Medicina legală a

traumatismelor
cranio-cerebrale
 TRAUMATISMELE CRANIO-
CEREBRALE (TCC)
„Nici un traumatism cranian nu este prea
sever pentru a dispera, nici prea trivial
pentru a-l ignora”

Hipocrat
 Noțiunea de TCC
Traumatismul cranio-cerebral reprezintă o afectare
cerebrală non degenerativă şi necongenitală care
reprezintă rezultatul aplicării unei forţe din partea unui
agent mecanic extern care poate conduce la alterari ale
stării de conştienţă precum şi alterări temporare sau
definitive ale funcţiilor afective, cognitive, asociative.

Prin traumatism se înţelege ansamblul consecinţelor locale

şi sistemice, care apar în urma acţiunii unui agent vulnerant
asupra organismului. În funcţie de natura agentului
vulnerant traumatismele pot fi mecanice, termice, electrice,
chimice etc
• Traumatismele cranio-cerebrale sunt
printre cele mai frecvente situaţii
medico-legale ce necesită clarificare
juridică.
• Frecvenţă- până la 70% din totalul
traumatismelor corporale
 Cauzele traumatismelor:
• accidentele de trafic rutier (automobil si
motocicleta - 45%);
• accidentele de munca (cadere de la
inaltime sau contactul cuobiecte care cad -
20%);
• accidente de sport (caderi, plonjon in apa
putin adanca - 16%);
• traumatismele directe prin arme de foc -
15%;
• alte tipuri de traumatisme (4%).
 Principalele tipuri de leziuni
cerebrale traumatice sunt:
Tipuri de leziuni:
• Fracturi craniene
• Contuzii cerebrale
• Hematoame(extradurale
subdurale și intracerebrale) =
colecţii sangvine în grosimea
tegumentelor sau/şi între tegumente
şi os. Se resorb în timp;
• excoriaţii = distrugerea stratului
superficial al tegumentelor scalpului,
cu formarea unei cruste hemoragice; Infiltrate hemoragice pericraniene

• plăgi contuze (plesnite) – aspect

stelat sau neregulat, cu profunzime
până la os, anfractuoase, cu pierdere
de ţesut şi dehiscente.
 Obiectul infracţiunii
Realitatea traumatismului cranio-cerebral

Fractură craniană prin lovire cu

cuţitul

Fracturi craniene prin lovire

cu ciocanul
 Obiectul infracţiunii
Realitatea traumatismului cranio-cerebral
Leziuni ale meningelor:
• meningele = foiţele de înveliş ale creierului;
• de la exterior spre interior: dura mater, arahnoida, pia mater.
Tipuri de leziuni:
hematom extradural:
• situat între os şi dura mater;
• apare frecvent în loviri active cu fracturi ale calotei craniene, mai ales
temporo-parietal;
hematom subdural:
• situat între dura mater şi arahnoidă;
• apare frecvent în căderi, cu/fără fractură craniană;
hemoragii subarahnoidiene:
• apar între arahnoidă şi pia mater;
• = hemoragie “în pânză” ce acoperă un emisfer în totalitate sau o
parte a sa.
Mecanism de formare a hematomului
extradural

Hematom extradural
Hematom extradural
HEMORAGIE SUBDURALĂ
 Obiectul infracţiunii
Realitatea traumatismului cranio-cerebral
Leziuni ale creierului:
• apar la locul impactului sau pe faţa inferioară a creierului;
• pot apare în partea opusă impactului (mai ales în căderi), prin vibrarea creierului în
cutia craniană şi lovirea lui de asperităţile bazei craniului.

Tipuri de leziuni:
contuzia cerebrală = ruperea vaselor mici din substanţa cerebrală:
• în funcţie de calibrul şi numărul vaselor rupte poate fi mică, medie, gravă;
• apar macroscopic ca hemoragii punctiforme mai vizibile în substanţa albă, mai mult
sau mai puţin frecvente;

dilacerarea cerebrală = distrugerea substanţei cerebrale, cu lipsă de substanţă şi

hemoragie masivă în jur;

hematom intracerebral = colecţie sangvină în substanţa cerebrală, cel mai frecvent

de cauză patologică (ex: ruperea vaselor într-un puseu de hipertensiune arterială),
dar posibil şi posttraumatică.
 Obiectul infracţiunii
Realitatea traumatismului cranio-cerebral

Hemoragie intracerebrală
 Obiectul infracţiunii
Realitatea traumatismului cranio-cerebral
Leziuni secundare traumatismelor capului:

edem cerebral = edem al substanţei cerebrale, cu creşterea de volum a

creierului şi aplatizarea circumvoluţiilor;
poate apare în traumatisme, chiar minore, dar şi de alte cauze (ex: insolaţia);

hemoragii tip Duret în trunchiul cerebral, la distanţă de leziunea produsă de

lovire, prin traumatizarea trunchiului cerebral în gaura occipitală.

