoară pentru a ajunge în final lalibertatea definitivă21.
V. Sistemul reformator de origine americană Acest sistem s-a aplicat prima dată
în închisoarea Almira din New York, în anul 1876. La baza lui a stat ideea sentinţei
nedeterminate, adică fără o durată prestabilită, ce constituie o condiţie necesară a
sistemului reformat şi s-a plecat de la ideea că este absurdă o condamnare pe
termen fix, deoarece nu se poate şti dinainte în cât timp se poate realiza reeducarea
condamnatului22.
În concluzie nu putem decît apela la opinia lui Ceban V., care consideră că
regimul reflectă esenţa şi conţinutul pedepsei deoarece exprimă totalitatea
restricţiilor aplicate faţă de condamnaţi. Concomitent regimul determină regulile de
comportare, drepturile şi obligaţiile pentru toţi participanţii la raporturile juridice
legate de executarea acestei pedepse. Stabilind drepturile şi obligaţiile
condamnaţilor, regimul determină statutul juridic al lor şi prevede totalitatea
mijloacelor şi pârghiilor de influenţare şi de menţinere a ordinii interioare în
instituţie23.
1.3 Primirea, repartizarea și evidența condamnaților
În studierea materialelor și surselor doctrinare și legislative privind analiza

etapei de primire, repartizare și evidență a condamnaților, observăm faptul că
doctrina nu oferă nimic nou în studiul acestor aspecte, făcînd doar o mică
interpretare sau transpunere a normelor legislative naționale privind aceste etape,
fapt pentru care în analiza acestui paragraf ne vom axa pe reglementările legislative
din Republica Moldova.
21
Sistemul penitenciar de drept executional penal. https://www.scribd.com/doc/144949373/2012-Sistemul-Penitenciar-de-Drept-Executional-
Penal-1 (vizitat la 25.02.2016)
22
Pop O. Drept penitenciar. Timişoara: Ed. Mirton, 2001. p. 23.
23
21
Normele execuțional-penale care reglementează în primul rînd primirea
persoanei condamnate în penitenciar sunt art. 219 - 220 din Codul de Executare al
RM, și Secţiunea a 4-a prin pct. 18 – 36 din Statutul Executării pedepsei de către
condamnați.
Așadar, conform art. 219 CE al RM, primirea condamnatului în penitenciar se

efectuează de către administraţia penitenciarului, după ce i se stabileşte identitatea,
pe baza dispoziţiei de executare, a hotărîrii de condamnare, a actelor de identitate, a
altor documente, în modul prevăzut de Statutul executării pedepsei de către
condamnaţi. Primirea condamnaţilor se face în spaţii special amenajate, femeile
fiind separate de bărbaţi, iar minorii fiind separaţi de adulţi. La primirea
condamnaţilor pot fi aplicate şi alte modalităţi de separare prevăzute la art. 224 CE
al RM. După primire, condamnatului i se permite să comunice familiei, avocatului
sau altei persoane locul unde este deţinut şi schimbarea acestuia. Comunicarea se
face în scris sau telefonic, în mod gratuit.
Administraţia penitenciarului, în termen de 15 zile de la primirea

condamnatului, înştiinţează instanţa de judecată despre acest fapt, comunică
soţului, uneia din rudele condamnatului sau unei alte persoane, indicate de el, locul
de executare a pedepsei. Imediat după primire, condamnatul se plasează în
încăperea de carantină pe o perioadă de pînă la 15 zile, în decursul căreia el este
supus examenului medical în vederea determinării stării sănătăţii şi capacităţii de
muncă şi prescrierii, după necesitate, a tratamentului individual.
Acestuia în mod obligatoriu i se întocmeşte dosar personal, care conform alin. 2

art. 220 CE al RM, va cuprinde:
a. datele şi actul de identitate ale condamnatului;

b. fotografii din faţă şi din profil;
c. copie de pe hotărîrea judecătorească de condamnare la pedeapsa închisorii;
d. dispoziţia de executare a hotărîrii judecătoreşti;
e. anul, luna, ziua şi ora la care a început executarea pedepsei;
f. cazierul judiciar;
g. fişa dactiloscopică;
h. documentele întocmite în urma examenelor medicale;
22
i. documentele din care rezultă îndeplinirea obligaţiilor privind asigurarea
accesului la dispoziţiile legale şi documentele privind executarea pedepsei
închisorii;
j. documentele referitoare la măsurile luate de către administraţia
penitenciarului cu privire la exercitarea drepturilor persoanei condamnate la
pedeapsa închisorii;
k. documentele referitoare la participarea condamnatului la activităţile
socioeducative, la instruirea şi formarea profesională a acestuia;
l. documentele referitoare la măsurile de stimulare şi la sancţiunile disciplinare
aplicate în timpul executării pedepsei închisorii;
m. alte documente întocmite în timpul executării pedepsei închisorii care
privesc regimul de executare a acesteia24.
Evidența deținuților este reglementată în special de Secțiunea a 5-a în pct. 37-

45 din Statutul Executării pedepsei de către condamnați și art. 221 din CE al RM.
Astfel conform normelor din Statut, deţinuţii primiţi în penitenciar se iau în
evidenţă de fişier, iar datele lor se înscriu într-un registru special. Materialele
dosarului personal şi documentaţia de evidenţă se păstrează în secţia de evidenţă
specială a penitenciarului.
Penitenciarul, în conformitate cu prevederile Legii cu privire la sistemul

informaţional integral automatizat de evidenţă a infracţiunilor, cauzelor penale şi a
persoanelor care au săvîrşit infracţiuni, ţine evidenţa electronică a deţinuţilor aflaţi
în instituţia penitenciară, transferaţi şi eliberaţi din locurile de detenţie, precum şi a
modificării pedepsei sau regimului de deţinere a acestora.
Condamnatul şi apărătorul acestuia au acces la dosarul personal doar cu acordul

şefului penitenciarului, în prezenţa nemijlocită şi prin intermediul persoanei
desemnate de şeful penitenciarului. Acesta poate solicita accesul la dosarul
personal printr-o cerere scrisă. Pentru fiecare caz de consultare a dosarului personal
de către deţinut, administraţia întocmeşte o notă care se anexează la dosarul în
cauză. Cu acordul scris al deţinutului, alte persoane decît cele abilitate cu acest
drept în virtutea exercitării atribuţiilor de serviciu pot consulta dosarul personal al
acestuia în baza unei cereri scrise, cu avizul pozitiv al şefului penitenciarului,
24
Art. 219, art. 220 alin. 2 din Codul Nr. 443 de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din
03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.
23
pentru prevenit fiind necesar şi acordul judecătorului de instrucţie sau al instanţei
de judecată.
Este îmbucurător faptul că datele cu caracter personal, ce se conţin în dosarele

personale, sînt confidenţiale, potrivit legii. Caracteristica psihologică şi alte acte
emise în vederea asigurării securităţii deţinutului sau instituţiei nu pot fi solicitate
decît de autorităţile abilitate prin lege cu acest drept25.
De altfel inclusiv în baza evidenții persoanelor condamnate, și anume a

informațiilor care sunt publice, obținem statistici importante și utile privind
persoanele condamnate după anumiți indicatori, care sunt utile în elaborarea
anumitor studii, proiecte, programe etc.
În Anexa Nr. 1 putem observa statistica națională privind persoanele

condamnate după Indicatori, Tipuri de pedepse, Sexe și Ani, și deținuți în
instituțiile penitenciare după Indicatori, Grupe de vîrsta, Sexe și Ani pentru anii
2010 - 2014 (Sursa Biroul Național de Statistică a Republicii Moldova26).
La acest capitol, iarăși am observat o greșeală legislativă, ba mai mult, nu într-

atît o greșeală, cît o omitere sau nepotrivire între două legi.
Pentru a clarifica cele afirmate de noi, vom oferi expres prevederile pct. 38 și 39
din Statutul executării pedepsei de către condamnați, care prevede următoarele:
„38. Pentru fiecare deţinut se ţine dosarul personal, care este completat în
conformitate cu prevederile art. 201 şi 307 din Codul de executare.
39. La dosarul personal se anexează procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a

cerinţelor stabilite de art. 209 al Codului de executare şi pct. 32 al prezentului
Statut”27.
La prima vede pare totul în regulă și nu este nici o problemă, doar că trimiterile
oferite de punctele respective din Statut nu sunt veridice, doarece la consultarea
25
Pct. 37, 40-45 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din
26.05.2006.
26
Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova http://statbank.statistica.md/pxweb/Dialog/Saveshow.asp (vizitat la 25.02.2016)
27
Pct. 38-39 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din
26.05.2006.
24
Codului de Executare al Republicii Moldova, observăm cum articolele 201 și 209
din Codul de Executare nu există, ele fiind excluse totalmente, Capitolul XXII fiind
exclus prin LP53-XVI din 02.03.07, MO47-49/06.04.07 art.21928.
Propunem în acest sens corectarea pct. 38 și 39 din Statutul Executării pedepsei

de către condamnați, deoarece în prezent nu corespund realității.
În continuarea cercetărilor noastre, vom specifica faptul că etapa repartizării

condamnaților are loc în corespundere cu Secţiunea a 3-a, pct. 9 – 17, privind
clasificarea penitenciarelor şi repartiţia deţinuţilor din Statutul Executării pedepsei
de către condamnați.
Repartiţia deţinuţilor se efectuează de către Departamentul Instituţiilor

Penitenciare în raport cu forma detenţiei aplicată faţă de ei, precum şi în funcţie de
categoria penitenciarului stabilită prin hotărîrea instanţei, astfel:
 persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni săvîrşite din

imprudenţă - în penitenciare de tip deschis la regim iniţial de detenţie;
 persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni uşoare, mai puţin
grave şi grave, săvîrşite cu intenţie - în penitenciare de tip semiînchis la
regim iniţial de detenţie;
 persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni deosebit de grave
şi excepţional de grave, precum şi persoanele care au săvîrşit infracţiuni
ce constituie recidivă - în penitenciare de tip închis la regim iniţial de
detenţie;
 persoanele condamnate la pedeapsa închisorii, care nu au atins vîrsta de
18 ani - în penitenciare pentru minori la regim iniţial de detenţie;
 persoanele de sex feminin condamnate la pedeapsa închisorii - în
penitenciare pentru femei la regim iniţial de detenţie;
 persoanele condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă - în penitenciare
de tip închis, în sectoare specializate, la regim iniţial de detenţie;
 preveniţii - în izolatoare de urmărire penală sau secţii cu statut de
izolatoare de urmărire penală din cadrul penitenciarelor nespecializate29.
28
Mențiunea despre Cap. XXII din Codul Nr. 443 de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr:
112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.
29
Pct. 13 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006.
25
În cadrul repartiției persoanelor condamnate depinde extrem de mult și tipul
penitenciarului destinat persoanei concrete și regimul care li se aplică. Absolut toți
deținuții inițial sunt ținuți în regim inițial de detenție, ca mai apoi să fie schimbat în
regim comun și/sau de resocializare.
Astfel în conformitate cu art. 269 – 271 CE al RM:
În penitenciarul de tip deschis, condamnaţii sînt, de regulă, deţinuţi sub

supraveghere în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul
executării pedepsei de către condamnaţi. În regim iniţial, condamnaţii se află timp
de 3 luni din ziua intrării în penitenciar. Termenul de 3 luni poate fi depăşit în cazul
în care condamnatului declarat violator al regimului de deţinere i-a fost prelungit
termenul de aflare în regim iniţial sau el a fost reîntors din regimul comun în
regimul iniţial. Condamnaţii care execută pedeapsa în regim iniţial:
a. sînt în drept de a se deplasa liber, în intervalul de timp de la deşteptare

pînă la stingere, pe teritoriul penitenciarului în limitele stabilite de
administraţia penitenciarului;
b. sînt în drept de a avea asupra lor şi de a utiliza obiecte de valoare şi bani.
În penitenciarul de tip semiînchis, condamnaţii sînt deţinuţi cu pază şi sub

supraveghere permanentă, în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de
Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. În regim iniţial, condamnaţii se
află timp de 6 luni din ziua intrării în penitenciar, însă nu mai mult de o treime din
durata pedepsei. Condamnaţii:
a. sînt repartizaţi în încăperi izolate cu cel mult 4 locuri;

b. pot fi antrenaţi la munci care nu necesită ieşire din penitenciar.
În penitenciarul de tip închis, condamnaţii sînt deţinuţi cu pază şi sub

supraveghere permanentă, în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi de
Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. În regim iniţial, condamnaţii se
află timp de 9 luni din ziua intrării în penitenciar. Condamnaţii:
a. sînt repartizaţi în încăperi izolate cu cel mult 2 locuri;

b. pot fi antrenaţi la munci care nu necesită ieşire din penitenciar.
26
Anumite particularități avem și în cazul unor categorii speciali de deținuți, cum
ar fi minorii și femeile.
Astfel, conform art. 272 CE al RM, condamnaţii în vîrstă de pînă la 18 ani

execută pedeapsa în penitenciare pentru minori în modul şi în condiţiile stabilite de
prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Persoanele
care nu au împlinit vîrsta de 18 ani pot executa pedeapsa şi în sectoare separate ale
penitenciarelor pentru adulţi, însă în condiţiile penitenciarului pentru minori.
Deasemenea conform art. 275 CE al RM, femeile condamnate execută pedeapsa

în penitenciare pentru femei în modul şi în condiţiile stabilite de prezentul cod şi
de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Femeile condamnate pot
executa pedeapsa şi în sectoare separate ale penitenciarelor pentru bărbaţi, însă în
condiţiile penitenciarului pentru femei30.
Persoanele condamnate de sex feminin care nu au ajuns la majorat execută

pedeapsa în penitenciare pentru femei, cu asigurarea pentru ele a condiţiilor
penitenciarului pentru minori31.
Observăm astfel o distribuire echitabilă și logică din punct de vedere juridic al

persoanelor condamnate, fie aceștia minori sau adulți, bărbați sau femei.
2. ANALIZA STATUTULUI JURIDIC AL CONDAMNAȚILOR
2.1 Drepturile condamnaților și restricționarea acestora
Ca toate fiinţele umane, ca cetăţeni cu drepturi prevăzute în Constituţie,

condamnaţii au drepturi, dar şi obligaţii, deoarece penitenciarele funcţionează în
virtutea legii, nu în afara ei. Drepturile pe care condamnaţii le au pe timpul
30
Art. 269-272, 275 din Codul Nr. 443 de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din
03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.
31
27
executării pedepselor sunt limitate de prevederile legale, de regimul de executare a
pedepsei, de natura pedepsei ce i s-a aplicat de instanţa de judecată. Cu prilejul
intrării în închisoare, fie care condamnat primeşte informaţii referitoare la regimul
aplicat categoriei din care face parte, regulile ce trebuie respectate conform
Regulamentului de ordine interioară al penitenciarului, drepturile şi obligaţiile ce-i
revin, modul lor de exercitare, procedura de realizarea plângerilor în caz de limitare
a exercitării acestora, în aşa fel încît condamnatul să se poată adapta cît mai uşor
condiţiilor vieţii de penitenciar32.
În cadrul analizei acestui paragraf, ne vom axa în principal anume pe drepturile

condamnaților și restricțiile sau interzicerile acestora, pe care oricum fiecare
deținut trebuie să le cunoască.
Drepturile condamnaților
În mod expres multitudinea de drepturi ale unui condamnat sunt reglementate în

pct. 87 din Statutul executării pedepsei de către minori, care include de altfel și
reglementările din art. art. 166 alin. 1 din Codul de Executare a RM. Astfel, pct. 87
din respectivul Statut stipulează faptul că deţinuţii au dreptul:
1. să fie informaţi despre drepturile şi obligaţiunile lor;

2. la un tratament decent şi amabil din partea administraţiei penitenciarului;
3. la securitatea personală;
4. să beneficieze în mod gratuit de asistenţă medicală şi de medicamente;
5. să înainteze cereri şi plîngeri (reclamaţii, propuneri, sesizări) administraţiei
penitenciarului, organelor ierarhic superioare, instanţelor judiciare,
procuraturii, organelor autorităţilor publice centrale şi administraţiei
publice locale, asociaţiilor obşteşti, precum şi organizaţiilor interstatale
pentru apărarea şi respectarea drepturilor omului;
6. să comunice familiei şi rudelor apropiate locul detenţiei;
7. să dispună de timpul liber acordat în funcţie de programul zilei, respectînd
regulile de comportament stabilite;
8. de a avea cont personal de peculiu;
9. să primească pachete cu provizii, colete, banderole şi să păstreze produsele
alimentare, cu excepţia celor care necesită prelucrare termică înainte de a fi
consumate şi a băuturilor alcoolice;
32
Chiş I. Umanismul dreptului execuţional românesc – acordarea drepturilor în mediul penitenciar. Bucureşti: Editura Hamangiu, 2007, p. 63.
28
10. să procure şi să primească în pachete lucruri de primă necesitate în
asortimentul prevăzut de anexa nr. 6 la prezentul Statut pentru păstrare
şi/sau consum;
11. la întrevederi cu rudele şi alte persoane de o durată şi în numărul
determinat de legislaţie;
12. la asistenţă juridică pe bază de contract din partea avocaţilor, precum şi a
altor persoane autorizate să acorde astfel de asistenţă;
13. la pensie, în condiţiile legii;
14. să procure, prin reţeaua de comerţ, literatură, să aboneze şi să primească
ziare şi reviste, fără a se limita numărul lor, din contul mijloacelor proprii
sau ale altor persoane;
15. la convorbiri telefonice de la telefonul public, din cont propriu, în modul şi
în condiţiile stabilite de Codul de executare;
16. să participe la acţiunile culturale şi sportive, să frecventeze biblioteca, să
practice jocurile de masă permise;
17. să primească şi să expedieze, din cont propriu, scrisori, telegrame şi petiţii,
fără a se limita numărul lor, în modul şi în condiţiile stabilite de Codul de
executare şi prezentul Statut;
18. să se întîlnească cu avocaţii, persoanele ce au dreptul de a acorda asistenţă
juridică, cu mediatorul sau alte persoane prevăzute de lege, frecvenţa
cărora este nelimitată;
19. să practice orice confesiune;
20. din cont propriu, să expedieze rudelor sau altor persoane colete, pachete şi
banderole, în condiţiile prevăzute de art. 211 al Codului de executare;
21. în cazul decesului sau îmbolnăvirii grave a uneia din rudele apropiate sau
în alte situaţii excepţionale cu caracter personal, precum şi în alte cazuri, în
condiţiile prevăzute de art. 217 al Codului de executare, deţinuţilor li se
acordă dreptul de a se deplasa fără escortă în afara penitenciarului pe o
perioadă scurtă;
22. deţinuţii penitenciarelor de tip semiînchis la regim de resocializare,
suplimentar la cele enumerate, au dreptul să aibă asupra lor şi să utilizeze
obiecte de valoare şi bani.
Pct. 88 din Statut continuă cu mențiunea că exercitarea drepturilor deţinuţilor nu

poate fi limitată decît în condiţiile prevăzute de Codul de executare al RM, Codul
de procedură penală al RM şi de alte acte normative, care reglementează modul şi
29
condiţiile de executare a detenţiei. Deasemenea realizarea drepturilor deţinutului nu
trebuie să lezeze drepturile şi interesele legitime ale altor persoane, inclusiv
deţinuţi, precum şi să încalce modul şi condiţiile de executare a pedepsei sau a
detenţiei preventive33.
În cele ce urmează vom analiza principalele drepturi care în opinia noastră un

deținut le are în penitenciar, neaducînd atingere drepturilor care reprezintă raporturi
cu lumea de afară, drepturi care vor fi analizate în mod separat în paragraful 2.4 din
prezenta cercetare de licență.
Dreptul la libertatea conştiinţei, a opiniilor şi a credinţelor religioase -

Persoanele condamnate pot participa, pe baza liberului consimţământ, la servicii
sau întruniri religioase organizate în penitenciare şi pot procura şi deţine publicaţii
cu caracter religios, precum şi obiecte de cult. Acest drept mai presupune
înlăturarea oricărei îngrădiri sau discriminări pe teme de opinii, convingeri,
credinţe religioase etc34.
Dreptul la informaţie – este un drept care izvorăște în principal din normele

Constituției Republicii Moldova, care în art. 34 „dreptul la informație” prevede
faptul că dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu
poate fi îngrădit. Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sînt
obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi
asupra problemelor de interes personal. Dreptul la informaţie nu trebuie să
prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa naţională.
Un alt drept complementar acelui prevăzut la art. 34 din Constituție este cel
reglementat în art. 23 la fel din Constituție privind „dreptul fiecărui om de a-şi
cunoaşte drepturile şi îndatoririle”. Astfel conform acestui articol fiecare om are
dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. Deasemenea statul asigură dreptul
fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi
face accesibile toate legile şi alte acte normative35.
33
26.05.2006.
34
Drept execuțional penal, Suport de curs. Iași: Universitatea „Petre Andrei” din Iași.
https://www.academia.edu/12606079/Universitatea_Petre_Andrei_din_Iasi_Facultatea_de_Drept_DREPT_EXECUTIONAL_PENAL_Suport_cu
rs (vizitat la 25.03.2016)
35
Art. 23, 34 din Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial Nr. 1 din 12.08.1994. În vigoare din 27.08.1994
30
Dreptul la consultarea documentelor de interes personal – Persoana
condamnată sau oricare altă persoană, cu acordul persoanei condamnate, are acces
la dosarul individual, la dosarul medical şi la rapoartelede incident şi poate obţine,
la cerere, fotocopii ale acestora. Consultarea documentelor se poate face numai în
prezenţa unei persoane desemnate de directorul penitenciarului.
Interesul condamnaţilor şi al familiilor lor cu privire la actele din cuprinsul

dosarului vin din nevoia de cunoaştere a evoluţiei situaţiei acestuia, situaţie de fapt
şi de drept care poate influenţa viaţa lui: situaţia juridică (introducerea în dosar a
mandatelor de executare a pedepselor, în cazul în care sunt mai multe astfel de acte,
realizarea contopirilor de mandate, modificările datelor din situaţia juridică –
nerecidivist, recidivist, cu antecedente penale ,aplicarea unei graţieri, amnistii,
intervenţia unui proces la altă instanţă ori un proces la instanţele din străinătate,
întreruperea executării pedepsei pe un timp limitat, suspendarea executării
pedepsei), liberarea (la termen, condiţionată, amânarea liberării), transferarea,
sancţionarea ori recompensarea, acordarea de facilităţi sau responsabilităţi,
documentarea cu privire la zilele câştigate ca urmare a muncii prestate, cuantumul
sumelor consemnate pe numele condamnatului (din plata muncii, banii primiţi de la
familie sau din alte surse, sumele expediate de penitenciar familiei sau victimei
infracţiunii, plata unor daune cauzate din vina condamnatului, consemnarea
sumelor cheltuite prin cumpărarea de bunuri), verificarea situaţiei medicale
(consemnarea tratamentelor, a medicamentelor de la penitenciar, de la familie,
transferul la spitale, internările în infirmerie, intervenţiile stomatologice, diferite
intervenţii chirurgicale, vaccinările periodice, intervenţia unor boli cronice,
alterarea stării de sănătate care nu ar permite continuarea executării pedepselor),
obţinerea de certificate de calificare, de diplome de studii ori de terminare a
cursurilor diferitelor şcoli36.
Dreptul la plimbare – acest drept a fost inclus foarte recent în Statutul

executării pedepsei de către condamnați, Secțiunea 251 privind „plimbările
deținuților” introdusă prin HG 71 din 09.03.15, MO 59-66/13.03.15 art. 93.
Conform acestei noi secțiuni, deţinuţilor ale căror condiţii de detenţie, în

virtutea regimului sau a sancţiunii disciplinare aplicate, limitează aflarea la aer
36
Chiş I. Umanismul dreptului execuţional românesc – acordarea drepturilor în mediul penitenciar. Bucureşti: Editura Hamangiu, 2007, p. 76.
31
liber, li se acordă o plimbare zilnică cu o durată de cel puţin o oră, iar minorilor,
femeilor şi deţinuţilor bolnavi de tuberculoză de cel puţin 2 ore, dacă prezentul
Statut nu prevede altfel. Deţinuţii izolaţi disciplinar beneficiază de plimbări zilnice
cu durata de o oră (minorii, femeile, deţinuţii bolnavi de tuberculoză – cel puţin 2
ore).
Durata plimbărilor se stabileşte de administraţia locului de detenţie, ţinîndu-se

cont de programul zilnic, starea timpului, de limita completării şi de alte
circumstanţe, care sînt desfăşurate într-un loc special amenajat pe teritoriul
penitenciarului şi sînt organizate conform unui grafic mobil. Deţinuţii sînt obligaţi
să respecte regulile de comportament stabilite de administraţia penitenciarului,
curăţenia în curţile de plimbare, precum şi obligaţiile şi interdicţiile stabilite de
legislaţia execuţional-penală37.
Dreptul la asistenţă medicală – acest drept la fel survine din principalele norme
constituționale care în art. 36 proclamă dreptul la ocotirea sănătății care este
garantat, iar minimul asigurării medicale oferit de stat este gratuit. Deasemenea
dorim să includem și art. 37 privind „dreptul la un mediu înconjurător sănătos”,
care prevede faptul că fiecare om are dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios
din punct de vedere ecologic pentru viaţă şi sănătate, precum şi la produse
alimentare şi obiecte de uz casnic inofensive. Deasemenea statul garantează
fiecărui om dreptul la accesul liber şi la răspîndirea informaţiilor veridice privitoare
la starea mediului natural, la condiţiile de viaţă şi de muncă, la calitatea produselor
alimentare şi a obiectelor de uz casnic38.
Munca condamnaților.
Element esenţial în executarea pedepsei cu închisoarea, munca reprezintă una

dintre principalele activităţi care trebuie să-i fie sigurate persoanei condamnate.
Aceasta întrucât prin muncă se pot păstra, pe de o parte, integritatea fizică şi
psihică a individului, iar pe de altă parte, i se asigură o mai bună reintegrare
socială, după liberare39.
37
Pct. 3121 - 3123 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din
26.05.2006.
38
Art. 36-37 din Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial Nr. 1 din 12.08.1994. În vigoare din 27.08.1994
39
Barbu G. S., Şerban A. Drept execuţional penal. Bucureşti: Editura C.H. Beck, 2008, p. 233.
32
Dreptul la muncă este un drept consfințit în primul rîn dîn Constituția Republicii
Moldova în art. 43 care în alin. 1 prevede faptul că orice persoană are dreptul la
muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă,
precum şi la protecţia împotriva şomajului40.
Deţinuţii, în funcţie de calitatea lor procesuală, de tipul penitenciarului şi de

regimul de detenţie, sînt antrenaţi la muncă în penitenciare sau în afara acestora, în
atelierele şi sectoarele auxiliare, la lucrările de deservire a instituţiilor penitenciare,
la întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar, precum şi la persoane fizice sau
persoane juridice cu orice tip de proprietate 41. Deasemenea acesta poate fi antrenat
la muncă ţinîndu-se seama de starea lui fizică şi psihică constatată de către medic,
cît și la munca social-utilă remunerată în producţie, ţinîndu-se cont de aptitudinile
lui şi, în măsura posibilităţii, de specialitate.
Este considerat antrenare în muncă în penitenciar, muncile remunerate prestate

de către condamnaţi în celule, nemijlocit pe teritoriul penitenciarului, în sectoarele
izolate ale penitenciarului, în atelierele de producere sau în gospodăriile auxiliare
aflate pe teritoriul penitenciarului sau în afara acestuia, unde este asigurată paza şi
supravegherea permanentă. Preveniţii, condamnaţii la pedeapsa închisorii în
penitenciarele de tip închis sau semiînchis aflaţi în regim iniţial, precum şi
condamnaţii la pedeapsa detenţiunii pe viaţă pot fi antrenaţi în munci remunerate
doar în celule sau în ateliere special amenajate în acest scop.
Munca acestora se organizează şi se desfăşoară cu respectarea prevederilor

Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186-XVI din 10 iulie 2008, ale altor acte
normative în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Deasemenea condamnatul poate fi antrenat la munci neremunerate. Muncile

neremunerate sînt lucrările de îngrijire şi amenajare a penitenciarului şi a
teritoriului, de îmbunătăţire a condiţiilor de trai şi medico-sanitare de deţinere. La
munca neremunerată condamnatul este, de regulă, antrenat în afara orelor de lucru,
cel mult 2 ore pe zi, însă nu mai mult de 10 ore pe săptămînă. Acei condamnaţii
40
Art. 43 alin.1 din Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial Nr. 1 din 12.08.1994. În vigoare din 27.08.1994
41
Art. 12 (14) din Legea Republicii Moldova Nr. 1036 din 17.12.1996 cu privire la sistemul penitenciar*. În: Monitorul Oficial Nr. 183-185, art
Nr: 654 din 10.10.2008. În vigoare din 10.10.2008.
33
care au împlinit vîrsta de pensionare şi condamnaţii invalizi de gradul I şi II sînt
antrenaţi la muncă la dorinţă42.
Este de discutat dispoziția alin. 3 art. 254 prin care se menționează că muncile
prestate de condamnaţi nu constituie relaţii individuale de muncă în sensul
legislaţiei muncii43. Considerăm acest lucru abuziv și incorect, deoarece dintr-un
punct de vedere condamnatul prestează aceleași munci ca orice cetțean liber, însă
sub puțin alte condiții, însă din alt punct de vedere anumite articole din Codul de
Executare reglementează faptul că condamnatul are aceleași drepturi ca un salariat.
Deasemenea observăm iarăși o greșeală legislativă, și anume privind timpul de

muncă și odihnă. Astfel, conform normelor din Codul de Executare al RM:
 Art. 254 alin. 7 CE al RM: timpul de lucru şi de odihnă al condamnatului

se stabileşte în conformitate cu legislaţia muncii. Evidenţa timpului de
muncă se ţine conform instrucţiunii aprobate de Departamentul
instituţiilor penitenciare44.
 Însă art. 113 alin. 1 din Codul Muncii al RM prevede că tuturor
salariaţilor li se acordă anual un concediu de odihnă plătit, cu o durată
minimă de 28 de zile calendaristice, cu excepţia zilelor de sărbătoare
nelucrătoare, iar conform art. 115 alin. 1 concediul de odihnă pentru
primul an de muncă se acordă salariaţilor după expirarea a 6 luni de
muncă la unitatea respectivă45.
 Iar art. 256 CE al RM prevede că condamnatul care este antrenat la munci
remunerate cel puţin 6 luni are dreptul la concediu neremunerat cu durata
de 12 zile calendaristice. Condamnatul care execută pedeapsa într-un
penitenciar de tip deschis poate beneficia, pe perioada concediului, de
dreptul de a se deplasa în afara penitenciarului46.
42
Art. 253-254 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din
03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005
43
Art. 254 alin. 3 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din
03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005
44
03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005
45
Art. 113 alin. 1 și art. 115 alin. 1 din Codul Muncii al Republicii Moldova Nr. 154 din 28.03.2003. În Monitorul Oficial Nr. 159-162, art Nr:
648 din 29.07.2003.
46
Art. 256 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În
vigoare din 01.07.2005
34
Observăm astfel aici o contradicție și conflict de legi, deoarece art. 254 alin. 7
stabilește că timpul de odihnă se stabilește conform normelor muncii, care prevăd
dreptul la un concediu plătit de 28 de zile după 6 luni de muncă în aceeași unitate,
iar art. 256 prevede deja că condamnatul are doar dreptul la un concediu neplătit de
14 zile. Considerăm că se încalcă astfel drepturile condamnaților, fiind limitatate
necorespunzător.
Munca condamnaţilor la pedeapsa închisorii se retribuie în conformitate cu

legislaţia muncii. Salariul lunar al condamnaţilor nu poate fi mai mic decît salariul
minim pe ţară, luîndu-se în considerare indexările şi majorările stabilite.
Cuantumul minim al salariului este garantat condamnaţilor numai cu condiţia
executării de către ei a obligaţiilor (normelor) de muncă în orele de program
stabilite de legislaţie şi de contract. În cuantumul minim al salariului nu se includ
suplimentele, sporurile la salariu, premiile, precum şi celelalte recompense.
Respectivul salariu se transferă pe contul lui de peculiu.
Reţinerile din salariul condamnatului în temeiul documentelor executorii nu pot

depăşi 75% din cîştigul lunar. Din salariul condamnatului nu pot fi reţinute
cheltuielile pentru întreţinerea lui în decursul executării pedepsei, inclusiv pentru
alimentaţie, îmbrăcăminte şi asistenţă medicală, cu excepţia prevăzută în art.251
alin.(6) din prezentul cod. Indiferent de mărimea reţinerilor, la contul de peculiu al
condamnatului se transferă cel puţin 25% din cîştigul lunar. Condamnatul poate
expedia mijloacele băneşti aflate la contul lui de peculiu soţului, unei rude
apropiate sau unei alte persoane.
Considerăm destul de benefic și pozitivă concepția privind modul de

compensare privilegiată a zilelor de muncă conform art. 257 CE al RM. Conform
acestui articol, deținutul care nu încălcă regimul de deţinere şi îndeplineşte
conştiincios sarcinile de producţie i se pot compensa privilegiat 3 zile din durata
pedepsei cu 2 zile de muncă, iar condamnatului antrenat la lucrări subterane sau la
lucrări cu condiţii grele şi nocive de muncă, potrivit listei de munci şi profesiuni
aprobate de Guvern - 3 zile din durata pedepsei cu o zi de muncă47.
Interdicțiile aplicate față de condamnați

47
Art. 255, 257 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din
03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005
35
În categoria interdicțiilor aplicate față de condamnați se includ tot felul de
măsuri și limitări pentru exercitarea unei bune desfășurări a executării pedepsei cu
închisoarea a tuturor condamnaților, exercitării atribuțiilor de lucru a personalului
închisorii, cît și de a preveni comiterea anumit ilegalități sau infracțiuni de către
condamnați.
Astfel, conform pct. 90 din Statut, deţinuţilor li se interzice:
1. insultarea sau săvîrşirea acţiunilor care jignesc demnitatea personalului

penitenciar, deţinuţilor şi altor persoane;
2. îndemnarea altor deţinuţi la săvîrşirea actelor de indisciplină;
3. folosirea altor deţinuţi pentru servicii personale;
4. crearea dificultăţilor personalului penitenciar, precum şi altor persoane ce
asigură ordinea de deţinere, la îndeplinirea de către aceştia a obligaţiilor
de serviciu;
5. săvîrşirea acţiunilor care ameninţă viaţa şi sănătatea personală, precum şi
viaţa şi sănătatea altor persoane;
6. să aboneze, să primească, să procure, să păstreze şi să răspîndească ediţii,
să vizioneze emisiuni televizate şi filme, să audieze programe radio care
propagă războiul, intoleranţa etnică, naţională, rasială sau religioasă,
cultul violenţei şi cruzimii, precum şi cu caracter pornografic;
7. încălcarea liniei de pază a obiectelor penitenciarului;
8. ieşirea fără permisiunea administraţiei din limitele sectoarelor izolate,
sectoarelor şi atelierelor de muncă;
9. aflarea fără permisiunea administraţiei în alte încăperi sau sectoare de
muncă decît cele în care locuiesc ori muncesc;
10. să stea în faţa vizoarelor de la uşile celulelor, împiedicînd supravegherea;
11. procurarea, confecţionarea, folosirea şi păstrarea obiectelor, articolelor şi
substanţelor prevăzute de anexa nr. 7 la prezentul Statut;
12. fumatul în celule, încăperi şi spaţii de deţinere, în timpul deplasării,
precum şi ieşirea din coloană fără permisiune;
13. vînzarea sau înstrăinarea în alt mod altor deţinuţi a obiectelor, articolelor
şi substanţelor aflate în folosinţa personală;
14. jocurile de cărţi şi alte jocuri de noroc;
15. tatuarea lor şi a altor persoane;
16. folosirea cuvintelor argotice, obscenităţilor, înjurăturilor, atribuirea şi
însuşirea poreclelor;
36
17. aplicarea pe pereţi, noptiere şi paturi a reproducţiilor, ilustraţiilor,
decupărilor din ziare şi reviste;
18. împiedicarea accesului sau vizualizării şi schimbarea fără permisiunea
administraţiei a locurilor de dormit, amenajarea locurilor de dormit în
încăperi de menire social-comunală şi în alte încăperi de serviciu şi
auxiliare;
19. instalarea fără permisiune la sectoarele de muncă, de locuit şi cu altă
destinaţie ale penitenciarului a diverselor construcţii, dulapuri, seifuri
etc.;
20. folosirea utilajului pentru ascuţire, instrumentelor, energiei electrică,
mecanismelor şi altor materiale în alte scopuri decît cele de producere;
21. organizarea grevelor, demonstraţiilor, altor acţiuni de masă fără
permisiunea administraţiei penitenciare;
22. vizitarea manifestărilor cultural-educative şi sportive pe timp de noapte,
precum şi practicarea acestora;
23. prepararea bucatelor în încăperile de detenţie, de serviciu şi în sectoarele
de muncă;
24. consumul de băuturi alcoolice şi prepararea lor;
25. urcarea pe acoperişurile blocurilor, atelierelor şi altor construcţii;
26. stabilirea contactelor cu deţinuţii din alte celule în timpul aflării în
carantină, regimul iniţial de detenţie, izolatorul disciplinar, al deplasării,
escortării, însoţirii, la plimbare etc.
27. împiedicarea supravegherii;
28. părăsirea fără permisiunea administraţiei a locurilor de muncă, sectorului
de detenţie sau altor încăperi în care au loc acţiuni în masă;
29. creşterea animalelor, păsărilor şi practicarea agriculturii, viticulturii etc.,
cu excepţia cazurilor antrenării în muncă la lucrările respective;
30. folosirea aparatelor de încălzit de confecţionare manuală;
31. conectarea, fără autorizaţia administraţiei, la reţelele electrice sau
modificarea lor, intervenţia în funcţionarea sistemului de încălzire şi de
aprovizionare cu apă, folosirea aparatelor electrice de încălzire a apei cu
puterea mai mare de 250W;
32. confecţionarea fără permisiune a obiectelor şi mărfurilor de larg consum;
33. folosirea tehnicii audio sau video în celule, în celulele vagonului sau
automobilului special, precum şi păstrarea şi folosirea lor la sectoarele de
producere fără autorizaţia administraţiei penitenciarului48.
48
37
Observăm astfel o clasificare destul de precisă și desfășurată a tuturor acțiunilor
sau inacțiunilor de la care condamnatul trebuie să se abțină, este lipsit de acest
drept sau nu are îndeoște dreptul de a le comite.
Nerespectarea acestor interdicții atrage după sine aplicarea măsurilor

disciplinare sau a sancțiunilor, care în anumite cazuri pot fi inclusiv de ordin civil
sau penal față de condamnatul care a încălcat regulile.
Axîndu-ne pe restricțiile condamnaților din punct de vedere legal al anumitor

drepturi specifice, atunci ținem să menționăm faptul că Constituţia RM garantează
că limitările şi restricţiile pot fi stabilite prin lege numai în scopul asigurării
securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării populaţiei, ordinii publice, în
scopul prevenirii infracţiunilor, protejării drepturilor, intereselor şi demnităţii altor
persoane. Astfel:
 art. 13 al Codului Electoral prevede că „nu au dreptul de a alege

persoanele condamnate la privaţiunea de libertate” şi „nu pot fi aleşi
persoanele condamnate la privaţiunea de libertate şi persoanele care au
antecedente penale”,
 art. 15 al Codului Familiei prevede că „nu se admite încheierea căsătoriei
între două persoane condamnate la privaţiune de libertate în perioada
când ambele îşi ispăşesc pedeapsa”,
 art. 26 al Legii privind controlul asupra armelor individuale indică că „nu
se eliberează autorizaţia de achiziţionare a armelor persoanelor acuzate
de comiterea unor infracţiuni grave, condamnate Ia privaţiunea de
libertate, care au antecedente penale".
Din aceste prevederi rezultă că anumite restricţii stabilite condamnaţilor sunt

consfinţite nu numai în legislaţia execuţional-penală, dar şi în normele din alte
ramuri de drept49.
2.2 Obligațiile persoanelor private de libertate din penitenciare
De la primul contact pe care condamnatul îl are cu penitenciarul, i se aduc la

cunoştinţă drepturile şi obligaţiile pe care le are în timpul executării pedepsei cu
49
38
închisoarea. Obligaţiile constituie reguli de conduită obligatorii, care reclamă, pe
de o parte, îndatorirea condamnaţilor de a se supune din momentul luării la
cunoştinţă, iar pe de altă parte, obligaţia administraţiei locului de deţinere de a
pretinde condamnaţilor respectarea lor, asigurându-le totodată posibilitatea
materială a exercitării drepturilor pe care le au50.
În primul rînd am dori să specificăm faptul că obligațiile condamnatului sunt

reglementate de art. 167 din Codul Nr. 443 de Executare al Republicii Moldova din
24.12.2004. Conform acestui articol, condamnatul este obligat:
a. să respecte prevederile legislaţiei execuţional-penale după ce a luat

cunoştinţă de ele, în modul prevăzut de prezentul cod;
b. să respecte demnitatea celorlalţi condamnaţi, a personalului instituţiei sau
organului care asigură executarea pedepsei, a altor persoane;
c. să execute cerinţele legale ale administraţiei instituţiei sau organului care
asigură executarea pedepsei, inclusiv să se prezinte la solicitarea
administraţiei şi să dea explicaţii în chestiunile referitoare la executarea
pedepsei.
Dorim să atragem atenția la faptul că neexecutarea de către condamnat a

obligaţiilor ce îi revin, precum şi neîndeplinirea cerinţelor legale ale administraţiei
instituţiei sau organului care asigură executarea pedepsei, atrag numaidecît
răspunderea prevăzută de legislaţie51.
Cel mai desfășurat observăm reglementarea obligațiilor condamnaților anume în