Leziuni terţiare traumatismelor capului:

meningita posttraumatică = migrarea germenilor microbieni din exterior,
traversând craniul printr-un traiect de fractură (adesea greu vizibil) şi
determinând o infecţie extinsă la nivelul meningelor.
• ATENŢIE! – apare la distanţă de traumatism, făcând dificilă stabilirea
legăturii de cauzalitate între traumatism şi deces.
 COMPLICAŢIILE TCC

Complicaţii ale traumatismelor cranio-cerebrale la

nivelul altor organe:
cel mai frecvent, bronhopneumonii - prin imobilizare prelungită
la pat şi afectarea centrilor de reglare a respiraţiei din trunchiul
cerebral.
Complicaţii la nivelul creierului:
- Meningite,fongus cerebral, hernii cerebrale
 Obiectul infracţiunii
Felul morţii
Violentă (crime, sinucideri, accidente)
• ATENŢIE! – frecvent, lovirea este urmată de cădere,
traumatismul cranio-cerebral fiind consecinţa căderii.
Vom întâlni la cadavru semne de lovire (echimoze,
excoriaţii, plăgi) şi în partea opusă, de obicei occipital,
leziunea cranio-cerebrală letală datorată căderii.
• ATENŢIE! – căderea se poate datora şi altor stări
patologice, cum ar fi accidentele vasculare cerebrale sau
starea de ebrietate.
• Prin analiza aspectului, intensităţii şi localizării leziunilor
vom opina pentru un anumit tip de moarte (lovire activă,
cădere, afecţiune patologică).
 Obiectul infracţiunii
Cauza morţii
primară – leziunile de impact prin ele însele duc la deces
după o stare de comă mai lungă sau mai scurtă;
secundară = complicaţii ale traumatismului ce apar la scurt
timp, determinând decesul:
• edem cerebral;
• sindrom de angajare = comprimarea trunchiului cerebral
în gaura occipitală, datorită edemului cerebral sau
hematoamelor;
terţiară = complicaţii ce apar după un interval mai lung de
timp:
• meningita posttraumatică;
• bronhopneumonie – prin imobilizare prelungită şi
afectarea centrilor respiratori.
 Obiectul infracţiunii
Data lovirii
Se apreciază după:
• aspectul infiltratelor sangvine ale scalpului – gradul de resorbţie şi
virarea culorii;
• aspectul hematoamelor – gradul de coagulare:

hematomul subdural:
• 3 – 4 zile = colecţie de sânge (hematoame acute)
• 4 – 14 zile = formează capsulă conjunctivă (hematoame subacute
precoce până la 10 zile şi tardive până la 14 zile);
• 14 – 20 zile = resorbţia sângelui  lichid clar (hematoame cronice);
• luni de zile = calcificarea capsulei (hidromă);

unele leziuni prezintă interval liber între impact şi intrarea în comă:

• hematomul extradural: ore – zile;
• hematomul subdural: zile – săptămâni - luni
 Obiectul infracţiunii
Data morţii
• în traumatisme cranio-cerebrale grave –
imediat după traumatism;
• uneori, la distanţă  dificil de stabilit
legătura de cauzalitate între traumatism şi
deces, fiind vorba de intervale de
săptămâni sau luni.
 Obiectul infracţiunii
Gravitatea leziunilor
• proporţională cu energia cinetică eliberată
asupra capului ce determină vibrarea creierului
în cavitatea craniană şi efectul acesteia asupra
vaselor cerebrale
• adesea discordantă: leziuni externe
impresionante cu răsunet cerebral minim, şi
invers;
• gravitatea leziunilor poate fi accentuată de
afecţiuni anterioare (ateroscleroză, anevrisme
vasculare).
• ATENŢIE! – este greu de apreciat gravitatea
leziunilor în traumatismele cranio-cerebrale 
obligatoriu consult de specialitate.
 Obiectul infracţiunii
Caracterul vital al leziunilor
Se apreciază prin:
• infiltrate sangvine ale scalpului;
• formarea de cruste la nivelul plăgilor
scalpului;
• infiltrate sangvine în os;
• sânge coagulat în spaţiile meningeale;
• prezenţa hidromei după hematoamele
meningeale
 Latura obiectivă
Obiectul vulnerant
Corpuri contondente: Leziunile produse:
cu suprafaţă mică (sub 16 cm2) şi
cu formă: • compresiune şi
• neregulată (ex: piatră); strivire la nivelul
• regulată sferică sau cilindrică scalpului (echimoze,
(ex: alice, băţ);
hematoame,
• poliedrică (ex: ciocan,
cărămidă); dilacerări);
cu suprafaţă mare (peste 16 cm2) • fracturi denivelate la
şi cu formă:
• plană (ex: scândură, sol
nivelul craniului;
plat); • leziuni contuzive la
• neregulată (ex: componente nivelul creierului.
de caroserie, sol accidentat).
 Latura obiectivă
Obiectul vulnerant Corpuri ascuţite
Înţepător (ex:stilet, furcă):
Leziunile produse:
• depind de forma şi diametrul obiectului;
• dacă diametrul e mic şi forma rotundă
(ex:andrea), datorită elasticităţii ţesuturilor,
nu rămâne un canal propriu-zis după
extragerea obiectului;
• dacă diametrul e mare şi forma poliedrică,
rămâne un astfel de canal;
Despicător (ex: topor, sapă):
Leziunile produse:
• profunde şi grave;
• realizează dilacerări cerebrale
directe prin plăgi cranio-cerebrale
Tăios (ex: cuţit, brici, ciob de sticlă):
Leziunile produse:
• liniare, dacă obiectul acţionează
perpendicular pe scalp;
• în lovirile oblice, marginile plăgii sunt
oblice, decolând chiar scalpul
(lambou);
• loviri tangenţiale  detaşare parţială
sau totală a unei arii de scalp;
Proiectile:
• determină efecte în funcţie de: masa lor,
viteză, distanţa de la care sunt trase,
formă.
Leziuni produse:
• dacă punctul de plecare e îndepărtat şi
viteza redusă  leziuni asemănătoare cu
cele date de corpurile contondente;
• dacă punctul de plecare e aproape şi viteza
mare  leziuni delabrante, profunde.
 Latura obiectivă
Cauza leziunilor
• Cauza leziunilor variază funcţie de agentul
vulnerant;
• Frecvenţă mare prin lovire şi prin cădere;
• Leziuni contuze ( cu margini neregulate, cu corpi
străini în fundul plăgii, cu pierderi de substanţă
tisulară) sau sub formă de plăgi plesnite, liniare
şi cu margini relativ netede (vizualizarea lor cu o
lupă relevă însă caracterul zdrenţuit, contuz).
 Latura obiectivă
Numărul leziunilor
Se deduce din:
- numărul de focare infiltrative pericraniene,
- din numărul de fracturi.
Din individualizarea focarelor de contuzii sau dilacerare cerebrală, în
prezenţa unei singure lovituri, se pot produce leziuni la distanţă, prin
contralovitură (prin lovirea creierului de reliefurile endocraniene din
cauza vibraţiei sale în cavitatea craniană închisă)

Situaţii:
- o lovire craniană cu producerea unui hematom extradural la locul
impactului (lovirii) poate produce un hematom subdural,
contralateral, consecutiv căderii,
- o cădere cu impact cranian poate produce leziuni meningeale
(hematoame subdurale) sau contuzii ori dilacerări cerebrale prin
contralovitură, deci la locul opus impactului, fără ca aici să se fi
exercitat vreo lovire.
 Latura obiectivă
Succesiunea leziunilor
Se apreciază pe baza a două elemente:

intensităţii infiltratelor sangvine, care pot fi:

• intense- în lovirile cu circulaţie sangvină conservată,
• reduse- atunci când circulaţia sangvină scade în tensiune (agonie,
moarte clinică)
• absente dacă nu există circulaţie sangvină (după moarte);

pe baza traiectelor de fractură liniară, - după regula că traiectele

lovirilor posterioare se opresc întotdeauna pe traiectele de fractură
ale lovirilor anterioare.
 Latura obiectivă
Succesiunea leziunilor