Statutul executării pedepsei de către condamnați, și anume în pct. 89 din Anexa Nr.
1 la respectivul Statut. Conform acestui punct, obligațiile unui condamnat din
Republica Moldova sunt:
 să respecte întocmai cerinţele Codului de executare, prezentului Statut şi

altor acte normative ce reglementează detenţia persoanei;
 să respecte regulile de comportare, programul zilei şi regimul de deţinere
stabilit în penitenciar;
50
Rusu I. M. Drept execuţional penal. Bucureşti: Editura Hamangiu, 2007, p. 81.
51
Art. 167 din Codul Nr. 443 de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În
vigoare din 01.07.2005.
39
 să îndeplinească necondiţionat cerinţele legitime ale personalului
penitenciar;
 să se supună percheziţiei la intrare/ieşire din penitenciar, precum şi pe
perioada deţinerii, cînd această măsură este solicitată de către personalul
penitenciar;
 în timpul percheziţiilor să predea benevol obiectele, substanţele interzise, să
se dezbrace, să scoată lucrurile din genţi, sacoşe, rucsacuri, saci etc. şi să le
prezinte persoanelor care efectuează percheziţia;
 să aibă asupra lor fişa personală eliberată de administraţia penitenciară, de
modelul stabilit în anexa nr. 4 la prezentul Statut;
 să poarte pe piept semnele distinctive stabilite în corespundere cu modelul
expus în anexa nr. 5;
 să se abţină de la acţiuni sau activităţi care ar crea dificultăţi la îndeplinirea
obligaţiunilor de serviciu ale personalului penitenciar sau altor persoane;
 să se abţină de la acţiuni care ar înjosi demnitatea altor deţinuţi, a
personalului penitenciar şi altor persoane;
 la cererea personalului penitenciar şi a altor persoane autorizate, să comunice
numele şi prenumele, precum şi alte date de evidenţă solicitate;
 să se prezinte la solicitarea administraţiei, să dea explicaţii verbale şi/sau în
scris privind faptele şi circumstanţele încălcării modului de executare a pedepsei şi
cerinţelor regimului de deţinere;
 la întîlnirea cu personalul penitenciar şi cu persoanele sosite în vizită, să se
ridice şi să-i salute;
 la intrarea în celulă a personalului penitenciar, să se alinieze şi să-l salute;
 să treacă examinarea medicală în scopul depistării maladiilor infecţioase, iar
la solicitarea personalului penitenciar - pentru depistarea faptelor de întrebuinţare a
băuturilor alcoolice, substanţelor stupefiante şi substanţelor toxice;
 să respecte regulile sanitaro-igienice şi de igienă personală, să aibă exteriorul
îngrijit şi să păstreze îmbrăcămintea şi lenjeria de pat eliberate de penitenciar;
 să menţină permanent curăţenia în încăperile de detenţie şi de serviciu, la
locurile de muncă, în celule, după deşteptare să-şi aranjeze paturile conform
modelului stabilit şi să facă pe rînd curăţenie în celule;
 să aerisească zilnic încăperile unde sunt deţinuţi;
 să facă pe rînd de serviciu în celulă;
 să păstreze produsele alimentare şi obiectele de folosinţă individuală în
locurile şi încăperile special amenajate;
40
 să iasă la plimbare şi să respecte regulile stabilite de comportare şi curăţenie
în curţile de plimbare. Eliberarea de la plimbare conform stării sănătăţii se
efectuează numai cu permisiunea lucrătorului medical;
 să consume raţional energia electrică şi apa;
 să aibă o atitudine grijulie faţă de bunurile şi altă proprietate a
penitenciarului;
 să respecte regulile securităţii antiincendiare şi tehnica securităţii muncii;
 să fumeze numai în locuri special destinate;
 în caz de transfer în alt penitenciar sau eliberare din penitenciar, să se
prezinte la ofiţerul de serviciu în termenul stabilit;
 să menţină în ordine şi să asigure prezenţa tăbliei, cu inscripţia numelui - la
pat, noptieră şi la sacoşele cu lucrurile personale52.
În doctrina de specialitate se specifică faptul că persoanele condamnate la

pedepse privative de libertate au următoarele obligații:
a. să respecte prevederile legii privind executarea pedepselor, a

regulamentelor de aplicare a acesteia, a ordinelor emise în baza legii, a
regulamentului de ordine interioară a penitenciarului, după luarea la
cunoştință a acestuia;
b. să respecte regulile de igienă colectivă şi individuală;
c. să se supună percheziției corporale ori de câte ori această măsură este
necesară, încondițiile normelor;
d. să întrețină în mod corespunzător bunurile încredințate de administrația
penitenciarului şi bunurile din dotarea unităților unde prestează munca.
Se impune a se face precizarea că persoanele condamnate răspund din punct

devedere civil, material, disciplinar sau penal, după caz, pentru faptele săvârşite în
timpul executării pedepselor privative de libertate, potrivit legii.
Aceste obligații sunt valabile şi pentru minorii care sunt sancționați cu măsurile
educative de internarea într-un centru de reeducare sau în institute medical-
educative53.
52
53
Rusu I.M. Drept execuțional penal, Suport de curs. Sibiu: Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2008, p. 30-31.
41
O altă categorie de obligații ale condamnatului țin anume de munca acestuia.
Conform art. 191 din CE al RM. Acest articol impune în general patru reguli
principale ale condamnaților la munca neremunerată în folosul comunității:
1. Condamnatul la munca neremunerată în folosul comunităţii este obligat

să se prezinte la citare la organul de probaţiune, să respecte modul şi
condiţiile de executare a pedepsei, regulamentul de ordine interioară a
organizaţiei în care este antrenat la muncă, să lucreze conştiincios la
obiectele la care a fost repartizat, să execute termenul de prestare a
muncii neremunerate în folosul comunităţii, să informeze oficiul de
executare despre schimbarea domiciliului sau despre imposibilitatea
temporară de a presta munca.
2. Dacă persoana condamnată la munca neremunerată în folosul comunităţii
nu execută această pedeapsă sau, în timpul executării, are o conduită
necorespunzătoare manifestată prin neîndeplinirea obligaţiilor care îi
revin sau prin îndeplinirea lor defectuoasă, organul de probaţiune
adresează instanţei de judecată un demers privind înlocuirea muncii
neremunerate în folosul comunităţii cu o altă pedeapsă, în condiţiile
art.67 alin.(3) din Codul penal.
3. Militarul condamnat la muncă neremunerată în folosul comunităţii este
obligat să se prezinte, conform graficului stabilit, la comandantul unităţii
militare, să respecte modul şi condiţiile de executare a pedepsei,
regulamentele militare, să nu încalce ordinea publică, să lucreze
conştiincios la obiectivele la care a fost repartizat să execute termenul de
prestare a muncii neremunerate în folosul comunităţii, să informeze
comandantul unităţii militare despre imposibilitatea temporară de a presta
munca.
4. Dacă militarul condamnat la muncă neremunerată în folosul comunităţii
nu execută această pedeapsă sau, în timpul executării, are o conduită
necorespunzătoare manifestată prin neîndeplinirea obligaţiilor care îi
revin sau prin îndeplinirea lor defectuoasă, comandantul unităţii militare
adresează instanţei de judecată un demers privind înlocuirea muncii
neremunerate în folosul comunităţii cu o altă pedeapsă, în condiţiile
art.67 alin.(3) din Codul penal54.
54
Art. 191 din Codul Nr. 443 de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În
42
Observăm astfel din analizele anterioare cum statutul juridic al condamnaților și
obligațiile acestora nu se rezumează doar la statutul persoanelor private de
libertate, ci și la alte categorii de persoane, cum ar fi cele condamnate la muncă
neremunerată, ori a fi condamnat nu înseamnă a fi condamnat doar cu închisoarea,
ci și cu alte categorii de pedepse, iar persoana putînd fi condamnată chiar la două
sau mai multe pedepse simpultan, cum ar fi pedepapsa cu închisoarea și munca
neremunerată în folosul comunității.
2.3 Raporturile deținuților cu persoanele din afara penitenciarului
Pentru un condamnat este foarte important să țină legătura cu persoanele din

afara penitenciarului, cu familia sa, rudele, prietenii, cunoscuții etc. În acest sens
există mai multe mijloace, precum vizitele, conversațiile telefonice, primirea și
expedierea corespondenții, utilizarea internetului etc.
Din analiza Statutului executării pedepsei de către condamnați, delimităm

următoarele drepturi ale condamnatului și alte aspecte care fac parte din raporturile
acestuia cu persoanele din afara penitenciarului:
 Secţiunea a 24-a - Accesul persoanelor în penitenciare

 Secţiunea a 25-a - Întrevederile deţinuţilor
 Secţiunea a 26-a - Primirea şi expedierea coletelor, pachetelor cu provizii
şi banderolelor
 Secţiunea a 27-a - Modul de expediere şi primire a mandatelor poştale, a
scrisorilor şi a telegramelor
 Secţiunea a 28-a - Convorbirile telefonice
Reieșind inclusiv din normele Codului de Executare al Republicii Moldova,

vom analiza în cele ce urmează aceste raporturi ale condamnatului cu lumea din
afara pentienciarului.
Întrevederile deținutului cu alte persoane - Conform Statutului, condamnaţii

au dreptul la întrevederi de scurtă şi de lungă durată, care se acordă în limitele,
modul şi în condiţiile stabilite de art. 213 al Codului de executare 55. Observăm din
start o eroare legislativă, deoarece art. 213 CE al RM nu există, acesta împreună cu
55
Pct. 278 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din
26.05.2006.
43
întreg Capitolul XXII fiind exclus prin LP 53-XVI din 02.03.07, MO 47-
49/06.04.07 art.219. Astfel, trebuie corectat atît pct. 278 cît și 280, care fac
trimitere la un articol inexistent din Codul de Executare.
În prezent, întrevederile condamnaților este reglementată de art. 232 din Codul

de Executare al Republicii Moldova. Conform acestui articol, întrevederile de
scurtă durată cu soţul, rudele, iar în cazuri excepţionale, cu autorizaţia
administraţiei penitenciarului, cu o altă persoană indicată de condamnat, se acordă
pe o durată de 1-4 ore, iar întrevederile de lungă durată cu soţul, rudele, iar în
cazuri excepţionale, cu autorizaţia administraţiei penitenciarului, cu o altă persoană
indicată de condamnat, se acordă pe o durată de la 12 ore la 3 zile.
Condamnatul are dreptul la cel puţin o întrevedere de scurtă durată pe lună şi la

cel puţin 4 întrevederi de lungă durată pe an. Întrevederi de lungă durată nu se
acordă condamnatului aflat în regim iniţial şi condamnatului la detenţiune pe viaţă.
Deasemenea nu este limitată frecvenţa întîlnirilor cu avocatul, cu persoanele care
au dreptul de a acorda asistenţă juridică, cu mediatorul sau cu alte persoane
prevăzute de lege.
Pentru a menține o sănătate în mediul penitenciar, legiuitorul a instituit regula

precum că condamnatului bolnav de tuberculoză în formă activă nu i se acordă
întrevederi de lungă durată. Întrevederile de lungă durată ce i se cuvin se înlocuiesc
cu întrevederi de scurtă durată56.
În cazul maladiilor contagioase, calamităţilor şi altor circumstanţe de forţă

majoră, care împiedică activitatea normală a instituţiilor penitenciare, întrevederile
pot fi temporar anulate, fapt despre care administraţia penitenciarului este obligată
să informeze deţinuţii şi rudele sosite la întrevedere. Deţinutului căruia i-a fost
suspendat dreptul la întrevederi de scurtă şi lungă durată i se acordă posibilitatea de
a anunţa telefonic o persoană despre suspendarea acestui drept. Dacă privarea
temporară a drepturilor deţinutului la întrevederi, se datorează instituirii regimului
special în instituţia penitenciară sau unor alte circumstanţe obiective, administraţia
penitenciarului înştiinţează persoanele care urmează să vină la întrevederile
planificate despre privarea temporară sau amînarea acestora.
56
03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.
44
Deţinuţilor, la solicitarea scrisă a acestora, li se permite să înlocuiască
întrevederile de lungă durată şi de scurtă durată cu conversaţii telefonice.
Conversaţiile telefonice se acordă în baza unei cereri scrise a deţinutului şi sub
supravegherea administraţiei, cu o durată de pînă la 15 minute. Plata convorbirilor
telefonice se efectuează în baza regulilor generale aplicabile în astfel de cazuri,
conform tarifului în vigoare, de pe conturile de peculiu ale deţinuţilor. În caz de
înregistrare a căsătoriei, întrevederea de lungă durată, precum şi cea de scurtă
durată, acordată cu această ocazie, nu se include în numărul stabilit de întrevederi.
Dacă există temeiuri suficiente pentru a considera că persoana sosită la

întrevedere intenţionează să transmită deţinutului obiecte, articole sau substanţe a
căror păstrare în instituţie este interzisă ori să primească în mod ilegal de la deţinut
bunuri, şeful instituţiei declară acestei persoane că întrevederea îi va fi permisă
numai în cazul dacă acceptă controlul obiectelor şi îmbrăcămintei lui înainte şi
după întrevedere. În cazul depistării unor obiecte interzise, acestea se ridică, se
efectuează controlul corespunzător, materialele căruia sînt îndreptate autorităţilor
competente. Deasemenea dacă persoana sosită la întrevedere refuză controlul
obiectelor şi îmbrăcămintei, întrevederea de lungă sau scurtă durată este interzisă57.
Primirea şi expedierea coletelor, pachetelor cu provizii şi banderolelor - În

modul şi în condiţiile stabilite de Statutul executării pedepsei de către condamnaţi,
condamnatului i se permite să primească pachete cu provizii, colete şi banderole în
număr nelimitat. Medicamentele şi produsele parafarmaceutice, primite în
corespundere cu prescripţiile medicale, se trimit în secţia medicală a
penitenciarului pentru tratamentul condamnatului. Coletele, pachetele cu provizii şi
banderolele se deschid de către condamnat în prezenţa lucrătorului medical şi sub
supravegherea reprezentantului administraţiei penitenciarului. Banii transferaţi pe
numele condamnatului se depun la contul lui de peculiu. Condamnatul poate
expedia soţului, rudelor apropiate sau unei alte persoane, prin colet sau banderolă,
lucruri personale, iar mijloacele băneşti aflate la contul său de peculiu - prin
mandat poştal58.
57
26.05.2006.
58
45
Corespondența - Deţinutul are dreptul să primească şi să expedieze din cont
propriu scrisori, telegrame şi petiţii, fără a se limita numărul lor. Deţinuţilor li se
permite, în modul stabilit, să expedieze rudelor mandate poştale, iar cu permisiunea
administraţiei - şi altor persoane. Expedierea şi primirea mandatelor poştale şi
telegramelor de către deţinuţi se efectuează numai prin administraţia
penitenciarului. Serviciile poştale pentru expedierea şi/sau readresarea
corespondenţei sînt suportate integral de către deţinuţi, reţinerile fiind efectuate de
pe conturile lor de peculiu. Corespondenţa dintre deţinuţii diferitelor penitenciare
care nu au legături de rudenie este permisă numai cu autorizaţia administraţiei
penitenciarului.
Conţinutul corespondenţei expediate şi primite de condamnat poate fi supus

cenzurii. Nu poate fi supusă controlului corespondenţa deţinutului cu avocatul său,
organele de urmărire penală, procuratura, instanţa de judecată, autorităţile
administraţiei publice centrale, cu organele naţionale sau internaţionale care asigură
protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Corespondenţa
deţinuţilor penitenciarelor de tip deschis nu este supusă controlului.
În final administraţia locului de deţinere asigură expedierea sau transmiterea

corespondenţei destinatarului în decurs de 24 ore de la depunerea sau primirea ei59.
Convorbirile telefonice – conform art. 229 CE al RM, condamnatul are dreptul

la convorbiri telefonice de la telefonul public, din cont propriu, în modul şi în
condiţiile stabilite de prezentul cod şi de Statutul executării pedepsei de către
condamnaţi. Pentru asigurarea exercitării dreptului la convorbiri telefonice,
administraţia penitenciarului are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru
instalarea de telefoane publice în interiorul penitenciarului. Convorbirile telefonice,
cu excepţia convorbirilor cu persoanele şi reprezentanţii instituţiilor şi organelor
menţionate anterior, pot fi interceptate.
Condamnatul are dreptul la cel puţin o convorbire telefonică la două săptămîni,

cu o durată de 10 minute, cu soţul, cu o rudă sau cu o altă persoană la alegerea lui.
Numărul, periodicitatea şi durata convorbirilor telefonice care pot fi efectuate de
59
Pct. 326, 327, 328, 330, 334, 335, 337 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii
Moldova Nr. 583 din 26.05.2006.
46
condamnat se stabilesc de către administraţia penitenciarului, în funcţie de numărul
persoanelor condamnate şi al posturilor telefonice publice instalate60.
Acordarea convorbirilor telefonice peste numărul minim de minute se admite

doar în calitate de măsură de stimulare, în baza prevederilor lit. c) alin. (l) art. 243
al Codului de executare, conform procedurii generale de aplicare a măsurilor de
stimulare. Convorbirile telefonice au loc sub controlul administraţiei. Convorbirea
telefonică poate fi întreruptă de persoana responsabilă de acordarea acesteia, pentru
neadmiterea unor încălcări, dacă deţinutul, după observaţia făcută de către
reprezentantul administraţiei, va continua să ameninţe cu răfuiala fizică, să
folosească cuvinte necenzurate sau cinice.
Pentru acordarea convorbirii telefonice, deţinutul depune o cerere, în care indică

adresa, numărul de telefon al abonatului şi durata convorbirii. Cererea urmează a fi
aprobată de către şeful penitenciarului, după ce a fost vizată de şeful de detaşament
(sector), contabil şi persoana responsabilă de fişele de evidenţă a convorbirilor
telefonice, precum şi după coordonarea cu curatorul din serviciul securitate. Pentru
evidenţa convorbirilor telefonice, administraţia penitenciarului întocmeşte un
registru special, iar cererile deţinuţilor sînt cusute în dosarul de nomenclatură, care
se păstrează timp de 3 ani61.
În rezultat putem menționa faptul că drepturile și relațiile condamnaților cu

persoanele din afara penitenciarului sunt extrem de importante pentru un deținut,
pentru a avea un scop pentru ce să muncească și să învețe, să se comporte mai
adevcat și corect pentru a beneficia de mai multe măsuri de stimulare, de a i se
scurta pedeapsa cu închisoarea etc.
2.4 Măsuri disciplinare și sancțiunile aplicate condamnaților
Atît pedeapsa închisorii aplicate pentru infracțiunea comisă, cît și sancțiunile

aplicate deja în cadrul condamnării și măsurile disciplinare, sunt în general aplicate
pentru a se realiza scopurile legislației penale și execuțional penale în a reeduca,
60
03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.
61
Pct. 356, 358, 362, 363 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583
din 26.05.2006.
47
corecta și instrui condamnatul cu valorile pozitive și necesare pentru a se realiza
obiectivele pedepselor penale.
Pentru a se obţine rezultate bune în reeducarea deţinuţilor, administraţia

penitenciară are obligaţia ca în activităţile specifice pe care le desfăşoară cu aceştia,
să ţină seama de legăturile ce trebuie să existe între constrângere şi convingere,
respectiv între funcţia coercitivă şi corectivă a sancţiunii închisorii şi de unitatea
dintre pedeapsă şi educare62.
În general pentru survenirea necesității aplicării măsurilor disciplinare sau a

sancțiunilor drept temei îl constituie abaterile disciplinare. Conform Codului de
Executare a RM, abaterile disciplinare includ:
a. prezenţa în zone interzise sau la ore nepermise în anumite zone din

penitenciar ori nerespectarea orei de revenire în penitenciar;
b. tulburarea în orice mod a programelor socioeducative care se derulează în
penitenciar;
c. procurarea sau deţinerea de bani, bunuri sau de alte valori în alte condiţii
decît cele prevăzute de lege;
d. nerespectarea normelor de igienă colectivă sau individuală;
e. comunicarea cu exteriorul în alte condiţii şi prin alte mijloace decît cele
prevăzute de lege;
f. utilizarea în alte condiţii decît cele prevăzute de lege a bunurilor puse la
dispoziţie de administraţia penitenciarului;
g. nerespectarea oricărei obligaţii care revine persoanei condamnate la
executarea pedepsei potrivit dispoziţiilor prezentului cod, ale Statutului
executării pedepsei de către condamnaţi şi ale regulamentului de ordine
interioară a penitenciarului, după aducerea acestora la cunoştinţă potrivit
art. 228 din Codul de Executare al RM, dacă este de natură să aducă
atingere ordinii sau siguranţei penitenciarului.
Trebuie să atragem atenția că răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea

penală sau civilă a persoanelor condamnate. Pentru faptele care, potrivit legii
penale, constituie infracţiuni, personalul administraţiei penitenciarului are obligaţia
62
48
de a sesiza procurorul. În acest caz, poate fi aplicată, în mod provizoriu, una din
sancţiunile prevăzute în art. 265 din Codul de Executare, care sunt următoarele:
1. mustrare;
2. antrenarea, peste rînd, la îngrijirea şi amenajarea încăperilor şi/sau a
teritoriului penitenciarului;
3. încarcerarea:
a. condamnatului deţinut în penitenciarul de tip deschis sau semiînchis -
pe un termen de pînă la 15 zile;
b. condamnatului deţinut în penitenciarul de tip închis - pe un termen de
pînă la 20 de zile;
c. femeii condamnate sau minorului condamnat - pe un termen de pînă la
7 zile;
4. transferarea condamnatului din regimul de deţinere de resocializare în
regimul comun.
Aplicarea sancţiunii disciplinare indicate în alin.(1) lit.c) al prezentului articol

femeilor gravide şi femeilor cu copii sugari se interzice.
Condamnatului care beneficiază de dreptul de a se deplasa fără escortă sau

însoţire i se poate aplica, în calitate de sancţiune disciplinară, interdicţia de a locui
în afara teritoriului penitenciarului. Deasemenea condamnatul care, în timpul
executării pedepsei, a admis repetat abateri disciplinare grave sau a fost recunoscut
vinovat de săvîrşirea unei infracţiuni intenţionate este declarat violator al regimului
de deţinere. Persoana condamnată care a violat regimul de deţinere execută
pedeapsa în regimul iniţial de deţinere şi nu poate fi transferat în regimul comun
sau în regimul de resocializare63.
Atît măsurile disciplinare, sancțiunile, cît și procedura aplicării acestora este pe

larg descrisă atît în Codul de Executare al Republicii Moldova, cît și în Statutul
executării pedepsei de către condamnați.
Conform acestor norme, sancțiunile disciplinare sunt aplicate față de deținuți, în

funcţie de comportamentul acestora, de către șeful penitenciarului sau persoana
care asigură interimatul funcției, doar în formă scrisă, iar dacă aceasta ia forma
63
Art. 264 - 265 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din
03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.
49
unei mențiuni, atunci aceasta poate fi exprimată prin încheierea scrisă emisă de
şeful detaşamentului (sectorului).
Pentru comiterea unei abateri disciplinare poate fi aplicată doar o singură

sancţiune disciplinară. În toate cazurile deţinuţii sînt informaţi, contra semnătură,
despre încălcarea care li se impută şi au dreptul de a da explicaţii în apărarea lor, iar
în cazul refuzului, persoana responsabilă desemnată pentru examinarea materialelor
întocmeşte un proces-verbal în prezenţa la cel puţin alţi 2 colaboratori.
Sancţiunea disciplinară se aplică în cel mult 10 zile, iar în cazul unei verificări
suplimentare - în cel mult 30 de zile de la data depistării încălcării, iar în cazul
sancţiunii izolării disciplinare ca urmare a recunoaşterii condamnatului vinovat de
săvîrşirea infracţiunii, aceasta se aplică în cel mult 10 zile de la data parvenirii în
penitenciar a hotărîrii definitive a instanţei de judecată. Directorul Departamentului
Instituţiilor Penitenciare (DIP) este în drept, în cazuri excepţionale, pînă la
expirarea termenului-limită de aplicare a sancţiunii disciplinare, să prelungească
termenul verificării suplimentare cu 20 de zile. Dacă sancţiunea disciplinară nu a
fost aplicată în termenul stabilit sau în cel suplimentar, deţinutul se consideră
absolvit de pedeapsă.
Rezultatele verificărilor circumstanţelor abaterii disciplinare identificate se

consemnează de persoana responsabilă într-o încheiere şi înaintează materialele şi
propunerile respective şefului penitenciarului respectiv, pentru luarea deciziei
corespunzătoare. Se interzice investigarea circumstanţelor cu privire la abaterea
disciplinară de către aceleaşi persoane care le-au constatat.
Deasemenea doar în scopuri educaţionale şi de profilaxie, pentru ridicarea

nivelului de disciplină în penitenciar, în vederea aplicării faţă de deţinut a măsurilor
de corecţie, şeful penitenciarului se poate limita la o convorbire verbală, iar în
cazul deţinutului cărui i-a fost aplicată sancţiunea izolării disciplinare, poate reduce
termenul stabilit iniţial.
Punerea în aplicare a sancţiunii sub formă de izolare disciplinară, ca sancțiune

mai serioasă și cu efecte mult mai drastice față de condamnatul sancționat, se
efectuează doar după examenul medical al deţinutului şi stabilirea faptului că
executarea acestei sancţiuni nu va afecta sănătatea fizică sau psihică a acestuia.
50
Deţinuţii izolaţi disciplinar sînt examinaţi zilnic de medicul locului de deţinere,
iar la propunerea medicului executarea acestei sancţiuni poate fi întreruptă din
motive de sănătate a condamnatului, pînă la însănătoşirea acestuia. Nu este necesar
avizul medicului în cazurile în care izolarea disciplinară a deţinutului are loc din
motive de securitate personală sau pentru menţinerea ordinii şi securităţii în
penitenciar64.
Nu este prevăzut expres în capitolele Codului de Executare a RM și nici în

Statutul executării pedepsei de către condamnați, faptul că sancţiunile cu caracter
colectiv şi sancţiunile corporale sunt interzise, însă respectivele interdicții se
subînțeleg din numeroasele acte legislative de nivel național și internațional la care
Republica Moldova este parte și care este obligată să le respecte, cît și din normele
legislației penale și execuțional-penale în care se proclamă principii de drept
supreme ca individualizarea pedepsei, prezumția nevinovăției, interzicerea torturii
și tratamentelor inumane etc., de fapt aspecte la care Republica Moldova are încă
mult de evoluat, la fel cum vom vedea din investigațiile noastre din capitolul trei al
prezentei teze de licență.
Revenind la subiectul nostru, trebuie să adăugăm faptul că aceste sancțiuni

disciplinare pe care le-am enumerat și descris mai sus por fi stinse sau anulate,
lucru extrem de important pentru un condamnat, mai ales dacă acesta intenționează
să apeleze la dreptul său de a i se oferi anumite beneficii sub forma unei măsuri de
stimulare (care de altfel poate fi aplicată stingîndu-se anumite sancțiuni) sau de a
cere în instanța de judecată reducerea termenului său de pedeapsă cu închisoarea.
Astfel, dacă în decursul unui an de la data executării ultimei sancţiuni

disciplinare condamnatului nu i se aplică o nouă sancţiune, sancţiunea se consideră
stinsă, iar condamnatul este considerat ca nefiind sancţionat. Sancţiunea
disciplinară sub formă de declarare a condamnatului violator al regimului de
deţinere se stinge la expirarea unui an de la data declarării lui drept violator al
regimului de deţinere, iar în cazul comiterii unei alte încălcări sancţionate de către
şeful penitenciarului - la expirarea unui an de la data aplicării ultimei sancţiuni
disciplinare.
64
Pct. 585-588, 591-600 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583
din 26.05.2006.
51
Sancţiunea disciplinară stinsă nu produce efecte juridice pentru condamnat.
Respectivele măsuri sancționatorii aplicate pot fi anulate prin hotărîrea definitivă a
instanţei de judecată, prin decizia Departamentului instituţiilor penitenciare, emisă
în cadrul controlului departamental realizat în conformitate cu prevederile art. 175
din Codul de Executare al RM, prin dispoziţia scrisă a şefului penitenciarului. În
acest sens, condamnatul ca o persoană și cetățean cu drepturi practic depline, poate
contesta decizia respectivă. Plîngerea împotriva deciziei privind aplicarea
sancţiunii disciplinare se examinează în conformitate cu prevederile Codului de
procedură penală al RM. Plîngerea depusă nu suspendă executarea sancţiunii
disciplinare, cu excepţia încarcerării. În cazul în care sancţiunea disciplinară a fost
anulată, condamnatul se consideră ca nefiind sancţionat65.
În final am dori să specificăm anumite aspecte tehnice, și anume faptul că

evidenţa generală de aplicare a măsurilor de stimulare (pe care le vom descrie în
cele ce urmează) şi a sancţiunilor disciplinare pe penitenciar este ţinută de şefii
serviciile activitate educativă ale penitenciarelor sau persoanele care asigură
interimatul funcţiei. Pentru evidenţa generală pe penitenciar, administraţia
respectivului pentienciar urmează să ţină registrul de evidenţă a sancţiunilor
disciplinare aplicate deţinuţilor66, în care în mod obligatoriu trebuie să se conțină
mențiunile veridice și corecte privind sancțiunile aplicate față de fiecare condamnat
în parte.
2.5 Măsuri de stimulare aplicate deținuților
În literatura de specialitate română se folosește preponderent termenul de

„recompense”, spre deosebire de literatura moldovenească, unde se foloseste
termenul de „măsuri de stimulare”.
În doctrina juridică se consideră că recompensele constituie un stimulent pentru

reeducarea omului în general şi a condamnatului în special, iar pentru a le obţine
trebuie ca acel condamnat să facă fapte de bună comportare şi fapte de merit. Sunt
fapte de bună comportare din partea condamnatului: disciplina în toate zilele,
respectarea programului zilnic, a dispoziţiilor conducerii, respectarea regulilor de
65
66
26.05.2006.
52
igienă, buna conduită faţă de alţi condamnaţi, participarea la programul de
calificare sau recalificare profesională şi alte acte pozitive de conduită.
Faptele de merit sau de curaj sunt faptele săvârşite de condamnaţi în situaţia

când au salvat sau şi-au pus viaţa în pericol pentru a salva bunuri şi viaţa altora, au
elaborat lucrări ştiinţifice, au avut contribuţii la reeducarea celorlalţi sau au
prevenit acţiuni ostile, cum ar fi evadările67.
Conform legislației Republicii Moldova, art. 262 din Codul de Executare al

RM, condamnatului care are o bună conduită şi a făcut eforturi simţitoare pentru
reintegrarea socială, în special în cadrul activităţii socioeducative, învăţămîntului,
instruirii profesionale, îi pot fi aplicate următoarele măsuri de stimulare:
a. menţiune;
b. premierea pentru obţinerea unor indicatori înalţi în muncă;
c. acordarea unor întrevederi suplimentare de scurtă şi de lungă durată;
d. permisiunea de a avea convorbiri telefonice suplimentare cu o durată
de pînă la 20 de minute;
e. stingerea înainte de termen a sancţiunii disciplinare aplicate;
f. alte măsuri de stimulare prevăzute de Codul de Executare al RM.
Deasemenea în calitate de măsură de stimulare, condamnaţii care execută

pedeapsa în penitenciare de tip deschis pot primi permisiunea de a se deplasa în
afara penitenciarului în zilele de repaus şi de sărbătoare nelucrătoare68.
În acest sens ținem să specificăm faptul condamnatul care execută pedeapsa

închisorii în regim comun sau de resocializare sau care este lăsat să efectueze
lucrări de deservire gospodărească în izolatorul de urmărire penală, precum şi
condamnatul încadrat în programul de pregătire pentru eliberare, dacă este
caracterizat pozitiv, şi conform recomandărilor psihologului poate beneficia, în
decursul anului, de cel puţin o deplasare de scurtă durată, de pînă la 5 zile, în afara
penitenciarului, pentru vizitarea familiei, rudelor, tutorelui sau curatorului, după
caz, iar condamnaţilor înmatriculaţi în instituţiile de învăţămînt superior sau mediu
67
68
53
de specialitate - pe durata stabilită în Codul muncii al Republicii Moldova pentru
susţinerea examenelor.
Deasemenea dorim să specificăm faptul că deplasarea în afara penitenciarului în

unele cazuri este nu doar o măsură de stimulare, ci și o necesitate care este acordată
de către instituția penitenciară.
Solicitînd o deplasare de scurtă durată, condamnatul va depune o cerere în scris,

la care va anexa actul care confirmă existenţa circumstanţelor personale
extraordinare sau alte temeiuri ale deplasării. În cazul cînd se decide permiterea
deplasării de scurtă durată, se va întocmi un aviz, în care se vor indica datele de
anchetă şi de caracterizare ale condamnatului. Avizul se aprobă de către şeful
instituţiei penitenciare şi se aduce la cunoştinţa procurorului responsabil de
supravegherea instituţiei în cauză.
La plecarea din instituţie, condamnatului i se eliberează banii de pe contul lui de

peculiu sau aceştia se expediază pe adresa rudelor. Costul călătoriei îl suportă
condamnatul sau rudele lui.
În ziua expirării termenului de aflare în punctul de destinaţie, condamnatul este

obligat să se prezinte la organul afacerilor interne numit pentru a i se consemna în
adeverinţă menţiunea despre plecare. Menţiunile de sosire şi plecare se confirmă
prin ştampilă cu imaginea Stemei de Stat. În cazul în care condamnatul se află în
imposibilitate de a reveni în termenul stabilit în penitenciar din motiv de boală sau
din alte motive întemeiate, el este obligat să solicite organului afacerilor interne
prelungirea termenului de revenire şi să anunţe acest lucru şefului instituţiei
penitenciare.
În calitate de măsură excepţională, doar în caz de deces sau boală gravă a

soţului ori a unei rude apropiate, în prezenţa actelor constatatoare întocmite în
forma stabilită, pe un termen de o zi, pot fi deplasaţi, cu asigurarea pazei şi
supravegherii necesare, şi alţi deţinuţi, cu condiţia suportării de către aceştia a
tuturor cheltuielilor de deplasare (transport, cazare şi alimentare), atît a deţinutului,
54
cît şi a escortei. Prezenta normă nu este aplicabilă condamnaţilor la detenţiune pe
viaţă69.
Revenind la aspectul măsurilor de stimulare, precizăm că procedura de obținere

sau primire a măsurilor de stimulare este următoarea: mai întîi de toate se necesită
de a se specifica faptul că orice măsura trebuie să fie exprimată în scris, cele orale
nefiind considerate cu greutate juridică. Acestea se aplică de către şeful
penitenciarului. Menţiunea se exprimă, de asemenea, şi de către şeful
detaşamentului.
Dacă condamnatul cîștigă un anumit cîștig în bani, atunci premiul bănesc în

calitate de măsură de stimulare se virează la contul de peculiu al condamnatului.
Întrevederile de scurtă şi de lungă durată se acordă suplimentar celor stabilite în
art.232 din prezentul cod, în funcţie de tipul penitenciarului şi de regimul de
deţinere.
Un motiv de a obține aceste măsuri de stimulare mai poate fi faptul că

condamnatului i se poate stinge înainte de termen o singură sancţiune disciplinară
aplicată anterior. Totuși, sancţiunile disciplinare stabilite în art. 265 alin.(1) lit.c) şi
d) din Codul de Executare, care prevăd încarcerarea și transferarea condamnatului
din regimul de deţinere de resocializare în regimul comun, pot fi stinse înainte de
termen numai la expirarea a 6 luni din ziua executării sancţiunii disciplinare70.
Încheierile privind aplicarea măsurii de stimulare sub forma menţiunii şi

extrasele din deciziile şi materialele care au stat la baza aplicării măsurilor de
stimulare sau a sancţiunilor disciplinare se anexează la dosarele personale ale
deţinuţilor. Temei pentru acordarea măsurii de stimulare poate servi propunerea
colaboratorului penitenciarului şi se depune în scris.
Evidenţa măsurilor de stimulare sub forma menţiunilor aplicate de către şefii

detaşamentelor (sectoarelor), precum şi a tuturor măsurilor de stimulare şi
sancţiunilor disciplinare aplicate deţinuţilor pe detaşamente este ţinută de către şefii
detaşamentelor (sectoarelor), conform Registrului de evidenţă de modelul stabilit.
69
Pct. 243, 248, 249, 256, 260-261, 264 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii
Moldova Nr. 583 din 26.05.2006.
70
55
Evidenţa generală de aplicare a măsurilor de stimulare şi a sancţiunilor
disciplinare pe penitenciar este ţinută de şefii serviciile activitate educativă ale
penitenciarelor sau persoanele care asigură interimatul funcţiei. Pentru evidenţa
generală pe penitenciar, administraţia urmează să ţină inclusiv registrul de evidenţă
a stimulărilor aplicate deţinuţilor. Modul de ţinere a registrelor de evidenţă a
măsurilor de stimulare (inclusiv și a celui de sancțiuni disciplinare) aplicavile față
de condamnații din penitenciare descrise anterior este reglementat de Regulamentul
aprobat prin ordinul directorului general al Departamentului Instituţiilor
Penitenciare71.
Așadar din reglementările legislației observăm faptul cum față de condamnați

pot fi aplicate un șir de măsuri de stimulare sau recompense pentru atitudinea lor,
disciplina, activismul în anumite activități socio-educative, muncă și respect față de
normele penitenciare, alți deținuți etc.
2.6 Activităţile socio-educative destinate persoanelor private de libertate
Activitatea socio-educativă are drept scop atenuarea influenţei negative a

privării de libertate asupra deţinuţilor, identificarea şi dezvoltarea aptitudinilor şi
abilităţilor care să le permită integrarea într-o viaţă socială normală după ieşirea din
penitenciar. Obiectivele acestei activităţi se referă la adaptarea la viaţa
instituţionalizată, pregătirea şcolară şi profesională, susţinerea morală, reabilitarea
comportamentală şi cultivarea respectului faţă de sine, dezvoltarea mijloacelor de
exprimare şi a capacităţii de a comunica cu alţii, asistenţă şi monitorizare în
vederea reintegrării socio-profesionale după punerea în libertate72.
Din analiza Statutului executării pedepsei de către condamnații, activitățile

social-educative față de condamnați include:
 Studiile şi instruirea profesională a condamnaţilor