Din punctul de vedere al succesiunii

leziunilor, acestea pot fi:
- leziuni primare produse de impact (lovire),

- leziuni secundare traumatice, - se produc într-un

interval mai scurt de timp (edem cerebral, hemoragii tip
Duret),

- leziuni terţiare, ce se produc, de regulă, după un

interval mai lung de timp ( ex: infecţii, cicatrice,
bronhopneumonii etc.).
 Latura obiectivă
Mecanismul de producere a leziunilor
cranio-cerebrale

• mecanisme directe
– acceleraţie (capul în repaus este lovit de un obiect în mişcare)
– deceleraţie (capul în mişcare se loveşte de o suprafaţă dură, statică)
– mixte (acceleraţie urmată de deceleraţie, adică lovire urmată de
cădere);

• mecanisme indirecte
– acceleraţia şi deceleraţia fără impact (mecanism în lovitură de bici, de
tip whiplash, de hiperextensie şi hiperflexie brutală a capului), cu leziuni
predominante la nivelul joncţiunii cranio-spinale)
– mecanisme indirecte, (la distanţă) cu impact extracranian
atare leziuni se produc şi în căderile de la înălţime pe fese sau în picioare
 Latura obiectivă
Legătura medico-legală de cauzalitate între lovire şi deces
Evocă :
• cauzalitate directă (lovirea şi leziunile consecutive fiind
responsabile în mod exclusiv de deces)

• cauzalitate indirectă, - între o lovire de intensitate

redusă şi deces se interpun diferite condiţii

• Moartea violentă de cauză directă poate fi:

• primară,(leziunea, prin ea însăşi, a devenit sigur şi
direct letală),
• secundară, ( leziunea primară a determinat o
complicaţie ce duce la deces).
 Subiectul infracţiunii
Direcţia de lovire

• capul poate fi lovit din opt direcţii: (faţă, din

spate, lateral şi oblic anterior sau oblic
posterior,etc)
Direcţia de lovire depinde de:
• localizarea leziunii pericraniene şi a fracturii
craniene,
• gradul de dehiscenţă a fracturilor, acestea fiind
mai dehiscente la locul impactului, dehiscenţa
pierzându-se către celălalt capăt al fracturii.
 Subiectul infracţiunii
Aptitudinea de a efectua unele reacţii supravitale

Depinde de:
• durata intervalelor lucide dintre lovire şi
instalarea comei
•de constituirea hematoamelor meningeale,
fapt ce explică lovirea într-un anumit loc şi
găsirea victimei în alt loc sau moartea după
un interval lung de timp.
 Subiectul infracţiunii

• Subiectul activ va fi expertizat în

vederea evaluării discernământului său
faţă de fapta imputabilă
 Latura subiectivă

• Preterintenţia- situaţii
• o lovire banală a capului, pe un fond patologic, poate
determina o leziune meningocerebrală (ex. hematom
subdural sau intraparenchimatos)
• poate precipita o leziune patologică (ex : o hemoragie
cerebrală pe un fond de ateroscleroză a vaselor
cerebrale sau ruperea unor anevrisme cerebrale),
• o lovire banală (fără intenţia de a ucide, stabilită de
jurist) duce la o cădere ce explică moartea prin leziunile
de cădere - culpa faţă de cădere o stabileşte, de
asemenea, juristul, în baza leziunilor evaluate de expert
în ceea ce priveşte intensitatea lor.
 Latura subiectivă

• Mobilul lovirii poate fi de competenţa

organelor de anchetă (conflict, răzbunare,
tâlhărie etc.),
• de competenţa expertului: motivaţii
patologice delirante, halucinatorii etc., care
pot lăsa impresia unor mobiluri conştiente
sau se pot localiza în intervalul dintre
recăderile unei boli psihice.
 Latura subiectivă
• Forma medico-legale de moarte prin lovirea
capului:

violentă ( crimă, sinucidere, accident)

- constituie o problemă de interferenţă a tuturor laturilor infracţiunii şi de
corelare a datelor ştiinţifice obiective, de natură criminalistică şi
expertală, cu cele de natură subiectivă, de anchetă, deduse din
declaraţii, mărturii etc.

patologică
- după pierderea cunoştinţei urmată de cădere (ictus cerebral),
- pentru moartea patologică pledează existenţa unor cauze ale
leziunilor constatate ( de ex: hipertensiunea arterială, anevrismele,
ce produc frecvent hemoragii subarahnoidiene,etc)
BIBLIOGRAFIE:
1)https://atimures.ro/wp-content/uploads/2015/01/Caludiu-Zdrehus-
Traumatismele-cranio-cerebrale.pdf
2)Traumatismele cranio-cerebrale DR.M.GORGAN