 Organizarea măsurilor cultural-educative în penitenciare
 Munca educativă cu condamnaţii73.
71
26.05.2006.
72
73
26.05.2006.
56
Ne vom axa în primul rînd asupra muncii educative cu condamnații, deoarece
conform Statutului această categorie include și celelalte instrumente socio-
educative cum ar fi intruirea profesională, activități educative, asistență socială etc.
Munca educativă cu condamnaţii
Munca educativă cu condamnaţii se desfăşoară ţinîndu-se cont de

particularităţile individuale ale persoanei condamnatului, utilizîndu-se forme
individuale sau în grup în baza metodelor psihopedagogice 74, inclusiv în funcţie de
tipul penitenciarului şi de regimul de deţinere stabilit, precum şi în conformitate cu
programul penitenciar model, programul penitenciar de bază al instituţiei
respective şi programul individual al deţinutului. Aceasta este direcţionată spre
familiarizarea lor cu valorile general-umane, respectarea legii, cultivarea
deprinderilor social-utile, ridicarea conştiinţei şi nivelului lor cultural.
Conform pct. 411 din Statut, munca educativă cu condamnaţii se desfăşoară în

următoarele direcţii:
 activităţi educative;
 instruirea profesională;
 activităţi de creaţie;
 activităţi spirituale (religioase);
 consiliere psihologică;
 asistenţă socială;
 activităţi sportive;
 frecventarea bibliotecilor;
 activităţi în timpul liber;
 activitate de profilaxie individuală, care se efectuează în baza studierii
personalităţii condamnatului, ţinîndu-se cont de fapta săvîrşită, vîrsta,
studiile, specialitatea, confesiunea şi alte particularităţi ale personalităţii
acestuia75.
Influenţa muncii educative a unui grup de deţinuţi operează cu trei elemente de

bază: idei, planificare, personal. Aceste trei elemente de bază au rolul de a face
74
03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.
75
Pct. 406, 409 și 411 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din
26.05.2006.
57
munca socio-educativă purtătoarea unor valori superioare, cu o corespondenţă între
normă şi comportare76.
Studiile şi instruirea profesională a condamnaţilor
Educaţia condamnaţilor are rolul ei bine stabilit, deoarece îi ajută pe cei privaţi
de libertate să acumuleze un bagaj minim de cunoştinţe pe care le pot aplica după
liberare, în viaţa de zi cu zi. Totodată, şcoala are şi rolul de a diversifica viaţa
monotonă ce se desfăşoară într-o închisoare. Deşi educaţia condamnaţilor nu este
perfectă, nu poate fi realizată în întregime şi nu este îndeplinită conform
aşteptărilor, ea joacă un rol esenţial77.
„Regulile europene pentru închisori” stabilesc rolul deosebit al educaţiei în

programul deţinuţilor în sistemul penitenciar, stabilind că acestea au ca efect:
 dezvoltarea individului ca membru al comunităţii;

 dezvoltă umanismul şi normalitatea în viaţa de închisoare;
 stimulează trăsăturile pozitive necesare re socializării;
 complineşte unele nevoi culturale şi educaţionale ale individului
condamnat.
Regulile Europene 2006 (2) la art. 7 stabilesc în domeniul educaţiei

condamnaţilor următoarele:
1. Toate penitenciarele trebuie să ofere deţinuţilor acces la programe de

învăţământ cât mai complete, care să răspundă nevoilor individuale,
ţinând cont de aspiraţiile acestora.
2. Trebuie să se acorde prioritate deţinuţilor care nu ştiu să citească sau
socotească, precum şi celor care nu au urmat cursuri de şcolarizare
elementară sau formare profesională.
3. atenţie deosebită se va acorda educării tinerilor deţinuţi şi acelor cu nevoi
speciale.
4. Din punct de vedere al regimului penitenciar, şcolarizarea trebuie să fie la
fel de importantă ca şi munca, iar deţinuţii nu trebuie să fie penalizaţi
financiar sau de alt gen, pentru participarea la activităţile educative.
76
Oancea I. Drept Execuţional penal. Bucureşti: Editura All, 1996, p. 88.
77
Pop O. Drept penitenciar, Note de curs. Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi. Chișinău: Î.I. „Angela Levinţa”, 2005. p. 42-43
58
5. Fiecare penitenciar trebuie să aibă o bibliotecă destinată tuturor
deţinuţilor, care să dispună de un fond suficient de resurse variate, de tip
recreativ sau educativ, de cărţi şi alte materiale de suport.
6. Acolo unde este posibil, biblioteca penitenciarului trebuie să fie
organizată cu ajutorul unei biblioteci publice.
7. În măsura în care este posibil, educaţia deţinuţilor trebuie:
a. să fie integrată în sistemul naţional de învăţământ şi formare
profesională, astfel încât după liberare, aceştia să îşi poată continua
procesul de învăţământ şi formare profesională;
b. trebuie să se desfăşoare sub auspiciile instituţiilor de învăţământ din
exterior78.
În Republica Moldova Studiile secundare generale şi instruirea profesională în

penitenciare se organizează în mod obligatoriu. Condamnaţii în vîrstă de peste 50
de ani, invalizii de gradul I, precum şi condamnaţii la detenţiune pe viaţă urmează
învăţămîntul secundar general la dorinţă.
Instruirea profesională a condamnaţilor în diferite specialităţi este organizată în

scopul pregătirii teoretice şi cultivării deprinderilor practice în profesia obţinută,
precum şi pentru protecţia social-juridică a condamnaţilor după eliberarea din
instituţiile penitenciare şi plasarea lor ulterioară în cîmpul muncii. Condamnaţii la
detenţiune pe viaţă obţin instruirea profesională nemijlocit la locurile de muncă
unde aceştia pot fi antrenaţi.
Instruirea în specialitate este un proces continuu, care oferă condamnaţilor fără

specialitate posibilitatea de a asimila în perioada executării pedepsei în locurile de
detenţie a cîteva specialităţi conexe. În acest scop, administraţia instituţiei asigură
condamnaţii cu încăperi speciale, cu baza materială adecvată, literatură ştiinţifică şi
tehnică, precum şi cu cadre didactice calificate. Este permisă folosirea în calitate de
profesori a specialiştilor din economia naţională şi a personalului penitenciar pe
baza contractuală.
Crearea condiţiilor şi elaborarea programelor de instruire profesională a

condamnaţilor se efectuează în modul stabilit de Ministerul Justiţiei, de comun
78
Drept execuțional penal, Suport de curs. Iași: Universitatea „Petre Andrei” din Iași.
https://www.academia.edu/12606079/Universitatea_Petre_Andrei_din_Iasi_Facultatea_de_Drept_DREPT_EXECUTIONAL_PENAL_Suport_cu
rs (vizitat la 25.03.2016)
59
acord cu Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului. Diplomele, certificatele sau
orice alte documente care atestă însuşirea unei meserii, calificarea sau recalificarea
profesională în cursul executării pedepsei sînt recunoscute în condiţiile stabilite de
lege79.
Organizarea măsurilor cultural-educative în penitenciare
Caracterul orientat şi direcţionat al întregului proces reeducativ este definit nu

doar de planul de muncă, ci şi de programul de activităţi socio-educative. În cadrul
desfăşurării acestor activităţi se urmăreşte realizarea dialogului dintre cel aflat în
spatele gratiilor şi educator pentru desprinderea concluziilor de interes comun80.
Din analiza Statutului, rezumăm faptul că în penitenciare pot fi organizate

cercuri artistice de amatori, ale căror prezentări, concerte şi spectacole se
desfăşoară în cadrul instituţiei respective, se proiectează filme în cinematograf,
precum şi se realizează transmiterea filmelor prin reţeaua de televiziune a
penitenciarului. Deja periodicitatea rulării filmelor este stabilită de către
administraţia penitenciarului, în funcţie de comportamentul deţinuţilor şi asigurarea
tehnico-materială a penitenciarului, însă ea nu poate fi mai rară decît de o dată în
săptămînă. Suplimentar, se permite proiectarea filmelor de cinematograf în zilele
de sărbătoare. Totuși pentru persoanele deţinute în celulele izolatorului disciplinar,
proiectarea filmelor este interzisă.
În general timpul de vizionare a emisiunilor televizate este determinat de

regimul zilei, durata vizionării limitîndu-se în zilele de muncă la 6 ore, iar în zilele
de odihnă şi de sărbătoare - la 8 ore.
Un loc destul de important atît în educație, cît și în instruirea personală,

profesională și socială o are accesul liber la diferite cărți, manuale, cursuri și altele
asemănptoare. Accesul deţinuţilor la literatura din biblioteca instituţiei este
nelimitat. Schimbarea cărţilor la regim iniţial şi comun în penitenciare de tip închis,
la regim iniţial în penitenciarele de tip semiînchis, în izolatoarele de urmărire
79
26.05.2006.
80
60
penală, în celulele izolatorului disciplinar, precum şi deţinuţilor pe viaţă se
efectuează cel puţin o dată la 10 zile81.
Conform prevederilor Regulilor minime pentru penitenciare, Recomandarea nr.

R (87) 3, adoptată de Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei la 12 februarie
1987:
 „regimurile penitenciare vor recunoaşte importanţa sănătăţii mintale şi

fizice a deţinuţilor şi o vor menţine prin activităţi organizate în mod
adecvat care să asigure posibilităţi de recreare prin exerciţii şi prin
asigurarea condiţiilor de recreare.
 Deşi un program de educaţie fizică organizat în mod adecvat va fi
întocmit în cadrul şi cu respectarea obiectivelor tratamentului şi
regimului de pregătire, sportul şi celelalte activităţi recreative vor fi şi
ele parte a regimului penitenciar. Pentru realizarea acestui lucru
instituţiile vor fi dotate cu echipamentul şi instalaţiile necesare.
 Administraţiile penitenciare vor asigura participarea deţinuţilor la aceste
programe, cu condiţia ca aceştia să prezinte o stare fizică adecvată.
Amenajările speciale se vor face sub directa îndrumare a medicului în
vederea recuperării fizice prin terapie sau educaţie fizică pentru acei
deţinuţi care au nevoie de aceasta”82.
Astfel, administraţia fiecărui penitenciar, propune persoanelor deţinute

numeroase activităţi sportive. Fiind un factor de echilibru, sportul contribuie la
prevenirea recidivei şi permite persoanelor deţinute de a se încadra într-un colectiv
şi de a respecta anumite reguli. Mişcarea, activismul, competiţiile în general, pot
constitui supape eficiente de descărcare a tensiunilor acumulate în perioadele de
detenţie staţionară. În sfârşit, sportul favorizează adoptarea unei igiene corecte de
viaţă, îndeplinind şi un obiectiv major de sănătate. Printre activităţile sportive
practicate de către deţinuţi, putem enumera: fotbal, volei, tenis, şah, dame, atletică
uşoară/grea, domino, biliard.
81
26.05.2006.
82
Pct. 83-85 din Recomandarea Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei Nr. R (87) 3 privind Regulilor minime pentru penitenciare.
Adoptată de Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei la 12.02.1987.
61
Pe parcursul anului în instituţiile penitenciare în cadrul unei Spartachiade sunt
organizate întreceri sportive cu participarea deţinuţilor, fiind incluse diferite probe
sportive, cum ar fi: tenis de masă, haltere, şah, mini-fotbal, etc. În urma
competiţiilor sunt selectaţi învingători, premianţii fiind stimulaţi cu diplome şi
medalii de onoare83.
La această categorie am include și o altă categorie, și anume asistența socială și

terapeutică față de condamnați.
Conform unei definiții date în 1973 de Asociaţia Naţională a Asistenţilor Sociali

(NASW) din SUA, „Asistenţa socială este o activitate profesională de sprijinire a
indivizilor, grupurilor sau comunităţilor în potenţarea şi restaurarea capacităţilor
proprii de funcţionare şi creare a condiţiilor sociale favorabile acestui scop”84.
În practica de lucru a asistentului social din penitenciar s-au evidenţiat cîteva

funcţii de bază, cum ar fi:
1. suportul juridic. Asistentul social va urmări: respectarea în penitenciar a

drepturilor deţinutului; restabilirea relaţiilor deţinutului cu familia şi rudele;
procesul de asigurare materială a deţinutului; asistarea la rezolvarea problemelor
financiare; perfectarea actelor deidentitate; asigurarea cu pensii pentru atingerea
limitei de vîrstă, a pensiilor de invaliditate; organizarea procesului de instruire
şcolară şi profesională; organizarea programelor de alfabetizare; planificarea
procesului de reeducare şi reintegrare a deţinutului, elaborarea strategiei de lucru;
implicarea deţinutului în muncă (după posibilitate); implementarea programelor
socio-educative. Toate aceste funcţii se vor executa în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
2. asistenţa psihosocială. Orice problemă de ordin social comportă suferinţe

psihologice. Asistentul social trebuie să posede cunoştinţe şi abilităţi în vederea
desfăşurării consilierii psihologice individuale şi de grup, precum şi a programelor
de intervenţie, astfel încît să menţină sănătatea psihică a deţinutului şi să susţină
relaţiile sociale pozitive ale acestuia, ceea ce va permite persoanelor private de
libertate să fie responsabile de propriile acţiuni, să-şi analizeze adecvat
83
Ghid informațional. Departamentul Instituțiilor Penitenciare http://www.penitenciar.gov.md/ro/ghid-informational (vizitat la 25.03.2016)
84
Standards for Social Service Manpower: Policy Statement 4. Washington D.C.: National Association of Social Workers, 1973, p. 4.
62
comportamentul, gîndurile şi emoţiile, să-şi construiască şi să urmeze un sistem de
valori etc.;
3. pregătirea de ţinutului pentru liberare. Această funcţie este estimată ca fiind

una de bază, deoarece de modul de organizare a ei va depinde succesul reintegrării
în societate a persoanelor ce se liberează din locurile de detenţie. La această etapă
finală, asistentul social se va preocupa de următoarele probleme:
 implementarea programelor de pregătire pentru liberare;

 asigurarea deţinutului cu loc de muncă şi de trai (după posibilitate);
 implicarea organizaţiilor neguvernamentale şi religioase în scopul
reeducării şi reintegrării categoriei date în societate85.
Conform prevederilor Ansamblului de Reguli Minime pentru Tratamentul

deţinuţilor (Rezoluţia nr.663 C (XXIV) din 31 iulie 1957, Congresul Naţiunilor
Unite): „fiecărui deţinut trebuie să i se aprobe, pe măsura posibilităţilor, să-şi
satisfacă cerinţele vieţii sale religioase, participând la slujbe organizate în
aşezământ şi să aibă asupra sa cărţile de educaţie şi instruire religioasă ale
religiei sale”86.
În prezent, în penitenciarele din republică, se desfăşoară multiple activităţi de

asistenţă religioasă, fiecare penitenciar având chiar un locaş sfânt unde deţinuţii
găsesc refugiu. Pe lângă oficierea periodică a slujbelor religioase conform
calendarului religios, sunt organizate periodic de către diferite confesiuni religioase
ritualuri creştine, concerte de muzică religioasa, lecţii biblice, ajutor material sub
forma unor reviste şi cărţi religioase. Toate acestea sunt posibile graţie implicării şi
suportului reprezentanţilor bisericii Creştin-Ortodoxe, bisericii Creştine a
Baptiştilor Evanghelişti, bisericii Adventiste din ziua a şaptea, asociaţiei creştine
Eliberare, precum şi reprezentanţii altor confesiuni religioase.
Mai mulţi deţinuţi sunt de acord cu faptul că schimbarea lor comportamentală se

poate realiza prin formele unei vieţi religioase active şi anume prin participarea la
slujbe, rugăciuni, spovedanie, împărtăşanie. Totuşi, pare surprinzător pe alocuri
gradul de activism religios al persoanelor private de libertate. Acesta se datorează
85
Vulpescu A., Canţer N., Postu D. ş.a. Pregătirea pentru liberare a deţinuţilor, Ghid practic. Chişinău: IRP, 2007, p. 18.
86
Pct. 42 din Ansamblului de Reguli Minime pentru Tratamentul deţinuţilor adoptate prin Rezoluţia ONU Nr.663 C (XXIV) din 31.07.1957.
63
în mare parte şi preoţilor care sunt mereu aproape de cei care au nevoie de un
„pansament” pe rănile sufletului87.
3. CONDIȚIILE DE DETENȚIE A CONDAMNAȚILOR DIN

REPUBLICA MOLDOVA
3.1 Condițiile materiale de detenție a condamnaților
Studiind acest compartiment, putem menționa cu certitudine că condițiile de

detenție a condamnaților reprezintă o temă de analiză și abordare extrem de amplă,
care necesită studii de sute de foi și a zecilor de experți naționali și internaționali,
inclusiv a multor instituții de stat și străine. Noi însă în acest paragraf ne vom
strădui să ne axăm anume pe punctele cheie privind analiza condițiilor materiale de
detenție a condamnaților din Republica Moldova, realizînd un studiu cît mai
succint, dar în esență asupra acestei probleme.
Ca mod operativ de punere în aplicare a regimului penitenciar şi ca o ramură

importantă a acestuia, prin serviciile şi activităţile lui de specialitate, asigurarea
condiţiilor materiale ajută pe cei aflaţi în spatele gratiilor să facă faţă momentelor
grele caracteristice vieţii de penitenciar, dar totodată susţine şi formarea unor
atitudini pozitive faţă de ordinea de drept, de muncă şi de regulile de convieţuire
socială88.
87
88
64
Din studiul Statutului executării pedepsei de către condamnați al RM, observăm
cum legiuitorul a clasificat condițiile de detenție a acestora în patru mari grupe, și
anume:
1. Regulile de cazare şi asigurare materială a deţinuţilor

2. Regulile de alimentare a deţinuţilor
3. Regulile sanitar-igienice şi antiepidemice în penitenciare
4. Asistenţa medicală în penitenciare
În cele ce urmează, vom studia acest paragraf anume din perspectiva acestei
clasificări, deoarece considerăm că logica juridică oferită de Statutul executării
pedepsei de către condamnați este una foarte bună de delimitare a condițiilor de
detenție a condamnaților, adăugînd și referințe privind programul zilei
condamnaților.
Regulile de cazare şi asigurare materială a deţinuţilor
Încăperile destinate cazării deţinuţilor trebuie să corespundă exigenţelor de

sănătate şi igienă stipulate în normativele de construcţii ale Republicii Moldova,
inclusiv privind volumul, spaţiul, iluminatul, încălzitul şi ventilarea. Norma de
spaţiu locativ stabilit pentru un condamnat nu poate fi mai mică de 4 m 2 conform
cerințelor legale89. Numărul deţinuţilor în celule este determinat de Codul de
executare în funcţie de tipul penitenciarului şi regimul de detenţie, în celulele
izolatorului disciplinar se deţine de regulă unu, dar nu mai mult de doi deţinuţi. Pe
perioada toamnă-iarnă, în încăperile penitenciarului se menţine o temperatură nu
mai mică de +18oC, iar în blocurile şi încăperile pentru tratament medical, pentru
îngrijirea femeilor gravide şi creşele pentru copii - nu mai mică de +20oC. Fiecare
deţinut este asigurat cu un loc individual de dormit, pe care se fixează o tăblie ce
indică numele şi prenumele deţinutului90.
În prezent, după cum am menționat anterior, numărul cel mai mare de deţinuţi
este concentrat în Penitenciarul nr.13 – Chişinău. Această instituţie penitenciară
găzduieşte anual peste 12000 de persoane, fiind izolatorul de urmărire penală cu
cea mai mare fluctuaţie. Fluxul mare de deţinuţi în Penitenciarul nr.13 – Chişinău
89
90
Pct. 465-466, 468 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din
26.05.2006.
65
cauzează fenomenul suprapopulării. Aceasta contravine standardelor internaţionale
de detenţie care presupun acordarea a 4m2 spaţiu de detenţie pentru fiecare deţinut
în parte. În consecinţă Republica Moldova a fost condamnată multiplu de către
Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru violarea Articolului 3 al Convenţiei
Europene a Drepturilor Omului (Prevenirea torturii, tratamentului inuman sau
degradant)91, despre care vom vorbi în paragraful următor.
Totuși în anii 2011-2014 au fost întreprinse acțiuni importante în rezolvarea

acestei probeme, și în special prin elaborarea unui nou proiect de construcție a unui
nou penitenciar în mun. Chișinău. În acest sens Parlamentul RM a ratificat
Acordul-cadru de împrumut dintre Republica Moldova şi Banca de Dezvoltare a
Consiliului Europei pentru realizarea Proiectului de construcţie a penitenciarului
din Chişinău în sumă de 39,0 milioane de euro, semnat la 10 octombrie 2013 92, iar
Guvernul RM a adoptat Hotărîrea Nr. 173 din 12.03.2014 cu privire la Unitatea de
implementare a Proiectului de construcţie a penitenciarului din Chişinău93.
Ca rezultat al analizei necesităţilor reale a sistemului penitenciar s-a optat pentru

construcţia unui nou penitenciar cu statut de izolator de urmărire penală cu o
capacitate de 1536 spaţii de detenţie. Planul operaţional de construcţie, prevede
douăsprezece blocuri de detenţie cu capacitatea 1536 deţinuţi, 64 celule per bloc de
detenţie, izolator disciplinar pentru 50 deţinuţi, bloc medical cu capacitatea 128
deţinuţi şi blocul de tranzit pentru 128 deţinuţi. Construcţia acestuia va permite
depopularea altor penitenciare sau lichidarea unui penitenciar cu comasarea
ulterioară a două instituţii de detenţie, fapt ce va contribui la economii financiare
considerabile pentru bugetul DIP94. Cu părere de rău, însă în pofida acestor
realizări, pînă în prezent alte progrese înafară decît cele de pe hîrtie nu au fost
realizate.
Observăm totuși și penitenciare model pentru alte instituții similare din

Moldova. Astfel într-un Raport întocmit în urma vizitei preventive din 10 aprilie
91
Termeni de referință pentru posturile Unităţii şi cerinţele faţă de candidaţii participanţi la concurs. http://justice.gov.md/public/files/file/posturi
%20vacante/Termeni_de_referinta_specialist_in_securitate_penitenciara.pdf (vizitat la 25.03.2016)
92
Art. 1-3 din Legea Republicii Moldova Nr. 295 din 12.12.2013 privind ratificarea Acordului-cadru de împrumut dintre Republica Moldova şi
Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru realizarea Proiectului de construcţie a penitenciarului din Chişinău. În Monitorul Oficial Nr.
315-319, art Nr: 865 din 31.12.2013.
93
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 173 din 12.03.2014 cu privire la Unitatea de implementare a Proiectului de construcţie a
penitenciarului din Chişinău. În Monitorul Oficial Nr. 66-71, art Nr: 196 din 21.03.2014.
94
Conceptul construcţiei noului Penitenciar nr.13. http://www.penitenciar.gov.md/ro/content/conceptul-construc%C5%A3iei-noului-penitenciar-
nr13 (vizitat la 25.03.2016)
66
2014 la Penitenciarul 7 Rusca pentru femei de către Centrul pentru Drepturile
Omului se menționează că „vizitînd celulele din cele trei sectoare locative,
avocatul parlamentar a stabilit că condițiile de detenție pot fi catalogate ca model
pentru sistemul penitenciar din Republica Moldova - celulele fiind amenajate
pentru 2 – 6 condamnate, fiind încăpătoare, spațiile sanitare din celule fiind total
separate de restul celulelor, accesul luminii naturale fiind suficientă, observîndu-se
menținerea stării de curățenie”95.
Continuînd analiza condițiilor de detenție, conform Statutul executării pedepsei

de către condamnaţi, în penitenciarele specializate de un anumit tip, celulele sînt
grupate pe sectoare în funcţie de regimul de deţinere. În penitenciarele
nespecializate, în care funcţionează mai multe categorii de penitenciare, celulele
sînt grupate după cum urmează: pe sectoare corespunzătoare fiecărei categorii de
penitenciar; și pe secţii în cadrul sectoarelor - în funcţie de regimul de deţinere a
fiecărui tip de penitenciar.
În penitenciare specializate ca izolatoare de urmărire penală sînt create sectoare

de detenţie corespunzătoare penitenciarului de tip semiînchis, iar în cadrul acestora
- secţii corespunzătoare regimului comun şi de resocializare, pentru detenţia
condamnaţilor lăsaţi în izolator pentru efectuarea lucrărilor de deservire
gospodărească. Desemenea în penitenciare există două zone izolate - locativă şi de
producere. În zona locativă se amenajează imobile separate şi izolate în care sînt
amplasate:
 blocurile de detenţie (regim);

 celulele izolatorului disciplinar;
 încăperile de carantină;
 unitatea medicală.
Dacă lipsesc anumite imobile separate pentru plasarea izolatorului disciplinar, a

carantinei şi unităţii medicale, celulele respective sînt amplasate în secţii izolate ale
blocurilor de regim96.
95
Raport întocmit în urma vizitei preventive din 10 aprilie 2014 la Penitenciarul 7 Rusca. Centrul pentru Drepturile Omului.
http://www.ombudsman.md/sites/default/files/document/attachments/raport_rusca_2014.pdf (vizitat la 25.03.2016)
96
26.05.2006.
67
Programul zilei
Conform pct. 136 din Statut, în fiecare instituţie se stabileşte un program zilnic
al activităţilor, strict reglementat în funcţie de specificul categoriei penitenciarului,
regimului de detenţie, antrenării deţinuţilor la diverse munci sau lucrări, de
anotimp, de amplasarea penitenciarului şi de alte circumstanţe concrete.
Deasemenea cel puţin o dată pe lună, în timpul liber al deţinuţilor, se organizează
controale, în cadrul cărora se verifică exteriorul, starea îmbrăcămintei şi
încălţămintei tuturor deţinuţilor. Controalele respective sînt efectuate de către şefii
instituţiilor, şefii detaşamentelor (sectoarelor), medici, inspectorii de regim şi ai
serviciului securitate, alte persoane97.
Într-o instituţie penitenciara, activităţile zilnice, incluse în program, sunt variate,

depinzînd atît de fiecare deţinut în parte (unii rămîn în celulă, în timp de alţii
participă la activităţile organizate), cît şi, în primul rînd, de tipul penitenciarului,
după cum urmează: munca în atelier, activităţi ce ţin de deservirea gospodăreasca a
penitenciarului, activităţi de formare profesională, socio-culturale şi sportive, etc.
Iată un program tip al zilei oferit de Departamentul Instituțiilor Penitenciare:
 Deşteptarea - cel tîrziu între orele 5 şi 6 dimineaţa

 Exerciţii de înviorare - pînă la 15 min.
 Toaleta de dimineaţă, aranjarea patului - pînă la 10 min.
 Apelul de dimineaţă, controlul de dimineaţă şi seară - pînă la 40 min.
 Dejunul - pînă la 30 min.
 Repartizarea pe sectoarele de muncă - pînă la 40 min.
 Timpul de muncă - în conformitate cu legislaţia muncii
 Pauza pentru masa de prînz - pînă la 30 min.
 Întoarcerea de la lucru, toaleta de seară - pînă la 25 min.
 Cina - pînă la 30 min.
 Timpul liber - pînă la 1 oră
 Măsurile educative - pînă la 1 oră
 Lucrul individual sau pe grupuri conform programului de resocializare,
studii - conform graficului separat
 Pregătirea de somn - 10 min.
97
Pct. 136, 139 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din
26.05.2006.
68
 Somnul neîntrerupt - 8 ore98.
Regulile de alimentare a deţinuţilor
Conform normelor din Statut și Codului de Executare a Republicii Moldova,

condamnaţilor li se asigură de 3 ori pe zi, la ore prestabilite, gratuit, hrană caldă.
Alimentarea condamnaţilor se face, din contul mijloacelor bugetului de stat, cu
respectarea normelor minime stabilite de Guvern, iar accesul la apă potabilă este
permanent permis. Femeilor gravide condamnate, mamelor care alăptează,
condamnaţilor minori, condamnaţilor care lucrează în condiţii grele şi nocive,
precum şi condamnaţilor bolnavi, conform indicaţiilor medicului, şi invalizilor de
gradul I şi II li se stabileşte o raţie alimentară suplimentară99.
Conform Hotărîrii Guvernului nr.246 din 30 mai 1993 „Cu privire la asigurarea
cu produse alimentare a condamnaţilor la privaţiune de libertate şi a persoanelor
aflate în izolatoare de anchetă penală şi în instituţiile de reabilitare socială”,
valoarea calorică a normei zilnice de alimentaţie constituie 3070 kcal, însă de facto
deţinuţii primesc 1730 kcal100, fiind un lucru extrem de negativ pentru aceștia.
La dorința personală, condamnatul poate procura, suplimentar la raţia

alimentară gratuită, produse alimentare şi obiecte de primă necesitate din
mijloacele băneşti obţinute din munca prestată în timpul detenţiei, din pensia sau
indemnizaţiile primite, precum şi din alte mijloace băneşti aflate la contul său de
peculiu, cu excepţia mijloacelor ridicate care se păstrau nelegitim la ei, iar în acest
sens, în penitenciarele respective fiind create anumite gherete sau magazine de
unde pot fi procurate respectivele alimente și obiecte de primă necesitate,
frecventarea cărora este admisă în orele fixate în programul zilei101.
Deseori o problemă apare cînd condamnatul declară greva foamei / refuză

primirea hranei. În acest caz, şeful penitenciarului are obligaţia să îl audieze de
îndată şi să îi solicite o declaraţie scrisă, pentru a cunoaşte motivele care au
98
99
100
Cap. I din Hotărîrea Guvernului Nr. 1624 din 31.12.2003 cu privire la aprobarea Concepţiei reformării sistemului penitenciar şi Planului de
măsuri pe anii 2004-2020 pentru realizarea Concepţiei reformării sistemului penitenciar. În Monitorul Oficial Nr. 13-15, art Nr: 101 din
16.01.2004.
101
Pct. 483, 485 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din
26.05.2006.
69
determinat luarea acestei hotărîri şi pentru a stabili primele măsuri pentru
rezolvarea situaţiei. Respectivele declarații trebuie numaidecît în maxim 24 de ore
să fie înaintate procurorului, care are obligația să audieze condamnatul.
În cazul în care sănătatea sau viaţa condamnatului care se află în greva foamei
este expusă unui pericol grav şi iminent, iar el şi-a pierdut capacitatea de
discernămînt şi raţionament lucid, această stare fiind confirmată de doi medici,
dintre care cel puţin unul nu activează în sistemul penitenciar, se permite aplicarea
alimentaţiei pentru remedierea sănătăţii şi salvarea vieţii lui. Alimentaţia se aplică
pe întreaga perioadă a lipsei la condamnat a capacităţii de discernămînt şi a
raţionamentului lucid102.
Regulile sanitar-igienice şi antiepidemice în penitenciare
Conform Statutului executării pedepsei de către condamnați, în penitenciare se

asigură respectarea strictă a regulilor sanitar-igienice şi antiepidemice stabilite.
Organul responsabil de controlul stării sanitar-igienice în penitenciare este
Departamentul Instituţiilor Penitenciare, prin intermediul serviciilor specializate.
Administraţia instituţiei asigură funcţionarea ritmică a ospătăriilor, uscătoriilor,
frizeriilor şi altor obiecte de menire social-comunală.
Serviciul medical al penitenciarului sau medicul care deserveşte penitenciarul

este obligat să verifice regulat starea şi curăţenia îmbrăcămintei, a aşternutului
deţinuţilor, corespunderea lor anotimpului. Persoanele sosite în instituţii sînt supuse
igienizării complexe. În caz de depistare a bolilor parazitare şi de piele, la
prescripţia medicului, deţinutul este supus tunsului părţilor pieloase (păroase) ale
corpului.
Cel puţin o dată în 7 zile pentru deţinuţi se organizează baia, cu schimbarea

obligatorie a lenjeriei de corp şi de pat. În funcţie de posibilităţile de asigurare
tehnico-materială şi în limitele fondurilor alocate, se admite efectuarea zilnică a
duşului. Bărbaţilor deţinuţi li se permite să poarte tunsoare scurtă. Administraţia
penitenciarului nu este în drept să solicite deţinutului să se tundă pînă la piele, decît
în cazul prescripţiei medicului.
102
Art. 248 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005.
În vigoare din 01.07.2005.
70
Dezinfectarea încăperilor de locuit, social-comunale şi a depozitelor se
efectuează periodic, conform normelor sanitare stabilite. Deţinutul este în drept să
poarte îmbrăcăminte proprie, asigurîndu-i un aspect decent şi menţinînd-o în stare
de curăţenie103. În cazul în care condamnatul nu are îmbrăcăminte proprie după
anotimp, administraţia penitenciarului îi asigură gratuit o garnitură de
îmbrăcăminte de modelul stabilit de către Departamentul instituţiilor penitenciare.
Condamnatul este obligat să poarte ecuson, cu excepţia cazurilor cînd se
deplasează în afara penitenciarului104.
În menținerea unui mediu sănătos în penitenciar, o importanță deosebită se

acordă și educației sanitare. Datorită numărului mare al celor aflaţi într-un
penitenciar, este necesară respectarea cu multă stricteţe a normelor de igiena
sanitară individuală şi colectivă, pentru a preveni şi a combate bolile de tot felul.
Educaţia sanitară trebuie individualizată în funcţie de categoriile de condamnaţi, pe
grupuri şi chiar individual. Tematica de educaţie sanitară are un obiectiv bine
definit şi de aceea este necesar să o integrăm în activitatea socio-educativă a celor
aflaţi în spatele gratiilor, cu scopul formării unor obişnuinţe şi deprinderi igienico-
sanitare.
Medicul unităţii penitenciare este cel mai în măsură să aleagă aceste metode
sanitare, dar va fi nevoit să ţină cont de subiectul şi specificul problemelor de
însuşit:
1. prelucrarea şi verificarea cunoştinţelor condamnaţilor pe care le-au dobândit;

2. în mod individual, se va arăta ce reguli de igienă trebuie respectate de
condamnaţi în anumite situaţii;
3. informarea celor aflaţi în detenţie cu privire la anumite boli, prin broşuri şi
prin afişe;
4. prezentarea unor filme documentare cu caracter sanitar-educativ;
5. organizarea de expuneri conform tematicii, prezentate fie pe grupuri de
condamnaţi, fie prin staţia de radioficare105.
Asistenţa medicală în penitenciare

103
26.05.2006.
104
03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.
105
71
Dreptul la asistenţă medicală al persoanelor condamnate este garantat. Asistenţa
medicală în penitenciare se acordă ori de cîte ori este necesar sau la cerere, de către
un personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii. Condamnaţii beneficiază în mod
gratuit de tratament medical şi de medicamente.
Orice penitenciar trebuie să aibă la dispoziţie serviciul cel puţin al unui medic
generalist, al unui medic stomatolog şi al unui medic psihiatru. În penitenciarul cu
capacitatea de cel puţin 100 de locuri trebuie să funcţioneze, în regim permanent,
un centru curativ staţionar pentru acordarea de asistenţă medicală fiecărui
condamnat. Condamnaţii bolnavi care au nevoie de tratament medical specializat
sînt transferaţi neîntîrziat în instituţiile medicale specializate ale Departamentului
instituţiilor penitenciare sau în spitalele Ministerului Sănătăţii106.
În practică însă reglementările legii nu sunt deloc respectate, fiind criză de

medici în penitenciarele naționale. Spre exemplu în penitenciaru Nr. 13 din
Chișinău permanent lipsesc anumiți medici. Într-un interviu, dnul Eugen
Gheorghiță, șeful serviciului medical menționa că „Timp de 2-3 ani peniteciarul a
activat fără medic-psihiatru şi asta în condiţiile în care foarte mulţi deţinuţi au
dereglări psihice. Ultimul medic, angajat permanent aici, a plecat la muncă în
Italia, iar cei care au venit după el nu au rezistat prea mult. Unul a lucrat două
săptămâni, iar altul a renunţat la jobul de la închisoare chiar a doua zi. În secţia
medicală există multe locuri vacante – lipsesc terapeuţi, stomatologi şi asistente
medicale”, Deja de două luni penitenciarul a rămas fără ftiziatru, deşi circa 40 de
deţinuţi sunt bolnavi de tuberculoză. Pacienţii sunt consultaţi ocazional de medicii
de „împrumut”, adică de cei care lucrează permanent în alte penitenciare. ”Nici
pe mine nu se ştie dacă mă veţi mai găsi aici la anul viitor”, spune Eugen
Gheorghiţă.
El susţine că Ministerul Sănătăţii a pregătit un proiect prin care vrea să anuleze

condiţiile speciale de pensionare şi alte privilegii de care beneficiază medicii din
penitenciare. Dacă ar rămâne fără ele, medicii care ocupă aceste funcţii, şi aşa
nesolicitate, ar rămâne şi fără ultimul strop de motivaţie”107.
106
Art. 250, 251 alin. 1-2 din Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În: Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din
03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.
107
Manole V., Porubin N. Penitenciarul problemă. Centrul de Investigații Jurnalistice. http://www.investigatii.md/index.php?art=592 (vizitat la
25.03.2016)
72
De multe ori, penitenciarul poate fi locul unde condamnaţii pot contacta foarte
uşor diverse boli. Unele dintre ele pot avea consecinţe grave asupra sănătăţii celui
aflat în detenţie. În asemenea cazuri se prevede întreruperea executării pedepsei.
Însă nu oricine poate beneficia de această întrerupere a pedepsei, ci numai cei care
îndeplinesc anumite condiţii:
1. boala să afecteze organismul în totalitate sau în parte şi să se manifeste prin

simptome şi o evoluţie caracteristică;
2. boala să nu poată fi tratată în sistemul sanitar central al departamentului din
cauza lipsei de medicamente, a aparatajului necesare etc.
3. aplicarea regimului penitenciar să pună în pericol viaţa condamnatului108.
În general deţinuţii care suferă de boli sau deficienţe psihice se iau în evidenţă şi
se tratează în instituţiile curative specializate sub supravegherea strictă a medicilor.
În unităţile medicale ale penitenciarelor se efectuează:
 examenul clinic şi supravegherea deţinuţilor în scopul aplicării terapiei

raţionale şi determinării capacităţii lor de muncă;
 tratamentul ambulatoriu şi în staţionar, somatic şi specializat, prin
metodele şi mijloacele recomandate de indicaţiile instructiv-metodice ale
Ministerului Sănătăţii.
Medicul care efectuează examenul medical are obligaţia de a sesiza procurorul

în cazul în care constată că deţinutul a fost supus torturii, tratamentelor cu cruzime
inumane sau degradante ori la alte rele tratamente, precum şi obligaţia de a
consemna în fişa medicală cele constatate şi declaraţiile deţinutului în legătură cu
aceasta. cazurile date, deţinutul are dreptul de a cere să fie examinat, din cont
propriu, la locul de deţinere, de un medic din afara sistemului penitenciar, indicat
de aceasta, sau de un medic legist.
Constatările medicului din afara sistemului penitenciar se consemnează în fişa

medicală a persoanei deţinute, iar certificatul medico-legal se anexează la fişa
medicală, după ce deţinutul a luat cunoştinţă de conţinutul acesteia, contra
semnătură. În cazul unei boli grave sau constatării faptului că deţinutul a fost supus
torturii, tratamentelor cu cruzime, inumane sau degradante ori altor rele tratamente,
108
73
administraţia penitenciarului asigură înştiinţarea urgentă despre acest fapt,
telegrafic ori pe o altă cale, a familiei deţinutului sau a altei persoane apropiate
deţinutului109.
În concluzie putem doar reitera faptul că condițiile de detenție ale

condamnaților în Republica Moldova sunt extrem de rele, fiind înregistrate extrem
de multe cazuri de încălcare a legii, care de altfel corespunde cerințelor și
standartelor europene, însă în realitate situația este alta, cum spre exemplu putem
vedea în Anexa Nr. 2 privind Condițiile de detenție din penitenciarele din Moldova
din penitenciarul Nr. 13 din Chișinău. (Sursa site-ul oficial al Avocatului poporului
(ombudsman) în Republica Moldova110).
3.2 Jurisprudența națională și CEDO cu implicarea Republicii Moldova
Un aspect destul de important în studierea temei privind Statutul juridic al

condamnaților îl reprezintă respectarea drepturilor acestora, care în Republica
Moldova din păcate reprezintă o temă destul de problematică, cu numeroase
condamnări la CEDO. În cele ce urmează ne propune de a studia atît practica
națională, cît și jurisprudența CEDO privind problemele care apar în cadrul
respectării drepturilor omului în privința condamnaților.
Considerăm că uneori pot apărea anumite neclarități sau diferențe la categoria

transferurilor condamnaților din alte state în Republica Moldova. Astfel spre
exemplu în speța următoare condamnatul Roșu O., a declarat recurs împotriva
încheierii Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 02 august 2012.
Prin sentinţa Judecătoriei regionale Gomeli din 24 decembrie 2003, Roşu O., a
fost condamnat în baza art.139 alin.(2) pct.1), 6), 15) Cod penal al R. Beloruse la
20 de ani închisoare şi în baza art.205 alin.(2) Cod penal al R. Beloruse la 2 ani
închisoare, iar în temeiul art.72 alin.(3) Cod penal al R. Beloruse, pentru concurs
de infracţiuni, prin cumulul parţial al pedepselor aplicate i-a fost stabilită
pedeapsa de 21 de ani închisoare. Ministrul Justiţiei al R.Moldova, a înaintat un
demers către Curtea de Apel Chişinău, în baza cererii condamnatului Roşu O.,
109
Pct. 509, 515-517 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din
26.05.2006.
110
Condițiile de detenție din penitenciarele din Moldova. Avocatul poporului (ombudsman) http://ombudsman.md/ro/content/conditiile-de-
detentie-din-penitenciarele-din-moldova (vizitat la 25.03.2016)
74
prin care a solicitat transferul ultimului pentru continuarea executării pedepsei în
instituţiile penitenciare din R.Moldova, în baza condiţiilor de reciprocitate, care a
fost admis, cu continuarea executării pedepsei de 23 ani, într-un penitenciar de tip
închis din R. Moldova. Împotriva încheierii din 02 august 2012, a declarat recurs
condamnatul O. Roşu, care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei şi
pronunţarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă şi
schimbat tipul penitenciarului pentru continuarea executării pedepsei din
penitenciar de tip închis în semiînchis, deoarece prin sentinţa Judecătoriei
regionale Gomeli din 24 decembrie 2003, i-a fost stabilită categoria
penitenciarului în care şi-a executat pedeapsa de tipul „усиленного режима”, dar
nu „строгого режима”.
Prin încheierea Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 18 ianuarie

2014, a fost corectată eroarea admisă în dispozitivul încheierii, cît şi în încheierea
motivată din 02 august 2012, privind transferul condamnatului Roşu Oleg,
considerîndu-se că acesta urmează să continue executarea pedepsei închisorii într-
un penitenciar de tip semiînchis din R. Moldova, iar recursul privind rejudecarea
cauzei a fost respins de către Curtea Supremă de Justiție111.
Dacă în materia nerespectării drepturilor condamnaților sau neclarităților asupra

anumitor interpretări, există anumite problemele de drept, atunci dorim să oferim
un exemplu pozitiv din practica judiciară națională prin care Republica Moldova a
dat dovadă de respect față de drepturile condamnatului, și-a apărat și susținut
cetățeanul său. În speța următoare, dorim să aducem spre cunoștință cazul lui
Gagauz P.V., care a cerut transferarea executării pedepsei din Federația Rusă în
Republica Moldova.
Prin sentinţa Judecătoriei regionale Irkutsk a Federației Ruse din 13 noiembrie

2010, Gagauz Pantelei Vasile, născut la 10 noiembrie 1962, originar din s.
Dezghinja, rnul Comrat, cetățean al R. Moldova - a fost condamnat în baza art.
art. 105 alin. (2) lit. a), j), v), z); 126 lit. a), v), g); 162 alin. (4) lit. v) Cod penal al
Federaţiei Ruse, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă, în baza art. 62, 69 alin. (3)
Cod penal al Federației Ruse, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al
pedepselor de 19 ani închisoare. Condamnatul Gagauz P., a depus cerere prin care
111
Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova de la data de 12.03.2014, mun. Chișinău, pe marginea Dosarului nr.1r-3/14.
75
a solicitat transferul pentru continuarea executării pedepsei în instituţiile
penitenciare din Republica Moldova, în baza cererii acestuia Ministerul Justiţiei al
Republicii Moldova a înaintat demers către Curtea de Apel Chişinău despre
acceptarea transferului condamnatului pentru continuarea executării pedepsei în
Republica Moldova, care a fost respins.
Nefiind de acord cu încheierea dată, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova

a declarat recurs, prin care solicită casarea hotărîrii atacate, cu adoptarea unei
noi încheieri de admitere a demersului de transfer, respectiv de acceptare a
transferării solicitate. Verificînd argumentele recursului declarat de către
Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în raport cu materialele cauzei, Colegiul
penal consideră că acesta urmează să fie admis, cu casarea încheierii Curţii de
Apel Chişinău din 04 iunie 2014, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi
hotărîri prin care demersul Ministerului Justiţiei privind acceptarea transferului
lui Gagauz Pantelei să fie admis, în conformitate cu prevederile art. 2-6 din
Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la
Strasburg la 21 martie 1983, întrată în vigoare pentru Republica Moldova din 01
septembrie 2004112.
În studierea dosarelor pierdute de către Republica Moldova la CEDO în privința

condamnaților, remarcăm în principal violarea următoarelor articole ale Convenției
respective:
 Articolul 3 - Interzicerea torturii. Cel mai des articol încălcat față de

condamnații din Republica Moldova și care prevede că „nimeni nu poate
fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori
degradante”.
 Articolul 5 - Dreptul la libertate şi la siguranţă,
 Articolul 6 - Dreptul la un proces echitabil,
 Articolul 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie,
 Articolul 13 - Dreptul la un recurs efectiv,
 Articolul 14 - Interzicerea discriminării113.
112
Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova de la data de 15.08.2014, mun. Chișinău, pe marginea Dosarului nr.1r– 9/14.
113
Art. 3, 6, 8, 13 și 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului Nr. 1950 din 14.11.1950. În Tratate Internaționale Nr. 1 art Nr. 342 din
01.01.1998. În vigoare pentru Republica Moldova din 01.02.1998.
76
Dorim să remarcăm faptul că în special definirea art. 3 din Convenția Europeană
a Drepturilor Omului nu cunoaște o cale legislativă, ci jurisprudențială. Contextul
în care CtEDO (Curtea) a dezvoltat o serie de criterii privind violența execitată de
autoritățile statului față de condamnați și alte persoane a privit în special judecarea
multiplelor cauze penale pe marginea art. 3 din CEDO, ajungîndu-se ca Curtea
europeană să analizeze aceste criterii împreună sau separat, în funcţie de
circumstanţele cauzei, pe care le vom analiza în cele ce urmează.
În cauza Ostrovar contra Moldovei, Curtea a constatat că în locul de detenţie a

reclamantului erau deţinute mai multe persoane decît permit capacităţile celulei. Nu
era posibil de a avea acces întotdeauna la un pat, fiind încălcat astfel spațiul legal
de detenție. Deasemenea s-a constatat că în Penitenciarul nr. 3 erau paturi din
metal, fără saltele sau cuverturi. În închisoare lipsea un sistem de încălzire,
aprovizionarea cu apă era limitată și nu existau spaţii pentru spălarea şi uscarea
hainelor. Celulele erau infectate cu ploşniţe, păduchi şi furnici, în celule nu era
interzis fumatul şi persoanele care sufereau de anumite boli (în cazul reclamantului
- astmă) erau puşi în pericol. În închisoare lipsea un sistem de ventilare.
Alimentația la fel era una insuficientă, iar alimentele în locul de detenţie erau de
calitate proastă. Guvernul cheltuia 2,16 MDL (0,14 euro) pentru hrana zilnică.
Proteinele (carnea, peştele, produsele lactate) nu erau întotdeauna disponibile din
cauza finanţării114.
În cauza Becciev contra Moldovei, s-a constatat că din lipsa spaţiului nu aveau
posibilitatea de a face plimbări la aer liber. La fel s-a constatat că în Izolatorul de
detenţie provizorie al Ministerului Afacerilor Interne lumina electrică era în
permanenţă aprinsă. În loc de veceu era o găleată, care nu era separată de restul
celulei. În loc de paturi erau poliţe din lemn fără saltele, perne, cuverturi şi
cearşafuri. Inclusiv în această cauză, reclamantul susţinea că mîncarea nu era
comestibilă, suma zilnică cheltuită era de 3,5 MDL (0,23 euro). În alimentare
lipseau proteinele din cauza finanţării insuficiente115.
În cauza Modîrcă contra Moldovei, Curtea a constatat că reclamantul a fost

deţinut cu alte trei persoane pe o suprafaţă de 10m 2. reclamantul trebuie să petreacă
114
Cauza Ostrovar contra Moldovei în baza Cererii 35207/03. Hotărîrea Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg din 13.09.2005.
Definitivă din 15.02.2006.
115
Cauza Becciev contra Moldovei în baza Cererii nr. 9190/03. Hotărîrea Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg din 04.10.2005.
77
23 ore/zi în condiţii de înghesuire, punînd în risc sănătatea de infectarea cu
tuberculoză. Deasemenea s-a constatat prezenţa a trei straturi de plasă din metal la
fereastra prin care pătrundea lumina zilei. Aprovizionarea cu electricitate şi apă era
întreruptă pentru anumite perioade, în special pe parcursul nopţii. Deţinuţii trebuiau
să se abţină de la folosirea veceului din aceste motive. Reclamantul nu a fost
asigurat cu albituri sau haine de penitenciar şi a trebuit să investească împreună cu
alţi codeţinuţi în repararea şi mobilarea celulei. Masa pentru mîncare era situată în
apropierea veceului. Reclamantul a trebuit să îndure aceste condiţii timp de 9 luni.
Alimentația, ca în alte cazuri, era proastă, constatîndu-se că cheltuielile pentru
hrană erau limitate (0,28 euro/zi)116.
În cauza Istrati și alții contra Moldovei, Curtea a reconfirmat aspectul foarte

ridicat, chiar insuportabil, al ratei populaţiei în Izolatorul de detenţie preventivă al
Ministerului Justiţiei în jur de 2m2 pentru un deţinut. Pe lîngă aceasta, în cauza
Istrati şi alţii contra Moldovei, Curtea a reconfirmat absenţa asistenţei medicale pe
durata detenţiei în izolatorul Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi
Corupţiei (CCCEC) la 11 februarie 2005. Curtea a constatat că lipsa unei asistenţe
medicale, în condiţiile în care aceasta nu era necesară, nu poate prin ea însăşi să
constituie încălcarea articolului 3 din Convenţia Europeană.
În situaţia în care nu a existat nici un risc de evadare a reclamantului şi în care

timpul de recuperare acordat a fost foarte scurt, ţinînd cont că perioada de transfer a
fost relativ lungă, Curtea nu este convinsă de faptul că preocuparea legată de o
eventuală evadare a reclamantului poate să valoreze mai mult decît necesitatea
evidentă de recuperare a acestuia. În condiţia în care reclamantul era supravegheat
de doi colaboratori ai CCCEC în salonul din spital, măsura de asigurare – legarea
cu cătuşe de calorifer, nu a fost proporţională necesităţilor de securitate117.
În cauza Ciorap contra Moldovei, Curtea a reconfirmat faptul că alimentarea

silită a unei persoane implică elemente degradante care, în anumite circumstanţe,
pot fi declarate interzise de articolul 3 al Convenţiei Europene. Totuşi, o măsură
care constituie o necesitate terapeutică din punct de vedere al principiilor generale
ale medicinii nu poate, în principiu, fi considerată ca inumană şi degradantă.
116
Cauza Modîrcă contra Moldovei în baza Cererii nr. 14437/05. Hotărîrea Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg din
10.05.2007. Definitivă din 10.08.2007.
117
Dolea I. Studiu privind analiza complexă a cauzelor legislativ-instituţionale de condamnare a Republicii Moldova de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului (CEDO). Chișinău: Cartea juridică, 2014, p. 3-18.
78
Urmează însă să fie în mod convingător dovedite necesitatea medicală şi faptul că
garanţiile procedurale pentru decizia de alimentare silită au fost respectate.
Reclamantul în cauza dată a fost sancţionat pentru că a declarat greva foamei,
aceasta fiind considerată o încălcare a regulamentului.
Aceeaşi apreciere a fost dată şi de instanţele moldoveneşti. S-a concluzionat că

alimentarea silită nu a avut scopul protejării vieţii reclamantului, ci mai degrabă
descurajarea acestuia pentru a fi stopat protestul. Guvernul nu a prezentat nici o
probă privind testarea medicală în baza căreia medicul a decis alimentarea silită.
De fiecare dată, în timpul grevei foamei, medicul aprecia starea sănătăţii ca „relativ
satisfăcătoare sau, chiar, satisfăcătoare”. S-a constatat de către Curte că modul în
care a fost efectuată alimentarea a fost excesiv de dureros şi umilitor.
Deasemenea în cauza Ciorap c. Moldovei, Curtea a constatat că fiecare deţinut

din celulă dispunea de mai puţin de 1m2 de spaţiu, ceea ce evident este sub minimul
acceptabil. Curtea a reamintit că deja supraaglomerarea ridică în sine o chestiune în
temeiul articolul 3 al Convenţiei, în special cînd ea durează perioade lungi118.
Extrem de grave abateri au fost depistate de către Curtea Europeană pentru

Drepturile Omului și în cazurile de maltratare și investigație a acestor cauze.
Astfel, în cauza Boicenco contra Moldovei, Curtea a menţionat că înainte de arest,
reclamantul nu a prezentat nici o anomalie a stării sale de sănătate. Traumatismul
cronico-cerebral a fost stabilit de medicii de la spitalul DIP. Guvernul nu a
prezentat nici o opinie medicală contrară. Traumatismul cerebral nu este unica
vătămare corporală de care a suferit reclamantul. Faptul că reclamantul nu avea alte
vătămări pe corp sau semne vizibile de maltratare nu este convingător.
Deasemenea CtEDO a reiterat că, pentru a efectua o investigaţie eficientă este

necesar ca persoanele competente de a o realiza să fie independente de persoanele
implicate în evenimentele supuse investigării. Curtea a subliniat că independenţa
procurorului care a condus urmărirea penală, dl Catană, este îndoielnică. Ea a
remarcat că acest procuror este cel care, iniţial, i-a înaintat oficial reclamantului
învinuirea şi a solicitat Judecătoriei Buiucani, municipiului Chişinău aplicarea faţă
de reclamant a arestului preventiv, precum şi prelungirea ulterioară a termenului de
118
Cauza Ciorap contra Moldovei în baza Cererii nr. 12066/02. Hotărîrea Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg din 19.06.2007.
79
arest. Procurorul nu a întreprins nici o măsură în vederea desfăşurării investigaţiei
în urma primirii plîngerii de la avocatul reclamantului. Nimic nu indică faptul că de
către procuror a fost examinată fişa medicală a reclamantului sau că el a observat
diagnosticul de traumatism. Nu există nici un indiciu că a fost interogat vreun
medic în legătură cu starea sănătăţii reclamantului.
Singurele măsuri de investigaţie întreprinse de procuror au fost acele două

încercări, fără succes, de a discuta cu reclamantul, înainte de a fi depusă plîngerea
reclamantului cu privire la maltratare, reclamantul fiind în stare de stupoare. Curtea
a considerat deosebit de frapantă concluzia procurorului conform căreia maltratarea
reclamantului ar fi fost, în orice caz, justificată, deoarece s-a prezumat faptul că el
ar fi vrut să folosească pistolul în timpul arestării sale119.
În general toate aceste cauze, cît și altele pe care Moldova le pierde la CEDO
aduc prejudicii nu doar morale de imagine a Moldovei ca stat, ci și prejudicii
materiale visterii statului, care pentru fiecare dosar trebuie să plătească sume
anumite de bani drept despăgubire. Spre exemplu o femeie din municipiul Chișinău
va primi din partea Guvernului R. Moldova trei mii de euro drept despăgubiri
morale pentru condițiile inumane în care a fost ținută în Penitenciarul nr.13 din
municipiul Chișinău. Acesta este verdictul Curții Europene pentru Drepturile
Omului (CEDO), după ce femeia s-a plâns Înaltei Curți. Cazul a avut loc în anul
2010, când aceasta a fost arestată, fiind acuzată de trafic de ființe umane. Potrivit
femeii, condițiile de detenție din penitenciar erau proaste, celulele erau
supraaglomerate, murdare și reci, fără acces la lumină sau aer curat, fără
așternuturi, alimentație de calitate proastă, duș doar o dată în săptămână, doar apă
rece, iar hainele urmau a fi spălate și uscate doar în celulă. În total, în cauzele ce
vizează Penitenciarul nr. 13, Guvernul R. Moldova a fost obligat să plătească
reclamanţilor prejudicii morale de circa 200 de mii de euro. Toate se referă la
condiţiile de detenţie120.
În concluzie observăm faptul că baza condamnării Republicii Moldova la

CEDO în privința condamnaților este anume art. 3 din Convenție, iar aspectele care
119
Cauza Boicenco contra Moldovei în baza Cererii nr. 41088/05. Hotărîrea Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg din
11.07.2006. Definitivă din 11.10.2006.
120
Încă un dosar pierdut la CEDO. Guvernul R. Moldova va achita despăgubiri pentru condițiile inumane din Penitenciarul nr.13
http://ziarulnational.md/inca-un-dosar-pierdut-la-cedo-guvernul-r-moldova-va-achita-trei-mii-de-euro-pentru-conditiile-inumane-din-
penitenciarul-nr-13/ (vizitat la 25.03.2016)
80
duc la aceste condamnări sunt în principal legate de spaţiul limitat în locurile de
detenţie, condiţiile nefavorabile de detenţie, asistenţa medicală necorespunzătoare
sau lipsa acesteia, alimentația și alimentația silită, maltratarea și a investigațiilor în
caz de maltratare121.
CONCLUZII
Statutul juridic al condamnaţilor reprezintă acea poziţie a condamnaţilor pe

parcursul executării pedepselor, consfinţită în normele diferitor ramuri de drept,
care se manifestă în totalitatea drepturilor, intereselor şi obligaţiilor acestora. După
conţinutul să statutul juridic al condamnaţilor reprezintă totalitatea mijloacelor
juridice prin intermediul cărora este consfinţită poziţia condamnaţilor în procesul
ispăşirii pedepsei.
Totalitatea de drepturi, obligații și interziceri, cît și alte aspecte privind statutul

condamnaților este reglementat de Codul de Executare al Republicii Moldova și de
Statutul executării pedepsei de către condamnați.
Conform art. 72 din CP al RM, pedeapsa penală cu închisoare se execută în

următoarele penitenciare:
• În penitenciare de tip deschis execută pedeapsa persoanele condamnate la

închisoare pentru infracţiuni săvîrşite din imprudenţă.
• În penitenciare de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate la
închisoare pentru infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi grave, săvîrşite cu
intenţie.
• În penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la
închisoare pentru infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave,
precum şi persoanele care au săvîrşit infracţiuni ce constituie recidivă.
În aceste penitenciare, condamnații sunt primiți, repartizați și față de aceștia se

duce evidența corespunzătoare legislației execuțional-penale.
În mod expres multitudinea de drepturi ale unui condamnat sunt reglementate în

pct. 87 din Statutul executării pedepsei de către minori, care include de altfel și
121
Dolea I. Studiu privind analiza complexă a cauzelor legislativ-instituţionale de condamnare a Republicii Moldova de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului (CEDO). Chișinău: Cartea juridică, 2014, p. 3-18.
81
reglementările din art. art. 166 alin. 1 din Codul de Executare a RM, interzicerile
sunt reglementate de pct. 90, iar obligațiile de pct. 89 din Statut.
De la primul contact pe care condamnatul îl are cu penitenciarul, i se aduc la

cunoştinţă drepturile şi obligaţiile pe care le are în timpul executării pedepsei cu
închisoarea. Obligaţiile constituie reguli de conduită obligatorii, care reclamă, pe
de o parte, îndatorirea condamnaţilor de a se supune din momentul luării la
cunoştinţă, iar pe de altă parte, obligaţia administraţiei locului de deţinere de a
pretinde condamnaţilor respectarea lor, asigurându-le totodată posibilitatea
materială a exercitării drepturilor pe care le au.
Față de condamnați pot fi aplicate în dependență de caz, atît măsuri disciplinare

și sancțiuni, cît și măsuri de stimulare. Printre măsurile disciplinare se enumeră
mustrarea; antrenarea, peste rînd, la îngrijirea şi amenajarea încăperilor şi/sau a
teritoriului penitenciarului; încarcerarea: condamnatului deţinut în penitenciarul de
tip deschis sau semiînchis - pe un termen de pînă la 15 zile; încarcerarea
condamnatului deţinut în penitenciarul de tip închis - pe un termen de pînă la 20 de
zile; încarcerarea femeii condamnate sau minorului condamnat - pe un termen de
pînă la 7 zile; și transferarea condamnatului din regimul de deţinere de
resocializare în regimul comun.
Drept măsuri de stimulare enumerăm în principal menţiunea; premierea pentru

obţinerea unor indicatori înalţi în muncă; acordarea unor întrevederi suplimentare
de scurtă şi de lungă durată; permisiunea de a avea convorbiri telefonice
suplimentare cu o durată de pînă la 20 de minute; stingerea înainte de termen a
sancţiunii disciplinare aplicate; cît și alte măsuri de stimulare prevăzute de Codul
de Executare al RM.
Activitatea socio-educativă are drept scop atenuarea influenţei negative a

privării de libertate asupra deţinuţilor, identificarea şi dezvoltarea aptitudinilor şi
abilităţilor care să le permită integrarea într-o viaţă socială normală după ieşirea din
penitenciar. Acestea în principal cuprins munca educativă, activităţi educative;
instruirea profesională; activităţi de creaţie; activităţi spirituale (religioase);
consiliere psihologică; asistenţă socială; activităţi sportive; frecventarea
bibliotecilor; activităţi în timpul liber; activitate de profilaxie individuală, care se
efectuează în baza studierii personalităţii condamnatului, ţinîndu-se cont de fapta
82
săvîrşită, vîrsta, studiile, specialitatea, confesiunea şi alte particularităţi ale
personalităţii acestuia.
Din studiul Statutului executării pedepsei de către condamnați al RM, observăm

cum legiuitorul a clasificat condițiile de detenție a acestora în patru mari grupe, și
anume: regulile de cazare şi asigurare materială a deţinuţilor, regulile de alimentare
a deţinuţilor, regulile sanitar-igienice şi antiepidemice în penitenciare și asistenţa
medicală în penitenciare. Practic la orice capitol Republica Moldova are probleme,
fiind nu o dată condamnată la CEDO, și fiind nevoită să plătească despăgubiri de
sute de mii de euro în total.
În final, în corespundere cu obiectivele și scopul nostru principal enunțat în

introducerea acestei teze de licență, am elaborat anumite recomandări, care ar
corecta nu doar sistemul legislativ, ci și real situația condamnaților din
penitenciarele din Republica Moldova:
I. Schimbări legislative și executive. Perfecționarea legislației.
1. Reînoirea Concepţiei reformării sistemului penitenciar şi Planului de

măsuri pe anii 2004-2020 pentru realizarea Concepţiei reformării
sistemului penitenciar, care ultima oară a fost reînoită în 2007, aproape 9
ani în urmă;
2. Corectarea art. 165 alin. 1 CE al RM care prevede „Restricţia drepturilor
proclamate în art.20-24 din Constituţia Republicii Moldova nu se
admite” cu următoarea formulă „Restricţia drepturilor proclamate în
art.20-24, 32-37, 47 și 52 din Constituţia Republicii Moldova nu se
admite”.
3. Corectarea pct. 38 și 39 din Statutul executării pedepsei de către
condamnați, deoarece aceste puncte fac trimitere la art. 201 și 209 din
Codul de Executare care în prezent nu există, fiind șterse încă din 2007;
4. Corectarea pct. 278 din Statutul executării pedepsei de către condamnați,
deoarece face trimitere la art. 213 din Codul de Executare al RM, care a
fost șters încă din 2007. Trimiterea corectă trebuie să fie spre art. 232 din
Codul de Executare al RM, deoarece anume acest articol descrie
întrevederile condamnaților;
83
5. Propunem corectarea art. 256 din Codul de Executare al RM, care
prevede că „condamnatul care este antrenat la munci remunerate cel
puţin 6 luni are dreptul la concediu neremunerat cu durata de 12 zile
calendaristice”. Dorim includerea inclusiv al mențiunii privind dreptul la
concediu remunerat.
II. Acțiuni îndreptate instituțiilor penitenciare, Ministerului Justiției,

Guvernului Republicii Moldova, altor organe de drept
1. Găsirea surselor financiare străine pentru reparația tuturor penitenciarelor,

a celulelor, dotarea acestora cu blocuri sanitare moderne și cu cele
necesare pentru igienă, cu noi paturi și cele necesare de dormit etc.
2. Respectarea de către Guvernul RM a Acordului-cadru de împrumut dintre
Republica Moldova şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru
realizarea Proiectului de construcţie a penitenciarului din Chişinău
semnat la 10 octombrie 2013, pentru demararea o dată și o dată a
construcției acestui penitenciar;
3. Aplicarea de către procurori și magistrați, conform recomandării Curții
Supreme de Justiție, mai mult a măsurilor preventive, decît a arestului;
III. Acțiuni îndreptate condamnaților
1. Oferirea condamnaților mai multor programe de divertisment,

spartachiade, filme, vizite în afara penitenciarului la diferite instituții de
creație și artă ș.a.
2. Oferirea mai mulor posibilități de a munci și a se instrui a condamnaților,
în special a celor de vîrstă tînără.
84
BIBLIOGRAFIE
Legislație națională
1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial Nr. 1

din 12.08.1994. În vigoare din 27.08.1994.
2. Codul de Executare al Republicii Moldova Nr. 443 din 24.12.2004. În:
Monitorul Oficial Nr. 34-35, art Nr: 112 din 03.03.2005. În vigoare din 01.07.2005.
3. Codul Muncii al Republicii Moldova Nr. 154 din 28.03.2003. În Monitorul
Oficial Nr. 159-162, art Nr: 648 din 29.07.2003.
4. Codul Penal al Republicii Moldova Nr. 985 din 18.04.2002. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova Nr. 72-74 din 14.04.2009.
5. Legea Republicii Moldova Nr. 1036 din 17.12.1996 cu privire la sistemul
penitenciar*. În: Monitorul Oficial Nr. 183-185, art Nr: 654 din 10.10.2008. În
6. Legea Republicii Moldova Nr. 295 din 12.12.2013 privind ratificarea
Acordului-cadru de împrumut dintre Republica Moldova şi Banca de Dezvoltare a
Consiliului Europei pentru realizarea Proiectului de construcţie a penitenciarului
din Chişinău. În Monitorul Oficial Nr. 315-319, art Nr: 865 din 31.12.2013.
7. Statutul executării pedepsei de către condamnaţi. Anexa Nr. 1 la Hotărîrea
Guvernului Republicii Moldova Nr. 583 din 26.05.2006.
8. Hotărîrea Guvernului Nr. 1624 din 31.12.2003 cu privire la aprobarea
Concepţiei reformării sistemului penitenciar şi Planului de măsuri pe anii 2004-
2020 pentru realizarea Concepţiei reformării sistemului penitenciar. În Monitorul
Oficial Nr. 13-15, art Nr: 101 din 16.01.2004.
9. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 173 din 12.03.2014 cu privire
la Unitatea de implementare a Proiectului de construcţie a penitenciarului din
Chişinău. În Monitorul Oficial Nr. 66-71, art Nr: 196 din 21.03.2014.
Legislație internațională
85
10.Ansamblului de Reguli Minime pentru Tratamentul deţinuţilor adoptate prin
Rezoluţia ONU Nr.663 C (XXIV) din 31.07.1957.
11.Convenţia europeană a drepturilor omului Nr. 1950 din 14.11.1950. În
Tratate Internaționale Nr. 1 art Nr. 342 din 01.01.1998. În vigoare pentru Republica
Moldova din 01.02.1998.
12.Recomandarea Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei Nr. R (87) 3
privind Regulilor minime pentru penitenciare. Adoptată de Comitetul Miniştrilor
Consiliului Europei la 12.02.1987.
Cărți
Surse în limba română
13.Adam A., Zaharia V., Cocîrţă A. ș.a. Ghidul rudelor persoanelor condamnate.
Institutul de Reforme Penale. Chişinău: Editura „Helmax”, 2006. 100 p.
14.Barbu G. S., Şerban A. Drept execuţional penal. Bucureşti: Editura C.H.
Beck, 2008, 300 p.
15.Botnaru S., Șavga A., Grama M. ş.a. Drept Penal. Partea Generală. Chişinau:
Cartier, 2005. 624 p.
16.Ceban V. Drept execuțional penal, Note de curs, Ciclul I. Chișinău: USEM,
2013, 30 p.
17.Chiş I. Umanismul dreptului execuţional românesc – acordarea drepturilor în
mediul penitenciar. Bucureşti: Editura Hamangiu, 2007, 231 p.
18.Dolea I. Studiu privind analiza complexă a cauzelor legislativ-instituţionale
de condamnare a Republicii Moldova de Curtea Europeană a Drepturilor Omului
(CEDO). Chișinău: Cartea juridică, 2014, 100 p.
19.Oancea I. Drept Execuţional penal. Bucureşti: Editura All, 1996, 305 p.
20.Rusu I. M. Drept execuţional penal. Bucureşti: Editura Hamangiu, 2007, 252
p.
21.Rusu I.M. Drept execuțional penal, Suport de curs. Sibiu: Editura
Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, 2008, 85 p.
22.Pop O. Drept penitenciar. Timişoara: Ed. Mirton, 2001. 272 p.
23.Pop O. Drept penitenciar, Note de curs. Universitatea de Stat „Alecu Russo”
din Bălţi. Chișinău: Î.I. „Angela Levinţa”, 2005. 106 p.
24.Vulpescu A., Canţer N., Postu D. ş.a. Pregătirea pentru liberare a deţinuţilor,
Ghid practic. Chişinău: IRP, 2007, 212 p.
25.Zidaru P. Drept execuţional penal. Bucureşti: Edit Press Mihaela, 1997. 272
p.
Surse în limbi străine
86
26.Standards for Social Service Manpower: Policy Statement 4. Washington
D.C.: National Association of Social Workers, 1973, p. 4.
27.Селиверстов В.И. Уголовно-исполнительное право России, 3-е изд.,
перераб. и доп. Москва: Юристъ, 2003, 571 p.
Practica judiciară
28.Cauza Becciev contra Moldovei în baza Cererii nr. 9190/03. Hotărîrea Curții
Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg din 04.10.2005. Definitivă din
04.01.2006. http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/BECCIEV
%20(ro).pdf
29.Cauza Boicenco contra Moldovei în baza Cererii nr. 41088/05. Hotărîrea
Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg din 11.07.2006. Definitivă
din 11.10.2006. http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/BOICENCO
%20(fond%20si%20admisibilitate)%20(ro).pdf
30.Cauza Ciorap contra Moldovei în baza Cererii nr. 12066/02. Hotărîrea Curții
19.09.2007. http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/CIORAP
%20(ro).pdf
31.Cauza Modîrcă contra Moldovei în baza Cererii nr. 14437/05. Hotărîrea
Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg din 10.05.2007. Definitivă
din 10.08.2007. http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/MODARCA
%20(ro).pdf
32.Cauza Ostrovar contra Moldovei în baza Cererii 35207/03. Hotărîrea Curții
15.02.2006. http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/OSTROVAR
%20(ro).pdf
33.Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova de la data de
12.03.2014, mun. Chișinău, pe marginea Dosarului nr.1r-3/14.
34.Decizia Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova de la data de
15.08.2014, mun. Chișinău, pe marginea Dosarului nr.1r– 9/14.
Documente electronice
35.Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

http://statbank.statistica.md/pxweb/Dialog/Saveshow.asp (vizitat la 25.02.2016)
36.Conceptul construcţiei noului Penitenciar Nr. 13.
http://www.penitenciar.gov.md/ro/content/conceptul-construc%C5%A3iei-noului-
penitenciar-nr13 (vizitat la 25.03.2016)
87
37.Dictionarul juridic Rubinian. Termenul de „statut juridic”.
http://www.rubinian.com/dictionar_detalii.php?id=1198 (vizitat la 25.03.2016)
38.Drept execuțional penal, Suport de curs. Iași: Universitatea „Petre Andrei”
din Iași. 90 p.
https://www.academia.edu/12606079/Universitatea_Petre_Andrei_din_Iasi_Faculta
tea_de_Drept_DREPT_EXECUTIONAL_PENAL_Suport_curs (vizitat la
25.03.2016)
39.Ghid informațional. Departamentul Instituțiilor Penitenciare
http://www.penitenciar.gov.md/ro/ghid-informational (vizitat la 25.03.2016)
40.Încă un dosar pierdut la CEDO. Guvernul R. Moldova va achita despăgubiri
pentru condițiile inumane din Penitenciarul nr.13 http://ziarulnational.md/inca-un-
dosar-pierdut-la-cedo-guvernul-r-moldova-va-achita-trei-mii-de-euro-pentru-
conditiile-inumane-din-penitenciarul-nr-13/ (vizitat la 25.03.2016)
41.Manole V., Porubin N. Penitenciarul problemă. Centrul de Investigații
Jurnalistice. http://www.investigatii.md/index.php?art=592 (vizitat la 25.03.2016)
42.Raport întocmit în urma vizitei preventive din 10 aprilie 2014 la
Penitenciarul Nr. 7 Rusca. Centrul pentru Drepturile Omului.
http://www.ombudsman.md/sites/default/files/document/attachments/raport_rusca_
2014.pdf (vizitat la 25.03.2016)
43.Sistemul penitenciar de drept executional penal.
https://www.scribd.com/doc/144949373/2012-Sistemul-Penitenciar-de-Drept-
Executional-Penal-1 (vizitat la 25.02.2016)
44.Termeni de referință pentru posturile Unităţii şi cerinţele faţă de candidaţii
participanţi la concurs. http://justice.gov.md/public/files/file/posturi
%20vacante/Termeni_de_referinta_specialist_in_securitate_penitenciara.pdf
(vizitat la 25.03.2016).
88
ANEXE
Anexa Nr. 1 - Statistică
Tabelul Nr. 1 - Persoanele condamnate după Indicatori, Tipuri de pedepse,

Sexe și Ani
Tabelul Nr. 2 - Deținuți în instituțiile penitenciare după Indicatori, Grupe de

vîrsta, Sexe și Ani
89
Anexa Nr. 2 - Condițiile de detenție din penitenciarele din Moldova.
Penitenciarul Nr. 13 din Chișinău
Figura 3.1 - WC
Figura 3.2 – Chiuvetă dintr-o celulă
90
Figura 3.3 – WC, baie și chiuvetă la un loc
Figura 3.4 – Aerisirea și iluminarea unei celule.
91

Teza Statutul Condamnatilor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teza Statutul Condamnatilor

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

Catedra Drept Pubic

STATUTUL JURIDIC AL CONDAMNAȚILOR

an. IV, gr. 409

Doctor în drept, Conf. Univ.

1. ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND EXECUTAREA PEDEPSEI

1.1 Noţiuni generale privind statutul juridic al condamnaţilor...........................10

1.2 Clasificarea penitenciarelor și a regimurilor de detenție..............................16

1.3 Primirea, repartizarea și evidența condamnaților..........................................21

2. ANALIZA STATUTULUI JURIDIC AL CONDAMNAȚILOR

2.1 Drepturile condamnaților și restricționarea acestora....................................28

2.2 Obligațiile persoanelor private de libertate din penitenciare........................39

2.3 Raporturile deținuților cu persoanele din afara penitenciarului....................43

2.4 Măsuri disciplinare și sancțiunile aplicate condamnaților............................48

2.5 Măsuri de stimulare aplicate deținuților.......................................................53

2.6 Activităţile socioeducative destinate persoanelor private de libertate..........57

3. CONDIȚIILE DE DETENȚIE A CONDAMNAȚILOR DIN

3.1 Condițiile materiale de detenție a condamnaților.........................................65

3.2 Jurisprudența națională și CEDO cu implicarea Republicii Moldova..........75

a tezei de licență cu tema „Statutul juridic al condamnaților”, elaborată de

Cuvintele cheie sunt: statut, statutul juridic, drepturi, penitenciar, deținut,

Teza de licență cu tema „Statutul juridic al condamnaților” este formată din

Capitolul I analizează aspectele introductive privind investigația temei puse

Obiectivele și scopurile propuse spre realizare sunt necesare în contextul

Valoarea teoretică și practică a prezentei lucrări de licență sperăm să fie utilă în

Statutul juridic al condamnaților este o problemă destul de sensibilă la etapa

Statutul juridic al condamnaților reprezintă un aspect destul de important pentru

Atît statul, cît și cetățenii trebuie să înțeleagă ca astăzi persoana condamnată în

De altfel, statutul juridic al condamnaților nu este doar o problemă de ordin

Importanța și valoarea teoretică și practică survine dintr-un nou studiu actual,

Scopul acestei teze de licență este de a elabora un studiu cu o valoare nu doar

Obiectivele lucrării reprezintă continuietatea scopului menționat anterior, care ar

2. Studiul tuturor aspectelor privind statutul condamnaților, în special al

3. Analiza condițiilor de detenție a condamnașilor.

4. Identificarea problemelor care sunt actuale în prezent în cadrul analizei temei

5. Studiu practicii judiciare a Moldovei la CEDO.

În privința materialului bibliografic, ce cuprinde totalitatea surselor știinșifice,

Deasemenea un loc de frunte îl ocupă studiile, concluziile, opiniile marilor

Introducerea lucrării cuprinde conform Ghidului USEM privind elaborarea

Capitolul I, cu denumirea „Aspecte introductive privind executarea pedepsei

Capitolul II, cu denumirea „Analiza statutului juridic al condamnaților”, care

Capitolul III, cu denumirea „Condițiile de detenție a condamnaților din

Concluzia din finalul tezei de licență cuprinde rezumatul succint al principalelor

1.1 Noţiuni generale privind statutul juridic al condamnaţilor

Conform dicționarului juridic Rubinian online, prin termenul de „statut juridic”

Statutul juridic al condamnaţilor reprezintă acea poziţie a condamnaţilor pe

Importanţă deosebită o are anume statutul juridic al condamnaţilor, deoarece el

Astfel, capitolul XVI reglementează pe rînd statutul juridic al condamnatului în

 Articolul 165. Principiile de bază ale statutului juridic al condamnatului

Conform Constituției Republicii Moldova, articolele respective prevăd:

 Articolul 20 - Accesul liber la justiţie

În legătură cu cele menționate mai sus urmează a fi făcute careva concretizări.

În aşa mod se poate constata că în sensul art. 165 al CE al RM (Codul de

Articolul respectiv menționează că „ ... cu excepţiile şi restricţiile stabilite de

Nu putem fi deacord cu această mențiune, deoarece Constituția conține mult

În acest sens considerăm oportun de a fi modificat și completat alin. 1 art. 165

Din analiza normelor constituționale, observăm faptul că statutul juridic al

Esenţa drepturilor condamnaţilor constă în acordarea posibilităţii de a avea un

 posibilitate reală de a dispune de anumite valori sociale de ordin material

Reieşind din cele expuse, dreptul subiectiv al condamnatului reprezintă

Importanţa social-juridică a intereselor legitime ale condamnaţilor constă în